Cuprins

Introducere............................................................................................................3

1.Noţiuni teoretice privind mijloacele fixe............................................................7

2. Evaluarea mijloacelor fixe...............................................................................11

3.Inventarierea patrimoniului..............................................................................19

Încheiere..............................................................................................................21

Bibliografie..........................................................................................................23

ANEXE.................................................................................................................24

Introducere

Activile materiale pe termen lung reprezintă activele care îmbracă o formă

fizică naturală, pot fi utilizate o perioadă mai mare de un an şi cu valoarea mai

mare de 3000 lei în activitatea economico-financiară a întreprinderii în scopuri

productive, neproductive, administrative sau pot fi predate în chirie pentru a obţine

un avantaj economic(profit),precum şi elementele(articolele) ce se află în procesul

de creare o perioadă mai mare decît cea de gestiune şi nu sunt destinate vînzării.

Activele care corespund cerinţelor se contabilizează în conformitate cu

S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”. Activele pe termen

lung care nu sunt folosite în activitatea întreprinderii investitoare (terenurile,

clădirile etc.) se includ în componenţa proprietăţii investiţionale şi se

contabilizează conform cerinţelor S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor”.

Actualitatea temei. Implementarea Standardelor Naţionale de Contabilitate (SNC)

şi în primul rînd, celor aferente tezei (16 „Contabilitatea activelor materiale pe

termen lung”, 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”, 6 „Particularităţile

contabilităţii activelor biologice” şi comentariile la S.N.C. 16 şi 13, toate elaborate

de către autor), au contribuit la modificarea, după conţinut, revoluţionară a

mentalităţii specialiştilor în culegerea, gruparea, generalizarea şi prezentarea

informaţiei aferente materiale pe termen lung. Au fost soluţionale un complex

divers de probleme aferente definiţiilor, componenţei şi clasificării, recunoaşterii

şi evaluării iniţiale şi ulterioare, contabilităţii existenţei şi mişcării activelor

materiale pe termen lung, inclusiv terenurile şi resursele naturale – categorii noi

în limbajul contabilităţii din Moldova .

Scopul tezei este de a studia actele normative ce reglementează evidenţa

contabilă a mijloacelor fixe şi deasemenea de a obţine practică contabilă pe

materialele propuse la instituţia respectivă în vederea formulării unor propuneri de

îmbunătăţire a evidenţei acestora , examinarea componenţei şi clasificării

mijloacelor fixe precum şi unităţii de evidenţa (obiectului de inventar) a acestora

în direcţia extinderii nomenclatorului obiectelor de inventar, examinarea evaluării

iniţiale şi ulterioare a mijloacelor fixe, scopul amplificării obiectivităţii în

3

determinarea valorii de intrare a acestora, precum şi modului de reflectare a

diferenţelor din reevaluare; fundamentarea în baza conceptelor teoretic şi

metodologic al modului de ţinere a contabilităţii.

Ministerul Culturii şi Turismului este autoritatea centrală de specialitate care

elaborează şi asigură coordonarea şi controlul implementării politicilor în

domeniul culturii şi turismului.

În domeniul culturii mandatul ministerului include: arta profesională

(teatrul, opera, baletul, coregrafia, muzica, activitatea concertistică, literatura, arta

etc), patrimoniul cultural material (monumente, muzee, biblioteci) şi nematerial

(cultura populară tradiţională, meşteşuguri etc), învăţământul artistic şi participarea

populaţiei în acţiuni culturale.

În domeniul turismului mandatul ministerului include: dezvoltarea

serviciilor culturale şi produselor turistice pe teritoriul ţării, reglementarea

activităţii turistice şi susţinerea agenţilor economici de turism.

Mandatul comun al ministerului, pe lîngă domeniile cultură şi turism,

include cîteva dimensiuni orizontale: politica dezvoltării regionale (teritoriale) în

domeniu, promovarea imaginii Moldovei şi dezvoltarea industriilor competitive în

cultură şi turism.

Tabelul 1: Caracteristica generală a resurselor umane în domeniul culturii

Tip instituţie Nr instituţii

Efectiv limită, plan

Total nr. angajaţi,

mediu

Rata de angajare,

%

Inclusiv personal de

conducere şi administrativ

Inclusiv specialişti de profil

Teatre 11 1761,5 1387,5 78,8 109,5 1278Instituţii de spectacole şi concertistice

5 1185,5 894 75,4 57,5 836,5

Biblioteci 3 391 374 95,7 62 218Muzee 5 437,5 407,5 93,1 84 145,5Învăţământ artistic

9 1776 1515 85,3 88 1082

Edituri 2          Instituţii din domeniul turismului

1 9 5 55,6 1 4

Alte instituţii 5 55,5 53,5 96,4 19,5 27

4

bugetareAparat MCT 1 33 32 97,0 17 16SA            TOTAL 42 5649 4668,5 82,6 438,5 3607

În domeniul culturii şi turismului bugetul MCT finanţat de stat a constituit

184,57 mln lei (2007), în creştere cu cca 21,2% comparativ cu anul precedent.

Această cifră nu include bugetele APL alocate pentru necesităţile culturii şi

turismului în teritoriu, volumul investiţiilor private sau proiectelor comerciale şi de

asistenţă tehnică internaţională. Totodată toate instituţiile publice ale MCT au

realizat în 2007 venituri proprii în valoare de doar 15,2 mln. lei (cca. 8,3%

comparativ cu suma obţinută din bugetul de stat), fapt datorat specificului

întreprinderilor culturale, caracterului social al prestaţiei instituţiilor subordonate

MCT, precum şi cererii scăzute pentru unele servicii culturale în RM.

Cele mai mari modificări ale bugetului MCT au fost efectuate în 2007 la

nivelul articolelor 242 (Procurarea mijloacelor fixe), 241 (Investiţii capitale), 132

(Transferuri în scopuri de producţie), care în ansamblu constituie 48.1 mln lei sau

cca. 91,5% din sporurile bugetare anuale ale MCT. Cele mai mari diminuări ale

bugetului MCT sunt la nivelul Achitărilor pentru mărfuri şi servicii (art.113), care

în expresie valorică reprezintă peste 1,3 mln lei, inclusiv pentru pregătirea

profesională a personalului angajat şi deplasări în teritoriu sau în exterior.

Aproximativ 1/5 din resursele financiare sunt direcţionate pentru retribuirea

muncii, din care 68,8% reprezintă salariul tarifar planificat (63,5% din bugetul

efectiv), iar alte diverse sporuri reprezintă cca 1/3 din cheltuielile cu forţa de

muncă.

Tabelul 2: Dinamica şi structura cheltuielilor MCT pentru necesităţile sistemului culturii din bugetul de stat

Anul 2005 2006 2007Pondere, %, 2007 2007/2008

5 %IndiciiCheltuieli efective

Cheltuieli efective

Cheltuieli efective

efective

TOTAL cheltuieli 90005,1 152477,9 183447,5 100,0 203,8Retribuirea muncii 22260,8 31475,8 35123,1 19,1 157,8salariul funcţiei 14578,5 21211,5 22288,6 12,1 152,9sporuri la salariul funcţiei 4610 6344,9 8578,5 4,7 186,1Plata mărfurilor şi serviciilor 10656,5 15696 17345,7 9,5 162,8

5

Formare profesională 18,6 21,7 31,5 0,0 169,4Deplasări în interes de serviciu 86,3 83,7 129,7 0,1 150,3Deplasări în interiorul ţării 46,3 65,3 49,1 0,0 106,0Transferuri în scopuri de producţie 30882,2 48410,7 55908,4 30,5 181,0Investiţii capitale 7653,9 13557,5 7088,4 3,9 92,6Procurarea mijloacelor fixe 2585,1  2133,8 39682,2 21,6 1535,0Reparaţii capitale 7624,8  27132,6 14904,9 8,1 195,5

6

1. Noţiuni teoretice privind mijloacele fixe

Mijloacele fixe reprezintă activele materiale,al căror preţ unitar nu depăşeşte

plafonul stabilit de legislaţie, planificate pentru utilizare o perioadă mai mare de un

an în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, în prestarea serviciilor,

scopuri administrative sau sunt destinate închirierii.

Din mijloace fixe fac parte utilajele, clădirile, mijoacele de transport,

inventarul de producţie clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de transmisie,

maşinile şi utilajele de lucru şi de forţă, aparatele şi instalaţiile de măsurare şi

reglare, tehnica de calcul, mijloacele de transport, uneltele, inventarul şi accesoriile

de producţie şi gospodăreşti, animalele de muncă şi de producţie, plantaţiile

multianuale ale grădinilor botanice, drumurile din cadrul unităţii economice,

terenurile aflate în administrarea instituţiilor publice şi alte mijloace fixe.

Factorul determinant în problema includerii obiectului respectiv în

componenţa mijloacelor fixe îl constituie rolul lui în activitatea întreprinderii sau

procesul de producţie. De exemplu, utilajul care necesită montaj nu va fi considerat

ca obiect de mijloace fixe pînă cînd nu va fi pus în funcţiune din cauză că el nu

corespunde definiţiei activului. Dacă activul nu poate fi utilizat, el nu va aduce

întreprinderii careva avantaje economice. Fiind procurat pînă a fi pus în funcţiune,

acesta va fi considerat drept element de active materiale în curs de execuţie.

Acelaşi utilaj cumpărat pentru a fi vîndut se consideră marfă, dar nu mijloace fixe.

Evidenţa contabilă a mijloacelor fixe trebuie să asigure omologarea corectă

şi reflectarea oportună în registrele de evidenţă a intrării mijloacelor fixe,

permutării lor în interiorul instituţiei şi ieşirii, precum şi controlul asupra

integrităţii şi folosirii corecte a fiecărui obiect (singular sau complex).

Nu se consideră mijloace fixe:

a) obiectele care servesc mai puţin de un an, indiferent de valoarea lor;

b) obiectele cu valoarea mai mică de 3000 lei, indiferent de durata de

serviciu (cu excepţia animalelor de muncă şi de producţie, fondurilor de bibliotecă,

care se consideră fonduri fixe, indiferent de valoarea lor);

7

c) uneltele de pescuit (traule, năvoade, plase, vintire etc.), indiferent de

valoarea lor şi durata de serviciu;

d) îmbrăcămintea şi încălţămintea specială, precum şi accesoriile de pat,

indiferent de valoarea lor şi durata de serviciu;

e) uniformele destinate lucrătorilor întreprinderii: îmbrăcămintea şi

încălţămintea din instituţiile de ocrotire a sănătăţii, instituţiile de învăţămînt, de

protecţie socială a populaţiei etc., finanţate de la buget, indiferent de valoarea lor şi

durata de serviciu;

f) construcţiile provizorii (neprevăzute în lista de titluri), instalaţiile şi

dispozitivele, cheltuielile pentru a căror ridicare se raportă la preţul de cost al

lucrărilor de construcţie şi montare în componenţa cheltuielilor suplimentare;

g) ambalajul pentru păstrarea valorilor în mărfuri şi obiecte în depozite sau

pentru desfăşurarea proceselor tehnologice cu valoare în limitele plafonului la

preţul de cumpărare sau de fabricare;

h) obiectele destinate pentru închiriere, indiferent de valoarea lor;

i) animalele tinere şi la îngrăşat, păsările, iepurii de casă, animalele cu blană

scumpă, familiile de albine, precum şi animalele pentru experienţe;

j) plantaţiile multianuale, crescute în pepiniere în calitate de material pentru

plantare.

Mijloacele fixe, în funcţie de componenţa naturală şi substanţială, se

subdivizează în următoarele prupe:

* Clădiri – blocuri ale secţiilor de producţie, biroul întreprinderii, depozitele

şi alte subdiviziuni(profilactoriul, serviciul medical, casele de odihnă, staţiunile

balneare etc.);

* Construcţii speciale – sonde de petrol, de gaze naturale, poduri, drumuri,

terenuri asfaltate ale întreprinderii, baraje, estacade, fîntîni arteziene şi alte feluri

de fîntîni, lacuri, îngrădituri etc.;

* Instalaţii de transmisie – reţele electrice, transmisii, conducte cu toate

dispozitivele intermediare pentru transformarea energiei şi transmisia substanţelor

lichide sau gazoase(abur, apă, aer comprimat etc.);

8

* Maşini şi utilaje, care, la rîndul lor, se împart în:

a) maşini şi utilaje de forţă – motoare cu abur, turbine cu abur,

reactoare atomice, gaze, hidraulice, motoare cu ardere internă,

maşini electrice(generatoare electrice, compensatoare sincronice),

tractoare, transformatoare de forţă etc.;

b) maşini şi utilaje de lucru – maşini şi aparate, utilaje, strunguri cu

ajutorul cărora se acţionează pe cale chimică, mecanică, termică

asupra materiilor prime, materialelor pentru a le transforma în

produs: maşini şi utilaje, inclusiv cu dirijare programată, automate;

c) aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaj de lobarator –

aparate şi instalaţii destinate măsurării grosimii, diametrului,

suprafeţei, masei, timpului, presiunii, vitezei, capacităţii, aparate

pentru încercarea materialelor, efectuarea experienţilor, analizelor

etc.;

d) tehnică de calcul – computere, calculatoare de comandă,

calculatoare şi dispozitive analogice, calculatoare

numerice(calculatoare cu tastatură) etc.;

e) alte maşini şi utilaje – maşini şi utilaje care nu se includ în grupele

enunţate(utilaje staţiilor telefonice, instalaţii televiziunii industriale,

maşini de pompieri) etc.;

* Mijloace de trasport – trasportul auto, feroviar, aerian, naval (maritim şi

fluvial), precum şi magistralele de asigurare cu gaze şi apă etc.;

* Unelte şi scule, inventar de producţie şi gospodăresc şi alte tipuri de

mijloace fixe – obiecte destinate pentru a axecuta unele operaţiuni de producţie

(ambalaj de păstrare a materialelor lichide, pulverulante, butoaie, bidoane,

containere, obicte destinate transportării produselor în cadrul întreprinderii ce nu

prezintă ambalaj), unelte de tăiat, de lovit, de presat, de îndesat, inclusiv manuale

şi mecanizate, pentru executarea lucrărilor de montaj, inventarul gospodăresc –

mobilier, safeuri, faxuri, aparate de multiplicat, hectografe, corturi etc.;

* Animale de producţie şi reproducţie – animale de muncă (cabaline,

9

bovine şi alte animale de muncă), animale de reproducţie (vaci, tauri de prăsilă,

armăsari şi iepe de prăsilă, scroafe de prăsilă şi vieri, oi şi berbeci pentru

reproducţie etc.);

* Plantaţii perene – arii de livezi, plantaţii de viţă de vie, alte plantaţii perene

fructifere sau decorative fără valoarea terenurilor ocupate de acestea;

* Alte mijloace fixe – fonduri de bibliotecă, investiţii, valori muzeale,

exponatele faunei în menajerii, investiţii ulterioare în mijloacele fixe arendate etc.

În raport cu criteriul ramural, se disting mijloace fixe ale ramurilor economiei

naţionale: industrie, agricultură, silvicutură, piscicultură, trasport şi comunicaţii,

construcţii, comerţ şi alimentaţie publică etc. Clasificarea mijloacelor fixe pe

ramurile economiei naţionale este determinată de destinaţia ramurală a bunului

creat, serviciului prestat la care a participat mijlocul fix. De exemplu, blocurile

secţiilor de producţie, depozitelor, oficiului întreprinderii industriale din grupa

clădirii vor fi raportate la ramura „Industrie”, iar clădirea magazinului de

comercializare a produselor finite proprii – la ramura „Comerţ şi alimentaţie

publică”.

În funcţie de participarea directă sau indirectă a mijloacelor fixe la fabricarea

produselor finite, prestarea serviciilor, se disting mijloace fixe productive şi

neproductive. Această clasificare este necesarăîn scopul soluţionării problemelor

privind determinarea structurii mijloacelor fixe necesare desfăşurării activităţii

economico-finaciare a întreprinderii şi asigurării cu obiecte de menire social*-

culturală ale lucrătorilor ei.

Din mijloace fixeproductive fac parte toate mijloacele fixe care în mod

directsau indirect participă la crearea produselor, prestarea serviciilor(clădirile

secţiilor, depozitele, maşinele, utilajele, mijloace de transport, etc.).

Mijloace fixe neproductive se consideră mijloace fixe care nu participă la

crearea produselor, prestarea serviciilor nici direct, nici indirect, dar sunt destinate

pentru a contribui la restabilirea forţei de muncă(obiecte de menire social-

culturală: punctul medical, cluburi, case de cultură, de odihnă, staţiuni balneare,

etc.).

10

Actele normative ce reglementează evidenţa contabilă a mijloacelor fixe sunt

- S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”

- L E G E A contabilităţii nr. 113-XVI  din  27.04.2007(Monitorul Oficial

nr.90-93/399 din 29.06.2007).

Spre deosebire de sistemul contabil al agenţilor economici, în instituţiile

publice contabilitatea se ţine în conformitate cu prevederile Planului de conturi

contabile vechi şi nu are la bază Standartele Naţionale de Contabilitate.Cadrul

legislativ actual utilizat pentru contabilitatea mijloacelor fixe în instituţiile

publice de exemplu Ministerul Culturii şi Turismului este următorul:

1. Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din

24.05.1996(Monitorul Oficial al Rm nr.19-20 din 27.03.1997);

2. Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003

(Monitorul Oficial al RM nr.248-253 din 19.12.2003);

3. L E G E A contabilităţii nr. 113-XVI  din  27.04.2007(Monitorul Oficial

nr.90-93/399 din 29.06.2007);

4. Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice aprobată

prin Ordinul Ministerului Finanţelor al RM nr.85 din 09.10.1996

5. Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale aprobat prin Hotărîrea

Guvernului 338 din 21.03.2003(Monitorul Oficial al RM nr. 62-63 din

04.04.2003)etc.

2. Evaluarea mijloacelor fixe

Evidenţa contabilă a mijloacelor fixe în cadrul Ministerului Culturii şi

Turismului trebuie să asigure omologarea corectă şi reflectarea oportună în

registrele de evidenţă a intrării mijloacelor fixe, permutării lor în interiorul

instituţiei şi ieşirii, precum şi controlul asupra integrităţii şi folosirii corecte a

fiecărui obiect (singular sau complex).

Mijloace fixe se consideră clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de

transmisie, maşinile şi utilajele de lucru şi de forţă, aparatele şi instalaţiile de

măsurare şi reglare, tehnica de calcul, mijloacele de transport, uneltele, inventarul

11

şi accesoriile de producţie şi gospodăreşti, animalele de muncă şi de producţie,

plantaţiile multianuale ale grădinilor botanice, drumurile din cadrul unităţii

economice, terenurile aflate în administrarea instituţiilor publice şi alte mijloace

fixe.

Pentru evidenţa mijloacelor fixe este destinat contul 01 «Mijloace fixe»,

care este subdivizat în subconturi:

010 «Clădiri»;

011 «Construcţii speciale»;

012 «Instalaţii de transmisie»;

013 «Maşini şi utilaje»;

014 «Terenuri»;

015 «Mijloace de transport»;

016 «Unelte de producţie, instrumente, mobilier»;

017 «Animale de muncă şi de producţie»;

018 «Fondul de bibliotecă»;

019 «Alte mijloace fixe».

Toate mijloacele fixe trebuie să se afle în custodia responsabililor, numiţi

prin ordinul conducătorului instituţiei.

Persoanele responsabile pentru păstrarea mijloacelor fixe ţin lista de

inventar a mijloacelor fixe f.MF-13. Persoanele responsabile supraveghează

integritatea mijloacelor fixe şi ţin evidenţa tuturor schimbărilor.

La înlocuirea persoanelor responsabile se efectuează inventarierea

mijloacelor fixe ce se află în custodia lor, fapt care se fixează într-un act de

predare-primire. Actul este aprobat de conducătorul instituţiei.

Mijloacele fixe sînt reflectate în evidenţă şi în dările de seamă cu valoarea

iniţială, adică conform preţurilor de procurare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată,

iar obiectele care au fost reevaluate conform stării lor la 1 ianuarie 1996 - după

valoarea de reconstruire. Modificarea valorii iniţiale a mijloacelor fixe este permisă

numai în caz de finisare, utilare suplimentară, reconstruire şi lichidare parţială a

obiectelor respective.

12

Cheltuielile pentru reparaţia capitală a clădirilor (subcontul 010) şi a

construcţiilor speciale (subcontul 011) măresc valoarea iniţială.

În cazul, cînd din contul mijloacelor bugetare au fost efectuate lucrări de

reparaţie capitală a clădirilor şi construcţiilor speciale aflate la balanţa altor

structuri (fondator al cărora este autoritatea publică centrală sau locală), volumele

lucrărilor îndeplinite în decursul anului bugetar se transmit structurii la balanţa

căreia se află mijloacele fixe respective. Cu suma respectivă se măreşte cota de

participare a autorităţilor publice respective în capitalul statutar al acestora.

În cazul, cînd autoritatea publică alocă mijloace pentru reparaţia capitală a

obiectelor transmise în gestiune economică (comodat) altor structuri, cu suma

volumelor de lucrări de reparaţie capitală sau investiţii, se măreşte cota de

participare a autorităţilor publice respective în capitalul statutar a acestora.

Această operaţiune se reflectă în evidenţa contabilă prin debitarea

subcontului 136 şi creditarea subcontului 265.

Pentru alte categorii de mijloace fixe (subconturile 012-019) cheltuielile

pentru reparaţia capitală nu măresc valoarea iniţială.

Cărţile, manualele şi alte publicaţii, care intră în fondul bibliotecilor se

evaluează la preţ nominal, inclusiv valoarea copertei iniţiale. Cheltuielile pentru

repararea şi restaurarea cărţilor, inclusiv pentru copertarea repetată, nu măresc

valoarea cărţilor şi sînt trecute la cheltuielile prevăzute în devizul instituţiei.

Pentru mijloacele fixe nu se efectuează calcularea amortizării, dar se trece

în cont uzura.

Majorarea costului obiectelor aflate la balanţa autorităţilor publice centrale

şi locale din contul volumului lucrărilor de reparaţii capitale, se reflectă în

evidenţa contabilă prin debitarea subconturilor 010, 011 şi creditarea subcontului

250.

La intrarea mijloacelor fixe în MCT responsabilul pentru valorile materiale

adică consultantul principal trebuie să confirme prin semnătură în documentul

furnizorului sau în actul de primire că a primit aceste valori materiale(Anexa 1).Se

întocmesc formulele contabile:

13

Dt 013”Maşini şi utilaje” Ct 178”Decontări cu diferiţi debitori şi creditori”

- procurarea mijloacelor fixe- 3887,00lei;cocomitent se efectuiază înscrieri

secundare:

Dt 200”Cheltuieli bugetare pentru Ct 250”Fondul mijloacelorfixe”

întreţinerea instituţiei şi pentru alte activităţi”- 3887,00lei(Suma se reflectă în

Borderou comulativ privind circulaţia mijloacelor fixe)(Anexa 2).

Valoarea mijloacelor fixe achiziţionate se înscrie în contabilitate în debitul

subconturilor corespunzătoare ale contului 01 şi creditul subconturilor

corespunzătoare ale capitolului «Mijloace băneşti» sau ale capitolului

«Decontări». Concomitent, se fac înregistrări în debitul subconturilor 20 sau 21 şi

creditul subcontului 250.

Referitor la suma mijloacelor fixe scoase din uz se fac înregistrări în creditul

subconturilor corespunzătoare ale contului 01 şi debitul subconturilor 250, 020.

Evidenţa operaţiilor de scoatere din uz şi de transfer a mijloacelor fixe se

ţine în borderoul cumulativ f.nr.438 (notă de contabilitate nr.9). Înscrierile în

borderoul cumulativ se efectuează pentru fiecare document. Totodată, în rubrica

«Total» se înscrie suma mijloacelor fixe scoase din uz şi a celor transferate, care

trebuie să fie egală cu cea a înregistrărilor din debitul subconturilor. La sfîrşitul

lunii totalurile pe subconturi se înregistrează în «Cartea mare».(Anexa 11).

Pentru a lua la evidenţă mijloacele fixe procurate se întocmeşte Fişa de

evidenţă MF-6(Anexa 3).În condiţiile mecanizării evidenţei mijloacelor fixe

obiectelor (lucrurilor) li se atribuie codurile mijloacelor în corespundere cu

clasificatorul nomenclatoarelor de evidenţă a mijloacelor fixe, care este aprobat în

modul stabilit. Pentru organizarea evidenţei şi asigurarea controlului asupra

integrităţii mijloacelor fixe, fiecărui obiect (lucru), cu excepţia fondurilor de

bibliotecă, i se atribuie un număr de inventar, care constă din opt semne. Primele

trei se referă la subcont, al patrulea indică grupul şi ultimele patru semne -

numărul de ordine al obiectului din grup. La subconturile care nu au grupuri, al

patrulea semn este zero. De exemplu, numărul de inventar 01010001 inseamnă:

subcontul 010 «Clădiri», grupul 1 - clădiri de menire industrială, numărul de

14

ordine al obiectului 0001; numărul de inventar 01630005 înseamnă subcontul 016,

grupul 3 - inventar gospodăresc, numărul de ordine al obiectului 0005.

Numărul de inventar atribuit unui obiect din mijloacele fixe se păstrează

după aceasta pe parcursul întregii perioade de aflare a lui în instituţia dată.

Numerele obiectelor de inventar, care au fost scoase din uz sau lichidate, nu

trebuie să fie atribuite unor obiecte nou intrate în mijloacele fixe.Transferul

mijloacelor fixe în interiorul instituţiei se înregistrează pe reversul acestei fişe.

Mijloacele fixe primite şi transmise gratuit în modul stabilit prin lege,

precum şi mijloacele fixe scoase din uz sînt reflectate în evidenţa valorilor de

bilanţ. În cazul transmiterii mijloacelor fixe uzate cu titlu gratuit de la balanţa

MCT la balanţa unei instituţii din subordine se efectuiază în felul următor:

I etapă – Se întocmeşte ordin cu privire la transmiterea mijloacelor fixe din

partea MCT(Anexa 4).

II etapă - Persoana împuternicită din partea subdiviziunii din subordine

pentru primirea mijloacelor fixe prezintă delegaţie cu toate rechizitele necesare.

(Anexa 5).

III etapă – MCT la rindul său, dar mai concret şef-adjunct(contabil-şef)

direcţia economie,buget,şi investiţii(evidenţa contabilă),eliberează bon de consum

în 3 exemplare,unul pentru instituţie, al II-lea pentru paza Guvernului care conform

acestuia îi va permite să iasă ,al III-lea pentru evidenţa contabilă a MCT(Anexa 6).

IV etapă - Se întocmeşte actul de predare-primire a mijloacelor fixe în

favoarea instituţiei din subordine (2 exemplare), care la rîndul lui este semnat de

ambele părţi(Anexa 7).

V etapă – Sunt scrise facturi de expediţie în care se includ mijloacele fixe

transmise(Anexa 8).La rîndul său instituţia din subordine întocmeşte(2 exemplare)

şi prezintă MCT ordin cu privirea la primire a mijloacelor fixe.

VI etapă – În evidenţa contabilă a MCT se întocmeşte formula contabilă:

Dt 020”Uzura mijloacelor fixe” Ct 013”Maşini şi utilaje”-

284150,51lei(Anexa 9).

15

Pentru primirea mijloacelor fixe cu titlul gratuit la balanţa MCT de la

organizaţia ierarhic superioară este urmată de documentele

corespunzătoare(Anexa10 ),(Ex. Un autoturism).

Pentru transfer intern a mijloacelor fixe de la o secţie la alta se întocmeşte

formula: Dt 013”Maşini şi utilaje” Ct 013”Maşini şi utilaje”- 5786,70lei, în

dependenţă de mijlocul fix(Anexa 9).

Mijloacele fixe deteriorate se trec la pierderi în modul stabilit. Pentru

legalizarea trecerii la pierderi a mijloacelor fixe deteriorate se folosesc actele de

trecere la pierderi a mijloacelor fixe în instituiţiile bugetare f.MF-4 bug., acte de

trecere la pierderi a mijloacelor de transport f.MF-4a, acte de trecere la pierderi a

uneltelor, inventarului de producţie şi gospodăresc f.nr.443, acte de trecere la

pierderi a literaturii excluse din biblioteca instituţiei bugetare f.nr.444. Actele

indicate sînt întocmite de către comisia permanentă, desemnată prin ordin al

instituţiilor.

Dezasamblarea şi demontarea mijloacelor fixe, pînă la aprobarea actelor de

trecere la pierderi (obţinerea aprobării din partea organelor superioare), nu este

admisă.

Piesele şi blocurile la fabricarea cărora au fost utilizate metale preţioase

trebuie predate în fondul de stat, iar piesele şi blocurile fabricate din metalele

neferoase şi care nu sînt folosite pentru necesităţile întreprinderii urmează a fi

predate organizaţiei «Metal feros». Piesele şi blocurile scoase din bilanţ, la

fabricarea cărora au fost utilizate metale preţioase, se iau la evidenţă în

conformitate cu directivele ministerelor şi departamentelor Republicii Moldova,

coordonate cu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Valoarea materialelor obţinute în urma dezasamblării anumitor obiecte din

mijloacele fixe şi care au fost lăsate pentru necesităţile gospodăreşti ale instituţiei

se iau la majorarea finanţării.

În cazurile în care instituţia nu foloseşte pentru necesităţile sale valorile

materiale obţinute în urma trecerii la pierderi a mijloacelor fixe şi a altor valori,

ele urmează a fi comercializate. Sumele obţinute de către instituţii din vînzarea

16

mijloacelor fixe, precum şi a materialelor obţinute de la dezasamblarea unor

obiecte din fondurile fixe, sînt transferate la venitul bugetului respectiv.

În cazul încălcării modului stabilit de trecere la pierderi a mijloacelor fixe,

precum şi a unei atitudini negospodăreşti faţă de valorile materiale (nimicirea lor,

arderea etc.), persoanele vinovate de aceasta sînt trase la răspundere în modul

stabilit.

Transferul clădirilor şi construcţiilor dintr-o subordonare în alta se

efectuează în modul expus în Regulamentul nr.688 din 9 octombrie 1995 «Despre

procedura de transfer a întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor, clădirilor,

construcţiilor şi a altor mijloace fixe de stat».

Evidenţa analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fişe de inventar f.MF-6 şi

f.MF-8. Fişele se completează pentru fiecare obiect (lucru) de inventar. Evidenţa

obiectelor de acelaşi fel se ţine pe fişe f.MF-9.

Uzura mijloacelor fixe

Pentru calculul uzurii miloacelor fixe este destinat Contul 02 «Uzura

mijloacelor fixe».În acest cont se reflectă valoarea uzurii mijloacelor fixe trecute în

bilanţul instituţii. Uzura se determină şi se ţine la evidenţă pe clădiri şi

construcţii speciale, instalaţii de transmisie, maşini şi utilaje.ş.a. Uzura obiectelor

(lucrurilor), mijloacelor fixe se determină pentru întreg anul calendaristic

(indiferent de luna anului de gestiune în care ele au fost achiziţionate sau

construite), în corespundere cu normele stabilite. Pentru instituţiile publice

calcularea uzurii mijloacelor fixe se efectuează conform metodei casării liniare

(uniforme) a valorii uzurabile.

Metoda casării liniare (uniforme) a valorii uzurabile stabileşte

casarea (repartizarea) ultimei în cursul duratei de serviciu a mijloacelor fixe, care

depinde de durata termenului de funcţionare utilă.

Modul de determinare a duratei de funcţionare utilă a mijloacelor

fixe şi a activelor nemateriale este expus în Catalogul mijloacelor fixe şi activelor

17

nemateriale aprobat de Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 338 din 21

martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Revizuirea duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe la data оntrării оn

vigoare a Catalogului nominalizat, se va determina cu ajutorul următoarei formule:

DR este (1 – DC/DV) x DN, în care:

DR – durata de funcţionare utilă rămasă, în ani;

DC – durata de funcţionare consumată pînă la data intrării Catalogului în

vigoare, în ani;

DV – durata de funcţionare utilă care a fost stabilită pentru mijloacele fixe;

DN – durata de funcţionare utilă stabilită de Catalog, în ani.

Durata utilă totală recalculată de la începutul exploatării pînă la data

intrării în vigoare a prezentului Catalog, se v-a determina cu ajutorul formulei:

DT = DR +DC în care:

DT este durata utilă totală recalculată de la începutul exploatării, în ani.

Calculul uzurii nu poate depăşi 100% din valoarea mijloacelor fixe. Suma

uzurii se înscrie anual din fişe în borderou. Pentru suma totală a uzurii, în ultima zi

de lucru din decembrie, se întocmeşte o notă de contabilitate care se reflectă în

creditul subcontului 020. Suma uzurii din nota de contabilitate se înregistrează în

«Cartea mare»: Dt 250”Fondul mijloacelor fixe” Ct”Uzura mijloacelor fixe”

Calcularea totalului pentru verificarea corectitudinii divizării se efectuiază în

felul următor:

Valoarea initială a mijloacelor fixe = Suma soldurilor debitoare ale

subconturilor 010 – 019

Uzura acumulată a mijloacelor fixe = Soldul creditor ai subcontului 020

18

3. Inventarierea patrimoniului

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie sa asigure

informatii reale asupra activitatii unitatii patrimoniale, în vederea adoptarii de

decizii fundamentate din punct de vedere stiintific. Pentru realizarea acestui

obiectiv, o conditie fundamentala o reprezinta concordanta deplina care trebuie sa

existe între datele înregistrate în conturi si realitatea faptica existenta în unitate.

Mijlocul principal prin care se constata situatia reala a patrimoniului si compararea

datelor obtinute pe aceasta cale cu datele contabilitatii, îl reprezinta inventarierea.

Inventarierea este un procedeu al metodei contabilitatii, comun si altor stiinte

economice, care reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta

cantitativa si valorica sau numai valorica, dupa caz, a elementelor de activ si de

pasiv aflate în patrimoniul unitatii la data la care aceasta se efectueaza.

Instituţiile publice sunt obligate să efectueze anual inventarierea

patrimoniului. Ţinerea contabilităţii separat pe surse de finanţare conduce la

dublarea actelor, listelor şi balanţelor de verificare a rezultatelor inventarieirii. O

atenţie deosebită trebuie acordată determinării şi înregistrării în contabilitate a

plusurilor de mijloace fixe. Dacă în urma inventarieirii s-au depistat plusuri/lipsuri

în listele de inventariere a mijloacelor fixe înregistrate în evidenţa mijloacelor de

bază, suplimentar se verifică dacă în listele de inventariere a mijloacelor fixe

înregistrate în evidenţa mijloacelor şi fondurilor speciale nu s-a obţinut rezultatul

invers la aceeaşi categorie de mijloace fixe. Ulterior se stabileşte care este sursa de

finanţare a plusurilor/lipsurilor de mijloace fixe pentru a fi reflectate corect

înevidenţa respectivă.

Reflectarea rezultatelor inventarierii mijloacelor fixe în contabilitatea

instituţiilor publice are loc în baza balanţei de verificare a rezultatelor

inventarierii (forma INV–3). Comisia de inventariere întocmeşte un proces-verbal

în care se fac propuneri de reglementare adiferenţelor depistate, care se aprobă de

19

conducătorul instituţiei. Rezultatele inventarierii urmează a fi înregistrate în

contabilitate în decurs de 5 zile de la data luării deciziei (9, pct.116).

Plusurrile de mijloace fixe depistate la inventariere se evaluează la valoarea

de piaţă care trebuie să fie confirmată prin cel puţin 3 oferte de preţ ale

distribuitorilor de mijloace fixe identice sau prin informaţii primite de la organele

autorizate în domeniul evaluării patrimoniului şi se reflectă prin formula contabilă:

Dt 01”Mijloace fixe” Ct 250”Fondul mijloacelor fixe”.

În cazul depistării lipsurilor de mijloace fixe la inventariere din vina anumitor

persoane, este important ca gestionarul să prezinte o explicaţie în scris privind

recunoaşterea vinei şi un angajament de recuperare a prejudiciului în mod benevol,

cu indicarea termenilor de achitare. În caz contrar, materialele se transmit în

instanţa de judecată.

20

Încheiere

În urma a mai multor cercetări s-a constatat următorul fapt: mijloacele fixe

aflate în patrimoniul instituţiilor publice din Republica Moldova nu sunt reflectate

la valoarea reală şi necesită să fie reevaluate(ultima reevaluare a avut loc la 1

ianuarie 1996). Astfel, valoarea de intrare ar putea fi ajustată pînă la valoarea de

piaţă, iar utilizatorii de informaţie privind patrimoniul public naţional ar dispune de

informaţie actualizată.În acest scop, se recomandă să întreprindă următoarele

măsuri:

1. elaborarea unor norme metodologice privind reevaluarea mijloacelor fixe

aflate în patrimoniul instituţiilor publice;

2. stabilirea unor coeficienţi de actualizare a valorii determinanţi în baza

indicatorilor furnizaţi de Biroul Naţional de Statistică;

3. crearea unei comisii consultative şi de control în componenţa căreia să fie

incluşi evaluatori autorizaţi, sub controlul cărora să fie reevaluate bunurile

din patrimoniul public.

În urma modificărilor şi completărilor operate în Instrucţiunea cu privire la

evidenţa contabilă în contabilităţile centralizate din cadrul primăriilor

satelor(comunelor), oraşelor prin Ordinele Ministerului Finanţelor nr.26 şi nr.27

din 12.03.2007, plafonul stabilit pentru valoarea iniţială a mijloacelor fixe a fost

majorat de la 1000 lei pînă la 3000 lei, iar mijloacele fixe, care la situaâia din 12

martie 2007 au avut valoarea de intrare de pînă la 3000 lei au fost trecute la obiecte

de mică valoare şi scurtă durată(OMVSD).Pentru realizarea acestor condiâii au fost

efectuate următoarele lucrări:

- Au fost retrase fişele de inventar (formularul MF-6) pentru mijloacele fixe,

cu valoarea iniţială de pînă la 3000 lei;

- Se întocmesc Borderoul de evidenţâ a uzurii acumulate pentru mijloacele

fixe identificate pentru transfer în componenţa OMVSD şi Borderou de

evidenţă a uzurii acumulate pentru mijloace fixe cu valoarea iniţială mai

21

mare de 3000 lei.În ambele borderouri este foarte important să se păstreze

evidenţa analitică amijloacelor fixe, în funcţie de subconturi şi locul de

păstrare(getionari);

- După efectuarea ănregistrărilor contabile în Cartea Mare şi întocmirea

balanţei de verificare se vor verifica modificările ce au avut loc în bilanţul

contabil:

*Suma soldurilor debitoare ale subconturilor 010-019=

= Suma soldurilor creditoare ale subconturilor 250 şi 020.

22

BibliografieI. Acte normative:

L egea contabilităţii nr. 113-XVI  din  27.04.2007(Monitorul

Oficial nr.90-93/399 din 29.06.2007)

Planul de dezvoltare instituţională, perioada 2009-2011(Elaborat

de Grupul de lucru al MCT)

Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului Ministerului

Culturii şi Turismului nr. 1032  din  04.10.2005 ( Monitorul Oficial

al R.Moldova nr.135-138/1117 din 14.10.2005);

Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din

24.05.1996(Monitorul Oficial al Rm nr.19-20 din 27.03.1997);

Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale aprobat prin

Hotărîrea Guvernului 338 din 21.03.2003(Monitorul Oficial al RM

nr. 62-63 din 04.04.2003

II. Manuale şi monografie:

Instrucţiune privind evidenţa contabilă în instituţiile publice

(Anexă la Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 85 din 9 octombrie

1996)

Clasificaţia bugetară, Ediţia a doua,modificată şi completată,

Chişinău 1999.

III. Articole din editura periodică:

* Vasile Bucur,prof. Universitar,doctor habilitat în

economie-”Modificarea provizioanelor pentru reparaţia mijloacelor fixe şi

contabilitatea acestora”(Contabilitate şi Audit, aprilie 2008);

* Elena Taban, contabil-şef la Universitatea de Stat din

Tiraspol(mun. Chişinău)-”Particularităţile contabilităţii mijloacelor fixe în

instituţiile publice” (Contabilitate şi Audit, decembrie 2008).

23

24