Cuprins:

1. Categoria „Proprietate” în teoria economică. Scurtă prezentare.

2. Conceptul, obiectul si subiectul proprietatii

3. Proprietatea : formele si evolutia proprietatii .

4. Formele proprietatii in economia de piata

5. Dreptul de proprietate .

6. Proprietatea si activitatea economica

7. Proprietatea in sistemul economiei contemporane

8. Proprietatea si relatiile dintre oameni .

Categoria „Proprietate” în teoria economică. Scurtă prezentare.

În această secţiune vom studia anumite secţiuni economice referitoare la proprietate. Nu este necesară o cunoaştere foarte amănunţită a problemelor economice pentru a înţelege materialul ce urmează, deoarece prezentarea lui s-a făcut la un nivel elementar. Cele ce urmează servesc două scopuri. Pe de o parte, aş vrea să accentuez, încă o dată, natura inseparabilă a conexiunii dintre economie şi proprietate. Pe de altă parte, voi oferi câteva instrumente economice de bază pentru interpretarea şi explicarea dreptului de proprietate.

Analiza economică a dreptului de proprietate a devenit un instrument esenţial al discursului juridic din ultimii douăzeci de ani. De vreme ce proprietatea este o instituţie fundamentală a pieţei capitaliste, ne dăm bine seama că înţelegerea modului în care funcţionează şi reacţionează piaţa în faţa legii este esenţială pentru analiza politică, pentru proiectarea legilor şi pentru interpretarea juridică.

Sergiu Baieş, Nicolae Roşca menţionează în lucrarea sa că interesul de a poseda bunuri materiale ţine de natura omului şi pe parcursul întregii vieţi el tinde spre a-şi satisface propriile cerinţe. Acest interes a pătruns individual până în măduva oaselor şi se manifestă, de regulă, prin naşterea şi existenţa unei senzaţii deosebite – simţul de stăpân, de proprietar. Această senzaţie fiind ocrotită prin norme legale, duce la creşterea eficienţei şi prin urmare la înmulţirea bogăţiei proprietarului, iar prin aceasta şi la majorarea patrimoniului statului.

Există politică a statului este în strânsă legătură cu cantitatea de bunuri pe acre o deţine populaţia ţării şi cu suma de bani pe care aceştia o jertfesc pentru întreţinerea aparatului de stat. Deci bunăstarea statului este dependentă de bunăstarea poporului său. Şi dacă statul adoptă norme juridice care sânt eficiente şi au capacitatea de a descătuşa iniţiativa privată, iar soluţiile alese la examinarea litigiului nu au ca scop conservarea bunurilor şi contribuie la intensificarea circuitului civil, astfel de norme vor avea susţinerea în societate.

Noţiunea termenului de proprietate cum este firesc, are mai multe valenţe (sensuri, accepţiuni).

Din punct de vedere filosofic termenul de „proprietate” trebuie privit în strânsă legătură cu ideea de personalitatea umană, pentru că proprietatea fiind o relaţie socială, constituie tărâmul de natură economică, în care omul se manifestă şi îşi asumă responsabilitatea posedând şi dispunând de lucrurile al cărui proprietar este.

Optica filosofică asupra proprietăţii înfăţişează proprietatea ca fiind o relaţie socială, un raport social, cu acţiune în planul existenţialităţii.

Structurile economice exprimate în formele proprietăţii, în măsura în care societatea dată ştie să smulgă întreaga utilitate de la bunurile ce constituie obiectul proprietăţii, fie ea proprietate privată sau publică, se constituie într-un suport solid al existenţei acelei societăţi, în toate planurile: economice, sociale, politice, spiritual, etc.

Din punct de vedere economic, termenul „proprietate” trebuie privit prin conţinutul său social, adică trebuie înţeles ca fiind suma relaţiilor materiale între indivizi şi socio-grupuri cu privire la bunurile existente.

Bunurile văzute prin conceptul economic de bun, sunt infinite ca număr şi varietate şi sunt caracterizate prin variabilitatea în timp. Din acest motiv, relaţiile dintre oameni cu privire la bunuri sunt la fel de numeroase, de mare varietate şi schimbătoare în

2

timp. Este motivul pentru care noţiunea generală de proprietate îşi pierde determinabilitatea concretă, rămânând o abstracţie ştiinţifică aplicabilă tuturor timpurilor şi formelor concret-istorice de apreciere a bunurilor.Economia de piaţă care se îndreaptă ţara noastră se înfăţişează ca o realitatea cât se poate de diferită de la ţară la ţară, de la zonă geografică la zonă geografică, ceea ce însă constituie caracteristica acestei organizări este pluralismul formelor de proprietate. Este uşor de observat că proprietatea a constituit şi constituie o permanenţă în istoria societăţii omeneşti, ceea ce face ca în doctrinele economice, social-politice şi filosofice să ocupe un loc dintre cele mai importante.

CONCEPTUL, OBIECTUL ŞI SUBIECTUL PROPRIETAŢII

Proprietatea este un concept complex, cu o încărcătură juridică, filosofică şi economică. În sens juridic proprietatea reprezintă „dreptul de a utiliza şi de a dispune de un bun, într-un mod excesiv şi absolut, sub rezerva unor limitări precizate de legiuitor”.

Optica juridică a proprietăţii exprimă relaţia de posesiune a ceva de către cineva. Viziunea filosofică fundamentală ideea de proprietate, pornind de la personalitatea umană : în proprietate omule se implică şi se realizează ca fiinţă totală, manifestându-şi responsabilitatea prin proprietatea pe care o posedă, de care dispune şi pe care o integrează social prin folosire eficientă .

În sens economic, proprietatea este definită ca totalitate a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, relaţii legate de norme istoriceşte determinate pe plan social. Ca raport socio-economic,proprietatea exprimă :

Dreptul de posesiune al bunurilor; Dreptul de dispoziţie asupra obiectului proprietăţii; Dreptul de gospodărire, administrare, gestionare a bunurilor; Dreptul de a culege roadele utilizării proprietăţii.

În cadrul acestor atribute, dreptul de posesiune are rol hotărâtor,din acesta decurgând toate celelalte. Aceste atribute reprezintă monopolul proprietarului, înstrăinarea lor fiind o funcţie exclusivă acestuia: înstrăinarea lor totală generează relaţii de vânzare-cumpărare, donaţie, moştenire; iar înstrăinarea lor parţială provoacă relaţii de închiriere, arendare, concesionare.

Atributele menţionate ale proprietăţii nu trebuie înţelese simplist, în sensul că se rezumă la puterea de „a deţine, a folosi şi a dispune de lucruri”. În jurisprudenţa vestului se operează cu conceptul de proprietate înţeles ca „un set de drepturi”, care determină legitimitatea participării la procesul de dezvoltare socială.

În esenţă, proprietatea exprimă unitatea dintre obiectul şi subiectul ei. Obiectul proprietăţii îl formează bunurile, în întreaga lor tipologie :

1. bunurile de consum, vizează omul ca fiinţă biologică, consumator de bunuri,

2. bunurile economice sau mijloacele de producţie, vizează omul ca factor de producţie.

Societatea este interesată atât în dezvoltarea producţiei de bunuri de consum cât şi a bunurilor economice, de volumul şi productivitatea acestora din urmă depinzând, în bună parte, posibilitatea de multiplicare a întregului obiect al proprietăţii.

3

O formă distinctă a proprietăţii, care prezintă mult interes pentru ingineri este proprietatea intelectuală, industrială şi comercială, reprezentată de patente, mărci de fabrică sau comerciale, dreptul de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, desene şi modele industriale, scheme ale configuraţiei circuitelor integrate şi altele.

Subiecţi ai proprietăţii sunt :1. persoane fizice;2. persoane juridice;3. statul, care prin intermediul administraţiei publice, deţine, utilizează şi

gestionează o anumită parte din bunurile societăţii;4. organizaţiile internaţionale , constituite prin aderarea anumitor agenţi din

diferite ţări.În economia contemporană, odată cu progresul tehnico-ştiinţific, cu sporirea

considerabilă şi diversificarea obiectului proprietăţii,se îmbogăţeşte structura raportului de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptându-se noilor condiţii,permiţând dezvoltarea continuă a economiei de piaţă. Astfel, se accentuează pluralismul formelor de proprietate, se intensifică raporturile de competiţie între formele proprietăţii, are loc întrepătrunderea sferelor publice şi private ale proprietăţii. Constituindu-se proprietatea mixtă, se amplifică intervenţia statului în economie. În aceste condiţii, drepturile de proprietate formează o parte tot mai importantă din regulile care guvernează majoritatea interacţiunilor economice, hotărând ce mişcări economice trebuie făcute. Pluralismul formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei, oferă posibilităţi neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi mecanismele pieţei. Revoluţia managerială determină trecerea puterii de decizie şi a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat şi pe planul redistribuirii veniturilor. Creşterea intervenţiei statului în economie îşi face simţită tot mai mult prezenţa prin parteneriat, în sensul transformării statului intr-un veritabil partener pentru întreprinzători, integrându-se organic în mecanismul economiei de piaţă.

Proprietatea : formele si evolutia proprietatii .

In legatura cu notiunea de proprietate, in decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea opuse: una juridica, alta filozofica si alta economica. In sens juridic, proprietatea exprima relatia de posesiune “a ceva” adica a unui bun economic, de catre “cineva”, adica o persoana fizica sau juridica.

Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca “fiinta totala”, dupa acestia problema proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general.

Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un raport de insusire a unor bunuri de catr eom.

In concluzie, proprietatea reprezinta totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu bunurile, relatii reglate de nrome istoriceste stabilite pe plan social.

Din analiza proprietatii in sens eocnomic, rezulta faptul ca ea apare odata cu societatea umana si va dispare prin desfiintarea acesteia.

Relatiile de proprietate au fost analizate inca din antichitate. Astfel, in dreptul roman erau consemnate trei atribute ale proprietatii:

4

- dreptul de utilizare;- de a culege roadele;- de a dispune de obiectul proprietatii.

In prezent, atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind:- dreptul de posesiune;- dreptul de utilizare;- dreptul de dispozitie ;- dreptul de uzufruct.Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora

fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii.

Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza unui contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv. Daca instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent are loc prin actul de donatie sau prin actul de mostenire.

Transmiterea temporara a unor atribute ale proprietatii genereaza relatii de proprietate specifice si anume:

a. instrainarea dreptului de posesiune genereaza relatii de inchiriere, locatie de gestiune, concesionare, arendare, credit etc.

b. instrainarea temporara a dreptului de utilizare, conducere si gestionare a obiectului proprietatii genereaza relatii manageriale;

c. instrainarea temporara a dreptului de culegere a roadelor genereaza relatii de uzufruct.

Obiecutul proprietatii il reprezinta bunurile, obiectul comun al vietii economico-sociale. Acestea au o dubla determinare: existentiala si economica.

Subiectul proprietatii il reprezinta agentii economici, ce pot fi:- persoane fizice;- persoane juridice;- statul.In evoluta societatii omenesti s-au cunoscut doua tipuri de proprietate si anume:- proprietatea colectiva- proprietatea particulara

Proprietatea colectiva sau obsteasca – o intalnim in societatile primitive, ea fiind determinata de nivelul redus al tehnicii si tehnologiei ce a generat munca in comun ca singurul mod de supravietuire a omului. Toti membrii colectivitatii stapaneau in comun conditiile de munca si bunurile create – aveau o pozitie egala fata de acestea – colectivitatea respectiva fiind titular al proprietatii.

Proprietatea particulara – individuala apare treptat, odata cu evolutia societatii.

In prezent coexista urmatoarele forme de proprietate:a. proprietate particulara, care are mai multe forme:

- proprietate indivduala;- proprietate privat-individuala;- proprietate privat-asociativa

b. proprietate publica

5

c. proprietate mixta.Proprietatea particulara, indiferent de forma sub care se manifesta asigura

libertatea economica a individului, reprezinta baza liberei de initiative. O astfel de latura a libertatii se manifesta in initiativa libera a agentului economic de a fi intreprinzator.

Libera initiativa bazata pe proprietatea particulara creaza acel comportament al agentilor economici ce determina realizarea unei activitati economice eficiente, profitabile pentru fiecare producator si consumator in parte, ca si pentru societate in ansamblul sau.

Acolo unde proprietatea particulara este ingradita prin existenta unor monopoluri de stat sau prin masuri dictatoriale ale partidelor guv ernamentale, pe cai de constrangere extraeconomica, libera initiativa este lichidata sau restransa, ea inceteaza a mai fi o sursa de eficienta si rentabilitate, in astfel de cazuri asistam la o “instrainare” a oamenilor fata de procesul de productie si de rezultatele acestuia.

Proprietatea , o formă socială, istoriceşte determinată, de însuşire a bunurilor materiale de către oameni. Demonstrând că proprietatea este un raport social care ia naştere între oameni în legătură cu însuşirea acestor bunuri, şi în primul rând a mijloacelor de producţie, K. Marx a combătut concepţia burgheză care o definea ca un raport între om şi obiect. Proprietatea nu se poate confunda cu dreptul de proprietate, care nu este altceva decât expresia juridică a relaţiilor de proprietate. Nu obiectul în sine constituie proprietatea, după cum nici calităţile naturale ale bunurilor însuşite nu determină caracterul proprietaţii, ci natura relaţiilor sociale care iau naştere în legătură cu această însuşire. Spre deosebire de concepţia burgheză, care declară proprietatea privată ca fiind veşnică şi imuabilă, marxismleninismul consideră proprietatea ca o categorie istorică, ce se schimbă de la o orânduire socială la alta, încadrându-se în două tipuri fundamentale: proprietatea privată, care stă la baza orânduirii sclavagiste, feudale şi capitaliste, şi proprietatea comună, socială, care a stat la baza orânduirii comunei primitive şi caracterizează orânduirea sclavagistă. La rândul lor, aceste două tipuri de proprietate au cunoscut mai multe forme corespunzătoare unui anumit grad de dezvoltare a forţelor de producţie.

Relaţiile de proprietate reprezintă elementul fundamental al relaţiilor de producţie, ele determinând toate celelalte raporturi sociale, politice, juridice, familiale etc. Astfel, orânduirile bazate pe proprietatea privată s-au caracterizat prin relaţii sociale bazate pe exploatarea omului de către om, iar cele bazate pe proprietatea comună, socială, prin relaţii de colaborare şi ajutor reciproc. Prima formă de proprietate a fost cea obştească din comuna primitivă, determinată de nivelul foarte scăzut de dezvoltare a forţelor de producţie, de cantitatea redusă a mijloacelor de trai. În aceste condiţii, când oamenii izolaţi nu puteau face faţă forţelor naturii, era necesară munca în comun şi, prin urmare, stăpânirea în comun a mijloacelor de producţie. Dominaţia proprietăţii sociale excludea inegalitatea de avere, exploatarea muncii altuia, etc. Dezvoltarea forţelor de producţie, posibilitatea creării plus-produsului au determinat apariţia proprietăţii private şi, pe această bază, trecerea la o nouă orânduire socială.

Proprietatea se defineste prin : - asamblul bunurilor pe care le stapaneste o persoana , o families au o

institutie ;

6

- ansamblul bunurilor pe care o persoana , o families au o institutie le are asupra unor bunuri;

- raportul social privind dreptul unei persoane , familii sau institutii asupra bunurilor .

Proprietatea izvoraste din : - dreptul primului venit ;- contractul incheiat intre persoana care munceste si intreprinzator ; - dreptul de mostenire asupra bunurilor accumulate de ascendenti .

Bunurile se pot afla in proprietate private sau in proprietate publica . Proprietatea private sau particulara are un character personal . Proprietarul are

control deplin asupra bunurilor pe care le poseda , putand interzice altor persoane sa le intrebuinteze .

Proprietatea private a aparut sub forma de proprietate individuala si mai tarziu sub forma de priproetate asociativa , pe baza de titluri de proprietate (actiuni) .

Proprietatea publica nu are character personal . Ea presupune folosirea bunurilor in comun;o persoana care utilizeaza un bun aflat in proprietate publican u poate interzice altora sa il intrebuinteze .

Proprietatea publica s-a dezvoltat indeosebi sub forma proprietatii statului . Statul este proprietar de terenuri , paduri , zacaminte naturale , cladiri , ce sunt folosite in interesul public .

De bunurile publice s-a abuzat adesea , fiind considerate ale nimanui . Statul nu s-a dovedit a fi un bun administrator , si tocmai de aceea proprietatea publica nici nu s-a putut dezvolta peste o anumita limita . Proprietatea de stat trebuie sa existe insa fie si numai pentru ca anumite bunuri nu pot fi insusite in proprietatea privata .

FORMELE PROPRIETĂŢII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Istoria economică atestă existenţa concomitentă a mai multor forme de proprietate, în cadrul fiecăreia distingem mai multe modalităţi de însuşire a factorilor de producţie şi de exercitare a prerogativelor proprietăţii de către subiectul acesteia. Atât formele proprietăţii cât şi formele ei de gestiune diferă în timp şi spaţiu. Diversitatea formelor de proprietate şi de gestiune a acestora depinde de: epocile istorice, natura sistemelor economice, sistemul intereselor, competiţia internă şi externă, specificul producţiei, gradul de eficienţă economică, dimensiunea unităţilor economice etc.

În economia de piaţă contemporană coexistă următoarele forme principale : proprietatea privată, cu forma de administrare individuală, individual-

asociativă, privată de familie şi privat-asociativă; proprietatea publică, aflată în proprietatea statului şi în proprietatea

unităţilor administrativ-teritoriale ; proprietatea mixtă, rezultată prin combinarea formelor de proprietate

privată şi publică, atât în cadrul naţional, cât şi la nivel internaţional.Proporţia fiecărei forme de proprietate în cadrul economiilor naţionale diferă. În

general în ţările cu economie de piaţă proprietatea privată ocupă locul central, predomină. Compatibilitatea multiplelor forme de proprietate are sens şi suport în creşterea eficienţei

7

economice şi în modernizarea aparatului tehnic al societăţii. Eficienţa şi raţionalitatea economică reprezintă criteriul absolut de apreciere a tuturor formelor de proprietate, care se află într-o permanentă competiţie.

Ca formă principală a proprietăţii în economia de piaţă, proprietatea privată se distanţează de celelalte forme prin următoarele avantaje :

asigură autonomie deplină unităţilor economice, constituind fundamentul libertăţilor individuale şi al democraţiei economice;

generează o concurenţă reală între agenţii economici; stimulează libera iniţiativă în înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor; asigură o cointeresare înaltă şi o motivare superioară în muncă; permite o mai bună adaptare a activităţii unităţii la cerinţele schimbătoare

ale pieţei, diminuând astfel riscul; asigură răspundere maximă pentru valorificarea factorilor de producţie ai

unităţii pentru sporirea eficienţei ei economice .Prin toate aceste virtuţi, proprietatea privată susţine în mod constant interesul

pentru o activitate economică performantă. Datorită acestor avantaje, în sistemul economiei de piaţă întreprinderea privată este considerată tipul fundamental şi caracteristic de organizare a unităţilor economice. Cu toate acestea, proprietatea privată nu este lipsită de unele limite, care pot fi însă înlăturate sau atenuate prin intervenţia statului. Între aceste limite avem în vedere faptul că proprietatea privată :

conţine tendinţe de extindere continuă, de concentrare şi centralizare, conducând treptat la monopoluri, cu urmări negative asupra funcţionării mecanismului economiei;

permite tendinţe de speculă cu mărfuri şi titluri de proprietate; poate favoriza o stare de nesiguranţă materială şi nelinişte în rândul proprietarilor

mici şi mijlocii; favorizează polarizarea societăţii între bogaţi şi săraci, iar prin posibilitatea

moştenirii conduce la formarea unei pături parazite.În ceea ce priveşte proprietatea publică, constituită în principal pe calea

naţionalizărilor şi a unor investiţii speciale, ca avantaje de reţinut : cuprinde unele domenii devenite în mod tradiţional de utilitate publică,

cum ar fi :transportul feroviar, telecomunicaţii, poşta, reţelele de apă, gaze, reţele electrice, exploatarea şi conservarea unor resurse ale solului şi subsolului etc.

se angajează în activităţi cu riscuri mari dar necesare societăţii, pentru care întreprinzătorii privaţi nu manifestă interes, cum ar fi :cercetarea ştiinţifică şi cercetarea spaţială;

asigură populaţiei un acces mai larg la unele nevoi sociale :asistenţă sanitară, învăţământ public, activităţi culturale ;

oferă o mai mare stabilitate locurilor de muncă;toate aceste virtuţi ale proprietăţii publice prezintă importanţă deosebită pentru

dezvoltarea oricărei economii naţionale, dar efectul lor se poate reduce dacă nu se acţionează consecvent în direcţia atenuării consecinţelor şi limitelor acesteia.

Astfel, în modul de organizare şi conducere a activităţii unităţilor economice trebuie ţinut seama de faptul că proprietatea publică :

8

1. limitează iniţiativa şi creativitatea în procesul muncii, nivelul câştigurilor fiind relativ mai redus;determină înstrăinarea lucrătorilor de mijloacele de producţie folosite, limitând

interesul şi răspunderea în activitatea lor;2. datorită existenţei mai multor verigi administrative, favorizează elemente de

birocratism, care întârzie în luarea deciziilor şi reduce capacitatea de adaptare la schimbările pieţei;

3. poate admite nerentabilitatea unor întreprinderi care supravieţuiesc prin subvenţii de la bugetul de stat.Proprietatea publică ocupă un loc mai puţin important în SUA, Elveţia, şi are o

pondere mai mare în ţări ca :Franţa, Italia, Germania, Austria, Anglia. În general, în toate ţările dezvoltate economic există un sector public puternic, care contribuie cu 25% la producţia de bunuri economice şi la ocuparea forţei de muncă. Rolul sectorului public este determinant în sistemul de învăţământ, ocrotirea sănătăţii, justiţiei, protecţie socială.

Analiza comparativă a proprietăţii private şi a proprietăţii publice, sub aspectul avantajelor şi limitelor conduce la concluzia că prezenţa lor în economia de piaţă se impune în mod obiectiv, fiecare , în virtuţile proprii şi funcţiile de compensare, contribuind la dezvoltarea economică şi asigurarea echilibrului general al societăţii. Disciplina de piaţă impune egalitatea ambelor forme de proprietate în faţa legilor economice şi juridice, fiecare unitate economică, indiferent de forma de proprietate, participând la procesul concurenţial general.

Adâncind cercetarea, se pot delimita avantaje şi limite şi în cadrul formelor de gestiune, proprii fiecăreia, ca şi în cazul marii şi micii proprietăţi. Din aceste puncte de vedere, avantajele şi limitele vizează :

capacitatea de adaptare la nevoia socială şi schimbările pieţei; intensitatea interesului, iniţiativei şi responsabilităţii pentru activitatea economică; capacitatea investiţională, de cercetare şi introducere a tehnicii noi; sfera şi intensitatea economiilor de scară, seriilor de fabricaţie şi riscului

economic; formele de organizare, specializare şi conducere a producţiei.

Importanţa deosebită acordată întreprinderilor mici şi mijlocii sunt, în general, mult mai receptive la nevoile pieţei, mai adaptabile la modificări şi mai inovative în abilitatea de a răspunde cerinţelor consumatorilor, aducând o contribuţie semnificativă la îmbunătăţirea mediului competiţional, specific oricărei economii de piaţă. În plus, fiind un segment economic important, creator de locuri de muncă în sectoare de activitate supuse unor transformări structurale însemnate, întreprinderile mici şi mijlocii contribuie la stabilitatea socială a zonei respective.

În cele 12 ţări membre ale UE, întreprinderile mici şi mijlocii deţin 41% din totalul forţei de muncă angajate şi 48,5% din volumul total al cifrei de afaceri realizate. În România, întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 18% din totalul forţei de muncă şi 43% din volumul total al cifrei de afaceri realizate.

Proprietatea mixtă, constituită prin diverse forme de cooperare între unităţi publice şi agenţi privaţi, îşi manifestă prezenţa în toate ţările cu economie de piaţă. O structură mixtă poate avea parteneri locali, din ţara în care se constituie şi parteneri din alte ţări, străini sau internaţionali.

9

Opţiunea pentru constituirea unei societăţi mixte are la bază analiza avantajelor şi dezavantajelor care ar putea fi obţinute.

Principalele avantaje, comune ambilor parteneri, ar fi : lărgirea nomenclatorului de mărfuri fabricate şi comercializate ; posibilitatea de adaptare a producţiei la cerinţele şi exigenţele de calitate,

prezentare ale pieţei externe ; beneficierea de calificarea superioară şi tehnica înaltă a partenerilor ; obţinerea de beneficii valutare suplimentare din operaţiuni comerciale sau

financiare ;Ca dezavantaje de reţinut :

diferenţe între metodele de gestiune ale partenerilor care pot împiedica realizarea principiului unităţii de gestiune, deci apariţia neînţelegerilor între parteneri ;

diferenţe în sistemele monetare, juridice, precum şi reglementări privind fiscalitatea, regimul vamal, piaţa muncii etc.

evaluări diferite ale rezultatelor, în funcţie de interesul particular al fiecărui partener, precum şi de sistemul propriu de valori şi instituţii.De analizat ar fi şi avantajele constituirii societăţilor mixte în ţară şi în străinătate.

Astfel, constituirea societăţilor mixte în ţară prezintă următoarele avantaje : cucerirea de noi pieţe şi extinderea pe pieţele partenerilor străini ; importul de materii prime fără a greva balanţa de plăţi valutare ; restrângerea cumpărării de licenţe, acestea putând face parte din aportul

partenerului străin ; valorificarea superioară la export a unor resurse interne ; diminuarea unor importuri de produse prin fabricarea lor în ţară .

Pentru societăţile mixte, constituite în străinătate, avantajele principale sunt :1. posibilitatea de a acţiona pe piaţa ţării respective prin relaţii directe;2. obţinerea de facilităţi vamale în unele ţări;3. efectuarea de operaţiuni financiare care duc la obţinerea de resurse valutare

importante.Procedura de constituire a societăţilor mixte cuprinde ca momente

principale:alegerea partenerului extern , stabilirea obiectului de activitate, alegerea naţionalităţii societăţii mixte, alegerea formei de societate comercială, stabilirea duratei de funcţionare şi a mărimii capitalului social, stabilirea aportului părţilor.

Rezultă, deci, că în economia de piaţă pot exista variate forme de proprietate. Criteriile care decid valabilitatea şi extinderea uneia sau alteia dintre ele sunt eficienţa economică şi eficienţa socială. Esenţial este ca respectiva conlucrare între formele proprietăţii să ducă la cea mai mare eficienţă totală.

10

Dreptul de proprietate .

Drepturile pe care le au oamenii asupra bunurilor se numesc drepturi de proprietate . Posesorul unui bun are puterea de a interzice altora s ail utilizeze . De aceea , drepturile de proprietate implica intotdeauna relatii intre oameni , fiecare fiind obligat sa respecte posesia celorlalti . Proprietarii au drept de control asupra bunurilor pe care el poseda , cat si drepturi asupra veniturilor pe care le aduce bunul respective . Aceasta inseamna ca ei le pot folosi sau instraina dupa cum doresc .

Dreptul de proprietate este aparat de lege , care pedepseste incalcarea lui . Astfel se intampla in caz de furt , talharie sau abuzz in administrarea unor bunuri . Bunurile furate sunt adeseori vandute . Pentru cumparatori exista riscul ca bunurile sa le fie confiscate spre a fi restituite proprietarilor de drept .

Dupa a doilea razboi mondial , in tarile din Europa Centrala si de Est care au intrat in sfera de influenta a fostei URSS , a fost desfiintata , in cea mai mare parte , proprietatea privata , prin nationalizarea caselor , terenurilor , intreprinderilor , incalcandu-se dreptul de proprietate .

Proprietatea si activitatea economica .

Pentru a raspunde la intrebarile referitoare la ce , cat si pentru cine sa produca , oamenii s-au orientatdupa indiciile pe care la ofera piata . Pe piata , producatorii pfera spre vanzare produsele realizate . Producatorii sunt interesati sa-si vandal marfa la prêt cat mai bun . Daca pretul este prea mare , nu vor avea cumparatori , iar daca pretul este prea mic , vor fi in pierdere . Ei trebuie sa stabileasca si cat trebuie sa produca , in functie de incasarile realizate , pentru a obtine castigul maxim posibil . Dar , pentru a decide in legatura cu toate aceste probleme , producatorii tebuie sa fie proprietari , sa dispuna de bunurile pa care le folosesc pentru a produce ceea ace vand .

La baza economiei de piata se afla proprietatea privasta , care ii da individului dreptul de a initia in afaceri , de a le organiza dupa cum crede ca este mai bine , de a angaja lucratori care sa foloseasca bunurile sale in activitati economice si de a-si insusi castigul realizat .

Dupa anul 1989 s-a trecut la crearea unui sistem economic de piata , capabil sa satisfaca trebuintele oamenilor . Principala problema in cadrul acestui proces este privatizarea , adica trecerea intreprinderilor din proprietatea statului in proprietatea particulara . Tot incepand din 1990 s-a inceput si procesul de restituire a pamanturilor , locuintelor etc. persoanelor exproprieate abuziv in timpul regimurilor comuniste .

11

Proprietatea in sistemul economiei contemporane

În economia de piaţă există o strânsă legătură dintre formele de proprietate şi modul de implicare a agenţilor economici în viaţa societăţii. Formele de proprietate pot genera fie interes pentru sporirea performanţelor agenţilor economici, fie dezinteres faţă de întreaga desfăşurare a activităţii economice. S-a dovedit că dezvoltarea societăţii depinde de progresul înregistrat în materie de proprietate.

Proprietatea si relatiile dintre oameni .

Existenta proprietatii influenteaza in mod hotarator relatiile dintre oameni si actiunile pe care acestia le initiaza . Proprietatea este cea mai importanta garantie a libertatii , atat proprietarilor , cat si celor lipsiti de proprietate . Proprietatea privata divizeaza controlul asupra bunurilor intre numerosi oameni care actioneaza independent .

Proprietarul are putere asupra bunurilor sale , dar si asupra oamenilor , pentru ca poate sa le permita sau sa le in terzica acestora accesul la lucrurile de care au nevoie . De aceea se spune ca oamenii stapanesc lumea prin intermediul proprietatii . Pentru a apara libertatea , atat puterea , cat si proprietatea pe care se intemeiaza ea trebuie sa fie limitate.

Proprietatea ofera oamenilor posibilitatea de a avea o viata indestulata , de a-si satisface trebuintele dincolo de limita subzistentei si , mai ales , le ofera siguranta de care au nevoie . In plus , ea le asigura prestigiu si respect din partea celorlalti .

Rolul si importanta proprietatii in viata oamenilor trebuie intelese si din perspective inegalitatilor pe care le creeaza . Ca urmare a drepturilor de proprietate , intre oameni apar inegalitati si de avere , dar si de sanse . Cei care acumuleaza bogatii au alte sanse la educatie si la functiile din societate , decat cei saraci .

Proprietatea a fost considerate de multi ganditori drept principala sursa a raului existent in societate .

Proprietatea genereaza : - invidie ;- rivalitate ;- lacomie .

Documente oficiale.

Din constitutia R.M.:

Articolul 9Principiile fundamentale privind proprietatea

(1) Proprietatea este publica si privata. Ea se constituie din bunuri materiale si intelectuale.

12

(2) Proprietatea nu poate fi folosita in detrimentul drepturilor, libertatilor si demnitatii omului.

(3) Piata, libera initiativa economica, concurenta loiala sint factorii de baza ai economiei

Articolul 126Economia

(1) Economia Republicii Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe proprietatea privata si pe proprietatea publica, antrenate in concurenta libera.

(2) Statul trebuie sa asigure:

a. reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine in conditiile legii;

b. libertatea comertului si activitatii de intreprinzator, protectia concurentei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie;

c. protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara; d. stimularea cercetarilor stiintifice; e. exploatarea rationala a pamintului si a celorlalte resurse naturale, in concordanta

cu interesele nationale; f. refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului

ecologic; g. sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru cresterea

calitatii vietii; h. inviolabilitatea investitiilor persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine.

Articolul 127Proprietatea

(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2) Statul garanteaza realizarea dreptului de proprietate in formele solicitate de titular, daca acestea nu vin in contradictie cu interesele societatii.

(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele si padurile folosite in interes public, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, caile de comunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

13

Articolul 128Proprietatea cetatenilor straini si a apatrizilor

(1) In Republica Moldova este ocrotita proprietatea altor state, a organizatiilor internationale, a cetatenilor straini si a apatrizilor.

(2) Modul si conditiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor fizice si juridice straine, precum si al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sint reglementate prin lege.

Nota: Legea se pune in aplicare incepind cu 1 februarie 1991, cu exceptia articolelor 37 si 38, ce vor intra in vigoare dupa adoptarea legilor Republicii Moldova cu privire la cetatenie si la privatizare in conformitate cu Hot. Parl. nr.460-XII din 23.01.91

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA

14

cu privire la proprietate

Nr.459-XII din 22.01.91

Monitor nr.3-4-5-6 din 30.06.1991

----------

Capitolul I PRINCIPII GENERALE Articolul 1. Dreptul de proprietate in Republica Moldova Dreptul de proprietate in Republica Moldova este recunoscut siocrotit de lege. Proprietarului ii apartine dreptul de a poseda bunurile, de a lefolosi si a le administra. Posedarea bunurilor consta in stapinireaefectiva a bunurilor, folosirea bunurilor consta in intrebuintareacalitatilor utile ale bunurilor, iar administrarea bunurilor indeterminarea destinului bunurilor. Proprietarul are dreptul sa exercite fata de bunurile sale oriceactiuni care nu contravin legilor si nu dauneaza sanatatii oamenilor simediului inconjurator.

Articolul 2. Tipurile proprietatii Republica Moldova exista trei tipuri de proprietate: privata,colectiva, inclusiv colhoznica, si de stat. Stabilirea de catre stat, sub orice forma, a unor restrictii sauavantaje in exercitarea dreptului de proprietate in functie de tipul deproprietate nu se admite.

Articolul 3. Formele proprietatii In Republica Moldova se admite functionarea tipurilor de proprietate in diferite forme organizatorice: individuala, familiala, cooperatista, a societatii pe actiuni, a societatilor economice, a intreprinderii si institutiei de stat, municipala, a organizatiilor si miscarilor obstesti, a organizatiilor religioase, mixta, inclusiv cu participarea cetatenilor si a persoanelor juridice din alte state, precum si alte forme de proprietate care nu sint interzise de lege.

[Art. 3 modif. prin Legea N 757-XV din 21.12.2001]

Articolul 4. Legislatia cu privire la proprietate Prin prezenta Lege in comformitate cu Constitutia Republicii Moldovase reglementeaza relatiile de proprietate pe intreg teritoriulRepublicii Moldova. Raporturile de proprietate neprevazute in prezentaLege se stabilesc de alte acte legislative ale Republicii Moldova, emisein conformitate cu ea, iar in cazurile prevazute in aceste acte - si dehotaririle Guvernului Republicii Moldova.

Articolul 5. Subiectele dreptului de proprietate Subiect al dreptului de proprietate poate fi orice persoana fizica,juridica, statul, precum si organele de autoadministrare locala.

15

Articolul 6. Proprietatea comuna Bunurile pot sa apartina, pe baza dreptului de proprietate comuna,concomitent la doua sau la mai multe persoane cu stabilirea cotelor-parti (proprietate in diviziune) sau fara stabilirea cotelor- parti(proprietate colectiva), indiferent de tipurile proprietatii.

Articolul 7. Obiectele dreptului de proprietate Obiecte ale dreptului de proprietate pot fi: pamintul, subsolul,apele, regnul vegetal si animal, cladirile, instalatiile, utilajele,obiectele culturii materiale si spirituale, banii, hirtiile de valoaresi ale bunuri, precum si produsele activitatii intelectuale.

Capitolul II PROPRIETATEA PRIVATA

Articolul 12. Dreptul de proprietate privata Proprietatea privata sint bunurile, precum si produsele activitatiiintelectuale care apartin cetateanului, ca persoana fizica, cu drept deposesie, folosinta si administrare. Articolul 13. Obiectele dreptului de proprietate privata In proprietate privata pot sa se afle loturi de pamint, plantatiilede pe ele, case de locuit, mijloace de transport, mijloace banesti,actiuni si alte hirtii de valoare, obiecte de uz casnic si de uzpersonal, produse ale activitatii intelectuale, mijloace de productiepentru infaptuirea activitatii economice, productia si veniturileobtinute, precum si alte bunuri cu destinatie de consum si de productie. Modul, conditiile si termenele de transmitere a loturilor de pamintin proprietate cetatenilor Republicii Moldova se stabilesc de Codulfunciar al Republicii Moldova si de alte acte legislative ale RepubliciiMoldova. Membrul cooperativei de locuinte, de constructie a locuintelor, deconstructie a garajelor si al altei cooperative care a depus intreagacota de participatie pentru locuinta, garaj, pentru alta constructie sauincapere ce i s-a dat spre folosinta dobindeste dreptul de proprietateasupra acestor bunuri. Persoana care inchiriaza o locuinta din fondul locativ de stat saudin cel obstesc si membrii familiei ei au dreptul sa rascumpere de laproprietarul ei locuinta sau casa respectiva. Modul si conditiile de dobindire a dreptului de proprietate de catremembrul cooperativei de locuinte, de constructie a locuintelor, deconstructie a garagelor si al altei cooperative si de chiriasullocuintei din fondul locativ de stat sau din cel obstesc, precum sidepunerea de dreptul de proprietate se reglementeaza de actelelegislative ale Republicii Moldova. Articolul 14. Limitarea tipurilor de bunuri care se pot afla in proprietatea privata Actele legislative ale Republicii Moldova stabilesc tipurile debunuri care nu se pot afla in proprietate privata sau pot fi procuratenumai in modul stabilit de ligislatie. Articolul 15. Aparitia proprietatii private Proprietatea privata se creaza si se dezvolta pe baza veniturilorobtinute din activitatea de intreprinzator, pe baza muncii salariate sia veniturilor din mijloacele investite in institutii de credit, in

16

actiuni si in alte hirtii de valoare, pe baza dobindirii de bunuri prinmostenire sau pe alte temeiuri admise de lege. Dreptul de transmitere prin mostenire si cel de mostenire aproprietatii private sint asigurate prin lege. Articolul 16. Exercitarea dreptului de proprietate privata Persoana fizica isi stapineste bunurile, le foloseste si leadministreaza de sine statator pentru a-si satisface necesitatilepersonale, pentru activitatea economica, inclusiv cea de intreprinzator(sub forma de intreprindere privata, gospodarie taraneasca etc.), si inalte scopuri ce nu contravin legii. Articolul 17. Proprietatea membrilor gospodariei taranesti (de fermier) Bunurile folosite in comun de membrii gospodariei taranesti (de fermier) pot apartine unui sau mai multor membri ai gospodariei cu drept de proprietate individuala ori membrilor gospodariei cu drept de proprietate comuna in devalmasie sau cu drept de proprietate comuna in diviziune, daca ultimul este prevazut in contractul incheiat intre ei. Bunuri folosite in comun de membrii gospodariei taranesti (de fermier) pot fi: terenurile, plantatiile de pe ele, constructiile gospodaresti si alte constructii, instalatiile de ameliorare si alte instalatii, vitele productive si de munca, pasarile, tehnica agricola si alta tehnica, mijloacele de transport, utilajele, inventarul si alte bunuri, procurate pentru gospodarie de membrii ei. Dispunerea de bunurile comune se efectueaza cu acordul tuturor membrilor gospodariei taranesti (de fermier). Alte particularitati ce tin de dreptul de proprietate al membrilor gospodariei taranesti (de fermier), precum si al altor membri sau fosti membri ai familiei fondatorului (conducatorului) gospodariei ori al altor persoane asupra bunurilor folosite in comun de membrii gospodariei, sint reglementate de Legea privind gospodariile taranesti (de fermier), Codul civil, Codul funciar, Codul familiei si de alte acte legislative. [Art. 17 in red. Legii N 757-XV din 21.12.2001]

Articolul 18. Regimul juridic al gospodariei auxiliare personale Prevederile articolului 17 se extind si asupra gospodariei auxiliarepersonale. Articolul 19. Proprietatea sotilor Bunurile dobindite de soti in perioada casatoriei le apartin cu

17

drept de proprietate colectiva sau de proprietate separata, daca aceastaeste legalizata in modul stabilit de legislatia Republicii Moldova. Modul de aparitie, infaptuire si de stingere a dreptului deproprietate colectiva sau separata a sotilor este stabilit de Codulcasatoriei si a familiei al Republicii. Capitolul III PROPRIETATEA COLECTIVA

Articolul 20. Dreptul de proprietate colectiva Pentru infaptuirea activitatii economice sau a altei activitati,persoanele fizice si cele juridice unesc averea, cu drept de proprietatecomuna, formind un colectiv cu drept de persoana juridica. Posedarea, folosirea si administrarea bunurilor care se afla inproprietate colectiva se efectueaza in baza unei intelegeri dintreproprietari, iar in caz de divergente - de instanta judecatoreasca, dearbitraj sau de judecata arbitrilor pe baza actiunii intentate deoricare dintre proprietari. In proprietate colectiva pot sa se afle orice bunuri, precum siproduse ale activitatii intelectuale, daca actele legislative aleRepublicii Moldova nu prevad altceva. Articolul 21. Formele proprietatii colective Din proprietatea colectiva face parte proprietatea intreprinderilorde arenda, intreprinderilor colective, cooperativelor, societatilor peactiuni, societatilor economice, uniunilor economice (asociatiilor,concernelor, consortiilor), organizatiilor si miscarilor obstesti,organizatiilor religioase. Articolul 22. Formarea proprietatii colective Formarea si dezvoltarea proprietatii colective este asigurata prindarea intreprinderilor de stat in arenda, prin posibilitatea acordatacolectivelor de oameni ai muncii de a folosi veniturile obtinute de elepentru rascumpararea bunurilor statului, prin transformareaintreprinderilor de stat in societati pe actiuni, precum si prinasocierea benevola a bunurilor cetatenilor si a persoanelor juridicepentru crearea cooperativelor, societatilor pe actiuni, altor societatieconomice. Articolul 23. Proprietatea intreprinderii de arenda In proprietatea intreprinderii de arenda se afla productia fabricataveniturile obtinute si alte bunuri procurate pe seama mijloaceloracestei intreprinderi. In documentele de fondare a intreprinderii de arenda se stabilescmarimea contributiei membrilor colectivului la crearea acestor bunuriprin participarea personala la munca, precum si marimile varsamintelorbanesti si de alta natura. Modul si conditiile de participare a membrilor colectivului de muncaal intreprinderii de arenda la administrarea ei si la repartizareabeneficiilor (veniturilor) sint stabilite de catre arendasi inconformitate cu legislatia Republicii Moldova. Articolul 24. Proprietatea intreprinderii colective Proprietatea intreprinderii colective apare in cazurile treceriituturor bunurilor intreprinderii de stat in proprietatea colectivului demunca, rascumpararii bunurilor arendate sau procurarii bunurilor prinalte mijloace prevazute de lege.

18

Bunurile intreprinderii colective, inclusiv productia si veniturileobtinute, constituie o avutie comuna a colectivului ei. In avutia intreprinderii colective se stabileste rata fiecaruilucrator al ei. Aceste rate cuprind suma depusa de lucrator la bunurileintreprinderii de stat sau de arenda, pe a carei baza s-a formatintreprinderea colectiva, precum si contributia lucratorului la sporireaavutiei acestei intreprinderi dupa crearea ei. Marimea contributiei lucratorului la sporirea avutiei se stabilestepornind de la participarea lui la activitatea intreprinderii. Pentru rata lucratorului intreprinderii colective se calculeaza sise platesc dobinzi a caror marime o stabileste colectivul de munca,pornind de la rezultatele activitatii economice a intreprinderii. Lucratorii care a incetat raporturile de munca cu intreprinderea,precum si mostenitorilor lucratorului decedat, li se plateste costulratei in modul stabilit de documentele de fondare. In cazul lichidarii intreprinderii colective, costul ratei li seplateste lucratorilor (mostenitorilor lor) din bunurile ramase dupaachitarea sumelor luate din buget, de la banci si de la alti creditoriai intreprinderii. Articolul 25. Proprietatea cooperativei Bunurile cooperativei se formeaza pe seama mijloacelor banesti sialtor cote patrimoniale ale membrilor ei, creditelor, produciei obtinutede ea, veniturilor capatate de pe urma realizarii ei si de pe urma alteiactivitati prevazute de statutul cooperativei. In cazul lichidarii cooperativei bunurile ramase dupa achitareasumelor luate din buget, de la banci, de la arendatori si de la alticreditori se distribuie intre membrii cooperativei. Articolul 26. Proprietatea societatii pe actiuni Societatea pe actiuni este proprietar al bunurilor create pe seamavinzarii actiunilor, precum si al celor obtinute de ea de pe urmaactivitatii sale economice si dobindite de ea pe alte cai admise delegislatia Republicii Moldova. Detinatorii de actiuni pot fi persoane juridice si fizice. Modul de constituire a societatilor pe actiuni, statulul juridic sibazele activitatii lor se stabilesc de actele legislative ale RepubliciiMoldova. Articolul 27. Proprietatea societatii economice Proprietatea societatii economice, inclusiv cea a societatii curesponsabilitate limitata, consta din ratele depuse de catreparticipanti, din bunurile obtinute de pe urma activitatii economice sidin cele procurate de ea pe alte cai, admise de legislatia RepubliciiMoldova. Din componenta ratei depuse de catre membrii societatii economicepot face parte fondurile fixe si fondurile circulante, mijloacelebanesti si hirtiile de valoare, precum si dreptul de folosire abunurilor. Membrii societatii economice pot fi persoanele fizice,intreprinderile, institutiile si organizatiile. Articolul 28. Proprietatea uniunii economice Uniunea economica de intreprinderi si organizatii (asociatia,concernul, consortiul etc.) are dreptul de proprietate asupra bunurilorce s-au transmis benevol de catre membrii ei investiti cu drept depersoana juridica, precum si dreptul asupra bunurilor obtinute de pe

19

urma activitatii ei. Uniunea economica nu are drept de proprietate asupraintreprinderilor si organizatiilor care fac parte din ea. Bunurile ramase dupa incetarea activitatii uniunii economice seimpart, conform statutului, intre intreprinderile si organizatiile careau facut parte din ea. Articolul 29. Proprietatea organizatiilor si miscarilor obstesti Organizatiile si miscarile obstesti, inclusiv fondurile debinefacere si alte fonduri obstesti, pot avea in proprietatea lorcladiri, instalatii, fond locativ, utilaje, inventar, mijloace banesti,actiuni, alte hirtii de valoare si alte bunuri necesare pentruasigurarea materiala a activitatii prevazute de statutele(regulamentele) lor. In proprietatea organizatiilor si miscarilorobstesti pot sa se afle de asemenea intreprinderile create inconformitate cu scopurile indicate in statutele (regulamentele) lor peseama mijloacelor acestor organizatii si miscari. Bunurile ramase dupa lichidarea organizatiei obstesti, miscariiobstesti sint folosite in scopurile prevazute de statutul (regulamentul)ei. Articolul 30. Proprietatea organizatiilor religioase In proprietatea organizatiilor religioase pot sa se afle cladiri,constructii, mijloace de transport, obiecte de cult, obiecte deproductie, de menire sociala si de binefacere, mijloace banesti si altebunuri necesare pentru asigurarea activitatii lor, iar in proprietateamanastirilor pot sa se afle si loturi de pamint. Organizatiile religioase au dreptul de proprietate asupra bunurilorprocurate si create de ele pe seama mijloacelor proprii, donatiilorcetatenilor, organizatiilor obstesti, primite de la stat si dobindite pealte cai ce nu contravin legii. Dupa incetarea activitatii organizatiei religioase chestiuneafolosirii bunurilor care s-au aflat in proprietatea ei este rezolvata decatre organele de conducere ale acestei organizatii sau de catreorganizatia religioasa ierarhic superioara, cu participarea organelorlocale ale puterii de stat. Bunurile care s-au aflat in proprietatea organizatiilor religioase,dupa incetarea activitatii lor, trec catre organizatia religioasa cele-a format. Dupa incetarea activitatii organizatiei religioase bunurile ce is-au dat spre folosinta de catre o organizatie de stat, o organizatieobsteasca sau de catre cetateni se restituie fostului lor proprietar. Mijloacele banesti si alte bunuri ce sint proprietate aorganizatiilor religioase pot fi puse sub urmarire. Averea de cult ceapartine organizatiilor religioase nu poate fi pusa sub urmarire pe bazapretentiilor creditorilor. Capitolul IV PROPRIETATEA DE STAT

Articolul 31. Dreptul de proprietate de stat Din proprietatea de stat a Republicii Moldova fac parte bunurile ceapartin Republicii Moldova ca stat cu drept de posesie, de folosinta side administrare. Ea se manifesta sub forma de proprietate de stat siproprietate municipala. Articolul 32. Obiectele dreptului de proprietate

20

de stat si de proprietate municipala In proprietatea de stat a Republicii Moldova se afla pamintul,subsolul, apele, padurile, alte resurse naturale, bunurile organelorputerii de stat si ale administratiei de stat, valorile culturale siistorice, mijloacele bugetului republican, bancile de stat, fondurile deasigurare, fondurile de rezerva si alte fonduri, bunurileintreprinderilor de stat si ale complexelor economiei nationale,institutiile de invatamint, obiectele din sfera social-culturala si altebunuri ce apartin republicii, care se afla atit pe teritoriul RepubliciiMoldova cit si in afara lui. Republica Moldova exercita jurisdictia suprema asupra spatiuluiaerian deasupra teritoriului ei. Din proprietatea municipala fac parte bunurile ce apartin organelorputerii si ale administratiei unitatii administrativ-teritoriale,mijloacele bugetulul local, fondul locativ si gospodaria comunala si delocuinte ale organului de autoadministrare locala, precum siintreprinderile agriculturii, comertului, desevirii sociale,transporturilor, intreprinderile si complexele industriale, deconstructie si cu alt profil, institutiile invatamintului public,culturii, ocrotirii sanatatii si alte obiecte. Articolul 33. Exercitarea dreptului de proprietate de stat Republicii Moldova ii apartine dreptul exclusiv de a stabili, prinintermediul organului ei legislativ suprem, modul de posedare, defolosire si de administrare a proprietatii de stat. Persoanele fizice sipersoanele juridice din alte state si comunitati de state pot beneficiade obiectele proprietatii de stat a Republicii Moldova doar cuconsimtamintul organelor ei respective ale puterii de stat in modulstabilit de legislatia Republicii Moldova. Posedarea, folosirea si administrarea proprietatii de stat aRepublicii Moldova sint exercitate de organul administrarii de statin acest domeniu.

[Alin.2 art.33 in redactia Legii nr.154-XIII din 29.06.94] Articolul 34. Bunurile si competenta intreprinderilor si institutiilor de stat Bunurile care constituie proprietatea statului si sint incredintateintreprinderilor si institutiilor de stat, precum si bunurile procuratede ele de pe urma activitatii de antreprenor, le apartine cu drept deadministrare economica. Dreptul de administrare economica presupune posedarea, folosirea siadministrarea bunurilor si a veniturilor im modul stabilit de proprietarsau de organele imputernicite de el conform legislatiei RepubliciiMoldova. Articolul 35. Competenta organelor de stat Organele de stat, imputernicite sa administreze bunurile statuluirezolva problemele crearii intreprinderii sau a institutiei sistabilirii scopurilor activitatii ei, reorganizarii sau lichidarii ei,exercita controlul asupra eficientei folosirii si asupra integritatiibunurilor statului incredintate ei si alte imputerniciri in conformitatecu legislatia Republicii Moldova. Organele puterii de stat si ale administratiei de stat nu poartaraspundere pentru obligatiile intreprinderilor si institutiilor dinsubordine, iar acestea din urma nu poarta raspundere pentru obligatiileRepublicii Moldova si ale organelor de autoadministrare locala.

21

Articolul 36. Aparitia si realizarea dreptului de proprietate municipala Dreptul de proprietate municipala apare ca urmare a transmiteriibunurilor statului catre organele de autoadministrare locala in modulprevazut de actele legislative ale Republicii Moldova, a procurariibunurilor pe seama mijloacelor financiare ale organelor mentionate,precum si a fabricarii productiei de catre intreprinderile siorganizatiile din subordinea lor. Modul de posedare, de folosire si de administrare a proprietatiimunicipale se stabileste de catre organele respective deautoadministrare locala in baza legilor privind autoadministrarea localasi a altor legi ale Republicii Moldova. Articolul 39. Proprietatea intreprinderilor mixte In Republica Moldova pot fi create intreprinderi mixte, proprietaricomuni ai bunurilor carora sint Republica Moldova, un cetatean sau opersoana juridica a Republicii Moldova si un alt stat, un cetatean sau opersoana juridica a lui, precum si o organizatie internationala sau opersoana fara cetatenie. Bunurile aratate in partea intii a prezentului articol fac parte dinproprietatea in diviziune a proprietarilor ei comuni in cazul in caredocumentele de fondare ale intreprinderii nu prevad altceva.Proprietarii comuni beneficiaza de toate drepturile ce rezulta dinactele legislative ale Republicii Moldova. Presedintele Republicii Moldova M.Snegur 22 ianuarie 1991 Nr. 459 - XII

Bibliografie

1. “Economie “. Editia V, Editura Economica, Bucuresti 2000.

22

2. “Bazele teoreiei economice”, Andrei Cojuhari, Chisinau 1993.

3. “Economia: Regulile jocului”, MICHEL DIDIER , editura

Humanitas, 1998

4. Constitutia R.M.

5. Internet

23