Tiberiu-Iulian IVANCEA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”

Comisar şef de poliţie Tiberiu – Iulian IVANCEA

T E Z A D E D O C T O R A T -rezumat-

TEMA: “ GEOPOLITICA RESURSELOR ENERGETICE ŞI

IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII”

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

Gl (r) prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI

Teză elaborată în vederea

obţinerii titlului de DOCTOR

în Ştiinţe Militare şi Informaţii

- Bucureşti 2014 -

NESECRET

2

CUPRINS

INTRODUCERE ________________________________________________________5

CAPITOLUL I. SECURITATEA ENERGETICĂ ŞI DIMENSIUNEA SA ECONOMICĂ 10

1.1. Securitatea energetică ___________________________________________________10

1.1.1. Evoluţia conceptului _________________________________________________10

1.1.2. Principii-cheie ale securităţii energetice ?___________________________________12

1.1.3. Resurse alternative - apariţie şi utilizare _______________________________13

1.2. România şi criza economică mondială în contextul energetic ___________________22

1.2.1. Apariţia crizelor energetice-factori generatori _______________________________22

1.2.2. Interesele economice în regiunea Mării Negre. _________________________25

1.3. Zona lărgită a Mării Negre - zonă cu important potenţial energetic _____________34

1.3.1. Caracteristici geopolitice ___________________________________________34

1.3.2. Zona Mării Negre – zonă de interes politic, economic şi militar _____________37

1.3.3. Factori de risc la adresa securităţii naţionale _______________________________39

1.3.4. Securitatea maritimă în zona Mării Negre _______________________________44

1.3.5 Evoluţii privind stabilitatea şi securitatea în zona Mării Negre. Surse de conflict ____47

CAPITOLUL 2. GEOSTRATEGIA PUTERILOR ENERGETICE GLOBALE ŞI

REGIONALE _____________________________________________________________52

2.1. Geostrategia puterilor energetice globale ____________________________________52

2.1.1. SUA _______________________________________________________________52

2.1.2. China ____________________________________________________________62

2.1.3. Rusia ______________________________________________________________72

2.2. Geostrategia puterilor energetice regionale ______________________________80

2.2.1. Zona Mării Caspice ________________________________________________80

2.2.2. Zona Golfului Persic ________________________________________________84

2.3. Geostrategia energetică a UE __________________________________________93

NESECRET

3

2.3.1. Securitatea energetică a UE __________________________________________93

2.3.2. Politica energetică a UE __________________________________________98

CAPITOLUL 3. INDUSTRIA GAZELOR NATURALE NECONVENŢIONALE –

EXPLORAREA GAZELOR DE ŞIST ŞI A GAZELOR NATURALE LICHEFIATE_105

3.1 Gazele de şist: fracturarea pieţei gazelor naturale convenţionale ________________106

3.1.1. Prezentare generală şi impact global __________________________________107

3.1.2. Obstacole în extracţia gazelor de şist __________________________________112

3.1.3. Perspective pentru extracţia europeană __________________________________116

3.2 Gazul natural lichefiat: securitate în lichiditate ____________________________121

3.2.1 Prezentare generală şi impact global __________________________________121

3.2.2 Obstacole în calea investiţiilor ________________________________________124

3.2.3. Perspectivele de expansiune a gazului natural lichefiat (GNL) european ___128

3.3 Implicaţiile politice ale modificării podului energetic _____________________134

3.3.1. Rusia: Moscova va accepta această modificare ? _____________________135

3.3.1.1. Politici interne _____________________________________________135

3.3.1.2. Relaţiile externe _____________________________________________141

3.3.2. Regiunea Caspică: pe viitor „o nouă Mare a Nordului” _______________146


3.3.2.2. Politicile interne _____________________________________________149

3.3.3. Uniunea Europeană: liberalizarea pieţei – infrastructură critică _________150

3.3.3.1 . Politicile interne _____________________________________________150


CONCLUZII

_______________________________________________________________164

BIBLIOGRAFIE ___________________________________________________179

ACRONIME ŞI ABREVIERI _______________________________________186

NESECRET

5

INTRODUCERE

Creşterea importanţei factorului energetic cu privire la politicile globale din

ultima vreme, susţinută cu sporirea proceselor de dezvoltare şi reformatare

geopolitică a spaţiului global – este o direcţie tot mai pregnantă, dar şi firească a

prezentului nostru, care actualizează în mod inedit chestiunea securităţii

naţionale şi dimensiunea pe care o capătă acea sta în politica externă.

În circumstanţele actuale reconturarea puterilor geopolitice, apelarea la

chestiunea securităţii naţionale, ce acumulează în sine un element geopolitic de

o importanta specială, ne indică, mai întâi de toate, faptul că supravieţuirea

fizică a statului, ca parte integrantă a sistemului politic internaţional, depinde în

mare măsură de resursele disponibile şi de posibilităţile şi capacităţile de a le

valorifica.

Tema actuală a acestei teze este impusă de nevoia conştientizării a trei

elemente constituente ale relaţiilor actuale internaţionale, ce sunt necesare

pentru o construire unitară a ordinii mondiale policentrice şi ca una dintre

dispoziţiile de organizare şi dezvoltare a acesteia. Cele trei componente de care

discutam sunt: „securitatea energetică” şi „geostrategia puterilor energetice” şi

„noile resursele energetice”.

Problemele vechi şi controversate ale lumii contemporane – boom-ul

demografic, necontrolat în anumite zone ale planetei şi îmbătrânirea accentuată

a populaţiei în alte zone, lipsa resurselor de apă, reducerea rezervelor de hrană,

diminuarea resurselor energetice, precum şi degradarea accentuată a mediului pe

areale extinse s-au acutizat şi au devenit probleme deosebite, cu efecte

nebănuite.

În ultimele decenii ale secolului XX, alte fenomene şi-au făcut apariţia:

terorismul, crima organizată şi proliferarea armelor de nimicire în masă.

Complementar, intensificarea conflictelor locale şi regionale, determinate

de cauze de natură etnică, religioasă, teritorială sau ideologică, cu un puternic

substrat economic, au impus dezvoltarea şi amplificarea mijloacelor non-

NESECRET

6

militare de securitate internaţională, instrumental militar al forţei fiind ultima

măsură dorită1.

Balanţa de putere mondială a fost modificată, fără îndoială, odată cu

sfârşitul Războiului Rece.

După prăbuşirea comunismului, într-o serie de ţări cu tradiţie, s-a simţit

nevoia de schimbare şi de apariţie a unor noi mecanisme care să conducă la

promovarea şi consolidarea unei noi ordini politico-economice internaţionale.

Apariţia globalizării, prin integrarea economiilor lumii, a favorizat

creşterea economică, dar a produs şi efecte secundare, cum ar fi adâncirea

decalajelor economice, pauperizarea anumitor zone, criminalitatea

transfrontalieră şi migraţia ilegală.

Evoluţia securităţii mondiale este determinată de nivelul gradului de

interdependenţă şi interacţiune în domeniile economic, politic, tehnologic şi

cultural cu implicaţii deosebite în domeniul creşterii stabilităţii relaţiilor

internaţionale.

În perioada actuală, regulile competiţiei internaţionale sunt stabilite de

puterea tehnologică, de forţa economică a statelor şi de resursele energetice,

făcându-se tot mai puţin apel la războiul clasic.

Astfel, în primul capitol, vom cuantifica rolul securităţii energetice, în

lumea contemporană, luând în considerare spaţiul României şi zona lărgită a

Mării Negre.

Secolul XXI este un secol al interdependenţelor, în care elementul

caracteristic şi integrator îl constituie globalizarea. Aceasta este rezultatul

dezvoltării tehnologice ţară precedent şi, în special, a evoluţiei tehnologiei

informaţiei, care a determinat, mai mult ca niciodată, o comprimare fără

precedent a spaţiului şi timpului. Globalizarea are atât consecinţe pozitive, cât şi

negative, acestea din urmă fiind preponderent de natură nemilitară şi

semimilitară.

1 Dr. Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian -“Lumea 2007”, Enciclopedie Politică şi Militară

(Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007)

NESECRET

7

Caracteristic acestui început de mileniu este faptul că pe arena

internaţională evoluează o multitudine de actori - state, organizaţii internaţionale

interguvernamentale şi neguvernamentale, trusturi media, mari corporaţii

multinaţionale, structuri ale crimei organizate, organizaţii teroriste şi altele

asemenea. Toţi aceşti actori dezvoltă între ei relaţii de competiţie sau de

colaborare. Aceste relaţii se dezvoltă în funcţie de interesele comune sau

divergente, cât şi de apartenenţa sau nu la sisteme comune de valori.

Polarizarea centrelor de putere, evoluţia de la sistemul bipolar, specific

sfârşitului Războiului Rece, trecerea printr-un sistem unipolar, având drept

putere globală dominantă SUA şi reconfigurarea unui sistem multipolar, aşa

cum de fapt a fost întotdeauna sistemul internaţional înainte de sfârşitul celui de-

Al Doilea Război Mondial, constituie evoluţia firească a lumii contemporane,

determinată de dispariţia antagonismului ideologic dintre două sisteme complet

opuse - capitalismul şi comunismul - şi care a fost caracteristica principală a

Războiului Rece.

Confruntarea lumii cu atacurile teroriste de la 11 septembrie a generat

reevaluarea şi modificarea modului în care politica mondială, securitatea şi

apărarea sunt definite, promovate şi realizate.

Cooperarea actorilor internaţionali cu interese generale comparativ cu cele

de grup (statele, organizaţiile internaţionale, coaliţiile) a devenit principala

modalitate, cu eficienţă dovedită, de reacţie în faţa unei ameninţări

neconvenţionale, difuze şi extrem de virulente, precum terorismul.

Adaptarea la mediul internaţional de securitate a devenit un clişeu în

literatura de specialitate. În prezent, conceptul care caracterizează acest efort

globalizat este transformarea economică şi politică a organizaţiilor de securitate.

Reforma şi transformarea sunt procese necesare, obligatorii, impuse atât de de

realitatea aflată în continuă evoluţie cât şi de de resursele (naturale, economice,

umane, financiare) din ce în ce mai rare şi mai greu de obţinut.

Studierea şi analizarea comportamentului actorilor, a cauzelor ce determină

acest comportament şi instrumentelor specifice pe care fiecare în parte, state sau

NESECRET

8

entităţi nonstatale, le promovează şi utilizează, reprezintă priorităţi ale analiştilor

politici şi ale mediului academic. Lumea nu poate fi schimbată, nu poate deveni

un loc mai bun şi mai sigur pentru specia umană fără a opera o schimbare în

prioritizarea diferitelor obiective ale politicii mondiale şi interne.

Fiinţa umană şi comunitatea umană trebuie să devină sau să redevină

prioritatea absolută. Statele şi organizaţiile interguvernamentale trebuie să pună

în centrul politicii lor priorităţile securităţii, bunăstării şi asigurării drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în slujba cărora trebuie să se afle.

Geostrategia, ca teorie şi disciplină ştiinţifică, are în ziua de astăzi un rol

important în a umaniza gestionarea puterii în mediul internaţional şi global. Ea

are rolul de a demonstra modul în care principalii actori - statali şi nonstatali -

gestionează puterea în funcţie de caracteristicile specifice mediului geografic şi

natural şi în care elaborează şi aplică strategii de acţiune specifice utilizării

instrumentelor de putere, adaptat potenţialului fiecăruia în parte.

Este important să se înţeleagă care este mecanismul intim al luării

deciziilor în politica internaţională, să se înţeleagă de ce lucrurile se petrec aşa

cum se petrec şi, mai ales, să se înţeleagă faptul că de multe ori, dacă nu chiar de

cele mai multe ori, imaginea anumitor evenimente, fapte, decizii sau alte

realităţi este diferită de realitatea însăşi. Realitatea şi imaginea sa constituie

astfel una dintre principalele provocări ale politicii internaţionale şi globale.

Astfel, în capitolul 2 examinăm problematica influenţei puterilor energetice

globale şi regionale analizată prin strategiile de politică externă promovate de

acestea.

Securitatea energetică a devenit un sinonim cheie în definirea peisajului de

securitate contemporană. Deşi criza petrolieră din anul 1973 este probabil, cea

mai semnificativă dispută energetică din istoria modernă, conflictele pe tema

energiei continuă să afecteze naţiunile şi cetăţenii din întreaga lume. Conflictele

energetice cu Rusia, din prima decadă a secolului XXI, servesc drept exemple

grăitoare de insecuritate energetică contemporană. Dezacordul din anul 2006

dintre Rusia şi Ucraina, privind resursele de gaz, a oprit livrarea a 100 de

NESECRET

9

milioane de metri cubi de gaze naturale în Europa. În anul 2007, conflictul

energetic Rusia - Belarus a afectat radical economia Germaniei. Ulterior, în anul

2009, în timpul unui conflict cu Rusia, privind preţul gazelor, Ucraina a sistat

furnizarea de gaze din conducta proprie către Europa, într-o încercare de a o ţine

ostatec. Cu toate acestea, inovaţiile din sectorul gazelor naturale

neconvenţionale, cum ar fi gazele de şist şi gazele naturale lichefiate (GNL ) au

influenţat în mod radical relaţiile de securitate energetică dintre Rusia, fostele

republici sovietice şi Europa.

În ultimul capitol tratăm tema industriei gazelor naturale neconvenţionale –

explorarea gazelor de şist şi a gazelor naturale lichefiate. În primul rând, vom

face referire la situaţia actuală privind piaţa de gaze neconvenţionale, la

perspectivele privind explorarea gazelor şi controversele pe această temă.

Aşadar, în acest capitol vom face comparaţii între piaţa contemporană a gazelor

naturale de conductă şi piaţa actuală de gaze neconvenţionale, va analiza

ramificaţiile pe care cele două pieţe le au asupra securităţii energetice europene

şi eurasiatice, perspectivele de viitor pentru extinderi, precum şi posibilele surse

de dispută, ceea ce va conduce la o examinare a implicaţiilor politice viitoare.

NESECRET

10

CAPITOLUL I. SECURITATEA ENERGETICĂ ŞI DIMENSIUNEA SA

ECONOMICĂ

1.1. Securitatea energetică

1.1.1. Evoluţia conceptului

Problemele majore cu care s-a confruntat omenirea în ultima perioadă au

impus, ca o necesitate, reconfigurarea conceptului de securitate, care a reuşit să

se dezvolte şi să capete consistenţă, chiar dacă n-au fost înregistrate conflicte

militare deosebite.

Deşi de sorginte recentă, conceptul de securitate energetică a cunoscut mai

multe accepţiuni, împărtăşite de grupuri mai mici sau mai mari de specialişti2.

Pentru unii, securitatea energetică înseamnă producerea energiei necesare

în propria ţară şi o dependenţă cât mai redusă de importurile externe, având 3

dimensiuni: asigurarea unor surse alternative de aprovizionare, identificarea

unor rute energetice alternative şi securizarea surselor şi rutelor de transport

existente. Realităţile actuale demonstrează că marii consumatori ar trebui să

renunţe la utopia independenţei energetice totale şi să accepte independenţa

energetică3.

Alţii, percep securitatea energetică precum o “pălărie” ce acoperă multe

preocupări legate de energie, creştere economică şi putere politică. Poziţia

ocupată în circuitul şi clasamentul economic determină viziunea asupra

securităţii energetice. Pe cale de consecinţă, industriile energetice energofage şi

consumatorii doresc preţuri rezonabile şi au în vedere posibile întreruperi ale

aprovizionării.

Companiile de petrol şi gaze afirmă că accesul la noi rezerve, dezvoltarea

unei noi infrastructuri şi regimuri de investiţii stabile sunt elemente critice în

procesul de asigurare a securităţii energetice.


(Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007) 3 D.Yergin, Ensuring Energy Security, in „Foreign Affairs” March/April 2006

NESECRET

11

Companiile puternice sunt preocupate în integritatea reţelelor, de riscurile

de subminare a aprovizionării şi securităţii infrastructurii datorită acţiunilor

teroriste, precum şi de mărimea capacităţii excedentare, rezervele strategice şi

surplusul de infrastructură. În concluzie, preţurile şi diversitatea surselor de

aprovizionare, de-a lungul circuitului economic, reprezintă componentele critice

ale securităţii energetice. Securitatea energetică este percepută diferit şi de

“marii actanţi” ai scenei economice, astfel:

- pentru S.U.A., termenul înseamnă reducerea dependenţei de resursele

din Golful Persic.

- Securitatea energetică a Europei poate fi asigurată, în condiţiile în care

Federaţia Rusă se obligă să asigure hidrocarburile necesare, fapt ce-i

asigură Moscovei acces pe pieţele occidentale.

- Pentru China, securitatea energetică înseamnă atât securitatea

aprovizionării (acces la resurse), cât şi securitatea cererii (consum

energetic echilibrat şi protecţia mediului).

Anumite teme de securitate economică şi, în special, liberalizarea pieţei

energetice din Rusia, sunt intens dezbătute cu ocazia desfăşurării unor Summit-

uri G.8. La Summit-ul G.8 desfăşurat la St. Petersburg, din luna iulie 2006,

trebuia să fie semnat un acord care să permită accesul companiilor energetice

ruseşti pe pieţele occidentale, în schimbul recunoaşterii principiilor economice

internaţionale şi accesului investitorilor străini pe piaţa energetică a Federaţiei

Ruse, discuţii şi negocieri care continuă şi în prezent4.

Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop SCHEFFER, a recunoscut

public necesitatea de a include, pe agenda Alianţei Nord-Atlantice, tema

securităţii energetice. “În prezent, din motive evidente, inclusiv posibilitatea ca

teroriştii să atace resursele noastre energetice, este rezonabil ca aliaţii să discute

acest lucru”5.

4 G.8 Summit St. Petersburg, Russia, 2006

5 Jaap de Hoop SCHEFFER, Speech at the 42

nd Munich Conference on Security Policy,

February 4th, 2006

NESECRET

12

Conceptul Strategic al NATO prevede protejarea resurselor vitale de

aprovizionare ca fiind una din problemele critice ale membrilor organizaţiei.

Prin urmare, securitatea energetică nu mai este doar o problemă economică, ea

devine mult mai importantă, chiar vitală, cu implicaţii politico-militare.

Procesul de globalizare a promovat, cu mai multă insistenţă, o serie de mari

companii multinaţionale, cu putere tehnologică, financiară şi economică în

domeniul politico-economic mondial:

Exxon Mobil (valoare de piaţă 362 miliarde dolari), P.P. (225 miliarde),

Shell (205 miliarde), Gazprom (184 miliarde), PetroChina (172 miliarde), Total

(154 miliarde), Chevron (126 miliarde), ENI (114 miliarde), Petrobras Petroleo

Brasil (100 miliarde), Coroco Ph. (83 miliarde) etc.6.

În concluzie, securitatea energetică nu este ameninţată doar de terorism,

tulburări politice, conflicte armate, piraterie, ea este vulnerabilă şi la fenomene

naturale (uragane, cutremure, inundaţii) sau distrugeri provocate de “mâna

omului”. Securitatea energetică trebuie să ţină cont de provocările pe care le

aduce cu sine procesul de globalizare, disfuncţionalităţile sau vulnerabilităţile

dintr-o zonă a lumii, afectează consumatorii din întreaga lume.

-//-


(Studii strategice şi de securitate, Ed. Centrului Tehnic Editorial al armatei, Bucureşti 2007)

NESECRET

80

CAPITOLUL 2. GEOSTRATEGIA PUTERILOR ENERGETICE

GLOBALE ŞI REGIONALE

2.2. Geostrategia puterilor energetice regionale

2.2.1. Zona Mării Caspice

Din punct de vedere geografic, Marea Caspică este localizată la graniţa

dintre Europa şi Asia, fiind delimitată de Munţii Caucaz, la vest, Munţii Elburz,

la sud şi de Deşertul Ustiurt, la est. Aici, în zona Caucazului, există mai multe

focare de conflict simultane, uneori acestea fiind şi interdependente, iar

tensiunile din zonă au implicaţii nu numai asupra stabilităţii zonei, ci privesc şi

ameninţă şi securitatea Vestului. De-a lungul timpului, această mare a fost

cunoscută sub peste 40 de denumiri, acesta fiind un argument în a susţine faptul

că ea a constituit dintotdeauna un element important în ecuaţiile geopolitice,

geoeconomice şi geostrategice ale lumii. Regiunea Mării Caspice este

considerată a fi cea mai importantă zonă din punctul de vedere al resurselor

energetice, după Golful Persic. Conform prognozelor, în anul 2020, la nivel

global se va consuma cu 30% mai mult petrol decât în prezent. Iar în aceste

condiţii, regiunea Mării Caspice pare să asigure resursele energetice pentru

dezvoltarea economică viitoare.

Bazinul Mării Caspice adăposteşte al treilea zăcământ de petrol al lumii,

după cele din Golful Persic şi Siberia. In raportul Departamentului de Stat al

SUA din 1997 prezentat Congresului se remarca faptul că, „dispunând de

rezerve potenţiale (posibil de extras), care ating 200 miliarde barili de petrol (în

jur de 27,5 miliarde tone), regiunea caspică poate deveni jucătorul nou cel mai

important pe piaţa mondială a petrolului în deceniul următor”. Cât despre

rezervele de gaze naturale, sunt identificate în regiune rezerve de 7 trilioane m3

şi estimate rezerve de 20-22 trilioane m7. Cifre mari. Şi cum un adevărat festin

7 Noul proiect geopolitic al Rusiei http://geopolitics.ro/noul-proiect-geopolitic-al-rusiei/

http://geopolitics.ro/noul-proiect-geopolitic-al-rusiei/

NESECRET

81

atrage multă lume, instinctele de posesiune, dorinţele de acaparare, alianţele şi

jocurile strategice nu au întârziat să apară8.

Contradicţiile, tensiunile, crizele şi conflictele din Caucaz formează un

adevărat complex de insecuritate la frontiera sudică a F. Ruse şi la confluenţa

Europei de Est cu Asia Centrală şi de Est5. La baza acestei situaţii trebuie puse

cauze etnice, politice, religioase, economice, culturale, acumulări de

resentimente istorice şi recente. Lor li se adaugă influenţele unor tendinţe şi ale

unor actori internaţionali majori, în contextul mutaţiilor geopolitice şi geo-

economice produse la încheierea Războiului Rece şi în decursul integrării

Caucazului în circuitul economiei mondiale. Specificul regiunii, de spaţiu al

afirmării unor vechi şi noi entităţi etno-politice, pune în lumină mai accentuat

decât în Balcani componenta religioasă a conflictelor într-un spaţiu tradiţional

de ciocnire frontală între creștinism si islamism.

Zona include opt foste republici sovietice: Kazahstan, Kîrgîztan,

Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan (prezentat anterior datorită necesităţii

abordării separate), Azerbaidjan, Armenia şi Georgia, cărora li se alătură, de unii

politologi, Turcia, Afganistan şi Iran. Unii o numesc şi Balcanii Euroasiei,

datorită diversităţilor etnice, a frontierelor trasate arbitrar în perioada colonială

de către puterile străine. O parte din statele amintite stau pe adevărate rezervoare

uriaşe, de hidrocarburi. Astfel, Azerbaidjanul, situat pe malurile Mării Caspice,

este considerat un fel de „robinet” care deschide „rezervorul” de hidrocarburi

din bazinul Mării Caspice. Cu o producţie de 15 milioane tone de petrol şi 5,3

milioane mc de gaze naturale, plus rezerve greu de estimat, Azerbaidjanul este

în atenţia tuturor puterilor economice ale lumii dornice sa se înfrupte din

bogăţiile sale. Şi alte republici fost-sovietice sunt mari producătoare: Kazahstan

(39,7 miliarde tone petrol şi 10,7 mc de gaze în 2001, locul 19 în lume la

producţie), Uzbekistan (7,3 milioane tone de petrol şi 52,2 miliarde mc de gaze

în 2001), Tadjikistan (cu ceva petrol, 31.000 tone în 1996, şi gaze, 32 milioane

mc), Turkmenistan (cu petrol, 8 milioane tone în 2001, dar gaze în cantităţi

8 http://geopolitics.ro/zona-marii-caspice-premise/

http://geopolitics.ro/zona-marii-caspice-premise/

NESECRET

82

foarte mari, 43,8 milioane mc în 2000). Până la destrămarea URSS,aceste cinci

republici atât de bogate în petrol şi gaze erau în sfera exclusivă a sovietelor.

Acum, este o dispută acerbă pentru a obţine o cotă cât mai mare din exporturi,

implicit profituri, de către statele interesate, mari consumatoare. Spre deosebire

de alte zone, cum ar fi zona Golfului Persic, amintitele state sunt într-o zonă

continentală, departe de căile maritime de transport. Ca urmare, soluţia

transferurilor hidrocarburilor este construirea de conducte magistrale de mare

capacitate: oleoducte şi gazoducte. Acestea trebuie să traverseze şi teritoriile

altor state, pe tot parcursul trebuind să existe condiţii bune de securitate şi

stabilitate politică şi socială. Ori, zona se caracterizează prin instabilitate, care

este generată tocmai de interesele divergente ale marilor concurenţi: SUA,

Rusia, China, Uniunea Europeană, Japonia, Turcia. Competiţia fiind mare şi de

durată (mai ales că, potrivit specialiştilor, în timp ce rezervele din zona Golfului

Persic si Arabia Saudită sunt în declin, acestea sunt abia la începutul extracţiilor

intense), principalii competitori s-au grupat.

Marea Caspică reprezintă cel de-al treilea mare depozit de energie, după

Golful Persic şi după Siberia rusească, fiind considerat ultimul vast rezervor de

energie al lumii. Se ştie că, în 1998, Boris Elţîn şi preşedintele kazah Nursultan

Nazarbaev au semnat un acord ce diviza partea nordică a Mării Caspice şi care

deschidea drumul exploatării întinselor rezerve de hidrocarburi pe porţiunea

kazahă a mării. Exista o clauză că numai plafonul maritim putea fi forat,

pescuitul şi drepturile maritime urmând să fie exploatate împreună de statele ce

înconjoară Marea Caspică: Rusia, Iran, Kazahstan, Azerbaidjan şi

Turkmenistan, Acordul a deschis calea unei competiţii acerbe între riveranii

Caspicii care, la rândul lor, încearcă să stabilească, pe cont propriu, relaţii cu

parteneri internaţionali. Numai că transportarea petrolului şi a gazelor către

pieţele internaţionale a rămas nereglementată, lăsând loc disputelor deschise şi

litigiilor teritoriale. Pe de altă parte, ruta petrolului prin această regiune instabilă

politic implică şi probleme de mediu. Sau mai bine zis, argumentul ecologic este

manipulat, atât de Rusia, cât şi de Iran.

NESECRET

83

Nemulţumite că traseele cele mai avantajoase ale petrolului şi gazelor

naturale tind să le ocolească, prin construirea unei conducte pe sub fundul mării,

la care au acces toti, aceste ţări au ajuns chiar să invoce motive ecologice, pentru

a bloca un astfel de proiect. în realitate, frustrarea Moscovei şi a Teheranului

provin din faptul că aceste conducte comune, care ar urma să treacă prin

teritoriile lor, vor cauza pierderi de milioane de dolari, pentru ca în acordul din

1998 se stipulează că pentru forările sub plafonul marii nu se încasează taxe de

tranzit. De asemenea, printr-o astfel de politică, Rusia şi Iranul s-ar fi văzut puse

în situaţia de a pierde controlul efectiv asupra regiunii. Iranul, de asemenea, a

obiectat în privinţa unei conducte sub plafonul mării. Teheranul a spus că Marea

Caspică nu poate fi divizată în sectoare şi că petrolul aparţine tuturor celor 5

state (Rusia, Iran, Kazahstan, Azerbaidjan şi Turkemenistan). Ulterior, Iranul a

declarat că ar putea fi de acord cu divizarea Marii Caspice, doar dacă aceasta s-

ar face în părţi egale, ceea ce ar fi însemnat că Teheranul să controleze 20% din

plafonul maritim, în timp ce o împărţire firească, în acord cu legislaţia

internaţională, i-ar fi acordat mai puţin de 10%. Totuşi, surse occidentale au

afirmat că motivul adevărat al Iranului de a întârzia construirea unei conducte

submarine, era speranţa că SUA îşi vor retrage opoziţia lor şi vor susţine o

conductă mai ieftină ce ar fi putut să traverseze Iranul. Recent, Ayatolahul

Iranului, Ali Khamenei, a lansat propunerea de creare, împreună cu Rusia, a

unei „structuri de colaborare în domeniul gazelor naturale, după modelul

OPEC”. Cele două state deţin împreună circa jumătate din rezervele mondiale

de gaze.

Zona Mării Caspice este astăzi una dintre cele mai importante zone

geostrategice de pe glob.

-//-

NESECRET

163

CONCLUZII

Schimbări majore s-au înregistrat în scenariul strategic European în anul

2014, nu numai în Uniunea Europeană

Schimbări majore au avut loc în scenariul energetic geostrategic european

de-a lungul anului 2014, în cadrul Uniunii Europene (Acordul Consiliului

Europei în ceea ce privește cadrul de acțiune în materie climatică și de energie

pentru anul 2030, cuplarea piețelor de energie electrică, , etc.), şi, concomitent

cu criza UE (Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord,

scăderea prețului petrolului, angajamentele comune de cooperare între China și

America de Nord referitoare schimbările climatice și energia curată, etc.) statele

membre ale UE au definit şi pus în aplicare a politici energetice foarte

importante, prin realizarea unui echilibru adecvat între obiectivele competitive,

securitate și durabilitate.

Politica energetică europeană necesită un management exercitat pe două

niveluri. În primul rând, statele membre și instituțiile comunitare trebuie să

coopereze îndeaproape, atât în scopul de a dezvolta politici comune cât şi să

menţină legătura cu politicile puse deja în aplicare de către fiecare țară, care ar

trebui să se fie diferite, tocmai pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță

cu obiectivele comune.

În al doilea rând, în contrast cu ceea ce se întâmplă pe plan intern în cadrul

UE, competiţia precede cooperarea şi acest lucru se întâmplă nu numai la nivelul

statelor membre ci, de asemenea, la nivelul instituţiilor comunitare care

promovează acţiuni economice europene comune.

În scopul de a evalua importanța strategică a acestor noi resurse de energie,

trebuie să ia în considerare resursele de petrol și gaze neconvenționale alături de

un număr de tendințele existente în ceea ce priveşte cererea şi aprovizionarea cu

energie la nivel global. Acestea includ scăderea consumului de energie în

NESECRET

164

economiile dezvoltate din cauza încetiniri creșterii economică, o mai mare

eficiență și creşterea dependenței de combustibili alternativi.

După incidentul de la Fukushima producerea de energie nucleară a generat

o îngrijorarea crescută față de gestionarea mediului, schimbările climatice,

precum și faţă de dorința unui număr tot mai mare de ţări de a folosi tehnologii

energetice curate.

În plus, producerea de resurse energetice din utilizarea de petrol și gaze

neconvenționale este într-un stadiu incipient și afacere ăn acest domeniu pe

termen lung are momentan multe necunoscute cum ar fi profilul de producţie şi

sustenabilitatea acestor resurse. De aceea, atunci când vine vorba de

extrapolarea trendurilor pe termen lung în ceea ce priveşte fenomenul energetic

este foarte dificil să fii încrezător într-un viitor favorabil.

În capitolul 1 am scos în evidenţă cum zona Mării Negre a rămas un

spaţiu activ din punct de vedere al evenimentelor politice, economice şi chiar

militare care ar putea afecta securitatea regională şi globală. Potenţialul

conflictual existent în zonă, de la conflictele „îngheţate” la cele în stare latentă şi

în derulare, coroborate cu existenţa unor grupări teroriste şi elemente ale crimei

organizate, precum şi cu interesul crescând al unor actori statali şi non statali

faţă de resursele strategice din Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu şi de

nevoia controlului accesului la acestea, va determina o concentrare substanţială

de forţe, mijloace şi, nu în ultimul rând, de investiţii importante.

În aceste condiţii, este posibil ca, în următorii 10-15 ani, bazinul Mării

Negre şi zona adiacentă acestuia să devină nu numai element de dispută, ci şi

cheia securităţii regionale şi continentale.

Focarele de criză/conflict din proximitatea bazinului Mării Negre vor

continua să preocupe organismele internaţionale de securitate şi vor impune în

mod deosebit intervenţia unor forţe multinaţionale de stabilitate dintre care nu

pot lipsi forţele Alianţei Nord-Atlantice.

Pe plan economic, se va înregistra o blocare, cel puţin pentru o perioadă

medie de timp, a proiectelor energetice spre Europa, inclusiv a proiectului

NESECRET

165

conductei Nabucco, concomitent cu impunerea Rusiei ca factor ce poate

condiţiona funcţionarea conductei Baku - Tbilisi - Ceyhan.

Lipsa unor soluţii pentru aceste conflicte „îngheţate” care iată, se pot

reaprinde în orice moment, este un impediment major pentru continuarea

integrării regiunii Mării Negre în spaţiul euroatlantic şi pentru construirea unei

Europe sigure şi stabile. Starea de insecuritate şi teama reuşesc să menţină

existenţa „statelor de facto” din jurul Pontului Euxin, tot aceste stări fiind cele

care au dus la declanşarea conflictelor armate de la sfârşitul anilor ’80 –

începutul anilor ’90. Insecuritatea resimţită de populaţie este o caracteristică a

vieţii de zi cu zi în aceste zone, definind strategiile politice în regiunile

separatiste.

Valoarea strategică a zonei Mării Negre va continua să crească pe măsura

conştientizării reale a importanţei sale de către toţi actorii politici cu interese în

regiune, globali şi regionali, şi a definirii şi aplicării unor politici specifice.

Uniunea Europeană va trebui să elaboreze o strategie mai nuanţată şi mai

cuprinzătoare pentru regiunea Mării Negre, care să depăşească cadrul actual al

iniţiativei „Sinergia Mării Negre” şi să aibă în vedere înfiinţarea unui Acord de

cooperare la Marea Neagră, care să includă UE, Turcia şi toate statele cu litoral

la Marea Neagră cu statut de parteneri egali, urmărind totodată implicarea

deplină a Rusiei, şi care ar putea, într-o etapă ulterioară, să devină o Uniune a

Mării Negre. Un astfel de cadru multilateral ar oferi ţărilor participante

posibilitatea de a-şi consolida cooperarea cu UE în numeroase domenii de

acţiune şi ar permite totodată Uniunii Europene să joace un rol mai activ în

soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor din această regiune, care va contribui

în acest fel, la realizarea securităţii regionale.

China și Rusia au probleme, dar China nu poate reprezenta o amenințare

semnificativă la interesele de bază rusești. Există probleme economice și

politice, desigur, dar China nu se află în centrul preocupărilor strategice ale

Rusiei.

NESECRET

166

Pentru Rusia, preocuparea strategică covârșitoare este fosta Uniune

Sovietică, fără a deveni însă obiectivul său primordial. Ucraina este un element

cheie, și un joc politic și economic de lungă durată şi totodată complex este în

curs. Al doilea joc este în Asia Centrală, unde Rusia îşi afirmă în mod sistematic

puterea. Al treilea este in ţările baltice, în care nu a făcut încă primul pas deşi nu

există conflict în Caucazul de Nord, această zonă va oferi totdeauna oportunităţi

pentru reafirmarea puterii Rusiei în sud. Politica externă a Rusiei este construită

în jurul necesităţii de a cumpăra timp pentru a finaliza evoluției sale.

- // -

Preţul petrolului a atins recent cote minime istorice, iar piețele bursiere

internaţionale sunt extrem de sensibile la declaraţii politice venite din partea

unor regimuri autoritare, cum ar fi cel iranian. Resursele energetice generează

politici internaţionale, în direcţii uneori necunoscute, în acest context

internaţional acut, „criza gazului” provocată de neînţelegerile dintre Rusia şi

Ucraina, respectiv Uniunea Europeana, anului trecut a scos în evidenţă

dependenţa ţărilor europene în special a celor din Centrul şi Estul Europei, de

importurile de energie. În privinţa gazului natural, dependenţa Uniunii Europene

de importuri din Rusia se situează în acest moment la 40% şi este prevăzută să

crească la 60% până în 2030. Datorita rezervelor naturale de care dispune (o

treime din rezervele mondiale de gaz), Rusia devine un actor important în

problema securităţii alimentării cu hidrocarburi la nivel global. Ambiţiile de

superputere energetică internaţională ale Rusiei au fost resimţite acut de ţări din

fostul spaţiu sovietic - proaspetele regimuri portocalii, ca cele din Georgia sau

Ucraina - pentru care alimentarea cu gaz a avut sincope pe perioada iernii, dar şi

de către ţări membre ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeana speră să își reducă dependența de importurile de gaze

din Rusia cu ajutorul așa-numitului Coridor Sudic, o posibila alăturare a Iranului

la proiect după ridicarea sancțiunilor impuse de tarile din Vest fiind așteptata să

contribuie semnificativ la creșterea livrărilor către Europa.

NESECRET

167

Coridorul Sudic, o inițiativa a Comisiei Europene pentru importul gazelor

naturale din Azerbaidjan și tarile învecinate, inclusiv Iran, către sudul Europei,

va deveni operațional cel mai probabil în 2019 și va avea o capacitate inițiala de

10 miliarde metri cubi pe an.

Din perspectiva geostrategiei, oportunitățile politice ale spaţiului geografic

se corelează cu cele ce decurg din ansamblul resurselor puterii economice şi

comerţului, informaţiile, educaţia, viabilitatea şi modernitatea sistemelor

politice, coerenţa. În acest perimetru se operează cu „modele geostrategice”,

construite prin ceea ce s-a numit metoda „deservabilităţii parţiale”. Modelele

geostrategice îndeplinesc o funcţie dublă: ele sunt atât modele de diagnoză,

identificând, de pildă,, turbulenţa geostrategică sau chiar războiul geostrategic

cât, şi modelele tendenţionale prin încorporarea unor scenarii evolutive, prin

estimarea unor tendinţe şi evaluarea probabilităţii de concretizare a acestora.

Geostrategia şi modelele geostrategice evidenţiază un cuplu categorial

definitoriu: tensiunea geostrategică şi echilibrul.

NESECRET

180

BIBLIOGRAFIE

Al-Shahi, Ahmed, Lawiess, Richard I., Middle East and North African

immigrants in Europe, Routledge, 2005

Anderson, James, Geopolitics of European Union enlargement: the fortress

empire, Routledge, 2007

Baker Institute. “Shale Gas and U.S. National Security” Baker Institute

Policy Report, Number 49. Houston: Rice University Baker Institute, October

2011.

Bari, I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti,

2003

Barna, Cristian, Parteneriatul Euro-Mediterranean: Uniunea Europeană şi

Orientul Mijlociu Extins, anul III, nr. 13

Băhnăreanu C., „Arma energetică” în contextul relaţiilor internaţionale

ale începutului de secol XXI, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol

I” Bucureşti, 2007

Blockmans, S., Lazowski, A., The European Union and Its Neighbours: A

Legal Appraisal of the EU's Policies of Stabilisation, Partnership and

Integration, Cambridge University Press, 2006

Bretherton, C., Vogler, J., The European Union as a global actor,

Routledge, 2006

Browne, P., The longest journey: resettling refugees from Africa, UNSW

Press, 2006

Cohen, A., “Energy Security in the Caspian Basin” In Energy Security

Challenges for the 21st Century: A Reference Handbook. Ed., Gal Luft and

Anne Korin. Washington, D.C.: Library of Congress Cataloging-in-Publication

Data, 2009.

Collon,M., Monopoly - L'Otan ă la Conquete du monde, EPO, Bruxelles,

March 2000

NESECRET

181

De Leo, L., The immigrant threat:the integration of old and new migrants

in western Europe since 1850, University of Illinois Press, 2005

De Tinguy, A., Moscova şi lumea. Ambiţia grandorii: o iluziei, Editura

Minerva, Bucureşti, 2008

Dobrescu, P., Globalizare şi integrare europeana, Bucureşti, 2007-2008,

note de curs Maşter Managementul Proiectelor

Domjan, P. and Stone, M. “A Comparative Study of Resource Nationalism

in Russia and Kazakhstan 2004–2008” Europe-Asia Studies 62, no. 1 (January

6, 2010): 35–62.

Ebel, R. and Menon R., ed. Energy and Conflict in Central Asia and the

Caucasus. New York: Rowman & Littlefield Publishers, 2000.

Engdahl, W. F., Monsanto Buys 'Terminator' Seeds Company, Global

Research, August 27, 2006

Fernández, R. “The EU and Natural Gas from Central Asia: Is Nabucco

the Best Option?” Madrid: Real Instituto Elcano, 2010.

Frunzeti, T., Geostrategie, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei,

Bucureşti, 2009

Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2005. Enciclopedie politică şi militară

(Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al

Armatei, Bucureşti, 2005










NESECRET

182

Garrison, J. A. and Ahad, A. “Explaininfg the Central Asian Energy Game:

Complex Interdependence and How Small States Influence Their Big

Neighbors” Asian Perspective 35, (2011): 381–405.

Geantă, N., Strategii energetice în Asia Centrală. II Geopolitica. Anul VII,

nr. 32(4), 2009

Geante, R., Le Kazakhstan ou la geopolitique de l'eurasisme. II Le Monde

diplomatique, Novembre, 2010

Gebrewold-Tochalo, De Belachew, Africa and Fortress Europe: threats

and opportunities, Ashgate Publishing, Ltd., 2007

Ghaleb, A. “Natural Gas as an Instrument of Russian State Power” Letort

Paper. Strategic Studies Institute-U.S. Army War College. October 2011.

Gibney, M. J., Hansen, R., Immigration and asylum: from 1900 to the

present, ABC-CLIO, 2005

Giddens, A., Europa în epoca globală, Editura Ziua, Bucureşti, 2007

Gnesotto, N., Grevi, G., The new global puzzle. What world for the EU in

2025?, European Union, Institute for Security Studies, Paris, 2006

Gresh, A., Radvanyi, J., Rekacewicz, Philippe, Samary, Catherine, Vidai,

Dominique, Atlas - Le monde diplomatique, SC Societatea de Editură LMD

SRL, Bucureşti, 2006

Griffin, R. “Gazprom looks to Restructure European Gas Assets” Platts

Oilgram News. September 26, 2012. Accessed November 6, 2012.

http://www.lexis- nexis.com/.

Hâldan R., Islamul şi Oceanul Planetar, în Geopolitica, Anul IX, Nr. 43

(4/2011), Editura TOP FORM, Bucureşti, 2011

Howorth, J. Security and Defence Policy in the European Union.

Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2007.

Hurst, C. “Liquefied Natural Gas: The Next Prize?” In Energy Security

Challenges for the 21st Century: A Reference Handbook. Ed., Gal Luft and

Anne Korin. Washington, D.C.: Library of Congress Cataloging-in-Publication

Data, 2009.

http://www.lexis-nexis.com/

http://www.lexis-nexis.com/

NESECRET

183

James, S., Security in the Black Sea Region, back to Realpolitik?, articol

apărut în jurnalul „Southeast European and Black Sea Studies”, voi. 8, nr. 2, iun.

2008.

Joppke, C., Selecting by origin: ethnic migration in the liberal state,

Harvard University Press, 2005

Kaczmarski, Marcin. “Domestic Sources of Russia’s China Policy,”

Problems of Post- Communism 59, no. 2 (April 2012): 3–17.

Karaosmanoglu, Aii (2001), Turkey's objectives in the Caspian region. in

The Security of the Caspian Sea Region. Edited by Gennady Chufrin. Oxford

University Press

Kemp, Geoffrey, Corey Johnson, and Tim Boersma. “The Shale Gas

Boom: Why Poland Is Not Ready” German Marshall Fund of the United States.

Khanna, P.. Lumea a doua. Imperii şi influenţă în noua ordine globală,

Editura Polirom, 2008

Larsson, R., Nord Stream, Sweden and Baltic Sea Security. Swedish

Defense Research Agency: Stockholm, 2007.

Lazăr, M., Strategiile Uniunii Europene în Orientul Mijlociu, Geopolitica,

anul III, nr.13

Lucas, R., International migration and economic development: lessons

from low-income countries, Edward Elgar Publishing, 2005

Moran, T. “The Globalization of America’s Defense Industries: Managing

the Threat of Foreign Dependence” International Security 15, no. 1 (1990): 57–

99.

Moştoflei, C., Popa,V., Rolul UE în asigurarea securităţii globale, Edit.

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2008

Mureşan, M., Toma, Ghe., Provocările începutului de mileniu, Editura

U.N.Ap., Bucureşti, 2004

Neguţ, S., Geopolitica.Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti,

2008

Popescu, D., Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1998

NESECRET

184

Rădoi,F., Securitatea energetică - concept şi realităţi, Forumul regional al

energiei - FOREN, Neptun, 2008

Roberts, P., Sfârşitul petrolului. În pragul unui dezastru, Editura Litera

Internaţional, Bucureşti, 2008

Rumer, E., Jeffrey Simon, „Contribuţie la strategia euroatlantică pentru

Regiunea Mării Negre”, Editura UNAp Bucureşti, 2006

Scaesteanu, R., “Magistrala “NATO-portocalie” pentru petrolul din

Caspica?”, ziarul România liberă din 19 Octombrie 2005

Schröer, A. “European Energy Security: A New Pattern of External

Stability and Internal Risks” American Institute for Contemporary German

Studies.

Smith, K. E., European Union foreign policy in a changing world, Wiley-

Blackwell

Stănişoară, M., Promovarea regiunii Mării Negre este şi în interesul

statelor UE, ziarul ZIUA din 06.05.2006

Teixeira, N. S., The International Politics of Democratization:

Comparative Perspectives, Taylor & Francis, 2008

Telo, M., European Union and new regionalism: regional actors and

global governance in a post-hegemonie era, Ashgate Publishing, Ltd.. 2007

Thachuk, K., Transnaţional Threats Smuggling and Trafficking in Arms,

Drugs, and Human Life, Greenwood Publishing Group, 2007

Toma, Gheorghe, Cearapin, T., Homotescu, G., De la securitate

individuală la securitate colectivă, Editura Biotera, 2003

Trenin, D., Post-Imperium: A Eurasian Story. Washington, D.C.: Carnegie

Endowment for International Peace, 2011.

United States Senate. “Energy and Security from the Caspian to Europe” A

Minority Staff Report prepared for the use of the Committee on Foreign

Relation.

Vallelersundi, A., Palacio, The Barcelona Process. A Euro-Mediterranean

North-South Partnership, 2004

NESECRET

185

Verrastro, F. A. “The Role of Unconventional Oil and Gas: A New

Paradigm for Energy” Center for Strategic and International Studies.

Walker, J. W., and S. Enders Wimbush. “Eurasia’s Hinge: It’s More than

just Energy”, German Marshall Fund of the United States.

Wilkinson, P., Homeland security in the UK: future preparedness for

terrorist attack since 9/11, Taylor & Francis, 2007

Yergin, D. “Ensuring Energy Security” Foreign Affairs 85, no. 2 (Mar

2006): 69.

Youngs, R., Energy Security: Europe's New Foreign Policy Challenge,

Taylor & Francis, 2009

Tiberiu-Iulian IVANCEA

Documents

Transcript of Tiberiu-Iulian IVANCEA