Thomas Cathcart Daniel Klein Platon Si Ornitorincul

5/17/2018 Thomas Cathcart Daniel Klein Platon Si Ornitorincul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/thomas-cathcart-daniel-klein-platon-si-ornitorincul 1/19

bonton

c o l e c ] i e c o o r d o n a t \ d e D a n a M o r o i u

http://www.nemira.ro/bonton/

http://www.nemira.ro/bonton/

http://www.nemira.ro/bonton/platon-si-ornitorincul-intra-intr-un-bar-mic-tratat-de---1292



THOMAS W ILSON C ATHCART s-a n\scut `n 1940, a absolvit LiceulNeedham din Massachusetts `n 1957 [i Harvard College `n 1961. A urmat cursuri la diverse seminarii teologice, printre care University of Chicago Divinity School, McCormick Theological Seminary [i Bangor

Theological Seminary. Dup\ `ncheierea studiilor a lucrat `n asisten]asocial\, ocupându-se de membri ai grup\rilor din Chicago, a fost [ef alcomitetului executiv al Spitalului Mercy din Portland [i a manageriat un c\min filantropic pentru persoanele infectate cu HIV/SIDA. Platon[i ornitorincul..., scris\ `mpreun\ cu prietenul s\u de o via]\ DanielMartin Klein, a fost ini]ial refuzat\ de patruzeci de edituri. Acceptat\spre publicare de Harry N. Abrams, a devenit la scurt timp bestsellerinterna]ional, fiind tradus\ `n peste dou\zeci de limbi.

D ANIEL M ARTIN K LEIN s-a n\scut `n 1939 [i a studiat `mpreun\ cu Thomas Wilson Cathcart la Liceul Needham din Massachusetts [i laHarvard College. A lucrat ca scenarist pentru emisiuni umoristice [iconcursuri televizate, scriind texte pentru comici ca Flip Wilson, Lily

Tomlin [i David Fry. A publicat peste treizeci de volume, atât fic]iune,cât [i non-fic]iune, printre care [i o serie poli]ist\ cu Elvis `n rol de de-tectiv. Dup\ succesul volumului Platon [i ornitorincul... [i al continu\riiintitulate Aristotel [i furnicarul merg la Washington (`n preg\tire la EdituraNemira), el [i Cathcart au c\p\tat porecla „Tipii cu filosofia“. ~n prezent lucreaz\ la cel de-al treilea volum de filosofie prin bancuri, intitulat

Heidegger and a Hippo Walk through Those Pearly Gates. Ambii tr\iesc `nNew England al\turi de so]iile lor.

http://www.nemira.ro/catchart-klein
















traducere din limba englez\ADRIANA B|DESCU

NEMIRA

http://www.nemira.ro/


http://www.nemira.ro/bonton/platon-si-ornitorincul-intra-intr-un-bar-mic-tratat-de---1292



Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a RomânieiCATHCART, THOMAS

Platon [i ornitorincul intr\ `ntr-un bar...: mic tratat de filosdotic\ / Thomas Cathcart, Daniel Klein; trad.: Adriana B\descu.-

Bucure[ti: Nemira 2009ISBN 978-973-143-333-2

I. Klein, Daniel

II. B\descu, Adriana (trad.)

14(38) Platon

Text copyright © 2007 Thomas Cathcart and Daniel KleinIllustration credits:© The New Yorker Collection 2000/Bruce Eric Kaplan/cartoonbank.com: pg 24;© Andy McKay/www.CartoonStock.com: pg 38;© Mike Baldwin/www.CartoonStock.com: pg 100, 112;© The New Yorker Collection 2000/Matthew Diffee/cartoonbank.com: pg 132;© The New Yorker Collection 2000/Leo Cullum/cartoonbank.com: pg 146;© Merrily Harpur/Punch ltd:170;© Andy McKay/www.CartoonStock.com: pg 184;

First published in the English language in 2006 by Abrams Image, an inprint ofHarry N. Abrams, Inc.

Original English title: Plato and a Platypus Walk Into A Bar... Understanding

Philosophy Through Jokes

(All rights reserved in all countries by Harry N. Abrams, Inc.)

© Editura Nemira, 2009

Ilustra]ia copertei: Irina DOBRESCURedactor: Oana IONA{CU

Concep]ie grafic\: Dana MOROIU, Corneliu ALEXANDRESCU

Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A.

Orice reproducere, total\ sau par]ial\, a acestei lucr\ri,

f\r\ acordul scris al editorului, este strict interzis\

[i se pedepse[te conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-973-143-333-2




































~n amintirea bunicului nostru filosofic,GROUCHO MARX, care a rezumat sugestiv

esen]a ideologiei la care ader\m, când a spus: „Astea sunt principiile mele; dac\ nu-]i plac,am [i altele.“








5




I

METAFIZICA

Metafizica abordeaz\ Marile ~ntreb\ri `n mod direct:

Ce este existen]a? Care e natura realit\]ii?

Avem liber-arbitru? Câ]i `ngeri pot d\n]ui pe un vârf de ac?

{i de câte persoane este nevoie pentru a schimba un bec?

DIMITRI: Ceva m\ tot fr\mân\ `n ultima vreme, Tasso. TASSO: Ce anume?

DIMITRI: Ce sens are totul?

TASSO: Care tot?

DIMITRI: P\i, [tii tu, via]a, moartea, dragostea… toat\

sarmaua umplut\.

TASSO: Ce te face s\ crezi c\ ar avea vreun sens?DIMITRI: Trebuie s\ aib\. Altfel via]a ar fi…

TASSO: Cum?

DIMITRI: Am nevoie s\ beau ceva.

R

P l a t o n [ i o r n i t o r i n c u l i n t r \ ` n t r - u n ba r… 13

























































TELEOLOGIA

Are universul un scop anume?Conform lui Aristotel, orice `n lume are un telos, adic\ un

]el interior pe care este menit s\-l ating\. O ghind\ aretelos-ul ei: stejarul; acesta e „sensul de a fi“ al ghindei.P\s\rile au [i ele unul, la fel ca albinele. Se zice c\ `nBoston chiar [i fasolea are unul al ei. Telos-ul este parteintegrant\ din `ns\[i structura realit\]ii.

Dac\ cele de pân\ acum vi se par abstracte, iat\ c\ `nanecdota urm\toare doamna Goldstein aduce telos-ul cupicioarele pe p\mânt.

Doamna Goldstein se plimba ̀ mpreun\ cu cei doi nepo]i

ai ei. O prieten\ se opre[te [i o `ntreab\ câ]i ani au.

– Medicul are cinci ani, iar avocatul, [apte, r\spunde ea.

Oare [i via]a omului are un telos? Aristotel a[a credea, considerând c\ telos-ul vie]ii

omene[ti este fericirea – o convingere contrazis\ de al]i fi-losofi `n decursul istoriei. {apte secole mai târziu, Sfântul Augustin era de p\rere c\ telos-ul vie]ii este iubirea deDumnezeu. Pentru un existen]ialist din secolul XX pre-

cum Martin Heidegger, telos-ul omului este acela de a tr\if\r\ a-[i nega adev\rata condi]ie uman\ [i, `n particular,moartea. Fericirea? Ce superficial!

Glumele despre sensul vie]ii s-au `nmul]it la fel de re-pede ca sensurile vie]ii, iar acestea la rândul lor au ]inut pasul cu filosofii.

T H OM A S C A T H C A R T & D A N I E L K L E I N 14









































































Un discipol a auzit c\ pe vârful celui mai ̀ nalt munte din

India tr\ie[te cel mai `n]elept guru hindus, a[a c\ porne[te

la drum, str\bate sate [i ora[e, pân\ ce ajunge la vestitul

munte. Panta e incredibil de abrupt\ [i de multe ori omul

alunec\ [i cade. Când `n sfâr[it atinge vârful cu pricina, e

plin de julituri [i vân\t\i, dar `l z\re[te pe guru, [ezând `n

pozi]ia lotus la gura pe[terii lui.

– O, `n]eleptule guru, am venit la tine ca s\ te `ntreb care

e secretul vie]ii.

– A, da, secretul vie]ii, r\spunde hindusul. Secretul vie]ii

e o cea[c\ de ceai.– O cea[c\ de ceai? Am b\tut drumul pân\ aici ca s\ aflu

sensul vie]ii, iar tu-mi spui c\ e o cea[c\ de ceai?!

Guru ridic\ din umeri.

– Ei, atunci poate c\ nu e o cea[c\ de ceai.

Acest guru [tie c\ a `ncerca s\ formulezi telos-ul vie]ii

este o afacere dificil\. {i mai mult decât atât, nu e treabaoricui s\-[i vâre nasul `n oala – sau cea[ca – respectiv\.

Exist\ o deosebire ̀ ntre telos-ul vie]ii – ceea ce sunt me-nite fiin]ele umane s\ fie – [i ]elul vie]ii unui individanume, ce vrea el s\ fie. Oare Sam, dentistul din povesteaurm\toare, caut\ cu adev\rat telos-ul universal al vie]ii sau `[i vede doar de ale lui? Fiindc\ `n mod cert mama sa arepropria ei idee despre telos-ul vie]ii fiului ei.

Un dentist din Philadelphia, Sam Lipschitz, s-a dus `n

India s\ afle care este sensul vie]ii. Au trecut luni `ntregi [i

mama lui n-a mai primit nici un semn de la el. ~n cele din

urm\, femeia ia un avion spre India, ajunge [i ̀ ntreab\ de cel

















































































mai mare ̀ n]elept de acolo. Este ̀ ndrumat\ c\tre un ashram,

dar la poart\ paznicul `i spune c\ trebuie s\ a[tepte o

s\pt\mân\ pentru o audien]\ la guru [i c\, atunci când va

fi primit\, va avea voie s\ rosteasc\ doar trei cuvinte. Femeia

a[teapt\, preg\tindu-[i cu grij\ vorbele. Când `n sfâr[it i se

permite s\ mearg\ la guru, `i spune:

– Sam, vino acas\!

——————h——————Dac\ ve]i c\uta `n dic]ionar termenul „metafizic\“,

ve]i afla c\ el deriv\ din titlul unui tratat al lui Aristotel

[i c\ se refer\ la `ntreb\ri cu un nivel de abstractizare

aflat dincolo (meta) de observa]ia [tiin]ific\. Acesta se

dovede[te a fi un caz de ceea ce `n latin\ ar fi numit

co]c\rie post hoc . De fapt, Aristotel nu [i-a numit tratatul

„metafizic\“, [i nu pentru faptul c\ aborda ̀ ntreb\ri aflate

dincolo de domeniul [tiin]ific. Numele i-a fost dat `n se-

colul I d.Hr. de un editor al operelor aristoteliene, care a

ales acest titlu fiindc\ respectivul capitol se afla „dincolo“

(adic\ venea dup\) tratatul de fizic\.

——————h——————

ESEN}IALISMUL

Care este structura realit\]ii? Care sunt atributele spe-cifice care fac ca lucrurile s\ fie ceea ce sunt? Sau, a[a cumobi[nuiesc filosofii s\ spun\, care sunt atributele care facca lucrurile s\ nu fie ceea ce nu sunt?
































































Aristotel a stabilit o distinc]ie ̀ ntre propriet\]ile esen]iale[i cele accidentale. Dup\ p\rerea lui, propriet\]ile esen]ialesunt cele `n lipsa c\rora un lucru n-ar fi ceea ce este, iarpropriet\]ile accidentale sunt cele care determin\ cum estelucrul respectiv, nu ce este. Spre exemplu, el considera c\ra]ionalitatea este o caracteristic\ esen]ial\ a fiin]ei umane[i, cum Socrate era o fiin]\ uman\, capacitatea lui de ara]iona era esen]ial\ pentru a fi Socrate. F\r\ aceast\ pro-prietate, Socrate pur [i simplu n-ar fi fost Socrate; n-ar fifost nici m\car o fiin]\ uman\, [i deci cum ar fi putut fi

Socrate? Pe de alt\ parte, Aristotel era de p\rere c\ pro-prietatea aceluia[i Socrate de a fi cârn era doar una acci-dental\; nasul cârn era o tr\s\tur\ ce ar\ta cum era Socrate,f\r\ a fi esen]ial\ pentru ceea ce sau cine era el. Pentru ane exprima altfel, dac\-i lu\m lui Socrate capacitatea de ara]iona, nu mai avem de-a face cu Socrate, dar dac\-ifacem o opera]ie estetic\, va fi tot Socrate, dar cu alt nas.

Ceea ce ne aduce aminte de o alt\ glum\.

Când a `mplinit [aptezeci de ani, Thompson a hot\rât

s\-[i schimbe complet modul de via]\, pentru a tr\i mai mult.

A trecut pe o diet\ strict\, a `nceput s\ alerge, s\ `noate, s\

fac\ b\i de soare. ~n numai trei luni, a pierdut cincisprezece

kilograme, [i-a sub]iat talia cu [aisprezece centimetri, iar

pectoralii i s-au m\rit cu zece. Suplu [i bronzat, decide s\

pun\ cirea[a pe tort cu o tunsoare nou\. Când iese de la

frizer, un autobuz d\ peste el. Z\când pe jos, `n pragul

mor]ii, strig\:

– Doamne, cum mi-ai putut face una ca asta?

Iar o voce din ceruri `i r\spunde:

– Ca s\-]i spun adev\rul, Thompson, nu te-am recunoscut.

















































































Bietul Thompson [i-a schimbat câteva dintre pro-priet\]ile accidentale, de[i ne putem da seama c\ `nesen]\ este tot Thompson. Lucru de care [i el `[i d\seama. De fapt, aceste dou\ condi]ii sunt critice pentruanecdota `n sine. ~n mod ironic, singurul personaj carenu-l recunoa[te pe Thompson e Dumnezeu, despre caream crede c\ este, `n esen]\, atot[tiutor.

Deosebirea dintre propriet\]ile esen]iale [i cele acci-dentale este ilustrat\ de diverse alte glume similare.

Abe: S\-]i spun o ghicitoare, Sol. Ce e verde, atârn\ pe pe-rete [i fluier\?

Sol: Habar n-am.

Abe: Un hering.

Sol: Dar heringul nu-i verde.

Abe: P\i, po]i s\-l vopse[ti `n verde.

Sol: {i nu st\ atârnat pe perete.

Abe: Dac\ ba]i un cui `n el, o s\ stea.Sol: {i nici nu fluier\!

Abe: Ei [i? Nu fluier\!

Versiunea de mai jos probabil c\ nu v-ar aduce multeaplauze la vreun club de comedie, dar v-ar r\spl\ti proba-bil cu o doz\ de simpatie la `ntrunirea anual\ a Asocia]ieiFilosofilor Americani.

Abe: Care este obiectul „X“ care are urm\toarele propriet\]i:

culoare verde, aderen]\ la zid [i capacitate de fluierare?

Sol: Nu m\ pot gândi la nici un obiect care s\ corespund\

acestei descrieri.

Abe: Un hering.




























































Sol: Un hering nu are culoarea verde.

Abe: Nu ca o proprietate esen]ial\, Sol, dragule. Dar acci-

dental, un hering poate fi verde, nu-i a[a? Ia `ncearc\

s\-l vopse[ti [i o s\ vezi.

Sol: {i nu ader\ la zid.

Abe: Dar dac\ `l ba]i accidental cu un cui `n zid?

Sol: Cum po]i s\ ba]i accidental un hering ̀ n cuie pe perete?

Abe: Ai `ncredere `n mine. Orice e posibil. Asta e filosofia.

Sol: Bine, dar heringul nu fluier\, nici m\car accidental.

Abe: Ei [i? D\-m\-n judecat\!

Sol [i Abe se `ntorc spre membrii Asocia]iei Filosofilor Americani, din rândurile c\rora nu se aude nici un sunet.

Sol: Dar ce-i aici, o conven]ie a stoicilor? Hei, chiar [i Nietzsche

a stârnit câteva hohote de râs când s-a luat de Vatican!

Uneori se `ntâmpl\ ca un obiect s\ aib\ propriet\]icare la prima vedere par accidentale, dar se dovedesc afi a[a doar `n anumite limite, a[a cum este ilustrat `nbancul urm\tor:

– De ce este elefantul mare, cenu[iu [i zbârcit?

– Fiindc\ dac\ ar fi mic, alb [i neted, ar fi o aspirin\.

Ne putem imagina un elefant cu dimensiuni reduse;i-am spune un „elefant mic“. Ne putem ̀ nchipui chiar [i unelefant de un maroniu pr\fos; i-am spune „elefant de unmaroniu pr\fos“. Iar un elefant cu pielea nezbârcit\ ar fi„un elefant nezbârcit“. Cu alte cuvinte, caracteristicile mare,cenu[iu [i zbârcit nu trec testul aristotelian de definire a




































































ceea ce este `n mod esen]ial un elefant; ele descriu de fapt cum sunt elefan]ii `n general [i accidental . Bancul subliniaz\ `ns\ c\ acest lucru este adev\rat doar pân\ la un punct.Ceva mic, alb [i neted ca o aspirin\ nu poate fi nicidecumun elefant [i, v\zându-ne `n fa]a unui asemenea obiect,n-am fi deloc tenta]i s\ `ntreb\m: „Ce iei acolo, Bob, o aspi-rin\ sau un elefant atipic?“

Important este c\ m\rimea, culoarea cenu[ie [i aspec-tul zbârcit nu sunt termeni suficient de exac]i pentru a fipropriet\]i esen]iale ale unui elefant. O anumit\ gam\ de

dimensiuni [i o gam\ coloristic\ aparte sunt cele care,printre alte caracteristici, determin\ dac\ ceva este un ele-fant sau nu. Zbârceala, pe de alt\ parte, ar putea fi o pist\fals\ sau, altfel spus, un hering fluier\tor.

RA}IONALISMUL

S\ trecem acum la ceva cu totul diferit, o [coal\ de me-tafizic\ din care au izvorât volume de satir\ literar\ ab-solut f\r\ ajutorul nostru. Exist\ o singur\ problem\:glumele n-au poant\.

Când filosoful ra]ionalist Gottfried Wilhelm Leibniz,din secolul al XVII-lea, a spus „Aceasta este cea maibun\ dintre lumile posibile“, s-a expus la nemiloase ri-diculiz\ri. Totul a `nceput un secol mai târziu, cuCandide, simpaticul roman al lui Voltaire despre untân\r pl\cut (Candide) [i mentorul s\u `n ale filosofiei,dr. Pangloss (`ntruchiparea voltairian\ a lui Leibniz). ~nc\l\toriile sale, Candide vede biciuiri, execu]ii injuste,




































































epidemii [i urm\rile unui cutremur „modelat“ dup\ celcare a distrus Lisabona `n 1755. Nimic nu poate zdrun-cina `ns\ convingerea lui Pangloss, c\ „Totul e spre bine `n cea mai bun\ dintre lumile posibile“. Când Candided\ s\-l salveze de la `nec pe Jacques, un anabaptist olan-dez, Pangloss `l opre[te demonstrându-i c\ GolfulLisabonei a fost „special format pentru ca anabapti[tii s\se `nece `n el“.

Dou\ secole mai târziu, musicalul lui Leonard BernsteinCandide, din 1956, a mai ad\ugat savoare glumei. ~n cea

mai cunoscut\ melodie a musicalului, The Best of All Possible Worlds (Cea mai bun\ dintre toate lumile posibile),Pangloss [i restul distribu]iei cânt\ pe versurile lui Richard Wilbur, glorificând r\zboiul ca o binecuvântare mascat\,fiindc\ ne une[te pe to]i… ca victime ale lui.

——————h—————— Terry Southern [i Mason Hoffenberg s-au al\turat [i

ei distrac]iei cu propria [i obraznica lor versiune, Candy,

despre o tân\r\ naiv\ care `[i p\streaz\ optimismul [i

inocen]a de[i to]i b\rba]ii pe care `i `ntâlne[te profit\

de ea. ~n 1964, pe baza c\r]ii a fost realizat un film cu

o distribu]ie de zile mari, din care f\cea parte [i filosoful Ringo Starr.

——————h

——————Simpatice chestii, dar care din p\cate distorsioneaz\ tezaexpus\ de Leibniz. Acesta din urm\ era un ra]ionalist – untermen filosofic aplicabil cuiva care crede c\ ra]iunea estemai presus de celelalte modalit\]i de dobândire a cu-noa[terii (spre deosebire, de pild\, de un empirist , care




















































































consider\ c\ sim]urile constituie mijlocul primar de acce-dere la cunoa[tere). Leibniz a ajuns la ideea c\ aceastaeste cea mai bun\ dintre lumile posibile ra]ionând c\:

1. Dac\ Dumnezeu nu ar fi ales s\ creeze lumea, aceastanu ar fi existat.

2. „Principiul ra]iunii suficiente“ afirm\ c\, atunci cândexist\ mai mult de o singur\ variant\, trebuie s\ existe oexplica]ie care s\ arate de ce a fost aleas\ una [i nu alta.

3. ~n cazul lui Dumnezeu care a ales s\ creeze o lumeanume, explica]ia se g\se[te `n mod necesar `n atribu-tele lui Dumnezeu ̀ nsu[i, dat fiind c\ altceva nu existala momentul respectiv.

4. Fiindc\ Dumnezeu este deopotriv\ atotputernic [i per-fect din punct de vedere moral, trebuie s\ fi creat ceamai bun\ dintre lumile posibile. Dac\ st\m s\ ne gân-

dim, `n circumstan]ele date, aceasta a fost [i singuralume posibil\. Fiind atotputernic [i de o moralitate per-fect\, Dumnezeu nu ar fi putut crea o lume care s\ fiealtfel decât cea mai bun\.

Voltaire, Bernstein, Southern [i Hoffenberg au satiri-zat ceea ce au crezut ei c\ voise Leibniz s\ spun\: „Totul

este ultra-extra-super.“ Germanul nu era `ns\ de p\rerec\ nu exist\ r\u `n lume; el credea doar c\, dac\Dumnezeu ar fi creat lumea oricum altcumva, r\ul rezul-tat ar fi fost [i mai mare.

Din fericire, dispunem de dou\ anecdote care arunc\ `ntr-adev\r o raz\ de lumin\ asupra filosofiei lui Leibniz.





























































Optimistul crede c\ tr\im `n cea mai bun\ dintre lumile

posibile. Pesimistul se teme c\ a[a stau lucrurile.

Gluma sugereaz\ c\ optimistul este de acord cu ideea c\aceasta e cea mai bun\ dintre lumile posibile, `n vreme cepesimistul are o alt\ p\rere. Din perspectiva ra]ionalist\ alui Leibniz, lumea este pur [i simplu ceea ce este; anecdotareliefeaz\ adev\rul evident, acela c\ optimismul [i pesi-mismul sunt atitudini subiective care nu au nimic de-a facecu modul ra]ional, neutru, `n care Leibniz descria lumea.

Optimistul: „Paharul e pe jum\tate plin.“

Pesimistul: „Paharul e pe jum\tate gol.“

Ra]ionalistul: „Paharul e de dou\ ori mai mare decât ar fi

necesar.“

Limpede precum cristalul… sau paharul.

INFINIT {I ETERNITATE

Realitatea e c\, oricât de bun\ [i de frumoas\ este saunu lumea asta, noi ne afl\m `n ea doar pentru o scurt\vizit\. Scurt\ `ns\ `n compara]ie cu ce? Cu un num\r ne-limitat de ani?

——————h——————Leibniz se plaseaz\ exact la cealalt\ extremitate fa]\

de Dumnezeul `nf\]i[at `n caricatura urm\toare (a nu fi

confundat cu Dumnezeul de sus). Fiind un ra]ionalist, el


































































Mi-e pu]intel ru[ine s\ recunosc, dar tot ce se `ntâmpl\ se `ntâmpl\

f\r\ nici un motiv real.





nu s-a mul]umit s\ spun\ c\ totul „s-a `ntâmplat pur [i

simplu“, ca [i cum la fel de bine s-ar fi putut `ntâmpla

orice altceva. Dup\ p\rerea lui, trebuie s\ fi existat un

motiv, o ra]iune, pentru care fiecare situa]ie a devenit necesar\. De ce plou\ mai mult la Seattle decât la

Albuquerque? Deoarece condi]iile A, B [i C fac imposibil\situa]ia invers\. Date fiind condi]iile A, B [i C, nici o alt\

situa]ie nu ar fi posibil\. Pân\ `n acest punct, cei mai mul]i

dintre noi ar fi de acord cu Leibniz, mai cu seam\ cei care

locuiesc `n Seattle. El continu\ `ns\, sus]inând c\ nici

respectivele condi]ii (A, B [i C) nu ar fi putut fi altele decât sunt. Ca [i cele anterioare lor [i cele precedente [i a[a mai

departe, tot a[a, hop [i-a[a. Acesta este „principiul ra]iunii

suficiente“, dup\ cum l-a denumit el, care afirm\ c\ mo-

tivul, ra]iunea pentru care orice situa]ie actual\ este ac-

tual\ e acela c\ ar fi fost imposibil s\ fie altfel. Un univers

f\r\ un volum dispropor]ionat de mare de ploi `n Seattle

[i f\r\ toate condi]iile care au dus la aceast\ ploaie n-ar fi uni-vers. Ar fi haos; universul n-ar mai avea „uni-“.

——————h——————No]iunea de infinit i-a nedumerit pe metafizicieni de…

ei, bine, de o ve[nicie. Non-metafizicienii ̀ ns\ au fost maipu]in impresiona]i.

Dou\ vaci sunt la p\scut. Una se ̀ ntoarce spre cealalt\ [i

spune:

– De[i valoarea lui π este scris\ de obicei cu cinci zeci-

male, de fapt num\rul lor este infinit.

A doua vac\ se uit\ la prima [i r\spunde:

– Muu.















































































Thomas Cathcart Daniel Klein Platon Si Ornitorincul

Documents

Transcript of Thomas Cathcart Daniel Klein Platon Si Ornitorincul