Traditii japoneze

Japonia, supranumita si Tara Soarelui-Rasare, este un arhipelag din Asia de Est. Plasata in Oceanul Pacific, intr-o zona cu activitate seismica intensa, mereu amenintata de aparitia unui cutremur, a avut o contributie extraordinara la cultura umanitatii prin bogatia sa culturala si prin traditiile fascinante pe care japonezii le-au transmis si le-au imbogatit din generatie in generatie.

dansul cu evantaiul.

Traditia nipona se identifica cu Muntele Fuji, cu celebrul oras Tokyo si cu dansurile traditionale japoneze precum dansul cu evantaiul.

Evantaiele japoneze simbolizeaza prietenie si respectEvantaiale au fost create initial cu scopul unic de a ventila aerul si de a oferi senzatia de racoare

aristocratilor. Confectionate manual si extrem de frumos ornamentate, evantaiele erau realizate din hartie sau pene iar materialul subtire era montat pe sipci fine din lemn.

Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda spre perfectiune.

Cuvantul fascinatie este adesea folosit atunci cand te intorci din Insule si povestesti peripetiile prietenilor tai.

În Japonia, la 4 ore de Tokyo, găsim grădinile Kawachi Fuji Gardens din Kitakyushu. Acolo vei întâlni un spectacol care taie răsuflarea. Dacă ajungi acolo de la sfârșitul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai (depinde de vreme în fiecare

an), vei nimeri perioada de înflorire a Wisteria, o plantă ce atârnă deasupra capului și are mii de flori de diferite culori și crează un loc spectaculos, prin care te poți plimba. Wisteria sau Wisteria – în regiune este cunoscută și sub numele

de copacul Fiji este una dintre cele mai frumoase plante cățărătoare.

Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.

Situate undeva la granita dintre prostitutie si dame de companie, statutul gheiselor a ramas neclar chiar si in zilele noastre. Daca la nivelul anului 1930 existau 80 000 de gheise, astazi, pe intregul teritoriu al Japoniei nu traiesc mai mult de 10 000. Majoritatea gheiselor activau in capitala Tokio, unde in prezent mai exista doar 100 de asemenea femei, certificate oficial de autoritatile nipone

• Muntele sfânt care se ascunde în ceaţă şi doar arareori – şi pentru cei care au ochi de privit – îşi dezvăluie frumuseţea şi măreţia. Fujisan (Muntele Fuji) ...

Japonia este o frontiera culturala, un loc unde istoria si traditia se impletesc, un spatiu unde zgarie-norii si povestile despre samurai si onoare sunt la ele acasa.

Gheisele sunt imbracate in kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala

Kimono este costumul național al Japoniei. La origine, cuvântul kimono ad-literam însemna: lucru de îmbrăcat (ki a îmbrăca, mono lucru), dar acum a ajuns să desemneze un anumit tip de îmbrăcăminte tradițională în întregime.

Kimonoul este un simbol al culturii japoneze și unul din cele mai rafinate costume naționale din lume[necesită citare]. Are o croială extrem de simplă, toate liniile fiind drepte. Este o haină simplă, dar modul său de aranjare este foarte complicat. Sunt multe elemente și accesorii în modul de legare al kimono

Sake este o băutură alcoolică japoneză, făcută din orez (decorticat sau nedecorticat) fermentat.

În limba japoneză „sake” înseamnă băutură alcoolică în general, băutura alcoolică cunoscută în străinătate sub numele de „sake” se numește nihonshu (日本酒 ), ceea ce înseamnă

„băutură alcoolică japoneză”.

La majoritatea restaurantelor in care se serveste sushi, chelnerul iti va oferi un prosop umed – foloseste-l cu incredere ca sa-ti cureti mainile, imediat cum il

primesti. Cand vine mancarea, acesta va fi luat de pe masa.

Alaturi de sushi, vei primi si ghimbir murat, wasabi si sos de soia. Ia o gura de ghimbir dupa fiecare varietate de sushi ca sa-ti cureti cerul gurii. Gusta din cand in cand si wasabi pentru a-ti reimprospata gura

Specialistii japonezi sustin ca sushi este unul dintre cele mai bune preparate, pentru ca reprezinta o sursa excelenta de carbohidrati, vitamine, proteine si minerale. Este foarte sarac in grasimi, iar combinatie dintre peste crud, legume si orez, este o combinatie fortifianta pentru organism.

Mananca rola de sushi dintr-o singura inghititura.Partea cu pestele trebuie sa-ti atinga limba astfel incat sa te bucuri din plin de arome.  

Japonezii sunt recunoscuti pentru atentia si importanta pe care o acorda servirii ceaiului. O ceremonie a ceaiului poate dura pana la patru ore, tinand cont ca fiecare instrument necesar solicita un anumit ritual de folosire, fiecare cana trebuie asezata intr-o anumita pozitie si fiecare ceremonie are propriile sale etape.

Popularitatea ceaiului este un fenomen global, dar nicaieri in lume ceremonia ceaiului nu contribuie atat de mult la mediul cultural ca in Japonia.În Japonia, cand cineva este invitat la o ceremonie a ceaiului, poate sa anticipeze ca se va afla intr-o camera speciala, mica, si se va bucura de compania altor persoane intr-o izolare totala de lumea si preocuparile de zi cu zi. Gazda va fi pregatit camera inainte, facand curatenie, atarnand o pictura,

Spre deosebire de majoritatea popoarelor, japonezii îşi sărbătoresc majoratul la douăzeci de ani, acesta fiind un număr norocos pentru ei. Seijin Shiki este ceremonia care marchează această sărbătoare, zi în care care tinerii japonezi dobândesc noi drepturi (de a vota, de a bea, de a fuma), dar şi noi responsabilităţi.

Traditii de nunta

Printre cadourile de nunta se mai numara si evantaiele, despre care se spune ca simbolizeaza bogatie si prosperitate. Acestea sunt cateva traditii de nunta din aceasta tara, si observam ca si aici ceremonia de nunta este una destul de importanta pentru comunitatea din aceasta zona.

Aici miresele poarta un machiaj extrem de elaborat, cu totul deosebit, ce va fi executat din cap pana in picioare in nuante de alb si fildes. Despre vopsirea

chipului si pielii miresei, pentru a arata ca o gheisa, putem spune ca reprezinta de fapt declaratia statutului de domnisoara, fata de zei. Pentru depunerea

juramintelor de catre mireasa, aceasta va trebui sa poarte o rochie alba de mireasa, pentru ca mai apoi la petrecerea de dupa nunta sa se schimbe intr-un

kimono din matase, de cele mai multe ori de culoare purpurie, care de asemenea va fi decorat si cu motive florale.

În fiecare primăvară, japonezii merg în Kawasaki, pentru a sărbători Kanamara Matsuri, adică „Festivalul falusului de oţel”. Fără a avea vreo conotaţie ieftină, evenimentul este o celebrare a fertilităţii şi a organului masculin de reproducere.

Punctul culminant al evenimentului implică transportarea unui altar, sculptat în forma falică, urmat de această paradă în care atât bărbaţii, cât şi femeile, se îmbracă în kimono-uri de damă şi cară după ei penisuri de lemn. Aproape toate obiectele folosite în acest festival are forma falică

Legenda spune că în secolul al XVII-lea, prostituatele s-au rugat pentru protecţie sexuală împotriva bolilor infecţioase la altarul Kanamara.

La prima vedere, occidentalii pot ridica serios sprânceana, sceptici la motivul sărbătoririi. În realitate, în Occident se întâmplă mai multe lucruri chestionabile pe stradă decât acest festival, sărbătorit din secolul al XVII-lea.

Kimono-ul este simbolul culturii japoneze, la început având semnificația ad-literam de “lucru de îmbrăcat”, ajungând să devină unul din cele mai rafinate costume naționale!

Sumo [sɯmoː] (în japoneză 相撲 ) este considerat de către mulți ca fiind sportul național al Japoniei, având multe elemente rituale care își au originea în religia shinto.

Luptătorii, numiți rikishi, nu poartă alt echipament decât o centură de mătase- numită mawashi, care este înfășurată în mod repetat în jurul brâului, trecută printre picioare și legată cu un nod la spate. Nu există reguli referitoare la felul în care trebuie să fie înfășurată centura: unii rikishi preferă să o înfășoare strâns de tot și să o ude cu puțină apă, iar alții, din contră, preferă să o lege mai liber. În turnee, dar nu și la antrenamente, sub centură este prins un fel de șorț- numit sagari

Luptătorii încep sportul ca profesioniști între vârsta de 15 ani (adică după terminarea învățământului obligatoriu în Japonia) și 23 de ani (vârsta maximă), când se alătură unui club, numit heya. În 2009 erau aproximativ 680 de rikishi. Cluburile mari au cam 30 de rikishi, iar cele mai mici doar câte unu.[1]

Nu există categorii de greutate, deci încercarea de a se îngrășa este una din "obligațiile" luptătorului. Mâncarea tipică este așa-numita chankonabe, un fel de supă cu tot felul de zarzavaturi și carne. Rikishi mănâncă doar de două ori pe zi, dar în cantități imense. După masa de prânz, somnul este obligatoriu.

Supă chankonabe

Inainte de lupta propriu-zisă, luptătorii au cel mult 4 minute la dispoziție pentru „încălzire”, timp în care se așază pe vine, aruncă sare în aer (ca semn de purificare), ridică câte-un picior sus în aer și îl lasă jos în mod exagerat (ca și cum ar calca în picioare dușmanul) etc.

Majoritatea meciurilor se termină în mai puțin de un minut

Casa Imperială a Japoniei a anunţat,, că s-a decis schimbarea unei tradiţii vechi de 350 de ani, şi anume că, după decesul lor, împăratul şi împărăteasa să nu mai fie înmormântaţi, ci incineraţi, informează agenţia niponă de presă Kyodo, citată de Agerpres.

sulu.ioan@gmail.com