TEZĂ DE DOCTORAT · 2019. 11. 22. · Teza de Doctorat „Audiovizualul în Dobrogea...

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ȘI

CINEMATOGRAFICĂ „I.L.CARAGIALE” BUCUREȘTI

TEZĂ DE DOCTORAT

Audiovizalul în Dobrogea post-decembristă. Studiu de caz: Radio Vacanța

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. MANUELA CERNAT

DOCTORAND:

Tocitu Adelina-Alexia

Cuvinte cheie:

audiovizual, post-decembrist, radio, televiziune, Dobrogea, Radio Vacanța, trust, post de radio,

post de televiziune, dezvoltare, expasiune, mass-media, emisie, radiofonie, inovație, cenzura,

comunism, post-comunism.

Rezumat

Teza de Doctorat „Audiovizualul în Dobrogea post-decembristă. Studiu de caz: Radio

Vacanța” prezintă istoricul posturilor de radio și de televiziune din Dobrogea, în perioada

comunistă și după Decembrie 1989.

Până în prezent, nu există o cercetare consacrată acestei teme, ceea ce ne dă speranța că

lucrarea noastră este doar începutul unei analize ulterioare, valorificarea trecutului mass-media

din perioada comunistă și din ultimii 30 de ani fiind o componentă esențială în reconstituirea

istoriei provinciei dintre Dunăre și Mare.

Lucrarea noastră cuprinde trei capitole - introducere, concluzii și anexe. Am pornit de la

premiza că, fie din considerente strategice, economice sau geografice, Constanța a reprezentat un

punct de interes major pentru presă și mijloacele de informare în masă, indiferent de perioada

istorică sau de regimul politic.

Lucrarea oferă argumentele și motivele care au asigurat continuitatea singurului program

de radio estival din România, Radio Vacanța. Perspectiva istorică ne-a ajutat la identificarea

premiselor care au dus la înființarea acestui program unic din România și în ce măsură această

„moștenire” a facilitat nașterea audiovizualului dobrogean după căderea regimului comunist.

De asemenea, aducem în atenția cititorului evoluția a 14 posturi de radio și 14 posturi de

televiziune înființate în Dobrogea după căderea comunismului. Dintre ele, în prezent mai

funcționează șapte posturi de radio și șase posturi de televiziune. Prima jumătate a anului 2019 a

adus în piața audiovizuală din Dobrogea schimbări importante făcute de două trusturi cu

acoperire națională care dețin și posturi de televiziune locale / regionale.

Sursele documentare primare din Arhivele Naționale ale României - Secția Propagandă și

Agitație - din Direcția Arhivelor Județene de la Constanța și din Arhiva Societății Române de

Radiodifuziune, laolaltă cu bibliografia de specialitate, ne-au sprijinit în definirea cadrului

istoric, social și politic în care a funcționat Radio Vacanța în perioada comunistă. În arhivele

Societății Române de Radiodifuziune am identificat nu mai puțin de 3.078 de manuscrise și

documente administrative din anii 1967, 1977, 1980, 1981, 1982, 1983, 1986, 1990, 1992. De

asemenea, am utilizat documente audio existente în Arhiva Orală a Societății Române de

Radiodifuziune.

Documentele din arhiva Radio Constanța au fost sursa principală pentru urmărirea noului

traseu al acestui post de radio după 21 ianuarie 1990, evoluția lui, creșterea numărului de ore de

emisie de la un an la altul, îmbunătățirea dotărilor tehnice, instruirea angajaților și adaptarea la

noile cerințe de pe piața media.

Nu în ultimul rând, arhiva postului Neptun TV din anii 1991 și 1992 mi-a oferit datele

despre înființarea primului post privat de televiziune din România, SOTI, pe structura căruia a

apărut cel mai longeviv post de televiziune privat din Constanța.

Partea originală a acestei lucrări constă în cele 59 de interviuri realizate cu jurnaliști și

specialiști care au lucrat și care încă mai lucrează în domeniul audiovizual din Dobrogea.

Primul capitol, „Provocări Totalitare. Mass-media și Cenzura”, detaliază fenomenul

cenzurii în epoca totalitară și efectul ei asupra redactorilor de la Radio Vacanța, modificarea

grilei de program în urma identificării unor acțiuni care nu corespundeau politicii Partidului

Comunist. Este evidențiată percepția asupra emisiunilor Radio Vacanța în comparație cu cele

transmise din redacția centrală de la București.

Cei peste 50 de ani de funcționare a programului estival Radio Vacanța de la Mamaia

sunt urmăriți din perspectiva a două perioade istorice diferite , 1967 - 1989 și 1990 - 2017, în

funcție de contextul politic, economic, social și cultural.

Pentru primii 22 de ani am studiat documentele de la Arhivele Naționale ale României,

aflate în fondul C.C. al P.C.R., Secția Propagandă și Agitație. Am analizat 32 de dosare din

perioada 1967 - 1989 referitoare la activitatea Radioteleviziunii.

Fotografiile, dedicațiile pe care ascultătorii le cereau în program, sumele (identificate în

registrele de contabilitate) obținute de pe urma difuzării pieselor muzicale la cerere, confirmă

caracterul unic și demonstrează popularitatea postului, dobândite de-a lungul anilor în rândul

ascultătorilor români și străini, localnici și turiști care veneau să își petreacă vacanțele pe litoralul

românesc.

Nouă este tentativa noastră de reconstituire a istoriei fenomenului Radio Vacanța prin

intermediul interviurilor cu redactorii acestui program estival în perioada 1967 – 1989. Am

realizat doar cinci interviuri pentru acea perioadă deoarece cei mai mulți dintre jurnaliștii care au

lucrat la Radio Vacanța în perioada 1967 - 1989 fie nu mai sunt în viață, fie sunt stabiliți în

străinătate. Totodată, au fost persoane care nu au dorit să participe la aceste interviuri.

Inițial, programul estival Radio Vacanța a fost realizat de angajați ai Societății Române

de Radioteleviziune (devenită, în 1994, Societatea Română de Radiodifuziune), detașați de la

Redacția Emisiunilor pentru Străinătate (R.E.P.S., actualul Radio România Internațional -

R.R.I.). Pentru ei, transmisiunile de la Mamaia au însemnat o abordare total diferită a felului în

care erau realizate emisiunile la radio în perioada comunistă, dar și un alt fel de viață cotidiană.

În ceea ce privește cea de-a doua perioadă, 1990 - 2017, existența programului estival

Radio Vacanța este strâns legată de înființarea Studioului Teritorial Radio Constanța.

Redacția Radio Constanța a fost instalată în clădirea unde erau realizate emisiunile pe

timp de vară ale Radio Vacanța, cu aceeași structură tehnică și cu o parte dintre redactorii și

personalul tehnic care lucraseră acolo timp de 22 de ani.

După jumătatea anilor '90, programul estival Radio Vacanța a devenit un brand Radio

România Regional, fiind un produs realizat cu personal de la Radio Constanța, cu sprijinul

redactorilor detașați din Rețeaua Radio România Regional sau de la Radio România

Internațional - fostul R.E.P.S. și Radio România Actualități. După anii 2000, Radio Vacanța a

devenit un brand al Studioului Teritorial Radio Constanța.

Pentru cercetarea perioadei ulterioare am folosit arhiva Studioului Teritorial Radio

Constanța, interviurile cu redactorii care încă fac parte din colectivul acestui post și articolele

apărute în presa vremii.

Revoluția industrială, cercetările în domeniul tehnicii și inovațiile apărute în societate au

facilitat dezvoltarea unor noi căi de comunicare și interacțiune. Progresul tehnologic a condus la

apariția radioului în Europa și în Statele Unite ale Americii. În România, acest mijloc de

informare în masă a fost lansat după Primul Război Mondial datorită intelectualilor români

sprijiniți de inventatorii de renume din străinătate, al căror sprijin moral și material a ajutat la

extinderea radiofoniei românești.

Primele încercări de a realiza transmisiuni radio au fost făcute la Constanța, în 1908,

datorită experimentelor realizate de Serviciul Maritim Român în domeniul radiocomunicațiilor.

Se întâmpla cu douăzeci de ani înainte de difuzarea semnalului care anunța începutul radiofoniei

în România, „Alo, alo, aici Radio București!”. Perioada interbelică este importantă și datorită

cercetărilor pentru dezvoltarea televiziunii.

Prima emisiune a fost difuzată în 1928, marcând nașterea Societății de Difuziune

Radiotelefonică.

După finalizarea celei de a doua conflagrații mondiale, pe plan social, „una dintre

victoriile socialismului a fost perioada de vacanță”1. Constituția Republicii Populare România

adoptată în 1948 prevedea, pe lângă dreptul la muncă, dreptul la odihnă. Legea fundamentală a

statului, la articolul al 19-lea din titlul al 3-lea, intitulat „Drepturile și îndatoririle fundamentale

ale cetățenilor”, reglementa dreptul la muncă în concordanță cu „organizarea si dezvoltarea

planificată a economiei naționale”. De asemenea, articolul al 20-lea făcea referire la dreptul la

1 Interviu din anul 2015 cu Răzvan Lăzărescu, arhitect de interior.

odihnă al oamenilor, acesta fiind garantat prin concedii plătite, în funcție de numărul de ore

prestate.

La jumătatea anilor '50, lipsa locurilor de odihnă în masă pe litoral a generat nevoia de a

construi „de pe o zi pe alta” cât mai multe unități de cazare și ansambluri hoteliere. Campania

Partidului Comunist de dezvoltare turistică a impus apariția turismului de masă. Pe litoral, iar

mai apoi în toată țara, au fost construite baze de tratament, hoteluri, spații de cazare și de

petrecere a timpului liber. Nu în ultimul rând, anii 1965-1971 au fost percepuți pozitiv de opinia

publică datorită evenimentelor naționale și internaționale care au influențat politica externă a

României. Prezența străinilor care veneau să-și petreacă concediile în stațiunile de pe litoralul

Mării Negre a impus înființarea unui program de radio care să transmită muzică și informații de

vacanță în mai multe limbi străine.

În 1967, de la Mamaia a început să emită Radio Vacanţa, singurul program de radio

estival din România. De asemenea, Radioteleviziunea Română a început să asigure cu

regularitate transmisiuni televizate de la Constanța, ideea de a înființa un studio de televiziune în

Dobrogea fiind conturată încă de atunci. Redacția programului estival Radio Vacanța a fost

înființată la Mamaia, cea mai dezvoltată stațiune din acel moment, urmând să apară și cele din

sudul litoralului. Sediul Radio Vacanţa a fost amenajat în „Vila 27”, cunoscută sub denumirea de

Radio Vacanţa Veche. La jumătatea anilor '70, sediul a fost mutat în „Vila Nr. 1” din Mamaia

(de unde emite și în prezent), deoarece „Vila 27” devenise neîncăpătoare.

Anul 1967 are o dublă însemnătate. În primul rând, a fost desemnat Anul Internațional al

Turismului și, în al doilea rând, a fost adoptată legea concediului de odihnă al angajaților, care

reglementa câte zile de concediu aveau angajații, în funcție de vechimea în muncă și de condițiile

în care lucrau. În decurs de câțiva ani, baza turistică a României s-a dezvoltat considerabil. Prin

Radio Vacanța, românii, dar și turiștii străini, primeau informații despre posibilitatea de a

călători în țară dar și în țările din blocul socialist, prin intermediul excursiilor organizate de

Oficiul Național al Turismului.

Începând cu anul 1970, Radio Vacanța a început transmisiunile realizate în direct cu

participarea turiștilor români și străini, fie de pe terasa unui hotel, fie dintr-un restaurant sau de

pe plajă. Totodată, au fost înfiinţate subredacţii în trei stațiuni, Eforie Nord, Neptun și Saturn.

Subredacția de la Saturn acoperea stațiunile Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora. Cea de la

Neptun trebuia să transmită reportaje sau interviuri cu greutate propagandistică, deoarece acolo

venea să-și petreacă vacanța „toată floarea Partidului Comunist”, iar subredacția de la Eforie

Nord era dedicată minerilor. Activitatea jurnalistică a corespondentului de la Eforie Nord consta

în realizarea interviurilor despre starea de satisfacție și de mândrie a minerilor veniți în vacanță

la mare. Programul Radio Vacanța a fost perceput ca o „școală de jurnalism”, iar rolul acestor

subredacții a fost de perfecționare a redactorilor repartizați acolo în timpul sezonului estival.

Ei învățau să realizeze reportaje, interviuri și transmisiuni în direct, deoarece la București

toate emisiunile erau mai întâi înregistrate și mai apoi difuzate, indiferent de limba în care erau

realizate.

Instalarea comunismului în România crease instituții de represiune, control și, mai ales,

de propagandă politică. Ascultarea posturilor Europa Liberă sau Vocea Americii era considerată

un delict care atrăgea pedepse grave. Radio Vacanța a devenit o alternativă fiabilă prin difuzarea

emisiunilor de informare turistică, locală și națională, dar și de divertisment, prin promovarea

unui aer proaspăt, occidental, atât de necesar pentru românii sufocați de cenzura și de

propaganda ideologică. Conform documentelor pe care le-am studiat la Arhivele Naționale ale

României, Direcția Județeană a Arhivelor Constanța și Arhiva Societății Române de

Radiodifuziune, în scripte, programul estival Radio Vacanța era un post de propagandă construit

să funcționeze în conformitate cu normele și ideologia impuse de Partidul Comunist.

Numai că Radio Vacanța a devenit cu totul altceva. El a lansat o anume „stare de spirit”

pentru că promova vacanțele și turismul în timp ce știrile politice, economice sau despre vizitele

familiei dictatoriale în țară sau în străinătate erau difuzate în proporție mult mai mică față de

celelalte canale ale Radioteleviziunii Române. De asemenea, Radio Vacanța a reprezentat pentru

realizatorii emisiunilor o manieră diferită de a-și exercita profesia, fiind văzut ca „o șansă unică”

de evadare din cotidianul cenușiu, pentru toți redactorii implicați în realizarea acelui proiect

estival. Pe de o parte oferea posibilitatea de a se bucura de apariția și dezvoltarea stațiunilor de

pe litoral. Pe de alta, oferea oportunitatea de a se intra în contact direct cu turiștii români, dar și

cu cei străini, ceea ce în București nu ar fi fost posibil. Unii redactori au mărturisit în cadrul

interviurilor pe care mi le-au acordat, că unele Departamente din cadrul Radioteleviziunii nu erau

cunoscute marelui public, ca în cazul Redacției Emisiunilor pentru Străinătate.

Într-o țară în care accesul la informație era limitat și cenzurat, posibilitatea de a realiza

emisiuni și interviuri în direct sau din spații neconvenționale a reprezentat o „deschidere

fantastică”. De asemenea, activitatea de la Radio Vacanțaa fost descrisă ca „un mod de viață”,

deoarece realizatorii emisiunilor schimbau domiciliul aproximtiv trei luni pe an. „Într-o vitrină a

regimului”, așa cum a fost denumit deseori acest program în perioada comunistă, s-a creat „o

stare de spirit” dedicată vacanțelor și relaxării. Pe de altă pare, localnicii și turiștii care veneau pe

litoral au ajuns să îndrăgească și ei acest program estival cu emisiuni și muzică în limbi străine,

găsind o „oază de libertate” în monotonia unei existențe fără orizont.

Cenzura „a coordonat” activitatea realizatorilor de la Radio Vacanța, iar în momentul în

care au început transmisiunile în direct, autocenzura a fost forma suplimentară de control.

În documentele de arhivă analizate și în rapoartele întocmite de „Împuterniciții

Constanța” referitor la programul estival Radio Vacanța , nu am identificate măsuri care ar fi

implicat pedepse precum sancțiunea „de a nu mai avea voie să vorbească la microfon”, pentru

realizatorii emisiunilor, pedepsele fiind aplicate doar unor colaboratori. Am constatat că

jurnaliștii erau interogați de către organele de control cu privire la activitatea lor profesională,

primeau instrucțiuni de la „Centru” cu privire la ceea ce aveau voie sau nu să spună la microfon,

liste cu cuvinte interzise. Au fost frecvente cazurile în care unii artiști nu au mai fost difuzați.

Unele melodii din repertoriul acestora au fost interzise deoarece mesajul libretului nu era în

concordanță cu politica internă și internațională impusă și „mediatizată” de Partidul Comunist.

Potrivit stenogramelor referitoare la activitatea radioului și a televiziunii, „vedetismul”

prezentatorilor nu era tolerat, iar jurnaliștii care făceau „excel de zel” erau deseori admonestați și

chiar sancționați. Cu toate acestea, prezentatorii emisiunilor de la Radio Vacanța au devenit

vedete. Au intrat și au rămas în conștiința publicului într-o perioada în care conceptul de „on-air

personality” nu numai că nu era cunoscut, dar chiar și dacă ar fi existat în vocabularul sau în

conștiința celor care lucrau în media audiovizuală, cu siguranță nu ar fi fost permis. Programul

estival Radio Vacanța a fost sinonim cu vacanțele petrecute pe litoralul Mării Negre. Odată venit

la mare, „era firesc” să auzi semnalul poliglot în cele cinci limbi străine la radio, dar și în

sistemul de radioficare amplasat pe plajele din stațiunile de pe litoral.

Radio Vacanțaa fost construit după modelul radiourilor care emiteau pe Riviera Franceză

pentru turiștii de acolo, însă grila de programe a fost corelată cu dezvoltarea economică și

turistică prevăzută în planurile cincinale anunțate și prezentate de Partidul Comunist Român. În

anii '80, condițiile dure de trai impuse societății românești s-au răsfrânt asupra radioului și

televiziunii publice, asupra activității profesionale a realizatorilor de emisiuni. În primul rând, la

Radio Vacanța a fost interzisă muzica internațională, cu mici excepții, fiind permisă doar cea

românească, ușoară și populară. Cu toate acestea, unii artiști au adaptat hituri celebre pe care le-

au trasformat în șlagăre autohtone, difuzate cu regularitate în ceea ce astăzi numim „heavy

rotation” sistem. Au fost scoase din grila de programe unele emisiuni care facilitau interacțiunea

cu ascultătorii, cum ar fi „Top Litoral” sau „Melodii pe adresa dumneavoastră”. Ele aveau să fie

reluate în vara lui 1990.

La 12 ani de la lansarea programului estival Radio Vacanța de la Mamaia, în luna iunie a

anului 1979 a apărut Radio Vacanța Costinești. Pentru că se numeau la fel, este necesar să

prezentăm câteva elemente de identificare a fenomenului media care a dat farmec vacanțelor pe

litoralul românesc în perioada comunistă. Deși existau similitudini, prima diferență este oferită

de locul în care funcționau redacțiile - Mamaia și, respectiv, Costinești.

În al doilea rând, modalitatea de difuzare a fost distinctă. Radio Vacanța de la Mamaia se

afla în subordinea Oficiului Național pentru Turism (O.N.T.) și beneficia de frecvență în eter, pe

când emisiunile din stațiunea Tineretului erau recepționate doar prin intermediul sistemului de

radioficare amplasat pe plajă. Radio Vacanța de la Costinești era administrată de Biroul de

Turism pentru Tineret. Cu toate că ambele redacții se aflau sub cupola Radioteleviziunii Române,

prima fiind realizată de redactori de la Actualități și Redacția Emisiunilor pentru Străinătate, iar

cea de-a doua de realizatorii detașați pe timp de vară, din cadrul Redacției Tineret, alcătuirea

emisiunilor și selecția muzicală difereau.

Radio Vacanța de la Mamaia era „instituționalizată”, programul respectând cu strictețe

anumite norme, cu emisiuni scrise și aprobate, dar adaptate specificului unui radio estival.

Programul de la Radio Vacanța Costinești se realiza direct pe plajă, în mijlocul turiștilor care

participau la jocurile organizate de redactorii de la Tineret. Nonconformismul celor două posturi

nu poate fi contestat, în ciuda rigorilor impuse de aparatul represiv. Între Radio Vacanța de la

Mamaia și Radio Vacanța de la Costinești au existat legături de colaborare sub forma unor

schimburi profesionale între realizatorii de emisiuni. De asemenea, au fost preluate anumite

programe realizate în anumite intervale orare.

Înăsprirea condițiilor de trai în anii '80, încetarea activității studiourilor regionale ale

Radioteleviziunii Române, au afectat funcționarea celor două entități radiofonice. La Radio

Vacanța din Mamaia grila de programe a fost modificată simultan cu criteriile de selecție

muzicală. A fost favorizată difuzarea muzicii românești ușoare și populare în defavoarea celei

internaționale, iar anumite emisiuni au fost eliminate. Doar la Radio Vacanța Costinești

atmosfera a rămas neschimbată pentru că programul era transmis numai pe sistemul de

radioficare de pe plajă, fără o grilă și un playlist impuse și supuse aprobării.

Atât Radio Vacanța de la Mamaia, cât și Radio Vacanța de la Costinești au funcționat

până în 1989. În 21 ianuarie 1990, pe structura tehnică și imobiliară de la Radio Vacanța din

Mamaia a început să emită Studioul Teritorial Radio Constanța, care avea să preia și programul

estival Radio Vacanța. Programul din stațiunea Tineretului a încetat să mai existe în 2001.

Privatizarea și concesionarea sectoarelor de plajă au făcut imposibilă realizarea lui prin sistemul

de radioficare de pe plajă.

Al doilea capitol, „1989”, prezintă schimbările prin care a trecut societatea românească în

primii ani de după Decembrie 1989.

Urmărind evenimentele istorice care au condus la căderea comunismului în România,

unii analişti şi politologi consideră că punctul care a străpuns axa comunismului a fost rebeliunea

din Ungaria din 1956. Au urmat Primăvara de la Praga, invadarea Cehoslovaciei de către trupele

Pactului de la Varșovia în 21 august 1968, acţiune pe care Nicolae Ceauşescu a condamnat-o.

Gestul i-a adus legitimitate, apreiere pe scena relaţiilor internaţionale şi o titulatură interesantă şi

îndrăzneaţă pentru un lider comunist: „Maverick”. Au urmat greva minerilor din Valea Jiului în

1977 şi protestul muncitorilor de la fabrica de tractoare „Steagul Roşu”din Braşov în

noiembrie1987.

Aceste evenimente istorice au rămas în memoria colectivă ca acte de curaj şi de voinţă.

Există similitudini între grevele şi protestele din 1977 şi 1987 şi ceea ce s-a întâmplat la

Timişoara, însă în ultimul caz, revolta s-a extins, depăşind graniţele unui singur oraş. Situaţia

românilor devenise dramatică, absența condiţiilor minime necesare unui trai decent, lipsa

alimentelor, a energiei electrice şi a căldurii, interzicerea dreptului de a călători, cenzura și

imposibilitatea de exprimare liberă, lipsa dreptului la informare, adusese la exasperare populația.

Politica internațională era dominată de confruntările dintre Occident şi ţările membre ale

Pactului de la Varşovia, de Războiul Rece desfășurat atât în plan ideologic, cât şi economic,

militar, financiar. Butoiul cu pulbere al nemulţumirilor a explodat la Timişoara şi i-a determinat

pe români să se revolte, să se mobilizeze și să protesteze.Vestea care avea să schimbe destinul

României a fost difuzată în 22 Decembrie 1989, la radio şi televiziune. La cunoştinţa opiniei

publice interne şi internaţionale a fost adusă ştirea prăbuşirii dictaturii comuniste. Evenimentele

s-au desfăşurat dramatic şi cu rapiditate, transformând acele zile şi nopţi din Decembrie 1989 în

ceea ce unii numesc „revoluţie” iar alţii „lovitură de stat”, fiind admis, în cele din urmă, chiar şi

termenul de „loviluţie”.

Momentul căderii regimului comunist a fost resimțit cu intensitate maximă în redacțiile

din România. În Constanţa şi Tulcea atmosfera a fost tensionată, dar fără manifestări stradale,

până în 22 decembrie 1989 când a fost anunțată fuga cuplului dictatorial. Dobrogenii erau la

curent cu protestele de la Timişoara pentru că urmăreau emisiunile în limba română transmise de

posturile de radio din străinătate, Europa Liberă şi Vocea Americii.

Potrivit documentelor consultate în arhive, începând cu 17 decembrie 1989 unitățile

militare din Constanța și Tulcea primesc ordine de la „Centru” pentru instituirea stării de luptă.

Documentele oficiale cuprind deciziile luate la nivel militar în regiunea Dobrogea, numele celor

incluși pe listele Consiliilor Provizorii, ale Frontului Salvării Naționale, acțiunile întreprinse,

evenimentele generate de incertitudine, nesiguranță, frică, zvonuri, haos informațional și emoții.

În România anului 1990, după 45 de ani de cenzură impusă de regimul comunist,

mass-media şi opinia publică așteptau ca în România să se aplice libertatea de exprimare,

pluralitatea opiniilor, pluripartidismul, dreptul la liberă călătorie, dreptul la proprietate, dreptul

de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate etc.

În prima jumătate a anului 1990 au fost organizate primele alegeri libere, eveniment care

a înregistrat o masivă prezenţă la vot, dar și unul dintre cele mai tragice și mai controversate

momente din istoria recentă: mineriadele. Cele șase mineriade care au avut loc de-a lungul anilor

'90 au alimentat sentimentul de nesiguranță și haos.

Demonstrația continuă din Piața Universității cunoscută și sub numele „fenomenul Piața

Universității”,a început în aprilie 1990 și s-a sfârșit abia în 13 iunie 1990 prin reprimarea

sângeroasă de către forțele de ordine ale Poliției sprijinite de detașamente de mineri chemate de

guvern și sosite în Capitală sub conducerea liderului sindical Miron Cozma. Motivul declanșării

mitingului maraton a fost transformarea Frontului Salvării Naționale (F.S.N.) în partid politic și

participarea la alegerile din 20 mai 1990. Protestele nu au mai avut nimic în comun cu cele

desfăşurate în Valea Jiului şi la Braşov în timpul dictaturii comuniste. Conform imaginilor și

mărturiilor, în iunie 1990 minerii au acționat la chemarea și la îndemnul lui Ion Iliescu,

preşedintele Frontului Salvării Naţionale, sosind în mod organizat în Capitală unde au devastat

sediile principalelor partide politice din opoziţie (P.N.Ț. și P.N.L.), dar și a sediilor unor

publicații ostile Frontului Salvării Naționale, sub pretextul că acolo s-ar fi aflat droguri, arme,

muniții și mașini de falsificat bani.

Mitingul maraton anti-neocomunism din Capitală a avut puternice rezonanțe

internaționale, întruchipând convulsiile societății proaspăt ieșite din dictatură. Nevoia de

informare și de informație s-a strecurat printre problemele economice, sociale și politice ale

României de după Decembrie 1989. A fost una dintre cele mai importante cerințe, clamată

permanent de greviștii foamei din Piața Universității.

Un alt eveniment care avea să marcheze tragic perioada post-decembristă a fost

confruntarea pe criterii etnice de la Târgu Mureș, din 20 martie 1990. Potrivit documentarului

realizat de Televiziunea Română, la șaptesprezec ani distanță de conflictul care ar fi putut să

ducă România în pragul unui război civil, totul ar fi pornit de la o știre difuzată de agenția

Rompres, preluată imediat de alte publicații cu acoperire națională.

În 15 martie 1990, maghiarii din România aniversau Revoluția Ungară de la 1848. A

doua zi, 16 martie, Farmacia 28 din Târgu Mureș ar fi anunțat publicul, printr-o tăbliță bilingvă,

că nu mai vinde medicamente decât persoanelor de etnie maghiară, ceea ce s-a dovedit a fi fost o

știre falsă. În timpul confruntărilor etnice de la Târgu Mureș au fost avariate clădirile în care își

desfășurau activitatea partidele P.N.L., P.N.Ț. și U.D.M.R., totul pe fondul unor dezimformări

propagate în rândul populației care nu mai putea deosebi adevărul de minciună. Maghiarii au

solicitat separarea învățământului de limbă română de cel maghiar, formându-se două tabere.

„Martie Negru” a devenit rapid un „breaking news” și a provocat o stare de tensiune la

nivel național, exemplu clar pentru cum manipularea şi diversiunea s-au îmbinat perfect şi au

denaturat realitatea. La Târgu Mureș s-a ajuns la o spirală a violențelor pe fondul incitării la ură.

Confruntarea violentă dintre români și maghiari și-a găsit pretextul în cartierul „Tudor

Vladimirescu”, majoritar populat cu etnici români. Din acest punct a fost doar un pas până la

violențele provocate de mulțimile de români veniți în oraș de pe valea Mureșului și Valea

Gurghiului și, respectiv, de mulțimile de maghiari revărsați de pe valea Nirajului. Totul sub

obiectivul camerelor de filmat ale unei televiziuni străine, aflate ’’întâmplător’’la fața locului.

Cazul lui Mihăilă Cofariu, românul căzut victima maghiarilor, a ajuns în atenția presei

internaționale ca fiind o victimă maghiară a bestialității românilor care l-au linșat fără milă.

Odată plecată în eter și preluată de toate canalele media din lume, falsa știre n-a mai fost

dezmințită. În assemenea cazuri nu există erată.

În anul 1991 a fost adoptată noua Constituţie a României. A urmat una dintre cele mai

agitate perioade pe plan politic, economic şi social. A scăzut abrupt nivelul de trai şi puterea de

cumpărare, au crescut preţurile, a apărut șomajul. Procesul de tranziţie și explorarea

necunoscutului „capitalism” nu au fost deloc uşoare.

Instabilitatea politică, economică şi socială, au justificat sintagma „capitalism sălbatic”,

definitoriu pentru etapa traversată de societatea românească. Drumul spre democraţie a fost

reflectat cu minuţiozitate de presa scrisă şi audiovizuală, dornică de a trata subiecte până nu

demult. „cenzurate” şi „interzise”. Tranziția de la comunism la democrație a schimbat profund

peisajul presei locale și regionale din România. Apariția unui număr semnificativ de noi

publicații, înființarea posturilor private de radio și televiziune, dezvoltarea sectorului comercial

de media au conturat „civilizația audiovizualului”, încă insuficient explorată și analizată.

Odată cu prăbușirea regimului dictatorial a avut loc tranziția de la jurnalismul „valet” la

cel „contestatar”2. Noua „realitate mediatică” a încercat să satisfacă nevoia unui public avid de

informație. „Societatea civilă” și „societatea informației”3 sunt termeni lansați de incipienta

democrației a României.

Cel de-al treilea capitol al lucrării, „Radioul și televiziunea în Dobrogea post-

decembristă”, explică exploziva diversificare mass-media, adaptarea într-un termen extrem de

2 Marian Petcu, Tipologia Presei românești, Editura Institutul European, Seria Comunicare, Iași, p. 18. 3 Peter Gross, Colosul cu Picioare de lut. Aspecte ale presei românești post-comuniste, Editura Polirom, Iași, p. 57.

scurt a jurnaliștilor de la posturile de radio și de televiziune din Dobrogea la noua realitate post-

decembristă, la provocările procesului de tranziție și de reconstruire.

Interviurile pe care le-am luat explică geneza redacțiilor de radio și televiziune din

Dobrogea, modul de elaborare a grilei de programe și cauzele dispariției unora dintre ele.

Consacrat posturilor de radio și de televiziune locale și regionale, publice și private din

spațiul audiovizual dobrogean, acest capitol le menționează și pe cele închise din motive

economice sau juridice.

Capitolul urmărește cinci perioade :

1990 - 1994:Radio Constanța / Radio Vacanța, Radio Costinești, UniPlus Radio, Radio

Sky, TV Pellin, Radio Contact, Canal 57+, MTC (Maritime Training Television);

1995 - 2000:Accent TV (Tulcea), Neptun TV și SOTI, Radio Doina, Mix FM, Radio

Neptun;

2001 - 2005:Pro FM, Radio Delta (Tulcea);

2006 - 2010:Pro TV Constanța, Radio Mamaia, CFM, TV Alpha Media,Constanța TV,

Media TV Medgidia, Cobadin, Cernavodă și Mangalia, Radio T;

2011:Eforie TV, Litoral TV, Dobrogea TV, Digi 24 și Antena 1 Constanța.

În prima jumătate a anilor '90 au apărut nouă posturi de radio și de televiziune, iar din

1995 și până în 2000 doar patru. În următorii cinci ani au fost înființate doar patru instituții

media, trei posturi de radio și o televiziune, o tendința crescătoare putând fi observată după 2006,

când în peisajul dobrogean s-au înființat șase posturi de radio și televiziune. Din 2010 și până în

prezent au fost lansate alte șase televiziuni.

La începutul anilor '90, dinamica înființării posturilor de radio și de televiziune în

Dobrogea arată că au apărut mai multe radiouri decât televiziuni. Pe de o parte din lipsa de cadre

în domeniu, pe de alta din lipsa resurselor financiare. Înființarea unui post de televiziune necesită

investiții mai mari pentru achiziționarea echipamentelor tehnice și pentru amenajarea

studiourilor.

În funcţie de aria de acoperire, conform cu Legea audiovizualului nr. 504/ 2002, posturile

de radio și televiziune din Dobrogea se împart în posturi locale și regionale, publice și private.

Înființarea de posturi de radio sau de televiziune pe plan local/ regional a fost dictată de nevoia

comunității de a ști ce se întâmplă în interiorul ei. Presa locală/ regională a început să capete

notorietate pentru că reflecta subiectele de interes pentru publicul din micile orașe și zone.

După ianuarie 1990, potrivit datelor centralizate, în Dobrogea au fost lansate 29 de

posturi de radio și de televiziune cu acoperire locală/ regională, îndeplinind funcția de a „vorbi

liber” despre problemele stringente de zi cu zi ale comunității care căuta să identifice

mecanismele care să o ajute să se transforme și reconstruiască după căderea comunismului.

Prin dezvoltarea mass-media audiovizuale pe plan local/ regional s-a produs o

repoziționare a subiectelor abordate în cadrul grupajelor informative sau în emisiunile de

divertisment.

Istoria audiovizualului în Dobrogea recompune parcursul micilor comunități.

Entuziasmul specific anilor '90 a generat dezvoltarea posturilor de radio și de televiziune,

realizându-se astfel o interdependență firească. Comunitatea a înființat audiovizualul, iar radioul

și televiziunea au oferit o altă imagine a societății, până atunci necunoscută sau ascunsă de

cenzura instituită în România, odată cu preluarea puterii de către Partidul Comunist Român.

Construcția audiovizualului local/ regional a presupus și o adaptare la specificul

comunității și publicului căruia i se adresa. Dobrogea este o zonă eterogenă, o regiune cu două

județe. Pe de o parte, județul Constanța are o populație majoritar urbanizată. Peste 400.000 din

cei 600.000 de locuitori ai județului trăiesc în orașe. Județul Constanța are în componența lui

orașe turistice și portuare, caracteristică ce va influența componența grilelor de programe ale

posturilor de radio și de televiziune. Subiectele abordate și emisiunile difuzate pe plan local/

regional sunt de interes și la nivel național, mai ale în perioada sezonului estival, dar nu numai

atunci.

Pe de altă parte, județul Tulcea este un județ preponderant rural care are în componența

sa Delta Dunării, zonă extrem de atractivă turistic datorită unicității ei, atât ca poziționare

geografică, cât și datorită istoriei. Așadar, trei categorii de public definesc zona.

Totodată, Dobrogea este recunoscută pentru capacitatea de a integra culturi și etnii

diferite, această diversitate fiind un alt factor de care mass-media audiovizuale ce acoperă

această zonă trebuie să îl ia în considerare pentru grila de programe.

Presa scrisă, locală / națională, consemna în edițiile apărute în luna august 1991 că la

„Constanța există condiții pentru crearea și funcționarea unui post TV independent”4. La 9

decembrie 1991,Societatea pentru Organizarea unei Televiziuni Independente, SOTI, a fost

prima televiziune privată din România post-decembristă care a început să emită. Tentativa de a

înființa studiouri locale SOTI în mai multe orașe din țară nu s-a concretizat, dar la Constanța au

fost purtate negocieri între inițiatori și autorități, pentru facilitarea transmisiunilor programelor

SOTI într-un anumit interval orar, pe Programul 2 al Televiziunii Române.

4 Ciprian Vasiliu, SOTI Tv Neptun, „Cotidianul”, Anul I, Nr. 66, 9 Augus 1991, p. 2.

Până la apariția, în anul 1995, a celui mai longeviv post privat de televiziune local,

Neptun TV, la Constanța și Tulcea au fost înființate studiouri de televiziune de către companiile

private de cablu (Pellin) sau de către firmele de difuzare a presei (Canal 57+). De asemenea, în

concordanță cu specificul regiunii, în prima jumătate a anilor '90 a început să emită M.T.C. ,

„televiziunea marinarilor”, post de televiziune aflat sub jurisdicția Ministerului Transporturilor.

Datorită poziționării între Dunăre și Marea Neagră, a potențialului financiar și a profilului

orașelor portuare existente în regiune, Dobrogea a avut parte de atenția investitorilor care au

deschis posturi de radio și de televiziune, multe dintre instituțiile media înființate fiind legate de

succesul financiar al proprietarilor. Pe fondul instabilității economice, politice, sociale și

culturale și în lipsa unei legislații care să reglementeze domeniul audiovizual, perioada de

imediat după decembrie 1989 a reprezentat pionieratul pentru dezvoltarea audiovizualului local /

regional, apariția posturilor de radio și de televiziune cu acoperire națională fiind posibilă abia

câțiva ani mai târziu.

În dezvoltarea audiovizualului din Dobrogea un rol important l-a jucat existența

programului radiofonic estival, Radio Vacanța, pe structura căruia a fost rapid înființat Studioul

Teritorial Radio Constanța. În decurs de numai trei ani, Radio Constanța „a arătat un caracter

vocațional”5. O parte din echipa tehnică și redacțională a pus bazele primului post privat de

radio, Radio Sky, în componența căruia a intrat câțiva ani mai târziu Radio Doina. Totodată,

dorința clamată clar de manifestanții din Piața Universității în iunie 1990, a produs contextul

favorabil înființării Societății pentru Organizarea unei Televiziuni Independente. Cu toate că

demersurile inițiate într-o lume în schimbare și instabilă au fost dificile, a fost creat culoarul

pentru apariția celui mai longeviv post privat de televiziune de la Constanța, Neptun TV. Faptul

că în Dobrogea a existat Centrul Informațional Telegraf - Tv Neptun, în componența căruia au

intrat posturile Radio Neptun și Radio Mamaia, demonstrează încă o dată interesul pentru

investiții în audiovizualul local / regional din Dobrogea.

Lucrarea noastră indică faptul că dorința publicului de a avea surse de informare

diversificate a generat crearea unor posturi de radio și de televiziune într-un timp foarte scurt. În

urma interviurilor luate de mine, am constatat că acea aspirație era un efect al cenzurii impuse de

Partidul Comunist mai bine de 50 de ani. Deschiderea s-a realizat treptat, deoarece exista

reticența, dar mai ales teama că „cineva” ascultă și poate sancționa realizatorii pentru afirmațiile

lansate în spațiul public.Tendința de a copia stilul de viață occidental a fost evidentă, de la

modelele de business create în audiovizual la modalitățile de prezentare și exprimare ale

5 Rodica Șerbănescu, Vocile Radioul de la mare. Radio Constanța / Radio Vacanța. Arhiva Studioului Teritorial

Radio Constanța.

realizatorilor. Esențial a fost și faptul că O.N.G.-uri internaționale nu doar au donat echipamente

tehnice pentru dotarea instituțiilor media, ci au organizat și cursuri de perfecționare pentru

prezentatori, reporteri, jurnaliști, tehnicieni. În scurt timp, universitățile din țară, nu doar cele de

profil, au început să introducă în planurile de învățământ specializări precum Științele

Comunicării.

Caracteristice pentru anii '90 au fost redacțiile supradimensionate, cu personal numeros.

Situația a persistat doar câțiva ani, deoarece modelele de business nou create nu puteau genera

câștiguri financiare folosind o echipă numeroasă. Pentru perioada respectivă, interviurile noastre

indică faptul că entuziasmul pentru profesie era mai important decât remunerația. Dorința

realizatorilor de a scrie, de a vorbi și de face parte din redacțiile televiziunilor nou înființate era

atât de mare, încât maniera în care își desfășurau activitatea și în ce condiții, era mai puțin

importantă.

Procesul de alcătuire a grilelor de programe a urmat aceeași tendință. Pe lângă intenția de

a crea emisiuni, reportaje, interviuri și știri pentru comunitatea locală / regională „astfel încât

publicul să știe ce se întâmplă în piață la el și nu în cea de la București”6, observăm în special la

posturile de radio tendința de a realiza emisiuni care, în timp, s-au dovedit nejustificate. La

televiziune, resursele permiteau realizarea unui program de câteva ore pentru comunitatea locală,

restul fiind acoperit cu emisiuni în reluare sau preluate de la posturile naționale. La radio au fost

incluse ture de noapte sau matinale, care implicau prezența realizatorilor în estudiouri începând

cu ora patru dimineața. În timp, aceste tronsoane s-au dovedit nejustificate pentru un post de

radio cu acoperire locală / regională, iar primii angajați care și-au dat demisia au fost tocmai cei

care lucrau în acele ture.

Cu toate acestea, grila de programe a unui radio local / regional este complexă, fiind

evidentă tendința de a oferi o gamă variată de emisiuni care să satisfacă cerințele unui public

interesat de problemele comunității. De asemenea, am identificat tendința timpurie de a realiza

evenimente out-door prin prezența realizatorilor de emisiuni în mijlocul oamenilor, „în cartierele

în care locuiau”.

Comune în programele de radio și televiziune au fost emisiunile cu caracter portuar,

dedicate marinarilor și personalului care activa în acest domeniu, prima jumătate a anilor '90

fiind importantă pentru lansarea unui post de televiziune de nișă pentru acest sector. Așa cum

aminteam mai sus, „Televiziunea marinarilor”, Maritime Training Centre Television, s-a aflat

sub jurisdicția Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și emisiunile tratau

6 Interviu din anul 2016 cu Valeriu Mereuță, fondator SOTI Neptun Constanța.

cu precădere subiecte dedicate sectorului maritim și portuar. A fost primul post din Dobrogea cu

angajați instruiți să utilizeze camerele de filmat și să aparatura de editare video prin cursuri de

specialitate coordonate de profesioniști în domeniu. La aproximativ șapte ani de la lansarea lui,

în urma Hotărârii de Guvern Nr. 451 / 9 mai 2001, statutul acelei televiziuni a fost modificat.

Decizia, scandalul politic și suma de șase milioane de dolari vehiculată a fi intrat în contul

televiziunii, au dus la închiderea ei.

Caracteristice pentru această perioadă sunt posturile de televiziune locale / regionale

înființate de societățile de cablu, care își permiteau financiar să doteze și să susțină un studiou.

Inițial nu au avut programe de divertisment, grila fiind alcătuită din știri și seriale. Specifică

acestor posturi de televiziune a fost grila de programe restrânsă. Unele studiouri au început chiar

cu un program de numai o oră pe zi, cu 15 minute de știri și 45 de minute alocate unei emisiuni

care trata subiecte de interes pentru comunitatea locală. În cazul anumitor televiziuni, această

structură nu a fost modificată nici după 25 de ani, deoarece acționariatul ar fi fost nevoit să

depună un alt dosar la Consiliul Național al Audiovizualului pentru obținerea unei alte licențe și

asumarea unei grile de programe cu mai multe ore de emisie pe termen lung. Odată cu

achiziționarea micilor firme de cablu de către companii puternice din punct de vedere financiar,

unele posturi de televiziune nu și-au mai găsit locul în pachetele oferite de noii furnizori de

servicii. Totodată, concurența editorială și financiară impusă de investitorii care au deschis

posturi de televiziune mai puternice și-a pus amprenta, intervenind și factorul politic.

După jumătatea anilor 2000, cercetarea noastră a identificat o creștere a numărului de

posturi de televiziune.

Specificitatea anilor '90 poate fi regăsită și în structura posturilor înființate în această

perioadă: grila de programe restrânsă, televiziunile cu licență videotext fiind numeroase,

emisiuni difuzate în reluare din cauza personalului insuficient și, nu în ultimul rând, fragilitatea

economică instituțională.

Una dintre particularitățile televiziunilor locale recent înființate este includerea în grila de

programe a transmisiunilor de la ședințele de Consiliu Local sau Județean. Potrivit interviurilor

pe care le-am realizat, difuzarea acestui act decizional administrativ este urmărită de publicul

interesat să afle ce se întâmplă în comunitatea sa și de la televizor, nu doar pe rețelele de

socializare. De asemenea, am constatat că au fost înființate posturi de televiziune private în urma

contractării unor credite „în familie”, cu dezavantajul absenței unei predictibilități financiare pe

termen lung. O soluție pentru supraviețuirea acestor posturi de televiziune a fost identificată în

contractele de publicitate semnate cu primăria din comunitate.

De altfel, majoritatea posturilor de televiziune din comunitățile mici au sediul într-o

instituție a statului, cum ar fi Casa de Cultură sau Căminul Cultural.

O altă dificultate este cea legată de lipsa personalului, mai ales în cazul posturilor

înființate în județ. Principalul obstacol este naveta salariaților, deoarece posturile de televiziune

nu dispun de resursele financiare necesare pentru decontarea cheltuielilor de transport ale

angajaților navetiști. Pe lângă lipsa personalului specializat, intervine lipsa de fidelitate pe

termen lung față de echipa redacțională, dorința de a migra către posturile naționale, punând

televiziunea locală / regională în postura unei școli de formare și de tranziție profesională.

Televiziunile locale se confruntă cu probleme de ordin financiar și din cauza lipsei de suport

material din partea comunității. Sumele pe care agenții economici i-ar putea investi în publicitate

sunt reduse, incomparabile cu fondurile atrase din publicitate de televiziunile cu acoperire

națională.

O altă problemă cu care se confruntă televiziunea locală este ingerința politicului. Există

și posturi de televiziune care reușesc, deși cu dificultate, să își mențină independența editorială.

Totodată, „prezența în comunitate” poate genera în egală măsură responsabilitate și frustrare.

Imposibilitatea de a oferi feedback publicului care solicită „ajutorul” televiziunii locale pentru

probleme care țin de cele mai multe ori de (in)competența administrației sau a instituțiilor

statului decurge din sărăcia resurselor materiale. În viziunea unei anumite categorii de public,

televiziunea locală / regională ar trebui să îndeplinească rolul „salvatorului”, iar jurnaliștii, pe

cel al preotului, psihologului, avocatului, judecătorului, medicului sau chiar al polițistului.

Pionieratul în domeniul radiofonic dobrogean a generat apariția și înființarea unui număr

semnificativ de posturi de radio. Faptul că unele dintre ele nu mai există nu înseamnă că nevoia

de informare și informație s-a diminuat, ci că sustenabilitatea radioului local în forma actuală

este fragilă. Așa cum afirmam în paginile anterioare, una dintre problemele care afectează durata

de viață a radioului cu acoperire locală sau regională este piața de publicitate accesată atât de

radiourile din comunitățile mici, cât și de cele cu acoperire națională. Legea audiovizualului 504/

2002, art. 45, alin. a,b,c, reglementează obținerea licențelor naționale, regionale și locale. Pentru

radiodifuziune, legea prevedee că licența națională permite difuzarea aceluiași program într-o

zonă geografică cu o audiență potențială de peste 60%. Pentru televiziune, procentul este de

70%. Licența regională oferă dreptul de a transmite același program în mai multe județe, iar cea

locală permite difuzarea într-o singură comunitate.

În toamna anului 2017, Consiliul Național al Audiovizualului anunța că posturile cu

acoperire națională nu ar mai trebui să difuzeze publicitate locală sau regională. De cealaltă

parte, s-a propus înființarea mai multor posturi regionale, astfel încât accesul către piața de

publicitate locală și regională să nu poată fi limitat.

„Infrastructura comunicării și a informației” nu mai este aceeași. Modificările intervenite

afectează durata de viață a radioului local, în forma lui actuală. Studiile demonstrează că

profesiile și modul de funționare al societății se vor schimba în maximum 10 ani de acum

înainte, ceea ce înseamnă că vor avea loc transformări majore și în acest domeniu profesional.

În luna martie a anului 2015, la Milano s-a desfășurat conferința „Radiodays Europe.

Passion Meets Progress”. Principalele concluzii au evidențiat faptul că numărul celor care aleg să

asculte radio pe telefonul mobil s-a dublat în ultimii şapte ani, majoritatea dintre ei fiind

persoane cu venituri peste medie, iar existența unor astfel de device-uri care permit recepționarea

radioului pe internet generează o audiență de 50% pentru anumite posturi. „Generația

Headphone” este din ce în ce mai numeroasă, iar radioul este perfect adaptabil lumii digitale.

Chiar și așa, marele său secret constă în conținutul atractiv, iar industria radio trebuie să lucreze

cu site-urile și platformele integrate. Obiceiurile de ascultare ale consumatorilor s-au schimbat,

iar companiile sunt preocupate să afle care sunt noile nevoi ale unei audiențe formate din oameni

pentru care timpul este puțin și prețios. O zi are 24 de ore, dar consumatorul are numeroase

opțiuni. Apariția asistenților virtuali, provocarea lansată de Norvegia, prima țară care a ales să

renunțe la emițătorii în FM pentru un radio digital în proporție de 100%, oferă un acces facil

unui consumator în căutare de confort și alternative, dar și provocări pe măsură. Schimbările

politice din lume, ascensiunea populismului, amploarea fenomenului fake-news afectează

industria radioului, dar cu siguranță nu-i vor diminua importanța.

În prezent, în județul Tulcea există un singur post de televiziune, Accent TV. În afară

de posturile de radio Delta Tulcea și Radio Constanța (care deține două frecvențe în FM pentru

Tulcea și Sulina), în această comunitate nu au fost demarate investiții în această direcție.

Aspectul a fost remarcat și de unul dintre membrii Consiliului Național al Audiovizualului, Radu

Herjeu, care în anul 2015 a efectuat un tur de orizont al posturilor de radio și de televiziune din

România. El și-a motivat decizia prin dorința de a afla „cum se achită de rolul lor în viața

comunității, care sunt problemele cu care se confruntă”7. Potrivit informațiilor postate pe blogul

personal, a fost prima vizită a unui membru al Consiliului Național al Audiovizualului în

teritoriu. În urma interviului pe care i l-am solicitat, membrul C.N.A. a remarcat că nu există

problemele specifice ale radioului și ale televiziunii locale în funcție de zona din care și pentru

7 Radu Herjeu, Vreți să știți ce-am făcut în primele 6 luni la CNA? :), 09 septembrie 2015, în www.raduherjeu.ro, https://raduherjeu.ro/primele-6-luni-la-cna/ (accesat la 20 martie 2016, ora 20:00).

http://www.raduherjeu.ro/https://raduherjeu.ro/primele-6-luni-la-cna/

care emit, cea mai importantă problemă fiind dependența de factorul politic, într-o formă sau

alta.

Pe de altă parte, susținerea financiară a unui post de televiziune este influențată de

încasările generate de departamentul Marketing și Publicitate. Este firesc ca atâta timp cât

mediul economic local este puternic, comunitatea să aibă de câștigat. Prin plata taxelor ar trebui

să fie inițiate acte de cultură, competiții sportive și evenimente de care comunitatea să se poate

bucura, iar contribuția unui post de televiziune este importantă pentru dezvoltarea segmentului

de educare și informare a populației. Piața de publicitate ar trebui să fie capabilă să producă

această joncțiune, deoarece, dacă mediul economic local este sprijinit, apar și contractele de

publicitate atât de importante pentru existența unui post de televiziune. Atâta timp cât nu va fi

realizată această interdependență, durata de viață a unui post de televiziune cu acoperire locală

sau regională va fi fragilă și supusă riscului de dispariție.

Concluzia generală a acestei lucrări este că după 30 de ani de la căderea comunismului,

entuziasmul care a generat dezvoltarea audiovizualului local / regional s-a diminuat, în paralel cu

tendința de desființare a posturilor de radio și de televiziune nou înființate.

Sustenabilitatea economică și instituțională necesară menținerii pe piața media a

posturilor de radio și de televiziune lipsește în micile comunități și influențează durata de viață a

radioului și a televiziunii cu acoperire locală / regională. De asemenea, este evident că în anumite

comunități ne aflăm în fața unei schimbări de paradigmă generată de lipsa investițiilor financiare,

dar și de viteza cu care evoluează tehnologia. Peisajul media audiovizual local / regional nu va

mai exista în forma actuală, tendința de dispariție a acestor mijloace de comunicare în masă este

firească, vizibilă și de neoprit.

Bibliografie

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

I. Izvoare

1. Surse inedite. Arhive

Arhivele Naționale ale României - A.N.R.

Fondul C.C. al P.C.R.,

Secția Propagandă și Agitație.

Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Constanța.

Arhiva Societății Române de Radiodifuziune - A.S.R.R.D.

Arhiva Studioului Teritorial Radio Constanța - A. S. T. R. C.

Arhiva Neptun TV - A. N. TV.

Hotărâre privind înființarea Societății Comerciale Maritime Training Centre Television- S.A.

Constanța prin desprinderea unor activități din cadrul Centrului De Perfecționare a

Personalului din Marina Civilă și Calificare Personal pentru Exploatare Portuară Constanța,

în „Monitorul Oficial”, Anul XIII, Nr. 243, Partea I, Legi, Decrete, Hotarâri și alte acte.

I.2. Dicționare

Bîlbîie, Răduț, Dicționarul jurnalistului de radio, Editura Tritonic, București, 2004.

Fotea, Daniela, Caraman și Nicolau, Cristian, Dicționar Rock, Pop, Folk. Editura Humanitas,

București, 1999.

Petcu, Marian, (coord.) Istoria Jurnalismului din România în date, Enciclopledie Cronologică,

Editura Polirom, Iaşi, 2012.

I.3. Memorii. Jurnale. Interviuri

1. Ablez, Nida. Interviu. 2016.

2. Amza, Andrei. Interviu. 2018.

3. Arachelian, Vartan. Interviu. 2016.

4. Axinia, Virginia. Interviu. 2015.

5. Bajdechi, Steliana. Interviu. 2015.

6. Baran, Alex. Interviu. 2017.

7. Barbu, Laura. Interviu. 2016.

8. Bulbeș, Bogdan. Interviu. 2016.

9. Buzoianu, Cătălina. Interviu. 2018.

10. Caramzulescu, Doina și Murgu, Lena, interviu realizat cu ocazia împlinirii a 45 de ani de

existență a programului estival Radio Vacanța. Arhiva Societății Române de Radiodifuziune.

11. Căpățână, Gheorghe. Interviu. 2015.

12. Ciobănuc, Cristian. Interviu. 2015.

13. Cooper, Monica. Interviu. 2019.

14. Coroiu, Monixa. Interviu. 2016.

15. Coteț, Valentin. Interviu. 2018.

16. Crețu, Gabi. Interviu. 2017.

17. Cumpănă, Constantin. Interviu. 2017.

18. Deliu, Cătălin. Interviu. 2016.

19. Dobrescu, Claudiu. Interviu. 2017.

20. Dulgheriu, Ionuț. Interviu. 2017.

21. Gârbă-Țuțu, Mioara. Interviu. 2015.

22. Gheorghe, Andrei. Interviu. 2017.

23. Ghițulescu, Ion. Interviu. 2017.

24. Girip, Mihai. Interviu. 2017.

25. Herjeu, Radu. Interviu. 2016.

26. Ilie, Dragoș. Interviu. 2016.

27. Ionescu, Maria. Interviu. 2016.

28. Ionescu, Sorin Lucian. Interviu din arhiva personală a autorului. 2016.

29. Ismail, Iusuf, Ghiulșen. Interviu. 2015.

30. Kibedi, Crina. Interviu. 2015.

31. Laza, Mihai. Interviu. 2015.

32. Lăzărescu, Răzvan. Interviu. 2015.

33. Luca, Auris. Interviu. 2017.

34. Marciuc, Alecu. Interviu realizat cu ocazia împlinirii a 50 de existență a programului estival

Radio Vacanța. A.S.R.R.

35. Mateescu, Bogdan. Interviu. 2016.

36. Mereuță, Valeriu. Interviu. 2016.

37. Mihai, Mândriloiu. Interviu. 2016.

38. Munteanu, Ana-Maria. Interviu. 2017.

39. Munteanu, Florin. Interviu. 2017.

40. Munteanu, Ovidiu. Interviu. 2015.

41. Murgu, Lena. Interviu 2017.

42. Nițescu, Ioana. Interviu. 2019.

43. Pană, Iulia. Interviu. 2017.

44. Partoș, Andrei. Interviu. 2019.

45. Pătrăhău, Horia. Interviu. 2015.

46. Pipirigeanu, Vasile. Interviu. 2016.

47. Pellin, Lucreția. Interviu. 2016.

48. Popescu, Nina. Interviu. 2017.

49. Postelnicu, Mihaela. Interviu. 2018.

50. Preda, Radu. Interviu. 2016.

51. Prodescu, George. Interviu. 2016.

52. Raita, Codrin. Interviu. 2015.

53. Răzvan Petre. Interviu. 2018.

54. Siclitaru, Lavinia. Interviu. 2016.

55. Sîrbu, Daniel. Interviu. 2015.

56. Tamaș, Cristina. Interviu. 2015.

57. Tănăsescu, Eugen. Interviu. 2015.

58. Țițineanu, Constantin. Interviu. 2016.

59. Vintilă, Alin. Interviu. 2015.

60. Spiridon, Maria, Cassian. Interviu. 2016.

I.4. Presă

„Adevărul”;

„Capital”;

„Cotidianul”;

„Cuget Liber”;

„Curentul”;

„Curierul Prefecturii”;

„Dobrogea Nouă”;

„Fair-Play Experiment”, Revistă de Cultură, Dialog Social și Divertisment pentru

Tineret.

„Independentul”;

„Litoral”;

„Radio România. Revista programelor de radio”;

„Replica de Constanța”;

„Revista Uniunii Arhitecților din R.S. România”;

„România Liberă - Ediția de Dobrogea”;

„Scânteia Poporului” ;

„Telegraf”;

„Tomis”;

„Vitralii. Lumini și Umbre”. Publicație editată de Asociația cadrelor Militare în Rezervă

și în Retragere din Serviciul Român de Informații;

„Ziua”.

II. 1. Bibliografie generală

Iaşi, 14 decembrie 1989. Începutul Revoluţiei Române. Interviu cu Cassian Maria Spiridon, în

„Caietele Revoluției”, Nr.4 (23) 2009, Editura Institutul Revoluției Românie din Decembrie

1989.

Simpozionul „Decembrie '89 – Mărturii pentru Istorie”. Sinteză şi Raport privind sesiunea de

comunicări 8 - 15. 12. 1997.

Bakenhus, Norbert, Radioul Local. Ghid practic pentru jurnalişti, Editura Polirom, Iaşi.

Bernard, Noël, Ierunca, Virgil Aici e Europa Liberă, Editura Tinerama, București, 1991.

Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Editura Art, Bucureşti, 2007.

Burakowski, Adam, Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989, Geniul Carpaților, Ediția a II-

a, Polirom, Iași, 2016.

Carp, Mircea, Vocea Americii în România, Editura Polirom, Iași,1997.

Carp, Mircea, Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!, Editura Polirom, Iași, 2013.

Cartianu, Grigore, Sfârşitul Ceauşeştilor. Să mori împuşcat ca un animal sălbatic (I), Editura

Adevărul Holding, Bucureşti, 2010.

Cesereanu, Ruxandra (coord), Curente și tendințe în jurnalismul contemporan, editura Limes

Cluj Napoca, 2003.

Cesereanu, Ruxandra, Decembrie '89. Deconstrucţia unei revoluţii, Editura Polirom, Iaşi, 2009.

Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2008.

Cojoc, Marian, Revoluţia Română din Decembie 1989 în Dobrogea. Documente, Editura

Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Bucureşti, 2011.

Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Iaşi, Polirom, 2004.

Coman, Virgil, Grigore, Nicoleta, Tomis. Cenzurat/Necenzurat. Mărturii documentare (1967-

1977), Editura Tomis, Constanța,2007.

Cușa, Nicolae, Revoluţie la Constanţa, din lucrarea „Momente ale Revoluţiei din Decembrie

1989 la Constanţa. Aşa cum a fost”, Editura Muntenia, Constanţa, 1995.

Deletant, Dennis, Romania under Communist Rule, The Center of Romanian Studies in

cooperation with the Civic Academy Foundation, Iași, Oford, Portland, 1999.

Denize, Eugen, Propaganda comunistă în România (1948-1953), Editura Cetatea de Scaun,

Târgoviște, 2009.

Ficeac, Bogdan, Cenzura Comunistă şi formarea „omului nou”, Editura Nemira,

Bucureşti,1999.

Fiske, John și Hartley, John, Semnele televiziunii, Editura Institutul European, Iaşi, 2002.

Gheboianu, Matei, 1989-1992 Presa Liberă?! Presa în România Post-Comunistă, Editura

Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015.

Grigoriu, Paul, „Cutele și cutrele memoriei 2008-1969-2005”, Editura Publica, București, 2015.

Gross, Peter, Colosul cu Picioare de lut. Aspecte ale presei românești post-comuniste, Editura

Polirom, Iași, 1999.

Hlihor, Constantin, România și Șocurile Geopolitice ale Războiului Rece (1980-1991), Editura

IRRD, București, 2016.

László, Márton, Novák, Zoltán Csaba, Provocarea libertăţii. Târgu-Mureş, 16-21 martie 1990,

Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj-Napoca, 2016.

Lăpușan, Aurelia, Lăpușan, Ștefan, Stănescu, Gheorghe, Album cu amintiri. Mamaia 1906-

2006, Editura Dobrogea, Constanța, 2006.

Lăpușan, Aurelia, Lăpușan, Ștefan, Mangalia în paginile vremii, Editura Dobrogea, Constanța,

2007.

Lăpușan, Aurelia, Lăpușan, Ștefan, Techirghiol. Repere monografice, Editura University Press,

Constanța, 2013.

Lăpușan, Aurelia, Lăpușan, Ștefan, Arachelian, Vartan, Istoria unui ziar constănțean. 1944-

1990., Editura NextBook, Constanța, 2014.

Lăpușan, Aurelia, O istorie a jurnalismului dobrogean, Editura Next Book, Constanța, 2014.

Lăzărescu, Ileana, Gabrea, Georgeta, Vise în piatră. În memoria prof. dr. Arh. Cezar Lăzărescu,

Editura Capitel, Bucureşti, 2003.

Le Bon, Gustave, Psihologia Mulţimilor, Editura Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova.

Lochard, Guy, (coord), La télévision. Une machine à communiquer, CNRS Edition, Paris, 2009.

Maliciuc, Ioan, colonel (r), Prețul Libertății la Constanța. File de Istorie, Editura Muntenia,

Constanța, 2006.

Marinescu, Valentina, Mass-Media și schimbarea politică în România, Editura Tritonic,

București, 2004.

Marinescu, Valentin, Cercetarea în Comunicare. Metode și Tehnici, Editura C.H. Beck.

București.

Păuleanu, Doina, Regalitatea și Marea. Dobrogea 1878-1914, Editura Monitorul Oficial,

București, 2015.

Petcu, Marian, Tipologia presei românești, Editura Institutul European, Seria Comunicare, Iași,

2000.

Petcu, Marian, (coord), Cenzura în spațiul cultural românesc, Editura comunicare.ro, București,

2005.

Petre, Raluca, Journalism în times of major changes. Critical perspectives, Editura Tritonic,

București.

Petrinca, I., Ruxandra, Rezistenţa prin cultură pe ţărmurile Mării Negre în România comunistă,

în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu (coord), După 25 de ani. Evaluări și reevaluări

istoriografice privind comunismul, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și

Memoria Exilului Românesc. Memorialul Rezistenței Anticomuniste „Țara Făgărașului”,

Polirom, Iași, 2017.

Rieffel, Remy, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 2008.

Sparks, Colin, Communism, Capitalism and The Mass-media, Sage Publications, London,

Thousand Oaks, New Delhi.

Tismăneanu, Vladimir, Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu

Vladimir Tismăneanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.

Tismăneanu, Vladimir, Despre 1989. Naufragiul Utopiei. Editura Humanitas, Bucureşti, 2009.

Topolski, Jerski, Metodologia istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987.

Watts, Larry, Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi Sfârşitul Războiului Rece, Editura Rao,

Bucureşti, 2013.

Întâlnirea dintre Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi Tovarăşul M.S. Gorbaciov, în „Dobrogea

Nouă”, 5 decembrie 1989, Anul XLII, Nr. 13.509, p. 1.

Litoralul românesc adresează un călduros «Bun Venit» ziariștilor și scriitorilor, participanților

la cel de-al XVIII-lea Congres al F.I.J.E.T., în „Litoral”, Anul IV, Nr. 407, 29 septembrie 1973,

p. 1.

Bocai, Mihai, Avem Constituţie!, în „Cuget Liber”, Anul III, nr.480, 17 octombrie 1991, p. 1.

Brukner, Liviu, Strahilevici, Arcadie, Constandache Șerbănescu, director coordonator al

Stațiunii Neptun. 1973 - Vacanțe pentru 100.000 de oaspeți, în „Litoral”, Anul IV, Nr. 407, 29

septembrie 1973, pp. 2 - 3.

Bunea, Mircea, Velea, Adriana, Țara trebuie să afle: pe 14 decembrie, Iașiul putea fi Timișoara,

în „Adevărul”, Anul I, Nr. 51, 23 Februarie 1990, p. 1, 3.

Câmpeanu, Raul, Țuțurigă, Luis, Enigmele Deltei, în „Fair-Play Experiment”, Revistă de

Cultură, Dialog Social și Diverstisment pentru Tineret, Anul I, Nr. 4, Aprilie 1990, p. 1,6.

Dumitrașcu, Gheorghe, arh., Noile stațiuni de odihnă din Zona Mangalia Nord. Unele probleme

ale dezvoltării Turismului în zona Mangalia, în „Revista Uniunii Arhitecților din R.S.

România”, Anul XIX, Nr. 6, 1971, p. 24.

Enache, Nelu, ARPIA - Filiala Constanța, Enigmele Revoluției din 1989. Patru Doamne și toți

patru: elicopter doborât - echipaj martir!, „în Cuget Liber”, Anul XXVI, Nr. 7737, 21

decembrie 2015, p. 6.

Giurgiu, Gheorghe, Mureș, un bilanț îngrijorător, în „Adevărul”.

Grimberg, Solari, arh., Noile Realizări în industrializarea construcțiilor pe litoral, în „Revista a

Uniunii Arhitecților din R.S. România”, Anul XIX, Nr. 6, 1971, p. 60.

Lăzărescu, Cezar, prof. dr. arh., Sistematizarea , în „Revista a Uniunii Arhitecților din R.S.


Lăzărescu, Cezar, prof. dr. arh., Construcții noi pe litoralul Mării Negre, în „Revista a Uniunii

Arhitecților din R.S. România”, Nr. 12, 1956, p. 3.

Lăzărescu, Cezar, prof. dr. arh., Sisteme constructive, în „Revista a Uniunii Arhitecților din R.S.


Roşca, Sorin, Revoluția din România așa cum a fost la Constanța, în „Tomis”, Octombrie 1990,

Nr. 9 (247), Anul XXV, pp. 8 - 9.

Zărnescu, Nicolae, colonel (r), Colonel (r) Costel Agachi, Tulcea: Dezinformare și diversiuni, în

„Vitralii. Lumini și Umbre”. Publicație editată de Asociația cadrelor Militare în Rezervă și în

Retragere din Serviciul Român de Informații, Anul IV, Nr. 13, decembrie 2012 - februarie 2013,

p. 71.

II.2. Bibliografie specială

E un început în tot sfârşitul. Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17-25

decembrie 1989. Societatea Română de Radiodifuziune. Departamentul Secretariat General.

Direcţia Patrimoniu. Secţie de Istorie Orală. Bucureşti, 1998.

Alecu De Flers, René, Radio Europa Liberă şi exilul românesc: O istorie încă nescrisă, Editura

Vestala, București, 2005.

Andreescu, Gabriel, Berindei, Mihnea, ULTIMUL deceniu comunist: Scrisori către Radio

Europa Liberă, Editura Polirom, Iași, 2010.

Andreescu, Gabriel, Berindei, Mihnea, Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa

Liberă. Vol. II: 1986-1989, Editura Polirom, Iași, 2014.

Denize, Eugen, Istoria Societății Române de Radiodifuziune, Volumul 1 (1938-1944), Editura

Casa Radio, București, 1999.





Florescu, Gheorghe, Graur, Iordăchescu, Octavian, Aici, Radio Vacanța, Din înseamnările unor

reporteri de radio, Editura Sport – Turism, 1977.

Rusu-Păsărin, Gabriela, Comunicare radiodonică. Provocările prezentului. Conceperea şi

elaborarea emisiunilor radiofonic, Editura Tritonic, 2012, Bucureşti.

Șercan, Emilia, Cultul secretului.Mecanismele cenzurii în presa comunistă.

Tănăsescu, Eugen, pr. dr., Comunicarea radiofonică - mijloc eficient de misiune ortodoxă,

Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2014.

Teodor, Mihaela, Anatomia Cenzurii. Comunizarea Presei din România 1944-1947, Editura

Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.

Udrescu, Mircea, Metronom '70. Cornel Chiriac în documentele Securității, Editura

Universitară, București, 2015.

Zimmer, Gert, Haas, Michael, H. Uwe Frigge, Radio Management. Manualul jurnalistului de

radio, Editura Polirom, Iași, 2001.

Nou la Societatea Comercială Pelin de televiziune prin cablu. Satelitul Astra transmite și la

Constanța și În premieră la S.C. Pellin. Cinci concernuri TV în direct la Constanța apar în

cotidianul constănean, în „Cuget Liber” - septembrie 1992.

Postul de televizinne MTC Constanţa, supapa prin care au fost furate milioane de dolari din

banii publici. Jaf la Mitrea TV, în „Replica de Constanța”, Anul V, Nr 895, 24 ianuarie 2005, p.

3.

Anton, Alexandra, Radio Sky a împlinit 12 ani de existență, în „Replica de Constanța”, Anul V,

nr. 1100 (1151), 21 septembrie 2005, p. 9.

Badea, Adela, Blue Sky a fost o acțiune de suflet a tuturor constănțenilor, în „Telegraf”, Anul V,

Nr.1, 4 ianuarie 1996, p. 3.

Barbu, Petru, Obae, Petrișor, MTC TV a ajuns în Faliment, în „Capital”, Nr. 20, 19 mai 2005, p.

30.

Bocai, Adina, Radio T, la un an de emisie, în „Cuget Liber”, Anul XX, NR. 5963, 1 februarie

2010, p. 11.

Bocai, Adina, Radio T emite pentru turcii și tătarii din Constanța, în „Cuget Liber”, Anul XIX,

Nr. 5.665, 9 februarie 2009, p. 2.

Bocai, Mihai, Radio Costinești Transmite, în „Cuget Liber”, Anul III, Nr. 426, 2 august 1991.

Căpățână, Gheorghe, CNA a acordat licență postului de radio Neptun, în „Telegraf”, Anul VI,

Nr.30 (1440), 8 - 9 februarie 1997, p. 1.

Cârlescu, A., Dan Voiculescu a cumpărat Canal 57+, în „Replica de Constanța”, Anul III, Nr.

326, 13 Martie 2003, p. 3.

Ciochinaru, Ștefan, Gloanțe în liniștea studioului de radio, în „Scânteia Poporului”, 24

decembrie 1989, Anul I, Nr. 2, p. 3.

Constantinescu, Ionel, Nou! Nou! Transmisiuni Simultane TV pe 22 de Canale! Prin inițiativa

unor întreprinzători, în Tomis Nord, Spot Publicitar, în „Cuget Liber”, Nr. 696, 27 august 1992,

pp. 1, 2.

Constantinescu, Ionel, Spot publicitar, Nou la Societatea Comercială Pelin de televiziune prin

cablu. Satelitul «Astra» transmite și la Constanța, în „Cuget Liber”, Nr. 706, 10 septembrie

1992, p. 5.

Constantinescu, Ionel, Spot publicitar, În premieră la SC Pellin. Cinci concernuri TV în direct la

Constanța, „Cuget Liber”, Nr. 718, 26-27 septembrie 1992, pp. 1, 5.

Cordonescu, Vera, Acasă la «Tv Neptun», Entuziasmul e principalul nostru ATU. Ancheta

redacției: Este Constanța un oraș cultural, în „Cuget Liber”, Anul IV, Nr. 613, 1 mai 1992,

pp.1,3.

Dumitru, Cătălin, Anghelache, Cristian, Conflict Politic la nivel înalt: Războiul Transporturilor,

în „Curentul”, Anul VI, Nr. 78, pp. 1, 2.

Hagi, Cristian, Constanța TV pe linie dreaptă. 27 octombrie prima zi de emisie, în „România

Liberă – Ediția de Dobrogea”, Nr. 5360, 18 octombrie 2007, p. 5.

Horia, Traian, George, Tot Neptunu'i Fruncea. La a XI-a ediţie a Galei Premillor A.P.T.R., «TV

Neptun» Constanța a obţinut premiul pentru producător independent, în „Telegraf” Nr. 133, 9-

10 iunie 2001, p. 14

Hriban, Anca, Popescu, Carmen, Război Total Băsescu-Mitrea, în „Ziua”, Anul VIII, Nr. 2372,

3 aprilie 2002, pp. 1, 3.

Mușei, Luiza, Opt milioane de dolari pierdute prin sediul MTC. Directorul General al MTC se

obținea să dea declarații din cauza unui ordin al ministrului Mitrea, în „România Liberă”, 4

aprilie 2002, Nr. 3660, p. 2.

Naiță, Daniela, În noua formulă a postului TV Neptun: Talk-showurile vor fi capul de afiș al

zilei! în „Telegraf”, Anul VII, Nr. 212 (1926), 11 septembrie 1998, p. 15.

Năiță, Daniela, Tv Neptun, după ce a lansat un stil, are puterea să-l perfecționeze dinamic și

real: Alexandru Mazăre: «Postul nostru, prin noua grilă de programe, încearcă să mulțumească

pe toată lumea, fără a face rabat de la calitate!», în „Telegraf”, Nr. 209, 8 septembrie 1998, p.

13.

Nenciu, Robert, MTC TV va fi falimentată și vândută pe o sumă derizorie, în „Independentul”,

Sâmbătă, 4 - Duminică, 5 iunie 2005, Anul VI, Nr. 1349, p. 5

Nedelcu, Dan, TV SOTI Neptun a obținut licența de emisie – postul va emite începând de

săptămâna viitoare, pe programul 2, canalul 42, în „Telegraf”, Anul II, Nr. 117, 25-26 iunie

1993, pp. 1.

Petrescu, Marius, La multi ani, Radio Contact – Constanța! Trei ani de la debut. Radio Contact

– Constanța – Rece ca gheața, în „Telegraf”, Anul VI, Nr. 176, 1 august 1997, p. 11.

P., V., Radio Dobrogea, primul post religios din România ceritificat ISO, în „Cuget Liber”,

Anul XX, NR. 5995, 10 martie 2010, p. 23.

Stan, Vlad, Prietenii noștri de toate zilele. De vorbă cu domnul Gheorghe Graur Florescu,

directorul Studioului Teritorial Radio Constanța, în „Litoral” 1990.

Stângă, Mirela, Documentarul TV Neptun Masacrul, câștigător la SIMFEST, în „Telegraf”, Anul

XIV, Nr. 203, 2 septembrie 2008, p. 7.

Spiridon, Dan, Pe când, la Constanța, primul post local de televiziune?, în „Cuget Liber”, Anul

III, Nr. 366, Vineri, 10 mai, 1991, p. 1.

Strahilevici, Arcadie, Bravo și Succes, în „Cuget Liber”, Nr. 26 (23 ianuarie) din 1990, p. 1.

Stere, Emanoil Aici „Radio Constanța”!, în „Curierul Prefecturii”, Anul I, Nr. 12, 1991, p. 4.

Șerbănescu, Rodica, Radio Constanța. Inaugurarea sistemului digital de emisie automată, în

„Radio România. Revista programelor de radio”, Nr. 168, 3-9 aprilie 2000, p.2.

Vasiliu, Ciprian, TV Neptun - Filiala SOTI la Constanța, în „Cotidianul”, Anul I, Nr. 41, 5 iulie

1991, p. 3

Vasiliu, Ciprian, SOTI TV Neptun, în „Cotidianul”, Anul I, Nr. 66, 9 august 1991, p. 2.

III. Surse internet

http://www.thefreedictionary.com/

Bistriceanu, Marian, Prikaz de muzică românească, în Radio Vacanța, așa cum a fost,

„Universul Radio. Radio România”. Serie nouă, Nr. 35 (435), 7 iulie 2005, 11-17 iulie, p.10,

https://arheo8tv.files.wordpress.com/2017/04/universul-radio-2005-435-10-11.jpg.

Constituția Republicii Populare Române din 1948, Textul actului publicat în M.Of. nr. 87 bis/13

aprilie 1948 , http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1574, accesat la data de

20 decembrie 2018, ora 04.00).

Declaraţia universală a drepturilor omului

http://www.hotararicedo.ro/files/files/DECLARATIA%20UNIVERSALA%20A%20DREPTUR

ILOR%20OMULUI.pdf (accesat la 13 aprilie 2015, ora 22:30).

Martin, Răzvan, (coord), Harta Politică a Televiziunilor Locale, București, 2014, p. 75,

http://activewatch.ro/Assets/Upload/files/Harta%20Politica%20a%20Televiziunilor%20Locale

%20-%20ActiveWatch%20Ian%202014.pdf (accesat la 20 noimebrie 2018, ora 20:00).

Lege Nr. 26 din 28 decembrie 1967 privind concediul de odihnă al angajaţilor. Emitent: Marea

Adunare Națională, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/181 (accesat la 20 decembrie

2018, ora 06:15).

https://inaco.ro/project/ghidul-meseriilor-viitorului/ (accesat la 29 mai 2018, ora 04:30).

www.adevărul.ro

Televiziunea-fantomă din Constanța nășită de Miron Mitrea, cercetată de Poliție, în

„Adevărul”, 22 ianuarie 2005,https://adevarul.ro/news/societate/televiziunea-fantoma-

constanta-nasita-miron-mitrea-cercetata-

politi1_50ad10c47c42d5a6638e2955/index.html.

Ionescu, Sinziana, DNA a descins la TV Neptun. Procurorii au vrut să confişte serverul

ce conţine toată corespondenţa electronică a angajaţilor, 22 Aprilie 2015, în

www.adevărul.ro; http://adevarul.ro/locale/constanta/dna-descins-tv-neptun-procurorii-

confiscat-serverul-contine-corespondenta-electronica-angajatilor

1_5537ae87cfbe376e3571b12a/index.html (accesat la 15 septembrie 2017, ora 19:00).

http://www.thefreedictionary.com/http://activewatch.ro/Assets/Upload/files/Harta%20Politica%20a%20Televiziunilor%20Locale%20-%20ActiveWatch%20Ian%202014.pdfhttp://activewatch.ro/Assets/Upload/files/Harta%20Politica%20a%20Televiziunilor%20Locale%20-%20ActiveWatch%20Ian%202014.pdfhttp://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/181https://inaco.ro/project/ghidul-meseriilor-viitorului/http://www.adevărul.ro/https://adevarul.ro/news/societate/televiziunea-fantoma-constanta-nasita-miron-mitrea-cercetata-politi1_50ad10c47c42d5a6638e2955/index.htmlhttps://adevarul.ro/news/societate/televiziunea-fantoma-constanta-nasita-miron-mitrea-cercetata-politi1_50ad10c47c42d5a6638e2955/index.htmlhttps://adevarul.ro/news/societate/televiziunea-fantoma-constanta-nasita-miron-mitrea-cercetata-politi1_50ad10c47c42d5a6638e2955/index.htmlhttp://adevarul.ro/locale/constanta/dna-descins-tv-neptun-procurorii-confiscat-serverul-contine-corespondenta-electronica-angajatilor%201_5537ae87cfbe376e3571b12a/index.htmlhttp://adevarul.ro/locale/constanta/dna-descins-tv-neptun-procurorii-confiscat-serverul-contine-corespondenta-electronica-angajatilor%201_5537ae87cfbe376e3571b12a/index.htmlhttp://adevarul.ro/locale/constanta/dna-descins-tv-neptun-procurorii-confiscat-serverul-contine-corespondenta-electronica-angajatilor%201_5537ae87cfbe376e3571b12a/index.html

Ionescu, Sinziana, TV Neptun, asaltată de DNA şi Antifraudă. Anchetatorii au descins

pentru a treia oară în patru zile, 23 aprilie 2015, în www.adevărul.ro,

http://adevarul.ro/locale/constanta/tv-neptun-asaltata-dna-antifrauda-anchetatorii-

descins-treia-oara-patru-zile-1_5538f434cfbe376e357a9818/index.html (accesat la 15

septembrie 2017, ora 19:30).

www.arhive-radio.ro

Dimitrie Gusti, Menirea Radiodofoniei, în „Radio și Radiofonia”, Anul III, Nr. 77, 9

martie 1930, p. 1, în www.arhive-radio.ro,http://www.radio-arhive.ro/articol/dimitrie-

gusti-menirea-radiofoniei-radio-i-radiofonia-9-martie-1930/2064671/5401/2 (accesat la

20 decembrie 2018, ora 17:45).

Un post local în Basarabia, în „Radio și Radiofonia”, Anul III, Nr. 77, 9 martie 1930, p.

1, în www.arhive-radio.ro,http://www.radio-arhive.ro/articol/dimitrie-gusti-menirea-

radiofoniei-radio-i-radiofonia-9-martie-1930/2064671/5401/2 (accesat la 20 decembrie

2018, ora 17:45).

www.cna.ro

http://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_nr._504_din_2002_CU_M

ODIFICARILE_LA_ZI.pdf (accesat la 8 decembrie 2018, ora 23:00).

www.constănteanul.com

Coman, Valentin, Litoral TV emite in probe tehnice, 29 decembrie 2011, în

www.constateanul.com, http://constanteanul.com/2011/litoral-tv-emite-in-probe-tehnice-

galerie-foto/ (accesat la 14 ianuarie 2019, ora 17:40).

Coman, Valentin, Litoral TV emite in probe tehnice, 29 decembrie 2011, în

www.constateanul.com, http://constanteanul.com/2011/litoral-tv-emite-in-probe-tehnice-

galerie-foto/ (accesat la 14 ianuarie 2019, ora 17:40).

Coman, Valentin, Conducere nouă a știrilor și programelor Litoral TV. Și grila de vară,

5 iulie 2013, în www.constănțeanul.com, http://constanteanul.com/2013/conducere-noua-

a-stirilor-si-programelor-litoral-tv-si-grila-de-vara/ (accesat la 15 decembrie 2018, ora

15:00).

http://culturall.citypodcast.ro/

Tocitu, Adelina, 012: Anca Badea, despre Targul de Carte Gaudeamus, în „CulturALL”,

primul podscat pe teme de cultură modernă din România, 22 august 2015,

http://culturall.citypodcast.ro/12

http://www.adevărul.ro/http://adevarul.ro/locale/constanta/tv-neptun-asaltata-dna-antifrauda-anchetatorii-descins-treia-oara-patru-zile-1_5538f434cfbe376e357a9818/index.htmlhttp://adevarul.ro/locale/constanta/tv-neptun-asaltata-dna-antifrauda-anchetatorii-descins-treia-oara-patru-zile-1_5538f434cfbe376e357a9818/index.htmlhttp://www.arhive-radio.ro/http://www.arhive-radio.ro/http://www.radio-arhive.ro/articol/dimitrie-gusti-menirea-radiofoniei-radio-i-radiofonia-9-martie-1930/2064671/5401/2http://www.radio-arhive.ro/articol/dimitrie-gusti-menirea-radiofoniei-radio-i-radiofonia-9-martie-1930/2064671/5401/2http://www.arhive-radio.ro/http://www.radio-arhive.ro/articol/dimitrie-gusti-menirea-radiofoniei-radio-i-radiofonia-9-martie-1930/2064671/5401/2http://www.radio-arhive.ro/articol/dimitrie-gusti-menirea-radiofoniei-radio-i-radiofonia-9-martie-1930/2064671/5401/2http://www.cna.ro/http://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_nr._504_din_2002_CU_MODIFICARILE_LA_ZI.pdfhttp://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_nr._504_din_2002_CU_MODIFICARILE_LA_ZI.pdfhttp://www.constănteanul.com/http://constanteanul.com/2011/litoral-tv-emite-in-probe-tehnice-galerie-foto/http://constanteanul.com/2011/litoral-tv-emite-in-probe-tehnice-galerie-foto/http://www.constateanul.com/http://constanteanul.com/2011/litoral-tv-emite-in-probe-tehnice-galerie-foto/http://constanteanul.com/2011/litoral-tv-emite-in-probe-tehnice-galerie-foto/http://www.constănțeanul.com/http://constanteanul.com/2013/conducere-noua-a-stirilor-si-programelor-litoral-tv-si-grila-de-vara/http://constanteanul.com/2013/conducere-noua-a-stirilor-si-programelor-litoral-tv-si-grila-de-vara/http://culturall.citypodcast.ro/

Tocitu,

TEZĂ DE DOCTORAT · 2019. 11. 22. · Teza de Doctorat „Audiovizualul în Dobrogea...

Documents

Transcript of TEZĂ DE DOCTORAT · 2019. 11. 22. · Teza de Doctorat „Audiovizualul în Dobrogea...