Introducere

Conform datelor furnizate de World Health Organization, la finele anului 2008, aproximativ

4,15 miliarde de locuitori (61% din populaţia globului) au avut acces la apă potabilă prin instalaţii

proprii conectate la reţele centralizate. Alte 1,75 miliarde (26%) au avut acces la apă prin cişmele,

izvoare şi fântâni protejate. Din păcate, în jur de 884 milioane de locuitori nu au avut acces la apă

din sursele menţionate, motiv pentru care au trebuit s-o procure din surse neprotejate [44].

Măsurarea consumului de apă furnizată este motivată de patru obiective: - primul obiectiv - legat de

mediul înconjurător - furnizează imboldul necesar conservării apei şi protejează sursele de apă prin

reducerea consumului; - al doilea obiectiv - economic – se explică prin optimizarea folosirii

reţelelor existente în schimbul extinderii acestora cu costurile aferente, inclusiv cu costurile legate

de tratarea apei. Prin optimizarea consumului se reduc şi cheltuielile cu extinderea reţelelor de

evacuarea a apei menajere şi încărcarea excesivă a celor existente; - al treilea obiectiv – tehnic-

permite regiilor de apă să localizeze mult mai bine piederile din reţea şi astfel să le reducă sau să le

elimine în timp util; - al patrulea obiectiv constă într-o repartizare echitabilă a cheltuielilor legate

de extragerea, tratarea şi furnizarea apei în funcţie de consumul acesteia. Contorizarea apei este

considerată o „bună practică” în furnizarea apei şi se extinde în ţările dezvoltate; se impune tot mai

mult şi în ţările aflate în curs de dezvoltare. În ţările dezvoltate, mai mult de jumătate din reţelele

urbane de distribuţie a apei sunt contorizate, tendinţa fiind în creştere. Pe măsură ce resursele de apă

se reduc, iar cheltuielile cu furnizarea ei cresc, problema contoriză ii se pune tot maiintens. Un

exemplu în acest sens este Canada, unde se fac demersuri pentru introducerea la scară naţională a

1

contorizării. Pentru a ilustra mai bine beneficiile contorizării se pot prezenta datele preluate de la

Institutul Naţional de Statistică privind evoluţia volumului de apă potabilă distribuit consumatorilor

din România, în perioada 1990-2006. Dacă ţinem cont de faptul că, la nivel individual, contorizarea

a început masiv în anul 1998 şi că în anul 2006 a fost implementată în proporţie de 80%, se constată

o scădere cu 47% a volumul de apă livrat pentru uz caznic: de la1229,662 mil. m3 (1995) la

652,418 mil. m3 (2006).

Republica Moldova se situează în categoria ţărilor cu cele mai mari cerințe de apă, consumul

specific depăşind de trei ori media europeană. Această situaţie este generată de factori tehnici,

economici şi sociali. O posibilă soluţie, necesară pentru reducerea consumului de apă la utilizatori

sau prin pierderi, este contorizarea. Contorizarea individuală în blocurile de locuinţe stimulează

economia de apă, dînd posibilitatea să se diminueze consumul cu 40-50% faţă de situaţia iniţială. În

urma studiului efectuat au rezultat cîteva concluzii importante pentru acţiunea de instalare a

contoarelor individuale în blocurile de locuinţe, după cum urmează:

1) cererea de apă este afectată semnificativ de pierderile din instalaţiile interioare. Instalarea

contoarelor şi individualizarea consumurilor stimulează atitudinea responsabilă a utilizatorilor şi

determină diminuarea pierderilor şi a risipei de apă, cu consecinţe favorabile asupra consumului

global;

2) cerinţa de apă înregistrează importante reduceri: între 30 și 60%;

3) întroducerea contorizării individuale în clădiri colective poate genera situaţii conflictuale

privind repartiţia cheltuielilor aferente, datorită diferenţelor generate de clasele de precizie diferite

ale contoarelor utilizate;

4) mărimea şi clasa de precizie a contoarelor trebuie să fie adaptată în strînsă corelaţie cu evoluţia

consumurilor de apă.

Toate aceste aspecte susţin necesitatea adopării unor strategii adecvate pentru optimizarea acţiunii

de instalare a contoarelor de apă, ca măsură favorabilă şi eficientă pentru economisirea resurselor

naturale.Însă instalarea propriu-zisă a contoarelor de apă nu este îndeajuns de a soluționa această

problemă.Pentru aceasta este nevoie de folosit mijloace de măsurare legale şi ca acestea să fie luate

sub controlul statului şi permanent supravegheate. Contoarele pentru măsurarea volumelor de apă

fiind cele mai folosite atât în industrie cât şi în consumul casnic au cunoscut o atenţie deosebită atât

din partea producătorilor cât şi din partea organismelor abilitate să emită reglementări şi norme

în domeniu. Dacă până acum reglementările s-au ocupat doar de precizia acestor aparate

lasificându-le din punct de vedere al claselor metrologice, iată că noile reglementări ţin cont şi de

influenţa diferiţilor factori perturbatori şi impun condiţii necesare a fi respectate de către contoarele

electronice. Din punct de vedere al preciziei de măsurare, se tinde spre extinderea

2

domeniului de debit pentru care contorul de apă rece are erori de indicaţie de +/- 2%,

prin restrângerea domeniului debitelor inferioare dintre Q1 şi Q2 şi prin micşorarea debitului de

pornire, adică a debitului de la care sesizorul de debit începe să preia semnalul.

Scurt istoric al dezvoltării contoarelor de apă

În acest subcapitol se prezintă, pornind de la Roma antică şi până în zilele noastre etapele

importante ale dezvoltării contoarelor de apă precum şi cerinţele impuse contoarelor de apă.

Cerinţe pentru contoare

În anul 1850, la a şasea expoziţie a Asociaţiei pentru Mecanică dinMassachusetts, ţinută la

Boston, cu ocazia prezentării unor tipuri de contoare pentruapă s-au prezentat cerinţele esenţiale

pentru un astfel de produs în acele timpuri. Un contor era considerat bun dacă [46]:

- are o construcţie simplă şi compactă,

- este întotdeauna gata de start şi nu are perioade „moarte”,

- este silenţios,

- prezintă frecări mici şi astfel uzura părţilor componente este diminuată,

- măsoară şi înregistrează corect consumul,

- este ieftin,

- nu necesită o mentenanţă deosebită şi este uşor de reparat.

Cerinţele au fost definite, deoarece se considera că nu se poate introduce contorizarea pe

scară largă, datorită preţului mare al contoarelor şi datorită problemelor cauzate de uzură şi de

înregistrarea corectă a consumului.

Cerinţele impuse unui contor pentru apă în anul 1960 erau [16]:

- să furnizeze o măsurare şi o înregistrare corectă a consumului pe domeniul de

debite pentru care a fost proiectat,

- să prezinte o cădere de presiune minimă între intrare şi ieşire la montarea în reţea,

- să fie ieftin şi simplu în construcţia sa,

- să fie uşor de instalat şi de întreţinut,

- să nu prezinte uzuri excesive ale reperelor în mişcare, după un timp de funcţionare,

- să aibă în componenţă materiale care să nu ruginească în contact cu apa,

- să nu producă vibraţii care pot duce la deteriorarea conductelor,

- să nu oprească în niciun caz, furnizarea apei, dacă se blochează,

- să ocupe un spaţiu mic.

După cum se poate observa, cerinţele sunt cam aceleaşi, deşi formularea lor a fost făcută la o

diferenţă de 100 de ani.

3

Contoarele pentru măsurarea volumelor de apă fiind cele mai folosite atât în industrie cât şi

în consumul casnic au cunoscut o atenţie deosebită atât din partea producătorilor cât şi din partea

organismelor abilitate să emită reglementări şi norme în domeniu. Dacă până acum reglementările

s-au ocupat doar de precizia acestor maparate clasificându-le din punct de vedere al claselor

metrologice, iată că noile mreglementări ţin cont şi de influenţa diferiţilor factori perturbatori şi

impun condiţii necesare a fi respectate de către contoarele electronice.

Din punct de vedere al preciziei de măsurare, se tinde spre extinderea domeniului de debit

pentru care contorul de apă rece are erori de indicaţie de +/- 2%, prin restrângerea domeniului

debitelor inferioare dintre Q1 şi Q2 şi prin micşorarea debitului de pornire, adică a debitului de la

care sesizorul de debit începe să preia semnalul. Din punct de vedere al confortului clientului, în

cazul în care acesta este furnizorul de apă, se tinde spre securizarea construcţiei contorului, adică

spre reducerea posibilităţilor de fraudare a indicaţiei acestuia şi spre transmiterea la distanţă a

citirilor. Securizarea construcţiei contorului implică protecţii anti-magnetice pentru construcţiile

care folosesc transmisia magnetică a mişcării de la turbină la axul central al mecanismului

integrator precum şi folosirea unor materiale casante pentru vizorul contorului, care să se spargă la

orice tentativă de fraudă mecanică sau folosirea unor soluţii cu rigiditate sporită.

Transmiterea la distanţă a citirilor a apărut din necesitatea de reducere a costurilor generate

de deplasarea cititorilor, precum şi din necesitatea apariţiei unui management eficient al distribuţiei

de apă odată cu urmărirea on-line a consumurilor şi cu dimensionarea optimă a reţelelor de

distribuţie în vederea reducerii pierderilor. Cele două sisteme, care s-au impus, sunt cu traductor

bazat pe un contact Reed (variantă mai ieftină) şi cu traductor inductiv (variantă mai scumpă, dar

care permite şi integrarea altor funcţii).

Obiectivele lucrării sunt:

- studiul caracteristicilor contoarelor de apă;

- prezentarea metodelor de verificare a contoarelor de apă;

- menționarea avantajelor și dezavantajelor diverselor metode de verificare;

- reflectarea tendințelor în domeniul metodelor de verificare a contoarelor de apă.

4

CAPITOLUL I

Caracteristicile contoarelor de apă

Prezentul capitol stabileşte terminologie caracteristicile tehnice, caracteristicile metrologice

şi pierderea de presiune. Aceste caracteristici se aplică la contoarele de diverse clase metrologice

care pot funcţiona la debite permanente cuprinse între 0,6 m3/h şi 4000m3 /h, presiuni de

lucru maxime admisibile (P.M.A) egale sau superioare cu 10 bar şi o temperatură maximă

admisibilă (T.M.A). Recomandările din prezenta parte se aplică contoarelor de apă definite

astfel: aparate de măsurat cu autointegrare, care determină continuu volumul de apă care îl

traversează, printr-un procedeu mecanic direct prin utilizarea camerelor volumetrice cu pereţi

mobili ( contoare “volumetrice”) sau în funcţie de efectul vitezei apei asupra vitezei de

rotire a parţii mobile (contoare “de viteză”). Apa loveşte palele turbinei, a cărei turaţie creşte

cu viteza apei, respectiv cu debitul de apă care străbate contorul. Apa care loveşte palele

turbinei, este o vâna unică (varianta monojet ) sau divizată în mai multe vene orientate spre

circumferinţa externa a turbine (variant multijet).

5

Terminologie

contor “volumetric”: Aparat montat pe conducte închise, constituit din camere de

volum cunoscute şi un mecanism antrenat prin curgere, datorită căruia aceste camere sunt

succesiv umplute cu apă şi apoi golite. Numărând aceste volume care traversează aparatul,

dispozitivul de indicare totalizează volumul de apă trecut.

contor “de viteză”: Aparat montat de conducte închise, compus dintr-un organ mobil a

cărui viteză depinde direct de viteza apei. Mişcarea organului mobil este transmisă mecanic

sau în alt mod la dispozitivul indicator care totalizează volumul de apă trecut.

contor Woltmann: Aparat conţinând o elice elicoidală rotită faţă de axa de scurgere

prin contor.

contor cu unijet şi contor cu multijet: Aparate care conţin un rotor turbină ce se

roteşte pe un ax perpendicular faţă de direcţia de scurgere a apei în contor. Contorul este

denumit unijet dacă turbina este acţionată de jet într-o singură zonă la periferia sa şi este

denumit multijet dacă turbina este acţionată simultan în mai multe zone ale periferiei.

debit: Raport dintre volumul de apă ce traversează contorul şi timpul de trecere al

acestui volum prin contor.

debit permanent, qp: Debit la care contorul trebuie să functioneze corespunzător în condiţii

normale de utilizare, de exemplu: în regim de curgere continuu şi/sau intermitent.

debit de suprasarcină, q : Debit la care contorul trebuie să funcţioneze corespunzător

fără deteriorare pentru o scurtă perioadă de timp. Valoarea este dublu valorii qp

debit minim, qmin: Valoarea minimă a debitului la care contorul trebuie să furnizeze

indicaţii respectând erorile de măsurare admise. Această valoare se corelează cu numărul de

cod al contorului.

interval de măsurare a debitului: Intervalul de măsurare delimitat de debitul de

suprasarcină, qs şi debitul minim, qmin, în care indicaţiile contorului nu trebuie să depaşească

erorile de măsurare maxime admisibile.

Acest interval este împărţit în doua zone denumite “zona superioară si zona

inferioară” separate de un debit de tranziţie.

6

debit de tranziţie, qt : Valoare a debitului, intermediară între debitul de suprasarcină şi

debitul minim, care împarte intervalul de măsurare în două zone, o zonă superioară şi o

zonă inferioară caracterizate fiecare printr-o eroare de măsurare maximă admisă proprie

fiecărei zone.

volum trecut prin contor: Volum de apă trecut prin contor, fără a ţine seama de

timpul de trecere.

dispozitiv de indicare: Dispozitiv care afişează volumul de apă trecut prin contor.

presiune nominală (PN): Caracterizare numerică printr-un număr rotunjit, utilizată ca

referinţă.

Toate echipamentele având acelaşi diametru nominal (DN) , desemnate prin acelaşi

număr PN trebuie să aibă dimensiunile corespunzătoare compatibile.

presiune de lucru maximă admisibilă (PMA): Presiune internă maximă aferentă unui

contor,la care aceasta rezistă în mod permanent la o temperatură dată.

Notă-Pentru temperaturi cuprinse între 0 oC şi 30 0C, şi materialele curent utilizate

pentru corpul contorului, PMA se menţine constantă. Pentru contoarele de apă rece, PN=PMA.

diametru nominal (DN): Caracterizare numerică comună pentru toate elementele

aferente sistemului conductei, altele decât cele specificate prin diametrul exterior sau prin

dimensiunea de filetare. Acest cod este un număr întreg utilizat numai ca referinţa,

aproximând dimensiunile constructive.

pierdere de presiune: Pierdere de presiune datorată prezenţei unui contor de apă în

conductă, pentru un debit dat.

temperatura maximă admisă (TMA): Temperatura maximă la care un contor de apă

rezistă continuu pentru o presiune internă dată.[1]

Un contor se compune din: corp, dispozitiv de măsurare cu turbină, dispozitiv de

integrare şi indicare volum şi emitator de impulsuri pentru transmiterea la distanţă a datelor

(numai la variatele cu litera K în codificare). Mişcarea de rotaţie a turbinei se transmite la

dispozitivul de integrare şi indicare prin cuplaj magnetic (la contoarele cu mecanism uscat)

sau prin cuplare directa (la contoarele cu mecanism umed). Dispozitivul de integrare şi indicare

este mecanic, cu mecanism de demultiplicare a mişcării (tren de roţi dinţate), afisaj alcătuit

7

din 5, 6 sau 7 tamburi cifraţi ce indică apa contorizată în m³ şi subdiviziuni de m³ (pentru

cele dupa virgulă) şi cu 1, 2, 3, sau 4 scale circulare cu cadran şi ac indicator pentru indicarea

subdiviziunilor de m³ (0,1 / 0,01 / 0,001 / 0,0001 ). Reglementările legale au prioritate asupra

recomandărilor acestei părţi a SM 213 ( ISO 4064).

Fig.1 Contoare monojet cu mecanism uscat

1.1 Mărimea contorului şi dimensiuni de gabarit.

1.1.1 Mărimea contorului şi dimensiuni de gabarit

Mărimea contorului este caracterizată fie prin dimensiunea racordurilor filetate, fie prin

dimensiunea de filetare, fie prin diametrul nominal al flanşei. Pentru fiecare mărime de

contor există un set de dimensiuni de gabarit stabilite corespunzător (fig.2)

Fig.2. Mărimea contorului şi dimensiuni de gabarit

8

. H1+H2, L1, L2+L3 definesc respectiv înaltimea, lungimea şi lăţimea unui paralelipiped în

care se înscrie contorul de apă (capacul fiind perpendicular faţă de poziţia sa de închidere).

H1, H2, L2, L3 sunt dimensiunile maxime. L1 este o valoare fixă a toleranţei specifice

1.1.2 Corespondenţa dintre codul contorului şi debitul permanent

Valoarea numerică a debitului permanent, qp, exprimată în metri cubi pe oră (m3/h),

trebuie să fie cel puţin egală cu codul contorului. Când valoarea este mai mare decât codul

contorului, ea trebuie să fie egală cu una din valorile indicate în tabelul 1 pentru codurile

contoarelor, asigurându-se menţinerea corelaţiei dintre mărimea contorului şi codul acestuia,

conform 1.1.3.

1.1.3 Corespondenţa dintre mărimea contorului şi codul acestuia

Mărimea contorului şi prin urmare dimensiunile sale de gabarit sunt în principal

corelate cu codul contorului de apă conform tabelului 1 . Pentru o mărime dată a contorului se

permite adoptarea unei valori imediat superioare sau inferioare ale acestuia, în masura în care

condiţiile metrologice sunt îndeplinite. Într-un asemenea caz contorul este identificat nu numai

prin valoarea numerică N şi prin DN. Racordurile trebuie să fie identice la intrarea şi la

ieşirea din contor.

Tabelul 1. Contoare de apă cu racord cu filet

¹Mărimea filetului imediat superioară este acceptată ca o alternativă.

9

1.2 Dispozitiv indicator

1.2.1 Condiţii generale

.

1.2.1.1 Funcţionare

Dispozitivul indicator trebuie să furnizeze o indicaţie vizuală, cu citire rapidă, corectă şi

neambiguă a volumului de fluid. Dispozitivul trebuie să includă mijloacele vizuale de verificare

şi etalonare. Dispozitivul poate să includă elemente adiţionale pentru verificare şi etalonare prin

alte metode, de exemplu automate.

1.2.1.2 Unitate de măsură, simbol şi poziţionare

Volumul de apă măsurat trebuie să fie exprimat în metri cubi. Simbolul unităţii (m 3)

trebuie scris pe ecran sau imediat lângă elementul de afişare cifrică.

1.2.1.3 Intervalul de indicare

Dispozitivul indicator trebuie să functioneze fără a trece prin zero, volumul exprimat în

metri cubi corespunzător la cel puţin 1999 ore de funcţionare la debitul permanent.Această

prevedere este formulată în tabelul 2.

10

Tabelul 2. Interval de indicare

qp

m3/h

Intervalul de indicare

m3(min)

qp≤5

5<qp≤50

50<qp≤500

500<qp≤4000

9999

99999

999999

9999999

1.2.1.4 Codul culorilor

Culoarea neagră se utilizează pentru indicarea metrilor cubi şi a multiplilor lui.

Culoarea roşie se utilizează pentru indicarea submultiplilor metrului cub. Aceste culori

trebuie să fie aplicate fie pe acele indicatoare, numere, roţi, discuri, cadrane sau pe ramele

de vizualizare a cifrelor.

1.2.1.5 Funcţionare a mecanismului indicator

Mişcarea de rotaţie a acelor indicatoare sau scărilor circulare trebuie să fie în sensul

acelor de ceasornic. Mişcarea liniară a acelor indicatoare sau a scărilor trebuie să fie de la

stânga la dreapta. Mişcarea rolelor indicatoare cu cifre trebuie să fie de jos în sus. Schimbarea

incremental la indicaţia electronic numerică trebuie să fie instantanee.

1.2.2 Tipuri de dispositive indicatoare

1.2.2.1 Dispozitiv analogic

Volumul de apă este dat de mişcarea continuă a:

a) unuia sau mai multor ace indicatoare care se mişca faţă de scările gradate;

11

b) una sau mai multe scări circulare sau tambururi, fiecare trecând prin faţa unui ac

indicator.

Valoarea exprimată în metri cubi pentru fiecare diviziune a scării trebuie să fie de

forma 10n, unde n este un număr întreg pozitiv, negativ sau zero, astfel stabilindu-se un

sistem de decade consecutive. Fiecare scară trebuie să fie:

-fie gradată în valori exprimate în metri cubi,

-fie însoţită de un factor de multiplicare ( x 0,001; x 0,01; x 0,1; x 1; x 10; x 100; x

1000, etc).

1.2.2.2 Dispozitiv numeric

Volumul este dat de şirul cifrelor consecutive afişate care apar într-una sau mai multe

ferestre ale cadranului. Avansul oricărei cifre în cadrul rangului său zecimal trebuie să aibă

loc în timpul schimbării de la cifra 9 la cifra zero a valorii rangului imediat inferior.

Decadele de rang minim trebuie să aibă o mişcare continuă, fereastra având o deschidere

suficient de largă pentru a permite o citire corectă şi neambiguă a cifrelor. Înalţimea

vizibilă a cifrelor trebuie să fie de cel puţin 4 mm.

1.2.2.3 Combinare de dispositive analogice şi numerice

Volumul este dat de o combinaţive de dispositive de tip 1 si 2, cerinţele respective ale

fiecăruia trebuie să fie respectate. Decada de rang minim a indicatorului numeric poate avea

o mişcare continuă.

1.2.3 Dispozitive suplimentare

În afara dispozitivelor indicatoare deja descrise, contorul de apă poate include

dispositive suplimentare care pot fi încorporate permanent sau adăugate temporar.

Dispozitivul poate fi utilizat pentru detectarea mişcării dispozitivului de măsurat până când

aceasta este vizibilă clar pe dispozitivul indicator. Unde standardele nationale permit,

dispozitivul poate fi utilizat drept element de control pentru încarcarea şi verificarea iniţială

a contorului de apă, cu condiţia că alte mijloace garantează funcţionarea corectaă a

indicatorului.

12

1.3 Dispozitiv de verificare

1.3.1 Elementul de control şi diviziunea scării de verificare

Elementul indicator având decada de rang minim este denumit element de control.

Diviziunea sa minimă este denumită diviziunea scării de verificare. Afişajul de verificare

vizual poate avea fie o mişcare continuă fie una discontinuă printr-un element de control. În

completarea mijloacelor de verificare cu display vizual, dispozitivul indicator poate include

elemente complementare pentru un control rapid (discuri, dispozitiv stea, etc), citite cu

mijloace electronice externe care convertesc semnalele înregistrate în date numerice.

1.3.2 Afişaje de verificare vizuală

1.3.2.1 Valoarea diviziunii scării de verificare

Valoarea diviziunii scării de verificare, exprimată in metri cubi, se bazează pe

formula:

1x10n; 2x10n; sau 5x10n,

unde n este un numar întreg pozitiv, negativ sau zero.

Pentru dispozitivele indicatoare analogice sau numerice cu mişcare continuă a

elementului de control, valoarea diviziunii scării de verificare este formată prin diviziunea în

doua, cinci sau zece părţi egale a intervalului dintre două cifre consecutive ale elementului

de control. Aceste diviziuni nu se numerotează. Pentru dispositive indicatoare numerice cu

mişcare discontinuă a elementului de control, intervalul scării de verificare este intervalul

dintre două cifre consecutive sau deplasările incrementate ale elementului de control.

13

1.3.2.2 Dimensiuni ale diviziunii scării de verificare

La dispozitivele indicatoare cu mişcare continuă a elementului de control, lungimea

diviziunii scării de verificare trebuie să fie cuprinsă în intervalul 1 mm …. 5 mm, inclusiv.

Această scară trebuie să fie reprezentată prin repere de grosime egală care să nu depăşească

¼ din distanţa dintre axele a două linii consecutive şi fiind diferite numai prin lungime sau

prin benzi contrastante de o lăţime constantă egală cu lungimea diviziunii scării. Lăţimea

vârfului acului indicator nu trebuie să depăşească ¼ din lungimea diviziunii scării de

verificare şi în nici un caz nu trebuie să fie mai mare de 0,5 mm.

1.3.2.3 Valoarea maximă a incertitudinii de măsurare datorată citirii

Subdiviziunile scării de verificare trebuie să fie suficient de mici pentru ca

incertitudinea de măsurare datorată citirii să nu depăşească 0,5 % în timpul incercării şi

astfel ca verificarea debitului minim să nu dureze mai mult de 1 h şi 30 min. Când afişajul

elementului de control este continuu, trebuie luată în calcul o eroare posibilă de citire de

nu mai mult decât jumătatea lungimii celei mai mici diviziuni a scării. Când afişajul

elementului de control este discontinuu, trebuie luată în calcul o eroare posibilă de citire de

nu mai mult de o cifră.

1.3.2.4 Elemente adiţionale de verificare

Elementele adiţionale de verificare pot fi utilizate, asigurându-se că diviziunea scării de

verificare este suficient de mică pentru ca incertitudinea maximă de măsurare datorată citirii

să nu depăşească 0,5 % din debitul trecut. La fel contoarele pot fi echipate cu dispozitiv de

reglaj care permite reglarea volumului indicat faţă de volumul scurs. Este interzisă folosirea

unui dispozitiv care să accelereze creşterea vitezei prin contor pentru debite sub valoarea lui

qmin.

1.4 Sistem de transmitere la distanţă

Contoarele de apă pot fi prevăzute cu un sistem de transmitere la distanţă care

permite citirea contorului la o anumită distanţă faţă de locul măsurării. Sistemele de

transmitere la distanţă constau din urmatoarele elemente : traductor la distanţă, elemente de

14

transmisie şi dispozitiv de afişare la distanţă. Prevederile acestei părţi a ISO 4064 se referă

la anumite aspecte ale traductorului la distanţă şi o modificare ulterioară a standardului va

aduce detalieri asupra formatului datelor şi a procedurii de transmitere a semnalului.

Adăugarea la un contor de apă a unui sistem de transmitere la distanţă nu trebuie să

modifice performanţele metrologice ale contorului. Sistemul de transmitere la distanta poate

fi incorporat in corpul contorului sau în dispozitivul indicator al contorului de apă, sau

poate fi extern. Când dispozitivul este montat extern trebuie să fie prevăzut cu dispozitiv de

protecţie şi sigilat. Sistemul de transmitere la distanţă, cablul sau/şi garniturile de etanşare

ale acestuia trebuie să prevadă functionarea în mediu umed, respectând clasele de protecţie

IP 65 conform CEI 529. Pot fi necesare modele special conform clasificării IP 68, capabile

să funcţioneze imersate în apă.

1.5 Materiale

Calitatea materialelor şi modul de asamblare a pieselor componente garantează constanta

caracteristicilor de funcţionare şi preciziei de măsurare. Produsele au elemente componente

(corpul, elementele de racordare,) fabricate din materiale incombustibile, clasa de combustibilitate

C0 şi elemente component (carcasă integrator, turbină) fabricate din materiale termoplastice,

clasa de combustibilitate C4.Variaţiile temperaturii apei în cadrul domeniului temperaturii de

lucru nu trebuie să afecteze materialele utilizate în construcţia contorului de apă. Toate

materialele contorului de apă care sunt în contact cu apa care trece prin el nu trebuie să

prezinte toxicitate, nici mirosuri. Ele trebuie să fie conform reglementărilor naţionale în

vigoare. Contorul de apă trebuie să fie construit din material rezistente la coroziune internă

şi externă care sunt protejate prin tratamente adecvate de suprafaţă.Contorul de apă trebuie

să fie construit din materiale de o rezistenţă adecvată scopului pentru care este proiectat.

Dispozitivul de afişare al contorului de apă trebuie proiectat cu un geam transparent

(sticlă sau alt material). Pot fi asigurate alte protecţii cu ajutorul unui capac adecvat. Dacă

este cazul, contorul de apă trebuie prevăzut cu mijloace pentru îndepărtarea condensului de

pe faţa inferioară a geamului dispozitivului de afişare. Corpul este fabricat prin turnare din

alamă sau fontă cenusie şi este prevăzut cu: canale de intrare/ieşire a apei; elemente de fixare a

componentelor contorului; elemente de racordare în instalaţie; un filtru pe canalul de admisie care

împiedică pătrunderea impurităţilor,protejând astfel mecanismul de măsurare.Contoarele au

suprafeţele accesibile fără muchii şi colţuri tăioase, bavuri ascuţite sau proeminente aciculare.

15

1.6 Filtru

Contoarele volumetrice şi multijet trebuie prevăzute cu un filtru intern aşezat în

amonte de elementul de măsurare.

1.7 Comportament în caz de inversare a sensului de curgere

Contorul trebuie să poată fi instalat astfel încât să poată funcţiona în orice poziţie, cu excepţia

cazurilor când există o indicaţie contrară, marcată clar pe contor.Producătorul trebuie să precizeze

dacă mijlocul de măsurare este destinat măsurării curgerii inverse. În acest caz, volumul de curgere

inversă trebuie fie să se scadă din volumul cumulat, fie să se înregistreze separat. La curgerea

normală şi la cea inversă se aplică aceeaşi eroare maximă tolerată. Contoarele de apă care nu sunt

concepute pentru măsurarea curgerii inverse trebuie să fie capabile fie să prevină curgerea inversă,

fie să reziste la o curgere inversă accidentală fără a suporta o deteriorare sau modificare a

proprietăţilor metrologice.

1.8 Sigilare

Contoarele conţin elementele necesare care să împiedice posibilitatea intervenţiei

neautorizate asupra unor componente în scop de fraudă. Contoarele de apă trebuie să fie

dotate cu dispozitiv de protecţie, putând fi sigilate de aşa manieră încât să nu permită atât

înainte cât şi după instalarea corectă a contorului, demontarea sau modificarea acestuia, sau

a dispozitivului său de reglare fără deteriorarea acestui dispozitiv de protecţie.

1.9 Marcare

Orice contor trebuie în mod obligatoriu să aibă scrise citeţ şi fără a putea fi şterse,

grupate sau repartizate pe carcasă, pe cadranul dispozitivului de afişare, pe placa

semnalizatoare sau pe capac dacă acesta nu este detaşabil, urmatoarele indicaţii:

a) numele producătorului sau marca de fabrică;

16

b) clasa metrologică, codul contorului şi pierderea de presiune în bari; în cazul când

valoarea numerică a debitului permanent qp nu este egală cu codul contorului N, valoarea

qp trebuie indicată suplimentar faţă de codul contorului N;

De exemplu :

AN 1,5 1 bar

AN 1,5/qp 2,5 1 bar

c) anul de fabricaţie şi seria;

d) una sau două săgeţi indicând sensul de scurgere; această indicaţie a sensului de

curgere nu trebuie să fie făcută pe capac şi pe corpul contorului;

e) marca aprobării de model;

f) presiunea nominală (PN) în bar, dacă este mai mare de 10 bari;

g) literele V sau H dacă contorul poate funcţiona numai în poziţie verticală sau numai

în poziţie orizontală;

h) mărimea contorului sau diametrul nominal (DN), dacă diferă de valorile indicate în

tabelul 1.

1.10 Caracteristici metrologice

1.10.1 Erori maxime admise

Eroarea maximă admisă în zona inferioară cuprinsă între qmin inclusiv şi qt exclusiv

este de ± 5 %. Eroarea maximă admisă în zona superioară cuprinsă între q t inclusiv şi qs

inclusiv este de ± 2 %.

1.10.2 Durabilitate

După efectuarea unei încercări corespunzătoare, ţinînd cont de perioada de timp estimată de

producător, trebuie să fie satisfăcute următoarele criterii:

17

a) Variaţia rezultatului măsurării după încercarea de durabilitate, comparativ cu rezultatul

iniţial al măsurării, nu trebuie să depăşească:

-3% din volumul măsurat între Q1, inclusiv, şi Q2, exclusiv;

-1,5% din volumul măsurat între Q2, inclusiv, şi Q4, inclusiv.

b) Eroarea de indicaţie pentru volumul măsurat după testul de durabilitate nu trebuie să

depăşească:

6% din volumul măsurat între Q1 , inclusiv, şi Q2 , exclusiv;

2,5% din volumul măsurat între Q2 , inclusiv, şi Q4 , inclusiv, pentru contoarele de apă

destinate măsurării apei cu o temperatură cuprinsă între 0,1C şi 30 C,

3,5% din volumul măsurat între Q2 inclusiv şi Q4 inclusiv pentru contoarele de apă

destinate măsurării apei cu o temperatură cuprinsă între 30 C şi 90 C.

1.10.3 Clase metrologice

Contoarele de apă se clasifică în patru clase metrologice în funcţie de valorile pentru

qmin și qt (a se vedea tabelul 3).

Tabelul 3.Clasificarea contoarelor după valorile lui qmin şi qt în m3/h

Clasa Valoarea

numerică a codului

contorului N

N < 15 N ≥ 15

Clasa A

qmin

qt

0,04 N

0,10 N

0,08 N

0,30 N

Clasa B

qmin 0,02 N 0,03 N

18

qt 0,08 N 0,20 N

Clasa C

qmin

qt

0,01 N

0,015 N

0,006 N

0,015 N

Clasa D

qmin

qt

0,007 5 N

0,011 5 N

--

--

Tabelul 4.Cerinţe metrologice şi tehnice aplicabile contoarelor de apă

Nr.crt.

Cerinţa metrologică

sau tehnică

Punctul din norma de

metrologie legală

Modalităţi de control

Aprobare de

model

Verificare

iniţială periodică

0 1 2 3 4 5

1 Adecvare 2.7 / NML 001-05

3.4 / NML 003-05

X

2 Protecţie

împotriva

intervenţiilor

neautorizate şi a

degradării

informaţiei

2.8 / NML 001-05 X X X

3 Informaţii

furnizate de mijlocul

de măsurare şi

2.9 / NML 001-05

19

informaţii însoţitoare 3.1 / NML 003-05

3.3.1.1 NML 003-05

3.7 / NML 003-05

X X X

4 Indicarea

rezultatului măsurării

2.10 / NML 001-05 X

5 Posibilitatea

evaluării

conformităţii

2.12 / NML 001-05 X

6 Erori în

condiţii nominale de

funcţionare, fără

perturbaţii

3.2 / NML 003-05 X X X

7 Efectul

condiţiilor de mediu

climatic

3.3.1 / NML 003-05

2.1.3.1/NML 001-05

2.1.4.2/NML 001-05

X1)

8 Efectul

condiţiilor de mediu

mecanic

3.3.1 / NML 003-05

2.1.3.2/NML 001-05

X1)

9 Efectul condiţiilor de

mediu

electromagnetic

3.3.1 / NML 003-05

2.1.3.3/NML 001-05

X1)

10 Alimentare electrică 3.1.5 / NML 003-05 X1)

11 Rezistenţa la

presiunea internă

3.1.3 / NML 003-05 X

12 Durabilitate 2.5 / NML 001-05

3.5/ NML 003-05 X

1) Evaluările se efectuează numai la contoarele echipate cu dispozitive electrice sau

electronice.[8].

20

1.10.4 Pierderi de presiune

Din rezultatele încercărilor contoarele de apă se clasifică în patru grupe de bază

pierderilor de presiune corespunzatoare uneia din următoarele valori maxime: 1 bar; 0,6 bar;

0,3 bar; și 0,1 bar sau pe întreg domeniul debitului. Pierderea de presiune la trecerea apei prin

contoare este de 0,1 ÷ 0,25 bar la debitul nominal şi de 1÷ 1,5 bar la debitul maxim.

Fig.3. Diagrama pierderilor de presiune

1.10.5 Condiţii de mediu

În cazul unui contor echipat cu dispozitive electrice sau electronice, producătorul trebuie să

specifice condiţiile de mediu climatic, mecanic şi electromagnetic in care este destinat să

funcţioneze contorul, conform cerinţei 2.1.3 din norma NML 001-05 “Cerinţe metrologice şi

tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal”.

Efectul unei perturbaţii electromagnetice asupra unui contor de apă trebuie să fie astfel încât:

21

– variaţia rezultatului măsurării să nu fie mai mare decât valoarea admisă a variaţiei definită

la punctul 7.1.3, sau

– indicarea rezultatului măsurării să se facă într-o asemenea manieră încât acesta să nu poată

fi interpretat ca un rezultat valabil, ci ca o variaţie temporară care nu poate fi interpretată, memorată

sau transmisă ca rezultat al măsurării.

După ce este supus unei perturbaţii electromagnetice, contorul de apă trebuie să îndeplinească

simultan următoarele condiţii:

– să se repună în funcţiune în limitele erorilor tolerate;

– să-şi păstreze toate funcţiile de măsurare;

– să permită recuperarea tuturor informaţiilor de măsurare prezente anterior perturbaţiei.

Valoarea variaţiei critice este cea mai mică dintre următoarele două valori:

-volumul corespunzător jumătăţii din valoarea absolută a erorii maxime tolerate în zona

superioară;

-volumul corespunzător erorii maxime tolerate aplicată volumului integrat timp de un minut la

debitul Q3 [1] .

22

CAPITOLUL II

Metode și mijloace de verificare a contoarelor de apă

Verificarea unui contor se poate face prin dispunerea lui în serie cu un contor etalon (de o

clasă de exactitate superioară), sau prin intermediul unor instalaţii de verificare: gravimetrice cu

cântar, volumetrice cu rezervor etalon sau cu piston mobil. Verificarea contorului constă în

compararea volumului său înregistrat cu volumul înregistrat de cântar, de rezervorul etalon, ori de

contorul etalon. Pentru a dimensiona contorul etalon, cântarul sau rezervorul etalon trebuie să se

ţină seama de faptul că, numărarea impulsurilor de la contor nu trebuie să contribuie cu mai mult de

0,01% la valoarea totală a incertitudinii rezultatului. Pentru orice metodă standard de numărare a

impulsurilor, numărătorul poate să diferenţieze un impuls sau un tren de impulsuri întregi. Cerinţa

de rezolvare a acestei probleme a fost dictată de faptul că, în trecut, trebuia să treacă un volum

suficient de mare de lichid prin contor, astfel încât să se genereze cel puţin 10.000 de implusuri de

la contorul de verificat. Eroarea de rotunjire la un impuls întreg pentru 10.000 de impulsuri este:

(1)

23

2.1 Metoda volumetrică de verificare

2.1.1 Stand volumetric pentru verificarea contoarelor. Principiu de funcţionare

Instalaţia pentru verificarea şi etalonarea apometrelor STA 70 (tabela.5) este destinată

verificării metrologice a contoarelor de apă rece cu diametre cuprinse între 50 şi 200 mm.

Instalaţia pentru verificarea şi etalonarea apometrelor STA 71 (tabela.5) este destinată

verificării metrologice a contoarelor de apă rece cu diametre cuprinse între 15 şi 50 mm.

Fluidul de lucru pompat în instalaţie trece prin apometrele supuse verificării, sistemul de

reglare şi este deversat în vasul etalon. Pentru a avea posibilitatea citirii indexului iniţial şi final al

apometrelor se utilizează principiul de funcţionare static START / STOP. Volumul de fluid

măsurat, denumit şi volum etalon, este comparat cu volumul de fluid înregistrat de mecanismul

indicator al apometrelor, stabilind astfel eroarea de indicare a apometrelor supuse verificarii.

2.1.2 Caracteristicile standului volumetric

În domeniul de lucru specificat, instalaţia funcţionează cu o precizie de măsurare a volumului

de ± 0,2 % şi cu o precizie de reglare a debitului volumic de ± 0,5 %. Instalaţia permite verificarea

preciziei de măsurare a volumului înregistrat de contoarele de apa rece conform normelor

metrologice in vigoare: NML 3 - 03 / 1 - 94; SR ISO 4064; NML CEE - 75 / 33.

Tabela 5. Caracteristici tehnice

Tipul STA-70 STA-71

Dimensiuni de

gabarit

lungime 10,5 m 5 m

latime 2,5 m 1,2 m

inaltime 4 m 3 m

Nr. maxim de

apometre verificate

simultan

DN50/DN15 8 buc 9 buc

DN65/DN20 6 buc 7 buc

DN80/DN25 5 buc 5 buc

DN100/ DN32 4 buc 4 buc

DN125/ DN40 3 buc 3 buc

DN150/ DN50 3 buc 3 buc

DN200 2 buc -

Volum de verificare vas 1 0ч1000 1 0ч95 I

2600ч5000 1 410ч500 I

24

vas 2

Debit minim de verificare 450 l/h 15 l/h

Debit maxim de verificare 250.000 l/h 30.000 l/h

Temperatura maxima a fluidului de

lucru

30°C 30°C

Alimentare electrica 3x380V, 50 Hz ~30kW ~9kW

2.1.3 Descrierea instalaţiei

Orice dispozitiv care permite automatizarea verificării contoarelor poate fi inclus în instalaţia

de încercare. Conductele conţin:

a) o secţiune de măsurare în care este (sunt) plasat (e) contorul (contoarele);

b) mijloace pentru stabilirea debitului dorit;

c) unul sau două dispozitive de izolare;

d) şi dacă este necesar, mijloace pentru determinarea debitului;

e) unul sau mai multe dispozitive de purjare a aerului;

f) un dispozitiv antiretur (de sens unic);

g) un separator de aer;

h) un filtru.

În timpul verificării, nu trebuie permise scăpări de debit nici între contor şi mijlocul de

măsurat de referinţă şi nici din partea mijlocului de măsurat de referinţă. Conductele trebuie să

fie astfel încât la partea superioară a contoarelor să existe o presiune pozitivă de cel puţin 0,05

bar (5 kPa) chiar la debit nul.

Secţiunea de măsurare în afara contorului (contoarelor) conţine:

a) una sau mai multe prize de măsurare a presiunii, o priză de presiune este situată în

amonte faţă de (primul) contor şi aproape de el;

b) dacă este necesar, un dispozitiv pentru măsurarea temperaturii apei la intrarea în

(primul) contor.

Diferite accesorii plasate în secţiunea de măsurare nu trebuie să creeze fenomene de cavitaţie,

nici să provoace perturbaţii susceptibile de a. modifica funcţionarea contoarelor sau de a modifica

rezultatele măsurărilor.

25

În timpul verifircărilor funcţionarea instalaţiei trebuie să asigure identitatea entităţii de apă ce

traversează contorul (contoarele) cu cea măsurată de mijlocul de măsurare de referinţă.

Trebuie să se verifice mai ales la începutul şi ia sfârşitul încercării, că toate conductele (de

exemplu: gâturile de lebădă de la ieşire) se află în acelaşi stadiu de umplere. Aerul din conductele

de racordare şi contor trebuie evacuat convenabil. Trebuie luate toate precauţiile pentru a evita

efectele vibraţiilor şi şocurilor. Trebuie să se ia măsurile corespunzătoare pentru reducerea erorilor

limită determinate de manevrele accesoriilor instalaţiei în timpul încercării. Determinarea erorilor

de măsurare prin citirea contorului la oprire.

Debitul se stabileşte prin deschiderea unui robinet situat de preferinţă în avalul contorului, iar

scurgerea se ipreşte prin închiderea acestui robinet. Contorul se citeşte la oprirea completă. Timpul

se măsoară între începutul manevrei de deschidere a robinetului şi începutul manevrei de închidere,

în timpul stabilirii debitului şi în timpul perioadei de funcţionare la debitul constant respectiv,

eroarea de măsurare a contorului variază în funcţie de variaţiile de debit (curba de erori de

măsurare). În timpul perioadei de oprire a curgerii combinarea inerţiei părţilor mobile ale contorului

şi cu cea a apei în mişcarea de rotaţie în interiorul contorului, poate avea drept consecinţă

introducerea unei erori de măsurare apreciabile la anumite tipuri de contoare pentru unele debite de

încercare.

Fig. 4. Instalație de verificare volumetrică

2.1.4 Dispozitivul de comparare

La aprobarea de model şi la verificarea iniţială, eroarea totală a metodei care serveşte la

determinarea volumului de apă care trece prin mijlocul contorului de apă nu trebuie să depăşească

26

1/10 din eroarea maximă tolerată a contorului. Volumul minim care trebuie să fie debitat rezultă din

cerinţele privind manevrele de la începutul şi de la sfârşitul încercării şi modul de concepere al

totalizatorului.

2.1.5.Citirea contorului

Se admite că eroarea maximă de interpolare pe o scară să nu depăşească o jumătate de

diviziune la citirea contorului. Astfel, la măsurarea unui volum trecut prin contorul de apă (două

citiri ale contorului de apă) eroarea totală de interpolare poate atinge o diviziune. în absenţa

specificaţiilor contrare, eroarea maximă de citire a volumului indicat de contor nu trebuie să

depăşească 0,5%.

2.1.6 Mărimi principale care influenţează controlul erorilor de măsurare

Variaţiile de presiune, de debit, de temperatură din instalaţie şi erorile limită de măsurare a

acestor mărimi fizice sunt principalii factori care afectează rezultatele încercărilor de determinare a

erorilor. Presiunea trebuie să fie menţinută constantă pe toată durata încercării pentru un debit

determinat. Poate fi admis orice alt sistem de alimentare pentru care s-a dovedit că nu provoacă

variaţii de presiune mai mari decât sistemul de alimentare cu nivel constant. Pentru orice alte

încercări, presiunea înainte de contor nu trebuie să varieze cu mai mult de 10%. Eroarea maximă

admisa la măsurarea presiunii trebuie să fie de 5% din valoarea măsurată. Presiunea la intrarea

contorului nu trebuie să depăşească presiunea nominală a contorului.

Debitul trebuie să fie menţinut constant pe toată durata încercării la un debit determinat.

Variaţia relativă a valorii debitului pe durata fiecărei încercări (independent de intrarea în regim şi

de oprire) nu trebuie să depăşească:

± 2,5% Intre qmin şi qt (exclusiv);

± 5,0% Intre qt (inclusiv) şi qmax.

Valoarea debitului folosită la trasarea curbei erorii de măsurare este raportul dintre volumul

debitat în timpul încercării şi timp.

Limitarea variaţiilor de debit este respectată dacă variaţia relativă de presiune (la curgere în

aer liber) sau pierderea de presiune (la curgere în circuit închis) nu depăşeşte:

± 5% Intre qmin şi q, (exclusiv); ± 10% între qt şi qmax.

În cursul unei încercări variaţia absolută a temperaturii apei trebuie să rămână inferioară

valorii de 5°C. Eroarea maximă admisă la măsurarea temperaturii nu trebuie să depăşească 1 ºC.

Când programul de încercări prevede o încercare nereperabilă aceasta este declarat satisfăcătoare

27

dacă eroarea de măsurare este inferioară sau egală cu eroarea maximă tolerată la debitul considerat.

Când programul de încercări prevede încercări ce pot fi reluate trebuie să se indice şi legea de

combinare a erorilor.

Fig.5.Curba de erori

2.2 Metoda gravimetrică de verificare

28

2.2.1 Stand gravimetric pentru verificarea contoarelor. Principiu de funcţionare

Instalaţia este destinată unor verificări metrologice specifice în procesul de fabricaţie a

contoarelor de apă, verificărilor iniţiale, precum şi verificărilor periodice ale contoarelor de apă

existente în sistemele de distribuţie a apei.

După cum se cunoaşte, contoarele de apă sunt bazate pe determinarea vitezei apei, acestea

având încorporate în construcţia lor, un senzor mecanic acţionat de mişcarea apei şi un mecanism

de transmitere a mişcării la sistemul integrator, care permite citirea directă a cantităţii de apă care a

trecut prin secţiunea de măsurare într-un interval de timp, motiv pentru care aceste instalaţii de

verificat contoare de apă trebuie să-şi păstreze constanţi parametrii de lucru.

Este cunoscută o instalaţie pentru verificarea contoarelor de apă, cu vas de nivel constant,

amplasat într-un turn cu o înălţime hidrostatică care să permită să fie învinse căderile de presiune

din circuitul de alimentare cu apă, aşa încât la ieşirea din ultimul contor, apa să aibă presiunea mai

mare decât presiunea atmosferică. Instalaţia cuprinde în structura ei, elemente de control a mărimii

debitelor, etaloane pentru compararea volumelor debitate, o linie de înseriere a contoarelor şi un

tablou de comandă şi control al instalaţiei.

Această instalaţie prezintă, ca dezavantaje, o construcţie complexă şi de mari dimensiuni, care

nu oferă posibilitatea efectuării verificării contoarelor la locul de amplasare şi montaj al acestora şi,

în consecinţă, implică un consum mare de timp, manoperă şi costuri ridicate.

Problema tehnică pe care o rezolvă instalația constă în alimentarea cu apă a contoarelor

supuse verificării, printr-un circuit închis, având o presiune reglabilă care să evite producerea

cavitaţiei la ieşirea apei din ultimul contor supus verificării.

Instalaţia pentru verificarea contoarelor de apă rezolvă problema de mai sus, prin aceea că

este alcătuită dintr-o pompă cu debit reglabil, conectată la un bazin cu apă şi urmată de o supapă de

sens care conduce apa printr-un electroventil comandat printr-o buclă de comandă şi reglaj, formată

dintr-un regulator de presiune diferenţială, un manometru diferenţial electronic, un debitmetru

inductiv şi două rotametre inductive care controlează curgerea apei în parametrii normalizaţi şi

asigură, astfel, compararea volumelor de apă indicate de fiecare contor supus verificării, cu volumul

indicat de un contor etalon digital, fie prin comparare cu volumul indicat de un vas etalon, prin

citire directă pe un dispozitiv de citire liniară, fie pe un nivelmetru electronic.

Prin aplicarea instalației, se obţin următoarele avantaje:

- simplificarea construcţiei şi miniaturizarea instalaţiei pentru verificarea contoarelor

de apă;

29

- verificarea şi testarea contoarelor de apă în regim dinamic;

- posibilitatea efectuării verificărilor la locul de amplasare a contoarelor;

- reducerea timpului de verificare a contoarelor de apă şi a consumurilor energetice şi,

implicit, a costurilor aferente;

- menţinerea automată a parametrilor de presiune şi debit.

Instalaţia pentru verificarea contoarelor de apă este compusă dintr-un bazin 1 în care este apa

necesară verificării şi care, printr-un sorb 2, ajunge într-o pompă 3 cu debit reglabil şi printr-o

supapă de sens 4, ajunge într-o buclă de comandă. 3 Bucla de comandă este formată dintr-un

electroventil 5 şi un regulator de presiune diferenţială 6, care asigură circulaţia apei la presiunea

necesară verificărilor şi un manometru 5 diferenţial electronic 7 care măsoară presiunea apei în

circuitul de apă, înainte de conducerea apei într-un racord flexibil 8, cu rol de reducere a influenţei

vibraţiilor generate de 7 funcţionarea pompei 3 şi care dirijează apa către un monopost 9, cu funcţia

unui mecanism de închidere a liniei de măsurare, care se amplasează pentru verificarea unui contor

10 sau 9 a mai multor contoare. Apa trece mai departe într-un contor etalon 11 digital, care este

legat hidraulic cu un robinet 12 cu trei căi, care permite distribuirea circuitului de apă în funcţie de

11 mărimea debitului, pe trei căi de măsurare. Pe o primă cale de măsură, destinată debitelor

nominale şi maxime, apa ajunge din robinetul 12 la un robinet de reglaj 13 şi trece într-un 13

debitmetru inductiv 14, cu care se măsoară valoarea debitului necesar verificării, şi, printr-o

conductă 15, apa ajunge într-un vas etalon 16, unde volumul de apă acumulat este măsurat 15 fie cu

un dispozitiv de citire liniară 17, fie cu un nivelmetru electronic 18. După citirea volumului, se

goleşte vasul etalon 16 printr-un robinet de golire 19 şi apa ajunge printr-o 17 conductă 20, în

bazinul 1, moment în care se consideră închis ciclul de verificare pe linia debitelor mari. 19

Pe o a doua cale de măsurare, destinată debitelor tranzitorii, din robinetul 12 cu trei căi şi

printr-un racord 21, apa ajunge la un robinet de reglaj fin 22 care, prin manevrarea lui, 21 va

asigura debitul verificărilor prin citirea directă a debitului tranzitoriu pe scala unui rota- metru

inductiv 23, apa continuându-şi circuitul printr-o conductă 24, la acelaşi vas etalon 16, 23 care este

pregătit, în prealabil, prin închiderea robinetului de golire 19. După citirea volumului de apă

acumulat, se goleşte vasul etalon 16 prin manevrarea robinetului de golire 19 şi se 25 pregăteşte

vasul etalon 16 şi instalaţia pentru alte verificări.

Pe cea de-a treia cale de măsurare, pentru debitele minime, inclusiv pentru verifi- 27 carea

debitului de demaraj al contorului 10 supus verificării, prin manevrarea robinetului cu trei căi 12,

apa trece printr-un racord 25, ajunge într-un robinet de reglaj fin 26, cu care se 29 reglează debitul

necesar prin citirea directă, cu un al doilea rotametru inductiv 27, după care apa trece printr-o

30

conductă 28 şi ajunge, de asemenea, în vasul etalon 16, unde volumul de 31 apă cumulat este

măsurat cu dispozitivul de citire liniară 17 sau cu nivelmetrul electronic 18.

După citirea volumului se procedează corespunzător cu procesul de verificare descris 33 mai

sus, pentru celelalte linii de măsurare.

Metoda utilizată pentru verificare este volumetrică, iar valoarea erorilor este evaluată 35 prin

compararea indicaţiei de volum a fiecărui contor în parte, verificat, cu valoarea volumului de apă

colectat în vasul etalon 16 sau cu volumul de apă indicat de contorul etalon 11. 37 Stabilirea

parametrilor de lucru şi menţinerea lor cât mai constantă în timpul testelor se realizează cu ajutorul

unui tablou de comandă 29, unde sunt centralizate elementele de 39 comandă şi control ale

instalaţiei prin intermediul unui programator cu interfeţe specifice comunicării cu bucla de comandă

formată din electroventilul 5, regulatorul de presiune 41 diferenţială 6 şi manometrul diferenţial

electronic 7 care menţine presiunea constantă la ieşirea de după contorul etalon 11 la valoarea de 1

bar, pentru toate debitele prestabilite pe 43 fiecare cale de măsurare în parte, în mod automat, prin

comanda continuă a electroventilului 5 şi comanda pompei 3, cu ajutorul unui convertizor de

frecvenţă încorporat în tabloul de 45 comandă 29.Calculul erorilor este efectuat printr-o relaţie

matematică stabilită de normele metrologice în vigoare. Un calculator 30, în sine cunoscut, conectat

la tabloul de comandă 29, 3 analizează printr-un program de prelucrare şi stocare, datele privitoare

la indicaţiile contoarelor şi indicaţiile de volum ale vasului etalon 16 sau contorului etalon 11 şi

determină 5 eroarea de măsurare a fiecărui contor în parte, supus verificării. Instalaţie pentru

verificarea contoarelor de apă, ce cuprinde un circuit de alimentare cu apă, format dintr-un bazin,

conţinând apă, la care este conectată o pompă pentru 11 mişcarea apei, care ajunge, în final, într-un

vas etalon, un tablou de comandă fiind conectat la diferitele componente, caracterizată prin aceea că

este compusă din pompa 3 cu debit 13 reglabil, urmată de o supapă de sens 4 care conduce apa

printr-un electroventil 5 comandat printr-o buclă de comandă şi reglaj, formată dintr-un regulator de

presiune 6 15 diferenţială, un manometru diferenţial 7)electronic, un debitmetru inductiv 14 şi două

rotametre inductive 23 şi 27, care controlează curgerea apei în parametrii normalizaţi, 17 asigurând

astfel compararea volumelor de apă indicate de fiecare contor 10 supus verificării, cu volumul

indicat de un contor etalon 11)digital fie prin comparare cu volumul 19 indicat de vasul etalon 16

menţionat, prin citire directă pe un dispozitiv de citire liniară 17, fie pe un nivelmetru electronic 18

31

Fig. 6. Prezentarea standului experimental (metoda gravimetrică)

Standul experimental a fost construit în scopul verificării contoarelor de apă, debitmetrelor şi

volumetrelor din componenţa contoarelor de energie termică sau apă caldă menajeră. Instalația

masică pentru verificarea și etalonarea apometrelor este compusă dintr-un ansamblu de elemente de

pompare a apei, montare a apometrelor în vederea verificărilor, reglare a debitului, măsurare a

masei de fluid vehiculat prin instalație și, dupa caz, sistem de achiziție și prelucrare a datelor.

Pentru varianta de instalatie pentru contoare de apa calda exista si posibilitatea termostatarii

fluidului de lucru. Verificările se pot face cu apă rece de la 10ºC sau apă caldă până la 85ºC, cu

presiunea maximă de 16 bar, pentru debite cuprinse între 0,006 şi 20m3/h.

Standul, permite verificarea căderii de presiune pe un tronson de măsurare şi conectarea

contoarelor la o instalaţie de încercare la presiune statică.

Standul permite ajustarea contoarelor în domeniul de erori, la o valoare a debitului prestabilită

şi verificarea contoarelor cu ajutorul metodelor dinamice şi statice de tip start/stop.

Parametrii pentru fiecare verificare individuală (debit, temperatură, presiune, erori, metodă,

etc.) sunt setaţi automat cu ajutorul unui computer, fiind în concordanţă cu valorile presetate

anterior şi ataşate scenariului fiecărei verificări. În baza de date poate fi predefinit un număr

32

nelimitat de tipuri de contoare de apă. Pe parcursul unei verificări, sunt afişate, în timp real, pe un

monitor, toate valorile parametrilor, măsurate în locuri din stand predefinite.

Volumul real trecut prin contor este determinat gravimetric cu ajutorul uneia dintre cele

două balanţe electronice (de tipul Mettler Toledo), în funcţie de valoarea debitului şi de cantitatea

de apă trecută, astfel:

- pentru 150 kg, V1-KCC 150, clasa a II-a de precizie, cu diviziunea scării de 2g,

- pentru 32 kg, V2- KCA 32, clasa a II-a de precizie, cu diviziunea scării de 0,1g.

Volumul real se poate determina şi volumetric cu ajutorul unor debitmetre magneto-

inductive, astfel:

-P3, KROHNE IFS 5000 + IFC, DN 2,5, pentru domeniul de debite 0,006…0,15m3/h,

-P2, KROHNE IFS 5000 + IFC 080, DN10, pentru domeniul de debite 0,15…1,5m3/h,

-P1, KROHNE IFS 5000 + IFC 080F, DN25, pentru domeniul de debite 1,5…20m3/h.

Manometrele pentru presiune sunt de tipul:

-BP1, DS 200, domeniul 1...40bar, cu precizia de 0,25% pe tot domeniul,

-BP2, DS 200, domeniul1...16bar, cu precizia de 0,25% pe tot domeniul,

-BP3, 13312-S, domeniul 0…0,6bar, cu precizia de 1% pe tot domeniul,

- BP4, DMP,domeniul 0...0,25bar, cu precizia de 0,5% pe tot domeniul,

Termometrele instalate sunt de tipul:

-BT1, Pt100, cu domeniul 0...100oC, clasa A de precizie,

-BT2, Pt100, cu domeniul 0...100oC, clasa A de precizie.

Principiul de funcţionare

Apa din rezervor este pompată cu ajutorul unor pompe şi trecută astfel prin circuitul de

măsurare având contoarele montate. După reglarea debitului, cu ajutorul contoarelor magneto-

inductive, deviatorul de jet direcţionează apa înspre cuva de cântărire, amplasată pe una dintre

balanţe, în funcţie de debitul folosit şi volumul necesar a fi trecut prin contor. După ce s-au

33

stabilizat oscilaţiile lichidului din cuva de cântărire, se cântăreşte cantitatea de lichid trecută, apoi se

determină volumul real trecut prin contor, cu ajutorul măsurătorilor de temperatură şi presiune.

Acesta se compară cu volumul afişat de contor, determinat prin interpolarea impulsurilor optice

prelevate cu un traductor optic de la dispozitivul de verificare al contorului (de obicei, o steluţă cu

4, 6,8, sau 12 marcaje).

2.2.2 Modul de utilizare. Umplerea instalaţiei. Verificarea contoarelor

Pe acest stand este posibilă verificarea contoarelor de apă caldă sau rece cu ajutorul metodei

dinamice start/stop sau cu metoda statică start/stop.

2.2.2.1Verificarea prin metoda dinamică start/stop

Înainte de verificarea propriu-zisă, contoarele se fixează între distanţierele blocului de fixare

şi se strâng cu ajutorul capătului pneumatic mobil de stranger situat în partea de aval. Circuitul de

măsurare se cuplează la sistemul de vacuumare, prin intermediul unei valvei, pentru a evacua aerul

din interiorul instalaţiei (prezenţa unor bule de aer în zona rotorului poate duce la abateri mari la

încercările cu debite mici). După extragerea aerului, circuitul de măsurare se umple cu apă la debit

mic şi apoi la debit mare. Prezenţa aerului în instalaţie poate fi vizualizată printr-un tub de sticlă

montat în circuit. Bulele de aer se pot observa şi sub geamul de protecţie al contoarelor multijet

umede (dacă sunt verificate). După umplerea instalaţiei, începe verificarea. Standul permite două

tipuri de verificări:

- pentru fiecare debit se face o încercare individuală sau

- o încercare completă, pentru mai multe debite prestabilite iniţial, în cadrul unui scenariu de

verificare.

2.2.2.2 Verificarea prin metoda statică start/stop

La această verificare, circuitul de măsurare, având contoarele montate, este vacuumat şi apoi

umplut cu apă; debitul de verificare este setat la valoarea cerută. Se citeşte indexul iniţial al

34

contorului şi se introduce în program, apoi testul porneşte automat. După trecerea cantităţii de apă

cerute prin instalaţie, o valva start/stop, se nchide. După ce oscilaţiile talerului balanţei şi acele

dispozitivului de indicare al contorului s-au oprit, se citeşte indexul final al contorului şi se

introduce în program. Computerul citeşte şi cantitatea de fluid trecută prin instalaţie şi aflată în

cuva de cântărire, prin intermediul unui port cuplat la balanţă. Programul evaluează şi afişează

individual valorile erorilor, pentru fiecare contor.

După terminarea încercărilor, se deschide o valva, şi se depresurizează blocul de strângere,

iar apa din circuit este evacuată, apoi se acţionează blocul, în vederea eliberării şi demontării

contoarelor din instalaţie, prin ridicarea curbelor de calibrare ale cântarelor, datele pot fi stocate în

memoria calculatorului si utilizate la determinarea cu mai mare exactitate a valorilor masurate.

Caracteristici tehnice principale

- Diametrul nominal: DN 15- DN150;

- Domeniu de debit: 0.03 - 450 m3/h;

- Temperatura fluid: 20°C ± 90°C ± 50°C (PT100 clasa A);

- Presiune maximă: 10 bar ± 1%;

- Domeniile de cântarire : 5kg ÷ 300kg cu rezoluția de 2g;

- Domeniile de cântarire : 300kg ÷ 5000kg cu rezoluția de 100g;

- Incertitudine de măsurare a instalației: 0.2%;

-Incertitudinea de măsurare a cântarelor este: ~ 10-4 .

2.3 Erori ce influențează măsurarea

(2)

unde: ε- eroarea de indicaţie relativă, ε%- eroarea de

indicaţie relativă procentuală, Vi

– volumul indicat de contor, rezultat din diferenţa celor două citiri, de la începutul şi sfârşitul

verificării, Vr – volumul real determinat cu ajutorul cântarului sau a contorului etalon.

35

Din relaţia anterioară rezultă că, stabilirea incertitudinii de determinare a erorii implică

determinarea incertitudinilor de măsurare a volumului indicat de contor şi a volumului real.

La fiecare măsurătoare, care implică indicaţia unui cântar, apar erori sistematice, care sunt

cunoscute din corecţiile aplicate conform certificatului de calibrare a acestuia. Atunci când se

folosesc şi contoare etalon, ele pot induce o eroare sistematică cunoscută, de care se poate ţine cont

folosind certificatul de etalonare al acestuia.

2.3.1 Erori sistematice care apar la folosirea cântarului

Rezultatul cântăririi, afişat de cântar, este folosit pentru determinarea volumului real trecut

prin contor sau pentru calibrarea contorului electromagnetic, a MID-ului. În cazul al doilea,

impulsurile generate de acesta sunt folosite pentru interpolarea impulsurilor provenite de la contorul

supus verificării.

Cu ocazia cântării, nu se determină masa obiectului de cântărit, ci, o greutate, sau (în cazul

determinării unei mase prin comparaţie) o mărime denumită valoare convenţională de cântărire

mcc.

Dacă avem două corpuri cu volumele Vx şi VN, densităţile ρx şi ρN şi masele mx şi mN, iar

corpul cu indicele N a fost folosit la calibrarea cântarului, atunci la cântărirea lor (care este o

operaţie de comparare a maselor) trebuie să se ţină cont de masa aerului dislocat, care este egală cu

volumul de aer dislocat (Vx respectiv VN) înmulţit cu densitatea aerului (Vxρaer respective

VNρaer). Notaţia ρaer reprezintă densitatea aerului.

2.3.2 Erori sistematice apărute la folosirea contoarelor etalon

Eroarea sistematică a contoarelor etalon este determinată la fiecare calibrare a contoarelor de

verificat, cu ajutorul cântarului; se ţine cont de eroare prin soft.

Erorile de indicaţie pentru aceste contoare, date de către firma producătoare, pentru

domeniile de debite folosite pe parcursul măsurătorilor, sunt în funcţie de diametrul permanent al

contorului astfel:

- ε DN2,5 ≤±0,5% din valoarea măsurată (VM) pentru DN2,5,

- ε DN10,DN25 ≤±0,5% din valoarea măsurată (VM) pentru DN10 şi DN25.

2.3.3Erori aleatorii

36

În acest subcapitol se determină incertitudinea de măsurare pentru instalaţia experimentală

folosită. Pentru aceasta, trebuie identificate posibilele surse de erori şi apoi determinate

ncertitudinile, cu care acestea contribuie la incertitudinea totală. Se vor determina aceste

incertitudini, pentru cele 4 debite importante: debitul minim Q1, debitul de tranziţie Q2, debitul

permanent Q3 şi debitul de suprasarcină Q4. Traductorul optic a fost amplasat deasupra unei roţi

stelate cu şase braţe echidistante. Rotaţia ei asigură o rată de impuls de 48,3 impulsuri/litru.

Se pot identifica următoarele surse de erori, datorate instalaţiei de verificare şi contorului de

verificat :

1. Rezoluţia contorului de verificat (er1),

2. Rezoluţia contorului etalon (er2),

3. Precizia cântarului (er3),

4. Stabilitatea în timp a indicaţiilor cântarului (er4),

5. Influenţa măsurării temperaturii, care intervine în calculul volumului prin

cântărire (er5),

6. Modificarea temperaturii conductelor instalaţiei (er6),

7. Prezenţa aerului în instalaţie (er7),

8. Influenţa deviatorului de jet (er8),

9. Măsurarea umidităţii din aer (er9),

10. Stabilitatea contorului etalon (er10),

11. Fluctuaţiile de debit (er11),

12. Influenţa metodei cu start-stop static (er12),

13. Influenţa presiunii (er13).

Coeficienţii de sensibilitate (γV/γfi) sunt egali cu unitatea, în majoritatea cazurilor,

deoarece aceste influenţe se regăsesc, în mod direct, în erori de volum. Este

avantajos, dacă este posibil, ca influenţele să fie determinate ca şi influenţe relative,

pentru că, în acest caz, nu mai este necesară determinarea coeficienţilor de

sensibilitate.

Calculul incertitudinii compuse

37

Incertitudinea compusă pentru sursele de erori mai sus menţionate se calculează cu

relaţia:

(3)

Înlocuind incertitudinile, cu valorile determinate , se obţin valorile incertitudinii

compuse astfel:

ucQ1=0,002, pentru debitul minim, Q1

ucQ2=0,00198, pentru debitul de tranziţie, Q2

ucQ3=0,001, pentru debitul permanent, Q3

ucQ4=0,00119, pentru debitul de suprasarcină, Q4

Pentru debitele minim,permanent,de tranziție și suprasarcină se determină erorea,media

aritmetică,abaterea standard experimental și incertitudinea standard :

Ua=√√∑n=1

i ( xi−xmed )n−1

(4)

Pentru calculul incertitudinii extinse se folosește formula:

Ue=k*Uc (5)

38

Concluzii

1. Metoda de determinare gravimetrică a volumului de lichid, trecut prin contor, poate fi

considerată una dintre cele mai precise, dacă se respectă condiţiile:

- să nu existe curgeri „parazite” sau scurgeri de lichid din instalaţie,

- să nu se producă o acumulare sau o eliberare de lichid într-o porţiune de circuit, prin contracţie sau

dilatare termică, ori prin variaţia volumului de vapori sau de gaz conţinut în circuit, fără a fi sesizat

de echipamentele de supraveghere sau de operator. La contoarele de lichide cu microturbină apare

eliminarea insuficientă a aerului din interiorul acestora, înainte de începerea verificărilor.

- să se efectueze corecţiile necesare, pentru a ţine seama de presiunea aerostatică. Corecţiile se pot

face iniţial, în cursul etalonării cântarului, iar rezultatele pot fi introduse în softul de calcul, pentru a

se ţine cont de ele.

- cântarul şi contoarele etalon (de obicei, contoare electromagnetice, MID) să fie alese

corespunzător exactităţii impuse,

- timpul de basculare a deviatorului de jet să fie mult mai mic în raport cu timpul de umplere a

rezervorului de pe cântar,

- în cazul metodei de cântărire dinamice, efectele fenomenelor dinamice să fie suficient de mici,

- în cazul folosirii unor traductoare optice pentru preluarea impulsurilor optice de la contor, acestea

împreună cu dispozitivul auxiliar, de obicei de forma unei roţi stelate, trebuie să fie corect alese,

pentru a asigura o preluare corectă a semnalului.

Cu toate acestea metoda dată de verificare a contoarelor de apă poate fi considerată una

costisitoare din punct de vedere al întreținerii instalației date în stare de lucru din cauză că în

construcția standului dat de verificare usnt incluse diverse mijloace de măsurare ca balanțe,

debitmetre magneto-inductive, termometre, manometre, etc.

2. Metoda volumetrică la rândul său este mai facilă în utilizare, nu necesită multiple mijloace

de măsurare cu construcții complexe. În Republica Moldova metoda volumetrică este cea mai

utilizabilă metodă de verificare a contoarelor de apă. În antiteză cu metoda comparației cu

39

contorului etalon,metoda volumetrică este cu mult mai rentabilă în folosire,întrucît și metoda

volumetrică prezintă o precizie destul de înaltă pentru o metoda simplă.

Actualmente laboratoarele metrologice de verificare a contoarelor de apă din Republica

Moldova determină doar așa parametru ca eroarea de măsurare a contorului,în timp ce ar fi bine de

determinat și incertitudinea,pierderile de presiune,durabilitate,”imunitate electromagnetică”,etc.

Tipurile contoarelor de apă potabilă și apă caldă menajeră cu d-15mm, stabilite de către SA „Apă-

Canal Chisinau” pentru evideța consumului de apă individual, avînd în calcul tipurile de contoare

aprobate în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare.

Rece

„Maddalena”, tip CD-TRP (Italia)

„B Meters”, tip CPR (Italia)

„LXH” (China)

„Elster”, tip M100 (Germania)

„Sisma” , tip DBR (Italia)

Caldă

„Maddalena”, tip SD (Italia)

„B Meters”, tip GSD5 (Italia)

„KB-1,5” (Ucraina)

„Sensus”, tip E-T-QN1,5DNN90(RepublicaCeha)

Contoarele cu eroare de măsurare mică sunt “Maddalena”, “Sisma”, B Meters”, “Zenner”, “Lorenz”

Contoarele cu o precizie mai mică sunt “KB-1,5”, “CKB-1,5”.

40

Bibliografie

[1] SM 213-1:2000(SR ISO 4064-1:1996) “ Măsurarea debitului de apă în conducte închise.

Contoare de apă rece potabilă. Partea 1: Condiţii tehnice”.

[2] Legea metrologiei nr. 647-XIII din 17 noiembrie 1995(cu modificări).

[3] SR EN 14154-1+A1:2007 Contoare de apă. Partea 1: Condiţii generale

[4] SR EN 14154-2+A1:2007 Contoare de apă. Partea 2: Instalare şi condiţii de utilizare

[5] SR EN 14154-3+A1:2007 Contoare de apă. Partea 3: Metode şi echipamente de încercare

[6] NML CEE 75/33 “Contoare de apă rece”

[7] NML CEE 75/33 “Contoare de apă caldă”

[8] NML 001-05 “Cerinţe metrologice şi tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse

controlului metrologic legal”.

[9] RGML 12:2007 “Verificarea metrologică a mijloacelor de măsurare.Organizarea și modul de

efectuare”.

[10] Lista Oficială a mijloacelor de măsurare supuse obligatoriu controlului metrologic al statului

L.O. – 2004 nr. 1445-M  din  04.01.2004

[11] Registrul de Stat a Mijloacelor de măsurare partea I,II,III.

[12] Directiva 75/33/CEE “Contoare de apă rece”.

[13] Directiva 2004/22/CE “privind mijloacele ed măsurare”

41

[14] МП 4213-200-18151455-2001 “СЧЕТЧИКИ ХОЛОДНОЙ И ГОРЯЧЕЙ ВОДЫ ВСХ,

ВСХд, ВСГ, ВСГд, ВСТ.Методика поверки”

[15] ГОСТ P 50193.3-92 „СЧЕТЧИКИ ХОЛОДНОЙ ПИТЬЕВОЙ ВОДЫ Методы и средства

испытаний”.

[16] МИ 2997 -2006 “Квартирные счетчики холодной и горячей воды .Методика

периодической (внеочередной) поверки при эксплуатации”.

[17] Dumitru DINU, Cosmin DINU “INCERTITUDINEA DE MĂSURARE ÎN METROLOGIA

LEGALĂ MEASUREMENT UNCERTAINTY IN LEGAL METROLOGY “

[18] D. Dinu, M. D. Neagu, C. Dinu, Consideraţii privind conceptul „eroare de indicaţie”,

Metrologie, Vol. LVI nr. 3/2010, 5-16

[18] EA 4/16 ¨ Linii Directoare EA privind exprimarea incertitudinii în încercări cantitative

[20] Miilea, A., Cartea metrologului - Metrologie generală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985

[21]Narcis UDREA METROLOGIE, vol LIV (serie nouă), 2007, nr. 1 - 4 ETALONAREA

INSTALAŢIILOR DE VERIFICARE A CONTOARELOR DE APĂ RECE/CALDĂ

[22] www.zenner.de

[23] www.maddalena.it

[24] www.gosthelp.ru

42

43

44

45

46

47

Fig.7. Secțiune printr-un contor multijet

Fig.8. Schema contorului cu cadran umed Fig.9.Schema contorului cu cadran uscat

48