1

Festivalul Culturii Indiene, ediţia a III-a 30 septembrie – 2 octombrie 2011 Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”

Zilnic (9:00 - 19:00) - Târg cu produse tradiţionale şi mâncare – în gospodăriile din jurul scenei - Expoziţie foto: natura, oamenii şi viaţa rurală din Bengalul de Vest – Şura Bancu

Vineri, 30 septembrie 12.00 Deschiderea oficială a evenimentului: în prezenţa conducerii Muzeului Satului, Ambasadei Indiei în România, reprezentanţi Asociaţia Centrul Cultural “Rabindranah Tagore” – Scenă 12.00 Lansare de carte „Dragostea încurcă, dragostea descurcă” de Rabindranath Tagore – Editura “Cununi de Stele” – Scenă 13:00 Arta decorării cu Henna (Hilda Hedwig Varga – studentă a Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti ) – Gospodăria Ieud 14:00 Introducere în limba Hindi (Cristi Cotarcea – absolvent al Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti) – Gospodăria Moişeni 15:00 Poveştile Calcuttei (Traian Penciuc şi Mihaela Gligor) – proiecţie video şi prezentare – Sala Multimedia MCPN 17.00 Proiecţie de film – „Natobar not out” de Amit Sen – Sala Multimedia MCPN

Sâmbăta, 1 octombrie 11:00 Introducere în limba Sanscrită (Maria-Daniela Pomohaci) – Gospodăria Moişeni 12:00 Lansare de carte „Trezirea inteligenţei” şi „EU sunt ACELA”, Editura Herald – Gospodăria Moişeni 13:00 Arta îmbrăcării saree-ului (dna Simita Sinha) – Scenă 14:00 Program artistic: muzică şi dans – Scenă 15:00 Prezentare "Tagore si Eminescu - doi poeţi care nu s-au întâlnit niciodată" (Carmen Muşat Coman) – Gospodăria Moişeni 16:00 „Integration of Head, Heart and Hands with Yoga” (Avisek Majumdar) – Sala Multimedia MCPN 17:30 Program artistic: concert de muzică clasică Bhajan şi Qawwali – Sahaj Group – Scenă

Duminică, 2 octombrie 12:00 Conferinţă: "Rabindranath Tagore, citizen of his country and of the Universe" - Uma Dasgupta – Sala Multimedia MCPN 14:00 Workshop de dans clasic/devoţional – Centrul de artă Euterpe – Gospodăria Chiojdu Mic 15:00 Recitare poezii (dl. George Anca, Carmen Muşat Coman, Carmen Pesantez şi Adelina Patrichi) – Gospodăria Moişeni 16:00 Program artistic: muzică şi dans - Scenă 17:00 Proiecţie de Film – „Chaturanga” – Sala Multimedia MCPN

PROGRAM

2

Târg cu produse tradiţionale şi mâncare 30 septembrie – 2 octombrie, 09:00 – 19:00

Tot ce poate fascina simţurile se regăseşte si foloseste din belsug în India: mirodenii şi arome fără număr, mătase fină, pietre preţioase şi semipreţioase, marmură impecabilă. India este pe locul 1 în lume la exportul de condimente, aici se şlefuiesc şi se prelucrează 2 din 3 diamante iar industria de textile ţesute manual este faimoasă la nivel mondial, imprimeurile, broderiile create de mâna omului fiind o adevarată artă.

Pe toată perioada festivalului va fi deschis publicului un târg cu produse indiene ce va aduce la Muzeul Satului o bucată din această bogăţie de tradiţii şi

miresme: sari-uri, salwar kameez, kurta, obiecte decorative, îmbrăcăminte şi accesorii, bijuterii, remedii şi suplimente ayurvedice, filme, muzică.

Bucătăria indiană are origini antice şi reprezintă o combinaţie între diversele moduri de gătit ale numeroaselor etnii ce trăiesc pe teritoriul acestei ţări. Aceste combinaţii au dat naştere unei adevarate arte care variază în funcţie de religie, bogăţie, gust şi mai ales clima. Aroma incredibilă a Indiei nu constă numai în parfumul de iasomie şi trandafiri, ci şi în aroma mâncărurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor şi parfumurilor existente în India fac din bucătăria acestei ţări una extrem de savuroasă. Indienii folosesc aproximativ 20 de

condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, şofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul şi nucşoara.

3

Expoziţie foto: natura, oamenii şi viaţa rurală din Bengalul de Vest 30 septembrie – 2 octombrie, 09:00 – 19:00 Prodipto Roy, Jayati Saha, Abhijit Kar Gupta, Mihaela Gligor, Raluca Boboc, Iuliana Nălăţan

Locul natal al lui Tagore, Bengalul de Vest este un stat situat în nord-estul Indiei. Capitala este Calcutta (Kolkata). Are graniţă cu Nepal şi Bangladesh, precum şi cu statele Orissa, Jharkhand, Bihar, Sikkim, Assam şi Nieghalaya. Cuprinde două regiuni întinse, Câmpia Gangelui la sud, şi Munţii Himalaya în nord Începând cu secolul III î.Hr., a făcut parte din imperiul lui Asoka. În secolul IV d.Hr. a fost anexat imperiului Gupta. Din secolul XIII s-a aflat sub conducere musulmană, până când a fost anexat Imperiului Britanic în 1757. La câştigarea independenţei Indiei, în 1947, a fost împărţit, partea de est devenind Pakistanul de Est (mai târziu Bangladesh), iar partea de vest devenind Bengalul de Vest, aparţinând de India. Fotografiile expuse reflectă frumuseţea florei şi a faunei, viaţa rurală precum şi scene din viaţa de zi cu zi a oamenilor, simboluri prezente în opera lui Tagore.

„Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte de-a ajunge la a sa. Trebuie să rătăcim prin toate luminile din afară Pentru a ajunge în sfârsit la templul cel mai lăuntric.” Caut har înaintea Ta, îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine! Iată ceasul de pace si de cântare, Faţă către faţă cu Tine,binecuvântarea vieţii mele,în linistea acestui blând popas!

4

Lansare de carte „Dragostea încurcă, dragostea descurcă” de R. Tagore Vineri, 30 septembrie, ora 12:00; Carmen Muşat Coman - Editura “Cununi de Stele”

Dragostea încurcă, dragostea descurcă, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose. Piesă de teatru în patru acte. Comedie care tratează

viața de familie a clasei intelectuale indiene. Acțiunile se petrec în Calcutta,

dialogurile sunt pline de rafinament și umor iar încurcăturile în care se află personajele principale și care sunt create de ei înșiși provoacă râsul. Este una dintre cele mai interesante comedii din repertoriul teatrelor din Bengal, jucându-se din anii 1930 până în prezent. În România a fost pusă în scenă în

1981, la Casa Universitarilor, în regia și interpretarea studenților Amitei Bhose. A fost, totodată, prima reprezentație de teatru indian din România.

Mehndi - Arta decorării cu Henna Vineri, 30 septembrie, ora 13:00; Hilda Hedwig Varga, studentă a Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti

Decorarea pielii cu henna este o practică foarte veche, populară mai ales în India, unde miresele îşi decorau corpul cu aceasta substanţă extrasă din planta cu acelaşi nume, având convingerea că ajută fertilitatea. Aceasta tehnică a decorării corpului se numeşte mehndi, iar în ultima vreme se bucură de popularitate şi în lumea occidentală, sub denumirea improprie "tatuaje temporare", deşi nu are legatură cu tehnica tatuării.

Mehndi este de obicei practicată în cadrul unor evenimente speciale, cum ar fi nunţile sau anumite festivaluri. De pildă, în timpul unor spectacole hindu, fiecare femeie îşi decorează palmele şi picioarele cu henna, pentru că în aceste zone substanţa devine mai închisă la culoare.

Introducere în limba Hindi Vineri, 30 septembrie, ora 14:00; Cristi Cotarcea – absolvent al Secţiei Hindi a Universităţii Bucureşti

Limba Hindi îşi are începuturile în Asia Centrală în jurul anului 5000 i.Hr, şi are de asemenea o relaţie specială cu Urdu, iar majoritatea vocabularului din Hindi vine din sanscrită. Limba Hindi a început să fie folosită iniţial în scrierile din timpul secolului al IV-lea d.Hr, scrisă pe manuscrisele Brahmi, dar din secolul al XI-lea d.Hr a fost scrisă cu alfabetul Devanagari. Din cele 18 limbi oficiale ale Indiei şi cele peste 1000 de dialecte, Hindi este promovată de către guvern şi folosită de peste jumătate din populaţie. Hindi este limba care include mai multe dialecte diferite şi variaţii, iar în unele cazuri aceasta limbă este complet diferită de unele din dialectele sale, inclusiv unele variaţii care sunt considerate limbi separate cu propria lor literatură.

5

Poveştile Calcuttei Vineri, 30 septembrie, ora 15:00; Marturii despre Mircea Eliade şi Maitreyi Devi cu Mihaela Gligor si

Traian Penciuc. Prezentare despre Indian Museum, Kolkata de Sarunya Prasopchingchana

Pentru mulţi cititori români, Maitreyi este un personaj. Unul exotic, fermecător, cum nu mai este altul în literatura română.

Inspirat din realitate, ce-i drept, însă acoperit cu iscusita imaginaţie a celui ce i-a dat viaţă: Mircea Eliade. Oricum am lua-o, pe calea imaginaţiei, ori a realităţii, legătura dintre Maitreyi şi Eliade nu poate fi negată şi nici trecută cu vederea. Are ceva special, dar asta nu e totul. La o privire mai atentă, cititorul descoperă „decorul”: Calcutta, lumea plină de exuberanţă şi încântare… şi dincolo de ea… poveştile Calcuttei…

„Dacă vreau câteva clipe de linişte absolută sau dacă vreau să aud trilurile mierlelor trebuie să mă trezesc înainte de ora 5, pentru că de îndată ce Calcutta se trezeşte nu am nici o şansă să mă bucur de cântecele păsărilor sau de liniştea ce pare, peste zi, ceva nefiresc în marea metropolă. Dis-de-dimineaţă, când soarele se ridică leneş prin perdeaua de ceaţă, Calcutta pare desprinsă din basme. E un fel de zână adormită, iar cel ce o readuce la simţire e soarele, înger şi demon pentru cele peste 15 milioane de suflete ale oraşului. Până la ora 6, străzile sunt deja pline.[…]” - Mihaela Gligor

Proiecţie de Film „ Natobar not out” Vineri, 30 septembrie, ora 17:00; Director: Amit Sen; Actori: Raima Sen, Mustafa Prakash

Natobar Not Out, comedie realizată în 2010 de către directorul bengalez Amit Sen, prezintă povestea tânărului Natobar, un băiat dintr-un cartier de clasă mijlocie, a cărui inimă bate pentru poezie dar nu este înţeles de nimeni apropiat. Printr-o minune, Natobar primeşte harul artistic al lui Tagore pe car Natobar nu este doar un personaj ci o adevărată metaforă cu care o categorie de public se poate identifica: lumea publicităţii, a advertisingului. Povestea oricărui suflet de artist într-o lume consumeristă, unde creativitatea este orientată excesiv către comercial. Filmul urmăreşte drumul de la anonimitate spre celebritate şi înapoi, de la lumea reală la cea iluzorie şi înapoi.

6

Introducere în limba Sanscrită Sâmbătă, 1 octombrie, ora 11:00; Maria-Daniela Pomohaci

Limba sanscrită este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată o limbă clasică, este şi o limbă contemporană oficială a Indiei. În India, există în jur de 200.000 de vorbitori fluenţi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viaţă această limbă antică, care deşi "moartă", trăieşte datorită vorbitorilor săi, toţi oameni având o aleasă educaţie.

La perfecţionarea gramaticii limbii sanscrite, o contribuţie esenţială au avut-o marii gramaticieni Panini şi Patañjali. „Limba sanscrită, fie ea cât de antică, este de o structură minunată; mai perfectă decât elena, mai bogată decât latina şi mai desăvârşit rafinată decât amândouă, totuşi dovedind faţă de ambele o afinitate, atât în rădăcinile verbelor, cât şi în formele gramaticii, mai puternică decât ar fi putut apărea din pură întâmplare; atât de puternică încât nici nu filolog nu le poate cerceta fără să fie convins că toate trei au izvorât din vreo sursă comună care, probabil, nu mai există...”

Lansare de carte „Trezirea inteligenţei” şi „EU sunt ACELA” Sâmbătă, 1 octombrie, ora 12:00; Editura Herald

Krishnamurti, socotit unul din marii ganditori ai veacului XX, a lasat o opera importanta, alcatuita indeosebi din discursurile pe care le-a rostit cu prilejul unor reuniuni anuale organizate in lumea intreaga. "Cand iti doresti o experienta religioasa, o doresti pentru ca nu ti-ai rezolvat problemele, temerile, disperarile, fricile si suferintele de zi cu zi - si deci vrei mai mult. Dar in aceasta dorinta de mai mult se ascunde o mare amagire. Dorinta de experiente din ce in ce mai vaste, mai profunde, mai importante nu duce decat la prelungirea drumului cunoasterii.”

Nisargadatta Maharaj, considerat astazi unul din marii intelepti ai veacului, iar cartea sa, Eu sunt Acela, o adevarata Biblie a secolului XX, a trait o viata obisnuita, pana la varsta mijlocie, fara nici cel mai mic semn al sfinteniei ce avea sa urmeze. "Ce este rau in cautarea mintii dupa placut si in eschivarea ei de la neplacut ? Intre malurile durerii si placerii curge raul vietii. Numai cand mintea refuza sa curga odata cu viata si se poticneste de maluri, ea devine o problema. Prin curgere odata cu viata eu inteleg acceptare - lasand sa vina ce vine si sa treaca ce trece.”

7

Arta imbrăcării saree-ului Sâmbătă, 1 octombrie, ora 13:00; Doamna Simita Sinha (Ambasada Indiei la Bucureşti)

A îmbrăca un saree este o artă. Există şi o legendă ce prezintă povestea acestui minunat articol vestimentar. Într-o zi, frumoasa Draupadi, disputată la un duel, a fost câștigată de tabăra adversă. Zeul Krishna a promis că o să-i protejeze virtutea şi, de aceea, în momentul în care câştigătorii duelului au vrut să se înfrupte din trofeul obţinut, nu au reuşit decât să apuce un colţ din materialul diafan care o acoperea pe frumoasa Draupadi. Cuceritorii au continuat „lupta” lor cu materialul, dar totul era în zadar. Si astfel Krishna a păstrat virtutea fetei. Saree-ul este compus din materialul care se înfăşoară în jurul taliei, bluza sau choli-ul şi fusta ce se poartă dedesubt sau lehenga. Pliurile care se realizează atunci când saree-ul este prins la nivelul buricului sunt cele care fac ţinuta deosebită. De-a lungul istoriei, ele au fost comparate de către marii poeţi cu petalele florilor abia îmbobocite. Deoarece în India există atâtea culturi, şi îmbrăcarea saree-ului depinde mult de regiune. La sat, pallu-ul sau capătul acestuia este pus pe cap, pe când la oraş el este lăsat simplu să curgă peste umăr. Fiecare stat are un mod diferit de a-l fabrica şi foloseşte diferite materiale. Cu toate aceste diferenţe, cel mai apreciat saree este cel din Benaras, ţesut manual din mătasea de cea mai bună calitate.

Program artistic: Dans şi Muzică Sâmbătă, 1 octombrie, ora 14:00; Duminica, 2 octombrie: ora 16:00;

Grupul Shakti, Laura Bogorodea, Ionela Petcana. Srishti Sinha,

Indiferent de forma, dansul indian este o arta deosebită, solicitând o coordonare perfectă între posturile corporale, expresia faciala, gesturi şi priviri. Costumele impresionante, machiajul şi bijuteriile încântă privirile şi îl transportă pe privitor într-un tărâm de poveste. În timpuri străvechi, dansul era executat doar în temple de fete tinere numite devadasi. Ele erau considerate soţiile zeilor pe care îi slujeau prin dans, fiind vorba mai mult de un legământ spiritual decât de unul fizic. Dansurile clasice indiene sunt aproape de divin, de perfecţiune, graţie şi artă, pe când dansurile

moderne – în stil Bollywood sau chiar occidental – sunt apreciate pentru veselia lor şi larga lor accesibilitate.

8

"Tagore si Eminescu - doi poeţi care nu s-au întâlnit niciodată" - prezentare Sâmbătă, 1 octombrie, ora 15:00; Carmen Muşat Coman, Ed. Cununi de Stele

Amita Bhose (Calcutta, 1933 – Bucuresti, 1992) este prima traducatoare a lui Eminescu in spatiul asiatic – Eminescu: Kavita (Poezii), Calcutta, 1969 –, traducerile fiind realizate in bengali. Amita Bhose si-a dedicat intreaga existenta interpretarii cat mai exacte a tuturor „urmelor” si influentelor indiene in opera eminesciana. Dragostea pentru poezia lui Eminescu a determinat-o sa se stabileasca in Romania, unde a predat bengali, sanscrita si civilizatie indiana la Universitatea Bucuresti, totodata traducand in bengali literatura romana, scriind articole, studii, sustinand conferinte despre Eminescu, literatura romana si indiana. „Eminescu şi India” este una dintre cărţile de referinţă ale sale, care a constituit şi teza sa de doctorat din România de la Universitatea din Bucureşti. Autoarea a mers pe drumuri nebatute, concluzionand: „Mihai Eminescu e singurul poet european care a facut India nemuritoare in tara sa”.

Pentru Amita Bhose, Eminescu este, ca şi Tagore, un dārśanik (cel care vede) şi un kavi – poet- înţelept. Graţie traducerilor Amitei Bhose, românii au putut cunoaşte, în presa culturală a vremii – Steaua, Ramuri, Luceafărul, România literară, Convorbiri literare, Literatorul ş.a. – frumuseţea versului şi verbului tagorean, nealterată de intermedierea unei limbi europene.

„Integration of Head, Heart and Hands with Yoga” Sâmbătă, 1 octombrie, ora 16:00; Avisek Majumdar, profesor de Satyananda Yoga

Ştiinţa Yoga a fost dezvoltată la poalele Himalayei, în India şi împrejurimile ei, acum peste 5.000 de ani, de către înţelepţii şi vizionarii acelor epoci. Satyananda Yoga este un sistem răspândit la nivel mondial, care îşi are rădăcinile în tradiţie adresându-se în acelaşi timp nevoilor şi problemelor omului modern. Avisek s-a născut în oraşul Chittaranjan, în apropiere de Calcutta, în partea estică a Indiei. A fost iniţiat în diverse practici Yoga din copilărie, ca parte a stilului său de viaţă. A fost apoi iniţiat în practica Mantra Yoga şi Dhyana (meditaţie), încă de timpuriu, de către Gahananandaji Maharaj (Preşedinte al misiunii Rama Krishna, Belur Math). Dupa terminarea pregatirii scolare în inginerie electronica si comunicatii el s-a dedicat studiului Stiintei Yoga în cadrul Scolii de Yoga din Bihar, India, a carei linie initiatica o urmeaza de peste 12 ani, din 1998 si pana in prezent. Astfel, a fost initiat în Jignasu Sanyasa (pregatirea pentru calugarie) sub directa supraveghere a Gurului sau Swami Niranjanananda Saraswati, în timpul perioadei în care îsi urma studiile în stiinta Yoga. A organizat workshopuri de wellness pentru diferite organizaţii guvernamentale şi ne-guvernamentale şi a susţinut cursuri de Yoga pentru studenţi de diverse naţionalităţi în timpul şederilor sale în Hong Kong, Macau, Philippines, China, Sri Lanka, Maldives, Mauritius, şi desigur, India şi România.

9

Program artistic: concert de muzică clasică Bhajan şi Qawwali Sâmbătă, 1 octombrie, ora 17:30; Sahaj Group

Genul Bhajan s-a dezvoltat incepand cu secolul al XII-lea, in nordul Indiei. Bhajan se traduce prin « cantec » sau « devotiune ». El nu are o forma fixa. Poate fi foarte simplu, dar si sofisticat, bazat pe raga si taluri clasice. Este un gen liric, exprimand dragostea pentru Divin. Versurile reprezinta un element structural de prima importanta pentru acest gen, muzica fiind modelata pentru a purta mesajul cuvintelor. Versurile multor bhajanuri au fost scrise cu sute de ani in urma de mari sfinti ai Indiei : Tukaram, Tulsidas,

Gyaneshwara, Kabir; altele au fost compuse de reputati poeti contemporani: Tagore, H.P. Salve (Belous), rev. Tilak. Aceste cantece sunt adresate Divinului insusi si sunt destinate, de asemenea, sa trezeasca credinta omului care, coplesit de grijile cotidiene, a pierdut constiinta existentei si a frumusetii lui Dumnezeu. Muzica evoca episoade din marile momente ale civilizatiei hinduse, ca de pilda Ramayana , Bhagavad Gita, sau glorifica diferitele aspecte ale Divinului din mitologia Indiei. Genul Qawwali a patruns in India in secolul al XI-lea, venind din Persia. Marele mistic sufi Kwaja Moinuddin Chisti a introdus acest gen in ordinul sau, numindu-l suma. Adevarata inflorire si desavarsire a genului are loc in secolul al XIV-lea si este datorata marelui sfant, poet si muzician indian Amir Khusro, care a transformat genul suma numindu-l qawwali si imbogatindu-l cu principiile muzicii clasice indiene. Termenul de qawwali deriva din cuvantul arab qaol, care semnifica “axioma” sau “adevar devenit lege”. Qawwal este numit cel care canta qawwali, solistul principal care enunta in fraze poetice adevarul revelat al profetilor si laudele aduse lui Dumnezeu. Enuntul sau este apoi reluat de cor, ceea ce intareste si da greutate mesajului. SAHAJ GROUP a luat fiinta in 1994, intre membrii sai numarandu-se absolventi ai Universitatilor de Muzica din Bucuresti si Iasi, cu specializari in muzica clasica indiana la Academia de Muzica si Arte Frumoase “Late P.K. Salve” din Nagpur, India, gratie burselor oferite de doamna Shri Mataji Nirmala Devi – Fondatoarea Sahaja Yoga.

10

Conferinţă: "Rabindranath Tagore, citizen of his country and of the Universe" Duminică, 2 octombrie, ora 12:00; Prof. Dr. Uma DASGUPTA

Rabindranath Tagore a devenit primul laureat Nobel al Asiei când, în 1913, a câstigat Premiul Nobel pentru Literatură cu volumul “Gitanjali: Song Offerings”, cu o introducere de W.B.Yeats. Tagore nu a fost doar un poet extraordinar de flexibil; el a fost de asemenea un extraordinar autor de povestiri scurte, romane, piese de teatru, eseist si compozitor si un talentat pictor, ale cărui lucrări, prin mixtura între reprezentare si abstracţiune, de abia acum încep să primească recunoasterea pe care au meritat-o întotdeauna. Pentru Tagore a fost foarte important ca oamenii să poată trăi si gândi în libertate. Atitudinile sale faţă de politică si cultură, naţionalism si internaţionalism, tradiţie şi modernitate pot fi văzute toate în lumina credinţei sale. Poate că nimic nu exprimă mai bine valorile sale la fel de clar ca acest poem din Gitanjali: Unde mintea este fără teamă si capul este ridicat, Unde cunoasterea este liberă; Unde lumea nu a fost ruptă în bucăţi prin îngustele ziduri; Unde izvorul limpede al raţiunii nu şi-a pierdut calea în deşertul aspru al obişnuinţei; În acest paradis al libertăţii, Tată, lasă ţara mea să se trezească. Dată fiind vasta întindere a realizărilor sale creative, poate cel mai surprinzător aspect al imaginii lui Tagore în Vest este caracterul său limitat; el este în mod curent văzut ca „marele mistic din Est”, o imagine cu un mesaj pretins pentru Vest, pe care unii o acceptă, alţii o displac, iar alţii o găsesc de-a dreptul plictisitoare. Mai mult, acest Tagore a fost creaţia proprie a Vestului, parte a tradiţiei sale de căutător al mesajului din Est, în special din India, care – după cum Hegel o spune – a „existat de milenii în imaginaţia europenilor”.

Prof. Uma Dasgupta este la ora actuala cea mai importantă specialistă în viaţa şi opera lui Tagore din lume, coordonatoare a seriei Tagore la prestigioasa Oxford University Press. A absolvit Presidency College, Calcutta University şi a obţinut doctoratul la Oxford University. Cercetarea postdoctorală a Umei Dasgupta s-a concentrat asupra lui Rabindranath Tagore şi a instituţiilor de învăţământ înfiinţate de acesta la Santiniketan and Sriniketan, între 1901-1941. A predat la Jadavpur University Calcutta, Visva-Bharati University Santiniketan şi la Indian Statistical Institute. Conferinţa "Rabindranath Tagore, citizen of his Country and of the

Universe" oferă un portret al lui Rabindranath Tagore, poetul și umanistul. Pentru a-l înţelege mai bine pe Rabindranath, trebuie să îi cunoaştem familia şi societatea bengaleză din anii formării sale. Vom

înţelege astfel dezvoltarea sa ca poet, autor de povestiri şi nuvele, eseist, fondator al şcolii de la Santiniketan şi a Visva-Bharati International University, şi îl vom percepe ca pe una din vocile

modernității indiene, cu un mesaj universal, valabil chiar şi astăzi. „Consider că cei trei ani pe care i-am petrecut la Santiniketan au fost cei mai roditori din viaţa mea… Santiniketan mi-a deschis ochii pentru prima dată asupra splendorilor Indiei si a artei Orientului îndepărtat. Până atunci eram complet sub influenţa artei, muzicii si literaturii occidentale. Santiniketan m-a făcut cel care sunt, produsul comun al Estului si Vestului” (Satyajit Ray, regizor, laureat Oscar, Guardian, 1 august 1991).

11

Workshop de dans clasic/devoţional Duminică, 2 octombrie, ora 14:00; Carmen Coţovanu-Pesantez - Centrul de artă Euterpe

Dansul indian clasic are mii de ani şi fiecare din formele sale are origini religioase, dansul fiind iniţial dăruit doar lui Dumnezeu. Mitologia nu lipseşte din această formă de exprimare corporală de o foarte mare graţie, care presupune talent şi mai cu seamă mult efort şi dăruire.

Carmen Coţovanu Pesantez este în prezent director general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale “I.C. Petrescu”, Bucureşti şi totodată director artistic în cadrul Centrului de Artă “Euterpe.

Ca urmare a efectuării unor studii de specialitate (limbă hindi, dans clasic indian – stilul Kathak) în India, Carmen Coţovanu Pesantez a obţinut numeroase premii şi

distincţii în ţară şi în India, pentru promovarea dansului clasic indian, a limbii hindi, a culturii şi civilizaţiei indiene şi a dezvoltării relaţiilor culturale româno-indiene.

Recital de poezii Duminică, 2 octombrie, ora 15:00;

Carmen Coţovanu Pesantez – Director general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale “I.C. Petrescu

Adelina Patrichi – Director al Editurii Taj

Carmen Muşat Coman – Director al Editurii “Cununi de Stele”

George Anca – scriitor, preşedinte al Asociaţiei RICA (Romanian Indian Cultural Association)

O întîlnire cu poezia lui Tagore este un prilej de cufundare în miracolul cuvintelor izvorîte din inimă, o fugă din rafinatul calcul al exprimărilor încărcate de sofisticata simbolistică dimensionată pentru obtinerea efectului dorit. Metaforele, lipsite de poleiala artificiului, sunt aidoma mugurilor care asteaptă ochiul cititorului ca să înflorească încă o dată ca într-o mantra. De fiecare dată cînd pururea-prezentul pogoară din nou din poem într-o inimă, parfumul cosului cu fructe se trezeste la viată. Tagore scria că vorbele sunt maya [iluzie, aparentă], cînd sunt numai sunete si mărginite; sunt satyam [adevăr] cînd sunt gînduri şi nemărginite. (Marius Chelaru) "Când inima-i deşartă şi secată, coboară-asupră-mi ploaia îndurării Tale. Când viaţa şi-a pierdut harul, vino la mine într-o explozie de cântece. Când munca zbuciumată îşi nalţă vuietul, purtându-mă departe, vino la mine, Doamne, cu pacea şi odihna Ta! Când inima-mi zace roabă, ghemuită-n colţul ei, sparge poarta Rege-al meu şi vino cu strălucire împărătească! Când ispita îmi orbeşte sufletul cu năluca şi pulberea ei, Tu singurul Sfânt, Tu Veghetorul, vino cu fulgerul şi tunetul Tău!

12

Proiecţie de Film : „Chaturanga” Duminică, 2 octombrie, ora 17:00; Director: Avik Saha

Chaturanga este un film apărut în 2008, bazat pe romanul de dragoste cu acelaşi nume al cărui autor este Rabindranath Tagore. Subiectul se bazează pe o poveste de dragoste prinsă în conflictul de idei dintre două lumi diferite. Protagonistul principal, Sachish aluneca de la pozitivism radical la misticismul religios în căutarea sensului vieţii. Cu toate acestea, căutare lui nu aduce în cele din urmă nimic decât deziluzie. Acest lucru se datorează faptului

că el nu poate împăca idealurile sale abstracte cu prezenţa puternică a două femei din viaţa lui. Una dintre ele este Damini, o tânără hindusă văduvă, iar celălalt este Nanibala, amanta abandonată de propriul frate.