TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL...

176
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI FACULTATEA DE GEOGRAFIE Str. Clinicilor 5-7, 400006 Cluj Napoca, Tel/fax.0264.431881 Nr. proiect 392/11.05.2009 TITLU: PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL PATZ INTERORĂŞENESC SINAIA – BUŞTENI – AZUGA – PREDEAL – RÂŞNOV – BRAŞOV (POIANA BRAŞOV) Vol. I. POTENŢIALUL NATURAL. POTENŢIALUL DEMOGRAFIC. REŢEAUA DE AŞEZĂRI. PATRIMONIUL CONSTRUIT Faza I Situaţia existentă şi disfuncţionalităţi Beneficiar: MINISTERUL DEZVOLTǍRII REGIONALE ŞI LOCUINŢEI Septembrie 2009

Transcript of TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL...

Page 1: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Str. Clinicilor 5-7, 400006 Cluj Napoca, Tel/fax.0264.431881

Nr. proiect

392/11.05.2009

TITLU: PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL PATZ INTERORĂŞENESC SINAIA – BUŞTENI – AZUGA – PREDEAL – RÂŞNOV –

BRAŞOV (POIANA BRAŞOV)

Vol. I. POTENŢIALUL NATURAL. POTENŢIALUL DEMOGRAFIC. REŢEAUA DE AŞEZĂRI. PATRIMONIUL

CONSTRUIT

Faza I Situaţia existentă şi disfuncţionalităţi

Beneficiar: MINISTERUL DEZVOLTǍRII REGIONALE ŞI LOCUINŢEI

Septembrie 2009

Page 2: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

1

PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL

PATZ INTERORĂŞENESC – SINAIA – BUŞTENI – AZUGA – PREDEAL – RÂŞNOV – BRAŞOV (POIANA BRAŞOV)

Proiect. nr. 392/11.05.2009

VOL. I. POTENŢIALUL NATURAL. POTENŢIALUL DEMOGRAFIC. REŢEAUA DE AŞEZĂRI. PATRIMONIUL

CONSTRUIT

Faza I. Situaţia existentă şi disfuncţionalităţi Beneficiar: MINISTERUL DEZVOLTǍRII REGIONALE ŞI LOCUINŢEI Proiectant: UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ - NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE CENTRUL DE GEOGRAFIE REGIONALĂ Şef de proiect: PROF. UNIV. DR. POMPEI COCEAN

Septembrie 2009

Page 3: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

2

COLECTIV ELABORARE

1. Prof. univ. dr. Pompei Cocean – Coordonator

2. CŞ II dr. Carmen Dragotă

3. Prof. univ. dr. Vasile Surd

4. Conf. dr. Voicu Bodocan

5. CŞ III Dana Micu

6. Conf. dr. Marcel Oncu

7. Conf. dr. Gheorghe Şerban

8. Conf. dr. Marcel Oncu

9. Şef lucr. dr. Raularian Rusu

10. Şef lucr. dr. Răzvan Bătinaş

11. Şef lucr. dr. Oana Ramona Ilovan

12. Şef lucr. dr. Viorel Gligor

13. Şef lucr. dr. Titus Man

14. Şef lucr. dr. Ioan Fodorean

15. CŞ III Ines Grigorescu

16. CŞ III Gheorghe Kucsicsa

17. Asist. univ.dr. Silviu Fonogea

18. Asist. univ.dr. Ciprian Moldovan

19. Drd. Bogdan-Nicolae Păcurar

20. Tehn. Nastasia Boia

Page 4: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

3

CUPRINS

Pag. Introducere .................................................................................................................... 4

Cap. 1. MODELE DE STRUCTURI URBANE – CONCEPTE TEORETICE ...... 6

Cap. 2. SISTEMUL URBAN SINAIA – AZUGA – BUŞTENI – PREDEAL –

RÂŞNOV – BRAŞOV CA REGIUNE DE PROGRAM ............................................

15

Cap. 3. POTENŢIALUL NATURAL AL REGIUNII........... .................................... 21

3.1. Potenţialul geomorfologic şi riscurile asociate ............................................ 21

3.2. Potenţialul şi riscurile climatice ................................................................... 43

3.3. Resursele de apă ........................................................................................... 73

3.4. Resursele bio-pedogeografice ..................................................................... 89

3.5. Patrimoniul natural ....................................................................................... 91

Cap. 4. POTENŢIALUL DEMOGRAFIC ................................................................. 105

4.1. Dinamica populaţiei ..................................................................................... 105

4.2. Repartiţia populaţiei .................................................................................... 111

4.3. Structurile geodemografice ale populaţiei ................................................... 113

4.4. Disfuncţionalităţi ale resursei umane ........................................................... 126

Cap. 5. REŢEAUA DE AŞEZĂRI ............................................................................... 127

5.1. Evoluţia istorică a sistemului de localităţi ................................................... 127

5.2. Clasificarea aşezărilor după dimensiunea demografică ............................... 135

5.3. Funcţiile aşezărilor ....................................................................................... 137

5.4. Repartizarea aşezărilor în funcţie de marile trepte de relief ......................... 140

5.5. Repartizarea aşezărilor în funcţie de marile axe de comunicaţie ................. 141

5.6. Ierarhizarea aşezărilor conform PATN – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de

localităţi. Dotarea cu servicii publice şi echiparea tehnico-edilitară a aşezărilor ...........

143

5.7. Zonele de influenţă ale centrelor urbane ...................................................... 147

5.8. Probleme şi disfuncţionalităţi ale sistemului de aşezări ............................... 148

Cap. 6. PATRIMONIUL CONSTRUIT AL REGIUNII ........................................... 149

Borderou de piese desenate .......................................................................................... 174

Page 5: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

4

Introducere

La nivelul ţării noastre, unităţile spaţiale din categoria celei analizate în proiectul de faţă, echivalente în taxonomia europeană entităţilor NUTS 4, reprezintă, cel puţin în lipsa decelării şi decretării unor regiuni funcţionale ştiinţific delimitate, cele mai optime structuri spaţiale de program (de proiect), unde factorul politic decizional poate să-şi materializeze dezideratele dezvoltării economico-sociale. Ele facilitează, în general, din punct de vedere al extensiunii teritoriale şi numărului populaţiei, aplicarea programelor de optimizare a funcţiilor şi atributelor spaţiului geografic aferent, creşterea coeziunii teritoriale prin înlăturarea pragurilor inerţiale şi a disfuncţiilor de diverse tipuri şi cauzalităţi, armonizarea relaţiilor omului cu mediul etc. Într-un atare context, o condiţie sine qua non a realizării intervenţiilor asupra conglomeratului de factori care definesc fenomenul dezvoltării este elaborarea riguroasă, ştiinţific argumentată, a planurilor şi strategiilor de amenajare şi organizare a teritoriului, de la cele mai punctuale, focalizate pe problematica locală (PATC – Plan de Amenajare a Teritoriului Comunal; PATIC - Plan de Amenajare a Teritoriului Intercomunal), la cele zonale, de mai mare amploare (PATJ – Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean; PATZ – Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal – periurban, urban, inter-orăşenesc, metropolitan) şi culminând cu planurile centrate pe problematica cea mai complexă, a regiunilor de dezvoltare (PATIJ – Planul de Amenajare a Teritoriului Interjudeţean; PATR – Plan de Amenajare a Teritoriului Regional) sau a întregii ţări (PATN). Scopul declarat al acestor planuri şi strategii este de-a oferi un ghid, un fir călăuzitor, celor responsabili de aplicarea programelor de dezvoltare, un ghid care să conţină soluţii şi măsuri adecvate pentru fiecare etapă temporală a derulării fenomenului în cauză. Dezvoltarea anarhică, sub impulsul unor circumstanţe de moment, guvernată de liberul arbitru şi interesele oculte ale unor grupuri aflate temporar în posesia pârghiilor de intervenţie, fără un orizont şi ţinte precise, este astăzi de neconceput. Planul de Amenajare a Teritoriului Inter-orăşenesc Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov, Braşov (Poiana Braşov) se încadrează, ca urmare, în palierul median al documentaţiilor referitoare la planificarea şi organizarea teritorială, făcând o conexiune organică între taxonul inferior, local (cel al oraşelor de sine stătătoare) şi unul superior, zonal, sau chiar regional. De aici şi particularităţile unui astfel de plan care va trebui să includă atât soluţii pentru fiecare componentă în parte sau pentru probleme sectoriale specifice, cât şi deschideri spre proiecţiile vectorilor majori, regionali, naţionali sau chiar internaţionali, aşa cum în domeniul turismului, spre exemplu, zona oferă premise dintre cele mai favorabile. Un Plan de Amenajare a Teritoriului Inter-Orăşenesc trebuie să devină un reper fundamental, un sistem de referinţă irefutabil pentru iniţiativele factorilor responsabili de dezvoltarea infrastructurii tehnice a teritoriului (căi de transport, alimentarea cu energie, gaze şi apă, telecomunicaţii), a ramurilor şi subramurilor economice, a optimizării aspectelor sociale, a protecţiei şi conservării mediului. Pentru a-şi împlini pe deplin această menire el trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele:

- o reliefare detaliată şi obiectivă a realităţilor spaţiului studiat; - o evaluare punctuală a resurselor naturale şi umane ale teritoriului chemate a

asigura baza de susţinere a afirmării economiei zonale;

Page 6: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

5

- un cumul de măsuri şi soluţii realiste, corelate cu potenţialul/ necesităţile zonei şi capacitatea de susţinere financiară a realizării lor;

- scoaterea în evidenţă a elementelor de specificitate (brand-urile zonei), pe baza cărora se poate imagina, înainte de orice, realizarea dezideratelor de competitivitate:

- prefigurarea interrelaţionării optime cu sistemele teritoriale, naţionale şi internaţionale învecinate în vederea materializării principiului avantajului comparativ;

- o proiecţie a dezvoltării pe termen scurt, mediu şi lung, cu indicarea, pentru fiecare etapă, a priorităţilor;

- realizarea tuturor obiectivelor planului în contextul dezideratelor coeziunii teritoriale, protecţiei mediului şi dezvoltării durabile.

Ca urmare, Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Inter-Orăşenesc: Sinaia – Buşteni – Azuga – Predeal – Râşnov – Braşov (Poiana Braşov) este un studiu cu caracter director, elaborat pentru o perioadă de timp mediu şi lung, în conformitate cu legislaţia în vigoare, care are drept obiectiv final, ce va fi ilustrat în faza a II-a proiectului, formularea unei strategii de planificare şi dezvoltare teritorială, bazată pe identificarea disfuncţionalităţilor teritoriale, propuneri de soluţionare a problemelor specifice şi revitalizarea zonei, integrând deopotrivă proiectele şi iniţiativele locale care converg acestui scop.

Analiza potenţialului natural, a resurselor umane, sistemului de aşezări, infrastructurii tehnice a teritoriului, economiei şi aspectelor sociale s-a efectuat pe baza observaţiilor detaliate efectuate de echipa de elaborare în teren, a datelor de ordin statistic şi de previziune deţinute de factorii instituţionali avizaţi ai judeţelor Braşov şi Prahova (Consiliul Judeţean, Primăriile oraşelor vizate, Direcţiile Judeţene de Statistică, Agenţia pentru Protecţia Mediului (A.P.M.), Inspectoratul Şcolar Judeţean, Direcţia de Sănătate Publică, Inspectoratele Judeţene de Cultură, Sistemul de Gospodărire a Apelor (S.G.A.), Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (O.S.P.A.), Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (I.J.S.U.), Direcţia Silvică, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Centrul de Informare şi Promovare a Turismului Predeal, ş.a.).

Fondul informaţional existent a fost coroborat selectiv cu funcţia diagnostică a mutaţiilor structurilor urbane, identificate atât prin evaluarea critică a literaturii de specialitate, cât şi prin analiza la zi a stării de funcţionalitate a componentelor sistemului teritorial. Reliefarea situaţiei existente îşi găseşte corolarul în analiza SWOT menită să sintetizeze atuurile şi labilităţile zonei, oportunităţile momentului şi riscurile ce o ameninţă. Colectivul de specialişti ai Universitaţii Babeş-Bolyai îşi face o datorie de onoare din a oferi beneficiarului acestui atât de interesant şi necesar proiect, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, soluţii menite a înfrunta durata.

Şef de proiect, Prof.univ.dr. Pompei Cocean Prorector al Universităţii Babeş-Bolyai

Page 7: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

6

Cap. 1. MODELE DE STRUCTURI URBANE – CONCEPTE TEORETICE

O analiză sistemică a urbanului, din punct de vedere structural, care să ne conducă la tipologii urbane şi la modele ale structurii urbane, obligă la o fundamentare teoretică foarte bine documentată, datorită complexităţii semantice a conceptului de structură (în general) şi, în consecinţă, a celui de „structură urbană”. „Struere” (lat.), a clădi, a construi, constituie izvorul semantic al conceptului. Structura (în sens tradiţional), conform Dicţionarului de filozofie (1978), se referă la alcătuirea, aranjarea elementelor componente ale unei totalităţi. Structura (în sens modern), înseamnă modalitatea de construire a unui sistem, model abstract, care explică „schema” sa de funcţionare şi principiile ce stau la baza coeziunii sale interne.

Conform aceluiaşi dicţionar, raporturile care definesc structura unui sistem îi asigură acestuia autoreglarea şi îi determină prioritatea faţă de elementele componente. Rezultă că structura trebuie considerată egală cu „un sistem întreg”, construit din elemente şi nu o însumare de elemente. Conceptul de „structură”, în accepţiunea modernă, deschide perspectiva explicării „totalităţii” şi „elementelor” nu plecând de la una ca să rezulte celelalte, ci prin „...explicarea atât a părţilor componente cât şi a funcţionării întregului, prin relaţiile dintre ele ca elemente ale sistemului” (idem, 1978). Literatura geografică abordează problema „structurii geografice” din multe perspective, în funcţie de etapa istorică a acesteia. Astfel, distingem trei etape principale:

a) etapa intuitivă, conform căreia totalitatea geografică este denumită şi „structură geografică” (reprezentată prin Al. von Humboldt, F. Ratzel, P. Vidal de la Blache etc.);

b) etapa relaţională, care evidenţiază raporturile fixe între elementele întregului sau sistemului (reprezentanţi: S. Mehedinţi, G. Chabot etc.);

c) etapa structuralist-sistemică, în care structura unui sistem (inclusiv cel urban) are trei părţi de bază: elementele sistemului, stările elementelor şi relaţiile între elemente şi stări (reprezentanţi: L. von Bertalanffy, V. Mihăilescu etc.).

În prezent, geografia urbană operează cu o serie de concepte, concepţii şi definiţii, care, în general, văd structura oraşului ca fiind compusă din: componenta teritorială şi cea social-economică (V. Surd, 2003) sau: teritoriu, populaţie, activităţi economice şi elemente vehiculatorii (I. Ianoş, 1987). În pofida acestor echilibrări de poziţii teoretic-conceptuale asupra structurii urbane, complexitatea temei oferă foarte multe nuanţări. Aceasta şi pentru că geografia abordează astăzi: „microstructuri”, „structuri” sau „macrostructuri”, „structuri interne”, „structuri majore” etc. Optând pentru o analiză structuralist-sistemică, subscriem concepţiei care înţelege prin structura urbană acea construcţie care cuprinde: elemente, stări şi relaţii. În acest fel, „modelul structurii urbane” va fi fundamentat pe relaţiile geografice între elementul fizic (componenta teritorială) şi elementul antropic (factorul uman, activităţile social-economice, elementele vehiculatorii – vectorii). Un astfel de model analitic obligă la folosirea intradisciplinară a ramurilor principale ale geografiei: generală, fizică şi umană. Un alt element fundamental asupra căruia se impun clarificări este „modelul”, pentru că nu analizăm „structuri urbane”, ci „modele de structuri urbane”. Semantica acestui

Page 8: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

7

cuvânt, conform Dicţionarului enciclopedic român (1965) şi Dicţionarului de filozofie (1978), pentru ştiinţe (inclusiv geografie), este aceea de „sistem teoretic...cu ajutorul căruia pot fi studiate indirect proprietăţile şi transformările unui alt sistem mai complex”, „o simplificare”, „o reflectare” a sistemului original şi complex, cu ajutorul căruia prin modelare teoretică, cercetăm şi înţelegem sistemul complex studiat (oraşul în cazul nostru). Demersul nostru nu urmăreşte însă acţiuni cognitive, previziuni, planificări, organizare sau conducere ştiinţifică, ci mai degrabă studierea structurilor urbane „...ca operă care, prin valoare sau calităţi, poate servi ca exemplu”, ca realizări, ca model (DEX, 1975). Din această perspectivă geografică, studierea modelelor de structuri urbane se poate realiza printr-o clasificare tipologică (geografică-istorică-urbanistică-teoretică). În consecinţă, cel puţin pentru geografia aşezărilor şi pentru urbanism, considerăm că structurile urbane pot fi studiate fie după tipologii consacrate în literatura ştiinţifică, fie conform altor tipologii ale modelelor sau altor perspective de analiză, sens în care avansăm următoarea clasificare:

• modelele teoretice (conceptuale) sunt o consecinţă a aplicării „Teoriei generale a sistemelor” în studiul şi explicarea aşezărilor umane (mai ales urbane); astfel, s-a apelat la construirea unor modele teoretice, schematizate, cu ajutorul cărora studierea şi analiza oraşelor s-a putut face mai simplu, mai concret, ducând la concluzii de ordin geo-spaţial, social etc.; această modelare a oferit totodată urbaniştilor posibilitatea abordării prospective a „remodelării oraşelor”;

• modelele consacrate (religioase) au apărut în peisajul antropo-geografic încă din Antichitate; proiectarea şi construirea lor sunt specifice, în funcţie de epoca istorică, de regiunea geografică şi de cultura societăţilor, care le consacrau (destinau, închinau), dăruindu-le cu totul pentru „consacraţii”, diferitelor zeităţi; toate marile culturi şi toate marile „frontiere” (I. Bădescu, 1995) religioase şi-au dăinuit oraşe consacrate; deşi modernitatea renunţă la construirea unor astfel de oraşe, nu va renunţa însă la cele consacrate anterior ei, ci şi le va însuşi, cultivându-le în continuare funcţia religioasă şi transformându-le în „locuri sacre” (idem, 1995) pentru naţiuni sau pentru religii (Ierusalim; Mecca; Pushkar; Bodhgaya; Teotihuacan; Angkor Wat etc.);

• modelele istorice pot fi configurate în literatură prin caracteristicile marilor oraşe ale „lumilor istorice”; toate marile epoci istorice sunt reprezentative şi prin mari aşezări urbane; acestea, prin valoarea lor istorică, documentară, antropologică şi de civilizaţie, sunt simboluri reprezentative pentru lucrurile pe care le-au creat, în consecinţă putând fi clasificate drept „modele”;

• modelele culturale sunt reprezentative prin sinteza structurală pe care ne-o oferă în reprezentarea unor culturi din spaţiul geografic mondial; culturile majore ale civilizaţiei se legitimează printr-o serie de valori, dintre care considerăm aşezările urbane ca fiind prima „carte” de legitimare şi reprezentare;

• modelele idealiste (ideologice) au reprezentat o reacţie la oraşul industrial-liberal şi cuprind două tipuri: 1) modelul progresist, unde rolul central este jucat de exigenţele igieniste (lumină, aer etc.), la care se adaugă impresia vizuală (exemplu: falansterul), şi 2) modelul culturalist, în care primează o estetică rezultată din tradiţia colectivă, ceea ce ar duce la combaterea urâţeniei oraşelor industriale;

Page 9: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

8

• modelele regionale - conceptul de „regiune” implică o anumită uniformitate internă şi diferenţe exterioare faţă de teritoriile vecine; aceste două caracteristici pot fi aplicate şi modelelor urbane, în sensul în care acestea prezintă o constantă, o lipsă de variaţii, în cadrul regiunii şi diferenţe interregionale pregnante în acelaşi timp; în acest fel, modelele structurale urbane variază în spaţiu.

Această clasificare oferă oricărui specialist introducerea în ecuaţia analitică a tuturor elementelor necesare: geografice, istorice, sociale, antropologice, politice, ecologice, dar şi prospective. În acest fel, vom percepe oraşul, structura urbană, sistemic deoarece, în orice domeniu şi, cu atât mai mult, în geografie, „modelul” poate fi analizat ca mijloc de prospectare geografică, dar şi ca model de dezvoltare consacrată.

a). Un prim model este modelul concentric (modelul Burgess), creat de sociologul american Ernest Burgess, în 1925. Bazat pe teoriile ecologiei umane ale lui Robert E. Park şi aplicat la oraşul Chicago, Illinois, a fost primul model care a oferit o explicaţie pentru distribuţia grupurilor sociale în cadrul zonelor urbane. Modelul concentric prezintă spaţiul urban sub forma unor inele sau zone concentrice (fig. 1), şi anume:

• centrul comercial şi de afaceri sau C.B.D. (Central Business District); • zona de tranziţie cu utilizare mixtă (comercială-industrială-rezidenţială); • zona rezidenţială a claselor sărace, cunoscută şi sub numele de „inner city”; • zona rezidenţială a claselor medii şi bogate; • zona de navetism.

Burgess a observat o legătură între distanţele de la C.B.D. şi nivelul de avuţie, prin faptul că familiile înstărite alegeau să locuiască departe de centru, în zone cu o calitate superioară a spaţiului locuit. Pe măsură ce oraşul Chicago, sursa lui de inspiraţie, se extindea, centrul trecea printr-un fenomen asemănător, extinzându-se spre exterior şi ducând la extinderea celorlalte inele.

Fig. 1. Modelul Burgess (după D. Waugh, 2000)

C.B.D. Industrie Zona rezidenţială a populaţiei sărace Zona rezidenţială a clasei mijlocii Zona rezidenţială a clasei bogate

Page 10: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

9

Acest model a fost extrem de criticat încă din faza de concepere. În primul rând, modelul este extrem de simplist şi nu se poate aplica oraşelor din afara Statelor Unite ale Americii, în special acelor oraşe care s-au dezvoltat în contexte istorice diferite. Chiar şi în

Statele Unite, progresul transporturilor şi a sectorului de IT (Information Technology), la care se adaugă trecerea la o economie globală, a dus la o dezvoltare urbană care nu mai ţine cont de zone clar delimitate. În al doilea rând, modelul lui Burgess presupune existenţa unui relief plan, imuabil, iar oraşele/satele dormitor, cu populaţie navetistă, nu respectă acest model, fiind situate departe de oraş. Ca un „ultim cui în coşciugul” acestui model, în teoriile sale, Burgess nu a luat în vedere politicile locale urbane, presiunile globalizării şi mai ales rolul inegalităţii şi a conflictelor rasiale în societatea urbană. În deformarea structurii concentrice elaborate de Burgess un rol major îl are reţeaua de căi de transport. Astfel, datorită avantajelor pe care le prezintă spaţiul

din apropierea acestora, modelul zonelor concentrice se transformă într-o formă de „pânză de păianjen” (fig. 2). b). Modelul sectorial (modelul Hoyt) a fost iniţiat de economistul american Homer Hoyt, în 1939. Acest model construieşte pe fundaţia pusă de modelul Burgess, acceptând existenţa C.B.D.-ului, dar sugerează o extindere zonală de-a lungul principalelor căi de comunicaţie (căi ferate, şosele, canale etc.).

Fig. 3. Modelul Hoyt (după Susan Mayhew, 1997)

1. C.B.D. 2. Industrie 3. Zonele rezidenţiale ale clasei sărace 4. Zonele rezidenţiale ale clasei medii 5. Zona rezidenţială a clasei bogate

Fig. 2. Zonele concentrice, modificate de axele de transport

(după D. Waugh, 2000)

Page 11: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

10

Folosind oraşul Chicago ca model, Hoyt a arătat că anumite sectoare rezidenţiale pentru clasele bogată şi mijlocie s-au dezvoltat la nord de C.B.D., de-a lungul ţărmului

lacului Michigan, incluzând districtele Lakeview, Rogers Park, Edgewater, Lincoln Park etc., în timp ce marea parte a industriei s-a dezvoltat spre sud, de-a lungul căilor ferate (districtele South Deering, East Side, Pullman, Burnside etc.). Hoyt a observat că locuinţele clasei sărace sunt situate în vecinătatea magistralelor de cale ferată, iar zonele comerciale în apropierea magistralelor de afaceri. Mai mult, el a emis teoria conform căreia oraşele tind să se extindă prin sectoare de tip „pană”, emanând din C.B.D. spre exterior, de-a lungul principalelor căi de transport. Posibilitatea unui acces facil se transpune în sistemul imobiliar prin preţuri ridicate ale terenurilor. Zonele rezidenţiale se

dezvoltă şi ele sub formă de pană, sectoarele cuprinzând locuinţele clasei sărace aflându-se lângă zonele industriale, în timp ce clasa mijlocie şi bogată ocupă spaţii aflate la distanţe considerabile faţă de industria urbană. Principala limitare a acestui model este că s-a bazat în cercetare pe transportul din prima jumătate a sec. XX şi nu a luat în considerare utilizarea autovehiculelor care permite navetismul din afara spaţiului urban spre centru. Pe lângă aceasta, relieful poate restricţiona sau direcţiona dezvoltarea oraşului de-a lungul unor anumite axe.

c). Modelul policentric sau multinuclear este un model de structurare urbană, conceput de geografii americani Chauncy Harris şi Edward Ullman, în 1945, care au încercat să găsească o alternativă realistă la modelele geometrice simpliste ale lui Burgess şi Hoyt. Cei doi cercetători susţineau că, deşi oraşul a început de la un nucleu central, de-a lungul evoluţiei spaţiului urban, industriile similare din punct de vedere economico-financiar dar şi al utilizării terenurilor, se grupează una în apropierea alteia, formând noi nuclee urbane, care funcţionează ca centre de creştere de sine stătătoare. Teoria modelului policentric se bazează pe faptul că populaţia are o libertate de mişcare mult mai mare, datorită utilizării la scară mare a autovehiculelor, această libertate permiţând specializarea noilor centre (platforme industriale, parcuri industriale/tehnologice etc.).

d). Acestor modele, însă, li se alătură modelele sintetice precum cel al lui Peter Mann (1965), „o sinteză de compromis între modelul concentric Burgess şi cel sectorial

NC.B.D. Industrie/Z zidenţiale

ale clone re

asei cu venituri mici

Zone reziden iale ale clasei medii

ţ

Zone rezidenţiale ale clasei bogateAxe de transport

Fig. 4. Modelul Hoyt, aplicat oraşului Chicago

(prelucrare după Google Earth)

Page 12: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

11

Hoyt” (V. Surd, 2003), sinteză la care se adaugă şi modelul Ullman-Harris (fig. 5), spaţiul urban fiind „...împărţit în inele concentrice, sectoare şi nuclee izolate” (M. Pacione, 2001). Mann şi-a bazat studiile pe trei oraşe englezeşti: Huddersfield, West Yorkshire; Nottigham, East Midlands şi Sheffield, South Yorkshire (fig. 6).

Fig. 5. Modelul Ullman-Harris (prelucrare după Susan Mayhew, 1997)

Fig. 6. Modelul Mann (prelucrare după D. Waugh, 2000)

e). Modelul valorii diferenţiate a terenului porneşte de la ideea conform căreia „...în

economia de piaţă, cea mai ridicată rată a cererii este acolo unde se obţine un profit maxim, ca urmare a închirierii ori a cumpărării terenului” (V. Surd, 2003). În marea parte a oraşelor lumii, cel mai scump teren este cel aflat în zona centrală (C.B.D.), pentru că aici accesul este extrem de facil, rezultând un flux zilnic ridicat de

C.B.D.

Zonă rezidenţială a clasei medii

Zona rezidenţială a clasei bogate

Suburbie rezidenţială

Zonă comercială/industrie uşoară Zonele

rezidenţiale sărace

Industrie grea

District de afaceri periferic

1. Centrul oraşului 2. Zonă de tranziţie 3. Zonă rezidenţială anterioară anului 1918 4. Zonă rezidenţială după 1918 şi după 1945 5. Oraşe dormitor A – Sectorul clasei mijlocii B – Sectoarele clasei mijlocii de jos C – Sectorul clasei muncitoare D – Industrie/Sectorul clasei muncitoare sărace

Page 13: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

12

persoane ce străbat centrul. Concentrarea magazinelor pe suprafeţe mici de teren şi solicitarea zilnică excesivă a acestora determină preţuri ridicate a terenului şi chirii mari. De aici rezultă o utilizare intensivă a spaţiilor. Terenurile cu cea mai mare valoare, situate în C.B.D., poartă denumirea generică de „intersecţie de vârf a valorii terenului” (peak land value intersection). La distanţe mari faţă de centru, terenul devine mai puţin atractiv pentru activităţi comerciale. În zonele industriale, unde spaţiul are de obicei o utilizare mai extensivă, chiriile sunt mai mici ca urmare a solicitărilor reduse asupra acestor terenuri. Terenul cu destinaţie rezidenţială se alege la distanţă mare faţă de nucleul central, acolo unde competiţia pentru spaţiu este mai redusă. Acest model este depăşit întrucât revoluţionarea comerţului cu amănuntul, prin localizarea mall-urilor, supermarketurilor şi hipermarketurilor la periferia marilor oraşe, anulează, cel puţin parţial, premisele modelului. Mai mult, într-o situaţie similară se află şi localizarea marilor industrii şi a centrelor high-tech, care sunt atrase de intersecţiile principalelor axe rutiere.

f). În fazele mai recente ale evoluţiei lor, în contextul fenomenului de globalizare, aşezările urbane sunt reprezentate prin noi modele, precum cel introdus de Stephen Graham şi Simon Marvin, aceştia publicând, în 1996, concepţia lor grafică asupra oraşelor globale din era post-industrială. Modelul cuprinde vaste spaţii neregulate, unde în jurul unui „centru global de comandă” (Global Command Centre) sunt situate mall-uri, suburbii şi subcentre, nerespectând astfel schema clasică de oraş compact. Fragmentarea spaţiului urban este mai evidentă în modelul creat de Michael Dear şi Steven Flusty (1998), care percep oraşul contemporan ca pe un colaj format din „border cities”, sedii de corporaţii, etnosuburbii, comunităţi închise, parcuri de distracţii, mall-uri şi centre de control (centre administrative). Toate aceste elemente discontinui sunt interconectate printr-o reţea de comunicaţie, în care şoselele şi autostrăzile devin „străzile şi bulevardele” oraşului. În ultimii 100-150 de ani, oraşele, în special cele nord-americane, ca urmare a progresului mijloacelor de comunicaţii sau a exigenţei unei populaţii care se bucura de venituri tot mai mari, au suferit mutaţii vizibile ale structurii lor spaţiale. Mai exact, au avut loc procese de dezurbanizare, urmate de procese de reurbanizare („dezvoltare urbană ciclică”), distingându-se următoarele etape:

1. urbanizarea propriu-zisă (sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea), caracterizată prin extinderea spaţiului construit, prin creşterea densităţii, până la punctul de saturaţie; acest fenomen s-a desfăşurat „...prin aport de populaţie din mediul rural sau din procesele de imigraţie” (I. Ianoş, 2005); structurarea urbană avea la bază principiul localizării serviciilor în centrul oraşului, a spaţiilor rezidenţiale în imediata apropiere şi zonelor industriale la periferie, de-a lungul axelor de penetraţie în oraş; 2. suburbanizarea modernă sau descentralizarea (conturată în S.U.A. imediat după Primul Război Mondial, iar apoi în Europa vestică) a fost determinată de schimbarea organizării spaţiului intraurban şi mai ales de dezvoltarea sistemelor de transport (automobilul şi autostrada); fenomenul a dus la declinul centrului oraşului, acesta fiind ocupat de imigranţi şi de etnii dezavantajate, în timp clasele medii şi bogate preferau spaţiile verzi, nepoluate şi sigure, de la periferia oraşului (fenomen cunoscut sub numele de „white flight”);

Page 14: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

13

3. periurbanizarea a contribuit la dezvoltarea şi chiar crearea de noi oraşe, ducând la o descentralizare a activităţilor economice (în special industriale) din marile oraşe; generarea în acest fel de căi de comunicaţie şi de interes public pentru noile oraşe a favorizat comunicarea rapidă cu centrul urban principal; 4. gentrificarea este un proces relativ nou (R. Glass a introdus termenul în 1964), de reurbanizare şi de elitizare a centrului oraşului, prin intermediul actorilor privaţi în S.U.A. şi a celor publici în Europa; centrul trece astfel prin schimbări demografice profunde, dintre care amintim creşterea venitului mediu al populaţiei, reducerea numărului familiilor cu mulţi copii (întrucât centrul atrage în principal bărbaţi singuri) şi scăderea proporţiei minorităţilor etnice. g). Conceptele de „regiune”, „regionalizare” sau „regionalism” implică, prin definiţie, o anumită uniformitate internă şi diferenţe exterioare faţă de teritoriile vecine. Aceste două caracteristici pot fi aplicate şi modelelor structurale urbane, în sensul în care acestea prezintă o constantă, o lipsă de variaţii, în cadrul regiunii şi diferenţe interregionale pregnante în acelaşi timp. Astfel, modelele structurale urbane nu variază doar în timp, ci şi în spaţiu. De aceea, putem deosebi şapte tipuri de modele urbane regionale şi anume: oraşele americane (ale Statelor Unite ale Americii); oraşele canadiene; oraşele fostelor colonii; oraşele Orientului Mijlociu; oraşele japoneze; oraşele europene, aici distingându-se modelul oraşelor europene mari şi modelul oraşelor Europei Centrale şi de Est. Specificul analizei de faţă focalizează atenţia în primul rând asupra oraşelor europene şi îndeosebi cele din Europa Centrală şi de Est, unde zona studiată este amplasată. Oraşele europene mari prezintă un model aparte de organizare spaţială:

• pornesc de la centrul istoric („intra muros”), această zonă centrală fiind mai influentă decât în S.U.A; aici abundă străzile înguste şi zonele pietonale; lăţimea redusă a străzilor şi lipsa locurilor de parcare duc la accentuarea rolului sistemului de transport în comun; centrul este înconjurat de un spaţiu dens construit şi vechi, în parte cu rol rezidenţial, supus proceselor de restructurare şi de substituire a componentelor stânjenitoare.

• urmează o centură exterioară („extra muros”) cu funcţie rezidenţială, de mare densitate construită ce aparţine clasei mijlocii; odată cu apariţia şi dezvoltarea transporturilor pe calea ferată, în jurul gării se dezvoltă un sector rezidenţial specific; datorită „boom-ului urban”, rezultat al exodului rural, se trece la edificarea noilor cartiere rezidenţiale ale clasei mijlocii compusă majoritar din muncitori; aici se întâlneşte o proporţie mare a locuinţelor sociale, utilizate de muncitori sezonieri din estul Europei, Turcia sau Africa de Nord.

• în proximitatea marilor oraşe se află aşezări rurale cu funcţie rezidenţială, autonome din punct de vedere administrativ; între aceste nuclee se desfăşoară un spaţiu rezidenţial de densitate mai mică ce aparţine clasei bogate.

• tot în proximitatea marelui oraş a apărut oraşul satelit, care, pe lângă funcţia rezidenţială, include şi ramuri din domeniul high-tech.

• în sectoarele periferice ale oraşului, în relaţie cu căile de comunicaţie principale, se dezvoltă zonele industriale.

• întreg ansamblul urban este conectat cu o axă feroviară şi una rutieră de trafic intens care face legătura între principalele aşezări; aceleaşi axe leagă marele oraş de sectorul de conexiune extracontinentală, care poate fi portul sau aeroportul; în

Page 15: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

14

proximitatea acestora se desfăşoară platforme comerciale cu desfacere en gros şi en detail, precum şi unităţi industriale.

Fig. 7. Modelul oraşelor europene mari (după Julie Bocereau et al.; preluat din V. Surd, I. Bold, V. Zotic, Carmen Chira, 2005)

Spre deosebire de oraşele europene vestice, oraşele Europei Centrale şi de Est au fost dominate mult timp de o ideologie socialistă şi de o economie planificată. Forţele ce modelau structura urbană a acestor oraşe au fost diferite faţă de cele care transformau oraşele vestice, dominate de o economie comercială (de piaţă). Absenţa pieţelor imobiliare a avut cel mai puternic efect asupra structurii oraşelor socialiste. Densitatea construcţiilor şi modul de alocare a terenurilor (în special pentru utilizări rezidenţiale şi industriale) nu reflectau cererea consumatorilor, ci respectau decizii luate la diferite nivele ale administraţiei. Cel mai important principiu era că terenurile nu aveau valoare monetară şi erau alocate pe baza „nevoii”. Normele de planificare stabileau suprafaţa de teren necesară construirii de fabrici şi apartamente. Suprafaţa de teren necesară pentru fiecare utilizare era stabilită prin norme, per unitate de „output” şi astfel, era aceeaşi chiar dacă acea parcelă se afla aproape sau departe de centru. Terenul, odată alocat unei anumite întrebuinţări, nu putea fi vândut sau închiriat. Terenul nefolosit putea fi doar returnat statului fără compensaţie, având un impact asupra industriilor susceptibile schimbărilor tehnologice. După acest principiu, fabricile se puteau extinde, dar nu puteau fi relocate, deoarece costul relocării nu putea fi acoperit prin vânzarea terenului iniţial. În unele oraşe, precum Budapesta şi Leningrad (actualul Sankt Petersburg), în jurul centrelor istorice au fost create inele industriale. Chiar şi atunci când problemele tehnologice şi operaţionale îi făceau pe directori să mute activitatea acestor fabrici pe amplasamente noi, terenul originar nu era refolosit, ci rămânea cu funcţiune industrială, cu mai puţine locuri de muncă şi cu o activitate redusă. Terenul pentru servicii era alocat în mod asemănător. Cu toate acestea, spre deosebire de terenurile cu utilizare industrială, considerate baza economiei, terenurile cu întrebuinţări de servicii erau puţine ca număr şi aveau suprafeţe mici, deoarece multe servicii nu existau în economia socialistă (financiar-bancar, asigurări, imobiliare). Multe servicii (educaţie,

Page 16: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

15

ocrotirea sănătăţii, alimentaţie etc.) erau alipite întreprinderilor industriale sau clădirilor administrative, nefiind astfel nevoie de alocarea de terenuri în plus. Terenurile destinate locuinţelor urmăreau de asemenea normele stabilite, indiferent de amplasament. Cu toate acestea, în timp, zonele alocate locuinţelor au variat în funcţie de tehnologia folosită în construcţii. Sistemele de panouri prefabricate, utilizate începând cu anii ‘60, au permis construirea blocurilor cu opt sau zece etaje, scăzând cerinţele normative pentru terenuri. Densitatea populaţiei în blocurile de apartamente nu era legată deci de situarea lor în cadrul oraşului, nici de cerere, nici de preţul terenurilor, ci de tehnologia folosită în construcţie. Tehnologia panourilor prefabricate a evoluat în timp, permiţând construcţii din ce în ce mai înalte, astfel că cele mai recente cartiere de blocuri au şi cea mai mare densitate a populaţiei. Au existat însă şi enclave de locuinţe private, care erau însă atent monitorizate: trebuiau să fie locuite de o singură familie (care trebuia să fie şi proprietarul locuinţei) şi să nu depăşească 120 mp. Astfel, până şi locuinţele private urmăreau un set strict de norme, indiferent de situarea lor în cadrul oraşului. Trebuie avut în vedere că utilizarea acestor norme şi standarde fixate la nivel politic nu era exclusivă pentru economiile socialiste. În Franţa, Belgia şi Olanda s-au folosit sisteme prefabricate pentru construirea, la marginea oraşelor şi cu subsidii de la guvern, a locuinţelor pentru populaţia cu venituri mici. Considerate adevărate enclave socialiste în economii capitaliste, acest gen de proiecte a fost însă stopat începând cu mijlocul anilor ’60. Abordând analiza modelelor structurii urbane în acest fel, nu mai suntem obligaţi să definim „oraşul optim” pentru că optimul este determinat de o prea mare şi relativă serie de factori şi acest lucru în primul rând pentru că „obiectivele dezvoltării urbane se schimbă în timp” (A. Bertaud, 2004). Metoda studierii lui printr-o modelare teoretică excesivă, în ideea că în acest fel îl vom studia mai uşor ne poate duce în impas, cum este cazul „modelului policentric” care, în urma supralicitării valenţelor sale în raport cu „oraşul monocentric”, s-a constatat că, cel puţin din punct de vedere ecosistemic, este o „utopie” (idem, 2004). În ultimă instanţă, oraşul este expresia tuturor „fenomenelor de frontieră” pe care umanitatea le-a cunoscut. Nici una dintre marile frontiere istorice nu s-a manifestat fără oraş. Acesta a reprezentat pentru toate frontierele spaţiul geografic prin care expansiunea lor s-a putut manifesta şi concretiza. Aşa se face că în câmpul fiecărei frontiere, oraşul fie s-a născut, fie s-a transformat, fie s-a consacrat, constituindu-se în „modele” pe care noi le studiem, inclusiv prin ştiinţa geografiei.

Cap. 2. SISTEMUL URBAN SINAIA – AZUGA – BUŞTENI – PREDEAL – RÂŞNOV – BRAŞOV CA REGIUNE DE PROGRAM

În pragul unor noi confruntări socio-economice globale, cărora marile puteri încearcă să le facă faţă, România secolului XXI îşi caută calea de exprimare. Inclusă marii familii a Uniunii Europene, ea este nevoită să se adapteze ritmului alert al lucrurilor, eliminarea disparităţilor şi decalajelor fiind posibil a fi realizată prin implementarea unor programe de dezvoltare teritorială, unde asigurarea coeziunii teritoriale însumează toate obiectivele acestora. Fără a încerca noi delimitări, noi regionări, pe motive mai mult sau mai puţin pertinente, conturarea unor teritorii cu disparităţi din cele mai variate constituie un prim pas

Page 17: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

16

în această direcţie. Optim este identificarea unor regiuni de program cu însuşiri sistemice, care, asemenea sistemelor termodinamice, sunt guvernate de fluxuri de inputuri şi outputuri. Sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov – Braşov întruneşte toate condiţiile investirii ca regiune de program, nota definitorie fiind dată de:

• conturarea unui sistem urban anizotrop; • intensele relaţii de polarizare exercitate între localităţi şi în afara arealului

investigat; • creionarea unor poli de dezvoltare, puternic individualizaţi, între care se află

relaţii strânse de colaborare, dependenţă şi competitivitate; • avantajul poziţional deosebit ce oferă regiunii un grad ridicat de accesibilitate şi

deschide oportunitatea unor racordări pe plan naţional şi internaţional; • diversitatea resurselor naturale şi calitatea resursei umane; • identificarea unui areal turistic cu reverberaţii pe plan naşional sau european, care

încă nu şi-a atins maximul de dezvoltare; Oraşele cu funcţii turistice au apărut spontan, în relaţie cu proprietăţile specifice ale unui cadru geografic natural, raportat la anumite trebuinţe şi nevoi umane, în special refacerea după efort fizic şi intelectual prelungit sau pentru tratarea unor maladii pentru care proprietăţile locului sunt benefice. În aceeaşi manieră, unele aşezări concentrează în timp valori culturale deosebite ori se remarcă printr-o arhitectură specifică, inconfundabilă. Toate aceste categorii de aşezări, prin concentrarea spaţială a unor nevoi umane intrinseci şi obligatorii, prin simpla satisfacere a unor curiozităţi în relaţie cu difuzia spaţială a informaţiei, capătă caracter de stabilitate şi progres (evoluţie spaţială şi modernizare infrastructurală). Elementul cardinal de susţinere a acestora constă în conexiunea teritorială optimă prin infrastructuri de transport diverse (feroviar, auto, aerian şi naval). Cunoaşterea indirectă a acestora, prin informare, prin reclamă din ce în ce mai aprigă şi mai recent prin accesul la Internet, contribuie în mod decisiv la punerea în evidenţă a ofertei turistice şi la valorificarea acesteia. Desprindem în sectorul superior al văii Prahovei şi în regiunea Braşovului patru tipuri genetice de staţiuni turistice, şi anume:

• staţiuni formate în relaţie cu lăcaşele de cult (Sinaia); • staţiuni legate de joncţiunea căilor ferate (Predeal); • staţiuni „cetate” (Râşnov); • staţiuni „la comandă” (Poiana Braşov).

Ca tipuri de modele, fără excepţie, staţiunile turistice montane se „lipesc” pe versanţii potriviţi, care sunt exploataţi prin amenajări diverse pentru practicarea sporturilor de iarnă, pentru promenade sau pentru alte activităţi în aer liber. Per ansamblu, cursul superior al văii Prahovei iese în evidenţă ca un model liniar tipic, cu puncte de control sigure ale „input-urilor” şi „output-urilor”, având la extremităţi trei centre urbane şi anume Bucureşti şi Ploieşti în sud şi Braşov în nord. Fluxul turistic este net dominant pe relaţia sud, unde turismul de sfârşit de săptămână pentru capitală îşi spune cuvântul. Staţiunile se aliniază la „drumul mare”, cu nuclee de concentrare ale dotărilor specifice, care se instituie în „centre” ale oraşelor.

Page 18: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

17

Fig. 8. Modelul staţiunilor de pe Valea Prahovei

Aceeaşi situaţie modelară o întâlnim, dar la altă scară, în cazul staţiunii Garmisch-Partenkirchen, Germania. Confluenţa văilor Loisuch şi Kankerbuch, cu dominanţa terenurilor plane, este ocupată de vetrele celor două oraşe, care au fuzionat în dreptul gării, pe care o exploatează în comun. Versanţii munţilor sunt împânziţi de utilităţi turistice, dintre care se detaşează pârtiile de schi şi telecabinele. Modelul Zell am See este

foarte asemănător cu modelul Sinaia. Staţiunea, desfăşurată pe malul vestic al lacului Zeller See, înaintează pe un con de dejecţie în detrimentul acestuia şi ţine legătura cu muntele pe o vale glaciară îngustă.

Fig. 9. Modelul Garmisch-Partenkirchen (stânga) şi modelul Zell am See (dreapta)

Un model liniar asemănător văii Prahovei se întâlneşte pe versantul sudic al masivului Tatra din Slovacia, unde oraşele Liptovski Mikulas, Svit şi Poprad se întind tentacular spre munte, dezvoltându-se o „ghirlandă” de staţiuni. Aici apare un model de aşezări dublu-liniar, staţiunile turistice bordând baza sudică a masivului Tatra, dominat de vârfurile Gerlakovska şi Lominic Stit.

Fig. 10. Modelul staţiunilor turistice din Munţii Tatra (Slovacia)

Page 19: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

18

Fig. 11. Punctul de atracţie „0” între Braşov şi Ploieşti

Staţiunile turistice din zona Braşovului se înscriu în „patternul” general de tip „ţară”, ca rezultat al altei configuraţii spaţiale şi a altei evoluţii istorice şi moşteniri culturale. Ţările au rezultat din constrângeri externe, obligând locuitorii să se organizeze într-un nou tipar teritorial, pentru a se apăra şi a-şi organiza viaţa economică şi social-politică. Fiecare ţară are un „centru de comandă”, cu o poziţie relativ centrală în teritoriu, în cazul nostru acest centru fiind Braşovul. Modelul de tip „cetate” al Râşnovului, ca şi altele din Ţara Bârsei, este un răspuns la nevoia de apărare. Poiana Braşov este creaţia unei vieţi urbane timpurii în oraşul de la poalele Tâmpei. Sinaia, cu nume religios predestinat, a ieşit în lume abia după ce Casa Regală şi-a amenajat aici reşedinţa de vară, în anul 1901, Castelul Peleş fiind construit între anii 1875-1883. Aproape fiecare vizită a şefilor de state străini a avut ca obiectiv staţiunea Sinaia, care îndeplinea plenar exigenţele peisagistice şi de comfort ale oaspeţilor aleşi. În proximitatea Braşovului, staţiunea Poiana Braşov a ieşit din anonimat abia după anul 1951, când a găzduit Olimpiada Universitară Mondială de Iarnă. Un renume odată câştigat obligă la păstrarea lui în permanenţă, fapt ce reclamă instituţii specifice succesive şi o calitate a actului turistic compatibilă cu a staţiunilor similare consacrate pe plan mondial. De aceea, atât staţiunea Sinaia cât şi Poiana Braşov se încadrează în categoria celor cu renume internaţional. Celelalte staţiuni se încadrează în categoria staţiunilor de rang naţional, deşi Predealul aspiră la o consacrare internaţională, într-o competiţie strânsă cu staţiunea Sinaia. Ţinutul Braşovului, prin oferta turistică secundară a sa (cetăţi, castele, biserici, etc.) şi prin cultul lui Dracula, are o vocaţie turistică europeană, mai ales prin atracţia pe care o exercită asupra Europei Vestice. Presiunea turistică cea mai puternică asupra staţiunilor de pe Valea Prahovei se realizează ca urmare a proximităţii relative a capitalei şi a oraşului Ploieşti. Aplicând formula determinării „punctului de atracţie zero”, în cazul de faţă între Braşov şi Ploieşti, acesta se plasează la 58 km de Braşov, respectiv 32 km de Ploieşti.

, unde:

90 (km) = distanţa între Braşov şi Ploieşti 278 712 (km) = populaţia oraşului Braşov (2004) 232 527 (km) = populaţia oraşului Ploieşti (2004)

Dacă cumulăm populaţia oraşelor Ploieşti şi Bucureşti şi plasăm „oraşul reunit” la o distanţă de 150 km faţă de Braşov, punctul de atracţie „0” se află la o distanţă de circa 39 km faţă

de Braşov şi 111 km faţă de Bucureşti, undeva aproape de Buşteni. Trebuie să remarcăm faptul că aceste distanţe teoretice corespund aproape identic cu cele stabilite empiric pe baza atracţiei forţei de muncă, a funcţiei administrative şi a persoanelor pendularde. Deci, oraşele Bucureşti şi Ploieşti „acoperă” cu influenţa lor toată valea superioară a Prahovei, până la Predeal, unde se opreşte influenţa Braşovului. În formulare inversă, staţiunile de pe valea Prahovei îşi adjudecă în principal influenţa lor turistică asupra capitalei şi a oraşului Ploieşti. Putem afirma că staţiunile turistice de pe valea Prahovei constituie hinterlandul specific pentru capitala ţării şi oraşul Ploieşti, arealul de „respiraţie montană” pentru circa 2 500 000 locuitori. În ierarhia naţională, oraşul Ploieşti se situează în categoria centrelor regionale, aria lui de influenţă fiind puternic obturată de

Page 20: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

19

proximitatea capitalei. În schimb, Braşovul se situează din acest punct de vedere în categoria oraşelor de rangul 1 (rang 0 – Bucureşti), alături de Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Iaşi, Galaţi şi Constanţa. Aria de influenţă a acestuia se manifestă pentru sudul şi sud-estul Transilvaniei, în contiguitate teritorială cu aria de influenţă a oraşului Cluj-Napoca. Admiţând distanţa pe calea ferată între Braşov şi Cluj-Napoca de 275 km, la o populaţie stabilă de 275 000 în cazul Braşovului şi 325 000 pentru Cluj-Napoca, punctul de influenţă „0” se situează în proximitatea oraşului Sighişoara. Cumulând populaţia oraşelor din judeţul Prahova, de pe axa Ploieşti-Sinaia, rezultă o presiune urbană asupra văii Prahovei de circa 832558 locuitori.

Acceptând aceleaşi prevederi, prin cumularea populaţiei capitalei rezultă un număr de 3039037 locuitori. Aplicând acelaşi principiu, Braşovul polarizează o populaţie „externă” de 966423 locuitori. Dacă adăugăm şi propria populaţie, rezultă un număr de 1244423 locuitori. În cazul nostru, extinderea teritorială a staţiunilor de pe Valea Prahovei se realizează în două direcţii: pe versantul estic al masivului Bucegi, cu văi înguste şi umbroase ce se termină cu conuri de dejecţie bine dezvoltate pe dreapta văii şi în lungul drumului, punându-se în evidenţă iminente fuziuni teirtoriale (Sinaia-Buşteni; Azuga-Poiana Ţapului).

Fig. 13. Tendinţe de evoluţie teritorială ale staţiunilor turistice de pe Valea Prahovei

Construcţia viitoarei autostrăzi nu deranjează această tendinţă firească de evoluţie, astfel încât în timp scurt vom asista la formarea unei axe turistice montane de vale, începând de la Sinaia şi până la Predeal. Versanţii din stânga văii Prahovei sunt „atacaţi” majoritar cu reşedinţe secundare şi unităţi de cazare de tip vilă. Traversarea simultană a căii ferate, a şoselei şi a râului Prahova constituie un factor restrictiv pentru extinderea de vetre în stânga văii. Staţiunile Poiana Braşov şi Predeal sunt suficient de „aerisite” pentru a permite formarea de mănunchiuri compacte cu dotările aferente. Staţiunea Râşnov, dezvoltată în jurul cetăţii, este obligată la o extindere radiară, în lungul drumurilor principale, în special a celui peste pasul Bran.

Fig. 12. Ariile de influenţă ale oraşelor Bucureşti, Ploieşti şi Braşov

Page 21: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

20

Fig. 15. Sistemul de aşezări a văii superioare a Prahovei

Prin conformaţia „tiparului fizic” şi concentrarea aşezărilor pe o distanţă mai mică de 20 km, acestea sunt constrânse să coopereze, cel puţin într-un domeniu vital pentru ele, exploatarea şi întreţinerea căilor de comunicaţie. Dacă mai adăugăm şi sistemul comun de alimentare cu gaze naturale şi complementaritatea funcţiei de cazare, putem accepta, fără rezerve, existenţa unui „pattern” de tip sistemic, cu convergenţă de tip axial a energiilor plan-spaţiale, peste care s-au grefat vetrele de aşezări şi infrastructurile specifice de suţinere. În pofida unei relative armonii, se pune în evidenţă un fenomen competiţional între Sinaia, Buşteni şi Predeal, îndeosebi de la nivelul administraţiei locale, dar şi ca urmare a unui start mai bun în cazul Sinaiei. Pentru optimizarea economică de ansamblu a văii şi în particular a turismului din această zonă se impune existenţa unui organism de coordonare zonal, cu atribuţii precise în ceea ce priveşte evoluţia teritorială de ansamblu. Lăsând părţile la o dezvoltare autonomă, ansamblul ce rezultă devine stânjenitor şi reclamă ajustări sistematice, ce amplifică în chip nefiresc costurile de amenajare. În cazul Braşovului, sistemul de aşezări ce gravitează spre acesta se înscrie într-un model circular cu polarizare aproape exclusivă, prin concentrarea tuturor categoriilor de funcţii (industriale, turistice, culturale, sanitare, de transport etc.). Ca şi în primul caz, proximitatea teritorială a aşezărilor componente şi distanţele mici conduc la optimizarea funcţionării sistemului. În acest caz avem de a face cu un alt tip sistemic, în sensul că la comanda acestuia se află un centru urban de rangul II în ierarhia naţională, cu o remarcabilă moştenire urbană, culturală şi industrială.

Optimizarea legăturilor pe relaţia sud, cu Bucureştiul şi cu exteriorul, rămâne o problemă solvabilă a viitorului apropiat, cu efecte benefice indubitabile asupra turismului din Ţara Bârsei.

Fig. 14. Modelul de extindere teritorială al

oraşului Râşnov

Fig. 16. Sistemul de aşezări Braşov

Page 22: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

21

Cap. 3. POTENŢIALUL NATURAL AL REGIUNII

3.1. Potenţialul morfologic şi riscurile asociate

Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Inter-orăşenesc: Sinaia – Buşteni – Azuga – Predeal – Râşnov – Braşov (Poiana Braşov) este un studiu cu caracter director, elaborat pentru o perioadă de timp mediu şi lung, în conformitate cu legislaţia în vigoare, care are drept obiectiv stabilirea unei strategii de planificare spaţială, bazată pe identificarea disfuncţionalităţilor teritoriale, propuneri de soluţionare a problemelor specifice şi revitalizarea zonei, integrând deopotrivă proiectele şi iniţiativele locale care converg acestui scop.

La elaborarea acestuia s-au avut în vedere documentaţiile de amenajare a teritoriului, existente sau aflate în curs de realizare, pentru regiuni care includ zona de studiu, documentaţiile de urbanism ale localităţilor, alte documente şi acte normative cu referire la strategii locale, regionale şi naţionale cu impact asupra promovării şi dezvoltării durabile a sistemului teritorial analizat:

• Legea 575/2001 privind aprobarea Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional - PATN - Secţiunea a V-a, Zone de risc natural;

• Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul; • Ordonanţa nr. 27/2008, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului şi urbanismul; • H.G. nr. 382/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind exigenţele

minime de conţinut ale documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele cu riscuri naturale;

• H.G. nr. 447/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc natural al alunecărilor de teren şi inundaţii;

• Ordinul MLPAT nr. 62/N/1998, privind Delimitarea zonelor expuse riscurilor naturale;

• Ordinul MLPAT nr. 18/N/1997, de aprobare a Ghidului privind identificarea şi monitorizarea alunecărilor de teren şi stabilirea soluţiilor de intervenţie - GT006-97, aprobat prin şi publicat în Buletinul construcţiilor nr.10/1998;

• Plan Local de Dezvoltare Durabilă oraşul Buşteni; • Identificarea şi delimitarea hazardurilor naturale (cutremure, alunecări de teren şi

inundaţii). Hărţi de hazard la nivelul teritoriului judeţean. Secţiunea III, Judeţele Prahova şi Braşov, S.C. IPTANA - S.A;

• Zona Metropolitană Braşov - PATJ şi studiu urbanism (2007); • Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean Braşov (2002); • Legea Amenajării Teritoriului şi a Urbanismului nr. 350/2001, corelată cu întregul

sistem de legi conexe; • Plan Urbanistic General - municipiul Braşov ; • Planul Integrat de Dezvoltare Urbană - Zona Metropolitană Braşov (2009); • Actualizare PUG şi RUL - oraş Azuga, Riscuri geografice (2009); • Studiu pilot – Actualizare Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean Prahova

(2002);

Page 23: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

22

• Planul de analiză şi acoperire a riscurilor pe teritoriul oraşului Ghimbav. Analiza potenţialului morfologic şi evaluarea stării morfodinamice existente s-au

efectuat pe baza datelor de ordin statistic şi de previziune deţinute de factorii instituţionali avizaţi ai judeţelor Braşov şi Prahova (Agenţia pentru Protecţia Mediului (A.P.M.), Sistemul de Gospodărire a Apelor (S.G.A.), Consiliul Judeţean, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (O.S.P.A.), Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (I.J.S.U.), Direcţia Silvică, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Centrul de Informare şi Promovare a Turismului Predeal, ş.a.).

Fondul informaţional existent a fost coroborat selectiv cu funcţia diagnostică a mutaţiilor structurilor peisagistice, identificate atât prin evaluarea critică a literaturii existente, cât şi prin analiza la zi a stării de funcţionalitate a componentelor morfostructurale, pe baza cercetării realităţilor din teren, inventarierii diferenţiate a formelor de impact environmental şi analizei vulnerabilităţii teritoriului la procese geomorfice şi hidrice de risc.

Relieful constituie una dintre componentele mediului geografic, care influenţează sau determină localizarea şi particularităţile spaţial - funcţionale ale habitatului uman. Prin trăsăturile sale morfometrice, morfografice, morfogenetice şi morfodinamice, în care pot fi recunoscute favorabilităţi şi restrictivităţi, relieful condiţionează în mod diferit mărimea, forma, textura şi chiar funcţiile economice ale aşezărilor omeneşti. Observaţia este valabilă atât la nivelul treptelor majore de relief, cât şi la nivelul formelor sculpturale şi în special a celor fluviale.

În prezent, se constată că sistemele vale-versant au devenit în timp axe de intensă concentrare umană, chiar şi în areale vulnerabile (lunci inundabile, versanţi cu grad ridicat de instabilitate, conuri aluviale active, surplombe de eroziune diferenţială). Mai mult, formele de relief aflate într-un anumit echilibru au fost supuse unei presiuni umane, uneori încărcătura antropică depăşind capacitatea maximă de suport, rezultând fenomene de risc geomorfologic: alunecări de teren, eroziune torenţială, surpări, tasări, supraumectări, curgeri noroioase etc.

Individualitatea perimetrului analizat derivă din puternica fragmentare tecto-structurală, asocierea unor entităţi litologice variate, morfologia diversificată şi complexele transformări evolutive, care sintetizează un spaţiu geografic de tip culoar intramontan, dezvoltat la contactul a două unităţi morfostructurale majore: în vest - Carpaţii Meridionali (Grupa Bucegi), iar în est - Carpaţii Orientali (Carpaţii de Curbură).

Extins între localităţile Braşov şi Sinaia, în lungul celei mai circulate axe transcarpatice din România – Valea Prahovei, din punct de vedere geomorfologic, teritoriul înscris spaţiului de investigaţie se suprapune (integral sau parţial) peste următoarele trepte morfogenetice:

I. Treapta morfogenetică montană: compartimentul estic şi nord-estic al Munţilor Bucegi (abruptul prahovean), Munţii Timişului/Bârsei (Masivul Postăvaru, Clăbucetele Predealului, sudul-estul Masivului Piatra Mare), versanţii estici ai Munţilor Baiului/Gârbovei (Culmea Baiul Mare, Culmea Petru-Orjogoaia, Culmea Neamţului); II. Treapta morfogenetică a bazinetelor depresionare şi culoarelor intramontane: Bazinete depresionare suspendate şi de modelare selectivă (Predeal, Azuga, Buşteni-Poiana Ţapului, Sinaia), Culoare intramontane (Culoarul Prahovei, Culoarul Timişului, Culoarul Râşnoavei);

Page 24: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

23

III. Treapta morfogenetică depresionară: sectorul sud-vestic al Depresiunii Braşovului (Depresiunea Bârsei): Piemontul Braşovului, Piemontul Râşnovului, Piemontul Sohodolului, Câmpia piemontană a Bârsei. Analiza şi evaluarea reliefului, ca suport în susţinerea întregului eşafodaj teritorial,

se face din perspectiva raportului de exprimare sintetică: funcţionalităţi (definite prin favorabilitatea exploatării şi valorificării facile şi prin favorabilitatea parametrilor constructivi - permisivitatea terenului pentru a fi echipat cu infrastructuri tehnice) /disfuncţionalităţi (induse de prezenţa ariilor vulnerabile, sensibile în cazul manifestării unor procese geomorfologice critice).

Particularităţile morfologice ale sistemului teritorial investigat au fost reliefate prin prisma identificării oportunităţilor oferite de treptele morfogenetice prin gradul de fragmentare, geodeclivitate, stabilitatea tecto-structurală, expoziţia versanţilor, în valorificarea antropică a potenţialului natural al regiunii (exploatarea turistică, infrastructura edilitară, infrastructura căilor de transport, exploatarea agro-silvică).

Exprimarea prin indici cantitativi a particularităţilor morfometrice (hipsometrie, fragmenare, energie, geodeclivitate, expoziţie), alături de analiza elementelor morfologice (morfodinamica versanţilor, albiilor, luncilor), se instituie ca investigaţii preliminare efectuate asupra reliefului din perimetrul luat în studiu, ceea ce a permis identificarea modalităţilor optime de valorificare a spaţiului geografic şi aprecierea gradului de pretabilitate a structurilor teritoriale la amenajarea şi valorificarea turistică în sistem integrat.

Sub raport altimetric, şi în general morfometric, relieful regiunii se desfăşoară pe o diferenţă de nivel de cca. 2000 m (între 520 m, cota luncii la confluenţa Văii Ghimbăşel cu Valea Bârsei şi peste 2500 m, în Masivul Bucegi), ceea ce presupune o energie de relief accentuată şi un potenţial de denudare ridicat.

Substratul geologic şi tectonica teritoriului aparţin unui spaţiu morfostructogenetic de contact, în care se remarcă interferenţa dintre structurile faliate cu dezvoltare în succesiune, marcate de prezenţa faliilor paralele, în releu şi a decroşărilor, care separă blocuri de fracturare tectonică şi structurile plicative cu dispunere longitudinală (NE - SV), reliefate ca anticlinale şi sinclinale deformate tectonic (sinclinalul Timişului, anticlinalul Postăvaru, sinclinalul Bucegilor, sinclinalul faliat al Baiului, anticlinalul Pichetul Roşu, sinclinalul bifurcat al Dihamului). Asociat acestora, apar structurile de fragmentare şi dislocare tectonică, cu poziţie de relativă independenţă faţă de unităţile adiacente, marcate prin secvenţe de şisturi cristaline (Culmea Zamora, versantul vestic al Masivului Postăvaru), eruptiv bazic (sectorul de confluenţă al văilor Azuga şi Prahova) şi klippe calcaroase (partea sudică a abruptului Bucegilor).

Fundamentul zonei montane este alcătuit din şisturi cristaline vechi (seria de Leaota), care suportă în Munţii Bucegi un strat gros de peste 2000 m, de conglomerate cretacice (conglomeratele de Bucegi), peste care repauzează local gresiile micacee şi conglomeratele de Babele. Masivul Bucegi cuprins în mare parte în teritoriul judeţului Prahova, între Valea Prahovei la est, pe care o domină printr-un perete abrupt de peste 1000 m şi Munţii Leaota, la vest. Prin înalţimea şi masivitatea lui alcătuieşte cel mai grandios edificiu orografic din această regiune. Prezină cele mai înalte culmi din cadrul sistemelor montane analizate, care depăşesc frecvent altitudinea de 2000 m: Vf. Omu (2507 m), Vf. Coştila (2498 m), Vf. Caraiman (2284 m) Vf. Jepii Mici (2148 m), Vf. Jepii Mari (2071 m), Vf. Piatra Arsă (2071

Page 25: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

24

m), Vf. Furnica (2103 m), Vârfu cu Dor (2030 m). Între altitudinile 1800 - 2400 m se observă o largă suprafaţă structurală - Platoul Bucegilor, corespunzător flancului estic.

Din punct de vedere structural, Masivul Bucegi corespunde unei largi arii de sinclinal, orientat pe direcţie N-S. În secţiunea bazală a abruptului prahovean, depozitele conglomeratice vin în contact cu formaţiunile flişului cretacic inferior (stratele de Sinaia). Insular, calcarele jurasice apar sub formă de blocuri masive (klippe), incluse în masa conglomeratelor de Bucegi, ca de exemplu pe Culmea Obârşiei, Babele (Vf. Baba Mare), Platoul Caraimanului, Cocora, Valea Zgărburei (la Piatra Roşie), sub Hotelul „Cota 1400”, pe Valea Sf. Ana, Valea Peleşului etc.

Conglomeratele de Bucegi sunt de natură calcaroasă, fiind alcătuite din fragmente de tipul calcarelor albe, cenuşii, gresii, jaspuri, calcare roşii, şisturi cristaline, gnaise şi cuarţ/cuarţite. În zona alpină a culmilor nordice (de ex. în jurul Vf. Omul), în conglomerate apar intercalate şi blocuri de granit gnaisic sub formă de fragmente rulate, eterogene dimensional (de la pietriş până la blocuri cu diametrul de câţiva metri). În jumătatea estică a masivului, în succesiunea conglomeratelor se întâlnesc frecvent şi intercalaţii de gresii conglomeratice, cu grad ridicat de susceptibilitate la eroziune. În partea centrală şi sudică a Platoului Bucegilor apar, pe suprafeţe extinse, alături de conglomerate şi gresii micacee în strate subţiri. Aceste formaţiuni aflorează pe Platoul Jepilor Mari, în lungul cursului superior al Văii Izvorului Dorului, pe flancul Munţilor Cocora, Jepii Mici, Piatra Arsă, Lăptici, Furnica, Vânturişul şi se constituie într-un fond litologic favorabil manifestării proceselor de solifluxiune, crioclastism, ravenare şi eroziune areolară.

Masivul Bucegi a fost declarat Parc Naţional (O.M. 7/27.01.1990), incluzând mai multe rezervaţii naturale complexe. Fragmentarea reliefului în decursul timpului a dat naştere curmăturilor, custurilor, văilor glaciare şi torenţiale, cu toate formele de eroziune specifice. În perimetrul acestora se disting: abrupturi impresionante, creste ascuţite, circuri şi văi glaciare, relief carstic şi văi torenţiale, forme specifice de relief (datorate modelarii îndelungate a rocilor de către agenţii exogeni: Sfinxul, Babele, Pietrele Singuratice etc.).

Interfluviile netede contrastează cu versanţii abrupţi, pe care se dezvoltă procese gravitaţionale, dintre care predominante sunt: căderile de stânci, rostogolirile de blocuri şi avalanşele.

Spaţiul montan al Baiului, inclus în limitele teritoriului analizat, se suprapune peste jumătatea vestică, extinsă între Valea Prahovei, Valea Azugii şi culmea principală cu traseu sinuos, orientată pe direcţie nord-sud, de-a lungul căreia sunt prezente cele mai mari înalţimi din această unitate: Vf. Neamţului (1923 m), Vf. Şteviei (1907 m), Vf. Rusului (1902 m), Vf. Baiul Mare (1895 m), Vf. Cazacu (1753 m), Vf. Gagul Mare (1660 m).

Din nodul orohidrografic principal, se ramifică spre vest numeroase interfluvii secundare, dispuse etajat la altitudini de 1400-1500 m şi 1100-1200 m, alcătuite predominant din strate de Sinaia, cutate şi dispuse alternativ, într-o succesiune de formaţiuni geologice tipice, reprezentate de un complex grezos-marnos, de tip fliş, constituit la baza de roci pelitice. Peste ele se dispun gresii şi calcare grezoase, iar în partea superioară, conglomerate tillitice. Munţii Baiului se desfăşoară pe un ax de sinclinal faliat1, alcătuit predominant din formaţiuni flişoide de vârstă cretacică şi se caracterizează prin uniformitate structurală şi petrografică. În componenţa depozitelor care aflorează intră formaţiuni sedimentare moi sau semidure (marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile). În bazinul hidrografic al Zamorei aflorează local şisturi cristaline, incluse în masa sedimentară, 1 după Harta geologică (1980), foaia Baiu (Sinaia), scara 1: 50000

Page 26: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

25

dezvelite în urma proceselor de eroziune diferenţială. Aceste formaţiuni sunt cuprinse în mai multe cute secundare, orientate aproximativ NE-SV. Structura este complicată printr-un sistem de falii verticale, care secţionează sinclinalul pe direcţie NV-SE. Monotonia structurală şi petrografică imprimă o relativă uniformitate în aspectul reliefului şi face ca aici să lipsească abrupturile, vârfurile ascuţite şi crestele, morfologii caracteristice unităţilor montane din spaţiul învecinat - Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare.

Fondul lito-structural eterogen, versanţii cu pante accentuate în bazinele superioare ale văilor, alături de condiţiile climatice specifice etajului subalpin şi intervenţia antropică (defrişări, suprapăşunat), constituie factorii principali care au generat intense procese erozivo-denudaţionale. Depresiunile nivale dispuse în releu, formate ca efect al marilor cornişe de zăpadă acumulate sub acţiunea vânturilor de vest şi nord-vest, au transformat obârşiile afluenţilor de pe stânga Văii Prahovei (Valea Feţei, Valea Şipa, Valea Zamora, Valea Rea, Valea Câinelui) şi majoritatea talvegurilor care drenează, spre Valea Azugii, versanţii nordici ai Culmii Cazacu-Orjogoaia şi cei vestici ai Culmii Neamţului (Valea Unghia Mare, Valea Cazacu, Valea Neamţului, Valea Şteviei), în câmpuri de ravene, ogaşe şi torenţi activi, adâncite în sol şi în depozitele deluviale, pe fondul unei litologii cu grad mare de vulnerabilitate (gresii, marne şi marno-calcare) la acţiunea proceselor de gelivaţie şi nivaţie. Prezenţa pe suprafeţe extinse a alunecărilor superficiale, solifluxiunilor, proceselor de tasare şi denudare peliculară, precum şi existenţa unor forme exocarstice - de tipul dolinelor, văilor de doline şi lapiezurilor - cu prezenţă sporadică pe Culmea Sorica, Vârful lui Petru, Culmea Zamora.

Masivul Postăvaru este localizat între depresiunea intracarpatică a Braşovului (Depresiunea Bârsei), deasupra căreia se înalţă cu peste 1200 m şi versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Constituie o uriaşă cută anticlinală, situată în prelungirea nordică a masivului cristalin al Leaotei, alcătuită din calcare de vârstă jurasică, conglomerate polimictice şi gresii cretacice. Calcarele predomină în cadrul culmilor din vest şi sud, unde apar forme endo- şi exocarstice de dimensiuni reduse (lapiezuri, doline, peşteri). Un pinten al masivului, extins către nord-est, îl reprezintă Muntele Tâmpa, formaţiune calcaroasă ce se ridică la 400 m faţă de nivelul piemontan al Depresiunii Bârsei. În sectorul Tâmpa - Dealul Melcilor apar o serie de accidente tectonice: falii verticale şi cute deversate spre nord. Înconjurat de arii depresionare extinse, văi adânci şi culoare largi, Masivul Postăvaru se detaşează ca o unitate montană impunătoare, deşi altitudinea maximă nu depăşeşte 1800 m (Vf. Postăvaru -1799 m).

Clăbucetele Predealului, înconjurate de masive mai înalte (Postăvarul, Piatra Mare şi Baiului, care au peste 1800 - 1900 m şi Masivul Bucegi (2507 m), se prezintă ca o arie coborâtă, ale cărei altitudini scad treptat, de la est către vest. Între Valea Prahovei şi Azuga se află un sector mai compact de 1400 - 1500 m (Clăbucet Plecare - 1451 m, Clăbucetul Taurului - 1519 m, Clăbucetul Azugii - 1586 m), cu versanţi a căror geodeclivitate se încadrează predominant în categoriile de 20o - 35o. Pantele cu valori mici, cuprinse între 1- 50, se suprapun luncilor, glacisurilor de luncă şi teraselor. În zona masivelor scunde predomină pantele medii între 7 - 18o şi mari 18 - 25o. La contactul cu rama montană înaltă, apar frecvent pante ce depăşesc 25o şi peste 35o. Suprafeţele plane sunt caracteristice unităţilor de luncă şi podurilor de terase.

Munţii Predealului sunt dezvoltaţi pe depozite de fliş marno-grezos, mai puţin resistent la eroziune, şi pe conglomerate care menţin un relief de culmi mai proeminente cu

Page 27: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

26

aspect de clăbucete2 – Vf. Morarului (1193 m), Vf. Fitifoiu (1292 m), Colţii Ghimbavului (1102 m), Vf. Runcului (1281 m), ş.a.

Spaţiul analizat include şi interfluviul care delimitează bazinele hidrografice ale văilor Gârcinului, Timişului şi Azugii, identificat cu extremitatea sud-estică a Masivului Piatra Mare. Conformaţia masivă şi proeminentă a Pietrei Mari este în strînsă legătură cu rocile din care este alcătuită şi cu evoluţia întregii regiuni muntoase de la Curbura Carpaţilor. În alcătuirea masivului predomină conglomeratele şi calcarele de vîrstă mezozoică, alături de care se mai întâlnesc gresii, marne şi argile. Compartimentul sud-estic al Masivului Piatra Mare corespunde cu sectorul în care se atinge altitudinea maximă din acest masiv (Vf. Piatra Mare - 1843 m) şi parţial platoului montan care se prelungeşte spre sud-est, către Coada Pietrei Mari. Pe lambourile calcaroase apar frecvent lapiezuri (Piatra Scrisă), doline în formă de pâlnie cu diametrul de 5-6 m şi adâncimi de 2-3 m şi abrupturi.

În succesiunea flişului de la baza versantului prahovean al Bucegilor se deosebesc două mari complexe: stratele de Sinaia (fliş grezos) şi un complex de gresii şi marne (fliş marnos), cu care se găsesc asociate calcare recifale masive. Stratele de Sinaia se extind sub forma unei fâşii continue la baza întregului versant prahovean, prelungite şi la est de Valea Prahovei, unde alcătuiesc terminaţiile culmilor muntoase ale Baiului, între Sinaia şi Buşteni. Acest complex este cu totul distinct ca facies petrografic faţă de formaţiunea marnoasă, de aceeaşi vârstă, care se găseşte pe versantul vestic al Prahovei. El este alcătuit dintr-o alternanţă de gresii dure, calcaroase, negricioase cu diaclaze de calcit, de sişturi marnoase şi calcare fine alb-cenuşii, dispuse în stratele puternic dislocate (intens cutate şi faliate).

Depresiunea Braşovului, prin compartimentele sale (Depresiunea Barsei şi Golful Zarneştilor) formează limita nordică şi nord-vestică a sistemului teritorial analizat. Contactul culmilor muntoase cu depresiunea prezintă o formă sinuoasă, fiind pus în evidenţă printr-o denivelare bruscă de 200 - 400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care pătrund adânc în munte. Depresiunea Bârsei este o depresiune situată la circa 400 – 550 m altitudine de origine tectonică, formată prin fracturarea şi scufundarea repetată a unor fragmente centrale ale Carpaţilor de Curbură, către sfârşitul pliocenului.

În cadrul acestei unităţi se diferenţiază două compartimente morfologice: o suprafaţă înaltă, de 550 - 600 m altitudine, de coline piemontane marginale (piemonturile Braşovului, Râşnovului şi Sohodolului) alcătuite din nisipuri şi pietrişuri, fiind foarte permeabile şi uscate (prezintă la bază o puternică pânză freatică, provenită de la apele de infiltraţie) şi o suprafaţă joasă, 520 - 550 m altitudine, de câmpie piemontană, formată în urma acumulării cuaternare (umedă şi mlăştinoasă, străbătută de numeroase pâraie şi canale de desecare).

Piemonturile şi glacisurile ocupă rama înaltă a depresiunii între 850 m în Piemontul Sohodolului şi aproximativ 550 m la contactul cu câmpia aluvială. Contactul dintre ele este marcat de numeroase linii de izvoare. Fragmentarea reliefului are valori scăzute, comparabile cu ale regiunilor de câmpie. Densitatea fragmentării (0,6 - 1,7 km/km2) este datorată cursurilor fluvio-torenţiale ce coboară din munţi pentru a se îndreptă spre nivelul de bază coborât oferit de Olt (484 m - aval de Feldioara). Adâncimea fragmentării reliefului este cuprinsă între 150-200 m în cadrul piemonturilor marginale şi 50-150 m în interiorul câmpurilor aluviale. Declivitatea, în concordanţă cu aspectul de şes al depresiunii, înregistrează frecvent valori de 1o- 5o care cresc în aria piemontană, până la 15o.

2 denumire regională atribuită tipurilor de culmi sau munţi cu altitudini mijlocii (1000 – 1400 m), interfluvii netede sau rotunjite, cu versanţi împăduriţi şi poieni la partea superioară.

Page 28: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

27

Depozitele deluviale gravitaţionale şi cele proluviale aparţin întregului sistem cuaternar, începând din pleistocenul inferior şi până în holocen. Sunt răspândite pe întreg cuprinsul zonei piemontane, în strânsă legătură cu structurile orogenice şi cu frecvenţă ridicată a suprafeţelor înclinate, elemente care au favorizat desfăşurarea proceselor fluvio-torenţiale. În cadrul regiunii analizate formaţiunile sedimentare cuaternare sunt răspândite discontinuu, fiind reprezentate prin depozite deluviale gravitaţionale, depozite proluviale, depozite eluviale, depozite aluvionare de terase şi de lunci şi depozite de mlaştină. În sectorul median al văilor obsecvente care secţionează abruptul estic al Bucegilor, acolo unde se trece de la profilul în forma de „U” la cel în forma de ”V”, talvegurile de drenaj sunt acoperite de mari depozite de blocuri şi bolovănişuri, transportate de gheţarii cuaternari şi acumulate în zona de topire a acestora. Aceste depozite, uneori foarte voluminoase, constituie morenele frontale sau terminale, care alături de trenele de grohotişuri priglaciare sunt evidenţiate în peisajul regiunii pe Valea Cerbului, Valea Morarului, Valea Mălăeşti, Valea Ţigăneşti, Valea Jepilor, Valea Babei, ş.a.

Condiţiile morfologice (pantă peste 55o, grohotişuri mobile, roci gelive, puternic fisurate), climatice (manifestare intensă a proceselor de dezagregare prin îngheţ-dezgheţ şi insolaţie, amplitudini termice mari şi cicluri gelive dese, avalanşe), coroborate cu presiunea antropică indusă prin practici turistice inadecvate (supradimensionare), indică existenţa unui grad ridicat de risc geomorfologic în aria montană a abruptului prahovean.

Efectele combinate în timp şi spaţiu, pe suporturi petrografice şi litologice variate, sunt materializate în diversitatea depozitelor superficiale ce repauzează pe majoritatea suprafeţelor morfologice. Poziţia şi natura depozitelor superficiale sunt dependente de tipul de rocă, variaţia geodeclivităţii şi a regimului climatic al etajelor morfodinamice. Astfel, au fost identificate pe teren, o gamă largă de tipuri de formaţiuni, care în funcţie de granulometrie, grad de degradare şi mobilitate, aparţin următoarelor categorii:

• fragmente constituente de mari dimensiuni, angulare, cu sau fără matrice argiloasă, acumulate pe suprafeţele interfluviale şi pe versanţii uşor înclinaţi, ori la baza abrupturilor petrografice, structurale şi glaciare (specifice etajului alpin, subalpin şi ariilor de chei – Cheile Râşnoavei);

• fragmente constituente de mici dimensiuni, cuprinse într-o matrice necimentată argiloasă sau nisipoasă, ce repauzează pe versanţi şi la contactul dintre baza versanţilor şi suprafeţele cvasiorizontale (de obicei, formează suprafeţe de racord de tipul conurilor de dejecţie şi glacisurilor bazale);

• depozite erodate şi remaniate în sectorul inferior al versantului, alcătuite din scoarţe de alterare chimică (specifice etajului piemontan şi culoarelor de vale: Depresiunea Bârsei, Culoarul Prahovei);

• depozite fixate, afectate doar de procese hidrodinamice de tipul eroziunii areolare, şiroirii şi gravitaţionale lente de tipul creepului şi alunecărilor superficiale, alcătuite din scoarţe de dezagregare mecanică (încadrate etajului de procese crio-nivale din masivele: Bucegi, Baiului, Postăvaru, Piatra Mare).

Pe fondul unei astfel de litologii, procesele şi fenomenele de risc geomorfic şi hidric se manifestă cu intensitate şi imprimă reliefului o morfologie caracteristică în care se asociază forme generate de scurgerea concentrată a apei (rigole, ravene, ogaşe, torenţi) cu cele provenite în urma deplasării maselor materiale pe versanţi (alunecări de teren profunde şi superficiale, curgeri solifluidale, creeping, căderi de stânci etc.).

Page 29: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

28

Alternanţa gresiilor şi conglomeratelor cu alte petrotipuri este marcată prin frecvente rupturi de pantă, umeri litologici şi surplombe, forme de eroziune selectivă frecvent întâlnite în profilul longitudinal al văilor (Valea Râşnoavei, Valea Coştila, Valea Albă, Valea Lamba Mare, Valea Cracul Dihamului, Valea Glăjeriei, Valea Velicanului ş.a.).

Contextul litologic explică astfel favorabilitatea, intensitatea şi diversitatea proceselor de modelare, aceste formaţiuni prezentând un grad ridicat de susceptibilitate la eroziunea în suprafaţă şi prin curenţi concentraţi precum şi la eroziunea prin deplasarea materialelor solide pe versanţi (curgeri de sol, creeping, alunecări de teren, prăbuşiri). Peisajul geomorfologic actual, dezvoltat pe astfel de formaţiuni, este dominat de spălări în suprafaţă, şiroiri şi ravenări, procese întâlnite frecvent pe frontul denivelărilor morfologice şi în sectoarele de obârşie ale văilor. Asociat acestora, apar şi procese de alunecare pe vechi depozite deluviale, reactivate în urma adâncirii şi eroziunii regresive a ravenelor (Culmea principală a Munţilor Baiului).

Susceptibilitatea depozitelor flişului cretacic la eroziune este exprimată şi de valorile densităţii reţelei de drenaj (2,1-2,7 km/km2) din lungul văilor Prahova şi Azuga. Entităţile litologice cu grad mare de fisuraţie au întreţinut mecanismele unei complexe dinamici geomorfice, iniţiată pe fondul de propagare a meteorizaţiei, ceea ce a avut ca efect morfogenetic iniţial accentuarea liniilor de contact structural şi petrografic, care ulterior au constituit axele de inserţie şi atac pentru eroziunea liniară şi selectivă. În peisajul actual, multe dintre acestea sunt transpuse morfologic în abrupturi structuralo – erozive, care însoţesc văile adânci, alături de creste, stânci izolate şi vârfuri asociate cu trene bazale de gelifracte, eluvii şi cuverturi de distrucţie extinse.

Sub aspectul evaluării componentei de susţinere prin prisma conexiunilor relaţionale dintre morfodinamica actuală, factorii riscogeni şi hazardele naturale, demersul metodologic necesită identificarea elementelor de conţinut şi specificitate care particularizează morfosistemul acestui perimetru. Dintre particularităţile morfologice reflectate de analiza efectuată, semnificative sunt următoarele:

• Diversitatea tecto-structurală şi varietatea petrografică, sub efectul modelării exogene a determinat existenţa mai multor tipuri genetice de relief, asociate pe spaţii restrânse în peisaje geomorfologice cu mare potenţial de atractivitate turistică: cueste etajate, abrupturi, suprafeţe structurale, brâne, forme antropomorfe (Babele, Sfinxul, Masa Ciobanului, ş.a.), chei, peşteri, doline, văi glaciare, circuri, creste, praguri, cascade etc.

• Existenţa formelor de contact structural şi litologic, reliefate pe un fond tectono-eroziv controlat de modelarea selectivă în spaţiul montan şi edificarea structurilor acumulative (piemonturi, glacisuri, conuri de dejecţie, terase, lunci) la contactul cu ariile depresionare şi culoarele intramontane, ca efect al convergenţei fluxurilor geomorfologice, reflectă conlucrarea regională şi funcţionalitatea de tip complementar între spaţiul montan şi cel depresionar periferic (Masivul Bucegi - Culoarul Prahovei; Masivul Postăvaru - Depresiunea Bârsei; Clăbucetele Predealului - bazinetul depresionar suspendat Predeal; Munţii Baiului - Azuga).

• Diferenţe altimetrice însemnate între versantul drept al Văii Prahova, care menţine un front abrupt cu o denivelare peste 1000 m, extins cca. 14 km lungime, arcuit spre nord şi sud, care mărgineşte Platoul Bucegilor, situat la aproximativ 2200 m, în timp ce munţii din stânga Prahovei (Baiului sau Gârbovei) înregistrează 1923

Page 30: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

29

m, în Vf. Neamţului şi 1895 m în Vf. Baiul Mare, iar la nord de Bucegi se ajunge la 1400 m, în înşeuarea Pichetu Roşu şi numai 800 m în Valea Râşnoavei. Situaţia menţionată determină valori foarte ridicate ale geodeclivităţii în sectorul abruptului estic al Bucegilor (40o - 90o), comparativ cu versanţii Munţilor Baiului şi Clăbucetele Predealului (15° - 35°), ceea ce explică gradul mult mai ridicat de acoperire cu vegetaţie forestieră a versantului stâng al Prahovei, faţă de cel din partea dreaptă a acestei văi, precum şi susceptibilitatea versanţilor la procesele geomorfologice de risc (deplasări uscate de material grosier, şiroire, avalanşe).

• Prezenţa aliniamentelor de izvoare în estul şi nordul Bucegilor, la altitudinea de cca. 1400 m, respectiv la limita dintre sinclinalul conglomeratic şi formaţiunile stratelor de Sinaia (marne, marno-calcare, calcare fin granulate), precum şi în Munţii Baiului, unde apare la rupturile de pantă din profilul longitudinal al văilor ce coboară din acest masiv spre Prahova (Valea Feţei, Valea Şipa, Valea Zamora, Valea Rea, Valea Câinelui), constituie un factor de maximă favorabilitate în declanşarea proceselor erozivo-denudaţionale.

• Poziţionarea geografică favorabilă a culoarului Prahovei, între centrul şi sudul ţării, i-a conferit în timp o funcţie importantă, de axă de legătură transcarpatică, ceea ce a contribuit la umanizarea accentuată a acestuia, demonstrată de existenţa pe distanţa de numai 18 km a patru oraşe - Predeal, Azuga, Buşteni şi Sinaia - cu rol major în dirijarea fluxurilor turistice spre spaţiul montan adiacent.

• Predominarea indicilor geomorfometrici (energie, pantă, lungime) cu valori medii se remarcă în cazul culoarelor intramontane, piemonturilor marginale, culmilor montane nivelate, bazinetelor depresionare suspendate şi versanţilor cu glacisuri prelungi). Acest fapt atestă existenţa unui relief compus din forme echilibrate morfodinamic, desfăşurarea proceselor actuale de modelare, înregistrând o intensitate mai mare numai în perimetrul morfostructurilor dezvoltate pe formaţiuni mai puţin consolidate ale flişului cretacic, cu friabilitate ridicată şi a celor grefate pe litologii calcaros-conglomeratice.

• Specificitatea geomorfologică exprimată de peisajul morfostructurilor dezvoltate pe depozitele flişoide (stratele de Sinaia) are ca trăsătură definitorie distribuţia relativ omogenă a indicilor cantitativi care păstrează fragmente ale unui relief matur, ce demonstrează atingerea unor stări succesive de echilibru morfodinamic, în evoluţia sa. Acest aspect este marcat de interfluviile prelungi, cu altitudini sensibil egale şi forme tentaculare dispuse etajat, care indică fazele şi nivelele de modificare succesivă a direcţiilor de fragmentare a reliefului.

• Nota morfologică dominantă, care derivă din modul de asociere al elementelor în teritoriu ( vârfuri, interfluvii, versanţi, văi ) şi fizionomia acestora, este definită de coordonatele înscrise pe fondul structural de dezorganizare spaţial - morfologică, prin: vârfuri cu aspecte piramidale, măguri mărginite de abrupturi, culmi aplatizate secţionate de înşeuări, interfluvii radiale cu profil longitudinal mixt, marcate de numeroase denivelări şi ramificări pe mai multe nivele, văi ale căror linii de profil (largi, înguste, adânci, cu fundul plat, rupturi de pantă în talveg), evidenţiază contactele structural-petrografice, care atestă faptul că în actuala etapă de evoluţie diferenţierile litologice sunt mai importante decât cele structurale, în modelarea reliefului.

Page 31: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

30

• Complexitatea formelor de relief înscrise unităţii teritoriale analizate reflectă gradul mare de fragmentare morfologică, parametru concretizat la nivele scalare inferioare, prin eterogenitatea structogenetică a regiunii, ceea ce se concretizează, conform referinţelor geologice, într-un relief puternic denivelat, ca rezultat al unui complex de procese: deformarea tectonică a structurilor sedimentare, redirecţionarea talvegurilor de drenaj pe reţele de falii şi fracturi neotectonice, mişcări de reechilibrare izostatică asociate cu prăbuşiri şi subsidenţe locale, eroziune şi sedimentare fluviatilă, torenţială şi glaciară.

Prin fenomene geomorfologice de risc se înţelege ansamblul proceselor geomorfologice endogene şi exogene care, prin intensitatea de manifestare, extensiune spaţială, durată şi frecvenţă, caracter relativ temporar sau permanent, au un anumit impact asupra condiţiilor de mediu, asupra activităţilor economice şi asupra componentei sociale, concurând la modificarea geocomponentelor, cu efecte vizibile în peisaj.

Relieful actual este supus la modificări permanente datorită acţiunii proceselor modelatoare contemporane, potenţate deseori, de acţiunea factorului antropic, directă asupra reliefului sau indirectă prin modificarea celorlalte componente ale geosistemului. Etajarea reliefului în perimetrul investigat pe trei trepte morfogenetice, care fac racordul între domeniul alpin al Munţilor Bucegi şi spaţiul depresionar al Bârsei, determină o nuanţare a proceselor riscogene şi a categoriilor de vulnerabilitate a teritoriului la hazardele naturale, în strânsă corelaţie cu morfodinamica specifică la nivelul fiecărui subsistem morfologic. Astfel, zona înaltă montană este dominată de procesele crio-nivale; sub limita superioară a pădurii acţionează modelarea fluvială, procesele de deplasare în masă, eroziunea şi acumularea torenţială, iar în rocile carstificabile se manifestă procesele de dizolvare, tasare, dezagregare ş.a.. În spaţiul alpin al Masivului Bucegi există areale afectate de procese de eroziune areolară şi liniară (ogaşe, ravene, torenţi), cu risc mare la degradare. În zona Vârful cu Dor – Jepii Mici se constată că suprafeţele vulnerabile la procesele şi fenomenele naturale de risc prezintă o localizare în jurul vârfurilor mari (Vârful cu Dor, Vf. Furnica, Vf. Piatra Arsă şi Vf. Jepii Mici).

Rezultanta geomorfologică a complexelor interacţiuni dintre tectonică, litologie, structură şi modelare subaeriană este sintetizată în matricea de evoluţie a reliefului actual, prin existenţa treptelor morfogenetice, dispuse etajat pe altitudine.

Acestea se diferenţiază atât prin morfologia specifică pe care o exprimă în peisaj, cât şi prin ritmul şi intensitatea proceselor morfodinamice actuale. Specificul morfodinamicii actuale la nivelul versanţilor este reflectat de morfologia rezultată sub acţiunea: denudării peliculare, eroziunii torenţiale şi a proceselor gravitaţionale.

Văile prezintă asimetrie în profil transversal, sectoare înguste şi mici culoare, iar majoritatea versanţilor sunt compuşi din secţiuni duble inegale, marcate de segmente concave bazale (glacisuri suprapuse, trene deluvio-coluviale), prelungi, care difuzează în forme convexe, către creasta interfluviilor.

Pe fondul de receptare diferenţiată a radiaţiei solare, funcţie de expoziţia versanţilor şi declivitate, se constată ritmuri de propagare inegale şi repartiţii spaţiale diferite ale proceselor morfodinamice elementare. Rata mai mare a denudării, prin procese facilitate de infiltraţia şi scurgerea apei (alunecări de teren, ravenare, eroziune peliculară), se semnalează pentru versanţii însoriţi (S, SV) şi semiânsoriţi (SE, V), în timp ce pe versanţii umbriţi (N, NE) şi semiumbriţi (E, NV) predomină solifluxiunea, alunecările superficiale şi

Page 32: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

31

dezagregarea, deoarece o mare parte a scurgerii din perioadele de tranziţie ale anului, se desfăşoară pe suprafaţa îngheţată a solului.

Unităţile depresionare şi bazinetele de eroziune sunt dominate de acumulări sub forma conurilor aluviale sau glacisurilor proluvio-coluviale. Peste aceste microforme se pot instala frecvent ravene, ogaşe, torenţi precum şi procese de eroziune areală (ablaţie pluvială, denudare peliculară, alunecări de teren, solifluxiuni ) – fenomene de risc geomorfic.

De asemenea, modificările datorate activităţii antropice din ultimii ani, precum defrişarea unor suprafeţe forestiere, supraîncărcarea versanţilor cu construcţii, modificarea unghiului de pantă al taluzurilor, excavaţiile la baza versanţilor pentru construirea de locuinţe sau căi de acces, intervenţia antropică prin păşunat şi practicile turistice iraţionale au avut ca efect activarea sau reactivarea unor procese geomorfologice cu posibile efecte dezastruoase în viitorul apropiat.

Fig. 17. Profil geomorfologic transversal peste Valea Prahovei în sectorul Sinaia

1 – gresii masive; 2 – conglomerate de Bucegi; 3 – fliş şistos grezos ruginiu (stratele de Piscu cu Brazi); 4 – depozite deluvio-coluviale; 5 – depozite de terasă; 6 – fliş calcaros; 7 – ax de sinclinal; 8 – aluviuni

recente; 9 – terase (T1, T2); 10 – falii, fracturi, decroşări; 11 – zonă vulnerabilă la alunecări de teren prin supraîncărcarea versanţilor cu construcţii

Analiza geomorfologică efectuată în etapa de diagnoză, prin corelaţie cu litologia,

tectonica regiunii (neotectonica), fondul biopedologic, condiţiile hidroclimatice şi componenta antropică, s-a direcţionat spre:

• evidenţierea factorilor generatori de procese şi fenomene de risc natural; • identificarea disfuncţiilor structurale şi funcţionale condiţionate de manifestarea

proceselor naturale şi antropice; • evaluarea susceptibilităţii teritoriului la procesele naturale de risc şi aprecierea

gradului de vulnerabilitate locală; • estimarea riscului natural în corelaţie cu pretabilitatea morfologică la echiparea cu

infrastructuri teritoriale; • zonarea teritoriului în funcţie de tipologia şi impactul proceselor riscogene.

Page 33: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

32

Tabelul 1. Evaluarea susceptabilităţii teritoriului la procesele naturale de risc

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA PROCESELE NATURALE DE RISC

UNITATEA/ SUBUNITATEA

GEOMORFOLOGICĂ INDICI

MORFODINAMICI FONDUL

LITOLOGIC

PROCESE GEOMORFICE ŞI HIDRICE DE RISC

RISCURI

NATURALE

1 2 3 4 5

CÂMPIA PIEMONTANĂ

A BÂRSEI - câmpii piemontane cu

fragmentare redusă;

- câmpii piemontane terasate cu fragmentare

mică;

- şes aluvial inundat periodic.

- altitudine: cuprinsă între 520 – 550 m; - declivitate: de 0–5o - energia reliefului: prezintă valori de 0-100 m/km2; - densitatea fragmentării: 0,5 -0,8 km/km2; - expoziţia versanţilor: slab diferenţiată.

- aluviuni cuaternare (grosimi de peste 800 m ale formaţiunilor pleistocene); - depozite aluvionare recente (nisipuri, pietrişuiri, mâluri fine).

- procese geomorfologice de albie: eroziune laterală, acumulări de aluviuni, sedimentarea materialelor fine aflate în suspensie şi înălţarea patului aluvial; - procese antropice (excavări, drenaje, indiguiri, relocări de materiale); - procese de tasare şi subsidenţă locală.

- degradări de maluri intensificate prin intervenţii antropice (îndiguirea terenurilor utilizate pentru agricultură, corectarea meandrelor, excavarea malurilor şi modificarea liniei talvegului prin exploatarea balastrului; - zonă expusă riscului de inundaţii şi proceselor de supraumectare şi chiar înmlăştinire a solului.

ZONA PIEMONTURILOR

ŞI GLACISURILOR

MARGINLE

- Piemontul Braşovului

- Piemontul Râşnovului

- Piemontul Sohodolului

- altitudine: între 850 m (Piemontul Sohodolului ) şi 550 m la contactul cu câmpia aluvială; - declivitate: 1-5o la contactul cu câmpia piemontană şi 5-15o în aria piemontană înaltă; - energia reliefului: 150 - 200 m/km2 (piemonturile marginale) 50-150 m/km2 (la contactul cu câmpia piemontană); - densitatea fragmentării: 0,6 -1,7 km/km2; - expoziţia versanţilor: slab

- depozite sedimentare provenite din fliş cretacic acoperite de depozite cuaternare (nisipuri, pietrişuri, argile); - pietrişuiri villafranchiene înecate sub aluviunile câmpiei piemontane înalte (Piemontul Sohodolului).

- procese fluvio-torenţiale manifestate pe fondul umidităţii freatice abundente şi a formaţiunilor slab consolidate; - eroziune în suprafaţă şi alunecări de teren, creeping, curgeri solifluidale; - procese de tasare şi subsidenţă locală.

- umiditatea freatică abundentă asociată cu numeroase izvoare, constituie factori cu potenţial ridicat de risc în producerea alunecărilor de teren, creeping-ului, curgerilor de noroi şi intensificarea ravenaţiei.

Page 34: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

33

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA PROCESELE NATURALE DE RISC

UNITATEA/ SUBUNITATEA

GEOMORFOLOGICĂ INDICI

MORFODINAMICI FONDUL

LITOLOGIC

PROCESE GEOMORFICE ŞI HIDRICE DE RISC

RISCURI

NATURALE

1 2 3 4 5 diferenţiată.

MUNŢII BUCEGI

- Platoul montan alpin

- Abruptul prahovean

- altitudinea: scade de la nord (2507m - Vf. Omu, 2498 m - Vf. Coştila) către sud (2030 m -Vârful cu Dor, 1942 m – Muntele Vânturişul) - declivitate: accentuată în zona abruptului estic ( 40- 90o ) şi mai redusă pe platoul alpin (15-20o); - energia reliefului: 700 – 1000 m/km2 - în zona abruptului şi mai redusă în perimetrul platoului (150-300 km/km2); - densitatea fragmentării: valorile cresc spre baza masivului 0,7 -2,4 km/km2; - expoziţia versanţilor: predominant E,NE şi N (în zona abruptului), S şi SV pe culmile platoului.

- fundament alcătuit din şisturi cristaline vechi (seria de Leaota); - conglomerate cretacice (conglomeratele de Bucegi); - gresii micacee şi conglomerate de Babele; - calcare jurasice sub formă de blocuri masive izolate (klippe) incluse în masa conglomeratelor; - în zona alpină nordică apar blocuri de granit gnaisic; - intercalaţii de gresii conglomeratice, cu susceptibilitate mare la eroziune (în jumătatea estică).

- procese crio-nivale facilitate de friabilitatea rocilor, fisuraţia intensă şi caracterul geliv al petrotipurilor; - procese gravitaţionale de deplasare a materialului grosier pe versanţii cu fronturi abrupte (rostogoliri, prăbuşiri, surpări); - în etajul alpin procesele fluviale au caracter areolar denudaţional pe suprafaţa versanţilor, acţiunea acestora fiind blocată cca. 8-10 luni/an de precipitaţiile solide; - procese de tasare şi coroziune chimică sub acţiunea zăpezii; - procese de acumulare a gelifractelor pe versanţii sau la baza acestora; - procese de solifluxiune şi creeping (rata solifluxiunii înregistrează sub 50 cm/zi)

- riscul blocării şi distrugerii căilor de acces (drumuri, poteci, trasee turistice, refugii) prin evacuarea unor mari cantităţi de materiale sub acţiunea reţelelor torenţiale din etajul alpin şi cel montan mijlociu; - riscul crescut de desprindere şi prăbuşire a stâncilor sau de antrenare a grohotişurilor mobile prin dezgheţul brusc din anotimpurile de tranziţie; - risc ridicat de producere a avalanşelor (avalanşe de vale şi de versant), înzăpeziri de drumuri şi trasee montane; - riscul degradării suprafeţei platoului alpin prin procese de solifluxiune, crioclastism, ravenare şi eroziune areolară pe fondul solurilor cu mare susceptibilitate la denudare în condiţii de precipitaţii

Page 35: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

34

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA PROCESELE NATURALE DE RISC

UNITATEA/ SUBUNITATEA

GEOMORFOLOGICĂ INDICI

MORFODINAMICI FONDUL

LITOLOGIC

PROCESE GEOMORFICE ŞI HIDRICE DE RISC

RISCURI

NATURALE

1 2 3 4 5 precipitaţii abundente (podzoluri cu textură luto-nisipoasă) – Vf. cu Dor, Muntele Caraiman, Vf. Jepii Mici, Vf. Piatra Arsă, Vf. Furnica, Vf. Vânturişul; - practicarea formelor de turism dezorganizat şi neecologic induce riscul degradării componentelor naturale prin intensificarea proceselor erozionale.

MUNŢII BAIULUI

- Culmea Baiul Mare - Culmea Petru –

Orjogoaia - Culmea Neamţului

- altitudini mai ridicate în compartimentul montan nordic (1923m – Vf. Neamţului, 1907m – Vf. Şteviei) şi mai coborâte în Culmea Baiul Mare (1895m – Vf. Baiul Mare, 1660 m – Vf. Mierlei) - declivitate: 25-35o (la nivelul culmilor interfluviale) şi 15-25o (pe cursul mijlociu şi inferior al văilor); - energia reliefului: 300 – 500 m/km2; - densitatea fragmentării: 0,3 -1,4 km/km2; - expoziţia versanţilor: N-NE şi V-NV (Culmea Petru – Orjogoaia),

- complex grezos-marnos de tip fliş (strate de Sinaia) alcătuit din formaţiuni sedimentare moi sau semidure (marno-calcare, gresii calcaroase cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile - în procent de 50-80%); - local aflorează şisturi cristaline (bazinul hidrografic al Zamorei).

- procese crionivale (gelifracţie, nivaţie şi gelifluxie) manifestate pe toată întinderea masivului cu intensitate mai mare la peste 1600 m (deasupura limitei superioare a pădurilor) timp de 8/ 9 luni/an; - procese nivo-torenţiale asociate cu procesele de denudare peliculară; - procese antropice (păşunat excesiv şi defrişări); - procese de mecanice (tasare,

- riscul îndepărtării stratului de sol, reliefării păturii de gelifracte şi schiţarea unor câmpuri de grohotiş (Culmea Petru – Orjogoaia, văile torenţiale din bazinele superioare ale văilor Zamora, Valea Rea, Turcului, Unghia Mare si Valea Şteviei); - riscul căderii unor ninsori apoase şi a mobilizării zăpezii sub formă de avalanşe (de mică amploare), datorat

Page 36: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

35

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA PROCESELE NATURALE DE RISC

UNITATEA/ SUBUNITATEA

GEOMORFOLOGICĂ INDICI

MORFODINAMICI FONDUL

LITOLOGIC

PROCESE GEOMORFICE ŞI HIDRICE DE RISC

RISCURI

NATURALE

1 2 3 4 5 altenanativ S-SE/V-NV (pe versanţii drenaţi de reţeaua perpendiculară pe Valea Prahovei şi cei din cursul superior al Văii Azugii).

dislocare, rostogolire) generate de avalanşe şi torenţi de pietre;

invaziilor de aer mai cald din perioada noiembrie – martie care pot cauza dezrădăcinarea şi doborârea arborilor ce determină rărirea pădurilor şi conturarea unor noi culoare de avalanşe;

MUNŢII TIMIŞULUI - Masivul Postăvarul

- Clăbucetele Predealului

- Masivul Piatra Mare

- se înscriu treptelor altimetrice de 900-1200 m (compartimentul dintre masivele Postăvaru şi Bucegi) şi 1200-1600 m (Masivul Postăvaru, Clăbucetul Taurului, Azugii şi Muntele Susaiului); - declivitate: valori > 50o (Muchia Cheii), 30-50o (versanţii N şi NE ai Masivului Postăvaru) , 20-35o (Clăbucetele Predealului); - energia reliefului: predomină valorile de 400 – 500 m/km2 (Culmea Postăvaru) şi de 200- 400 m/km2 în restul teritoriului; - densitatea fragmentării: 0,3 -1,0 km/km2; - versanţii cu expoziţie N-NE şi V-NV predomină în aria montană Poiana Braşov şi pe o fâşie continuă ce uneşte nordul abruptului

- în Masivul Postăvaru şi Piatra Mare predomină rocile carstificabile (calcare, conglomerate); - izolat, apar marne, pietrişuri şi nisipuri pleistocen inferioare (zona Poiana Braşov); - în Clăbucetele Predealului predominante sunt formaţiunile flişului calcaros, alături de care apar şi petece de conglomerate polimictice şi fliş şistos grezos ruginiu.

- procese şi fenomene endo – exocarstice de dimensiuni reduse; - deplasări gravitaţionale de mase materiale de tip rostogoliri, prăbuşiri, surpări şi avalanşe cu frecvenţă mai mare pe versanţii cu pante de 45 -50o; - procese de alunecare şi solifluxiune pe litologii cu grad ridicat de plasticitate şi slabă coeziune (marne, argile, nisipuri); - procese hidrice de risc şi fenomene asociate (viituri torenţiale, alunecări-surpări, eroziunea malurilor şi destabilizarea maselor de roci riverane).

- riscul prăbuşirii unor cavităţi carstice, desprinderii şi rostogolirii de blocuri calcaroase intens diaclazate (Cheile Râşnoavei, Masivul Piatra Mare, Muchia Cheii); - riscul antrenării cuverturilor de distrucţie, repauzate la diferite nivele pe versanţi, sub acţiunea organismelor nivo-torenţiale şi a avalanşelor de primăvară; - riscul producerii viiturilor torenţiale cauzate de precipitaţii abundente, topirea bruscă a zăpezilor, incapacitatea albiilor de a

Page 37: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

36

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA PROCESELE NATURALE DE RISC

UNITATEA/ SUBUNITATEA

GEOMORFOLOGICĂ INDICI

MORFODINAMICI FONDUL

LITOLOGIC

PROCESE GEOMORFICE ŞI HIDRICE DE RISC

RISCURI

NATURALE

1 2 3 4 5 Bucegilor cu Munţii Baiului, iar cei cu orientare S-SV şi E-SE apar spre Culoarul Timişului şi Râşnoavei.

prelua aportul mare de apă, defrişarea şi obturarea talvegurilor de drenaj cu material lemnos (cioate, buşteni).

BAZINETELE

DEPRESIONARE SUSPENDATE ŞI DE

MODELARE SELECTIVĂ

- Predeal - Azuga

- Buşteni- Poiana Ţapului - Sinaia

- aparţin treptei altimetrice de 900 -1200 m; - declivitate: 5 -15o

(ariile centrale joase) şi 15 - 200 (zona glacisurilor de contact); - energia reliefului: prezintă valori de 100-300 m/km2; - densitatea fragmentării: 0,3-0,7 km/km2 (Predeal); 1,0 -1,7 km/km2 (Azuga) 1,7 -2,4 km/km2 (Buşteni, Sinaia); - expoziţiile N-NE şi E apar pe versantul drept al Văii Prahovei şi Azugii precum şi pe un areal extins în bazinetul suspendat Predeal; expoziţia V şi SV este predominantă pe versantul stâng al Văii Prahovei.

- depozite deluviale gravitaţionale, depozite proluviale, depozite aluvionare de terase şi de lunci; - depozite de materiale restratificate antropic (movile de pământ, ramblee).

- procese hidrice de risc şi fenomene asociate (viituri torenţiale, eroziune de mal, acumulări excesive de aluviuni); - defrişarea necontrolată şi distrugerea vegetaţiei spontane; -supraîncărcarea versanţilor cu construcţii; - redirecţionări ale talvegurilor de drenaj; - relocări de materiale; - excavaţii şi taluzări pe versanţi; - desecări şi drenaje în perimetrele cu excedent hidric.

- risc la inundaţii, eroziune, degradări de albii şi maluri, accidente la construcţii hidrotehnice şi fenomene de iarnă (blocaje de gheţuri) – Azuga, Buşteni; - riscul extinderii arealelor degradate sub acţiunea factorului antropogen, ca rezultat al neconsolidării corespunzătoare a versanţilor în contextul valorificării intensive a resurselor montane şi a lărgirii perimetrului construit.

CULOARELE INTRAMONTANE

altitudine: între 900 - 1200 m (Culoarul Prahovei) şi 700 - 900 m (Culoarul Timişului şi Râşnoavei); - declivitate: 15-20o; - energia reliefului: 100 – 300 m/km2

(C l l P h i i

- stratele de Sinaia (fliş grezos) şi un complex de gresii şi marne (fliş marnos), cu care se găsesc asociate calcare recifale masive;

- viituri torenţiale, eroziune de mal, inundarea terenurilor prin revărsarea apei în lunci; - procese de deplasare a maselor

t i l

- riscul de inundabilitate datorită lipsei sau degradării lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă;

Page 38: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

37

EVALUAREA SUSCEPTIBILITĂŢII TERITORIULUI LA PROCESELE NATURALE DE RISC

UNITATEA/ SUBUNITATEA

GEOMORFOLOGICĂ INDICI

MORFODINAMICI FONDUL

LITOLOGIC

PROCESE GEOMORFICE ŞI HIDRICE DE RISC

RISCURI

NATURALE

1 2 3 4 5

- Culoarul Prahovei - Culoarul Timişului - Culoarul Râşnoavei

(Culoarul Prahovei şi Râşnoavei) şi 400 – 500 m/km2 (Culoarul Timişului în sectorul superior); - densitatea fragmentării: 1,4 -2,4 km/km2; - expoziţie: versanţii cu expoziţie N şi NE din Culoarul Prahovei prezintă o fragmentare morfologică ridicată; versanţii cu orientare E şi SE (Culoarul Timişului); expoziţia predominant N-NE şi S-SE în Culoarul Râşnoavei.

- alternanţă de gresii dure, calcaroase, negricioase cu diaclaze de calcit, de sişturi marnoase şi calcare fine alb-cenuşii, dispuse în stratele puternic dislocate (intens cutate şi faliate).

materiale pe versanţi (alunecări de teren, curgeri, creeping, solifluxiuni); - procese de eroziune fluvio-torenţială; - surpări şi prăbuşiri locale de taluzuri şi maluri slab consolidate; - procese de tasare şi subsidenţă locală.

- risc mare de reactivare a alunecărilor de teren şi a curgerilor de noroi, pe fondul unor precipitaţii însemnate cantitativ ori prin schimbarea modului de utilizare a terenurilor (Valea Izvorul Dorului, Zgărburei, Valea Râşnoavei, Valea Azugii).

Zonele supuse periodic inundaţiilor sunt determinate de revărsarea cursurilor de apă

(Ghimbav) şi de viituri. Teritoriile supuse cel mai frecvent inundaţiilor sunt: Braşov, Predeal, Râşnov, Buşteni, Azuga, Sinaia. Pentru remedierea lor s-au executat unele lucrări: pentru combaterea revărsărilor de cursuri de ape – baraje de retenţie aluviuni, diguri şi pentru combaterea viiturilor – ziduri de sprijin şi praguri.

Au fost executate lucrări de regularizare a albiilor şi îndiguiri de maluri la mai multe râuri: Ghimbăşel, Bârsa, Prahova, Valea Cerbului, Valea Azugii. Aceste lucrări sunt corelate cu lucrări de desecare în luncile cu exces de umiditate şi cu lucrări antierozionale pe versanţi, având drept scop limitarea fenomenelor şi proceselor generatoare de riscuri hidrice.

Tabelul 2. Zonele de risc la inundaţii

Page 39: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

38

Sursa: Comitetul Judeţean pentru situaţii de urgenţă Prahova - Grup de suport tehnic pentru situaţii de urgenţă

Conform Comandamentului Apărării Civile, teritoriul municipiului Braşov a fost afectat de alunecările de teren înregistrate în anul 2005. Consiliul Judeţean Prahova şi Oficiul

COMITETUL LOCAL PENTRU SITUAŢII

DE URGENŢĂ

Loc

aliz

area

hid

rogr

afic

ã C

ursu

ri d

e ap

ã de

pe

raza

lo

calit

atii,

per

man

ente

si

nepe

rman

ente

T

oren

ti, a

cum

ular

i Mãrimi locale de apãrare

C.A C.I. C.P.

Faze de apărare la diguri V

alor

ile c

arac

teri

stic

e de

av

ertiz

are

zona

le (n

ivel

uri s

au

prec

ipita

tii a

fere

nte

m

măr

imilo

r C

A, C

I, C

P)

OBIECTIVE AFLATE ÎN ZONA DE RISC LA INUNDAŢII

ORAŞ AZUGA

Prahova Azuga Valea

Caseriei Valea Seacã

Valea lui Cretu

Versant Sorica

90 130 150

15 l/mp/ 3h 25 l/mp/ 6h 25 l/mp/ 1h

- r. Prahova: 10 locuinţe colonie SC Stiaz SA str. Prahovei nr.27-37; - pr. Azuga: 7 locuinte str. Prahovei nr.1-7, str. Victoriei nr.40-61, str. Umbroasa nr. 5-7-7A, str. Postavariei nr.1-7; - V. Casieriei: 5 spaţii comerciale, piaţã, cãi de comunicatii; - V. Seacã: 15 locuinţe, cãi de comunicatii ; - V. lui Creţu: 3 locuinţe, cãi de comunicaţii; - V. Sorica:Blocare DN 1 ( alunecari de teren) str. Victoriei nr.36

ORAŞ BUŞTENI

Prahova Valea

Cerbului Valea Babei

Valea Urlãtorii

Valea Albã Valea Seacã Valea Jepilor

70 100 150

15 l/mp/ 3h 25 l/mp/ 6h 25 l/mp/ 1h

- r. Prahova:10 gospodării, depozit materiale, construcţii ind. SC Romaqua ( Borsec) , pãşune; - V. Cerbului: 6 gospodării, 25 ha teren agricol; - V. Albã: 6 gospodarii, căi de comunicatii ; - V. Babei: 12 gospodării, căi de comunicaţii ; - V. Urlãtorii: 12 gospodării, căi de comunicaţii ; - V. Seacã: 4 gospodării, căi de comunicatii ; - V. Jepii: 2 gospodării, căi de comunicaţii, reţele alim. cu apă, gaze, electrice ; - Torenti: 5 gospodării, subsolurile de la 6 blocuri, subsol S.B.C., căi de comunicaţii ( zona str. Decebal, str. C. Petrescu).

ORAŞ SINAIA

Prahova Valea

Dorului Valea

Iancului Valea

Pelesului Torenti

- 15 l/mp/ 3h 25 l/mp/ 6h 25 l/mp/ 1h

- r. Prahova: hale producţie S.C.MEFIN S.A.Sinaia între sector A şi turnãtorie, 10 gospodãrii str. Scropoasa, pod Cumpãtu, DN1 (Calea Brasovului), DN1 Calea Braşovului intersecţie cu B-dul Ferdinand; - V. Dorului:3 gospodãrii (calea Moroieni). gospodãrii anexe zona W. Maracineanu, pod CFR, - V.Iancului: 4 gospodãrii Calea Prahovei; -V. Peleşului :1 gospodãrie ; - Torenti: DN Calea Bucureşti, 1 imobil

Page 40: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

39

pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Braşov deţin următoarele informaţii privind situaţia terenurilor degradate, ca urmare a alunecărilor de teren şi a altor procese erozionale:

• AZUGA - 0,5 ha - degradare teren - str. Baiului, str. Parcului - consolidare cu zid de sprijin;

• BUŞTENI - 1,0 ha - degradare teren - Valea Alba, Valea Cerbului - consolidare cu zid de sprijin;

• BRAŞOV – 1,0 ha – degradare teren prin alunecări în valuri; • PREDEAL – 34,0 ha - degradare teren prin alunecări în valuri; • RÂŞNOV – 1227 ha - degradare teren prin alunecări în valuri.

Tabelul 3. Localităţile afectate de hazarde naturale - alunecări de teren, cuprinse în Legea 575/2001

Tipul alunecării Nr. crt. U.A.T. Potenţial de producere a

alunecărilor de teren Probabilitatea de alunecare primară reactivată

1. Braşov scăzut foarte redusă - - 2. Ghimbav scăzut foarte redusă - - 3. Cristian scăzut foarte redusă - - 4. Râşnov mediu redusă - - 5. Predeal mediu redusă - - 6. Azuga mediu redusă - 7. Buşteni mediu redusă - - 8. Sinaia mediu redusă -

a). Riscul seismic Factorul seismic, deşi are cea mai mică frecvenţă de manifestare, nu poate fi exclus

ca factor de risc, deoarece efectul mişcărilor tectonice generatoare de cutremure din Zona Vrancea şi Zona Făgăraş, se resimte şi asupra teritoriul analizat. Cele mai puternice cutremure care pot afecta acest spaţiu sunt cele de tip INTERMEDIAR (70 < H < 170 km), intensitatea fiind dependentă de focarul Vrancea. Acestea sunt produse la adâncimi de 100-150 km, au magnitudini medii de M = 7° Richter şi conduc la intensităţi seismice de VII grade pe scara MSK. Riscul seismic în zona epicentrală Vrancea (care poate afecta Zona Văii Prahovei), arată că în această regiune există aproximativ 90% probabilitate de producere a unei mişcări seismice cu magnitudine maximă aşteptată M.max.=7,5 R, o dată la 200 ani (conform INFP Bucureşti).

Riscul major îl constituie amplificarea undelor seismice în straturile de suprafaţă prin reflexii şi refracţii multiple, ducând la creşteri ale acceleraţiei, vitezei deplasării. Mişcarea seismică poate fi însoţită de apariţia unor fluidizări, tasări, falieri, surpări, alunecări de teren (locale) datorită apelor subterane, a infiltraţiilor din apele meteorice de suprafaţă, care modifică starea de rezistenţă a rocilor compacte şi a stivelor de depozite superficiale. Cutremurele făgărăşene, tipic polikinetice, au o durată lungă de manifestare, dar energie moderată.

În tabelul de mai jos, sunt prezentate unităţile administrativ-teritoriale urbane amplasate în zone pentru care intensitatea seismică, echivalată pe baza parametrilor de calcul privind zonarea seismică a teritoriului României, este minimum VII (exprimată în grade MSK). În conformitate cu prevederile STAS 11100 / 1 - 1993 şi ale Normativului P 100 - 1

Page 41: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

40

/2004, zona analizată se încadrează în aria macroseimică 71 (MSK), cu o perioadă de revenire la 50 ani.

Tabelul 4. Localităţile urbane afectate de activitate seismică

Unitatea administrativ-

teritorială Nr. locuitori

(2007) Intensitatea

seismică (MSK) TC (sec) ag pentru IMR=100 ani

Municipiul Braşov 314.219 VII 0,7 0,20 g Oraşul Ghimbav 5.357 VII 0,7 0,20 g Oraşul Râşnov 16.055 VII 0,7 0,20 g Oraşul Predeal 5.174 VII 0,7 0,20 g Oraşul Azuga 5.028 VII 0,7 0,20 g Oraşul Buşteni 10.131 VII 0,7 0,24 g Oraşul Sinaia 11.935 VII 0,7 0,24 g

Conform STAS P100 -1/2006, privind zonarea teritoriului din punct de vedere al perioadei de colţ (Tc), spaţiul investigat se încadrează la valoarea Tc = 0,7 sec. Zonarea valorii de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare (ag), pentru cutremure având intervalul mediu pentru recurenţă IMR = 100 ani este 0,24 g în partea de sud a regiunii şi de 0,20 g în partea nordică a acestuia (STAS P 100 - 1 / 2006).

Ca urmare a condiţiilor în care funcţionează morfosistemul investigat, din punct de vedere al vulnerabilităţii seismice a regiunii se disting următoarele:

• riscul apariţiei unor mişcări seismice cu focare aflate în proximitatea zonei Văii Prahovei;

• riscul apariţiei unor seisme ca efecte sau replici a unor seisme cu focare pe teritoriul ţării;

• riscul declanşării unor deplasări gravitaţionale pe versanţii supraîncărcaţi cu construcţii, alcătuiţi din depozite slab consolidate ca urmare a unor mişcări seismice;

• riscul producerii unor inundaţii ca urmare a mişcărilor seismice datorate avarierii sau distrugerii unor lucrări hidrotehnice, blocării şi/sau modificării cursurilor unor reţele hidrografice;

• riscul producerii unor accidente tehnologice, ca urmare a mişcărilor seismice, datorate: incendiilor izolate sau de mari proporţii, exploziilor, accidentelor de transport al mărfurilor obişnuite şi a celor periculoase.

Activităţi antropice generatoare de procese de risc : • lipsa lucrărilor integrate de corectare a torenţilor şi de combatere a eroziunii pe

terenurile cu potenţial ridicat la procese de degradare; • despăduriri efectuate în bazinele de recepţie ale unor cursuri de apă şi prin

extinderea perimetrelor construite (Azuga, Predeal, Poiana Braşov, Buşteni, Sinaia);

• reducerea capacităţii de transport a albiilor prin colmatare, datorită transportului masiv de aluviuni de pe versanţi la precipitaţii torenţiale locale (Valea Cerbului, Valea Izvorului, Valea Zamora, Valea Râşnoavei, Valea Ghimbavului, Valea Azugii);

• blocarea podurilor de acces şi podeţelor cu rădăcini şi resturi lemnoase aduse de torenţi (Valea Babei, Valea Izvorului, Valea Cerbului, Valea Leuca, Cracul Dihamului, ş.a.);

Page 42: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

41

• existenţa unor împrejmuiri şi anexe gospodăreşti la limita malurilor neconsolidate ale torenţilor (Azuga, Râşnov, Buşteni, Sinaia).

Impactul negativ asupra Parcului Natural Bucegi constă în declanşarea şi accelerarea eroziunii de suprafaţă şi de adâncime a terenului datorită:

• lucrărilor de construcţie iniţiale, de extindere şi reamenajare a unor obiective turistice (cabane, mijloace de transport pe cablu);

• transportului auto şi circulaţiei turistice auto şi pietonale pe o reţea haotică şi densă de drumuri (căi de acces şi poteci trasate greşit şi neîntreţinute);

• practicării unui păşunat neraţional şi abuziv cu depăşirea normelor de încărcare cu animale a pajiştilor, generând eroziuni direct şi indirect ale solului.

Amplitudinea mare a reliefului, cca. 2000 m, a impus etajarea condiţiilor climatice, a vegetaţiei, şi modificarea pe verticală a principalelor procese de modelare. Distribuţia regională a formaţiunilor geologice, a fragmentării reliefului şi a structurii modului de folosinţă, influenţează şi diversitatea, amploarea şi specificul proceselor morfodinamice dintre unităţile mai înalte, montane, şi cele mai joase, colinare şi depresinare. Modificarea pe verticală a condiţiilor de modelare condiţionează şi conturarea a două subetaje morfodinamice, diferenţiate prin predominarea fie a proceselor crionivale, fie a celor fluvio-torenţiale . Subetajul crionival caracterizează culmile montane înalte, situate deasupra limitei superioare a pădurii din munţii Bucegi, dar şi culmile mai joase, lipsite de pădure din munţii Timişului şi Baiului. Durata mare a stratului de zăpadă, temperaturile scăzute, oscilaţiile termice diurne, absenţa precipitaţiilor şi lipsa covorului vegetal ca protecţie eficientă determină apariţia proceselor crionivale puse în evidenţă de degradări, curgeri de grohotiş, solifluxiuni, tasări, avalanşe. Se remarcă o dinamică deosebit de activă a crestelor montane şi versanţilor din masivele Bucegi (Vf. Omu, Bucşoiul Mare, Ţigăneşti, Mălăeşti, Coştila, Caraiman, Jepii Mici, Piatra Arsă, Muntele Furnica, Vârful cu Dor etc.), Postăvarul (Munchia Cheii) şi Baiului (culmile Neamţului, Petru-Orjogoaia, Baiul Mare).

Subetajul fluvio - torenţial include restul masivelor, văilor montane şi bazinetelor depresionare, situate la altitudini cuprinse între 1000 - 1600 m. Abundenţa precipitaţiilor şi a pantelor accentuate determină preponderenţa procesele de eroziune şi transport din lungul albiilor fluviatile şi torenţiale, dar şi apariţia proceselor de eroziune în suprafaţă şi ravenare pe versanţi datorită despăduririlor.

Disfuncţionalităţile semnalate sub aspectul potenţialului de producere a alunecărilor de teren şi a altor procese şi fenomene de risc natural, cu implicaţii asupra modului de valorificare optimă a teritoriului, la nivelul spaţiului investigat, au condus la delimitarea următoarelor tipuri de zone:

1. Zone cu terenuri afectate de eroziune slab - moderată, cu risc mediu de producere a alunecărilor de teren şi solifluxiunilor, dar cu risc ridicat de accentuare a eroziunii fluvio-torenţiale. Aceste areale se întâlnesc în câmpiile piemontane cu fragmentare redusă, pe versanţii cu pante de 5-15o din etajul culoarelor de vale şi al bazinetelor depresionare şi cu declivităţi sub 35o din spaţiul montan. Riscul de accentuare a eroziunii este foarte ridicat în caz de păşunat abuziv sau alte activităţi care pot afecta calitatea fondului biopedosferic (defrişări, incendii, turism supradimensionat). Pentru construcţii nu sunt probleme speciale, cu excepţia celor determinate de pantă, configuraţia terenurilor, riscul declanşării eroziunii în adâncime şi inundabilitate.

Page 43: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

42

2. Zone cu terenuri instabile afectate de eroziune puternic - excesivă, cu alunecări relativ vechi şi/sau stabilizate, dar cu risc de activare în anii ploioşi sau prin schimbarea folosinţelor (defrişări, desţeleniri), lucrări de destabilizare a versanţilor (terasări, excavări), încărcare cu construcţii grele (clădiri, şosele). Aceste areale sunt caracterizate din punct de vedere geomorfologic de relieful de tip colinar caracteristic zonelor piemontane şi de masive montane fragmentate de reţele hidrografice mărginite de versanţi cu înălţimi medii şi înclinări în general până la 45o. În timpul viiturilor se produc atât eroziuni verticale cât şi laterale. Nivelul apelor freatice se află la adâncimi mai mici de 5,0 m;

Page 44: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

43

Fig. 18. Harta expoziţiei versanţilor, a densităţii fragmentării reliefului, a geodeclivităţii şi a adâncimii fragmentării reliefului

3. Zone cu terenuri stabile, dar cu fenomene locale de deplasări gravitaţionale ale materialelor pe versanţi (declivitate peste 45o) - parţial sub vegetaţie naturală (păduri, pajişti), afectate moderat de procese erozivo-denudaţionale, care prezintă fenomene locale de prăbuşiri, căderi de stânci, rostogoliri şi avalanşe. Relief montan intens fragmentat, utilizat ca resursă în economia forestieră, agropastorală, turism pentru sporturi de iarnă şi ecoturism. Din punct de vedere al substratului litologic nu sunt practic limitări pentru construcţii. Factorul restrictiv se datorează includerii unor teritorii în categoria ariilor naturale protejate, precum şi gradului mare de înclinare al versanţilor, ceea ce favorizează căderile de stânci, rezultate prin procese de dezagregare şi nivo-torenţialitate.

3.2. Potenţialul şi riscurile climatice

Clima, unul dintre cele şase sub-sisteme ale mediului geografic, potrivit definiţiei,

reprezintă starea medie a elementelor meteorologice obţinute prin observaţii instrumentale de vreme curentă, pe o perioadă cât mai îndelungată de timp şi pentru un anumit loc sau regiune. Fenomenologic, clima este rezultatul interacţiunilor globale ale componentelor sistemului climatic care funcţionează pe baza energiei primite de la Soare.

În climatologie, Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) recomandă ca perioadă de mediere a valorilor parametrilor reper un interval de 30 de ani, numită normala climatică, aceasta fiind relevantă pentru comportamentul mediu al variabilelor meteorologice. În studiul

Page 45: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

44

de faţă, pentru evidenţierea valorică a parametrilor climatici se va utiliza perioada 1961-2005.

Pornind de la aceste noţiuni definitorii, în alegerea parametrilor meteorologici reper, necesari analizei potenţialului climatic al arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov, s-a avut în vedere faptul că echilibrul stabil al mediului natural este asigurat de inter-condiţionarea caracteristicilor tuturor elementelor componente ale acestuia. Factorul climatic (prin fiecare element meteorologic component, dar mai ales prin temperatura aerului, vânt şi precipitaţii atmosferice şi în special stratul de zăpadă) deţine un rol deosebit de important în definirea potenţialului climato-turistic ale unui areal.

Potrivit regionării climatice în România, arealul montan Valea Prahova-Poiana Braşov aparţine Regiunii montane care cuprinde întreg lanţul carpatic şi depresiunile intracarpatice (Bogdan, 2002). Diferenţierile climatice din cadrul acestei regiuni sunt impuse în principal de tipurile de circulaţie atmosferică resimţite (vestică – dominantă, polară şi sudică), precum şi de parametrii reliefului (etaje altitudinale, orientarea versanţilor, fragmentarea reliefului etc.). Caracteristicile climatice generale sunt cele temperat-continentale moderate, subdivizate pe etaje altitudinale, impuse de configuraţia reliefului unităţilor geomorfologice învecinate, precum şi poziţionarea acestora faţă de curenţii de aer dominanţi şi a fluxului solar radiativ are un rol determinant în distribuţia temperaturii aerului, unul dintre elementele climatice de bază utilizate în identificarea tipului de climat specific oricărei regiuni.

Sub raport climatic, teritoriul arealului de studiu se află sub influenţa directă a caracteristicilor locale ale reliefului. Prezenţa culmilor montane cu diferite orientări şi altitudini, care închid arii depresionare, exercită o influenţă semnificativă asupra climatului de culoar de vale şi montan, definind caracteristici climatice distincte prin conlucrarea cu celelalte componente ale suprafeţei active.

Relieful, ca factor climatogen, se impune atât prin caracteristicile sale orografice (orientarea culmilor şi expoziţia suprafeţei active în raport cu radiaţia solară), cât şi prin altitudine – factor geografic hotărâtor. Altitudinea determină repartiţia principalelor elemente climatice pe verticală şi frecvenţa şi amploarea unor fenomene climatice, într-un ecart altimetric

Fig. 19. Amplasarea staţiilor meteorologice în raport cu

treptele hipsometrice şi principalele aşezări din arealul de studiu

Page 46: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

45

variază de la 500-600 m, în talvegul Văii Prahovei şi Depresiunii Braşovului până la peste 2500 m, pe culmile montane limitrofe cele mai înalte din areal (Munţii Bucegi) (fig. 19).

În vederea evidenţierii potenţialului climato-turistic al arealului montan de interes a fost prelucrată baza de date de la patru staţii meteorologice cu perioadă de observaţii comună 1961-2000, în regim mediu, iar pentru valorile absolute termice şi pluviometrice, întreaga perioadă de funcţionare a staţiilor meteorologice selectate. Cele patru staţii meteorologice analizate au fost alese respectând criteriul de reprezentativitate pentru unităţile de relief în care sunt amplasate, dar mai ales din punct de vedere al perioadei de funcţionare, continue, cu şiruri de date omogene şi care acoperă un interval de cel puţin 30 de ani (conform normativelor OMM).

Tabelul 5. Coordonatele geografice ale staţiilor meteorologice din arealul montan Valea Prahovei-Poiana

Braşov

Staţia meteorologică

Altitudine (m) Latitudine Longitudine Perioada de

funcţionare Unitate de relief

Vf. Omu 2504 45º27’ 25º27’ 1928-prezent Munţii Bucegi Sinaia 1500 m 1510 45º23’ 25º30’ 1896-prezent Munţii Bucegi Predeal 1090 45º30’ 25º35’ 1927-prezent Clăbucetele

Predealului Braşov Ghimbav 535 45º42’ 25º32’ 1911-prezent Depresiunea Braşov

a). Principalele elemente meteorologice de evaluare a potenţialului climato-turistic în arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

Caracterul complex al suprafeţei active determină distribuţia neuniformă a radiaţiei solare directe şi, implicit, a temperaturii aerului. Pe teritoriul arealului montan analizat, valorile medii multianuale ale parametrului oscilează între -2.5°C (Vf. Omu) şi +7.6°C (Braşov), altitudinea determinând scăderea temperaturii aerului, conform unui gradient termic vertical de 1°C/100 m. Cu toate acestea, noaptea şi în timpul iernii, gradienţii termici pot căpăta valori negative, sub influenţa aerului rece în aflat în descendenţă de pe versanţii montani limitrofi şi acumulării acestuia pe fundul arealelor depresionare, precum şi a radiaţiei intense a suprafeţei subiacente, ceea ce determină producerea inversiunilor de temperatură. Astfel de fenomene accentuează contrastele termice create între talvegul depresiunilor şi marginea piemontană, care rămâne frecvent deasupra stratului de inversiune (Mihai, 1975). De obicei, acest strat de inversiune se extinde până la circa 600-650 m altitudine, acoperă predominant arealele depresionare, în care temperaturile pot înregistra scăderi accentuate.

În cursul anului, cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în luna februarie numai în etajul alpin (Vf. Omu - 10.3°C), în timp ce în munţii mijlocii şi în depresiuni, în luna ianuarie, valorile medii lunare fiind cuprinse între -5.2°C (Sinaia) şi -4.4°C (Braşov). Vara, temperatura aerului are valori pozitive, cea mai caldă lună fiind august, pe vârfurile munţilor de

-15

-10

-5

0

5

10

15

20

Vf.

Om

u

Sin

aia

1500

Pre

deal

Braşo

v-G

him

bav

°C Cele mai scăzute Cele mai ridicate Medie multianuală

Fig. 20. Distribuţia valorilor termice la staţiile meteorologice

din cuprinsul arealului studiat

Page 47: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

46

peste 2500 m (5.5°C) şi iulie, în restul arealului, unde procesul de încălzire este mai intens şi temperaturile înregistrează între 12.5°C la Sinaia şi 14.4ºC la Predeal (1000-1500 m) şi pot depăşi 17ºC la Braşov (fig. 20).

În anotimpurile de tranziţie, valorile termice se menţin predominant negative în regiunea montană înaltă şi cresc până la 10-12°C în depresiuni. Atât creşterile semnificative de temperatură, determinate de încălzirile accentuate din timpul primăverii, cât şi scăderile de temperatură, din timpul răcirilor de toamnă, au valorile cele mai ridicate în arealele depresionare, unde contrastele termice accentuate sunt caracteristice acestui sector.

Caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei soldate cu predominarea unui regim anticiclonic au determinat în unele situaţii scăderi sau creşteri semnificative ale temperaturii aerului cu mult sub, sau peste valoarea medie multianuală, înregistrându-se în astfel de cazuri valorile absolute ale regimului termic. Cea mai scăzută valoare termică din timpul observaţiilor meteorologice s-a înregistrat la staţia meteorologică Bod (Depresiunea Braşov), în data de 25.I.1942 (-38.5°C), reprezentând totodată şi recordul minim termic absolut din România. Raportat la această valoare, în regiunea înaltă a arealului studiat, temperaturile minime absolute au fost de -38.0°C (10.II.1929) la staţia meteorologică Vf. Omu (Munţii Bucegi), în timp ce în etajul forestier, valorile au coborât cel mai mult până la -33.8ºC (11.II.1929) la Predeal, situat în jurul altitudinii de 1000 m.

Temperaturile maxime absolute înregistrate în arealul studiat au depăşit 37.0°C, în arealele depresionare din nordul arealului montan analizat, la staţia Braşov (37.3°C în data de 5.VII.2000), în timp ce în regiunea montană, ca urmare a rolului moderator al altitudinii, cele mai ridicate valori au fost atinse la Predeal (33.2°C/4.VII.2000) (fig. 3). Caracterul mai cald al anului 2000 s-a făcut resimţit atât în arealele depresionare, cât şi în regiunea montană înaltă, fapt evidenţiat de valorile temperaturilor maxime absolute înregistrate la 2 din cele 4 staţii analizate, în luna iulie (tabelul 6).

Tabelul 6. Temperaturile minime şi maxime absolute înregistrate la staţiile meteorologice analizate

(1896-prezent)

Staţii Altit. (m) Minime absolute (ºC)

Data producerii

Maxime absolute °C)

Data producerii

Vf. Omu 2504 -38.0 10.II.1929 22.1 14.VII.1984 Sinaia 1500 1510 -26.5 18.I.1963 30.0 6.VII.1988 Predeal 1090 -33.8 11.II.1929 33.2 5.VII.2000 Braşov 534 -32.3 14.I.1985 37.3 5.VII.2000

Altitudinea reliefului îşi exercită semnificativ influenţa asupra temperaturilor maxime absolute care prezintă o variaţie invers proporţională cu aceasta. În cazul temperaturilor minime absolute, rolul altitudinii devine tot atât de important ca şi cel al condiţiilor locale

specifice arealelor depresionare, care favorizează producerea de răciri accentuate, astfel încât valorile minimelor absolute devin comparabile, cu diferenţe de numai 0.5ºC între minima absolută atinsă la staţia Bod (505 m) şi cea înregistrată la peste 2500 m, la staţia Vf. Omu (fig.

Vf. Omu

Braşov

Sinaia

Predeal

Bod

Vf. Omu

Sinaia

Bod

Predeal

Braşov400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

2000

2200

2400

2600

-40 -35 -30 -25 -20 -15 -10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40Tmin.abs. Tmax.abs.

m

ºC ºC

Fig. 21. Distribuţia altitudinală a extremelor termice absolute

în arealul de studiu

Page 48: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

47

21). Compararea celor două valori termice minime absolute evidenţiază totodată şi faptul că, la cele mai mari altitudini, influenţa gradienţilor termici verticali pozitivi este echivalată de influenţa inversiunilor termice de iarnă (care dezvoltă gradienţi termici verticali negativi, inducând scăderea temperaturii aerului proporţional cu altitudinea). Amplitudinea termică în arealul montan studiat, determinată de temperaturile extreme absolute din întreaga perioadă de funcţionare, este de 75.3ºC. Oscilaţiile lunare, anotimpuale şi anuale ale circulaţiei generale a atmosferei cumulat cu influenţa exercitată de particularităţile locale ale suprafeţei active produc variaţii ale valorilor termice, care înregistrează depăşiri pozitive sau negative faţă de anumite praguri specifice, a căror analiză redă o imagine completă asupra regimului termic în regiunea studiată. În scopul evidenţierii caracteristicilor potenţialului climato-turistic al arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov, un interes deosebit îl prezintă zilele cu caracteristici termice negative, care exercită o influenţă benefică asupra desfăşurării sporturilor de iarnă în areal, atâta vreme cât astfel de zile nu depăşesc ecartul mediu de variaţie multianuală. Depăşirea acestui ecart atrage o influenţă restrictivă asupra favorabilităţii factorului climatic

pentru practicarea activităţilor turistice de iarnă.

Advecţia unor mase de aer rece şi procesele radiative intense determină frecvent scăderea temperaturilor minime ale aerului sub pragul de 0ºC şi se produc în tot cursul anului în consens cu diferenţierile altitudinale impuse de relief. Frecvenţa zilelor cu îngheţ (Tmin<0ºC) este relativ mare în cuprinsul depresiunii intracarpatice nordice (38.1% la Braşov) şi mare în regiunea montană propriu-zisă (44.9-71.2%), prin raportarea la numărul total de zile din an (fig. 22). Anual, numărul de zile cu îngheţ totalizează de la 139 zile, în

Depresiunea Braşov, la 260 zile, pe culmile montane cele mai înalte ale Munţilor Bucegi. Altitudinea determină producerea timpurie a fenomenului de îngheţ la munte, în

medie încă din a doua decadă a lunii august, în timp ce în arealul depresionar nordic, fenomenul apare din ultima decadă a lunii septembrie. Primăvara, îngheţul dispare la sfârşitul lunii aprilie, în arealul depresionar nordic şi cu 1 până la 3 luni mai târziu în regiunea montană cu altitudini de peste 1000 m (tabelul 7).

Tabelul 7. Datele medii de apariţie şi dispariţie a îngheţului în aer (1961-2000)

Staţii

Data medie a primului

îngheţ

Data medie a

ultimului îngheţ

Cel mai timpurie îngheţ de toamnă

Cel mai târziu

îngheţ de toamnă

Cel mai timpuriu îngheţ de

primăvară

Cel mai târziu îngheţ

de primăvară

Vf. Omu

16.VIII 16.VII 1.VIII.1961, 1962, 1968

6.IX.1971 26.V.1999 31.VII.1976

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Vf. Omu Sinaia 1500 Predeal Braşov

%

Zile cu îngheţNopţi geroaseZile de iarnă

Fig. 22. Frecvenţa numărului mediu anual de zile cu îngheţ

(1961-2000)

Page 49: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

48

Sinaia 1500

25.IX 18.V 28.VIII.1981 31.X.1966 16.IV.1963 19.VI.1985, 2000

Predeal 2.X 12.V 13.IX.2001 22.X.1991 22.IV.1963, 1968 9.VI.1962 Nopţile geroase (Tmin<-10ºC) pun în evidenţă intensitatea proceselor de răcire din cursul anului şi, mai ales, condiţiile aspre din timpul semestrului rece. Raportat la numărul zilelor din an, nopţile geroase deţin cele mai reduse frecvenţe dintre toate zilele caracteristice de iarnă, prin valori de 8.5% la Braşov şi între 9.9% la Predeal şi 26.8% la Vf. Omu (fig. 22). În spaţiul montan propriu-zis, astfel de nopţi acoperă intervalul octombrie-aprilie, în etajul alpin (Vf. Omu) şi noiembrie-martie, în cel forestier (Sinaia şi Predeal).

Zilele de iarnă (Tmax>0ºC) sunt mai puţin numeroase comparativ cu cele cu îngheţ, fiind frecvente din noiembrie până în martie, atât în Depresiunea Braşov, cât şi în spaţiul montan limitrof. Numărul mediu anual de zile de iarnă creşte proporţional cu altitudinea, de la mai puţin de 40 zile (11% din an), în Depresiunea Braşov, la 162 zile (44% din an), în Munţii Bucegi la peste 2500 m.

Precipitaţiile atmosferice - elementul climatic cu cel mai mare grad de dinamism spaţio-temporal - evidenţiază particularităţi distincte de scară şi formă în cadrul unei regiuni, determinate de caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei în interacţiune cu suprafaţa activă.

Principalul factor genetic al regimului pluviometric în arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov este circulaţia generală a atmosferei, prin intermediul tipurilor de circulaţii şi a centrilor barici de acţiune şi caracteristicile suprafeţei active (Bogdan, 2000). Aceasta influenţează major regimul pluviometric al unei regiuni, inducând modificări termo-barice frecvente şi semnificative, atât la nivelul suprafeţei terestre, cât şi în altitudine. În regiunea de studiu, precipitaţiile atmosferice sunt rezultatul activităţii frontale şi a proceselor termo-convective, pe fondul cărora uneori pot avea caracter excedentar (Dragotă, 2006).

Principalele tipuri de circulaţie cu implicaţii asupra regimului pluviometric din arealul de studiu sunt:

• Circulaţia vestică (zonală), dominantă tot timpul anului, determină precipitaţii frecvente, pe fondul unei instabilitităţi atmosferice accentuate, afectând cu precădere arealele înalte (>1500 m), versanţii cu expoziţie nordică, nord-vestică şi vestică, precum şi întregul sector de culoar;

• Circulaţia polară, cu manifestare de asemenea tot timpul anului şi în special pe versanţii nordici, induce creşterea nebulozităţii şi ninsori, frecvent viscolite.

• Circulaţia tropicală, mai puţin activă, se resimte preponderent pe versanţii sudici şi determină precipitaţii predominant sub formă de ploaie, ierni blânde, veri instabile (averse de ploaie la munte);

• Circulaţia de blocaj, cu influenţă restrânsă asupra regimului pluviometric din arealul de studiu, determină precipitaţii neînsemnate din punct de vedere cantitativ, vara, şi vreme închisă şi umedă, fără precipitaţii, iarna.

Centrii barici care influenţează în mod direct producerea maximelor şi minimelor pluviometrice din cursul anului, în arealul studiat, sunt:

• Ciclonii oceanici, care determină maximul pluviometric principal (sfârşitul primăverii şi începutul verii);

• Ciclonii mediteraneeni cu evoluţie normală, care determină creşterea cantităţilor de precipitaţii de la sfârşitul toamnei şi începutul iernii;

Page 50: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

49

• Ciclonii mediteraneeni cu evoluţie retrogradă, care generează ninsori abundente, viscol şi depuneri solide.

Suprafaţa activă, expresie a diversităţii formelor morfologice şi morfometrice, asociată cu rolul de baraj orografic al Carpaţilor, induce o repartiţie teritorială neuniformă a parametrilor de scară (valorici) şi formă (repartiţie) pluviometrici. Varibilitatea regimului pluviometric în Masivul Bucegi şi Culoarul Prahovei este guvernată de altitudine, pe fondul existenţei unor niveluri maxime de condensare situate la 1400-1600 m, conform de Martonne (1902, citat de Stoenescu, 1951) şi la 1300 m, după Neamu şi Teodoreanu (1972). Acestea sunt bine evidenţiate în cadrul repartiţiei cantităţilor anuale de precipitaţii în perioada analizată. Cu toate acestea, condiţiile locale de pantă şi expoziţie a versanţilor sau de adăpost,

conferite de Masivul Bucegi şi Culoarul Prahovei, induc abateri de la gradientul pluviometric general, manifestate în regimul pluviometric specific acestora (fig. 23).

Precipitaţiile atmosferice se caracterizează printr-o mare neuniformitate în timp şi spaţiu. Interferenţa dintre influenţele climatice continentale din est cu cele oceanice din vest şi dispunerea treptelor de relief imprimă unele trăsături specifice regimului pluviometric, care caracterizează arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov. Altitudinea reliefului are şi de data această un rol hotărâtor, determinând zonalitatea verticală a cantităţilor de precipitaţii (fig. 24). Astfel, cantităţile medii

anuale de precipitaţii cresc treptat de la circa 500 mm, în Depresiunea Braşov, la circa 1000 mm, pe culmile montane (în jurul altitudinii nivelului de condensare), scăzând uşor pe cele

mai mari înălţimi, ilustrând un gradient pluviometric vertical pozitiv.

În cursul anului, cantitatea anuală de precipitaţii prezintă variaţii de la un an la altul. Cele mai reduse cantităţi de precipitaţii sunt specifice arealelor cu altitudini reduse şi anotimpului iarna (138-190 mm la munte şi 80-88 mm în depresiunea nordică). Pe trepte de relief, diferenţierile din punct de vedere al cantităţilor de precipitaţii sunt evidente. În Depresiunea Braşov cele

Fig. 23. Corelaţia altitudinală a cantităţilor anuale de precipitaţii în arealul montan Valea Prahovei-Poiana

Braşov

0

200

400

600

800

1000

1200

Vf. Omu Sinaia Predeal Braşov

mm

Fig. 24. Distribuţia cantităţilor anuale de precipitaţii în

arealul montan Valea Prahovei- Poiana Braşov

Page 51: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

50

mai reduse cantităţi de precipitaţii nu depăşesc 27 mm şi se înregistrează în lunile ianuarie sau februarie, la Braşov (25.0 mm). În etajul forestier, luna cea mai săracă în precipitaţii este ianuarie, la staţiile situate între 1000 şi 1500 m (Predeal 45.4 mm şi Sinaia 59.5 mm) şi octombrie, la Vf. Omu (52.4 mm). Cele mai mari cantităţi de precipitaţii caracterizează anotimpurile de primăvară (230-260 mm la munte şi 150-200 mm la Braşov), dar mai ales de vară (340-380 mm la munte şi 250-275 mm la Braşov). Cantităţile de precipitaţii căzute în aceste două anotimpuri totalizează între 60 şi 70% din cantitatea anuală înregistrată (fig. 25). Maximul pluviometric din timpul anului se produce diferenţiat în funcţie de altitudine şi de caracterul circulaţiei generale a atmosferei care induce fluctuaţii. Acesta este atins în luna iunie, la staţiile meteorologice situate la altitudini cuprinse între 1000 şi 1500 m (Sinaia 137.0 mm şi Predeal 140.0 mm) şi în iulie, la în Depresiunea Braşov, la Braşov (89.2 mm), precum şi la peste 2500 m, la staţia Vf. Omu (140.4 mm).

0 100 200 300 400 500

Vf. Omu

Sinaia

Predeal

Braşov

mm

ToamnaVaraPrimăvaraIarna

Fig. 25. Cantităţile medii anotimpuale de precipitaţii în arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov În timpul semestrului cald al anului proporţia precipitaţiilor este de circa 60-70% din cantitatea anuală a acestora, ca efect al intensificării activităţii ciclonice şi a proceselor termo-convective active. Cantitativ, în arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov cantităţile de precipitaţii din semestrul cald oscilează de la 418.0 mm la Braşov la 639.8 mm la Vf. Omu, în timp ce în etajul forestier, cantităţile sunt vizibil apropiate (circa 640 mm). În semestrul rece, cantităţile de precipitaţii sunt în general mai reduse ca urmare a predominării regimului anticiclonic, deţinând circa 25-40% din cantitatea anuală. Altitudinal, cantităţile de

precipitaţii din acest semestru oscilează de la 177 mm la Braşov la peste 300 mm în spaţiul montan înalt (tabelul 8).

Cele mai mari cantităţi de precipitaţii au fost specifice anilor caracterizaţi printr-o intensă şi persistentă activitate

ciclonică, în timp ce cantităţile reduse de precipitaţii s-au semnalat în anii în care activitatea anticiclonică şi advecţiile de aer continental au persistat timp mai îndelungat.

Tabelul 8. Cantităţile semestriale de precipitaţii Staţii meteorologice Semestrul cald Semestrul rece

Vf. Omu 639.8 359.3 Sinaia 632.5 393.1 Predeal 637.7 304.0 Braşov 418.0 177.0

Page 52: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

51

Cantităţile de precipitaţii totalizate în secvenţe temporale scurte nu au neapărat un caracter torenţial accentuat, dar în unele cazuri se pot produce ploi rapide, însemnate cantitativ. În situaţii sinoptice favorabile s-au remarcat câteva cantităţi de precipitaţii cumulate în intervale de 24 de ore, care au atins valori ridicate, atât în spaţiul depresionar, cât şi în cel montan, fiind consecinţa unor procese convective puternice, aşa cum s-a întâmplat pe data de 28.VI.1939, la staţia Predeal, când s-au înregistrat 134.0 mm (cantitate vizibil apropiată cu cea medie multianuală a lunii respective) sau cea pe data de 20.X.1964, la staţia Sinaia, când s-au totalizat 121.9 mm, cantitate mai mare cu aproape 50 mm faţă de media corespunzătoare a lunii (tabelul 9).

Tabelul 9. Cantităţi de precipitaţii maxime absolute în 24 de ore (mm), înregistrate până în anul 2003

Staţia Cantitatea (mm) Data producerii Media lunară multianuală (mm) Vf. Omu 115.0 14.VII.1929 125.5 Sinaia 1500 121.9 20.X.1964 72.8 Predeal 134.0 28.VI.1939 140.0 Braşov-Ghimbav 83.7 20.VIII.1949 72.6

Începând cu lunile de la sfârşitul toamnei şi începutul iernii, frecvenţa invaziilor de aer rece creşte şi determină oscilaţii ale temperaturii aerului şi solului prin pragul de 0ºC, astfel încât precipitaţiile încep să cadă predominant sub formă de ninsoare şi se formează stratul de zăpadă la sol. Datele de apariţie ale ninsorilor şi, implicit ale stratului de zăpadă la sol, sunt din ce în ce mai timpurii toamna, odată cu creşterea altitudinii reliefului. Astfel, în Depresiunea Braşov primele ninsori de toamnă îşi fac apariţia în ultima decadă a lunii noiembrie sau în situaţiile unor invazii temporare de aer polar continental, acestea sunt mai timpurii, încă din luna septembrie. Decalajul înregistrat între prima zi cu ninsoare şi prima zi cu strat de zăpadă este de până la 10 zile (Mihai, 1975). La munte, primele ninsori se produc încă din prima decadă a lunii septembrie, la altitudinile cele mai mari (Vf. Omu 16.VIII) sau mai târziu, cu mai mult de 1 lună la altitudini de 1000 m (Predeal 9.X) (tabelul 10). Cu toate acestea, în funcţie de contextul sinoptic care caracterizează unii ani, ninsorile se pot produce foarte devreme, încă din primele zile ale lunii august (Vf. Omu 1.VIII) sau foarte târziu (Vf. Omu 6.X, Predeal 17.XI), ceea ce are repercusiuni asupra regimului stratului de zăpadă − expresia cantitativă a ninsorilor.

Tabelul 10. Datele medii de apariţie şi dispariţie ale ninsorilor (1961-2000)

Data de producere a primei ninsori Data de producere a ultimei ninsori Staţii Cea mai

timpurie Medie Cea mai târzie Cea mai timpurie Medie Cea mai

târzie Vf. Omu 1.VIII 16.VIII 6.X 22.V 12.VI 31.VII Sinaia 1500 6.VI 1.X 5.XI 16.IV 20.V 27.VI Predeal 8.IX 9.X 17.XI 6.IV 4.V 17.VI

La peste 1000 m, ultimele ninsori dispar din ce în ce mai târziu, intervalul lor anual posibil prelungindu-se de la începutul lunii aprilie (Predeal 16.IV) până în ultima decadă a lunii iulie (Vf. Omu 31.VII). În mod excepţional, au existat ani în care acest interval s-a prelungit până la sfârşitul lunii iunie, la Predeal sau chiar până în ultima zi a lunii iulie, la Vf. Omu. Durata medie anuală a intervalului cu strat de zăpadă a atins valori ridicate de 331 zile

Page 53: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

52

la staţia Vf. Omu, 232 zile la staţia Sinaia 1500 şi 208 zile la Predeal (Clima României, 2008). Primele ninsori căzute toamna nu reuşesc, în general, să formeze un strat de zăpadă stabil (deosebit de important pentru practicarea sporturilor de iarnă) şi de aceea există un oarecare decalaj între datele de apariţie ale ninsorilor şi cele ale stratului de zăpadă. La munte, stratul de zăpadă se formează în medie la sfârşitul lunii noiembrie (Sinaia, Predeal) şi la mijlocul lunii septembrie, la altitudini mai mari de 2500 m (Vf. Omu) şi dispare, în a doua decadă a lunii aprilie sau chiar la începutul lunii mai (Sinaia 1500, Predeal) sau la sfârşitul lunii iunie (Vf. Omu). Calculul diferitelor probabilităţi de apariţie a datelor calendaristice (cu diferite perioade de revenire) depăşeşte, în general, extremele semnalate în seriile de timp care au stat la baza calculelor statistice. În evaluarea potenţialului climato-turistic al arealului montan, cel mai mare interes îl prezintă calculul probabilităţilor de apariţie şi dispariţie a stratului de zăpadă de 2 şi 1% (echivalând unor perioade de revenire de 50 şi respectiv, 100 de ani), care pun în evidenţă posibilitatea extinderii sezonului de schi prin durate mai mari ale intervalului din an cu strat de zăpadă (tabelul 11).

Tabelul 11. Datele extreme ale stratului de zăpadă cu diferite probabilităţi (Clima României, 2008)

Probabilităţi de producere a datei de apariţie a stratului de zăpadă (%) Staţii meteorologice 20 10 5 2 1

Vf. Omu 20.IX 31.VIII 21.VIII 11.VIII 1.VIII Sinaia 1500 7.X 25.IX 13.IX I.IX 20.VIII Predeal 16.X 5.X 24.IX 14.IX 5.IX Braşov 4.XI 24.X 13.X 2.X 19.IX

Probabilităţi de producere a datei de dispariţiei a stratului de zăpadă (%) Staţii meteorologice 20 10 5 2 1

Vf. Omu 8.VII 16.VII 22.VII 29.VII 2.VIII Sinaia 1500 17.V 24.V 30.V 5.VI 9.VI Predeal 9.V 16.V 21.V 27.V 31.V Braşov 18.IV 28.IV 6.V 15.V 22.V

Vf. Omu

0

50

100

150

200

250

300

350

VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII

cm

Grosimi mediiGrosimi maxime

Sinaia 1500

0

50

100

150

200

250

300

350

VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII

cm

Grosimi mediiGrosimi maxime

Page 54: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

53

Predeal

0

50

100

150

200

250

300

350

VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII

cm

Grosimi mediiGrosimi maxime

Braşov

0

50

100

150

200

250

300

350

VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII

cm

Grosimi mediiGrosimi maxime

Fig. 26. Grosimea medie şi maximă lunară a stratului de zăpadă în arealul montan studiat

În aceste condiţii, cea mai mare durată medie a intervalului cu strat de zăpadă atinge pe cele mai înalte culmi 278 zile (Vf. Omu), cuprinsă între o durată minimă de 228 zile şi una maximă de 343 zile. În etajul forestier, durata medie a stratului de zăpadă este cuprinsă aproximativ între 180 şi 200 zile, duratele extreme variind între 130 şi 140 zile (durata minimă) şi 240-250 zile (durata maximă) (Clima României, 2008).

Grosimea medie a stratului de zăpadă atinge valori maxime în lunile de iarnă şi minime la începutul şi sfârşitul acestui sezon, depinzând de altitudinea reliefului, orientarea versanţilor faţă de fluxul radiativ, gradul de acoperire cu vegetaţie şi tipul acesteia. Menţinerea temperaturilor negativă favorizează acumularea stratului de zăpadă până la începutul primăverii în etajul forestier şi al verii în cel alpin, astfel încât grosimile medii cele mai mari sunt întâlnite în lunile februarie, martie şi chiar aprilie datorită condiţiilor favorabile de persistenţă întrunite. Grosimile medii lunare ale stratului de zăpadă (fig. 26) jalonează intervalul mediu anual al extinderii parametrului climatic în timpul anului, corelat cu condiţiile locale de geneză, persistenţă şi dispariţie ale acestuia în arealul montan studiat.

Regimul vântului este, de asemenea, foarte important în evaluarea potenţialului climato-turistic în sezonul rece al anului, atât prin valoarea parametrilor de frecvenţă şi viteză, cât şi în asociere cu prezenţa stratului de zăpadă sau producerea ninsorilor (prin acţiunea de transport şi redistribuire a zăpezii). Totodată, vântul poate avea implicaţii asupra gradului de asprime al vremii în timpul iernii.

Acest element meteorologic prezintă o serie de particularităţi induse de prezenţa orografiei şi a culoarelor montane şi de vale care canalizează curenţii de aer pe anumite direcţii. Astfel, în sectorul depresionar nordic mişcările aerului dominate sunt din direcţie nord-est către sud-vest, în concordanţă cu orientarea generală a văii Oltului. La Predeal şi Sinaia, direcţiile dominante sunt de la nord-vest la sud-est. La peste 2000 m, pe culmile cele mai înalte ale Munţilor Bucegi, vânturile dominante au direcţie nord-vest şi vest, în consens cu direcţia generală de circulaţie a atmosferei.

Vitezele medii ale vântului au cele mai mari valori pe direcţiile dominante ale acestuia, depăşind 7-8 m/s la altitudinile mari, ca urmare a lipsei obstacolelor majore şi scăzând la 2.5-3.5 m/s în arealul depresionar nordic, ca urmare a gradului mare de adăpost conferit de culmile montane limitrofe (unde creşte foarte mult frecvenţa calmului atmosferic: 39.2% Braşov) (Bogdan, Dragotă, 1997).

Page 55: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

54

b). Importanţa stratului de zăpadă pentru turismul de iarnă în arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

Stratul de zăpadă constituie o resursă cu valoare economică importantă (turism, sursă de apă potabilă şi producţie de energie) cu toate că poate induce hazarde naturale considerabile (avalanşe). Modificările survenite în regimul acestuia poate avea implicaţii atât directe, cât şi indirecte pentru mediul natural montan (râuri şi ecosisteme), dar şi consecinţe economice. Din punct de vedere turistic, stratul de zăpadă constituie o sursă valoroasă de venituri pentru populaţia din staţiunile montane în care se practică sporturi de iarnă. Viabilitatea financiară a turismului de iarnă în staţiunile montane depinde însă de prezenţa unui strat de zăpadă cu grosimi corespunzătoare pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, snowboard). Eckel (1938, citat de Laternser şi colab., 2003) sublinia importanţa unor praguri de grosime a stratului de zăpadă ca o bază în evaluarea condiţiilor de practicare a schiului în staţiunile montane din Elveţia, considerând: grosimea de 30 cm ca fiind suficientă, 50 cm ca fiind optimă şi pe cea de peste 70 cm ca fiind excelentă pentru practicarea acestui sport. Se apreciază că investiţiile pentru dezvoltarea staţiunilor turistice montane orientate pe practicarea schiului pot fi profitabile din punct de vedere economic numai dacă durata stratului de zăpadă este de cel puţin 100 zile pe an. Numai în acest fel, stratul de zăpadă poate oferi condiţiile necesare pentru utilizarea instalaţiilor de infrastructură turistică specifice practicării schiului (Abegg, 1996).

Carpaţii Meridionali, alături de cei Orientali, oferă condiţii optime pentru practicarea sporturilor de iarnă (între 1500 şi 1800-2000 m altitudine), prin deţinerea unui potenţial turistic important în perspectiva unei valorificări adecvate. În Carpaţii Româneşti, domeniul schiabil are extindere restrânsă prin raportarea la suprafaţa convenţională totală de circa 70000 km2 (Erdeli şi Gheorghilaş, 2006). Cu toate acestea, domeniul schiabil se desfăşoară

cu precădere în masivele montane Bucegi (116 ha), Postăvaru (57.4 ha), Clăbucetele Predealului (41.9 ha) şi Baiu (10 ha) (fig. 27). Ansamblul de staţiuni turistice montane incluse în aceste masive (Sinaia–

Buşteni–Azuga–Predeal–Poiana Braşov) deţin gradul de echipare tehnică cel mai complex, circa 80% din capacitatea de cazare şi circa 90% din totalul mijloacelor de transport cu cablu şi pârtii amenajate. În Carpaţii Meridionali şi mai ales în Masivul Bucegi, majoritatea pârtiilor de schi sunt situate între 800 şi 1500 m altitudine şi sunt

în cea mai mare parte amenajate, ceea ce le face în mod particular mai vulnerabile la variaţiile termice din timpul iernii.

Caracteristicile regimului termic şi incidenţa ninsorilor de la începutul şi sfârşitul sezonului rece sunt aspecte deosebit de importante care trebuie luate în analiză, constituind

0

20

40

60

80

100

120

140

Gut

âi-

Ţibl

eşR

odne

iCăl

iman

iBi

striţ

aC

eahlău

Gur

ghiu

Bara

olt

Postăv

aru

Piat

ra M

are

Clă

buce

tele

Pred

ealu

lui

Baiu

lui

Buce

giC

indr

elPa

râng

Ret

ezat

Vâlc

anM

unte

le M

icSe

men

icBi

hor

ha

Fig. 27. Distribuţia suprafeţelor domeniilor schiabile în

spaţiul montan al arealului de studiu comparativ cu restul masivelor montane din Carpaţii Româneşti (INCDT, 2003)

Page 56: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

55

elemente de bază favorabile desfăşurării activităţilor turistice. Majoritatea acestor activităţi se desfăşoară în spaţiul montan propriu-zis, care beneficiază de un bogat potenţial în acest sens, fiind asociate îndeosebi turismului montan şi practicării sporturilor de iarnă (în principal, schi). Întregul domeniu schiabil al Văii Prahovei şi zonei Braşov-Râşnov are o lungime de aproximativ 45 480 metri, cele 34 de pârtii fiind amplasate la altitudini de peste 1000 de metri. Pârtiile de schi din arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov aparţin a cinci staţiuni montane de interes naţional (M.O., partea I, nr. 609/13.07.2006):

• staţiunea Poiana Braşov, situată la 1030 m altitudine în Masivul Postăvaru, fiind una dintre cele mai apreciate staţiuni de schi din România, din punct de vedere a dotărilor şi a infrastructurii de cazare oferite. Sezonul de schi este deschis timp de 5 luni pe an, de la începutul lunii decembrie până la sfârşitul lunii aprilie, beneficiind de un strat de zăpadă care atinge în medie 60 cm. În Poiana Braşov există zece pârtii de schi, însumând o lungime de 15445 m, amplasate la altitudini cuprinse între 950 şi 1800 m. În ceea ce priveşte nivelul de dificultate al acestora, una este de dificultate medie, şase pârtii sunt dificile, trei pârtii sunt uşoare.

• staţiunea Predeal, situată la 1040 m altitudine între Munţii Bucegi şi Baiu, fiind o staţiune deosebit de activă în sezonul de iarnă, care se bucură de un flux turistic important. Sezonul de schi este deschis 4 luni pe an, de la începutul lunii decembrie până la sfârşitul lunii martie, stratul de zăpadă având în medie grosimi de 50 cm. În Predeal există 8 pârtii de schi, respectiv 4 pârtii uşoare, 3 pârtii medii şi o pârtie dificilă. Pârtiile de schi sunt amplasate la altitudini de sub 1500 m, iar lungimea lor totală este de 8530 m;

• staţiunea Azuga situată la 950 m altitudine între Munţii Bucegi şi Baiu, unde sezonul de schi este deschis timp de 4 luni pe an (decembrie-martie). În Azuga există şase pârtii de schi, dintre care trei pârtii de dificultate medie şi 3 pârtii uşoare, având o lungime totală de 6 320 m. Pârtiile sunt amplasate la altitudini de 1000-1500 m;

• staţiunea Buşteni, situată la 1040 m altitudine în Munţii Bucegi, unde sezonul de schi este deschis 4 luni pe an, de la începutul lunii decembrie până la sfârşitul lunii martie. În Buşteni există o singură pârtie de schi de dificultate medie, punctul de plecare aflându-se la altitudinea de 1295 m, iar cel de sosire la 1000 m, lungimea sa totală fiind de 1400 m. Pârtia Kalinderu are o stare bună şi este amplasată între 1000 şi 1295 m.

• staţiunea Sinaia, situată la 850 m altitudine între Munţii Bucegi şi Baiu, unde sezonul de schi este deschis în general în intervalul decembrie-martie, uneori cu posibilităţi de prelungire în intervalul noiembrie-aprilie (în funcţie de caracteristicile climatice ale iernilor). Domeniul schiabil din Sinaia are o lungime de 12676 m, fiind situat la altitudini de peste 1500 m (1607-2056 m). Există în total 9 pârtii de schi omologate dintre care 7 pârtii au dificultate medie, 1 pârtie uşoară şi 1 dificilă.

Analiza duratei stratului de zăpadă pentru trei staţii meteorologice reprezentative pentru Masivul Bucegi şi staţiunile montane situate în cadrul acestora (Vf. Omu 2504 m, Sinaia 1510 m şi Predeal 1090 m) indică o reducere a numărului de zile cu strat de zăpadă, mai ales în cazul staţiunilor situate sub 1500 m, o situaţie comparabilă cu ceea ce se întâmplă în Alpii Elveţieni şi Francezi (Baumgartner, Apfl, 1994; Martin, Durand, 1998; Beniston, 1997; Beniston şi colab., 2003). Stratul de zăpadă este, astfel, unul din parametrii climatici cu

Page 57: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

56

un grad ridicat de sensibilitate faţă de posibilele efecte ale schimbărilor climatice asupra climatului montan, prin dependenţa acestuia faţă de temperatură şi precipitaţii. Creşterea valorilor termice şi tendinţa de scădere a numărului de zile cu precipitaţii sub formă de ninsoare în timpul sezonului rece vor induce o reducere treptată în viitor a duratei sezonului cu zăpadă, o situaţie deja resimţită în mai multe areale din cadrul Carpaţilor Româneşti. În condiţiile menţinerii acestor tendinţe, este foarte posibil ca desfăşurarea activităţilor turistice în majoritatea staţiunilor montane orientate pe practicarea sporturilor de iarnă să fie afectate.

Pe fondul procesului general de încălzire al climei, iernile în Carpaţii Româneşti tind să devină mai calde, frecvenţa zilelor cu extreme negative să se reducă, iar zilele cu caracteristici termice de iarnă să fie mai puţin numeroase, în paralel cu o tendinţă semnificativă de reducere a frecvenţei zilelor cu strat de zăpadă. Acest cumul de condiţii de variabilitate climatică a atras pierderi în activitatea operatorilor turistici orientaţi în domeniul practicării sporturilor de iarnă în majoritatea staţiunilor montane din România. Implicit, activităţile turistice de iarnă desfăşurate în arealul Valea Prahovei-Poiana Braşov au fost de asemenea afectate, mai ales în condiţiile în care se cunoaşte faptul că acest areal include încă cea mai mare parte a domeniului schiabil din Carpaţii Româneşti şi deţine, totodată, o pondere importantă sub aspectul infrastructurii turistice de primire la nivelul regiunilor montane din ţara noastră3.

În mod curent, pârtiile de schi din Carpaţii Româneşti sunt amplasate în intervalul altimetric 800-2000 m, însă condiţiile optime pentru acest sport sunt întrunite în intervalul 1500-2000 m. Pârtiile de schi din arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov sunt considerate a fi deosebit de expuse variaţiilor condiţiilor termice şi pluviometrice de iarnă, generate pe fondul procesului general de încălzire a climei montane deja resimţit, deoarece majoritatea acestora se desfăşoară între 800 şi 1500 m.

Din punct de vedere climatic, o regiune este considerată favorabilă pentru practicarea sporturilor de iarnă prin lipsa temperaturilor negative extreme excesive sau a unor fenomene de viscol puternice şi frecvente, durate medii ale stratului cu zăpadă de cel puţin 120 zile/an şi grosimi medii decadice ale stratului de zăpadă de cel puţin 15-20 cm (INCDT, 2003). Spre exemplificare, în tabelul 12 sunt redate sintetic condiţiile de favorabilitate climatică pentru practicarea sporturilor de iarnă în arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov, prin prisma staţiilor meteorologice existente.

Tabelul 12. Favorabilitatea climatică pentru practicarea sporturilor de iarnă în arealul montan Valea

Prahovei-Poiana Braşov, în intervalul de persistenţă maximă a stratului de zăpadă (noiembrie-aprilie)

Indicatori climatici de favorabilitate pentru sporturile de iarnă

Vf. Omu*

(2504 m) Sinaia 1500

(1510) Predeal (1090 m)

Temperaturi extreme (media temperaturilor minime ale aerului, ºC)

-12.7 -7.7 -7.1

Temperaturi extreme (media temperaturilor maxime ale aerului, ºC)

-2.5 5.0 6.7

Durata medie anuală a intervalului cu strat de zăpadă (zile) 281 191 179 Numărul de zile cu strat de zăpadă cu grosimi >20 cm 136 94 88 Data medie a primului strat de zăpadă 19.IX 24.X 29.X Data medie a ultimului strat de zăpadă 25.VI 30.IV 27.IV Numărul de zile cu îngheţ în aer 179 146 154

3 Concentrează peste jumătate din domeniul optim de schi şi peste o treime din capacitatea totală de cazare din Carpaţii Româneşti (INCDT, 2003).

Page 58: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

57

Numărul de zile cu viscol 38 8 6 Numărul de zile cu vânt tare (>16 m/s) 90 11 3

*Staţie meteorologică reprezentativă pentru condiţiile climatice specifice etajului alpin, dar utilizată pentru comparaţie.

Sursa: Micu şi Dincă, 2008

Comparativ cu staţiunile de schi din Alpi, staţiunile turistice din arealul montan analizat nu pot fi considerate viabile în marea lor majoritate (excepţie: pârtiile de altitudine ale staţiunii Sinaia). Raportat însă la condiţiile climatice locale, în regiune există favorabilitate pentru practicarea schiului numai în intervalul decembrie-martie, îndeosebi pe pârtiile situate la peste >1500 m, din staţiunile Sinaia şi Poiana Braşov.

Modificările survenite în regimul termic şi mai ales în cel pluviometric, pe fondul procesului general de încălzire a climei montane, pot avea implicaţii economice majore pentru practicarea activităţilor turistice din sezonul rece în majoritatea staţiunilor montane. În acest context, se conturează o posibilă tendinţă de orientare a fluxului turistic către arealele montane mai înalte, cu domenii schiabile pretabile pentru practicarea sporturilor de iarnă, unde există încă posibilitatea formării unui strat de zăpadă naturală viabil şi care poate susţine astfel de activităţi turistice. Spre exemplificare, cele mai vizibile modificări survenite în perioada 1961-2000 se manifestă în privinţa ninsorilor, care prezintă o tendinţă de scădere susţinută, atât în intervalul noiembrie-aprilie, cât şi în timpul sezonului oficial de schi (decembrie-martie), adoptat în numeroase staţiuni montane (fig. 28).

Noiembrie-Aprilie

0

20

40

60

80

100

120

1961

-196

219

63-1

964

1965

-196

619

67-1

968

1969

-197

019

71-1

972

1973

-197

419

75-1

976

1977

-197

819

79-1

980

1981

-198

219

83-1

984

1985

-198

619

87-1

988

1989

-199

019

91-1

992

1993

-199

419

95-1

996

1997

-199

819

99-2

000

Num

ăr d

e zi

le

Sinaia 1,500 m (-11.8 zile/deceniu)Predeal (-10.6 zile/deceniu)

Decembrie-Martie

0

20

40

60

80

100

120

1961

-196

219

63-1

964

1965

-196

619

67-1

968

1969

-197

019

71-1

972

1973

-197

419

75-1

976

1977

-197

819

79-1

980

1981

-198

219

83-1

984

1985

-198

619

87-1

988

1989

-199

019

91-1

992

1993

-199

419

95-1

996

1997

-199

819

99-2

000

Num

ăr d

e zi

le

Sinaia 1,500 m (-10.6 zile/deceniu)Predeal (-10.0 zile/deceniu)

Fig. 28. Variaţia şi tendinţa de evoluţie a numărului de zile cu ninsoare pe două intervale de timp reprezentative pentru practicarea sporturilor de iarnă în arealul montan studiat

Page 59: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

58

Din aceste considerente, există un interes tot mai susţinut pentru adaptarea la noile condiţii climatice din timpul sezonului rece. Astfel, autorităţile locale din staţiunile montane

de pe Valea Prahovei fac eforturi susţinute pentru echiparea pârtiilor de schi incluse în domeniul schiabil, cu instalaţii de producere a zăpezii artificiale, prin investiţii importante susţinute, fie prin accesarea de fonduri guvernamentale, fie prin aplicare de proiecte dedicate dezvoltării infrastructurii specific turistice. În prezent, s-au făcut investiţii pentru dotarea cu instalaţii de zăpadă artificială a 8 pârtii de schi din întregul areal montan studiat (dintr-un număr total de 34 de pârtii), numai în staţiunile Buşteni, Azuga, Predeal şi Poiana Braşov, pe

pârtii de schi situate în general între 1000 şi 1500 m altitudine (fig. 29). De menţionat este faptul că Sinaia deţine cel mai înalt domeniu schiabil (între 1607m şi 2056 m), unde sporturile de iarnă sunt practicate în condiţii de zăpadă naturală.

Prin nivelul actual de dotare al pârtiilor de schi din arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov cu instalaţii de zăpadă artificială nu se reuşeşte contracararea efectelor procesului general de încălzire a climei (mai ales prin ierni mai calde şi frecvenţă a precipitaţiilor sub formă solidă în scădere). Tunurile de zăpadă pot constitui o alternativă de compensare a acestora asupra prezenţei stratului de zăpadă naturală pe pârtiile de schi, mai ales la limita inferioară a pârtiilor şi în sectoarelor de confluenţă a mai multor piste unde traversarea este importantă. Cu toate acestea, există şi limitări. Factorul termic poate restricţiona funcţionarea acestor instalaţii, pentru care sunt necesare valori ale temperaturii aerului cu cel puţin 2ºC sub pragul îngheţului. Spre exemplificare, în iernile calde 2000-2001 şi 2006-2007 din arealul montan studiat, când abaterile termice au fost mai mari de 2ºC faţă de normală, funcţionarea acestor instalaţii nu a fost posibilă în majoritatea staţiunilor turistice.

c). Hazardele climatice în arealul montan Valea Prahovei – Poiana Braşov Hazardele climatice care afectează în general teritoriul României, deşi au trăsături

comune, îmbracă caracteristici regionale în funcţie de tipul de circulaţie atmosferică şi de poziţia geografică a arealului de studiu, în raport cu formele majore de relief. La acestea se adaugă influenţele climatice exterioare şi tipul de timp dominant influenţate de barajul orografic al Carpaţilor, care prin poziţia, altitudinea, masivitatea, orientarea şi forma sa jalonează extinderea ariilor cu diferite tipuri şi intensităţi de vulnerabilitate la hazardele climatice. În general, arealul montan al Văii Prahovei este expus, prin poziţia şi particularităţile sale specifice, hazardelor termice, pluviale şi mixte, determinate de

0

2

4

6

8

10

Sinaia Buşteni Azuga Predeal Pârâul Rece PoianaBraşov

Nr. total pârtii de schi Nr. pârtii de schi cu instalaţii de zăpadă artificială

Fig. 29. Situaţia dotărilor cu instalaţii de zăpadă artificială a

pârtiilor de schi din arealul montan studiat (INCDT)

Page 60: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

59

principalii factori climatogeni: circulaţia generală a atmosferei, radiaţia solară şi suprafaţa activă subiacentă.

Prin poziţia sa la adăpostul înălţimilor montane înconjurătoare şi în special prin formele negative de relief caracteristice culoarului de vale pe care îl reprezintă, arealul montan al văii Prahovei prezintă o azonalitate a fenomenelor climatice, manifestată ca arie de discontinuitate climatică în Carpaţi, în special în domeniul termic şi pluviometric.

Hazardele termice sunt determinate de durata, frecvenţa şi intensitatea advecţiilor maselor de aer dominant vestice şi sudice, cu grad diferit de umezeală, care imprimă caracteristici termice moderate sau excesive în funcţie de modul de manifestare. Beneficiind de adăpostul înălţimilor Carpatice din est şi vest, arealul montan al Văii Prahovei este mai puţin afectat de advecţiile est-europene care, în general, provoacă scăderi accentuate şi de cele mai multe ori bruşte de temperatură.

Hazardele pluviale sunt favorizate de un regim pluviometric bogat şi constant în tot timpul anului, determinat de prezenţa şi canalizarea maselor de aer cu potenţial pluvial mare, dar şi de altitudine.

Hazardele mixte sunt determinate de acţiunea combinată a unuia sau mai multor elemente climatice în situaţii sinoptice favorabile şi influenţate de particularităţile suprafeţei active subiacente.

Clasificarea fenomenelor de hazard climatic (termic, pluvial şi mixt) după momentul producerii în timpul anului a dus la identificarea de hazarde climatice specifice semestrului rece al anului, hazarde climatice din semestrul cald al anului şi hazarde climatice cu producere în tot timpul anului. În vederea evidenţierii favorabilităţii spaţiului analizat pentru desfăşurarea activităţilor turistice şi sportive în sezonul de iarnă, s-a pus accent pe analiza impactului hazardelor climatice din semestrul rece al anului asupra mediului.

Hazardele climatice din semestrul rece reprezintă abaterile termice negative de la starea normală cauzată de: poziţia centrilor barici faţă de arealul de interes, frecvenţa şi intensitatea proceselor de răcire şi viteza de deplasare a tipurilor de mase de aer. Aceste condiţii genetice sunt amplificate sau diminuate de caracteristicile suprafeţei subiacente. Principalele hazarde climatice din semestrul rece al anului resimţite în arealul analizat sunt:

• inversiunile de temperatură din timpul iernii; • valurile de frig polar sau arctic şi singularităţile termice negative; • viscolul; • poleiul; • ceaţa; • avalanşele; • chiciura şi depunerile de gheaţă pe conductorii aerieni; • vântul tare şi vijeliile. Inversiunile de temperatură se definesc drept stratificaţii termice în care temperatura

aerului creşte cu înălţimea, fiind efectul invers al convecţiei termice. Acestea sunt condiţionate de configuraţia reliefului faţă de direcţia de deplasare a maselor de aer tributare centrilor barici dominanţi în timpul anului, precum şi de frecvenţa şi intensitatea unor procese de răcire masivă a aerului geros şi uscat. În contextul reliefului de vale, iarna, pe timp cu calm atmosferic se menţin temperaturi scăzute, iar în condiţiile existenţei unor surse de poluare a aerului determină, amplifică şi întreţin manifestarea acestui fenomen la nivelele inferioare unde se desfăşoară întreaga activitate. De regulă, inversiunile termice se produc în regim anticiclonic cu cer senin în orele de noapte, stimulate şi de răcirea radiativă a

Page 61: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

60

suprafeţei subiacente, care se diminuează invers proporţional cu gradul de nebulozitate. În strânsă legătură şi concomitent cu inversiunile de temperatură, dar şi dependent de caracteristicile suprafeţei active (mai ales de altitudinea şi forma de relief a ariilor topoclimatice adiacente) este alternanţa fenomenului îngheţ-dezgheţ, a cărei frecvenţă creşte în lungul culoarelor de vale şi în spaţiile depresionare.

De regulă, aceste inversiuni termice reprezintă perturbaţii neperiodice favorizate de producerea lor întâmplătoare, de intensitatea diferită a proceselor de răcire precum şi de durata manifestării. Sunt însă situaţii când spaţiul afectat de inversiuni termice este mult mai extins, până la întreaga suprafaţă a ţării, cum a fost situaţia din 11-19 ianuarie 1965. Unda de propagare a început în estul ţării (având cea mai mare durată de 164 ore), a înaintat către vest până la Timişoara (unde durata inversiunii s-a redus la 20 de ore) şi centrul Transilvaniei (unde a persistat 110 ore), formele depresionare de relief contribuind semnificativ la creşterea intensităţii şi duratei inversiunii.

După geneză, inversiunile termice sunt de trei tipuri: de radiaţie, de advecţie şi advectiv-radiative. Cele mai periculoase sunt cele mixte rezultate din combinarea mai multor procese genetice (advectiv-radiative şi orografice) cu mai multe condiţii locale (prezenţa stratului de zăpadă închegat, existenţa unor culoare de vale, spaţii depresionare etc.). În aceste condiţii, scurgerea gravitaţională a aerului rece de pe versanţii înconjurători creează inversiuni termice orografice care contribuie la intensificarea procesului de răcire şi creşterea grosimii stratului de inversiune. Cu cât arealul este mai închis, cu atât orizontul este mai puternic ecranat de către versanţii limitrofi, ducând la reducerea duratei insolaţiei şi implicit la creşterea duratei şi intensităţii inversiunilor termice care în regim diurn se produc mai devreme seara, persistând mai mult timp dimineaţa. Aprecierea intensităţii inversiunilor de temperatură s-a făcut după: valorile medii, mediile temperaturilor minime zilnice şi cele absolute caracteristice lunilor ianuarie şi februarie (tabelul 13).

Tabelul 13. Valorile temperaturii medii, mediile minimelor zilnice şi cele absolute caracteristice lunilor

ianuarie şi februarie la staţiile meteorologice din arealul montan al văii Prahova

Temperatura medie (0C) Media minimelor zilnice (0C) Minimele absolute (0C) Staţia meteorologică ianuarie februarie ianuarie februarie ianuarie februarie Braşov -4.4 -2.6 -8.5 -6.8 -38.5 (Bod) -34.5 Predeal -4.9 -5.1 -8.7 -7.8 -27.5 -33.8 Sinaia 1500 -5.2 -5.1 -8.5 -8.3 -26.5 -26.0 Vf. Omu -10.3 -10.6 -13.2 -13.5 -32.3 -38.0

Sursa: prelucrare după baza de date ANM

Page 62: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

61

Dacă la nivelul întregii ţări, sectorul carpatic prezintă o vulnerabilitate mixtă din punct de vedere al inversiunilor de temperatură (tabelul 13), la nivel local, pe baza unei analize detaliate a parametrilor caracteristici, se disting grade diferite de vulnerabilitate (fig. 30). Astfel, în arealul montan al Văii Prahovei inversiunile de temperatură din timpul iernii prezintă în cea mai mare parte a teritoriului (58%) o vulnerabilitate mare, cu excepţia arealului de nord suprapus sectorului depresionar al Braşovului, unde acesta este foarte mare (34%) şi a celui sudic al depresiunii Comarnic, unde vulnerabilitatea este medie (8%).

Pentru întocmirea hărţii privind vulnerabilitatea faţă de inversiunile de temperatură s-au luat în considerare toţi factorii care concură la apariţia, persistenţa şi intensificarea acestora precum şi caracteristicile lor care au condus la diferite clasificări (geneză, aspectul suprafeţei active, intensitate etc.). Faţă de criteriile generale de clasificare a intensităţii inversiunilor

de temperatură la nivelul României, treptele de vulnerabilitate faţă de acest hazard climatic în arealul montan al Văii Prahovei sunt temperatura medie în lunile ianuarie şi februarie cuprinsă între -2.0…- 2.90C şi minime absolute de -25.0…-32.00C pentru vulnerabilitatea mare, respectiv < -4.00C şi -25.0…-38.50C în cazul celei foarte mari (Depresiunea Braşov).

Privite sub aspectul singularităţilor termice negative generatoare de valuri de frig polar sau arctic, acest hazard climatic apare mai evident când temperaturile minime absolute (tabelul 14) se înregistrează în secvenţe temporale cu durate scurte şi pe suprafeţe mai mult sau mai puţin extinse.

Tabelul 14. Temperaturile minime absolute (0C) din semestrul rece al anului înregistrate la

staţiile meteorologice din arealul montan al Văii Prahovei-Poiana Braşov (1901-2007)

Lunile Ianuarie Februarie Martie Octombrie Noiembrie Decembrie Staţia

meteo Valoare/data producerii Bod -38.5/25.1942 -34.5/11.1929 -28.0/2.1932 -10.6/31.1943 -21.5/30.1948 -32.2/24.1902 Predeal -27.5/12.1950 -33.8/11.1929 -23.9/1.1963 -12.8/27.1946 -19.3/10.1956 -25.0/20.1931 Sinaia 1500 -26.5/18.1963 -26.0/20.1985 -23.0/4.1987 -13.4/29.1997 -17.5/12.1993 -21.8/27.1996

Fig. 30. Harta vulnerabilităţii la inversiuni de

temperatură a arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

Page 63: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

62

Vf. Omu -32.3/18.1964 -38.0/10.1929 -29.6/5.1987 -19.0/26.1946 -30.8/30.1957 -32.4/1.1957 Sursa: prelucrare după baza de date ANM

Specifice semestrului rece al anului sunt şi zilele cu temperaturi caracteristice în evidenţierea hazardelor climatice.

Zilele cu îngheţ (temperaturi minime de ≤00C). Frecvenţa anuală a acestora (tabelul 15) în spaţiul analizat oscilează între 120-140 zile în Depresiunea Braşov (138.3 zile), crescând valoric odată cu altitudinea la peste 160 zile la înălţimi cuprinse între 1100 şi 1600 m (168.9 zile/ Predeal, 163.2 zile/ Sinaia 1500). La cele mai mari înălţimi se ating şi cele mai multe zile cu îngheţ respectiv peste 250 zile (256.7 zile/ Vârfu Omu).

Intervalul din an în care astfel de zile caracteristice semestrului rece al anului acoperă în principal lungimea anului climatologic este 1 august – 31 iulie la staţia meteorologică Vf. Omu, reducându-se odată cu altitudinea la septembrie – iunie (staţiile Predeal şi Sinaia 1500) şi septembrie – mai (Braşov). Caracterul de hazard climatic în acest caz este dat de apariţia unor astfel de temperaturi în afara lungimii medii multianuale a intervalului de manifestare sau frecvenţa unor astfel de zile depăşeşte media lunară multianuală a acestora.

Tabelul 15. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu îngheţ (1961-2000)

Lunile Staţia

meteorologică VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII Anual

Predeal 1.5 11.6 21.8 29.8 30.7 27.4 27.8 16.7 2.8 0.2 170.3 Sinaia 1500 0.1 1.9 11.2 19.5 27.8 29.8 27.2 25.7 16.1 3.5 0.4 163.3 Vf. Omu 5.9 13.4 23.5 28.9 30.9 31.0 28.3 30.9 29.2 22.7 10.1 6.3 256.7

Tabelul 16. Numărul mediu lunar şi anual de zile de iarnă (1961-2000)

Lunile Staţia

meteorologică VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII Anual

Predeal 0.4 4.5 12.9 15.6 12.1 6.4 0.7 52.6 Sinaia 1500 0.1 1.2 7.4 14.5 18.3 16.6 11.3 2.7 0.1 0.0 72.2 Vf. Omu 0.2 2.4 7.9 18.9 27.7 29.6 27.1 23.7 14.9 4.2 1.2 0.3 158.1

Zilele de iarnă (temperaturi maxime de ≤00C). Numărul mediu anual (tabelul 16) al

acestora depăşeşte 30 zile în regiunea depresionară din nordul arealului analizat (38.4 zile/ Braşov), crescând la 50-70 de zile în sectorul carpatic al văii Prahovei (52.6 zile/ Predeal, 72.2 zile/ Sinaia 1500) şi chiar peste 150 zile pe cele mai mari înălţimi (158.1 zile/ Vârfu Omu). În regim lunar astfel de zile pot acoperi aceleaşi intervale ca şi în cazul zilelor cu îngheţ, frecvenţa cea mai mare a acestora fiind în lunile noiembrie-martie.

Nopţile geroase (temperatura minimă ≤-100C). Numărul mediu anual cu nopţi geroase este de aproximativ 30 de zile în regiunea depresionară din nord (30.1 zile/ Braşov), crescând uşor la 35-40 la altitudini mai mici de 1600 m (33.6 zile/ Predeal, 37.7 zile/ Sinaia 1 500) şi depăşind 90 zile pe cele mai mari înălţimi (98.5 zile/ Vârfu Omu). În comparaţie cu celelalte temperaturi caracteristice negative, intervalul din an afectat de nopţile geroase se reduce la septembrie-mai la altitudinile cele mai mari, scăzând altitudinal până la octombrie-aprilie în restul spaţiului analizat (tabelul 17).

Tabelul 17. Numărul mediu lunar şi anual de nopţi geroase (1961-2000)

Page 64: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

63

Lunile Staţia meteorologică VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII

Anual

Predeal 0.1 2.0 7.7 12.6 9.1 4.2 0.1 33.6 Sinaia 1500 0.1 2.9 7.4 11.9 9.7 5.7 0.0 37.7 Vf. Omu 0.6 3.2 10.0 18.3 22.1 19.9 17.4 6.5 0.5 98.5

Singularităţile termice negative şi frecvenţa zilelor caracteristice de iarnă ţin cont de

condiţiile termice restrictive (temperaturi minime ce depăşesc anumite praguri), caracteristice fiecărui sezon rece al anului, iar condiţiile de hazard sunt îndeplinite de valorile cât mai reduse ale parametrilor termici negativi sau de producerea acestora în afara intervalului mediu de manifestare.

Viscolul constituie un fenomen meteorologic periculos la geneza căruia participă mai multe elemente: ninsoarea, cantitatea de zăpadă căzută, viteza vântului care îi imprimă caracteristici specifice şi condiţiile locale unde se produce. Conform Organizaţiei Meteorologice Mondiale, viscolul se defineşte ca fiind fenomenul climatic caracterizat prin transport de zăpadă deasupra suprafeţei active, provocat de un vânt suficient de puternic şi turbulent, însoţit sau nu de ninsoare. În spaţiul analizat sunt prezente toate tipurile de viscol:

• viscolul general caracterizat prin vânt tare, ninsoare, spulberarea şi transportul zăpezii la sol şi în altitudine;

• viscol cu ninsoare caracterizat prin ninsoare şi viteză mare a vântului; • viscolul cu transport de zăpadă la sol caracterizat prin viteze mari ale vântului

care spulberă zăpada acumulată pe sol fără a fi însoţit de ninsoare; • viscolul cu transport de zăpadă în altitudine, având şi viteze mari ale vântului şi

spulberări şi transport de zăpadă la altitudini mari. De asemenea, în arealul montan al văii Prahova - Poiana Braşov sunt specifice toate

categoriile de intensităţi ale viscolelor: moderate când viteza vântului este mai mică de 10 m/s, intense cu viteze între 10-15 m/s şi violente când viteza este mai mare de 15 m/s.

Acest fenomen climatic are caracter de hazard, provocând pagube mari şi dezechilibre de mediu, atunci când poate afecta sănătatea oamenilor, buna desfăşurare a activităţilor socio-umane inclusiv desfăşurarea activităţilor turistice. Calitatea de hazard climatic este atribuită viscolului, cu deosebire atunci când este asociat cu viteze ale vântului de peste 15 m/s (viscole puternice) şi cu grosimi ale stratului de zăpadă continuu de peste 25-50 cm, sau troiene de 1-2 metri înălţime.

Page 65: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

64

Ca fenomen de hazard climatic, viscolul se produce în plin sezon de iarnă, în special în ianuarie-februarie, având totuşi frecvenţe mici şi în celelalte luni ale semestrului rece al anului.

Condiţiile genetice ale viscolului sunt întrunite de interacţiunea anticiclonilor est-european, azoric sau scandinav cu perturbaţiile ciclonilor de pe Marea Mediterană sau Marea Neagră. În acest caz, contrastul termic dintre masa de aer rece aflată la sol şi cea caldă din altitudine este deosebit de mare (20-25°C pe orizontală), generând gradienţi barici de 4-5mb/100 km şi termici de 2-3°C/100km. Parametrii de frecvenţă şi viteză ai vântului completează aspectul de hazard climatic, evidenţiind sensul advecţiei aerului rece, respectiv mărimea/valoarea contrastului termobaric determinantă în creşterea turbulenţei iniţiale atmosferice şi a componentei mecanice a vântului.

Tabelul 18. Parametrii climatici caracteristici treptelor de vulnerabilitate la viscol

Treapta de vulnerabilitate Frecvenţa maximă anuală în zile (N)

Grosimea maximă absolută a stratului de zăpadă în cm (G)

Mică 1-2 60-120 Medie 2-3 100-125 Mare 4-9 120-175

Mixtă (mică, medie, mare) Mică în depresiuni (N=1-2 zile; G=75-100 cm) şi mare pe înălţimile Carpatice (N= ≥10-20 zile; G=370 cm, până la 600-700 cm pe văi)

Sursa: Bogdan, Marinică, 2007

În ansamblu, sectorul carpatic cu multitudinea formelor de relief local caracteristice prezintă mai cu seamă o vulnerabilitate mixtă (tabelul 18). La scară locală, arealul analizat prezintă o vulnerabilitate medie (55% din teritoriul analizat) la acest hazard climatic în nord (depresiunea Braşov) pusă în evidenţă de o frecvenţă maximă anuală de 2.2 zile cu viscol în condiţiile unui strat de zăpadă cu o grosime maximă de 292 cm/aprilie 1972. În lungul văii Prahovei se disting altitudinal (fig. 31) două trepte de vulnerabilitate: medie la altitudinile cele mai joase şi mare (45%) la înălţimile staţiilor meteorologice Predeal (5.6 zile), Sinaia

Fig. 31. Harta vulnerabilităţii la viscol a arealului montan

Valea Prahovei-Poiana Braşov

Page 66: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

65

(7.9) şi Vf. Omu (43.3 cazuri). În cursul anului, viscolul se manifestă începând cu luna septembrie la Vf. Omu şi noiembrie la celelalte staţii analizate, până în aprilie la Braşov şi Predeal, mai la Sinaia şi iulie la Vf. Omu, însă, caracterul de hazard climatic este complinit în lunile ianuarie, februarie, martie.

Acţiunea viscolului se resimte şi asupra organismului uman, determinând răcirea corpului mult mai rapidă şi mai intensă decât în situaţii de calm atmosferic. Acesta, asociat cu efectul mecanic al stratului de zăpadă cu grosimi apreciabile, îngreunează buna desfăşurare a activităţilor turistice, inclusiv a traficului rutier şi feroviar.

Avalanşele reprezintă mase de zăpadă care se deplasează gravitaţional, prin alunecare sau rostogolire, cu viteze mari (50-200 km/h), pe văile şi pe versanţii cu pante accentuate, care antrenează în drumul lor bolovani, pietre mari, arbori sau alte obiecte întâlnite în cale, mărindu-şi treptat viteza, volumul şi greutatea.

Avalanşele reprezintă un hazard climatic datorită faptului că unul dintre factorii dominanţi este existenţa stratului de zăpadă cu o grosime suficient de mare, care nu poate exista decât în anumite tipuri de climat. În arealul analizat, avalanşele sunt o consecinţă a ninsorilor abundente însoţite de viscole violente şi a stratului de zăpadă cu grosimi mari din regiunile montane înalte, aflate într-un echilibru instabil pe versanţi şi pe văi.

În general, principalele cauze de producere a avalanşelor pot fi grupate în cauze de ordin climatic sau geomorfologic sau cauze naturale şi antropice. Condiţiile climatice favorabile depind de ninsorile abundente, stratul gros de zăpadă şi alternanţa temperaturilor negative cu cele pozitive care duc la topirea şi ruperea stratului de zăpadă. Cauzele geomorfologice se referă la expoziţie, pantă, lungimea versantului, acoperirea cu pădure, care pot determina deplasarea zăpezii şi pot influenţa viteza ei de deplasare.

Cauzele naturale vizează mişcările seismice (pot antrena concomitent mai multe avalanşe), suprapunerea mai multor tipuri de straturi de zăpadă (primul strat granulat şi cu crustă îngheţată, restul straturilor putând fi de orice altă natură (pulver, compact), cornişele (care prin mărire devin instabile, antrenând restul masei de zăpadă), în timp ce cauzele antropice se referă la tăierea pădurii de pe versanţi, vibraţiile sau fisurarea stratului de zăpadă produse în urma deplasării unui schior, om sau animal pe creastă etc.

Principalele tipuri de avalanşe sunt : avalanşa pulver (atunci când forţa distructivă este mai mică iar decesul persoanelor surprinse de avalanşe este cauzat de asfixiere); avalanşa în plăci (are cea mai mare forţă distructivă, fiind antrenate mai multe straturi compacte delimitate de cruste îngheţate, iar decesul intervine prin zdrobire şi asfixiere) şi avalanşa mixtă ( cu o forţă distructivă medie).

Cele mai afectate areale din spaţiul analizat sunt: telecabina Buşteni – Cantonul Piatra Arsă, Buşteni – Pichetul Roşu – Bucşoiu – Vârfu Omu, Buşteni – Pichetul Roşu – Mălăieşti, Buşteni – Pichetul Roşu – Cabana Caraiman – Cabana Babele. În Munţii Bucegi cele mai multe avalanşe se înregistrază în arealul localităţii Buşteni cu următoarele caracteristici principale: nu afectează locuinţele populaţiei, nu blochează căile rutiere sau feroviare, însă afectează traseele turistice şi intervenţia echipelor de salvamont (I.S.U., Prahova).

Poleiul. Alături de celelalte hazarde climatice din semestrul rece al anului cu implicaţii majore asupra activităţilor socio-economice şi a peisajului geografic poate fi inclus şi poleiul. Acesta este un fenomen meteorologic care constă în depunerea unui strat subţire de gheaţă densă, mată sau transparentă, care apare la sol şi pe obiecte, mai ales pe partea expusă vântului, în urma îngheţării picăturilor de apă care cad pe o suprafaţă puternic răcită. Poleiul se produce cel mai frecvent la temperaturi cuprinse între 00 şi –30C şi este unul dintre cele

Page 67: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

66

mai periculoase fenomene atmosferice, având un impact negativ pentru toate tipurile de transport (rutiere, aeriene, prin cablu) sau activităţi turistice, afectând totodată şi starea de sănătate a populaţiei prin incidenţa mare a fracturilor, traumatismelor etc.

Cauzele apariţiei acestui hazard climatic sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer, mai exact înlocuirea unui câmp depresionar cu unul anticiclonic în extindere, sau invers, înlocuirea unui câmp anticiclonic în retragere cu unul depresionar în extindere, fenomen sinoptic care determină îngheţarea şi sublimarea vaporilor de apă la contactul cu suprafaţa subiacentă dând naştere la diferite tipuri de depunere.

În general, poleiul rezultă fie dintr-un fenomen meteorologic de iarnă (chiciură, măzăriche, zăpadă umedă, brumă etc.) fie dintr-o combinaţie de depuneri succesive în diferite condiţii de timp favorabile, specifice fiecărei depuneri.

Caracterul de hazard al poleiului este îndeplinit de temperaturile negative care, deşi nu ating valori foarte scăzute, provoacă şi întreţin prin pelicula îngheţată, o acţiune mecanică asupra tuturor obiectelor, care sub influenţa greutăţii se torsionează, sau se rup.

Tabelul 19. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu polei (1961-2000)

Lunile Staţia

meteorologică I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Braşov 0.3 0.1 0.1 0.1 0.5 1.1 Predeal 0.8 0.6 0.3 0.1 0.3 1.0 1.4 4.5 Sinaia 1500 0.8 0.2 0.4 0.1 0.5 0.6 0.7 3.3 Vf. Omu 0.1 0.1 0.5 0.5 0.3 0.2 0.4 0.5 0.4 0.1 3.1

Sursa: baza de date ANM

Fig. 32. Harta vulnerabilităţii la polei a arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

În arealul montan al văii Prahovei, acest

fenomen meteorologic periculos (tabelul 19) are reprezentativitate în tot cursul anului la peste 2500 m, din octombrie până în aprilie la altitudini mai mari de 1000 m, iar în cele depresionare din octombrie până în februarie. Numărul maxim anual de zile cu polei jalonează clasele de vulnerabilitate la acest hidrometeor periculos, astfel: în depresiunea Braşov unde se totalizează valori de sub 5 cazuri/ an, vulnerabilitatea este mică (30% din teritoriul arealului studiat), în sectorul central al spaţiului analizat vulnerabilitatea este medie (63% din areal, cu maxim 10-15 cazuri) iar pe înălţimile Munţilor Bucegi şi ai Baiului vulnerabilitatea este mare (7%) în condiţiile unui număr maxim anual ce depăşeşte 15 cazuri (fig. 32).

Page 68: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

67

În ultimii ani, ca o consecinţă a iernilor mai calde, cu temperaturi pozitive dominante pe intervale lungi de timp, numărul de zile cu polei s-a redus chiar şi în lunile de maximă manifestare a fenomenului. Ca urmare, vulnerabilitatea tinde să scadă.

Chiciura şi depunerile de gheaţă pe conductorii aerieni sunt două fenomene meteorologice periculoase cu caracter de hazard în anumite situaţii genetice favorabile ale căror efecte pot fi comparabile, însă treptele de vulnerabilitate ale acestora diferă. Acestea afectează în general aceleaşi trepte altitudinale în spaţiul analizat.

Chiciura reprezintă o depunere de gheaţă cristalină, cu o structură foarte fină, provenită în general din îngheţarea picăturilor de apă suprarăcite din ceaţă sau din norii care intră în contact cu suprafaţa activă, pe timp geros şi cu vânt slab. Vântul avantajează depunerea în direcţia din care bate, determinând un depozit de gheaţă cu dimensiuni apreciabile şi direct proporţionale cu acesta. Se disting două feluri de chiciură: chiciură moale şi chiciură tare şi devine hazard climatic când greutatea depunerii sau frecvenţa maximă a zilelor depăşesc valorile medii multianuale.

Tabelul 20. Treptele de vulnerabilitate pentru chiciură

Trepte de vulnerabilitate Numărul mediu anual (zile) Numărul maxim anual (zile)

Foarte mică < 5.0 5 – 10.0 Mică 5.1 - 7.0 10.1 - 15.0 Medie 7.1 – 10.0 15.1 – 25.0 Mare 10.1 – 25.0 25.1 – 50.0 Foarte mare 25.1 – 50.0 50.1 – 100.0 Excepţional de mare > 50.1 > 100.1

Sursa: Bogdan, Marinică, 2007

Având în vedere faptul că numărul maxim anual de zile cu chiciură creşte proporţional cu altitudinea, în arealul de studiu vulnerabilitatea este mare (30% din arealul de studiu) în nord şi sud, foarte mare (65%) în sectorul său central şi excepţional de mare (5%) pe cele mai mari altitudini (tabelul 20, fig. 33), unde de altfel se înregistrează şi cele mai multe altfel de cazuri din România (203 zile la Vf. Omu).

Prin efectele fizice şi mecanice generate, chiciura constituie condiţii de manifestare asemănătoare, în mare măsură, depunerilor de gheaţă pe conductorii aerieni. Aşadar, acestea rezultă din îngheţarea apei suprarăcite (sub formă de ceaţă, aer ceţos, burniţă, ploaie), prin procesul de sublimare şi prin aderarea şi îngheţarea fulgilor de zăpadă sau a lapoviţei. Ca urmare a modului diferit de formare, depunerile de gheaţă pot rezulta din polei, chiciură tare sau moale, lapoviţă şi zăpadă care îngheaţă. Depunerile pot fi simple (rezultate din acţiunea unui singur fenomen) sau compuse (formate din două sau mai multe depuneri simple). Parametrii caracteristici acestor depuneri sunt: diametrele mari şi mici, greutăţile, felul depunerilor, densitatea şi durata.

Ca hazard climatic sunt luate în calcul depunerile de gheaţă cu parametri maximi (durată, densitate şi greutate) sau apărută în extrasezonul mediu multianual specific unui sector. În arealul montan al văii Prahovei, prezenţa acestui fenomen meteorologic periculos acoperă intervalul noiembrie-februarie în sectoarele depresionare din nord şi sud, octombrie-aprilie la altitudini de 1000-1500 m şi septembrie-iunie la peste 2000 m. Printre daunele cele mai însemnate, depunerile de gheaţă pe conductorii aerieni modifică şi condiţiile de trecere a curentului electric, provocând perturbaţii în funcţionarea lor normală (efectul Corona), determinând tensionarea, vibrarea şi chiar ruperea lor în condiţii de vânt.

Page 69: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

68

Fig. 33. Harta vulnerabilităţii la chiciură a arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

Ceaţa reprezintă suspensii atmosferice sub formă de picături de dimensiuni microscopice, care reduc vizibilitatea orizontală la mai puţin de 1 km. Prezenţa ceţii

Page 70: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

69

indiferent de forma sub care se prezintă are un impact negativ asupra activităţii de transport (rutier, naval, aerian, prin conductori) şi a stării de sănătate a populaţiei.

Fig. 34. Harta vulnerabilităţii la ceaţă a arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

Când ceaţa este asociată cu diferite substanţe poluante, efectul ei asupra mediului creşte direct proporţional cu concentraţia poluantului, iar intensitatea şi durata parametrilor caracteristici acestui fenomen meteorologic amplifică sau diminuează conţinutul de poluanţi

Page 71: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

70

existenţi în spaţiul microclimatic. Cea mai ridicată frecvenţă lunară a ceţii din cursul unui an în arealul montan al văii Prahovei se înregistrează iarna (noiembrie-ianuarie), iar cea mai scăzută în lunile de vară (iunie-august). Anual numărul mediu de zile cu acest fenomen climatic periculos atinge 100-150 cazuri la altitudini de până la 1600 m depăşind 200 la cele mai mari înălţimi (tabelul 21). Drept urmare şi numărul maxim anual de zile cu ceaţă are cea mai ridicată frecvenţă la altitudinile cele mai ridicate (322 zile la vf. Omu) şi cele mai mici areale cu intensă circulaţie locală a maselor de aer sau în cele supuse unei circulaţii descendente ale aerului accentuate.

Tabelul 21. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu ceaţă ( 1961-2000)

Lunile Staţia

meteorologică I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Braşov Predeal 9.7 9.0 8.0 8.4 7.8 6.2 6.1 5.9 6.4 7.1 9.9 11.2 95.7 Sinaia 1500 13.3 13.4 13.8 12.8 11.3 10.1 9.1 8.2 11.6 13.8 14.4 14.8 146.6 Vf. Omu 15.8 14.8 16.7 18.3 21.1 22.9 24.4 21.9 20.8 17.3 16.7 16.7 227.4

Arealul montan al văii Prahovei se înscrie în treapta de vulnerabilitate mare (70% din

suprafaţa teritoriului analizat) în arealele depresionare şi în lungul văii Prahovei caracterizate printr-o intensă circulaţie locală şi foarte mare (30%), în restul spaţiului analizat cu altitudini şi grad de fragmentare mai ridicate (fig. 34).

Manifestările eoliene cu viteze mai mari de 15 m/s sunt generate de contrastele termo-barice dintre diferitele regiuni caracterizate prin gradienţi orizontali la sol cu valori mari, fiind posibile în orice lună din an. Dacă pentru semestrul rece al anului aceste manifestări eoliene sunt asociate cu stratul de zăpadă şi ninsoarea, în semestrul cald acestea devin hazarde climatice când se asociază, în special, cu episoadele caniculare sau cu debutul ploilor torenţiale (averse de ploaie).

Aspectele de hazard climatic dezvoltat de factorul meteorologic eolian rezultă din intensificările puternice ale vântului caracterizate prin schimbările bruşte de direcţie şi intensităţi cu valori mai mari de 16 m/s. Acestea pot îmbrăca caracter de vânt tare şi vijelii de origine convectivă sau asociate trecerii fronturilor reci. Hazardul climatic reprezentat de vânturile tari şi de vijelii poate produce pagube însemnate, mai ales în cazul celor de natură frontală (datorită ariei mari de extindere): dislocarea şi distrugerea acoperişurilor de clădiri, ruperea cablurilor aeriene mai ales ale reţelelor de transport al energiei electrice, doborâturi de arbori în regiunile deluroase şi montane (mai ales dacă frontul survine după o perioadă în care a plouat abundent şi solul este puternic umectat). La staţia meteorologică Braşov, reprezentativă pentru arealul depresionar din nord, frecvenţa medie lunară a vântului tare şi a vijeliilor este redusă, la viteze de 16-20m/s fiind cuprinsă între cele mai mici valori de 0.1 şi 0.3 cazuri în intervalul mai-septembrie şi cele mai mari de 0.7-1.0 cazuri în celelalte luni ale anului, scăzând drastic (sub 0.1m/s) la praguri de viteze mai mari de 21-24 m/s şi 29-34 m/s. O situaţie asemănătoare se remarcă şi în cazul frecvenţei vântului pe praguri de viteze mai mari de 16 m/s atât la Predeal cât şi la Sinaia 1500, deci la altitudini de 1000 – 1500 m unde situaţiile de vânt tare şi vijelii, în medie multianuală, nu depăşesc pragul de 16-20 m/s la Predeal şi 25-28 m/s la Sinaia. La altitudini mai mari de 2000 m sunt bine reprezentate în tot cursul anului manifestările eoliene cu viteze mai mari de 16 m/s care depăşesc în şapte luni din an chiar 40 m/s.

Page 72: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

71

Spaţiul analizat prezintă diferite grade de vulnerabilitate la hazardul eolian de la vulnerabilitate foarte mică (25% din areal) în depresiunea Braşov, la mare (75% din spaţiul studiat), în culoarul Prahovei şi pe înălţimile Masivului Bucegi (fig. 35).

Fig. 35. Roza frecvenţei şi vitezei anuale a vântului pe direcţii la staţiile meteorologice Braşov, Vf. Omu, Predeal respectiv Sinaia 1500

Fig. 36. Harta vulnerabilităţii la vânt tare şi vijelii a arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov

Page 73: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

72

În arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov, fenomenele climatice periculoase cu grade diferite de vulnerabilitate caracteristice semestrului rece al anului prin impactul negativ asupra mediului şi stării de sănătate a populaţiei sunt: singularităţile termice negative şi inversiunile de temperatură, vântul tare şi vijeliile, viscolul, poleiul, chiciura şi ceaţa.

Fig. 37. Harta vulnerabilităţii arealului montan Valea Prahovei-Poiana Braşov la inversiuni de temperatură, vânt tare şi vijelii

Page 74: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

73

Raportat la teritoriul României, s-au identificat areale cu vulnerabilitate mixtă la fenomenele periculoase. La scară locală (arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov) au fost delimitate areale cu grade diferite de vulnerabilitate la: inversiuni de temperatură mare (în nord şi nord-vest în depresiunea Braşov şi Culoarul Râşnovului), mică în depresiunea

Comarnic şi medie în restul spaţiului analizat şi la vânt tare şi vijelii cu vulnerabilitate medie în depresiunea Braşov şi Culoarul Râşnovului şi mare în restul arealului de studiu (fig. 37). La acestea se adaugă celelalte fenomene meteorologice periculoase analizate pe parcursul prezentului studiu: viscolul cu areale de vulnerabilitate mare în Masivul Postăvarul cu continuare către sud pe valea Timişului şi masivul Bucegi la care se adaugă şi Munţii Baiului şi vulnerabilitate medie în restul arealului analizat; polei cu vulnerabilitate mare în arealul montan înalt, medie la altitudini mijlocii şi mică în spaţiile depresionare din nord, centru şi sud. În general, vulnerabilitatea la polei acoperă aceleaşi areale cu cele la chiciură, dar cu grade diferite în cazul celei din urmă: excepţional de mare

corespunde vulnerabilităţii mari la

polei, vulnerabilitatea foarte mare la chiciură cu cea medie la polei şi mare la chiciură cu cea mică la polei. Ceaţa este prezentă în întreg spaţiul analizat, putându-se identifica în principal două areale de vulnerabilitate: foarte mare în spaţiul montan mediu şi înalt al munţilor Bucegi, Baiului, Postăvaru şi mare în restul arealului analizat (fig. 38).

Fig. 38. Harta vulnerabilităţii arealului montan Valea Prahovei-

Poiana Braşov la viscol, polei, chiciură şi ceaţă

Page 75: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

74

3.3. Resursele de apă Resursele de apă din sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov -

Braşov drenate spre Olt sunt gestionate şi monitorizate de cele două sucursale ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”: Direcţia Apelor Olt (S.G.A. Braşov) şi Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa (S.G.A. Prahova), împreună cu S.C. Compania de Apă Braşov S.A. şi S.C. Hidro Prahova S.A., operatori ai serviciului public de furnizare a apei.

Principalele obiective ale gospodăririi apelor au ca ţintă raţionalizarea folosirii resurselor de apă disponibile şi combaterea poluării:

• darea în folosinţă a unor noi surse de apă pentru asigurarea dezvoltării sistemului de alimentare cu apă în localităţile urbane, precum şi realizării acestuia în localităţile rurale;

• reducerea cerinţelor de apă prin retehnologizare şi recirculare, reducerea pierderilor de apă în reţeaua de distribuţie şi contorizarea consumului de apă;

• reducerea poluării apelor prin construirea, dezvoltarea şi modernizarea reţelelor de canalizare şi a staţiilor de epurare;

• atenuarea viiturilor şi apărarea împotriva inundaţiilor a aşezărilor umane, a obiectivelor sociale şi economice, a suprafeţelor agricole şi a infrastructurii majore a teritoriului;

• conştientizarea populaţiei privind importanţa lucrărilor care au ca obiect apa şi mobilizarea ei în acţiunile de reducere şi stopare a poluării apelor.

a). Apele subterane În repartiţia teritorială a apelor subterane, în funcţie de condiţiile geologice, se pot

deosebi două zone principale : • o zonă montană cu roci cimentate (şisturi cristaline, calcare, conglomerate, gresii,

etc.) unde stratul acvifer, fie lipseşte, fie se află la adâncimi mari; • o zonă joasă (şesul depresionar al Braşovului, în care materialele sedimentare mai

noi (pietrişuri pleistocene, nisipuri holocene) au o grosime mare, permiţând constituirea unor strate acvifere destul de bogate şi corespunzătoare calitativ.

Astfel, se diferenţiază mai multe areale, care furnizează sau pot furniza apă de alimentare regiunii analizate, chiar dacă uneori sunt situate în vecinătatea acesteia:

• sectorul Ţării Bârsei deţine ape de adâncime de bună calitate, cantonate la baza formaţiunilor calcaroase, în debite de 6 – 15 l/s. Apa freatică se întâlneşte la o adâncime de 1 – 2 m, până la 10 – 15 m, cu o mineralizare de 0,5 g/l.

• zona Sânpetru – Hărman – Prejmer, pe linia de front inferior a piemonturilor, a căror materiale permeabile facilitează acumularea apelor de infiltraţie, cu debite de 10 – 25 l/s/100 m, apă potabilă la adâncimi de 50 – 100 m ;

• zona Zărneşti – Râşnov – Cristian – Ghimbav, debite de 7-8 l/s/100 m, apă potabilă la adâncimi de 60 – 100 m ;

• izvoarele din zona montană Ciucaş şi Bucegi au un debit de 100 l/s şi sunt captate pentru alimentarea cu apă a localităţilor contigue.

• zona calcaroasă a masivului Piatra Craiului prezintă numeroase izvoare carstice, unele având debite maxime de peste 600 l/s.

Resursa de apă subterană din zonă este exploatată prin foraje, care au adâncimi cuprinse între 35 – 60 m şi debite considerabile (tabelul 22):

Page 76: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

75

Pe baza datelor prezentate se constată că resursa de apă subterană este intens exploatată, debitul de apă prelevat prin foraje fiind mai mare decât cel proiectat.

Sistemul de drenaj vertical Hărman – Prejmer, compus din 48 foraje, cu adâncimi variind între 35 - 45 m, alimentează cu apă potabilă localităţile Braşov şi Săcele, cu un debit variind între 750 l/s şi 1500 l/s. Forajele pot fi folosite tot timpul anului, în funcţie de cererea de apă a municipiului Braşov şi au o calitate foarte bună a apei freatice. Începând din anul 1987, din forajele de exploatare s-a extras un debit selectiv constant de cca. 730 l/s. În anumite perioade, la cererea Companiei de Apă Braşov, debitul de exploatare a ajuns la maximum 1500 l/s.

Tabelul 22. Sursele de ape subterane cu potenţial de alimentare a sistemului urban Sinaia – Azuga –

Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov, judeţul Braşov (după S.C. Compania de Apă Braşov S.A.)

Nr. crt. Denumirea captării Debit

proiectat (l/s) Debit exploatat

(l/s)

1. Hărman – Prejmer (îmbunătăţiri funciare şi gospodărie comunală) 922 9222. Sânpetru – Hărman (gospodărie comunală) 330 7003. Braşov (Uzina „Tractorul”) 280 2804. Braşov (Uzina „Rulmentul”) 70 705. Braşov (Întreprinderea „Şuruburi”) 62 626. Schei – Răcătău (izvoare) (gospodărie comunală) 45 457. Zona Hărman (diverşi) 29 298. Braşov (industrie) 89 899. Ghimbav (gospodărie comunală + diverşi) 100 100

10. Sânpetru – Hărman (agroindustrial) 30 3011. Cristian (gospodărie comunală + diverşi) 42 4212. Râşnov (Întreprindere Chimică) 76 7613. Râşnov (gospodărie comunală) 116 11614. Sud Prejmer (nouă - freatic şi acvifer de adâncime) 175 17515. Hărman – Lunca Câlnicului (nouă - freatic) 200 20016. N. Braşov – Ghimbav (nouă - acvifer de adâncime) 240 24017. Codlea – Ghimbav (nouă - acvifer de adâncime) 180 18018. Râşnov – Zărneşti (extindere - acvifer de adâncime) 20 20 19. TOTAL 3006 3376

Forajele din perimetrul est Prejmer sunt, în general, folosite tot timpul anului (foraje

cu debit de exploatare mare, cca. 50 l/s şi o calitate foarte bună a apei freatice). Nivelul apei freatice în zona oraşului Azuga este variabil funcţie de stratificaţia din

zona respectivă şi a fost interceptat la adâncimi de la 0,5 m până la 2,2 m. Pe teritoriul oraşului Sinaia, pe versantul stâng al râului Prahova, apar la zi izvoare de

ape minerale acumulate în marnocalcarele depozitelor flişoide, de vârstă Cretacic superioare. Complexul acvifer conţine ape sulfuroase, cu o mineralizare totală de 446,1 mg/l (din care 2,5 mg/l este H2S) şi sunt recomandate pentru cură internă, în tratarea de afecţiuni ale aparatului gastro-intestinal şi hepato-biliar, precum şi în afecţiuni renale. Izvorul mineral de pe Piscul Câinelui, captat într-un bazin de beton, pe versantul stâng al văii, debitează în jur de

Page 77: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

76

35.000 l/zi şi alimentează, printr-o conductă de aducţiune, o buvetă amenajată în oraşul Sinaia, adiacent drumului european.

Tot în împrejurimile oraşului Sinaia se află şi o bogată reţea de ape subterane, atât în partea de vest, cât şi în cea estică. În partea de est, apele subterane se găsesc cantonate în structuri acvifere, roci poroase, permeabile (conglomeratele de Bucegi). Acestea acumulează apa din precipitaţii, dând naştere la izvoare cu debite variabile ce formează torenţi. În partea vestică a localităţii, apele subterane cantonate în rocile marnocalcaroase puternic fisurate, circulă sub forma unor curenţi subterani, făcându-şi apariţia la suprafaţă prin izvoare ce pot fi întâlnite la poalele Gârbovei şi care dau naştere mai multor torenţi sau pâraie: Cumpâtu, Valea Rea, Valea Câinelui, Gagu, Valea lui Bogdan etc.

b). Reţeaua hidrografică Importante cantităţi de apă pentru alimentare în sistemul urban Sinaia – Azuga –

Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov provin din râuri, iar scăderea debitelor acestora în sezonul cald afectează alimentarea cu apă a staţiunilor şi centrelor urbane. În acest sens, monitorizarea continuă, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ este deosebit de importantă şi se realizează prin intermediul reţelei hidrometrice.

Cursurile de apă Dispoziţia reţelei hidrografice este, în general, convergentă, toate pâraiele care izvorăsc

din munţi curgând spre depresiuni, de unde sunt colectate de râul Olt sau de Prahova. Densitatea reţelei hidrografice este mai mare în spaţiul montan (1,4 Km/Km²) şi scade odată cu altitudinea, cea mai mică fiind în Depresiunea Braşovului (0,6 – 0,7 Km/Km²) (tabelul 23).

Tabelul 23. Caracteristicile morfometrice ale principalelor cursuri de apă şi bazine hidrografice din sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov drenate spre Olt (după Atlasul

Cadastral al Apelor României, 1992)

Date privind cursul de apă Date privind bazinul hidrograficAltitudinea

(m) Nr. crt. Cursul de apă Lungimea

(km) Amonte Aval

Panta medie (‰)

Coeficient de

sinuozitate

Supr. bazinului

(km²)

Altitudinea medie a bazinului

(m)

Suprafaţa fondului forestier

(ha) Teritoriul aferent judeţului Braşov

1. Ghimbăşel 48 2320 491 38 1,23 403 826 201852. Pârâul Mic 12 1210 655 46 1,37 67 979 41953. Pârâul Cheii 7 1000 699 43 1,22 41 1012 26774. Poiana 9 1000 704 33 1,44 27 1013 17205. Canalul Timiş 14 660 525 9 1,26 64 713 35266. Cheu 9 980 576 45 1,62 17 878 19547. Timiş 35 1260 506 22 1,63 105 952 70288. Durbav 21 1260 505 36 1,25 45 951 655 Teritoriul aferent judeţului Prahova

9. Prahova 193 1100 56 5 1,24 3738 541 13462710. Azuga 23 1600 938 29 1,96 88 1360 683811. Valea Turcului 6 1780 1146 106 1,21 7 1482 425

Page 78: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

77

12. Unghia Mare 7 1840 1063 111 1,70 10 1480 49013. Limbăşel 8 1380 992 49 1,35 14 1284 136014. Valea Fetei 5 1400 882 104 1,12 10 1136 58515. Valea Cerbului 7 1400 861 80 1,14 26 1114 171616. Zamora 7 1720 837 126 1,27 10 1311 62817. Valea Rea 7 1800 808 142 1,22 15 1337 97518. Peleş 6 1980 808 195 1,25 6 1415 35619. Izvorul Dorului 16 2140 753 87 1,50 33 1446 1661

Fig. 39. Reţeaua hidrografică din sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov

drenate spre Olt

Page 79: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

78

În Munţii Postăvaru, apele de suprafaţă sunt colectate, în cea mai mare parte, de pârâul Ghimbăşel (din partea vestică şi sud-vestică a masivului) şi de afluentul acestuia, pârâul Timiş, care drenează partea estică a masivului, ape ce aparţin bazinului hidrografic Olt. Pâraiele care străbat calcarele prezintă numeroase rupturi de pantă, mici cascade, zone de chei care dau frumuseţe peisajului. Trasee spectaculoase au văile Cetăţii (Râşnov), Poienii, Valea cu Apă, Lamba Mare. În Poiana Braşov, pe pârâul care drenează staţiunea, a fost amenajat un lac pentru agrement (fig. 39).

Reţeaua hidrografică din Masivul Piatra Mare este dispusă radiar, în strânsă legătură cu geomorfologia unităţii montane. Râul Timiş, care delimitează spre nord masivul, formează un culoar depresionar pitoresc, străbătut în zona de interes de drumul european E 60. Cei câţiva afluenţi pe care Timişul îi adună de pe versantul nord-vestic al Masivului Piatra Mare (Timişu Sec de Sus şi de Jos, Valea Pietrei Mari, pârâul Dracului, Şipoaia) au trasee atractive din punct de vedere turistic, prezintă numeroase rupturi de pantă, mai pronunţate în zonele calcaroase şi sunt însoţite, de cele mai multe ori, de drumuri forestiere sau poteci turistice, utilizate în drumeţia montană.

Munţii Baiului, datorită constituţiei geomorfologice, nu au cursuri de apă cu trasee spectaculoase. Râul Prahova, spre vest şi pârâul Doftana, spre est, adună toate pâraiele acestui masiv.

În Munţii Bucegi, apele curgătoare sunt adunate de râurile Prahova şi Bârsa, ale căror trasee sunt deosebit de pitoreşti în zona analizată. Cascadele din Bucegi sunt obiective turistice care atrag numeroşi turişti, mai ales că sunt introduse în circuitul turistic, în urma amenajării şi marcării potecilor turistice de acces. Cele mai pitoreşti şi mai căutate de turişti sunt: Urlătoarea (situată la confluenţa pâraielor Urlătoarea Mare şi Mică, la 1.055 m alt.), Vânturişu (Valea Izvorul Dorului), Caraimanu (situată la 1.700 m alt., pe Valea Jepilor) etc.

În oraşul Predeal (localitate de cumpănă de ape), în zona stadionului se află izvoarele râului Prahova, care curge pe o albie parţial acoperită până în dreptul str. T. Vladimirescu (accesul spre cabana Clăbucet – Plecare), unde traversează calea ferată electrificată Braşov – Bucureşti şi drumul naţional DN 1, continuându-şi curgerea pe o albie deschisă în paralel cu strada A.I. Cuza, respectiv Ec. Teodoroiu. Râul Prahova colectează văile Poliştoaca şi Clăbucet de pe versantul estic şi văile Joiţei şi Râşnoavei de pe versantul vestic. În partea nordică a oraşului, în zona hotelului Orizont, se află valea Vlădeţului, care conduce apele în valea Timişului ce străbate localităţile Timişu de Sus, Timişu de Jos, Dâmbul Morii, Braşov şi ajunge în Olt.

În zona Azuga, reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Prahova, pârâul Azuga, Limbăşelul, Unghia Mare, Valea Grecului, Valea Glodului, Valea Căşăriei, Valea Cazacu, Valea Sitei, Valea Urechea, Valea Mărului, Valea Sorica. În afara cursurilor de apă permanente, în perioadele ploioase, pe versanţii munţilor se formează cursuri cu caracter torenţial, unele afectând oraşul.

Principalul curs de apă care străbate Sinaia, este râul Prahova, ale cărui izvoare se găsesc la Predeal. Între localităţile Buşteni şi Sinaia, în albia râului Prahova curg mai multe pâraie, unele venind dinspre Bucegi: Valea Cerbului, Valea Albă, Valea Jepilor, Valea Urlătoarea, Valea Babei, Valea Peleşului, Valea Casariei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Largă. Până la altitudinea de 1200 m, aceste pâraie sunt intermitente, după care devin permanente, cu un debit ce oscilează în funcţie de precipitaţii.

Reţeaua hidrografică, prin formele de prezentare (ape curgătoare, lacuri), alături de izvoarele de ape minerale şi caracteristicile acestora, constituie importante puncte de atracţie

Page 80: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

79

turistică. Importanţa pentru turism a acestora se concretizează prin peisajele atractive întâlnite de-a lungul cursurilor de apă, presărate deseori cu praguri şi cascade spectaculoase, chei şi repezişuri, cu lacuri artificiale formate în spatele unor baraje, construite în scop hidroenergetic, de agrement sau pentru alimentarea cu apă a unor localităţi.

Lacurile Acest tip de unitate acvatică este mai puţin reprezentat strict în spaţiul de studiu, din

cauza structurilor petrografice şi morfologice şi a organizării iniţiale a spaţiului geografic. Sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov are, însă, în vecinătatea sa numeroase lacuri cu diverse folosinţe, de la cele antropice create în interes de alimentare cu apă sau energetic, la cele naturale, care au valenţe turistice deosebite.

Lacul de acumulare Târlung-Săcele (135,6 ha), situat în afara spaţiului studiat la 20 km sud-est de municipiul Braşov, a fost dat în folosinţă în 1976 şi modificat ulterior prin ridicarea nivelului iniţial al barajului (fig. 40). În prezent, lacul reprezintă principala sursă de alimentare cu apă a municipiilor Braşov şi Săcele. Pentru producerea de energie electrică, în aval de barajul acumulării au fost construite două unităţi de tip M.H.C., Târlung I şi II, dintre care, în prezent, funcţionează numai una. În perspectivă, se intenţionează mărirea volumului acumulării de la 18,3 mil. m3 la 26,0 mil. m3 de apă.

Acumularea Azuga este propusă a fi amplasată pe râul Azuga şi va avea un volum total de 17,4 mil. m3 (volumul util fiind de 15,6 mil. m3). Este destinată pentru asigurarea necesarului de apă potabilă pentru alimentarea oraşelor Azuga, Buşteni, Sinaia şi Comarnic. Ca funcţie secundară, acumularea va spori atractivitatea turistică a oraşului Azuga.

Acumularea Pleşiţa, amplasată pe pârâul Bârsa, va avea un volum de 9,5 mil. m3 apă, utilizaţi pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială a oraşelor Zărneşti, Codlea, Râşnov şi a comunei Vulcan.

c). Aspecte privind scurgerea medie lichidă Scurgerea medie Debitul mediu al râului Prahova creşte treptat de la 0,59 m3/s, la Azuga, la 5,13 m3/s la

confluenţa cu Izvorul Dorului, la Sinaia, ca urmare a contribuţiei pâraielor Tufa, Cumpătu, Valea Rea, Valea Câinelui, Peleş, Casaria, Valea Iancului, Zgarbura şi Izvorul Dorului. Este un debit relativ constant, înregistrându-se creşteri semnificative numai după averse de ploaie sau când zăpezile se topesc brusc, de obicei toamna şi primavara. Iarna, din cauza stocajului în zăpadă şi a îngheţului de lungă durată, debitul râurilor este diminuat, în bună măsură, la acestea contribuind şi slaba alimentare din izvoare.

Debitul mediu multianual al râului Azuga, la confluenţa cu Prahova, este de 1,48 m3/s, destul de redus pentru a asigura umplerea viitoarei acumulări Azuga, în condiţiile exploatării intensive a apei pentru alimentare. Construirea unor aducţiuni-derivaţii, care să capteze pâraie din bazine învecinate lacului pentru suplimentarea debitului, ar constitui o soluţie tehnică viabilă.

Fig. 40. Lacul de acumulare Târlung-Săcele

Page 81: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

80

În spaţiul corespunzător

judeţului Braşov, cursurile de apă au debite ceva mai reduse, cu excepţia celor care curg la periferie (tabelul 24).

Debitul mediu specific (q-

l/s.km2) reprezintă un parametru care permite compararea diferitelor cursuri de apă indiferent de dimensiunea bazinului. Valorile corespunzătoare acestui element în zona de studiu variază pe un ecart destul de larg (fig. 41).

Cele mai ridicate valori corespund zonei montane, cu un substrat compact, depăşind uşor 30 l/s.km2, iar cele mai reduse se înregistrează pe vatra Depresiunii Braşovului, apropiindu-se de 3 l/s.km2, unde cantităţile de apă precipitate se infiltrază în depozitele recente, constituind importante rezerve de ape subterane.

Înălţimea stratului scurs (Y – mm) oferă o imagine asupra potenţialului de scurgere a unui teritoriu. Acest parametru depinde de cantitatea de precipitaţii, de infiltraţia în subteran, de evaporaţia de pe suprafaţa unui bazin etc. Valorile acestui element depăşesc 800 mm în zona montană şi 300 mm în zona depresionară, din nord (fig. 42).

Tabelul 24. Debitele unor pârâuri din sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov drenate spre Olt

Nr. crt.

Cursul de apă Secţiunea Debit mediu

multianual mc/s Debit minim

mc/s 1. Ghimbăşel Râşnov 2,10 0,185 2. Cristian Cristian 0,22 0,015 3. Pietrosu Cristian 0,105 0,011 4. Pănicel Râşnov 0,160 0,028 5. Canal Timiş amonte Ghimbăşel 1,15 0,215 6. Bârsa Râşnov 2,9 0,280

Fig. 41. Scurgerea medie specifică multianuală (q- l/s.km²) în sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov - Braşov

Page 82: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

81

Fig. 42. Înălţimea medie a stratului scurs Y (mm) în sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal –

Râşnov - Braşov Conform reprezentării cartografice, zona montană dispune de un potenţial apreciabil,

în ceea ce priveşte disponibilul de apă pentru alimentare, fiind capabilă să susţină atât necesarul propriu, cât şi cel al teritoriilor învecinate, adesea mai puţin favorizate în această direcţie.

Page 83: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

82

Tipurile de regim a scurgerii râurilor Regimul scurgerii este unul de tip Carpatic Meridional (CM), regiune în care

predomină masive muntoase cu altitudini mari. Existenţa subtipului de regim alpin inferior la înălţimi de peste 1600 m, cu alimentare nivală bogată (tip nival moderat) imprimă în structura ritmică a râurilor dominanţa apelor mari de primăvară - vară. Viiturile de iarnă lipsesc la altitudini mari, dar ajung la o frecvenţă de 25 – 30% la altitudini mijlocii, unde şi tipul de alimentare devine pluvio-nival şi chiar pluvial moderat în partea inferioară. Debitele cele mai scăzute se formează pe majoritatea râurilor iarna, dar şi perioada cu scurgere scăzută de vară - toamnă este bine conturată.

Scurgerea maximă. Efecte şi măsuri de prevenire şi combatere Zona de studiu este afectată, într-o mai mică măsură, de scurgerea maximă. Totuşi,

există cursuri de apă care produc ceva mai des inundaţii, cele din zona de contact cu Depresiunea Braşovului, dar şi râurile Ghimbăşel, Bârsa şi torenţii din zonă.

Cauzele sunt cele naturale: ploi torenţiale, viituri produse în amonte de localităţi care se suprapun cu aceste ploi torenţiale etc. Există şi cauzele antropice, care măresc efectul distructiv al inundaţiilor:

• colmatarea secţiunilor de curgere a râurilor, a secţiunilor podurilor şi podeţelor din localităţi cu diverse materiale antrenate în timpul curgerii apelor (gunoi menajer, diverse obiecte plutitoare, ş.a.), chiar şi din cauza subdimensionării acestor secţiuni;

• neîntreţinerea cursurilor de apă şi a lucrărilor existente de apărare împotriva inundaţiilor;

• creşterea necontrolată a vegetaţiei în albiile cursurilor de apă; • lipsa lucrărilor de reţinere a aluviunilor şi plutitorilor. Localităţile afectate de acest fenomen sunt municipiul Braşov (cartierele Schei şi

Noua), oraşul Predeal şi Poiana Braşov (tabelul 25).

Tabelul 25. Revărsări ale cursurilor de apă sau ale torenţilor

Nr. crt. Localizare Curs de apă (torent) Cauzele inundaţiei Lucrări

existente Măsuri de remediere

1. Zona mun. Braşov Pr.Cheu, pr.Poienelor

Viitură şi blocaje în zona podeţelor. Podeţe subdimensionate. Inexistenţa lucrărilor de retenţie

-

Lucrări pe p. Cheu.Reanalizarea evacuării din acumularea V. Cetăţii. Evacuarea apelor pluviale din cartierul Dârste-Noua

2.

PREDEAL, teren extravilan în fond silvic B.H. Timişul Sec Mare

Torent Ploaie torenţială,3 baraje avariate

Baraje praguri şi traverse

Lucrări de refacere, consolidare şi regularizare în B.H. Timişul Sec Mare

3. BRAŞOV Cartier Schei Torent Blocaje cu plutitori

Ziduri de sprijin şi praguri

Lucrări hidrotehnice pentru atenuarea debitelor şi aluviunilor

Pentru remedierea efectelor prezentate în tabel s-au executat unele lucrări: baraje de

retenţie aluviuni, diguri, ziduri de sprijin şi praguri. De asemenea, au fost executate ample

Page 84: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

83

lucrări de regularizare şi îndiguire şi la unii afluenţi ai râului Olt care traversează zona de studiu (Ghimbăşel, Bârsa). Aceste lucrări sunt corelate cu cele de desecare în luncile cu exces de umiditate şi cu lucrări antierozionale pe versanţi.

Situarea municipiului Braşov la debuşarea a numeroase pâraie spre zona depresionară a determinat existenţa a trei zone unde au loc inundaţii de două-trei ori pe an:

• cartierul Schei, cu o suprafaţă hidrografică de 12 km2. Apele pluviale care antrenează şi reziduri menajere ajung pe străzile din zona joasă a

cartierului Schei, până în centrul istoric al municipiului (inclusiv rezidurile menajere). Cartierul Schei are 3 văi principale : canalul Graft cu izvoarele la Pietrele lui Solomon, pe partea sudică; torentul Warte pe partea vestică ; torentul Pajişte pe partea estică. Multe străzi din cartierul Schei nu au canalizare menajeră, iar apele uzate menajere de la clădiri ajung în canalul Graft. Scurgerea apelor are caracter torenţial antrenând pe străzi nisip, pietriş, resturi lemnoase care înfundă instalaţiile de canalizare existente (guri de scurgere, grătare, deznisipatoare etc).

• cartierul Valea Cetăţii (Răcădău) cu o suprafaţă hidrografică de 8 km2. Pârâul Răcădău a fost preluat într-un colector de ape pluviale cu capacitatea de 3 m3/s,

la o asigurare de 0,5%. Practic, la doi ani, apele colectate de pe versanţi depăşesc capacitatea canalizării pluviale şi ajung pe străzi. Barajul acumulării nepermanente ce a fost creată aici intră în funcţiune numai în perioadele cu debite catastrofale (asigurări de 1-5%).

Acumularea nepermanentă Valea Cetăţii are rolul de a proteja de inundaţii cartierul de locuinţe din aval. Este executat un baraj din pământ din anul 1992, cu o lungime de 163 m şi o înălţime de 19 m. Bazinul stă gol şi permite o acumulare de 600.000 mc apă în cazul unor viituri. Este prevăzută o golire de fund care să permită trecerea unui debit limitat în aval (5 mc/s). Barajul este calculat pentru o frecvenţă de 1%. Debitul de 5 mc/s nu poate fi preluat de canalizarea pluvială din aval astfel că are loc inundarea străzilor în cazul unor ploi cu asigurări de 1% sau mai mari. În perioada ploilor torenţiale, apele colectate de pe Valea Răcădău transportă cantităţi importante de nisip şi pietriş. Acestea sunt reţinute într-un deznisipator situat la capătul colectorului de canalizare pluvială existent.

• Cartierul Dârste-Noua cu o suprafaţă hidrografică de 6,75 km2. Apele de pe versanţii aferenţi produc inundaţii în cartierul Noua, la uzinele Roman,

pe strada Carpaţilor şi cele învecinate până la Calea Bucureşti. Scurgeri de torenţi se produc pe Văile Cheii, Poienelor, Morii, Ogrăzii, Cernatului, Seacă, Şercaia, pârâul Sărat, Zizin, Felmer, Prăpăstiilor, Scroafei, Şcolii.

Valea Timişului are prevăzute pe parcurs lucrări de apărări de maluri. În dreptul localităţii Dâmbul Morii există o captare, priză de mal cu prag de fund, pentru canalul de apă industrială Timiş care alimentează: Întreprinderea Republica, SC ROMAN, Metrom, Carpatex, unităţi din municipiul Braşov.

Canalul de ape industriale Timiş a fost executat prin anii 1940 pentru alimentarea cu apă industrială a uzinelor Roman, Metrom, Temelia, Carpatex, Fabrica de paste făinoase.

Există o priză de apă din pârâul Timişul Sec, imediat în aval de cabana Dâmbul Morii, şi un canal din piatră rostuită cu mortar din beton cu traseul prin cartierul Noua, uzina Roman, străzile Carpaţilor, Calea Bucureşti, Carpatex, Castanilor, M. Viteazu, E. Teodoroiu, Lânii, cu evacuare în pârâul Ghimbăşel. Pe străzile centrale din municipiul Braşov canalul este din beton armat şi este acoperit.

Page 85: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

84

Acest canal a fost însă folosit ulterior pentru evacuarea apelor pluviale de pe terenurile învecinate, ajungând emisar pentru tot cartierul Noua, uzinele Roman, cartierul Răcădău.

Capacitatea canalului este de 2,0 mc/s şi la ploi torenţiale care aduc debite de 7-10 mc/s au loc inundaţii pe străzile adiacente. În general, nu au loc pagube materiale. Se inundă parţial străzile Carpaţilor, V. Alecsandri, pe o înălţime de 30 - 40 cm şi după 2-3 ore apa este preluată de canalizarea existentă. Problema este că odată cu apele pluviale sunt evacuate pe străzi şi ape uzate menajere din canalizarea existentă (în sistem unitar) şi apar pe străzi depuneri menajere periculoase pentru sănătatea populaţiei.

Pentru combaterea fenomenelor produse de inundaţii, în cartierul Schei, în anul 1996, s-a întocmit un studiu de către ICAS filiala Braşov în care s-au propus următoarele:

• lucrări de atenuare a viiturilor pe albii, baraje de 4-5 m înălţime cu goliri de fund pe văile Pietrele lui Solomon, Valea Seacă, Valea cu apă, Valea Dracului, Valea Teii, Valea Popii, pârâul Putreda, Valea Varişte, Nisipului, Răcădău, Aluniş, Gorgan, Şipot;

• amenajări de albii, praguri, traverse, ziduri de sprijin; • deznisipatoare la intrarea torenţilor în localitate; • combaterea fenomenelor de eroziune a solului, compensarea pantelor,

consolidarea cursurilor de apă. Lucrările au fost evaluate la 5 milioane euro. Practic, însă, fără executarea barajului de la Pietrele lui Solomon şi a unui colector

nou pe traseul Pietrele lui Solomon – Piaţa Prundului – Băilor – După Ziduri – Lungă – De Mijloc, nu se poate rezolva problema inundaţiilor în zona Schei. Lucrările propuse de ICAS – sucursala Braşov atenuează volumul de nisip, pietriş, resturi lemnoase care ajung în localitate dar au o influenţă minoră asupra debitelor de apă.

Măsurile luate pentru râul Ghimbăşel s-au soldat cu îndiguire pe o lungime de 18 km, ce apără terenuri agricole şi în oraşul Râşnov, iar pe râul Bârsa, la fel, îndiguire pe 10 km lungime, ce protejează terenuri agricole, şosea şi cale ferată.

Efectele negative se pot manifesta şi pe timp lung prin: demararea de procese de eroziune ale solului, distrugerea infrastructurii de transport şi tehnico-edilitare, pierderea biodiversităţii naturale, poluarea cursurilor de apă şi a pânzei freatice cu repercusiuni asupra surselor de apă potabilă a localităţilor. Pentru viitor sunt necesare fonduri pentru lucrările de tipul recalibrări de albii, regularizări, amenajări de albii, îndiguiri etc.

Nici localităţile din judeţul Prahova nu au scăpat de efecte ale scurgerii maxime. Astfel, în zona oraşului Azuga, în perioade cu manifestări meteorologice violente (ploi torenţiale de lungă durată), au fost înregistrate creşteri semnificative ale debitelor torenţilor şi pârâurilor, având ca efect eroziuni ale solului, antrenări de aluviuni, inundarea unor anexe gospodareşti situate foarte aproape de cursul apei.

Măsurile luate au vizat regularizarea albiilor – 0,5 km amonte şi aval de podul rutier de pe DN1 şi apărări şi consolidări de maluri – apărare executată din gabloane pe ambele maluri, amonte şi aval de podul rutier de pe DN1, cu lungime de 1 km.

d). Aspecte privind calitatea apelor Monitorizarea calităţii apelor reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători

standardizate şi continue pe termen lung, pentru cunoaşterea şi evaluarea parametrilor caracteristici ai apei, în vederea gospodăririi şi a definirii stării şi tendinţei de evoluţie a

Page 86: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

85

acestei resurse. La nivelul zonei studiate au fost monitorizate numeroase foraje, cursuri de apă, unele unităţi lacustre, precum şi surse de poluare care induc modificări de ordin calitativ asupra apelor.

Conform Ordinului nr. 161 din 16.02.2006, Elemente şi standarde de calitate biologice, chimice şi fizico-chimice pentru stabilirea stării ecologice a apelor de suprafaţă, această categorie este evaluată pe 5 clase de calitate.

Apele subterane În zonele urbane, în general, poluarea apelor subterane este dată, în principal, de lipsa

sistemului de canalizare sau uzura acestuia. Din punct de vedere hidrogeologic, pe teritoriul judeţului Braşov se găsesc formaţiuni

poros - permeabile constituite din nisip, pietriş şi bolovăniş care se dezvoltă până la adâncimea de peste 150 m. Acolo unde stratul permeabil nu are un tavan acoperitor, apa este cu nivel liber, stabilindu-se între 2-4 m de la suprafaţa terenului.

Din acest motiv, se constată o scădere a calităţii acesteia. Poluarea acestui strat este produsă atât de unii agenţi economici cât şi de gospodăriile individuale ale crescătorilor de animale care deversează la suprafaţa solului diferite substanţe nocive.

Calitatea resurselor de apă de suprafaţă şi cele de apă subterană este direct influenţată de factorii antropici. Principalii factori poluatori în zonă sunt:

• localităţile Braşov, Râşnov, Predeal care au sisteme de canalizare a apelor uzate degradate, cu capacităţile de funcţionare depăşite;

• depozitele de deşeuri menajere şi industriale ale oraşelor Braşov, Râşnov şi cele neorganizate aflate în special pe malul cursurilor de apă din zonele învecinate localităţilor;

• evacuarea apelor uzate menajere provenite din localităţile rurale ale zonei, care nu au sisteme de canalizare şi epurare a lor sau au capacităţile de funcţionare depăşite.

În municipiul Braşov, în zona Bartolomeu s-au construit în ultimii ani o mulţime de unităţi industriale sau comerciale de-a lungul drumului naţional DN 13 (benzinării, fabrica de bere, parcuri auto, moteluri, restaurante, baze de producţie), care, în general, au asigurată canalizarea prin bazine vidanjabile. Având în vedere că unele unităţi au debite destul de importante pe care le evacuează şi că soluţia de vidanjare este destul de anevoioasă, o parte din apele reziduale se scurg în subteran.

Poluarea solului şi a apei freatice este generată de depozitarea deşeurilor municipale. Pentru aceasta este necesară diminuarea şi eliminarea poluării apelor subterane datorată depozitului de deşeuri menajere din Timiş-Triaj (9 ha), prin închiderea acestuia.

Datele privind protecţia mediului indică faptul că există un areal în jurul municipiului Braşov cu vulnerabilitate la poluare a apelor subterane. Acesta cuprinde porţiuni din teritoriile administrative ale comunelor Hărman, Tărlungeni, municipiul Săcele, oraşul Predeal, Râşnov, şi cuprinde în întregime sau aproape în întregime oraşele şi comunele Ghimbav, Braşov şi Cristian.

În general, în urma analizelor efectuate de unităţile abilitate şi autorizate, s-a constatat că apa din niciunul din forajele monitorizate din judeţ nu este potabilă, neîncadrându-se în prevederile STAS 1342/91. Chiar şi apa din forajele F13, F14 Prejmer şi F10 Braşov, care captează apa din acelaşi strat acvifer ca şi frontul de captare Hărman-Prejmer, prezintă depăşiri faţă de limitele maxim admise pentru apa potabilă la indicatorii: amoniu, azotiţi,

Page 87: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

86

fosfaţi, CCO-Mn şi fier ionic total. Menţionăm că frontul de captare Hărman-Prejmer este una din sursele de alimentare cu apă potabilă a oraşului Braşov.

Stratele acvifere de adâncime au apa cu caracter ascensional, aceasta stabilindu-se la adâncimi de cca. 40 m. Forajele executate în zona Bod, CET Braşov, au pus în evidenţă existenţa acestor strate care conţin apă care se încadrează în limitele STAS 1342/91 de potabilitate. În urma analizelor efectuate s-a constatat că apa din forajele F13 Hărman - Prejmer, FSNIF Prejmer, F1 Braăov, F7A Braăov, F10 Braăov, P2, se încadrează la clasa potabil la indicatorii fizico-chimici urmariti, conform Legii Apei potabile nr. 458/2003 (la F5 Făgăraş valoarea la duritatea totală este sub limita admisă).

Pe anumite zone există un exces de apă. Aceasta se ridică în perioade ploioase sau de topirea zăpezilor până la nivelul terenului producând băltiri. Pentru evacuarea acestor ape au fost executate canale de desecare aflate în exploatarea Oficiului de Îmbunătăţiri funciare: pe pârâul Ghimbăşel şi în municipiul Braşov (cartierele Bartolomeu, Stupini).

În aceste zone, apa freatică coboară la 2-3 m în timpul verii şi urcă până la suprafaţa terenului în perioade cu exces de umiditate. Din acest motiv, în zonele respective nu se pot construi subsoluri decât dacă se iau măsuri speciale de izolaţie. Apa freatică nu este potabilă din cauza azotiţilor (zona Bartolomeu, Stupini).

Pârâul Ghimbăşel colectează apele deversate de la staţia de epurare a municipiului Braşov. Din anul 2000, funcţionează treapta de epurare biologică modernizată a municipiului Braşov, iar calitatea apelor deversate s-a îmbunătăţit. Totuşi au fost zeci de ani în care apele au fost deversate fără o epurare corespunzătoare şi au dus la infestarea stratelor de apă subterane din aval, punând în pericol sănătatea populaţiei din zona respectivă.

Cursurile de apă Pentru cursurile de apă aferente judeţului Braşov poluarea este determinată de: • Ghimbăşel – evacuările de ape uzate neepurate din canalizarea Braşov direct în

canalul Timiş şi Timişul Sec - COMPANIA APĂ Braşov asigură tratarea, distribuţia apei potabile, transportul şi evacuarea apelor uzate menajere şi o parte a apelor industriale din localităţile: Braşov, Săcele, Cristian, Poiana Braşov şi Râşnov. Canalizarea oraşului Braşov are deversoare prin care se evacuează cvasipermanent apele uzate neepurate în Canalul Timiş şi în pârâul Timişul Sec. Epurarea apelor uzate se asigură prin staţia de epurare Stupini, staţie care a fost modernizată şi retehnologizată în perioada 1998-2000. Staţia nu a fost prevăzută cu treaptă terţiară de epurare şi nici cu treaptă de dezinfecţie. S-au constatat de aceea depăşiri sporadice ale limitelor maxim admise la azotiţi, azotaţi, extractibile, fosfor, produse petroliere, zinc, precum şi la indicatorii bacteriologici. Apele uzate poluează pâraiele Ghimbăşel, Timişul Sec, Canal Timiş, râul Olt şi pânza de apă freatică din zona de influenţă cu substanţe organice, metale, amoniu, reprezentând în acelaşi timp şi o sursă de contaminare bacteriană.

• Bârsa – evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate de pe platformele SC ROMACRIL Râşnov şi halda de nămol a Companiei de Apă Braşov. SC ROMACRIL SA Râşnov – unitate cu profil chimic (polimeri şi copolimeri acrilici şi vinilici, alcool polivinilic şi vopsele acrilice). Apele uzate de pe platformă poluează pârâul Pănicel, Bârsa, precum şi pânza de apă freatică din

Page 88: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

87

zona de influenţă cu compuşi organici greu biodegradabili şi/sau nebiodegradabili. În urma analizelor efectuate, s-au înregistrat depăşiri sporadice.

• Canal Timiş (amonte de confluenţa cu Ghimbăşel) – apele evacuate de unităţile industriale şi o parte din apele uzate menajere din Braşov;

• Pănicel (amonte de confluenţa cu Bârsa) - platforma SC ROMACRIL Râşnov (recent calitatea s-a îmbunătăţit).

În ultimii trei ani, s-a constatat: îmbunătăţirea calităţii apelor curgătoare la indicatorii de oxigen cu excepţia Oltului la Hoghiz; la grupa indicatorilor de mineralizare s-a păstrat încadrarea la categoria I-a; la grupa indicatorilor toxici şi specifici se constată, de asemenea, o îmbunătăţire. Aceasta se datorează realizării unor noi staţii de epurare, a modernizării şi reabilitării celor existente (Braşov), precum şi reducerii activităţii industriale a unor întreprinderi poluatoare.

Râul Prahova este supravegheat în 3 secţiuni de control: Predeal, Azuga şi amonte de Sinaia. Caracteristicile hidrochimice ale râurilor Azuga şi Prahova sunt influenţate de caracteristicile litologice ale substratului şi, respectiv, cantitatea de deversări care se realizează din reţeaua de canalizare a oraşului. Valorile măsurate în ultimii ani, în urma monitorizării realizate de Agenţia pentru Protecţia Mediului Prahova, indică o scădere de la un an la altul în ce priveşte încărcarea organică a apei reprezentată de indicatorii de oxigen, metale grele şi la cei chimici de poluare ai apei (fig. 43).

Fig. 43. Variaţia în profil longitudinal a indicatorilor CBO5, CCOMn, NH4 (+),

PO4(-3) şi Fe pe râul Prahova – valori medii anuale (după APM Prahova)

Page 89: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

88

Râul Azuga corespunde concentraţiilor maxime admisibile clasei I de calitatea apei în jumătatea din aval. În sectorul amonte, râul depăşeşte limitele acestei clase la indicatorul fenoli, probabil din cauza exploatărilor forestiere din zonă.

Datele hidrochimice ale râului Azuga scot în evidenţă un pH mediu al apei de 7,9 şi un reziduu fix de 116 mg/l. Duritatea apei este de 12,4 °G. Concentraţia de minerale în suspensie este de: Ca 75,7 mg/l, Mg 7,8 mg/l, Na+Ka 9,2 mg/l.

La nivelul anului 2007, evoluţia calităţii râului Azuga a fost monotorizată în trei secţiuni: Azuga - amonte captare Predeal, Azuga - captare Predeal, Azuga - captare Azuga, conform Ordinului 31/2006 privind aprobarea Manualului pentru modernizarea şi dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (S.M.I.A.R.), în conformitate cu cerinţele Directivelor Europene.

Pe baza datelor monitorizate şi în baza Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.161/2006 pentru aprobarea Normativelor privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, a rezultat clasa I de calitate pentru râul Azuga, pe toată lungimea lui.

Potenţială sursă de poluare în zonă o reprezintă lipsa unei staţii locale de epurare a apelor uzate orăşeneşti, apele pluviale fiind evacuate de pe majoritatea străzilor prin intermediul rigolelor, în cele mai apropiate cursuri de apă sau în râul Azuga aval de oraş.

Nămoluri generate de apele uzate industriale – În urma restructurării activităţilor industriale de pe teritoriul oraşului Azuga, doar S.C. BERE AZUGA S.A. mai este generatoare de nămol, la staţia proprie de epurare apă industrială uzată. Începând cu anul 2006, nămolul generat a fost reţinut pe suprafaţa incintei staţiei de epurare, constituind îngrăşământ natural pentru zona verde din staţie.

Pentru protecţia calităţii apei în zona oraşului Azuga este necesar a se urmări: • îmbunătăţirea reţelei de transport şi distribuţie (8,5 km) la alimentarea cu apă

potabilă, datorită instalaţiilor actuale vechi şi cu un grad de uzură ridicat; • implementarea îmbunătăţirilor tehnologice prin modernizarea staţiei de tratare a

apei; • colectarea turturor apelor uzate pe întreaga zonă intravilană a oraşului şi printr-un

sistem de reţele de canalizare, epurarea lor în staţia de epurare, abia apoi deversarea în râul Azuga;

• construirea unei staţii de epurare a apelor uzate, pentru a putea evacua apele în emisar (râul Azuga), în conformitate cu cerinţele impuse de normativele în vigoare – pentru a evita contaminarea apei din râu cu substanţe provenite din sistemul de canalizare.

• respectarea zonelor de protecţie sanitară de 15 m de-a lungul cursurilor de apă; • implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii apei potabile prin

reabilitarea laboratorului de analize fizico-chimice existent şi amenajarea laboratorului de bacteriologie;

• înlocuirea instalaţiilor interioare la nivelul utilizatorilor şi generalizarea contorizării, prin instalarea de apometre pentru fiecare tronson;

• extinderea şi reabilitarea sistemelor existente de colectare, canalizare şi evacuare a apelor uzate, pentru racordarea la canalizarea oraşului şi a zonei neracordate;

• construirea sistemului de colectare-evacuare a apelor pluviale separat de sistemul de canalizare.

Page 90: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

89

Celelalte cursuri de apă mici din bazinul Prahovei s-au încadrat în categoria I de calitate, cu excepţia pârâurilor Căşăria şi Secăria, care s-au încadrat în categoria a II-a.

Monitorizarea calităţii apelor din oraşe este realizată de către SGA Prahova şi este parte integrantă a sistemului de Monitoring Naţional al Calităţii Apelor (MNCA).

În cele mai multe locaţii, fie nu există o staţie de epurare (Azuga, Buşteni), fie aceasta este depăşită din punct de vedere tehnic şi al capacităţii, iar reţelele de canalizare sunt învechite şi ineficient dimensionate, ceea ce face ca deversările de ape uzate menajere să se facă direct în apele curgătoare (râul Prahova, pârâul Azuga) (tabelul 26).

În oraşul Buşteni există sisteme de alimentare cu apă, canalizare şi microstaţii industriale de epurare în care nu asigură însă cantitatea şi calitatea corespunzătoare pentru apa prelevată şi evacuată.

Pe de altă parte, nu există sisteme de canalizare separate menajer/pluvial şi staţie de epurare. Alimentarea cu apă se face fie prin intermediul unor sisteme stradale, fie prin surse proprii ale fiecărei gospodării ex puturi sau izvoare subterane captate.

Localităţile componente ale Predealului (Pârâul Rece, Timişul de Jos, Timişul de Sus) sunt lipsite de canalizare.

De asemenea, clădirile aşezate în Poiana de Jos au în prezent doar fose septice rudimentare, care funcţionează impropriu, contaminând zona turistică.

Tabelul 26. Probleme legate de calitatea apei potabile în oraşele aferente judeţului Prahova (2007)

(după Autoritatea de Sănătate Publică Prahova)

Probe Nr. crt. Localitate

Total necores-punzătoare %

Parametri necorespunzători (parametru/valoare

maximă/secţiune/tip punct recoltare)

Probleme identificate

1. Azuga 49 5 10.2bacteriologic (staţia Azuga); aluminiu (878.3 µg/l-staţie

Azuga)

dozarea empirică a sulfatului de aluminiu;

deficienţe tehnico-constructive, de

exploatare şi uzură avansată; nu este

instituită integral zona de protecţie a captării şi

a staţiei

2. Buşteni 50 16 32

bacteriologic (reţea - sursa Zamora, Denes, Caraiman,

Valea Babei I-II, Piatra Arsă, Gura Diham, Valjan);

aluminiu (426.50 µg/l-reţea staţie Azuga)

exploatare şi întreţinere necorespunzătoare a captărilor din cauza

accesului dificil; nu se efectuează dezinfecţia

apei

3. Sinaia 107 17 15.88

bacteriologic (staţii-Valea Dorului, Oppler; reţea-rezervor Mănăstire şi

Furnica); plumb (96.44 µg/l-reţea rezervor Mănăstire şi rezervor Furnica); aluminiu

(320 µg/l-staţii Valea Dorului, reţea rezervor Cumpătul).

dozarea empirică a sulfatului de aluminiu

Page 91: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

90

Lacurile Apa acumulării Târlung-Sacele s-a încadrat la clasa I de calitate, la majoritatea

indicatorilor de calitate fizico-chimici determinaţi, cu unele excepţii. Lacul se încadrează în categoria ultraoligotrof, din punct de vedere al biomasei

fitoplanctonice. Afluenţii Târlung, Doftana şi Valea Dracului s-au încadrat la indicatorii fizico-

chimici la clasa I de calitate, cu excepţia Doftanei – clasa II la N-NO3 şi la azot total. Impactul apelor poluate Impactul asupra sănătăţii umane constă în apariţia îmbolnăvirilor datorită consumului

de apă provenită din surse subterane de mică adâncime (fântâni particulare), poluate datorită depozitării necorespunzătoare a deşeurilor menajere, evacuării necontrolate a apelor uzate şi deşeurilor provenite din activităţile zootehnice. Având în vedere numărul de locuitori expuşi, riscul a fost evaluat totuşi ca fiind nesemnificativ.

Impactul asupra sănătăţii umane include boli infecţioase, boli hidrice în cazul consumului accidental de apă din surse contaminate. Sistemele de alimentare învechite pot permite contaminarea microbiologică a apei (bacterii, viruşi, protozoare) prin eventualele fisuri sau neetanşeităţi existente. Pentru apa potabilă, o sursă de poluare o reprezintă apa subterană contaminată şi utilizarea ei din puţuri/fântâni fără luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie. Având în vedere numărul locuitorilor expuşi, riscul este evaluat ca fiind semnificativ.

Impactul asupra mediului: apele uzate menajere din sistemul orăşenesc de canalizare, insuficient epurat, provoacă poluarea majorităţii râurilor şi pârâaurilor din localitate, modificând condiţiile pentru ecosistemele acvatice. Apar modificări ale compoziţiei chimice şi microbiologice a apelor de suprafaţă afectate. Datorită creşterii cantităţii de nutrienţi apare fenomenul de eutrofizare, cu efecte extrem de grave asupra ecosistemelor acvatice.

Impactul asupra calităţii vieţii: este semnificativ, include afectarea fondului piscicol (a pescuitului), imposibilitatea folosirii cursurilor de apă respective pentru activităţi de agrement, costuri foarte ridicate pentru potabilizarea apei în condiţiile în care se doreşte stocarea ei.

3.4. Resursele bio-pedogeografice

a). Solurile

Învelişul de sol al zonei cuprinde practic întreaga diversitate a sistematicii pedologice caracteristice munţilor înalţi din zona temperată, de la solurile corespunzătoare condiţiilor de etaj montan inferior, sub făgete, la acelea corespunzătoare condiţiilor de etaj alpin inferior şi superior. Diversitatea mare a factorilor fizico-geografici, îndeosebi a condiţiilor litologice şi de relief, au determinat formarea unui înveliş de sol foarte variat atât în ceea ce priveşte gama solurilor întâlnite cât şi distribuţia lor spaţială. Cu toată variabilitatea determinată de condiţiile locale de relief şi de cuvertură litologică, precum şi de acţiunea modificatoare a omului în natura formaţiunilor vegetale, formarea şi repartiţia geografică a solurilor sunt generate de legile zonalităţii bioclimatice verticale. Clasa protisoluri, cunoscută anterior ca şi clasa solurilor neevoluate, include soluri cu un profil încă incomplet diferenţiat apărând pe suprafeţe discontinui, diseminate în areale de

Page 92: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

91

mărimi diferite. În cadrul acestei clase se remarcă: litosolurile (soluri cu volum edafic foarte mic şi rezervă scăzută de substanţe nutritive, deci o fertilitate naturală foarte scăzută) şi aluvisolurile (soluri caracteristice luncilor, fiind legate de prezenţa materialelor aluviale, având o fertilitate relativ bună, dar condiţionată de unele probleme pe care le ridică – inundabilitate, exces de umiditate de natură freatică etc.). Clasa cernisoluri, include două tipuri de sol: faeoziomurile (prezente în Depresiunea Braşovului) şi rendzinele (dezvoltate pe unele areale din Munţii Bucegi). Dintre acestea o importanţă şi pondere mai mare o au faeoziomurile (cunoscute anterior sub denumirea de soluri cernoziomoide). Având o fertilitate naturală bună, acestea se pretează pentru o gamă foarte largă de culturi. Clasa umbrisoluri, reprezentată printr-un singur tip de sol – humosiosolul (denumit anterior sol humico-silicatic). Este solul evoluat la cele mai mari altitudini (peste 1800 m), în condiţiile unui climat rece şi umed. În aceste condiţii şi având un volum edafic mic (profilul scurt), fertilitatea naturală este redusă, fiind ocupate de pajişti naturale de slabă calitate. Clasa cambisoluri este cea mai reprezentativă din zonă, incluzând două tipuri majore de soluri: eutricambosolurile (specifice ariilor depresionare) şi districambosolurile (reprezentative pentru spaţiul montan mijlociu, 800-1300 m altitudine). Clasa luvisoluri reprezentată prin două tipuri de sol (preluvosolul şi luvosolul) este mai reprezentativă pentru sectoarele mai înalte din cadrul depresiunii Braşov, la contactul cu spaţiul montan. Având însuşiri fizico-chimice relativ bune, se pretează a fi cultivate cu majoritatea plantelor agricole. Clasa spodisoluri include două tipuri de soluri prepodzol şi podzol, este reprezentativă pentru treapta înaltă a spaţiului montan, făcând trecerea între districambosoluri şi humosiosoluri. Ambele tipuri de sol, evoluând în condiţii bioclimatice restrictive (rece şi umed) şi având o fertilitate naturală redusă, sunt folosite în silvicultură sau ca pajişti naturale. Clasa hidrisoluri cuprinde două tipuri de sol gleisol şi stagnosol, soluri a căror caracteristică principală o constituie prezenţa excesului de apă prelungit sau permanent pe profilul solului. Având un regim aerohidric defectuos, aceste soluri sunt folosite doar ca fâneţe dominate de specii de plante cu o slabă valoare furajeră.

Categorii şi clase de terenuri după pretabilitatea la diferite folosinţe • Clasa a II-a – terenuri cu limitări slabe, care reduc gama culturilor agricole sau

care necesită, în cazul cultivării, măsuri simple de protecţie a solurilor. În cadrul acesteia, întâlnită în Depresiunea Braşovului, sunt incluse faeoziomurile şi parţial eutricambosolurile şi aluvisolurile.

• Clasa a III-a – terenuri cu limitări moderate şi pretabilitate mijlocie – solurile brune eumezobazice, preluvosolurile şi luvosolurile. Necesită măsuri sau lucrări speciale de protecţie, conservare sau ameliorare a resurselor de sol.

• Clasa a IV-a – terenuri cu limitări severe care reduc gama culturilor agricole sau care necesită măsuri sau lucrări speciale de protecţie, conservare sau ameliorare a resurselor de sol (districambosolurile, unele eutricambosoluri şi luvosolurile).

• Clasa a V-a – terenuri cu limitări foarte severe care nu pot fi folosite ca atare, dar care după amenajare şi ameliorare pot fi folosite pentru culturi de câmp sau plantaţii pomiviticole (hidrisolurile, luvosolurile stagnice).

Page 93: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

92

• Clasa a VI-a – terenuri cu limitări extrem de severe care nu pot fi folosite pentru culturi de câmp chiar şi după amenajare şi ameliorare (litosolurile, humiosolurile, podzolurile şi prepodzolurile litice).

b). Vegetaţia naturală

Prezenţa în cadrul zonei a unei întinse regiuni muntoase-deluroase constituie cauza unor modificări profunde a climei. Creşterea rapidă a altitudinii provoacă o scădere treptată a căldurii şi o creştere a precipitaţiilor inducând o evidentă zonare a vegetaţiei pe altitudine –etajarea biopedoclimatică – reprezentată prin: etajul nemoral (al pădurilor de foioase); etajul boreal (al pădurilor de molid); etajul subalpin (al tufărişurilor); etajul alpin (al pajiştilor scunde şi tufărişurilor pitice).

• Pădurile de molid constituie formaţiunea zonală a etajului boreal, la altitudini medii de 1000 – 1700 m. Având o structură relativ simplă sunt dominate aproape exclusiv de molid (Picea abies), asociat cu exemplare rare de mesteacăn, paltin de munte şi uneori brad.

• Pădurile de amestec fag cu răşinoase, având ca principală specie edificatoare fagul (Fagus sylvatica), care se asociază în proporţii variate, de obicei, cu molidul, se desfăşoară la altitudini ceva mai joase (600 – 1000 m).

• Pădurile de fag cu o structură relativ simplă, dominate de fag, se întâlnesc la altitudini variabile, de la 400 – 800 m (făgetele colinare), până la 1000 – 1200 m (făgetele de mare altitudine).

• Pădurile de gorun ocupă cele mai joase altitudini, de la nivelul spaţiului depresionar (300 – 500 m) până la nivelul deluros – submontan (600 – 800 m), fiind constituite aproape în exclusivitate din Quecus petrea.

• Pajiştile alpine şi subalpine alcătuite din asociaţii de ierburi secundare, adaptate la frig şi vânturi puternice, formează complexe de vegetaţie cu tufărişuri scunde alpine şi subalpine. Se întâlnesc în Munţii Bucegi, la peste 2000 – 2200 m şi pe suprafeţe mai restrânse în Munţii Baiului.

• Pajiştile montane, formate pe locul pădurilor defrişate antropic, sunt compuse din ierburi de talie medie şi talie înaltă, dominate de specii ca Festuca rubra, Agrostis tenuis, Cynosurus cristalus, Deschampsia caepitasa etc.

• Pajiştile de deal s-au format preponderent pe locul pădurilor de gorun sau pădurilor de gorun în amestec cu alte foioase. Se întâlnesc la cele mai mici altitudini, de obicei sub 700 m, având ca principale specii edificatoare: Agrostis tenuis, Festuca rubra, Festuca pratensis, Cynosuurus cristatus.

3.5. Patrimoniul natural România a participat continuu la politica internaţională de mediu, semnând şi

ratificând cele mai importante convenţii, rezoluţii, declaraţii şi acorduri de mediu. Astfel, a participat la: Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Protecţia Mediului Înconjurător, Stockholm, 1972, în 1992 la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro, ratificând în 1994 Convenţia Diversităţii Biologice, în 2002 la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Johanesburg. Totodată, România a ratificat Convenţia privind Importanţa Internaţională a Zonelor Umede (Ramsar, 1991), Convenţia de la Berna privind Conservarea speciilor sălbatice şi habitatelor naturale (1993), Convenţia de la Bonn privind Conservarea Speciilor Migratoare (1998),

Page 94: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

93

Convenţia Carpatică (2003). A aderat la Strategia şi Planul de Acţiune Pan – European privind Conservarea Diversităţii Biologice şi a „landscape-ului”, la Directiva Habitate 92/43/CEE, Directiva Păsări 79/409/CEE, Acordul privind Conservarea Cetaceelor Mici din Marea Mediterană şi Marea Neagră. România a devenit membră a multor foruri şi componente structurale din reţeaua ocrotirii şi conservării mediului: BIRDLIFE, ECONET, EMERALD, GREEN CROSS etc.

În România, habitatele naturale şi speciile sălbatice au fost inventariate prin utilizarea a două tipuri de baze de date: baza BIMS (Sistemul de Management al Informaţiei privind Biodiversitatea) şi a bazei EMERALD (stabilită sub Convenţia de la Berna), compatibilă cu „Natura 2000”. În 2005 a fost elaborată lucrarea Habitatele din România, apărută la Editura Tehnică Silvică, Bucureşti, lucrare în care sunt descrise principalele tipuri de habitate existente în ţara noastră. Au fost descrise 357 de tipuri de habitate, mare parte dintre acestea având echivalente în principalele sisteme de clasificare utilizate la nivel european, 199 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Natura 2000; 213 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Emerald; 170 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Corine; 367 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Palearctic; 263 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Eunis.

La nivel european, România deţine cel mai diversificat şi valoros patrimoniu natural; suprafaţa ariilor naturale protejate de interes naţional, raportată la suprafaţa ţării, este de 7%, iar suprafaţa totală a siturilor Natura 2000, raportată la suprafaţa ţării, este de 17,84%.

Înfiinţarea ariilor protejate şi managementul acestora constituie o necesitate deoarece ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale şi seminaturale care pot fi evaluate şi monitorizate, exprimând, într-o anumită măsură, starea acestora la un moment dat. Ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă principalele componente ale capitalului natural care asigură resursele şi serviciile ce stau la baza dezvoltării socio-economice.

În ţara noastră există mai multe categorii de arii protejate, care se diferenţiază în principal în funcţie de regimul de ocrotire, conservare şi utilizare. Acestea sunt: rezervaţii ştiinţifice; parcuri naţionale; monumente ale naturii; rezervaţii naturale; parcuri naturale; rezervaţii ale biosferei; zone umede de importanţă internaţională; situri naturale ale patrimoniului universal; arii speciale de conservare; arii de protecţie specială avifaunistică; situri de importanţă cominutară; geoparcul. S-au constituit astfel arii protejate care conservă zone naturale de pe glob, unde intervenţia omului este aproape inexistentă, dar şi zone în care intervenţia omului este prezentă, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanţă peisagistică şi culturală deosebită. Astfel, forul care şi-a propus să rezolve această problemă dificilă a fost Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii (IUCN) care, prin misiunea sa, avea competenţa necesară să o facă.

Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii încearcă să influenţeze, să încurajeze şi să asiste societăţile din toată lumea în procesul de conservare a integrităţii şi diversităţii naturii, urmărind ca orice utilizare a resurselor naturale să fie echitabilă şi durabilă. Ca urmare a activităţii desfăşurate de Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, în acest domeniu (timp de aproape un sfert de secol) a rezultat un sistem pentru definirea şi clasificarea ariilor protejate. Acest sistem a fost adoptat de către guverne şi explicat prin linii directoare. Eliminarea diferenţelor de terminologie se poate face doar utilizând sistemul Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii de clasificare, care se bazează pe principalul obiectiv de management al ariei protejate. Se folosesc astfel 6 categorii pentru ariile protejate, care implică şi o gradaţie a intervenţiei umane, variind de la o intervenţie umană

Page 95: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

94

nulă (proprie categoriilor I-a şi I-b) până la o intervenţie umană de un nivel mai ridicat (în cazul categoriei V). Categoria VI este singura care a fost adăugată ulterior, astfel încât din punctul de vedere al intervenţiei umane se intercalează între categoriile III şi IV. Toate categoriile sunt la fel de importante şi relevante pentru conservarea biodiversităţii.

O modalitate de a conserva patrimoniul natural este aceea de a crea o reţea de arii naturale protejate, reprezentativă pentru diversitatea speciilor şi habitatelor ce trebuie protejate. Conservarea diversităţii biologice se realizează prin intermediul Reţelei Ecologice „Natura 2000”. Scopul Reţelei Natura 2000 este de a proteja biodiversitatea Europei şi de a promova activităţi economice benefice pentru biodiversitate.

Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 oferă numeroase instrumente utile în acest sens, iar extinderea reţelei prin includerea şi gestionarea ariilor naturale protejate din România reprezintă un pas important în direcţia conservării peisajului şi biodiversităţii. Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte fondul natural, această reţea serveşte atât intereselor României, cât şi celor ale Uniunii Europene. Programul Natura 2000 reprezintă o structură de protejare a naturii, protejare care nu înseamnă neapărat „limitări şi restricţii”. Natura 2000 permite atât conservarea cât şi dezvoltarea pe mai departe a biodiversităţii României. Astfel, se observă oportunităţi în numeroase direcţii: de la un turism durabil la o combinaţie între activităţile agricole şi alternativele de protejare a naturii.

Înfiinţarea reţelei Natura 2000 reprezintă „fundamentul politicii comunitare de conservare a naturii”. Toate statele care au aderat în Uniunea Europeană se confruntă cu problematica reţelei Natura 2000 şi cu necesitatea de a adopta Directiva Păsări – 79/409/EEC şi Directiva Habitate – 92/43/EEC. Fiecare stat membru poate alege propriile mecanisme pentru a se angaja în acest efort colectiv. Natura 2000 reprezintă o treaptă de temelie a politicii de conservare a naturii în cadrul Uniunii Europene.

Reţeaua Natura 2000 este alcătuită din: arii speciale de conservare, pentru conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice incluse în Directiva Habitate şi arii de protecţie specială avifaunistică, pentru conservarea păsărilor sălbatice incluse în Directiva Păsări. Directiva privind păsările (79/402/EEC), publicată în aprilie 1979, a fost primul act legislativ menit să protejeze speciile de păsări şi mediile lor naturale şi prevede stabilirea la nivel naţional a unor arii de protecţie specială (SPA – Special Protection Areas), iar Directiva privind habitatele (92/43/EEC), publicată în 1992, solicită selectarea la nivel naţional şi european a unor arii speciale de conservare (SAC – Special Areas of Conservation). Ambele Directive au fost transpuse în legislaţie, iar România, ca stat membru, are obligaţia protejării şi conservării durabile a speciilor şi habitatelor periclitate.

Siturile Natura 2000 trebuie să includă activităţi umane care sunt compatibile cu scopurile conservării, iar oamenii trebuie să fie capabili de a vedea prin propria lor experienţă de ce un anumit sit merită protejat. Aşadar, obiectivele Natura 2000 sunt: oprirea declinului biodiversităţii prin conservarea pe termen lung a celor mai valoroase şi periclitate specii şi habitate de interes european; protejarea biodiversităţii Europei şi promovarea activităţilor economice benefice. Avantajele sunt următoarele:

• activităţile economice pot continua într-un sit Natura 2000, cu condiţia evitării activităţilor care ar putea afecta speciile sau habitatele specifice sitului;

• sunt recunoscute şi protejate interesele localnicilor - Natura 2000 nu înseamnă scoaterea din uz a terenurilor, ci păstrarea practicilor tradiţionale agro-pastorale şi silvice care nu dăunează patrimoniului existent; dezvoltarea turismului şi agro-

Page 96: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

95

turismului, etichetarea de produse naturale locale ce pot deveni mărci recunoscute, preferate în locul preparatelor artificiale;

• proprietarii de terenuri din siturile Natura 2000 vor fi scutiţi de plata impozitului; • posibilitatea de a atrage fonduri europene; • locuri de muncă; • relaxarea şi petrecerea timpului liber; • promovarea tezaurului natural şi cultural; • statutul de sit Natura 2000 înseamnă un câştig de imagine şi recunoaştere

europeană, ceea ce reprezintă un motiv de mândrie pentru localnici; • se creează un lanţ al locurilor din Europa cu o natură ce merită păstrată în bună

stare pentru că are multe de oferit şi generaţiilor viitoare. Pentru declararea unui sit „Natura 2000” se ţine seama de caracteristicile naturale ale

sitului, de interesele economice, culturale şi sociale, fiind permise activităţi economice care vin în sprijinul dezvoltării durabile şi nu afectează starea de conservare favorabilă a sitului respectiv. Selectarea unei zone „Natura 2000” înseamnă recunoaşterea importanţei zonei la nivel european, este o sursă de mândrie pentru localnici, dar le poate oferi şi oportunităţi economice semnificative. Între ţările membre şi candidate la Uniunea Europeană, România deţine cea mai mare diversitate biogeografică, contribuţia ei la realizarea Reţelei „Natura 2000” fiind foarte importantă. Potenţialele situri „Natura 2000” sunt selectate după o evaluare ştiinţifică la nivel naţional.

a). Situaţia existentă Arealul investigat se suprapune teritoriului administrativ ce aparţine la două judeţe:

Prahova şi Braşov. Evaluarea situaţiei existente şi a disfuncţionalităţilor patrimoniului natural se va face defalcat, pe structuri înglobate unităţilor administrativ-teritoriale mai sus-menţionate, menţinându-se coerenţa decupajului zonal.

Datorită diversităţii deosebite de biotopuri şi habitate, judeţul Prahova se bucură de un bogat inventar de specii de floră şi faună sălbatică din care nu lipsesc endemismele, speciile rare, relictele glaciare, speciile de importanţă comunitară. Din păcate, presiunea exercitată de activităţile antropice (necesitatea extinderii intravilanului unor localităţi, proiectele de dezvoltare a turismului, activităţile tradiţionale - păşunatul sau exploatarea lemnului) ameninţă cu restrângerea arealului pentru numeroase dintre aceste specii. Valoarea patrimoniului natural al judeţului Prahova este probată prin existenţa elementelor de importanţă europeană din zone ce au fost introduse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000.

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea PATN - Secţiunea a III-a zone protejate, în cazul judeţului Prahova, menţionează doar Parcul Natural Bucegi şi alte 6 rezervaţii naturale şi monumente ale naturii ca parte a patrimoniului natural, ce necesită protecţie. Dintre acestea, în cuprinsul teritoriului analizat, se regăsesc următoarele:

Tabelul 27. Ariile naturale din judeţul Prahova (integrate arealului investigat)

Nr. crt. Denumirea Localizarea Suprafaţa (ha)

1. Abruptul Prahovean Bucegi Oraşele Sinaia, Buşteni 3478 2. Locul fosilifer Plaiul Hoţilor Oraşul Sinaia 6 3. Munţii Colţii lui Barbeş Oraşul Sinaia 1513 4. Arinişul de la Sinaia Oraşul Sinaia 1,037

Page 97: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

96

Primele trei rezervaţii din tabelul de mai sus sunt incluse într-o arie protejată de

categorie superioară, şi anume Parcul Natural Bucegi. Pe lângă Parcul Natural Bucegi şi cele şase rezervaţii naturale şi monumente ale

naturii existente, la nivelul PATJ au fost făcute 14 noi propuneri de rezervaţii naturale de interes judeţean şi 134 de propuneri de rezervaţii naturale de interes local. Aceste propuneri vor fi fundamentate ştiinţific în vederea declarării lor, prin lege, ca arii naturale protejate de diferite categorii. Potrivit legislaţiei de mediu în vigoare, pentru instituirea regimului de arie naturală protejată, documentaţia trebuie să cuprindă, pe lângă studiul de fundamentare ştiinţifică (prin care se demonstrează ce specii au nevoie de protecţie specială în zonă), documentaţia cadastrală cu limitele ariei naturale protejate, dar şi avizul emis de Academia Română în acest scop.

Muzeul de Ştiinţe Naturale Ploieşti, împreună cu autoritatea judeţeană pentru protecţia mediului, au propus declararea şi instituirea regimului de arie naturală protejată, pentru următoarele situri din arealul investigat:

Tabelul 28. Rezervaţii naturale de importanţă judeţeană din judeţul Prahova (integrate arealului investigat)

Nr. crt. Denumirea Suprafaţa (ha) Localizarea

1. Rezervaţia naturală complexă”Valea Rea” 2 Oraşul Sinaia Tabelul 29. Rezervaţii naturale de importanţă locală din judeţul Prahova (integrate arealului investigat)

Nr. crt. Denumirea Suprafaţa

(ha) Localizarea

1. Rezervaţia naturală botanică „Clăbucet” 18.7 Oraşul Azuga 2. Rezervaţia naturală botanică „Unghia Mare” 8.1 Oraşul Azuga 3. Rezervaţia naturală compexă „Valea Turcului” 133.7 Oraşul Azuga 4. Rezervaţia naturală compexă I „Unghia Mare” 42 Oraşul Azuga 5. Rezervaţia naturală compexă II „Unghia Mare” 40 Oraşul Azuga 6. Rezervaţia naturală compexă III „Unghia Mare” 78.7 Oraşul Azuga 7. Rezervaţia naturală compexă „Valea Cazacului” 257.7 Oraşul Azuga 8. Rezervaţia naturală geologică şi geomorfologică „Unghia Mică” - Oraşul Azuga 9. Rezervaţia forestieră „Piatra Arsă” 103 Oraşul Sinaia

10. Rezervaţia botanică şi geologică „Sf. Ana” 2 Oraşul Sinaia 11. Megalit „Masa Ciobanului” 1 Oraşul Sinaia 12. Avenul „Vânturiş” 0.5 Oraşul Sinaia 13. Cascada „Vânturiş” 0.5 Oraşul Sinaia

Obiectivul principal îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a

patrimoniului natural, prin: - menţinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor şi a

speciilor din flora şi fauna sălbatică; - asigurarea măsurilor speciale de ocrotire şi conservare in situ a bunurilor

patrimoniului natural. Parcul Natural Bucegi s-a constituit prin Ordinul nr. 7/27.01.1990 al M.A.P.P.M. În

prezent, statutul legal al Parcului Natural Bucegi a fost dat de Legea 5/12.04.2000 - privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a – „Zone naturale

Page 98: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

97

protejate de interes naţional şi monumente ale naturii” 1.0 - „Rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale sau naturale” la poziţia H - „BUCEGII” - cu o suprafaţă de 32663 ha, întins pe teritoriul a 3 judeţe: Prahova, Dâmboviţa şi Braşov. Pe teritoriul judeţului Prahova - Parcul Natural Bucegi ocupă o suprafaţă de cca. 8322 ha. El include teritorial Rezervaţia Naturală Bucegi (Abruptul Prahovean), Rezervaţia Naturală „Colţii lui Barbeş” şi Rezervaţia Geologică „Punctul Fosilifer Plaiul Hoţilor”.

Rezervaţiile naturale din interiorul Parcului Natural Bucegi conţin cele mai reprezentative eşantioane ale cadrului natural, sub raport ştiinţific, valoric, genetic, funcţional – estetic, ce concentrează o diversitate impresionantă de asociaţii vegetale şi animale. Flora endemică şi rară a Bucegilor este bogată, întâlnindu-se 60 specii endemice, 22 endemisme carpatice generale, 45 endemisme carpatice Româneşti, 5 endemisme locale. Fauna este în general foarte bine cunoscută datorită accesibilităţii ei. În Bucegi există 3000 specii animale. Nevertebratele sunt reprezentate de rotifere, cca. 105 specii gasteropode (15 endemice pentru Bucegi), 160 specii arahnide şi 1300 specii insecte. Fauna acvatică - 8 specii - este slab reprezentată. Dintre vertebrate se cunosc 129 specii păsări şi 45 specii mamifere.

Rezervaţia „Abruptul Prahovean” a fost legiferată prin H.C.M. nr. 965/1943 şi prin Legea 5/2000. Lista speciilor protejate în rezervaţia Abruptul Prahovean cuprinde 2 specii de mamifere (capra neagră şi râsul), 7 specii de păsări (cocoşul de munte, acvila de munte, bufniţa mare, corbul), 1 specie de peşti (păstrăvul), mai multe specii de nevertebrate şi peste 35 specii de plante (papucul doamnei, sângele voinicului, floarea de colţ, ghinţura galbenă, garofiţa albă, crucea voinicului, jneapănul, zâmbrul, tisa, laricele, genţiana).

Rezervaţia naturală „Munţii Colţii lui Barbeş” a fost legiferată prin H.C.M. nr. 965/1943 şi Legea 5/2000. Aici există specia floricolă Iris dacica (stânjenelul de munte) - endemism în munţii Bucegi. Fauna rezervaţiei este reprezentată prin: urs, mistreţ, lup, căprioară, acvila de munte, cerbul şi vulturul.

Rezervaţia Geologică „Punctul Fosilifer Plaiul Hoţilor” a fost legiferată prin H.C.M. nr. 894/1952 şi Legea 5/2000. Obiectul ocrotirii îl constituie blocurile de calcar de Stramberg, care conţin circa 250 specii fosile, dintre care bivalvele reprezintă 80 de specii, gasteropodele 60 de specii şi, în numar mai mic, decapode, cefalopode, branhiopode, corali, spongieri şi hidrozoare.

Arinişul de la Sinaia este situat în exteriorul luncii râului Prahova, la baza unui versant, prezentând microdepresiuni cu vegetaţie hidrofilă şi fiind dominat de Alnus incana şi Salix purpurea.

Reţeaua ecologică Natura 2000 este un sistem european de protecţie a habitatelor şi speciilor, ale cărui baze au fost puse încă din anul 1992, prin punerea în aplicare a Directivei Habitate 92/43/CCE (SCI - situri de importanţă comunitară - floră, faună, teritorii) şi a Directivei Păsări 79/409/CCE (SPA – situri de protecţie avifaunistică -numai specii de pasari), având ca ţel conservarea biodiversităţii în Europa. Cele două directive fac parte din dreptul european obligatoriu. Statele membre ale UE au obligaţia să identifice, să propună, să păstreze şi să dezvolte habitate care, aşa cum reiese din anexele directivelor, au o importanţă deosebită. Reţeaua Natura 2000 se va stabili în trei faze:

Faza 1: stabilirea listei naţionale de propuneri Statele membre notifică Comisiei Europene listele naţionale cu zonele în care se

găsesc tipuri de habitate, de plante şi animale care respectă criteriile de selecţie prevăzute în Directiva Habitate.

Faza 2: determinarea habitatelor de interes comunitar

Page 99: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

98

În baza propunerilor, Comisia Europeană alege în acord cu statul în cauză, pentru fiecare regiune biogeografică, situri de importanţă comunitară.

Faza 3: asigurarea habitatelor NATURA 2000 Habitatele naturale de importanţă comunitară trebuie să fie asigurate cu mijloace

naţionale cât mai repede cu putinţă. După încheierea celei de-a treia faze, statele membre sunt responsabile pentru activitatea de monitorizare şi trebuie să facă rapoarte cuprinzătoare către Comisia Europeană la un interval de 6 ani. Transpunerea în întregime a legislaţiei comunitare a fost realizată prin O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună salbatică, prin care se stabileşte cadrul legislativ necesar dezvoltării reţelei Natura 2000 în România. Punerea sub ocrotire a siturilor de importanţă comunitară s-a realizat prin Ordinul nr. 776/2007 (înlocuit ulterior prin Ordinul nr. 1964/2008). Pe parcursul anului 2007 a continuat procesul de cunoaştere a patrimoniului natural al următoarei propuneri de sit Natura 2000: Bucegi (oraşele Comarnic, Sinaia, Buşteni, Azuga) – aproximativ 13000 ha în judeţul Prahova.

De remarcat faptul că propunerea „Munţii Bucegi” include actualul Parc Natural Bucegi, fiind mai mare decât acesta. Habitatele, împreună cu speciile care trăiesc în cadrul lor şi care se întind pe suprafeţe suficiente şi au un stadiu de conservare bun, trebuie protejate şi dezvoltate. În virtutea acestei idei, o mare însemnătate are interzicerea de a înrăutăţi situaţia, principiu stipulat de Directiva Habitate.

Habitatele de interes comunitar, identificate în judeţul Prahova şi validate prin Ordinul nr. 1964/2008, sunt:

1. 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane 2. 4070 - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium 3. 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale 4. 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix 5. 40C0 - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice 6. 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane 7. 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane 8. 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine 9. 6230 - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase 10. 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor

până la cel montan şi alpin 11. 6210 - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros 12. 6520 - Fâneţe montane 13. 6110 - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bayifite din Alysso-Sedion albi 14. 7220 - Izvoare petrifiante cu formare de travertin 15. 7110 - Turbării active 16. 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase 17. 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante 18. 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în

cel alpin 19. 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin 20. 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcarose 21. 8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo-albi-Veronicion

dilleni pe stâncării silicioase 22. 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis

Page 100: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

99

23. 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum 24. 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalantero-Fagion 25. 9180 - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene 26. 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum 27. 9160 - Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din

Carpinion betuli 28. 91E0 - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior 29. 91V0 - Păduri dacice de fag 30. 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană 31 .9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană În total, numărul habitatelor de interes comunitar este de 30, dintre care 9 prioritare,

probând bogăţia naturală a Prahovei. Numai pe teritoriul administrativ al oraşului Sinaia există 32 specii de plante rare şi 40 specii endemice şi subendemice. Habitatele de stâncării din Munţii Bucegi se caracterizează prin prezenţa a numeroase specii vegetale endemice: Thesium kerneranum, Leontopodium alpinum – monument al naturii, Festuca versicolor ce apare ca facies între 1800 şi 1950 m, Sesleria haynaldiana ce formează asociaţii vegetale bogate, Koeleria macrantha. În etajul alpin inferior, pe versantul nordic şi brâna mare a Jepilor Mici se întâlneşte Pinus cembrazâmbru, relict glaciar. Unele pajişti uscate din Munţii Bucegi sunt caracterizate de prezenţa speciilor de orhidee, monument al naturii, Nigritella nigra şi Nigritella rubra.

Speciile de plante de interes comunitar incluse în Directiva Habitate şi ocrotite în cadrul siturilor NATURA 2000 sunt în număr de 11, după cum urmează:

• Buxbaumia viridis – Bucegi; • Dicranum viride – Bucegi – plantă din familia muşchilor, circumpolară şi

hidrofilă; • Draba dorneri (flamânzica) – Bucegi – plantă superioară endemică pentru

România, aflată şi pe Lista Roşie naţională, fiind rară şi vulnerabilă; • Meesia longiseta – Bucegi; • Tozzia carpathica (iarba gâtului) – Bucegi - plantă superioară perenă aflată şi pe

Lista Roşie naţională, fiind rară, ameninţată la nivel european; Se poate observa că nu toate speciile de interes comunitar se regăsesc pe Lista Roşie a

României, aceasta însemnând că, spre deosebire de restul continentului, populaţiile din ţara noastră sunt într-o stare mai bună de conservare. Trebuie subliniat faptul că au făcut obiectul declarării siturilor NATURA 2000 numai speciile clasificate ca fiind ameninţate la nivel european, nefiind luate în considerare, decât în mică măsură, speciile de importanţă naţională, cum ar fi cele endemice. Explicaţia rezidă în faptul că directivele europene au ca scop menţinerea şi asigurarea continuităţii mediului natural aflat în continuă degradare pe tot continentul.

Şi în judeţul Braşov există o mare diversitate geologică, geomorfologică, floristică şi peisagistică, datorată unui complex de factori, printre care se numără:

- dispunerea relativ echilibrată a reliefului muntos, deluros şi depresionar, ceea ce favorizează multitudinea ecosistemelor specifice acestora (ex: relieful glaciar din etajul alpin al munţilor Bucegi);

- deşi în arealele deluroase şi de şes depresionar vegetaţia naturală a fost în mare parte înlocuită de culturi agricole, local se remarcă prezenţa unor asociaţii vegetale de mare importanţă ştiinţifică (mlaştini eutrofe, rarităţi botanice etc.);

Page 101: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

100

- fragmentarea mare a reliefului montan şi deluros determină o serie de topoclimate locale pe fondul topoclimatelor elementare (în funcţie de expunere, grad de umbrire etc.), a căror variabilitate se impune în diversitatea ecosistemelor şi permit formarea unor staţiuni botanice de interes ştiinţific.

Acest complex de factori, corelat cu poziţia faţă de centrele genetice şi căile de migraţie ale faunei, au determinat existenţa în judeţul Braşov a unor elemente floristice foarte diferite: eurasiatice, europene şi central europene, alpino-carpatice, submediteraneene, carpato-balcanice, ca şi o serie de specii endemice sau semiendemice. Se constată astfel că ariile naturale protejate din judeţul Braşov pot avea un rol deosebit de important pentru conservarea genofondului naţional, deoarece acestea adăpostesc eşantioane reprezentative ale unor ecosisteme deosebite, cu o biodiversitate mare, cele mai multe într-o stare de echilibru bună şi cu o apreciabilă valoare ştiinţifică şi peisagistică.

În conformitate cu Legea 5/2000 şi cu H.G. 2151/2004, 1581/2005, în judeţul Braşov sunt 32 de arii protejate, dintre care două sunt parcuri naţionale/naturale (Piatra Craiului şi Bucegi). Din anul 1999, Parcul Natural Piatra Craiului şi, din 2004, Parcul Natural Bucegi, au administraţie proprie.

Tabelul 30. Ariile naturale din judeţul Braşov (integrate arealului investigat)

Nr. crt. Denumire Localizare Tipul Supr.

(ha) Anul

declarării Administrator

(custode) 1. Muntele

Postăvarul

Braşov, Râşnov, Timişul de Sus

Mixt

1025.5

1980

Direcţia Silvică Braşov

2. Muntele Tâmpa

Municipiul Brşov

Mixt (floristic-forestier, peisagistic)

188.2 1962 Direcţia silvică Braşov-custode

3. Stejerişul Mare

Municipiul Braşov

Mixt (floristic-forestier)

16.3 1962 Direcţia silvică Braşov

4. Peştera „Valea Cetăţii”

Oraş Râşnov Speologic 1.0 1980 Direcţia silvică Braşov

Conform Legii nr. 467/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, ariile protejate din judeţul Braşov se încadrează în urmatorul regim de management:

• rezervaţii naturale, în care se protejează habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, geologic, speologic, paleontologic, pedologic). Ele corespund categoriei IV IUCN.

• arii de protecţie specială avifaunistică, în care se conservă habitatele specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice;

• parcuri naturale, care au ca scop protejarea şi conservarea unor ansambluri peisagistice. La această poziţie se încadrează Parcul Natural Piatra Craiului şi Parcul Natural Bucegi (corespund categoriilor II şi V IUCN).

• monumente ale naturii, al căror scop este protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebită (corespund categoriei III IUCN).

Varietatea tipurilor de arii protejate, care adăpostesc o diversitate extrem de complexă, face posibilă declararea acestora ca situri Natura 2000.

Page 102: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

101

Tabelul 31.Monumente ale naturii din judeţul Braşov (integrate arealului investigat)

Cod naţional Cod european Denumire Suprafaţă Unităţi

administrativ-teritoriale

Anul declarării

2.248. 183692 Peştera „Valea Cetăţii” 15.63 Râşnov 1980

Tabelul 32. Rezervaţii naturale din judeţul Braşov (integrate arealului investigat)

Cod naţional Cod european Denumire Suprafaţă Unităţi administrativ-

teritoriale Anul

declarării 2.255. 11775 Muntele „Tâmpa” 203 Municipiul Braşov 1980 2.253. 63628 Muntele „Postăvarul” 1236 Municipiul Braşov,

oraşul Predeal, Râşnov 1980

2.256. 183838 Stejerişul Mare 293 Municipiul Braşov 1980

Tabelul 33. Parcuri naturale din judeţul Braşov (integrate arealului investigat)

Cod naţional

Cod european Denumire Suprafaţă Unităţi administrativ-teritoriale Anul

declarării H 20678 Bucegi 32663 Oraşele Comarnic, Sinaia, Buşteni (judeţul

Prahova), oraşul Râşnov, comunele Bran, Moieciu (judeţul Braşov), Moroieni (judeţul Dâmboviţa)

1990

Arii naturale protejate incluse în arii protejate mai mari şi încadrate în alte categorii

de clasificare sunt:

Tabelul 34. Rezervaţii naturale incluse altor categorii de clasificare

Cod naţional Cod european Denumire Suprafaţă Unităţi administrativ-

teritoriale Anul

declarării Parcul Natural Bucegi

2.234. 9376 Bucegi (Abruptul Bucşoiu, Mălăeşti, Gaura)

1717 Comunele Râşnov, Bran

1926

Diversitatea biologică deosebită a ţării noastre face posibilă şi contribuţia importantă

a noastră la implementarea Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în România. Crearea Reţelei Natura 2000 este o modalitate de a aplica măsuri de conservare privind menţinerea habitatelor şi speciilor de interes comunitar, pe întregul teritoriu al continentului european.

La nivelul judeţului Braşov, în conformitate cu Ord. 207/2006 privind constituirea bazei de date aferentă reţelei de situri Natura 2000, s-au cules date şi pregătit documentaţii pentru 32 de propuneri de situri Natura 2000. Dintre acestea, au fost validate de Grupul Natura 2000, 25 de situri Natura 2000, dintre care 8 SPA-uri-situri de protecţie specială avifaunistică ( 43% din suprafaţa judeţului) şi 17 SCI-uri – situri de importanţă comunitară (19% din suprafaţa judeţului).

Page 103: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

102

Tabelul 35. Siturile Natura 2000 din judeţul Braşov corespunzătoare arealului studiat

Nr. crt. Denumire sit Suprafaţa, conf. bazei de date

online Natura 2000 (ha) 1. Bucegi 38744,8 2. Muntele Tâmpa 203,4 3. Piatra-Mare 4282,6 4. Postăvarul 1280,0

ROSCI0013 Bucegi Judeţul Prahova: Azuga (28%), Buşteni (64%), Comarnic (18%), Sinaia (50%) Judeţul Braşov: Bran (47%), Moeciu de Jos (16%), Predeal (8%), Râşnov (21%) Judeţul Dâmboviţa: Moroeni (58%) ROSCI0120 Muntele Tâmpa Judeţul Braşov: Braşov (1%) ROSCI0195 Piatra Mare Judeţul Braşov: Predeal (9%), Săcele (10%) ROSCI0207 Postăvarul Judeţul Braşov: Braşov (3%), Predeal (6%), Râşnov (<1%), Săcele (<1%)

Bucegi Tipuri de habitate: 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 -

Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; 9150 - Păduri medioeuropene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană.

Specii de mamifere: 1308 - Barbastella barbastellus (Liliac cârn); 1352* - Canis lupus (Lup); 1361 – Lynx lynx (Râs); 1354* - Ursus arctos (Urs brun).

Specii de amfibieni şi reptile: 1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă); 2001 – Triturus montandoni (Triton carpatic).

Specii de peşti : 1163 - Cottus gobio (Zglăvoc). Specii de nevertebrate: 4057 - Chilostoma banaticum; 4030 - Colias myrmidone;

4046 Cordulegaster heros (Calul dracului); 1086 - Cucujus cinnaberinus; 1065 - Euphydryas

Page 104: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

103

aurinia; 4048 - Isophya costata (Cosaş); 1083 - Lucanus cervus (Rădaşcă, Răgacea); 4039 - Nymphalis vaualbum; 4052 - Odontopodisma rubripes (Lăcustă de munte); 4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosaşul transilvan); 1087* - Rosalia alpina (Croitor de fag); 1015 - Vertigo genesii.

Specii de plante: 1386 - Buxbaumia viridis; 4070* - Campanula serrata (Clopoţel); 1381 – Dicranum viride; 2113 - Draba dorneri (Flămânzică); 1758 - Ligularia sibirica (Curechi de munte, Gălbenele); 1389 - Meesia longiseta; 4116 - Tozzia carpathica (Iarba gâtului).

Muntele Tâmpa Tipuri de habitate: 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 9110 - Păduri

de fag de tip Luzulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion).

Specii de mamifere : 1354* - Ursus arctos (Urs brun). Specii de nevertebrate : 1087* - Rosalia alpina (Croitor de fag). Specii de plante : 1689 - Dracocephalum austriacum (Mătăciune); 4097 - Iris aphylla

ssp. hungarica (Iris).

Piatra Mare Tipuri de habitate: 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor

montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 – Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea).

Specii de mamifere : 1354* - Ursus arctos (Urs brun) Specii de amfibieni şi reptile: 1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta

galbenă); 2001 – Triturus montandoni (Triton carpatic)

Postăvarul Tipuri de habitate: 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-

arctice de salix; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea).

Specii de mamifere : 1352* - Canis lupus (Lup); 1361 - Lynx lynx (Râs); 1354* - Ursus arctos (Urs brun).

Page 105: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

104

Specii de amfibieni şi reptile: 1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă); 1166 - Triturus cristatus (Triton cu creastă); 2001 - Triturus montandoni (Triton carpatic).

Specii de nevertebrate: 4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosaşul transilvan); 4026 - Rhysodes sulcatus (Gândac de apă); 1087* - Rosalia alpina (Croitor de fag); 1927 - Stephanopachys substriatus (Gândac).

Specii de plante: 4070* - Campanula serrata (Clopoţel); 1902 - Cypripedium calceolus (Papucul doamnei, Blabornic); 1758 - Ligularia sibirica (Curechi de munte, Gălbenele)

b). Delimitarea zonelor ecologice fragile Studiul „Coridoare utilizate de speciile carnivore mari (urs, lup, râs) pentru

deplasarea între masivul Piatra Craiului şi M. Bucegi”, elaborat de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, în scopul implementării în România a „Proiectului Managementului Conservării Biodiversităţii“, finanţat de Guvernul României şi Banca Mondială, conform O.U.G. nr. 236/2000, aprobată prin Legea nr. 462/2001, are drept scop conservarea ecosistemelor, habitatelor, speciilor, diversităţii genetice şi a peisajului, între ariile protejate Piatra Craiului şi Bucegi. Studiul propune definirea coridoarelor dintre cele două zone, permiţând protejarea faunei respective în vederea migrării şi dispersării între zonele de protecţie şi alte zone naturale pe termen lung, ciclic şi zilnic, pentru hrană, adăpost etc. S-au determinat astfel trei coridoare :

• Coridorul I: se dezvoltă sub forma a două ramuri la NE şi S de localitatea Dâmbovicioara şi care se unesc între localităţile Fundata şi Podul Dâmboviţei. Este constituit, în cea mai mare parte, din vegetaţie forestieră, prezentând două zone de întrerupere de 1 km, formate din fâneţe şi mici terenuri agricole;

• Coridorul II: este situat, pe de o parte, între localităţile Şirna şi Fundata, iar pe de altă parte, între Moeciu de Jos şi Moeciu de Sus. E constituit, în principal, din trupuri separate de fâneţe şi mici terenuri cultivate, vegetaţia forestieră fiind slab reprezentată;

• Coridorul III: prezintă alternativa ocolirii localităţilor prin spaţiul agricol dintre Tohanul Nou şi Bran, fiind compus, în cea mai mare parte, din vegetaţie forestieră continuă.

Ca urmare a studiilor efectuate în 1995 de Ministerul Sănătăţii, prin Institutul de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Fizică Bucureşti, privind „Ierarhizarea Zonelor naturale protejate de importanţă balneoclimaterică” s-a stabilit lista localităţilor balneoclimaterice din judeţul Braşov, în arealul studiat de noi, integrându-se Poiana Braşov, Predeal şi Timişul de Sus, care constituie fond balnear de rezervă (unele au funcţionat ca băi până în 1960-1970). Având în vedere calităţile factorilor locali naturali terapeutici (climă, ape minerale, nămoluri, gaze naturale, vegetaţie naturală) este necesar să se instituie un regim sever de protecţie a acestora.

c). Disfuncţionalităţi Datorită impactului antropic (construcţii de case şi complexe hoteliere, turism

dezorganizat, lipsa educaţiei ecologice, defrişări), arealul de răspândire a multor specii care sunt endemice, rare sau periclitate s-a restrâns comparativ cu alţi ani, unele fiind ameninţate

Page 106: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

105

cu extincţia, deşi sunt ocrotite la nivel naţional şi internaţional. De exemplu, râsul (Lynx lynx) şi pisica sălbatică (Felis sylvestris) sunt ameninţate cu dispariţia datorită vânarii şi restrângerii habitatului natural. O serie de animale sunt vânate în formă autorizată, deşi sunt ocrotite prin numeroase legi şi convenţii la care a aderat şi ţara noastra. Este cazul râsului (Lynx lynx), al ursului brun (Ursus arctos) sau al lupului (Canis lupus). Menţionam că în cuprinsul arealului investigat, populaţiile de carnivore mari se află încă la un nivel acceptabil, în timp ce în restul Europei speciile respective au fost decimate încă de acum 100 de ani, cu excepţia câtorva zone.

Totodată necesitatea dezvoltarii, mai ales turistice, a unor zone din preajma localităţilor cu tradiţie în acest sens, cum sunt Sinaia, Buşteni, duce la situaţia în care apariţia unor noi obiective nu se poate face decât pe teritoriul unor arii protejate (ex: extinderea domeniilor schiabile din Munţii Bucegi). Realizarea tuturor acestor obiective înseamnă, în ultimă instanţă, scoaterea terenului din circuitul forestier, urmată de defrişare şi implicit de reducerea suprafeţei habitatelor respective. Un alt motiv al acestei expansiuni economice spre zona activităţilor turistice îl constituie necesitatea ocupării forţei de muncă disponibilizate, precum şi beneficiile rapide ce rezultă din acest sector, cu posibilitatea reinvestirii în modernizarea localităţilor respective. Ca urmare sunt încurajate activităţile cu impact mare asupra mediului, dar care aduc rapid beneficii, în detrimentul activităţilor tradiţionale mai puţin intrusive şi cu efecte economice pe termen lung.

Oferta săracă în locuri de muncă şi lipsa terenurilor agricole face ca în zona montană să se perpetueze ca activitate de bază creşterea animalelor, cu efecte devastatoare asupra ecosistemelor alpine şi subalpine. Obţinerea de teren pentru păşunat sau pentru stâne s-a făcut prin arderea vegetaţiei, mai ales a jnepenişului. Au rezultat astfel suprafeţe cu pantă relativ mare, dezgolite şi supuse în consecinţă destabilizarii prin spălarea solului de către precipitaţii. Un alt aspect îl reprezintă faptul că, deşi administraţiile publice locale sunt conştiente de importanţa existenţei pe teritoriul lor a unor arii protejate de interes naţional, nu posedă fondurile, dotările şi personalul necesar pentru ocrotirea efectivă a patrimoniului natural. Este de remarcat faptul că, deşi la sediul APM Prahova există o lista de 134 de arii naturale de interes local, propuse pentru protejare chiar de către autorităţile locale, pe teren se constată o lipsă totală a măsurilor efective întreprinse pentru conservarea acestui patrimoniu. Trebuie menţionat că aceste zone nu au fost puse sub ocrotire prin Hotărâri ale Consiliilor Locale, aşa cum prevede O.U.G. 57/2007, regimul lor fiind la latitudinea autorităţilor locale.

Necesitatea obţinerii unor venituri suplimentare pentru unele categorii de populaţie, mai sărace, din zona montană, este motivul pentru care, în perioada de vegetaţie, sunt recoltate şi comercializate plante ocrotite prin lege cum ar fi floarea de colţ, bulbucii de munte, narcisele (uneori plantele sunt scoase cu tot cu bulbi din pământ). Proprietarii de păduri exploatează iraţional masa lemnoasă, urmărind câştigul imediat şi nu perpetuarea fondului forestier pe care îl deţin. Necesitatea dezvoltării economice şi implicit a infrastructurii judeţene/naţionale conduce la apariţia unor proiecte ample, cu efecte negative asupra biodiversităţii şi a integrităţii ariilor protejate. Este cazul autostrăzii Bucureşti-Braşov care traversează în câteva locuri situl Natura 2000 Bucegi

Sintetizând, putem distinge ca disfuncţionalităţi la nivelul patrimoniului natural următoarele aspecte:

• administrarea necorespunzătoare a resurselor naturale;

Page 107: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

106

• lipsa unui management corespunzător al ariilor protejate cu impact antropic deosebit şi lipsa alocării de fonduri în acest scop (Muntele Tâmpa, Muntele Postăvarul);

• conflicte cu proprietarii de terenuri şi suprafeţe forestiere (persoane fizice, primării, composesorate, etc) aflate în interiorul ariilor protejate, mai ales în cele cu suprafeţe mari - Parcul Natural Bucegi;

• degradarea mediului natural datorită păşunatului în Parcul Natural Bucegi; • afectarea rezervaţiilor naturale prin practicarea turismului neecologic în ariile

naturale protejate şi în zonele forestiere; • existenţa unor rezervaţii naturale la care nu se cunosc cu exactitate amplasamentul

şi limitele; • construcţiile care induc mutaţii profunde la nivelul habitatelor naturale; • în Parcul Natural Bucegi se exploatează jneapănul (Pinus mugo), deşi este ocrotit

de lege, în condiţiile în care este singura specie care stabilizeaza pământul în zona alpină.

Cap. 4. POTENŢIALUL DEMOGRAFIC

Analiza populaţiei şi a resurselor umane s-a realizat prin interpretarea statistică şi spaţială a datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică în Recensămintele Populaţiei şi Locuinţelor din 1992 şi 2002, Populaţia stabilă la 1 ianuarie 2009 pe localităţi, fişele localităţilor (1997-2008), planurile de amenajare teritorială, cele de dezvoltare şi planurile urbanistice oferite de către primării sau consilii judeţene. La acestea se adaugă şi date din arhive personale, provenite din diverse surse verificate şi cele existente pe internet, pe paginile de web ale unor organizaţii neguvernamentale sau instituţii publice.

4.1. Dinamica populaţiei

a). Evoluţia numerică a populaţiei Cunoaşterea evoluţiei numerice a populaţiei constituie un instrument important pentru

determinarea tendinţelor demografice şi este un factor de seamă în elaborarea planurilor de dezvoltare socio-economică. Evoluţia şi mărimea populaţiei influenţează organizarea spaţială a unităţilor administrativ teritoriale, iar în profil teritorial pot fi surprinse trenduri destul de diferenţiate datorită numeroşilor factori externi, care îşi pun amprenta asupra sistemelor demografice.

La nivelul general al populaţiei, evoluţia numerică este de regulă pozitivă, însă, din punct de vedere istoric, aceasta s-a manifestat neuniform, având perioade de creştere accentuată dar şi de creşteri moderate şi chiar de stagnare. Factorii explicatori sunt diverşi, mai importanţi fiind cei de natură istorică, politică, economică şi socială şi mai puţin de natură fizică, comunităţile umane nemaifiind direct dependente de oferta pe care mediul fizico-geografic o presupune în relaţie cu adaptabilitatea la condiţiile de mediu sau la oferta de resurse ale solului şi subsolului. Aceşti factori influenţează însă direct principalele fenomene demografice, cum ar fi mişcarea naturală şi cea migratorie şi care determină în final evoluţia numerică şi structura populaţiei. Aceiaşi factori pot determina şi evoluţii în

Page 108: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

107

sens negativ, atunci când se realizează dezechilibre la nivelul sociosistemului, între oferta locală şi condiţiile sociale existente şi surplusul demografic.

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

450000

1930 1941 1956 1966 1977 1992 2002

Fig. 44. Evoluţia populaţiei la recensăminte, în intervalul 1930-2002

Evoluţia populaţiei regiunii luate în considerare, formată exclusiv din unităţi administrative-teritoriale urbane, s-a înscris în trendul demografic regional şi naţional, aceasta fiind pozitivă până la schimbarea regimului politico-economic şi negativă după 1989. Astfel, populaţia sistemului urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov – Braşov a cunoscut următoarele caracteristici evolutive:

• a crescut de la 78308 locuitori în anul 1930, la 381860 locuitori în anul 1992, valoarea maximă înregistrată statistic la recensămintele populaţiei. În primele decenii ale secolului XX, creşterea a fost relativ similară între perioadele statistice dar s-a accentuat în primii ani de după cel de-al doilea război mondial (46%) şi în intervalul statistic 1966-1977, când are loc o creştere numerică însemnată (49%) datorită politicilor demografice şi a îmbunătăţirii nivelului de trai;

• creşterea s-a diminuat spre sfârşitul anilor optzeci şi a devenit una negativă după 1992, odată cu schimbarea contextului politico-economic şi social (începând cu anul 1990), asemănător întregii ţări, populaţia scăzând pe fondul reducerii drastice a natalităţii şi a unui sold migraţional negativ. Evoluţia negativă a fost influenţată de schimbarea comportamentului demografic al populaţiei tinere şi de creşterea mortalităţii, toate acestea fiind impuse de conjunctura nerfavorabilă a perioadei de tranziţie şi de scăderea accentuată a puterii de cumpărare a locuitorilor;

• populaţia a scăzut cu 55482 de locuitori din martie 1992 (înregistraţi la recensământ) până la 1 ianuarie 2009 (populaţie estimată), adică cu 14,5%;

Page 109: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

108

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

1930 1941 1956 1966 1977 1992 2002

Predeal

Rasnov

Azuga

Busteni

Sinaia

Fig. 45. Evoluţia demografică a oraşelor din regiune • intervalul 1992-2002 a corespuns celei mai accentuate scăderi, în valori absolute

fiind de peste 48 de mii de locuitori, din aceştia cea mai mare parte (39140) aparţinând municipiului Braşov, însă la nivelul oraşelor mici şi mijlocii, scăderea a fost mai accentuată în arealul prahovean;

Fig. 46. Evoluţia demografică în intervalele 2009-1992 şi 2002-1992 • toate oraşele, fără excepţie, au evoluat negativ în anii nouăzeci, ritmul scăderii

fiind diferenţiat în funcţie de rangul acestora; • ultimii ani au marcat o atenuare a acestui proces demografic negativ (descreşterea

înregistrând -2,2% la nivelul întregii regiuni), datorită creşterii economice şi a

Page 110: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

109

îmbunătăţirii considerabile a nivelului de trai şi a protecţiei sociale, scăderea fiind din nou mai ridicată în oraşele din judeţul Prahova;

• analiza evoluţiei demografice în profil teritorial evidenţiază conturarea unor areale uşor diferenţiate de evoluţie demografică, însă evoluţia generală a populaţiei pe unităţi administrative reflectă tendinţele demografice ale populaţiei întregii regiuni, mai precis de scădere generalizată, cu excepţia unui singur areal urban;

• populaţia arealului urban corespunzător judeţului Braşov s-a diminuat în ritmuri mai reduse decât oraşele din arealul prahovean. Cu toate acestea, populaţia oraşului Predeal a scăzut cel mai dramatic în fiecare din intervalele analizate, explicaţia constând în dinamica pieţei imobiliare ce a favorizat transformarea imobilelor în locaţii turistice şi emigrarea localnicilor. De asemenea, scăderea populaţiei din urban s-a datorat şi „revărsării” populaţiei în zone periurbane, în localităţi din imediata apropiere a oraşelor, fenomen caracteristic cu precădere urbanului mare, municipiului pentru Braşov în cazul de faţă, dar şi oraşului Predeal - din întreaga zona metropolitană, doar aceste oraşe, la care se adaugă comuna Hălchiu, au consemnat evoluţii negative.

Tabelul 36. Evoluţia populaţiei sistemului urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov – Braşov

1992 2002 2005 2009 2002-1992 2009-2002 2009-1992

Braşov 323736 284596 282517 278048 -12.09 -2.301 -14.11 Predeal 7302 5615 5232 5223 -23.1 -6.981 -28.47 Râşnov 16384 15456 15882 16277 -5.664 5.3119 -0.653 Arealul braşovean 347422 305667 303631 299548 -12,02 -2,00 -13,78 Azuga 6487 5213 5086 4978 -19.64 -4.508 -23.26 Buşteni 12486 10463 10287 10077 -16.2 -3.689 -19.29 Sinaia 15465 12512 12253 11775 -19.09 -5.89 -23.86 Arealul prahovean 34438 28188 27626 26830 -18,15 -4,82 -22,09 Total regiune 381860 333855 331257 326378 -12.57 -2.24 -14.53

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

1622216108

15943

15456

1569915795

1588215982

16055

1619316277

15000

15200

15400

15600

15800

16000

16200

16400

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Fig. 47. Creşterea demografică a oraşului Râşnov după 2002 • Azuga şi Sinaia au înregistrat evoluţii asemănătoare în toate cele trei intervale

analizate, iar valorile pentru oraşul Buşteni au fost uşor mai reduse. Reducerile de

Page 111: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

110

populaţie s-au datorat, în mare parte, restructurării economice din aceste urbane, o bună parte din unităţile industriale existente înainte de 1989 fiind închise pe motive de relocare (de exemplu, fabrica de bere din Azuga) sau rentabilitate economică;

• Oraşul Râşnov face excepţie în această regiune, de la o scădere moderată după 1992, la o creştere în limite asemănătoare, în fiecare an după 2002, cuantumul populaţiei fiind aproximativ egal în cele două momente analizate - localităţile rurale, componente ale oraşului Predeal, au înregistrat o creştere demografică considerabilă (peste 30%) între cele două recensăminte, de la 1441 de locuitori la 1839, evoluţia fiind însă diferenţiată, creştere substanţială înregistrând localitatea Pârâul Rece, de la 138 de locuitori la 1056 la Timişu de Sus 571 în 2002, 526 în 1992, Timişu de Jos 212 în 2002, 777 în 1992.

b). Dinamica naturală a populaţiei Elementele definitorii ale mişcării naturale sunt reprezentate de naşterile (intrările

demografice naturale în sistem) şi decesele (ieşirile din sistem). Intensitatea intrărilor şi ieşirilor pe cale naturală într-un sistem demografic este exprimată prin natalitate (rata natalităţii), respectiv mortalitate (rata mortalităţii). Natalitatea se exprimă pe baza raportului dintre numărul total al naşterilor (născuţii vii) dintr-o anumită perioadă de timp (de regulă – un an) şi numărul mediu al populaţiei din perioada respectivă, raportate la 1000 de locuitori.

În mod asemănător se evaluează şi mortalitatea. Cele două componente determină sporul natural şi în final bilanţul demografic.

Evoluţia componentelor naturale ale dinamicii populaţiei la nivelul regiunii se inscrie in tendinţele generale la nivel regional sau naţional, adică de stabilizare a valorilor natalităţii şi mortalităţii care să determine un spor natural negativ şi implicit o scădere a numărului de locuitori. Valorile mortalităţii depăşesc valorile natalităţii atât in regiunea luată în considerare cât şi în cele două judeţe sau la nivelul intregii ţări. Imediat după 1990, natalitatea scade accentuat ca urmare a abandonării politicii coercitive pro-nataliste a regimului trecut, după care valorile se stabilizează insă mortalitatea a crescut ca urmare a condiţiilor socio-economice nefavorabile determinate de tranziţia economică şi politică.

Fig. 48. Dinamica naturală a populaţiei municipiului Braşov (după PIDU-Braşov, 2008) Nu există mari diferenţe între oraşele din regiune, valorile în majoritatea lor se

apropie de mediile judeţene şi naţionale. În cazul oraşului Predeal, se constată o uşoară revenire a evoluţiei naturale a populaţiei.

Page 112: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

111

0,00

2,00

4,00

6,00

8,00

10,00

12,00

14,00

16,00

18,00

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

natalitatemortalitate

Fig. 49. Mişcarea naturală a populaţiei oraşului Predeal în intervalul 2000-2006

Oraşul Râşnov face excepţie şi în ceea ce priveşte creşterea naturală a populaţiei, fiind singura aşezare care a prezentat valori pozitive ale sporului natural în ultimii zece ani.

0,00

2,00

4,00

6,00

8,00

10,00

12,00

14,00

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

natalitatemortalitate

Fig. 50. Dinamica pozitivă a sporului natural al oraşului Râşnov între 1999 şi 2008

Evoluţia negativă a indicatorilor demografici, în majoritatea cazurilor, este determinată de îmbătrânirea structurală a populaţiei şi de comportamentul procreativ rezervat al populaţiei tinere, care la rândul ei se află în scădere. Scăderea numărului de locuitori este condiţionată şi de fluxurile migraţionale din regiune.

c). Mişcarea migratorie Mobilitatea spaţială a populaţiei este influenţată de o serie de facori socio-economici

şi politico-istorici şi influenţează, la rândul acesteia, evoluţia şi comportamentul demografic din regiune. Sporul migratoriu, asemănător celui natural, prezintă valori negative, acest fapt fiind doar unul de conjunctură, regiunea nepierzându-şi din atractivitate. Valorile negative

Page 113: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

112

sunt determinate atât de emigraţia externă din perioada de tranziţie şi din cea de după integrarea în Uniunea Europeană cât şi de cea internă, prin reorientarea înspre ruralul adiacent al populaţiei cu alte preferinţe în ceea ce priveste spaţiul locativ şi prin remigraţie.

Tabelul 37. Soldul migratoriu brut în oraşele mici

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Predeal -51 -49 -66 -70 -62 -44 - - - Râşnov 0 124 54 76 90 44 29 98 76 Azuga -137 -95 -68 -45 -63 -60 -11 -36 - Buşteni -77 -93 -75 -44 -33 -22 -22 0 - Sinaia -25 -91 -90 -123 -91 -59 -79 -67 -

Scăderea este evidentă în aproape toate oraşele de pe Valea Prahovei, inclusiv în

municipiul Braşov, însă tendinţa este de diminuare a soldului migraţional. Oraşul Râşnov face din nou notă discordantă şi în ceea ce priveşte mişcarea migratorie, numărul persoanelor ce au părăsit oraşul este mai mic decât cel al stabilirilor de domiciliu.

4.2. Repartiţia populaţiei

Complexul factorilor antropici, contextul istorico-politic de populare şi locuire (deplasări de populaţie, migraţii forţate, schimbări de graniţă, politici etnice şi demografice), caracterul populaţiei, din punct de vedere cultural (prezenţa arealelor minoritare, atât în Braşov cât şi în Prahova) şi demografic (fertilitatea, sporul natural), gradul de valorificare al resurselor (prezenţa unor industrii importante la nivel naţional) şi mai ales situarea pe una din cele mai importante artere de circulaţie rutieră (E60 şi magistralele 1,2,3 şi 4) şi feroviară, completează tabloul condiţionărilor umanizării teritoriului.

a). Densitatea populaţiei Densitatea populaţiei, generală sau specifică anumitor indicatori socio-economici,

constituie o reflectare esenţială a zonelor de concentrare şi a gradului de antropizare a spaţiului geografic. Prezenţa spaţiului montan şi, în acelaşi timp, diversitatea orografică, caracteristicile reliefului prin altitudine, adâncimea şi densitatea fragmentării, expoziţia versanţilor etc., condiţiile climatice şi topoclimatice, resursele de apă dulce, reprezentate prin ape curgătoare de diferite ordine, lacuri, ape subterane, condiţiile de vegetaţie, prezenţa unor zăcăminte ale subsolului (lemn, minereuri, ape minerale, roci de construcţii etc.), solurile fertile din zona depresionară, pretabile pentru un anumit tip de agricultură, constituie factori fizico-geografici care au condiţionat într-o bună măsură repartiţia teritorială a populaţiei şi a aşezărilor din judeţ.

Tabelul 38. Evoluţia densităţii populaţiei regiunii, la

momente de recensământ

Suprafaţa totală a regiunii este în prezent de 736,41 kmp, ceea ce determină o densitate de 443,2 loc./kmp la 1 ianuarie 2009, conform estimărilor Institutului Naţional de Statistică, în scădere faţă de momentele de

An Populaţie Densitate Loc./kmp

1930 78308 106,3 1941 108063 146,7 1956 158258 214,9 1966 207239 281,4 1977 308992 419,6 1992 381860 518,5 2002 333855 453,4

Page 114: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

113

recensământ din 1992 şi 2002. Densitatea şi presiunea demografică asupra teritoriului a crescut constant pe măsura creşterii numărului de locuitori, valoarea maximă înregistrându-se în anul 1992.

Distribuţia teritorială a valorilor densităţii relevă situaţii condiţionate de factorii fizico-geografici, prin restrictivitate orografică, dar şi de cei socio-economici, culturali sau politico-administrativi, determinând o distribuţie cu diferite grade de intensitate a populaţiei.

Tabelul 39. Densitatea populaţiei la ultimele

două recensăminte

Valorile densităţii populaţiei variază în funcţie de rangul oraşului şi se situează în cele mai multe dintre situaţii peste media naţională (91 loc/kmp) şi între cele judeţene (111 loc/kmp Braşov şi 170

loc/kmp Prahova). Se detaşează municipiul Braşov, cu o densitate comparabilă centrelor urbane mari, la limita inferioară a acesteia (de exemplu, municipiul Tg. Mureş înregistra o densitate de 370 loc./kmp în anul 2002). Oraşele mai apropiate de Bucureşti au densităţile cele mai mari între oraşele de această categorie de mărime şi care se apropie sau depăşesc media judeţului. Cea mai mică densitate a populaţiei se înregistrează în cazul oraşului Azuga, datorită scăderii accentuate a populaţiei după 1990, ca urmare a restructurării economice şi a moşiei considerabile ca suprafaţă.

b). Repartiţia pe categorii de aşezări, regiuni şi medii Sistemul de aşezări s-a adaptat condiţiilor oferite de mediul fizico-geografic al zonei

montane şi intramontane din regiunea de curbură a Carpaţilor Orientali şi de contact cu cei Meridionali. Astfel, populaţia regiunii, care a fost de 326328 de locuitori la 1 ianuarie 2009, aparţine spaţial la două regiuni geografice distincte, una de depresiune şi alta montană, localizată pe axa văii tectonice a Prahovei şi, într-o mai mică măsură, pe versanţii munţilor din Ţara Bârsei. Cea mai mare parte a populaţiei este concentrată în regiunea mai joasă din depresiunea Braşov, aici situându-se cele mai mari oraşe.

Administrativ, populaţia aparţinând judeţului Braşov este dominantă (91,7% în 2009), prin includerea în regiune a municipiului reşedinţă de judeţ, acesta concentrând 85% din totalul locuitorilor regiunii propuse. Aproape în întregime aparţine mediului urban, cu excepţia a trei aşezări rurale componente ale oraşului Predeal: Timişul de Jos, Timişul de Sus şi Pârâul Rece, acest fapt determinând o populaţie urbană reală de 99,45%. Oraşele staţiune din partea prahoveană a regiunii studiate concentrează 8,22% din populaţie, acestea reprezentând 3,4% din populaţia judeţului. Oraşele din judeţul Braşov concentrează 91,78% din populaţie, reprezentând mai bine de jumătate din populaţia judeţului (51,9% la nivelul anului 2002). Oraşele mici (Râşnov, Buşteni, Sinaia) şi foarte mici (Predeal şi Azuga) contribuie cu doar 11,68% din populaţia regiunii analizate.

2002 1992 2002-1992 Braşov 1064,6 1211,0 -146,4 Predeal 98,3 127,8 -29,5 Râşnov 94,0 99,7 -5,6 Azuga 62,8 78,1 -15,3 Buşteni 139,0 165,9 -26,9 Sinaia 140,2 173,2 -33,1 Total 453,4 518,5 -65,2

Tabelul 40. Repartiţia populaţiei pe regiuni geografice şi administrative

Total regiune 326378 100%

zona Braşov 299548 91,78 zona Prahova 26830 8,22 Depresiune 294325 90,18 Zona montană 91,779 9.82

Page 115: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

114

Tabelul 41. Repartiţia populaţiei pe oraşe, după categoria de mărime

4.3. Structurile geodemografice ale populaţiei

Structura populaţiei constituie o identificare a acesteia după o anumită caracteristică, iar descrierea ei se face cu mijloacele clasice ale statisticii: repartiţie, medie etc. Aspectele cantitative şi calitative ale populaţiei pot constitui criterii de clasificare a grupurilor umane dintr-o anumită regiune geografică, în funcţie de locul de rezidenţă. Astfel, structurile geodemografice reflectă o atribuire de caracteristici demografice unui grup de indivizi ce rezidă în acelaşi areal geografic ca urmare a „segmentării geodemografice”. Această procedură, utilizată la începutul secolului de şcoala de sociologie din Chicago, presupune o tehnică de clasificare statistică multivariabilă pentru a descoperi dacă indivizi dintr-o anumită populaţie sau subpopulaţie pot fi identificaţi ca făcând parte dintr-o anumită grupare, procedând la comparaţii cantitative multicaracteristice şi presupunând faptul că diferenţele din cadrul unui grup sunt mai reduse decât diferenţele dintre grupuri. De asemenea, într-o analiză geodemografică se porneşte de la prezumţia că indivizii ce locuiesc în aceeaşi zonă sau areal geografic pot avea mult mai multe caracteristici comune decât cei care locuiesc în areale dispersate.

a). Structura pe grupe de vârstă şi sexe Structura pe grupe de vârstă şi sexe reprezintă una din componentele importante de

analiză geodemografică, aceasta contribuind la reglarea populaţiei în ceea ce priveşte resursele umane, din punct de vedere economic şi demografic şi din perspectivă teritorială.

Structura pe grupe de vârstă Constituie un indicator calitativ important al populaţiei în perspectiva planificării

demografice şi socio-economice, dar şi în ceea ce priveşte volumul şi structura consumului. O populaţie a cărei piramide demografice are o bază largă are perspective în asigurarea forţei de muncă. În situaţii contrare, asigurarea forţei de muncă are loc prin procese migraţionale, atunci când prezenţa resurselor şi valorificarea acestora impun acest lucru. O structură echilibrată pe sexe asigură, de asemenea, o evoluţie demografică corespunzătoare, precum şi o dezvoltare economică cu valori ridicate ale indicatorilor de participare feminină.

După o perioadă cu o serie de evenimente decisive în viaţa economică, socială şi politică (1992-2002), în structura pe grupe de vârstă a României au intervenit modificări evidente şi mult mai pronunţate decât în perioadele anterioare, în mod corespunzător acestea fiind reflectate şi la nivelul regiunii Braşov-Valea Prahovei şi a aşezărilor din componenţa acestuia.

Reprezentarea grafică a structurii populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe se face prin intermediul piramidei vârstelor ce constituie o expresie sintetică şi edificatoare a repartizării populaţiei pe categorii mici de vârstă (de un an sau de cinci ani) alăturat pentru femei, respectiv pentru bărbaţi, şi îmbracă forme foarte diferite de la o ţară, regiune, localitate. Modelul este foarte util în evidenţierea evenimentelor majore care au afectat efectivele celor două populaţii.

Oraşe foarte mari 85,19% Oraşe mici 11,68% Oraşe foarte mici 3,13%

Page 116: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

115

Piramida demografică a populaţiei regiunii relevă acelaşi proces de îmbătrânire înregistrat la nivel naţional, baza reducându-se continuu în ultimele decenii. Structura pe grupe de vârstă a fost influenţată de procese migraţionale din regiune, atât externe cât şi interne, în cea mai mare parte datorate modificărilor economice. Având în vedere disponibilitatea datelor, am considerat ca populaţie tânără grupele de vârstă până la 14 ani, cea adultă între 15 şi 59, iar cea vârstnică, peste 60 de ani. În alte situaţii, pragurile sunt considerate 19 şi 65 de ani, acestea fiind determinate de sistemul social al statelor, având în vedere durata de şcolarizare, vârsta minimă ce dă dreptul la muncă şi vârsta de pensionare.

Tabelul 42. Structura pe grupe de vârstă în oraşele din regiune

1992 2002

total 0-14 15-59 60 ani şi peste total 0-14 15-59 60 ani şi

peste Braşov 323736 75902 211551 36270 284596 36833 202313 45450 Predeal 7302 1648 4646 1008 5615 807 3717 1091 Râşnov 16384 4727 10143 1514 15456 2806 10728 1923 Arealul braşovean 347422 82277 226340 38792 305667 40446 216758 48464 Azuga 6487 1690 4091 706 5213 917 3462 834 Buşteni 12486 2615 7773 2098 10463 1431 6703 2329 Sinaia 15465 3178 9978 2309 12512 1643 8138 2701 Arealul prahovean

34438 7483 21842 5113 28188 3991 18303 5864

Total 381860 89760 248182 43905 333855 44437 235061 54328

La nivelul anului 1992, populaţiei regiunii îi corespundeau următoarele caracteristici: • structura pe grupe de vârstă majore era relativ echilibrată, ponderea populaţiei

tinere reprezentând aproape un sfert din populaţie, iar cea vârstnică depăşea pragul îmbătrânirii într-o formă moderată;

• la nivelul arealelor administrative, cel prahovean înregistra disfuncţionalităţi mai accentuate decât cel braşovean, cu deosebire oraşele Buşteni şi Sinaia;

Tabelul 43. Evoluţia structurii pe grupe de vârstă

1992 2002 2002-1992

0-14 15-59 >60 0-14 15-59 >60 0-14-dif 15-59-dif 60dif Brasov 23,4 65,3 11,2 12,9 71,1 16,0 -10,5 5,7 4,8 Predeal 22,6 63,6 13,8 14,4 66,2 19,4 -8,2 2,6 5,6 Râşnov 28,9 61,9 9,2 18,2 69,4 12,4 -10,7 7,5 3,2 Arealul braşovean 23,7 65,1 11,2 13,2 70,9 15,9 -10,5 5,8 4,7 Azuga 26,1 63,1 10,9 17,6 66,4 16,0 -8,5 3,3 5,1 Buşteni 20,9 62,3 16,8 13,7 64,1 22,3 -7,3 1,8 5,5 Sinaia 20,5 64,5 14,9 13,1 65,0 21,6 -7,4 0,5 6,7 Arealul prahovean 21,7 63,4 14,8 14,2 64,9 20,8 -7,6 1,5 6,0 Total 23,6 65,1 11,3 13,3 70,6 16,1 -10,3 5,6 4,7

• toate oraşele-staţiune de pe Valea Prahovei prezentau, încă din anul 1992, tendinţe

evidente de îmbătrânire;

Page 117: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

116

• oraşele Râşnov şi Azuga au avut cea mai echilibrată structură în 1992, cu o populaţie tânără foarte numeroasă şi cu o pondere redusă a populaţiei vârstnice.

Fig. 51. Ponderea populaţiei tinere (stânga) şi vârstnice (dreapta) în anul 2002 Datele recensământului din anul 2002 relevă o schimbare semnificativă în ceea ce

priveşte distribuţia pe grupe de vârstă: • cea mai mare transformare a cunoscut-o grupa de 0-14 ani, reducerea fiind

deosebit de accentuată, de peste 10%, realizată în primul rând în favoarea populaţiei adulte (în Braşov şi Râşnov) şi mai apoi în a celei vârstnice (Predeal, Azuga, Buşteni, Sinaia);

• cele mai accentuate modificări ale populaţiei tinere au avut loc în cele mai mari oraşe din regiune, respectiv Braşov şi Râşnov. Aici scăderea a fost una foarte abruptă, faţă de arealele învecinate unde acest proces a fost unul gradual;

• grupa de populaţie între 15 şi 59 de ani a devenit dominantă în oraşele din Braşov, ca urmare a cererii de forţă de muncă adultă din municipiul Braşov, dar şi datorită schimbării comportamentului demografic în ceea ce priveşte dimensiunea familiei;

• procesul de îmbătrânire a fost mai accentuat în toate oraşele situate pe Valea Prahovei, cu un plus între 5 şi 7 procente, ponderea vârstnicilor fiind cea mai ridicată în Buşteni, Sinaia şi Predeal;

• oraşele Râşnov şi Azuga îşi păstrează într-o formă mai diluată caracteristicile structurale ale populaţiei din 1992, prezentând cele mai „echilibrate” piramide din

Page 118: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

117

regiune. Ponderea copiilor este încă ridicată, iar cea a vârstnicilor cea mai scăzută comparativ cu celelalte oraşe analizate.

Fig. 52. Structura pe grupe mari de vârstă la recensămintele din 1992 şi 2002

Datele mai recente confirmă evoluţia începută în anii nouăzeci, tendinţa de reducere a

populaţiei tinere şi de creştere a ponderii vârstnicilor fiind una dominantă la nivelul întregii regiuni, nuanţată după caz, însă intensitatea acestor fenomene demografice s-a redus în ultimii ani în majoritatea cazurilor, datorită creşterii economice din ultimul timp şi a îmbunătăţirii nivelului de trai

Tabelul 44. Evoluţia pe grupe de vârstă a municipiului Braşov

1992 2002 2007 2002-1992(%) 2007-2002(%) 2007-1992(%) 0-14 ani 75902 36883 28545 -51,4 -22,61 -62,39 15-59 ani 211551 202266 201484 -4,39 -0,387 -4,759 ≥60 ani 36283 45447 47916 25,26 5,4327 32,062 Total 323736 284596 277945 -12,1 -2,337 -14,14

În cazul municipiului Braşov, cele

mai afectate grupe de vârstă au fost cea de 10-14 ani, cu o scădere de peste 68% în intervalul 2007-1992, urmată de cea de 5-9 ani cu 61%, toate acestea influenţând în prezent efectivele din învăţământ (atât elevi cât şi profesori) şi în viitorul apropiat necesarul de forţă de muncă; populaţia adultă s-a menţinut în contingente relativ similare, însă populaţia de peste 60 de ani a crescut considerabil, cu precădere în primul interval analizat.

Fig. 53. Piramide vârstelor municipiului Braşov

în anul 2002

tineri13,3%

vârstnici16,1%

adulţi70,6%

tineri23,6%

vârstnici11,3%

adulţi65,1%

1992 2002

Braşov

-4000 -3000 -2000 -1000 0 1000 2000 3000 4000

1

5

9

13

17

21

25

29

33

37

41

45

49

53

57

61

65

69

73

77

81

85

Feminin Masculin

Page 119: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

118

Faţă de valorile judeţene şi naţionale, grupele de vârstă ale regiunii sunt mai dezechilibrate, ponderea populaţiei tinere fiind mult mai scăzută, iar cea a populaţiei adulte mai ridicată. Comparativ cu mediile celor două judeţe, atât oraşele şi staţiunile din Braşov cât şi cele din Prahova au o pondere mai redusă a grupei tinere şi mai ridicată a celei adulte, fapt care va fi reflectat într-o îmbătrânire superioară faţă de celelalte aşezări din judeţele respective.

Tabelul 45. Structuri comparative pe grupe de vârstă în anul 2002

Piramidele demografice ale oraşelor din regiune prezintă caracteristici similare, toate

având baza îngustată şi cu vârful în creştere, fenomenele având însă intensităţi diferite.

Fig. 54. Piramida vârstelor oraşelor Râşnov şi Predeal în anul 2002

Îmbătrânirea demografică Modificarea structurii populaţei pe

vârste în favoarea celor de vârstă înaintată, ca tendinţă de lungă durată, în paralel cu scăderea grupei de vârstă tinere, constituie un fenomen cu profunde implicaţii economice şi sociale. Creşterea ponderii grupei vârstnicilor, prin creşterea duratei medii a vieţii şi scăderea natalităţii şi implicit a grupei tinerilor, are ca efect îmbătrânirea demografică. O astfel de stare geodemografică corespunde în general doar populaţiilor cu caracter relativ închis, pentru că mişcările migratorii determină ridicarea ponderii populaţiei adulte şi tinere (inclusiv prin creşterea natalităţii) în zonele de imigraţie şi îmbătrânirea în

0-14 15-59 60 şi peste Teritoriu studiat 13,3 70,6 16,1 Judeţul Braşov 16,5 67,1 16,3 Judeţul Prahova 16,1 63,7 20,1 România 17,6 63 19,3

Predeal

-80 -60 -40 -20 0 20 40 60 801

6

11

16

21

26

31

36

41

46

51

56

61

66

71

76

81

86

Feminin Masculin

Râşnov

-200 -150 -100 -50 0 50 100 150 200

1

5

9

13

17

21

25

29

33

37

41

45

49

53

57

61

65

69

73

77

81

85

Feminin Masculin

Buşteni

-600 -400 -200 0 200 400 600

0-4

5-9

10-14

15-19

20-24

25-29

30-34

35-39

40-44

45-49

50-54

55-59

60-64

65-69

70-74

75-79

80-84

85 si peste

Feminin Masculin

Fig. 55. Piramida vârstelor oraşului Buşteni

în anul 2006

Page 120: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

119

zonele de emigraţie. Se consideră că o populaţie este tânără dacă grupa de până la 20 ani reprezintă cel

puţin 1/3 din total, sau grupa de până la 15 ani deţine peste un sfert. De asemenea, se poate avea în vedere faptul că atunci când populaţia vârstnică nu depăşeşte 7% din populaţia totală, aceasta poate fi considerată tânără. Când valorile se situează între 7 şi 12%, aceasta se află în proces de îmbătrânire şi este deja îmbătrânită la valori peste această limită. Tinereţea sau îmbătrânirea unei populaţii poate fi determinată şi apreciată prin proporţia populaţiei tinere, respectiv a celei vârstnice, din populaţia totală, însă nivelul de îmbătrânire este determinat de un raport între cele două grupe de vârstă:

Ib= 100140

60 ×−

ani

ani

PP

Având în vedere aceste praguri, putem concluziona faptul că toate unităţile administrativ-teritoriale din arealul Braşov-Valea Prahovei pot fi considerate îmbătrânite. Aceleaşi oraşe se situează la extremităţi, Râşnov şi Sinaia, la aceasta din urmă alăturându-se prin valori foarte apropiate oraşul Buşteni. Oraşul Azuga prezintă de asemenea valori distanţate faţă de oraşele prahovene.

Tabelul 46. Indicele de îmbătrânire în anul 2002

Raportul de dependenţa după vârstă Raport exprimat în procente, între

numărul populaţiei de vîrstă tânără şi al populaţiei vârstnice, pe de o parte, şi numărul populaţiei de vârstă adultă, pe de altă parte:

ani

aniani

PPP

DR)64(59)20(15

)65(60)19(140..−

≥− += x1000

Raportul de dependenţă după vârstă măsoară „presiunea” celor două subpopulaţii. Este apropiat raportului de dependenţă economică, ce exprimă în mod real raportul dintre populaţia întreţinută şi populaţia ocupată, sau convenţional, relaţiile ponderale dintre grupele de vârstă tinere şi vârstnice şi potenţialul momentan de forţă de muncă (reprezentat teoretic de populaţia adultă), pe de altă parte. Raportul de dependenţă arată presiunea populaţiei teoretic întreţinute asupra populaţiei adulte potenţial active (în vârstă de muncă). Cu cât acest

indicator este mai ridicat, cu atât „povara” economică a celor activi este mai mare. Acest indicator este direct influenţat de îmbătrânirea populaţiei, fenomen înregistrat deja în regiune, ponderea populaţiei de peste 60 de ani fiind în continuă creştere datorită creşterii speranţei de viaţă la naştere şi reducerii natalităţii. În regiune acest indicator se prezintă în felul următor:

Media pe ţară este de 580‰ iar în regiune de 420, ceea ce înseamnă că 1000 de persoane în vârstă de muncă susţin 420

Ib Braşov 123,4 Predeal 135,2 Râşnov 68,5 Arealul braşovean 119,8 Azuga 90,9 Buşteni 162,8 Sinaia 164,4 Arealul prahovean 146,9 Total 122,3

Tabelul 47. Raportul de dependenţă la recensăminte

RD 1992 RD 2002 Braşov 530,2 406,7 Predeal 571,7 510,6 Râşnov 615,3 440,8 Arealul braşovean 534,9 410,2 Azuga 585,7 505,8 Buşteni 606,3 560,9 Sinaia 549,9 533,8 Arealul prahovean 576,7 538,4 Total 538,6 420,2

Page 121: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

120

de persoane inactive. Media oraselor prahovene este mult peste cea natională, iar cea a oraşelor braşovene sub această valoare. Acest fapt se datorează ponderii foarte ridicate a adulţilor în populaţia municipiului Braşov şi îmbătrânirea din oraşele prahovene. În oraşul Buşteni, locuitorii ce se incadrează în grupa corespunzătoare vârstei de muncă trebuie să întreţină cel mai mare număr de persoane (561). Faţă de 1992, acest indicator este în scădere ca şi valoare, descresterile cele mai însemnate având loc în cadrul populaţiei oraşelor Râşnov şi Braşov, datorită scăderii accentuate a ponderii populaţiei tinere (peste 10% între cele două recensăminte).

Structura pe sexe Analiza sistemelor geodemografice trebuie făcută şi în funcţie de acest criteriu

calitativ, împărţind grupurile umane în cele două subpopulaţii, masculină şi feminină. Această analiză trebuie corelată cu cea pe grupe de vârstă, deoarece există câteva aspecte esenţiale, precum fertilitatea, nupţialitatea sau feminizarea populaţiei, care prezintă particularităţi în funcţie de grupa de vârstă. Cunoaşterea acestor structuri trebuie să constituie o prioritate pentru politica socială şi de asigurare a necesarului de resurse umane şi pentru asigurarea contextului demografic favorabil unor evoluţii echilibrate.

Reflectarea structurii pe sexe se face de obicei printr-o serie de indici simpli, cum ar fi ponderea populaţiei masculine, respectiv a celei feminine din populaţia totală, excedentul femeilor (sau al bărbaţilor), exprimat în procente, de ex.: PF – PM = 52% - 48% = 4%, însă cel mai utilizat indicator este cel al raportului (sau indicelui) de masculinitate (RM), calculat în funcţie de vârstă (x):

100xPFPM

RMx

xx =

Dacă raportul este invers, atunci acesta poartă denumirea de indice de feminitate. Raportul de masculinitate prezintă aspecte particulare în cazul anumitor categorii de subpopulaţii în funcţie de mediul de habitat, de regiunea de provenienţă, de rata de activitate, de specificul socio-profesional şi de cel educaţional.

Identificarea acestui raport se face la nivelul anilor, grupelor cincinale de vârstă sau categoriilor de vârstă. La noi în ţară, acest raport este supraunitar la grupele de vârstă de până la 40 de ani, după care devine subunitar, acest fapt datorându-se supranatalităţii masculine şi longevităţii sporite a populaţiei feminine. Raportat la întreaga populaţie a României, acesta a fost de 95,1 bărbaţi la 100 de femei, conform datelor Recensământului din 2002.

Dezechilibrul între sexe este mai accentuat în regiunea studiată decât pe plan naţional, raportul de masculinitate fiind de 92,6. Acest fapt se datorează în principal îmbătrânirii populaţiei (ponderea populaţiei feminine fiind mai ridicată în grupele superioare de vârstă), natalităţii reduse şi emigraţiei masculine superioare. Râşnov şi Sinaia se situează la

Tabelul 48. Structura pe sexe în anul 2002

Populaţie Femei Barbaţi RM Braşov 284596 147615 136981 92,8 Predeal 5615 2941 2674 90,9 Râşnov 15456 7941 7515 94,6 Arealul braşovean 305667 158497 147170 92,9 Azuga 5213 2723 2490 91,4 Buşteni 10463 5500 4963 90,2 Sinaia 12512 6662 5850 87,8 Arealul prahovean 28188 14885 13303 89,4 Total 333855 173382 160473 92,6

Page 122: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

121

extremităţi în ceea ce priveşte echilibrul între grupe de vârstă, însă toate valorile sunt sub media naţională. Oraşele din judeţul Braşov prezintă valori mai ridicate decât cele din judeţul Prahova, cu precizarea că valorile oraşului Predeal se încadrează în media prahoveană.

b). Structura socio-profesională a populaţiei Cunoaşterea structurii populaţiei ocupate pe ramuri ale economiei naţionale este

importantă în aprecierea cantitativă sau calitativă a unor fenomene, precum migraţiile pentru muncă sau potenţialul economic al aşezărilor. Analiza structurii ocupaţionale sau socio-profesionale a avut în vedere modificările survenite în ultimul interval al înregistrărilor statistice. Transformări importante au survenit în gradul de ocupare al populaţiei şi ponderea persoanelor cuprinse în sectorul terţiar.

Tabelul 49. Transformări în structura populaţiei active

Rata de activitate Populaţia ocupată Sector primar Sector secundar Sector terţiar

1992 49,7 48,6 1,65 64,3 34,3 2002 47,9 42,7 1,35 42,4 56,1

Restructurarea demografică şi economică a României, şi implicit a regiunii, a generat

transformări în ceea ce priveşte rata de activitate şi ponderea populaţiei ocupate pe sectoare de activitate:

• la nivelul regiunii, această scădere a fost de peste 5%, cea mai accentuată având loc în oraşele mici cu industrie restructurată, Râşnov, Azuga şi Buşteni, iar cel mai puţin afectate au fost Braşov şi Predeal;

• scăderea populaţiei ocupate a fost deosebit de accentuată în sectorul secundar, peste 20 de procente, cuantum de populaţie care a fost absorbit de sectorul serviciilor;

Tabelul 50. Transformări în structura populaţiei active

activ92 activ02 02-92actv ocup92 ocup02 02-92-ocup

Braşov 49,87 48,46 -1,42 48,95 44,01 -4,94 Predeal 48,30 46,04 -2,26 46,59 41,69 -4,90 Râşnov 48,01 44,22 -3,79 46,65 31,72 -14,93 Azuga 50,05 47,52 -2,54 48,42 31,13 -17,29 Buşteni 47,28 42,45 -4,82 44,66 34,22 -10,44 Sinaia 50,38 47,23 -3,15 47,66 39,98 -7,68

• toate oraşele sunt dominate de sectorul serviciilor, ponderea acestui sector

concentrând peste jumătate din populaţia ocupată a tuturor oraşelor din regiune. Oraşe industriale, precum Azuga sau Braşov, au fost transformate în centre de predominare a activităţilor terţiare;

• restructurarea industriei a determinat modificări masive în structura populaţiei ocupate din Azuga, unde jumătate din salariaţi au fost nevoiţi să-şi caute un loc de muncă într-un alt domeniu economic. Fenomene similare s-au înregistrat şi în

Page 123: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

122

cazul oraşelor Buşteni sau Râşnov şi, într-o formă mai puţin accentuată, în celelalte oraşe.

• economiile oraşelor Predeal, Buşteni şi Sinaia sunt dominate într-o proporţie covârşitoare de activităţile sectorului terţiar, cu precădere în domeniul hotelier şi al alimentaţiei publice;

• sectorul industrial constituie încă un domeniu economic important, în centre precum Râşnov, Braşov sau Azuga;

• singurul oraş unde populaţia ocupată în agricultură este vizibilă este Râşnov; • ponderea masculină din populaţia activă şi ocupată este mai ridicată decât cea

feminină în toate oraşele regiunii; • cea mai pronunţată rată a şomajului se înregistra în anul 2002 în oraşele Azuga,

Râşnov, urmate de Buşteni şi Sinaia, ca urmare a disponibilizărilor din unităţile industriale locale;

• rata şomajului a fost mai accentuată în rândul forţei de muncă masculine; • valoarea ratei şomajului a fost descrescătoare în perioada imediat următoare

recensământului până la mijlocul anului 2008 când aceasta şi-a inversat sensul de evoluţie.

Tabelul 51. Structura pe domenii de activitate şi modificările sectoriale

1992 2002 Modificări 2002-1992

s1 s2 s3 s1 s2 s3 s1-dif s2-dif s3-dif Braşov 1,46 64,95 33,59 1,50 42,40 56,10 0,04 -22,55 22,51 Predeal 1,56 29,60 68,84 1,50 11,80 86,70 -0,06 -17,80 17,86 Râşnov 6,73 71,99 21,29 4,70 43,50 51,80 -2,03 -28,49 30,51 Azuga 1,05 84,08 16,46 1,80 38,80 59,40 0,75 -45,28 42,94 Buşteni 1,29 59,68 42,23 1,20 27,10 71,70 -0,09 -32,58 29,47 Sinaia 0,87 53,15 48,56 0,70 30,00 69,30 -0,17 -23,15 20,74 Total 1,65 64,29 34,29 1,35 42,4 56,1 -0,30 -21,89 21,81

Fig. 56. Ponderea sectorului terţiar în 2002

Tabelul 52. Rata şomajului în anul 2002

Nr. şomeri Din care femei Rata şomajului

Braşov 12657 5243 9,2 Predeal 244 95 9,4 Râşnov 1932 871 28,3 Azuga 854 350 34,5 Buşteni 862 273 19,4 Sinaia 907 354 15,3

Page 124: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

123

c). Structura etnică Oferta de date statistico-teritoriale

referitoare la structura etnică şi confesională a oraşelor din judeţul Braşov ne permite o analiză detaliată a populaţiei, însă cea a oraşelor din judeţul Prahova nu ne oferă posibilitatea analizei evoluţiei temporale pe o perioada mai îndelungată. Astfel, accentul se va pune pe ultimele două recensăminte, dar se vor face şi trimiteri la momente anterioare, având în vedere faptul că au existat comunităţi culturale (în special cea germană) care şi-au pus amprenta pe dezvoltarea urbană, economică şi culturală a acestor regiuni.

• distribuţia teritorială actuală a grupurilor etnice minoritare a fost influenţată de mişcările migratorii de după 1989, substanţiale în ultimii ani, ca urmare a liberalizării circulaţiei internaţionale;

• structura etnică a populaţiei oraşelor din regiune a fost

dominată de populaţia românească, maghiară şi de cea germană până în anii şaptezeci;

• recensământul realizat în anul 1930 întăreşte afirmaţiile de mai sus: populaţia românească a fost dominantă în aşezările de la sud de pasul Predeal şi a fost cea mai importantă în arealul braşovean, însă forma două comunităţi în municipiul Braşov, după cea maghiară;

Tabelul 53. Structura naţională a populaţiei în 1930

Localitate Total Români Maghiari Germani Ţigani Alţii

Sinaia 4072 3362 203 146 0 360 Azuga 2639 1911 282 301 0 145 Busteni 3792 3045 276 379 0 91 Poiana-Ţapului 1113 1068 20 1 2 22 Arealul prahovean 11616 9386 781 827 2 618 Braşov 59232 19372 23269 13014 58 3519 Predeal 2113 1900 104 17 2 90 Râşnov 5347 3215 116 1742 200 74 Arealul braşovean 66692 24487 23489 14773 260 3683 Total 78308 33873 24270 15600 262 4301

Sursa: Recensământul din 1930

Fig. 57. Scăderi ale populaţiei ocupate în sectorul secundar

Page 125: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

124

• populaţia germană (inclusiv cea săsească) constituia comunităţi importante în Braşov (a treia din punct de vedere numeric) şi Râşnov, unde forma o treime din populaţie;

• modificările ulterioare din structura etnică au fost influenţate de politicile etno-demografice, de schimbările de graniţă, de emigraţiile forţate sau de libera circulaţie a persoanelor;

• datele recensământului din 1992 relevă o predominare a populaţiei româneşti atât la nivelul întregii regiuni (90%) cât şi la cel al unităţilor administrativ-teritoriale, singura comunitate cu o pondere consistentă fiind cea a maghiarilor din municipiul Braşov.

Tabelul 55. Structura naţională a populaţiei în anul 1992

Localitatea TOTAL Români Maghiari Germani Ţigani Alţii

Braşov 323736 88,82 9,74 1,06 0,16 0,23 Predeal 7302 96,27 2,73 0,52 0,42 0,05 Râşnov 16384 94,57 2,71 2,57 0,09 0,07 Azuga 6487 98,10 0,79 0,54 0,42 0,15 Buşteni 12486 98,79 0,49 0,36 0,21 0,15 Sinaia 15465 98,03 0,95 0,26 0,50 0,25 Total 381860 90,06 8,49 1,04 0,18 0,20

La ultimul recensământ, compoziţia etnică, în valori absolute, se desfăşura conform

tabelului 56.

Tabelul 56. Structura naţională a populaţiei în anul 2002

Braşov Predeal Râşnov Azuga Buşteni Sinaia Total 284596 5615 15456 5213 10463 12512 Români 258042 5447 14929 5128 10368 12218 Maghiari 23176 125 332 40 25 113 Ţigani 762 16 26 21 44 134 Ucraineni 56 0 0 0 0 1 Germani 1717 21 155 19 15 17 Lipoveni 103 2 4 2 2 4 Turci 64 1 1 0 1 3 Tătari 14 0 0 0 0 0 Sârbi 12 0 0 0 1 0 Slovaci 4 0 0 0 0 0 Bulgari 13 1 0 0 1 0 Croaţi 6 0 0 0 0 1 Greci 71 0 2 0 2 1 Evrei 120 0 0 0 1 0 Cehi 13 0 0 0 0 0

Tabelul 54. Evoluţia numărului de germani în oraşele braşovene

An Număr

1850 10701 1900 13859 1930 14773 1941 18007 1956 11758 1966 11680 1977 11289 1992 3865 2002 1893

Page 126: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

125

Polonezi 24 0 1 0 0 0 Italieni 83 1 1 0 1 7 Chinezi 6 0 0 0 0 0 Armeni 13 0 0 1 0 0 Ceangăi 28 0 3 1 1 1 Alte etnii 227 1 2 1 1 12 Nedeclarată 42 0 0 0 0 0

• modificările survenite au fost nesemnificative în cei zece ani de tranziţie politică

şi economică, doar comunitatea maghiară din Braşov şi cea germană din Râşnov depăşind în minus un procent diferenţă între ponderile înregistrate la ultimele două recensăminte;

• populaţia românească a devenit majoritară în proporţie de peste 90% în toate oraşele, atingând chiar 99% în oraşul Buşteni;

• nu s-au înregistrat creşteri semnificative în cazul populaţiei rrome, iar maghiarii şi germanii au scăzut ca număr şi pondere la nivelul întregii regiuni.

d). Structura confesională Analiza aspectelor confesionale urmăreşte îndeaproape evoluţia şi repartiţia teritorială

a grupurilor etnice datorită faptului că există o corespondenţă religioasă specifică fiecărei comunităţi culturale. Astfel, românilor le sunt caracteristice religiile ortodoxă şi greco-catolică, maghiarilor romano-catolică, calvină şi unitariană, germanilor (saşilor) luterană, iar evreilor mozaică. Identificarea confesională a ţiganilor este mai greu de realizat, datorită faptului că aceştia au îmbrăţişat în general religia grupului dominant din arealul lor de locuire. Există şi excepţii, dar numărul acestora în regiune este nesemnificativ. Celelalte grupuri etnice, de asemenea puţin numeroase în regiune, armenii, slovacii, cehii etc. sunt în general catolici, lipovenii şi ucrainienii ortodocşi, iar rutenii greco-catolici.

Ca şi în cazul etniei, modificările intervenite după război au simplificat decisiv modelul confesional al regiunii, religiile ortodoxă şi cele neoprotestante fiind singurele care au înregistrat creşteri ale ponderii, chiar dacă în valori absolute acelaşi fenomen a caracterizat şi toate confesiunile specifice maghiarilor. Scăderi bruşte au avut loc în cazul populaţiei urbane evanghelice, israelite şi greco-catolice, acestea din urmă fiind interzise de autorităţile comuniste în 1948, Biserica Română Unită cu Roma fiind desfiinţată iar adepţii acestei religii fiind forţaţi să treacă la ortodoxie.

Tabelul 57. Modificări etnice între ultimele două recensăminte

Români Maghiari Germani Ţigani

Braşov 1,85 -1,60 -0,45 0,11 Predeal 0,73 -0,50 -0,15 -0,14 Râşnov 2,02 -0,56 -1,57 0,08 Azuga 0,27 -0,02 -0,18 -0,01 Buşteni 0,30 -0,25 -0,22 0,21 Sinaia -0,38 -0,05 -0,12 0,57 Total 1,63 -1,37 -0,46 0,12

Page 127: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

126

Tabelul 58. Structura confesională în 1992

Braşov Predeal Râşnov Azuga Buşteni Sinaia Populaţie totală 323736 7302 16384 6487 12486 15465 Ortodoxă 271995 6754 14914 6231 12109 14915 Romano-catolică 20754 331 577 143 106 312 Greco-catolică 4295 32 44 8 34 23 Reformată 10153 59 129 14 29 24 Unitariană 3511 8 41 5 5 6 Evanghelică 4107 28 351 7 24 34 Evanghelică sinodo-presbiteriană 1324 24 8 6 6 5 Creştini de rit vechi 58 0 1 0 2 0 Baptistă 767 2 18 0 15 2 Penticostală 1493 7 35 6 44 14 Adventistă 728 9 23 29 37 28 Creştin după evanghelie 1386 11 176 18 29 59 Armeană 13 0 1 0 0 0 Musulmană 60 0 1 0 0 4 Mozaică 144 0 0 0 1 1 Ortodoxă de stil vechi 82 17 0 0 0 0 Alte religii 1822 1 58 3 29 9 Atei 337 1 1 6 1 12 Fara religie 570 9 6 9 8 17 Nedeclarată 137 9 0 2 7 0

Faţă de 1992, ponderea populaţiei ortodoxe a crescut cu aproape două procente, la

87,2% chiar dacă în valori absolute aceasta s-a redus numeric. Acest fapt se datorează scăderii numărului de locuitori, uşor mai accentuat în cazul altor confesiuni. Cultele neoprotestante sunt singurele care au înregistrat creşteri, mai precis cel baptist şi penticostal. Toate aşezările sunt majoritar ortodoxe. Cultul romano-catolic deţine comunităţi mai importante în Braşov şi Râşnov, reformat şi unitarian în Braşov, iar creştin după evanghelie în Râşnov.

Tabelul 59. Structura confesională în anul 2002

Braşov Predeal Râşnov Azuga Buşteni Sinaia Total Ortodoxă 244220 5323 14378 5011 10202 12074 291208 Romano-catolică 15790 180 420 104 50 217 16761 Reformată 7193 18 97 10 14 13 7345 Penticostală 1610 3 47 14 35 4 1713 Greco-catolică 2926 23 33 11 23 39 3055 Baptistă 963 6 8 13 29 26 1045 Adventistă 762 2 39 6 29 27 865 Musulmană 180 - - - - 9 191 Unitariană 2573 6 23 3 1 10 2616 Creştin după evanghelie 860 2 178 21 3 32 1096 Evangh. sinodo-presbit. 2205 14 81 3 8 3 2314 Evanghelică 1889 11 96 1 31 37 2065

Page 128: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

127

Alte religii 2329 9 51 13 2 8 2412 Fără religie, atei, ned. 924 18 3 3 1 13 962

4.4. Disfuncţionalităţi ale resursei umane • caracteristici demografice evolutive negative au determinat scăderea populaţiei

regiunii prin reducerea considerabilă a natalităţii şi implicit a sporului natural şi printr-un spor migratoriu negativ

• scăderea continuă a natalităţii şi a grupelor de vârstă va avea ca efect imediat scăderea efectivelor şcolare şi a forţei de muncă în perspectivă

• scăderea extrem de accentuată a comunităţii germane după 1990 • creşterea ratei şomajului începând cu anul 2008 • oraşele de pe Valea Prahovei, Predeal, Buşteni, Azuga prezintă încă de la

începutul anilor noăzeci tendinţe evidente de îmbătrânire, iar după 2000 acest proces s-a accentuat

• oraşul Predeal prezintă similitudini accentuate din punctde vedere al caracteristicilor structurale ale populaţiei, cu celelalte oraşe din regiune situate în judeţul Prahova şi nu în Depresiunea Braşov

• oraşul Sinaia este oraşul cu cel mai mare indice de îmbătrânire şi cu un raport de masculinitate dezechilibrat

• municipiul Braşov prezintă dezechilibre majore în ceea ce priveşte structura pe grupe de vârste, cu o reducere accentuată a grupelor mici de vârstă şi cu perspective de îmbătrânire accentuată în viitorul apropiat, având în vedere ponderea foarte mare a grupei adulte (peste 70% din populaţie)

• oraşul Râşnov se individualizează în această analiză demografică, acesta înregistrând cele mai puţin dezechilibre în structura populaţiei, printr-o pondere încă ridicată a populaţiei tinere şi un raport de masculinitate echilibrat, cu creştere demografică uşoară datorată unui spor natural şi migratoriu pozitiv. Disfuncţionalităţi apar însă în ceea ce priveşte gradul de valorificare al forţei de muncă

Având în vedere caracteristicile demografice putem identifica mai multe areale ce prezintă disfuncţionalităţi:

• în funcţie de evoluţia demografică de ansamblu: ♣ areale de creştere demografică (spor natural şi migratoriu pozitiv):

Râşnov; ♣ areale cu scăderi importante de populaţie: Braşov; ♣ oraşe cu evoluţie demografică negativă accentuată: Predeal, Azuga, Sinaia,

Buşteni. • în funcţie de caracteristicile structurale ale populaţiei:

♣ areale cu tendinţe de îmbătrânire şi feminizare a populaţiei: Râşnov; ♣ areale cu tendinţe evidente de îmbătrânire şi cu feminizare ridicată: Braşov,

Azuga; ♣ areale cu dezechilibre strucurale, cu populaţie îmbătrânită şi feminizare

accentuată: Predeal, Buşteni, Sinaia. • în funcţie de valorificarea forţei de muncă:

Page 129: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

128

♣ areale cu rată de activitate şi ponderi ale populaţiei ocupate moderate: Braşov, Predeal, Sinaia;

♣ areale cu grad redus de valorificare a forţei de muncă, cu rate ridicate ale şomajului: Râşnov, Azuga, Buşteni.

Cap. 5. REŢEAUA DE AŞEZĂRI

5.1. Evoluţia istorică a sistemului de localităţi

Cele mai vechi urme de activitate omenească sunt atestate în zona Braşovului şi în bazinul văii Prahovei încă din cele mai vechi timpuri. Continuitatea de locuire de-a lungul secolelor se poate urmări foarte bine, în special în Ţara Bârsei (cursul superior al Prahovei fiind mai greu accesibil). Caracteristica de bază este larga şi variata întrepătrundere de culturi. Vechile aşezări au ocupat, în general, spaţiile celor de astăzi, sau altele din imediata lor apropiere.

Aşa demonstrează descoperirile arheologice de unelte paleolitice, aşezări neolitice, din epoca bronzului sau a fierului. Civilizaţia dacică este bine reprezentată. La Râşnov se localizează aşezarea dacică Cumidava, care avea o importanţă strategică deosebită pentru întreaga zonă în epoca respectivă. Aşezări dacice, de această dată civile, au fost descoperite şi pe teritoriul municipiului Braşov, la Pietrele lui Solomon, în Blumăna şi în Răcădău. După cucerirea romană, în apropiere de Cumidava (sau Comidava), s-a construit un castru roman care a preluat numele cetăţii dacice, conservând totodată şi statutul de centru administrativ şi militar pentru comunităţile din bazinul Bârsei. Urme romane au fost descoperite şi pe teritoriul Braşovului, în Blumăna şi pe Dealul Sprenghiului.

În Evul Mediu, Ţara Bârsei reapare în documente odată cu colonizarea cavalerilor teutoni în această zonă, de către regele Andrei al II-lea al Ungariei, în anul 1211. Acelaşi rege îi izgoneşte pe cavaleri în 1225, dar se iniţiază o amplă campanie de colonizare cu populaţie germană (saşi), ţărani obişnuiţi cu munca câmpului şi buni meşteşugari, şi care, adăugându-se populaţiei autohtone româneşti, determină un avânt economic deosebit.

Diploma Andreiană din 1224, care acordă saşilor o largă autonomie, reglementează pentru multă vreme relaţiile şi raporturile economice, sociale, politice, militare, juridice şi administrative dintre regalitate şi saşi. Regele îşi rezerva un teritoriu însemnat (Fundus Regius), unde nu se aplica dreptul nobiliar, ci rămânea el seniorul unic, iar coloniştii îi datorau în schimb o sumă de bani anual şi un contingent militar în caz de necesitate. Se forma astfel o comunitate a coloniştilor cu o largă autonomie politico-administrativă şi juridică, pe baza căreia era interzisă acordarea de moşii nobililor, şi deci pătrunderea nobilimii în teritoriul „crăiesc”. Reprezentanţii aleşi ai saşilor judecau neînţelegerile dintre colonişti, iar regele intervenea doar atunci când neînţelegerile nu puteau fi aplanate de dregătorii saşi aleşi.

Deja la 1234 este menţionat documentar oraşul Braşov, cu numele „Corona”, iar câţiva ani mai târziu, în 1252 apare şi cu denumirea „Barasu”, forma arhaică a numelui actual. De altfel, cele două denumiri, Braşov şi Corona (Kronstadt), română şi germană, au rezistat de-a lungul secolelor, fiind utilizate în paralel de către locuitori şi administraţie. După

Page 130: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

129

năvala tătarilor în 1242, care distrug bună parte din aşezarea iniţială, începe o amplă campanie de reconstrucţie a oraşului şi de clădire a unei cetăţi, care iniţial era situată între Tâmpa, Warthe şi Dealul Străjii. La adăpostul cetăţii, oraşul se dezvoltă, iar în 1309 i se reînnoiesc privilegiile şi i se restituie dreptul de cârmuire autonomă. Buni meşteşugari, braşovenii produc mărfuri şi instituie un comerţ intens cu toată Transilvania, dar şi cu Moldova şi Ţara Românească. Încetul cu încetul, agricultura rămâne o activitate secundară, lăsată pe mâna locuitorilor din localităţile din jurul Braşovului.

De altfel, în secolul al XIV-lea sunt atestate documentar şi celelalte localităţi din apropierea Braşovului, care fuseseră de curând colonizate cu populaţie germană: Râşnov (Rosnou, Rosenau, 1331), Ghimbav (Weidenbach, 1342) şi Cristian (1362). Că aceste localităţi erau de fapt mai vechi demonstrează şi vechimea zidurilor cetăţii ţărăneşti de la Râşnov, considerată de specialiştii în arheologie medievală ca aparţinând secolului anterior, al XIII-lea. Prezenţa românilor pe aceste meleaguri este de asemenea certă; de exemplu, în 1384 este ridicată biserica din piatră a românilor râşnoveni. De altfel, oraşul Râşnov, situat pe drumul comercial principal ce unea Braşovul de Ţara Românească, ajunge în scurt timp a doua localitate, ca importanţă (după Braşov), din Ţara Bârsei. În majoritatea cazurilor, la tratativele privind anumite privilegii comerciale, alături de braşoveni se aflau şi delegaţi ai Râşnovului.

Şi localitatea Cristian este mai veche decât prima sa atestare documentară. O dovedesc zidurile bisericii fortificate cu hramul Sfântul Nicolae, care parţial aparţin, cel mai probabil, secolului al XIII-lea, când este construită în stil romanic. Ulterior, clădirea a suferit multe modificări. Incinta fortificată (cetatea ţărănească) datează cel mai probabil din secolul al XV-lea. Românii de aici vor beneficia de propriul lor lăcaş de cult, biserica ortodoxă, abia din 1795. Atât pentru frumuseţea lor arhitectonică, cât şi pentru vechimea lor seculară, mai multe case din Cristian au fost declarate monumente arhitectonice.

În mod identic, cetatea sătească din Ghimbav, datată din secolul al XV-lea, înconjoară cu zidurile sale biserica Sf. Petru, construită cu aproape două secole mai devreme. Ca şi cei din Cristian, românii din Ghimbav vor beneficia de o biserică ortodoxă abia la finele secolului al XVIII-lea, mai precis din 1783.

În 1358, regele maghiar Ludovic întăreşte braşovenilor privilegiile comerciale, iar 10 ani mai târziu Vlaicu-Vladislav I, voievodul Ţării Româneşti, le dă dreptul de a trece liber în ţara sa. Aceste privilegii vor fi reînnoite permanent de domnii din ţările române şi din Ungaria, Braşovul devenind oraş liber regesc, consolidându-şi denumirea de Civitas Coroniensis. În 1364 primeşte dreptul de a organiza un târg anual (Jahrmarkt, iarmaroc), care de atunci s-a ţinut la 1 noiembrie.

Această epocă de înflorire este însă periclitată de invaziile turceşti în Ţara Bârsei, care pustiesc Braşovul şi localităţile învecinate, în 1395, 1396 şi, mai ales, în 1421. Braşovenii sunt nevoiţi să se adăpostească în vechea cetate, dar realizând pericolul, construiesc o nouă cetate, de dimensiuni mai mari, la începutul secolului al XV-lea, aceasta fiind gata la 1434, când turcii nu mai pot pătrunde în Braşov.

În afara zidurilor cetăţii, iau naştere suburbii, unele dezvoltate pe nuclee ale unor sate mai vechi: Braşovechi (sau Braşovu Vechi), Schei (locuit preponderent de români) şi Blumăna (unde s-au aşezat secuii). Astfel, din împletitura reţelei stradale a cartierului Schei, se poate surprinde şi acum forma radial-concetrică a unei aşezări prefeudale, datând din secolul al IX-lea sau poate chiar mai de dinainte. De la Dealul Sprenghiului şi până la curmătura dintre Dealul Cetăţuii şi Dealul Faţa Poştei (Warthe) se întindea Braşovechi,

Page 131: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

130

aşezare semi-agrară româno-slavă atestată documentar în 1288. Aici se află una din cele mai vechi clădiri din oraş, totodată monument istoric, biserica Bartolomeu (secolul al XIII-lea).

La adăpostul zidurilor noii cetăţi, oraşul se dezvoltă. Activitatea comercială se concentrează în Piaţa Sfatului. Populaţia creşte numeric, la 6000 de locuitori în secolul al XV-lea şi la 8000 de locuitori în secolul al XVI-lea, când devine cel mai mare şi mai important oraş al Transilvaniei. Placă turnantă a întregului spaţiu carpatic, în vecinătatea imediată a trei semnificative pasuri peste munţi, Braşovul creşte cu repeziciune. Caravanele care transportă mărfurile ţărilor din nordul şi centrul Europei spre Orient opresc în mod obligatoriu la Braşov. Breslele se dezvoltă şi îşi intensifică activităţile.

Acest avânt remarcabil este parţial frânt în secolul al XVII-lea. Oraşul are numai de pierdut din amestecul în luptele pentru ocuparea tronului princiar al Transilvaniei, iar în 1658 oraşul este nevoit să plătească sume mari turcilor pentru a-şi păstra privilegiile. În 1689 însă, armatele imperiale austriece cuceresc Transilvania şi pun stăpânire pe oraş, îi dau foc şi înnăbuşă răzvrătirea locuitorilor. Politica vamală austriacă frânează şi aproape elimină relaţiile comerciale ale braşovenilor cu Moldova şi Ţara Românească, deteriorând serios veniturile comerciale ale oraşului. Mai mult, întrucât încercarea de catolicizare forţată (în spiritul Contrareformei) a locuitorilor lutherani, ortodocşi şi reformaţi ai oraşului se încheie cu un eşec, oraşul pierde dreptul de a se conduce singur. Zidurile cetăţii, datorită perfecţionării armelor de foc, devin inutile.

În acest timp, pe cursul superior al Prahovei, se înfiripă primii germeni ai viitoarelor oraşe-staţiuni. Încă de la 1476, într-o scrisoare adresată braşovenilor, Vlad Ţepeş îi anunţă că a „curăţit drumurile şi pe la Rucăr şi pe Prahova”, deci un drum trebuie să fi existat pe valea Prahovei încă din secolul al XV-lea, deşi probabil era rar folosit. De altfel, vama de pe valea Prahovei este menţionată şi pe celebra hartă a Transilvaniei a lui Johannes Honterus (1532), ca punct oficial de trecere a poştalioanelor şi caravanelor negustorilor.

În secolul al XVI-lea este atestată mănăstirea cu hramul Sf. Nicolae de pe Molomoţ (în Sinaia, la nord de cartierul Furnica). Astfel, în 1581, Mihnea Vodă face unele danii „sfintei mănăstiri, unde locul se numeşte Molomoţ”. Mănăstirea a dispărut, se pare că în timpul războiului austro-turc, pe la 1788. Călugării au făcut un drum care lega mănăstirea de aşezările din aval de pe valea Prahovei, prin trecătoarea de la Posada (a Orăţiilor).

Un secol mai târziu, în 1663, spătarul Mihai Cantacuzino, nevoit să fugă spre Transilvania, este ajutat de nişte călugări de la mănăstire să ajungă cu bine la Braşov. Conform tradiţiei, le promite acestora că va ridica o mănăstire pe locul unde i-a întâlnit. Mai târziu, aflat în pelerinaj la Ierusalim, şi vizitând şi Muntele Sinai, peisajul îi aduce aminte de locul unde fusese salvat de călugări. Revenit în ţară, în 1690 decide începerea lucrărilor la mănăstirea Sinaia, care este târnosită în 1695, de faţă fiind şi domnitorul Constantin Brâncoveanu, care va face numeroase danii noii mănăstiri. Aceasta va constitui nucleul în jurul căruia va lua naştere viitoarea staţiune cu acelaşi nume.

În secolul al XVIII-lea, mai precis în 1736, militarii imperiali austrieci construiesc drumul de la Braşov spre mănăstirea Sinaia, şi mai departe, în aval pe valea Prahovei, pentru a avea o cale de acces alternativă cu scopul de a ataca garnizoanele turceşti din Ţara Românească. Noul drum, deşi construit cu intenţii militare, va avea însă importante consecinţe economice. Apar primele care cu mărfuri ale negustorilor, şi, relaţionate cu acestea, primele hanuri, cum sunt Slonul de Piatră (la Buşteni), Între Prahove (la Azuga) şi Gura Râşnoavei (la Predeal).

Page 132: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

131

Cătunul Izvor, aparţinând azi de Sinaia, apare la 1783, când domnul Mihai Şuţu înzestrează mănăstirea cu încă 42 de scutelnici, pe care-i aşează, cu familiile lor, pe valea Izvorul Dorului. Numele de Izvor va fi purtat de actualul oraş Sinaia până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În perioada 1787-1792, în timpul războiului ruso-austro-turc, mănăstirea Sinaia a fost ocupată de austrieci. Când au părăsit mănăstirea, aceştia i-au dat foc. Lucrările de reparare şi reconstrucţie au durat până în 1795. Alte lăcaşuri de cult nu au mai fost însă refăcute, dispărând astfel mănăstirea Sf. Nicolae de pe Molomoţ şi schitul de lemn de la Predeal, care fusese construit în 1744.

În această perioadă însă, drumul de pe valea Prahovei devine mai cunoscut şi mai frecventat. În 1790, la Predeal se edifică localul serviciului poştal. În 1802, pe valea Prahovei se refugiază spre Braşov circa 70000 de români din Ţara Românească, în frunte cu domnitorul Mihalache Şuţu, fugiţi din faţa trupelor turceşti de „pazvangii” (a lui Pasvante Paşa).

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea sunt definitivate deja nucleele din care se dezvoltă actualele oraşe-staţiuni de pe valea Prahovei. Încă din ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, unii scutelnici ai mănăstirii Sinaia se stabilesc puţin în amonte, în locul numit „La Buşteni”, în apropierea hanului „Slonul de Piatră”, menţionat documentar din 1782 (dar probabil mai vechi), şi situat la poalele Dealului Zamora, pe malul stâng al Prahovei.

Zona unde azi se află oraşul Azuga era numită Între Prahove, întrucât şi valea Azuga era considerată izvor al Prahovei (şi, în realitate, are debit mai mare decât valea Prahovei venită de la Predeal). Aici, în apropierea hanului cu acest nume, apar primele gospodării ale unor oieri. Primul atestat documentar este Gheorghe Zangor, la 1800. În 1815 apăruseră şi alte gospodării, şi hanul Căciula Mare.

În 1820 este menţionată şi localitatea (sau, poate, deocamdată doar zona) Poiana Ţapului, între Buşteni şi Izvor (Sinaia), unde locuia un anume Alexe venit din Predeal. Pe harta elaborată în 1835, pe locul actualului oraş Buşteni, sunt menţionate trei cătune, Drăguşeşti, Trestia şi Slonul de Piatră.

De prima jumătate a secolului al XIX-lea se leagă şi apariţia primilor germeni ai industriei. În 1830, când Azuga era un cătun care aparţinea de Predeal, un anume Aslan, venit din Rucăr, înfiinţează o fabrică de sticlă – Glăjăria lui Aslan. El aduce sticlari din Boemia, pe care-i cazează în 30 de barăci din lemn. Fabrica nu a rezistat mult timp, fiind închisă. Tradiţia s-a păstrat însă, în 1879 fiind reînfiinţată fabrica de sticlă de către S. Grünfeld, în cu totul alte condiţii, în dreptul gării.

Principalele evenimente care au generat dezvoltarea aşezărilor de pe cursul superior al văii Prahovei au fost însă construcţia elementelor de infrastructură – şoseaua şi calea ferată. Construcţia şoselei a debutat în 1842, având ca bază de pornire vechiul drum construit cu mai bine de un secol înainte de către austrieci. Ea va fi realizată în mai multe etape, până în 1854. Cert este că deja la 1848 era practicabilă aproape în întregime, ea fiind folosită de domnitorul Gheorghe Bibescu pentru a fugi din faţa revoluţionarilor, de Cristian Tell şi Ion Heliade Rădulescu pentru a pleca în exil, de generalul rus Lüders pentru a-şi conduce trupele în Transilvania cu scopul înnăbuşirii revoluţiei.

În 1852 ia fiinţă comuna Podu Neagului, care includea toate aşezările de pe cursul superior al Prahovei: cătunul Lespezi din apropierea schitului de lângă Comarnic, cătunele Posada, Izvor (Sinaia), Poiana Ţapului, Buşteni, Între Prahove (Azuga) şi Predeal. Comuna

Page 133: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

132

avea o lungime de 34 km şi avea sediul în Buşteni, de unde era condusă de un pârcălab ajutat de trei deputaţi, care adunau birurile. În vremea aceea, nucleul principal al localităţii Buşteni se afla pe valea Cerbului, unde se aflau câteva gospodării şi funcţionau unele instalaţii pentru prelucrarea primară a materialului lemnos.

Tot în acest an, 1852, vama dintre Ţara Românească şi Transilvania este mutată de la Breaza la Predeal, pe valea Râşnoavei.

În acelaşi timp, pe versantul celălalt al Carpaţilor, în Transilvania, pe valea Timişului, apar primele atestări ale localităţilor Timişu de Jos şi Timişu de Sus, ca puncte de vamă, încă din 1850, dovadă că drumul Braşov – Predeal, pe valea Timişului, era funcţional.

În 1864, cătunele Lespezi şi Posada se desprind de comuna Podu Neagului, fiind alipite comunei (viitorului oraş) Comarnic.

În acelaşi an, 1864, la Bucureşti este fondată Eforia Spitalelor Civile de către familiile Cantacuzino şi Ghica, cu scopul de a înfiinţa spitale cu asistenţă medicală gratuită. Aceştia cedează Eforiei, printre altele, moşia Furnica cu Mănăstirea Sinaia. Astfel, Eforia şi primul său efor, prinţul Dimitrie Ghica, devin fondatorii actualului oraş, care va include şi cătunul Izvor. Tot ca fondator îl putem aminti pe principele Carol I, viitorul rege, şi edificator al complexului Peleş.

Zece ani mai târziu, ca urmare a dezvoltării superioare a localităţii Sinaia în comparaţie cu celelalte sate componente, comuna Podu Neagului îşi mută centrul de la Buşteni aici, fiind redenumită Sinaia (1 decembrie 1874). În anii următori, evenimente decisive aveau să influenţeze semnificativ destinele Sinaiei şi a celorlalte localităţi de pe cursul superior al Prahovei.

Astfel, în 1876 începe construcţia căii ferate Ploieşti-Predeal-Braşov, care ajunge la Predeal în 1878 şi la Braşov în 1879. Valea Prahovei devine cea mai circulată arteră transcarpatică.

În 1875 debutează la Sinaia construcţia castelului Peleş, care va fi finalizată în 1883. Devenită reşedinţă regală, Sinaia se transformă în centru al vieţii politice şi o zonă rezidenţială privilegiată. În anul 1884, Sinaia devine oraş (comună urbană), desprinzându-se de celelalte aşezări, care vor forma comuna rurală Predeal, care includea localităţile Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Ţapului. În 1889, reşedinţa comunei se mută de la Predeal la Azuga, pentru a fi mai aproape de locuitorii din Buşteni şi Poiana Ţapului.

De altfel, odată cu construcţia căii ferate, industria explodează, şi odată cu ea, şi aşezările, care se extind în toate direcţiile dinspre nucleul lor original. Practic, abia de acum începe procesul de dezvoltare al aşezărilor actuale, vechile cătune fiind doar nişte grupări de gospodării, risipite pe văi şi versanţi.

La Azuga, alături de Fabrica de Sticlă (1879) din apropierea gării, unde sunt angajaţi încă din primii ani 250 de muncitori, apar fabrici de var (1885), de ciment (1885), de postav (1887), de salam (1887), de cherestea (1888), de şampanie (1892), de bere (1898-1900). Localitatea se transformă dintr-un cătun de păstori într-un aşezare cu profil industrial. În anul 1899, în Azuga lucrau 780 de muncitori la toate aceste fabrici.

Prezenţa căii ferate, alături de sursele abundente de apă şi de bogăţia resurselor forestiere, a fost factorul determinant pentru înfiinţarea, de către Karl şi Samuel Schiel (originari din Râşnov), a fabricii de hârtie de pe pârâul Jepi din Buşteni, în anul 1882. Alături de fabrică, a luat naştere şi colonia muncitorească, care a constituit nucleul sudic al actualului oraş. Cele două nuclee – cel iniţial de pe valea Cerbului, şi cel al fabricii de hârtie, s-au unit în scurt timp ca urmare a dezvoltării spaţiale a localităţii. Fabrica, construită la doar 600 de

Page 134: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

133

metri de gara Buşteni, a reprezentat principalul motor care a generat şi susţinut dezvoltarea aşezării. Numărul de muncitori a evoluat de la 36 (în 1883) la 1137 (în 1929). În 1886 se construieşte actuala Casă de Cultură, care la momentul respectiv a fost localul şcolii din localitate. În 1889 este ctitorită de regele Carol I şi regina Elisabeta biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Primul hotel, „Buşteni”, azi sediul Primăriei, este edificat în 1892. Localitatea se extinde atât spre nord, cât şi spre vest. În primul deceniu al secolului XX ia naştere încă un nucleu de producţie, în partea de vest, căruia i s-a asociat în scurt timp o zonă rezidenţială muncitorească, odată cu construcţia funicularului (1909), considerat o realizare unică în România. Acesta avea o lungime de 16 km, traversând Munţii Bucegi de pe valea Ialomiţei până pe valea Prahovei, cu scopul de a transporta buştenii de lemn. Diferenţa totală de nivel era de 1450 de metri.

Tuturor angajaţilor fabricii de hârtie din afara localităţii li se puneau la dispoziţie locuinţe din partea fabricii, fără a li se percepe chirie, în coloniile muncitoreşti din zona Fierăstrău şi Poiana Palanca.

În anul 1908, localităţile Buşteni şi Poiana Ţapului se desprind din comuna Azuga şi formează o comună de sine stătătoare, în vreme ce comuna Azuga mai include doar localitatea Predeal. În 1912, şi aceste două aşezări se separă, formând comunele Azuga şi Predeal.

În această perioadă, pe valea Prahovei, localitatea cu dezvoltarea cea mai reprezentativă este Sinaia. Dacă celelalte aşezări şi-au format şi consolidat funcţia industrială, Sinaia este concepută, din 1901, ca staţiune de lux pentru vacanţe. Supranumită „Perla Carpaţilor”, ea oferea turiştilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mici, 60 de case ţărăneşti, două cazinouri, băi de hidroterapie, o grădină zoologică, trăsuri pentru plimbări, trei centre cu cai de călărie, manej şi şcoală de călărie, restaurante, berării, cofetării, magazine şi un parc de promenadă. Numărul construcţiilor din Sinaia care au fost declarate monumente istorice este foarte mare, fapt ce poate fi văzut şi în cadrul listei de monumente istorice prezentate la capitolul Patrimoniul construit.

Majoritatea acestor clădiri de interes istoric aparţin sfârşitului de secol al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului XX. Cartiere de vile apar, de altfel, şi în celelalte staţiuni de pe valea Prahovei: Buşteni, Predeal şi Azuga. La Buşteni, de exemplu, se remarcă castelul Cantacuzino, construit în 1911, vila Borneanu (1910) sau casa lui Cezar Petrescu, transformată în muzeu memorial, şi cartierul de vile Valea Albă.

Predealul se remarcă în mod deosebit ca staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă, pârtia Clăbucet fiind amenajată pentru schi din 1892. De altfel, acesta este singurul oraş dintre cele de pe cursul superior al văii Prahovei care nu a cunoscut o dezvoltare industrială, ci exclusiv una orientată spre turism şi servicii. Din nefericire, drept consecinţă a poziţiei sale strategice pe vechea graniţă, Predealul va fi aproape în totalitate distrus în anii primului război mondial, dar va cunoaşte o nouă epocă de înflorire în perioada interbelică, fiind în cele din urmă declarat oraş în 1936.

De fapt, Marea Unire de la 1918, incluzând în hotarele fireşti ale aceluiaşi stat cele două versante ale Carpaţilor, a contribuit decisiv la dezvoltarea zonei analizate ca un tot unitar, eliminând piedicile artificiale, cum erau vămile sau sistemele administrative diferite. Se crează un sistem unic de aşezări, fără bariere politice sau economice, care leagă zona turistică a Braşovului cu zona turistică a văii superioare a Prahovei. Pe vechea graniţă iau naştere noi aşezări (Pârâu Rece), se dezvoltă cele mai vechi (Predeal, Timişu de Sus, Timişu de Jos), se construiesc noi drumuri (Predeal-Râşnov, Predeal-Trei Brazi, Râşnov-Poiana

Page 135: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

134

Braşov), se instituie marcaje turistice unitare în masivele Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare şi Baiului.

Revenind la poalele Tâmpei, trebuie să spunem că în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în oraşul Braşov s-au dezvoltat manufacturi textile, acestea fiind cele mai caracteristice, îndeosebi producţia de postav, articole din lemn, materiale de construcţii, pielărie, ceară, care prelucrau materiile prime din orizontul local.

Intensificarea funcţiilor economice ale oraşului a dus la creşterea numărului populaţiei, care la sfârşitul secolului al XVIII-lea era de 17700 locuitori, Braşovul fiind şi în această perioadă cel mai mare oraş din Transilvania.

În această etapă, oraşul se extinde şi înglobează suburbiile Blumâna şi Braşovul Vechi, de-a lungul căilor Branului, şi spre Sfântu Gheorghe; în sectorul Dealul Melcilor construcţiile se grupează în jurul exploatării de calcar şi în sectorul actualei pieţi Hidromecanica, iar în cartierul Schei ele se răsfiră mai ales pe pantele zonei înalte. Tot acum apar primele construcţii în cartierul Warthe, în partea de nord, în jurul carierelor de calcar.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea dezvoltarea industriei este însoţită de dezvoltarea funcţiei de transport, Braşovul devenind un important nod feroviar, centru de convergenţă pentru magistralele feroviare 2,3,4 şi alte linii secundare.

Ca şi în perioadele anterioare, dezvoltarea economică este însoţită de creşterea numerică a populaţiei care ajunge la 38999 locuitori în 1910. În perioada interbelică are loc o dezvoltare explozivă a oraşului din punct de vedere al numărului de locuitori, a funcţiilor îndeplinite şi a extinderii teritoriale.

În această perioadă Braşovul se extinde mai ales spre nord-est şi sud-est, legat de unele căi de acces spre oraş şi anume de-a lungul actualelor străzi ce duc spre Hărman, Sfântu Gheorghe, Feldioara, Făgăraş, precum şi de particularităţile reliefului. Construcţiile se grupează masiv în zona gărilor feroviare Braşov şi Bartolomeu, în jurul unităţilor economice localizate în aceste părţi ale oraşului , îndeosebi în zona gării feroviare Braşov.

În ceea ce priveşte industria, s-a pus accentul pe dezvoltarea industriei construcţiilor de maşini, aceasta generând în prezent importante fluxuri de produse şi forţe de muncă.

Cele mai importante unităţi, sub raportul producţiei şi al extinderii în teritoriu, se găsesc în zona de nord-est, acestea fiind: Tractorul, Rulmentul şi Uzina Mecanică de Material Rulant. Zona de sud-est cuprinde uzinele: Roman, Metrom, fabrica de Bere „Aurora”, Fabrica de Medicamente „Europharm” iar cea vestică Fabrica de Radiatoare şi Cabluri şi fabrica „Răsăritul”.

O dezvoltare mare ia şi funcţia turistică a oraşului. Astăzi oraşul Braşov este unul din marile centre de convergenţă turistică ale ţării, devenind şi un important centru turistic. Alături de propriile sale atracţii turistice, îndeosebi de natură culturală, municipiul Braşov include şi staţiunea Poiana Braşov, cea mai cunoscută staţiune climaterică din România, vestită în special pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Pentru braşoveni, Poiana a fost dintotdeauna locul destinat excursiilor de week-end, de petrecere a concediilorsau de practicare a sporturilor de iarnă. Primii schiori au urcat pe Postăvaru în 1895, iar în 1906 aici a avut loc primul concurs de schi cu rezultate oficiale şi omologate. Până la al doilea război mondial însă, Poiana Braşov s-a menţinut în limitele „dotărilor” naturale, existând doar câteva vile şi câteva cabane, insuficiente pentru solicitările excursioniştilor.

În 1951, la Poiana Braşov sunt organizate Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă. Cu această ocazie se dă în folosinţă un modern hotel şi primul teleferic (Poiană-Postăvaru),

Page 136: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

135

cu o lungime de 2150 metri. Urmează apoi alte şi alte dotări, care au transformat Poiana Braşov într-o staţiune de renume internaţional. Odată cu construcţia actualului drum asfaltat (1966), în lungime de 13 km, care uneşte municipiul de Poiana Braşov, turismul explodează. În special în timpul sezonului, Poiana Braşov devine neîncăpătoare pentru numărul mare de amatori de sporturi de iarnă. De la recensământul din 2002, Poiana Braşov apare ca localitate componentă a municipiului Braşov, populaţia fiind recenzată separat.

În perioada comunistă, oraşul Braşov se dezvoltă şi se extinde. În 1930, el număra 59000 de locuitori; în 1948 ajunsese deja la 83000, în 1961 la 124000 de locuitori, în 1972 avea 192000 de locuitori, iar în 1990 depăşea 300000 de locuitori. După 1990, populaţia Braşovului (ca de altfel a întregii ţări) s-a diminuat, ajungând în prezent la aproximativ 280000 de locuitori.

Această creştere semnificativă a populaţiei, atât în perioada antebelică şi interbelică, cât mai ales în cea postbelică, a determinat schimbări majore în peisajul urban al oraşului. Gara Braşov, construită iniţial în plin câmp, a fost nucleul noii dezvoltări a oraşului. Noi cartiere de blocuri au fost construite între centru şi gară, parţial acoperind vechea suburbie Blumăna, apoi dincolo de calea ferată, unde apar fabrici importante, precum Tractorul şi Rulmentul. Direcţiile majore de dezvoltare au fost spre sud-est, pe actuala stradă Bucureşti, oraşul înglobând cu repeziciune fostele aşezări rurale Noua şi Dârste, şi ajungând foarte aproape de ieşirea în depresiune a văii Timişului, şi pe de altă parte, foarte aproape de Săcele. O altă direcţie de dezvoltare a fost şoseaua spre Cristian şi Ghimbav. Staţia de cale ferată Bartolomeu, din apropierea Dealului Şprenghi, a constituit nucleul de dezvoltare al acestei zone, din preajma stadionului Municipal. Spre nord, dincolo de calea ferată, drumul spre Hărman şi, mai departe, spre Sfântu Gheorghe, pasul Oituz sau Buzău, a reprezentat o altă arteră importantă de concentrare a clădirilor rezidenţiale sau a sediilor unor instituţii. În fine, în direcţia Feldioara, dezvoltarea oraşului a determinat înglobarea aşezării rurale Stupini, actualmente cartier al marelui municipiu. Navetismul ia amploare deosebită, dinspre toate aşezările Ţării Bârsei spre Braşov. După 1990, şi în special după 2000, în condiţiile reluării construcţiilor rezidenţiale, noile cartiere vizează, în principiu, tot ariile situate la periferia oraşului, în continuarea celor existente.

Şi în celelate aşezări urbane, perioada comunistă se distinge prin înfiinţarea sau dezvoltarea unităţilor industriale existente, şi construcţia de zone rezidenţiale noi de tip blocuri de apartamente. La Ghimbav, Întreprinderea Aeronautică Română (IAR), înfiinţată în 1925, este transformată după război în fabrică de tractoare, până în 1968, când este reutilată pentru scopurile sale iniţiale, respectiv construcţia de aeronave, şi în mod special elicoptere. După 1990 revine la denumirea de IAR. Ca urmare a îndeplinirii condiţiilor impuse de lege, comuna Ghimbav este declarată oraş prin Legea nr. 674 din 19 decembrie 2002. Astfel, localitatea Ghimbav devine cel mai tânăr oraş al Ţării Bârsei, având o populaţie care depăşeşte cu puţin pragul minim acceptat, de 5000 de locuitori.

La Râşnov, în perioada comunistă, îşi fac apariţia sau se dezvoltă Fabrica de Scule, Uzina Chimică şi Cooperativa de Producţie Meşteşugărească „Solidaritatea”, alături de cartiere de blocuri, situate la periferia oraşului. Astfel, şi oraşul Râşnov îşi dublează populaţia de la circa 7000 de locuitori în 1956, la peste 16000 la sfârşitul perioadei comuniste. După 1990, Fabrica de Scule îşi încetează activitatea, în vreme ce Uzina Chimică (Romacril) îşi reduce semnificativ activitatea.

De o dezvoltare industrială similară se bucură şi oraşele de pe valea Prahovei, cu excepţia Predealului. La Sinaia, în 1953 este înfiinţată Întreprinderea de Mecanică Fină, pe

Page 137: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

136

locul fostei întreprinderi de cuie „Emil Costinescu”, care data din 1892. Noua întreprindere era profilată pe producţia de pompe de injecţie pentru echiparea motoarelor Diesel, de pompe de ulei şi de pompe hidraulice. În apropierea fabricii se construiesc blocuri de locuinţe, care schimbă peisajul urban al staţiunii. În 1991, Întreprinderea de Mecanică Fină îşi schimbă denumirea în MEFIN, procesul de privatizare fiind încheiat în 2002, când este cumpărată de Walbridge Group din Detroit, SUA.

În apropierea vilelor din perioada antebelică şi interbelică, se construiesc hoteluri în stil modern, cum ar fi Sinaia, Păltiniş, Internaţional, Montana. Se dă în folosinţă telefericul în anul 1971, şi se deschide hotelul Alpin (la cota 1400), accesibil atât cu telefericul, cât şi pe şoseaua modernizată. Mai departe, telefericul face uşor accesibilă şi cabana Vârful cu Dor şi Muntele Furnica, pe Platoul Bucegilor (cota 2000). Se dezvoltă pârtiile de schi şi se amenajează noi pârtii, precum şi piste speciale pentru practicarea bobului şi a saniei. Şoseaua spre Târgovişte este la rândul său modernizată, sporind posibilităţile de acces în staţiune.

La Buşteni, vechea fabrică de hârtie îşi măreşte dimensiunile în perioada comunistă. Localitatea este declarată oraş în 1946, incluzând şi Poiana Ţapului. Din nefericire, după 1990 noua societate Omnimpex nu a reuşit rentabilizarea fabricii. În prezent există proiecte de reconversie a sitului industrial, respectiv de punere în valoare a patrimoniului reprezentat de arhitectura industrială a acestei fabrici.

În paralel cu dezvoltarea industrială, atât la Buşteni, cât şi la Azuga şi la Predeal, se dau în folosinţă noi pârtii de schi, se construiesc hoteluri moderne, se redimensionează infrastructura tehnică şi edilitară, în vederea primirii unui număr cât mai mare de turişti. Această tendinţă se manifestă şi în prezent. O importanţă deosebită pentru dezvoltarea turistică a întregii zone o au punerea în funcţiune a telecabinei Buşteni – Babele (1978), prelungită ulterior pe tronsonul Babele – Peştera.

De asemenea, în cazul Predealului, se observă o externalizare a funcţiei turistice, prin apariţia de noi locaţii de interes turistic, în afara nucleului central al staţiunii. Astfel, ia naştere localitatea Pârâul Rece (în 1966, desprinsă din Râşnov), pe drumul spre Râşnov, cu funcţie turistică de interes local; cabana Trei Brazi, legată de Predeal printr-o şosea modernizată; cabana Susai; satele Timişu de Jos şi Timişu de Sus, care, arondate fiind oraşului Predeal, şi-au dezvoltat la rândul lor funcţia turistică, prin construcţia unei tabere de elevi. Trebuie spus că Predealul, localitate care din punct de vedere istoric aparţine Ţării Româneşti, fiind strâns legată de celelalte aşezări de pe valea Prahovei (Azuga, Buşteni, Sinaia), cu care a format într-o vreme, după cum am arătat, o singură comună, a fost inclus în judeţul Braşov, fiind totodată în acest moment singura unitate administrativă care include localităţi care, înainte de 1918, erau de părţi opuse ale graniţei (Predealul în Ţara Românească, iar actualele satele aparţinătoare Timişu de Jos şi Timişu de Sus, în Transilvania).

5.2. Clasificarea aşezărilor după dimensiunea demografică

În România, principala modalitate de ierarhizare a aşezărilor umane, în general, şi

urbane, în special, a avut la bază criteriul cel mai la îndemână, şi anume cel demografic, la care s-a adăugat, în unele cazuri, cel administrativ, prin aceasta înţelegându-se fie funcţia de reşedinţă de judeţ, fie rangul de municipiu, oraş sau comună.

Cea mai cunoscută ierarhie de acest gen este cea care grupează: • oraşe foarte mari (Bucureşti);

Page 138: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

137

• oraşe mari, de peste 100000 de locuitori, care sunt la rândul lor divizate pe trei trepte ierarhice (peste 300000, între 200000 şi 300000, între 100000 şi 200000);

• oraşe mijlocii, având între 20000 şi 100000 de locuitori, divizate în mai multe grupe – în funcţie de pragul de 50000 de locuitori (mijlocii mari – peste 50000; mijlocii mici – sub 50000), respectiv în funcţie de criteriul administrativ – cele care sunt reşedinţe de judeţ, şi cele care nu sunt, sau cele care sunt municipii şi cele care nu sunt etc.;

• oraşe mici, sub 20000 de locuitori, la rândul lor divizate în funcţie de pragul de 10000 de locuitori.

În ceea ce priveşte aşezările rurale, se deosebesc: • sate foarte mari, cu peste 4000 de locuitori; • sate mari, având între 1500 şi 4000 de locuitori; • sate mijlocii, cu o populaţie între 500 şi 1500 de locuitori; • sate mici, cu mai puţin de 500 de locuitori, dar mai mult de 100 de locuitori; • sate foarte mici, cu o populaţie mai mică de 100 de locuitori. Aplicând această clasificare la aşezările din teritoriul studiat, constatăm că municipiul

Braşov se detaşează în mod evident, ca singurul oraş mare, cu o populaţie de aproximativ 280000 locuitori. De altfel, prin calitatea sa de reşedinţă de judeţ şi de centru economic şi cultural polarizator al întregii părţi de sud-est a Transilvaniei, având totodată o influenţă semnificativă asupra unor spaţii din Moldova şi Muntenia, importanţa teritorială a municipiului Braşov depăşeşte cu mult cadrul spaţiului analizat.

Toate celelalte centre urbane se încadrează în rândul oraşelor mici, cu precizarea că se pot institui două trepte ierarhice la nivel inferior, în funcţie de pragul de 10000 de locuitori. Astfel, trei oraşe, şi anume Râşnov (care chiar peste 15000 de locuitori), Sinaia şi Buşteni au peste 10000 de locuitori, şi se află pe prima treaptă ierarhică în rândul oraşelor mici, în vreme ce oraşele Predeal, Azuga şi Ghimbav, între care ultimul declarat ca atare abia în 2002, au în jur de 5000 de locuitori şi se situează pe a doua treaptă ierarhică, care coincide cu limita inferioară precizată de lege (PATN - secţiunea a IV-a - Reţeaua de Localităţi, în prima sa formă, din 2001) pentru populaţia unui oraş.

Aşezările rurale sunt în număr destul de mic, respectiv în arealul studiat există o singură comună, Cristian, cu un singur sat aparţinător, care, datorită vecinătăţii imediate a oraşului Braşov s-a dezvoltat în ultimul secol ca o localitate periurbană a marelui municipiu, având o evoluţie demografică ascendentă, depăşind la sfârşitul perioadei comuniste 5000 de locuitori. După 1990, pe fondul emigraţiei etnicilor germani, comuna a cunoscut o scădere demografică semnificativă, dar în prezent asistăm la o creştere ca urmare a migraţiei urban-rural dinspre Braşov. Cu aproximativ 4000 de locuitori, localitatea se încadrează în rândul satelor mari, la limita inferioară a celor foarte mari.

Celelalte aşezări rurale sunt localităţile componente şi/sau satele aparţinătoare ale oraşelor deja menţionate. Acestea sunt: Poiana Braşov (care din 2002 apare ca localitate componentă a municipiului Braşov), Pârâul Rece, Timişu de Jos, Timişu de Sus (toate aparţinând de Predeal) şi Poiana Ţapului (care aparţine de Buşteni). Dintre acestea se evidenţiază localitatea Poiana Ţapului, atestată documentar de la începutul secolului al XIX-lea, şi care din 1921 s-a desprins de Buşteni şi a format o comună separată, iar din 1946 a primit statutul de staţiune turistică. În 1950, ca urmare a reformei administrative, localitatea a fost din nou alipită de oraşul Buşteni, ca sat aparţinător, fără a pierde însă statutul de staţiune

Page 139: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

138

turistică. În prezent are aproape 3000 de locuitori, astfel că Poiana Ţapului face parte din categoria satelor mari.

O situaţie specială o prezintă localitatea Pârâul Rece. Apare pentru prima dată la Recensământul din 1966, şi până în 1992 are între 100 şi 210 locuitori, pentru ca în 2002 să deţină peste 1000 de locuitori, o creştere demografică semnificativă. Astfel, în prezent, staţiunea Pârâu Rece se încadrează în rândul satelor mijlocii, la fel ca şi Timişu de Sus. În cazul localităţii Timişu de Jos asistăm la o situaţie opusă celei de la Pârâul Rece, respectiv o scădere demografică de la peste 1000 de locuitori (în perioada 1966-1977) la sub 800 de locuitori (în 1992) şi puţin peste 200 de locuitori (2002), fapt ce determină încadrarea acestei localităţi în rândul satelor mici. Tot în această categorie ar putea fi inclusă şi Poiana Braşov, care avea 350 de locuitori permanenţi la recensământul din 2002.

Evident, o categorisire de acest fel a unor staţiuni turistice unde, în plin sezon, se află mii de turişti, este una superficială, şi trebuie ţinut cont că, atât staţiunile de pe valea Prahovei, cât şi Poiana Braşov, nu sunt simple aşezări urbane sau rurale, şi că populaţia lor permanentă reprezintă doar un procent, uneori nesemnificativ, din populaţia care se află la un moment dat în staţiune. Astfel, toate dotările acestor localităţi trebuie dimensionate, nu după populaţia permanentă, ci după numărul mediu şi/sau maxim de turişti care se află pe teritoriul lor la un moment dat. De altfel, în perspectiva organizării unor evenimente sportive importante, cum sunt Jocurile Olimpice de Iarnă pentru Tineret din 2013, respectiv Olimpiada de Iarnă din 2022, trebuie avute în vedere dotări care să deservească un număr mare de persoane, mizând pe capacitatea maximă de cazare, atât a sportivilor şi oficialilor, cât şi a spectatorilor, foarte numeroşi în cazul unor evenimente sportive de o asemenea anvergură.

5.3. Funcţiile aşezărilor În raport cu repartizarea locurilor de muncă în cele trei sectoare economice, primar,

secundar şi terţiar, se constată că majoritatea oraşelor din regiunea studiată prezintă funcţii industriale şi de servicii. După 1990, pe fondul declinului marilor unităţi industriale, ponderea populaţiei angajate în sectorul terţiar a crescut constant, la nivelul tuturor unităţilor adminstrative.

Municipiul Braşov, metropolă de importanţă naţională, prezintă funcţii complexe, ca centru administrativ, industrial, comercial, financiar-bancar, turistic, al întregii regiuni. Dezvoltat iniţial ca centru comercial şi meşteşugăresc, de o importanţă deosebită în perioada medievală, începând cu secolul al XIX-lea începe să se dezvolte şi funcţia industrială. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX-lea, apar o serie de mici intreprinderi şi cu o dotare tehnică slabă, în industria construcţiilor de maşini (Fraţii Schul, Iulius Teutsch), industria chimică (fabrica de petrol), industria materialelor de construcţii (Fabrica de ciment Kugler), textilă, pielăriei, alimentară.

Procesul de concentrare a producţiei industriale se accelerează între cele două războaie mondiale, astfel că în anul 1938 Braşovul se situa printre principalele centre industriale ale ţării, cu o pondere de 4% din producţia industrială a României. Ca structură, industria era dominată de industria grea, cu peste jumătate din producţia industrială a oraşului.

În perioada comunistă, principalele ramuri industriale erau industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor, care constituie şi astăzi ramura industrială de bază din oraşul

Page 140: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

139

Braşov, industria chimică, industria materialelor de construcţii, industria alimentară, industria textilă.

Industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor este reprezentată prin următoarele subramuri: industria de tractoare, industria mijloacelor de transport: autocamioane, industria maşinilor unelte şi a rulmenţilor, industria de prelucrare a metalelor şi industria utilajului petrolier. Această ramură atrăgea o proporţie însemnată din populaţia activă din industrie. Întreprinderile din industria construcţiilor de maşini absorbeau în trecut majoritatea forţei de muncă care migra pendulatoriu zilnic spre industria din Braşov din zona aşezărilor periurbane şi din zonele învecinate.

După 1990, întreprinderile au fost supuse unui amplu proces de restructurare, forţa de muncă fiind disponibilizată. Totodată, unele persoane au beneficiat de măsuri de protecţie socială şi de reconversie profesională.

În paralel cu restructurarea şi redimensionarea unităţilor industriale mari, are loc un transfer semnificativ de forţă de muncă din sectorul secundar spre sectorul terţiar, în comerţ şi servicii. Astfel, dacă în 1992, circa 65% din populaţia activă a Braşovului era angajată în sectorul secundar, în 2002 doar 42% mai activează în acest sector. În sens opus, populaţia activă din sectorul terţiar creşte semnificativ de la 33,5% în 1992 la 56% în 2002. Acest proces a continuat şi după 2002, pe fondul reducerii tot mai accentuate a activităţii unor întreprinderi cu pondere însemnată în economia industrială a oraşului (de exemplu, Tractorul).

Transferul de forţă de muncă dinspre sectorul secundar spre cel terţiar, axat îndeosebi pe comerţ şi servicii, s-a realizat în contextul unei dezvoltări semnificative a activităţilor comerciale din oraş, prin apariţia a numeroase magazine, de la ABC-uri la supermarketuri (Profi, Billa), cash&carry (Metro, Selgros) şi hypermarketuri (Real, Carrefour).

Un alt domeniu care a cunoscut o dezvoltare deosebită după 1990 este turismul, care a generat numeroase locuri de muncă, în mod direct (în hoteluri, pensiuni, muzee, etc) sau indirect (prin creşterea volumului de mărfuri sau servicii vândute). Braşovul, care a fost dintotdeauna un centru turistic de prim rang, şi-a fortificat funcţia turistică prin punerea în valoare a peisajului, a monumentelor istorice, reluarea şi amplificarea festivalului tradiţional „Cerbul de Aur”, popularizarea unor evenimente artistice (sărbătoarea Junilor Braşovului). În mod special, funcţia turistică a oraşului se manifestă pregnant în cadrul staţiunii Poiana Braşov, localitate componentă a municipiului, şi care a beneficiat de numeroase proiecte de investiţii, în special în sectorul hotelier şi al serviciilor conexe. Ca urmare a prezenţei, aproape în exclusivitate, a unor hoteluri cu grad ridicat de confort, materializat prin clasificarea superioară a acestora, Poiana Braşov s-a transformat într-o staţiune selectă, orientată spre practicarea sporturilor de iarnă, iar în afara sezonului, staţiune orientată pe turismul de week-end, în special pentru braşoveni.

Dintre celelalte oraşe din teritoriul analizat, singurul care nu a avut aproape deloc vreo funcţie industrială, fiind axat exclusiv pe sectorul serviciilor, a fost oraşul Predeal. Cu excepţia unor unităţi mici de industrie alimentară, Predealul a fost şi în perioada comunistă un oraş a cărui populaţie lucra aproape exclusiv în domeniul serviciilor, în special cele turistice. Distanţa mică faţă de Braşov a făcut însă ca unii locuitori ai Predealului să prefere locurile de muncă din industria braşoveană, fenomenul navetismului fiind unul remarcabil înainte de 1990, astfel că funcţiei turistice i se poate adăuga, în mod secundar, o funcţie rezidenţială, de „oraş-dormitor”. Dacă în 1992, aproape 30% din populaţia activă a Predealului era încă angajată în sectorul industrial, în 2002, pe fondul declinului industrial

Page 141: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

140

din Braşov şi celelalte oraşe, doar 11,8% din populaţia activă era angajată în industrie, cifra scăzând şi mai mult după 2002. În aceste condiţii, se poate afirma că oraşul Predeal are o funcţie principală, cea turistică, şi una secundară, cea rezidenţială. După 1990, această funcţie rezidenţială, care înainte era motivată de prezenţa populaţiei navetiste, are o nouă componentă, prin construcţia a numeroase case de vacanţă sau reşedinţe secundare ale unor persoane cu domiciliul stabil în Braşov, Bucureşti, Ploieşti sau alte oraşe mari.

Celelalte oraşe de pe valea Prahovei, Azuga, Buşteni şi Sinaia, au avut în perioada comunistă, alăturat funcţiei turistice, o funcţie industrială clar determinată de unităţile mai mari existente pe teritoriul lor (fabricile de sticlă, postav, şamotă şi bere din Azuga, Întreprinderea de Mecanică Fină – MEFIN din Sinaia, Fabrica de Hârtie – Omnimpex din Buşteni etc). În prezent, odată cu încetarea activităţii în majoritatea unităţilor industriale menţionate, aceste oraşe au o funcţie aproape exclusiv turistică. Astfel, la Sinaia, ponderea populaţiei angajate în sectorul terţiar a crescut de la 48,5% în 1992 la 69,3% în 2002, în condiţiile menţinerii unei producţii scăzute şi a unui număr de circa 800 de angajaţi la MEFIN. Creşterea a fost chiar mai accentuată la Buşteni, de la 42% în 1992 la 71,7% în 2002, iar în prezent este posibil să se fi depăşit pragul de 80% odată cu închiderea fabricii de hârtie Omnimpex.

Cea mai accentuată transformare a fost însă suferită de oraşul Azuga, care, în comparaţie cu cele două vecine ale sale, avea o funcţie industrială predominantă înainte de 1990. Astfel, în 1992, 84% din populaţia activă era angajată în sectorul secundar, şi doar 16% în cel terţiar. În 2002 deja raportul se inversase: doar 38,8% în industrie şi 59,4% în sectorul terţiar. Cu siguranţă, această tendinţă s-a păstrat şi după 2002, ca o consecinţă a lichidării ultimelor unităţi industriale din oraş.

Falimentul industriei de pe valea Prahovei a determinat o reconversie a forţei de muncă din această zonă, şi a creat totodată o rezervă de spaţiu pentru eventuale construcţii sau dotări. În ultimii ani, investitorii din domeniul imobiliar au acaparat întreprinderi sau părţi din întreprinderi (de exemplu, la Azuga), cu scopul de a transforma spaţiul respectiv în cartiere rezidenţiale, dată fiind cererea mare de case de vacanţă şi locuinţe secundare pe valea Prahovei. Această tendinţă, care s-a manifestat până în 2008, ar putea determina crearea unor adevărate „sate de vacanţă” la periferia oraşelor Azuga, Buşteni şi Sinaia, şi chiar extinderea intravilanelor peste limitele actuale.

Considerăm că această rezervă de spaţiu, generată de incapacitatea întreprinderilor de a face faţă pe piaţa liberă, trebuie gestionată cu multă atenţie, şi nicidecum utilizată exclusiv în scopuri imobiliare. Pe de o parte, unele din aceste fabrici reprezintă un patrimoniu construit cu un anumit potenţial turistic, ca monumente de arhitectură industrială cu valoare excepţională, fiind posibilă transformarea lor în muzee, adăugând aşadar o componentă culturală turismului orientat momentan predominant spre practicarea sporturilor de iarnă şi a drumeţiei. Pe de altă parte, această rezervă de spaţiu s-ar putea dovedi foarte utilă în momentul construcţiei unor elemente absolut necesare de infrastructură (autostrada Bucureşti-Braşov, lacul de acumulare de la Azuga) sau a unor dotări de interes turistic sau sportiv (hoteluri, restaurante, pârtii de schi fond sau biatlon, patinoare, chiar o parte din satul olimpic) în contextul intrării zonei în circuitul internaţional al sporturilor de iarnă, prin organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă pentru Tineret în 2013 şi eventual a Olimpiadei de Iarnă din 2012, când dotările actuale s-ar putea dovedi ineficiente.

Concluzionăm aşadar că oraşele Sinaia, Buşteni şi Azuga au predominant o funcţie turistică, şi secundar o funcţie industrială, pe cale de dispariţie.

Page 142: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

141

În apropierea municipiului Braşov, localităţile Râşnov, Ghimbav şi Cristian sunt integrate în zona de influenţă apropiată a marelui oraş. Oraşul Râşnov a devenit un puternic centru industrial în perioada comunistă, prin crearea sau extinderea unităţilor industriale (Fabrica de Scule, uzina chimică Romacril). În 1992, 72% din populaţia activă lucra în sectorul secundar, fie în Râşnov, fie în alte unităţi industriale din Braşov sau Zărneşti. Declinul industriei de după 1990 a condus la o scădere dramatică a procentului menţionat, astfel că în 2002 doar 43,5% din populaţia activă a oraşului mai era angajată în sectorul secundar. În acelaşi an 2002, mai mult de jumătate din populaţia activă (51,8%), muncea în sectorul terţiar.

Trebuie spus că atât în cazul Râşnovului, cât mai ales a oraşului Ghimbav şi a comunei Cristian, o funcţie importantă a fost cea rezidenţială, respectiv cea de „oraşe-satelit” sau „dormitor” ale marii metropole de la poalele Tâmpei. În aceste condiţii, doar o parte din populaţia activă a acestor localităţi era angajată în localitatea de reşedinţă, iar o pondere însemnată (mai ales la Ghimbav şi Cristian) era implicată în procesul de navetism sau pendulare zilnică spre Braşov. Acest fenomen al navetismului continuă de altfel şi în prezent, la cote ceva mai reduse.

Astfel, putem afirma că, în cazul Râşnovului, se pot decela trei funcţii, şi anume: cea de servicii, în continuă creştere, şi organic relaţionată cu activităţile turistice; cea industrială, în scădere; şi cea rezidenţială, de asemenea în uşoară scădere (pe fondul descreşterii numărului de navetişti). Oraşul Ghimbav are funcţie industrială (materializată prin IAR şi alte unităţi mai mici), una de servicii, una agricolă şi una rezidenţială, iar în cadrul comunei Cristian se evidenţiază funcţiile agricolă, industrială şi rezidenţială. Distanţa foarte mică de municipiul Braşov face ca aceste două localităţi, Ghimbav şi Cristian, să aibă funcţiuni asemănătoare unor cartiere ale acestui municipiu. De altfel, funcţia lor ar putea evolua, odată cu construcţia autostrăzii Bucureşti – Braşov prin Râşnov, care va avea ieşirea spre Braşov în apropiere de Cristian, şi a aeroportului Braşov, a cărui locaţie ar putea fi la Ghimbav. În aceste condiţii, funcţia de servicii (specifice pentru transportatorii rutieri sau pentru traficul aerian) ar putea deveni predominantă şi în cazul acestor aşezări.

5.4. Repartizarea aşezărilor în teritoriu în funcţie de marile trepte de

relief

Toate aşezările din arealul studiat sunt situate în spaţiul carpatic, în zona de interferenţă a Carpaţilor Orientali cu Carpaţii Meridionali, limita dintre cele două unităţi fiind mult discutată în literatura geografică. Majoritatea autorilor acceptă ideea că limita dintre cele două mari unităţi carpatice ar trebui dusă pe valea Prahovei, şi apoi pe valea Râşnoavei şi pe drumul de la Pârâu Rece spre Râşnov, ataşând astfel Munţii Bucegi Carpaţilor Meridionali, iar Munţii Postăvaru şi Piatra Mare – Carpaţilor Orientali.

Coborând un nivel scalar, se constată că aşezările din zona studiată se încadrează în câteva categorii: cele situate în Depresiunea Braşovului, cele situate pe Culoarul Prahovei, cele situate în masivul Postăvaru şi cele de pe valea Timişului.

În Depresiunea Braşovului se localizează, la contactul cu muntele sau în apropierea acestui contact, următoarele localităţi: Braşov, Ghimbav, Cristian şi Râşnov. Acestea sunt aşezările situate la altitudinile cele mai scăzute: Braşovul între 550 m în partea de „şes” şi 650 m în dreptul ultimelor locuinţe din Schei; comuna Cristian între 580 şi 600 de metri, oraşul Ghimbav între 550 şi 570 m, iar oraşul Râşnov între 620 şi 650 m. Localităţile

Page 143: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

142

Râşnov, Cristian şi Ghimbav sunt, de altfel, dispuse în această ordine, din amonte spre aval, pe cursul pârâului Ghimbăşel, afluent al Bârsei.

Culoarul Prahovei se impune ca un culoar transversal, între Munţii Bucegi (la vest) şi Munţii Baiului (la est). De-a lungul său, se pot identifica patru sectoare. Primul dintre acestea este depresiunea sau bazinetul de obârşie al văii Prahovei, unde s-a dezvoltat staţiunea Predeal (1000 – 1100 metri), oraşul din România situat la cea mai mare altitudine. Un al doilea sector, de la Predeal la Azuga, este unul de îngustare; el se încheie la confluenţa Prahovei cu pârâul Azuga, zonă unde a apărut şi s-a dezvoltat oraşul Azuga, la o altitudine de 895-950 m, îndeosebi de-a lungul văii Azuga. Al treilea sector este unul de lărgire a văii, un mic bazinet depresionar unde valea Prahovei primeşte afluenţi de pe ambii versanţi: valea Cerbilor, Valea Albă, Zamora. În acest areal sunt localizate staţiunile Buşteni şi Poiana Ţapului, la altitudini cuprinse între 880 şi 940 m. În fine, ultimul sector este cel de îngustare, care debutează la Sinaia (unde valea se lărgeşte totuşi puţin la confluenţele cu Peleşul şi Izvorul Dorului), pentru a se închide tot mai mult spre defileul de la Posada (sau trecătoarea Orăţiilor), înainte de a ajunge în depresiunea subcarpatică de la Comarnic. Oraşul Sinaia este dispus între 800 şi 970 m altitudine.

În masivul Postăvaru sunt situate staţiunile Poiana Braşov şi Pârâul Rece. Poiana Braşov se extinde în partea de vest a Masivului Postăvaru, pe un platou întins, larg ondulat, la altitudini între 950 şi 1050 m. Staţiunea Pârâul Rece este amplasată în partea de sud a Postăvarului, în punctul de maxim altitudinal al şoselei naţionale DN 73A Predeal-Râşnov, la 1050-1080 m. Dacă luăm în considerare altitudinea medie a aşezărilor, atunci se poate afirma că Pârâul Rece este localitatea situată la cea mai mare altitudine din spaţiul studiat (media oraşului Predeal fiind de 1038 m).

În fine, pe valea Timişului se localizează cele două sate, Timişu de Jos (670 – 750 m) şi Timişu de Sus (800 – 900 m), a căror apariţie este legată strict de stabilirea unui drum comercial, şi apoi a căii ferate, de la Braşov spre Predeal, şi mai departe spre valea Prahovei, de-a lungul acestei văi.

5.5. Repartizarea aşezărilor în teritoriu în funcţie de marile axe de

comunicaţie

Municipiul Braşov îşi datorează locul ocupat în ierarhia centrelor urbane din România poziţiei sale de invidiat, la intersecţia unor căi majore de comunicaţie, atât rutiere, cât şi feroviare.

Din perspectiva spaţiului pe care-l analizăm, cea mai importantă cale de comunicaţie este, desigur, cea de pe valea Prahovei, reprezentată de drumul naţional 1 (sau european E 60) şi de calea ferată magistrală Bucureşti – Ploieşti – Braşov (magistralele 2, 3 şi 4, care au un traseu comun până la Braşov). Această cale de comunicaţie de pe valea Prahovei a devenit importantă mai cu seamă din secolul al XIX-lea (până atunci utilizându-se preponderent drumul de pe Culoarul Rucăr-Bran), şi îndeosebi după Marea Unire.

Toate localităţile din bazinul superior al văii Prahovei (Sinaia, Buşteni, Poiana Ţapului, Azuga, Predeal) şi de pe valea Timişului (Timişu de Jos, Timişu de Sus) sunt localizate, în bună măsură, de-a lungul drumului naţional şi a căii ferate, fără de care dezvoltarea lor ar fi fost de neconceput.

Localităţile de pe marginea vestică a masivului Postăvaru (Cristian şi Râşnov) sunt situate pe drumul naţional 73 (Braşov – Câmpulung – Piteşti), care pe acest tronson este

Page 144: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

143

însoţit şi de o cale ferată secundară, Braşov – Râşnov – Zărneşti. Acest drum avea o importanţă deosebită pentru comerţul braşovean în epoca medievală, dar a devenit un drum secundar de legătură cu Ţara Românească după deschiderea drumului de pe valea Prahovei. Oraşul Ghimbav este situat pe DN 1 (E 68) şi pe calea ferată magistrală 2 (200), la ieşirea din Braşov spre Codlea, şi mai departe spre Făgăraş şi Sibiu.

De la Predeal spre Râşnov se poate ajunge pe drumul naţional 73A, care trece prin localitatea Pârâul Rece. Acest drum are un traseu care va fi urmat, în linii mari, de viitoarea autostradă Bucureşti – Braşov, care va trece prin Râşnov.

Un alt drum naţional modernizat este DN 71, de la Sinaia spre Târgovişte, peste muntele Păduchiosu. Prin intermediul acestui drum se face legătura între bazinele superioare ale Prahovei şi ale Ialomiţei, respectiv pe aici se poate ajunge dinspre Sinaia (şi celelalte staţiuni de pe valea Prahovei) în partea centrală a Munţilor Bucegi, la lacurile Bolboci şi Scropoasa, cabana Padina, hotelul Peştera şi Peştera Ialomiţei.

În fine, cel mai nou drum naţional, dar de o mare importanţă în special pentru turişti, este DN 1E, Braşov – Poiana Braşov – Râşnov, care face posibil accesul în staţiunea Poiana Braşov.

În afara drumurilor naţionale, zona este deservită de numeroase drumuri judeţene, comunale sau forestiere. Astfel de drumuri fac posibilul accesul la diferite cabane sau puncte de interes turistic: dinspre Predeal la cabana Trei Brazi, la cabana Susai, sau la cabana Forban; dinspre Buşteni pe valea Cerbului la Gura Dihamului; dinspre Sinaia la hotel Alpin. O importanţă deosebită o are drumul care, desprins din DN 71 (Sinaia – Târgovişte) pe culmea muntelui Păduchiosu, urcă pe Platoul Bucegilor, făcând posibil accesul rutier (doar vara şi cu autoturisme de teren echipate adecvat) la hotelurile şi cabanele de aici – Piatra Arsă, Mioriţa, Babele, şi ajungând până pe vârful Coştila. Există un proiect de amenajare şi modernizare a acestui drum, pentru ca el să devină accesibil şi publicului larg şi şoferilor mai puţin „dotaţi”, aducând astfel (cel puţin vara) o concurenţă transportului pe cablu, deseori supra-aglomerat.

În concluzie, toate aşezările din teritoriul studiat sunt foarte bine racordate la reţeaua de drumuri şi căi ferate. Toate localităţile sunt traversate de drumuri naţionale. Doar două aşezări (Poiana Braşov şi Pârâul Rece) nu au acces la calea ferată, iar localităţile Râşnov şi Cristian sunt uşor defavorizate în raport cu celelalte, întrucât sunt poziţionate pe o cale ferată secundară şi pe un drum naţional de o importanţă mai redusă decât cel de pe valea Prahovei.

Accesibilitatea tuturor aşezărilor va suferi o schimbare semnificativă după darea în folosinţă a proiectatei autostrăzi Bucureşti – Braşov, relaţionată mai departe cu Autostrada Transilvania. În mod cert, oraşele de pe cursul superior al Prahovei (Predeal, Azuga, Buşteni şi Sinaia) vor fi racordate la autostradă, la fel ca şi municipiul Braşov, şi îşi vor menţine statutul privilegiat în raport cu căile de transport. Viitoarea autostradă va avantaja în special aşezările de pe traseul său care momentan sunt într-un „con de umbră” – Pârâul Rece, Râşnov, Cristian şi Ghimbav, în detrimentul celor de pe valea Timişului, Timişu de Jos şi Timişu de Sus, a căror importanţă va scădea, prin faptul că autostrada le ocoleşte, pe la vest de Postăvaru.

Page 145: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

144

5.6. Ierarhizarea aşezărilor conform PATN – secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi. Dotarea cu servicii publice şi echiparea tehnico-edilitară a localităţilor

Deşi există mai multe alternative de ierarhizare a aşezărilor, unele dintre ele

prezentate deja (de exemplu, după dimensiunea demografică a acestora), în România există, începând cu 2001, o ierarhizare oficială a localităţilor, odată cu intrarea în vigoare a Legii 351/2001, respectiv Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), secţiunea a IV-a, Reţeaua de Localităţi.

În conformitate cu această lege (articolul 2, aliniatul 1), „reţeaua naţională de localităţi este compusă din localităţi urbane şi din localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri, potrivit anexelor ...”. La acelaşi articol, următorul paragraf, se prevede ierarhizarea localităţilor pe ranguri, şi anume:

• rangul 0 – capitala ţării, Bucureşti; • rangul 1 – municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel

european; • rangul 2 – municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană, sau cu rol de

echilibru în reţeaua de localităţi; • rangul 3 – oraşe; • rangul 4 – sate reşedinţă de comună; • rangul 5 – sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi

oraşelor. Această ierarhizare, definită prin lege, ţine cont preponderent de criteriul

administrativ, respectiv cinci din cele şase ranguri pot fi decelate pe baza statutului de capitală, municipiu, oraş, reşedinţă de comună, sat nereşedinţă.

În zona studiată, există un municipiu de rangul 1 – Braşov; şase oraşe de rangul 3 – Râşnov, Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal şi Ghimbav; o localitate de rangul 4 – Cristian; şi cinci localităţi componente ale oraşelor şi municipiului – Poiana Ţapului, Pârâul Rece, Timişu de Jos, Timişu de Sus şi Poiana Braşov.

Pentru fiecare dintre aceste ranguri, legea prevede, în anexa II, o serie de elemente şi nivele de dotare.

Astfel, pentru municipiile de rangul 1, cum este cazul Braşovului, legea pretinde o localizare geografică favorabilă, o situare geostrategică de interes internaţional sau european, constituind centre de dezvoltare şi atractivitate, localizate în lungul axelor majore de căi de comunicaţie de importanţă internaţională/europeană. Aceste municipii trebuie să aibă o populaţie de minim 200000 de locuitori; o formare profesională de înaltă specializare: forţă de muncă cu o calificare superioară şi pregătire continuă, caracterizată prin flexibilitate/dinamism; şi o identitate proprie: identificarea caracterului specific al oraşului simultan cu conştiinţa apartenenţei sale la grupa oraşelor de acelaşi rang. De asemenea, conform legii, aceste oraşe trebuie să beneficieze de accesibilitate sporită la nivel internaţional, paneuropean, respectiv naţional, respectiv să fie racordate la reţeaua majoră de căi de comunicaţii. Din punct de vedere al funcţiilor economice, aceste oraşe trebuie să deţină o bază economică la înalt nivel tehnologică, şi totodată flexibilă (sector secundar, servicii productive, social-culturale şi de natură informatică).

Aceste criterii sunt, aproape în unanimitate, respectate de municipiul Braşov. Singurul aspect care este deocamdată nerezolvat este aeroportul, care urmează însă să fie construit.

Page 146: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

145

Acesta ar urma să asigure accesul pe calea aerului spre municipiul Braşov, Poiana Braşov şi staţiunile de pe valea Prahovei din toate colţurile Europei şi chiar ale lumii.

În ceea ce priveşte principalele categorii şi tipuri de dotări şi echipamente ale municipiilor de rangul 0 şi 1, legea prevede următoarele:

• instituţii de decizie politică, juridică şi economică de importanţă internaţională, naţională sau regională: ♣ Parlament, Guvern, ministere şi alte instituţii centrale, instanţe supreme

(Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională, Consiliul Legislativ), ambasade etc.;

♣ sedii ale administraţiei publice locale, sedii de servicii descentralizate în teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe centrale, judecătorii, tribunale, parchete, sedii ale organizaţiilor politice, sedii de sindicat, fundaţii, sedii ale unor organizaţii neguvernamentale etc.;

• instituţii naţionale şi regionale de reputaţie internaţională/europeană sau active în domeniul relaţiilor internaţionale/europene: ♣ sedii ale filialelor organismelor internaţionale, mari instituţii naţionale cu

caracter ştiinţific de deschidere internaţională/europeană (academie, centre şi institute naţionale de cercetare etc.);

♣ sedii pentru congrese şi conferinţe, sedii pentru expoziţii şi târguri, hoteluri - de lux şi de mare capacitate, şcoli internaţionale, birouri pentru profesiuni recunoscute pe plan internaţional, de arbitraj internaţional etc.

• instituţii străine şi internaţionale cu sediul permanent: ♣ firme şi bănci străine, diverse alte instituţii social-economice, culturale şi

ştiinţifice, organizaţii internaţionale neguvernamentale, instituţii ştiinţifice străine (şcoli, universităţi), consulate şi alte reprezentanţe diplomatice, comerciale, turistice etc.

• diferite organizaţii cu sucursale, filiale şi agenţii în străinătate: ♣ sedii financiar-bancare, de asigurări, sedii ale unor organizaţii culturale şi

ştiinţifice; • alte dotări/echipamente:

♣ educaţie, cercetare ştiinţifică: universităţi, institute de învăţământ superior diversificate, institute naţionale de cercetare sau filiale ale acestora;

♣ sănătate: clinici universitare şi spitale; ♣ cultură: muzee, teatre dramatice, de comedie, de revistă, de păpuşi, operă,

operetă, filarmonică, săli de concerte, săli polivalente, mari biblioteci, edituri, tipografii;

♣ comerţ, servicii comerciale prestate populaţiei şi agenţilor economici: centre de comerţ şi de afaceri, burse de valori şi de mărfuri, servicii comerciale diversificate şi de înaltă calitate;

♣ mass-media: sistem cu rază de difuzare şi acoperire internaţională/europeană sau regională, agenţii de presă, posturi naţionale şi regionale de radio şi televiziune;

♣ sport, agrement: complexuri sportive, stadioane, săli de competiţii sportive de nivel internaţional/european, naţional sau regional, piscine, patinoare artificiale, bază turistică şi de agrement diversificată, parcuri, grădini botanice, zoologice, cazinouri, cluburi pentru sport şi agrement etc.;

Page 147: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

146

♣ protecţia mediului: agenţii de protecţie a mediului şi servicii ecologice dotate cu echipamente specifice pentru menţinerea unui mediu de calitate (organizarea auditului de mediu, igiena urbană etc.);

♣ alimentare cu apă şi canalizare: reţele de alimentare cu apă, sistem colector de canalizare, staţie de epurare;

♣ culte: centre ecumenice, mitropolii, episcopii, arhidioceze, dioceze, centre ale cultelor autorizate;

♣ transport/comunicaţii: aeroporturi internaţionale, gări feroviare racordate la reţeaua europeană, servicii de poştă cu acoperire internaţională;

♣ ordine publică, apărarea ţării şi siguranţă naţională: instituţii specifice şi racordate la organizaţii internaţionale.

Trebuie să precizăm că o parte din aceste dotări sunt, în mod evident, prevăzute doar pentru capitală (singurul oraş de rang 0), cum ar fi cazul instituţiilor centrale sau cele care de regulă există doar în capitală: Guvern, Parlament, ambasade, instanţe supreme, posturi naţionale de radio şi TV, academii, burse de valori şi de mărfuri.

Cu mici excepţii (grădină botanică, aeroport), în toate celelalte privinţe, municipiul Braşov se ridică la nivelul cerinţelor legii, beneficiind şi de dotări suplimentare faţă de cele formulate mai sus.

Oraşele de rangul 3 trebuie să aibă o populaţie între 5000 şi 30000 de locuitori, o populaţie a zonei de influenţă între 5 000 şi 40 000 de locuitori, o rază de servire de circa 10-20 km, acces direct la drum naţional sau judeţean, la centrul de rang superior, şi legături facile cu aşezările din zona de influenţă. Din punct de vedere economic, aceste oraşe trebuie să deţină capacităţi de producţie din domeniul secundar (industrie prelucrătoare şi construcţii), terţiar (servicii sociale şi comerciale) şi primar (industrie extractivă, agricultură, piscicultură, silvicultură).

Toate cele şase oraşe din teritoriul studiat respectă condiţiile de mai sus. Totuşi, se impune precizarea că localizarea lor într-o grupare urbană (zonă metropolitană, în cazul zonei Braşovului, sau conurbaţie, în cazul văii Prahovei) în curs de constituire face ca zonele acestora de influenţă să fie restrânse practic la nivelul propriului teritoriu administrativ. Cele patru oraşe de pe valea Prahovei se detaşează însă ca staţiuni de importanţă naţională şi chiar internaţională, astfel încât raporturile lor cu zona imediată de deservire nu sunt relevante în contextul acestei analize.

Conform legii, nivelul de dotare şi echipare al oraşelor ar trebui să fie următorul: • administraţie publică, autorităţi judecătoreşti şi asociaţii: primărie,

judecătorie, parchet, tribunal, notariat, sedii pentru diferite asociaţii; • educaţie: învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal; • sănătate, asistenţă socială: spital general sau secţie-spital, maternitate, dispensar

policlinic, staţie de salvare, creşă, farmacie, cămin de bătrâni; • cultură: casă de cultură, cinematograf, bibliotecă publică, muzee, sală de

expoziţii, club etc. • comerţ, prestări de servicii: magazine universale şi magazine specializate, piaţă

agroalimentară; • turism: hotel de două stele cu minimum 50 de locuri; • finanţe-bănci, asigurări: sucursale sau filiale de bănci, instituţii de credit şi

societăţi de asigurare, C.E.C.;

Page 148: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

147

• sport, agrement: terenuri, eventual stadion mic, săli de sport, eventual pentru competiţii locale, grădini publice şi alte spaţii verzi amenajate;

• protecţia mediului: serviciu de protecţie a mediului; • alimentare cu apă şi canalizare: reţele de alimentare cu apă, sistem colector de

canalizare, staţie de epurare; • culte: lăcaş de cult; • transport-comunicaţii: autogară, eventual gară, poştă, centrală telefonică; • ordine, securitate: sedii de poliţie şi de jandarmerie. Dintre oraşele localizate în aria de studiu, singurul care are un nivel de dotare mai

scăzut este Ghimbav, recent declarat ca atare (2002). Distanţa minimă faţă de municipiul Braşov face ca unele din dotările amintite mai sus (spital, judecătorie, liceu, notariat, hotel) să nu fie necesare. Alte dotări nu apar nici măcar în oraşele de pe valea Prahovei, cu un nivel de dotare mult superior celui cerut de lege, întrucât se adresează unei populaţii mult mai numeroase decât cea permanentă din localitate. Astfel, consemnăm lipsa tribunalului (specific doar reşedinţelor de judeţ, şi amintit aici în mod eronat de câtre legiuitor), judecătoria (care este prezentă doar la Sinaia), cinematograful (care a dispărut din majoritatea oraşelor, odată cu „invazia” televiziunii prin cablu şi, mai recent, a celei digitale, prin satelit).

În anexa IV a legii sunt prezentate şi dotările minime obligatorii pentru localităţile de rangul 4, respectiv satele reşedinţă de comună, în vederea deservirii tuturor satelor din comuna respectivă. Acestea sunt:

• sediu de primărie; • grădiniţă, şcoală primară şi gimnazială; • dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic; • poştă, servicii telefonice; • sediu de poliţie şi de jandarmerie; • cămin cultural cu bibliotecă; • magazin general, spaţii pentru servicii; • teren de sport amenajat; • parohie; • cimitir; • staţie/haltă C.F. sau staţie de transport auto; • dispensar veterinar; • sediu al serviciului de pompieri; • puncte locale pentru depozitarea controlată a deşeurilor; • alimentare cu apă prin cişmele stradale. Singura localitate de acest rang, Cristian, deţine toate dotările enumerate mai sus.

Datorită localizării sale în imediata vecinătate a municipiului Braşov, ca şi a dimensiunii sale demografice, ea deţine şi unele dotări superioare celor cerute de lege (sistem centralizat de alimentare cu apă şi canalizare, magazine diversificate etc).

În fine, rangul 5 aparţine acelor sate care nu deţin funcţia de reşedinţă de comună, fiind aşadar sate aparţinătoare ale unei comune, oraş sau municipiu, sau localitate componentă a acestora din urmă. În aceeaşi anexă IV, Legea 351/2001 consideră că „existenţa unor dotări publice sau comerciale şi dimensiunea acestora sunt determinate de de numărul de locuitori şi de specificul aşezării”. Pentru satele care depăşesc 200 de locuitori, dotările minime necesare au fost considerate ca fiind următoarele:

Page 149: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

148

• şcoală primară; • punct sanitar; • magazin pentru comerţ alimentar şi nealimentar. Legea mai precizează că aceste dotări sunt obligatorii şi pentru satele cu o populaţie

sub 200 de locuitori, dacă aceste sate sunt izolate, respectiv situate la distanţă mai mare de 3-5 km de satul cel mai apropiat care deţine asemenea dotări.

Cele câteva localităţi care sunt componente ale oraşelor şi a municipiului, fiind în general staţiuni (Poiana Braşov, Pârâul Rece, Poiana Ţapului, Timişu de Sus, Timişu de Jos) deţin dotări cu mult superioare celor pretinse de lege, inclusiv cabinete medicale, magazine diverse, staţii de autobuz şi/sau staţii C.F.R., terenuri de sport, oficii poştale, în majoritate adresate turiştilor. În mod paradoxal, nu toate aceste aşezări (de exemplu Pârâul Rece, Poiana Braşov, Timişu de Sus) au şcoală, nici măcar primară, dovadă că populaţia stabilă a acestor localităţi este preponderent compusă din persoane adulte, provenite din alte părţi.

5.7. Zonele de influenţă ale centrelor urbane Întreaga zonă studiată este polarizată de municipiul Braşov, centru urban de rangul 1,

de importanţă naţională. Zona studiată, situată la poalele Masivului Postăvaru şi pe cursul superior al văii Prahovei, formează un teritoriu în cadrul căruia localităţile se pot dezvolta în cadrul unor sisteme de importanţă locală, diferenţiate ca mărime, importanţă şi complexitate, pe baza relaţiilor de cooperare şi intercondiţionare reciprocă din punct de vedere economic, social – cultural şi comercial şi al echipării tehnico – edilitare.

În acest context, al unei grupări urbane specializată pe sectorul terţiar, şi cu precădere pe serviciile din domeniul turistic, şi care este în mod artificial despărţită de limita de judeţ dintre Braşov şi Prahova, noţiunea de zonă de influenţă îşi schimbă în mod evident conţinutul. Comparativ cu alte regiuni ale ţării, unde o astfel de abordare metodologică ar fi avut drept finalitate evidenţierea acelor spaţii eminamente rurale care ar fi fost deservite sau polarizate de oraşele în chestiune, în cazul de faţă se impune mai degrabă o viziune de ansamblu, a modului în care conurbaţia ca organism urban unic se detaşează şi îşi creionează o arie de atracţie la nivel naţional şi (poate) internaţional.

Limita de judeţ poate totuşi impieta asupra unei abordări unitare a sistemului urban Braşov – Valea Prahovei, fapt pentru care considerăm că se poate realiza o diferenţiere.

Astfel, în judeţul Braşov, unităţile administrative incluse în studiul de faţă – municipiul Braşov, oraşele Râşnov, Ghimbav şi Predeal şi comuna Cristian, fac parte din zona metropolitană Braşov, alături de alte centre urbane (municipiile Codlea şi Săcele) şi comune (Hălchiu, Bod, Hărman, Sânpetru, Tărlungeni, Prejmer, Vulcan).

Localităţile situate pe cursul superior al Prahovei – Azuga, Buşteni şi Sinaia – formează o conurbaţie de tip liniar, de-a lungul culoarului Prahovei, având legături strânse atât cu zona Braşovului, cât şi cu sistemul de aşezări situat în aval (Comarnic – Câmpina – Breaza), cu prelungire până la Ploieşti, reşedinţa judeţului.

Între cele două sisteme există necesitatea unei colaborări strânse, în vederea unei strategii comune de atragere a turiştilor, prin realizarea unor investiţii complementare, prin specializarea unor staţiuni pe anumite sporturi de iarnă, printr-o startegie comună de marketing. De asemenea, este necesară o viziune integrată asupra transportului în comun, asupra reţelelor edilitare de gaz, apă, canalizare, electricitate, fibră optică, etc. Colaborarea

Page 150: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

149

trebuie extinsă la realizarea de proiecte comune, privind, de exemplu, amenajarea unor teritorii situate la limitele dintre unităţile administrative.

În contextul unei dezvoltări viitoare având la bază turismul, putem prevede o transformare a staţiunilor de pe valea Prahovei şi a oraşelor Braşov şi Râşnov din staţiuni de interes naţional în staţiuni de interes internaţional, am putea spune global, odată cu organizarea aici a Jocurilor Olimpice de Iarnă pentru Tineret în 2013, şi a Olimpiadei de Iarnă din 2022.

5.8. Probleme şi disfuncţionalităţi ale sistemului de aşezări Problemele şi disfuncţionalităţile sistemului de aşezări pot fi divizate în mai multe

categorii: probleme legate de infrastructura de transport şi accesul la unele aşezări în perioadele de sezon şi de week-end; probleme legate de locuire, în special de noile cartiere rezidenţiale, proiecte imobiliare şi diseminarea haotică a unor locuinţe individuale; probleme legate de insuficienţa spaţiilor de cazare şi a dotărilor sportive; probleme legate de numărul accidentelor în zona montană, cauzată de lipsa educaţiei montane a unor turişti sau de teribilismul exacerbat al unor persoane; probleme legate de insuficienta colaborare între consiliile locale, şi de preferinţa pentru concurenţă în detrimentul cooperării.

Vom analiza pe scurt fiecare dintre aceste disfuncţionalităţi. În momentul de faţă, se resimte foarte acut nevoia unei autostrăzi care să facă legătură

dintre capitală, Ploieşti şi Braşov, pe valea Prahovei. În special în sezonul de vârf, şi mai cu seamă la sfârşit de săptămână, apar blocaje pe şoseaua DN 1, între Predeal, Buşteni şi Sinaia. Staţiunile sunt supra-aglomerate, infrastructura locală nu reuşeşte să preia traficul intens de pe singura şosea care uneşte aceste staţiuni, iar blocajele pot dura ore în şir. În aceste condiţii, şoferii sunt sfătuiţi să utilizeze drumul alternativ dintre Braşov şi Ploieşti, prin Pasul Bratocea şi pe valea Teleajenului. O altă alternativă ar fi, până la finalizarea autostrăzii, modernizarea şi darea în folosinţă, în totalitate, a drumului de pe valea Doftanei, cu trecere prin Pasul Predeluş spre Săcele, şi cu eventuale drumuri de racord între cele două văi, pentru a prelua o parte din traficul care nu are ca destinaţie staţiunile de pe valea Prahovei.

Tot o problemă a infrastructurii de transport, cu potenţial de agravare în viitor, este şi incapacitatea transportului pe cablu (telecabină, telescaun, teleschi) de a face faţă cererilor în sezonul de vârf, precum şi lipsa de funcţionalitate pe timpul nopţii a acestor servicii, corelată cu lipsa iluminatului nocturn al pârtiilor.

Supra-aglomerarea staţiunilor, atât cele de valea Prahovei, cât şi a staţiunii Poiana Braşov, se datorează şi unei politici laxe în domeniul imobiliar. Numeroase construcţii noi (hoteluri, vile, case de vacanţă particulare) au apărut în staţiuni după 1990. Din nefericire, ele nu au apărut ca urmare a unei strategii unitare de dezvoltare şi extindere a staţiunilor, ci de multe ori (cazul caselor de vacanţă, mai ales) au fost diseminate haotic în vetrele staţiunilor, uneori şi în afara intravilanului, ocupând spaţii care până atunci avuseseră o altă destinaţie (păşune, spaţiu verde, chiar pădure). În alte situaţii, aceste construcţii sunt contrastante din punct de vedere arhitectonic în raport cu construcţiile tradiţionale din respectivele localităţi, fapt cu consecinţe negative din perspectivă estetică.

O altă problemă de locuire ar fi extinderea intravilanului anumitor aşezări (Predeal, Buşteni, Sinaia) în zone afectate de alunecări de teren sau cu înmlăştiniri (de exemplu, la Predeal, zona de izvoare a văii Prahovei).

Page 151: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

150

Un alt aspect negativ este insuficienţa spaţiilor de cazare şi de masă, în special în sezonul de vârf. Majoritatea hotelurilor şi pensiunilor sunt ocupate 100% în perioadele de vârf, îndeosebi în sezonul hivernal. Totodată, pârtiile de schi şi/sau săniuş devin neîncăpătoare, nu există suficiente patinoare, aglomeraţia şi haosul ating cote maxime. Ne întrebăm cum ar putea fi posibilă organizarea unor competiţii de nivel internaţional fără o reorganizare şi redimensionare a întregului sistem de cazare, respectiv de mărire a domeniului schiabil?

Totodată, se remarcă lipsa unor dotări de interes turistic cu potenţial de atractivitate şi în sezonul de vară. Astfel, lipsesc ştrandurile (cu excepţia celor de la Braşov şi Râşnov), grădinile botanice şi/sau zoologice, cinematografele au fost închise, nu se organizează manifestări artistice de tipul festivalurilor care să atragă turiştii în sezonul de vară (exceptând „Cerbul de Aur” la Braşov).

O problemă care atinge în mod deosebit imaginea sistemului de aşezări de la poalele Bucegilor şi a Postăvarului este numărul relativ ridicat de accidente care se produc în zona montană. Aceste accidente, care au loc cu regularitate, sunt şi intens mediatizate, fără însă ca prin aceasta să aibă loc o diminuare a lor. În acest sens, credem că ar fi necesară o mai bună organizare a serviciului de Salvamont, în vederea prevenţiei unor asemenea accidente. O idee ar fi instalarea unor puncte fixe de observaţie, pe traseele cele mai circulate, atât la baza muntelui (Buşteni, Sinaia, Poiana Braşov, Prdeal), cât şi sus, la locurile de acces cu telecabina (Babele, cota 2000, Postăvaru, Clăbucet). În aceste locuri ar fi indicat ca în permanenţă să fie prezente persoane de la serviciul Salvamont, care, pentru rentabilizarea acţiunii, să permită accesul pe potecile marcate doar contra cost (un preţ simbolic, cu bilete inscripţionate de exemplu „taxă serviciu Salvamont”, sau „taxă de intrare în Parcul Naţional Bucegi” etc.). Salvamontiştii aflaţi acolo ar putea interzice, în acest caz, accesul pe poteci nemarcate, sau pe potecile marcate în caz de vreme nefavorabilă, sau dacă turiştii nu sunt echipaţi corespunzător. Nu supraestimăm această propunere, şi nu credem că toate accidentele ar putea fi în acest fel evitate, dar cel puţin ele s-ar reduce semnificativ.

În cele din urmă, o problemă este, uneori, lipsa colaborării dintre consiliile locale ale unităţilor administrative în cauză. Un exemplu în acest sens este proiectul barajului de pe Prahova, lângă Azuga, care ar urma să soluţioneze pe termen lung problema alimentării cu apă a staţiunilor de pe cursul superior al văii Prahovei, şi asupra căruia nu există momentan un consens, ca urmare a unor investiţii imobiliare care ar urma să se facă în zona viitorului lac de baraj.

Opinăm că, în perspectiva organizării Jocurilor Olimpice de Iarnă pentru Tineret din 2013 şi a Olimpiadei de Iarnă din 2022, este necesar ca toate aşezările să fie racordate integral la sistemele centralizate de alimentare cu apă, de canalizare, şi de gaz metan. De asemenea, este necesară finalizarea până la datele de referinţă a autostrăzii Bucureşti – Braşov şi redimensionarea capacităţii de cazare şi a dotărilor sportive din staţiuni.

Cap. 6. PATRIMONIUL CONSTRUIT AL REGIUNII

a). Legislaţie şi delimitări conceptuale Lista monumentelor istorice a fost publicată în anexele 1 şi 2 (ultima pentru

monumentele istorice dispărute) ale Ordinului nr. 2314 din 8 iulie 2004, publicat în

Page 152: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

151

Monitorul Oficial nr. 646 din 16 iulie 2004, pe baza Legii nr. 422 din 18 iulie 2001. Prin Ordinul nr. 2314/2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor a fost aprobată „Lista monumentelor istorice”. Acest capitol se bazează pe lista monumentelor istorice pentru judeţele Braşov şi Prahova.

În Legea nr. 422 din 18 iulie 2001, privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial nr. 938 din 20 noiembrie 2006, se dau următoarele definiţii celor trei tipuri de monumente istorice:

„a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;

b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;

c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.”

Conform legii, monumentele istorice sunt clasificate în monumente, ansambluri şi situri, având o valoare culturală naţională şi universală, dacă au fost incluse în categoria A, şi o valoare culturală locală, dacă au fost clasate în categoria B. De asemenea, relevanţa lor culturală este definită şi de includerea monumentului istoric, după natura lui, în una dintre următoarele patru categorii: I) Arheologie; II) Arhitectură; III) Monumente de for public şi IV) Monumente memoriale/funerare. În plus, acestea sunt clasificate şi în funcţie de vechimea lor, astfel putând fi incluse în una dintre următoarele categorii referitoare la valoarea lor de patrimoniu, primind un calificativ: până în anul 1775 – excepţional; între anii 1775-1830 – foarte mare; între anii 1830-1870 – mare; între anii 1870-1920 – medie; între anii 1920-1960 – mică.

b). Caracteristici principale ale patrimoniului construit Sistemul urban Sinaia – Azuga – Buşteni – Predeal – Râşnov – Braşov găzduieşte 592

de monumente istorice incluse în patrimoniul construit naţional, al judeţelor Braşov şi Prahova. Majoritatea acestora revine municipiului Braşov, cu un total de 411 (tabelul 60), acesta fiind urmat de Sinaia, din punct de vedere numeric, în vreme ce toate celelalte unităţi administrativ teritoriale sunt situate la o distanţă apreciabilă după acest criteriu.

Dintre cele 592 de monumente, aproape un sfert (23,31%), adică 138, sunt clasate în categoria celor cu valoareculturală naţională şi universală (categoria A), în timp ce 454 (76,79%) au valoare culturală locală (categoria B). Această structurare a monumentelor în funcţie de valoarea lor de patrimoniu se regăseşte şi în cazul municipiului Braşov, unde monumentele de patrimoniu imobil cu valoare culturală naţională şi universală deţin 18,98% din total.

Page 153: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

152

Cele 592 de monumente ale zonei se structurează astfel: 544 sunt monumente, 40 sunt ansambluri şi opt sunt situri. Această defalcare este similară şi în cazul clasificării monumentelor de patrimoniu construit după importanţa lor, întrucât, atât în categoria celor cu valoare culturală naţională şi universală, cât şi în cea a monumentelor cu valoare culturală locală, ierarhia tipurilor de monumente se păstrează, cu o dominare netă a monumentelor (82,61% din categoria A şi 94,71% din categoria B), urmate de ansambluri (14,49% din categoria A şi 4,41% din categoria B) şi situri (2,9% din categoria A şi 0,88% din categoria B).

În zona Valea Prahovei, patrimoniul construit este cel mai bine reprezentat în oraşele Braşov şi Sinaia, acestea deţinând cel mai mare număr de monumente istorice (512 dintre cele 592 ale zonei).

După natura lor, majoritatea monumentelor istorice ale zonei au relevanţă arhitecturală (512) (tabelul 60), fiind urmate de cele memoriale şi funerare, în număr de 55, de cele cu valoare arheologică (17) şi de cele cu valoare de for public (opt). O explicaţie a numărului mare de monumente clasate în categoria celor memoriale sau funerare este propusă de numeroasele case aparţinând unor personalităţi ale culturii şi istoriei române (de exemplu, Andrei Mureşianu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, George Enescu) şi de monumentele dedicate acestora.

Multitudinea monumentelor cu relevanţă din punct de vedere arhitectural se explică prin existenţa unor categorii foarte bine reprezentate: palate, castele, dar mai ales case şi vile cu valoare arhitecturală. Datorită acestora, perioada modernă este foarte bine reprezentată în ceea ce priveşte stilurile arhitecturale, Braşov şi Sinaia situându-se pe primele locuri într-o ierarhie a reprezentării în această zonă, graţie potenţialului natural deosebit, care a determinat amplasarea reşedinţelor secundare a multor personalităţi ale vieţii politice, economice şi culturale.

Datarea monumentelor de patrimoniu atestă locuirea veche a zonei, urmele dacice şi romane fiind printre primele care indică permanentizarea populaţiei. Epocile istorice reprezentate prin monumente de patrimoniu construit în această zonă sunt epoca bronzului, Hallstatt (800-400 a Chr.), Latène (400-106 p. Chr.), epoca romană (106 - 271 (275)), Ev Mediu timpuriu (sec. IX-sec. XII), Ev Mediu clasic (sec. XII-1699, Pacea de la Karlovitz), epoca modernă (1699-1918) şi perioada contemporană (1918-prezent) (a se vedea harta alăturată). De asemenea, din perspectiva vechimii lor, aproximativ 300 dintre cele 592 de monumente au o vechime excepţională (fiind construite până în 1775).

Tabelul 60. Patrimoniul construit al regiunii analizate, pe oraşe şi comune – monumente cu valoare

culturală universală, naţională şi locală

Monumente istorice cu valoare culturală

naţională şi universală

Monumente istorice cu valoare culturală locală Oraş sau

comună/Tipul monumentului

istoric

mon

umen

te

ansa

mbl

uri

situ

ri

mon

umen

te

ansa

mbl

uri

situ

ri Total

Dintre care, cu valoare culturală

naţională şi universală

Braşov 66 10 2 320 9 4 411 78 Predeal 0 0 0 7 1 0 8 0 Cristian 2 1 0 8 1 0 12 3 Ghimbav 4 2 0 8 0 0 14 6

Page 154: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

153

Azuga 0 1 0 10 0 0 11 1 Buşteni 4 0 0 13 1 0 18 4 Râşnov 7 2 2 0 6 0 17 11 Sinaia 31 4 0 64 2 0 101 35 Total 114 20 4 430 20 4 592 138

c). Tipologia monumentelor istorice (pe localităţi) Tipurile de monumnente istorice ale zonei sunt enumerate mai jos: • aşezări cu valoare arheologică: Braşov, Râşnov; • ansambluri urbane: Braşov, Râşnov, Sinaia; • incinte fortificate: Braşov, Cristian, Ghimbav, Râşnov, Sinaia; • clădiri cu destinaţie culturală sau pentru învăţământ: Braşov, Cristian, Buşteni; • clădiri cu destinaţie economică sau administrativă: Braşov, Azuga, Buşteni,

Sinaia; • biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică: Braşov, Predeal, Cristian,

Ghimbav, Râşnov, Sinaia; • sinagogi: Braşov; • palate, castele, conace: Braşov, Buşteni, Sinaia; • hoteluri: Braşov, Sinaia; • restaurante şi hanuri: Braşov; • vile cu valoare arhitecturală: Braşov, Buşteni, Sinaia; • case cu valoare arhitecturală: Braşov, Cristian, Ghimbav, Azuga, Buşteni,

Poiana Ţapului, Sinaia; • case parohiale: Braşov, Predeal; • porţi cu valoare arhitecturală: Braşov, • monumente: Predeal; • statui, busturi: Braşov, Buşteni, Sinaia; • troiţe, cruci: Braşov, Buşteni, Sinaia; • necropole, cimitire, edificii funerare: Braşov, Cristian, Azuga, Sinaia; • parcuri: Braşov, Sinaia. Printre monumentele de patrimoniu imobil care dau specificitate zonei sunt relevante

incintele fortificate, atestând nu numai convieţuirea românilor cu alte etnii (saşi, maghiari), ci şi importanţa strategică şi economică a aşezărilor respective, din această perspectivă Braşovul fiind un exemplu semnificativ. În plus, clădirile cu funcţie ecleziastică pun în evidenţă, mai ales în jumătatea nordică a zonei, o reprezentare a principalelor culte religioase din Transilvania.

Prezentarea detaliată a acestor tipuri de monumente, cu menţiunea valorii pe care o au, după diverse criterii (valoarea culturală, natura lor şi vechimea construcţiei), este în tabelele alăturate (tabelele 61 şi 62).

Page 155: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

154

Tabelul 61. Monumentele de patrimoniu cu valoare culturală universală, naţională şi locală, după natura lor: de arheologie (I), de arhitectură (II), de for public (III), memoriale sau funerare (IV)

Monumente istorice cu valoare culturală

naţională/universală Monumente istorice cu valoare culturală locală

monumente ansambluri situri monumente ansambluri situri Total Oraş/

comună I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV

Braşov - 61 - 5 - 10 - - 1 1 - - 9 267 3 41 - 9 - - 2 2 - - 12 350 3 46 Predeal - - - - - - - - - - - - - 5 2 - - 1 - - - - - - - 6 2 - Cristian - 2 - - 1 - - - - - - - - 7 - 1 - 1 - - - - - - 1 10 - 1 Ghimbav - 4 - - - 2 - - - - - - - 8 - - - - - - - - - - - 14 - - Azuga - - - - - - - 1 - - - - - 10 - - - - - - - - - - - 10 - 1 Buşteni - 2 1 1 - - - - - - - - - 12 - 1 - 1 - - - - - - - 15 1 2 Râşnov 2 5 - - - 1 1 - 2 - - - - - - - - 6 - - - - - - 4 12 1 - Sinaia - 29 1 1 - 3 - 1 - - - - - 61 - 3 - 2 - - - - - - - 95 1 5

Tabelul 62. Patrimoniul construit, cu valoare culturală naţională şi universală – prezentare detaliată

Monumente istorice cu valoare culturală naţională şi universală Oraş/comună monumente ansambluri situri

Braşov În municipiul Braşov - incinte fortificate II Latura sud-vestică: Bastionul Ţesătorilor - azi Aleea şi Str. Coşbuc George, secţie a Muzeului Judeţean, Poarta Schei, Poarta Ecaterina, Bastionul Fierarilor - azi sediu al Arhivelor Naţionale, curtine (cea interioară parţial înglobată în construcţii), Zwingerul Croitorilor, la adresa: Aleea şi Str. Coşbuc George (Bastionul Ţesătorilor, dubla incintă fortificată - fragmente), str. Poarta Schei (Poarta Schei), Str. Richter Paul (curtine), Str. Şirul Beethoven (Poarta Ecaterina, curtine, Zwingerul Croitorilor), str. Gh. Bariţiu nr.15 (curtine) şi 34 (Bastionul Fierarilor), sec. XIV-XVII II Latura nord-vestică: Bastionul Măcelarilor, turnuri de apărare (4), Bastionul Graft, curtine, Zwingerul Măcelarilor, Zwingerul Tăbăcarilor Albi (al mănuşarilor), Zwingerul Procuratorilor (?), canalul Graft, la adresa: Str. Bariţiu George, 32, (Bastionul Măcelarilor), Str. Bariţiu George, 24, Turnul Studenţilor, azi locuinţă), Str. Bariţiu George, 12, (turn), azi clopotniţa bisericii Sf. Treime-Cetate), Piaţa Sfatului 23/24 (Bastionul Graft), str. Mureşenilor nr. 1 (turn-azi locuinţă), str. Mureşenilor nr. 9 (turn-azi locuinţă); str. Bariţiu George 2-32, Piaţa Sfatului 19-27, str. Mureşenilor nr. 1-25 (curtine-cele interioare parţial înglobate în construcţii, zwingere), sec. XIV-

- incinte fortificate II Ansamblul fortificaţiilor oraşului, Aleea Brediceanu Tiberiu, str. Şirul Beethoven, Aleea După Ziduri, Bulevardul Eroilor, dealul Warthe, muntele Tâmpa, sec. XIV-XVII - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Ansamblul bisericii „Sf. Treime”-Cetate, Str. Bariţiu Gh. 12, sec. XVIII-XIX II Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Bisericii Române, 47, sec. XVIII-XIX II Ansamblul bisericii „Sf. Treime”-Dârste, Calea Bucureşti,

- aşezări cu valoare arheologică I Aşezare, „Dealul Melcilor” („Schneckenberg”), Epoca bronzului II Centrul istoric - Cetatea Braşovului, NE - Bd. Eroilor, str. Dobrogeanu Gherea; NV - canalul Graft şi versantul sudic al dealului Warthe; SV - Şirul Beethoven, versantul nordic al dealului, sec. XIV-XX

Page 156: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

155

XVII II Latura nord-estică: Bastionul Tăbăcarilor Roşii, fragmente, curtine şi val), la adresa: Str. Republicii 53-55 (curtină şi val), str. Politehnicii 3-Castelului 85 (curtină), str. Castelului 148 (Bastionul Tăbăcarilor Roşii şi curtină), sec. XIV-XVII II Latura sud-estică: Bastionul Postăvarilor, (Bastionul Frânghierilor, turnuri (4), curtine şi şanţ, la adresa: Str. Castelului 146 (Bastionul Postăvarilor), str. Römer Julius 4 (Bastionul Frânghierilor), str. Castelului 134-136 (turn), str. Castelului 102 (turn), str. Castelului 78 (turn), str. Castelului 42 (turn), str. Castelului 2-148 (curtine), la exterior spre aleea Brediceanu Tiberiu – şanţ, sec. XIV-XVII II Elemente de fortificare exterioară: Turnul Negru, Turnul Alb, zidul ce delimita spre sud-est „Curtea Vitelor”, la adresa: Dealul Warthe (Turnul Negru vis-a-vis de Bastionul Fierarilor, , Turnul Alb - vis-a-vis de Bastionul Graft), muntele Tâmpa (fragment din zidul ce delimita „Curtea Vitelor”- lângă Bastionul Tăbăcarilor Roşii), sec. XIV-XVII II Zid de incintă, Calea Bucureşti, 255, sec. XVIII II Incintă bastionară, Str. Dealul Cetăţii, sec. XVIII II Zid de incintă, Piaţa Unirii, 2, sec. XVIII II Zid de incintă cu poartă, Str. Lungă, 251, sec. XIII-XIX - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica „Sf. Treime”, Str. Bariţiu Gh., 12, 1786 II Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Bisericii Române, 47, 1783 II Biserica „Sf. Treime”-Dârste, Calea Bucureşti, 255, 1783 II Biserica evanghelică „Sf. Martin”, Str. Dealul de Jos, 12, sec. XIV, 1795-1796 II Biserica evanghelică „Biserica Neagră”, Curtea Honterus Johannes, f.n. 1383-1477, sec. XVI, sec. XVIII II Biserica evanghelică „Sf. Bartolomeu”, Str. Lungă, 251, sec. XIII-XIX II Biserica romano-catolică „Sf. Petru şi Pavel”, Str. Mureşenilor, 21, 1776-1782 II Biserica evanghelică, Str. Prundului, 3, 1790-1793 II Biserica „Sf. Ioan” a mănăstirii franciscane, Str. Sf. Ioan, 7, 1506, 1724 II Claustru, Str. Sf. Ioan, 7, 1506, 1724 II Biserica „Sf. Nicolae”, cu paraclisele (Bunavestire şi Înălţarea Domnului), Piaţa Unirii, 2, sec. XV, 1512-1515, 1583-1585, 1651, 1740 II Chilii, Piaţa Unirii, 2, 1495, 1597, 1760-1761 - palate, castele, conace II Palatul Ştirbei, Str. Crişan, 5, înc. sec. XX - case cu valoare arhitecturală II Casă, Str. Castelului, 42, 1581 II Casă, Str. Cerbului, 24, 1771 II Casă, cu fosta capelă grecească, Str. Constantin Brâncoveanu, 10, 1690; 1798

255, sec. XVIII II Cetăţuia, Str. Dealul Cetăţii, sec. XVI-XVIII II Ansamblul bisericii evanghelice „Sf. Bartolomeu”, Str. Lungă, 251, sec. XIII-XIX II Ansamblul bisericii evanghelice Oberevorstadt, Str. Prundului, 3, sec. XVIII II Mănăstirea franciscană, Str. Sf. Ioan, 7, 1506, 1724 II Ansamblul bisericii „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului, Piaţa Unirii, 2, sec. XV-XVIII - palate, castele, conace II Ansamblul palatului Ştirbei, Str. Crişan, 5, înc. sec. XX

Page 157: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

156

II Casa Bălaşa Brâncoveanu, Str. Constantin Brâncoveanu, 12, 1793 II Fosta reşedinţa de vară a familiei Brukenthal, azi locuinţă, Str. Constantin Brâncoveanu, 23, sec. XVIII, 1850 II Casa Brâncoveanu-Manolache Lambrino, Str. Constantin Brâncoveanu, 32, 1769-1770 II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 38, 1731 II Casa cu icoană, corpurile A şi B, Str. Cerbului, 34, 1713 II Casă, Str. de Mijloc, 28, 1805 II Casă, Str. Gott Johann, 3, 1654 II Casa cu icoană, Str. Lacea Constantin, 32, 1773 II Casa Schobeln, Str. Mureşenilor, 9, 1550, sec. XVIII II Casă, Str. Poarta Schei, 11, 1718 II Casă, Str. Poarta Schei, 17, cca. 1700, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 35, cca.1700 II Casa Jekelius, Str. Republicii, 17, sec. XVI II Casa Găitan, cu icoane pe faţadă, Str. Saftu Vasile Dr., 15, 1766, 1799 II Casă, Piaţa Sfatului, 11, sec. XVII-XVIII II Casa Klosius-Hiemesch-Giesel, Piaţa Sfatului, 15-16, 1566, 1720, cca. 1800, 1836 II Casa Mureşenilor, Piaţa Sfatului, 25, sec. XV-XIX II Casa Sfatului, azi muzeu, Piaţa Sfatului, 30, 1420, 1770 II Casa Ciurculeţ, Piaţa Unirii, 4, 1699 - case parohiale II Casa parohială evanghelică Biserica Neagră, Curtea Honterus Johannes, 2, 1388, 1776 II Fosta casă parohială, azi sediu al F. D. G. R., Str. Prundului, 3, sec. XVIII II Casă parohială, Str. Lungă, 251, sec. XIX - clădiri cu destinaţie culturală sau pentru învăţământ II Fosta şcoală de băieţi, azi Corpul A al liceului „Johannes Honterus”, Curtea Honterus Johannes, 1, 1822-1823 II Fostul gimnaziu evanghelic, azi corpul B al Liceului „Johannes Honterus”, Curtea Honterus Johannes, 3, 1541, ref. 1743-1748, 1834-1835 II Fosta casă a predicatorilor, azi corpul C al Liceului „Johannes Honterus”, Curtea Honterus Johannes, 5, 1786-1793, 1855 II Liceul „Andrei Şaguna”, Str. Şaguna Andrei, mitropolit, 1, 1851 II Fosta şcoală românească, azi muzeu, Piaţa Unirii, 2, 1495, 1597, 1760-1761 II Orfelinatul Tartler, azi grădiniţă, Str. Poarta Schei, 14, 1806, 1875 - clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Sediu garnizoană, Str. Dealul Cetăţii, sec. XVI-XVIII II Fost atelier de tâmplărie şi depozit de marfă, Piaţa Enescu, 11 bis, sec. XVII-XVIII

Page 158: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

157

II Fosta Prefectură, azi Rectoratul Universităţii, Bd. Eroilor, 29, 1881-1885 II Hala veche, Piaţa Sfatului, 14, 1544 II Fosta Bancă Naţională Săsească, azi birouri, Str. Weiss Michael, 22, 1908 - restaurante şi hanuri II Hanul Roşu, Str. Bălcescu Nicolae, 16, 1689, sec. XIX II Fostul birt „Gaura Dulce”, azi restaurant, Piaţa Sfatului, 14, cu intrare în Str. Gött Johann, 1, sec. XV - troiţe IV Troiţa căpitanului Ilie Birt, Str. Birt Ilie, căpitan, 34, Şchei, 1748, reparată 1901 IV Troiţa Căpitanului Ilie Birt, Piaţa Unirii, Şchei, 1762 - necropole, cimitire, edificii funerare IV Cimitirul bisericii „Sf. Treime”-Cetate, Str. Bariţiu Gh., 12, Cetate, sec. XVIII-XIX IV Cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Bisericii Române, 47, sec. XVIII-XIX IV Cimitirul bisericii evanghelice, Str. Lungă, 251, sec. XIII-XIX - parcuri II Parc dendrologic, Str. Crişan, 5, înc.sec. XX

Predeal - - - Cristian - incinte fortificate

II Dublă incintă fortificată, cu turnuri, Str. Libertăţii, 8, sec. XV-XVII - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica evanghelică, Str. Libertăţii, 8 2/2, sec. XIIII, 1839-1841

- biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică I Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, Str. Libertăţii, 8, sec. XIII-XIX

-

Ghimbav - incinte fortificate II Incintă fortificată cu cinci turnuri, Str. Morii, 170, sec. XV-XVI II Incintă fortificată cu cinci turnuri, Str. Morii, 170, sec. XV-XVI - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica evanghelică, Str. Morii, 170, sec. XIII-XV, 1870 II Biserica evanghelică, Str. Morii, 170, sec. XIII-XV, 1870

- biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, Str. Morii, 170, sec. XIII-XIX II Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, Str. Morii, 170, sec. XIII-XIX

Azuga - - necropole, cimitire, edificii funerare IV Cimitirul Eroilor din primul război mondial, pe DN1, la cca. 1 km nord de localitate, 1920, (1916-1918), primul război

-

Page 159: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

158

mondial Buşteni - palate, castele, conace

II Castelul Cantacuzino, oraş Buşteni, Str. Zamora, 1, 1910 - case cu valoare arhitecturală II Casa muzeu „Cezar Petrescu”, oraş Buşteni, Str. Vladimirescu Tudor, 1, 1914-1918 - statui III Statuia „Ultima grenadă” a caporalului, oraş Buşteni, Bd. Libertăţii, în faţa gării, 1928 - cruci IV Crucea comemorativă a Eroilor români din oraşul Buşteni, pe Vârful Caraiman, 1926-1928

- -

Râşnov - incinte fortificate I Fortificaţie medievală, „Dealul Cetăţii” („Grădina Cetăţii”), Epoca medievală I Fortificaţie dacică, „Dealul Cetăţii” („Grădina Cetăţii”), sec. III a. Chr.-I p. Chr., Latčne II Dubla incintă de est, cu turnuri, barbacane, pe culmea unui deal la sud de localitate, zwinger, casa paznicului, încăperi pentru provizii şi capelă (păstrate fragmentar), sec. XIV-XVIII II Incinta de vest, cu turn de poartă, pe culmea unui deal la sud de localitate, sec. XIV-XVIII II Zid de incintă, Str. Republicii, 1, sec. XIII-XVIII - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica „Sf. Nicolae”, Str. Cristoloveanu Romulus, 14, 1384, ref. sec. XVIII-XIX II Biserica evanghelică „Sf. Matthias”, Str. Republicii, 1, sec. XIII-XVIII

- incinte fortificate III Cetatea Râşnovului, pe culmea unui deal la sud de localitate, sec. XIV-XVIII - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Ansamblul bisericii evanghelice, Str. Republicii, 1, sec. XIII-XVIII

- aşezări cu valoare arheologică I Castrul roman Cumidava, „Grădiştea”, „La Cetate” („Erdenburg”), sec. II-III, Epoca romană I Situl arheologic de la Râşnov, „Dealul Cetăţii” („Grădina Cetăţii”), sec. III a. Chr.-I p. Chr.

Sinaia - incinte fortificate II Zidul incintei vechi, Str. Mănăstirii, 2A, 1690-1695 - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Mănăstirii, 2A, 1690-1695 II Paraclis, Str. Mănăstirii, 2A, 1690-1695 II Stăreţie, Str. Mănăstirii, 2A, 1690-1695 II Chilii, Str. Mănăstirii, 2A, 1690-1695 - palate, castele, conace II Castelul Peleş, Aleea Peleşului, 2, 1873-1883 (etapa I), 1896-1914 (etapa II) II Castelul Pelişor, Aleea Peleşului, 2, 1899-1903 II Castelul Foişor (Casa de vânătoare), Aleea Peleşului, 2, 1896-1914 - vile cu valoare arhitecturală II Vila Alina Ştirbei, azi Circumscripţia Financiară Sinaia, Bd. Carol I, 28, 1875 II Vila Emil Costinescu, Bd. Carol I, 35, 1892, extinderi, 1918-1939

- biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Mănăstirea Sinaia, Str. Mănăstirii, 2A, 1690-1695 - clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Ansamblul Gării Sinaia, Piaţa Democraţiei, 2, 1930-1940 - palate, castele, conace II Ansamblul Castelului Peleş, Aleea Peleşului, 2, 1873-1883 (etapa I), 1896-1914 (etapa II) - necropole, cimitire, edificii funerare

-

Page 160: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

159

II Vila Take Ionescu, Str. Ionescu Take, 2, înc. sec. XX II Vila Economat (locuinţe personal), Aleea Peleşului, 2, 1899-1903 II Vila Cavalerilor (Casa de oaspeţi), Aleea Peleşului, 2, 1896-1914 II Vila Şipot (dependinţe personal), Aleea Peleşului, 2, 1896-1914 II Vila Casa Veche, Aleea Peleşului, 2, 1896-1914 II Vila Casa Nouă, Aleea Peleşului, 2, 1896-1914 II Vilele A, B, C (Reşedinţa corpului de gardă), Aleea Peleşului, 2, 1899-1903 - case cu valoare arhitecturală II Casa istoricului Nicolae Iorga, Str. Doja Gheorghe, 1, 1918 II Casa compozitorului George Enescu – Vila „Luminiş”, Aleea Menuhin Yehudi, 3, 1922-1923 - clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Cazinoul Sinaia, Bd. Carol I, 2, 1911 II Gara Regală Sinaia, Piaţa Democraţiei, 2, 1870 II Gara Sinaia, Piaţa Democraţiei, 2, 1930-1940 II Uzina electrică, fosta moară a Mănăstirii, Aleea Peleşului, 2, înc. sec. XX II Complexul „Casa Ceramicii”, Aleea Peleşului, 2, cca. 1929 II Complexul „Stăvilar”, Aleea Peleşului, 2, cca. 1929 - hoteluri II Hotel „Caraiman”, Bd. Carol I, 4, 1911 II Hotel „Furnica”, Str. Furnica, 50, sf. sec. XIX II Hotel „Palace”, Str. Goga Octavian, 6, 1911 - busturi III Bustul actorului Ion Iancu Brezianu, în Parcul central „Dimitrie Ghica”, 1935 - necropole, cimitire, edificii funerare IV Cavoul lui Take Ionescu, Str. Mănăstirii, 2A, în incinta veche a Mănăstirii Sinaia, 1922 - parcuri II Parc, Aleea Peleşului, 2, 1896-1914

IV Cimitirul ostaşilor căzuţi în primul război mondial, Str. Eroilor, lângă Cazinou, înc. sec. XX

Tabelul 63. Patrimoniul construit, cu valoare culturală locală – prezentare detaliată

Monumente istorice cu valoare culturală locală Oraş/comună monumente ansambluri situri

Braşov În municipiul Braşov - aşezări cu valoare arheologică I Aşezare, „Uzinele ASTRA”, Hallstatt timpuriu I Aşezare, „Uzinele ASTRA”, Epoca bronzului târziu

- ansambluri urbane II Ansamblul urban „Blumăna-Dealul Cetăţii”, Bd. Eroilor, str. Pictor Pop, str. Negoiu, str. Matei

- aşezări cu valoare arheologică I Situl arheologic de la Braşov, punct „Uzinele

Page 161: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

160

I Aşezare romană, „Dealul Sprenghi”, „Stadionul Municipal”, „Biserica Sf. Bartolomeu”, sec. II-III, Epoca romană I Aşezare dacică, „Dealul Sprenghi”, „Stadionul Municipal”, „Biserica Sf. Bartolomeu”, Latčne I Aşezare, „Dealul Sprenghi”, „Stadionul Municipal”, „Biserica Sf. Bartolomeu”, Epoca bronzului I Aşezare, „Dealul Tâmpa”, Latčne - incinte fortificate I Fortificaţie medievală, „Dealul Sprenghi”, „Stadionul Municipal”, „Biserica Sf. Bartolomeu”, sec. XIII-XIV, Epoca medievală I Aşezare fortificată, „Dealul Tâmpa”, Hallstatt I Fortificaţie medievală, „Dealul Tâmpa”, sec. XI-XIII, Epoca medieval timpurie II Zid de incintă, Str. Lungă, 2, sec. XVIII - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Capela, Bd. 15 Noiembrie, 3, 1821 II Biserica evanghelică, Str. Cantacuzino Ion, doctor, 2, 1777 II Capelă, Str. Lungă, 2, sec. XVIII II Biserica evanghelică S.P.-Blumăna, Str. Maniu Iuliu, 2, 1787 II Biserica „Sf. Treime”-Pe Tocile, Str. Saftu Vasile Dr., 57, 1824-1825 II Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Piaţă, Piaţa Sfatului, 3, sf. sec. XIX - sinagogi II Sinagoga neologă, Str. Poarta Schei, 29, sec. XIX - clădiri cu destinaţie culturală sau pentru învăţământ II Fosta şcoală de gimnastică şi desen, azi Liceu sportiv, Str. Poarta Schei, 39, 1852 II Şcoala Popazu, Str. Şaguna Andrei, mitropolit, 2, sec. XVIII III Fântână arteziană, în faţa Casei Armatei, sec. XIX IV Casa de editură Ciurcu, Str. Hirscher Apollonia, 1, Cetate, sec. XIX - clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Locuinţă şi spaţiu comercial, Str. Republicii, 2, 1583, 1787, sec. XIX II Moara veche de scoarţă, Str. Matei Basarab, 23, sec. XVIII II Azil de bătrâni, Str. Saftu Vasile Dr., 57, sec. XIX II Farmacia „La Harap”, azi locuinţă şi spaţiu comercial, Piaţa Sfatului, 13, sec. XVII-XIX II Fosta Cameră de Comerţ, azi Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu”, Bd. Eroilor, 35, 1928-1930 - hoteluri IV Fostul hotel „Bucureşti” - loc memorial Alexandru Ioan Cuza, Str. Lungă, 5, Braşovul Vechi, 1866 - restaurante şi hanuri

Basarab, str. Grădinarilor, str. Maniu Iuliu, str. Grozăvescu Traian, str. Dr. Cantacuzino, str. Cuza Al. I., str. Sitei, Str. Universităţii; SV- Dealul Morii, Str. Bisericii Române, str. Dealul de Jos, str. Eminescu Mihai, str. Iorga, sec. XVIII-XX II Ansamblul urban „Braşovul Vechi”, Bd. Eroilor, str. Eminescu Mihai, str. Dealul de Jos, str. Bisericii Române, str. Avram Iancu, str. Morii, str. Mihai Viteazul, str. Stadionului, str. Pictor Andreescu, str. Carierei, sec. XVIII-XX II Ansamblul „Dârste”, S - dealul Pleaşa, str. Meşotă Ioan, Dr., str. Bârsan Andrei, Fabrica de Bere; N - str. Gării II Ansamblul capelei fostului cimitir catolic, Bd. 15 Noiembrie, 3, sec. XIX - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Ansamblul bisericii evanghelice „Blumăna”, Str. Cantacuzino Ion, doctor, 2, sec. XVIII-XIX II Ansamblul bisericii „Sf. Treime”-Pe Tocile, Str. Saftu Vasile Dr., 57, sec. XIX-XX II Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Piaţa Sfatului, 3, sf. sec. XIX - porţi cu valoare arhitecturală II Poartă de lemn, Str. Piatra Mare, 59, sec. XVIII - necropole, cimitire, edificii funerare II Ansamblul cimitirului evanghelic

ASTRA” I Situl arheologic de la Braşov, punct „Dealul Sprenghi”, „Stadionul Municipal”, „Biserica Sf. Bartolomeu” I Situl arheologic de la Braşov, punct „Dealul Tâmpa”, Epoca medieval timpurie - ansambluri urbane II Ansamblul urban „Şcheii Braşovului”, NE - Şirul Beethoven, Aleea Brediceanu Tiberiu; NV - versantul sudic al dealului Warthe; S şi SV - versantul nordic al dealului Tâmpa, str. Constantin Brâncoveanu, Nisipului de Jos, Nisipului de Sus, Măcin, Colţul Putinarilor, Gen. Traian Moşoiu, sec. XIV-XX

Page 162: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

161

II Hanul „La Soarele de Aur”, azi Şcoala de muzică, Str. Buzoianu, colonel, 1, 1834 II Hanul „La Vulturul de Aur”, azi Şcoala Populară de Arte, Str. Lungă, 1, sec. XVIII-XIX II Sală de spectacole, cafenea, restaurant „Reduta”, azi Centrul Cultural „Reduta”, Str. Hirscher Apollonia, 8, 1893 IV Hanul Maria D. Orghidan, Str. Castelului, 91, sf. sec. XVIII IV Hanul „La îngerul auriu”, Str. Weiss Michael, 23, sec. XIX - palate, castele, conace II Palatul Poştelor, Str. Iorga Nicolae, 1, 1907 II Palatul Safrano, Piaţa Sfatului, 23, sec. XIX II Conacul familiei Brâncoveanu – Prinzhaus, Str. Constantin Brâncoveanu, 46, sec. XVII, ref. 1800 - vile cu valoare arhitecturală II Vila Baiulescu, azi secţie a Bibliotecii Judeţene, Bd. Eroilor, 33, 1888-1889 - case cu valoare arhitecturală II Casă, Bd. 15 Noiembrie, 15, sec. XVIII II Casa Plecker, Str. Bariţiu Gh., 1, sec. XVI-XIX II Casa Rideli, Str. Bariţiu Gh., 2, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Bariţiu Gh., 3, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Bariţiu Gh., 4, sec. XVI-XIX II Casa Valentinus Hirscher, Str. Bariţiu Gh., 6, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Bariţiu Gh., 7, sec. XVI-XIX II Casa Sextil Puşcariu, Str. Bariţiu Gh., 12, sec. XIX II Casă, Str. Bariţiu Gh., 24, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Bariţiu Gh., 26, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 2- 4, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 3, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 5, cca.1800 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 6, cca.1800 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 9, cca.1800 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 10, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 14, sec. XVI-XIX, 1798 II Casa Friedrich Czell, Str. Bălcescu Nicolae, 15, înc. sec. XIX II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 19, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 21, sec. XVIII, 1829 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 22, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 23, sec. XVII-XX II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 24, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 32, prima jum. a sec. XIX

Braşovul Vechi, Str. Lungă, 2, sec. XVIII-XIX

Page 163: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

162

II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 36, prima jum. a sec. XIX II Casa Johannes Honterus, Str. Bălcescu Nicolae, 40, sec. XV-XIX II Casa Friedrich Wolf, Str. Bălcescu Nicolae, 42, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 50, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 51, sec. XVIII II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 53, sec. XVIII II Cazarma Neagră, Str. Bălcescu Nicolae, 56, 1796; 1871-1873 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 61, 1818, 1910 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 63, cca.1800 II Casă, Str. Bălcescu Nicolae, 65, sec. XVII II Casă, Str. Beckner Hans, 2, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Bisericii Sf. Nicolae, 11, 1787 II Casă, Str. Bisericii Sf. Nicolae, 18, 1782 II Casă, Str. Castelului, 5, sec. XIX II Casă, Str. Castelului, 6, cca.1800 II Casă, Str. Castelului, 9, cca.1800 II Casă, Str. Castelului, 10, sf. sec. XIX II Casă, Str. Castelului, 12, sec. XVIII II Casă, Str. Castelului, 14, 1786 II Casă, Str. Castelului, 20, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Castelului, 22, sf. sec. XIX II Casă, Str. Castelului, 30, înc. sec. XIX II Casă, Str. Castelului, 31, sec. XVIII II Casă, Str. Castelului, 34, 1742, 1832, 1871 II Casă, Str. Castelului, 53, sec. XVIII II Casă, Str. Castelului, 54, cca.1800 II Casă, Str. Castelului, 59, sec. XVIII II Casă, Str. Castelului, 68, sec. XVIII II Casă, Str. Castelului, 72, 1801 II Casă, Str. Castelului, 120, cca.1800 II Casă, Str. Castelului, 126, înc. sec. XIX II Casă, Str. Cerbului, 14, 1786 II Casă, Str. Cerbului, 18, sec. XVIII II Casă, Str. Cerbului, 20, sec. XVIII II Casă, Str. Cerbului, 22, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Cerbului, 23, sec. XVIII II Casă, Str. Cerbului, 30, sec. XVI, cca.1800 II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 8, sec. XIX II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 21, cca.1800

Page 164: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

163

II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 26, sec. XVIII II Casă şi poartă de lemn, Str. Constantin Brâncoveanu, 35, sec. XVIII II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 36, sec. XVIII II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 39, sec. XVIII II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 40, 1731 II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 42, sec. XVIII II Casă, Str. Constantin Brâncoveanu, 48, sec. XVIII II Casa familiei Brâncoveanu, Str. Constantin Brâncoveanu, 51, sec. XVIII II Casă, Str. Coresi Diaconul, 2, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Coresi Diaconul, 4, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Coresi Diaconul, 6, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. de Mijloc, 2, sec. XVIII II Casă, Str. de Mijloc, 47, 1681 II Casa parohială evanghelică a bisericii „Sf. Martin”, Str. Dealul de Jos, 14, sec. XVIII II Casă, Str. Dinicu Grigoraş, 1, sec. XVIII II Casă, Piaţa Enescu, 2, 1779 II Casă, Piaţa Enescu, 6, sf. sec. XIX II Casă, Piaţa Enescu, 7, 1769 II Casă, Piaţa Enescu, 12, sec. XVIII II Casă, Str. Gott Johann, 5, sec. XVII II Casă, Str. Hirscher Apollonia, 3, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Hirscher Apollonia, 4, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Hirscher Apollonia, 6, sec. XVII, sec. XIX II Casă, Str. Hirscher Apollonia, 9, sec. XVI-XVIII II Casă, Curtea Honterus Johannes, 4, 1780 II Fosta casă a Rectorului, azi locuinţă, Curtea Honterus Johannes, 6, 1772 II Fosta casă a Rectorului, azi locuinţă, Curtea Honterus Johannes, 7, 1772 II Fosta casă a Rectorului, azi locuinţă, Curtea Honterus Johannes, 8, 1772 II Casa paraclisierului, Curtea Honterus Johannes, 9, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Lacea Constantin, 26, 1787 II Casă, Str. Lacea Constantin, 39, sec. XVIII II Casa îngrijitorului, Str. Lungă, 2, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 15, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 17, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 23, cca. 1800 II Casă, Str. Lungă, 24, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 26, 1777 II Casă, Str. Lungă, 31, sec. XVIII

Page 165: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

164

II Casă, Str. Lungă, 32, sf. sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 33, cca.1800 II Casă, Str. Lungă, 58, 1795 II Casă, Str. Lungă, 69, sf. sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 70, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 82, sf. sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 86, sec. XVIII II Casa Michael Hann, Str. Lungă, 87, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 93, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 96, 1788 II Casă, Str. Lungă, 97-99, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Lungă, 102, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 113, înc. sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 115, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 116, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 120, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 121, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 134-136, înc. sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 139, înc. sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 147, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Lungă, 150, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Lungă, 158, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 167, 1848 II Casă, Str. Lungă, 175, sec. XIX II Casă, Str. Lungă, 180, 1785 II Casă, Str. Lungă, 202, sec. XVIII II Casă, Str. Lungă, 242, sec. XVIII II Casă, Str. Maniu Iuliu, 3, sec. XVIII II Casă, Str. Maniu Iuliu, 20, sec. XVIII II Casă, Str. Moşoiu Traian, general, 2, sec. XVIII II Casa Lazar, Str. Mureşenilor, 15, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Mureşenilor, 23, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Mureşenilor, 25, sec. XIX II Cercul Ofiţerilor, azi Casa Armatei, Str. Mureşenilor, 29, 1936-1937 II Casă, Str. Neajlov, 7, sec. XVIII II Casă, Str. Pajiştei, 5, 1887 II Casă, Str. Pajiştei, 17, sec. XVIII II Casă, Str. Pajiştei, 62, sec. XVIII II Casă, Str. Pajiştei, 66, sec. XVIII

Page 166: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

165

II Casa Grid, Str. Pe Tocile, 2, 1773 II Casă şi poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 26, sec. XVIII II Casă şi poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 33, sec. XVIII II Casă şi poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 73, înc. sec. XIX II Casă, Str. Pe Tocile, 110, sec. XVIII II Casă şi poartă, Str. Pe Tocile, 116, sec. XVIII II Casă, Str. Pe Tocile, 158, sec. XVIII II Casă şi poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 164, sec. XVIII II Casă, Str. Piatra Mare, 61, sec. XVIII II Casă, Str. Poarta Schei, 2, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 3, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 4, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 5, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 6, sec. XVIII II Casă, Str. Poarta Schei, 7, sec. XVIII II Casă, Str. Poarta Schei, 8, sec. XIX II Casa Gottlieb Fleischer, Str. Poarta Schei, 9, sec. XVI, ref. 1880 II Casă, Str. Poarta Schei, 10, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 12, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 13, cca. 1700 II Casă, Str. Poarta Schei, 15, sec. XVI, sec. XVIII, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 16, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 18, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 19, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 20, 1830 II Casă, Str. Poarta Schei, 21, sec. XVI-XVIII II Casă, Str. Poarta Schei, 22, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 23, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 24, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 25, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 26, sec. XIX II Casă, azi birouri ale Comunităţii evreieşti, Str. Poarta Schei, 27, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 28, sec. XVIII II Casă, azi birouri, Str. Poarta Schei, 31, sec. XIX II Casă, Str. Poarta Schei, 33, cca.1700 II Casă, Str. Poarta Schei, 37, 1783 II Casă, Str. Podul lui Grid, 6, sec. XVIII II Casă, Str. Postăvarului, 10, sec. XVIII II Casă, Str. Postăvarului, 22, sec. XVIII

Page 167: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

166

II Casă, Str. Postăvarului, 24, cca.1800 II Casă, Str. Postăvarului, 31, sec. XVIII II Casă, Str. Postăvarului, 36, sec. XVII II Casă, Str. Postăvarului, 37, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Postăvarului, 42, sec. XVIII-XX II Casă, Str. Postăvarului, 66, sec. XVIII-XX II Casă, Str. Prundului, 19, sec. XVII II Casă, Str. Prundului, 25, sec. XVIII II Casa Nicolae Teclu, Str. Prundului, 41, sec. XVIII II Casa Nicolae Ciurcu, Str. Prundului, 57, sec. XVIII II Casă, Str. Republicii, 1, sec. XIX II Casă, Str. Republicii, 4, sec. XVI-XVII II Casă, Str. Republicii, 8, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Republicii, 15, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Republicii, 18, sec. XVIII II Casă, Str. Republicii, 22, sec. XVI, 1799, 1837 II Casă, Str. Republicii, 29-31, sec. XVIII II Casă, Str. Republicii, 33, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Republicii, 35, cca.1800 II Casă, Str. Republicii, 38, sec. XVIII II Casă, Str. Republicii, 48, sec. XVIII (locuinţa), sec. XIX (vitrina) II Casă, Str. Richter Paul, 2, sec. XVIII II Casă, Str. Richter Paul, 9, sec. XVIII II Casă, Str. Richter Paul, 11, sec. XVIII II Casă, Str. Roth Stefan Ludwig, 3, sec. XVIII-XIX II Casă, Str. Sadoveanu Mihail, 18, sec. XVIII II Casă, Str. Saftu Vasile Dr., 3-5, 1753 II Casă şi poartă, Str. Saftu Vasile Dr., 27, 1800-1850 II Casă, Str. Saftu Vasile Dr., 42, 1800-1850 II Casă, Str. Saftu Vasile Dr., 77, sec. XVIII II Casa Albrichsfeld, Piaţa Sfatului, 1, 1587, sec. XIX, sec. XX II Casă, Piaţa Sfatului, 2, sec. XVI-XX II Casa Czeides, Piaţa Sfatului, 4, sec. XVI-XVIII II Casa Wallbaum, Piaţa Sfatului, 5, sec. XVI-XVIII II Casă, Piaţa Sfatului, 6, sec. XVI-XIX II Casa Mandl, Piaţa Sfatului, 7, sec. XIX II Casă, Piaţa Sfatului, 8, sec. XVI-XIX II Casa din curte, Piaţa Sfatului, 10, sec. XVIII II Casă, Piaţa Sfatului, 12, sec. XVII-XIX

Page 168: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

167

II Casă, pe locul primei farmacii a oraşului, Piaţa Sfatului, 17, sec. XVIII II Casa Filstich-Plecker, Piaţa Sfatului, 18, sec. XVI-XVIII II Casa Stefanovitsch, Piaţa Sfatului, 19, sec. XIX II Casă, Piaţa Sfatului, 21, sec. XV-XX II Casă, Piaţa Sfatului, 22, sec. XVI-XVIII II Casă, Piaţa Sfatului, 24, sec. XVIII-XIX II Casa Seuler, Piaţa Sfatului, 27, sec. XVI-XVIII II Casă, Piaţa Sfatului, 28, sec. XVI-XIX II Casă, Piaţa Sfatului, 29, sec. XVI-XIX II Casă, Str. Ţibleş, 8, sec. XVIII II Casa Barac, Piaţa Unirii, 3, sec. XVIII II Casă, Piaţa Unirii, 12, sec. XVIII, 1857 II Casă, Str. Vrancei, 3, 1733 II Casă, Str. Weiss Michael, 10, sec. XVIII IV Casa Ştefan Demeter, Str. Bariţiu Gh., 28, sf. sec. XVIII IV Casa Cincinat Pavelescu, Str. Bălcescu Nicolae, 26, Cetate, sec. XVIII-XIX IV Casa Adolf Meschendörfer, Şirul Beethoven, 1, Cetate, sec. XVIII IV Casa Dumitru Orghidan, Str. Birt Ilie, căpitan, 11, Şchei, sec. XIX IV Casa căpitanului Ilie Birt, Str. Birt Ilie, căpitan, 34, Şchei, Pe Tocile, 19A, sec. XIX IV Casa Adolf şi Harald Meschendörfer, Str. Demetrescu Traian, 13, Blumăna, sec. XX IV Casa Andrei Mureşianu şi Constantin Secăreanu, Str. Castelului, 38, Cetate, sec. XIX IV Casa negustorului Radu Pascu, Str. Castelului, 41, Cetate, sec. XIX IV Casa Lang, Str. Castelului, 57, Cetate, sec. XVIII IV Casa David Iordache, Str. Hirscher Apollonia, 14, Cetate, sec. XIX IV Casa Bucur Pop, Str. Hirscher Apollonia, 18, Cetate, sf. sec. XVIII IV Casa Radu Olteanu, Str. Iorga Nicolae, 4, Blumăna, sec. XX IV Casa Constantin Lacea, Str. Lacea Constantin, 6, Şchei, sec. XVIII IV Casa Lucian Blaga, Str. Lacea Constantin, 10, Şchei, sec. XIX IV Casa artistului plastic Irina Lukasz, Str. Lungă, 10, Braşovul Vechi, sec. XX IV Casa artistului plastic Mattis Teutsch, Str. Lungă, 143, Braşovul Vechi, sec. XX IV Casa pictorului Ştefan Mironescu, Str. Mironescu Ştefan, 6, sec. XX IV Casa Karl Hübner, Str. Olteniei, 1, sec. XX - case parohiale II Casa parohială evanghelică, Str. Cantacuzino Ion, doctor, 2, 1777 II Casa parohială a bisericii romano-catolice, Str. Mureşenilor, 19, sec. XVI-XIX II Casa parohială a bisericii „Sf. Treime”-Pe Tocile, Str. Saftu Vasile Dr., 59, 1800-

Page 169: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

168

1850 II Casa parohială, Piaţa Sfatului, 3, sf. sec. XIX, cu pivniţe, sf .sec. XVIII - porţi cu valoare arhitecturală II Poartă, Str. Cantacuzino Ion, doctor, 2, sec. XIX II Poartă de lemn, Str. Castelului, 55, sec. XIX II Poartă de lemn, Str. Costiţei, 13, sec. XVIII II Poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 15, 1837 II Poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 20, sec. XVIII II Poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 34, sec. XVIII II Poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 83, sec. XVIII II Poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 124, sec. XVIII - busturi III Bustul lui Şt. O. Iosif, Parcul Central, sec. XX - statui III Statuia lui Johannes Honterus, lângă faţada sudică a Bisericii Negre, Curtea Honterus Johannes, 7, 1898 - troiţe IV Troiţele „La cele două cruci”, Str. Curcanilor, 29, Şchei, 1869 IV Troiţă cu cruce de piatră, Str. Pajiştei, 61, Şchei, 1887 - cruci IV Troiţa Junilor Roşiori (a Junilor Bătrâni) sau Crucea din Varişte, Str. Învăţătorilor, la intersecţia cu Str. Varişte, 1810 IV Cruce de piatră, la intersecţia Str. Pajiştei cu Str. Dr. Saftu Vasile, sec. XVIII IV Troiţa Junilor Roşiori, pe dealul Warthe, lângă drumul spre Poiana Braşov, sec. XIX IV Crucea din Cutun, Str. Bariţiu Gh., 12, în cimitirul Bisericii „Sf. Treime”-Cetate, 1292 IV „Crucea Muşicoiului”, Str. Curcanilor, Şchei, pe Dealul Goriţa, 1671 IV Crucea de la Ştim (Crucea din Gruiu), Str. Curcanilor, 20, Şchei, 1781 IV Crucea Junilor Curcani, Str. Curcanilor, 46, Şchei, 1671 IV Crucea de pe Cacova, Str. Moşoiu Traian, general, 22, Şchei, sec. XVIII IV Cruce de piatră, Str. Moşoiu Traian, general, 46, Şchei, 1887 IV Cruce de piatră, Str. Varişte f.n., Coasta, 1713 - necropole, cimitire, edificii funerare IV Criptă, Str. Cantacuzino Ion, doctor, 2, în cimitirul bisericii evanghelice „Blumăna”, sec. XIX IV Cimitirul bisericii evanghelice „Blumăna”, Str. Cantacuzino Ion, doctor, 2, sec. XVIII-XIX IV Mormântul lui Virgil Oniţiu, Str. Lacea Constantin, 2, în cimitirul Groaver, sec.

Page 170: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

169

XIX IV Mormântul lui Andrei Mureşianu, Str. Lacea Constantin, 2, în cimitirul Groaver, sec. XIX IV Cimitir, Str. Lungă, 2, Braşovul Vechi, sec. XVIII IV Cimitirul bisericii „Sf. Treime”, Str. Saftu Vasile Dr., 57, sec. XIX-XX IV Mausoleul Eroilor din 1918, Str. Saftu Vasile Dr., 57, 1920-1940 - parcuri II Parc, Bd. 15 Noiembrie, 3, sec. XIX

Predeal - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica Mare, Str. Mănăstirii, 12, 1833 II Biserica „Sf. Nicolae”, Str. Mănăstirii, 12, 1819 II Chilii, Str. Mănăstirii, 12, sec. XIX II Turn-clopotniţă, Str. Mănăstirii, 12, sec. XIX - case parohiale II Casă parohială, Str. Mănăstirii, 12, sec. XIX - monumente III Monumentul poetului Mihai Săulescu, D.N.1, la ieşirea spre Timiş, 1924 III Monumentul Eroilor Ceferişti, Parcul Central, sec. XX

- biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Mănăstirea Predeal, Str. Mănăstirii, 12, 1819

-

Cristian - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Popovici Stoica, 17, 1795 II Sala comunală evanghelică, azi căminul cultural, Str. Republicii, 103, 1927 - clădiri cu destinaţie culturală sau pentru învăţământ II Fosta şcoală confesională evanghelică, azi şcoală generală, Str. Libertăţii, 12, 1877-1879 - case cu valoare arhitecturală II Casa Georg Baltres, Str. Morii, 17, 1811 II Casă, Str. Morii, 41, sec. XVIII II Casa Simon Schmidts, Str. Republicii, 62, sec. XVIII II Casa Kurt Boltres, Str. Republicii, 77, sec. XVIII - necropole, cimitire, edificii funerare IV Cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Popovici Stoica, 17

- biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Str. Popovici Stoica, 17, sec. XVIII

-

Ghimbav - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Biserica „Sf. Treime”, Str. Iancu Avram, 316, 1780 II Biserica „Sf. Treime”, Str. Iancu Avram, 316, 1780 - case cu valoare arhitecturală II Casă, 85, sec. XVIII II Casă, Str. Nouă, 259, 1789 II Casă, Str. Pieţii, 75, sec. XVIII

- -

Page 171: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

170

II Casă, 85, sec. XVIII II Casă, Str. Nouă, 259, 1789 II Casă, Str. Pieţii, 75, sec. XVIII

Azuga - clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Casa cu parter comercial Ion Vasilescu, Str. Independenţei, 11, cca. 1910 II Casa cu parter comercial Ion Taraş, Str. Independenţei, 13, înc. sec. XIX II Casă, Str. Independenţei, 22, 1890 II Casa Ion Seu, Str. Parcului, 9, înc. sec. XX II Casa Nicolae Irimia, Str. Parcului, 15, înc. sec. XX - case cu valoare arhitecturală II Casa, azi birouri A.D.P., Str. Brânduşei, 1, sf. sec. XIX II Casa Lucian Marcu, Str. Clăbucet, 2A, înc. sec. XX II Casa Petre Tibeică, Str. Clăbucet, 10, înc. sec. XX II Casa cu prăvălie, Str. Independenţei, 27, înc. sec. XX II Căşeria lui Ghimbăşanu, azi locuinţă, Str. Muncii, 29, 1878

- -

Buşteni - clădiri cu destinaţie culturală sau pentru învăţământ II Şcoala, ulterior Biblioteca orăşenească, azi Casa de Cultură, Bd. Libertăţii, 93, 1887, reconstituită 1986 - clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Hale de producţie, azi ateliere mecanice, Str. Telecabinei, 47, 1880 II Hale de producţie, azi săli de sport, Str. Telecabinei, 49, 1920-1940 II Case de serviciu în incinta fabricii, azi locuinţe şi spaţii comerciale, Str. Telecabinei, 49, 1920 II Anexe gospodăreşti ale coloniei fabricii de hârtie, Str. Telecabinei, 50, 1900 II Colonia muncitorească a Fabricii de Hârtie, Str. Telecabinei, 51, 1900 II Blocuri muncitoreşti, Str. Telecabinei, 59, 1880 - vile cu valoare arhitecturală II Vila Borneanu, azi grădiniţă, Str. Panduri, 42, 1910 II Vila „Piscului”, Str. Şoimului, 5, înc. sec. XX II Vila Aura Buzescu - Vila „Parc”, Str. Victoriei, 7, 1920 - case cu valoare arhitecturală II Casa Alexandru Popescu, Bd. Libertăţii, 234, înc. sec. XX II Casa, azi Casa de odihnă a preoţilor, Bd. Libertăţii, 250, înc. sec. XX IV Casa esteticianului şi filozofului Tudor Vianu, localitatea Poiana Ţapului, oraş Buşteni, Str. Aluniş, 11, Cartier Zamora, sec. XIX

- clădiri cu destinaţie economică sau administrativă II Ansamblul Fabricii de Hârtie, Str. Telecabinei, 47-59, 1880

-

Râşnov - - ansambluri urbane II Ansamblul „Str. Ion Luca Caragiale”, Str. Caragiale Ion Luca,

-

Page 172: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

171

între str. Izvorului şi str. Şoimului, ambele laturi ale străzii, sec. XVIII-XIX. II Ansamblul „Str. Cetăţii”, Str. Cetăţii, str. Şoimului, ambele laturi ale străzilor, sec. XVIII-XIX II Ansamblul „Str. Florilor”, Str. Florilor, între str. Armata Română şi str. Mihai Viteazul, ambele laturi ale străzii, sec. XVIII-XIX II Ansamblul „Pe Dobrice”, Str. Horea, str. Cloşca, str. Crişan, ambele laturi ale străzilor, sec. XVIII-XIX II Ansamblul „Piaţa Unirii”, Piaţa Unirii, nr. 1-22, sec. XVIII-XIX II Ansamblul „Str. Ion Creangă”, Str. Creangă Ion, ambele laturi ale străzii, sec. XVIII-XIX

Sinaia - biserici şi alte construcţii cu funcţie ecleziastică II Capelă romano-catolică, Str. Telecabinei, 5, sf. sec. XIX - vile cu valoare arhitecturală II Vila Saşa Romano - Vila „Florilor”, Str. Aman Theodor, 7, înc. sec. XX II Vila Dr. Emil Glinceanu - Vila „Bujorul”, Str. Aman Theodor, 10, prima jum. a sec. XX II Vila Constantin Pandele, Str. Aman Theodor, 11, înc. sec. XX II Vila Petre Negulescu, Str. Aosta, 16, înc. sec. XX II Vila George Enescu, Str. Aosta, 17, înc. sec. XX II Vila „Doina Peleşului”, Str. Aosta, 27, înc. sec. XX II Vila Filippo Dozzi, Str. Avram Iancu, 35, sf. sec. XIX II Vila Giaccomo Mosca, Str. Avram Iancu, 38, sf. sec. XIX II Vila Dumitru Juncu, Str. Avram Iancu, 57, înc. sec. XX II Vila Oteteleşeanu, Bd. Carol, I, 38, sf. sec. XIX II Vila Clementina Scanarei - Vila „Brazi”, Str. Cuza Vodă, 24, înc. sec. XX II Vila „Cerbul”, Str. Doja Gheorghe, 6, înc. sec. XX II Vila Vasilescu – Duca, Str. Furnica, 18, înc. sec. XX II Vila Vasilescu – Duca, Str. Furnica, 20, 1920 II Vila „Carola”, Str. Goga Octavian, 19, 1900 II Vila „Şoimilor” - azi Casa de copii, Str. Ionescu Take, 1, sf. sec. XIX

- ansambluri urbane II Ansamblul urban I, Delimitare cf. PUG avizat II Ansamblul urban II, Delimitare cf. PUG avizat

-

Page 173: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

172

II Vila Alexandru Nabetide - Vila „Mesteacănul”, Str. Kogălniceanu Mihail, 9, 1930 II Vila Nicolae Angelescu - Vila „Stejarul”, Str. Kogălniceanu Mihail, 11, 1930 II Vila Statie Ciortan, Str. Kogălniceanu Mihail, 16, 1920 II Vila Alexandrina Anghelescu, Str. Kogălniceanu Mihail, 22A, 1900 II Vila Rudolf Knopp, Str. Kogălniceanu Mihail, 32, 1930 II Vila Simu - Vila „Retezat”, Str. Kogălniceanu Mihail, 44, 1903-1911 II Vila Elena Mironescu, azi Casa de copii, Str. Mănăstirii, 11, 1895 II Vila „Retezat”, Str. Mănăstirii, 13A, înc. sec. XX II Vila „1 Mai”, Str. Mănăstirii, 15, înc. sec. XX II Vila Crainic, azi anexă a Spitalului de copii, Str. Telecabinei, 3, înc. sec. XX - case cu valoare arhitecturală II Casa Alexandru Cobzaru, Str. Aosta, 12, înc. sec. XX II Casa Dimitrie Sfetescu, Aleea Arinilor, 2, 1890 II Casa Ion Bălan, azi birouri Primărie, Aleea Arinilor, 4, 1920 II Casa Paraschiva Demetrescu, Str. Avram Iancu, 8, sf. sec. XIX II Casa Doina Marian, Str. Avram Iancu, 37, sf. sec. XIX II Casa Cornelia Coman, Str. Avram Iancu, 42, sf. sec. XIX II Casa Constantin Davidescu, Str. Avram Iancu, 44, 1890 II Casa Vasile Manole, Str. Avram Iancu, 46, 1890 II Casa Irina Butnaru, Str. Avram Iancu, 48, înc. sec. XX II Casa Dumitru Economu, Str. Avram Iancu, 50, sf. sec. XIX II Casa Vlad Bădulescu, Str. Avram Iancu, 52, sf. sec. XIX II Casa Constantin Drăghici, Str. Avram Iancu, 54A, sf. sec. XIX II Casa Constantin Dobrogeanu-Gherea, Str. Caragiale Ion Luca, 3, sf. sec. XIX-înc. sec. XX II Casa George Mandrea, Bd. Carol I, 40, sf. sec. XIX II Casa Albert Litman, Bd. Carol I, 42, 1890 II Casa George Ionescu, Bd. Carol I, 43, 1881 II Casa Radu Mavrodineanu, Bd. Carol I, 44, sf. sec. XIX II Casa Slătineanu, azi B.C.R. - filiala Sinaia, Bd. Carol I, 49, sf. sec. XIX II Casa, azi secţie a Spitalului de copii Sinaia, Bd. Cuza Vodă, 1, 1910 II Casa Pencovici, azi Spitalul de copii Sinaia, Str. Cuza Vodă, 1, înc. sec. XX II Casa Viorica Kogălniceanu, Str. Cuza Vodă, 5, sf. sec. XIX II Casa Boteanu, Str. Cuza Vodă, 14, înc. sec. XX II Casa de Cultură Orăşenească, Str. Cuza Vodă, 20, sf. sec. XIX II Casa Filittis, Str. Cuza Vodă, 22, sf. sec. XIX II Casa Coleta Zentilini, Str. Cuza Vodă, 26, sf. sec. XIX II Casa Ion Drosescu, azi Casa de copii, Str. Furnica, 5, înc. sec. XX II Casa Nicolae Cristescu, Str. Kogălniceanu Mihail, 24, înc. sec. XX

Page 174: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

173

II Casa Dan Trif, Str. Schiorilor, 14, 1885 II Casa Vasile Boerescu, Str. Vlahuţă Alexandru, 1, sf. sec. XIX II Casa Augustin Mesian şi Dumitru Pastia, Str. Vlahuţă Alexandru, 4A, sf. sec. XIX II Casa Vasile Simion, Str. Vlahuţă Alexandru, 6, 1885 II Casa Ion Bogdan, Str. Vlahuţă Alexandru, 8, 1885 II Casa Maria Dumitrescu, Str. Vlahuţă Alexandru, 10, sf. sec. XIX II Casă, Str. Vlahuţă Alexandru, 12, 1931 IV Casa criticului literar şi omului politic Constantin Dobrogeanu-Gherea, Str. Caragiale Ion Luca, 3, sf. sec. XIX IV Casa compozitorului George Enescu, Str. Enescu George, 3, 1922-1923 - cruci IV Crucea de mormânt a lui Badea Cârţan, Cimitir, cartier Izvoru rece, 1911

Page 175: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

174

Monumentele de patrimoniu construit care au dispărut sunt următoarele: În municipiul Braşov • Claustru, Str. Sf. Ioan, 7, sec. XIX • Casă, Str. Coastei, 39, sec. XVIII • Casă, Str. Lacea Constantin, 37, 1775 • Casă, Str. Pajiştei, 13, sec. XIX • Casă, Str. Pajiştei, 69, sec. XVIII • Casă, Str. Pajiştei, 82, sec. XVIII • Casă, Str. Pajiştei, 86, sec. XVIII • Casă, Str. Pann Anton, 4, sec. XVIII • Casă, Str. Pe Tocile, 15, 1837 • Casă, Str. Pe Tocile, 20, sec. XVIII • Casă, Str. Pe Tocile, 34, sec. XVIII • Casă, Str. Pe Tocile, 110, sec. XVIII • Casă, Str. Piatra Mare, 59, sec. XVIII • Casă, Str. Poarta Schei, 30, sec. XVI-XIX • Casă, Str. Poarta Schei, 32, sec. XVI-XIX • Casă, Str. Poarta Schei, 34, sec. XVI-XIX • Casă, Str. Poarta Schei, 36, sec. XVI-XIX • Casă, Str. Poarta Schei, 38, sec. XVI-XIX • Poartă de lemn, Str. Pe Tocile, 158, sec. XVIII • Poartă de lemn, Str. Piatra Mare, 61, sec. XVIII În oraşul Azuga • Casa Costache Corolea, Str. Parcului, 19, înc. sec. XX. Bogăţia şi varietatea potenţialului turistic antropic, pus în evidenţă de calităţile

patrimoniului construit, recomandă zona Văii Prahovei pentru practicarea unor activităţi turistice diverse, în care tipurile de turism susţinute de potenţialul natural, pot fi completate cu succes pe baza potenţialului antropic, prin turism cultural în special.

Page 176: TITLU PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL …mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/... · titlu: plan de amenajare a teritoriului ... proiectant: universitatea

175

Borderou de piese desenate

1. Plan de amenajare a teritoriului zonal inter-orăşenesc – Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov, Braşov (Poiana Brşov). Contextul regional. Situaţia existentă.

2. Plan de amenajare a teritoriului zonal inter-orăşenesc – Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov, Braşov (Poiana Brşov). Patrimoniul natural - Situaţia existentă. Probleme şi disfuncţionalităţi.

3. Plan de amenajare a teritoriului zonal inter-orăşenesc – Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov, Braşov (Poiana Brşov). Zone de risc natural. Situaţia existentă.

4. Plan de amenajare a teritoriului zonal inter-orăşenesc – Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov, Braşov (Poiana Brşov). Populaţia şi aşezările. Situaţia existentă.

5. Plan de amenajare a teritoriului zonal inter-orăşenesc – Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov, Braşov (Poiana Brşov). Patrimoniul construit. Situaţia existentă.