TOATE POESIILE - upload.wikimedia.org · DIN TRECUT Ca un giulgiu pe-o lume moarti, Se asterne suri...

TOATE POESIILELUI

N. IORGAADUNATE

DE

ELEVELE SALE

LUCRATE DEMISIONARELE

M. OPREA *1 M. BOBU

VoL I (-1917)

VALENII-DE-MUNTE1939

4

-;

4L:1

A

4

A.4

-

-t

, A

, --

TOATE POESIILELUI

N. IORGAADUNATE

DE

ELEVELE SALE

tit

LUCRATE DEMISIONARELE

M. OPREA w M. BOBU

Vol. I (-1917)

VALENII-DE-MUNTE1939

I.

LA OPTSPREZECE ANI

DIN TRECUT

Ca un giulgiu pe-o lume moarti,Se asterne suri ceata$i, ca ploaia ce se scurge,Monoton se duce viata.

Pidturi de -timp aleneCad lungi ceasuri de urit,Pe cind traiul mieu isi cerneValul sarbid si ticnit.

Din trecut innalti, iubito,Chipul tit' cel zimbitor$i steclesc in noaptea vremiiOchii tai aprinsi de dor.

Alti lume, alti viata:Soare'n inimi si 'n ceriu ;Cat de iute vremea trece !Unde-s zilele de ieri ?

4 N. IORGA

Uncle esti si-mi stergi din minteGinduri negre si in locSi aprinzi raiu de iubireCu-al privirii tale foc?

Si rizi cu scintei in ochiiTii cei negri, vii, sireti,Fruntea mea si-ti simti buzaCaldi ca si alte diti !

Prinsi in friguri de iubireSi glumim ca doi copii,Si-mi spui vorbe dulci in taini,Cum tu singuri le stii,

Si-ti sirut cuminte gura,Cum siruti mina la sfinti,Sfint frumos cu ochii negriCe, fizind, dulce te-alinti I

Cu ispita cea fierbinteNu veni... te 'ntoarni iariIn trecut... Uitate-s toate :Ochiu-i sec, gura-i amari l

Din Contemporanul, 11-90.

=I

NE-OM DUCE...

Ne-om duce unde cerul se intrece'n stralucire.Cu apa de smarald,

In locuri unde traiul se'ncheie in iubireSupt soarele cel cald;

Pe iarba cea smaltati cu flori necunoscute,Bituti de vantul serii,

Cuprinsi vom trece-alituri cirarile pierdutePe malurile marii,

Copaci bitrini ca lumea pleca-vor verdea frunteSmerit in calea noastri,

De stele-un roiu va trece pe-a cerurilor punteMareati si albastri,

Pe scripca lui marunti ascunsa subsioareUn greier ne-a petrece ;

In frunte licuricii purtind mii de fanareLa fugi s'or intrece.

Va fi asa de bine ! In lumea fermecata.Simti-vom aka viata:

Uitat'a fi restristea amari de-alti data,Prinsi dulce brati 'n brati!

Ibid., 1890.

MI

0 VIATA

I.

Era un inger de copillCu ochii mari intunecatiScinteietori *i plini de mild,Cuprii* de patimi fail sat.

Phila. §i rumini la fati,Drept buz'o dunga de rubinPirea o floare, dimineati,Deschisi'n aierul senin

$i mkuntici i suptireCel mult o paske, un flutur,Ce pe-ale florilor potireAripi scildate'n scutur.

Avea un glas, cum nu mai este,Un glas cum nu s'a mai aflat :De cintec bland de prin poveste,Un glas pierdut O. triginat,

LA OPTSPREZECE ANI 7

In care parci ascultaiVibrind a'inimii dorinti$i revirsindu-se in graiuNeintelese suferinti.

La dinsa toti se minunau,$i dragi era tuturor,Din ochii negri scinteiauRaze de dragoste qi dor.

In bal, scildati de lumini,Cind luneca rizind,Vedeai ci n'a cilcat pe spiniIn traiul ei cel blind,

$i totuqi ii lipsia ceva :Cita ceva in lume,Un om vizut poate-undeva$i ne§tiut din nume,

Pe Fit-frumosul ce prin somnSpunea atit de multePe-acel ce vietii i-ar fi domn,$i-ar vrea de el s'asculte.

De-aceia ochii qi-i pierdea,$i-ades uita de sineCind ca prin vis i se pirea,Ci proa,-iubitul vine.

S N. IORGA

De-aceia ziva o giseaPierduti'n perna udi,Atunci cind nime nu puteaDurerea si-i audi

II.

Era frumos, cu ochii dulci,Fliminzi 0 plini de dor,Ca un copil pe care-1 culciIn leaganu-i uqor.

Vizuse multe 'n viata lui,Fusese drag la multe$i nui era dat nimAruiDe dinsul si n'asculte.

Atka farmec rispindea,Cu vorba lui inceatk,Ce Diptitor se revirsa :Uimia o lume toati.

Nu s'au vizut de multe ori :A fost de-ajuns o chi:*Pentru ca dorul cAlitoriuSi-i iea pe-a lui aripi.


Aievea'n lume si-a gisitEa visui de-alti data,$i el nebun s'a indrigitDe drigilasa fati.

Frumos si el, frumoasi ea$i tineri amindoi,De dragul lor in loc stateaAl timpului sivoiu.

$i, and, pierduti in lumi de vis,Cu ochii isi griiau,Ar fi zimbit, de li-ai fi zisCa toate-un capit au...

IV.

Bitrina vreme-a depinatAl ei caier de zile,Din cartea vietii au picatGrimezi de negre file,

Pe zi ce merge mai bitrini,Puterile li scad :Poate-or vedea ziva de mini,N'or trece-al mortii vad.

El ii cuminte cu ochi stinsi,Cu reci lumini de ghiata,Ca ochii celor prea mult plansi

i chinuiti de viati.

10 N. IORGA

Anii au nins frumosu-i pir ;De mini tremuratulli spune tristul adevirCi i-a sosit veleatul.

$i, cind, in ginduri pripiditDe moarte se 'nfioari,Jile§te ceasul de sfir§it$i-amaru-1 impresoari.

Ea, o bitrini ca §i elPe frunte mina-i pune,C'un glas stricat si suptirelDe alte vremi ii spune :

$tii tu atunci cind te-am vizutPe tine 'ntiia oari ?Luna lui Maiu a fost trecut,Era frumoasi vari.

Ce ochi de foc atunci aveai$i cum iti cinta glasul :Fiori de dragoste-mi dideaiCind blind iti suna pasul"...

Ofteazi'ncet : slabul obrazIn mini §i-1 ascunde ;Uitind al traiului nicaz,Din amintiri rispunde :

LA OPTSPREZECE ANI 'It

Aveai o rochie de citIn cozi flori de sulcini,$i nu stiu cum ne-am Riticit$tii tu ?... col& 'n gridini,

5i ce mi-ai spus si ce ti-am spusUitat-am de demult :Eram pe alti lume dus,Nu mai puteam s'ascult"...

In ochi, rizind, se uiti lin :Din negura de vremiLucruri pierdute-alene yin,Cind, din trecut, le chemi :

Soarele-apune : prin feresti0 razá inrositiAprinde'n fete 13AtrinestiLuminâ'ntineriti,

Se simt iar tineri amândoi,Uitate parci-s toate ;Al amintirilor sivoiuPrin minte li stribate.

$i mane poate ne-a'ngropa,Dar ce-o si-mi pese mid !Am fost al tau si tu a mea :N'a fost viata pustie".

12 N. IORGA

Ibid., 1890.

Din jiltul mare in speteziBitrina se ridiciRotunda ca un titirez,Ca un gandac de mica,

In spre mopeagul atipithi pleaci slaba guri :0 sirutare 1in4titPe-obrazul galben furi,

$i, pe and noaptea colo susAripi de taini intinde,Gindind l'al traiului apus.Cu hohot plans ii prinde.

VW/

M05 CRIVAT

Pare 6 genie la fere§ti,In geam pare ci bate :Si-§i inazeasci poate-ar vreaCiolanele 'nghetate

A degerat bietul mo§neag,De cind nebun alearga,Printre copacii troienitiPrin lumea asta larga.

5i-ar vrea aláturea de focCildura sa i-o -soarbi :Si-i piari pinza de fulgi albi5i turturii din barbi.

Deschis-am geamul inghetat,Din noaptea 'ntunecoasiDe gerul iernii amortitMo§ Crivit intri 'n casi :

14 N. IORGA

E un batrin frumos si nalt,Cu fata lui cea ninsi ;Din fir de ghiata i-a cusutManta pe trup intinsi ;

Jar, cand vorbeste suietind,Ti-i frig [Dana la oase;Glasul ii tremuri incetDe supt mustati geroase :

Sint lautarul cel bitran,Mai mare peste ierne...$i cant ninsoarea care linDin norii desi se cerne ;

In miazanoapte am salas,Palate mari de ghiata,Negure albe le'nvalescIn vilul lor de ceata."

Ci, spune, mosule", i-am zis :In calea ta pribeaga,Pe supt ferestre raticind,Vizutai pe-a mea draga ?

Nu se uita cu ochi pierduti,Cu mintile aiure,Cand tu zburai neobositPearipa noptii sure ?"


A ras bitrinul cel siret'Supt albele-i rnustete,$i glasul greu §i-I domolea,Cercand si ma invete :

lubita-ti vesel suradea$i pasa de tine,Caci pentru dansa tu ai fostnUn om, ca oriqicine

Inimii tale pune-i frauSi carnea ti-o inghiata,,,De orice dor si te despartiIn sarbada-ti viata".

Haina stropiti cu omit$i-a strans-o lin la piept$i printre fulgi albi se pierdeaBitranul intelept.

Aid, 1890.

nu-i

Ibid., 1890.

DE MULTE OR1

De multe ori pe ganduri cad :-De ani, pare cã s mort,Icoane fara de'ntelesIn minte mi le port ;

$i-mi pare-atunci traiul intregNaluck Vara sir,Zilele toate parc'au fostUn neg u, lung delir;

Iar, cand ma uit in urma lor,La viata mea pustie,$i mai desert si mai grozavImi pare cc-o sa fie.

MI

CI DE-AM FI SINGURI...

Ci, de-am fi singuri amindoi$i nime si ne asculte,UitAndu-mi in ochii tii,Ti-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am stiCe e aceia vreme5i n'ar fi nimene din visIn lume si ne cheme.

Am fi departe tare dusi,Straini de lumea'ntreagi:Pe vesnicie ti-as fi drag,Tu vesnic mi-ai fi draga ;

Cu sirutiri am sterge'n ochiA'lacrimilor urme,$i cine oare s'a'nduraAl nostru raiu sa.-I curme ?

2

18 N. IORGA

Ti-as spune vorbe dulci incet :Ca si le-auzi mai bine,Tot mai aproape ai plecaObrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om skruta,A cui sa fie vina ?Nici tu, ca nu ma auziai,Nici eu n'oiu fi pricina.

Mid, 1891

MI

0 BLANDA TREMORARE

-0 blinda tremurare de coarde'ntr'o furtund,0 razi de facile pe-o cruce de mormint,

0 floare 'ntr'o pustieA fost in viata-mi goali al ta'u chip trist si sfint :

Erai prea sus, spre mine privirea-ti si se plece,0 vorbi de iubire din gura.-ti n'a azut.

In ochii tai nimica...Si glasu-ti pentru mine a fost si va fi mut.

Sorbiam cu ochii trupul tilt sprinten, ce a lenePirea a nu atinge pa'mantul and calca.

Era fiinta-mi toatiLegata de un zeimbet pe recea fata ta.

In tirni linga tine mi-as fi tatit gcnunchii,M'as fi ficut nimia, de mine-as fi uitat...

Pe inima mea rupta,-n focul tineretii, rizind, tu ai alcat.

20 LA OPTSPRFZECE AN1

Si, de-ai trai cat lumea, de-ai fi fara de moarte,De-ai fi 0 mai frumoasi, de cum erai atunci...

In lume n'ar fi nimeCa mine si-ti zimbeasca, desprev tu sa-i arunci-

Ibid., 1890.

tiff/

SERENADA

Vint de seari bate lin,Glas &and frunzei de arinSi izvorul se inginiCu pidurea cea bitriniPe and duse toate celeDorm supt farmec bland de steleTrece pe bolta seninaLuna'n leagan de lumina. ;

$i'n odihna cea depliniTu induri-te i vina,In padure nu-i ca'n lumeCe s'aude, nu se spune.

Cu-al lui dulce antec vintulNi-o acoperi cuvintulSi, prin frunze de-or stribateBlande raze argintate,

Ne-om ruga frumos de hull,Zina tainia 0 buni,Taina noastri si i-o tieSi nimenea si n'o §tie.

Din Revista Mutt 1890

MI

MOARTA

Din racli pirul lung bilanSe lasi.'n jos a leneSi ochii mari albastri, dormSupt mindrele ei gene.

Se'ndoaie trupul minunatSupt giulgiul de mitasi,Raza ce cade din ficlii0 face mai frumoasi.

$i, cind se poarti lunecindPe-obrajii ei de ceari,Pare ci buzele s'aprindDe focul ietii iari.

De n'ar fi racla cea de brad$i minile'mbinatePe feciorelnicul ei sin,Ai crede ca se poate


S'o vezi sculindu-se incet,Dind giulgiul alb deo parte,Cu ochii gales.' intrebind :A fost un somn ori moarte ?

Aid, 1890.

MI

LA CAPUL VENEREI CE DOARME" DE TITIAN

Maiestriti de condeiul lui Titian, a lene 'ntindeZina dragostei striyeche mana-i alba dupi gât,Indragita de ea insasi, cu iubire se cuprinde,$i pe ochi i se coboari, desmierdand-o, somn yrijit.

Dorm luminile supt arcul condeiatelor sprincene,Ca o floare'mbobociti-i gura ei de trandafir,Pe obrajii albi ca spuma se intinde- umbra. de gene,Pirul lung i se desface peste umeri fir cu fir.

Nicio griji nu se simte pe molateca ei frunte,$i-a lasat alene capul ca pe-o perni pe-al ei brat,Amintiri turburitoare nu yin fata sa-i incrunte.Cat de dulce si senini zina doarme Fara sat !

Dar e rece : nu-s nici ginduri, nici iubire'n asti stani,Nici ca fulgul de ninsoare nu ti-i fruntea ca a ei,Nu se Iasi par ca noaptea pe a ta peliti ninsa,Dar ce-mi pasi ? ochi sagalnici yarsi ploaie de scantei!


Tu traiesti si dinsa-i moarti ; tu glas ai, ea vesnic tace,Fruntea plini ti-e de ganduri, si, cand vorba ti-o ascult,Spre'nghetate idealuri sa ma uit cu jind nu-mi place.Doarma'n linistea-i de veacuri zina duke de dernult !

Ibid., 1890.

MI

CANTATI PE APOLLON

Frumos copil al celui ce ttisnetele-arunci,Parinte-al poesiei cu viers fermecAtor,antat-ai bland din syrinx, piscind oile'n lunar

Divinule pastor.

and Zeus sus in ceruri petrece la ospeteSi lira ta risuna' de imnul triumfal,0 clipa-si imblAnzeste privirile sumete

$i palidul Tantal,

Si Parcele hidoase, cu fetengalbenite,Ursind nenorocirea si-al patimilor foc,Ii uiti de osindi, din ghemuri aurite

Torc fire de noroc;

lar Hebe cea zglobie, copila zimbitoare,Turnindu-ti bAutura c'un zimbet in pillar,.

di o sirutare din buzele-i de floareCu-al zeilor nectar.

Iti

LA OPTSPREZECE ANI 2T

Csinta ti pe cel ce iarti greqelile ascunse,Pe cel ce riticqte pe stinan Citheron,Pe cel ce vede toate, qi cele nepitrunse,

Cintati pe Apollon t

Ibid., 1890.

1111

GAND TANAR(1890-4)

IN VENETIA

Gondola'ncet se primbla pe valurile verziIn umbra de palate, supt razele de luni :In lumi fara de capit iti pare cã te pierzi,Departe, uria0i de bronz pe tumuli, suna.

Albastru-i cerul noptii de stele tintuit.0 dungi luminoasi de-argint pe'ntinsa mareIntinde luna plina, 0 valu-i incretitDe vantul, ce-1 atinge cu dulcea-i desmierdare ;

In umbra vasla suni, pe ape lunecand,Vaslawl anti lene$ in falnica lui limba,Cupolele bitrine s'arati rand pe randColii pe mal. Gondola molatec, lin se plimbi.

Imprejmuit e cerul de cercuri ce sclipesc :Pe piazza di San-Marco sint sute de finare,Ce raza 0-o afundi in mare, arabescSplendid, pe care-I miKi incet o tremurare.

32 N. IORGA

*i sus, spuind splendoarea apuselor povqti,Cernitul turn se 'nalti in noaptea cea senini,,Domnind peste palate cu frunti impArätqti,In lumi de feerie, supt ceruri de lumina%

MI

LA CAMP

Dimineata. Cer albastru luminos §i firi ceati,Flori deschisc 'n iarba verde, glas de pisiri colo'n cring,Ca diamantul scinteiazi bob de roui pe verdeati,Pe smiltatele potire fluturii suptiri se string.

Biziit de-albine'n aier, cor de greieri hore cintiSi cosaqii melai colici li tin hangul quierind,Lingi stina inveliti cu rogoz se iau la trintiDoi flicii cu ochii negri 0 cu pirul fluturind.

Pe a dealului cost4i sun'a oilor talanci,Una-i albi ca omitul, alta suri ca o stanci,Un duliu trintit pe labe somnoros sti 0 cuminte,

i'ntre flori o scifirlie Lath carne cati linSi ironic, cum se uiti desgropatii din morminte,La tipanele'nflorite i la cerul cel senin.

MU 3

IN CODRU

Ca stilpi curati de templu antic,se'nnalti plopii in paclure,

Zvarlind la soarele ce-apune,peste ciriri mari umbre sure

Si printre crestete-adormitecordeaua cerului de vari

Intinde dunga ei albastra,lumina-i sarbadi de sari_

C'un ciripit adoarme'n ramurizglobiul stol de pisirele,

Cite-un buratec mai inaltacintatul lui printre nuiele,

Cosasii harnici hore vesniciintind pe-un fir de iarbi verde,

Concert de glasuri felurite,carc'n arnurg, incet, se pierde

GAND TANA R 35

i-apoi tot codrul sti'n ticere,flri de-un frearnit, dus in noapte:..

Nici doar a vintului suflarenu mai trezeste'n frunze soapte.

incremeniti stau plopii negri,ca niste pete de cerneali.

-Pe virfuri numai varsi lunasuptirea-i de argint betealã.

MI

IN TIROL

1.

Brazii tremuri din frunze la a serii adiereC'un fosnit incet, ce piere in noianul de ticereRevirsat din cerul palid peste crestet de pidure,Peste virfuri ingheote, peste stinci de lespezi sure-

Singur doar izvorul iute varsi nota-i cristalini,Alergind intre pripastii, cununat de-o spumi firth;Ori titera suni'n vale, la vre-o stâni. tiinuiri,Cintind dragoste nebuni si durere nesfirsiti.

Iar departe, lant de piscuri ce se'ntrec din iniltime,Alpii stau etern de straji din a timpului multime ,Si o razi riticiti de prin lumile seninePeste-a lor cununi albi varsi ploaie de rubine.

II.Pe munti intinde noaptea aripi intunecate,Stinci rosii ca de singe in ceati se cufundi,Vint rece printre brazii cu vid suptire bate,Pe prund izvoru-si primbli, plingind, albastra-i undi.

GAN D TANAR 37

Un vultur pe o creangi cu ochi de foc priveste,Pe muche de pripastii un car de munte merge,Incetincet tkerea si valul negru creste,A soarelui roseati de-apus, pe cer, se sterge.

Spre satul singuratec zidit pe muchi de stanca,Hraparet cuib de pradi in vremile trecute,Taranii spani la Ltd, uscati, dar zdraveni inca,Stribat greoiu si-a lene caririle bitute.

$'ncet in intunerec se poarti ca o dungaMai neagri deck noaptea. Silbatec se ridiciIn liniste si pace cintarea lor ce-alungaDeparte'n codru cerbii ce tremuri de frici.

De-odati, intre piscuri, cu galbena-i lumina.Se'nalti in hirzobui de ceati argintie,Visind pe codrii negri visarea ei senini,.A cerului stapani, a muntilor fiche.

MI

SE 'NNALTA STANCI...

Se 'nnaltã stinci in cremenite de-asupra luciuluide ghiata

Si-o razi moart' abia pitrunde prin giulgiulcel greoiu de ceati,

Ce'ntinde pinza-i monotoni pe impietritul Ocean.

In pacea zilelor polare, ca la suflari de uragan,Se bat talazuri riticite, ce, lunecind, incet se poarti,Apoi din nou odihni, pace, ticere iar pe marea moarti-

Si nicio creangl nu se mi§ci §i niciun urlettrist de fiari.

Nu se ridicã in spre cerul pe care-un soareca de ceari

Zimbqte trist, domnind de-asupra acestei lumietern pustii.

De- odat'un glas pierdut innalti nepricepute melodii,.Un goeland, plutind alene, revars'un strigat in ticere,Ca raza dragostei pierdute, lucind in timpuri

de durere.MI

PE MARE

Val de val se bate'n noapte,Vintul urlã printre stinci :Prin pripastiile-adinci,Suni jalnicele-i sbapte.

Brazii trunchiul si-1 indoaie,Fulger scapiantre nori.Glas de tunet. SunatorBate ropotul de ploaie

Pe a codrului cirare,Peste frunzele de brad,Ce, de vint bitute, tad,Pe albastru val de mare.

Huhurez strigi'n pidure,Stol de pisdri trec pe rand,A furtuna suierând,Sus pe lespezile sure.

40 N. IORGA

$i prin tainiti depirtateFiare urli ingrozit :De piretii de granitUnda mArii, trist, se bate.

Pe'ntunerec si furtunh,Farã tintã, zbuciumat,Cu catargul sfirimatTrece luntrea ca nebuni....

MI

FURTUNA

Plingind se fringe valul de stincile gohte,Muscind din piatra rosi, siadincul tot inghiteFirime singerate si tindiri de granit.

Austrul mini apa c'un suier ascutit,Si vesnic alte unde cu crestetul de spumeS'azvirl spre term, in noapte, fugari firi de flume.

Trec nori greoi pe ceruri, cu-aripi de'ntunerec,Zvirlind din fugi fulger. Supt focul cel feericSe vid pe mal departe colibe de pescari.

Si-o pasire pierduti, cu tipetele-i rani,Mai zvirle-o noti tristi in vuietul furtunii,In plinsetul de valuri, in urletul genunii.

l1

AMFITRITA

Phoibos, zeul cu lungi suliti si cu tolba sunitoare,Isi cufundi'n valul marii obositii cai de foc ;Spre Apus, catre Megara, norii serii par cuptoareDe nestinsi vilvitaie, dungi de naafi stand pe loc.

Valul doarme, lin si. moale, cu risfrangeri de lumina.,Dogorind albastrai fata de oglincli, firi cret ;Bland, din negurile sure se innalti luna plink'In tacerea turburati de delfinii siltareti.

A tunci blonda Amfitrita, peste-a apelor carare,Lunecand, se poarti dulce printre nimfele zglobii,Ce cu sinul gol innoati pe intinderea de mare,Ducand scoica ei marunti, cu cordele aurii.

$i tritoni la fata rosii, lautari cu plete creteDuc din urmi zina marii cu cantari firi sfarsit :Amfitrita cea bilaie, cu privirile sumete,De-un albastru-sur, se poarti peste valuri linistit...._

MI

EGIPTUL

Ca un §arpe lung, feeric, Nilul scinteie la stele,ktinzind firi de capit inelePrintre mari piduri de trestii pentru veci

nestribAtute.Nicio pasire de noapte peste lumile ticuteNu plutqte, virsAnd tipit tainic §i'nfioritor,Doar vre-un ibis mistic poarti pasul lui

nepisitorPe covorul de nisipuri prelungit in depirtare.

Piramiclele innalti muntii lor mireti in zare,Pentru regii morti de veacuri monumente de granit,Lingi sfinxul ros de vremuri, urmeazil JinititSomnul lui etern de piatri in odihna din pustiu.

Totul doarme'n pace-adinci supt zibranic argintiu,Nilul parc'opreqte unda-i cea galbie i miloasi ;Un fellah cilare trece, i cântarea-i dureroasi0 clipeali bland risuni, §i'n vizduh apoi se stingePare sufletul pustiei, ce plutind in noapte, plinge.

mladiatele-i

cei

Mr/

RASARIT DE SOARE

Vint usor de dirnineati mini nouri purpuriiPe albastrele intinderi ale cerului de vari ;Scinteind, din sin de valuri vine rnindru si risariDomnul mirilor bitrine, umedei impiritii.

Fata apei, desmierdati de sigalnicul zefir,Argintati de lumini, se desface 'n mii de unde :De la termul singuratec, ce in neguri se ascunde,Vin cintiri de ciocirlie si miths de trandafir.

Goelanzii trec in stoluri cu-al lor tipit plingitor,Soli silbateci ai furtunii, oaspetii stincilor goale,Si. tlind vizduhul aprig cu fantastice ocoale,Rindunelele din fugi umezesc aripa kr.

MU

NOAPTE DE IARNA

Alb e tot in noaptea rece. Singur cerul, ce scinteie-De sclipirile de stele, lumineazã peste vai,Aprinzind in giulgiul iernii nestatornice vapii :Dorm supt raza lor cea Handl troienitele bordeie.

Vre-un copac rizlet innalta fruntea lui cea innegritiPe desertele intinderi. Totu-i liniste si somn :Amortit-a in padure pin'si-al vinturilor Domn,Crivit, zeu cu barbi alba, cu strigarea ascutita.

Fiorosi drumeti atunce, yin domol, calcand arare,Ficand dealul si risune de urlatul lor prelung,Lupii sufi, cu ochi de flaciri. 0 clipeall sirul lungSti pe loc, privind la stele, si se pierde'ncet in zare.

WM

CAMP DE LUPTA

Cerul rosu ca de singe, in a murgul cald de vari,Se intinde peste cimpul, coperit cu iarbi rara,Dogoriti de calduri. Far' de-un fosnet de aripiVulturi mari, greoiu prin aier ràtácind, plutesc o clipi.

de-o roui singerati sti cimpia coperiti,Lacuri mari de-un negru vinit, cu oglinda lor cernitiPe alocuri se risfati. Mii de morti, in siruri lungi,Pe covorul de verdeati zugrivesc lugubre dungi.

Cite-un gemit se innalti: vre-un thrift cizutin brinci

Urla jalnic, In spre ceruri pironind ochii adinci.Croncinesc vulturi sãlbateci din vizduh pindindu si

pradiSi un cal, rosit de singe, in genunchi vine si cadi.

$i

IWI

LEUL

Nemirgenitul cer de noapte domneste-adincpeste pustie ;

In spre Apus o geani rosi intinde palida-i lumini,peste 'ntreag' aceasti lume, de-o miretie blincli,

plini,Se Iasi, ca un giulgiu molatec, lumina lunii argintie.

Tablou de vis, firi de-o soapti. Dintr'anisipurilor Mare

Concertul noptaor de vari, sfios, in veci nu se ridici.Clipesc popoare de luceferi : o stea, rotind pe bolti,

In stoluri lungi, intunecate, de noapte pisiri trec,arare.

Adoarme tot. Atunci, din codrii pierduti in margenidepirtate,

C'un freamit mindru 'nnainteazi, citind silbatecinnainte,

Un leu bitrin : in intunerec lucesc luminile'ncruntate.

pica,

PASTEL ANTIC

S'a culcat in fundul mirii zeul cel cu arc de-argint,.Apo Ilôn, stralucitorul domn al boltilor de-azur,Peste-a' apelor intinderi, ce-si tisfata luciul sur,Luminos se 'nnalti Phoibe, risirind din spre Corint..

Prang Naiadele duioase langa limpede izvor,Faunii cei nebunateci si satirii cei zglobiiSupt lucirile de stele, prin poienele pustii,Urmiresc blindele Nimfe luneciind cu pas usor..

Si pAstorul ce veghiazi peste-a' malurilor stAnci,Supt stejari bitrini, cu fruntea indoiti de-uragan,Se 'nfioari cind aude glasul tainic a lui Pan,Rasunind din fund de codri peste-abistrile-adinci.

MI

IN CODRU

Piclurea-i amortità nici cântece, nici soapte,0 frunzi nu se misca.: nemirgenita noapteDomneste'n cerul unde lucirile de steleS'au stins: nici buhna sura cu-aripile ei greleNu varan intunerec o notl de durereIn cer vesti de furtuni si, pe pirnint, ticere.

De-un freamit se'nfioati piclurea cea bitrina,Si sunetul cel tainic al frunzelor se'nginiCu tunete departe, cu tipetele rariA' pisarii de noapte, strigind a vijelie ;Un fulger lumineazi: supt raza-i albistrieFantastic striluceste tot codrul de stejari.

MI

4

-

MARINA

Se'ntorc pescarii in spre sat ;Pe termu'n neguri cufundatLucesc luminile lor rare,Scintei perind in depirtare.Si ceru-i sur, greoiu de nori,In noaptea plini de tioriTinguitorul val se bateDe-a stincilor singuritate.

Si s'aud glasuri rasunand,Vre-un cintec trist din and in ;Ind,Din yid de munti un clopot linRevarsi glas de jale plin,Iar goeland ul solitar,Stapinul valului amar,De vintul mArilor trezit,Boce§ten cuibui de granit.

GAND TANAR 51

Intunecat e tot 0 mut :Din cerul aprig $i tacutPe ape firi de sfiqitSe cerne ploaia lin4tit.Incremenite toate parDe somnul bland al mortii, doarTinguitorul val se bateDe-a stincilor singuritate.

MI

TEMPLUL

Ling:a lenesele ape ale Nilului galbiu,Ternplul vechiu in pace doarme cu pidurea-i de coloane,.Cu fantasticcle chipuri stralucind de pe frontoane:Un schelet de piatra sura ling'al Africei pustiu.

Veacurile trec a lene peste-a lui singuritate,Ca izvoarele de munte aruncindu-se, se schimbiPe-a Egiptului Campie alti stipini si. alti lin: bi :Nicio piatri nu se misca intr'a zeilor cetate.

Supt eternul cer albastru al regiunilor tebane,in ticerea uriasa, el jeleste'n pace dus,Timpul sfincsilor albastri, vremurile care nu-sDecat colbul de palate riscolit de caravane.

$i, rind noaptea se coboara peste varf de piramide,.Cind se duce de pe trepte si dervisul cersetor,S'aprind candele de aur, luminind mânglietorPeste poarta'mpodobita, ce cu zgomot se deschide.

GAND TANAR 53

Atunci trec in noaptea sura zeii lumilor apuse,Mlicliinduli cu misuri trupurile de granit;Printre vechile piloane, pasul lor cel lini§titNu treze§te un rasunet peste sale'n noapte duse.

Pe cind *irul lung se duce melancolic §i dispareIn alei de obeliscuri, ca un vis nedeslu§it,Cite-o pasire de noapte zvirlc-un tipit ascuPt,Si Tikm, zeul pustiei, plinge trist printre altare.

WI

SEARA DE TOAMNA

Peste cimpii goi ticere.Vintul toamnei care batePrintre crengile uscate,Frunza moarti scuturind,Suni doar din and in andCu un freamit de durere.

Totul doarme'n neguri dus :De la satele din valeAle fumului spiraleSe mlidie 'n depirtareDe a vintului suflare$i, plutind in ceruri sus,

GAND TANA R 55

Cu un zimbet linistitVine tainic si risariSteaua palidi de sariPeste tarina pustie,Peste zarea albistrie,Peste codrul inegrit.

WWI

IN CARUL EI DE NOURI SURI

In carul ei de noufi suriAlearga toamna pe cimpie,De Iasi neguri in piduri$i'n inimi melancolie.

$i, pe cind vintul jos in vii,Se plinge'n codrul de stejari,Domnwe lini§tea'n odii,De-auzi in pace numai rarFrunze din teiul cel uscatLovind mingiietor in geamuri.Ce trist e cerul innoptat,Ce dulce freamitul de ramuri !Ca, intr'o viati de dureri,Din fundul inimii niscind$i iniltindu-se spre cer,Un cintec trist, pierdut qi blind.

MI/

APUS DE SOARE

Pe dealuri se pune0 ceata usoaii,Iar soarele'n flaciri

Apune.

In ramure sopotDe vant, pe cirare$Agalnicul sunet

De clopot.

La stina din vale,Din care se'naltiA' fumului valuri,

Cava le.*

* *

Se Iasi ticere :Alene ridiciDrumetul un cintec

Ce piere.

58 N. IORGA

Lumina se stingeAbia mai plute§tePe ceruri un nour

De singe,Fantastic balaur,far vintul indoaieInaltele Ian uri

De aur.

:

VW/

CARAVANA

Cer de purpuri si aur,Coperind pustiul maur.

Niciun glas, nicio miscareIn imensa departare,Unde fari de'ncetare

Aierul aprins de soareMisan rosia splendoareUndele-i tremuritoare.

*4 *

Tocma'n fund, unde se'mbink!nth) dungi de luminaCer si. nesfarsire lini,

Ca o umbra se iveste$i'n vazduh ce straluceste,Lamurindu-se, tot creste.

60 N. IORGA

Caravana iat'o vine :Sentinele beduinePoarti sulitile fine ;

Ducind mirfuri africane,Negustorii in turbane,Supt greoaiele caftane,

Dogoriti de-aprinsa razd,In sdlbateca ameaziPe cimile dormiteazi.

** *

Ca prin vis o lunecareDe icoane trecitoare,Feeria'ncet dispare.

** *

Orice zgomote-au apusCu viata ce s'a dus,Totul doarme, numai, sus,

Coperind pustiul maur,Cer de purpurá qi aur.

Mr/

LUMINOS, BOLTA SENINA..._

Luminos bolta seniniRosa margine-si imbiniCu a mirii fati liniIn a zorilor ivire,Ce'n aprinsa-i stralucireTaie negura supOre.

Niciun zgomot de aril:*and pe ceruri trec in pripaGoelanzi, plutind o clipi,

Nicio bared saltireata,Niciun suflet de viatiIn tacerea cea mareata.

cum aieru-I despiciIn biserica anticiUn potir ce se ridici,Se inalta'n fundul ziriiDin adincul departarii,Domnul midi.

MI

-

$1,

MAREA

Ape line. Cer senin.Pisirile'n stoluri vin ;Risirind din depârtareSe'ntorc luntrile fugare.

$i n'auzi in aier blindDeal vâslele sunind,Ciripiri durând o clipl,Cite..un fosnet de aripi.

Firi veste se aduniSurii nouri de furtuna.In vizduh cernit disparaGlasuri palide de sari :hi innalti'ncet cintarea

Marea.

MI

LEUL CAPTIV

0 zi de toamni tristi. Din boltile greoaie,Pe care nori de toamni apasi nemiscati,Pe arborii cei negri de frunze despoiatiSe Iasi ale ploii silbatece siroaie.

Gridina e ticuti si goall de multirne.Doar scurgere de api sunind adormitoriOri tipete de pisiri despici une oriImensa pace tristi cizind din inAltime,

Si'n cuqca-i, dupi gratii, cu ochiul pironitDeparte inainte-i, bitrinul leu libianViscazi lumi de aur, pustiul african :Se scuturi alene si casci adormit.

MI/

MUNTELE

in ve§mintu-i alb se'na10 virful muntelui pustiuPeste-a negurilor turmã ce-1 incunjurã la poale ;Numai aprige pripistii, stinci salbatece 0 goaleSe desfiprâ fantastic in spre cerul cenu§iu.

Totu-i mort in inniltime. Niciun zgomot nu di viati.1righetate1or intinderi. Vijeliile turbateNu mai tulburi nici ele trista lui singuritate.Doar vre-o razi riticiti taie pinzele de ceata,De'nroseqte o clipeala fata lui incremeniti,$i covorul alb s'aprinde de-o fantastici lumini,Care scinteie i moare, o ilusie senini,Lisind iar sã se coboare pacea mud 0 mocniti.,$i, atunci, plutind alene peste virfurile ninse,Cu-al lor ti Or de durere, ce prelung pe munti rasuni,.in spre viile inguste, locuite de furtuni,NemiKati, se duc doi vulturi, cu aripile intinse.

MI

DON JUAN.

Adesea cand rasunl cantari de mandolinaIn vechile castele aprinse de lumina,Cand trec, razand in danturi, paji tineri cu ochi vii$i mandre castelane cu plete-aurii,Cand totui veselie si viata zgomotoasi,Don Juan arata fata-i semeati si frumoasa.

Un par ce cade'n valuri cernite de mitasi,Ca manta de'ntunerec pe haina lui se Iasi,Mustata lui fudull se'ntinde pe obraz,Pe umeri aruncatu-i sombrero de aclaz,Ochi mari sticlesc de focul dorintilor ascunse.

Privirile-i de nime in lumea-ni pltrunseAprind iubiri nebune si patimi dureroase,Atitea chipuri blande, senine si sfioaseDe gingase fecioare au plans in urma lui,Ci el in calea-i trece, pe rece buza luiUn zimbet plin de mill se strecura alene.

5

66 N. IORGA

Atitia ochi de noapte, supt desele lor geneCersit-au o scinteie din ochii lui cei mari,Atitea ingot-au iubirii lui altari,Si au plecat genunchii ca roabe inainte-i :Iubirea lui de-o clipi, senini si cuminte-i,Cu inima-i &parte, cind buza lui saruta.

Pe urmi, cind iubita-i, in lacrime pierduti,Zidarnic mai asteapta pribeagul iar si vie,De clipele trecute Don Juan nimic nu stie:0 inimi straini doreste-acum si fure,Si gindurile-i toate pe veci s'au dus aiure.

In mijloc de blistimuri. de plinsete amare,El ride firi sine, strain de mila pare,Mustririle de cuget in mintea-i nu stribat.Iti pare-un mort ce trece, cu fata'ngalbeniti...De s'ar deschide iadul, 'niuntru sa-1 inghiti,El ar muri c'un zimbet de reee ironic.

$i totusi nime'n lume durerea nu i-o stie,Nu vede cind isi sti ambi. nesimtitoarea fata,Cand ochiul i s'aprinde, cind buza lui de ghiatiSopteste vorbe calde, ce ard ca un jaratec,Cind visu-i de iubire luceste singuratec.

MN

ORIENTALA

Pe cimpul plin de lume, cit ochii pot cuprinde,Pe care sfinta oaste a lui Allah se'ntinde,Su ltanul trece palid, in ginduri cufundat.Pc fruntea-i incretiti, turbanul cel virgat,De-aclaz cu pietre scumpe cusut, prea greu apasi,Mantaua lui cea verde pe umeri i se IasiIn voia intimplirii, un zimbet trist se poartiPe fata lui bronzati, si'n ochi privirea moartiSticleste rar, ca raza de fasla ce se stinge.

Zidarnic inaintei ostirea i se strange,Zidarnic trec spahiii, in siruri lucitoare,Si sibiile-arabe ce santeie la soare,$i steaguri ciuruite mergind la biruinti,$i vechile lui trupe, ce n'au alti dorintiDecit si-si deie viata pentr'un cuvint al lui :La jalea lui ascunsi, in lumea asta nu-iUn leac, o mingiiere. *i gindurile sale,De orisice striine, apuc' aceiasi cale

68 N. IORGA

E moarta cea mai mandrã si dulce'ntre femei,Pe Zora n'o s'o vadi si fari risul eiVoios ca primivara, desarta-i lumea'ntreagi,Caci nirnene de-acuma nu poate anteleagaDorinta tainuiti ce'n inima-i vegheaza...De-aceia'n a lui minte durerea-i vepic treazi-

$i trec nizamii aprigi, pe caii lor cei vii,Arabi cuminti la fata, ce vin de prin pustii,Tatari, botiti si ageri, straini de orice milk',Georgieni cu gura mica si ochii de copill,Cercheji cu-obrajii galbeni si Grecii cei sireti,$i-atatea pusti si tunuri si sabii si sagetiAtitea steaguri mindre si cozi boite'n verde...

Departe suni musici, ostirea'n camp se pierde.Abdal nu vede oaste, nici steaguri, nici multirne:Ce vede el cu ochii nu stie'n lume nime,Pc Zora cea bilaie, cu ochii de safir,Ce ricle'n a' lui brate, cuprinsi de delir..-

WWI

ADESEA...

Adesea 'n noptile de vari,and vântul parci te desmiardi

c'ind a lunii albi padPe geamuri vine si se piardi;

and nu-i un glas in lumea'ntreagiDecit o frunzi ce se pleaci,Ori un liliac cu-aripa bleagaCe prin frunzis vine si treaci,

Ti se trezeste-o amintire,Un chip uitat de multi vreme,Ce bland i trist ca prin soptirefri lumea-i cati si te cheme.

Un glas ce 1-ai iubit odatiPare ci-ti spune la ureche0 vorbi de demult uitatã

care-ti pare-asa de veche...

Si

70 N. IORGA

Te'ntorci atunci cu ani'n urmi,Te faci iar om din alte clati,Timpul trecut intreg se curmi$i cum erai atunci, te-arAti.

In orice stea, ce trece-a lene,Vezi ochi ce'n lacrimi i-ai lisat,Vintul ce tremuri'n poieneIP pare glasul cel uitat.

$! cind, trezit, iti vii in minte,Te miri obrajii cum skit uzi$i cum in jurul tOu cuvinteDe dor, ca'n vis, le mai auzi.

MI

BALADA ROM ANTICA

Supt balcon sti cavalerulInvilit in manta-i. (CerulE albastru i senin.)Gura lui e de rubin,Ochi de foc sticlesc supt gene,Pirul lung ii cade-a leneIn inele de-abanos.Trandafir nu-i mai fiumos,Mai draguti nu-i niciuna,Din Cadiz la Pampeluna,Decit fata lui Rodrig.

Vint de noapte-aduce frig.Mandolina instruni

pe cind bilaia luniVarsi horbote de-argintPeste-al stradei labirint,Cinti arii indrigiteIn spre gratii tiinuiteFermecatul don Ramir.$i de sus un trandafirCade jos in rotocoale,Pe cind doui brate goaleLumineazi la fereqti.

I.

II.

si-oi,

72 N. IORGA

Norii, goane nebune§tiLe intind pe cer de noapte.La rispintii s'aud qoapte,Sticlesc fulgere de spade :Pe sombrero floarea cade.Un ciocnit de fier in pace,

t icerea iar se face :Cinti buhnele pe cruci.

Doul umbre ca rthluciFug pe stradele de§arte'Tunet bubuie departe,Unde-i oare don Ramir ?

MI

V1S $1. LUME

Brazdi largi se despici pe cimpiile in floare.$i supt fierul, ce sticleste, supt greoaiele picioareA' plugarilor ce-si mini boii zdraveni si rnolateci,Vestejite-adorm in terna vinetie flori silbateci.

Ici un mac, colo cicoarea, ochiu albastru si cuminte,Nalba rosie, inalti in lumina cea fierbinteStau trintite si sfir mate, pe cind vesnic mai departePlugul brazda lui si-o trage pe intinderi mari, desarte*

$i, ca dinsul, lumea rece pasul ei greoiu si-1 poarti:Visitorii si poetii sint in ea ca floarea moarti,Prea suptire ca si duci mersul aprig al puterii,Prea plipindi ca si poarte trista sarcin'a durerii.

%VW/

DOUA MUSE

Unde esti tu, stinsa zani, musa vremilor antice,Trup frumos, fiiat in piatra, forma sfanta si deplini,Linistiti ca statuia si ca dinsa de senini,Chip strain de orice patimi in miscirile-ti voinice ?

Vis pierdut in valmasagul framantirilor barbare,Stea lucind din depai tare pesre timpuri de spoiala,Unde-i marmora ta vie, trupul tau fira gatealà,Goliciunea ta cea mindra, ochiul tau, ce raze n'are ?

Unde-ti este Aphrodita, inchegati 'n spuma marii,Fara zimbet, fira lacrimi, fruntea goali de gindire,Unde-s zeii tai cei falnici, mai presus de fericire,Forma ta armonioasà, Fara pata cugetarii ?

Unde-i viao-ti sinatoasi, fari doruri ce omoara,Fari munca, firi sete, firi vesnicile vise,Fara gand, citand sa tread pcste negrile abise,Fir' de visul nebuniei sia nevroselor povari ?

GAND TANAR 75

** *

Musa noastri-i alta astázi. Pe clorotica ei fatiScrise-s noptile de lacrimi si durerile nebune,Carnea-i rnoarti'n trupul subred, indoit de slibiciune,.Ochii ard de multe doruri, buza vinati-i de ghiata.

5i virtejuri de durere, ropotind, ii trec prin minte,Tot ce-1 josnic se framinta intr'o inimi murdath,Desfrinirile grozave ard ca o nestinsd pat*Cu dorinti nepricepute, nentrupate prin cuvinte.

Unde esti tu, stinsi zini, musa vremilor antice?

tillIl

TRICLIN1UL

Tricliniu-i plin de lume. 0 candela de-aramiImensi scinteiazi pe mesele rotunde,Virsind reflecte aprinse pe vinul ce s'ascundeIn vasele de aur, de spume plin ca'n crami.

$i cupele bogate, ce'n mini de oaspeti suni,Arata la lumina sculpturile de-argintOri fata'nflacarat' a aramei din Corint,Sticlind ca valul marii supt razele de lurid.

Departe, corzi de lira, cu glas de veselie...Romani cu fata rasa, pe perina de Tir,In mirosul cel dulce de flori de trandafir,11teapta lenq robii cu talgere sa vie.

Cununile'nflorite pe galbena lor fataPar flori pe-un mort zvirlite, i togele de in,Ca laptele de abbe, pe pieptul lor prea plinOri slab ca'n vis, suptire i mindru se rasfata.

GA\D TANAR

0 usi se deschide. Doi robi cu ochii vii,De soarele fierbinte al caldei Libii arsi,Aduc pe man tablale de-argint mistretii marsiPe brave lungi si fine, ca brate de copii.

77

altii yin in urma, Germani cu blonde plete,Greci scurti, catand pe-ascunse cu ochii lor siredLa negrul lat in buze, cu par de oaie cret,Persanii suptirateci i albi ca niste fete.

Incepe vinul row sa umble pe la mese,$i sclavii duc mincare acelor ce pe patLas' falcile sa cadi pierdut i masuratCa'n somn, purtand prin gura bucatele alese.

Femei ! Si vie Chloris, cu buzele de floarerOri Clio cea cuminte, Lycimna cu ochi dulci,Ce ride fara sine, pe pieptuti cind o culci,Corinna, cantareata cu par furat din soare...

Corinna canta'n usa. Germana cea balaie,Cu fata delicata, cu pirul lung si fin,Cu ochii mai albastri cleat cerul seninVirsind pe coarda lirei amara ei vapaie.

$i masa sta intinsi, lucesc pe frunti coroane,A' lirei corzi risuni in aierul cel cald,Pierdut e pentru mine si lacul de smarald$i pacea ncclintita a stepei teutone.

$1

78 N. IORG A

Sticleste'n cupe fine a vinului rosati,Mirosuri dulci se'nalti din umedele flori,Petrece in Valhala, palatul cel de nlri,Dagmar cu mina tare, a vietii mele viati.

1rni pare vinul lacrimi, tricliniu'ntreg o groapi.$i voi stapáni ai bietei Corinne, morti de mult;0 soapti nenteleasi vi-i glasul, cind 1-ascultSe tulburi lumina supt umeda-mi pleoapi.

$i ce crezi ca-i Diana, ingini greu Hemina,$i arcul ei cel falnic ? ca dinsa par'd nu-s?Te uiti, vezi, acolo, la candela de sus :De-oiu lua in mina arcul, lovesc a ei lumina'.

Din arcul cel de aur sigeata se arintiC'un suier de durere, zburind tot mai pe jos :Corinna se opreste: obrazul ei frimosin pace'ntepeneste, i mina nu mai cinti....

MN

AEDUL

Aedu'ncoarda lira. Pe strunele-adormitelsi poarti lenes plectrul, trezind acorduri line;De sus, lumina cade din boltile senineA'cerului Eladei pe templele-aurite.

Ticere'n piata'ntreaga. Din coardele atinseCintarea'ncet se'nnaltà, vibrind, peste multime,Ca fumul de tamale spre cei din inaltime:De o flacara divini stau inimile-aprinse.

$i glasul se ridici, sonor, maret si cald,Scandand al lui Apo lion imn sfint de biruinta,Iar zeul, sus, zimbeste, strain de suferinta,Varsind potop de raze pe marea de smarald,

Cantati pe zeul dulce cu plete lungi de aur,Pe cel ce'n valea sfanta luptat-a cu Python,Sfarmand cu-a lui sageati pe aprigul balaur,

Cintati pe Apo llon.

8o N. IORGA

Frurnos copil al celui ce trasnetele-arunci;Parinte-al poesiei cu viers fermecator,Cantat-ai bland din syrinx, pascand oile 'n hula,

Divinule pastor.

and Zeus sus, in ceruri, petrece la ospete,$i lira ta rasuna de imnul triumfal,0 clipa-si imblinzeste privirile sumete

$i palidul Tantal.

$i Parcele hidoase, cu fetenabenite,Urzind nenorocirea si-al patimilor foc,Ii uiet de osinda, din ghemuri aurite

Torc fire de noroc.

lar Hebe cea zglobie, copila zimbitoare,Turnindu-ti bautura divini in pillar,10 di o sarutare din buzele-i de floare,

Cu-al zeilor nectar.

antati pe cel ce iarti greselile ascunse,Pe cel ce raticeste pe stinan Cytheron,Pe cel ce vede toate, i cele nepitrunse,

Cantati pe Apollon !

ADORMI

Adormi ! S'aprind pe ceruri fkliile de tain6,Pe lume noaptea 'ntinde a farmecelor haina,Si florile suspina duioase vorbe dulci :Pe mina ta suptire micuta frunte-ti culci,Visind frumoase line cu plrul de mätasi.

Luminä argintie pe cimpii suri se lasä,Balauri din poveste tin calea la famtâni,Al greierilor cintec cu buciume se 'ngAni ;Tu dormi un somn de pace ; pe buzele-ti deschiseUn zimbet se strecoarä, räsfringere din vise.

Ci dormi. Veni-va vremea cind grijile amareSt5pine-or fi pe tine si 'n sarbäda lor mareTi-i pierde i zimbirea V pacea ta de azi :Pe fruntea-ti de statuie amarnicul na'cazPecetia si-a pune-o si urma lor de lacrimi

S5pa-vor pe-a ta WI durerile de patimi.Atunci MCA odihnä ti-or fi noptile lungi$i-ades in zori de ziui plangind ai si ajungi ;A proape-i vremea tristfi, ce nu vie de mili:In liniVea ta dulce, zimbind, adormi, copil.

W6

SE LUAND CUTITU 'N MANA

... Si, luand cutitu 'n mana, supt candelele aprinse,Purtind in parfumatul lui par cununi de flori,Cu degetele-i albe piharul ii cuprinseSi-astfel vorbi Bathyllus :

Gandit-am dese oriLa viati mea desarta, la zilele-mi de trucla,La sarbada placere a trupului situ],Si 'n mijloc de ospete, cu fruntca inci udiDe vinuri lesbiene, strigat-am : destul !

Destul cu ochii umezi de lacrimi arzatoareCersit-am sirutare vinduti i 'n betiiCalcatu-mi-am durerea cea sfinta supt picioare,Catind o fericire in false ncbunii.

Prieteni si iubite, silã de viata,E mort pe lume totul, ridicol st aton...Privirile mi-s oarbe si sangele de ghiata :Si ne vedem cu bine la masa la Pluton !

Mi-i

GAND TANAR 83

$trengarul face glume!,§opti frumoasa Chloris. Pe-obraz invinetit,Batil cazu pe scincluri, cu buzele in spume,Cu degetele strinse spasmodic pe cutit.$i-atunci, zimbind cu mili, pe fata lui de ceari,Rufin grai a lene:

Ce om la suflet mic!De-a traiului dulceaga tristeta se mai miti :Nu stie ticalosul ca lumea nu-i nimicD,!cit o parodie. lntrat fatal chemare,AscultA si zimbeste, de poti. Priveste linLa patimile 'nguste, pierdut in nepasare§i mori fara de-un tipet, ironic si senin.

MI

MAGII

Dusi de-a luceafirului razA, trei magi bitrintdin Ras Arit,

Preoti cuviosi, in lungi vesminte, plecandu-sicapul cel albit.

La leaganul nu cel din iesle, venit-au,blindule Isus.

$i, pe and steaua cilAuzi virsa luminicolo sus,

Cintindu-ti simplele lor imnuri. s'au inchmatin fata ta,

Arland mirezme siriene celui trimes de lehovah..

Eau dus apoi pe-a' lor cimile in spre cetateadin pustiu,

Supt paza stelei cilitoare, si in amurgul cenusiuPeriri mitrele de aur si albele mántili de in.Aceiasi razi vestitoare de-ar scânteia pe cer senin,.De-ar invia profetii palizi si mucenicii zimbitori,Din nou Hristos de-ar plinge 'n iesle al omenirii

vesnic chin,Din care margene de lume veni-vor magii cllitori ?

MI

NOCTURNA

Sint nopti de-acele blinde si tainice de vara,Cand singur glas de greieri si. tinguirea rataA buciumelor triste pe dealul departatMai tulbura mareata ticere. Din spre sat,Ce doarme 'n fundul viii, supt umbra de stejari,Un zgomot nu se 'nalta. Pe codri solitari,Pe tarinile 'ntinse, cu pa lida ei razi,A noptilor duioasi stapina privegheazi..Si frunzele-s de aur, izvoarele de-argint,Ca rid, stribatind lumina-i prin negrul labirintAl crengilor paclurii, poiana cea pustieDesfasura molatec decor de feerie.Aprinse de lumina sint boltile albastre,Pe care, cu-al lor tremur, popoarele de astreRoiesc in stralucire. Luceferi nemiscatiPrivesc fari clipire, ai noptii imparati...

5i veacuri mii §i miiTrc!cut-au peste lume si razele-auriiCadeau pe cei ce astazi dorm somnul din mormint...Si, de-ar peri in terna nemernicul pamint,De-ar bate ceasul mortii si vesnicul apus,Tot zimbetul de stele ar fi acolo sus.

MI

PRIMAVARA

$i ai venit iar, zini blincli, etern frumoasi PrimivarkCu ochii tli de cer albastru, cu gingurire de izvoare,Cu zimbetul tiu de lumini. Pe a poienii iarbi radTremura' n vintul diminetii petalele strAlucitoare.

De dupA dealurile 'n neguri yin stoluri lungi de rindunele,Si kind molatec in vizduhuri, si 'n fundul vechilor piduriInvie cintecul din ramuri. Coboara 'ncet in spre vilcele,In sunet argintiu de clopot, turme zglobii din muntii suri.

Si iar vor fi dumbrAvi umbrite si pe catiri cernut de floare,Soptit de ape rnelancolic in amurgire de April,$i iar decoruri luminoase si tot in veci nepAsa.toareVa ride firea nepAtrunsã vesnicu-i zimbet de copil.

MI

SE 'NALTA FUMUL DE TAMAIE

Se 'nalti fumul de tamale in nouri desi, spre bold' sus,Unde domneste 'n cer de aur un dureros si bland IsuseLucesc mari candele in umbra linga Fecioarele strivechi.

$i glasul monoton de preoti pierdut imi vine la urechi,In raza lungilor vesminte, a pietrelor de pe cununi,In sunet masurat de clopot, in sopotit de rugaciuni.

Ma vid atunci ca 'n alte tirnpuri, in anii de copilarie,Pierdut in umbra negrei strane, si un trecut intreg invieDe lacrimi revarsate 'n taini, supt umbra dverelor bitrine.

0, vrerni de liniste-a gandirii, de visuri mindre si stapine,Domnind in inima desarta, noian de basrne si minuni,In care ingerii sagalnici si sfintii milostivi si buni

Treceau pe a norilor carare in noptile Lira de somn,Cand in mantaua-i de luceferi batranul sfant,

al lumii Domn.Cel vesnic nepitruns cu mintea, zimbia cu zimbet

de copil !

88 N. IORGA

V'ati dus in umbra departirii, vedenii albe de April,Cazu0 in terni-s sfintii palizi si pe-a lui cruce 'ntre martiriHristos nu-mi spune decat jalea nemingaiatei omeniri.

$i totu§i azi, cu mintea rece cand ma intorc in spre trecut,Ma prind fiorii de-alta data §i inteleg sensul pierdutAl vechii tinguiri de biblii, al plansului de mucenici.

i cand privesc pe Cristul blajin intre umilii ucenici,Ma 'nchin acelui ce-a pus capat nemasuratei suferintiA lumii fail ideale ce blastima, scrisnind din dinti.

Mal

SINISTRU ZBOR

Sinistru zbor de umbre 'n noapte, supt cer inourat si mut,Se 'nsira haosul de veacuri, cu-acelasi strigat trist, pierdutIn fioroasa nesfarsire a boltilor Lira lumini

Din cand in cand, din intunerec, vre-un prooroc cuochi senini,

Privind atita desnidejde, atita chin de vremi nestins,Simte in inimi plangindu-i eternul omenirii plans.

$i, revirsind viata-i cal& in graiu de patimi dogorit,El umple boltile deserte cu stralucirea unui vis,Ce tremuri, zimbind, o clipa si piere It aprigul abis

Al golului firi sfarsit.

W./

BATUT DE-A GANDULUI FURTUNA

Bätut de-a gAnaului furtuna, strain pe termurile redAle vietii nepatrunse, cu-acelasi zimbet palid, treci

In haosul cel pl'angAtor.

'n fata mortii dureroase opreste-ai trupului fiori,De jalea-ti nime si nu stie : pe desnadejdea-ti inteleapti

Te razimo. si-asteapta.

Ca peste varfuri inghetate, un calator de vant gonit,In noaptea fard de luminA, supt cer de iarni ritkit,

Ce, treskind de-odatâ,

Vede pripastia 'ntinzAndu-si genunea ei nemisuratn.,adasta 'n fata mormAntului in stinci deschis

Caderea in abis.

$i

$i linitIt

UN ZBUCIUMAT NEBUN DE UMBRE

Un zbuciumat nebun de umbre, un plans neogoit in veci,.Clidiri de cugetare stearpi, cai e se clatini de vant,O intrebare deslegata in grozivia din mormint

De ale rnortii mane reci.

O alergare 'nsangerati catre un scop ascunsE monotona tragedie a veacurilor ce-au petit,Rostogolindu-se in noaptea fari de zori din infinit

$i, cand in nepatruns

Te pierzi cu mintea, te 'nfioara abisul mincitor de vieti,.In care lumile se sfarma i nesfaqirile dispar,$i, prins de mila ornenirii, in fata sfinxului ingheti,

Si blastami in zadar.

MU

RASARIT DIN NEGRUL HAOS

iRiskit din negrul haos, osindit la haos iari,Cu cununi impodobeste-0 cupa traiului amari ;Peste 'ntinderile moarte ale mkii WA val,

10 aprinde-un ideal.

Si te du cu ochii tinti dupä falsa-i scinteiere,Cu icoana-i inselinduti monotona ta durere :Smulge-te pentru o clipi de l'al gandului abis,

Cu minciuna unui vis.

Ca in noaptea fail raza., peste tarina pustie,Cglitorul ce zireste lickirea argintieCe se 'nnaltä peste lacuri si, cu ochii la vipii,

Uiti groaza lui d intdiu.

Will

DIN CEASU 'N CARETE-AI NASCUT

Din ceasu 'n care te-ai ngscut0 umbri-ti merge 'n urind,Ca un vrajmas pandind, tacut.

Cand mai senin si vesel esti,Suflarea ti se curma,Daci 'ntorcindu-te, privesti.

Apare-atuncea chipu-i drepti-un glas iti spune : Nu uita,

Eu sant aice si te-astept".

Zadarnic cati a te ascunde,ZAdarnic fugi : ca umbra ta,Te va urma oriunde.

Zidarnic dezlegare-i cei,Priviri de sfinx si guri muti,

Dar cand, cizand in calea ei,Inghetul ultim te pitrunde,Ea strange ramura cAzutaDe jos, si plead: unde?

WI

PROMETEU

Prometeu, Titan silbatec, suferinta ta seniniLuminoasi stralucqte din antIcele povqti,$i pe stinca ta, in lanturi, prada vulturilor, e0Mai maret decir, sus, Zeus in splendoarea lui divini.

Treceau veacurile lenq peste barbara ta mu nci,Paskile din vazduhuri sfarimau pieptul tau gol,Tu, ca marmura de rece, peste-al vremilor nomol,in fringeai ticând pe-acela care trasnetele-arunci.

El s 'a dus, perind din ceruri cu frumoasa lui credinti,Risipitu-s'au in neguri palizii nemuritori,Tu cu jalea omenirii te inalti mingketor,Revirsind ca un luceafir raza ta de suferinta.

Nu, n'ai plans : l'a' tale lacrimi fetele lui OceanN'au venit cintindu-ti imnuri, qi in lin ivea-ti apariCea mai apriga icoani din eroii legendari,Mindru 'nvingator de chinuri, neclintitule Titan.

AIM

HELLAS

Risarit din oceanul vremilor in noapte duse,\lid colinele-ti in floare cu-ale marmurelor salbe,in splendoarea tineretii si-a maririlor apuse,Hellas, tara poesiei si a statuilor albe.

triceputul ti-i povestea, traiul tau o epopeie,$i cand zeii tai perira din albastrele palate,Se pierdu pe-atitea veacuri a cantarilor scinteie,Muscle se tinguirl intr'a lor pustietate.

Iar, cand timpul nostru-si poarti melancolica lui fati,$i ma uit la fruntea-ti tristi, Resignare, tu, copiloA ilusiilor moarte, ma gindesc la alti viati :La efebii din Atena si la Venerea din Milo.

MI

OLIMPUL DISPARUSE

Olimpul dispir use si zeii erau morti :Intreaga feerie a vremilor bâtrinein neguri ii pierduse miririle pigine.Crestea iarba ruinii pe a' ternplurilor porti.

Atunci, in vechiul tem pl u, domnind pe Citeronin alba-i stralucire, supt negrele pAduri,Cu 'naltele-i frontoane mai sus de muntii suri,Trala in pacea-i blândi, cintind pe Apollon,

Thymeu, anticul preot. Si, cind albastrul fumAl jertfei pe altare i imnurile sfintePe lifa incetara si glasul lui fierbinteNu mai putu si 'nvie al legii moarte scrurn,

Pe lin4tea de piatri a moartelor statui,El portile le 'nchise §i singur ca 'n sicriu10 inilti cantarea-i spre Phoibos, in pustiu,Strain de lumea 'ntreaga, pierdut in visul lui.

** *

Inchide peste tine a' traiului portale ;Departe de-ale vietii nemernice dorinti,Ascunde-ti pentru lume §i dor i suferinti,$i 'nalti imnuri mandre vedeniilor tale.

%WI

7

S'A STINGE

S'a stinge-a vietii tale nemernicA faclie,Vei fi cu ochiul rece §i lira' de cuvint,Podoaba mintii tale, a gändului mindrie,S'a risipit in clipa thud tu vei fi pamAnt.

Si lumea inainte va merge drumul ei,S'or duce 'n urml-ti veacuri §i alte veacuri iar,Cer§ind a lor iertare de moarte in zidar,Rug And in ceruri goale de-o clipi Dumnezei.

In mijlocul tricerii silbatece de sus,Cu fruntea 'ngalbenita, cu jalnice priviriVor trece-ale durerii fad sfir§it wiri,Popoarele menite la ve§nicul apus.

Si tu, cAnd vezi zAdarnic cuvintul tAu pierdut,Atom sortit peirii, mai cati in noapte legi,Si, 'n mijlocul torturii amare, nu 'ntelegiCa totul e un haos, nemisurat §i mut ?

NW/

I M N(metru antic)

Zini frumoasi, stiOna pe lumi, Aphrodità,Tu ce te-ai inaltat pe spuma de valuri,Pleaci-ti de sus spre noi privirile blinde,

Fat' a lui Zeus.

Jertfele ard pe altarele pline de daruri,Preotii imnuri ridici pe lirele sacre,Coruri de tineri te anti in strofe miestre,

0 Citereie.

Gnosa si Cnidul risuni de faptele tale,Mirosul mirei pluteste in aier molatec,Cintec de pisari pe-a' mirtului ramuri,

Langi statuia-ti.

Vesnic c'un zimbet plutesti in noufi albastri,Paru-ti in valuri se lag pe umere goale,Gura-ti revarsi divinele-i unde

De ambrosie.

100 N. IORGA

Scoica-ti se poarti alene pe mindra Egee,Ape lc line armonic se sfarmi in calea-ti,Nimfele 'noati in juru-ti cu sinul pe luciu,

Doamni a mnsii.

Noaptea in fundul padurilor stai visAtoare,_Stele le varsi lumini pe mânile-ti albe,Sti inainte-ti, culcat pe muschiul silbatec,

Eros copilul.

Flacka- ti dulce aprinde in piepturi iubire,Tu pui in inimi dorinte de nimeni stiute,Tu dai fecioarei ce doarme in liniste visuri

Fermecitoare.

In primávara plipindi domnesti pretutindeni,Glasu-ti e cântul etern al izvorului harnic,Ochiu-ti lumina din bolta cea fári de nour,

Crinii obrazu-ti.

Zeii se 'nchina. 'n fata-ti mireati, stipani,Lumea se misd la semnul din fruntea-ti inalta,Veacuri se plead in drumul etern inainte-ti,

Mam' a vIetii !

MI

CREDE IN TINE

Crede in tine.Viata e mare,Norul dispare,Visul l evine.

Raza 'n facli eCreqte 0 scade ;Steaua ce cadeNu mai in vie.

MI

SOCRAT *I ALCIBIAD

Doi oameni in Atena treceau : in floare unuI,Frumos, cu fruntea alba 0 ochi stralucitori ;-Cellalt, bitrin, in zdrente. Cumintii privitoriZiceau, catind la dinqii : Apollon 0 nebunul".

Un templu alb in cale. In candide veminteFecioarele Dianei, vizindm-i pe-amindoiAlaturi, se &Aura uimite inapoi :Un zeu 0 cel ce-0 ride sumet de cele sfintet

Si cel d'intaiu fu mare, avu oqtiri, avere,Din terina poporul la dinsul se 'nchina,Zimbirea lui superba o lume 'nsenina,Ca Zevs Olimpianul, strain fu de durere.

Pe celalt il trimese prin cucuti in iadMultimea zimbitoare. i 'n viata lui intreagaPutini venirl graiul senin si-1 inteleaga.Batranul fu Socrate, iar celalt Alcibiad.

MI

DIN MIJLOCUL MULTIMII

Din mijlocul multimii invinsilor vIetiiRásar cintind in umbra sinistre tanguiri,Poeti ai desnidejdii pe pragul tineretii,

Ai visului martini.

Cu ochii arsi de doruri, cu fruntile plecate,li yid trecind alene in lung si palid cor,Brazdand imensitatea epocelor uitate

Cu focul jalei lor.

Felice intre dansii de-acel ce-si intrupeaziDurerea, 'ntr'o strigare supremi apuind,Precum supttrisnet,noaptea,zidirea lumineazi,

In flacira-i pierind.

MI/

MANDRIA GANDULUI

Mindria gindului e sfinti :Inalti-te 'n singuratateSpre virful unde nu stribateTot ce 'n terini se friminti.

$i, cautind de sus la viati,Nu risipi a ta iubire;Pentrua multimilor birfirePistreazi-ti inima de ghiati

Mind timiia ce se suieDe pe altarele banale,Ridici-ti falnici statuieDin marmura virtutii tale.

IMII

IDEILE

Pe lumile ce pier pe rand,FAti de-un tremur in splendoare,Plutesc, luminá revirsind,ldeile nemuritoare.

In mintile ce v'au na.scut,Minti in nimic de mult pierdute,Ca o scinteie ati cizutDin sferele necunoscute ?

Din luminosul oceanDe adevar Cara. masurã,In intunerecul umanSinteti desprinsi picituri ?

Siinteti neindoiosul far ?Luciti ca focurile-aceleCe fug pe lacul solitar?Lumina voastri sa ne 'nseIe ?

De sus din sfere te cobori ?Esti o lucire trecitoare,Ideie, punct nemuritorEn viata noastri muritoare?

Mil

SIRENELE

Pe marea linistiti, culcati pe band alene,Luntrasii trec. In pinze se joac' al serii vint,Manandu-i catre satul lucind. Departe-un cantIncepe si rasune : e glasul de sirene.

$i cintecul pluteste, adus de adiere,Intaiu pierdut ca soapta padurii adormind,Apoi supt cerul tainic de varl dezvilind0 lume de iubire, de visuri si placere.

De farmec prinsi, luntrasii, ascultà. Fara voieLopetile se misca pe sinul negrei mini,Ducand usoara bare& ce piere 'n departiri,Thud invilmasirea de valuri anevoie.

Acum e negru cerul si crivatul izbesteIn pinza ce 'nfisoari catargul sfarimat ;Pe termul ce scanteie femeile din satAsteapti in there, supt neaptea care creste.

GAND TANAR I OT

Tirziu : cintarea pare mai tristi si mai buni.Aproape-i", strigi glasul cirmaciului bitrin,0 nu, te 'nseli". Pierduti in crivitul pigin,Cantarea fermecati abia de mai risuni.

Luptat-au multi vreme pe marea zbuciumati$i au murit in lupti, cu ochii arsi de dor :Zidarnic iniltari spre cer privirea lorUitatii de pe termuri in noaptea blestemati :

Sint luntri riticite pe apele vietii :Luntrasi doriti de visuri in noapte 'naintind,Aud cintiri miiestre chemând prin aier blindSi pier firi de urmi in faptul tineretii.

Mil/

BAAL, ZEUS ORI IEHOVAH...

Baal, Zeus ori Jehovah,St Apin al boltilor albastre,Intreaga nemurirea taE umbra miseliei noastre.

in cusca de otel a vietiiCel sfdrimat si umilitI-a rupt in visul lui pdretiiSi te-a ficut nemirgenit.

De stanca neputintii saleCa Prometeu inlantuit,Ti-a dat in cerurile talePuterea firi de sfirsit.

Nemuritor te-ai aritat,Fiint' atoatestiutoare,Caci gindul lui e misurat-$i viata-i este trecitoare.

GAND TANAR 109

Supusi la munci i durereSi neavand cui ne rugA,Am pus in nori fiino taSi i-am cerut o mingaiere.

Si, cu cat chinul e mai mareSi lumea merge spre apus,Cu-atata te ina10 mai sus$i esti mai plin de indurare

ZADARNIC

Zidarnic monumentul etern ti 1-ai zidit:Ori pe nisip c1ãdqte-1, ori sap1-1 in granit,

Aceia§i i-a fi soarta.

Cum marea surpi piedeci §i stavile pe mal$i ce n'a luat azi valul, s'a duce 'n noul val

$i va peri odati,

A§a §i amintirea, ce 'n urma ta o Iasi,S'a pierde 'n valul vremii de toate uciga

Acum, sau dupl veacuri.

$i ce din cugetarea-ti serneata va tral,Cind tot ce-a fost fiinti §i viati va dormi

In brate1e lui Kronos ?

MI

-

DON QUIJOTE

Te duceai, ciand, cu ochii incruntati, departe 'n zareUn viteaz si-ti iasi 'n cale pe desertele cimpii,Cava ler firi credintd, si cu spada ta sa.' vii,Mintuind nevinovatul de sumeata-i apirare.

Te duceai: de-asupra cerul Spaniei ardea de raze,Iarba rail' de pc sesuri supt cilduri 'ngilbenia,Un pustiu senin in juru-ti, si nimic nu se iviaDeck doar piston de capre linga turma lor de path'.

Tie ce-ti pasa de toate ? Gmndul tam era aiure,Intfo lume fermecati : in vesminte de otelLuptitori treceau din fuga, pe cind pajul subtirelSuspina cifind prin cintec mintea dragei lui s'o lure.

Intre toti erai mai mare in voinica-ti tinereti,Sabia-ti Ikea minune prin pieptare stribitind,Inainte-ti castelana, in'altind privirea-i bland,Multim!a firi cuvinte, in naiva-i frumuseti.

112 N. IORGA

In zidar il chemi in urrni, Sancho Pança, om cuminte,in zidar si sfAtuirea, in zidar si risul tiu,Cine ar putea si piece spre pdmânt sufletul sAtt,and pluteste, dus in lumea idealurilor sfinte ?

Azi, cind practica stiintã se intinde peste tot,and sublima semintie a invinsilor dispare,and meschinul se intinde peste inimi ca o mare,Sancho Panca lati in burti, respectati pe Don Chisot.

MI

CUGETAND, 0 INTELEPTE...

Cugetind, o intelepte,La zimbirea ta cuminte,La ticerile-ti destepte,0 poveste-mi vine 'n minte.

I.

Spre biserica vrijitADin pidurea {Ali soareSuie cale fainuitiCredincioasele popoare.

Prin ferestile ziditeNicio razi nu strabate ;Stau de veacuri neclintitePorti de-arama ferecate.

E vre-un sfint dormind in raclãPacea lui netulburati,Vre-o icoani minunatiLuminind fAri de facli ?

8

114 N. IORGA

A gindi cine cuteazi ?§i pe cind in pirisireMelancolic privigheazi,Sfinti si palide martire,

Adunati din marea lume,Credinciosi cu sfinta friciIn spre cel firá de numeRugiciunea si-o ridici.

IL

Binuind comori ascunse,Un tilhar, semet, lovestePorti de-arami nepâtrunse :Vrea zivorul si-I descleste.

E 'n ziciar atita muncl :Uite, ambele canateS'au deschis. Trisnit s'arunciLa plmint... Pustietate.

GAND TANAR 115

E o vraji, o minune ?Poato-un inger, care vineS1-1 tirasci in genune ?Pace 'n lumile divine.

Prins de-o zdrobitoare groazi,Ridici privirea sa :Era colb jucind in razi

i-tin painjen ce tesea.

MI

ICAR

Ti-ai incercat avintul iarA,Te 'nalti in sus triumfator;Icar, opreste-te din zborCind ai aripile de ceari".

Supt cerul sur, de nouri greu,Zimbind, se duce innainteS'audi el din empireuClevetitoarele-ti cuvinte...

Mai sus, din ce in ce mai suc,Privirea ta nu-1 mai zAreste :In alte lumi acum s'a dus,De-asupra negurii pluteste.

0 nu! I-a fost soarta haini,Ca un virtej, din nepitrunsIl vezi in terini ajuns :Acolo sus, era lumina'.

IWI

HERCUL

in purpura grozavä cu dintii de vipaie,Puternicile-i brate spre ceruri ridicind,Supt flicirile care-1 ardeau la miruntaie,Ur la pe munte Hercul cu gura spurnegind.

Ur la sfirmind copacii qi pietrele din cale,Cu singele 'n privire qi singele pe mini.Sunau de-a lui durere pidurile din vale,Fugiau cu groazi 'n tainiti ai codrilor stipinL

Racni o zi intreagi i noaptea 'ntreagi iarg,Si, cind, supt cer de flaciri, silbatec qi ticut,Pe rugu-i se intinse, i a durerii ghiariNu-I mai trezi in pacea-i nepisitor i mut,

A trupului gigantic senini odihnire,Frumosul chip de piatri in liniqte pierdut,Vesti multimii triste, venite si4 admirelCa s'a sfir§it eroul, qi zeul a 'nceput.

MI

INLATURI

Inlituri cersitorii ce-si fac o glorioliDin cantecul de jale al celor suferite :Durerea nu coboara pe frunti ingilbenite

Nicio aureola.

Ea nu alege unde pecetia si-a pus :N'a plans Iscariotul in ceasul de cainta ?Sublima e rabdarea senini 'n suferinti,

Pe cruce, ca Isus.

*i nu-ti canta, poete, durerea cu trivoga,.Ci, ca anticul Cesar, te culci maiestos,

de la rana 'ntaia acopere-ti cu togaObrazul dureros.

MI

$i

MEMNON

Spre Teba cu o suti de porti, cand cilitoriiSe 'ndreapti, de &parte pandindu-i cetituia,Se 'nalti din nisipuri in fata lui statuiaLui Memnon Libianul, copilul Aurorii.

De mult sfirmat de vreme-i colosul de Aran*Cazut-a supt securea de veacuri a lui frunte,Si, totusi, cand lumina s'apri n de de spre munte,Cintarea-i se ridici spre vesnica lui mama.

Tarziu, un Cesar minciru, cu mintea priceputi,Fu prins de mila unei asemenea minuni :In clipi s'adunari toti mesterii .cei buni,Intreagg-i azi statuia, frumoasi e si... muti

MU

LUCEAFARUL

Roesc pe bolti de noapte 0 tretnuri molatecPopoarele de stele, plutind citre apus ;La margene, departe, in 1ini0ea lui dus,Luceafarul revarsi zimbirea-i singuratec.

Ce limpede i-i raza! qi, poate, cine tieCe groazi se ascunde supt punctul luminos,Ce lupte uriaqe, and tu nu vezi de josDecit, nep.asitoare, scinteia-i argintie.

Deschide-o sfinti carte cu slovele de aur,Din cele ce alina durerile-ornene0i:Pierdut in frumuseta-i, nici nu te mai ginde0i,

Atilt te stApine0e al gandului tezaur.

De ce ascunse patimi i-a fost inima plinaAcelui ce 'n durere cuvintu-si plimadia :Din haosul de ginduri trecind prin mintea sa,Tu 0ii numai cintarea-i, melodica, senini.

MI

PERIKLES

In agOra luminoasi, unde templele ridica.Stalpi de marmuri de Paros intr'a lor liniste-antici,Sti poporul din Atena, gramadit in adunare.Apollon isi poarta caii pe a cerului carare,Marea netedi, oglincla de safir, doarme supt razi,Pe acropole, zeita luptatoare privigheazaPeste targul alb, ce 'ntinde dunga lui pina departe.

Perikles vorbeste... Glasu-i masurat, ca dintr'o carte,Se revarsi 'n fraze line si severe 'n marea pia taPeste care stipineste fata lui cu ochi de ghiata :Pare-un zeu strain de lume, bra' dor si lira patimi,Fara inimi si simta, fara ochi si verse lacrimi,Un colos de cugetare, tesand lanturi de cuvintePentru roiul de multitne impietriti inainte.

E un ceas de cand cu fata vinetitã de durereA vizut puindu-si moartea buza-i vinitA de fierePeste-al lui copil din urma: e un ceas de cand in lumeN'a rimas cine si poarte dupi dinsul al lui nume,$i, pe dud se 'naltà rugul pentru trupul firi viata,Perikles, senin, vorbeste Erase lungi, cu ochi de ghiata.

MI

-

GETHSEMANI

Dormiau toti ucenicii pe dealul dus in noapteEra tirziu : din ceruri o liniste adânciCidea pe lumi ticute : doar jalnicile soapteDe Vint origlas de buhni, plingind pe virf de stinci

Sfirmad ticerea tristi si-atit de fioroasi,Ci fiul lui Iehova ca marmura de tare,Ne 'nvinsul de durere, pleci fata-i frumoasiSi, prins lira de veste de-a mortii 'nfiorare,

Simtind cum plinge 'ntr'insul durerea omeneascirCizu 'n genunchi in terni, si ruga lui fierbinteSuni duios, in lacrimi : De-i voia ta cereasci,De mine depirteazi piharul greu, pirinte".

Si fii rigid ca fierul, de-otel pentru durere,Ticuti fie-ti buza, cind inima se fringe,Cilcavei o clipeali superba ta ticere,In *ink' cideavei, si, ca Hristos, vei plinge.

MI

MORITURI TE SALUTANT

In arenele vietiiNesfirsiti gladiatori

Sufir pentru ideale,Cesarii nesimtitori.

$i, la capitul de lupti.In genunchi, mai strigi Inca

Rizimati pe arma rupti 1Morituri te salutant".

Mil

IDILE PARSIIENE

I.

Orasul alb de neguri. Tacere. DitnineataAbia se mai cunoaste din noaptea ce-a trecut.Pe stradele deserte, arareun pas pierdutOri carale greoaie taind alene ceata.

Pe margenea de piatra a apei, ea privesteLa unda ce se cerne, sticlind ispititor :0 fati. 'ngälbenita, doi ochi strilucitori,0 rochie ce trupul de-abia i.-1 invileste.

Acasa sAricia gi-un tati care-i spuneCa, de-ar fi fost ca dansa, el s'ar fi priceputSdii mingaie parintii, ce 'n trud' o au crescut,Ca sint atitea fete, ce-aduc venituri bune...

i jos Lira de capit a Seinei scinteiere.Ce rece-i fundul apei, dar traiu-atat de-arnar :Nu-i tati-säu acela ce trece supt fanar ?S'arunci. Spume-o clipa. In negurk ticere.

GAND TANAR 125,

II.

Miczul noptii suna tainic din inalte turnuri sure.Alba' e, firi de-o soaptg, noaptea rece de Ianuar.Tainic umbre furisate se arati si dispar,Indreptinduli sirlcia spre mansardele obscure.

Tineri slabi, in bluze rupte, lingil ziduri se strecoar4$i femei lira de vristi si bitrini cu ochii stinsi :Gerul aprig inroseste dureros obrajii plinsi,Trec incet pe strade goale si odihna se coboati.

Risirind in cerul palid, luna face si se vada.In argint scAldat orasul mort, at pietele-i pustii,Unde b1ast5mi. asprimea luminoasei feeriiVagabondul care cade vinit la un colt de stradi..

MI

ESAFODUL

Caruta 'nainteazA. Intr'insa furnicand,Multimea felurita, de orisicare treapta,De orice vristA, trece, in strigate uitandCa laul impasibil, ce prada si-o asteapta.

In clipa ce-i desparte de vesnicul abis,In lupte necurmate si patime barbareTraiesc, si fiecare isi face cate-un visImens si dupA dinsul alearga fiecare.

$i unul stipaneste multimea prin cuvantSi-i mandru de puterea-i, avere altu-si strangeTovarisii furandu-i, in margene un sfantDe traiul in pacate al veacului se plinge.Si astfel in razboaie salbatece 'nclestati,Pe cand poporul sapi gatitele morminte,Se duc, munciti de doruri splendide, fara sat,Cand iata, esafodul li-apare inainte.

Tresar ? 0 nu, omorul se face doar pe rind,Si-apoi mai larg e locul pe scandurile releDe cite ori s'aude cutitul lunecand,Si cei rim* viseazi un vis 'Dana la stele.

MI

CA UN DRUMET

Ca un drumet ce trece pe termuri schimbitoare,Supt cerul bland de noapte, in flacira de soare,Väzind cum inainte-i tot alte lumi rAsar,Te duci, minat de stele ce' nsall si dispar.

Durerile de astazi ca mane le-i uita,$i singurul tovargs etern in urma ta,Ca un prieten tainic, cu buzele 'mpietrite,E umbra larg 'a mortii, ce creste, si te 'nghite.

%VII

IN STRADELE BO GATE...

In stradele bogate e zgomot de multime,Trisuri ce trec in goani §i strigite i larm5Se 'nalti in vazduhuri, puterea de qi-o sfarmiSeninul cer de noapte domne0e 'nDe strigite de moarre cetatca 'ntreagi-i plina,Palate se dirimi i flacira le 'nghite,Femei peste cadavre aleargi despletite :Acela0 cer revarsi zimbirea lui senini,Ticere pretutindeni acum §i intuneric.Pe locul unde-odati lucia bitrina vatri,Sacalii din pustie se strecuri i latriDin ierburile 'nalte, spre cer adinc, feeric.

Etern se desf4oari a vietii tragedieCu acte 'nsingerate de patime barbareIn mijloc de splendide domnii de cugetare :La trei pa0 de tirini, nimic nu-i pe vecie.Din neam in neam se duce, schimbindu-se, scintei a,Popoarele de astizi nu sint cele de mini :Imens mai sus de lacrimi, de fringerea de mini,P1ute0e fdri tremur, varsind lumini, ideia.

:

DA....

Learn to labour and to wait(Longfellow. Psalm of life.)

Da, si lucrezi te 'nvati,Di lumii partea ta,Aici i 'n alti viatiNimic nu Wepta.

IWI

9

SE DUC....

Se duc, tovarisi rizletiti,Cu pumnii indestati de uri,Frati buni, la lupte intetitiEtern de mastiha naturg.

In zilele de-aici tiiete 'nAceiasi pinzi de durere,Isi pierd unica mingliere:0 vorbi calciA de prieten.

Apoi, and toate s'au sfarsitSi cade terna 'n paturi,Cei ce atita s'au uritDorm supt pamint, alituri.

DIN VIATA

I.

Tirziu. Afari ploaia in valuri se arunciDin cerul de 'ntunerec. Prin hornuri alergind,Isi cinti vint de toamni cintarea lui de munci.El sta. 'n odaia-i tristi, si ginduri yin pe randCu dinsele s'aduci durerea lui trecuti.Din sobi focu 'ntinde lumina lui pierduti,Puind covor de flkiri, nesigur, pe pireti,$i-i trist, pustiu, ca 'n groapi in mica lui odaie,Supt razele ce salti, in ropotul de ploaie.

Sint ani de cind e singur ca fiara in pustie,Sint ani de desnadejde, de aprigi urgie,De cind nu mai triieste decit findci-i deprins,Sint ani de cind isi duce viata-i de invinsCa 'n somn, de lumea 'ntreagi departe si strain :Cind sta de se gindeste, siroiu de lacrimi vintn ochii plini de jalea luceferilor morti...

Deschide-atunci trecutul cel plans ale lui porti5i mintea-i in sicriul iubirii lui stribate :Ce visuri far' de saman pe veci stau ingropateSupt pinzele durerii si cate amintiriDe clipe aurite din vremi de fericiri

132 N. IORGA

Cu 'ntreaga-i tinereta dorm somnul nefiintii...In inima-i riniti de boldul suferintiiApare, ca icoani goniti din altar,Un chip duios 0 palid, cu ochi frumo0 §i mari.Iubita-i dintr'o vreme,femeia vinovatä.$i pare a viata-i se stinge de odata,Lumina parci-i piere din ochii durero0,Cand vede 'n noaptea vremii tot ochii mangaio0$i plini de rug5minte ai celei osandite.

0 vede inainte-i, in ceasul trist de vina,Trintiti la picioare-i, de-atata jale plina,Munciti de atatea cainti ucigitoare,!mit in ochii umezi lumina parca moare.$i viata 'ncet se stinge in trupul vinovat.De-ar fi cerut atuncea, cu sange-ar fi spalat.Ru0nea ce-o pusese, gre0nd, pe fruntea lui.$i el, zdrobit de chinuri, vizand ca 'n lume nu-iDeceit un lemn icoana, privind-o cu alitDesgust, cu-atita sili,simtind cum parci 'n gat.0 minä i se 'nfige, zvirlind-o cu piciorul,Pe ea, a lui iubita, luceafarul, oclorul,Trecu un zambet rece pe fata-i fira singe.

Intreaga lui vIati, iubirea lui se stange,Pustiul imprejuru-i din ce in ce se 'ntindeSi-un dor aa de aprig de alte vremi il prinde,Ca ar ierta-o, poate, de ar veni plingand,Sa-i steie inainte, pierduta in durere,Zdrobiti de cainta, §i dad in ticere

GAND TANAR 133

ipar rnai privi odatg, sfios si rugitor.$i s'a gindit la dinsa, milos, de-atitea mi...Ce-o fi Land, sirmana, uitati si straini,Umblind prin lumea asta de-atitea lacrimi plini ?N'a fost osinda cruda ? Si oare-i vinovataCa 'n viata-i linistiti, senini si curataIesitu-i-a in cale un om cu ochiu fierbinte,Cu glasul plin de farmec si spornic la cuvinte,$i ca, inlantuiti ca roaba, a cazut ?Caci ce e o femeie decit un trup de lut,Un biet copil in prada simtirilor nebune ?0 ! de-ar veni acuma, nimic de nu i-ar... spune,De s'ar culca in ternd cu fruntea langa dinsul,Poate-ar uita de toate si, napadindu-1 plinsul,Cuprins de-o mila dulce, iertand pe vinovati,I-ar spune : Stii tu, draga, si fim ca aka. data".

H.

Prin vintul care urla in noaptea de furtuni,Prin zgomotul de ploaie ce 'n geam, izbiti, suna,Ii pare ca aude un plans nedeslusit.Tresare. Apoi iarasi, in ginduri adincit,Se pierde 'n lurni de aur apuse pe vecie.$i iar s'aude plansul, cu-atata duiosie,Cu-atita jale-ascunsi.. I-i glasul cunoscut :Acelasi plans molatec, in liniste pierdut,11 stie, ca din vise... Si fie cu putinti ?In initni-i invie un iad de suferinti,0 lume d'e durere..., iubita-i de-altà data ?Deschide iute usa. Pe prag ingenunchiata,

134 N. IORGA

Cu haincle in zdrente, de frig incremeniti,Plingea ca o copili femeia cea iubita.i-atunci, uitind de toate, cu lacrimi o ridici.

Era asa de slabg... Pe fata ei cea mica$i galbeni ca fata icoanelor de ceara,Pusese siracia salbateca ei ghiara,$i ochii, plini odati de nevinovitie,Sticliau in cearcan vanat, cu-o raza de faclieCe, palpaind, se stange. $i, fail de-un cuvint,Stitea umili 'n fata-i, cu ochii in pamint.

Ci lath, nu mai plange. A fost un vis de jale.De ce si 'nvii trecutul cu lacrimile tale ?Esti iar a mea iubiti, ridica-te si vini."De-o sfanti bunitate si-o dragoste divinaEra insufletiti intreag' a lui fiinti.$i ea, uitand atunce un traiu de suferinta,SimOnd cum din mormintu-i, prin vorba lui, invie,$opti incet, cu ochii schimbati de bucurie :

Mai sfant esti cleat sfintli, mai bun deck Hristos".Intvra in odaie si focul mingaiosAprinse de-o lumina voioasi si zglobieLuminele ei stinse si fata-i vinetie.

Ce cald, ce bine-i, mama, mai cald decat la tine..."-$i el, mirat, priveste. in zdrentele lui plineDe ploaie, linga vatra, statea un copilas,Cu fata rotunzità, cu ochii dragalasi,Cu parul lung de aur 1is5ndu-se 'n inele.

Ce cauti copilul ? " Privirile lui grele

GAND TANAR 135

aspre se lAsark pe capul lui bAlaiu.ea, inmArmurità, pierdutk, fArA graiu,

Intoarse ochii ga1ei, cersind o indurare.Era al lui, copilul greselilor murdare,

Niscutul din picate, orfanul fAriSA-1 aibâ inainte-i, cu fata 'nseninatA,SA vadA lãnga dinsul etern gresala ei...Un tremur ii cuprinse, in ochii lui scinteiDe uri s'aprinsese. Rusinea sl i-o creasci,SA aibã pentru dAnsul privirea pArinteasaS'o vadA sirutAndu-si in el icoana lui,Sl-i spuie poate tate copilul nimArui,Sã simtã intre dinsii, in vremi de fericire,Copilul, a greselii eternal amintire.o nu!... Mai bine moarl si mama lui cu dinsul!Spre ea atunci se 'ntoarse, inThusindu-si plinsul :

Ori tu fArA de dinsul, ori mergeti amindoi ! "$i ea lui de mAni, tovar4 de nevoi,Pe cel cu par de aur, graindu-i blinde soapte,In ropotul de ploaie, si se pierdurA 'n noapte.

De-atunci n'a mai vAzut-o. Murit-a ori trAieste,In care Patti de lume cu lacfami se hrineste,Nu stie 'n a lui jale. Dar, ca o remuscare,Adese inainte-i iubita lui apareIn zdrentele-i ascunsa, purtind ca un tesaurPe fiul din picate cu plete lungi de aur.

tINVI

$i$i

tati.

INAINTE...

Celui ce predici 'n pustiuSi 'n jurul siu tovarisi n'are,Triiasci-i numele lui viu,Cici tristi-i munca lui, si mare I

Cind glasul tiu risunitori cald in inime stribate,

Nu-i greu a fi mintuitor,Cici ceasul de trezire bate.

Dar si lucrezi, nebinuindIzbinda stiruintii tale,Si uiti prietenii zimbindSi bratul tiu si taie cale !...

Ribdare 'n noapte, muncitori,Profeti cu ochi de foc, räbdare :Lumina falnicilor zoriAcum sau rnai tirziu risare!

MI

LUPTA

Si te intorci de la rizboiu,Invins, de rini acoperit,Rusine nu-i : ai indriznit.Ce-ascunde soarta, nu stim noi.

Dar vesnic te-or pAndi in caleLegiunile de desertori,Privindu-te triumfitori,Rizind de 'nfringerile tale.

MI

SINGURUL PR IETEN

Pentr' un prieten ce-ai pierdutVeni-va altul si te 'nsele,$i vei lua de la 'nceputPovestea plini de-amagele.

Dar cine nu se 'ntoarce, dus,E cel ce viata ti-o indreapti.Cu-a lui povati inteleapti :Mangiietorul cel nespus,

Acel ce 'n inirni-ti traieste,Cu care esti de o fiintaIn fericiri si suferinti :El moare, cind te piriseste.

MI

TRECUT

Din vremile indepirtateRisar icoane mii de mii,$i toate-au fost odati vii5i toate 'n timp sint ingropat&

Cu nesfirsiti pietate,Ca intr'o cript' un strinepot,Robit acelor timpuri tot,A mea gAndire le stribate.

5i la pioasele-mi cuvinte,$i mortii simt al vietii dor,Pare cã trece un fiorDe taini 'n vechile morminte.

Cum undeva intr'o padureStau arborii barini si desiCu crengile de uriesiBo hind ciririle obscure.

MI

CRITICI

Dad vei crede in ceva,-Ce nu oricui i se arati,Profeti cu inima castratiVor ride fin in urma ta.

Tlind al patimilor val,Urmeazi calea ta de munci,$i piatra ce ti se arunciPriveste-o ca un piedestal !

MI

ELEFANTUL CARTESTE....

Un elefant cu gusturi fine,Cici astizi si 'ntre elefanti

Gisesti de arti diletanti,Vorbia astfel, modest, in sine :

Natura firi de misuri$i fira gust o tiu 6 este,Dar ca pc cimpurile-acesteN'am mai vizut caricature.

Era 'nceput de primivarii-si imbricase tot pimântul,

Ca pentru serbitori, vesmintulDe flori ca piatra scumpi, rad.

142 N. IORGA

Adevirat, skit flori frumoase,Care rispund cerintii noastre,Dar aste fleacuri r4i-a1bastre,Ce de-a nimicuri pretentioase V.

$1, cu sublimele-i picioare,Voind o ordine a face,Strivi ce-i place i nu-i place,Lisind tot locul gol de floare.

Dar in curind abia departe-iEsteticul reformatoriu$i campu-i plin de alte floriStriine regulelor artei.

MII

P ACE?

Luptand cu unda 'nfuriata,Tot focul si 1-a cheltuit:,,0 de-am ajunge in sfirOt,0 de-am ajunge 'n port odati !"

Atat de mult de pace dor ti-i,De vechea lupta desgustat?Iti strange pinzele,-ai intratIn portul nemiKat al mortii"

MI

INVIN5II

Glorie invinsilor !Celor ce-au dzut in lupta,Aparand bandiera rupti,Nevrind soarta prinsilor.

Dad in istoriePentru ei nu skit cuvinte,Jertfelor iubirii sfintePentru visuri, glorie 1

WWI

ZADARNICIE

Cu orice clipi mai departe,Pe camp odati necuprinsPrin munca noastri am invins,Dind vilul firii intr'o parte.

De pe-a stiintii iniltimeCu ochii mintii am privitIn micul fari de sfirsit$i 'n maretiile sublime.

Ostasi puternici ai vointii,Privim, sumeti, spre timpul candVom stapini, intelegand,Domnia'ntreagi a fiintii".

Acestea se vorbiau odata,De-atunci eternitati s'au dus ! ,

Int? un sistem solar apus,Pe o planed spulberati.

10.

GLOSE

Lasâ visul du de viatiFiral pad' in uitare,De la altii te invata :Cinstea e o provocare.

Nu lucra, dud munca nu eCitre virfuri o aril:*Cind mai sus, usor, se suieIntelepti in orice clipi.

Nu strica prin doruri goaleIdealul tau cel falnic :Lasà visurile tale :Fii modern si fii localnic.

Intre ostile fugareDc ursiti de esti pus,Tine steagul vietii sus :Apiri-1 de profanare.

GAND TANAR 147

In spre culmea ciutatiNu rivni: linga altariuAi virtutii preuti rariAfli rnuncii lor risplati.

Va veni odinioariVremea celor ce muncesc :Apele se limpezesc,$i-atunci milul se coboari.

MI

MUSA...

Da, este-un zeu, de vrei, zi-i :Musi ,

Ceva mai tare decit tine :Aprinde singele-ti in vineSiti pune versul cald pe buzi.

Nu stii adesea ce-ar' sd fie,Dar simti in inima cum cresteCeva care te chinuiestePin' se preface'n armonie.

*i la chemarea minunatiUn biet om de picate plinSe face vesnic si divin :De cite ori, numai odati I

Mt/

NEMURIRE

Acel ce'ntiiu a insemnatCuvintul ski in piatra duri,A'nvins silbateca naturi$i nemuritea ni-a creat.

Tu vei muri : din terna taVor crqte ierburile 'nalte,Dar veacurile celelalteGindirea ti-o vor repeta.

Cintarile-ti minghlietoare,Poete, vor insenina ;Cugetitor, vei luminaDin fund, pe cei ce trec supt soare.

In minti sfioase de fecioare,In minti severe de adult,Veti apirea, o morti de mult,in luminoasi intruparc.

VINI

ACE/ASI ZI

Cind traiul e mai trist si greu,De prinzi puteri si mergi la lupti,De-ti bate iar inima ruptii simti rivnirile de zeu,

E ci privirile-i stipineTi le-a intors, chemind la viati,Cea vesnic sfinti si mireati,Mingiietoarea zi de mine.Nesátios, te-arunci pe urmi-i :Dureri de veacuri le-ai uita,De ti-ar atinge fruntea ta0 clipi. Vini, jalea curmi-i !Dar ochii blinzi revarsi uri :Parci-i cunosti ; ce ris amarli strimbi fata, si risarAcelea§i blistime din guri.

Supt chipul diafan te minteZiva de ieri : te ingrozesti,Dar cea de mini e inainte :hi iei toiagul si pornesti.

MI

-

VIS PIERD UT

$i, &and la vatra mea intiiuVizuiu, ce vesela lumina ! ,Jucind a' flacirii vipii,and de pe inima mea plini

Icoana moartelor dureri10 depirti sinistra umbra,Ceva plea zburand spre ceriu,Ceva trecu in noaptea sumbra.

Un vil pe lericirea mea,Un gol in vesela odaie :Parci lucirea §i-o stingeaIn vatra ro§ia vipaie.

Ca de-un pricten ce s'a dusSimtiam un dor : un dor, de cine ?Caci nimeni nu zburase susDin oaspetii casei senine.

152 N . IORG A

Priviiu spre cerul luminos :Era miret, se intelege,Dar il vizusern mai frumosIn frigul noptilor pribege.

Cararea alb4 strilucia :De-asupra ei, nicio cintare ;0 floare nu inveseliaImense esuri solitare.

Un om trecu atunci, sfiosDe boali qi de siricie.In ochii mari n'avea un plans:Trecea, nebun de bucurie.

in urma lui, am priceput,Mergea, vrajind o mingliere,Prietenul necunoscut,Al mieu tovari§ de durere :

Minglietorul tainic, visul.

MI

PEGAS

Odati, pus la plug, PegasSe revolti 0, hiindu-si zboruLSe dovedi nemuritorul.Dar alte-s vremile de azi.

Pierdut printre semenii sai,El trage brazda ordinari :Revolta nu-1 mai infioari,Cici i-au täiat aripa 'ntiiu.

MI

VULCAN STANS

Cat e vulcanul inca viu,Nu-1 copär brazdele, nici floateaCu pima lor stralucitoare.Maret, sever e 0 pustiu !

Apoi, cand focul s'a sfar0t$i doarme inima 'nghetata,E coasta 'ntreagA 'nvegnantatäin giulgiu bogat 0 inflorit.

Adesea and ai ingropatPe cel ce sufere in luptAIn biati inima ta rupta,E0i vesel qi inseninat.

MI

LOTUS

Poetul cel adeviratLa lingusiri nu se coboarii dusmània nu-1 omoark

Clci pentru dinsul a cintat.

In tara Nilului cea vecheIna10 lotusul curat0 floare fAri de pareche :Cind a 'nflorit, nu i-a pisat

De va luci pe diafanulSan de Arabk al copilii,De-or murdiri-o crocodilii

i-o vor strivi ipopotamii.

MI

DIVINITATEA MARTIRIULUI

Oricit de sant era Isus$i cat de lamurit, prin lut,Vedeai pe cel venit de sus,$1 ai sal nu 1-au cunoscut.

A trebuit ca trupul siuDe mucenic sa-1 bati 'n cuieCa si se-arite Dumnezeu$i ca la ceruri si se suie.

MI

NU FII CUMINTE...

Nu fii cuminte, ci, mai bineNebun cu inim' arzitoare,imbraci-ti armele ware$i pleaci 'n alte lumi, senine.

Cei ce privesc jos, n'au si cada,Ca tine, visitoru 'n groapi,Dar ochiul rece supt pleoapiCe vezi tu sus, n'are si vadi.

orice stea de ti-ai alege,Urmeaz' o, iar, la prevestireDe 'nfringeri 0 nenorocire,Nu crede: Lumea nu 'ntelege !

M1

$1,

SFATURI

De-astepti un dar in orice zi$i-un zimbet pe oricare fata,Un cant in orice'i auzi,$i 'n orice sfat povati,

$i, de ti-i ciudi pe vrajmasCa-ti cade in poveste,Tu crezi viata un sibs,Dar ea un drum iti este,

Iti iea ceva din ce 'ntalnesti,$i-1 tine strins in mina,lir, dad poti, sa diruiestiCe are si-ti rarnini !

De scop prea mult nu te 'ntreba:Atka sa-ti ajungaCa ti-a fost dat de undeva0 cale-asa de fungi.

GAND TANAR 159

$i, dad vrei : multimitorCi esti, s5 ti se spuni,0 fi cu bratu-ti jertfitorLa alti drumeti mai buni!

Ci doar acelea ce-am ficutNorocul ni le curmiSi din tot ceia ce-a trecutAcelasi praf in urmi 1

Milr/

PELERINAGIU ZADA RNIC

Ai parisit in urtni toate5i glas de om nu te-a oprit :Ti-ai luat toiagul §iai pornitSpre departirile visate.

Trecut-au ani i ani in urmiDin clipa cand voios te-ai dus,$i n'ai ajuns la tinta sus,

pribegia-ti nu se curma.

Trecind prin gloata muncitoareCe n'a fugit din locul sat],Nu ti-a parut vre-odati rãuDe viata ta neroditoare ?

5i gindul greu nu te framantiCa 'n caleati lunga n'ai aflatHagii dela cetatea sfantaViind cu dorul alinat ?

RECLAMA

TrAind in secol de reclarnA,Poete, trebuie sa-ti ceiObraznic slava, dad vreiSi' stie lumea cum te chiarni.

De cind bitrAnul DumnezeuPrin vre-o reclama de minuniNu chiarni pe crestinii buni,Spre a marl numele SRI,

La Dinsul cine se inchini ?

Mr/

11.

SOARE

Si nu

TOATE POESIILE - upload.wikimedia.org · DIN TRECUT Ca un giulgiu pe-o lume moarti, Se asterne suri...

Documents

Transcript of TOATE POESIILE - upload.wikimedia.org · DIN TRECUT Ca un giulgiu pe-o lume moarti, Se asterne suri...