TESTtr GRILA PE,NTRU DISCIPLINAANALIZ A M ED I CAM TNTULU I

ANUL V, SEM. I

TITULAR CURSASIST. UNIV. DR. COSMIN ROSCA

1 i.,

")\j)L. t (-(s.t--.

$EF CATEDRACONF. UNIV. DR. LAURA BUCUR

t

,flr,

Aplicatiile spectrofotometriei in IR la identificarea si dozarea medicamentelor BIBLIOGRAFIE: Analiza si controlul medicamentelor – Marius Bojita, Liviu Roman, Robert Sandulescu, Radu Oprean – Ed. Intelcredo, Cluj, vol. 1 si 2, 2002 Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993 INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. Pentru determinările cantitative în IR se alege:

A. banda de absorbţie caracteristică pentru fiecare compus B. oricare din benzile din spectru C. întotdeauna banda caracteristică grupării >C=O D. întotdeauna banda caracteristică grupării -C-O- E. întotdeauna prima bandă din spectru

2. Referitor la identificarea unei substanţe cu ajutorul unei substanţe de referinţă, care din următoarele afirmaţii nu este corectă?

A. ambele substanţe se pregătesc în acelaşi mod B. înregistrarea spectrelor în IR se face în aceleaşi condiţii experimentale C. nu este necesară efectuarea spectrelor în IR în aceleaşi condiţii experimentale D. maximele de absorbţie ale celor două substanţe trebuie să corespundă ca poziţie şi

intensitate E. dacă apar abateri privind poziţia maximelor, se aduc cele două substanţe în aceeaşi stare de

cristalizare şi se refac spectrele 3. Care dintre afirmaţiile referitoare la reprezentarea grafică a unui spectru IR este corectă?

A. pe abscisă se reprezintă transmitanţa în procente B. pe abscisă se reprezintă numarul de undă in cm-1 C. pe abscisă se indică numerele de undă in ordine crescătoare D. pe abscisă se reprezintă valoarea temperaturii la care se face determinarea E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este corectă

4. Care dintre urmatoarele metode pot da spectre considerate ca o “amprenta” a moleculei:

A. spectroscopia UV B. spectroscopia VIS C. spectroscopia de masa D. spectroscopia IR E. gaz-cromatografia

5. Care dintre urmnatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la solventii utilizati in IR:

A. trebuie sa fie complet transparenti B. se poate utiliza apa C. se poate utiliza tetraclorura de carbon D. se poate utiliza sulfura de carbon E. trebuie sa fie anhidri

6. IR apropiat se intinde pe intervalul:

A. 0.8 – 2.5 μm B. 0.8 – 25 μm C. 2.5 – 50 μm D. 25 - 50 μm

E. 50 - 1000 μm 7. Pentru obtinerea de probe solide in IR, prin pastilare, se utilizeaza:

A. bromura de sodiu B. clorura de sodiu C. fluorura de calciu D. bromura de potasiu E. bromura de cesiu

8. Regiunea spectrala IR apropiat a lungimilor de unda scurte (750-1100 cm-1) utilizeaza detectori cu:

A. sulfura de plumb B. galiu C. siliciu D. arsen E. germaniu

9. Sursa de radiatii IR este:

A. lampa de argon B. lampa de xenon C. lampa Nernst D. lampa de hidrogen E. lumina alba

10. Ce probă se utilizează pentru controlul rezoluţiei unui spectrofotometru destinat domeniului spectral infraroşu (IR) ?

A. film de polistiren cu grosimea de 0,05 mm ; B. teflon în formă de film subţire, având grosimea de 0,05 mm ; C. policorură de vinil în formă de film cu grosimea de 0,1 mm ; D. film de hidroxietil-celuloză (HEC) la grosime mai mică decât 0,1 mm ; E. film de polivinil-acetat cu grosime standardizată de 0,05 mm.

11. Condiţia apariţiei " benzilor de combinaţie " în spectrele de absorbţie înregistrate în domeniul infraroşu (IR) este . . .

A. simetria avansată a moleculelor probei ; B. simetria redusă a moleculelor probei ; C. excitarea simultană a două vibraţii moleculare normale diferite ; D. coincidenţa frecvenţei unei vibraţii a moleculei probei analizate cu frecvenţa unei vibraţii

normale a moleculelor solventului utilizat ; E. coincidenţa frecvenţei unei vibraţii a moleculei probei analizate cu prima armonică

superioară a altei vibraţii normale a moleculelor solventului. 12. Condiţia necesară şi suficientă ca o substanţă organică să prezinte absorbţie în domeniul infraroşu (IR) este ca . . .

A. structura moleculelor substantei să conţină cel puţin 3 atomi ; B. structura moleculelor substanţei să conţină ce puţin 2 atomi de hidrogen ; C. dipolmomentul electric al moleculelor substanţei să sufere modificaţii în timpul vibraţiei ; D. moleculele substanţei să aibe cel puţin o legătură "pi" ; E. moleculele substanţei să aibă structură suficient de simetrică încât să nu posede

dipolmoment electric permanent. 13. Domeniul spectral denumit “ regiune de amprentă “ din spectrul infraroşu mijlociu (IR) este

cuprins între limitele . . . A. 0,8 – 2,0 micrometri (12500 – 5000 cm-1) ; B. 2,5 – 25 micrometri (4000 – 400 cm-1) ; C. 2,0 – 5,0 micrometri (5000 – 2000 cm-1) ; D. 7,7 – 15,4 micrometri (1300 – 650 cm-1) ; E. 4,0 – 7,7 micrometri (2500 – 1300 cm-1)

14. Precizaţi care din următoarele substanţe, gazoase la 25 oC, este transparentă (fără benzi de absorbţie) în domeniul spectral asociat cu vibraţii moleculare.

A. dioxid de sulf (H2S) ; B. halotan (2-brom-2-clor-1,1,1-trifluoretan , BrClHC-CF3) ; C. clor (Cl2) ; D. dioxid de carbon (CO2) ; E. protoxid de azot (N2O).

15. Regiunea spectrală din domeniul infraroşu (IR) care oferă cele mai multe informaţii analitice structurale, inclusiv posibilităţi de detecţie şi de identificare, este cuprinsă între limitele . . .

A. 0,8 – 2,5 micrometri (12500 – 4000 cm-1) ; B. 2,5 – 25 micrometri (4000 – 400 cm-1) ; C. 25 – 50 micrometri (400 – 200 cm-1) ; D. 50 – 250 micrometri (200 – 40 cm-1) ; E. 250 – 333 micrometri (40 – 30 cm-1)

16. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la radiaţiile IR sunt adevărate?

A. au lungimi de undă mici; B. au energii mari; C. produc tranzacţii electronice; D. produc tranzacţii de vibraţie; E. nu produc tranzacţii de rotaţie.

17. Care dintre următoarele lungimi de undă corespund regiunii spectrale Infraroşu îndepărtat?

A. 100 micrometri; B. 100 milimetri; C. 100 nanometri; D. 100 centimetri; E. 100 metri.

18. Care dintre următoarele molecule pot absorbi în IR?

A. molecula de clor; B. molecula de oxigen; C. molecula de hidrogen; D. molecula de bioxid de carbon; E. molecula de azot.

19. Metoda prin relexie difuză se utilizează prntru obţinerea spectrelor IR ale:

A. substanţelor solide; B. substanţelor lichide; C. substanţelor gazoase; D. suspensiilor; E. vaporilor.

20. Spectrometria Raman se poate utiliza pentru măsurători cantitative în cazul:

A. solidelor; B. lichidelor; C. gazelor; D. plasmei E. vaporilor saturaţi.

21. Sursa de radiaţii IR este constituită din:

A. lampă cu vapori de mercur; B. bec electric; C. ceramică; D. crom; E. lampă cu halogeni

22. Transformarea radiaţiei luminoase emise de sursa de radiaţii IR într-un fascicul aproape monocromatic se realizează cu ajutorul:

A. cuvelor; B. monocromatorul; C. amplificatorului; D. detectorului; E. înregistratorului.

23. Ce reprezinta spectrul IR al unei substante?

A. Tranzitii ce au loc sub actiunea unor radiatii cu lungimi de unda inferioare spectrului vizibil B. Tranzitii ce au loc sub actiunea unor radiatii cu lungimi de unda superioare undelor radio. C. Spectrul corespunzator miscarii de translatie si rotatie ale atomilor (vibratii) D. Spectrul corespunzator miscarii de translatie si rotatie ale electronilor E. Spectrul corespunzator trecerii electronilor din starea de energie fundamentala in stare

excitata 24. Numarul de unda folosit in domeniul IR este o marime direct proportionala cu:

A. Intensitatea luminii transmise B. Intensitatea luminii incidente C. Transmitanta substantei de analizat D. Lungimea de unda E. Frecventa

25. Puterea de rezolutie a unui spectrofotometru in IR se realizeaza inregistrand spectrul IR al:

A. Unei probe de analizat in nujol B. Unui film de polistiren C. Unei probe de analizat pastilata in bromura de potasiu D. Unei probe de analizat pastilata in clorura de sodiu E. Unei probe de analizat dizolvata in sulfura de carbon

26. Radiatiile IR produc urmatoarele tranzitii:

A. Electronice B. De rotatie pura C. De rotatie si electronice D. De vibratie si rotatie E. De vibratie si electronice

27. Referitor la spectrometria in IR sunt corecte afirmatiile:

A. Vibratiile de valenta (intindere) simetrice si asimetrice au o frecventa mai mare decat

vibratiile de deformare ale acelorasi grupe de atomi B. Vibratiile de valenta (intindere) simetrice si asimetrice au o frecventa mai mica decat

vibratiile de deformare ale acelorasi grupe de atomi C. Picurile de absorbtie in IR sunt mai putin ascutite decat cele din spectrele UV-VIS D. Molecula de dioxid de carbon nu absoarbe in IR E. Moleculele de azot, oxigen, clor sunt active in IR

28. Unitatea de masura a numarului de unda se exprima de obicei in:

A. Inversul centimetrului B. Metru C. Centimetru D. Hertz E. Micrometru

29. In cazul spectrelor IR pentru gaze:

A. se folosesc cuve in care gazul este amestecat in diferite proportii cu aerul B. se folosesc cuve cu apa in care este barbotat gazul C. se trece gazul timp de 15 minute peste o pastila de KCl anhidru D. se foloseste o cuva din care s - a evacuat aerul si se introduce gazul la presiunea potrivita E. nu se pot obtine spectre in IR pentru gaze

30. Precizati care dintre afirmatiile urmatoare este corecta:

A. pentru identificarea unei substante este bine sa se compare spectrul ei IR cu un "spectru standard similar" (de referinta)

B. benzile de absorbtie ale diverselor grupari de atomi sunt aceleasi indiferent de vecinatatea altor grupe prezente in molecula

C. picurile de absorbtie in UV-VIS sunt mai ascutite decat cele IR, identificarea facandu-se mai usor in primul

D. cazbenzile de absorbtie in IR sunt identice pentru compusii cu structura apropiata (din aceeasi clasa terapeutica)

E. spectrele obtinute in regiunea spectrala IR apropiat sunt considerate "amprente" si servesc la identificarea substantelor analizate

31. Referitor la reprezentarea grafica a unui spectru IR, care dintre afirmatiile urmatoare sunt corecte?

A. pe abscisa se reprezinta transmitanta in procente B. pe abscisa se reprezinta numarul de unda in cm-1 C. pe abscisa se indica numerele de unda in ordine crescatoare D. pe abscisa se reprezinta absorbanta in cm-1 E. pe abscisa se reprezinta temperatura la care se face determinarea

32. Pentru determinarile cantitative in IR se alege:

A. banda de absorbtie caracteristica pentru fiecare compus B. oricare din benzile din spectru C. intotdeauna banda caracteristica gruparii >C=O D. intotdeauna banda caracteristica gruparii -OH E. intotdeauna prima banda din spectru

33. Care dintre urmatoarele enunturi este corect?

A. un spectru IR se obtine prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de transmitanta B. numarul de unda este o marime caractersitica spectrofotometriei IR C. unitatea de masura a numarului de unda este nm

D. spectrofotometrele IR sunt astfel construite incat sa se obtina lumina monocromatica in intervalul 200nm la 400nm

E. benzile de absorbtie caracteristice in IR pentru o substanta nu pot fi folosite decat pentru identificarea ei

34. Referitor la pregatirea probelor in spectrofotometria IR, care dintre afirmatiile de mai jos este corecta?

A. spectrele IR se pot obtine doar pentru substantele aflate in stare solida B. substantele lichide se prelucrează ca atare sau dupa o prealabila dizolvare C. substantele gazoase se pastileaza cu KBr D. substantele solide se dizolva in apa bidistilata E. substantele solide se prelucreaza numai sub forma de solutie

35. Referitor la radiatiile IR, selectati enuntul incorect:

A. pot produce tranzitii de vibratie si de rotatie . B. pentru ca o molecula sa poata absorbi radiatii in IR este necesara modificarea

dipolmomentului sau C. pot produce tranzitii electronice D. moleculele de N2, O2 si Cl2 nu absorb radiatii in IR E. molecula de dioxid de carbon, poate avea un dipolmoment indus de excitatia de vibratie

determinata deabsorbtia radiatiilor in IR 36. Referitor la spectrometria IR cu transformare Fourier este incorect enuntul:

A. se bazeaza pe o operatie matematica ce permite trecerea de la un domeniu de masurare la altul .

B. aduce avantajul unei cresteri importante a sensibilitatii C. aduce o imbunatatire apreciabila a rezolutiei si a vitezei de achizitie a rezultatelor D. se noteaza uzual FTIR E. dezavantajul FTIR este acela ca exista lumina parazita, iar lungimile de unda sunt calculate

cu o preciziemai mica 37. Piesa principala a interferometrului este:

A. dispozitivul optic B. sursa IR C. oglinda mobila D. oglinda colimator E. detectorul

38. Care dintre urmatoarele metode pot da spectre considerate ca o “amprenta” a moleculei:

A. spectroscopia UV B. spectroscopia VIS C. spectroscopia de masa D. spectroscopia IR E. gaz-cromatografia

39. Regiunea spectrala IR apropiat a lungimilor de unda scurte (750-1100 cm-1) utilizeaza detectori cu:

A. sulfura de plumb B. galiu C. siliciu D. arsen E. germaniu

40. Sursa de radiatii IR este:

A lampa de argon B lampa de xenon C ac Nernst D lampa de hidrogen E lumina alba

41. Care dintre urmnatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la solventii utilizati in IR:

A trebuie sa fie complet transparenti B se poate utiliza apa C se poate utiliza tetraclorura de carbon D se poate utiliza sulfura de carbon E trebuie sa fie anhidri

42. Pentru obtinerea de probe solide in IR, prin pastilare, se utilizeaza:

A bromura de sodiu B clorura de sodiu C fluorura de calciu D bromura de potasiu E bromura de cesiu

43. Domeniul spectral IR apropiat este:

A mai sărac în informaţi specifice decât cel mediu B mai bogat în informaţi specifice decât cel mediu C este egal cu cel mediu D este mai des utilizat E este mai puţin utilizat

44. Spectrele obţinute în regiunea specteală IR medie sunt:

A incomplete B nespecifice C unice şi complete D duble E simple

45. Pentru identificarea unei substanţe se compară spectrul IR al acesteia cu:

A spectre similare combinate B spectrul standard similar C spectrle electronice D spectre diferite E spectre simple

46. Solvenţii utilizaţi în spectrifotometria în IR trebuie să fie:

A apa B complet incolori şi anhidrii C opalescenţi D bayici opallescenţi E acizi opalescenţi

47. Probele solide în spectrofotometria în IR se aplică sub formă de:

A pastă, comprimat de KBr, topitură

B soluţie limpede C pulbere D comprimate KI E comprimate NaBr

48. Deţi ficare tip de grupare funcţională absoarbe la lungimi de undă caracteristice, valoarea constantei de forţă "k" variază pentru acelaşi tip de legătură:

A puţin B mult C deloc D regulat E neregulat

49. În cadrul spectrometriei în IR, deşi ficare tip de grupare funcţională absoarbe la lungimi de undă caracteristice, valoarea constantei de forţă "k" variază:

A mult pentru acelaşi tip de legătură B puţin pentru acelaşi tip de legătură. C nu variază D în mod normal E în mod exagerat

50. Măsurătorile prin transrelexie în IR se pot utiliza pentru :

A înregistrarea spectrelor lichidelor diluate sau nu B înregistrarea spectrelor substanţelor gazoase C înregistrarea spectrelor compuşilor polimorfi D înregistrarea spectrelor substanţelor amorf E înregistrarea spectrelor izotopilor

51. Hidrocarburile saturate au spectre de absorbţie în IR :

A complexe B complicate C suprapuse D simple E cu picuri foarte multe

52. În cazul hidrocarburilor saturate, spectrele IR nu prezintă:

A picuri rare B interferenţe C spaţii înguste D picuri puţine E benzi specifice legăturilor simple

53. Regiunea spectrlă IR îndepărtat corespunde lungimii de undă:

A 0,001 - 10 nm B 10 - 200 nm C 0,1 - 100 cm D 400 - 750 nm E 50 - 1000 μm

54. Regiunea spectrală IR apropiat corespunde lungimii de undă :

A 0,1 - 100 cm . B 1 - 1000 mm

C 50 - 1000 μm D 200 - 400 nm E 0,75 - 2,5 μm

55. Pentru ca o moleculă să poată absorbii radiaţii IR este necesară modificarea :

A structurii B lungimii de undă C temperaturii D presiunii E dipolmomentului său

56. FR X, controlează mărimea particulelor dintr-o masă de suspensie care conţine aproximativ:

A 10 mg substanţă activă suspendată B 100 mg substanţă activă suspendată . C 10 g substanţă activă suspendată D 5 g substanţă activă suspendată E 25 g substanţă activă suspendată

57. Volumul de sedimentare a suspensiilor are valori între:

A 0-10 B 1-10 C 0-1 D 1-100 E 0-100

58. La suspensii odată cu creºterea concentraţiei fazei solide, viteza de sedimentare:

A creºte . B scade C nu este influenţată D creºte linear E creºte numai peste o anumită concentraţie

59. Agenţi tensioactivi neionici folosiţi la obţinerea suspensiilor floculate:

A Tween B Laurilsufat de sodiu C Săpunuri alcaline D Săpunuri metalice E Carboximetilceluloză sodică .

60. Tehnica prin care se obţin particule cu un grad avansat de dispersie la prepararea suspensiilor defloculate se numeºte:

A pulverizare B mărunţire C radere D micronizare E măcinare

61. Intensitatea radiaţiei IR în spectrofotometria IR cu transformare Fourier variază cu:

A pH-ul mediului B temperatura şi lungimea de undă C presiunea D forţa ionică a mediului

E concentraţia analitului 62. Spectrul de absorbţie în IR se obţine grafic prin reprezentarea:

A transmitanţei în procente în funcţie de numărul de undă B transmitanţei în procente în funcţie de lungimea de undă C absorbanţei în funcţie de lungimea de undă D transmitanţei în procente în funcţie de concentraţia analitului E absorbanţei în funcţie de concentraţia analitului

63. Numărul diferit de benzi de absorbţie între două spectre IR ce corespund unor structuri chimice identice, înregistrate în aceleaşi condiţii, se datorează:

A concentraţiei diferite a probelor B simetriei moleculelor C enantiomeriei D polimorfismului E zgomotului de fond al spectrofotomerului IR

64. Numărul de undă folosit în domeniul spectral IR este:

A raportul între intensitatea radiaţiei incidente şi a radiaţiei transmise B o mărime direct proporţională cu transmitanţa C o mărime proporţională cu frecvenţa D o mărime direct proporţională cu lungimea de undă E o mărime a cărei unitate de măsură este centrimetrul

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 65. Benzile de absorbţie în IR:

A sunt caracteristice pentru fiecare substanţă B pot fi folosite pentru identificare C pot caracteriza doar substanţe medicamentoase cu OH fenolic D cu ajutorul lor se pot identifica doar anumite structuri generale ce prezintă acelaşi tip de

legături E pot fi folosite pentru dozare

66. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radiaţiile IR sunt corecte?

A au lungimi de undă relativ mari şi energii mici B produc tranziţii electronice C produc numai tranziţii de vibraţie D produc tranziţii de vibraţie E produc tranziţii de rotaţie

67. Domeniul spectral IR este următorul:

A 200-400 nanometri B 200-600 nanometri C 400-800 nanometri D 750-1000 nanometri E 0.75-1.00 micrometri

68. În IR substanţele cu structuri necunoscute se identifică astfel:

A pe baza benzilor din spectru caracteristice pentru diferitele grupări funcţionale B prezintă un maxim de absorbţie datorat structurii în ansamblu C prezintă un minim de absorbţie datorat structurii în ansamblu D nu se pot identifica substanţe necunoscute pe această cale

E compararea spectrului IR al substanţei necunoscute cu spectrul IR al substanţei presupuse 69. În spectrometria IR cei mai utilizaţi diluanţi (solizi, lichizi) ai probelor sunt:

A KBr B parafină lichidă C apă D tetraclorură de carbon E nujol

70. Înregistrarea spectrelor IR se poate face prin transmisie sau reflexi Referitor la cele două metode sunt corecte afirmaţiile:

A metoda prin transmisie se utilizează de obicei pentru probe lichide B metoda prin reflexie se utilizeză pentru substanţe solide C în cazul probelor lichide pot să apară modificări datorate temperaturii D înregistrarea spectrelor pentru probele solide nu este influenţată de dimensiunile particulelor E nici o afirmaţie nu este corectă

71. Pentru ca o moleculă să poată absorbi în IR, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A să aibă o structură de dipol B să fie perfect simetrice şi să nu prezinte dipolmoment C perioada de vibraţie trebuie să fie în fază cu perioada de oscilaţie a radiaţiei IR incidente D cantitatea de energie a radiaţiei IR trebuie să fie permisă de restricţiile cuantice, pentru a fi

posibilă absorbţia acestei energii de către o moleculă E să fie perfect transparentă în IR

72. Pentru dozările în IR, în cuve de KBr, probele pot fi sub formă de:

A soluţii apoase B soluţii alcoolice C solvenţi organici D disulfură de carbon E solvenţi care conţin 25% apă

73. Pentru identificarea unei substanţe medicamentoase în IR:

A probele se pregătesc numai în topitură B probele se pregătesc numai dispersate în KBr C probele se pregătesc în soluţie, suspensie sau stare solidă D se alege o bandă caracteristic din spectru E întotdeauna se alege aceeaşi bandă pentru orice substanţă

74. Referitor la analiza în domeniul IR apropiat sunt corecte afirmaţiile:

A este o tehnică utilă pentru identificarea substanţelor organice în special B spectrele IR depind de polimorfismul substanţelor C spectrele IR depind de balanţa hidrofil-lipofilă a moleculei D spectrele IR depind solvenţii reziduali (de sinteză, prelucrare, purificare) E poate fi aplicată tuturor substanţelor chimice

75. Referitor la spectrometria IR sunt corecte următoarele afirmaţii:

A spectrele obţinute în regiunea spectrală IR medie pot fi considerate ca "amprente" ale substanţelor

B analizate spectrele obţinute în regiunea spectrală IR medie nu pot fi utilizate la identificarea substanţelor medicamentoase

C pentru identificarea unei substanţe se compară spectrul ei IR cu un spectru similar efectuat pe o substanţă de referinţă

D picurile de absorbţie sunt mai largi decât cele din spectrele electronice (UV-VIS) E picurile de absorbţie sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice (UV-VIS),

uşurând identificarea substanţelor analizate 76. Un spectru IR se poate realiza pentru probe în:

A topitură B soluţie C gaz D emulsie E pastile

77. Caracteristicile spectroscopiei IR cu transformare Fourier:

A sensibilitate crescuta B rezolutie scazuta C viteza de achizitie a rezultatelor crescuta D nu exista lumina parazita E lungimea de unda este calculata cu precizie mica

78. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte privitor la spectroscopia IR:

A vibratiile de valenta au o frecventa mai mica decat vibratiile de deformare ale acelorasi grupe de atomi

B picurile din spectrele electronice UV-VIS sunt mai ascutite decat cele de absorbtie in IR C spectrele obtinute in regiunea spectrala IR medie sunt complete si unice D picurile de absorbtie au intensitatea invers proportionala cu concentratia fiecarei specii

chimice analizate E regiunea spectrala de amprenta este cuprinsa intre 6 μm – 15 μm

79. Care dintre urmatoarele molecule pot absorbi in IR:

A oxigen . B azot C bioxid de carbon D cloretena E clor

80. Intensitatea radiatiei in spectrometria IR cu transformare Fourier depinde de:

A temperatura B pH C concentratie D lungimea de unda E presiune

81. Metodele prin reflexie difuza:

A se utilizeaza pentru probe de lichide diluate B se utilizeaza pentru probe de lichide concentrate C se utilizeaza pentru probe solide D utilizeaza o sonda cu fibra optica E tine cont de granulometria probei

82. Pentru ca o molecula sa poata absorbi in IR trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A sa aiba structura de dipol

B perioada de vibratie trebuie sa fie in opozitie de faza cu perioada de oscilatie a radiatiei IR incidente

C sa poata dobandi o structura de dipol prin excitatie cu radiatii IR D cantitatea de energie a radiatiei IR trebuie sa fie permisa de restrictiile cuantice E sa fie perfect simetrica

83. Pentru verificarea zgomotului de fond al spectrofotometrului IR se utilizeaza ca etaloane:

A polistirenul B patratele de ceramica alba reflectante C rasini termoplastice reflectante D oxizii pamanturilor rare E rasini schimbatoare de ioni

84. Principiul spectroscopiei IR cu transformare Fourier cuprinde:

A proba este supusa luminii infrarosii monocromatice B se masoara energia fiecarei radiatii absorbite de proba C se obtine un spectru dependent de frecventa D se utilizeaza pentru determinari cantitative folosind cantitati foarte mari de proba E se obtine un spectru dependent de numarul de unda

85. Radiatiile IR:

A au lungimi de unda mai mari B au lungimi de unda mai mici C implica energii mai mici D pot produce tranzitii electronice E pot produce tranzitii de vibratie

86. Pecizaţi care din substanţele listate mai jos nu prezintă nici o bandă de absorbţie în regiunea spectrală infraroşie cuprinsă între 3600 – 2700 cm-1.

A acid acetilsalicilic (C9H8O4); B cloranil (C6O2Cl4); C sulfură de carbon (CS2); D nicotinamida (C6H6N2O); E fenazona (C11H12N2O).

87. Spectrele de absorbţie în domeniul infraroşu (IR) ale două substanţe cu formule moleculare identice (izomeri) sunt înregistrate în formă de comprimat de bromură de potasiu (KBr) la acelaşi regim de lucru al spectrofotometrului. Cele două spectre prezintă totuşi număr diferit de benzi de absorbţi Diferenţa dintre cele două spectre se pot datora faptului că . . .

A la cele două înregistrări au fost incluse cantităţi diferite de probă în comprimatul de bromură de potasiu ;

B aceeaşi substanţă chimică în cele două probe au avut forme de cristalizare diferite (polimorfism) ;

C moleculele celor două probe prezentau chiralitate (asimetrie moleculară) iar cele două probe conţineau enantiomeri diferiţi ai structurii moleculare ;

D comprimatele de bromură de potasu, în care au fost incluse probele, au fost executate la presiuni diferite ;

E cele două probe conţineau molecule izomere cu tipuri de legături chimice diferite şi grad de simetrie diferit.

88. Termenul de "nujol", utilizat în practica spectrofotometriei de absorbţie în domeniul infraroşu (IR) se referă la . . .

A o tehnică de pregătire a probei în vederea înregistrării spectrului IR ; B o tehnică de analiză cantitativă a unei componente dintr-o probă complexă pe baza unei

benzi de absorbţie caracteristică a componentei de interes C fenomenul de modificare progresivă a liniei de bază (linia din spectru IR corespunzătoare

transmisiei de 100 %) în timpul înregistrării spectrului de absorbţie ; D dedublarea benzilor de absorbţie datorită efectului izotopic ; E includerea probei în ulei de parafină obţinând o suspensi

89. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la radiaţiile IR sunt reale:

A au lungimi de undă mari; B au lungimi de undă mici; C au energii mari; D au energii mici; E produc tranzacţii electronic

90. Care dintre următoarele categorii de vibraţii aparţin vibraţiilor unghiulare de deformare?

A vibraţii de întindere; B vibraţii de forfecare; C vibraţii de balansare; D vibraţii de torsiune; E vibraţii de rotaţie în plan.

91. Care dintre următoarele substanţe se pot utiliza pentru confecţionarea surselor de radiaţii în FTIR?

A oxizi de zirconiu şi lantanide; B sulfura de carbon; C carbura de siliciu; D clorura de etil; E vaporii de mercur.

92. Care dintre următorii solvenţi pot fi folosiţi în obţinerea spectrelor IR?

A acetat de plumb; B nujol; C tetraclorura de carbon; D sulfura de carbon; E azotatul de argint

93. Controlul spectrometrului IR constă în verificarea:

A lămpii cu vapori de mercur; B scalei lungimilor de undă; C repetabilităţii lungimilor de undă; D repetabilităţii răspunsului; E zgomotului de fond al spectrometrului.

94. Cuvele utilizate în spectrometria IR pot fi confecţionate din:

A cuarţ; B NaCl; C NaBr; D KBr; E CsBr.

95. În general, pentru înregistrarea spectrelor IR se utilizează un spectrometru cu:

A un fascicul; B două fascicule; C trei fascicule; D patru fascicule; E cinci fascicul

96. Pentru trasarea spectrelor IR ale gazelor, se utilizează uneori un gaz vector care poate fi:

A vapori de apă; B neon; C bioxid de carbon; D argon; E oxid de azot.

97. Pentru trasarea spectrelor IR, în domeniul 4000 - 600 1/cm, proba se:

A introduce în aparat în stare brută; B introduce în aparat după divizare; C suspendă în nujol; D pastileză în bromură de potasiu; E se dizolvă în apă.

98. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la domeniul spectral IR:

A Domeniul spectral IR de interes analitic este cuprins intre 2,5 - 15 micrometri (4000 cm-1 - 650 cm-1)

B Pentru analizele structurale intereseaza IR indepartat C Domeniul IR apropiat este utilizat pentru determinari calitative D Domeniul IR apropiat este utilizat pentru determinari cantitative E Domeniul IR indepartat este utilizat in cercetare

99. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la inregistrarea spectrelor in IR apropiat:

A Spectrul IR se inregistreaza prin metoda prin transmisie in cazul probelor solide, dupa dizolvare

B Spectrul IR se inregistreaza prin metoda prin transmisie in cazul probelor lichide C Spectrul IR se inregistreaza prin metoda reflexiei difuze in cazul probelor lichide D Spectrul IR se inregistreaza prin metoda reflexiei difuze in cazul probelor solide E Transreflexia este o metoda de inregistrare a spectrului IR atat pentru probe lichide cat si

pentru cele solide 100. Care din substantele enumerate mai jos pot fi utilizate ca solventi in IR?

A Metanolul B Benzenul C Tetraclorura de carbon perfect uscata D Apa E Sulfura de carbon perfect uscata

101. Cu privire la aplicatiile spectrofotometriei in IR in controlul medicamentelor care din afirmatiile de mai jos sunt corecte?

A Se utilizeaza in special pentru determinarea cantitativa B Este o metoda sigura de identificare a substantelor organice C Constituie un criteriu de puritate a unei substante D Este o metoda importanta de cercetare a structurii substantelor E Este utilizata mai ales pentru identificarea substantelor organice, inclusiv medicamentoase,

dupa

F distrugerea integritatii moleculelor 102. Pentru ca o molecula sa absoarba in IR este necesar:

A Sa aiba o structura de dipol sau sa o poata dobandi prin excitatie cu radiatii IR B Cantitatea de energie a radiatiilor IR sa fie permisa de restrictiile cuantice C Prezenta in molecula a unui carbon asimetric D Perioada de vibratie sa fie in faza cu perioada de oscilatie a radiatiei IR incidente E Prezenta in molecula a unor grupari cromofore

103. Printre componentele unui spectrofotometru de absorbtie in IR se numara:

A Camera de ionizare B Dispozitiv port-cuva C Monocromator D Amplificator/detector E Sursa de radiatii IR

104. Probele supuse determinarilor in IR se pregatesc sub forma de:

A Solutii in solventi transparenti si perfect anhidri B Suspensii in nujol C Solutii in metanol sau etanol D Dispersii (sub forma de comprimate) in bromura de potasiu E Pelicule

105. Spectrele in IR depind de o serie de insusiri ale substantelor printre care se numara:

A Polimorfismul B Marimea particulelor C Solventii reziduali D Umiditatea E Indicele de aciditate

106. Un spectru in IR al unei substante reprezinta:

A O proprietate chimica B O proprietate fizica C O proprietate fizica ce permite stabilirea structurii substantei D O proprietate ce permite stabilirea identitatii si puritatii unei substante E O "amprenta" a acesteia

107. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A radiatiile IR au lungimi de unda mai mari si implicit energii mai mici B radiatiile IR au lungimi de unda mai mici si implicit energii mai mari C radiatiile IR nu pot produce tranzitii electronice D radiatiile IR pot produce tranzitii electronice E radiatiile IR pot produce tranzitii de vibratie si de rotatie

108. Domeniul spectral in IR este urmatorul

A 10 - 200 nm B 200 - 400 nm C 2,5 - 50 microni D 50 - 1000 microni E 0,75 - 2,5 microni

109. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice nu potavea un dipolmoment si deci nu absorb in IR

B moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice pot avea un dipolmoment si deci absorb in IR

C apa absoarbe puternic in IR D molecula de dioxid de carbon (desi simetrica) poate avea un dipolmoment, indus de

excitarea de vibratie determinata de absorbtia in IR E spectrofotometria in IR este utilizata mai ales pentru identificare si mai putin pentru dozare

110. Referitor la domeniul spectral in IR:

A este intre 0,75microni si 1000 microni B este intre 1000 si 0 1/cm C este intre 200 si 400 nm D nu este intre 0,1 si 100 nm E are frecventa mai mare decat razele X fiind extrem de toxic

111. Referitor la rediatiile in IR:

A au lungimi de unda mai mari si pot produce tranzitii electronice B au lungimi de unda mai mici si nu pot produce tranzitii electronice C au lungimi de unda mai mari si energii mai mici D au lungimi de unda mai mari si nu pot produce tranzitii electronice E nu pot produce tranzitii de vibratie si de rotatie

112. Referitor la spectrele IR sunt corecte afirmatiile:

A picurile obtinute sunt late si rotunde B picurile obtinute sunt ascutite si inguste C spectrele din zona IR medie sunt incomplete si uneori lipsesc cu desavarsire D spectrele din zona IR medie sunt complete si unice fiind considerate amprente ale

substantelor E pentru identificarea unei substante este nevoie sa se analizeze spectrul portiunii specifice

fiecarui atom din molecula 113. La obtinerea spectrelor in IR solventul:

A nu implica probleme deosebite B alegerea lui este o problema majora deoarece trebuie sa fie anhidru C trebuie sa fie pur, cu molecula simpla si opac D apa nu absoarbe in IR si se foloseste foarte des E cel mai des se folosesc CCl4 si CS2 perfect uscate

114. In cazul spectrelor in IR pentru lichide:

A se realizeaza o pelicula care se mentine intre 2 placi B se aduce lichidul intr - o cuva din sticla obisnuita C se aduce lichidul intr - o cuva speciala transparenta la radiatiile IR D nu se pot realiza in IR spectre pentru lichide E se pot realiza in IR spectre pentru lichide doar daca acestea sunt amestecate cu apa

115. In cazul spectrelor pentru solide:

A nu se pot realiza spectre IR pentru solide B nu se pot realiza spectre IR pentru solide decat daca substanta este solubila in apa si da o

solutie limpede C se pot obtine spectre IR daca solidul se poate dizolva intr - un lichid convenabil D se pot obtine spectre IR daca solidul se poate dispersa intr - un solid convenabil

E se pot obtine spectre IR daca solidul poate fi transformat intr - o pelicula intre 2 placi transparente pentru raze IR

116. Care afirmatii sunt incorecte:

A analitul nu se identifica cu o substanta de referinta B analitul si substanta de referinta trebuie sa fie cercetate concomitent si in conditii identice C pentru analit si substanta de referinta se accepta abateri ale maximelor de absorbtie ca

intensitate dar nu ca pozitie D daca apar deosebiri majore se schimba substanta de referinta cu o alta substanta de referinta

de la alta firma E daca apar abateri se aduc analitul si substanta de referinta in acceasi stare de cristalizare

117. La inregistrarea spectrelor in IR - apropiat se foloseste:

A metoda prin transmisie B metoda prin transpunere C metoda prin reflexie - refractie D metoda prin refractie difuza E metoda prin reflexie difuza

118. In cazul unei determinari spectrofotometrice in IR se au in vedere:

A verificarea lungimii de unda (400 - 600 nm) B repetabilitatea lungimilor de unda C repetabilitatea raspunsului pentru etaloanele de dilutie in apa pura spectral D zgomotul de fond al spectrofotometrului folosind un etalon de refractie E zgomotul de fond al spectrofotometrului

119. Identificarea substantelor cu structuri necunoscute, prin spectrofotometria in IR, se poate face prin:

A atribuirea benzilor diferitelor grupari functionale B compararea intensitatii si frecventei picurilor obtinute C compararea spectrului substantei de determinat cu datele de referinta existente in bibliotecile

de spectre D compararea timpilor de retentie obtinuti E compararea spectrului substantei de determinat cu cel al substantei de referinta obtinut in

aceleasi conditii 120. Probele de substante solide utilizate in determinarile IR se pot pregati:

A in solutie B in suspensie C in emulsie D in stare gazoasa E in topitura

121. Referitor la radiatiile IR sunt corecte afirmatiile:

A au in general lungimi de unda mari si energii mici B pot produce tranzitii electronice C pot produce tranzitii de vibratie D pot produce tranzitii de rotatie E nu pot produce tranzitii de rotatie

122. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt incorecte?

A moleculele care prezinta dipolmoment nu absorb radiatii IR

B absorb in IR moleculele care au o structura de dipol C absorb in IR moleculele care pot dobandi o structura de dipol prin excitatii cu radiatii IR D numai moleculele perfect simetrice pot sa absoarba in IR E spectrele obtinute in regiunea spectrala IR medie sunt complete si unice, de aceea ele pot fi

considerate ca "amprente" ale substantelor analizate 123. Benzile de absorbtie in IR:

A sunt caracteristice pentru fiecare substanta B se pot utiliza pentru identificarea substantelor medicamentoase C se pot utiliza numai pentru dozarea substantelor medicamentoase D se pot utiliza atat pentru identificarea cat si pentru dozarea substantelor medicamentoase E permit numai identificarea unor structuri generale care prezinta acelasi tip de legaturi in

molecula 124. Referitor la domeniul spectral infrarosu, IR, care din urmatoarele afimatii sunt corecte?

A se intinde de la 780 nanometri pana la 300 micrometri B pentru determinarile analitice se utilizeaza tot domeniul spectral IR C se imparte in 3 regiuni spectrale si anume: IR apropiat, IR mediu si IR indepartat D se imparte in 3 regiuni spectrale: ultarviolet, vizibil si infrarosu E se intinde de la 100 nanometri pana la 100 cm

125. Referitor la utilizarea spectroscopiei in IR, sunt corecte afirmatiile:

A este utilizata in special pentru identificarea substantelor medicamentoase organice B se utilizeaza la identificarea substantelor anorganice C se utilizeaza in special pentru dozarea substantelor medicamentoase D se utilizeaza mai putin pentru dozarea substantelor medicamentoase E toate substantele medicamentoase pot fi identificate si dozate prin metode spectroscopice in

IR 126. Care dintre urmatoarele elemente intra in componenta unui spectrofotometru IR?

A monocromator B cuve de cuart C sursa de radiatii D detector termic E detector refractometric

127. Referitor la solventii utilizati in spectrofometria IR, care dintre afirmatiile urmatoare sunt corecte?

A pot fi utilizati orice solventi de puritate analitica B se utilizeaza solventi perfect anhidri C pot contine un maxim de 10% apa D se utilizeaza solventi transparenti in domeniul IR E probele se dizolva in metanol

128. Care dintre urmatorii diluanti pot fi utilizati in spectrofotometria IR?

A tetraclorura de carbon B metanol de puritate analitică C disulfura de carbon D bromura de potasiu E apa pentru preparate injectabile

129. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la prelucrarea probelor in spectrofotometria IR

sunt incorecte? A probele solide se dizolva in solventi transparenti pentru IR B probele solide se disperseaza in parafina lichida sau nujol C probele solide se prelucreaza cu celuloza microcristalina sub forma de pastile D probele gazoase se dilueaza cu nujol E probele solide se prelucrează cu KBr sub formă de pastile

130. Selectati enunturile corecte referitoare la domeniul spectral infrarosu:

A este un domeniu mai larg decat cel UV-VIS B pentru analizele structurale intereseaza numai regiunea IR apropiat C din punct de vedere analitic intereseaza regiunea IR - medie D domeniul IR indepartat este utilizat mai ales in cercetare E regiunea IR apropiat este cea mai bogata in informatii analitice

131. Referitor la spectrometria in IR sunt corecte enunturile:

A spectrul IR poate fi considerat o "amprenta" a moleculei studiate B radiatiile IR au energii mari si implicit lungimi de unda mici C este utilizata pentru identificarea substantelor organice medicamentoase D este o metoda utilizata mai putin pentru determinari cantitative E este o metoda care distruge integritatea moleculelor

132. Selectati enunturile incorecte referitoare la obtinerea spectrelor IR:

A solventii utilizati trebuie sa fie complet transparenti in IR B solventii utilizati trebuie sa fie anhidri C spectrele IR se inregistreaza cu ajutorul unui spectrofotometru cu patru fascicule (doua

pentru proba si doua pentru referinta) D sursa de radiatii in IR este un "ac Nernst" de ceramica E cuvele de cuart sunt transparente la radiatiile IR

133. Spectrometria de difuzie Raman:

A ofera aceleasi informatii ca si spectrometria IR-mediu B utilizeaza o sursa de lumina monocromatica mai intensa C pentru analize Raman poate fi utilizat un spectrofotometru FTIR D spectrele Raman sunt mai bogate in benzi decat cele IR E se pot studia probe aduse in solutie apoasa

134. Hidrocarburile saturate au:

A spectre de absorbtie in IR simple B spectre de absorbtie in IR complexe C picurile spectrelor in IR putine si rare D picurile spectrelor in IR dese E legaturi simple C-C si C-H

135. Pregatirea probei pentru inregistrarea spectrelor IR prin reflexie multipla necesita:

A dizolvarea substantei intr-un solvent potrivit, intr-o concentratie adecvata, ce se introduce intr-o cuva transparenta la raze IR

B depunerea substantei solide pe o placa de clorura de sodiu C dizolvarea substantei intr-un solvent potrivit si evaporarea pe o placa de bromoiodura de

taliu D triturarea substantei cu bromura de potasiu sau clorura de potasiu fin pulverizate si uscate E depunerea substantei solide pe o placa de bromoiodura de taliu astfel incat sa se asigure un

contact omogen cu placa

136. Surse luminoase in FTIR:

A bara de carbura de siliciu B filament gros C lampa de deuteriu D bastonas scobit, confectionat dintr-un amestec de oxizi de zirconiu si lantanide E lampa de hidrogen

137. Metoda prin transmisie in IR are urmatoarele caracteristici:

A se utilizeaza pentru probe lichide B se poate lucra si prin imersia unei sonde de fibra optica C proba se introduce intr-o cuva transparenta pentru radiatii din regiunea IR apropiat D proba se introduce intr-o cuva transparenta pentru radiatii din regiunea IR indepartat E cuva cu proba se introduce intr-un reflector metalic sau din oxid de titan care nu dau spectre

in IR apropiat 138. Care dintre urmatoarele substante se pot identifica conform FR X prin spectroscopie IR:

A oxid de zinc B rifampicina C bicarbonat de sodiu D clorura de sodiu E clorhidrat de propranolol

139. Radiatiile IR:

A au lungimi de unda mai mari B au lungimi de unda mai mici C au energii mai mici D pot produce tranzitii electronice E pot produce tranzitii de vibratie

140. Care dintre urmatoarele molecule pot absorbi in IR:

A oxigen B azot C bioxid de carbon D cloretena E clor

141. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte privitor la spectroscopia IR:

A vibratiile de valenta au o frecventa mai mica decat vibratiile de deformare ale acelorasi grupe de atomi

B picurile din spectrele electronice UV-VIS sunt mai ascutite decat cele de absorbtie in IR C spectrele obtinute in regiunea spectrala IR medie sunt complete si unice D picurile de absorbtie au intensitatea invers proportionala cu concentratia fiecarei specii

chimice analizate E regiunea spectrala de amprenta este cuprinsa intre 6 μm – 15 μm

142. Principiul spectroscopiei IR cu transformare Fourier cuprinde:

A proba este supusa luminii infrarosii monocromatice B se masoara energia fiecarei radiatii absorbite de proba C se obtine un spectru dependent de frecventa D se utilizeaza pentru determinari cantitative folosind cantitati foarte mari de proba E se obtine un spectru dependent de numarul de unda

143. Caracteristicile spectroscopiei IR cu transformare Fourier:

A sensibilitate crescuta B rezolutie scazuta C viteza de achizitie a rezultatelor crescuta D nu exista lumina parazita E lungimea de unda este calculata cu precizie mica

144. Pentru ca o molecula sa poata absorbi in IR trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A sa aiba structura de dipol B perioada de vibratie trebuie sa fie in opozitie de faza cu perioada de oscilatie a radiatiei IR

incidente C sa poata dobandi o structura de dipol prin excitatie cu radiatii IR D cantitatea de energie a radiatiei IR trebuie sa fie permisa de restrictiile cuantice E sa fie perfect simetrica

145. Metodele prin reflexie difuza:

A se utilizeaza pentru probe de lichide diluate B se utilizeaza pentru probe de lichide concentrate C se utilizeaza pentru probe solide D utilizeaza o sonda cu fibra optica E tine cont de granulometria probei

146. Pentru verificarea zgomotului de fond al spectrofotometrului IR se utilizeaza ca etaloane:

A polistirenul B patratele de ceramica alba reflectante C rasini termoplastice reflectante D oxizii pamanturilor rare E rasini schimbatoare de ioni

147. Intensitatea radiatiei in spectrometria IR cu transformare Fourier depinde de:

A temperatura B pH C concentratie D lungimea de unda E presiune

148. Dacă doi compuşi identici prezintă în spectrele lor în IR diferenţe ale poziţiei şi intensităţii relative a benzilor, farmacopeea recomandă:

A recristalizarea ambilor compuşi din solvent B repetare determinării pe probe în stare solidă C dizolvarea probelor în acelaşi solvent şi efectuarea spectrelor în aceleaşi condiţii D schimbarea metodei de determinare E aplicarea aceleiaşi metode

149. Care din următoarele substanţe medicamentoase se identifică prin spectrofotometrie în IR:

A hidrocortizonul B hidrocortizonul acetat C hidrocortizonul hemisuccinat D dextranul 70 E simvastatina

150. Identificarea omologilor aceleaşi clase prin spectrofotometrie în IR se poate realiza pentru:

A barbiturice B sulfamide C peniciline D fenotiazine E antidepresive triciclice

151. Determinările cantitative în IR au la bază măsurarea următoarelor valori:

A energia radiaţiei incidente ( Io) B energia transmisă ( I ) C variaţia frecvenţei radiaţiei D variaţia intensităţii radiaţiei E energia absorbită

152. Metoda de determinare cantitativă prin spectrofotometie în IR se caracterizează prin specificitate în:

A identificarea speciilor moleculare B identificarea izomerilor şi stereoizomerilor C identificarea polimorfilor D identificarea omologilor aceleiaşi clase E stabilirea echilibrului ceto-enolic

153. Spectrofotometria în IR se utilizează pentru determinarea cantitativă a:

A penicilinelor de semisinteză B gradului de impurificare a unui polimorf activ cu unul inactiv C ciclofasamidei din comprimate D acidului nicotinic E acidului ascorbic

154. Radiaţiile IR se caracterizează prin faptul că :

A au lungimi de undă mai mari B au energii mai mici C nu pot produce tranziţii electronice D pot produce tranziţii de vibraţie E nu pot produce tranziţii d rotaţie

155. Absorbţiile în IR sunt caracteristice pentru :

A unele grupări funcţionale B legături C unităţi structurale D comportarea moleculară vibraţională E tipuri de reacţii

156. În determinările calitativeşi cantitative prin spectrofotometrie în IR trebuie să se verifice:

A scala lungimilor de undă B repetabilitatea lungimilor de undă C repetabilitatea răspunsului D zgomotul de fond al spectrofotometrului IR E puterea de distincţie

157. Care din următoarele structuri preyintă moduri de vibraţie în IR :

A -CH2 B tripla legătură a carboului C -C=O D esteri E hidrocarburi aromatice

158. Care din următoarele structuri nu prezintă moduri de vibraţie în IR:

A esterii B hidrocarburile aromatice C legătura triplă dintre carbon şi azot D C=O E CONH2

159. Există o corelaţie între :

A poziţia maximelor de absorbţie şi structură B prezentarea unor grupări funcţionale organice în moleculele substanţelor analizate şi poziţia

maximelor C prezenţa impurităţilor D grosimea stratului ce trebuie străbătut de radiaţie E culoarea probelor şi etaloanelor

160. Pentru identificarea analitului cu jutorul unei substanţe de referinţă se pregătesc

A ambele substanţe în acelaşi mod B se înregistrează spectrele IR între 4000 şi 670 cm-1 C ambele probe diferit D se înregistrează spectrele IR între 1000 şi 550 cm-1 E ambele probe în aceeaşi cuvă

161. Pentru obţinerea probelor sub formă de pastile se:

A triturează 1-2 mg analit cu 300-400 mg KBr B triturează 1-2 mg analit cu 300-400 mg KCl C triturează 5 mg analit cu 100 mg KI D comprimă 10 mg analit E comprimă 1 mg analit cu 100 mg NaCl

162. Grupa funcţională C=O ce produce vibraţii în IR poate face parte din structuri de :

A aldehide B cetone C acizi carboxilici alifatici D acizi carboxilici aromatici E esteri

163. Grupa funcţională OH ce produce vibraţii în IR poate face parte di structuri ca :

A alcooli B fenoli C acizi D esteri E alchene

164. Pentru obţinerea pastei aplicată ca probă în spectrometria IR se:

A triturează 5 - 10 mg din analit cu o cantitate minimă de parafină lichidă B triturează 5 - 10 mg din analit cu o cantitate minimă dintr-un alt lichid

C triturează 8 mg din analit cu o cantitate minimă de parafină lichidă D triturează 1 mg substanţă de analizat cu 1 ml alcool E amestecă omogen 0,5 mg amalit cu 1 ml H2O

165. F.R.X. prevede sterilitate în cazul suspensiilor:

A aplicate pe plăgi B de uz intern C aplicate pe arsuri D defloculate E aplicate pe pielea sugarilor

166. Suspensiile sunt sisteme disperse:

A ultramicroeterogene B eterogene C instabile D stabile E omogene

167. La prepararea suspensiilor, obţinerea particulelor prin metoda condensării sau precipitării se poate realiza prin:

A procedeul dispersării B precipitare cu un solvent organic C precipitare prin modificarea pH-ului D precipitare prin dubla descompunere E precipitare cu agenţi tensioactivi

168. Caracteristicile unei suspensii defloculate:

A viteză de sedimentare mare B sedimentul se formează încet C viteză de sedimentare mică D sedimentul se formează rapid E sedimentul se redispersează uºor

169. Ecuaţia lui Stokes se referă la suspensii:

A diluate B cu particule considerate sferice C concentrate D floculate E de uz extern

170. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor:

A vâscozitatea mediului de dispersie B substanţa activă încorporată C dimensiunea particulelor D sarcina electrică a particulelor E indicele de refracţie a suspensiei

171. Creºterea vâscozităţii mediului de dispersie a suspensiilor:

A creºte viteza de sedimentare B încetineºte viteza de sedimentare C contribuie la îmbunătăţirea calităţii suspensiei D contribuie la scăderea calităţii suspensiei

E reduce dimensiunea particulelor 172. Metode de obţinere a suspensiilor floculate:

A prin controlul sarcinii electrice a particulelor B prin utilizarea substanţelor tensioactive C cu ajutorul polimerilor hidrofili D prin metoda gumei uscate E prin condensare

173. Controlul suspensiilor urmăreºte determinarea:

A mărimii particulelor B vâscozităţii C tensiunii superficiale D capacităţii de hidratare E vitezei de sedimentare

174. Inregistrarea spectrelor in IR in cazul probelor solide necesită dispersarea acestora intr-un lichid sau solid de tipul:

A clorură de potasiu sau bromură de potasiu B parafină lichidă C fluorură de calciu D clorură de sodiu E policlorură de vinil

175. Radiaţiile IR se caracterizează prin:

A producerea de tranziţii electronice B lungimi de undă mici, energii mari C lungimi de undă relativ mari şi energii mici D producerea de tranziţii de vibraţie şi rotaţie E frecvenţe mici şi energii mari

176. În controlul medicamentelor spectrometria în IR se aplică:

A exclusiv în determinările cantitative B ca metodă de identificare a substanţelor organice C la determinarea purităţii unei substanţe D în cercetarea structurii substanţelor E în identificarea substantelor medicamentoase după distrugerea integrităţii structurale a

acestora 177. Spectrul în IR al unei substanţe constituie:

A o proprietate ce permite stabilirea identităţii şi purităţii acesteia B o proprietate chimică C o proprietate ce permite stabilirea structurii D o proprietate exclusivă a substanţelor perfect simetrice E o "amprentă" a acesteia

178. Spectrul IR înregistrat pentru o substanţă de analizat poate fi utilizat la identificarea acesteia prin compararea cu spectrul IR al substanţei de referinţă înregistrat în aceleaşi condiţii. FR X utilizează această metodă de identificare pentru următoarele substanţe medicamentoase:

A piracetam B polividonă C fenacetină

D riboflavină E metamizol sodic

179. Care din următoarele afirmaţii referitoare la spectrometria în IR sunt false:

A spectrele obţinute în regiunea spectrală IR mediu pot fi considerate ca "amprente" ale substanţei analizate

B picurile de absorbţie în IR sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice (UV-VIS) C pentru ca o moleculă să absoarbă în IR este necesară prezenţa în structura ei a unei grupări

cromofore D numărul de undă folosit în domeniul IR este o mărime direct proporţională cu lungimea de

undă E pentru ca o moleculă să poată absorbi radiaţii IR este necesară modificarea dipolmomentului

său 180. În cazul aplicării spectrometriei IR în controlul medicamentelor:

A soluţiile de analiţi în solvenţi organici trebuie să fie perfect anhidre B substanţele de analizat se introduc în cuve de sticlă sau NaBr, NaCl, KBr et C pentru determinările cantitative se ţine seama de faptul că picurile de absorbţie caracteristice

pentru fiecare compus, apar la anumite lungimi de undă şi au o intensitate proporţională cu concentraţia speciei analizate

D este necesară distrugerea integrităţii moleculelor E FR X nu face referiri la utilizarea spectrometriei IR în controlul medicamentelor

181. Radiaţiile IR pot produce:

A tranziţii de vibraţie de întindere, simetrice şi asimetrice B exclusiv tranziţii de rotaţie C vibraţii unghiulare de deformare D tranziţii electronice E vibraţii de rotaţie în plan

182. La controlul funcţionării unui spectrofotometru IR trebuie să se verifice:

A repetabilitatea lungimilor de undă pentru aparatele cu filtre B scala lungimilor de undă C exclusiv repetabilitatea răspunsului D zgomotul de fond E puterea de rezoluţie a spectrofotometrului

183. Care dintre următoarele însuşiri ale substanţelor influenţează analiza prin spectrometrie IR:

A solvenţii reziduali B solubilitatea în apă C punctul de topire în cazul substanţelor solide D gradul de rotaţie a planului luminii polarizate E polimorfismul

184. În cazul utilizării metodei prin reflexie difuză în înregistrarea spectrelor IR ale substanţelor solide trebuie să se ţină seama de:

A granulometria probei B stabilitatea chimică a probei C sursa de radiaţii utilizată D gradul de hidratare sau solvatare a probei E detectorul utilizat

Cromatografia in controlul medicamentelor BIBLIOGRAFIE: 6. Analiza si controlul medicamentelor – Marius Bojita, Liviu Roman, Robert Sandulescu, Radu Oprean – Ed. Intelcredo, Cluj, vol. 1 si 2, 2002 10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993 INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. Activarea plăcilor cromatografice de silicagel constă în:

A tratarea lor cu acid sulfuric concentrat B tratarea lor cu acid sulfuric diluat C menţinerea lor la 180 grade Celsius timp de 30 min D eliberarea centrilor adsorbanţi ai silicagelului E umectarea lor cu piridina

2. Metoda cromatografică în general este:

A o metodă fizică de analiză care se bazează pe migrarea particulelor încărcate electric B o proprietate a lichidelor de a opune rezistenţă la alunecarea în timpul curgerii C o metodă electrochimică de analiză D o metodă fizico-chimică de separare a unor substanţe dintr-un amestec E o proprietate a substanţelor optic active

3. Valoarea Rf a unei substanţe, Rf = a/b:

A reprezintă raportul dintre lungimea plăcii cromatografice şi distanţa parcursă de substanţă de la punctul de aplicare până la frontul developantului

B poate fi utilizată numai pentru stabilirea purităţii unei substanţe medicamentoase C este o constantă a tuturor substanţelor medicamentoase D serveşte pentru identificarea unei substanţe prin compararea cu Rf-ul substanţei etalon E nu poate fi utilizată pentru identificarea substanţelor medicamentoase

4. Alegeti informatiile incorecte despre fenomenul Donan:

A consta in patrunderea unor molecule incarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni

B consta in patrunderea unor molecule neincarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni

C are loc un schimb ionic D nu are loc schimb ionic E indepartarea moleculelor din retea se face usor, printr-o spalare simpla

5. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la raportul de retentie:

A are o valoare subunitara B este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (vA) si viteza medie de

deplasare a fazei mobile (vM) C este egal cu raportul dintre timpul mort tM si timpul de retentie tR D este egal cu raportul dintre timpul de retentie tR si timpul mort tM E este egal cu distanta parcursa de volumul mort de faza mobila si distanta pana la maximul

picului analitului A 6. De care dintre urmatorii parametri, viteza liniara medie vm nu depinde:

A temperatura B presiunea impusa fazei mobile C presiunea impusa fazei stationare

D natura coloanei E natura fazei stationare

7. Identificarea spoturilor analitilor in CSS se poate efectua prin urmatoarele procedee, cu o exceptie:

A examinarea placii cromatografice in UV B expunerea placii cromatografice la vapori de iod C masurarea picurilor de pe cromatograma D pulverizarea de solutii caustice E utilizarea de solutii etalon

8. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau urmatoarele procese fundamentale, cu o exceptie:

A adsorbtia pe suporturi solide B repartitia intre faza stationara si aceea mobila C adsorbtia pe suporturi lichide D schimbul ionic E excluderea – difuzia

9. Alegeţi faza staţionară potrivită şi faza mobilă corespunzătoare pentru separarea a doi compuşi nepolari prin cromatografie lichidă.

A răşină schimbătoare de cationi (cationit) drept fază staţionară şi metanol drept fază mobilă ; B răşină schimbătoare de anioni (anionit) drept fază staţionară şi amestec acetonitril – metanol

drept fază mobilă C silicagel drept fază staţionară polară şi apă acidulată drept fază mobilă ; D silicagel silanizat drept fază staţionară nepolară şi amestec metanol – acetonitril – apă drept

fază mobilă ; E silicagel silanizat drept fază staţionară nepolară şi soluţie apoasă alcalină (NaOH) drept fază

mobilă. 10. Forma nesimetrică (diferită de forma gaussiană) a unui pic cromatografic se poate datora . . .

A caracterului prea polar al fazei staţionare ; B caracterului prea polar al fazei mobile ; C vitezei prea mari a fazei mobile în coloană cromatografică ; D neliniaritătii izotermei de distribuţie a componentei în cauză între faza staţionară şi faza

mobilă ; E temperaturii prea ridicate la care se execută analiza cromatografică, având în vedere faptul

că coeficientul de difuzie creşte odată cu temperatur 11. Indicaţi criteriul după care se separă componentele într-o coloană cromatografică de excludere sterică (filtrare pe gel), umplută cu un gel inert din punct de vedere chimi

A Componentele sunt separate după polaritatea moleculelor, cele polare eluându-se mai repede din coloană

B Componentele sunt separate după polaritatea moleculelor, cele polare eluându-se mai lent din coloană.

C Componentele sunt separate după volumul moleculelor, cele cu volum mare eluându-se mai repede din coloană.

D Componentele sunt separate după volumul moleculelor, cele cu volum mic eluându-se mai repede din coloană.

E Componentele sunt separate după capacitatea moleculelor de a forma legături de hidrogen. 12. La analiza cromatografică HPLC a unei probe, componenta de interes are timpul de retenţie

egal cu 5,1 minute (măsurat de la momentul introducerii probei la capătul de intrare al coloanei de separare). O componentă care nu este reţinută de faza staţionară părăseşte coloana, în aceleaşi condiţii de lucru, după 1,5 minute de la introducerea probei în coloană. Ce valoare are factorul de capacitate (k’) pentru componenta de interes ?

A 1,8 ; B 2,4 ; C 2,8 ; D 3,2 ; E 3,6

13. La analiza cromatografică HPLC a unei probe, două componente de interes (A şi B) prezintă următoarele valori ale timpului de retenţie : t(A) = 5,1 minute şi t(B) = 5,7 minut O componentă care nu este reţinută de faza staţionară părăseşte coloana, în aceleaşi condiţii de lucru, după 1,5 minute de la introducerea probei în coloană. Ce valoari au factorii de capacitate pentru cele două substante de interes (k’(A) şi k’(B)) şi factorul de separare (alfa(AB)) pentru această pereche de compuşi ?

A k’(A) = 1,80 ; k’(B) = 2,22 ; alfa(AB) = 1,133 ; B k’(A) = 2,00 ; k’(B) = 2,24 ; alfa(AB) = 1,120 ; C k’(A) = 2,40 ; k’(B) = 2,80 ; alfa(AB) = 1,167 ; D k’(A) = 2,40 ; k’(B) = 2,60 ; alfa(AB) = 1,083 ; E k’(A) = 2,60 ; k’(B) = 3,25 ; alfa(AB) = 1,250 ;

14. La ce se referă termenul de "eluţie izocratică", utilizat în cromatografia cu faza mobilă lichidă (HPLC) şi ce exprimă ?

A Termenul se referă la ordinea eluţiei componentelor din coloana cromatografică şi exprimă faptul că coloana are aceeaşi rezoluţie în raport cu toate componentele separat

B Termenul se referă la ordinea eluţiei componentelor din coloana cromatografică şi exprimă faptul că "picurile" tuturor componentelor separate au aceeaşi lăţim

C Termenul se referă la separabilitatea componentelor în condiţiile concrete de lucru şi exprimă faptul că în condiţiile respective două sau mai multe componente eluează împreună, deci nu se pot separ

D Termenul se referă la compoziţia eluentului şi exprimă faptul că în timpul separării cromatografice compoziţia eluentului este nemodificată.

E Termenul se referă la numărul talerelor teoretice şi exprimă faptul că coloana are acelaşi număr de talere teoretice pentru toate componentele separat

15. La separarea componentelor prin cromatografie de excludere sterică (filtrare pe gel), o componentă se eluează din coloană la un volum de eluent mai mare decât volumul total al coloanei ( VT ). Alegeţi cauza posibilă a acestui fenomen.

A Componenta respectivă are molecule prea mici care încap neselectiv în toţi porii gelului ; B Componenta respectivă are molecule prea mari care nu încap în niciuna din porii gelului ; C Gelul îşi modifică proprietăţile în timpul separării datorită unei reacţii chimice ; D Pe lângă excludere sterică, componenta respectivă este parţial adsorbită pe gel ; E Componenta disociază în timpul separării formând molecule mai mici.

16. La separarea prin cromatografie lichidă a componentelor slab acide ale unei probe, utilizând metoda formării perechilor de ioni, se adaugă fazei mobilă – drept formator de perechi de ioni – una din substanţele menţionate mai jos. Identificaţi substanţa încauză.

A amidon solubil ; B clorură de terţ-butil ; C hidroxid de tetrabutilamoniu ; D acid hexansulfonic ;

E dodecilsulfat (laurilsulfat) de sodiu. 17. O componentă chimică a unui amestec migrează în timpul analizei cromatografice în strat subţire parcurgând distanţa H1= 4,5 cm în timp ce frontul eluentului a parcurge distanţa H2 = 18,0 cm. Identificaţi valorile corecte ale parametrilor Rf şi RM dintre cele de mai jos. (Se cunoaşte : log 1,50 = 0,176 şi log 2 = 0,301)

A Rf = 0,40 ; RM = 0,176 ; B Rf = 0,20 ; RM = 0,477 ; C Rf = 0,10 ; RM = 0,477 ; D Rf = 0,25 ; RM = 0,477 ; E Rf = 0,25 ; RM = 0,301

18. Pe o placă cromatografică cu fază staţionară inversă se separă substanţele A , B şi C iar parametrii Rf ai acestora sunt : (Rf)A = 0,42 ; (Rf)B = 0,25 şi (Rf)C = 0,58. Care este ordinea crescătoare a polarităţii celor trei substanţe ?

A A , B , C ; B C , A , B ; C A ,C , B ; D B , C , A ; E B , A , C

19. Un amestec conţine două componente chimice : componenta A (polară) şi componenta B (mai puţin polară), având mase moleculare egal Care din afirmaţiile de mai jos, referitoare la parametrul Rf , utilizat în cromatografia în strat subţire, este adevărată ?

A la cromatografia cu fază normală (Rf)A < (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A = (Rf)B ;

B la cromatografia cu fază normală (Rf)A = (Rf)B iar la cromatografia cu faza inversă (Rf)A > (Rf)B ;

C la cromatografia cu fază normală (Rf)A < (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A > (Rf)B ;

D la cromatografia cu fază normală (Rf)A > (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A < (Rf)B ;

E la cromatografia cu fază normală (Rf)A > (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A = (Rf)B .

20. Acidul aspartic se determină prin titrare cu:

A acid clorhidric 0,1 M; B acid sulfuric 0,1 M; C hidroxid de sodiu 0,1 M; D complexon III 0,1 M; E azotat de argint 0,1 M.

21. Agar-agarul, numit şi geloză este un polizaharid care se obţine prin extracţie din:

A cartofi; B grâu; C alge; D lemn; E sfeclă de zahăr.

22. Agaroza este un polizaharid linear de:

A D-glucoză de 3,6-anhidro-D-glucoză; B D-galactoză de 3,6-anhidro-L-galactoză;

C D-galactoză de 3,6-anhidro-D-galactoză; D D-glucoză de 3,6-anhidro-L-galactoză; E D-galactoză de 3,6-anhidro-L-glucoză.

23. Gelurile de poliacrilamidă se obţin prin polimerizarea acrilamidei cu un agent de reticulare cum ar fi:

A clorura de vinil; B clorura de etil; C benzen; D N,Nprim -metilen-bis-acrilamida; E etenă.

24. În cromatografia clasică de repartiţie pe coloană faza staţionară este de regulă:

A polietilena; B oxiproprionitrilul; C apa; D etilenglicolul; E dioxanul.

25. În HPLC faza mobilă poate fi:

A apa; B polietilena; C dioxan; D etilenglicolul; E oxiproprionitrilul.

26. Pentru cromatografia de repartiţie, faza mobilă trebuie să îndeplinească o următoarele cerinţe:

A să interacţioneze chimic cu analiţii; B să fie incompatibliă cu sistemul de de detecţie; C să dizolve faza staţionară; D să interacţioneze chimic cu faza staţionară; E să dizolve analiţii dar să nu interacţioneze chimic cu aceşti

27. Ce reprezinta factorul de retentie k in cazul cromatografiei pe coloana:

A Concentratia substantei in faza mobila B Raportul cantitativ in care analitul se repartizeaza intre faza mobila si faza stationara C Capacitatea coloanei de a separa doua substante din amestecul trecut de-a lungul ei D Raportul intre volumele fazei stationare si a celei mobile E Produsul dintre timpul de retentie total si viteza eluantului

28. Daca izoterma de adsorbtie in cazul separarilor cromatografice este lineara, coeficientul de distributie depinde de:

A Concentratia fazei mobile B Concentratia fazei stationare C Debitul fazei mobile D Este constant, independent de concentratie E Natura chimica a fazei stationare

29. Derivatizarea substantelor de analizat in cazul cercetarii lor prin cromatografie de gaze are ca scop:

A Modificarea polaritatii substantelor cu polaritate mare care intarzie prea mult in coloana B Solubilizarea

C Reducerea stabilitatii compusilor la temperaturi ridicate D Cresterea punctelor de fierbere E Crestere punctelor de topire

30. Gradul de separare a doua substante intr-o cromatograma se defineste prin notiunea de rezolutie R. Ce valoare va avea aceasta daca varfurile a doua picuri dintr-o cromatograma sunt separate cu 12,5 cm iar latimile celor doua picuri masurate la baza sunt 3 cm, respectiv, 2,8 cm?

A 8,6 B 4,3 C 1,12 D 1,20 E 2,32

31. In cromatografia in strat subtire se pot realiza migrari ale analitilor:

A Numai ascendente B Numai descendente C Numai orizontale D Numai radiale E Ascendente, descendente, orizontale, radiale

32. In determinarile gel-cromatografice, care din proprietatile moleculelor enumerate mai jos au un rol decisiv:

A Polaritatea moleculei B Marimea moleculei C Structura chimica D Configuratia sterica a moleculelor E Bazicitatea moleculelor

33. Marimea notata K(D), in cromatografie exprima:

A Factorul de selectivitate B Factorul de capacitate C Factorul de rezistenta D Coeficientul dinamic de distributie E Coeficient de distributie

34. Ecuatia lui van Demeter este:

A N = L / H B H = A + B / Vm + C * Vm C Kd = (Ve - Vm) * Vp D Rf = H1 / H2 E R = 1,18 * (trb - tra) * (b * 0,5a + b * 0,5a)

35. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un adsorbant utilizat ca faza stationara (in HPLC):

A sa fie solubil in solventii utilizati ca faza mobila B sa aiba granulatie mare C sa catalizeze reactiile secundare D sa reactioneze cu substantele pe care la adsoarbe E sa aiba granulatie fina

36. Cromatografia de lichide de inalta performanta (HPLC) este o metoda fizico - chimica de separare cromatografica:

A in care faza stationara este un solid cu granulatie mare pe care sunt grefate grupari organice

B in care faza stationara este un lichid C in care faza mobila este un lichidintrodus in coloana sub presiune D depasita, nu se mai foloseste E in care proba se introducesub presiune in stare gazoasa

37. Cunoscand distantaparcursa de analit, de la start pana la mijlocul spotului (H1) si distanta parcursa de faza mobila (H2) de la start la front, se poate calcula valoarea Rf:

A Rf = H1 / H2, mai mic sau egal cu 1 B Rf = H2 / H1, mai mic sau egal cu 1 C Rf = H2 / H1, mai mare sau egal cu 1 D Rf = H1 / H2, mai mare sau egal cu 1 E Rf = H2 / H1, mai mare decat 1

38. Intr - o coloana cromatografica HPLC se executa separarea a 3 substante, a, b si c, utilizand faze invers Timpii de retentie (tR) ai celor3 substante au valorile: tRa = 3,5 minute; tRb = 6 minute; tRc = 8,2 minut Care este ordinea descrescatoare a polaritatii celor trei substante ?

A b, a, c B a, b, c C b, c, a D c, a, b E a, c, b

39. Selectati enuntul incorect referitor la fazele stationare chirale:

A se obtin prin grefarea unei grupari 3-aminopropil-silil, urmata de imobilizarea selectorului chiral

B discriminarea chirala se face de catre ciclodextrine C se obtin prin grefarea unor grupari C8 sau C18 D sunt polimerice formate din polizaharide E sunt obtinute prin imobilizarea pe silicagel a proteinelor

40. Selectati enuntul incorect referitor la cromatografia cu fluide supercritice (SFC):

A a fost conceputa pentru separarea substantelor termostabile B a fost conceputa pentru separarea compusilor nevolatili C a fost conceputa pentru separarea macromoleculelor D fazele mobile sunt fluide supercritice E este o metoda complementara a cromatografiei in faza gazoasa si in faza lichida

41. Referitor la fenomenul Donan este incorect enuntul:

A este caracteristic cromatografiei de schimb ionic B consta in patrunderea unor molecule incarcate sau neicarcate electric in interiorul retelei

shimbatorului de ioni C indepartarea moleculelor din retea se face prin spalare simpla D intre moleculele neincarcate electric si schimbatorul de ioni nu are loc un schimb ionic E intre moleculele incarcate electric si schimbatorul de ioni are loc un schimb ionic

42. In functie de procesele care stau la baza separarilor cromatografice exista:

A cromatografie de adsorbtie, faza stationara este o pelicula de lichid fixata pe un suport solid B cromatografie de repartitie, faza stationara fiind un suport solid care are proprietati

adsorbante C cromatografie de repartitie, in care faza stationara lichida este miscibila cu faza mobila D cromatografie de repartitie, in care faza stationara lichida este nemiscibila cu faza mobila E cromatografia de excludere sterica, in care faza stationara poseda un numar mare de grupari

functionale acide sau bazice 43. Care dintre enunturile referitoare la marimea KD este incorect?

A este coeficientul de distributie al unei substante intre cele doua faze B se numeste coeficient termodinamic de distributie C nu este o caracteristica a unui analit dat in conditii experimentale bine determinate D in cromatografia gaz-lichid nu se utilizeaza KD ci coeficientul de repartitie E KD se poate exprima in functie de "entalpia libera standard de distributie"

44. Selectati enuntul incorect referitor la cromatografia de gaze:

A se aplica la separarea substantelor volatile si usor volatilizabile B temperaturile de lucru sunt cuprinse intre 800-1000 grade Celsius C in cromatografia gaz-lichid faza stationara este lichida si faza mobila gazoasa D in cromatografia gaz-solid faza stationara este solida si faza mobila gazoasa E prin aceasta tehnica se pot separa molecule in stare gazoasa

45. Selectati enuntul incorect referitor la cuplajul LC-GC:

A se utilizeaza mai ales pentru determinarea unui compus dintr-o matrice complexa B cea mai mare problema la asocierea celor doua metode este diferenta dintre volumele de

proba C se aplica la analiza sterolilor din uleiuri vegetale D cele mai multe metode LC-GC se aplica pe faze inverse E o problema majora este aceea de a gasi un eluent LC potrivit/compatibil cu GC

46. Selectati enuntul incorect referitor la fluidele supercritice:

A pentru o anumita substanta, in conditii date de temperatura si presiune nu exista o separare intre fazele lichida si gazoasa, cele doua faze alcatuind fluidul supercrititic

B au avantajele solventilor lichizi dar si a celor gazosi C sunt caracterizate printr-o vascozitate foarte mare D cel mai uitilizat fluid supercritic este dioxidul de carbon E puterea unui fluid supercritic de a dizolva diferiti analiti este influentata de presiune si

temperatura 47. Selectati enuntul incorect referitor la cromatografia in strat subtire:

A migrarea analitilor pe placa se face prin antrenarea lor de catre faza mobila B poate fi mono sau bidimensionala C valoarea Rf reprezinta principalul parametru de evaluare a separarii D pentru analiza CSS se prepara solutii cu o concentratie de aproximativ 1% E intotdeauna valoarea Rf trebuie sa fie mai mare ca 1

48. Dupa separarea analitilor prin CSS acestia nu pot fi identificati prin:

A expunerea placii la vapori de iod B expunerea la lumina naturala in cazul spoturilor substantelor incolore C utilizarea de substante etalon D examinarea placii cromatografice in UV E pulverizarea de solutii caustice

49. Evaluarea densitometrica a cromatogramelor CSS nu se poate face prin:

A reflexie B transmisie C dicroism circular D emisie de fluorescenta

E prin stingerea fluorescentei 50. FR X prevede ca principala aplicatie a CH:

A separarea unor substante din amestecuri vegetale B identificarea unor compusi cu structura sulfamidica C determinarea puritatii radiochimice D controlul de puritate al unor substante medicamentoase E dozarea componentelor unor suspensii

51. Selectati enunturile corecte referitoare la reactivarea placilor cromatografice in CSS:

A prin acoperire cu ceara B prin pulverizare cu amidon C prin incalzire la 110°C timp de 30 minute D prin mentinerea placilor cromatografice in exicator timp de 6h E prin tratarea lor cu acid sulfuric con

52. Selectati enuntul incorect referitor la sursele de lumina din componenta unui densimetru:

A lampa cu halogen asigura domeniul vizibil B lampa cu deuteriu acopera domeniul ultraviolet C lampa de sodiu asigura lumina galbena D lampa de wolfram asigura domeniul vizibil E lampa cu mercur sau xenon asigura masuratorile de fluorescenta

53. Selectati enuntul incorect referitor la identificarea substantelor in cromatografia pe strat subtire:

A se compara pe aceeasi cromatograma valoarea Rf si culoarea sau fluorescenta petei obtinute cu solutia proba cu valoarea Rf , culoarea sau fluorescenta petei obtinute cu solutia etalon

B se utilizeaza valoarea Rf a unei substante, care este Rf=a/b C (a) este distanta de la start la centrul petei D (b) este distanta de la start la front E valoarea Rf pentru o substanta poate fi utilizata pentru identificare daca este mai mare decat

1 54. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau urmatoarele procese fundamentale, cu o exceptie:

A adsorbtia pe suporturi solide B repartitia intre faza stationara si aceea mobila C adsorbtia pe suporturi lichide D schimbul ionic E excluderea – difuzia

55. De care dintre urmatorii parametri, viteza liniara medie vm nu depinde:

A temperatura B presiunea impusa fazei mobile C presiunea impusa fazei stationare D natura coloanei E natura fazei stationare

56. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la raportul de retentie:

A are o valoare subunitara B este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (vA) si viteza medie de

deplasare a fazei mobile (vM)

C este egal cu raportul dintre timpul mort tM si timpul de retentie tR D este egal cu raportul dintre timpul de retentie tR si timpul mort tM E este egal cu distanta parcursa de volumul mort de faza mobila si distanta pana la maximul

picului analitului A 57. Alegeti informatiile incorecte despre fenomenul Donan:

A consta in patrunderea unor molecule incarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni

B consta in patrunderea unor molecule neincarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni

C are loc un schimb ionic D nu are loc schimb ionic E indepartarea moleculelor din retea se face usor, printr-o spalare simpla

58. Identificarea spoturilor analitilor in CSS se poate efectua prin urmatoarele procedee, cu o exceptie:

A examinarea placii cromatografice in UV B expunerea placii cromatografice la vapori de iod C masurarea picurilor de pe cromatograma D pulverizarea de solutii caustice E utilizarea de solutii etalon

59. Schimbatorii de ioni:

A nu trebuie sa prezinte stabilitate termica si chimica B pot contine grupari dietilaminoetil si grupari aminodiacetat C sunt solubili in apa D au micropori uniformi, cu diametrul de ordinul centrimetrilor E silicea are rezistenta mecanica slaba

60. In cromatografia de lichide de inalta performanta:

A faza stationara este apa B faza mobila este formata din solventi organici mai putin polari C faza stationara este un lichid polar vascos D faza mobila este formata din solventi polari E solventi ca ciclohexanul si pentanul nu pot fi faza mobila

61. Eficacitatea si inaltimea platoului teroretic este influentata de:

A forma picurilor B difuzia turbulenta si difuzia longitudinala B C simetria picurilor D temperatura E coeficientul de distributie

62. Cromatografia HPLC de repartitie se foloseste la separarea si dozarea urmatoarelor substante medicamentoase:

A acizi si baze tari B aditivi C combustibili D sedative E derivati polihalogenati

63. Calitatea sorbentilor este determinata de:

A faza stationara B calitatea separarii C polaritate D stabilitatea mecanica E mecanism unic de retentie

64. Cromatografia chirala preparativa:

A este metoda cea mai utilizata pentru obtinerea compusilor enantiomerici, in stare pura B nu se realizeaza separari analitice chirale cu faza stationara Chiralpak AD C nu are utilitate in industria farmaceutica D nu se folosesc faze mobile normale ce contin metil-tert-butileter E retentia pe coloane chirale este numai chirala

65. Cromatografia de excludere sterica:

A nu se bazeaza pe diferenta dintre marimile moleculelor B tehnicile cromatografice de excludere sterica se folosesc la separarea proteinelor si

polipeptidelor C nu se poate aplica pentru volume mici de probe D face parte din cromatografia planara E faza mobila este un gel

66. Sephadex-ul:

A moleculele de Sephadex sunt solubile in apa B este gel de dextran C Sephadex G200 are pori foarte mici D isi mentine integritatea moleculara in HCl 0.1 N E exista numai Sephadex G200

67. Identificati raspunsul corect referitor la specificitate:

A este o caracteristica a analitilor B este o caracteristica tuturor detectorilor C este specifica numai detectorilor ce dau un raspuns discriminant D specificitatea presupune ca detectorul da mai multe raspunsuri pentru un singur analit E nu este o caracteristica a detectorilor

68. Cromatografia de gaze:

A Se aplica la temperaturi mai mici de 200oC B Se poate folosi pentru separarea substantelor organice si medicamentoase C Nu se aplica pentru separarea substantelor volatile D Nu impune o anumita temperatura corespunzatoare mentinerii moleculelor in stare de gaz E Fazele stationare sunt particule solide, inerte fizic si chimic

69. Cuplajul LC-CG:

A nu se foloseste in analiza si controlul medicamentelor B nu este o metoda de analiza foarte buna C se utilizeaza pentru determinarea unui compus din matricea complexa D este imposibila cuplarea LC cu CG E analiza sterolii prin aceasta metoda nu este posibila

70. Faza stationara:

A gruparile chimice C8 si C18 nu se pot grefa sau adsorbi pe particulele solide B este formata din particule fine lichide

C omogenitatea marimii particulelor din faza stationara nu este o caractesitica D diametrul particulelor de SiO2 in LC este 6-10mm E este formata din particule fine solide, sferice

71. Ce rol au hidrocarburile în formularea unguentelor?

A umectant B vehicul neapos miscibil cu apa C vehicul hidrofob D agent de creºtere a vâscozităţii E emulgator A/U

72. Emulgator ulei/apă folosit la formularea unguentelor:

A gumă arabică B tiomersal C palmitat de izopropil D tristearat de gliceril E esteri de polioxietilen sorbitan

73. Unguentul simplu este:

A o bază grasă hidrofobă B o bază de absorbţie anhidru C o bază de absorbţie hidratată D o bază lavabilă E o bază hidrosolubilă

74. Cremele sunt:

A unguente-emulsii în care faza apoasă depăºeºte 25% B unguente-emulsii în care faza apoasă depăºeºte 10% C unguente-suspensii în care faza apoasă depăºeºte 25% D unguente-suspensii în care faza apoasă depăºeºte 10% E unguente polifazice

75. Unguente farmaceutice oficinale în F.R.X.:

A Unguent cu fenilbutazonă 2% B Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpină 2% C Unguent cu acetat de hidrocortizonă 2% D Unguent cu clotrimazol 2% E Unguent cu oxid de zinc 2%

76. Factori fiziologici care influenţează absorbţia percutanată:

A natura chimică a substanţei active B solubilitatea substanţei medicamentoase în vehicul C tipul excipientului folosit D gradul de umectare a stratului cornos E polaritatea moleculei de substanţă activă

77. Faza staţionară în cromatografia HPLC de repartiţie cu fază inversă este:

A apa B nepolară C răşină schimbătoare de ioni D compus macromolecular E polară

78. Cromatografia, poate fi definită în general ca:

A o metodă electrochimică de analiză B o proprietate a substanţelor medicamentoase optic active C o proprietate a lichidelor de a opune rezistenţă la alunecare în timpul curgerii D o metodă fizică de analiză care se bazează pe migrarea particulelor încărcate electric E o metodă fizico-chimică de separare a unor substanţe dintr-un amestec

79. În separările prin cromatografie de excludere sterică, un rol decisiv îl are:

A mărimea moleculei B structura chimică C polaritatea moleculei D configuraţia sterică E bazicitatea moleculei

80. Alegeţi răspunsurile corecte cu privire la cromatografia pe hârtie:

A pentru obţinerea unei faze staţionare hidrofile se acilează hârtia cromatografică B hârtia cromatografică este formată din lanţuri celulozice de α-glucoză C cromatografia pe hârtie are la bază un mecanism de repartiţie solid-lichid D hârtia cromatografică este formată din lanţuri celulozice de ß-glucoză cu M< 100000 u.m. E hârtia cromatografică este formată din lanţuri celulozice de ß-glucoză cu M> 100000 u.m.

81. Rezoluţia R reprezintă:

A o masură a capacităţii efective de separare a două picuri vecine B o caracteristică a unui solut pentru o coloană dată C o mărime de retenţie ce caracterizează cromatograma D o măsură a numărului de platouri teoretice E o măsură a timpului necesar fazei mobile să parcurgă coloana cromatografică

82. Într-o cromatografie considerată lineară, coeficientul de distribuţie κ(D) depinde de:

A natura fazei mobile B structura chimică a fazei staţionare C concentraţia substanţelor în faza staţionară D concentraţia substanţelor în faza mobilă E este constant, independent de concentraţie

83. În cromatografia de lichide de înaltă performanţă, gradientul de fază mobilă se referă la:

A compoziţie (concentraţie) B granulaţie C pH D activitate chimică E forţa ionică

84. Valoarea coeficientului de selectivitate α (S) calculat pentru doi compuşi A şi B a căror coeficienţi de distribuţie sunt κ(D)A= 0,75 şi κ(D)B= 1,54 va fi:

A 2,05 B 0,48 C 2,29 D 0,79 E 1,155

85. La separarea unei substanţe medicamentoase X prin cromatografie de lichide de înaltă

performanţă cu detecţie UV s-a folosit o coloană cromatografică cu lungimea (L) de 250 mm. În cromatograma înregistrată picul principal, cu o lăţime la bază de 0,5 minute, este situat la timpul de retenţie 5,0 minute. Numărul de platouri teoretice şi înălţimea unui platou teoretic vor fi:

A N = 1600, H = 0,156 B N = 400, H = 0,156 C N = 800, H = 6,4 D N = 1600, H = 64 E N = 800, H = 64

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 86. Care din următorii detectori pot fi utilizaţi în HPLC?

A detectorul de ionizare in flacără B refractometric C catarometrul D detectorul UV-VIS E detectorul de fluorescenţă E.

87. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la metoda CSS sunt corecte?

A. identitatea substanţelor separate prin CSS se poate stabili numai pe baza valorilor Rf B. metoda CSS se poate utiliza pentru a stabili puritatea unei substanţe C. detecţia substanţelor separate prin CSS nu se poate realiza folosind substanţe etalon D. detecţia substanţelor separate prin CSS se bazează pe derivatizarea analiţilor pentru a obţine

spoturi colorate sau fluorescente E. detecţia substanţelor separate prin CSS se poate realiza prin spectrometrie de fluorescenţă

88. Care dintre următorii parametri caracterizează retenţia în HPLC?

A. parametrul Rf B. timpul de retenţie tR C. volumul de retenţie VR D. eficacitatea E. factorul de capacitate k

89. Cromatografia în fază gazoasă este o variantă a cromatografiei pe coloană în care separarea componentelor unui amestec complex se realizează datorită unor procese de repartiţie sau absorbţie între:

A. faza mobilă lichidă si faza staţionară lichidă B. faza mobilă gazoasă şi faza staţionară lichidă C. faza mobilă lichidă şi faza staţionară solidă D. faza mobilă gazoasă şi faza staţionară solidă E. faza mobilă gazoasă şi faza staţionară gazoasă

90. Cromatografia în fază gazoasă permite separarea:

A. tuturor substanţelor medicamentoase B. substanţelor volatile stabile la temperatura lor de volatilizare C. substanţelor solide care se lichefiază uşor D. substanţelor uşor volatilizabile la temperaturi mai mici de 400°C E. toate variantele sunt adevărate

91. Dozarea substanţelor medicamentoase separate prin cromatografie pe strat subţire se efectuează:

A. prin introducerea în calcul a timpilor de retenţie ai componentelor din proba de analizat B. dupa răzuirea şi eluarea substanţelor de pe adsorbant şi determinarea cantitativă prin alte

metode

C. FR X nu face referiri în acest sens D. prin spectrofotometrie "in situ" E. direct pe placă prin fotodensitometrie

92. Gradul de separare a două substanţe într-o cromatogramă se defineşte prin noţiunea de rezoluţie (Rs). Sunt adevărate urmatoarele afirmaţii legate de rezoluţie, cu excepţia:

A. rezoluţia creşte cu cresterea numărului de talere teoretice N B. rezoluţia creşte cu creşterea factorului de separabilitate C. rezoluţia este o mărime dependentă de factorul de capacitate D. o rezoluţie bună pentru două picuri adiacente presupune diferenţe foarte mici între tR a

componentelor E. rezoluţia scade cu creşterea numărului de talere teoretice N

93. În componenţa unui cromatograf de gaze se găsesc:

A. rezervorul de gaz B. coloana cromatografică C. injectorul-evaporatorul D. detectorul E. detector refractometric

94. În cromatografia cu fază inversă, faza staţionară este:

A. polară B. nepolară C. răşină schimbătoare de ioni D. compus macromolecular E. silicagel grefat cu lanţuri hidrocarbonate

95. În gaz-cromatografie pot fi utilizaţi următorii detectori:

A. detector refractometric diferenţial B. detector UV-VIS C. detectorul de conductibilitate termică (CT) D. detectorul de ionizare în flacără (DIF) E. spectrometrul de masă (SM)

96. În HPLC se pot utiliza ca faze staţionare:

A. solide polare B. solide nepolare C. schimbători de ioni D. lichide impregnate pe un solid inert E. gaze impregnate pe un suport polar

97. Metodele utilizate pentru deteminări cantitative în gaz-cromatografie sunt:

A. metoda conţinutului aparent B. metoda concentrat-diluat C. metoda standardului intern-curbă de etalonare D. metoda standardului extern-curbă de etalonare E. metoda normării ariilor

98. Caracteristici comune metodelor cromatografice:

A. analitii din amestec se repartizeaza intre faza stationara si faza mobila B. cele doua faze sunt nemiscibile C. intre cantitatile de analiti repartizati intre cele doua faze nu exista un echilibru

D. migrarea analitilor de-a lungul fazei stationare se realizeaza cu aceeasi viteza E. separarea consta in eluarea continua a analitilor ce parasesc succesiv coloana

99. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, privind rasinile schimbatoare de ioni, daca se considera reactia de schimb dintre 2 ioni A si B:

A. daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de echilibru este mai mare decat unitatea KA/B>1

B. daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de echilibru este mai mica decat unitatea KA/B<1

C. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai mare

D. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai mica

E. valoarea constantei de echilibru este mai mica cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai mare

100. Coeficientul de difuzie D este o marime caracteristica a unei substante si prezinta urmatoarele caracteristici:

A. este legat de marimea ei in conditii date de temperatura B. depinde de vascozitatea mediului C. se exprima in m/s D. nu depinde de vascozitatea mediului E. se exprima in m2/s.

101. Cromatografia chirala de adsorbtie sau repartitie prezinta urmatoarele caracteristici:

A. se caracterizeaza prin structura chirala a fazei stationare B. se caracterizeaza prin structura chirala a fazei mobile C. exploateaza caracteristicile functionale ale analitilor D. permite separarea selectiva a enantimerilor E. este o tehnica hibrida, ce imbina cromatografia cu electroforeza

F1354102. Fazele stationare de tip I din HPLC:

A. se obtin prin grefarea pe silicagel a unei grupari de 3-aminopropilsilil, urmata de imobilizarea selectorului chiral

B. sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilati C. pentru obtinerea lor se utilizeaza beta-ciclodextrine naturale sau modificate D. sunt faze stationare chirale polimerice E. selectorul chiral poate fi fenilalanina

103. Gelurile utilizate ca suporturi in cromatografia de excludere sterica trebuie sa indeplineasca anumite proprietati:

A. diametrul porilor B. forma si marimea particulelor C. sa aiba o afinitate crescuta fata de substantele dizolvate in solutiile de analizat D. sa nu reactioneze cu solventii E. sa aiba consistenta spumoasa, semirigida sau rigida

104. Hartia cromatografica:

A. este formata din lanturi celulozice de beta-glucoza B. are M < 100000 u.m. C. este formata din lanturi celulozice de alfa-glucoza D. are M > 100000 u.m.

E. are caracter hidrofob 105. In care din urmatoarele metode cromatografice faza mobila este lichida, iar faza stationara este solida:

A. cromatografia de afinitate B. cromatografia de repartitie C. cromatografia de schimb ionic D. cromatografia de contracurent E. cromatografia de repartitie cu faza legata normal sau invers

106. Masurarea densitometrica a analitilor separati prin CSS se poate face prin:

A. reflexie B. refractie C. transmisie D. emisie fluorescenta E. stingerea fluorescentei

107. Pentru determinarea concentratiei componentilor separati prin GC se pot utiliza urmatoarele procedee:

A. metoda normarii ariilor B. metoda standardului intern C. metoda curbei de calibrare D. metoda examinarii in UV E. metoda adaosului de standard

108. Care din fazele staţionare de mai jos se pot utiliza pentru separarea enantiomerilor unui compus chiral ?

A. 3-amino-propilsilil-(R)-dinitrobenzoil-fenilglicină ; B. beta-ciclodextrină ; C. eteri coroană ; D. silicagel dimetil-octadecil-silanizat (C18) ; E. carbon poros grafitat

109. Cu ce fază mobilă funcţionează satisfăcător răşinile schimbătoare de ioni ca faze staţionare cromatografice ?

A. cu faza mobilă acidă sau neutră în cazul anioniţilor slabi ; B. cu faza mobilă acidă sau neutră în cazul cationiţilor slabi ; C. cu faza mobilă alcalină sau neutră în cazul anioniţilor slabi ; D. cu faza mobilă alcalină sau neutră în cazul cationiţilor slabi ; E. cu faza mobilă acidă atât la cationiţi slabi cât si la anioniţi slabi.

110. Molecula cloramfenicolului conţine doi atomi de carbon asimetrici (notate în continuare cu "1" şi "2") ; fiecare din ei poate fi în configuraţia "R" (rectus) sau "S" (sinister). Care este perechea de izomeri ai cloramfenicolului care nu se pot separa între ei – în principiu – utilizând coloană cromatografică cu faza staţionară nechirală de tipul C18 ?

A. izomerii (1R,2R) şi (1R,2S) ; B. izomerii (1R,2R) şi (1S,2S) ; C. izomerii (1R,2S) şi (1S,2S) ; D. izomerii (1S,2R) şi (1R,2S) ; E. izomerii (1S,2R) şi (1S,2S)

111. Molecula efedrinei conţine doi atomi de carbon asimetrici (notate în continuare cu "1" şi "2")

; fiecare din ei poate fi în configuraţia "R" (rectus) sau "S" (sinister). Care este perechea de izomeri ai efedrinei care se pot separa între ei – în principiu – utilizând coloană cromatografică cu faza staţionară nechirală de tipul C18 ?

A izomerii (1R,2R) şi (1R,2S) ; B izomerii (1S,2R) şi (1R,2S) ; C izomerii (1R,2S) şi (1S,2S) ; D izomerii (1R,2R) şi (1R,2S) ; E izomerii (1S,2S) şi (1R,2R) ;

112. Termenul de "cromatografie cu fază inversă", utilizat în controlul analitic al medicamentelor se referă la faptul că . . .

A faza mobilă este polară ; B faza mobilă este nepolară ; C faza staţionară este polară ; D faza staţionară este nepolară ; E factorii de capacitate ai componentelor chimice separate sunt invers proporţionale cu

mobilitatea cromatografică a lor. 113. Eficacitatea coloanei cromatografice exprimă capacitatea ei:

A de a da picuri cât mai simetrice; B de a da picuri cât mai asimetrice; C de a da picuri cât mai largi; D de a da picuri cât mai sstrâmte; E de a da picuri cu baze cât mai mici.

114. Fazele staţionare pe bază de ciclodextrine cu caracter hidrofob se utilizează pentru separarea:

A alcanilor; B alcoolilor; C poliolilor; D acizilor carboxilici; E cicloalcanilor.

115. În cromatografia clasică de repartiţie pe coloană faza mobilă poate fi:

A apa; B n-butanolul; C alcoolul benzilic; D cloroformul; E toluenul.

116. În cromatografie, timpul de retenţie maxim al unui analit se defineşte ca fiind:

A timpul care se scurge de la injecţia probei de analit în coloană şi ieşirea picurilor analitului în detector;

B timpul care se scurge de la injecţia probei de analit în coloană şi parcurgerea unei porţiuni de coloană de 1 cm;

C raportul între lungimea coloanei cromatografice şi viteza liniară medie de deplasare a analitului în coloană;

D raportul între lungimea coloanei cromatografice şi diametrul coloanei; E raportul între viteza liniară medie de deplasare a analitului în coloană şi lungimea coloanei

cromatografic 117. În HPLC faza mobilă poate fi:

A oxiproprionitrilul; B pentan; C ciclohexan; D hexanul; E heptanul.

118. În HPLC faza staţionară este de regulă:

A polietilena; B oxiproprionitrilul; C apa; D etilenglicolul; E nitrometanul.

119. Numărul platourilor teoretice (N) caracterizează eficacitatea coloanei cromatografice şi este dependent de:

A lungimea coloanei; B înălţimea platoului teoretic; C dinamica fazei mobile; D laţimea platoului teoretic; E diametrul coloanei.

120. Pentru cromatografia de repartiţie, faza mobilă trebuie să îndepinească următoarele cerinţe:

A să aibă o mare putere de dizolvare dar să nu interacţioneze chimic cu analiţii din probe; B să fie incompatibilă cu sistemul de detecţie; C să nu dizolve faza staţionară şi să nu interacţioneze chimic cu aceasta; D să fie compatibilă cu sistemul de detecţie; E să dizolve faza staţionară şi să interacţioneze chimic cu aceast

121. Pentru separarea GC a stereoizomerilor se pot utiliza faze staţionare pe bază de:

A aminoacizi; B ciclohexan; C benzen; D alcani; E ciclodextrin

122. Alegeti raspunsurile corecte cu privire la cromatografia de hartie:

A Are la baza un mecanism de repartitie solid-lichid B Hartia cromatografica constituie suportul de faza stationara C Hartia cromatografica are un caracter hidrofob D Hartia cromatografica are un caracter hidrofil E Apa este singurul solvent utilizat pentru obtinerea unei faze stationare hidrofile

123. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:

A Identitatea substantelor separate prin CSS se poate stabili numai pe baza valorilor Rf B Identitatea substantelor separate prin CSS nu se poate stabili numai pe baza valorilor Rf C CSS se poate utiliza pentru stabilirea puritatii unei substante daca se respecta anumite

conditii D CSS nu se poate utiliza pentru stabilirea puritatii unei substante E In CSS este posibila derivatizarea analitilor pentru a obtine pete colorate fluorescente

124. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte?

A Rasinile cu grupari sulfonice prezinta o crestere a afinitatii pentru ionii cu aceeasi sarcina,

odata cu cresterea numarului atomic Z B Rasinile cu grupari sulfonice prezinta o crestere a afinitatii pentru ioni cu aceeasi sarcina,

odata cu scaderea numarului atomic Z C Rasinile anionice cu grupari amino secundare si tertiare au o afinitate mare pentru ionii

hidroxil D Rasinile anionice cu grupari amino secundare si tertiare au o afinitate mica pentru ionii

hidroxil E Afinitatea schimbatorilor anionici cu grupe de amoniu cuaternar fata de anioni scade odata

cu sarcina ionilor, in general 125. Evaluarea densitometrica a cromatogramelor obtinute prin CSS se poate realiza prin urmatoarele procedee:

A Reflexie B Transmisie C Difuzie D Emisie fluorescenta E Stingerea fluorescentei

126. In cazul unui gaz-cromatograf prevazut cu detector de conductibilitate termica se utilizeaza drept gaz vector:

A Neon sau argon B Un gaz cu conductibilitate termica mare C Azot D Heliu E Un gaz cu conductibilitate termica mica

127. In cromatografia de lichide de inalta performanta cu gradienti:

A Se modifica granulatia fazei stationare B Se modifica impregnatia fazei stationare C Se modifica compozitia fazei mobile D Elutia programata cu gradienti are rostul de a imbunatati eficacitatea separarii

cromatografice E Se modifica polaritatea fazei mobile prin folosirea amestecurilor de solventi

128. Optimizarea proceselor de separare cromatografica se realizeaza actionand asupra urmatorilor parametri:

A Numarul de platouri teoretice B Factorul de selectivitate C Factorul de rezistenta la transferul de masa D Presiune E Factorul de capacitate

129. Printre detectorii folositi in cromatografia de lichide de inalta performanta se numara:

A Detectorii de absorbanta (UV, VIS, IR) B Detectorul de fluorescenta C Detectorul de vascozitate D Detectorul refractometric E Detectorul electrochimic

130. In cromatografia de gaze (GC):

A rezolutia se calculeaza conform formulei: R = 5,54 * (tr / b * 0,5) * 2 B rezolutia se calculeazaconform formulei: R = 2 * (tRb - tRa) / (ya + yb)

C rezolutia se calculeaza conform formulei: R = 1,18 * (tRb - tRa) / (b * 0,5 * a + b * 0,5 * a) D rezolutia sa fie mai mare decat 1 pentru ca rezultatul determinarii sa fie valabil E rezolutia sa fie mai mica decat 1 pentru ca rezultatul determinarii sa fie valabil

131. In cromatografia de gaze se folosc urmatoarele gaze purtatoare:

A argon, azot B heliu, argon C metan, azot D hidrogen, heliu E oxigen, dioxid de carbon

132. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in cazul cromatografiei de gaze:

A faza stationara este un gaz B faza stationara este un solid C faza mobila este un lichid D faza mobila este un gaz E faza stationara este un lichid cu care este impregnat un suport solid inert

133. In cromatografia de gaze (CG):

A faza mobila poate fi gazoasa B faza mobila poate fi solida C faza mobila poate fi lichida D faza stationara poate fi lichida E faza stationara poate fi solida

134. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru cromatografia de repartitie:

A faza stationara este o pelicula de lichid fixata pe un suport solid B faza stationara lichida nu este miscibila cu faza mobila C faza stationara este un compusmolecular reticulat D faza stationara este un suport solid cu proprietati adsorbante E faza stationara solida este miscibila cu faza mobila

135. Pentru eluarea analitilor hidrofili in cromatografia pe hartie se pot folosi urmatoarele sisteme de solventi:

A izopropanol - amoniac - apa B formamida - benzen C n-butanol - acid acetic - apa D apa - fenol E ulei de parafina - DMF - metanol - apa

136. Pentru realizarea de separari cromatografice bune si eficiente in majoritatea cazurilor este necesar ca:

A polaritatea fazei stationare sa fie diferita de polaritatea analitului B polaritatea fazei mobile sa fie identica cu polaritatea analitului C nu conteaza polaritatea ci puritatea absoluta a analitului D polaritatea fazei stationare sa fie asemanatoare cu polaritatea analitului E polaritatea fazei mobile sa fie diferita de polaritatea analitului

137. In HPLC de repartitie nu sunt corecte afirmatiile:

A in cromatografia pe faza stationara normala, faza stationara este nepolara iar faza mobila este polara

B in cromatografia pe faza stationara normala, faza stationara este polara iar faza mobila este

nepolara C in cromatografia pe faza inversa, faza stationara este nepolara iar faza mobila este polara D in cromatografia pe faza inversa, faza stationara este polara iar faza mobila este nepolara E in cromatografia pe faza inversa este eluat mai intai analitul cel mai nepolar

138. Pentru separarea enantiomerilor prin tehnici cromatografice se folosesc:

A metode cromatografice in faza lichida B nu se pot folosi metode in faza gazoasa C metode directe pe faze stationare chirale sau pe faze obisnuite dar aducand in faza mobila un

aditiv chiral D metode indirecte pe faze stationare obisnuite dupa derivatizarea lor printr - o reactie chimica

specifica E enantiomerii nu se pot separa prin metode cromatografice

139. Cromatografia de gaze (CG) in controlul medicamentelor:

A se poate folosi pentru identificarea speciilor chimice B se poate folosi pentru identificarea compusilor dintr - o serie omoloaga (alcani, compusi

organofosforici, uleiuri vegetale) C se poate folosi pentru determinarea concentratiei compusilor separati prin CG D nu se poate folosi pentru identificarea speciilor chimice E nu se poate folosi pentru determinarea concentratiei componentelor separate prin GC

140. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia HPLC de adsorbtie:

A faza stationara este de silicagel B faza stationara este de alumina C ca faza mobila se utilizeaza de regula apa D se aplica la separarea unor substante solubile in apa E se aplica la separarea unor substante relativ nepolare

141. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia de lichide sub presiune:

A in cazul cromatografiei HPLC lichid-lichid faza stationara lichida se fixeaza prin adsorbtie fizica

B faza stationara poate fi alumina C faza stationara poate fi silicagel silanizat D poate fi cromatografie pe "faza stationara normala" E poate fi cromatografie pe "faza inversa"

142. Selectati enunturile corecte referitoare la metoda cromatografica:

A este o metoda fizico-chimica de separare a unor substante dintr-un amestec B separarea are loc intr-un sistem constituit din doua faze stationare C se bazeaza pe un proces de migrare diferentiata a substantelor dintr-un amestec D este o metoda fizica de analiza bazata pe migrarea particulelor incarcate electric E este o metoda de analiza care se bazeaza pe proprietatea unui substante de a absorbi selectiv

radiatiile electromagnetice 143. Selectati metodele cromatografice oficinale in FR.X:

A cromatografia pe strat subire B cromatografia cu fluide supercritice C cromatografia de gaze D cromatografia de schimb ionic E cromatografia de lichide sub presiune

144. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia de lichide sub presiune: A este o metoda fizica de separare B faza stationara este un solid cu granulatie fina sau un solid impregnat cu un lichid C faza stationara nu poate fi un solid pe care sunt grefate grupari organice D faza stationara este depusa in strat subtire pe un suport de sticla E faza mobila este un lichid

145. Sistemul de detectare folosit in cromatografia de lichide sub presiune se bazeaza pe:

A spectrofotometrie de absorbtie B termogravimetrie C refractometrie diferentiala D fluorimetrie E metode volumetrice

146. In cromatografia de gaze:

A faza mobila este un lichid care se aduce in stare gazoasa inaintea determinarii B faza mobila este numita gaz-purtator C faza stationara este un solid sau un lichid impregnat pe un suport solid inert D probele de analizat dizolvate int-un solvent sunt introduse in camera de evaporare termostata

la 10°C E rezultatele se prezinta sub forma unui grafic semnal-timp

147. Separarea enantiomerilor se poate face prin:

A metode cromatografice in faza lichida B metode cromatografice in faza gazoasa C direct pe faze stationare si cu faza mobila obisnuita D indirect, dupa derivatizare chimica precoloana E cromatografie de lichide in faza supercritica

148. Selectati avantajele cromatografiei cu fluide supercritice (SFC) comparativ cu metoda HPLC:

A viteza de executie mai mica B cuplarea usoara cu spectrometrul de masa C consum mai mic de solventi organici D rezolutie mai mica pe unitatea de timp E timpi de echilibrare mai scurti, deci developare mai rapida

149. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia de excludere sterica:

A se bazeaza pe diferentele dintre marimile moleculelor B poate fi utilizata pentru separarea polipeptidelor C nu poate fi utilizata pentru separarea proteinelor D fazele de stationare sunt geluri de diverse tipuri E prima faza de acest gen a fost pe baza de dextran polireticulat

150. Referitor la cromatografia de schimb ionic sunt corecte enunturile:

A este o tehnica lichid electrocromatografica B este o tehnica lichid cromatografica (LC) C pe faza stationara polimerica sunt grefate grupari ionizabile D fazele stationare schimbatoare de ioni se mai numesc si "faze inverse" E fazele stationare schimbatoare de ioni sunt capabile sa fixeze exclusiv cationi

151. Proprietatile fizico-chimice ale schimbatorilor de ioni sunt:

A instabilitate chimica

B stabilitate termica C capacitatea de schimb ionic D ionizarea gruparilor shimbatoare este independenta de natura chimica a acestora E porozitatea

152. Referitor la faza mobila in cromatografia de schimb ionic, selectati enunturile corecte:

A este formata din solventi organici B in mod exceptional se poate adauga in faza mobila o cantitate mica de apa, pentru a facilita

dizolvarea analitilor C favorizeaza ionizarea analitilor din solutii D are o constanta dielectrica mica E favorizeaza ionizarea gruparilor functionale ale rasinilor schimbatoare de ioni

153. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau urmatoarele procese fundamentale:

A adsorbtia pe suporturi inerte B repartitia intre faza stationara si faza mobila C adsorbtia pe suporturi solide D excluderea-difuzia E schimbul ionic

154. Indiferent de tehnica aleasa, metodele cromatografice au cateva aspecte comune:

A analitii din amestec se repartizeaza intre faza mobila si faza stationara, care sunt nemiscibile B analitii din amestec se repartizeaza intre faza mobila si faza stationara, care pot fi foarte

putin solubile una in alta C intre cantitatile de analiti repartizati in cele doua faze nu exista un echilibru dependent de

insusirile fiecarui analit D separarea consta in eluarea continua a analitilor care migrand cu aceeasi viteza parasesc

simultan coloana E sub actiunea fazei mobile, migrarea analitilor de-a lungul fazei stationare are loc cu viteze

diferite 155. In legatura cu faza stationara sunt corecte urmatoarele:

A este formata din particule fine solide sferice sau aproape sferice B este formata din particule fine solide, pe care se fixeaza faza stationara lichida ca in

cromatografia de adsorbtie C gruparile chimice C8 sau C18 ale fazei stationare nu participa la procesele cromatografice D interactiunile cu analitii au loc la suprafata fazei stationare E in cromatografia de repartitie faza stationara este un lichid fixat pe un suport solid inert

156. Selectati marimile care caracterizeaza retinerea analitilor in coloana cromatografica, respectiv pe faza stationara:

A volumul de retentie VR B coeficientul de rezistenta la transferul de masa C C factorul de capacitate k` D numarul de platouri teoretice N E timpul de retentie tR

157. Referitor la fazele suport utilizate in cromatografia de gaze selectati enunturile corecte:

A fazele suport sunt formate din particule solide foarte reactive chimic dar inerte fizic B fazele suport pot fi poroase, cu pori mari si uniformi C fazele suport pot fi neporoase, formate din sfere din sticla

D fazele stationare pot fi lichide E fazele stationare lichide trebuie sa aiba o vascozitate foarte mica

158. Selectati compusii care pot fi utilizati ca faze stationare lichide in gaz-cromatografie:

A poliesteri si polieteri ai glicolilor B siliconii C silicagelul D sitele moleculare E hidrocarburi saturate

159. Selectati procedeele de derivatizare a substantelor de analizat, cele mai frecvent utilizate in gaz-cromatografie:

A esterificarea B alchilarea C sililarea D complexarea cu ioni metalici E bromurarea

160. In cromatografia de gaze pot fi utilizati ca detectori:

A detectorul refractometric B catarometrul C detectorul de fluorescenta D detectorul cu ionizare in flacara E spectrometrul de masa (MS)

161. Selectati metodele de determinare a concentratiei componentilor separati prin gaz cromatografie (GC):

A metoda curbei de calibrare B metoda masurarii timpului de retentie C metoda standardului intern D metoda masurarii volumului de retentie E metoda standardului extern

162. Selectati enunturile corecte referitoare la cuplajul HPLC-HRGC:

A are o repetabilitate inferioara tehnicilor cromatografice simple B a fost utilizat la analiza uleiurilor volatile de mandarine C prepararea (pregatirea) probei este simpla D permite o separare eficienta o viteza mare de executie E nu poate fi aplicat probelor cu matrice complexa

163. Cromatografia de afinitate:

A nu poate fi utilizata in analizele de interes biomedical datorita complexitatii probelor B permite scurtarea multor operatiuni preliminare de purificare C se aplica in special in analiza materiilor prime farmaceutice D are o mare specificitate E poate fi utilizata la separarea peroxidazei dintr-un amestec de proteine

164. Selectati detectorii utilizati in HPLC:

A detectorul de conductibilitate termica B spectrometrul de masa C detectorul de ionizare in flacara D detectorul electrochimic

E detectorul refractometric 165. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia pe faza inversa:

A faza mobila este nepolara B faza stationara este nepolara C in cromatografia pe faza inversa este eluat mai intai analitul cel mai nepolar D de regula pentru fazele stationare inverse, gruparile alchil legate sunt radicali octil C8 sau

octadecil C18 E gruparile C8 si C18 confera un caracter polar

166. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia de lichide sub presiune:

A faza mobila lichida circula prin coloana sub actiunea fortei gravitationale B faza mobila lichida circula prin coloana cu un debit variabil C in cazul in care compozitia fazei mobile se mentine constanta pe toata durata determinarii

aceasta poarta numele de elutie izocratica D in cazul in care compozitia fazei mobile se modifica pe durata determinarii aceasta poarta

numele de elutie normala E sistemul de detectare trebuie sa permita determinarea cantitativa a componentelor eluate

167. Selectati enuturile corecte referitoare la cromatografia pe strat subtire:

A pot fi separati ioni anorganici B faza stationara este introdusa intr-o coloana de sticla C pot fi separati complecsi organo-metalici D cele mai utilizate faze stationare sunt cele de silicagel E pot fi separati compusi organici

168. Selectati enunturile corecte referitoare la CSS:

A identitatea substantelor separate prin CSS nu se poate stabili numai pe baza valorilor Rf B in CSS pentru a obtine pete colorate sau fluorescente pe placa analitii nu pot fi derivatizati C se poate utiliza pentru stabilirea puritatii unei substante D toate substantele farmaceutice cunoscute sunt cel mai bine separate pe o placa cu silicagel

nemodificat E valoarea Rf a unei substante trebuie sa fie constanta pentru experiente efectuate in aceleasi

conditii 169. Cele mai importante componente ale unui densitometru sunt:

A sursa de lumina B capilara umpluta cu o solutie de electroliti C selectorul de lungimi de unda D compartimentul cu suportul pentru cuve E detectoare (fotodiode si fotomultiplicatoare)

170. Aparatura utilizata in cazul metodei cromatografice pe hartie cuprinde:

A vase din sticla cu inchidere etansa B benzi de hartie cromatografica C placi din material plastic acoperite cu hartie cromatografica D coloane de sticla prevazute cu dispozitive de fixare E micropipete

171. Selectati enunturile corecte referitoare la tehnica de cromatografiere pe hartie (CH):

A poate fi ascendenta B saturarea vasului cromatografic nu este obligatorie in tehnica CH

C poate fi descendenta D componentele fazei mobile (developant) se introduc in camera cromatografica, pe rand la

interval de o ora E cromatografierea se efectueaza la o temperatura cuprinsa intre 20°C si 25°C

172. Aparatura necesara pentru realizarea unei cromatograme prin cromatografie pe strat subtire (CSS) cuprinde:

A coloane cromatografice deschise din sticla umplute cu silicagel B vase cromatografice din sticla cu posibilitate de inchidere etansa C placi cromatografice din sticla si alte materiale D benzi de hartie cromatografica E micropipete si microseringi pentru aplicarea probelor

173. Selectati enunturile corecte referitoare la prepararea placilor cromatografice utilizate in cromatografia pe strat subtire:

A se prepara o suspensie omogena din adsorbant si alcool etilic diluat B suspensia se aplica in strat subtire pe placi cu ajutorul unui dispozitiv C placile se usuca initial la aer un timp diferit dependent de natura stratului adsorbant D placile cu silicagel G se usuca apoi in euva la 105-110°C timp de 1h E placile obtinute pot fi utilizate timp de 1luna fara a fi reactivate

174. Selectati enunturile incorecte referitoare la tehnica cromatografica pe strat subtire:

A daca nu se prevede altfel, inaintea determinarii vasul cromatografic se satureaza cu vaporii developantului timp de 30minute

B determinarea cromatografica se efectueaza la o temperatura cuprinsa intre 40-50°C C punerea in evidenta a petelor de pe cromatograma se efectueaza prin examinarea acestora ca

atare sau dupa tratare cu reactivi potriviti D petele de pe linia de start trebuie sa atinga obligatoriu suprafata stratului de developant E placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic pe cat posibil in pozitie verticala

175. In care din urmatoarele metode cromatografice faza mobila este lichida, iar faza stationara este solida:

A cromatografia de afinitate B cromatografia de repartitie C cromatografia de schimb ionic D cromatografia in contracurent E cromatografia de repartitie cu faza legata normal sau invers

176. Cromatografia chirala de adsorbtie sau repartitie prezinta urmatoarele caracteristici:

A se caracterizeaza prin structura chirala a fazei stationare B se caracterizeaza prin structura chirala a fazei mobile C exploateaza caracteristicile functionale ale analitilor D permite separarea selectiva a enantiomerilor E este o tehnica hibrida, ce imbina cromatografia cu electroforeza

177. Caracteristici comune metodelor cromatografice:

A analitii din amestec se repartizeaza intre faza stationara si faza mobila B cele doua faze sunt nemiscibile C intre cantitatile de analiti repartizati intre cele doua faze nu exista un echilibru D migrarea analitilor de-a lungul fazei stationare se realizeaza cu aceeasi viteza E separarea consta in eluarea continua a analitilor ce parasesc succesiv coloana

178. Coeficientul de difuzie D este o marime caracteristica a unei substante si prezinta urmatoarele caracteristici:

A este legat de marimea ei in conditii date de temperatura B depinde de vascozitatea mediului C se exprima in m/s D nu depinde de vascozitatea mediului E se exprima in m2/s.

179. Fazele stationare de tip I din HPLC:

A se obtin prin grefarea pe silicagel a unei grupari de 3-aminopropilsilil, urmata de imobilizarea selectorului chiral

B sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilati C pentru obtinerea lor se utilizeaza beta-ciclodextrine naturale sau modificate D sunt faze stationare chirale polimerice E selectorul chiral poate fi fenilalanina

180. Gelurile utilizate ca suporturi in cromatografia de excludere sterica trebuie sa indeplineasca anumite proprietati:

A diametrul porilor B forma si marimea particulelor C sa aiba o afinitate crescuta fata de substantele dizolvate in solutiile de analizat D sa nu reactioneze cu solventii E sa aiba consistenta spumoasa, semirigida sau rigida

181. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, privind rasinile schimbatoare de ioni, daca se considera reactia de schimb dintre 2 ioni A si B:

A daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de echilibru este mai mare decat unitatea KA/B>1

B daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de echilibru este mai mica decat unitatea KA/B<1

C valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai mare

D valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai mica

E valoarea constantei de echilibru este mai mica cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai mare

182. Hartia cromatografica:

A este formata din lanturi celulozice de beta-glucoza B are M < 100000 u.m. C este formata din lanturi celulozice de alfa-glucoza D are M > 100000 u.m. E are caracter hidrofob

183. Masurarea densitometrica a analitilor separati prin CSS se poate face prin:

A reflexie B refractie C transmisie D emisie fluorescenta E stingerea fluorescentei

184. Pentru determinarea concentratiei componentilor separati prin GC se pot utiliza urmatoarele

procedee: A metoda normarii ariilor B metoda standardului intern C metoda curbei de calibrare D metoda examinarii in UV E metoda adaosului de standard

185. In care din urmatoarele metode cromatografice cele 2 faze, mobila si stationara nu sunt lichide:

A Cromatografia de repartitie cu faza legata normal sau inversa B Cromatografia de repartitie lichid volatila C Cromatografia de repartitie cu faza adsobita normal sau inversa D Cromatografia de excludere prin separari nepolare E Cromatografia de schimb ionic cu rasini chelatante

186. Detectorul cu captura de electroni:

A se bazeaza pe interactia dintre moleculele de analiti aduse spre detector cu electroni de energie mare

B se bazeaza pe interactia dintre moleculele de analiti aduse spre detector cu electroni de energie mica

C in urma impactului se formeaza ioni negativi si electroni D in urma impactului se formeaza ioni pozitivi si electroni E intensitatea curentului de baza format nu depinde de numarul de ioni

187. In cromatografia de gaze, cresterea temperaturii determina:

A iesirea substantelor separate mai lent din coloana B iesirea substantelor separate mai repede din coloana C largirea picului in functie de volumul de retentie D micsorarea volumului de retentie E ingustarea picurilor in functie de volumul de retentie

188. Care dintre urmatoarele enunturi nu sunt adevarate cu privire la elutia selectiva in analizele ion cromatografice:

A sunt eluati toti ionii retinuti, cu ajutorul unui eluent judicios ales B se utilizeza cand coeficientii de repartitie au valori apropiate C se utilizeza un gradient de concentratie al eluentului prin modificarea compozitiei sale D se elueaza un singur ion din cei retinuti cu ajutorul unui eluent judicios ales E coeficientii de repartitie trebuie sa fie foarte diferiti

189. Care dintre urmatoarele enunturi sunt adevarate cu privire la faza stationara din cromatografie:

A este formata din particule fine solide, sferice, pe suprafata carora se produc interactiile cu analitii - cromatografia de repartie

B este formata din particule fine solide care sunt suportul pe care se fixeaza faza stationara lichida - cromatografia de repartitie

C in coloanele capilare din cromatografia de gaze, faza stationara este fixata in stare neomogena, sub forma unui film pe peretii interiori

D particulele de faza stationara se caracterizeaza prin diametrul mediu E particulele de faza stationara se caracterizeaza prin suprafata specifica

190. Precizati raspunsurile corecte referitoare la gelurile de agaroza si agar-agar:

A gelurile de agaroza se pot folosi la separarea moleculelor cu M = 10000-150000000

B agaroza este un polizaharid de D-galactoza C nu sunt sensibile fata de solventii organici D agar-agarul se obtine prin extractie din alge E se mai numesc sefadexuri

191. La determinarea concentratiei componentilor separati prin GC se pot folosi:

A largimea picului la baza B factorul dependent de detector C concentratia analitului D metoda normarii ariilor E metoda curbei de calibrare

192. Radiatiile moleculare supersonice (SMB):

A au viteza mica de curgere pana la separare B reduc energia termica vibrationala C nu se folosesc asociate cuplajului GC-MS D au viteza mare de curgere pana la separare E la folosirea SMB nu se obtine viteza uniforma

193. Avantajele cromatografiei planare:

A ofera posibilitatea separarii compusilor colorati B ofera posibilitatea efectuarii de separari paralele, unele bidimensionale C nu se pot folosi decat dispozitive clasice de aplicare a probelor D in OPTLC ciclul poate fi complet in 1000 sec E optimizarea vitezei de curgere a fazei mobile nu imbunatateste separarile cromatografice

prin CSS 194. Despre fluidele supercritice sunt adevarate:

A au vascozitate mare B au o geometrie variabila C au masa volumica diferita de aceea a gazelor D sunt solventi foarte buni E nu trebuie controlata temperatura si presiunea fluidelor supercritice

195. In cromatografia de lichide cu faze inversate, faza stationară poate fi:

A rasina schimbatoare de ioni B nepolara C polara D silicagel grefat cu lanturi hidrocarbonate E compus macromolecular

196. Fazele stationare in cromatografia de gaze:

A sunt suporturi poroase B sunt lichide formate din compusi cu volatilitate mare C nu prezinta stabilitate termica D trebuie sa fie solubile intr-un solvent volatil E Chromosorb 80-100 este faza stationara

197. Precizati afirmatiile incorecte despre cromatografia de excludere sterica:

A se mai numeste cromatografie de excludere-difuzie B faza stationara este o pelicula de lichid fixata pe un suport solid C faza stationara este un gel

D faza stationara este un compus macromolecular reticulat E toate raspunsurile sunt corecte

198. Gelurile de poliacrilamida:

A se folosesc in cromatografia de excludere sterica B se folosesc in cromatografia cu fluide supercritice C sunt foarte solubile in apa D servesc la separarea compusilor cu M=200-400000 E sunt substante puternic polare

199. Agaroza:

A face parte din clasa xerogelurilor B face parte din clasa aerogelurilor C gelurile de agaroza sunt sensibile la temperaturi de peste 30oC D se obtine prin extractie din alge E este o substanta neionica

200. Selectati raspunsurile corecte referitoare la reflectanta:

A este o metoda de evaluare densitometrica a CSS B dispersia luminii este dependenta de grosimea stratului de sorbent C forma si dimensiunile spotului analitului influenteaza exactitatea si precizia rezultatelor D dispersia luminii este independenta de grosimea stratului de sorbent E se recomanda numai aplicarea probelor de analiti, pe placa

201. Cei mai utilizati detectori in HPLC sunt:

A detectorul UV B detectorul de conductivitate C detectorul amperometric D detectorul refractometric E detectorul electrochimic

202. Cu ajutorul cuplajul CEC-MS se pot analiza substante medicamentoase ca:

A sulfonamide B urina C fluticazona propionat D plasma E benzodiazepine

203. Care dintre avantajele cromatografiei SFC cu coloane umplute sunt adevarate?

A developare rapida si timpi de echilibrare lungi B developare rapida si timpi de echilibrare scurti C consum mic de solventi organici D imposibilitatea analizarilor polimerilor E cuplarea usoara cu un spectrometru de masa

204. Etapele analizei cromatografice sunt:

A identificarea analitilor separati B inregistrarea cromatogramelor C nu se pregateste faza stationara D calcularea ariilor picurilor si a altor parametrii E deplasarea selectiva

205. Largirea picurilor cromatografice: A se exprima prin determinarea variantei σ2 B se face concomitent cu micsorarea inaltimii sale C depinde de eficacitatea coloanei D este influnetata de natura analitului E nu este influentata de natura fazei stationare

206. Caracteristici ale “carbonului poros grafitat” in HPLC:

A are suprafata specifica de 110m2/g B are stabilitate mecanica mica la presiunea solventilor C prezinta un mecanism unic de retentie D este stabil la pH foarte acid sau foarte bazic E are selectivitate mare fata de compusi cu structura inrudita

207. Stereoizomerii din amestecuri racemice volatile:

A se pot separa numai prin cromatografie in faza supercritica B separarea stereoizomerilor se bazeaza pe interactiuni dipol-dipol C pentru separarea GC se utilizeaza faze stationare pe baza de aminoacizi D pentru separarea GC se utilizeaza faze stationare pe baza de ciclodextrine E fazele stationare pe baza de ciclodextrine folosite la separarea stereoizomerilor sunt de 3

tipuri. 208. Antioxidanţi folosiţi la prepararea unguentelor:

A acid sorbic B acid citric C fenol D galat de propil E butil hidroxi anisol

209. Bazele de unguente pot fi:

A baze de tip soluţie B baze de unguent lavabile C baze de tip suspensie D baze grase hidrofobe E baze hidrosolubile

210. În funcţie de gradul de dispersie al substanţelor active, unguentele pot fi:

A unguente-soluţii B unguente cu mai multe faze C unguente hidrosolubile D unguente-suspensii E unguente-emulsii

211. Prevederile FRX la conservarea unguentelor oftalmice:

A în recipiente bine închise B în recipiente sterile C în recipiente închise etanº D la o temperetură de cel mult 25°C E la loc răcoros

212. Criterii de calitate în formularea unguentelor:

A stabilitatea fizoco-chimică a substanţelor medicamentoase încorporate

B puritatea C inocuitatea D eficienţa E cantitatea fazei apoase din compoziţie

213. Unguentul emulgator:

A este oficinal în FR IX B este oficinal în FR X C este o bază de unguent lavabil D este o bază anhidră de tip ulei/apă E eset o bază hidratată de tip ulei/apă

214. Epidermul conţine:

A dermul B stratul bazal C stratul cornos D stratul granulos E hipodermul

215. Zone terapeutice la nivelul pielii folosite în medicaţia dermatologică:

A suprafaţa externă a pielii B glandele pielii C stratul cornos D sistemul circulator al pielii E hipodermul

216. În cromatografia pe strat subţire, dozarea substanţelor medicamentoase separate, se realizează prin:

A densitometrie, direct pe placă B spectrofotometrie aplicată după răzuirea şi eluarea substanţelor de pe adsorbant C FR X nu face referiri la modul de dozare D introducerea în calcul a timpilor de retenţie a componentelor separate E metoda standardului intern

217. Stereoizomerii se pot separa prin cromatografia de gaze utilizând ca faze staţionare substanţe pe bază de:

A polietilenă B ciclohexan C acrilamidă D ciclodextrine E aminoacizi

218. Optimizarea rezoluţiei unui proces cromatografic se poate realiza prin:

A micşorarea numărului de talere teoretice B creşterea numărului de talere teoretice C creşterea selectivităţii procesului D modificarea diametrului coloanei E creşterea presiunii

219. Factorul de selectivitate α(S) pentru doi compuşi A şi B este prin definiţie:

A raportul timpilor de retenţie B raportul concentraţiilor în faza mobilă şi staţionară

C raportul distanţelor de retenţie D raportul între timpul de retenţie şi volumul de retenţie E raportul volumelor corectate

220. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la cromatografia prin schimb ionic sunt corecte:

A răşinile puternic bazice reţin prin schimb ionic numai acizii tari B răşinile slab bazice reţin prin schimb ionic acizii slabi C răşinile slab bazice reţin prin schimb ionic acizii slabi şi acizii tari D răşinile puternic bazice reţin prin schimb ionic acizii slabi şi acizii tari E răşinile slab bazice reţin prin schimb ionic numai acizii tari

221. În vederea optimizării unei separări gazcromatografice se poate acţiona asupra următorilor factori:

A debitul fazei mobile B detector C temperatură D înregistrator E natura coloanei

Metode volumetrice in controlul medicamentelor BIBLIOGRAFIE: 6. Analiza si controlul medicamentelor – Marius Bojita, Liviu Roman, Robert Sandulescu, Radu Oprean – E Intelcredo, Cluj, vol. 1 si 2, 2002 10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, E Medicala, Bucuresti, 1993 INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. Cantitatea de 0,2464 g MgSO4 x 7H2O se dizolvă in 100 mL apă şi se adaugă 5 mL tampon amoniacal cu pH = 10, indicator eriocromT şi se titrează cu 20 mL Complexon (III) 0,05 mol/l până la coloraţie albastră ( F=1 ).1 mL EDTA-Na2 0,05 M corespunde la 0,01232 g MgSO4x7H2O.Puritatea sulfatului de magneziu este:

A 99% B 98,5% C 93% D 101% E 100%

2. Pentru dozarea acidului acetilsalicilic din comprimatele de aspirină de 0,500g acid acetilsalicilic pe comprimat, s-au cântărit 0.500g pulbere de comprimate, s-au adaugat 20 ml alcool neutralizat, s-a încălzit pentru dizolvarea principiului activ, s-a adaugat fenolftaleină şi s-a titrat cu 20 ml NaOH 0,1N cu F=1.00000, până la virajul indicatorului. Calculaţi conţinutul în aspirină al comprimatelor şi precizaţi dacă ele corespund sau nu cu prevederile FR X. Se cunoaşte masa moleculară a acidului acetilsalicilic M= 180 şi că masa medie a unui comprimat este de 0.800g. Referitor la conţinutul declarat în substanţă activă, FR X prevede o abatere de ±5%.

A 0.499 g/cp, nu corespund B 506 mg/cp, corespund C 576 mg/cp, nu corespund D 500 mg/cp, corespund E 475 mg/cp, nu corespund

3. Se cantaresc cu exactitate într-un flacon Erlenmayer 0.354 g pulbere de comprimate de Ciclobarbital 200 mg/cp, se agită 15 min. Cu 30 ml dimetilformamidă (R) în prealabil neutralizată la albastru de timol şi se titrează cu 10 ml metoxid de sodiu 0.1N cu F=1.0000 până la coloraţie albastră. Să se precizeze care din variantele de mai jos redă corect concentraţia comprimatelor luate în lucru şi dacă ele corespund sau nu prevederilor FR X, ştiind că: masa medie a comprimatelor este 0.340 g, masa moleculară a ciclobarbitalului este M=236, iar abaterea admisă de FR X faţă de conţinutul declarat în substanţă activă este de ±5%.

A 0.205 g/cp, corespunde B 189 mg/cp, nu corespunde C 226 mg/cp, nu corespunde D 200 mg/cp, nu corespunde E 0.213 g/cp, nu corespunde

4. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la clorhidratul de papaverina:

A dozarea clorhidratului de papaverina se realizeaza prin titrare directa cu acid percloric B clorhidratul de papaverina are caracter slab bazic C dozarea clorhidratului de papaverina are loc in mediu neapos D cu acetatul mercuric, ionul de Cl- este trecut in clorura mercurica E titrarea cu acid percloric se face dupa tratare cu acetat mercuric

5. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la codeina:

A are caracter slab bazic B se dozeaza cu acid percloric 0.1mol/l in dioxan C se dizolva in acid acetic anhidru D se titreaza cu hidroxid de sodiu 0.1mol/l E se utilizeaza ca indicator cristal violet in acid acetic anhidru

6. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:

A aminoacizii se pot titra ca baze in acid acetic anhidru B aminoacizii se pot titra ca acizi in amestec apa-piridina C sulfanilamida se poate titra ca acid in dimetilformamida D sulfanilamida se poate titra ca baza slaba in acid acetic anhidru E aminoacizii se pot titra ca acizi in acid acetic anhidru

7. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de acid percloric 0.1mol/l in dioxan se stabileste utilizand:

A hidrogenoftalat de potasiu B hidrogenoftalat de potasiu uscat in prealabil C hidroxid de sodiu D acid oxalic E acid benzoic

8. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de metoxid de sodiu 0.1 mol/l se stabileste folosind ca substanta de referinta:

A acid salicilic B benzoat de sodiu C salicilat de sodiu D hidrogenoftalat de potasiu E acid benzoic

9. Conform F.R.X., factorul de molaritate al solutiei de nitrat de argint 0.1 mol/l se stabileste folosind ca substanta de referinta:

A cromat de potasiu B clorura de sodiu C tiocianat de amoniu D alaun de fer si amoniu E clorura de calciu

10. Pentru care din sarurile bazelor organice medicamentoase cu acizii, nu se aplica titrarea directa in mediu neapos cu acid percloric 0.1 mol/l:

A propionati B clorhidrati C maleati D benzoati E salicilati

11. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu o exceptie, referitor la dozarea codeinei fosforice:

A se bazeaza pe dozarea functiei bazice din molecula B functia bazica este exaltata cu solventi protogenici C functia bazica este exaltata cu solventi protofilici D se titreaza in mediu neapos E se titreaza cu acid percloric in dioxan

12. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de aciditate" (conform FR. X). Indicele de aciditate este . . .

A numărul de miligrame de hidroxid de sodiu necesar pentru neutralizarea acizilor graşi liberi din masa de 100 mg probă ;

B numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor graşi liberi din masa de 100 mg. probă ;

C volumul (exprimat în ml) de soluţie de hidroxid de potasiu 1 normală, necesar pentru neutralizarea masei de 1 g probă analizată ;

D masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi liberi dintr-un gram de probă ;

E masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din saponificarea unui gram de grăsime

13. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de ester" (conform Farmacopeei Romane editia X). Indicele de ester este . . .

A masa de hidroxid de sodiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din saponificarea masei de 100 g probă analizată ;

B masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din saponificarea masei de 1 g probă analizată ;

C masa de hidroxid de potasiu (exprimată în grame) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din saponificarea masei de 100 g probă analizată ;

D numărul de moli de bază tare, monoacidă, necesar neutralizării acizilor graşi rezultaţi din saponificarea a 100 grame probă analizată ;

E numărul de moli de bază tare, monoacidă, necesar neutralizării acizilor graşi rezultaţi din saponificarea unui gram de substanţă analizată.

14. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de peroxid" (dupa Farmacopeea Romana editia X). Indicele de peroxid este . . .

A numărul de moli de tiosulfat de sodiu oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea peroxizilor din 1 gram probă analizată ;

B numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,1 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea peroxizilor din 1 gram probă analizată ;

C numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,05 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea peroxizilor din 100 grame probă analizată ;

D numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea peroxizilor din 100 mg probă analizată ;

E numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea peroxizilor dintr-un gram probă analizată.

15. Alegeţi metoda recomandată în Farmacopeea Română, ediţia X, pentru dozarea grupelor metoxi în medicament

A oxidare cu permanganat de potasiu şi retitrarea permanganatului neconsumat, cu acid oxalic ;

B oxidarea cu brom a iodurii de metil, obţinută prin acţiunea la cald a acidului iodhidric, urmată de titrarea

C iodului rezultat cu tiosulfat de sodiu ;scindarea nucleofilă a grupei metoxi cu acid iodhidric, transformarea acidului iodhidric neconsumat în iod elementar şi titrarea iodului cu tiosulfat alcalin ;

D oxidarea cu brom a iodurii de metil, obţinută prin acţiunea la cald a acidului iodhidric, urmată de titrarea cu soluţia de azotat de argint a anionului bromură rezultat ;

E titrare cu soluţie de dicromat de potasiu în mediu acid până la dispariţia coloraţiei portocalii a ionului dicromat si apariţia culorii verde a ionului crom (III) rezultat.

16. Alegeţi setul de reactivi necesar pentru prepararea soluţiei de titrare în vederea determinării umidităţii unui medicament prin metoda Karl Fischer.

A piridină, acid oxalic, iodură de potasiu, metanol absolut, tiosulfat de sodiu ; B hidroxid de sodiu, acid acetic anhidru, metanol absolut, iodură de potasiu şi bioxid de sulf ; C piridină, iod, metanol absolut şi bioxid de sulf ; D hidroxid de sodiu, iod, cloroform şi sulfură de amoniu ; E hidroxid de calciu, bioxid de sulf, cloroform şi io

17. Determinarea titrimetrică a vitaminei C din preparate farmaceutice, conform Farmacopeei Romane (editia X), se bazează pe . . .

A reducerea acidului ascorbic cu tiosulfat de sodiu ; B titrare cu soluţie de iodat de potasiu în mediu de acid clorhidric ; C reducerea acidului ascorbic cu apă oxigenată în mediu alcalin ; D oxidarea, la acid dehidroascorbic, cu apă oxigenată în mediu acid ; E precipitarea acidului ascorbic în forma de sare de argint, greu solubilă.

18. Indicaţi mediul (solventul) şi reactivul de titrare potrivit pentru determinarea cantitativă titrimetrică a unui alcaloid (substanţă cu caracter slab bazic).

A titrarea se execută în mediu apos cu piridină drept reactiv de titrare ; B titrarea se execută în mediu apos cu acid acetic drept reactiv de titrare ; C titrarea se execută în mediu de piridină cu acid acetic drept reactiv de titrare ; D titrarea se execută în mediu de acid acetic cu acid percloric drept reactiv de titrare ; E titrarea se execută în mediu de dioxan cu hidroxid de potasiu drept reactiv de titar

19. La determinarea titrimetrică a fenobarbitalului (masă moleculară 232,2 g/mol) Farmacopeea Română (ediţia X) prevede utilizarea dimetilformamidei drept solvent şi soluţie 0,1 M de metoxid de sodiu drept agent de titrar În aceste condiţii fenobarbitalul se titrează ca un acid monobazi În vederea analizei unei soluţii injectabile de fenobarbital în propilenglicol (concentraţia declarată : 100 mg/ml) se titrează, conform descrierii de mai sus, un volum de 5 ml soluţie injectabilă, în prezenţa indicatorului de albastru de timol, consumând 20,15 ml soluţie de titrar Cât la sută din concentraţia declarată este concentraţia fenobarbitalului în proba analizată ?

A 93,58 % ; B 95,25 % ; C 98,77 % ; D 102, 33 % ; E 105,88 %

20. La titrarea clorhidratului de metadonă cu acid percloric, executat în mediu de acid acetic, se adaugă în vasul de titrare acetat de mercur(II). Rolul acestuia este . . .

A de a modifica favorabil constanta dielectrică a mediului ; B de a accelera prin efect catalitic reactia care stă la baza titrări ; C de a indica sfârşitul titrării (atingerea punctului de echivalenţă) ; D de a stabiliza reactivul de titrare în timpul operaţiei ; E de a lega bloca anionul clorură într-o formă greu disociabilă (HgCl2).

21. Se execută, în conformitate cu Farmacopeea Română ediţia X, determinarea umidităţii unui medicament cu metoda Karl Fischer, utilizând o soluţie de titrare cu titrul T = 8,846 mg/ml. Determinarea se execută pe o probă cu masa m = 0,4570 g. După dizolvare în etanol anhidru proba se titrează cu reactivul Karl Fischer consumând, până la atingerea punctului de echivalenţă, volumul V(1) = 12,6 ml de reactiv. La titrarea unei probe martor consumul de reactiv este V(2) = 0,2 ml. Umezeala probei, exprimată în procente de apă (m/m), este . . .

A 6,6 % ; B 12,0 % ; C 18,5 % ; D 24,0 % ; E 28,2 %

22. Glicerofosfatul de calciu sec determină, conform FR X, prin titrare cu:

A acid percloric; B acid sulfuric; C complexon III; D azotat de argint; E hidroxid de sodiu.

23. Camforul se determină, conform FR X:

A prin titrare acido-bazică; B prin titrare redox; C prin titrare complexonometrică; D prin titrare argentometrică; E gravimetri

24. Cefotaxima sodică se determină prin titrare:

A cu hidroxid de sodiu 0,1 M; B cu acid percloric 0,1 M; C cu amoniac 0,1 M; D cu complexon III 0,1 M; E cu azotat de argint 0,1 M.

25. Cloramina B se determină conform FR X:

A gravimetric; B prin titrare acido-bazică; C prin titrare redox; D prin titrare complexonometrică; E prin titrare argentometrică.

26. Acidul ascorbic din solutia injectabila de acid ascorbic se dozeaza conform FRX prin metoda:

A Iodometrica B Iodatometrica C Polarimetrica D Complexonometrica E Nitritometrica

27. Care din indicatorii metalocromici enumerati se pot folosi la determinarea complexonometrica a ionului de bismut (III):

A Murexid la pH acid B Xilenolorange la pH acid C Negru de eriocrom T la pH bazic D Violet de pirocatehina la pH acid E Albastru de metiltimol la pH neutru - slab bazic

28. Care din substantele enumerate mai jos pot fi dozate conform FRX prin metoda bromatometrica:

A Rezorcinol B Fenilhidrazina C Medicamente cu sulf in molecula D Riboflavina E Pentoxifilina

29. Ce contine reactivul Karl Fischer, folosit pentru determinarea cantitativa a apei?

A Dioxid de sulf, iod si piridina in etanol absolut B Dioxid de sulf, formaldehida si piridina in metanol C Iod, dioxid de sulf si dioxan in metanol D Dioxid de sulf, iod si piridina in metanol absolut E Piridina, cloroform, dioxid de carbon, iod

30. Conform FRX, metronidazolul din supozitoare se determina cantitativ prin:

A Dozare nitritometrica directa dupa extragere cu apa B Dozare in mediu neapos cu acid percloric in dioxan in prezenta de rosu de metil in

cloroform dupa extragere cu cloroform C Dozare spectrofotometrica in UV dupa extragere cu acid sulfuric 0,1 N D Dozare cerimetrica dupa extragere la cald cu acid azotic 0,1 N E Dozare acido-bazica in mediu apos

31. FRX prevede pentru determinarea cantitativa a clorhidratului de efedrina:

A Dozare in mediu neapos cu acid percloric in dioxan, in prezenta de galben de metanil ca indicator

B Dozare nitritometrica C Dozare spectrofotometrica D Dozare pe baza reactiei Chen-Kao E Titrarea aciditatii cu solutie de hidroxid de sodiu 0,1 N

32. FRX recomanda dozarea hidrogenmaleatului de prometazina astfel:

A Spectrofotometric in UV B Prin titrare in mediu neapos, cu acid percloric in dioxan, dupa dizolvare in cloroform

utilizand ca indicator galben de metanil in dioxan C Redoxometric D Titrare in mediu neapos, cu metoxid de sodiu, dupa dizolvare in dimetilformamida utilizand

ca indicator galben de metanil in dioxan E Spectrofotometric in vizibil

33. In ce conditii pot fi titrate sarurile de Ca(II) complexonometric?

A pH 9 in prezenta murexidului B pH 6 in prezenta eriocrom T C pH 10 in prezenta eriocrom T si a edetatului de magneziu D pH 5 - 6 in prezenta xilenoloranjului E pH 2 in prezenta murexidului

34. Metoda iodometrica poate fi utilizata pentru studii de stabilitate la preparatele cu peniciline?

A Da, fiindca numai molecula intacta poate fi oxidata cu iod B Da, pentru ca produsii de degradare pot fi determinati selectiv C Da, pentru ca din proba martor se pot determina penicilinele descompuse iar din proba de

analizat penicilinele totale dupa o prealabila hidroliza D Metoda se utilizeaza numai pentru determinarea produsilor de degradare E Penicilinele nu pot fi determinate cantitativ iodometric

35. Principiul activ din solutia injectabila de sulfat de magneziu se determina complexonometric in urmatoarele conditii:

A pH = 1 - 3 in prezenta de indicator xilenolorange B pH = 10 in prezenta de indicator negru de eriocrom T C pH = 12 in prezenta de rosu de metil D pH = 1 - 3 in prezenta de indicator negru de eriocrom T E pH = 10 in prezenta indicatorului xilenolorange

36. Rivanolul (etacridini lactas) se dozeaza dupa FRX:

A Prin titrare acido-bazica in mediu neapos B Prin spectrofotometrie in vizibil, in urma unei reactii de diazotare C Prin titrare in mediu neapos cu acid percloric, dupa dizolvare in metanol folosind albastru de

timol in metanol ca indicator D Prin titrare in mediu neapos cu metoxid de sodiu dupa o prealabila dizolvare in cloroform E Prin titrare cerimetrica

37. Clorhidratii bazelor medicamentoase se dozeaza

A cu acid percloric in acid acetic B cu acid percloric in acid acetic, dupa tratarea prealabilacu acetat de mercur (II) pentru a

bloca anionii clorura C cu acid percloric in acid acetic, dupa tratarea prealabila cu azotat de argint pentru a bloca

anionii clorura D argentometric E cu acid sulfuric

38. Selectati enuntul corect referitor la dozarea volumetrica a fenobarbitalului acid din "Iniectabile Phenobarbitali" oficinala in FRX:

A se face printr-o metoda acido-bazica in mediu apos B solutia titrata utilizata este metoxidul de sodiu 0.1N C se face printr-o metoda acido-bazica in mediu neapos D solventul de diluare este dimetilfomamida E indicatorul utilizat este metiloranj

39. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a componentelor din solutia "Solutio iodi spirituosa", conform FR X:

A se dozeaza atat iodul cat si iodura de potasiu B iodul se dozeaza printr-o metoda redox cu solutie titrata de tiosulfat de sodiu 0.1N C decolorarea solutiei indica sfarsitul titrarii D iodura de potasiu se dozeaza printr-o metoda redox cu solutie titrata de tiosulfat de sodiu

0.1N E iodura de potasiu se dozeaza printr-o metoda argentometrica cu solutie titrata de AgNO3

0.1N 40. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a boratului de fenilmercur din solutia "Solutio phenylhydrargyri boratis 0.2.%", conform FRX:

A este o dozare in mediu apos B are loc la un pH neutru, solventul de diluare fiind apa distilata C solutia titrata este tiocianatul de amoniu 0.1N D indicatorul utilizat la dozare este sulfatul de amoniu-fer(III) E titrarea este incheiata cand coloratia solutiei este galben-rosiatic persistent

41. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a fenobarbitalului sodic conform FR X:

A este o metoda de dozare acido-bazica B solventul utlizat este metanolul C solutia titrata utilizata este acidul percloric 0.1N D dozarea are loc in mediu neapos E solutia titrata utilizata este metoxid de sodiu 0.1N

42. Selectati enuntul incorect referitoare la substantele chimice de referinta:

A au un inalt grad de puritate B se utilizeaza la prepararea solutiilor volumetrice de molaritate exacta C reactioneaza cu alte substante chimice dupa ecuatii complexe D au o compozitie chimica bine definita E se utilizeaza pentru stabilirea factorului de molaritate al unei solutii volumetrice

43. Petru determinarea cantitativa a metamizolului sodic din "Compressi metamizoli natrici" 500mg, conform FR X s-a cantarit o cantitate de 0.8166g pulbere de comprimat Pulberea cantarita se agita cu 5ml apa si 5ml acid clorhidric 0.02mol/l si se titreaza cu 28ml solutie titrata de iod 0.05mol/l (F=1.0000) in prezenta de amidon (I) pana la albastru persistent. Sa se calculeze cantitatea de metamizol sodic dintr-un comprimat si daca acestea corespund FR X stiind ca abaterea admisa este de ±5%. La 1ml iod 0.05mol/l corespunde 0.0175g metamizol sodic*H2O, iar masa medie a comprimatelor este 0.800g.

A 0.480g/cp B 0.525g/cp C 0.475g/cp D 0.499g/cp E 0.490g/cp

44. Selectati enuntul incorect conform FR X, referitor la solutia volumetrica de edetat disodic:

A solutiile de edetat disodic 0.1mol/l si 0.05mol/l se prepara prin dizolvarea in apa a edetatului disodic ( R)

B se numeste si acid etilendiaminotetraacetic C se numeste si complexona III D factorul de molaritate se stabileste cu zinc granule ( R) E indicatorul utilizat este negru eriocrom T (I)

45. Conform F.R.X., factorul de molaritate al solutiei de nitrat de argint 0.1 mol/l se stabileste folosind ca substanta de referinta:

A cromat de potasiu B clorura de sodiu C tiocianat de amoniu D alaun de fer si amoniu E clorura de calciu

46. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la clorhidratul de papaverina:

A dozarea clorhidratului de papaverina se realizeaza nitritometric B clorhidratul de papaverina are caracter slab bazic C dozarea clorhidratului de papaverina are loc in mediu neapos D cu acetatul mercuric, ionul de Cl- este trecut in clorura mercurica E titrarea cu acid percloric se face dupa tratare cu acetat mercuric

47. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu o exceptie, referitor la dozarea codeinei fosforice:

A se bazeaza pe dozarea functiei bazice din molecula B functia bazica este exaltata cu solventi protogenici C functia bazica este exaltata cu solventi protofilici D se titreaza in mediu neapos E se titreaza cu acid percloric in dioxan

48. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la codeina:

A are caracter slab bazic B se dozeaza cu acid percloric 0.1mol/l in dioxan C se dizolva in acid acetic anhidru D se titreaza cu hidroxid de sodiu 0.1mol/l E se utilizeaza ca indicator cristal violet in acid acetic anhidru

49. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:

A aminoacizii se pot titra ca baze in acid acetic anhidru B aminoacizii se pot titra ca acizi in amestec apa-piridina C sulfanilamida se poate titra ca acid in dimetilformamida D sulfanilamida se poate titra ca baza slaba in acid acetic anhidru E aminoacizii se pot titra ca acizi in acid acetic anhidru

50. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de acid percloric 0.1mol/l in dioxan se stabileste utilizand:

A hidrogenoftalat de potasiu B hidrogenoftalat de potasiu uscat in prealabil C hidroxid de sodiu D acid oxalic E acid benzoic

51. Pentru care din sarurile bazelor organice medicamentoase cu acizii, nu se aplica titrarea directa in mediu neapos cu acid percloric 0.1 mol/l:

A propionati B clorhidrati C maleati D benzoati E salicilati

52. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de metoxid de sodiu 0.1 mol/l se stabileste folosind ca substanta de referinta:

A acid salicilic B benzoat de sodiu C salicilat de sodiu D hidrogenoftalat de potasiu E acid benzoic

53. Pentru aplicarea probelor în stare lichidă, in spectrometria IR, acestea se pregătesc prin :

A dizolvare într-un solvent adecvat B realizarea uneipastile de KI C realizarea unei soluţii concentrate D realizarea unei pastile de KCl E realizarea unei pastile de KBr cu diametrul de 13 mm

54. Care din următorii indicatori NU sunt oficoalizaţi e FR X:

A albastru de bromfenol B fenolftaleina C tropeolina 00 D cristal violet E tiosulfat de sodiu

55. Cantitatea de 0,2464 g MgSO4 x 7H2O se dizolva in 100 mL apa si se adauga 5 mL tampon amoniacal cu pH = 10, indicator eriocromT si se titreaza cu 20 mL Complexon (III) 0,05 mol/l pana la coloratie albastra ( F=1 ).1 mL EDTA-N 0,05 M corespunde la 0,01232 g MgSO4x7H2O.Puritatea sulfatului de magneziu este:

A 99% B 98,5% C 93% D 101% E 100%

56. Pentru dozarea acidului acetilsalicilic din comprimatele de aspirina de 0,500g acid acetilsalicilic pe comprimat, s-au cântarit 0.500g pulbere de comprimate, s-au adaugat 20 ml alcool neutralizat, s-a încalzit pentru dizolvarea principiului activ, s-a adaugat fenolftaleina si s-a titrat cu 20 ml NaOH 0,1 N cu F=1.00000, pâna la virajul indicatorului. Calculati continutul in aspirina al comprimatelor si precizati daca ele corespund sau nu cu prevederile FR X. Se cunoaste masa moleculara a acidului acetilsalicilic M=180 si ca masa medie a unui comprimat este de 0,800g. Referitor la continuti declarat în substanta activa, FR X prevede o abatere de ±5%.

A 0.499 g/cp, nu corespund B 506 mg/cp, corespund C 576 mg/cp, nu corespund D 500 mg/cp, corespund E 475 mg/cp, nu corespund

57. Se cantaresc cu exactitate intr-un flacon Erlenmayer 0.354 g pulbere de comprimate de Ciclobarbital 200 mg/cp, se lasă 15 min. Cu 30 ml dimetilformamida (R) in prealabil neutralizata la albastru de timol si se titreaza cu 10 ml metoxid de sodiu 0.1 N cu F=1.0000 pdna la coloratie albastr Sa se precizeze care din variantele de mai jos reda corect concentratia comprimatelor luate in lucru si daca ele corespund sau nu prevederilor FR X, stiind ca: masa medie a comprimatelor este 0.340 g, masa moleculara a ciclobarbitalului este M=236, iar abaterea admisa de FR X fata de continutul declarat tn substanta activa este de ±5%.

A 0.205 g/cp, corespunde B 189 mg/cp, nu corespunde C 226 mg/cp, nu corespunde D 200 mg/cp, nu corespunde E 0.213 g/cp, nu corespunde

58. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:

A minoacizii se pot titra ca baze in acid acetic anhidru B aminoacizii se pot titra ca acizi in amestec apa-piridina C sulfanilamida se poate titra ca acid in dimetilformamida D sulfanilamida se poate titra ca baza slaba in acid acetic anhidru E aminoacizii se pot titra ca acizi in acid acetic anhidru

59. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de acid percloric 0.1 mol/l in dioxan se stabileste utilizand:

A acid salicilic

B benzoat de sodiu C salicilat de sodiu D hidrogenoftalat de potasiu E acid benzoic

60. Conform F.R.X., factorul de molaritate al solutiei de nitrat de argint 0.1 mol/l se stabileste folosind ca substanta de referinta

A cromat de potasiu B clorura de sodiu C tiocianat de amoniu D alaun de fer si amoniu E clorura de calciu

61. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu o exceptie, referitor la dozarea codeine! fosforice:

A se bazeaza pe dozarea functiei bazice din molecula B functia bazica este exaltata cu solventi protogenici C functia bazica este exaltata cu solventi protofilici D se titreaza in mediu neapos E se titreaza cu acid percloric in dioxan

62. Alegeti definitia corecta a notiunii de "indice de ester" (conform Farmacopeei Romane editia X). Indicele de ester este …

A masa de hidroxid de sodiu (exprimata în mg) necesara pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din saponificarea masei de 1 00 g proba analizata ;

B masa de hidroxid de potasiu (exprimata în mg) necesara pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din saponificarea masei de 1 g proba analizata ;

C masa de hidroxid de potasiu (exprimata în grame) necesara pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din saponificarea masei de 100 g proba analizata ;

D numarul de moli de baza tare, monoacida, necesar neutralizarii acizilor grasi rezultati din saponificarea a 100 grame probă analizata ;

E numarul de moli de baza tare, monoacida, necesar neutralizarii acizilor grasi rezultati din saponificarea unui gram de substanta analizat

63. Diclorhidratul de histamina se determina, conform FR X:

A printr-o reactie de complexare; B printr-o reactie de precipitare; C printr-o reactie acido-bazica; D prin titrare cu complexon III; E prin titrare cu azotat de argint.

64. Glicerofosfatul de calciu se determina, conform FR X, prin titrare cu:

A acid percloric; B acid sulfuric; C complexon III; D azotat de argint; E hidroxid de sodiu.

65. Paracetamolul din comprimatele de paracetamol se dozează conform FR X:

A spectrofotometric în vizibil B printr-o metodă titrimetrică selectivă C spectrofotometric în ultraviolet D cu sulfat de ceriu, după dizolvare în acid sulfuric

E cu acid percloric în acid acetic anhidru folosind ca indicator roşu de Sudan G. 66. Determinarea cantitativă a acidului ascorbic din soluţia injectabilă de acid ascorbic se realizează după FR X printr-o metodă:

A iodometrică B iodatometrică C potenţiometrică D complexonometrică E polarimetrică, se determină unghiul de rotaţie α a planului luminii polarizate

67. Titrarea papaverinei hidroclorice şi în general a clorhidraţilor de alcaloizi se poate realiza cu bune rezultate dacă:

A se utilizează HClO4 în acid acetic şi anhidridă acetică B se utilizează HClO4 în dioxan şi acetat de mercur în acid acetic anhidru C se utilizează acid acetic şi dioxan D se utilizează acid acetic şi cloroform E se utilizează acid propionic şi acid acetic anhidru

68. În ce condiţii (pH şi indicator) pot fi titrate sărurile de calciu, complexonometric:

A pH= 6, în prezenţa murexidului ca indicator B pH= 10, în prezenţa indicatorului Eriocrom T C pH= 8, în prezenţa xilenolorangeului D pH= 12, în prezenţa albastrului de metiltimol E pH= 10, în prezenţă de violet de pirocatechină

69. Dintre substanţele enumerate pot fi titrate ca acizi în mediu neapos:

A clorfeniramina (maleat) B codeina C ciclamat de sodiu D chinina E morfina (sulfat)

70. Adăugarea acetatului de mercur la titrarea clorhidratului de papaverină cu acid percloric în mediu de acid acetic anhidru are rolul:

A de a mări viteza reacţiei chimice B de a micşora viteza reacţiei chimice C de a lega anionul de clorură în sare de mercur greu solubilă D de a modifica pH-ul mediului de reacţie E de a exalta funcţia bazică a clorhidratului de papaverină

F2655071. Pentru determinarea cantitativă a metamizolului sodic din comprimatele de ALGOCALMIN de 0,500 g metamizol sodic pe comprimat s-a cântărit o cantitate de pulbere de comprimate corespunzătoare la 0,25 g metamizol sodic, s-a dizolvat în apă şi acid clorhidric 0,02 mol/l şi s-a titrat imediat cu iod 0,05 mol/l în prezenţă de amidon soluţie (I) până la coloraţie albastră persistentă cel puţin două minut Ştiind că volumul de soluţie de iod 0,05 mol/l cu factorul F=1,000 consumat este 7,5 ml, 1 ml soluţie de iod 0,05 mol/l corespunde la 0,01757 g metamizol sodic, iar masa medie a unui comprimat este de 0,800 g, precizaţi dacă cantitatea de metamizol sodic se înscrie în limitele prevăzute de FR X de ± 5% faţă de cantitatea declarată:

A 0,421 g/comprimat, corespunde B 520 mg/comprimat, corespunde C 485 mg/comprimat, corespunde D 421,68 mg/comprimat, nu corespunde

E 421,68 mg/comprimat, corespunde 72. Determinarea cantitativă a acidului acetilsalicilic din comprimatele de acid acetilsalicilic se face după FR X:

A titrimetric, în mediu neapos cu o soluţie de acid percloric B titrimetric, în mediu neapos cu o soluţie de metoxid de sodiu C titrimetric, cu hidroxid de sodiu, după dizolvare în alcool (R) neutralizat la fenolftaleină -

soluţie D titrimetric, cu o soluţie de iodat de potasiu E spectrofotometric în UV

73. După FR X, supozitoarele rectale preparate din baze liposolubile trebuie să se topească în cel mult:

A 60 de minute B 15 minute C 30 de minute D 45 de minute E 5 minute

74. După FR X, supozitoarele rectale preparate din baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în cel mult:

A 30 de minute B 1 oră C 45 de minute D 5 minute E 2 ore

75. Care dintre următoarele substante ajutătoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale, au rolul de conservanti antimicrobieni ?

A Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 % B Arlacel 165, Arlacel 186 C Miristatul de propilenglicol D Acidul sorbic, nipaesterii E Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil

76. Care dintre următoarele substante ajutătoare, folosite le prepararea supozitoarelor rectale, au rolul de antioxidanti ?

A Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 % B Arlacel 165, Arlacel 186 C Miristatul de propilenglicol D Acidul sorbic, nipaesterii E Tocoferolul, BHA, galatul de propil

77. Care dintre următoarele substante ajutătoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale, au rolul de sechestranti ?

A Uleiul de ricin, glicerolul, propilenglicolul B Tweenul 80 C Acidul ascorbic, EDTA D Hialuronidaza E Sărurile acizilor biliari

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

78. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte? A soluţia volumetrică diluată, obţinută din soluţia volumetrică mai concentrată, are acelaşi

factor de molaritate B în cazul soluţiei de azotit de sodiu 0,1N, factorul de molaritate nu se verifică periodic C la soluţia volumetrică nestabilă, factorul de molaritate se stabileşte înainte de folosire D substanţele volumetrice se păstrează în recipiente bine închise E factorul de molaritate al soluţiilor volumetrice se verifică din 7 în 7 zile

79. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la dozarea fenobarbitalului conform FR X sunt corecte?

A se realizează o dozare în mediu apos B soluţie titrată: complexon III C soluţie titrată: metoxid de sodiu 0.1 mol/l D solvent: dimetilformamidă (R) E solvent: acetona

80. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la soluţiile volumetrice sunt corecte?

A se numesc şi soluţii titrate B FR X exprimă concentraţia lor în g% C sunt soluţii care se folosesc în analiza cromatografică D concentraţiile soluţiilor volumetrice pot fi de molaritate exactă sau molaritate aproximativă E sunt soluţii cu o concentraţie bine stabilită

81. Dintre indicatorii oficializaţi de FR X fac parte:

A cristal violet B tropeolina 00 C fenolftaleină D tiosulfat de sodiu E albastru de bromfenol

82. Dozarea acidului acetil salicilic conform FR X:

A dozarea se face prin titrare cu o soluţie de KMnO4 0,1N B dozarea se face prin titrare cu o soluţie de NaOH 0,1N C datorită prezenţei în molecula sa a funcţiei carboxil liberă, aspirina poate fi titrată direct cu o

soluţie de NaOH 0,1N D dozarea se face prin titrare cu o soluţie de HCl 0,1N E FR X recomandă dizolvarea aspirinei în alcool neutralizat

83. Factorul de molaritate:

A arată de câte ori o soluţie volumetrică de molaritate aproximativă este mai concentrată sau mai diluată decât soluţia corespunzătoare de molaritate exactă

B nu are ca indice molaritatea la care se referă C serveşte pentru conversiunea volumului soluţiei de molaritate aproximativă in volumul

corespunzător al soluţiei de molaritate exactă D factorul de molaritate al soluţiilor preparate cu substanţe chimice de referinţa este 2,00 E factorul de molaritate al soluţiilor preparate cu substanţe chimice de referinţă este apropiat

de 1,00000 84. FR X menţionează la capitolul REACTIVI următoarele:

A pentru reactivii-substanţă cu structură bine definită este specificată formula şi masa moleculară relativă sau masa atomică relativă

B pentru substanţele lichide nu sunt prevăzuţi parametri fizico-chimici

C pentru reactivii-soluţie, în titlu este specificat solventul, când acesta este diferit de apă D concentraţia soluţiilor de reactivi este exprimată în conformitate cu Sistemul Internaţional

(SI) E concentraţia soluţiilor de reactivi se exprimă în g%

85. FR X prevede la monografia BISMUTHI SUBNITRAS următoarele:

A se realizează o dozare nitritometrică B indicator: violet de pirocatehină-soluţie C soluţie titrată: edetat sodic 0.05 mol/l D solvent: acid nitric (R) şi apă distilată E se realizează o dozare potenţiometrică

86. FR X prevede pentru dozarea iodului din "Solutio iodi spirituosa" următoarele condiţii:

A soluţia titrată este tiosulfat de sodiu 0.1 mol/l B dozare redox C dozare în mediu neapos D indicatorul este amidonul E dozarea iodurii de potasiu se realizează prin metoda Mohr utilizând ca soluţie titrată azotat

de argint 0.1mol/l şi ca indicator cromatul de potasiu 87. FRX prevede următoarele condiţii pentru dozarea codeinei bază:

A solventul este acid acetic anhidru (R) B soluţie titrată: metoxid de sodiu 0.1 mol/l C soluţie titrată: acid percloric 0.1 mol/l D solvent: piridina (R) E dozarea se face în mediu neapos

88. Soluţiile titrate pot conţine următoarele substanţe de referinţă:

A acidul clorhidric B soluţia de clorura de sodiu C soluţia de iod D soluţia de nitrat de argint E soluţia de rivanol

89. Substanţele chimice de referinţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A să aibă o compoziţie bine definită B să fie stabile C să prezinte un înalt grad de puritate D să fie solubile în solventul ales E să reacţioneze cu alte substanţe conform unor ecuaţii cât mai complexe

90. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, referitor la fenobarbital :

A se dozeaza in mediu apos B se dozeaza in mediu anhidru C are caracter slab acid D are caracter slab bazic E la dozare se foloseste solutie titrata de metoxid de sodiu

91. Care dintre următoarele substante se dozează in mediu neapos?

A acid lactic B barbital C codeină fosforică

D acid acetil salicilic E salicilat de sodiu

92. Conform F.R.X nu se pot doza complexonometric urmatoarele substante:

A carbonat bazic de magneziu B sulfat de aluminiu C bromura de sodiu D benzoat de sodiu E gluconat de calciu

93. Determinarile volumetrice in mediu neapos utilizeaza:

A apa B solventi inerti (CHCl3, CCl4) C acid acetic anhidru D acetat de mercur E acid percloric

94. Efedrina

A are caracter slab acid B se dozeaza prin titrare cu hidroxid de sodiu C are caracter slab bazic D se dozeaza in mediu neapos E se dozeaza prin titrare cu acid percloric

95. Titrarea directa in mediu neapos, in acid acetic anhidru, cu solutie acid percloric 0.1mol/l se

A aplica pentru dozarea:aminelor alifatice B aminelor aromatice si heterociclice C unor oxime, imine, hidrazine D imidelor E enolilor

96. Titrosubstantele folosite pentru prepararea solutiilor volumetrice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A sa fie stabile B sa aiba o compozitie bine definita C sa fie insolubile in solventul ales D sa fie solubile in solventul ales E sa contina impuritati pirogene

97. Alegeţi definiţiile echivalente cu cea din FR-X a noţiunii de "indice de iod". Indicele de iod este . . .

A volumul soluţiei 0,05 molară de iod (exprimată în ml) consumat de 1 gram probă analizată ; B masa de iod (exprimată în mg) fixată prin reacţie chimică de 0,1 grame probă analizată ; C masa de iod (exprimată în grame) fixată prin reacţie chimică de 1 gram substanţă analizată ; D masa de iod (exprimată în mg) fixată prin reacţie chimică de 1 gram substanţă analizată ; E masa de iod (exprimată în grame) fixată prin reacţie chimică de 100 grame probă analizată.

98. Definiţia indicelui de saponificare din FR-X este echivalentă cu . . .

A numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor liberi şi a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat ;

B numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea numai a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat, fără a neutraliza acizii liberi din probă

; C numărul de mililitri dintr-o soluţie de hidroxid de potasiu 0,5 % (m/v) necesar pentru

neutralizarea acizilor liberi şi a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat ;

D numărul de mililitri dintr-o soluţie de hidroxid de potasiu 0,1 % (m/v) necesar pentru neutralizarea acizilor liberi şi a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat ;

E numărul de mililitri dintr-o soluţie de hidroxid de potasiu 0,5 % (m/v) necesar pentru neutralizarea numai a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat, fără a neutraliza acizii liberi din probă.

99. Diclorhidratul de histamină se determină, conform FR X:

A printr-o reacţie de comkplexare; B printr-o reacţie de precipitare; C printr-o reacţie acido-bazică; D prin titrare cu complexon III; E prin titrare cu azotat de argint.

100. FR X prevede pentru determinarea Clonidinei:

A titrarea cu acid percloric în mediu anhidru; B titrarea cu acid clorhidric în mediu apos; C titrarea cu hidroxid de sodiu în mediu apos; D determinarea argentometrică a clorului; E titrare complexonometrică;

101. Glibenclamida se determină conform FR X:

A prin titrare în mediu apos; B prin titrare în mediu anhidru; C complexometric; D acido-bazic; E prin titrare cu metoxid de sodiu;

102. Oxidul de zinc se determină, conform FR X, utilizând:

A azotat de argint; B edetat sodic; C hidroxid de sodiu; D complexon III; E sulfat de bariu.

103. Prin titrare cu hidroxid de sodiu se pot determina:

A clorhidratul de amitriptilină; B acidul acetic; C Amobarbital sodic; D acidul benzoic; E acidul asparti

104. Se pot determina prin titrare cu acid percloric 0,1 M în mediu anhidru:

A clorhidratul de clomipramină; B clorhidrat de cloropiramină; C cefotaximă sodică; D acid citric; E acid benzoi

105. Acidul aspartic se determină prin titrare:

A în mediu apos; B în mediu anhidru; C cu hidroxid de sodiu 0,1 M; D cu acid clorhidric 0,1 M; E acido-bazică.

106. Cefotaxima sodică se determină prin titrare:

A în mediu apos; B în mediu neapos; C cu acid percloric 0,1 M; D în mediu conţimând acid acetic anhidru, dioxan, alcool absolut; E în mediu conţinând apă şi alcool.

107. Cloramina B se determină, conform FR X:

A prin titrare redox; B prin titrare acido-bazică C utilizând soluţia de siosulfat de sodiu; D iodometric; E iodatometri

108. Cloxacilina sodică se detrmină, conform FR X:

A prin titrare acido-bazică în mediu neapos; B prin titrare acido-bazică în mediu apos; C prin determinarea clorului prin titrare argentometrică; D gravimetric; E spectrometri

109. Alegeti afirmatiile corecte privind solutiile volumetrice:

A La prepararea solutiilor volumetrice se foloseste apa proaspat fiarta si racita B Factorul de molaritate, odata stabilit, este valabil 6 luni de la prepararea solutiei C Factorul de molaritate se verifica periodic D Solutiile volumetrice nestabile necesita stabilirea factorului de molaritate inainte de fiecare

folosire E Pastrarea solutiilor volumetrice se face in recipiente bine inchise, ferit de lumina

110. Factorul de molaritate (F) se stabileste:

A Pe o substanta chimica de referinta B Cu o solutie volumetrica cu factor de molaritate cunoscut C Cu o solutie volumetrica cu factor de molaritate necunoscut D Pe o substanta cu caracter bazic E Cu o solutie proba

111. Molaritatea solutiilor volumetrice poate fi:

A Exacta, cantarirea substantei de referinta facandu-se pana la ultima zecimala a balantei B Exacta, cantarirea substantei de referinta facandu-se pana la ultima zecimala prevazuta in

text C Aproximativa si se determina experimental cu ajutorul unei substante chimice de referinta,

stabilindu-se in acelasi timp si factorul de molaritate D Aproximativa, cantarirea substantei de referinta facandu-se pana la prima zecimala

prevazuta in text

E Aproximativa si se refera la solutiile volumetrice preparate din substante care nu indeplinesc conditiile substantelor chimice de referint

112. Substantele chimice de referinta (titrosubstantele) trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

A Sa aiba compozitia bine definita B Sa fie insolubile in solventul ales C Sa aiba un grad inalt de puritate D Sa fie inerte chimic E Sa fie solubile in solventul ales

113. Se pot doza prin titrare cu acid percloric in acid acetic:

A oxime B derivati barbiturici C alcaloizi saruri de acid clorhidric D sulfonamide E clorhidratul de etilmorfina

114. La titrarea in mediu neapos a functiilor acide, se folosesc:

A solventi protogenici B solventi protofilici C dimetilformamida D acid acetic E piridina

115. La titrarile in mediu neapos a functiilor acide ale substantelor medicamentoase, punctul de echivalenta se determina:

A chimic, cu indicatorul albastru de timol B chimic, cu indicatorul timolftaleina C chimic, cu indicatorul galben de alizarina D chimic, cu indicatorul violet de pirocatechina E potentiometric

116. Titrarea acidului salicilic cu metoxid de sodiu:

A se neutralizeaza doar functia carboxil B se neutralizeaza doar functia fenolica C se neutralizeaza atat functia fenolica cat si cea carboxil D curba de titrare prezinta un punct de inflexiune E curba de titrare prezinta doua puncte de inflexiune

117. Urmatoarele afirmatii referitoare la derivatii barbiturici sunt corecte:

A au functie slab acida B au functie slab bazica C se dozeaza in mediu apos D se dozeaza in solventi protogenici E se dozeaza in solventi protofilici

118. Dozarea barbitalului (veronal, acid 5,5 dietilbarbituric):

A se face in mediu de dimetilformamida neutralizata B se face in mediu de acid acetic neutralizat C se face cu solutie titrata de metoxid de sodiu in acid acetic D se face cu solutie titrata de metoxid de sodiu in dimetilformamida E se foloseste ca indicator albastru de timol

119. Urmatoarele substante medicamentoase se pot doza in mediu neapos cu metoxid de sodiu, deoarece au caracter acid:

A clorhidrat de dionina B barbital C acid nalidixic D sulfafurazol E fenobarbital

120. Substantele medicamentoase cu caracter amfoter se pot doza:

A in solventi protogenici B in solventi protofilici C cu acid percloric in acid acetic D cu acid etilendiaminotetraacetic in acid acetic E cu metoxid de sodiu in dimetilformamida

121. Aminoacizii se pot doza:

A ca baza, in solvent acid acetic anhidru B ca acid, in solvent acid acetic anhidru C ca baza, in amestec de solventi apa - piridina D ca acid, in amestec de solventi apa - piridina E complexonometric direct

122. Sulfonamida se poate titra:

A argentometric, prin Metoda Fajans B ca acid in solvent acid acetic anhidru C ca acid in solvent dimetilformamida D ca baza in solvent acid acetic anhidru E ca baza in solvent dimetilformamida

123. Functia slab bazica a unei substante medicamentoase:

A se exprima prin pKb B se manifesta prin cedare de protoni C se manifesta prin acceptare de protoni D este exaltata de solventi protogenici E este exaltata de solventi protofilici

124. Functia slab acida a unei substante medicamentoase:

A se manifesta prin acceptare de protoni B se manifesta prin cedare de protoni C se exprima prin pKa D este exaltata de solventi protofilici E este exaltata de solventi protogenici

125. Titrarea protometrica in mediu neapos a functiilor bazice ale substantelor medicamentoase se face:

A in mediu de acid acetic anhidru B cu solutie titrata de acid clorhidric C cu solutie titrata de acid percloric in acid acetic D in mediu de dimetilformamida E cu solutie titrata de metoxid de sodiu in dimetilformamida

126. In titrarile protometrice in mediu neapos a substantelor medicamentoase slab bazice punctul de echivalenta se determina:

A potentiometric B chimic, cu indicatorul cristal violet C chimic, cu indicatorul metiloranj D chimic, cu indicatorul murexid E chimic, cu indicatorul tropeolin 00

127. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica a acidului acetilsalicilic conform FRX:

A se face cu solutie titrata de metoxid de sodiu 0.1N B se face dupa dizolvarea substantei in apa distilata C solventul utilizat pentru solubilizare este neutralizat in prelabil la fenolftaleina D se face cu solutie titrata de hidroxid de sodiu 0.1N E determinarea are loc la temperatura de 8 - 10°C

128. Selectati conditiile prevazute de FR X pentru dozarea volumetrica a codeinei baza:

A este o dozare volumetrica in mediu apos B substanta se dizolva in acid acetic anhidru neutralizat in prealabil C solutia titrata este HCl 0.1N D indicatorul utilizat este cristal violetul E solutia titrata este HClO4 0.1N

129. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a diazepamului:

A este o metoda de dozare in mediu neapos B diazepamul are un caracter slab acid C se solubilizeaza in acid acetic anhidru D se titreaza cu HClO4 0.1 mol/l in acid acetic anhidru E indicatorul utilizat este cristal violetul

130. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica conform FR X a histaminei diclorhidrat:

A metoda de dozare este acido-bazica in mediu apos B indicatorul utilizat este sufatul de amoniu-fer (III) C se utilizeaza solutie de AgNO3 0.1N D indicatorul utilizat este fenolftaleina E se utilizeaza solutie de NH4SCN 0.1N

131. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica a procainei din solutia "Iniectabile procaini hydrochloridi", conform FRX:

A este o dozare nitritometrica B se realizeaza dupa o extractie prealabila a procainei in cloroform si prelucrarea reziduului

dupa evaporare C este o dozare in mediu neapos D solutia titrata utilizata este NaNO2 0.1N E solutia titrata utilizata este HClO4 0.1N

132. Selectati enunturile incorecte referitoare la dozarea volumetrica a calciului din solutia "Solutio calcii chloridi 50%", conform FRX:

A metoda de dozare este complexonometrica B pH-ul optim este neutru si se realizeaza cu tampon amoniacal C solutia titrata utilizata este edetat disodic 0.05mol/l

D indicatorul utilizat pentru dozare este alaunul feriamoniacal E indicatorul utilizat pentru dozare este negru eriocrom T

133. FR X prevede la dozarea volumetrica a iodului din "Solutio iodi spirituosa" urmatoarele conditii:

A solventul de diluarea este etanolul B solutia titrata este tiosulfatul de sodiu 0.1mol/l C titrarea este incheiata atunci cand solutia se decoloreaza D indicatorul utilizat la dozare este albastrul de timol E titrarea este incheiata atunci cand solutia se coloreaza in albastru

134. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica a fenobarbitalului acid, conform FR X:

A este o metoda de dozare acido-bazica B solutia titrata utilizata este NaOH 0.1N C solventul utilizat este dimetilformamida in prealabil neutralizata D solventul utilizat este etanolul in prealabil neutralizat E solutia titrata utilizata este metoxidul de sodiu 0.1N

135. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la solutiile volumetrice sunt corecte ?

A concentratia este exprimata in numarul de moli de substanta continuta intr-un militru de solutie

B factorul de molaritate se noteaza cu F si are ca indice molaritatea la care se refera C se numesc si solutii titrate D o solutie volumetrica poate fi utilizata experimental doar daca are F=1.00000 E au o concentratie bine stabilita

136. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la factorul de molaritate sunt corecte?

A factorul de molaritate al solutiilor volumetrice preparate cu substante chimice de referinta este 1.0000

B factorul de molaritate odata stabilit nu trebuie verificat periodic, fiind o constanta caracteristica solutiei respective

C arata de cate ori o solutie volumetrica aproximativa este mai concentrata sau mai diluata decat una de molaritate exacta

D o solutie volumetrica 0.1M obtinuta prin diluarea unei solutii 1M conform FR X are un factor de molaritate de 10 ori mai mic decat al solutiei din care a fost preparata

E serveste pentru conversiunea volumului solutiei de molaritate aproximativa in volumul corespunzator al solutiei de molaritate exacta

137. Selectati enunturile corecte referitoare la solutiile volumetrice:

A factorul de molaritate al unei solutii volumetrice poate fi stabilit cu o substanta chimica de referinta

B conform FR X, la prepararea tuturor solutiilor volumetrice se foloseste apa distilata sterila si apirogena

C factorul de molaritate al unei solutii volumetrice poate fi stabilit cu o solutie volumetrica cu factor de molaritate cunoscut

D la solutiile volumetrice instabile factorul de molaritate se stabileste o data la 3 luni E factorul de molaritate stabilit este media aritmetica a rezultatelor obtinute pe trei

determinari, care nu trebuie sa difere intre ale cu mai mult de 0.1% 138. Selectati solutiile volumetrice cu molaritate exacta oficinale in FR X:

A clorhidrat de papaverina 0.01mol/l

B dicromat de potasiu 0.0167mol/l C hidroxid de potasiu 0.1mol/l D iodat de potasiu 0.05mol/l E metoxid de sodiu 0.1mol/l

139. Calculati cantitatea MgSO4*7H2O dintr-o proba de materie prima farmaceutica si puritatea acesteia stiind ca a fost cantarita la balanta analitica o cantitate de 0.1877g materie prima farmaceutica si dizolvata in 100ml ap La solutia astfel obtinuta se adauga 5ml tampon amoniacal cu pH=10, indicator negru eriocrom T si se titreaza cu 15.8ml solutie titrata de edetat disodic 0.05mol/l (F=0.9500) pana la coloratie albastr La 1ml edetat disodic 0.05mol/l corespunde la 0.01232g MgSO4*7H2O.

A 0.1849g B 103.7% C 98.5% D 0.1946g E 101.5%

140. Dozarea acidului ascorbic din comprimatele oficinale in FR X, "Compressi acidi ascorbici" 200mg/cp, se realizeaza astfel: se cantareste la balanta analitica o cantitate de 0.3612g pulbere de comprimate, se agita timp de 2min cu 10ml apa si 1 ml acid clorhidric 100g/l (R), se adauga 2ml amidon solutie (I) si se titreaza cu 20ml iodat de potasiu 0.0167mol/l pana la coloratie albastru persistent. Sa se calculeze cantitatea de vitamina C dintr-un comprimat si sa se precizeze daca acestea corespund FR X, stiind ca abaterea admisa este de ±5%. La 1ml iodat de potasiu 0.0167mol/l corespunde 0.008806g acid ascorbic, iar masa medie a comprimatelor este 0.400g.

A corespunde B 195mg/cp C 210mg/cp D nu corespunde E 159mg/cp

141. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de HCl:

A solutiile 1mol/l, 0.5mol/l si 0.1mol/l se prepara prin diluare cu apa din acid clorhidric ( R) B factorul de molaritate se stabileste cu hidrogencarbonat de potasiu (s.r) C indicatorul utilizat pentru stabilirea factorului de molaritate este fenolftaleina (I) D solutia de acid clorhidric 0.02mol/l se prepara prin diluare cu apa din solutia de acid

clorhidric 1mol/l E solutia de acid clorhidric 0.01mol/l se prepara prin diluare cu apa din solutia de acid

clorhidric 0.1mol/l 142. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de acid percloric:

A este o solutie volumetrica de molaritate exacta B solutia de acid percloric 0.1mol/l poate fi preparata in acid acetic anhidru C indicatorul utilizat este cristal violet (I) D factorul de molaritate se stabileste cu hidrogenftalat de potasiu (s.r.) E solutia de acid percloric 0.1mol/l poate fi preparata in dioxan

143. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de hidroxid de sodiu:

A se pastreaza in recipiente bine inchise prevazute cu dop de cauciuc B indicatorul utilizat la titrare este metiloranjul C solutiile de hidroxid de sodiu 1mol/l si 0.5mol/l se prepara prin dizolvarea in apa proaspat

fiarta si racita a hidroxidului de sodiu ( R) D este o solutie de molaritate exacta E factorul de molaritate se stabileste cu acid oxalic (s.r.)

144. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de metoxid de sodiu:

A sunt oficinale solutiile 0.01mol/l si 0.05mol/l B solventul utilizat la stabilirea factorului de molaritate este dimetilformamida C factorul de molaritate se stabileste cu acid benzoic (s.r.) D factorul de molaritate nu se verifica frecvent, pentru ca solutia are o stabilitate mare E se prepara prin dizolvarea sodiului ( R) intr-un amestec de metanol si benzen

145. Conform FR X, la parametrul dozare din monografia "Solutio effervescens" se prevede:

A determinarea cantitativa a hidrogencarbonatului de sodiu B metoda de dozare a hidrogencarbonatului de sodiu este acido-bazica in mediu apos C determinarea cantitativa a siropului simplu D determinarea cantitativa a acidului citric E metoda de dozare a acidului citric este acido-bazica in mediu neapos, cu o solutie titrata de

CH3ONa 0.1mol/l 146. Conform FR X, dozarea volumetrica a metronidazolului din "Suppositoria metronidazoli" se realizeaza:

A dupa solubilizarea masei de supozitor si a substantei active in apa B printr-o metoda acido-bazica in mediu apos C cu o solutie titrata de HCl 0.1mol/l D cu o solutie titrata de HClO4 0.1mol/l in dioxan E proba de analizat se obtine din amestecul omogen a mai multor supozitoare

147. Conform FR X, la monografia "Oculoguttae resorcinoli 1%", la parametrul dozare se prevede:

A solutia volumetrica utilizata la titrare este tiosulfatul de sodiu 0.1mol/l B determinarea cantitativa a acidului boric C determinarea cantitativa a rezorcinolului D determinarea cantitativa a boratului de fenilmercur E indicatorul utilizat pentru evidentierea punctului de echivalenta este amidonul

148. Conform FR X, la monografia "Unguentum zinci oxydi 10%" la parametrul dozare se prevede:

A determinarea cantitativa a bazei de unguent dupa solubilizarea ei intr-un solvent organic B solutia titrata utilizata la determinarea principiului activ din unguent este edetat disodic

0.05mol/l C solubilizarea principiului activ prin topire si filtrare D dozarea are loc la pH=10 asigurat de tampon amoniacal E indicatorul utilizat este negru erio T

149. Conform FR X, la monografia "Solutio hydrogenii peroxydi concentrata" la parametrul dozare se prevede:

A metoda redox B metoda complexonometrica C metoda acido-bazica in mediu apos D solutia titrata este permanganat de potasiu 0.02mol/l E solutia titrata este edetat disodic 0.05mol/l

150. Care dintre urmatoarele substante nu se pot titra cu acid percloric:

A codeina B efedrina C fenobarbital D teofilina E prometazina

151. Care dintre urmatoarele enunturi sunt adevarate referitor la reactia de diazotare-cuplare (Griess):

A se aplica aminelor secundare aromatice B se poate utiliza la dozarea procainei C se poate utiliza la identificarea derivatilor nitrozati ai unor alcooli sau tioli D decurge in 2 etape E se foloseste reactivul Lieberman

152. Care dintre urmatoarele substante au caracter amfoter in mediu neapos:

A teobromina B hidrazida izonicotinica C sulfamide D acidul sulfonic E cafeina

153. Conform FR X, factorul de molaritate al solutiei de HCl 0.5 mol/l se stabileste utilizand:

A titrosubstanta - hidrogenocarbonat de potasiu B titrosubstanta - clorura de sodiu C indicator metil oranj D indicator galben de metanil in dioxan E indicator fenolftaleina

154. Conform FR X, factorul de molaritate al solutiei de tiosulfat de sodiu 0.05 mol/l se stabileste utilizand:

A titrosubstanta - acid oxalic B indicator - galben de metanil C titrosubstanta - dicromat de potasiu D indicator - amidon E indicator - fenolftaleina

155. Determinarile volumetrice in mediu neapos utilizeaza:

A apa B solventi inerti (CHCl3, CCl4) C acid acetic anhidru D acetat de mercur E acid percloric

156. Care dintre următoarele substante se dozează in mediu neapos?

A acid lactic B barbital C codeină fosforică D acid acetil salicilic E salicilat de sodiu

157. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, referitor la fenobarbital:

A se dozeaza in mediu apos

B se dozeaza in mediu anhidru C are caracter slab acid D are caracter slab bazic E la dozare se foloseste solutie titrata de metoxid de sodiu

158. Conform F.R.X nu se pot doza complexonometric urmatoarele substante:

A carbonat bazic de magneziu B sulfat de aluminiu C bromura de sodiu D benzoat de sodiu E gluconat de calciu

159. Efedrina

A are caracter slab acid B se dozeaza prin titrare cu hidroxid de sodiu C are caracter slab bazic D se dozeaza in mediu neapos E se dozeaza prin titrare cu acid percloric

160. Titrarea directa in mediu neapos, in acid acetic anhidru, cu solutie acid percloric 0.1mol/l se aplica pentru dozarea:

A aminelor alifatice B aminelor aromatice si heterociclice C unor oxime, imine, hidrazine D imidelor E enolilor

161. Titrosubstantele folosite pentru prepararea solutiilor volumetrice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A sa fie stabile B sa aiba o compozitie bine definita C sa fie insolubile in solventul ales D sa fie solubile in solventul ales E sa contina impuritati pirogene

162. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate referitor la codeină:

A se titrază cu NaOH 0,1mol/l B se utilizează ca indicator cristal violet în acid acetic glacial C se dizolvă în acid acetic anhidru D se dozează cu acid percloric 0,1 mol/l în dioxan E are un caracter slab bazic

163. Care din afirmatiite de mai jos sunt corecte?

A solutia volumetrica diluata, obtinuta din solutia volumetrica mai concentrata, are acelasi factor de molaritate

B În cazul solutiei de azotit de sodiu 0,1N, factorul de molaritate nu se verifica periodic C la solutia volumetrica nestabila, factorul de molaritate se stabileste Inainte de folosire D substantele volumetrice se pastreaza în recipiente bine închise E factorul de molaritate al solutiilor volumetrice se verifica din 7 în 7 zile

164. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la dozarea fenobarbitalului conform FR X sunt corecte?

A se realizeaza o dozare în mediu apos B solutie titrata: complexon III C solutie titrata: metoxid de sodiu 0.1 mol/l D solvent: dimetilformamida ® E solvent: acetona

165. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la solutiile volumetrice sunt corecte?

A se numesc si solutii titrate B FR X exprimă concentraţia lor în g% C sunt soluţii care se folosesc în analiza cromatografică D concentratiile solutiilor volumetrice pot fi de molaritate exacta sau molaritate aproximativa E sunt solutii cu o concentrate bine stabilita

166. Dintre indicatorii oficializati de FR X fac parte:

A cristal violet B tropeolina 00 C fenolftaleina D tiosulfat de sodiu E albastru de bromfenol

167. Dozarea acidului acetil salicilic conform FR X:

A dozarea se face prin titrare cu o solutie de KMnO4 0,1 N B dozarea se face prin titrare cu o solutie de NaOH 0,1N C datorita prezentei în molecula sa a functiei carboxil libera, aspirina poate fi titrata direct cu o

solutie de NaOH 0,1 N D dozarea se face prin titrare cu o solutie de HCI 0,1 N E FR X recomanda dizolvarea aspirinei în alcool neutralizat

168. Factorul de molaritate:

A arata de cate ori o solutie volumetrica de molaritate aproximativa este mai concentrata sau mai diluata decat solutia corespunzatoare de molaritate exacta

B nu are ca indice molaritatea la care se refera C serveste pentru conversiunea volumului solutiei de molaritate aproximativa in volumul

corespunzator al solutiei de molaritate exacta D factorul de molaritate al solutiilor preparate cu substante chimice de referinta este 2,00 E factorul de molaritate al solutiilor preparate cu substante chimice de referinta este apropiat

de 1, 00000 169. FR X mentioneaza la capitolul REACTIVI urmatoarele:

A pentru reactivii-substanta cu structure bine definita este specificata formula si masa moleculara relativa sau masa atomică ralativă

B pentru substantele lichide nu sunt prevazuti parametri fizico-chimici C pentru reactivii-solutie, în titlu este specificat solventul, cand acesta este diferit de apa D concentratia solutiilor de reactivi este exprimata în conformitate cu Sistemul International

(SI) E concentratia solutiilor de reactivi se exprima în g%

170. FR X prevede la monografia BISMUtI SUBNITRAS urmatoarele:

A se realizeaza o dozare nitritometrica B indicator: violet de pirocatehina-solutie C solutie titrata: edetat sodic 0.05 mol/l D solvent: acid nitric (R) si apa distilata

E se realizeaza o dozare potentiometric 171. FR X prevede pentru dozarea iodului din "Solutio iodi spirituosa" urmatoarele conditii:

A solutia titrata este tiosulfat de sodiu 0.1 mol/l B dozare redox C dozare in mediu neapos D indicatorul este amidonul E dozarea iodurii de potasiu se realizeaza prin metoda Mohr utilizand ca solutre titrata azotat

de argint 0.1mol/l si ca indicator cromatul de potasiu 172. FRX prevede urmatoarele condttii pentru dozarea codeine! baza:

A solventul este acid acetic anhidru ® B solutie titrata: metoxid de sodiu 0.1 mol/l C solutie titrata: acid percloric 0.1 mol/l D solvent: piridina ® E dozarea se face în mediu neapos

173. Solutiile titrate pot contine urmatoarele substante de referinta:

A acidul clorhidric B solutia de clorura de sodiu C solutia de iod D solutia de nitrat de argint E solutia de rivanol

174. Substantele chimice de referinta trebuie sa fndeplineasca urmatoarele conditii:

A sa aiba o compozitie bine definita B sa fie stabile C sa prezinte un înalt grad de puritate D sa fie solubile In solventul ales E sa reactioneze cu alte substante conform unor ecuatii cat mai comptexe

175. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, referitor la fenobarbital

A se dozeaza in mediu apos B se dozeaza in mediu anhidru C are caracter slab acid D are caracter slab bazic E a dozare se foloseste solutie titrata de metoxid de sodiu

176. Conform F.R.X nu se pot doza complexonometric urmatoarele substante:

A carbonat bazic de magneziu B sulfat de aluminiu C bromura de sodiu D benzoat de sodiu E gluconat de calciu

177. Determinarile volumetrice in mediu neapos utilizeaza:

A apa B solventi inerti (CHCI3, CCI4) C acid acetic anhidru D acetat de mercur E acid percloric

178. Efedrina A are caracter slab acid B se dozeaza prin titrare cu hidroxid de sodiu C are caracter slab bazic D se dozeaza in mediu neapos E se dozeaza prin titrare cu acid percloric

179. FR X prevede pentru determinarea Clonidinei:

A titrarea cu acid percloric in mediu anhidru; B titrarea cu acid clorhidric In mediu apos; C titrarea cu hidroxid de sodiu în mediu apos; D determinarea argentometrica a clorului; E titrare complexonometrica

180. Alegeţi răspunsurile corecte privind determinarea cantitativă după FR X a nitratului bazic de bismut (BISMUţI SUBNITRAS):

A se realizează o dozare iodatometrică B dozarea nitratului bazic de bismut se face potenţiometric C solventul utilizat este acid nitric (R) şi apă D indicatorul utilizat la dozare este violet de pirocatechină E indicatorul utilizat la dozare este xilenolorange

181. Substanţele chimice de referinţă - s.r. - se caracterizează prin:

A punct de topire ridicat B stabilitate C compoziţie chimică bine definită D grad avansat de puritate E inerţie chimică

182. Dozarea apei din formele farmaceutice se realizează după FR X:

A prin antrenare cu vapori de solvenţi organici B prin metoda KARL-FISHER C utilizând balanţa de umiditate D prin cromatografie de gaze E prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă

183. Dintre substanţele medicamentoase enumerate, pot fi titrate ca baze, cu acid percloric:

A amobarbital B fenobarbital C teobromina D efedrina E eritromicina

184. Alegeţi clasele de substanţe medicamentoase care se pot titra ca acizi în mediu anhidru:

A fenotiazine B alcaloizi tropanici C sulfonamide D barbiturice E anestezice locale

185. Au caracter amfoter în mediu neapos urmatoarele substanţe medicamentoase:

A hidrazida izonicotinică (HIN)

B clorotiazida C clorpromazina D metadona E acidul sulfonic

186. Conform FR X care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte:

A Factorul de molaritate are ca indice, molaritatea la care se referă B Factorul de molaritate al soluţiei de metoxid de sodiu se stabileşte folosind ca substanţă de

referinţă acidul benzoic C Reactivul KARL FISCHER conţine în compoziţia lui iod, metanol şi piridină D Factorul de molaritate al soluţiei de iod 0,05 mol/l se stabileşte folosind ca substanţă de

referinţă trioxidul de arsen E Factorul de molaritate al soluţiei de nitrat de argint 0,1 mol/l se stabileşte folosind ca

substanţă de referinţă tiocianatul de amoniu 187. După FR X, supozitoarele sunt:

A forme farmaceutice solide care contin multidoze de substante active B forme farmaceutice care contin doze unitare din una sau mai multe substante active C sunt destinate administrării numai pe cale rectală D sunt destinate administrării pe cale rectală, vaginală sau uretrală E sunt forme farmaceutice solide hidrosolubile

188. După FR X, supozitoarele au următoarele forme si dimensiuni:

A sferică sau ovoidală B masa de 5-12 g, diametrul de 1,5 cm C lungimea de 4-5 cm pentru adulti, 3-4 cm pentru copii D cilindro-conică sau de torpilă cu diametrul bazei de 8-10 mm E lungimea de 20-30 mm si masa de 2-3 g pentru adulti respectiv de 1-2 g pentru copii

189. Care dintre procedeele de preparare a supozitoarelor rectale sunt oficinalizate în FR X ?

A Procedeul Munzel B Modelarea manuală C Topirea si turnarea masei în forme D Metoda presării masei E Procedeul König

190. Care dintre următoarele procedee se utilizează în tehnologia de preparare industrială a supozitoarelor ?

A Procedeul prin presare B Procedeul manual în două etape C Procedeul automatizat în două etape D Procedeul automatizat într-o singură etapă, cu turnarea materialului topit direct în ambalaj E Procedeul Münzel

191. Absorbtia substantelor active din supozitoare, la nivelul rectului, se realizează prin si datorită:

A vascularizatiei abundente a regiunii submucoase cu vase sanguine si limfatice B prin venele hemoroidale superioare care conduc spre circulatia portală C prin venele hemoroidale inferioare care conduc direct în circulatia portală D prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia generală prin vena

iliacă E prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia hepatică prin vena

porta 192. Untul de cacao are următoarele proprietăti:

A suferă schimbări polimorfe la încălzire si topire peste 30 °C B suferă schimbări polimorfe la încălzire si topire peste 40 °C C revine la forma stabilă beta în decurs de cca 4 zile de la supratopire D revine la forma stabilă beta după câteva ore de la supratopire E formarea polimorfilor instabili se evită prin topire incompletă la cca 36 °C F

193. Ce fel de supozitoare sunt si prin ce metodă se prepară supozitoarele de glicerină oficinale în FR X ?

A Modelare manuală B Presare C Topire, turnare în forme D Supozitoare rectale E Supozitoare vaginale

194. Supozitoarele cu metronidazol oficinale în FR X, contin pe supozitor si sunt:

A 1,5 g metronidazol B 500 mg sau 1 g metronidazol C supozitoare rectale D supozitoare vaginale E supozitoare uretrale

195. Conform FR X, cele două supozitoare rectale oficinale se conservă în următoarele conditii:

A ferite de lumină si umiditate B la cel mult 25 °C C supozitoarele de glicerină ferite de umiditate D supozitoarele cu metronidazol ferite de umiditate E supozitoarele cu metronidazol ferite de lumină

Metode spectrofotometrice de absorbtie in ultraviolet si vizibil in controlul medicamentelor BIBLIOGRAFIE: 6. Analiza si controlul medicamentelor – Marius Bojita, Liviu Roman, Robert Sandulescu, Radu Oprean – E Intelcredo, Cluj, vol. 1 si 2, 2002

10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, E Medicala, Bucuresti, 1993 INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. Cantitatea de 0,100 g prednison s-a dizolvat în 50 ml alcool absolut (R) şi s-a completat la 100 ml cu acelaşi solvent. 1 ml din această soluţie s-a diluat cu alcool absolut (R) la 50 ml într-un balon cotat şi s-a citit absorbanţa A = 0,620 la lungimea de undă de 240 nm. Ştiind că absorbanţa specifică la 240 nm este 310, puritatea prednisonului este:

A 100%; B 80,234% C 90,11% D 85% E 94,6%

2. Cantitatea de 0,1000 g pulbere de comprimate ( Paracetamol comprimate 500 mg/cp) s-a

agitat cu 50 ml acid sulfuric 0,05M timp de 30 minute,completându-se apoi cu acelaşi solvent la 100 ml in balon cotat. Se filtrează, îndepărtând primii 20 ml de filtrat.1 ml soluţie filtrată se diluează cu acid sulfuric 0,05M la 100 ml într-un balon cotat şi se determină absorbanţa A = 0,3225 la lungimea de undă de 243 nm.Să se calculeze conţinutul în paracetamol pe comprimat ştiind că greutatea medie a unui comprimat este de 0,8000 g şi absorbanţa specifică la 243 nm este 645.

A 500 mg/comprimat; B 450 mg/comprimat C 400 mg/comprimat D 480 mg/comprimat E 520 mg/comprimat

3. Următorii solvenţi se utilizează în spectrofotometria UV-VIS, cu excepţia:

A metanol B cloroform C anhidrida acetică D benzen E acetonă

4. Absorbanta nu este dependenta de urmatorii parametri;

A absorbtivitate B concentratie C grosimea stratului D coeficient molar de extinctie E pH

5. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte despre spectrometria derivata:

A se aplica cand spectrele compusilor din amestec nu sunt suficient de diferentiate B are aplicatii in analiza si controlul medicamentelor, in analiza biochimica si de laborator

clinic C este importanta cand absorbanta este denaturata D este importanta in cazul in care in solutia de analit apare un fenomen de reflexie a luminii E este importanta cand spectrul de ordinul 0 al solutiei de analizat prezinta un decalaj spre

maxim 6. Din punct de vederea al participarii sau neparticiparii electronilor existenti intr-o molecula, la tranzitii electronice, se disting urmatoarele tipuri de electroni, cu o exceptie:

A electroni de tip σ B invelis de electroni inchis, in care electronii sunt implicati in legaturi chimice C electroni de tip n D electroni de tip π E electroni care se gasesc sub forma perechilor de electroni neparticipanti in invelisul exterior

al unor atomi usori 7. Domeniul spectral UV apropiat este cuprins intre:

A 400-600 nm B 185 – 600 nm C 185 – 400 nm D 400 – 1100 nm E 700 – 1100 nm

8. Efectul hipsocromic:

A consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari

B consta in cresterea intensitatii benzilor C consta in aparitia carbocationilor D consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici E se intalneste la caroteni

9. Erorile datorate aparatelor in UV-VIS prezinta urmatoarele cauze, exceptand:

A zgomotul de fond al sursei luminoase B zgomotul de fond al fotomultiplicatorului C procesele de refractie D procesele de difuzie E procesele de reflexie

10. Urmatoarele afirmatii referitoare la coeficientul de corelatie R nu sunt corecte:

A este un parametru fara dimensiuni B leaga variabilele xi (cantitatea de substanta analizata) si yi (inaltimea picului) C erorile ce insotesc variabila y se supun legii de distributie normala alui Gauss D o valoare de +1 si de –1 indica o legatura foarte slaba intre variabilele xi, yi E are formula de calcul

11. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu o exceptie:

A tranzitia σ-σ* este o tranzitie puternica B tranzitia n-σ* este o tranzitie slaba C tranzitia π-π* este o tranzitie slaba D tranzitia n-σ* are o intensitate medie E tranzitia n-π* are o intensitate mica

12. Absorbanţa specifică a hemisuccinatului de hidrocortizonă, la 240 nm, este 435 dl/(g.cm) conform FR. X. O soluţie de hidrocortizonă are absorbanţa A = 0,670, măsurată la 240 nm, într-o cuvă cu grosimea de 2 cm. Ce concentraţie (exprimată în mg/litru) are hidrocortizona în soluţia studiată ?

A 3,20 ; B 4,45 ; C 7,70 ; D 8,05 ; E 10,5

13. Absorbanţa specifică a prednisolonei în soluţie de alcool absolut, măsurată la 240 nm, este 415 dl/(g.cm). Masa moleculară a prednisolonei este 360,4 g/mol. Calculaţi concentraţia prednisolonei într-o soluţie şi exprimaţi rezultatul în mmol/l, dacă absorbanţa măsurată într-o cuvă cu grosimea de strat de 0,5 cm este A = 0,748. Rezultatul este:

A 0,100 ; B 0,200 ; C 0,300 ; D 0,400 ; E 0,500

14. În vederea determinării cantitative a rifampicinei din capsule (cantitate declarată: 150 mg/capsulă) se dizolvă conţinutul unei capsule în metanol, iar după dizolvare se completează soluţia la volumul final de 100 ml. Soluţia obţinută se filtrează. Volumul de 1 ml filtrat se diluează cu soluţie de tampon fosfat (pH 7,4) la volumul final de 100 ml. Soluţia finală prezintă, la lungimea de undă de 475 nm, într-o cuvă cu grosimea de 2 cm, absorbanţa A = 0,426. În ce sens şi cu cât la sută din valoarea declarată se abate conţinutul de rifampicină a unei capsule de la valoarea declarată ?

Absorbanţa specifica a rifampicinei la 475 nm, în tampon fosfat la pH 7,4, este 140 dl/(g.cm). Cantitatea de rifampicina dintr-o capsulă este . . .

A mai mare cu 2,5 % decât cea declarată ; B mai mare cu 1,4 % decât cea declarată ; C mai mică cu 1,5 % decât cea declarată ; D mai mică cu 2,5 % decât cea declarată ; E mai mică cu 3,2 % decât cea declarată.

15. Noţiunea de "punct izosbestic" semnifică . . .

A valoarea de pH la care se egalează concentraţiile de echilibru ale două specii moleculare, ambele implicate într-un echilibru chimic ;

B lungimea de undă la care spectrul de absorbţie al sistemului prezintă un maxim ; C punctul din spectrul de absorbţie al sistemului la care absorbanţele molare sunt egale pentru

două specii care se pot transforma una în cealaltă printr-un proces chimic reversibil ; D valoarea de pH la care concentraţia de echilibru a ionilor pozitivi din sistem este egală cu

concentraţia ionilor negativi ; E valoarea de pH la care gradul de disociere al unei specii moleculare este maxim.

16. Termenul de "efect batocromic" utilizat în spectrofotometrie de absorbţie, se referă la acţiunea unui factor care determină . . .

A deplasarea poziţiei benzii de absorbţie spre lungime de undă mai mare ; B deplasarea poziţiei benzii de absorbţie spre lungime de undă mai mică ; C creşterea intensităţii unei benzi de absorbţie ; D micşorarea intensităţii unei benzi de absorbţie ; E dedublarea unei benzi de absorbţi

17. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

A efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;

B efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici; C efectul hipercromic constă în scăderea intensităţii benzilor; D efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai

mari; E efectul hipercromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai

mari. 18. De care dintre următoarele mărimi absorbanţa unei substanţe în UV-VIS nu depinde direct proporţional?

A grosimea stratului de soluţie; B concentraţia analitului determinat; C absorbanţa molară; D volumul soluţiei; E masa molară a analitului.

19. În spectrometria UV-VIS absorbanţa molară depinde direct proporţional de:

A masa molară a analitilui; B concentraţia analitului; C volumul soluţiei; D grosimea stratului de soluţie; E absorbitivitate

20. În spectrometria UV-VIS transmitanţa este egală cu:

A produsul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente; B raportul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente; C suma dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente; D diferenţa dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente; E media dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente;

21. In spectrometria UV-VIS, atunci când se urmăreşte un proces de transformare a unui compus A în compus B, la punctul izobestic:

A absorbanţa molară a compusului A este dublă faţă de absorbanţa molară a compusului B; B absorbanţa molară a compusului A este egală cu absorbanţa molară a compusului B; C concentraţia molară compusului A este dublă faţă de concentraţia molară compusului B; D concentraţia molară compusului A este egală cu concentraţia molară compusului B; E tot compusul A a fost transformat în compus

22. Modificarea poziţiei sau intensităţii benzilor datorate interacţiunilor analit-solvent se dumeşte:

A efect hisocromic; B efect batocromic; C solvatocromie; D efect hipercromic; E absorbanţă specifică.

23. Pentru a fi determinată prin spectrometrie UV-VIS o substanţă medicamentoasă care absoarbe în acest domeniu trebuie să respecte Legea:

A Kircoff; B acţiunii maselor; C Lambert-Beer; D conservării energiei; E conservării impulsului.

24. Absorbtia luminii in UV si VIS produce:

A Trecerea electronilor de pe un nivel de energie superior pe unul inferior B Trecerea electronilor de pe un nivel de energie inferior pe unul superior C Trecerea moleculei de pe nivele de vibratie superioare pe nivele vibrationale inferioare D Trecerea moleculei de pe nivele de rotatie superioare pe nivele rotationale inferioare E Trecerea electronilor de pe un nivel de energie superior pe unul inferior, precum si trecerea

de pe nivele superioare de vibratie si rotatie pe unele inferioare 25. Alegeti afirmatia corecta:

A Spectrele in vizibil si UV sunt spectre electronice vibratorii-rotatorii B Spectrele in UV sunt spectre de rotatie pura C Spectrele in IR sunt spectre de rotatie pura D Spectrele in IR indepartat sunt spectre electronice E Spectrele in vizibil si UV sunt spectre de rotatie pura

26. Care este valoarea absorbantei specifice A(1%, 1cm) a unei substante medicamentoase (la 240 nm) daca o solutie a acesteia in alcool absolut cu concentratia 1,50 mg% are absorbanta A = 0,645, masurata in cuva de 1 cm?

A 860 B 430 C 215 D 465 E 480

27. In spectrofotometrie epsilon reprezinta?

A Absorbanta molara B Absorbtivitatea C Absorbanta specifica D Densitatea optica E Extinctia

28. Spectrofotometria de absorbtie in VIS se poate aplica:

A Solutiilor incolore B Solutiilor incolore si colorate C Solutiilor colorate pe domeniul de pH in care culoarea este stabila D Oricaror solutii colorate sau incolore a caror concentratie se afla in domeniul in care legea

Lambert - Beer variaza liniar cu aceasta E Solutiilor incolore foarte diluate

29. Tranzitiile (in UV - VIS) ce se produc cel mai usor sunt cele:

A pi - sigma* B sigma - sigma* C n - pi* si pi - pi* D numai n - pi* E numai pi - pi*

30. Cunoscand valoarea absorbantei specifice se poate calcula concentratia in substanta de analizat, conform formulei:

A c = An1 / An2 B c = An2 - An1 C c = A / A(1%,1cm) D c = A(1%,1cm) / A E c = Ap / AE * cE / cP

31. Cum se numeste procesul in care pozitia, intensitatea si chiar forma benzilor de absorbtie ale compusilor sunt influentate de natura solventului ?

A solvoliza B solvatocromie C halocromie D hipsocromie E batocromie

32. Spectrele de absorbtie sufera o deplasare spre lungimi de unda mai mari concomitent cu un:

A efect batocromic B efect hipsocromic C efect hipercromic D efect hipocrom E efect halocromic

33. In spectrele in ultraviolet ale substantelor se reprezinta pe ordonata:

A concentratia B lungimea de unda C absorbanta D timpul E temperatura

34. Referitor la Legea Lambert - Beer sunt corecte afirmatiile:

A este valabila pentru solutii de orice natura B este valabila pentru solutii diluate C este valabila pentru solutii diluate si concentrate D se poate exprima prin ecuatia: I = I° * 10 * ebc E literatura de specialitate prevede expres absenta abaterilor chimice de la lege

35. Selectati enuntul incorect:

A spectrometria derivata se aplica mai ales la analiza amestecurile de substante B picurile spectrelor derivate sunt mai accentuate decat a spectrelor initiale C spectrul initial al unei substante poarta numele de spectru de ordin 1 D obtinerea spectrelor derivate nu este mai dificila decat obtinerea spectrelor in absorbanta E si in cazul spectrometriei derivate este necesara stabilirea unei curbe de etalonare

36. Selectati enuntul incorect referitor la determinarile spectrofotometrice in domeniul ultraviolet si vizibil:

A se bazeaza pe masurarea luminii absorbite atunci cand este respectata legea Bouguer-Lambert-Beer

B cantitatea de lumina absorbita depinde de grosimea stratului absorbant C cantitatea de lumina absorbita este dependenta de structura chimica a substantei D cantitatea de lumina absorbita depinde de concentratia solutiei E cantitatea de lumina absorbita este independenta de lungimea de unda la care se face citirea

37. FRX prevede dozarea griseofulvinei din "Compressi griseofulvini" 125mg/cp printr-o metoda spectrofotometrica UV astfel: se cantareste cu exactitate o cantitate de 0,080g pulbere comprimate intr-un balon cotat de 250ml, si se prelucreaza conform tehnicii de lucru. Se completeaza la cota cu cloroform si se filtreaz 5ml din solutia filtrata se dilueaza cu alcool ( R) la 100ml, intr-un balon cotat. Se determina absorbanta la 291 nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 291nm este 686, ca absorbanta citita Ap=0,686, masa medie a comprimatelor este de M=0,200g si abaterea admisa este de ±5%, se se calculeze concentratia comprimatelor si sa se precizeze daca ele corespund prevederilor FRX.

A 125mg/cp, nu corespunde B 0,031g/cp, nu corespunde C 0,125g/cp, corespunde D 250mg/cp, corespunde E 31,0mg/cp, nu corespunde

38. FRX prevede dozarea acetatului de hidroxiprogesterona din "Compressi hydroxiprogesteroni acetatis" 25mg/cp printr-o metoda spectrofotometrica UV astfel: se cantareste cu exactitate o cantitate de 0,0250g pulbere comprimate intr-un balon cotat de 50ml, si se prelucreaza conform tehnicii de lucru. Se completeaza la cota cu cloroform si se filtreaz 1ml din solutia filtrata se dilueaza cu alcool ( R) la 50ml, intr-un balon cotat. Se determina absorbanta la240 nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 240nm este 450, ca absorbanta citita Ap=0,450, masa medie a comprimatelor este de M=0,030g si abaterea admisa este de ±7,5%, se se calculeze concentratia comprimatelor si sa se precizeze daca ele corespund prevederilor FRX.

A 0,030g/cp, corespunde B 25mg/cp, corespunde C 30mg/cp, nu corespunde D 0,025g/cp, corespunde E 31,2mg/cp, nu corespunde

39. Conform FR X domeniul Vis este cuprins intre: A 185 - 400 nm B 400 - 900 nm C 400 - 800 nm D 700 - 1100 nm E 400 - 1100 nm

40. Domeniul spectral UV apropiat este cuprins intre:

A 400-600 nm B 185 – 600 nm C 185 – 400 nm D 400 – 1100 nm E 700 – 1100 nm

41. Erorile datorate aparatelor in UV-VIS prezinta urmatoarele cauze, exceptand:

A zgomotul de fond al sursei luminoase B zgomotul de fond al fotomultiplicatorului C procesele de refractie D procesele de difuzie E procesele de reflexie

42. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu o exceptie:

A tranzitia σ-σ* este o tranzitie puternica B tranzitia n-σ* este o tranzitie slaba C tranzitia π-π* este o tranzitie slaba D tranzitia n-σ* are o intensitate medie E tranzitia n-π* are o intensitate mica

43. Efectul hipsocromic:

A consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari B consta in cresterea intensitatii benzilor C consta in aparitia carbocationilor D consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici E se intalneste la caroteni

44. Din punct de vederea al participarii sau neparticiparii electronilor existenti intr-o molecula, la tranzitii electronice, se disting urmatoarele tipuri de electroni, cu o exceptie:

A electroni de tip σ B invelis de electroni inchis, in care electronii sunt implicati in legaturi chimice C electroni de tip n D electroni de tip π E electroni care se gasesc sub forma perechilor de electroni neparticipanti in invelisul exterior

al unor atomi usori 45. Urmatoarele afirmatii referitoare la coeficientul de corelatie R nu sunt corecte:

A este un parametru fara dimensiuni B leaga variabilele xi (cantitatea de substanta analizata) si yi (inaltimea picului) C erorile ce insotesc variabila y se supun legii de distributie normala alui Gauss D o valoare de +1 si de –1 indica o legatura foarte slaba intre variabilele xi, yi E are formula de calcul

46. Absorbanta nu este dependenta de urmatorii parametri;

A absorbtivitate B concentratie C grosimea stratului D coeficient molar de extinctie E pH

47. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte despre spectrometria derivata:

A se aplica cand spectrele compusilor din amestec nu sunt suficient de diferentiate B are aplicatii in analiza si controlul medicamentelor, in analiza biochimica si de laborator

clinic C este importanta cand absorbanta este denaturata D este importanta in cazul in care in solutia de analit apare un fenomen de reflexie a luminii E este importanta cand spectrul de ordinul 0 al solutiei de analizat prezinta un decalaj spre

maxim 48. Spectrometria în UV-VIS se aplică în domeniul spectral

A 0 - 180 nm B 180 - 1100 nm C 1100 - 2100nm D 2100 - 3000 nm E 1100 - 1500 nm

49. Legăturile sigma din structura substanţelor organice au o stabilitate

A mare B mica C medie D mijlocie E foarte mare

50. Tranziţia n - π* constă în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegătură n pe un orbital molecular de antilegătură π* şi este o tranziţie de intensitate

A mare B mică C medie D extram de mică E extrem de mare

51. Reacţia în care se formează carbocationi a căror sarcină pozitivă atrage electronii vecini, determinând deplasearea ambelor legături se numeşte

A reacţie de hipsocromism B reacţie de batocromism C reacţie de halocromie D reacţie dublă E reacţie de monocromism

52. Legea lui Lambert - Beer este valabiă numai

A pentru soluţii concentrate B pentru soluţii diluate C pentru soluţii de concentraţie medie D numai pentru soluţii colorate E numai pentru soluţii incolore

53. Care din următorii cromofori sunt specifici pentru oxime A -NH2 B -NOH C -ONO D -N=O E -ONO2

54. Deplasarea maximului de absorbţie la lungimi de undă mai mici (energii de excitaţie mai mari) poartă denumirea de:

A efect batocrom B deplasare hipsocromă C efect hipercrom D efect hipocrom E solvatocromie

55. Simbolul A (1%,1cm) semnifică în spectrofotometria UV-VIS:

A absorbanţa B absorbtivitatea C absorbanţa molară D absorbanţa specifică E transmitanţa

56. La impactul unei radiaţii cu o moleculă, se produce modificarea energiei totale a acesteia datorită modificării:

A numai a energiei de rotaţie B numai a energiei de vibraţie C numai a energiei electronice D numai a energiei de rotaţie şi vibraţie E energiei de rotaţie, vibraţie, electronice

57. Tranziţiile de tip π-π* sunt caracteristice:

A sistemelor nesaturate care conţin un heteroatom cu dublet de electroni neparticipanţi B compuşilor anorganici care implică electronii din orbitalii moleculari d C sistemelor nesaturate care conţin o dublă legătură etilenică izolată D cicloalcanilor E halogenilor

58. O soluţie a unei substanţe medicamentoase X ce conţine 0,1200g/l de substanţă activă are absorbanţa 0,126 la 257 nm în cuva de 1 cm. Absorbanţa specifică A (1%,1cm) va fi:

A 1,05 B 10,5 C 100,5 D 0,95 E 9,5

59. Concentraţia în µg/ml a unei soluţii de triptofan (M=204,2) în acid clorhidric 0,1M, a carei absorbanţă la λmax=277 nm este 0,613 în cuva de 4 cm iar absobanţa molară ε la 277 nm este 5432 l/cm·mol va fi:

A 576 µg/ml B 5,76 µg/ml C 5760 µg/ml D 288 µg/ml

E 2,88 µg/ml 60. Care dintre următoarele substante ajutătoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale, au rolul de antioxidanti ?

A Miristatul de propilenglicol B Acidul sorbic, nipaesterii C Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil D Hialuronidaza E Uleiul de ricin

61. Care dintre următoarele substante ajutătoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale au rolul de sechestranti ?

A Propilenglicolul B Acidul ascorbic, EDTA C Tweenurile si spanurile D Polietilenglicolii E Sărurile acizilor biliari

62. Dintre bazele de supozitoare vaginale, sunt hidrosolubile următoarele:

A Massa Wecobee B Massa Suppocire C Massa Valsup D Massa tripla E Massa Valmen

63. La prepararea supozitoarelor vaginale, masa gelatinoasă folosită ca bază are următoarea formulă:

A gelatină 10 g, glicerină 2 g, apă distilată 6 g B gelatină 2 g, glicerină 5 g, apă distilată 10 g C gelatină 2 g, glicerină 10 g, apă distilată 4 g D gelatină 5 g, glicerină 5 g, apă distilată 10 g E gelatină 2 g, glicerină 10 g, apă distilată 5 g

64. După FR X supozitoarele vaginale preparate din baze liposolubile trebuie să se topească în cel mult:

A 45 de minute B 25 de minute C 60 de minute D 30 de minute E 5 minute

65. După FR X supozitoarele vaginale preparate din baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în cel mult:

A 2 ore B 45 de minute C 1 oră D 5 minute E 30 de minute

66. Care dintre următoarele substante ajutătoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale au rolul de conservanti antimicrobieni ?

A Arlacelul 186

B Alcoolul cetilic 5 % C Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil D Tween-ul 80 E Acidul sorbic, nipaesterii

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 67. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la determinările spectrofotometrice UV-VIS sunt corecte?

A concentraţiile soluţiilor se aleg astfel încât valorile absorbanţelor să fie cuprinse între 0.30 şi 0.70

B pentru determinările spectrofotometrice se folosec minimum patru cuve identice C abaterea admisă faţă de lungimea de undă prevăzută în monografia respectivă este de ±6 nm D dacă nu se prevede lichidul de compensare, determinarea se efectuează folosind ca lichid de

compensare solventul de la prepararea soluţiei-probă E determinările se efectuează la 30 ±10 °C

68. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase prezintă maxime de absorbţie în domeniul spectral VIS?

A ciancobalamina B furosemid C riboflavină D etinilestradiol E rifampicina

69. Care dintre următoarele substanţe se dozează prin metoda spectrofotometrică în UV?

A vitamina D3 B prednisonul C apa distilată D ciancobalamina E acidul clorhidric

70. Determinarea cantitativă a unei substanţe medicamentoase prin metoda spectrofotometrică UV-VIS se poate realiza utilizând:

A absorbanţa molară B un etalon al aceleaşi substanţe cu o concentraţie cunoscută Ce C indicele de refracţie D curbă de calibrare E absorbanţa specifică

71. Determinarea cantitativă prin metoda spectrofotometrică se poate realiza:

A folosind indicele de refracţie B folosind absorbanţa specifică C folosind unghiul de rotaţie al planului luminii polarizate D utilizând o curbă de calibrare E folosind un etalon de concentraţie cunoscută

72. Înregistrarea unui spectru UV-VIS se poate face:

A prin reprezentarea grafică a absorbanţei în funcţie de lungimea de undă B prin reprezentarea grafică a transmitanţei în funcţie de lungimea de undă C prin reprezentarea grafică a absorbanţei molare în funcţie de concentraţie D prin reprezentarea grafică a concentraţiei în funcţie de lungimea de undă E prin reprezentarea grafică a absorbanţei în funcţie de concentraţie

73. Lungimea de undă se poate exprima în:

A centimetri (cm) B angstromi (Å) C cm-1 D nanometri (nm) E micrometri (mm)

74. Solvenţii utilizaţi la pregătirea probelor pentru citirea în UV-VIS trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:

A să interacţioneze cu substanţa de analizat B să nu absoarbă în aceeaşi regiune spectrală cu substanţa de analizat C să nu interacţioneze cu substanţa de analizat D să aibă maximul de absorbţie la aceeaşi lungime de undă cu substanţa de analizat E pot fi utilizaţi orice solvenţi

75. Spectrofotometrul de absorbţie în ultraviolet şi vizibil are următoarele componente:

A sursa de radiaţii B coloana cromatografică C detectorul D amplificator E înregistrator

76. Tranziţiile electronice care au loc în urma absorbţiei luminii în UV-VIS se caracterizează prin:

A lungimea de undă B absorbanţă C absorbanţa molară D transmitanţă E numărul de undă

77. Un spectru UV-VIS poate furniza informaţii despre:

A identitatea unei substanţe medicamentoase B puritatea unei substanţe medicamentoase C punctul de topire al unei substanţe medicamentoase D punctul de solidificare al unei substanţe medicamentoase E cantitatea de substanţă activă

78. Următoarele substanţe medicamentoase pot fi dozate în UV,cu excepţia:

A simvastatina B permanganat de potasiu C tiamfenicol D tenoxicam E clozapina

79. Inregistrarea spectrelor in UV-VIS se face prin reprezentarea grafica pe:

A abscisa – lungimea de unda, ordonata – absorbanta B abscisa – absorbanta, ordonata - lungimea de unda C abscisa – transmitanta, ordonata - lungimea de unda D abscisa – lungimea de unda, ordonata - transmitanta E abscisa – numarul de unda, ordonata – absorbanta

80. Legea Lambert-Beer:

A este legea fundamentala a absorbtiei B este valabila numai pentru solutii concentrate C stabileste relatia dintre lumina absorbita, structura si concentratia in substanta de analizat a

solutiei si grosimea stratului absorbant D este valabila numai pentru solutii diluate E include temperatura mediului

81. Pentru determinarea pKa al unui acid slab, se inregistreaza spectrele solutiei la:

A pH = 2, cand predomina forma moleculara pura, acidul nefiind ionizat B pH = 2, cand predomina forma ionizata pura, acidul fiind ionizat C pH = 8, cand predomina forma moleculara pura, acidul fiind ionizat D pH = 8, cand predomina forma ionizat pura, acidul fiind ionizat E pH = 5.5 cand exista un echilibru intre cele 2 forme

82. Spectrele derivate din spectrometria de absorbtie prezinta urmatoarele caracteristici:

A ofera o rezolutie mai buna decat spectrul initial B rezolutia creste odata cu ordinul derivatei C rezolutia scade odata cu cresterea ordinului derivatei D amplitudinea picurilor derivate creste cu ordinul derivatei E cresterea rezolutiei nu este limitata

83. Sursa de radiatii in VIS:

A este o lampa cu fir de wolfram B este o lampa de hidrogen C este o lampa cu deuteriu D furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 160 – 380 nm E furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 320-2500 nm

84. Tranzitia n-π*: consta in saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegatura n pe un orbital molecular de

A antilegatura π*: B este o tranzitie de intensitate mare C se intalneste la sisteme nesaturate, cu o dubla legatura etilenica D este o tranzitie de intensitate mica E apare in UV indepartat (sub 200 nm)

85. Tranzitiile de tip d-d*:

A sunt specifice compusilor anorganici care implica electronii din orbitalii moleculari d B sunt insotiti de o absorbtivitate mica C se produc in domeniul UV D sunt specifice compusilor organici care implica electronii din orbitalii moleculari d E se produc in domeniul VIS

86. Care din substanţele active farmaceutice pot produce benzi de absorbţie de tipul pi – pi* ?

A fenilbutazon ; B mentol ; C metenamină ; D nifedipin ; E sorbitol.

87. Care din tipurile de tranziţii electronice se pot realiza în molecula urotropinei ?

A tranziţii de tipul sigma – sigma* ;

B tranziţii de tipul sigma – pi* ; C tranziţii de tipul n – sigma* ; D tranziţii de tipul pi – pi* ; E tranziţii de tipul n – pi* ;

88. Care din următoarele grupări funcţionale pot determina tranziţii electronice de tipul pi – pi* ?

A gruparea terţ-butil ( -C(CH3)3 ) ; B gruparea izopropil ( -CH(CH3)2 ); C gruparea nitril ( -CN ) ; D gruparea carboxilică ( -COOH ) ; E gruparea carbonilică ( >C=O ).

89. Care dintre tipurile de tranziţii, capabile să determine apariţia benzilor de absorbţie în spectrofotometria în ultraviolet şi vizibil, prezintă importanţă analitică in controlul medicamentelor ?

A tranziţiile de tipul sigma – sigma* ; B tranziţiile de tipul sigma – pi* ; C tranziţiile de tipul pi – sigma* ; D tranziţiile de tipul pi – pi* ; E tranziţiile de tipul n – pi*

90. Care dintre următoarele substanţe poate fi determinată cantitativ in solutie, direct prin metoda spectrofotometrică în domeniul vizibil (400 – 800 nm) ?

A papaverina ; B vitamina B12 ; C hidrocortizona ; D rifampicina ; E fenobarbital

91. Termenul de "solvatocromie", utilizat în spectrofotometrie analitică, poate însemna . . .

A îmbunătăţirea rezolutiei unei metode analitice spectrofotometrice prin prelucrarea matematică adecvată a datelor de măsurare a absorbanţei ;

B modificarea batocromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent; C modificarea hipsocromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent ; D modificarea hipercromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent; E modificarea poziţiei în spectru a unei benzi în funcţie de concentraţia speciei chimice

răspunzătoare de absorbţie optică. 92. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

A efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;

B efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici;

C efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;

D efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici; E efectul hipercromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai

mari. 93. Care dintre următoarele lungimi de undă aparţin domeniului spectrat UV?

A 200 nm; B 340 nm;

C 450 nm; D 650 nm; E 1000 nm.

94. Care dintre următoarele lungimi de undă aparţin domeniului vizibil?

A 200 nm; B 300 nm; C 500 nm; D 600 nm; E 650 nm;

95. De care dintre următoarele mărimi absorbanţa unei substanţe în UV-VIS depinde direct proporţional?

A absorbtivitatea; B concentraţia molară a analitului; C volumul soluţiei; D densitatea soluţiei; E masa molară a analitului.

96. Din punct de vedere al participării sau neparticipării electronilor existenţi într-o moleculă, la tranzacţii electronice se disting următoarele tipuri de electroni:

A înveliş electronic închis; B electroni sigma; C electroni p; D electroni pi; E electroni n.

97. În spectrometria UV-VIS cauzele erorilor datorate aparaturii pot fi:

A preparării defectuoase a soluţiilor; B manevrelor greşite din timpul analizei; C zgomotului de fond al sursei luminoase; D zgomotului de fond al multiplicatorului; E procelor de reflexie şi difuziune apărute pe parcursul optic al spectrometrului.

98. Orice spectrofotometru UV-VIS are în constituţie următoarele părţi mai importante:

A sursa de radiaţii; B coloana de separare; C sistem dispersiv combinat cu monocromator; D agitator magnetic; E detector.

99. Tranziţiile electronice sunt legate de următoarele forme de energie:

A energie de vibraţie; B energie de rotaţie; C energie calorică; D energie electrică; E energie magnetică.

100. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la spectrometria derivata:

A In spectrometria derivata sunt importante lungimea de unda si ordinul derivatei la care se calculeaza derivata

B Spectrele derivate prezinta o rezolutie mai buna decat spectrele initiale

C Spectrele derivate prezinta o rezolutie mai slaba decat spectrele initiale D In practica analitica se utilizeaza cel mai frecvent spectrele derivate de ordinul 3 E In practica analitica se utilizeaza cel mai frecvent spectrele derivate de ordinul 1 si 2

101. Alegeti afirmatiile corecte:

A Toate modificarile ce duc la deplasarea benzii de absorbtie catre lungimi de unda mai mari se vor numi efect batocrom

B In cazul in care trecerea moleculei din stare fundamentala in stare excitata se face cu absorbtie mai mare de energie determinand o deplasare a benzii de absorbtie spre lungimi de unda mai mici, efectul se numeste hipsocrom

C Deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici se numeste efect batocrom D Deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari se numeste efect hipsocrom E Efectul produs de o modificare structurala ce are ca rezultat intensificarea culorii se numeste

efect hipercrom 102. Care afirmatie este corecta?

A Tranzitiile care au loc cu o energie mare prezinta absorbtii maxime in domeniul lungimilor de unda mici

B Tranzitiile care au loc cu energie mica prezinta absorbtii maxime in domeniul lungimilor de unda mici

C Tranzitiile care au loc cu energie mica prezinta absorbtii maxime in domeniul lungimilor de unda mari

D Maximul de absorbtie este lungimea de unda la care absorbtia este minima iar transmitanta maxima

E Maximul de absorbtie este lungimea de unda la care absorbanta este maxima si transmitanta minima

103. Care din afirmatiile cu privire la legea Lambert - Beer sunt corecte:

A Legea este valabila pentru solutii cu concentratii mai mari de 0,01 M B Legea este valabila pentru solutii cu concentratii mai mici de 0,01 M C Legea se respecta numai daca se lucreaza cu radiatii policromatice D Legea se respecta numai daca se lucreaza cu radiatii monocromatice E Literatura de specialitate prevede si abateri chimice de la legea Lambert - Beer

104. Ce modificari se pot produce la absorbtia energiei luminoase din UV-VIS de catre un compus organic?

A Tranzitii electronice sigma - sigma* B Tranzitii electronice sigma - pi C Tranzitii electronice pi - pi* D Tranzitii electronice n - sigma* E Tranzitii electronice n - pi*

105. Ce reprezinta lambda max a unei substante:

A Pozitia maximului de absorbtie B Lungimea de unda a radiatiei ce produce o tranzitie electronica C Lungimea de unda corespunzatoare energiei starii fundamentale a moleculelor substantei D Lungimea de unda corespunzatoare radiatiei ce produce trecerea dintr-o stare electronica

inferioara in una superioara E Lungimea de unda corespunzatoare radiatiei ce produce trecerea dintr-o stare de rotatie

superioara in una inferioara 106. FRX prevede in cazul determinarilor spectrofotometrice in UV-VIS:

A Efectuarea determinarilor la temperatura de 20 ± 0,5 °C in cuve de 1 cm, daca nu se prevede altfel

B Concentratiile solutiilor sunt specificate in monografia respectiva C Scala absorbantelor se verifica si se etaloneaza cu o solutie de permanganat de potasiu (s.r.) D Natura solventului nu influenteaza determinarile E pH-ul nu influenteaza determinarile spectrofotometrice in sisteme acido-bazice

107. In cazul determinarilor spectrofotometrice in UV-VIS, monografiile din FRX prevad:

A Lungimea de unda la care se face determinarea B Concentratia solutiilor C Natura solventului D Conditiile de pH cand e necesar E Absorbtivitatea molara

108. La ce se refera expresia A = log (Io/I)?

A La absorbanta B Este o masura calitativa a efectului produs la trecerea fasciculului luminos printr-o substanta C O masura cantitativa a scaderii intensitatii radiatiei luminoase ce trece printr-o substanta

datorita reflexiei, difuziei si absorbtiei radiatiei D O masura cantitativa a scaderii intensitatii radiatiei la trecerea printr-o substanta datorita

fenomenului de absorbtie a radiatiei E O marime ce creste direct proportional cu concentratia

109. Spectroscopia in UV se poate aplica la:

A Analiza structurala bazata pe recunoasterea unor grupari cromofore B Studiul unor procese chimice in solutie C Determinarea valorii pKa D Dozarea metalelor alcaline si alcalino-pamantoase din forme farmaceutice E Identificarea formelor polimorfe

110. Inregistrarea spectrelor in UV - VIS:

A este o problema de mare importanta in determinarea substantelor medicamentoase B nu are nici o relevanta in determinarea substantelor medicamentoase C este foarte importanta pentru dozarea substantelor medicamentoase D se poate face prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de lungimea de unda E se poate face prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de derivata transmitantei

111. Inregistrarea spectrelor in UV - VIS:

A se face in solutiile analitilor in apa pura pentru analiza indiferent de substanta B alegerea solventului pentru solutia substantei de analizat nu este de o importanta

covarsitoare C alegerea solventului este dificila deoarece solventul nu trebuie sa absoarba semnificativ D apa absoarbe la 200 nm E apa absoarbe la 700 nm deoarece este un solvent special

112. O aplicatie importanta a spectrofotometriei UV este cea care se refera la tetraciclina:

A tetraciclina in solutie acida sufera o reactie reversibila de epimerizare la epitetraciclina B tetraciclina in solutie acida sufera o reactie ireversibila de epimerizare la epitetraciclina C tetraciclina in solutie bazica sufera o reactie ireversibila de epimerizare la epitetraciclina D determinarea raportului tetraciclina / epitetraciclina se poate face prin spectrofotometrie UV E intre spectrele UV ale tetraciclinei si epitetraciclinei nu sunt deosebiri importante si e nevoie

de teste suplimentare

113. Spectrofotometria in UV - VIS se aplica in domeniul spectral:

A 185 - 400 nm B 0,75 - 2,5 micrometri C 400 - 700 nm D 2,5 - 5,0 microni E 700 - 1100 nm

114. Care sunt afirmatiile corecte:

A efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari

B efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari C efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai

mici D efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici E efectul hipercromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai

mari 115. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:

A in practica analitica, domeniul spectral UV utilizat este domeniul UV - apropiat, cuprins intre 200 si 380 nm

B in practica analitica domeniul spectral VIS utilizat este cuprins intre 380 si 780 nm C spectrofotometria UV - VIS este utilizata mai ales pentru identificare D in practica analitica domeniul spectral UV - VIS este cuprins intre 700 si 1100 nm E spectrofotometrele ofera spectrele electronice ale substantelor analizate

116. La baza tranzitiilor electronice (in spectrofotometria UV-VIS) stau gruparile cromofore

A -COOH pentru amino B -NO2 pentru nitro C -NH2 pentru amino D -NOH pentru oxima E -NO pentru oxima

117. Sunt adevarate afirmatiile:

A efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici

B efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari

C efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici D efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari E efectul hipercromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai

mari 118. Pentru determinarile cantitative in spectrofotometria UV - VIS:

A este recomandabil sa se stabileasca o curba de calibrare B se verifica prin metoda celor mai mici patrate C se verifica prin metoda celor mai mari patrate D se verifica prin metoda regresiei liniare simple E se verifica prin metoda regresiei neliniare simple

119. Domeniul spectral UV-VIS este alcatuit din:

A vizibil apropiat cuprins intre 300-400nm

B ultraviolet apropiat, cuprins intre 185-400nm C ultraviolet foarte apropiat, cuprins intre 100 -185nm D vizibil, cuprins intre 400-700 E ultraviolet indepartat cuprins intre 800-1100nm

120. Selectati enunturile corecte:

A efectul hipsocromic consta in cresterea intensitatii benzilor de absorbtie B regula Woodward-Feiser stabileste o corelatie intre strucutura chimica si pozitia benzilor de

absorbtie C efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari D regula Woodward-Feiser nu poate fi aplicata in cazul steroizilor E reactia de halocromie consta in aparitia carbocationilor, a caror sarcina pozitiva atrage

electronii vecini 121. Selectati enunturile corecte:

A legea Lambert-Beer este valabila numai pentru solutii cu concentratii mai mari de 0,01M B la aceste concentratii de 0,01M solutiile au in general o forta ionica scazuta C in cazul in care analitii pot interactiona cu solventii exista abateri de la legea Lambert-Beer D pentru a se respecta legea Lambert-Beer se lucreaza numai cu radiatii monocromatice E uzual se utilizeaza surse de radiatii policromatice, din care se selecteaza o radiatie

aproximativ monocromatica 122. Selectati enunturile corecte referitoare la solventii potriviti pentru realizarea spectrelor UV- VIS:

A pentru determinarile spectrofotometrice in UV solventul este intotdeauna apa B daca substatele de analizat sunt insolubile in apa, nu se pot analiza in UV-VIS C solventul nu trebuie sa absoarba semnificativ in regiunea spectrala aleasa D interactiunile dintre analiti si solventi poarta numele de solvatocromia E fenomenul de solvatocromie nu produce modificari in spectrul UV al unei substante

123. Selectati enunturile corecte referitoare la determinarea valorii pKa a unei substante prin masuratori spectrofotometrice:

A pentru determinari cat mai precise se alege intotdeauna lungimea de unda de 220nm B se inregistreaza spectrele solutiei la un pH la care predomina forma moleculara pura,

neionizata C se inregistreaza spectrele solutiei la un pH la care predomina forma ionizata D se inregistreaza spectrele solutiei la un pH intermediar, pentru care exista un echilibru intre

cele doua forme E valoarea pKa este o caracteristica a substantelor neionizabile

124. Selectati enunturile corecte referitoare la spectrometria derivata:

A punctelor de inflexiune din spectrul de ordinul zero le corespund pe curba derivata maxime si minime

B spectrele derivate au o rezolutie net inferioara spectrelor in absobanta C este un procedeu potivit de amplificare si precizare a particularitatilor spectrelor D spectrele sunt cu atat mai simple cu cat creste ordinul derivatei E cele mai utilizate in practica analitica sunt derivatele cu ordin mai mare de patru

125. Spectrele derivate prezinta urmatoarele avantaje:

A ofera o rezolutie mai buna decat spectrul initial B ofera o aceeasi rezolutie ca si spectrul initial C ofera o rezolutie mai slaba decat spectrul initial

D amplitudinea picurilor derivate scade cu ordinul derivatei E amplitudinea picurilor derivate creste cu ordinul derivatei

126. Selectati marimile caracteristice spectrofotometriei in ultraviolet si vizibil:

A absorbanta specifica B numarul de unda C absorbanta D absorbtivitatea E coeficientul molar de extinctie

127. Selectati enunturile corecte referitoare la absorbanta specifica:

A pentru o substanta data are aceeasi valoare independent de lungimea de unda B reprezinta absorbanta unui strat cu grosimea de 1cm si concentratia de 1g% C este o constanta caracteristica fiecarei substante la o anumita lungime de unda D reprezinta absorbanta unei solutii cu o concentratie de 10% citita in cuva de 1cm E reprezinta absorbanta unei solutii cu o concentratie de 1mol/litru citita in cuva de 1cm

128. Selectati enunturile corecte referitoare la spectrofotometria UV-VIS:

A absorbanta se noteaza cu (A) si se mai numeste si densitate optica B coeficientul molar de extinctie se mai numeste si absorbtivitate si se noteaza cu (a) C absorbanta specifica se noteaza cu (A1cm 1%) D cunoscand absorbanta specifica se poate calcula concentratia procentuala in substanta de

analizat E absorbanta specifica mai poarta numele de transmisie

129. Selectati enunturile corecte referitoare la absorbtivitatea molara:

A este o masura a absorbtiei luminii la o anumita lungime de unda pentru o substanta data B grasimea stratului de solutie a substantei de analizat este de 1m C concentratia solutiei este de 1mol/litru D valoarea absorbtivitatii molare nu variaza odata cu lungimea de unda E poarta si numele de coeficient molar de exctinctie

130. Selectati enuntul incorect referitor la spectrofotometria UV-VIS:

A stabilirea puritatii unei substante se poate face pe baza raportului absorbantelor la doua lungimi de unda

B stabilirea puritatii unei substante se poate face pe baza mediei aritmetice a absorbantelor la doua lungimi de unda

C spectrele se obtin prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de lungimea de unda D spectrele se obtin prin reprezentarea grafica a transmitantei in functie de lungimea de unda E stabilirea puritatii unei substante se poate face pe baza diferentei absorbantelor la doua

lungimi de unda 131. Spectrofotometrul de absorbtie in ultraviolet si vizibil are:

A o sursa de radiatii cu filament de wolfram pentru domeniul vizibil B o sursa de radiatii cu lampa de hidrogen pentru domeniul vizibil C monocromator si cuve din sticla pentru domeniul ultraviolet D o sursa de radiatii cu lampa de deuteriu pentru domeniul ultraviolet E detector, amplificator si inregistrator

132. Selectati enunturile corecte referitoare la determinarile spectrofotometrice:

A concentratiile solutiilor se aleg astfel incat absorbantele sa fie cuprinse intre 0.3 - 0.7 B abaterea admisa de FR X pentru lungimea de unda este de ±5nm

C determinarile se efectueaza la temperatura de 20±0.5°C, daca nu se prevede altfel D se utilizeaza doua cuve identice E daca in monografia substantei nu este prevazut lichidul de compensare, acesta este

intotdeauna apa distilata 133. Selectati enunturile corecte referitoare la etalonarea spectrofotometrului UV-VIS:

A scara absorbantelor se etaloneaza folosind o solutie de dicromat de potasiu (s.r.) B scara absorbantelor se etaloneaza folosind o solutie de cromat de potasiu (s.r.) C scara absorbantelor se etaloneaza folosind o solutie de permanganat de potasiu (s.r.) D solutia de etalonare este preparata in apa distilata E solutia de etalonare este preparata in acid sulfuric 0.005mol/l

134. In cazul in care o substanta poate fi determinata prin spectrofotometrie UV-VIS, in monografia respectiva din FRX sunt prevazute:

A denumirea comerciala a spectrofotometrului cu care trebuie efectuata determinarea B materialul din care sunt confectionate cuvele cu care se efectueaza determinarea C concentratia solutiilor D daca este necesar, conditiile de pH in care se efectueaza determinarile E natura solventului

135. Selectati enunturile incorecte referitoare la absorbanta unei solutii:

A este logaritmul zecimal al transmitantei T B este logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii incidente si intensitatea

luminii transmise C este invers proportionala cu concentratia in substanta de analizat D este proportionala cu grosimea stratului absorbant E se mai numeste si exctinctie specifica

136. Selectati enunturile corecte referitoare la spectrofotometria UV-VIS:

A transmitanta este raportul dintre intensitatea luminii incidente si intensitatea luminii transmise

B absorbtivitatea se noteaza (a) C absorbtivitatea este raportul dintre absobanta solutiei de analizat si produsul dintre

concentratia substantei de analizat si grosimea stratului absorbant D in cazul calculului absorbtivitatii, concentratia solutiei se exprima in mol/litru E in cazul calculului absorbtivitatii, grosimea stratului absorbant se exprima in cm

137. FRX prevede dozarea bromhexinului din "Compressi bromhexini hydrochloridi" 8mg/cp printr-o metoda spectrofotometrica UV astfel: se cantareste cu exactitate o cantitate de 0,029g pulbere comprimate intr-un balon cotat de 100ml, si se prelucreaza conform tehnicii de lucru. Se completeaza la cota cu HCl 0,1mol/litru si se omogenizeaz Se filtreaza indepartand 20ml din filtrat si se determina absorbanta la 317nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 317nm este 86, ca absorbanta citita Ap=0,4988, masa medie a comprimatelor este de M=0,038g si abaterea admisa este de ±10%, se se calculeze concentratia comprimatelor si sa se precizeze daca ele corespund prevederilor FRX.

A 168,2mg/cp B corespunde C nu corespunde D 7,6mg/cp E 190mg/cp

138. FRX prevede dozarea etamsilatului din "Iniectabile Etamsylati" 130mg/ml printr-o metoda

spectrofotometrica UV astfel: se masoara cu exactitate 5ml solutie injectabila si se dilueaza cu apa proaspat fiarta si racita intr-un balon cotat de 250ml. Se aduce la cota cu acelasi solvent, se omogenizeaza si 5ml din solutie se dilueaza cu acelasi solvent la 500ml. Se determina absorbanta solutiei la 301nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 301nm este 148,8, ca absorbanta citita Ap=0,3720 abaterea admisa este de ±5%, se se calculeze concentratia solutiei injectabile analizate si sa se precizeze daca ea corespunde prevederilor FRX.

A nu corespunde B 125mg/ml C 130mg/ml D corespunde E 128,5mg/ml

139. Conform FR X, spectrul in ultraviolet al solutiei de la dozarea etamsilatului din "Iniectabile Etamsylati" prezinta doua maxime la 221nm si 301nm. Absorbantele citite la 221nm si 301nm, au fost Ap=0,740, respectiv Ap=0,500. Sa se precizeze daca solutia injectabila corespunde din punct de vedere al puritatii stiind ca raportul absorbantelor determinate la 221nm si 301nm trebuie sa fie cuprins intre 1,44 si 1,50.

A nu corespunde B 0,675 C 1,480 D 0,240 E corespunde

140. Tranzitia n - sigma de antilegatura

A consta in saltul unui electron dintr-un dublet n al atomilor O, N, S, X pe un nivel sigma de antilegatura

B se produce la limita regiunii UV indepartat C are o intensitate mica D se intalneste in sisteme nesaturate E are o intensitate medie

141. Efectul hipercromic:

A consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici B consta in cresterea intensitatii benzilor C se intalneste la beta-caroten, forma trans D se intalneste la beta caroten, forma cis E consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari

142. Legea Lamber-Beer este valabila numai pentru solutii diluate deoarece:

A la concentratii mai mari de 0.01 solutiile au o forta ionica ridicata B la concentratii mai mari de 0.01 solutiile au o forta ionica scazuta C la concentratii mai mici de 0.01 solutiile au o forta ionica ridicata D interactiunile electrostatice dintre componentii solutiei sunt mai intense E interactiunile electrostatice dintre componentii solutiei sunt mai slabe

143. In spectrometria derivata, spectrul derivat de ordinul 3 prezinta urmatoarele caracteristici:

A prezinta 2 maxime, unul mai mic, al doilea mai mare B prezinta 2 minime, din care una mai importanta C prezinta 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate D tine seama de maximele si minimele spectrului derivatei de ordin imediat inferior E picul cel mai important este situat la aceeasi lungime ca si maximul picului de ordinul zero

144. Tranzitia n-π*: A consta in saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegatura n pe un orbital

molecular de antilegatura π*: B este o tranzitie de intensitate mare C se intalneste la sisteme nesaturate, cu o dubla legatura etilenica D este o tranzitie de intensitate mica E apare in UV indepartat (sub 200 nm)

145. Inregistrarea spectrelor in UV-VIS se face prin reprezentarea grafica pe:

A abscisa – lungimea de unda, ordonata – absorbanta B abscisa – absorbanta, ordonata - lungimea de unda C abscisa – transmitanta, ordonata - lungimea de unda D abscisa – lungimea de unda, ordonata - transmitanta E abscisa – numarul de unda, ordonata – absorbanta

146. Pentru determinarea pKa al unui acid slab, se inregistreaza spectrele solutiei la:

A pH = 2, cand predomina forma moleculara pura, acidul nefiind ionizat B pH = 2, cand predomina forma ionizata pura, acidul fiind ionizat C pH = 8, cand predomina forma moleculara pura, acidul fiind ionizat D pH = 8, cand predomina forma ionizat pura, acidul fiind ionizat E pH = 5.5 cand exista un echilibru intre cele 2 forme

147. Spectrele derivate din spectrometria de absorbtie prezinta urmatoarele caracteristici:

A ofera o rezolutie mai buna decat spectrul initial B rezolutia creste odata cu ordinul derivatei C rezolutia scade odata cu cresterea ordinului derivatei D amplitudinea picurilor derivate creste cu ordinul derivatei E cresterea rezolutiei nu este limitata

148. Sursa de radiatii in VIS:

A este o lampa cu fir de wolfram B este o lampa de hidrogen C este o lampa cu deuteriu D furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 160 – 380 nm E furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 320-2500 nm

149. Tranzitiile de tip d-d*:

A sunt specifice compusilor anorganici care implica electronii din orbitalii moleculari d B sunt insotiti de o absorbtivitate mica C se produc in domeniul UV D sunt specifice compusilor organici care implica electronii din orbitalii moleculari d E se produc in domeniul VIS

150. Legea Lambert-Beer:

A este legea fundamentala a absorbtiei B este valabila numai pentru solutii concentrate C stabileste relatia dintre lumina absorbita, structura si concentratia in substanta de analizat a

solutiei si grosimea stratului absorbant D este valabila numai pentru solutii diluate E include temperatura mediului

151. Absorbţia specifică, termen des întâlnit în controlul medicamentului se defineşte ca

A absorbanţa unui strat desoluţie cu grosimea de 1 mm care conţine 1 mg de substanţă la 100 ml soluţie

B absorbanţa unui strat desoluţie cu grosimea de 1 cm care conţine 1 mg de substanţă la 100 ml soluţie

C absorbanţa unui ml de soluţie D absorbanţa unui gram substanţă / ml E absorbanţa unei soluţii 1‰

152. În spectrofotometria UV-VIS pentru determinări cantitative trebuie să se ţină seama de curba de calibrare a cărei liniaritate se verifică prin

A metoda celor mai mici pătrate B metoda regresiei liniare simple C metoda curbei Gauss D metoda standardului intern E metoda normării ariilor

153. În cazul unui amestec de tetraciclină şi epitetraciclină al cărui spectru în UV este cunoscut, pe baza acestuia se pot calcula

A concentraţia molară a tetraciclinei B concentraţia procentuală a tetraciclinei C concentraţia molară a epitetraciclinei D concentraţia procentuală a epitetraciclinei E concentraţia procentuală în amestec

154. Înregistrarea spectrlor UV-VIS se poate reliza prin reprezentarea grafică a

A absorbanţei în funcţie de lungimea de undă B transmitanţei în funcţie de lungimea de undă C intensităţii radiaţiei incidente în funcţie de timp D intensităţii radiaţiei absorbite în funcţie de grosimea stratului absorbit E concentraţiei

155. Care din solvenţii următori se utilizează în spectrofotometria UV-VIS

A glicerină B dioxan C acetonitril D metanol E eter

156. Din punct de vedere al participării sau neparticipării electronilio existenţi într-o moleculă, la tranziţii electronice se disting următoarele tipuri de electroni

A înveliş de electroni închis B electroni de tip δ C electroni de tip n D electroni de tip π E electroni de tip π*

157. În legea lui Lambert - Beer, є reprezintă

A absorbanţa molară B є=a*M C o mărime independentă de concentraţie D o mărime dependentă de concentraţie E o mărime numită absorbtivitate

158. Cauzele cele mai importante ale erorilor datorate aparatelor în spectrofotometria UV-VIS sunt

A zgomotul de fond al sursei luminoase B zgomotul de fond al fotomultiplicatorului C procesele de reflexie şi difuziune D procesele de absorbţie E procesele de repartiţie

159. Care dintre substanţele enumerate mai jos pot fi utilizate ca solvenţi în spectrofotometria UV-VIS:

A apă B hidroxid de sodiu C metanol D dioxan E benzen

160. Legea Lambert-Beer, legea fundamentală a absorbţiei se verifică numai atunci când:

A radiaţia incidentă este monocromatică B absorbţia are loc într-un mediu omogen C centrele absorbante (molecule sau ioni) nu interacţionează (la diluţii mari) D radiaţia incidentă traversează un mediu neomogen E determinările se fac în soluţii concentrate

161. Un spectru UV-VIS poate furniza informaţii referitoare la:

A indicele de refracţie al substanţelor medicamentoase B unghiul de rotaţie al planului luminii polarizate C identitatea unei substanţe medicamentoase D puritatea unei substanţe medicamentoase E polimorfismul substanţelor studiate

162. Indicaţi substanţele medicamentoase care pot fi dozate prin spectrofotometrie în UV:

A clorhidrat de bromhexin B permanganatul de potasiu C simvastatina D griseofulvina E soluţia alcoolică de iod iodurat

163. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la utilizarea spectrofotometriei UV-VIS în controlul medicamentelor:

A pentru stabilirea purităţii unei substanţe se poate efectua raportul absorbanţelor sau diferenţa acestora la două lungimi de undă

B în monografiile substanţelor de determinat se prevede concentraţia soluţiei şi temperatura la care se face determinarea fără a se preciza natura solventului

C spectrele de absorbţie în ultraviolet şi vizibil se obţin prin reprezentarea grafică a concentraţiei în funcţie de absorbanţă sau transmitanţă

D temperatura la care se efectuează determinările spectrofotometrice în UV-VIS este 20 ±0,5 °C

E concenraţiile soluţiilor se aleg astfel încât valorile absorbanţelor să fie cuprinse între 0,50-0,90

164. Care dintre următoarele afirmaţii este incorectă:

A transmitanţa este raportul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii

incidente B absortivitatea molară ε variază cu concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei şi nu

depinde de lungimea de undă C absorbanţa unei soluţii este logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii

transmise şi intensitatea luminii incidente D abaterea admisă faţă de lungimea de undă prevăzută în monografia respectivă la

determinarile spectrofotometrice în UV-VIS este de ± 5 nm E absorbanţa se întâlneşte în literatura de specialitate şi sub denumirea de extincţie sau

densitate optică 165. Prezintă maxime de absorbţie în domeniul spectral corespunzător vizibilului următoarele substanţe medicamentoase:

A prednisolonă B riboflavina C indometacin D clorhidratul de tetraciclină E cianocobalamina

166. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la spectrometria derivată:

A în spectrometria derivată picurile spectrelor sunt mai accentuate şi mai bine diferenţiate B spectrometria derivată îmbunătăţeşte precizia determinărilor C în practica analitică se utilizează cel mai des spectrele derivate de ordinul 1 şi 3 D în practica analitică se utilizează cel mai des spectrele derivate de ordinul 1, 2, 4 E spectrul derivat de ordinul 2 conţine un maxim şi un minim

167. Absorbanţa unei substanţe în UV-VIS variază direct proporţional cu:

A densitatea soluţiei de analizat B grosimea stratului de soluţie străbătut C volumul soluţiei D masa moleculară a substanţei de analizat E pH-ul soluţiei de analizat

168. În FR X sunt oficinalizate următoarele procedee de preparare a supozitoarelor vaginale:

A procedeul König B procedeul Münzel C procedeul prin aspiratie D modelare manuală E topire si turnare în forme

169. Valoarea normală a pH-ului în transudatul seros al mucoasei vaginale este asigurată de următorul bacil si este:

A Lactobacillus bulgaricus B Streptococcus lactus C Bacilul Döderlein D pH 4,0 - 4,5 E pH 5,0 -6,0

170. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se realizează cu următoarele forme farmaceutice:

A preparate injectabile B aerosoli C comprimate D ovule

E granule efervescente 171. Ovulele pot contine medicamente cu următoarele actiuni terapeutice, urmărindu-se efecte:

A sistemice B locale C medicamente antiseptice, antiinflamatoare D medicamente trofice E anticonceptionale

172. Supozitoarele uretrale pot contine medicamente cu următoarele actiuni, urmărindu-se efecte:

A sistemice B locale C medicamente antiseptice, antiinflamatoare D medicamente astringente E medicamente anestezice

173. După FR X supozitoarele vaginale si uretrale mai au următoarele denumiri (sinonime):

A vagitoria B ovule C cilindri vaginali D cereoli E bujiuri

174. Conform FR X; metodele de preparare a supozitoarelor uretrale sunt:

A metoda König B metoda Münzel C modelare cu mâna D prin presare si divizare E topire si turnare în forme

175. După FR X supozitoarele vaginale au următoarele forme si dimensiuni:

A cilindro-conică B sferică sau ovoidală, cu masa de 2-4 g pentru ovulele preparate cu unt de cacao C formă cilindrică, ascutite la ambele capete, diametrul de 2 centimetri si masa de 6-10 g D sferică sau ovoidală, cu masa de 5-12 g pentru ovulele preparate cu masă gelatinoasă E elipsoidală, plate, cu lungimea de 4-5 centimetri, grosimea de 1,5-2,5 centimetri si masa de

5-10 g 176. După FR X, supozitoarele uretrale au următoarele forme si dimensiuni:

A au formă de cilindru ascutit la un capăt B au formă de cilindru ascutit la ambele capete C lungimea de 5-20 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g D lungimea de 10 cm si diametrul de 2 mm pentru bărbati E lungimea de 5 cm si diametrul de 5-7 mm pentru femei

Controlul limitelor pentru impuritati organice si anorganice BIBLIOGRAFIE: 6. Analiza si controlul medicamentelor – Marius Bojita, Liviu Roman, Robert Sandulescu, Radu Oprean – E

Intelcredo, Cluj, vol. 1 si 2, 2002 10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, E Medicala, Bucuresti, 1993

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitei de arsen este corectă?

A reactivul hipofosforos nu se foloseşte la controlul arsenului din substanţe organice B reactivul hipofosforos reduce combinaţiile As(III) şi As(V) în mediu de NaOH, la arsen

metalic C reactivul hipofosforos reduce combinaţiile As(V) în mediu de HCl, la cald în combinaţii ale

As(III) D reactivul hipofosforos se adaugă în acelaşi timp în soluţia de analizat şi în soluţia etalon E proba este corespunzătoare dacă nu dă reacţia cu reactivul Bougault

2. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitelor de impurităţi anorganice este corectă?

A FR X prevede că toate eprubetele folosite la controlul limitei impurităţilor anorganice să aibă diametrul de 1,50

B FR X prevede că toate eprubetele folosite la controlul limitei impurităţilor anorganice să fie brune

C reactivii se adaugă în mod identic atât în proba de analizat cât şi în soluţia etalon D dacă în timpul controlului se decelează altă impuritate nu este obligatoriu să se semnaleze E dacă în timpul controlului se decelează o altă impuritate care nu e prevazută în monografie,

se F semnalează numai dacă depăşeşte o anumită concentraţie

3. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de calcinare cu acid sulfuric este incorectă:

A se foloseşte pentru decelarea impurităţilor organice din substanţe organice B se efectuează prin dizolvarea probei de analizat în acid sulfuric C amestecul se colorează datorită carbonizării impurităţilor D necesită prezenţa unui etalon de culoare E nu necesită prezenţa soluţiei etalon

4. Alegeti enuntul incorect referitor la determinarea limitei de cloruri:

A limita de cloruri se determina prin reactia cu azotat de argint B clorura de argint este un precipitat alb cazeos C clorura de argint este usor solubila in acid azotic D clorura de argint este solubila in amoniac E clorura de argint este greu solubila in apa

5. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la determinarea arsenului cu dietilcarbamat de argint:

A H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la arsina B H3AsO3 se oxideaza cu Zn si HCl la arsina C hidrogenul arseniat se capteaza in solutie reactiva de dietilditiocarbamat de argint D H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la hidrogen arseniat E Dietilditiocarbamatul de argint formeaza cu hidrogenul arseniat un compus colorat in rosu

6. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte referitor la identificarea ionului de amoniu:

A se foloseste ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de potasiu B reactia decurge in mediu acid

C sensibilitatea limita a reactiei (limita de detectie) este de 0.0003 mg NH4+/ml D la concentratii foarte mici se formeaza o coloratie galbena E la concentratii mai mari se formeaza un precipitat galben - brun

7. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate?

A ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu, in mediu de acid azotic, un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu

B ionul sulfat formeaza cu sarurile de bariu un precipitat alb de sulfat de bariu, solubil in acid clorhidric

C determinarea ionului fer in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu acid sulfuric

D ionul carbonat formeaza cu hidroxidul de bariu un precipitat alb de carbonat de bariu solubil in acid clorhidric

E ionul calciu formeaza cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu, solubil in acid clorhidric

8. Determinarea limitei de calciu se bazeaza pe reactia cu:

A hexacianoferat (II) de potasiu B oxalat de potasiu C oxalat de amoniu D fosfomolibdat de amoniu E clorura de argint

9. Care din metodele de mai jos stă la baza controlului limitei de arsen în medicamente, conform FR. X.?

A reducerea arsenului din probă la arsen elementar cu hipofosfit de sodiu şi acid clorhidric ; B precipitarea arsenului cu hidrogen sulfurat ; C titrarea iodometrică a arsenului trivalent ; D reducerea arsenului din probă la arsină (AsH3) urmată de determinarea acesteia prin

cromatografie gazoasă ; E transformarea arsenului din probă în oxid de fenilarsină şi titrarea acestuia cu soluţie de io

10. Controlul limitei de calciu în medicamente, conform FR. X., se bazează pe . . .

A colorarea în roşu a flăcării unui arzător cu gaz ; B precipitarea calciului în forma de carbonat greu solubil ; C precipitarea calciului în forma de oxalat greu solubil ; D reacţia de culoare cu ditizonă în mediu de cloroform ; E titrarea ionului Ca(2+) cu acid etilendiamino-eteraacetic (EDTA) în mediu amoniacal.

11. Controlul limitei de fier se execută, conform FR. X., prin . . .

A precipitare în mediu neutru în formă de sulfură de fier, sare greu solubilă de culoare neagră ; B reacţie de culoare cu o-fenantrolină, cu formarea unui complex roşu ; C reacţie de culoare cu sulfocianură de amoniu, cu formarea unui produs de reacţie roşu ; D reacţie de culoare cu hexacianoferat(II) de potasiu cu formarea unui pigment albastru ; E reacţie de culoare cu acid salicili

12. Controlul limitei de fosfaţi în medicamente se realizează cu . . .

A soluţie de clorură de fier(III), cu care formează un precipitat alb-gălbui ; B soluţie de clorură de bariu, cu care formează un precipitat alb ; C soluţie de azotat de argint în mediu neutru, cu care se formează un precipitat galben ; D molibdat de amoniu în mediu de acid azotic, cu care formează un precipitat galben ; E soluţie de clorură de magneziu în mediu amoniacal, cu care formează un precipitat alb

cristalin de fosfat de magneziu şi amoniu. 13. Controlul limitei de nitraţi în medicamente se execută, conform FR. X., prin . . .

A reducere la anion azotit şi punerea în evidenţă a acestuia prin reacţia de culoare Griess (formarea unui colorant azoic) ;

B reacţie de culoare cu acid cromotropic în acid sulfuric concentrat ; C reacţie de culoare cu acid sulfosalicilic ; D reacţie de culoare cu brucină în mediu de acid sulfuric concentrat ; E reducerea nitraţilor la amoniac urmată de identificarea acestuia cu reactivul Nessler.

14. Controlul limitei de zinc se realizează, conform FR-X, cu . . .

A hexacianoferatul(II) de potasiu, cu care formează un precipitat alb insolubil în acizi diluaţi ; B carbonat de sodiu, cu care formează un precipitat alb de compoziţie variabilă ; C carbonat de amoniu, cu care formează un precipitat alb ce se dizolvă în exces de reactiv prin

formare de complex solubil ; D tetratiocianatomercuriat de amoniu şi sulfat de cupru, reactivi cu care formează un precipitat

cristalin violet închis ; E cu sulfură de amoniu, cu care formează un precipitat alb gelatinos.

15. Farmacopeea Romana editia X prevede pentru controlul limitei de amoniu . . .

A titrare cu acid percloric în mediu neapos (dioxan) ; B efectuarea reacţiei de culoare cu tetraiodomercuratul(II) de potasiu în mediu alcalin ; C efectuarea reacţiei de culoare cu o sare de fier bivalent ; D efectuarea reacţiei de condensare dintre amoniac şi un compus carbonilic (cu formare de

imine) ; E efectuarea reacţiei dintre ionul amoniu şi un azotit alcalin, proces în care se degajă azot

elementar. 16. Limita de carbonaţi în medicamente se controleză cu . . .

A soluţie de azotat de argint, cu care formează un precipitat alb ce se închide cu timpul la culoare ;

B soluţie de hidroxid de bariu, cu care formează un precipitat alb cristalin ; C un acid mineral cu care prezintă efervescenţă datorită formării de dioxid de carbon ; D clorură de fier(III), cu care generează un precipitat brun ; E soluţie de acetat de plumb, cu care formează un precipitat alb de carbonat bazic de plum

17. Pentru controlul limitei de cloruri în medicamente, FR-X recomandă . . .

A oxidarea clorurilor la clor elementar cu permanganat de potasiu, decolorarea excesului de permanganat de potasiu cu acid oxalic şi titrarea clorului elementar cu soluţie de metilorange până la culoarea persistentă a colorantului metilorange ;

B oxidarea clorurilor la clor elementar cu bioxid de mangan si acid sulfuric, urmată de titrarea clorului elementar cu soluţie de roşu de metil până la culoarea persistentă a colorantului roşu de metil ;

C precipitarea anionului clorură cu soluţie de acetat de plumb, proces în care se formează, la rece, un precipitat alb care se dizolvă la cald ;

D precipitarea anionului clorură cu solutie de azotat de argint ; E încălzirea probei cu soluţie de bicromat de potasiu şi acid sulfuric, proces în care se degajă

vapori bruni de clorură de cromil. 18. Pentru controlul limitei de metale grele FR-X recomandă . . .

A complexarea ionilor acestora cu ditizonă şi extracţia în cloroform a complexului ; B precipitarea cu carbonat alcalin a carbonaţilor metalelor grele ;

C precipitarea cu oxalat de amoniu a oxalaţilor greu solubili ai metalelor grele ; D precipitarea în mediu acid în forma de sulfuri greu solubile ; E precipitarea lor în forma elementară (număr de oxidare zero) cu ajutorul clorurii stanoas

19. Controlul limitei de azotaţi se face cu:

A acid propionic; B acid sulfosalicilic; C aldehidă butirică; D acetat de orgint; E ciclohexanol.

20. Controlul limitei de calciu se face cu anion:

A clorură; B azotat; C oxalat; D sulfat; E sulfură.

21. Controlul limitei de fier se realizează cu hexacianoferat (II) de potasiu, reacţie în urma căreia se obţine:

A un precipitat alb; B un precipitat albastru; C un precipitat brun; D o coloraţie galbenă; E un gaz brun-roşcat.

22. Controlul limitei de fier se realizează cu:

A hexanitrocobaltiat de potasiu; B tetraiodomercurat (II) de potasiu; C tetraiodobismutat de potasiu; D hexacianoferat (II) de potasiu; E acid clorhidric concentrat.

23. Determinarea oxigenului în gazele medicinale se realizează cu ajutorul unui analizor:

A optic; B paramagnetic; C gravimetric; D volumetric; E mecani

24. Hârtia indicator pentru arsen se prepară prin impregnarea acesteia cu o soluţie alcoolică de:

A azotat de calciu; B clorură mercuroasă; C clorură mercurică; D ditizonă; E hexacianoferat (II) de potasiu.

25. Prezenţa impurităţilor conţinând arsen, cu ajutorul hipofosfitului de sodiu, se face prin apariţia:

A unui precipitat galben; B unei coloraţii galbene; C unui precipitat albastru;

D unei coloraţii roşii; E unui precipitat brun.

26. Controlul limitei de calciu se bazeaza pe reactia acestuia cu oxalatul de amoniu cand se formeaza:

A Un precipitat alb-galbui amorf B O tulbureala sau un precipitat alb microcristalin in functie de concentratia ionului de calciu C Un precipitat alb cazeos D Un precipitat albastru E O tulbureala albastra

27. Determinarea impuritatilor de substante organice carbonizabile prin procedeul cu acid sulfuric se aplica:

A Substantelor minerale colorate B Substantelor organice C Substantelor minerale incolore D Atat substantelor minerale cat si celor organice E Substantelor minerale incolore si colorate

28. Determinarea impuritatilor de substante organice carbonizabile prin procedeul prin calcinare se aplica:

A Substantelor minerale colorate B Substantelor organice C Substantelor minerale incolore D Atat substantelor minerale cat si celor organice E Substantelor minerale incolore si colorate

29. Determinarea limitei de fosfati se face pe baza reactiei ionului fosfat cu molibdatul de amoniu in mediu de:

A Acid sulfuric B Hidroxid de amoniu C Acid azotic D Acid clorhidric E Acid acetic

30. Determinarea zincului ca impuritate se bazeaza pe reactia acestui ion cu:

A Hexacianoferatul (II) de potasiu B Hexacianoferatul (III) de potasiu C Fosfomolibdatul de amoniu D Piridina E Dimetilglioxima

31. Pentru detectia ionului de amoniu se foloseste ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de potasiu cand se formeaza:

A Un precipitat albastru B Un precipitat galben C O coloratie albastra D O coloratie galbena sau un precipitat galben brun in functie de concentratia ionului E Un precipitat alb-galbui

32. Daca se evidentiaza prezenta unei "impuritati neprevazute" in monografie:

A nu se raporteaza

B se raporteaza Ministerului Sanatatii C se raporteaza producatorului D se raporteaza Agentiei Nationale a Medicamentului E se raporteaza importatorului

33. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la controlul limitei de arsen (prin procedeul I) este corect?

A in functie de concentratie apare o tulbureala sau un precipitat alb B hipofosfitul de sodiu reduce compusii arsenului, in mediu alcalin si prin fierbere, in arsen

metalic C hipofosfitul de sodiu reduce combinatiile As(V) in mediu acid si prin fierbere, in combinatii

ale As(III) D impuritati ca telurul, seleniul si antimoniul nu interfera reactia E proba este corespunzatoare daca nu da reactia cu reactivul Bougault

34. Care dintre urmatoarele afirmatii este corecta referitor la controlul limitei de metale grele ca impuritati?

A se vor decela numai ionii metalelor grele care precipita sub forma de tiosulfati in mediu alcalin

B nu se utilizeaza o solutie etalon C reactia de baza este cea a ionului de plumb cu acetatul de sodiu D reactia nu este interferata de prezenta ionilor de fier, indiferent de concentratia acestora E in urma reactiei se va forma o coloratie bruna sau un precipitat negru

35. Care dintre enunturile referitoare la controlul limitei pentru substante organice usor carbonizabile este incorect?

A in cazul procedeului cu acid sulfuric se folosesc solutii-etalon de culoare B in cazul procedeului prin calcinare proba se calcineaza in flacara timp de 10 minute C in cazul procedeului cu acid sulfuric amestecul se coloreaza datorita carbonizarii

impuritatilor D se bazeaza pe o reactie de culoare cu acid clorhidric ( R). E se poate realiza prin doua procedee

36. Selectati enuntul incorect referitor la determinarea limitelor pentru impuritati anorganice:

A eprubetele in care se efectueaza reactiile trebuie sa fie identice B tulbureala si opalescenta se apreciaza privind straturile de lichid orizontal, pe un fond negru C coloratia se apreciaza privind straturile de lichid de sus in jos, pe un fond alb D reactivii se adauga in solutia de analizat in ordine strict inversa fata de solutia etalon E daca se deceleaza prezenta unei impuritati pe care monografia respectiva nu o prevede,

aceasta trebuie semnalata 37. Selectati enuntul incorect referitor la controlul limitei pentru substante organice usor carbonizabile:

A procedeul se control se alege in functie de natura substantei la care se efectueaza controlul B se poate realiza prin procedeul prin calcinare C procedeul prin calcinare se aplica pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile

in substante organice D se poate realiza prin procedeul cu acid sulfuric E in cazul procedeului cu acid sulfuric, limitele admise pentru impuritati se apreciaza prin

comparare solutii etalon de culoare 38. FR X prevede decelarea ferului in salicilat de sodiu cu:

A tetraiodomercuriat de potasiu B fericianura de potasiu C tiocianat de amoniu D ferocianura de potasiu E hexacianoferat (II) de potasiu

39. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte referitor la identificarea ionului de amoniu:

A se foloseste ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de potasiu B reactia decurge in mediu acid C sensibilitatea limita a reactiei (limita de detectie) este de 0.0003 mg NH4+/ml D la concentratii foarte mici se formeaza o coloratie galbena E la concentratii mai mari se formeaza un precipitat galben - brun

40. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la determinarea arsenului cu dietilcarbamat de argint:

A H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la arsina B H3AsO3 se oxideaza cu Zn si HCl la arsina C hidrogenul arseniat se capteaza in solutie reactiva de dietilditiocarbamat de argint D H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la hidrogen arseniat E Dietilditiocarbamatul de argint formeaza cu hidrogenul arseniat un compus colorat in rosu

41. Determinarea limitei de calciu se bazeaza pe reactia cu:

A hexacianoferat (II) de potasiu B oxalat de potasiu C oxalat de amoniu D fosfomolibdat de amoniu E clorura de argint

42. Alegeti enuntul incorect referitor la determinarea limitei de cloruri:

A limita de cloruri se determina prin reactia cu azotat de argint B clorura de argint este un precipitat alb cazeos C clorura de argint este usor solubila in acid azotic D clorura de argint este solubila in amoniac E clorura de argint este greu solubila in apa

43. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate?

A ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu, in mediu de acid azotic, un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu

B ionul sulfat formeaza cu sarurile de bariu un precipitat alb de sulfat de bariu, solubil in acid clorhidric

C determinarea ionului fer in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu acid sulfuric

D ionul carbonat formeaza cu hidroxidul de bariu un precipitat alb de carbonat de bariu solubil in acid clorhidric

E ionul calciu formeaza cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu, solubil in acid clorhidric

44. Controlul limitei de sulfati:

A sensibilitatea limita a reactiei este de 0.0001 mg/ml B nu este prevazut controlul limitei de sulfati, in FRX C precipitatul de sulfat de bariu are culoare neagra D sensibilitatea limita a reactiei este de 0.001 mg/ml

E solutia-etalon se prepara la nevoie si contine 0.01 mg ion sulfat/ml 45. Care afirmatii sunt incorecte?

A FRX prevede controlul limitelor pentru impuritati anorganice B Trebuie efectuat controlul limitei de fer in substante organice C Nu este obligatoriu controlul limitei de nitrati D FRX prevede pentru controlul limitei de arsen 2 procedee E In cazul controlului limitei de carbonati, tehnica de lucru prevede ca determinarea sa se faca

in eprubete prevazute cu dop rodat 46. Procedeul cu acid sulfuric:

A se foloseste pentru controlul limitelor pentru impuritati anorganice B determinarea se efectueaza in eprubete spalate in prealabil cu acid sulfuric C in cazul in care la dizolvarea substantei are loc degajare de gaze, amestecul nu se agita D peste acidul sulfuric se adauga substanta pulverizata E acidul sulfuric folosit se incalzeste pe baia de apa

47. Controlul limitei de Ca:

A in controlul limitei de Ca nu se foloseste solutie etalon B oxalatul de calciu este un precipitat microcristalin, galbui, insolubil in amoniac C sensibilitatea limita a reactiei este de 0.0035 mg/ml D solutia de analizat si proba-etalon se compara peste 24 h E FRX nu recomanda controlul limitei de Ca

48. Impuritatile anorganice:

A limitele admise pentru impuritati anorganice se exprima in μg B pot proveni din procesul de fabricatie si din materiile prime C conservarea necorespunzatoare nu duce la impurificarea subtatelor D FRX nu prevede determinarea impuritatilor anorganice E Se determina prin calcinare

49. Controlul limitei de arsen:

A “nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric” B arsenura de hidrogen coloreaza in violet hartia indicator C “trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric” D se realizeaza numai printr-un singur procedeu E arsenul da reacţie de culoare cu acid cromotropic în acid sulfuric concentrat;

50. Controlul limitei de fer, conform FRX, se executa:

A prin reactie de culoare cu nitratul de argint B prin reactie de culoare cu hipofosfit de sodiu in HCl C prin reacţie de culoare cu hexacianoferat (II) de potasiu cu formarea unui precipitat albastru D prin reactie de culoare cu molibdatul de amoniu E nu se executa in substante organice

51. Conform FRX, substantele organice usor carbonizabile:

A se determina prin calcinare in flacara 10 minute B se determina prin reactie de culoare cu sarurile de bariu C se determina prin reactie de culoare cu acidul sulfosalicilic D se determina numai prin procedeul cu acid sulfuric E se determina prin titrare redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid

52. Care din metodele de mai jos stă la baza controlului limitei de fosfati în medicamente, conform FR. X.?

A precipitarea cu nitrat de argint B titrarea redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid C calcinarea in flacara 10 minute D reactia de culoare cu molibdatul de amoniu in mediu de hidroxid de sodiu E reactia de culoare cu molibdatul de amoniu in mediu de acid nitric

53. Care dintre afirmaţiile referitoare la controlul limitei pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile prin calcinare sunt incorecte:

A se folosesc solutii etalon B se efectueaza prin calcinare in flacara 10 minute C se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile în substanţe minerale

incolore D nu se folosesc solutii etalon E aceasta metoda este prevazuta in FRX

54. Conform FRX, controlul limitei de zinc se executa:

A prin titrare redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid B prin reactie de culoare cu acidul sulfosalicilic C prin reactie de culoare cu hexacianoferatul (II) de potasiu D la 15oC si in prezenta HCl concentrat E prin calcinare in flacara 10 minute

55. Precizati afirmatiile corecte referitoare la controlul limitei de cloruri, conform FRX:

A în soluţia de analizat nu trebuie să apară o tulbureală sau un precipitat alb; B se determina numai prin procedeul cu acid sulfuric C determinarea se efectueaza in eprubete spalate in prealabil cu acid sulfuric D se determina prin reactie cu nitratul de argint E FR. X nu prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon

56. Reactivul NESSLER (tetraiodomercuratul II de potasiu) se utilizează conform FR X pentru controlul limitelor următoarelor impurităţi:

A calciu B arsen C impurităţi organice D ionul de amoniu E fosfaţi

57. Decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile prin procedeul prin calcinare se aplică:

A substanţelor organice volatile B substanţelor minerale colorate C substanţelor minerale incolore D atât substanţelor minerale cât şi celor organice E substanţelor minerale incolore şi colorate

58. Limita de metale grele conform FR X se referă la metalele grele care precipită sub formă de:

A halogenuri, în mediu acid B sulfuri, în mediu acid C sulfuri, în mediu bazic D sulfaţi E molibdaţi

59. Cu privire la controlul limitei de calciu, sunt adevărate conform FR X următoarele afirmaţii:

A calciul se precipită sub formă de carbonat de calciu greu solubil B calciul este decelat prin reacţia de culoare cu ditizona în mediu anhidru C calciul formează cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu insolubil în acid

clorhidric D calciul formează cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu insolubil în acid

acetic şi amoniac, solubil în acid clorhidric E calciul formează cu acidul etilendiamino-tetraacetic (EDTA)un complex colorat în galben

60. Controlul limitei de azotaţi conform FR X se face utilizând ca reactiv:

A acidul cromotropic în acid sulfuric concentrat B acid sulfosalicilic C reactivul Nessler D acidul propionic E dimetilglioxima

61. Impurităţile de fosfaţi formează cu molibdatul de amoniu în mediu acid în funcţie de concentraţie:

A o coloraţie roşie brună B o coloraţie albastră C un precipitat alb D o coloraţie roşie E un precipitat galben

62. Concasorul cu fălci pentru pulverizare, are două plăci masive din otel, canelate, dispuse în forma:

A literei T B literei X C literei L D literei V E literei W

63. Concasorul cu cilindri sau valturi este alcătuit din:

A trei cilindri care se rotesc în acelasi sens B trei cilindri care se rotesc în sens diferit C doi cilindri care se rotesc în sens opus D doi cilindri care se rotesc în acelasi sens E trei - patru cilindri echidistanti unii de altii

64. Concasorul cu nucă provoacă măruntirea particulelor prin zdrobirea materialului în felul următor:

A între mai multe piese metalice canelate B între 5 piese metalice canelate C între două piese mobile D între o piesă fixă stator si una mobilă rotor E între nenumărate valturi

65. Moara cu cutie reduce mărimea particulelor după cum urmează:

A de la cca 10 cm la 2 cm B de la cca 3cm la 0,5 cm C de la 1 mm la 0,1 mm

D de la cca 1 cm la cca 1 m E sub 0,1 mm

66. Gradul de finete al pulberii Dover oficinalizată în FR X, corespunde următoarei site:

A sita V B sita VIII C sita VI D sita IX E sita VII

67. Pentru pulberea Dover oficinală în FR X se prevede următorul continut de prindipii active:

A 0,5 % morfină hidroclorică B 1,5 % morfină bază C cel mult 1 % morfină anhidră D cel putin 0,95 % si cel mult 1,05 % morfină anhidră E cel putin 1 % morfină andidră

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 68. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitei de amoniu sunt corecte?

A metalele alcalino-pământoase nu interferă metoda B prezenţa metalelor grele in proba de analizat nu interferă metoda C prezenţa fierului peste 0,03% în proba de analizat, deranjează controlul limitei de amoniu D prezenţa fierului, indiferent de concentraţie, deranjează controlul limitei de amoniu E la sărurile de metale alcalino-pământoase şi la cele de metale grele, controlul limitei de

amoniu se modifică 69. Controlul limitei de calciu:

A se bazează pe reacţia dintre Ca2+ şi acidul oxalic B se bazează pe reacţia între Ca2+ şi oxalat de amoniu C se face comparativ cu o soluţie etalon de concentraţie 0,1 mg Ca2+/ ml D se face comparativ cu o soluţie etalon de concentraţie 0,07 mg Ca2+/ ml E se face comparativ cu o soluţie etalon de oxalat de amoniu

70. FR X prevede că:

A ionul clorură nu este considerat o impuritate B sensibilitatea limită a reacţiei folosite la controlul ionului clorură este mai mare de 0,001 mg

/ ml C sensibilitatea limită a reacţiei limită folosite la controlul ionului clorură este de 0,0005 mg /

ml D ionul clorură are metoda de control a limitei similară cu cea folosită pentru bromuri şi ioduri E soluţia etalon nu se obţine din soluţia de bază

71. FR X prevede la controlul limitei de fosfaţi prin reacţia cu molibdat de amoniu:

A apariţia unei opalescenţe, tulbureli sau precipitat alb B apariţia unei opalescenţe, tulbureli sau precipitat galben C apariţia unui precipitat insolubil în amoniac D apariţia unui precipitat solubil în amoniac E apariţia unui precipitat solubil în acid azotic

72. Impurităţile anorganice in proba de analizat pot proveni (conform FR X):

A din procesul de fabricaţie B din materiile prime utilizate la prepararea reactivilor

C din soluţiile etalon utilizate D dintr-o conservare necorespunzătoare E dintr-o purificare incompletă

73. În cazul substanţelor organice, controlul limitei de fier se realizează:

A conform monografiei "Controlul limitei de fer" B conform monografiei "Controlul limitei de fer în substanţe organice" C prelucrând diferit proba dar reacţia de bază este aceeaşi cu reacţia din monografia "Controlul

limitei de fer" D reacţia de bază este diferită de cea din monografia "Controlul limitei de fer" E utilizând reacţia cu hexacianoferatul (II) de potasiu

74. Ionul de amoniu se pune in evidenţă:

A prin reacţia cu reactivul Nessler B prin reacţia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu, în mediu acid C prin reacţia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu în mediu alcalin D prin reacţia cu reactivul Nessler, indiferent de pH E prin formarea unui complex galben, galben-brun cu acid sulfuric

75. La controlul limitei de calciu:

A proba este corespunzătoare dacă reacţia pentru Ca2+ este negativă B proba este corespunzătoare dacă tulbureala sau precipitatul apărut sunt mai puţin intense

decât cele apărute în proba etalon C FR X prevede altă metodă de identificare, dacă proba conţine ioni de fier D ionii de fier nu deranjează analiza E FR X nu prevede compararea cu o soluţie etalon

76. La controlul limitei de carbonaţi:

A pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonat de sodiu anhidru B pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonatul de calciu C pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonatul de calciu cristalizat D pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonat de amoniu E soluţia etalon se obţine prin diluarea soluţiei de bază

77. Procedeul prin calcinare:

A se foloseşte pentru decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţe minerale colorate

B se foloseşte pentru decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţe minerale incolore

C prevede folosirea soluţiilor etalon D nu prevede folosirea soluţiilor etalon E soluţiile etalon în acest caz se obţin din soluţia de bază

78. Referitor la controlul limitei de halogenuri sunt corecte afirmaţiile:

A controlul limitei de cloruri se face cu nitrat de argint în mediu neutru B controlul limitei de ioduri nu se poate face cu nitrat de argint C halogenurile sunt impurităţi anorganice D clorura de argint este insolubilă în amoniac (R) E anionul bromură nu se poate decela în concentraţie mai mică de 10g%

79. Soluţia etalon de arsen utilizată la controlul limitei de arsen prin procedeul II (FRX):

A se prepară din soluţia de bază

B se prepară la nevoie C se tratează în mod identic cu soluţia probă D conţine ioni As(III) şi As (V) E conţine ioni As(V)

80. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate?

A ionul nitrat formeaza cu acidul sulfosalicilic, in mediu de acid sulfuric, un nitroderivat colorat in galben

B precipitatul alb de carbonat de bariu format in urma reactiei dintre ionul carbonat si hidroxidul de bariu este insolubil in acid clorhidric

C precipitatul alb de sulfat de bariu, format in urma stabilirii ionului sulfat ca impuritate, este insolubil in acid clorhidric

D ionul de zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben E controlul impuritatilor organice usor carbonizabile se face prin calcinare in flacara sau prin

dizolvare in acid sulfuric concentrat. 81. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?

A ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben B ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in mediu de hidroxid de sodiu un precipitat

galben de fosfomolibdat de amoniu C ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb D ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in prezenta de acid azotic, albastru de

molibden E ionul clorura formeaza cu nitratul de argint un precipitat alb de clorura de argint solubil in

amoniac 82. Conform FRX, pentru care dintre urmatoarele impuritati, concentratia solutiei etalon este de 0.001mg/ml

A cloruri B zinc C arsen D nitrati E metale grele

83. Controlul limitei pentru substantele organice usor carbonizabile se determina conform F.R.X prin:

A metode volumetrice B metode spectrometrice C procedeul prin calcinare D procedeul cu acid sulfuric E metode gravimetrice

84. Impuritatile anorganice isi au originea in:

A materia prima B reactivi, solventi C procedeul de fabricatie D metoda de determinare E conservare necorespunzatoare

85. Pentru care dintre urmatoarele impuritati, solutia etalon se prepara direct din substanta?

A calciu B azotati

C carbonati D fosfati E sulfati

86. Pentru care impuritate F. R. X. foloseste ca reactiv, hipofosfitul de sodiu in acid clorhidric:

A As+5 B NO3- C As+3 D Zn+2 E Al+3

87. Pentru care impuritate FR X foloseste ca reactiv hexacianoferatul (II) de potasiu?

A zinc B amoniu C fer D metale grele E arsen

88. Pentru decelarea impuritatilor anorganice, solutiile etalon contin:

A 1 mg ioni/ml B 0,01 mg ioni/ml C 10 mg ioni/ml D 0,1 mg ioni/ml E 0,001 mg ioni/ml

89. Pentru determinarea limitei de arsen se folosesc urmatoarele procedee:

A procedeul cu hipofosfit de sodiu B prodedeul cu hidroxid de bariu C procedeul cu hartie indicator pentru arsen D procedeul prin calcinare cu acid sulfuric E procedeul cu dietilcarbamat de argint

90. Controlul limitei de arsen se poate face cu hipofosfit de sodiu poate fi interferat de prezenţa impurităţlor conţinând:

A telur; B calciu; C bariu; D selen; E stibiu.

91. Controlul limitei de fosfaţi are ca rezultat obţinerea:

A fosfomolibdatului de amoniu; B fosfatului de amoniu; C unui produs galben; D unui produs albastru; E unui precipitat al

92. Determinarea nonoxidului de carbon se poate face cu:

A anhidridă iodică şi tiosulfat de sodiu; B anhidridă acetică şi acid clorhidric; C ajutorul analizorului de radiaţii IR; D hidroxid de bariu;

E acid sulfuri 93. Hexacianoferatul (II) de potasiu este utilizat pentru controlul limitelor de:

A fier; B sodiu; C arsen; D zinc; E amoniu.

94. Impurităţile de ioni de amoniu pot da cu reactivul Nessler, în funcţie de concentraţie următorii produşi:

A coloraţie galbenă; B coloraţie roşie; C coloraţie albastră; D precipitat galben-brun; E precipitat al

95. Pentru controlul limitei de amoniu se utilizează ca reactiv principal:

A hipofosfit de sodiu; B acidul oxalic; C reactivul Nessler; D soluţia bazică de tetraiodomercurat (II) de potasiu; E complexonul III.

96. Pentru controlul limitei de sulfaţi:

A se utilizează clorura de calciu; B clorura de bariu; C se obţine o coloraţie galbenă; D se obţin eun precipitat galben; E se obţine un precipitat al

97. Pentru determinarea conţinutului în vapori de apă al gazelor medicinale apa reacţionează cu pentaoxidul de fosfor şi formează:

A acid fosforos; B acid fosforic; C hidrogen fosforat; D un acid tribazic; E un acid bibazi

98. Alegeti afirmatiile corecte:

A Controlul limitei pentru ionul amoniu se bazeaza pe formarea unui complex cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu

B Controlul limitei de azotati se realizeaza prin reactia cu acidul salicilic C Controlul limitei pentru ionii clorura si bromura se bazeaza pe reactia cu azotat de argint D Controlul limitei de metale grele in substantele organice se realizeaza direct fara o prealabila

calcinare E Controlul limitei de metale grele in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu

acid sulfuric 99. Alegeti raspunsul corect cu privire la limita de metale grele in substante organice:

A Substanta organica in acest caz se mineralizeaza cu acid azotic (R) B Substanta organica in acest caz se mineralizeaza cu acid sulfuric (R)

C Substanta organica in acest caz se mineralizeaza cu acid clorhidric (R) D FRX prevede si determinarea ionului Ni(II) din polioli prin spectrometrie de absorbtie

atomica E Farmacopeea Europeana prevede si determinarea ionului Ni(II) din polioli prin

spectrometrie de absorbtie atomica 100. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitei de fier sunt corecte:

A Ionul fier trivalent se determina pe baza reactiei cu hexacianoferatul (II) de potasiu B Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb cazeos C Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o coloratie galbena D Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureala sau un precipitat

albastru in functie de concentratie E Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben

101. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitelor de impuritati chimice sunt corecte:

A Ionul fosfat se identifica cu molibdatul de amoniu B Ionul fier (III) se determina pe baza reactiei cu piridina C Ionul cobalt (II) se determina cu hidroxidul de de bariu D Ionul plumb (II) se determina cu sulfura de sodiu E FRX, Suplimente prevad pentru decelarea impuritatilor solutii etalon

102. Conform FRX, cu privire la limita de metale grele sunt corecte afirmatiile:

A Aceasta limita se refera la metale grele care precipita sub forma de sulfuri, greu solubile in mediu acid

B Limita de metale grele se refera la ionii bivalenti de mercur, cupru, cadmiu, bismut, staniu C Limita de metale grele se refera la ionii bivalenti de fier, calciu, cobalt D Limita admisa de metale grele se apreciaza prin comparare cu o solutie etalon de plumb E Limita admisa de metale grele se apreciaza prin comparare cu o solutie etalon de cupru

103. FRX prevede pentru controlul limitei de arsen doua procedee:

A Procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este peste limita de sensibilitate a reactiei cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric

B Procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate a reactiei cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric

C Procedeul II se bazeaza pe reducerea compusilor arsenului la arsenura de hidrogen D Procedeul II se bazeaza pe oxidarea arsenului trivalent la arsen pentavalent E Procedeul II se aplica la controlul arsenului in substante organice

104. Impuritatile anorganice in proba de analizat pot proveni din:

A Materiile prime B Procesul de fabricatie C Purificare incompleta D Conservare necorespunzatoare E In probele de analizat nu pot sa apara decat impuritati organic

105. In functie de natura substantelor la care se efectueaza controlul, impuritatile organice usor carbonizabile se determina prin urmatoarele procedee:

A Procedeul prin calcinare B Procedeul cu acid sulfuric C Procedeul prin uscare D Metoda Karl-Fischer

E Antrenarea cu vapori de solventi organici 106. Indicati afirmatiile corecte:

A Impuritati = totalitatea substantelor straine dintr-o substanta medicamentoasa sau medicament

B Introducerea reactivilor in eprubeta test cu solutia de analizat si cea etalon in cazul determinarii impuritatilor se face aleatoriu

C Introducerea reactivilor in eprubeta test cu solutia de analizat si cea etalon in cazul determinarii impuritatilor se face in ordinea prevazuta in monografii

D Decelarea unei "impuritati neprevazute" in monografie se semnaleaza institutiilor in drept (ANM)

E Pentru aprecierea limitelor de impuritati exprimate in grame (% m/m) se utilizeaza solutii etalon

107. Se utilizeaza solutia etalon pentru aprecierea limitelor de impuritati exprimate in:

A grame B procente de masa C % (procent) m/m D mililitru E procente de volum

108. Pentru detectia impuritatilor, coloratiile se observa:

A privind solutia de sus in jos B in toata grosimea stratului de solutie C pe fond alb D pe fond negru E orizontal

109. Impuritatile sunt reprezentate de:

A o substanta straina dintr-o substanta medicamentoasa B totalitatea substantelor straine dintr-o substanta medicamentoasa C totalitatea altor substante decat substantamedicamentoasa farmacologic activa D orice substanta chimica particula fizica sau entitate biologica prezenta in medicament in

afara de substanta activa E totalitatea substantelor straine dintr-un medicament

F2157110. Eprubetele utilizate la efectuarea reactiilor de detectie a impuritatilor, trebuie:

A sa fie colorate B sa aibe acelasi volum C sa aibe volum de 20 mL D sa fie incolore E sa nu fie identice

111. Pentru detectia limitei de amoniu se utilizeaza:

A tetraiodomercuratul (II) de potasiu B tetraiodobismutatul (III) de potasiu C tetraiodomercuratul (I) de potasiu D reactivul Nessler in mediu alcalin E reactivul Nessler in mediu acid

112. Pentru determinarea impuritatilor de arsen, FR X prevede:

A trei procedee de detectie

B procedeul cu hipofosfit de sodiu C procedeul cu reactiv Bougault D procedeul cu hartie indicator pentru arsen E procedeul cu dietilcarbamat de argint

113. La determinarea limitei de metale grele:

A solutia etalon contine 0,001 mg Pb/mL B solutia etalon contine 0,01 mg Pb/mL C se foloseste acid acetic 300 g/L, formaldehida si solutie de sulfura de sodiu D se foloseste acetat de sodiu 300 g/L, formaldehida si solutie de sulfura de sodiu E se obtine o coloratie bruna

114. Limita de fier se determina pe baza reactiei:

A ionului Fe (III) cu hexacianoferatul (II) de potasiu B ionului Fe (II) cu hexacianoferatul (III) de potasiu C din care rezulta hexacianoferatul (II) de fier (III) D din care rezulta hexacianoferatul (III) de fier (II) E din care rezulta albastru de Prusia

115. Urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de calciu sunt adevarate:

A se bazeaza pe reactia cu oxalatul de amoniu B se bazeaza pe reactia cu sulfat de sodiu C rezulta o tulbureala alba sau un precipitat microcristalin D precipitatul microcristalinrezultat este solubil in amoniac si acid acetic E precipitatul rezultat este solubil in acid clorhidric si acid acetic

116. Determinarea limitei de zinc are la baza reactia:

A cu hexacianoferatul (III) de potasiu B cu hexacianoferatul (II) de potasiu C de obtinere a hexacianoferatului (II) de zinc D de obtinere a hexacianoferatului (III) dezinc E de obtinere a unui precipitat alb, cristalin

117. Urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de carbonati sunt adevarate:

A se bazeaza pe reactia cu ionul de bariu B se bazeaza pe reactia cu ionul de calciu C se obtine o tulbureala sau un precipitat alb D precipitatul obtinut este solubil in acid azotic si acid clorhidric E precipitatul obtinut este solubil in acid sulfuric

118. Urmatoarele afirmatii referitoare la determinarea limitei de cloruri nu sunt corecte:

A are la baza reactia cu azotatul de argint B proba se aciduleaza cu acid clorhidric C se obtine un precipitat solubil in acid azotic D se obtine un precipitat solubil in amoniac E solutia de analizat trebuie sa aibe o opalescenta mai intensa decat a probei etalon

119. Determinarea limitei de fosfati:

A are la baza reactia cu fosfomolibdatul de amoniu B are loc in mediu de acid azotic C are loc in mediu amoniacal D se obtine o coloratie sau o tulbureala galbena

E fosfomolibdatul de amoniu obtinut este solubil in acid azotic 120. determinarea limitei de azotati:

A are la baza reactia de nitrare a acidului sulfosalicilic B se obtine o coloratie violet C solutia etalon contine 0,1 mg azotat/mL D solutia etalon contine 0,01 mg azotat/mL E solutia etalon contine 0,001 mg azotat/mL

121. Determinarea limitei de sulfati conform FR X:

A are la baza reactia cu ionul de bariu B se bazeaza pe reactia cu ionul de calciu C solutia etalon contine 0,01 mg sulfat/mL D solutia etalon contine 0,1 mg sulfat/mL E precipitatul obtinut este solubil in acid clorhidric

122. Limita de impuritati organice carbonizabile:

A se determina prin trei procedee B pentru substantele minerale incolore se aplica procedeul prin calcinare C compararea la procedeul cu acid sulfuric se face cu etalon de culoare D la procedeul cu acid sulfuric, solutia de analizat nu trebuie sa aibe o coloratie mai intensa

decat acidul sulfuric E determinarea se face la 15 grade Celsius

123. Care pot fi sursele de impuritati anorganice in proba de analizat?

A materiile prime utilizate in procesul de fabricatie B materiile prime utilizate la prepararea reactivilor C solutiile etalon utilizate D conservarea necorespunzatoare E purificarea incompleta

124. Care dintre urmatoarele enunturi reprezinta conditii generale care trebuiesc respectate la determinarea limitelor pentru impuritati anorganice?

A toate eprubetele utilizate trebuie sa aiba diametrul de 1,50 cm B eprubetele in care se efectueaza reactiile trebuie sa fie identice C reactivii se adauga in acelasi timp si in volume egale atat in solutia de analizat cat si in

solutia etalon D nu este obligatorie semnalarea prezentei unei impuritati neprevazuta de monografia

respectiva si care apare in timpul controlului E este obligatorie semnalarea prezentei unei impuritati neprevazuta de monografia respectiva

numai daca aceasta depaseste o anumita concentratie 125. Controlul limitei de amoniu se poate realiza:

A prin reactia cu reactivul Nessler B prin reactia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu, in mediu acid C prin reactia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu, in solutie alcalina D printr-o reactie cu formare de complex E prin formarea unui precipitat galben-brun cu acid sulfuric

126. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de amoniu sunt corecte?

A metoda nu este interferata de metalele alcalino-pamantoase B determinarea se efectueaza in acelasi fel indiferent de prezenta sau absenta metalelor grele

C prezenta fierului ca impuritate peste 0,03% in proba de analizat deranjeaza controlul limitei de amoniu

D prezenta fierului, indiferent de concentratie,deranjeaza controlul limitei de amoniu E determinarea se realizeaza utilizand o solutie-etalon de ion amoniu

127. Care dintre enunturile referitoare la controlul arsenului in substante organice (procedeul II) sunt corecte?

A metoda se bazeaza pe reducerea compusilor arsenului la arsenura de hidrogen B arsenura de hidrogen coloreaza in albastru hartia indicator pentru arsen C se utilizeaza o solutie-etalon de arsen care contine ioni As(III) D se utilizeaza o solutie-etalon de arsen care contine ioni As(V) E solutia-etalon de arsen se trateaza in mod identic cu solutia proba

128. Controlul limitei de calciu:

A se bazeaza pe reactia dintre Ca2+ si acidul oxalic B se bazeaza pe reactia dintre Ca2+ si oxalatul de amoniu C are la baza reactia de obtinere a unui precipitat alb de oxalat de calciu D se face comparativ cu o solutie etalon de concentratie 0,1 mg Ca2+ / ml E se face comparativ cu o solutie-etalon de oxalat de amoniu

129. La controlul limitei de calciu:

A proba este corespunzatoare numai daca reactia pentru Ca2+ este negativa B proba este corespunzatoare numai daca solutia-proba prezinta o tulbureala mai putin intensa

decat tulbureala solutiei -etalon C metoda se modifica in cazul prezentei ionilor de fier D prezenta ionilor de fier nu influenteaza analiza E nu se utilizeaza solutie-etalon pentru comparatie

130. Care dintre afirmatiile referitoare la controlul limitei de carbonati sunt corecte?

A la prepararea solutiei de baza se foloseste carbonat de sodiu anhidru B la prepararea solutiei de baza se foloseste carbonat de bariu C solutia etalon se obtine prin diluarea solutiei de baza D se bazeaza pe reactia dintre ionul carbonat si ionul de calciu E se bazeaza pe formarea unui precipitat alb de carbonat de bariu

131. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de cloruri sunt corecte?

A controlul limitei de cloruri se face cu nitrat de argint B clorura de argint obtinuta este solubila in apa C in urma reactiei se formeaza un precipitat alb-galbui de clorura de argint D clorurile nu pot fi considerate ca fiind impuritati anorganice E in urma reactiei se formeaza un precipitat alb, cazeos, de clorura de argint

132. Controlul limitei de fier in substante organice se realizeaza:

A prin reactia cu hexacianoferatul (II) de potasiu B conform monografiei FR X "Controlul limitei de metale grele" C conform monografiei FR X "Controlul limitei de fer in substante organice" D prelucrand diferit proba dar utilizand aceeasi reactie de baza ca si cea din monografia FR X

"Controlul limitei de fer" E printr-o reactie cu formarea unei coloratii sau a unui precipitat de culoare verde

133. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de fosfati sunt corecte?

A in urma reactiei se formeaza o coloratie albastra

B in urma reactiei se formeaza o opalescenta, tulbureala sau precipitat galben C se bazeaza pe reactia dintre ionului fosfat si molibdatul de amoniu D solutia de analizat trebuie sa prezinte o opalescenta mai intensa decat solutia etalon E se bazeaza pe reactia dintre ionului fosfat si hexacianoferatul (II) de potasiu

134. Care dintre urmatoarele afirmatii, referitoare la controlul limitei de metale grele sunt incorecte?

A FR X prevede o singura metoda de control a metalelor grele indiferent de tipul de proba B prezenta sarurilor de fier nu interfera determinarea C solutia etalon se compara cu solutia proba privind straturile de lichid de sus in jos pe un fond

negru D se utilizeaza o solutie etalon de ioni de plumb E se bazeaza pe reactia dintre metalele grele si sulfura de sodiu in mediu acid

135. La controlul limitei de nitrati ca impuritati:

A se utilizeaza reactia ionului nitrat cu acidul sulfosalicilic B ionul nitrat nu este considerat ca impuritate in materiile prime farmaceutice, ci doar in

industria alimentara C in urma reactiei se formeaza un nitroderivat colorat in rosu D se compara solutia de analizat ca si coloratie cu o solutie-etalon de ioni nitrat E solutia de analizat nu trebuie sa se coloreze in galben mai intens decat proba-etalon

136. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de sulfati sunt corecte?

A reactia de baza este cea dintre ionul sulfat si sarurile de cadmiu B in urma reactiei se obtine o tulbureala sau un precipitat alb de sulfat de bariu C limita de detectie a reactiei este de 0,003 mg/ml D solutia de baza se prepara din sulfat de amoniu anhidru E precipitatul alb care se formeaza este solubil in apa

137. Hexacianoferatul (II) de potasiu se foloseste ca si reactiv in reactiile de control a limitelor de:

A fosfati B fier C calciu D nitrati E zinc

138. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la controlul limitei de zinc sunt corecte?

A se foloseste reactia cu hexacianoferatul (II) de fier (III) B solutia-etalon folosita contine 0,01 mg Zn2+/ml C prezenta fierului ca impuritate nu interfera reactia D ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureala sau un precipitat alb E precipitatul format in urma reactiei este practic solubil in apa

139. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la "Procedeul prin calcinare" sunt corecte?

A se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile in substante minerale colorate

B se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile in substante minerale incolore

C in prezenta impuritatilor organice usor carbonizabile proba se coloreaza in cenusiu sau in negru

D se folosesc solutii etalon de culoare E solutia etalon se prepara din acid sulfuric con

140. Selectati ionii pentru care solutia etalon preparata conform FRX are o concentratie de 0,1mg/ml:

A ionul de amoniu B ionul de arsen C ionul de calciu D ionul de fosfat E ionul de carbonat

141. Selectati ionii pentru care solutia etalon preparata conform FRX, pentru controlul limitelor de impuritati anorganice, are o concentratie de 0,01mg/ml:

A ion fer (III) B ion plumb (II) C ionul amoniu D ionul clorura E ion carbonat

142. Selectati enunturile corecte referitoare la procedeul cu acid sulfuric:

A se efectueaza prin dizolvarea probei in acid sulfuric 50% B eprubetele in care se efectueaza determinarea se spala in prealabil cu acid sulfuric ( R) C determinarea se efectueaza la 15°C daca nu se prevede altfel D substanta analizata nu contine impuritati daca solutia proba are o coloratie mai intensa decat

coloratia solutiei etalon E in toate cazurile acidul sulfuric se raceste la 10°C si se adauga peste substanta pulverizata

143. Conform FR X solutia etalon contine 0.01 mg ion/ml pentru:

A amoniu B calciu C cloruri D fer E fosfati

144. Din reactia ionului de calciu cu oxalat de amoniu rezulta un precipitat alb de oxalat de calciu:

A insolubil in acid acetic B solubil in amoniac C solubil in acid clorhidric D solubil in acid nitric E insolubil in amoniac

145. Ionul clorura formeaza cu nitratul de argint un compus ce prezinta urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

A precipitat galben cazeos de clorura de argint B precipitat insolubil in acid nitric C precipitat insolubil in amoniac D precipitat solubil in amoniac E precipitat solubil in acid nitric

146. Care dintre urmatoarele substante prevazute de FR X pot contine arsen intr-o anumita limita:

A nitrit de sodiu B glucoza C acid acetil salicilic D sulfat de sodiu

E lactoza 147. Pentru determinarea limitei de arsen se folosesc urmatoarele procedee:

A procedeul cu hipofosfit de sodiu B prodedeul cu hidroxid de bariu C procedeul cu hartie indicator pentru arsen D procedeul prin calcinare cu acid sulfuric E procedeul cu dietilcarbamat de argint

148. Controlul limitei pentru substantele organice usor carbonizabile se determina conform F.R.X prin:

A metode volumetrice B metode spectrometrice C procedeul prin calcinare D procedeul cu acid sulfuric E metode gravimetrice

149. Impuritatile anorganice isi au originea in:

A materia prima B reactivi, solventi C procedeul de fabricatie D metoda de determinare E conservare necorespunzatoare

150. Pentru care impuritate F. R. X. foloseste ca reactiv, hipofosfitul de sodiu in acid clorhidric:

A As+5 B NO3- C As+3 D Zn+2 E Al+3

151. Pentru care impuritate FR X foloseste ca reactiv hexacianoferatul (II) de potasiu?

A zinc B amoniu C fer D metale grele E arsen

152. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate?

A ionul nitrat formeaza cu acidul sulfosalicilic, in mediu de acid sulfuric, un nitroderivat colorat in galben

B precipitatul alb de carbonat de bariu format in urma reactiei dintre ionul carbonat si hidroxidul de bariu este insolubil in acid clorhidric

C precipitatul alb de sulfat de bariu, format in urma stabilirii ionului sulfat ca impuritate, este insolubil in acid clorhidric

D ionul de zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben E controlul impuritatilor organice usor carbonizabile se face prin calcinare in flacara sau prin

dizolvare in acid sulfuric concentrat. 153. Conform FRX, pentru care dintre urmatoarele impuritati, concentratia solutiei etalon este de 0.001mg/ml

A cloruri

B zinc C arsen D nitrati E metale grele

154. Pentru care dintre urmatoarele impuritati, solutia etalon se prepara direct din substanta?

A calciu B azotati C carbonati D fosfati E sulfati

155. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?

A ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben B ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in mediu de hidroxid de sodiu un precipitat

galben de fosfomolibdat de amoniu C ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb D ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in prezenta de acid azotic, albastru de

molibden E ionul clorura formeaza cu nitratul de argint un precipitat alb de clorura de argint solubil in

amoniac 156. Pentru decelarea impuritatilor anorganice, solutiile etalon contin:

A 1 mg ioni/ml B 0,01 mg ioni/ml C 10 mg ioni/ml D 0,1 mg ioni/ml E 0,001 mg ioni/ml

157. Selectati raspunsurile incorecte despre controlul limitei de carbonati:

A FR. X nu prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon B se determina prin incalzire in flacara C nu se foloseste solutie etalon de ion carbonat D se executa reactia de culoare cu hidroxidul de bariu E FR. X prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon, dupa 10 min

158. Care din metodele de mai jos stă la baza controlului limitei de amoniu în medicamente, conform FR. X.?

A calcinarea in flacara timp de 10 min B titrarea redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid C reactia de culoare cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu in solutie alcalina D solutia-etalon de ion amoniu se prepara la nevoie E reactia de culoare cu oxalatul de amoniu

159. Conform FRX, controlul limitei de nitrati:

A se executa prin reactia de culoare cu sarurile de bariu B prin procedeul cu acid sulfuric C se determina prin reactia de culoare cu nitratul de argint D se executa reactia de culoare cu acidul sulfosalicilic E solutia de analizat nu trebuie sa se coloreze in galben mai intens decat proba-etalon

160. Substantele organice usor carbonizabile se determina, conform FRX, astfel:

A se determina numai prin procedeul cu acid sulfuric B se determina prin reactia de culoare cu nitratul de argint C se determina prin calcinare D se determina prin procedeul cu acid sulfuric E prin titrare redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid

161. Referitor la procedeul cu acid sulfuric sunt false raspunsurile:

A decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile se efectueaza prin calcinare B eprubetele in care se efectueaza determinarea trebuie spalate in prealabil cu acid sulfuric C acidul sulfuric se incalzeste inainte de a fi adaugat peste substanta pulverizata D acidul sulfuric se raceste la aproximativ 10oC E determinarea se efectueaza la temperatura de 15oC

162. Alegeti raspunsul corect cu privire la limita de metale grele in substante organice:

A substanta organica se mineralizeaza cu acid azotic ® B substanta organica se mineralizeaza cu acid sulfuric ® C substanta organica se mineralizeaza cu acid clorhidric ® D FRX prevede ca prezenta sarurilor de fer in reziduul de la calcinare nu interfereaza E se determina prin reactia de culoare cu nitratul de argint

163. Controlul limitei de calciu se bazeaza pe reactia acestuia cu oxalatul de amoniu cand se formeaza:

A un precipitat alb-galbui amorf B o tulbureala sau un precipitat alb microcristalin C un precipitat alb cazeos D un precipitat de oxalat de calciu insolubil in acid acetic si amoniac E o tulbureala albastra

164. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitelor de impuritati chimice sunt corecte:

A ionul fosfat se identifica cu molibdatul de amoniu B ionul fier (III) se determina pe baza reactiei cu piridina C ionul cobalt (II) se determina cu hidroxidul de de bariu D ionul clorura se determina cu nitratul de argint E FRX nu prevede pentru decelarea impuritatilor solutii etalon

165. Care dintre afirmaţiile referitoare la controlul limitei pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile prin calcinare sunt corecte:

A se folosesc solutii etalon B se efectueaza prin calcinare in flacara timp de 10 minute C se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile în substanţe minerale

incolore D nu se folosesc solutii etalon E aceasta metoda nu este prevazuta in FRX

166. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitei de fier sunt corecte:

A ionul fier trivalent se determina pe baza reactiei cu hexacianoferatul (II) de potasiu B fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb cazeos C fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o coloratie verde D fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureala sau un precipitat

albastru in functie de concentratie E solutia-etalon de ion fer se prepara la nevoie

167. Determinarea impuritatilor de substante organice carbonizabile prin procedeul cu acid sulfuric

A acidul sulfuric folosit se raceste la 10oC B se aplica substantelor organice C se efectueaza la temperatura de 10oC D se aplica atat substantelor minerale cat si celor organice E se efectueaza la temperatura de 15oC

168. FRX prevede pentru controlul limitei de arsen:

A procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este peste limita de sensibilitate a reactiei cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric

B procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate a reactiei cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric

C procedeul II se bazeaza pe reducerea compusilor arsenului la arsenura de hidrogen D nu exista 2 procedee pentru controlul limitei de arsen E procedeul II se aplica la controlul arsenului in substante organice

169. Selectati raspunsurile corecte despre controlul limitei de carbonati, conform FRX:

A FR. X prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon B se determina prin incalzire in flacara C se foloseste solutie etalon de ion carbonat D se executa reactia de culoare cu hidroxidul de bariu E FR. X nu prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon, dupa 10 min

170. Precizati raspunsurile incorecte pentru controlul limitei pentru impuritatile organice usor carbonizabile:

A se determina prin metoda refractometrica B se determina prin procedeul prin calcinare C se determina prin metode cromatografice D se determina prin determinarea punctului de solidificare E se determina prin procedeul cu acid sulfuric

171. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la controlul limitelor de impurităţi anorganice:

A ionul clorură formează cu nitratul de argint, în funcţie de concentraţie o opalescenţă, o tulbureală sau un precipitat alb cazeos

B FR X prevede pentru controlul limitei de arsen două procedee C fierul trivalent se determină prin reacţia cu molibdatul de amoniu D impurităţile anorganice provin numai din materiile prime E limitele admise în proba de analizat se exprimă în miligrame (% V/V)

172. FR X prevede pentru controlul limitei de arsen două procedee:

A procedeul I se aplică la controlul arsenului în substanţele organice B procedeul I constă în reducerea compuşilor arsenului la arsenură de hidrogen sub acţiunea

hipofosfitului C de sodiu în acid clorhidricprocedeul II se aplică la controlul arsenului în substanţele

organice şi constă în reducerea compuşilor arsenului la arsen D procedeul I se aplică atunci când arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate

a reacţiei cu hipofosfit de sodiu, în acid clorhidric (R) E procedeul II se aplică la controlul arsenului în substanţe organice şi se bazează pe reducerea

compuşilor arsenului la arsenură de hidrogen

173. Determinarea zincului ca impuritate se face pe baza reacţiei acestuia cu hexacianoferatul (II) de potasiu când rezultă (în funcţie de concentraţie):

A un precipitat alb cazeos B o tulbureală C o opalescenţă D un precipitat alb cristalin insolubil în acizi diluaţi E o coloraţie albastră

174. Procedeul cu acid sulfuric utilizat pentru controlul limitei de substanţe organice uşor carbonizabil..:

A se aplică pentru decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţe organice B determinarea se efectuează la temperatura de 15 °C C eprubetele în care se efectuează determinarea se spală în prealabil cu acid sulfuric (R) D se aplică la decelarea impurităţilor organice în substanţele minerale incolore E se aplică la decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţele minerale

colorate 175. Hexacianoferatul (II) de potasiu se foloseşte ca reactiv pentru determinarea limitei următorilor ioni ca impurităţi:

A ionul de fier trivalent B ionul de fier bivalent C ionul de zinc D ionul de calciu E ionul de aluminiu

176. Care dintre următoarele condiţii trebuie respectate la determinarea limitelor pentru impurităţi anorganice:

A reacţiile se efectuează în eprubete identice B temperatura la care se efectuează reacţiile este 25 ± 5 °C C tulbureala sau opalescenţa se stabileşte privind straturile de lichid de sus în jos pe un fond

negru D coloraţia se stabileşte privind straturile de lichid de sus în jos pe un fond alb E reactivii se adaugă în ordinea prevăzută în monografie

177. Care dintre ionii enumeraţi mai jos pot interfera în procesul de decelare a impurităţii de arsen prin procedeul I prevăzut de FR X:

A seleniu B plumb C telur D cadmiu E antimoniu

178. Impurităţile organice uşor carbonizabile, în funcţie de natura substanţelor la care se efectuează controlul, se determină prin următoarele procedee:

A antrenare cu vapori de solvenţi organici B combustie în oxigen C procedeul prin calcinare D combustie în bombă E procedeul cu acid sulfuric

179. Indicaţi care din afirmaţiile enumerate sunt corecte:

A impurităţile anorganice în proba de analizat pot proveni din materiile prime, procesul de

fabricare, o purificare incompletă, conservare necorespunzătoare B pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în grame (% m/m)se utilizează soluţii

etalon C ordinea introducerii reactivilor în eprubeta cu soluţia de analizat şi cea etalon este aleatorie D pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în miligrame (% V/V)se utilizează soluţii

etalon E controlul limitelor pentru impurităţi organice uşor carbonizabile se efectuează prin

procedeul prin calcinare şi procedeul cu acid sulfuric dacă nu se prevede altfel în monografia respectivă

180. La ce grad de finete corespund următoarele site, după FR X ?

A Sita II pentru fragmente mici B Sita V pentru pulbere semifină C Sita IV pentru pulbere groscioară D Sita I pentru fragmente mijlocii E Sita VII pentru pulbere fină

181. După FR X, compozitia, gradul de finete al componentelor si sinonimul preparatului oficinal "Pulvis efervescens laxans" sunt următoarele:

A Natrii sulfas (VI) 2,5 g; Natrii hydrogenocarbonas (VI) 6 g; Acidum citricum (VI) 6,5 g B Magnesii sulfas (V) 2 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g; Acidum tartaricum (V) 5 g C I: Natrii sulfas anhydricus (R) (V) 2 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g; II: Acidum

tartaricum (V) 6 g D Sare de Vichy E Pulvis aerophorus laxans

182. După FR X, compozitia, gradul de finete al componentelor si sinonimul preparatului oficinal "Pulvis alcalinum" sunt următoarele:

A Natrii sulfas (VI) 2,5 g; Natrii hydrogenophosphas (VI) 3,5 g; Natrii hydrogenocarbonas (VI) 5,5 g

B Natrii sulfas anhydricus (V) 2 g; Dinatrii hydrogeniphosphas (V) 4 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6 g

C Pulvis aerophorus laxans D Pulbere Seidlitz E Pulbere alcalină pentru solutia Bourget

183. După FR X, compozitia, sinonimul si actiunea farmacologică a preparatului oficinal "Pulvis Opii et Ipecacuanhae" sunt următoarele:

A Extractum opii siccum (VI) 20 g; Ipecacuanhae radix (VI) 5 g; Saccharum lactis 75 g B Opium pulveratum (VII) 10 g; Ipecacuanhae radix (VII) 10 g; Saccharum lactis 80 g C actiune antitusivă, expectorantă D Laudanum E Pulbere Dover

184. Din ce este constituit si cum functionează "Amestecătorul de pulberi cu spiră verticală planetară" ?

A Este constituit dintr-un vas cilindric B Este constituit dintr-un vas paralelipipedic C Este constituit dintr-un vas conic D Transportă pulberea de la bază spre vârf cu ajutorul unei spire interioare rotative E Transportă pulberea de la vârf spre bază în jurul unui ax fix

185. Ce formă au paletele, cum sunt dispuse si cum functionează "Amestecătorul de pulberi Lödige" ?

A Palete lamelare simple B Palete cu formă de sapă dispuse în jurul unui ax orizontal C Palete cu formă de sapă dispuse în jurul unui ax vertical D Depărtează mereu materialul din centru E Aduce mereu materialul spre centru

186. Prin ce se caracterizează amestecătorul de pulberi "Moritz Turbo" ?

A Are turbina într-un vas simplu conic B Are discuri verticale de amestecare C Are turbina într-un vas dublu conic D Are discuri orizontale de amestecare E Viteza de amestecare este superioară fată de amestecătorul Roto-P. Zauchetta

187. După FR X finetea pulberilor se determină astfel:

A pe 20 g pulbere prin agitare în sita prevăzută cu capac, 20 de minute B pe 25 g pulbere prin agitare în sita prevăzută cu capac, 30 de minute C reziduul obtinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai mare de 5 % si mai mic de 60 % cu

sita superioară dacă nu se prevede altfel D reziduul obtinut cu sita specificată să nu fie mai mare de 2 % E reziduul obtinut să nu fie mai mic de 75 % cu sita superioară

188. Pentru determinarea gradului de finete al pulberilor, FR X prevede site standard, numerotate conventional în modul următor:

A cu cifre arabe în ordinea 1-8 în functie de forma ochiurilor B cu cifre romane în ordinea I-IX în functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor,

de numărul de ochiuri corespunzător pe centimetru pătrat si de diametrul sârmei C gradul de finete al pulberii cernute creste în functie de cresterea ordinului de numerotare al

sitei D gradul de finete al pulberii cernute descreste în functie de descresterea ordinului de

numerotare al sitei E gradul de finete al site IV corespunde pentru pulbere semifină

Aplicatiile spectrofotometriei in IR la identificarea si dozarea medicamentelor INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. A 2. C 3. B 4. D 5. B 6. A 7. D 8. C 9. C 10. A 11. C 12. C 13. D 14. C 15. B 16. D 17. A 18. D 19. A 20. B 21. C 22. B 23. C 24. E 25. B 26. D 27. A 28. A 29. D 30. A 31. B 32. A 33. B 34. B 35. C 36. E 37. C 38. D 39. C 40. C 41. B 42. D 43. A 44. C 45. B 46. B 47. A 48. A 49. B

50. A 51. D 52. B 53. E 54. E 55. E 56. A 57. C 58. B 59. A 60. D 61. B 62. A 63. D 64. C INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 65. A,B,E 66. A,D,E 67. D,E 68. A,E 69. A,B,D,E 70. A,B,C 71. A,C,D 72. C,D 73. C,D 74. A,B,D 75. A,C,E 76. A,B,C,E 77. A,C,D 78. A,B,D 79. C,D 80. A,D 81. C,D,E 82. A,C,D 83. B,C 84. B,C,E 85. A,C,E 86. B,C 87. B,E 88. A,E 89. A,D 90. B,C,D 91. A,C 92. B,C,D 93. B,C,D,E 94. B,C,D,E 95. A,B 96. B,D 97. C,D 98. A,D,E

99. A,B,D,E 100. C,E 101. B,C,D 102. A,B,D 103. B,C,D,E 104. A,B,D,E 105. A,B,C,D 106. B,C,D,E 107. A,C,E 108. C,D,E 109. A,C,D,E 110. A,D 111. C,D 112. B,D 113. B,E 114. A,C 115. C,D,E 116. A,C,D 117. A,E 118. B,E 119. A,C 120. A,B,E 121. A,C,D 122. A,D 123. A,B,D 124. A,C 125. A,D 126. A,C,D 127. B,D 128. A,C,D 129. C,D 130. A,C,D 131. A,C,D 132. C,E 133. A,B,E 134. A,C,E 135. C,E 136. A,B,D 137. A,B,C 138. B,E 139. A,C,E 140. C,D 141. A,B,D 142. B,C,E 143. A,C,D 144. A,C,D 145. C,D,E 146. B,C 147. A,D 148. A,B,C 149. A,B,D,E 150. A,B,C,D

151. A,B 152. A,B,C,D 153. A,B,C 154. A,B,C,D 155. A,B,C 156. A,B,C,D 157. A,B 158. A,B 159. A,B 160. A,B 161. A,B 162. A,B,C 163. A,B,C 164. A,B,C 165. A,C,E 166. B,C 167. B,C,D 168. B,C 169. A,B 170. A,C,D 171. B,C 172. A,B,C 173. A,B,E 174. A,B 175. C,D 176. B,C,D 177. A,C,E 178. A,B,D 179. C,D 180. A,B,C 181. A,C,E 182. B,D,E 183. A,E 184. A,D Cromatografia in controlul medicamentelor INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. D 2. D 3. D 4. C 5. D 6. C 7. C 8. C 9. D 10. D 11. C 12. B 13. C 14. D

15. D 16. C 17. D 18. E 19. C 20. C 21. C 22. B 23. D 24. C 25. C 26. E 27. B 28. D 29. A 30. B 31. E 32. B 33. D 34. B 35. E 36. C 37. A 38. B 39. C 40. A 41. E 42. D 43. C 44. B 45. D 46. C 47. E 48. B 49. C 50. C 51. C 52. C 53. E 54. C 55. C 56. D 57. C 58. C 59. B 60. C 61. B 62. D 63. C 64. A 65. B 66. B

67. C 68. B 69. C 70. E 71. C 72. E 73. B 74. B 75. B 76. D 77. B 78. E 79. A 80. E 81. A 82. E 83. A 84. A 85. A INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 86. B,D,E 87. B,D,E 88. A,B,C,E 89. B,D 90. B,D 91. B,D,E 92. A,B,C 93. A,B,C,D 94. B,E 95. C,D,E 96. A,B,C,D 97. C,D,E 98. A,B,E 99. A,C 100. A,B,E 101. A,B,D 102. A,B,E 103. A,B,D,E 104. A,D 105. A,C 106. A,C,D,E 107. A,B,C,E 108. A,B,C 109. A,D 110. B,D 111. A,C,D 112. A,D 113. A,D,E 114. B,C,D 115. B,C,D,E

116. A,C 117. B,C,D,E 118. A,B,D 119. A,B,C 120. A,C,D 121. A,E 122. B,D 123. B,C,E 124. A,C 125. A,B,D,E 126. B,D 127. C,D,E 128. A,B,E 129. A,B,D,E 130. B,D 131. A,B,D 132. B,D,E 133. A,D,E 134. A,B 135. A,C,D 136. D,E 137. A,D,E 138. A,C,D 139. A,B,C 140. A,B,E 141. A,C,D,E 142. A,C 143. A,C,E 144. B,E 145. A,C,D 146. B,C,E 147. A,B,D,E 148. B,C,E 149. A,B,D,E 150. B,C 151. B,C,E 152. C,E 153. B,C,D,E 154. A,B,E 155. A,D,E 156. A,C,E 157. B,C,D 158. A,B,E 159. B,C 160. B,D,E 161. A,C,E 162. B,C,D 163. B,D,E 164. B,D,E 165. B,D 166. C,E 167. A,C,D,E

168. A,C,E 169. A,C,E 170. A,B,E 171. A,C,E 172. B,C,E 173. B,C,D 174. B,D 175. A,C 176. A,B,D 177. A,B,E 178. A,B,E 179. A,B,E 180. A,B,D,E 181. A,C 182. A,D 183. A,C,D,E 184. A,B,C,E 185. B,D,E 186. A,D 187. B,D,E 188. A,B,C 189. B,D,E 190. A,D 191. D,E 192. B,D 193. A,B 194. B,D 195. B,D 196. B,D 197. B,D 198. A,D,E 199. A,C,E 200. A,C,D 201. A,C,E 202. A,C,E 203. B,C,E 204. A,B,D,E 205. A,B,C,D 206. A,C,D,E 207. B,C,D,E 208. D,E 209. B,D,E 210. A,B,D,E 211. B,C,D 212. A,B,C,D 213. B,C,D 214. B,C,D 215. A,B,C 216. A,B 217. D,E 218. B,C 219. A,C,E

220. D,E 221. A,C,E Metode volumetrice in controlul medicamentelor INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. E 2. C 3. C 4. A 5. D 6. E 7. B 8. E 9. B 10. B 11. C 12. D 13. B 14. E 15. B 16. C 17. B 18. D 19. E 20. E 21. D 22. C 23. E 24. B 25. C 26. C 27. D 28. A 29. D 30. B 31. A 32. B 33. C 34. C 35. B 36. C 37. B 38. A 39. D 40. B 41. E 42. C 43. A 44. B 45. B 46. A

47. C 48. D 49. E 50. B 51. B 52. E 53. E 54. E 55. E 56. C 57. C 58. E 59. B 60. E 61. C 62. B 63. E 64. C 65. C 66. E 67. B 68. B 69. E 70. C 71. D 72. C 73. C 74. B 75. D 76. E 77. C INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 78. B,D 79. C,D 80. A,D,E 81. A,B,C,E 82. B,C,E 83. A,C,E 84. A,C,D 85. B,C,D 86. A,B 87. A,C,E 88. A,C,D 89. A,B,C,D 90. B,C,E 91. B,C,E 92. C,D 93. B,C,D,E 94. C,D,E 95. A,B,C

96. A,B,D 97. B,E 98. A,D 99. B,E 100. A,D 101. B,D,E 102. B,D 103. B,D,E 104. A,B,C 105. A,C,E 106. B,C,D 107. A,C,D 108. B,C 109. A,C,D,E 110. A,B 111. B,C,E 112. A,C,E 113. A,C,E 114. B,C,E 115. A,B,C,E 116. A,D 117. A,E 118. A,D,E 119. B,C,D,E 120. A,B,C,E 121. A,D 122. C,D 123. A,C,D 124. B,C,D 125. A,C 126. A,B,C,E 127. C,D,E 128. B,D,E 129. A,C,D,E 130. B,C,E 131. A,B,D 132. B,D 133. B,C 134. A,C,E 135. B,C,E 136. A,C,E 137. A,C,E 138. A,B,D 139. A,C 140. A,B 141. A,B,E 142. B,D,E 143. A,C,E 144. B,C,E 145. A,B,D 146. D,E 147. A,C,E

148. B,D,E 149. A,D 150. C,D 151. B,C,D 152. A,B,C,D 153. A,C 154. C,D 155. B,C,D,E 156. B,C,E 157. B,C,E 158. C,D 159. C,D,E 160. A,B,C 161. A,B,D 162. B,C,D,E 163. B,D 164. C,D 165. A,D,E 166. A,B,D,E 167. B,C,E 168. A,C,E 169. A,C,D 170. B,C 171. A,B 172. A,C,E 173. A,C,D 174. A,B,C,D 175. B,C,E 176. C,D 177. B,C,D,E 178. C,D,E 179. A,D 180. C,D 181. B,C,D 182. A,B 183. D,E 184. C,D 185. A,E 186. A,B,D 187. B,D 188. D,E 189. B,C,D 190. B,C,D 191. A,B,D 192. B,C,E 193. C,D 194. B,C 195. C,E Metode spectrofotometrice de absorbtie in ultraviolet si vizibil in controlul medicamentelor INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

1. A 2. C 3. C 4. E 5. D 6. B 7. C 8. D 9. C 10. D 11. C 12. C 13. A 14. B 15. C 16. A 17. A 18. D 19. A 20. B 21. B 22. C 23. C 24. B 25. A 26. B 27. A 28. C 29. C 30. C 31. B 32. C 33. C 34. B 35. C 36. E 37. C 38. C 39. C 40. C 41. C 42. C 43. D 44. B 45. D 46. E 47. D 48. B 49. A 50. B 51. C 52. B

53. B 54. B 55. D 56. E 57. C 58. B 59. B 60. C 61. B 62. D 63. C 64. D 65. C 66. E INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 67. A,D 68. A,C,E 69. A,B,D 70. A,B,D,E 71. B,D,E 72. A,B 73. A,B,D,E 74. B,C 75. A,C,D,E 76. A,C 77. A,B,E 78. A,C,D,E 79. A,D 80. A,C,D 81. A,D,E 82. A,B,D 83. A,E 84. A,D 85. A,B,E 86. A,D 87. A,C 88. C,D,E 89. D,E 90. B,D 91. B,C,D 92. B,C 93. A,B 94. C,D,E 95. A,B,E 96. A,B,D,E 97. C,D,E 98. A,C,E 99. A,B 100. A,B,E 101. A,B,E

102. A,C,E 103. B,D,E 104. A,C,D,E 105. A,B,D 106. A,B 107. A,B,C,D 108. A,D,E 109. A,B,C 110. A,C,D 111. C,D 112. A,D 113. A,C,E 114. B,C 115. A,B,E 116. B,C,D 117. A,D 118. A,B,D 119. B,D 120. B,C,E 121. C,D,E 122. C,D 123. B,C,D 124. A,C 125. A,E 126. A,C,D,E 127. B,C 128. A,C,D 129. A,C,E 130. A,C,D,E 131. A,D,E 132. A,C,D 133. A,E 134. C,D,E 135. A,C,E 136. B,C,E 137. B,D 138. B,D 139. C,E 140. A,E 141. B,C 142. A,D 143. A,B,D 144. A,D 145. A,D 146. A,D,E 147. A,B,D 148. A,E 149. A,B,E 150. A,C,D 151. A,B,D,E 152. A,B 153. A,C

154. A,B 155. A,B,C,D 156. A,B,C,D 157. A,B,C 158. A,B,C 159. A,C,D,E 160. A,B,C 161. C,D 162. A,C,D 163. A,D 164. B,C,D 165. B,D,E 166. A,B,D 167. B,D 168. D,E 169. C,D 170. B,C,D 171. B,C,D,E 172. B,C,D,E 173. B,E 174. C,D,E 175. B,D 176. A,C Controlul limitelor pentru impuritati organice si anorganice INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU 1. E 2. C 3. E 4. C 5. B 6. B 7. B 8. C 9. A 10. C 11. D 12. D 13. C 14. A 15. B 16. B 17. D 18. D 19. B 20. C 21. B 22. D 23. B 24. C 25. E

26. B 27. B 28. C 29. C 30. A 31. D 32. D 33. E 34. E 35. D 36. D 37. C 38. C 39. B 40. B 41. C 42. C 43. B 44. E 45. C 46. B 47. C 48. B 49. A 50. C 51. A 52. E 53. A 54. C 55. D 56. D 57. C 58. B 59. D 60. B 61. E 62. D 63. C 64. D 65. C 66. E 67. D INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU 68. C,E 69. B,C 70. B,C,D 71. B,D 72. A,D,E 73. B,C,E 74. A,C

75. B,D 76. A,E 77. B,D 78. A,C 79. A,B,C 80. B,D 81. C,E 82. C,E 83. C,D 84. A,B,C,E 85. B,D 86. A,C 87. A,C 88. B,D,E 89. A,C,E 90. A,D,E 91. A,C 92. A,C 93. A,D 94. A,D 95. C,D 96. B,E 97. B,D 98. A,C,E 99. B,E 100. A,D 101. A,D,E 102. A,B,D 103. B,C,E 104. A,B,C,D 105. A,B 106. A,C,D,E 107. A,B,C 108. A,B,C 109. B,E 110. B,D 111. A,D 112. B,C,D 113. A,C,E 114. A,C,E 115. A,C,E 116. B,C,E 117. A,C,D 118. B,C,E 119. A,B,D 120. A,C 121. A,C 122. B,C,E 123. A,D,E 124. B,C 125. A,C,D 126. C,E

127. A,C,E 128. B,D 129. B,D 130. A,C,E 131. A,E 132. A,C,D 133. B,C 134. D,E 135. A,D,E 136. B,C 137. B,E 138. B,D,E 139. B,C 140. C,D,E 141. A,C,D 142. B,C,E 143. A,C,D 144. A,C,D,E 145. A,C,E 146. B,C,E 147. A,C,E 148. C,D 149. A,B,C,E 150. A,C 151. A,C 152. B,D 153. C,E 154. B,D 155. C,E 156. B,D,E 157. A,B 158. C,D 159. D,E 160. C,D 161. A,C 162. B,D 163. B,D 164. A,D 165. B,C,D 166. D,E 167. A,B,E 168. B,C,E 169. A,C,D 170. A,C,D 171. A,B 172. D,E 173. B,D 174. A,B,C 175. A,C 176. A,D,E 177. A,C,E 178. C,E

179. A,B,E 180. C,E 181. C,E 182. B,E 183. B,C,E 184. C,D 185. B,E 186. C,D 187. A,C 188. B,C,D