This document was created with Prince, a great way of ... rele, cred, dar asta e o poveste pentru...

download This document was created with Prince, a great way of ... rele, cred, dar asta e o poveste pentru altؤƒ

of 335

  • date post

    09-Oct-2019
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of This document was created with Prince, a great way of ... rele, cred, dar asta e o poveste pentru...

  • www.princexml.com Prince - Personal Edition This document was created with Prince, a great way of getting web content onto paper.

  • NORA ROBERTS

    Parfumul iubirii

    Traducere din limba engleză Mihaela Popescu

    Editura Litera 2011

  • Pentru prietene

  • Şi cred că fiecare floare Se bucură de aerul pe care-l respiră.

    Wordsworth

    Dragostea e ca o prietenie cuprinsă de flăcări.

    Bruce

  • prolog

    În opinia lui Emmaline, dragostea făcea din ea o femeie spe- cială. Dragostea făcea orice femeie să fie frumoasă şi transforma bărbatul într-un prinţ. O femeie care avea parte de dragoste în viaţă era la fel de bogată ca o regină, pentru că inima ei era preţuită.

    Flori, lumânări, lungi plimbări sub clar de lună printr-o grădină tainică... Ofta numai gândindu-se la toate acestea. Să danseze în lumina lunii, într-o grădină retrasă, acesta era idealul ei când venea vorba de- spre romantism.

    Îşi putea imagina totul– mirosul trandafirilor de vară, muzica răzbătând prin geamurile deschise ale unei săli de bal, felul în care lu- mina arunca reflexii argintii peste peisajul din jur, ca în filme. Felul în care inima ei va bate (exact cum bătea acum, când doar îşi imagina).

    Îşi dorea să danseze în lumina lunii, într-o grădină tainică. Avea unsprezece ani. Şi tocmai pentru că îşi putea închipui atât de clar cum ar trebui

    să fie totul– cum urma să fie –, le descria scena, în cele mai mici de- talii, prietenelor sale.

    Când dormeau toate acasă la una dintre ele, discutau cu orele despre orice, ascultau muzică şi se uitau la filme. Puteau să stea de vor- bă până târziu dacă voiau sau chiar toată noaptea. Deşi nici una dintre ele nu reuşise să facă asta. Încă.

    Când dormeau acasă la Parker, aveau voie să stea sau să se jo- ace pe terasa dormitorului ei până la miezul nopţii, dacă vremea era bună. Primăvara, anotimpul ei preferat, îi plăcea să stea pe terasa dorm- itorului şi să simtă parfumul grădinilor de pe domeniul Brown şi miro- sul de iarbă proaspătă, dacă fusese tăiată de grădinar în acea zi.

  • Doamna Grady, menajera, le aducea biscuiţi şi lapte. Sau, câteodată, prăjituri. Iar doamna Brown apărea din când în când să vadă ce mai fac.

    Dar, în mare parte, erau doar ele patru. – Când voi fi o femeie de afaceri de succes şi o să locuiesc la

    New York, nu voi avea timp pentru dragoste. Laurel, al cărei păr blond strălucitor bătea în verde după un

    tratament cu suc de lămâie, îşi exersa talentele de stilist pe părul de un roşu aprins al lui Mackensie.

    – Dar trebuie să existe şi dragoste, insistă Emma. – Îhî. Foarte concentrată, Laurel strânse încă o parte a părului

    lui Mac într-o şuviţă lungă şi subţire. O să fiu ca mătuşa mea, Jennifer. Îi tot spune mamei mele că nu are timp de căsătorie şi n-are nevoie de un bărbat ca să se simtă împlinită şi toate cele. Locuieşte în Upper East Side1 şi merge la petreceri cu Madonna. Tata zice că-i o femeie difi- cilă. Aşa o să fiu şi eu, şi o să merg la petreceri cu Madonna.

    – Da, sigur, comentă Mac. Chicoti când Laurel o trase scurt de şuviţă. E distractiv să dansezi şi presupun că dragostea este O.K., atâta timp cât nu te prosteşte. Mama numai la dragoste se gândeşte. Şi la bani. La amândouă. La cum poate avea şi dragoste, şi bani în acelaşi timp.

    – Asta nu-i dragoste, zise Emma, călcând-o pe picior pe Mac. Cred că dragostea înseamnă să facem, pur şi simplu, lucruri unul pen- tru celălalt, pentru că suntem îndrăgostiţi. Aş vrea să fim destul de mari pentru a fi îndrăgostite. Emma suspină adânc. Cred că este un senti- ment destul de plăcut.

    – Ar trebui să sărutăm un băiat, să vedem cum este. Toată lumea se opri şi se uită lung la Parker. Stătea pe pat,

    întinsă pe burtă, uitându-se la prietenele ei cum se jucau de-a coaforul.

    8/28

  • – Ar trebui să alegem un băiat şi să-l punem să ne sărute. Avem aproape doisprezece ani. Trebuie să încercăm şi să vedem dacă ne place.

    Laurel se încruntă. – Adică, un fel de experiment? – Dar pe cine să sărutăm? întrebă Emma. – Vom face o listă. Parker se întinse peste pat să-şi ia de pe

    noptieră noua agendă, cea cu coperta cu balerinii roz. O să notăm toţi băieţii pe care îi cunoaştem, şi apoi toţi cei despre care credem că ar fi în regulă să-i sărutăm. Şi de ce da sau de ce nu.

    – Nu sună prea romantic. Parker îi zâmbi scurt Emmei. – Trebuie să începem de undeva, şi listele ajută întotdeauna.

    Nu cred că putem folosi rude. Cum ar fi Del, zise ea, referindu-se la fratele ei, sau vreunul dintre fraţii Emmei. Oricum, fraţii Emmei sunt mult prea mari.

    Deschise agenda la o pagină nouă. – Deci... – Câteodată îşi bagă limba în gura ta. Se auzi un cor de chiţăieli, ţipete şi râsete, ca răspuns la

    spusele lui Mac. Parker se dădu jos din pat şi se aşeză pe podea lângă Emma. – În regulă, după ce facem lista principală, o putem împărţi în

    Da şi Nu. Apoi alegem din lista cu Da-uri. Dacă ne sărută băieţii pe care îi alegem, trebuie să povestim cum a fost. Şi dacă îşi bagă limba în gura noastră, trebuie să povestim cum a fost.

    – Dar dacă alegem unul şi nu vrea să ne sărute? – Cum adică? Laurel dădu din cap, prinzând ultima şuviţă.

    Orice băiat o să vrea, în mod sigur, să te sărute. Eşti foarte drăguţă şi vorbeşti cu ei normal. Unele fete se prostesc în preajma băieţilor, dar tu nu faci asta. Plus că încep să-ţi crească sânii.

    9/28

  • – Băieţilor le plac sânii, zise Mac cu înţelepciune. Oricum, dacă nu te sărută, îl săruţi tu şi gata. Nu-i mare lucru, până la urmă.

    Emma credea că este. Sau ar fi trebuit să fie. S-au apucat de făcut lista, şi lucrul ăsta le-a amuzat copios.

    Când Laurel şi Mac au interpretat felul în care un băiat sau altul ar putea aborda momentul, s-au tăvălit pe jos de râs, până când Mr. Fish, motanul, s-a retras din cameră şi s-a dus să se culce în sufrageria lui Parker.

    Când doamna Grady a venit cu biscuiţii şi cu laptele, Parker a ascuns agenda. Apoi, le-a venit ideea să se joace de-a formaţia, aşa că s-au apucat să scotocească prin dulapurile lui Parker ca să găsească costumaţia potrivită pentru apariţia pe scenă.

    Au adormit tolănite pe jos, lângă pat. Emma s-a trezit înainte de răsărit. Camera era luminată doar de

    sclipirea lămpii lui Parker şi de lumina lunii ce răzbătea prin fereastră. Cineva o acoperise cu o pătură subţire şi îi pusese o pernă sub

    cap. Făcea mereu asta, după ce adormeau toate. Atrasă de lumina lunii şi încă pe jumătate adormită, ieşi pe ter-

    asă. Aerul răcoros, cu miros de trandafiri îi mângâie obrajii. Privi în depărtare, peste grădinile argintate, unde primăvara

    trăia în culori delicate şi în forme blânde. Undeva aproape se auzea muzica, şi Emma se imagina dansând printre trandafiri, azalee şi bu- jori, ce încă îşi păstrau cu grijă petalele şi parfumul în sferele lor închise.

    Aproape întrezărea silueta partenerului ei, care o învârtea în ritmul dansului. „Vals“, se gândi suspinând. „Ar trebui să fie vals, ca în poveşti.“

    Asta însemna dragoste, se gândi ea, şi închise ochii respirând aerul nopţii.

    Într-o zi, îşi promise, va afla cum este.

    10/28

  • 1 Cartier rezidenţial din Manhattan, New York, unde se află cele mai scumpe reşed- inţe private din SUA (n.red.)

    11/28

  • capitolul 1

    Cu mintea aglomerată de atâtea detalii, multe dintre ele neclare, Emma îşi verifică agenda în timp ce bău prima cană de cafea. Şirul neîntrerupt de întâlniri îi dădea aproape la fel de multă energie ca şi cafeaua dulce şi tare. Bucurându-se de aceasta, se lăsă pe spate în scaunul din biroul ei confortabil şi începu să citească notele adăugate în dreptul fiecărui client.

    Din experienţa ei, personalitatea unui cuplu– sau mai des, a miresei– o ajuta să stabilească tonul discuţiei, direcţia în care trebuiau să se îndrepte. După părerea Emmei, florile erau inima unei nunţi. Fie ele elegante sau amuzante, elaborate sau simple, florile reprezentau dragostea.

    Şi era treaba ei să ofere clienţilor toată dragostea şi emoţiile pe care aceştia şi le doreau.

    Oftă, se întinse şi zâmbi la vaza de trandafiri pitici de pe biroul ei. Primăvara, credea ea, e cea mai frumoasă. Sezonul nunţilor începea în forţă– iar asta însemna zile aglomerate şi nopţi lungi, schiţând, aran- jând şi creând, nu doar pentru nunţile din această primăvară, dar şi pen- tru cele de la anul.

    Iubea continuitatea la fel de mult cum iubea munca în sine. Şi atât ea, cât şi cele trei prietene ale ei datorau asta agenţiei

    Vows2. Le oferise durabilitate, o muncă plină de satisfacţii şi senzaţia de împlinire profesională. Şi avea ocazia să lucreze cu flori, să trăiască înconjurată de ele şi, practic, să le admire în fiecare zi.

    Cu grijă, îşi examină mâinile, toate micile crăpături şi tăieturi. Câteodată le considera pe unele dintre ele urme ale unei bătălii, iar pe altele, medalii de onoare. În dimineaţa asta, tot ce îşi dorea era să-şi fi amintit să-şi facă lo