1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI

ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE

Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa

TEL/FAX.: 0241-605050

E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro

Web: http://www.pharmaovidius.ro

Departamentul de Ştiinte Farmaceutice pentru evaluarea acţiunii

medicamentelor

Nr.inregistrare 20 / 29 decembrie 2011

TESTE GRILĂ PENTRU

EXAMENUL LA DISCIPLINA GENETICĂ MEDICALĂ

SPECIALIZAREA FARMACIE

Anul 2, semestrul I

SESIUNEA DE IARNĂ

Director de Departament

Ş.L. Dr. HORAŢIU MIREŞAN

Şef Disciplină

Ş.L. Dr. SCHRÖDER VERGINICA

Anul universitar 2011-2012

2

Tema 1 FARMACOGENETICA. STRUCTURA GENA. FENOMENUL DE

ÎNLĂNȚUIRE GENICĂ

Complement simplu

1. Farmacogenetica este un domeniu care se ocupă de identificarea:

A. numărului de gene

B. setului de alele moștenit de la părinți

C. variațiilor individuale determinate genetic la acțiunea medicamentelor

D. variațiilor individuale polimorfice

E. stadiilor ontogenetice

2. Farmacogenomica se referă la afirmațiile, cu excepția:

A. frecvența bolilor ereditare

B. stabilirea dozei corespunzătoare fiecărui pacient

C. stabilirea unei medicamentații personalizate

D. corelația dintre genele unui individ si medicamentație este foarte strânsă

E. farmacogenomica este o variantă modernă a farmacogeneticii

3. Care din afirmațiile de mai jos nu corespund condițiilor reale?

A. medicamentul administrat interacționează cu enzimele din organism

B. diferențele privind absorbția și rata de metabolizare a unui medicament ține de

farmacocinetica

C. distribuția continua a determinismului genetic reflectă originea multifactorială

D. variabilitatea farmacodinamică este corelată cu polimorfismul proteinelor

implicate în transportul medicamentelor

E. variabilitatea farmacocinetică nu influențează și eliminarea medicamentului

4. Care din informații se referă la farmacogenetică?

A. mutațiile cauzate de factorii interni citologici sunt domeniul de analiză

B. permite la corelația dintre genele unui individ și cele ale urmașilor săi

C. face corelația dintre generațiile diferite printr-o linie genetică comună

D. permite înțelegerea reacțiilor la medicamente și ereditate

E. asigură distribuția discontinuă a indivizilor homozigoți

5. Cercetările farmacogenomice sunt reprezentate de domeniile, cu excepția:

A. identificarea genelor inplicate în răspunsul la medicamente

B. stratificarea medicamentelor în funcție de polimorfismul mononucleotidic

C. determinarea tipurilor de expresie genică în țesuturile țintă ale medicamentelor

D. ciclitatea reacțiilor hormonale în corelație cu variabilitatea genelor

3

E. identificarea polimorfismelor cu rol în metabolizarea medicamentelor

6. Concepția privind gena conform căreia aceasta reprezintă un segment de

cromozom este fundamentată de :

A. Gregor Mendel

B. Morgan

C. geneticienii anilor ´70

D. un genetician din 1865

E. niciun răspuns anterior nu e corect

7. Care este răspunsul corect legat de structura genei?

A. gena este un segment de pe cromozom care nu determină un anumit caracter

fenotipic

B. locusul este o componentă genică

C. o pereche de gene are o singură avariantă alelică

D. gena reprezintă un segment de cromozom cu poziție fixă

E. genele alele se găsesc doar pe cromozomii autozomali omologi

8. Locusul, în genetică, este termenul care se referă la:

A. poziția cromozomilor omologi în timpul anafazei

B. perechea de alele de pe cromozomi

C. poziția unei gene pe cromozom

D. poziția unei mutații din structura genei

E. totalul intronilor de pe genă

9. Care din variantele de mai jos definește tipul homozigot?

A. în cursul meiozei se pot produce mai multe tipuri de gameți , prin segregarea

genelor alele

B. prezintă o alelă normală și una mutantă

C. genotipul include alele identice

D. genotipul include alele care se manifestă fenotipic diferit

E. diferența caracteristică barbaților generata de absenta unui cromozom X

10. La care din situațiile de mai jos genotipul include gene alele identice?

A. homozigoti

B. heterozigoti

C. hemizigoti

D. heterozigoti compuși

E. gene X-linkate

11. La care din situații genotipul include gene alele diferite?

A. homozigoti

B. heterozigoti

C. hemizigoti

D. gene recesive

E. homogameti

4

12. La care din situații genotipul include gene autozomale pe cromozomul X fară

echivalență pe Y?

A. homozigoti

B. heterozigoti

C. hemizigoti

D. gene mutante

E. heterozigoti compuși

13. Haplotipul este termenul științific care reunește informațiile legate de:

A. modul de producere a mutațiilor

B. modul de transmitere a genelor la homozigoți

C. grupul de înlănțuire, la transmitere, a locilor genelor nealele

D. grupul genelor alele transmise la gameți

E. grupul de gene omoloage la tipurile heterozigote

14. Transmiterea înlănțuită a genelor se numește și:

A. crossing-over

B. dominantă

C. linkage

D. haplotip

E. marker genic

Complement multiplu

1. Care din afirmații se referă la domeniul de studiu cu aplicații în

farmacogenomică?

A. identificarea polimorfismelor genice implicate în metabolizarea medicamentelor

B. corelația dintre genetica populațională și răspunsul diferențial la medicamente

C. studiul homozigoților

D. clasificarea genelor umane

E. proteomică și răspunsul la medicamente

2 . Care sunt afirmațiile incorecte?

A. originea polimorfismelor implicate în metabolizarea medicamentelor este legată

de dezvoltarea sistemului nervos la om

B. Motulsky și Vogel introduc pentru prima data conceptul de farmacogenetică

C. farmacogenomica se referă la identificarea genelor cauzatoare de boală

manipulate prin medicamente

D. variabilitatea farmacodinamică implică diferențele de absorbție a

medicamentelor

E. nu există corelație între absorbția medicamentelor și genetică

3. Avantajele farmacogeneticii sunt date de:

A. posibilitatea adaptării medicamentului la pacient

B. reducerea reacțiilor adverse prin creșterea dozei administrate

5

C. înțelegerea variațiilor de răspuns la medicamente

D. reducerea reacțiilor adverse la medicamente

E. stabilirea dependenței față de medicamente

4. Care sunt afirmațiile corecte referitoare la farmacogenetică:

A. este un domeniu diferit de farmacogenetică

B. este un nivel de abordare farmacogenetică ce implică studii la nivel de ADN

C. reprezintă un domeniu de aplicare a geneticii cu implicații în cunoașterea

profilului răspunsului individului la acțiunea noilor medicamente

D. permite acumularea datelor legate de reacția la medicamente a persoanelor cu

afectiuni genetice grave

E. este un domeniu cu aplicații în farmaceutica clinică

5. Unitatea de structura a materialului genetic se referă la :

A. gena ca unitate de transcripție

B. gena ca segment al cromozomului

C. o pereche de alele omoloage

D. gena ca segment al ADN

E. mai mulți nucleosomi

6. Care sunt afirmațiile corecte referitoare la genă?

A. reprezintă un segment de cromozom, precis delimitat care determină un

anumit caracter fenotipic

B. poziția genei pe cromozom se numește haplotip

C. locii autosomali caracterizează genele de pe cromozomii X

D. include un ansamblu de secvențe de ADN necesar pentru producerea unei

secvențe funcționale proteină sau ARN

E. se află în perechi omoloage

7. Care din informații este falsă?

A. alela este o alternativă a unei gene sălbatice care ocupă același locus, dar

determină caractere fenotipice diferite

B. gena alelă determină același caracter fenotipic fiind o variantă mutantă a genei

sălbatice

C. conceptul de polialelie este înțeles doar la nivel populațional

D. formele gametice nu sunt pure din punct de vedere genetic

E. genele alele situate pe o pereche de cromozomi omologi segregă diferit de cele

de pe cromozomii alăturați

8. Polialelia se referă la un ansamblu de fenomene care includ:

A. mutații

B. gene multiple nonalele

C. gene din aceeași pereche de omoloage

D. mai multi indivizi din populație

E. gene alăturate, din același cromozom

9. Care din afirmații nu sunt corecte?

6

A. la heterozigoți genele alele diferite se pot manifesta fenotipic diferit

B. la heterozigoți există doar codominanța între alele

C. hemizigoti reprezinta o caracteristică ce definește corelația între alele la sexul

masculină

D. homozigoții sunt cei care transmit gameților aceeași gena alelă

E. genotipul homozigoților este același cu cel al heterozigoților diferența este

doar de manifestare fenotipică

10. Care din afirmații se referă la gene dintr-un haplotip?

A. deficiența în 21-hidroxilază (sindromul adrenogenital) este datorată a unei

mutații a genelor nonimune din cromozomul 6, care se transmit cu HLA

B. se face transmiterea ereditară într-o ordine funcție de distanța dintre gene

C. determină grupul sanguin ABO

D. caracterizează heterozigoții compuși

E. determină grupul sanguin Rh

11. Afirmațiile sunt adevarate, cu excepția.

A. studiile privind variațiile normale în răspunsul la medicamente al indivizilor

dintr-o populație pot da informații privind natura determinismului genetic

B. enzimele implicate în metabolizarea medicamentelor și genele care le codifică

au fost primele elemente care au stat la baza dezvoltării farmacogeneticii

C. distribuția discontinuă a răspunsurilor la medicamente, în cazul indivizilor

dintr-o populație, pot da informații privind ereditatea monogenică

D. sinteza factorilor VIII și IX ai coagulării fac parte din categoria exemplelor de

caractere determinate de gene nesexuale de pe cromozomul X

E. un locus poate fi ocupat de 2 sau 3 gene

12. Cromozomul 6 este un exemplu pentru înțelegerea unor fenomene caracterist ice

genelor. Care sunt acestea?

A. permite studiul fenomenului de înlănțuire genică

B. asigura transmiterea unor caractere antiimune

C. permite înțelegerea noțiunii de haplotip /grup de înlănțuire

D. are loci pentru genele sistemului Rh

E. are locii genelor complexului de histocompatibilitate și permite înțelegerea

producerii unor boli genetice sau cu implicații genetice

Tema 2 ÎNCRUCIŞAREA CROMOZOMICĂ (CROSSING-OVER= CO) ŞI

RECOMBINAREA GENICĂ OMOLOGĂ

1. Recombinarea genică omoloagă este echivalentul:

A. crossing-over

B. linkage

C. dubla mutație

D. simpla mutație

7

E. deleție cromozomială

2. Procesul de crossing-over este definit prin următoarele aspecte, cu excepția:

A. are loc în profaza meiozei

B. se produce prin împerecherea rigurosă genă la genă

C. schimbul de gene este egal

D. are loc la generațiile preadulte

E. implică fenomene aleatorii, imprevizibile

3. Care din caracteristici nu aparțin fenomenului de recombinare genică

(crossing-over):

A. se produce transmiterea genelor nealele de pe același cromozom

B. recombinarea genelor are loc numai dacă cromatina suferă un număr

nepereche de schimburi între cei 2 loci

C. permite formarea a patru tipuri de gameți diferiți genetic

D. necesită apariția chiasmei

E. implică o distanță interalelică de minim 1centiMorgan

4. Care din exemplele care definesc importanța înlănțuirii genice și

încrucișarea cromosomică nu este corect?

A. înlănțuirea și recombinarea genică sunt utilizate pentru localizarea genelor pe

cromozomi

B. crossing-over este și o sursă de duplicații genotipice

C. frecvența de producere a crossing-over este invers proporțională cu distanța

dintre gene

D. dezechilibrul de înlănțuire poate permite stabilirea vechimii mutației ce

produce boala

E. pe baza studiului fenomenului de înlănțuire genică s-a localizat gena

hemocromatozei

5. Care termen ce definește gena nu este corect?

A. gena care codifică ARN de transfer

B. gena care codifica proteina

C. gena ribosomală

D. gena comună

E. gena promotor

6. Exonii sunt:

A. componente necodante ale genei

B. componente codante ale genei

C. componente nongenice

D. gene inactive

E. porțiunea de start pentru transcripție

7. Componentele principale ale unei gene care codifică o proteină sunt, cu

excepția :

A. regiunea centrală

8

B. regiunea laterală 5´

C. promotor

D. regiunea Z

E. regiunea laterală 3´

8. Care din informații este neadevărată:

A. intronii numiți și intervening sequences sunt secvențe necodante

B. gene diferite pot avea mai mulți exoni diferiți

C. dinucleotidele din capetele intronilor de tipul 5´GT și AG 3 ´ au rol în blocarea

procesului de transcripție

D. la nivelul intronilor se pot găsi secvențe cu rol reglator în funcția genei precum

insulele CpG la nivelul genelor amprentale

E. rolul celor mai mulți introni nu e bine cunoscut

9. Superfamilii de gene sunt:

A. grupări de gene comune

B. grupări de gene specifice

C. gene parțial suprapuse

D. gene cu rol de control asupra ARN

E. copii genice cu structuri și funcții diferite

10. Transpozonii sunt:

A. elemente fixe

B. ADN fosil

C. ADN capabil să-și schimbe poziția

D. structuri necunoscute la om

E. ARN viral

Complement multiplu

1. Care din bolile genetice au fost cunoscute și analizate ca urmare a fenomenului

de înlănțuire genică?

A. drepanocitoză

B. hemocromatoză

C. diabetul zaharat

D. insuficiența pancreatică

E. fibroză chistică

2. Care din afirmațiile de mai jos nu sunt corecte?

A. cromozomii omologi se alătură gena la genă în crossing-over

B. schimbul reciproc de gene se numește linkage

C. recombinările genice între loci situați pe același cromozom se pot observa

numai prin studii familiale

9

D. în analizele de înlănțuire pe care se bazează deseori diagnosticul genotipic al

unor boli este important a se stabili faza de înlănțuire între locusul boală și cel

marker

E. dezechilibrul genetic și bolile genice sunt generate de lipsa de crossing-over si

linkage deoarece nu se produce mutarea locilor genelor importante

3. Care din informații se referă a importanța fenomenului recombinării genice

și/sau de înlănțuire?

A. asigura cartografierea genomului uman

B. reflectă un anumit fond comun de gene

C. permite înțelegerea mecanismelor de producere a unor mutații

D. asigura transmiterea constantă a numărului de gameți

E. scade capacitatea de adaptare a celulelor somatice

4. În structura unei gene sunt incluse componentele:

A. regiunea centrală

B. regiunea necodantă 5´UTR

C. introni

D. extraintroni

E. baza genei

5. Componentele unei gene comune sunt:

A. exoni

B. introni

C. preintroni

D. zona promotor

E. SNP

6. Care din informații se referă la structura genei?

A. toți intronii încep cu nucleotidele GT și se sfărșesc cu AG

B. exonii sunt componente care sunt eliminate din genă

C. gene diferite pot avea unul sau mai mulți exoni identici

D. exonii sunt secvențe transcrise în ARN mesager precursor și păstrate în ARNm

matur

E. regiunea centrală a genei este numită si SIT

7. Care din afirmații nu sunt adevărate?

A. numărul intronilor dintr-o genă este mai mare decât cel al exonilor

B. numărul exonilor variază de la o genă la alta, între 2 și 50, precum și la

organisme diferite

C. intronii pot lipsi în genele pentru histone si ADN mitocondrial

D. ATG este semnalul stop din zona centrală a genei

E. codonii stop –TAA, TAG, TGA reprezintă semnalul de oprire a translației sau

sintezei proteinei

8. Indicați afirmațiile corecte de mai jos:

10

A. mutațiile din regiunea reglatoare 5´ a genei pentru β-globină reduc sinteza

catenelor beta la adult, producând beta-talasemie

B. genele comune sunt acele tipuri care se exprimă în toate celulele

C. nu exista gene suprapuse (gene în gene) în genomul uman descris

D. genele domestice se mai numesc și gene specifice

E. transcripția genelor comune este permanentă

9. Care sunt caracteristicile genelor comune?

A. promotorul este alcătuit din una sau mai multe secvenţe de tip GC box, situsuri

la care se fixează un factor special de iniţiere a transcripţiei (Sp 1)

B. transcripția lor se face la nivel scăzut și continuu

C. marea majoritate a genelor comune sunt active doar în primele stadii ale

mitozei

D. expresia acestora se face doar în anumite moment ale dezvoltării organismului

E. se află în regiunile cromozomiale eucromatidice

10. Afirmațiile de mai jos sunt adevărate, cu excepția:

A. genele specifice reprezintă cea mai mare parte din genele umane

B. genele comune sunt cele care codifică proteinele ubicuitare, indispensabile

funcțiilor celulare

C. limitarea spațială a genelor specifice implică intervenția unor nucleotide cu rol

de promotor si stop în același timp

D. unele copii ale genelor produse prin duplicații sunt defective și de obicei

nefuncționale

E. pseudogenele sunt 4/5 din totalul genelor

11. După modul cum funcționează genele sunt clasificate în:

A. gene unice

B. gene reper

C. gene comune

D. pseudogene

E. gene domeniu

12. Genele specifice sunt definite sau caracterizate de:

A. expresie limitată spațial

B. reprezintă 1/5 din numărul total de gene la om

C. expresia lor se produce în timpul diferențierii celulare sau al ciclului celular

D. reprezintă 90% din genele exprimate în orice tip de celule

E. duplicațiile care generează neurofibromatoza tip 1

13. Psudogenele sunt?

A. gene cu activitatea continuă, dar la nivel scăzut

B. dublicate nefuncționale ale genelor

C. genă ancestrală

D. gena inactivă

E. gena specifica

11

14. Prezența unor pseudogene este corelată cu bolile genetice grave de tipul:

A. sindromul Down

B. neurofibromatoza tip 1

C. boala somnului

D. boala polichistică renala

E. leishmanioză

15. Care din afirmații sunt corecte?

A. circa 4/5 din genele umane au o expresie limitată spațială sau temporală

B. duplicatele genelor pot fi folosite aleatoriu în transcripție

C. genele truchiate sau fragmente de gene sunt componente cu expresie

hiperactivă

D. genele care codifică histonele sunt din aceeași familie cu cele care codifică

ARN ribozomal

E. genele care codifică imunoglobulinele, receptorii limfocitelor T și ale

histocompatibilității sunt din aceeași superfamilie de gene

16. Care din afirmații sunt corecte?

A. familiile de gene sunt reprezentate de genele cu structuri asemănătoare

B. genele care codifică factorii de transcripți, implicați în embriogeneză, au în

comun o secvență care codifică un domeniu comun al proteinelor cu care se

fixează pe ADN pentru a permite declanșarea transcripției

C. genele din aceeași familie de gene nu au origine comună

D. singura genă nefuncțională de tipul pseudogenă este din familia globinelor

E. membrii unei familii de gene se clasifică în funcție de gradul de înrudire al

secvențelor lor

17. Transposonii sunt:

A. gene arhaice

B. elemente genetice mobile

C. secvențe fixe în genom

D. secvențe de ADN capabile să-și schimbe localizarea în genom

E. o sursă potențială de mutații

18. Elementele transpozabile la om se înpart în:

A. retrotransposoni

B. lateralo-transposoni

C. pseudotransposoni

D. transposoni

E. protein-transpozoni

19. Care din implicațiile transposonilor sunt corecte?

A. realizarea unor zone foarte stabile ale cromozomilor

B. transferul unor exoni din gene cu efecte neașteptate

C. modificarea funcției genei la care se inserează

D. activarea ARN mesager

E. se produce ruperea cromozomilor

12

20. Despre elementele genetice mobile se cunoaște:

A. pot fi copiate prin traspoziție mediată de ADN sau ARN

B. pot fi de origine virale

C. au implicațiii majore în structura și funcționarea genelor

D. au origine vegetală

E. pot migra în citoplasma celulei

Tema 3 GENETICA (FARMACOGENETICĂ) SI IMPLICATIILE

STUDIILOR DE GENETICĂ MOLECULARĂ. POLIMORFISMELE

GENETICE. VARIABILITĂȚII POPULAȚIONALE (ETNICE) ȘI

RĂSPUNSUL LA MEDICAMENTE

Complement simplu

1. Care din afirmațiile referitoare la polimorfisme genetice, nu este corectă?

A. sunt responsabile pentru cea mai mare parte din diversitatea și individualitatea

fenotipică

B. sunt variante alelice si se găsesc la mai mult de 1% din populație

C. pot fi proteice sau la nivel de ADN

D. nu se manifestă la populații de origini diferite

E. primele polimorfisme au fost identificate la antigene de grup sanguin

2. Polimorfismul genetic este:

A. o anomalie proteică

B. un caz foarte cunoscut de multiplicare a unei gene comune

C. variante alelice diferite în cadrul unei populație

D. o modificare morfologica multiplă

E. pseudoalelism

3. Polimorfismele sunt clasificate astfel, cu excepția:

A. SNP

B. ale ADN

C. polimorfismele fragmentelor de restricție

D. la nivelul minisateliților

E. unice

4. Polimorfismele ADN sunt caracterizate de următoarele, cu excepția:

A. există mai multe tipuri de polimorfisme ADN

B. există un singur tip de polimorfism

C. SNP este cea mai frecventă formă a polimorfismului

D. există boli importante asociate cu SNP

E. SNP are rol în modularea activității enzimelor implicate în metabolismul

medicamentelor fiind obiectul de studiu al farmacogeneticii

5. Care din afirmații nu este corectă?

13

A. dezvoltarea recentă a tehnicilor de genotipare au dus la îmbunătățirea

strategiilor de producere a medicamentelor

B. farmacogenetica intervine în toate fazele de producere a unui medicament

C. pentru terapia medicamentoasă este important să se poată evalua dacă

variabilitatea în răspunsul la medicament este dată de variabilitatea în

farmacocinetică sau/și framacodinamie

D. pentru studiul aspectelor de farmacogenetică trebuie cunoscuți prametrii care

se modifică în prezența unei surse de variabilitate

E. farmacocinetica studiază mobilitatea organismului sub acțiunea unui

medicament

6. Variabilitatea răspunsului la medicamente este dată de factorii, cu o excepție:

A. extrinseci

B. greutatea corporală

C. funcția renală

D. inducția enzimatică

E. nicio variantă anterioară

7. Despre inducția enzimatică se cunoaște, cu o excepție:

A. stimularea sau inhibarea enzimatică influențează metabolizarea

medicamentelor

B. inducția de tip fenobarbital crește nivelul citocrom P450

C. administrarea unui inductor enzimatic în timpul unui tratament modifică

activitatea acestuia

D. inhibitorii sintezei proteice crește fenomenul inducției enzimatice

E. inhibarea enzimelor metabolizante este cu importanță clinică pentru că

determină creșterea toxicității

8. Factorii care intervin în metabolizarea medicamentelor sunt:

A. legarea de proteinele plasmatice

B. dimensiunile celulare

C. bolile hepatice

D. excreția medicamentelor

E. diferențele de specie și diferențele individuale

9. Care din afirmații nu este adevărată?

A. reacția terapeutică sau toxică a unui medicament poate fi diferită în funcție de

specie sau individ

B. bolile hepatice care afectează arhitectura și funcțiile hepatice scad oxidazele

microsomale ceea ce reduce metabolizarea medicamentelor

C. rata renală de eliminarea a medicamentelor depinde de starea de funcționare a

rinichiului

D. la o vârstă mai avansată crește metabolizarea medicamentelor

E. fenilbutazona este legată în proporție de 99% de proteinele plasmatice

10. Care nu este varianta corectă referitoare la citocrom P450?

A. este o superfamilie de enzime

B. este un receptor nuclear

14

C. este un complex enzimatic implicat în metabolizarea medicamentelor

D. marker pentru anumite boli

E. componentă a fazei oxidative din procesul de biotransformare a

medicamentelor

Complement multiplu

1. Polimorfismele genetice sunt:

A. variante alelice inutile

B. variante alelice necodante

C. variante alelice care permit creșterea diversității și adaptabilității fenotipice

D. sunt modificări prezente la mai mult de 1% din populație

E. anu au aplicabilitate medicală, ci doar evolutivă

2.Diferența dintre mutații și polimorfismele genetice este dată de:

A. manipularea în sens pozitiv a variabilității

B. modificarea doar a genelor rare în cazul polimorfismelor

C. amploarea frecvenței în populația generală

D. doar de modificările la nivelul cromozomii X și Y

E. amploarea schimbărilor și interacțiunile nonalelice

3. Care dintre afirmații nu sunt adevărate?

A. două genomuri alese la întâmplare sunt în proporție mare identice (99%)

B. polimorfismele genetice sunt variante ale alelelor care nu afectează în mod

negativ caracterul fenotipic

C. polimorfismele sunt variante genetice prezente doar în regiunile intergenice

D. cele mai multe mutații negative pentru fenotip devin polimorfisme la

generațiile ulterioare

E. polimorfismele umane au aplicații practice în domeniul medical

4. Polimorfismele sunt clasificate astfel:

A. proteice

B. ale ADN-ului

C. microsateliți

D. aberante

E. false

5. Polimorfismele sunt clasificate astfel:

F. SNP

G. ale ADN

H. polimorfismele fragmentelor de restricție

I. după grupuri etnice

J. după anularea funcției genice

6. Polimorfismele genetice pot afecta:

A. ADN-ul

15

B. proteinele

C. doar enzimele

D. doar antigenele de grup sanguin

E. exclusiv gemenii monozigoți

7. Care din afirmații nu sunt adevărate?

A. cu cât indivizii sunt mai îndepărtați din punct de vedere genetic cu atât gradul

de diversitate este mai pronunțat

B. modificările ADN-ului nu modifică polimorfismele proteice

C. în populațiile umane sunt diferențe structurale la nivelul a 20% din totalul

proteinelor

D. mutațiile sunt variante genetice cu efect negativ asupra sintezei proteinelor,

ceea ce le diferețiază de polimorfisme

E. variantele a alelice rare sunt întâlnite la mai mult de 1% din populație

8. SNP –urile sunt considerate polimorfisme care:

A. afectează la nivel mononucleotidic

B. sunt foarte rare

C. reprezintă forma cea mai frecventă a polimorfismelor

D. nu produc efecte patologice

E. nu induc modificări ale secvențelor de aminoacizi

9. Afirmațiile referitoare la SNP adevărate sunt:

A. reprezintă forma cea mai frecventă a polimorfismului ADN

B. sunt utilizate în câteva direcții de studiu care vizează doar modificările

genomice majore

C. metoda identificării SNP este folosită la localizarea genelor de susceptibilitate

pentru caractere multifactoriale

D. sunt mutații cromozomiale recesive

E. sunt polimorfisme ale unor secvențe de aproximativ 100 nucleotide

10. Bolile mai cunoscute, asociate SNP sunt de tipul:

A. moștenite obligatoriu pe linie maternă

B. aritmii cardiace

C. artrita idiopatică

D. boli ale copilăriei

E. boli neuropsihice

11. Bolile mai cunoscute, asociate SNP sunt de tipul:

A. ciroza biliară (cauzată de modificarea proteinei de legare a manozei)

B. x-linkate

C. artrita idiopatică

D. diabet zaharat (sintaxina) 1A

E. nestudiate

12. Care din afirmații nu sunt adevărat?

A. Minisateliții sunt copii (10-100 nulceotide) dispuse în tandem cu caracter

polimorfic

16

B. modificările de secvență nucleotidică care vor produce schimbarea unui situs

de restricție, vor modifica lungimea fragmentelor de restricție

C. enzimele de restricție sunt acele enzime care recunosc o secvență nucleotidică

specifică și secționează ADN

D. cele mai multe secvențe repetitive de nucleotide caracterizează microsateliții

E. efectele SNP nu sunt folosite în modularea activității enzimelor implicate în

metabolizarea medicamentelor

13. Care dintre afirmațiile referitoare la polimorfismele ADN-ului sunt

adevărate?

A. sunt elemente de cercetare în genetică medicală

B. au puține aplicații, ca urmare a costurilor ridicate

C. prezintă importanță în identificarea răspunsului la medicamente

D. polimorfismele lungimii fragmentelor de restricție (RFLP) nu sunt

polimorfisme ale ADN

E. polimorfismele ADN nu sunt similare cu polimorfismele nucleotidice

14. Care sunt corelațiile corecte dintre farmacocinetică și factorii genetici ?

A. factorii genetici intervin în modularea reacțiilor indivizilor expuși la substanțe

medicamentoase

B. factorii genetici intervin în toate fazele producerii unui medicament nou

C. diferențele farmacocinetice între medicamente nu implică și diferențele de

transport și biotransformare care depind de factorii genetici

D. timpul de înjumătățire a concentrației plasmatice variază în funcție de doză și

de mecanismele de biotrasformare în care sunt implicate elementele genetice

E. nu există o legătură între factorii genetici și cei farmacocinetici

15. Timpul de înjumătățire a concentrației unui medicament se referă la:

A. un parametru genetic

B. un parametru farmacocinetic

C. nivelul intracelular de eliberare a substanțelor active

D. parametru măsurabil al sustanțelor active la nivel plasmatic

E. lipsa unui mecanism enzimatic activ

16. Care dintre afirmațiile de mai jos sunt corecte?

A. durata persistenței în organism a unui medicament crește odată cu doza

B. proteinele transportoare de tipul P-glicoproteină reglează genele implicate în

transport

C. exisă o legătură între reacțiile adverse, clasa medicamentelor și variațiile

genetice ale enzimelor implicate

D. reacțiile la medicamente nu depind de legătura genotip-fenotip

E. orice răspuns al unui medicament este modulat de genotip prin elementele

codificate pentru transport, biotransformare, eliminare

17. Transformările metabolice ale medicamentelor necesită:

A. parcurgerea mai multor etape de transformare enzimatică

B. reducerea liposolubilității

C. creșterea liposolubilității

17

D. participarea a 2 faze de inhibare enzimatică

E. apariția mutațiilor unor porțiuni de ADN

18. Variabilitatea răspunsului la medicamente are mai multe cauze:

A. factori genetici lgați de codificarea enzimelor

B. vârsta

C. cantitatea de apă din celule

D. medicamente concomitente

E. numărul de enzime sintetice ingerate concomitent cu medicamentele

19. Care din afirmațiile de mai jos nu sunt adevărate?

A. fenobarbitalul este capabil să inducă activarea enzimatică a propriei

metabolizări

B. administrarea unui inductor enzimatic în timpul unui tratament cu alte

medicamente nu modifică eficacitatea lor

C. inducția de tip fenobarbital, dar și spironolactonă crește nivelul de citocrom

P450 și citocrom c NADPh2-citocrom c reductază

D. variabilitatea răspunsului la mediamente nu depinde de funcționarea

enzimelor cheie în metabolizare

E. inhibitorii sintezei proteice blochează fenomenul de inducție enzimatică și

scad capacitatea de metabolizare a medicamentelor

20. De care din elementele cheie depinde metabolizarea medicamentelor?

A. legarea de proteinele plasmatice

B. sexul individului

C. diferențele de vîrstă

D. secreția de acid clorhidric la nivelul stomacului

E. disfuncția endocrină

21. Care din afirmațiile următoare nu se referă la metabolizarea mediamentului

și factorii implicați în acest proces?

A. eliminarea prin calea digestivă a alimentelor are implicații minore asupra

absorbției de folați

B. rata de metabolizare depinde de proteinele plasmatice

C. inhibarea metabolizării se referă la inactivarea enzimelor extracelulare

D. Cele mai cunoscute implicații ale diferențelor dintre răspunsul la

medicamente vârstă și sex se întâlnesc la estrogeni, salicilați și

benzodiazepine

E. nivelul crescut al LDL modifică ritmul de inducție a sintezei receptorilor

membranari

22. Sistemul enzimatic CYP 450 face parte din:

A. suprafamilia enzimatică implicată în metabolizarea medicamentelor și a

substanțelor toxice ingerate

B. sistemul de gene alele cu loci diferiți cunoscut în farmacogenetică

C. categoria de proteine citoplasmtice implicate în transportul renal al

medicamentelor

D. categoria enzimelor de metabolism din faza II de metabolizare

E. categoria enzimelor cu aplicații clinice pentru testarea farmacogenetică

18

23. Care din afirmațiile referitoare la citocrom P450 sunt adevărate?

A. sunt elemente enzimatice asociate cu sute de variații genice

B. este un sistem enzimatic din faza II de metabolizare

C. activitatea enzimelor citocrom p450 este modulată de monoaminoxidaze

D. o serie de variate alelice au rol în identificarea de biomarkeri predictibili

pentru toxine

E. grupul enzimatic include doar o familie de enzime

24. Care din afirmațiile referitoare la citocrom P450 sunt adevărate?

A. nivelul de metabolizare a medicamentelor nu depinde de fenotipurile

populaționale ale Cyp P450

B. enzimele cu aplicații clinice prin testarea farmacogenetică din categoria Cyp

450 sunt: Cyp 2D6, Cyp 2C9, Cyp2C19, Cyp3A4/5

C. hipervariabilitatea genelor care codifică Cyp 450 este un avantaj potențial dat

de necesitatea detoxifierii

D. localizarea genelor pe cromozomi este un element important pentru

amplificarea metabolizării

E. nu există diferențe etnice semnificative care să implice Cyp 450 în răspunsul

individual la medicamente.

25. Care din modalitatea de manifestare aparține nivelului de metabolizare

ultrarapidă?

A. nivel crescut de a induce efecte secundare

B. necesită doză mare de medicamente

C. este important tratamentul simultan inhibitor al metabolismului

D. răspunsul optim este dat de doze mici de medicament

E. deficiență de metabolizare

Tema 4

BAZELE MOLECULARE ALE ACȚIUNII XENOBIOTICELOR

BIOMARKERI SAU MARKERI BIOLOGICI

Complement simplu

1. Care din enzime de mai jos este implicată în metilarea neurotransmițătorilor

și medicamentelor levodopa, metildopa?

A. catecol O-metiltransferaza

B. glucozo- 6- fosfat dehidrogenază

C. catalaza eritrocitară

D. pseudocolinesteraza plasmatică

E. paraoxonaza

2. Care este enzima implicată în descompunerea peroxidului de hidrogen natural

sau a celui format sub acțiunea unor agenți hemolitici (radiații, substanțe

chimice, medicamente)?

19

A. catecol O-metiltransferaza

B. glucozo- 6- fosfat dehidrogenază

C. catalaza eritrocitară

D. pseudocolinesteraza plasmatică

E. paraoxonaza

3. Care este enzima care intervine în clivarea compușilor organofosforici?

A. catecol O-metiltransferaza

B. glucozo- 6- fosfat dehidrogenază

C. catalaza eritrocitară

D. pseudocolinesteraza plasmatică

E. paraoxonaza

4. Care este enzima ale cărei alele pot determina crize de anemie hemolitică la

administrarea unor medicamente?

A. catecol O-metiltransferaza

B. glucozo- 6- fosfat dehidrogenază

C. catalaza eritrocitară

D. pseudocolinesteraza plasmatică

E. paraoxonaza

5. Care este enzmi ale cărei fenotipuri au fost evidențiate în urma administrării

succinilcolinei ca miorelaxant?

A. catecol O-metiltransferaza

B. glucozo- 6- fosfat dehidrogenază

C. catalaza eritrocitară

D. pseudocolinesteraza plasmatică

E. paraoxonaza

6. Biomarkerii biologici sunt, cu excepția:

A. sunt modificări biochimice și moleculare măsurabile în mediile biologice

B. metaboliți produși în urma interacțiunii dintre xenobiotice și molecula țintă

C. sunt parametri decelabili doar după exitus

D. sunt indicatorii unei abilități înnăscute de a răspunde la o provocare produsă la

expunerea la o substanță

E. sunt măsurabili atât în celule cât și în fluidele corpului

7. Biomarkerii biologici sunt clasificați, cu excepția:

A. de efect

B. de expunere

C. de transformare

D. de susceptibilitate

E. valid

Complement multiplu

1.Xenobioticele sunt de tipul:

20

A. substanțe care pătrund în organism și sunt eliminate prin epiderm

B. substanțe care sunt supuse unui proces de biotransformare în organism

C. medicamente

D. substanțe netoxice

E. aditivi alimentari

2. Componentele celulare implicate în modul de acțiune și reacție al xenobioticelor

sunt:

A. receptori

B. enzime

C. aditivi

D. ionii ferici

E. glucoza

3. Care dintre afirmațiile referitoare la xenobiotice sunt adevărate:

A. caracteristicile ultrastructurale ale formațiunilor țintă pentru xenobiotice intervin

în modul de acțiune al acestora

B. haptoforii sunt componente ale xenobioticelor care asigură legarea de receptori

C. xenobioticele sunt substanșe care asigură efectele antagoniste pe toți receptorii

D. efectul xenobioticelor poate fi realizat prin mecanisme de transducție

E. sub acțiunea xenobioticelor sunt inhibate enzimele citoplasmatice

4. Canalele ionice sunt componente implicate în efectul medicamentelor prin:

A. transformarea în ținte celulare ale xenobioticelor

B. declanșarea blocării sau deblocării canalelor ionice în funcție de tipul de

substanță activă din medicament

C. implicarea în faza de transformare enzimatică

D. facilitarea eliminării produșilor de metabolism celular

E. activarea receptorilor pentru insulină

5. Recunoașteți blocanții corecți ai canalelor ionice de mai jos:

A. anesteziele locale și tetradotoxina -canale Ca2+

voltaj dependente

B. benzodiazepinele-canale de Cl- GABA dependente

C. anestezice locale- canale de Na+ voltaj dependente

D. cromokalim- canale de K+ voltaj dependente

E. amilorida-canale de Na+ de la nivel renal

6. Care din afirmațiile de mai jos sunt incorete?

A. adrenalina este antagonistul receptorului β- adrenalinic

B. morfina este antagonist pentru opiacee

C. acetilcolinesteraza este inhibată de compușii organici

D. aldosterona este modulator pentru canale de Ca2+

E. aspirina este agonist al enzimei ciclooxigenza

7. Care din informații sunt corecte?

21

A. Etilenestradiolul și tamoxifenul sunt subtanțe cu acțiune agonistă și respectiv

antagonistă pentru receptorul estrogenic

B. Omeprazolul este inhibitorul pentru pompa de protoni (mucoasa gastrică)

C. Iproniazida este substratul fals pentru MAO

D. ADN-polimeraza nu este implicată în metabolizarea medicamentelor

E. Diureticele sunt substanțe cu acțiune inhibitoare pentru co-transportul Na/K/Cl.

8. Variațiile legate de disponibilitatea medicamentelor sunt generate de:

A. polimorfismul inhibitorilor pentru moleculele proteice transportoare

B. polimorfismul proteinelor de transport

C. polimorfismul SNP la nivelul unor codoni din structura genelor care codifică

proteine de transport

D. glicoproteina P

E. legturile dintre celule

9. Care dintre afirmațiile referitoare la transportul xenobioticelor sunt adevărate?

A. transportorii membranari de tipul ABC sunt molecule proteice cu rol în

absorbția și excreția medicamentelor

B. variantele alelice ale genei ABC-C4 crează rezistența la tratamentul

antiretroviral

C. genele nu sunt implicate în transportul xenobioticelor, ci doar în

biotransformare

D. transportorii ABC sunt reprezentați de patru membri

E. glicoproteina P este din categoria proteinelor transportoare fiind implicată în

rezitența la medicamente

10. Care sunt polimorfismele care intervin în metabolismul xenobioticelor:

A. plimorfismul enzimatic

B. polimorfismul anionic

C. polimorfismul receptorilor membranari

D. polimorfismul moleculelor transportoare

E. polimorfismul mononucleotidic

11. Care sunt legăturile corecte dintre componentele genetice și medicamente?

A. mutația genei care codifică enzima de conversie a angiotensinei (ace) –

betablocante

B. polimorfismul citocrom P450-medicamente antihipertensive

C. polimorfism receptor HER2- medicamente astm

D. polimorfism receptor HER2- medicamente cancer mamar

E. receptor adrenalină-medicamente astm

12. Care din afirmații sunt adevărate?

A. polimorfismul enzimatic a fost identificat pe baza răspunsurilor variate ale

pacienților la administrarea unor medicamente

B. variațiile interindividuale în răspunsul trapeutic sunt determinate de

asemănarea genetică

22

C. efectul medicamentației antihirtensive depinde de rata de metabolizare a

aldosteronului

D. variantele genetice (SNP) nu induc modificări de fenotip la nivelul structurilor

receptoare

E. mutația genei care codifică ACE (enzima de conversie a anguitensinei) este

prezentă la pacienții cu insuficiență cardiacă și influențează medicamentația în

acest caz

13. Polimorfismele genetice implicate în metabolizarea medicamentelor pot

induce efecte de tipul:

A. creșterea dozei eficiente

B. scăderea dozei eficiente în timp de o oră de la administrare

C. creșterea toxicității medicamentelor

D. generarea de reacții adverse

E. profiluri metabolice diferite între indivizi

14. Polimorfismele genetice implicate în metabolizarea medicamentelor pot

induce efecte de tipul:

A. exacerbarea interacțiunilor medicamentoase

B. blocarea transmiterii ereditare a unr cratere autozoale

C. creșterea toxicității medicamentelor

D. generarea de reacții adverse

E. profiluri metabolice foarte asemănătoare între indivizi

15. Care din afirmațiile de mai jos nu sunt adevărate?

A. variaţiile farmacocinetice influenţează răspunsul terapeutic prin intermediul

interferenţelor cu fazele I şi II ale metabolizării medicamentelor și nu depind

de variațiile farmacogenetice

B. în farmacogenetică factorii ereditari sunt esenţiali în ceea ce priveşte

variabilitatea enzimatică

C. diferenţele genetice în absorbţia metabolismul şi excreţia agenţilor terapeutici

duc la concentraţii plasmatice diferite ale principiilor active

D. capacitatea medicamentelor de a se lega de proteine nu pare a avea implicaţii

farmacogenetice deosebite

E. eliminarea medicamentelor, indiferent de calea pe care se produce, nu este

supusă variaţiilor individuale datorită polimorfismelor genetice

16. Arilamin- N-acetiltransferaza este:

A. un fosfolipid membranar implicat în faza 2 de metabolizare a medicamentelor

B. enzimă implicată în acetilarea medicamentelor

C. compus antiviral folosit pentru vaccinare

D. enzimă implicată în metabolizarea: procainamida, sulfametazina

E. enzime implicate în detoxifierea arilaminelor și substanțelor asociate din

fumul de țigară

17. Care sunt afirmațiile corecte referitoare la glutation- S-transferază (GST)

23

A. enzimă implicată în creșterea celulară

B. are rol în procesul de detoxifiere participând la acetilarea metaboliților primei

etape de transformare

C. gena care codifică enzima (GST M1)prezintă mai multe alele, varianta

homozigotă determină o creștere a riscului pentru cancerul colorectal și de

vezică urinară

D. descompune peroxidul de hidrogen

E. genotipul slab acetilat poate conferi o creștere a riscului pentru cancerul la

indivizii nefumători

18. Identificați afirmațiile incorecte referitoare la enzimele implicate în

metabolizarea unor medicamente:

A. catecol O-metiltransferaza este o enzimă care intervine în metilarea

neurotransmițătorilor și medicamentelor levodopa și metildopa

B. deficiența de glucozo- 6- fosfat dehidrogenază este semnalată la

administrarea: antimalaricelor, fenacetin, furantoin, sulfonamide

C. acatalazia (lipsa enzimei catalază) la starea homozigotă duce la apnee de 2-3

minute

D. identitatea alelelor enzimei (COMT) implicată în metabolizarea

neurotrasmițătorilor prezintă importană clinică în tratamentul unor boli

neurosihice, dar și a cancerului indus de estrogeni

E. fenotipurile enzimatice nu sunt determinate de variațiile alelice

19. Informațiile de mai jos, referitoare la biomarkeri, sunt adevărate , cu

excepția:

A. biomarkerii sunt alterări celulare măsurabile

B. semnale fiziologice care reflectă expunerea, răspunsul celular sau

susceptibilitățile care implică probleme toxicologice

C. sunt măsurători celulare biometrice

D. sunt doar de natură exogenă

E. oferă date importante decelabile care indică evoluția proceselor

patobiochimice și fiziopatologice

20. Biomarkerii biologici sunt clasificați:

F. de efect

G. de expunere

H. de transformare

I. de susceptibilitate

J. de excreție

Tema 5

MUTAȚIILE. MECANISMELE DE PRODUCERE ALE

MUTAȚIILOR. BOLI GENETICE MOLECULARE. PRINCIPALELE

BOLI FARMACOGENETICE

Complement simplu

24

1. Care din definiții este atribuită pentru mutații:

A. ansamblul modificărilor suferite proteinele din adn

B. ansamblul nucleotidelor nou sintetizate în mitoza

C. modificările minore ale genelor ce nu se transmit la generațiile următoare

D. ansamblul modificărilor transmisibile în succesiunea generațiilor

E. ansamblul modificărilor instabile suferite de nucleotide materne

2.Informațiile privind mutațiile sunt corecte, cu excepția:

A. pot produce microleziuni sau macroleziuni la nivel de adn

B. sunt simple

C. sunt modificări stabile și fixe

D. sunt modificări instabile și dinamice

E. nu produc leziuni la nivel de ADN, ci asupra dispunerii proteinelor

3. Mutațiile genice dinamice au o caracteristică definitorie:

A. sunt simple

B. afectează doar celulele aflate în diviziune

C. sunt foarte instabile

D. se creează o singură repetiție a trinucleotidului

E. se distruge la prima diviziune normală

4. Polimorfismele benigne sunt cauzate de :

A. gruparea de dinucleotide

B. pragul critic atins de variațiile repetitiilor de trinucleotide

C. repetiția tandemului ccc, ttt, sau ata

D. metilările frecvente

E. pierderea trinucleotidelor din genă

5. Afirmațiile următoare sunt adevărate, cu excepția:

A. mutațiile pot fi spontane sau induse

B. radiațiile ultraviolete fac parte din categoria mutanților exogeni

C. mutațiile nu pot apărea în timpul replicării semiconservative

D. speciile reactive de oxigen produc până la 20.000 leziuni/genom/zi

E. radiațiile ionizante produc modificări genetice, dar care sunt greu de urmărit

datorită manifestării în generațiile următoare

6. Care din afirmații nu este adevărată?

A. celula are un sistem de siguranță ce asigură recunoașterea și repararea erorilor

B. când procesele de replicare și reparare eșuează apar modificări permanente în

structura și funcțiile ADN-ului

25

C. ordinea în care intervin, în reparare, sistemele enzimatice este: 1- ADN-ligaza

2 - ADN polimeraza 3 – nuclează

D. bazele modificate sau alterate după replicare sunt îndepărtate prin excizia

bazelor

E. datorită mecanismelor de reparare care conservă secvența ADN, modificările

în molecula ADN se acumulează extrem de încet

7. Enzimele din categoria endonucleaze intervin:

A. în sinteza unei copii complementare a informației din catena intactă a ADN

B. acoperirea rupturilor din ADN

C. scindare legăturilor covalente dintre nucleotidele avariate și restul lanțului de

ADN

D. în pierderea unor grupări amino din bazele azotate ale lanțului

E. prin excizia fragmentului alterat și a unui segment din ADN învecinat

leziunii

8. Care din afirmațiile următoare nu este corectă:

A. mutațiile implicate în producerea unor boli ale proteinelor de transport pot

determina fie pierdere de funcție, fie câștig

B. fibroza chistică este numită și mucoviscidoza

C. mutațiile cu câștig de funcție implicate în producerea de boli ale proteinelor de

transport sunt transmise de obicei dominant

D. nu există boli genetice identice clinic în cazul unor gene modificate care sunt

răspunzătoare de sinteza proteinelor structurale

E. una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere autozomal recesiv la

populația caucaziană este fibroza chistică

9. Care din afirmațiile urmăatoare nu se referă la boala genetică numită distrofie

musculară Duchenne?

A. este o boală transmisă de cromozomul X

B. afectează plămânul și pancreasul

C. afectează musculatura respiratorie

D. apar semnele de hipotonie musculară la 3-5 ani

E. rata foarte crescută a bolii este influențată și de mărimea genei afectate (1,5%

din lungimea cromozomului X)

10. Care din categoriile de boli genetice nu se referă la modificările proteinelor

implicate în comunicarea intercelulară și controlul dezvoltării?

A. anomalii ale unor hormoni și factori de creștere

B. anomalii ale receptorilor

C. anomalii ale proteinelor implicate în semnalizarea intercelulară directă

D. anomalii ale proteinelor implicate în transducția semnalului

E. anomaliile Tip Becker și Thomsen

11. Afirmațiile legate de neurofibromatoză sunt adevărate, cu excepția:

26

A. este numită și boala Recklinghausen

B. manifestările inițiale sunt petele pigmentare ale pielii și prezența

neurofibroamelor

C. gena NF1 care determină nerurofibromatoza 1 este situată pe alt cromozom

decât NF2 , gena ce determină neurofibromatoza 2

D. mutațiile genelor ce cauzează neurofibromatozele nu sunt „de novo”

E. complicațiile neurofibromatozei sunt de tipul: macrocefalie, defecte cardiace,

hipertensiune arterială, tulburări de vorbire, neoplazii

12. Care din afirmații nu este corectă?

A. bolile mitocondriale nu au legătură cu ADN mt, ci sunt legate de funcționarea

mitocondriei

B. boala polichistică renală se manifestă încă de la naștere sub forma unor

chisturi microscopice

C. neurofibromatoza și boala polichistică renală sunt transmise autozomal

dominant

D. in citopatiile mitocondriale, care afectează o gamă largă de țesuturi , se pot

produce manifestări clinice similaregenerate de mutații diferite

E. transmiterea bolilor mitocondriale se face numai pe linie maternă

13. Care din bolile genetice următoare nu pot avea transmitere mendeliană sau

este foarte redusă?

A. bolile monogenice

B. bolile multifactoriale

C. fibroza chistică

D. distrofia musculară Duchenne

E. neurofibromatoza

14. Care din afirmațiile referitoare la bolile multifactoriale este falsă?

A. sunt boli a căror manifestare implică interacțiunile complexe dintre factorii

genetici și cei de mediu

B. incidența bolilor multifactoriale ajunge la valori mai ridicate de 50‰

C. nu au legătură unele boli cum ar fi: diabetul, hipertensiunea, cancerul sau

obezitatea cu elementele genetice

D. bolile multifactoriale pot fi prevenite

E. bolile factoriale sunt consecința unei interacțiuni dintre componeneta

monogenică majoră și cea poligenică

15. Diabetul zaharat este:

A. o boală ce afectează 6% din populație

B. caracterizat de o etiologie complexă și implică acțiunea mai multor gene

C. este un prototip de boală multifactorială

D. o boală ce se manifestă doar la adult

E. manifestat sub forma de DZ1 si DZ2

27

Complement multiplu

1. Mutațiile sunt :

A. produse prin modificarea unei secvențe unice de ADN

B. transmise prin mecanisme necunoscute în succesiunea generațiilor

C. procese de eliminare a unor nucleotide nefuncționale din secvența genei

D. micro sau macroleziuni ale genomului

E. modificări ce apar doar în prima generație (F1)

2. Care din mecanismele de producere a mutațiilor aparțin clasificării realizate

după schimbările produse la nivel de nucleotide:

A. deleția

B. inserția

C. modificări ce implică schimburi între gene alelice și nealelice

D. modificări simple

E. substituția

3. Repetițiile trinucleotidice (CAG, CTG, CGG, GAA) sunt caracterizate prin:

A. posibilitatea de a crește progresiv de la o generație la alta

B. generează mutații instabile sau dinamice

C. sunt intâlnite la nivelul intronilor

D. sunt producătoare de modificări ale expresiilor ereditare și implicit asupra

sintezei proteice

E. sunt foarte neimportante pentru funcționarea normală a organismului

4. Mutațiile sunt:

a) modificări în cursul replicării semiconservative

b) sunt mecanisme complexe de reparare a ADN-ului

c) alterări ale bazelor purinice și pirimidinice

d) modificări ce nu pot să apară spontan

e) induse doar de factori endogeni

5. Care sunt afirmațiile adevărate?

A. formarea de punți intra și intercatenare generează modificări al ADN-ului

B. rupturile monocatenare ale ADN produc mutații

C. erorile de replicare sunt foarte reduse 50/genom/zi

D. modificări de tipul: metilări, adiții variate, situsuri abazice repară mutațiile

E. erorile accidentale generatoare de mutații pot fi induse de agenți mutageni

28

6. Care sunt factorii exogeni care intervin în producerea mutațiilor?

A. molecule reactive mici de tipul s-adenil metionina

B. radiații ionizate

C. hidrocarburile policiclice

D. malondialdehida

E. acroleina

7. Care din afirmațiile următoare sunt adevărate ?

A. rata mutațiilor unei gene se exprima ca număr de mutații noi/locus/generație

B. mutațiile noi se pot produce în spermatogeneză sau ovogeneză

C. mutațiile la nivelul celulelor somatice nu au loc spontan

D. diferențele de sex în apariția mutațiilor nu sunt evidențiate.

E. genomul uman suferă numeroase leziuni produse de factori mutageni

8.Care sunt modalitățile de reparare a ADN –ului?

A. repararea rupturilor ADN

B. repararea după replicare

C. întreruperea replicării când sunt semnalate neconcordanțe

D. repararea în timpul replicării

E. dispunerea separată a catenelor necomplementare

9. Identificați fazele de reparare a rupturilor ADN –ului

A. identificarea rupturii de către sistemul multiproteic BASC

B. activarea kinazelor ATM și ATR

C. activarea nucleazei

D. recombinarea omoloagă

E. unirea neomoloagă a capetelor

10. Bolile enzimatice sunt:

A. boli genice

B. sunt boli metabolice determinate genetic

C. numite enzimopatii

D. sunt determinate de mutații care afectează funcția enzimatică

E. sunt strict transmise dominant

11. În legătură cu bolile lizozomale se poate spune:

A. sunt determinate de deficitul unor enzime numite hidrolaze

B. au o frecvență de 1:5.000 sau 1:10.000 de nou născuți

C. determină o pigmentare redusă a pielii din cauza deficitului de tirozină

D. se acumulează substratul nemetabolizat în lizozomi

E. sunt boli cu evoluție progresivă

12. Bolile peroxizomale sunt:

A. generate de tulburările de biogeneză a peroxizomilor

B. cauzate de deficiența unor enzime peroxizomale

29

C. sunt manifestări foarte ușoare tratabile

D. se pot confunda cu cele lizozomale

E. afectează toate sistemele și organele, disfuncțiile neurologice fiind frecvente

13.Care din bolile genetice sunt determinate de anomalii ale proteinelor

structurale?

A. miotonie congenitală tip Becker

B. fibroza chistică

C. diabetul zaharat

D. neurofibromatoza 2

E. distrofia musculară Duchenne

14. Mutațiile genelor cu rol în sinteza proteinelor afectează:

A. Transportul transmembranar

B. Transportul intracitoplasmatic

C. Funcționarea mitocondrială

D. Transportul oxigenului

E. Creșterea organismului

15. Care sunt caracteristicile simptomatice ale fibrozei chistice?

A. Insuficiență respiratorie

B. Afectarea digestiei prin deficiența enzimelor pancreatice

C. Pete café-du –lait

D. Creșterea glicemiei

E. Obstrucția structurilor canaliculare ale organelor

16. Care din aspectele genetice și clinice se referă la neurofibromatoze?

A. boală autozomal dominantă

B. prezintă un grad ridicat de variabilitate în expresia clinică în cadrul aceleiași

familii, de la o familie la alta, la același individ în perioade diferite

C. peste 50% din cazuri pot să apară spontan (de novo) și pot să transmită

descendenților boala cu un risc de recurență 50%

D. hipotonie musculară cu evoluție ascendentă

E. afectează sexul masculin fiind transmisă legată de cromozomul X

17. Ce particularități pot fi remarcate în cazul polichistozei renale la copil față

de cea manifestată la adult?

A. este o boală multisistemică ereditară produsă de mutații dominante

B. este autozomal recesivă

C. prevalența ridicată (1: 1000)

D. este asociată cu fibroza hepatică

E. grefa rinichi-ficat reprezintă singura varianta de tratament

18. Bolile mitocondriale sunt:

A. transmise exclusiv pe linie maternă

B. produc malformații congenitale la copil

C. denumite și citopatii mitocondriale

30

D. majoritatea se manifestă prin deteriorarea funcțiiilor sistemului nervos și cel

muscular, dependente de fosforilarea oxidativă

E. multifactoriale

19. Tratamentul bolilor mitocondriale poate fi:

A. convențional cu efecte ameliorative

B. înlocuirea genelor normale cu cele mutante

C. folosirea unor metode de blocare a replicării ADN mt mutant

D. nu sunt tratamente ameliorative sau care să poată vindeca boala

E. necesită folosirea de antioxidanți, vitamine din complexul B, Coenzima Q10

20. Diabetul zaharat este o boală complexă care:

A. se manifestă atât la copil cât și la adult

B. este determinat de un complex de factori

C. diabetul zaharat de tip 2 este produs prin dublu defect, pe de o parte secreția

redusă de insulină, pe de alta parte modificări ale receptorilor de insulină

D. există 20 de gene asociate tipului 1

E. nu poate fi determinat genetic

21. Prevalența ridicată a bolilor multifactoriale este datorată:

A. modului de transmitere dominant

B. numărului mare de gene implicate

C. prezenței unor factori de mediu stimulatori

D. interacțiunilor dintre genele majore și complexului poligenic minor

E. modificărilor cromozomiale ample

22. Care sunt particularitățile pentru care cancerul este o boală încadrată în

genetica medicală ?

A. mutațiile somatice sunt prezente

B. pot să apară și forme ereditare monogenice

C. apar în celule germinale

D. riscul de recurență de 2-3 ori mai mare la rudele de gradul 1 ale bolnavilor de

cancer

E. este a doua cauză a mortalității umane

23. Care sunt elementele care sugerează prezența unei mutații mitocondriale?

A. afectarea concomitentă a trei organe care nu au origini embriologice comune și

nici funcții biologice

B. prezența unor combinații necoerente ale semnalelor și simptomelor clinice

C. mutațiile somatice

D. modificarea producției energetice

E. fibrele musculare roșii în lambouri

24. Care sunt elementele de care trebuie să se țină cont în diagnostic de

neurofibromatoză?

A. identificarea purtătorilor genei NF1 în familii cu mai mulți afectați

31

B. diagnosticul prenatal pozitiv nu poate fi folosit pentru consilierea intreruperii

sarcinii

C. în cazul în care unul din părinți este afectat nu este un risc pentru descendenți

decât în a doua generație

D. neurofibroamele apar foarte rar în copilărie

E. mutațiile pot fi evidențiate prin studiul ADN fetal

25. Care sunt cele mai frecvente boli produse de anomalii genetice ale

proteinelor implicate în comunicarea intercelulară și controlul dezvoltării?

A. boala polichistică renală

B. cancer de col uterin

C. hipercolesterolemia familială

D. boala Leigh

E. neurofibromatoza

Tema 6 CONSULTUL GENETIC. PRINCIPALELE DIRECȚII DE

PROFILAXIE A BOLILOR GENETICE

Complement simplu

1. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția:

A. consultul genetic este un act medical specializat

B. de corectitudinea consultului genetic depind: prognosticul, prevenirea

complicațiilor, opțiunile cuplului în reproducere

C. sfatul genetic este adresat strict pacientului, familia nu are acces

D. pot solicita consult genetic: bolnav, cuplu sănătos, persoana cu risc

E. serviciile de genetică medicală au ca unitate de studiu familia

2. Datele din perioada dezvoltării embrionare oferă informații importante

pentru interpretare genetică, cu excepția:

A. semnele de alarmă ale dezvoltării fetale sunt corelate cu vărsta părinților și

anamneza familială

B. se începe stabilirea anomaliilor congenitale unice

C. evidențierea mutațiilor spontane somatice

D. permite evidențierea anomaliilor majore și minore

E. defectele prenatale pot fi evidențiate din primele săptămâni de sarcină

3. Anomaliile primare sunt definite:

A. sunt produce după formarea embrionului

B. sunt embriopatii precoce ce se produc intrinsec la nivelul componentelor

anatomice cât și în țesuturi

C. fac parte din categoria anomaliilor minore

D. nu reprezintă interes principal pentru consult genetic

E. sunt puțin evidențiate

4. Screnning genetic se realizează prin mai multe căi, cu excepția:

A. screening neonatal

32

B. screening ul heterozigoților

C. screnning familial

D. izolarea pacienților

E. screening prenatal

5. Screeningul prenatal are ca scop:

A. identificarea copiilor bolnavi

B. identificarea gravidelor cu risc mare

C. identificarea modificărilor cromozomiale paternale

D. urmărirea factorilor mutageni

E. urmărirea mutațiilor somatice

6. Care din afirmațiile referitoare la factorii ce influențează determinările

biochimice pentru depistarea anomaliilor fetale nu este adevărată?

A. diabetul insulino dependent mater n

B. grupul etnic căruia îi aparține gravida

C. fumatul

D. vârsta tatălui

E. istoricul familial de trisomii sau defecte de tub neural

7. De ce se va tine cont în legătură cu evaluarea prenatală? Identificați

răspunsul neadecvat.

A. de factorii care influențează rezultatul

B. de limitele screnningului serului matern

C. gravidele cu rezultatul triplului test pozitiv trebuie supuse unui examen

ecografic

D. rezultatele triplului test sunt echivalente unui dagnostic

E. diagnosticul prenatal de certitudine se stabilește exclusiv prin examinare

citogenetică a celulelor fetale obținute prin metode invazive

Complement multiplu

1. Serviciile de genetică medicală se deosebesc de alte servicii prin:

A. trebuie să se facă într-un cadru interdisciplinar

B. realizeazează investigații și îngrijiri medicale pentru boli ce afectează orice

organ și la orice vârstă

C. iau în calcul implicațiile familiale și sociale

D. nu necesită analize de laborator

E. se finalizează cu sfat genetic

2.Cuplu sănătos poate solicita consult genetic în următoarele condiții:

A. preconcepțional

B. prenatal

C. postnatal

33

D. în oricare din situațiile anterioare

E. nu are nevoie de un consult genetic

3. Consultul genetic este necesar în condițiile:

A. când există rude afectate

B. când un cuplu sănătos dorește copii, dar după implinirea vârstei de 35 de ani.

C. după nașterea unui copil cu anomalie congenitală

D. când există legătură de rudenie între parteneri

E. doar în primele 2 cazuri mentionate mai sus

4. Principiile consultului genetic prevăd:

A. evaluarea metodică a pacientului și familiei

B. anamneza familială

C. nu se ține cont de fenotipul pacientului în consultul genetic

D. este necesar sprijinul psihologic pentru familie

E. variabilitatea foarte mare a entităților genetice poate fi un impediment în

diagnosticare

5. Un sindrom dimorfic sau plurimalformativ este supus unor reguli:

A. o combinație de anomalii congenitale majore și minore, observate împreună, în

mod predictibil

B. pot fi nedetectabile în perioada embrionară

C. include elemente nespecifice

D. rareori pot duce la un diagnostic

E. combinația este unică și nu părțile sale

6. Modificările clinice ce pot indica sindroame sunt de tipul:

A. retard mental

B. intarzierea creșterii

C. afectare scheletică

D. nu sunt corelate disfuncțiile unor organe cu modificările genetice

E. disfuncții senzoriale

7. O categorie de modificări genetice este asociația evidențiată prin:

A. nu includ modificări minore

B. prezintă variabilitate clinică

C. sunt asociații neintâmplătoare ale mai multor malformații majore

D. au toate variantele anterioare incluse

E. nu include variantele anteriare

8. Explorările genetice de laborator reprezintă:

A. o etapă decisivă în stabilirea diagnosticului final

B. este o etapă dificilă pentru că nu sunt încă teste pentru fiecare boală sau

sindrom din cauza complexității lor

C. teste de tipul: analize cromozomiale, studiul ADN, probe biochimice

D. pot fi ignorate în consultul genetic

E. sunt efectuate prin tehnici standardizate

34

9. În consultul genetic medicul genetician trebuie să asigure :

A. confidențialitatea datelor

B. sinteza si analiza rezultatelor

C. să indice tipul de analiză care să completeze datele anamnezei sau a

examenului fizic

D. să întocmească planul de urmărire a pacientului

E. este implicat doar la cererea pacientului

10. Modalitățile prin care se poate face profilaxie a bolilor genetice sunt:

A. cunoașterea și evitarea factorilor mutageni

B. diagnosticul presimptomatic al purtătorilor de mutații dominante

C. reducerea vârstei reproductive

D. depistarea heterozigoților (purtători ai mutațiilor recesive)

E. stimularea căsătoriilor între heterozigoți

11. Profilaxia secundară are în vedere:

A. prevenirea nașterii unui copil cu genotip anormal

B. obținerea unui screnning

C. prevenirea manifestărilor bolilor genetice sau a complicațiilor la un copil cu

boală genetică

D. interzicerea căsătoriilor

E. toate variantele anterioare

12. Screeningul populațional este:

A. o metodă de profilaxie

B. identificarea la naștere a unor boli monogenice relativ frecvente

C. urmăreste purtătorii sănătoși ai unor mutații

D. urmărește identificarea gravidelor cu probleme de risc

E. toate variantele anterioare

13. Sceeningul prenatal constă în:

A. folosirea markerilor biochimici ca indicatori ai unor modificări fetale

B. evidențierea Sindromului Down

C. evidențierea defectelor de tub neural (DTN) și a altor anomalii congenitale

D. lipsa preciziei

E. este o metodă invazivă periculoasă

14. Afirmațiile referitoare la determinarea alfa fetoproteinei din serul matern

sunt adevărate cu excepția:

A. este o metodă de screnning prenatal

B. este o metodă invazivă

C. constă în identificarea concentrației proteinei fetale (AFP), principala proteină

produsă în primele stadii ale dezvoltării

D. este nerelevantă

E. dozarea AFM-SM combinată cu ecografia identifică peste 95% din DTN

35

15. Care sunt markerii care sunt folosiți în determinările Sindromului Down ?

A. gonadotropina corionică (HCG)

B. MoM

C. estriolul neconjugat (uE3)

D. AFM-SM

E. toate variantele

16. Ce este tripul test și la ce folosește?

A. este o metodă de screnning prenatal

B. este o metodă de determinare a markerilor serici pentru depistarea anomaliilor

fetale

C. nu este o metodă folosită în genetică

D. permite determinarea a 60-70 % a sarcinilor afectate de sindromul Down

E. este o metodă folosită la 20 săptămâni de sarcină, când e relevantă

17. Markeri pentru quadruplu test sunt:

A. inhibina A

B. gonadotropina corionică (HCG)

C. alfa- fetoproteina din serul matern

D. fosfataza alcalină rezistentă la uree a neutrofilelor

E. uE3

18. Care din metodele de scennig nu sunt periculoase pentru mamă sau fetus?

A. ecografie fetală

B. determinări biochimice din lichidul amniotic

C. amniocenteza

D. analiza cromozomică a celulelor fetale

E. determinări biochimice din serul matern

19. Care sunt factorii care influențează rezultatele analizelor folosite pentru

evaluarea riscului nașterii unui copil afectat genetic?

A. greutatea gravidei

B. vârsta gestațională

C. sarcina multifetală

D. toate variantele anterioare

E. nu sunt factori care să modifice valorile markerilor

36

RĂSPUNSURILE

Nr.

Tema 1 Tema 2 Tema 3 Tema 4 Tema 5 Tema 6

C. S. C.M. C. S. C.M. C. S. C.M

.

C. S. C.M. C. S. C.M. C. S. C.M.

1. c abe a abe d cd a bde d ad c abce

2. a ade d ae c ac c ab e abe c abcd

3. e acde a abc e cd e abd c abd b abcd

4. d bce c abc b abc b ab b ac d abde

5. d abd e abd e abc d ce c abe b acde

6. b ade b acd e ab c ad c bc d abce

7. d ac d ad d be c abe e abe d abcd

8. c acd c abe b ac ace d abd abce

9. a be e abe d ac abe b abde abcd

10. b abe c ce b bc acde e abcd abc

11. b be acd acd abde d abde abd

12. c ace ac de ace a abe abc

13. c bd ac acde b abde bd

14. c bd ad acd c abde acd

15. abe bde bd ae d abe abd

16. abe ae bde abc abce

17. bde ab ace bce ae

18. ad abd ce acd abcd

19. bce bd cd ace

20. abc abe abd abcd

21. ace bcd

22. ae abd

23. ad abde

24. bc abde

25. bc ace

Bibliografie

Schroder Verginica- curs format electronic (parola

http://ovidiusfarma.freehostia.com/biologie/

Covic Mircea et al, 2011-Genetică medicală. Ed Polirom, 711p

Margaret Mreziewicz, Rachel F. Tyndale, 2010- Pharmacogenetics: A Tool For

Identifying Genetic Factors In Drug Dependence And Response To Treatment,

Addiction Science & Clinical Practice, 18p (Reasearch Review-

Pharmacogenetics).

37

Jeanne Ting Chowning, Parmacogenetics: Using Genetics to Treat Disease

Gualberto Ruano and Ronald Valdes Jr., 2010- Pharmacology and Population Genetics

Considerations and Their Applications in Pharmacogenetics, Laboratory

medicine Preactice Guidlines (chapter 2)-Ed. Roland Valdes Jr., Deborah Payne

and ark W.Linder, 54p.

Les Shaw and Gil Burckhart, 2010-Therapeutic drug Monitoring and pharmacogenetics

Interface Considerations, Laboratory medicine Preactice Guidlines (chapter 7)-

Ed. Roland Valdes Jr., Deborah Payne and ark W.Linder, 54p.

Su Yasuda, L. Zhang and S-M Huang-2008, The role of Ethnicity in Variability in

Response to Drugs: Focus on Clinical Pharmacology Studies, Clinical

Pharmacology & Therapeutics, vol. 84,3, 417-423.

S-M, Huang and R. Temple, 2008- Is this the Drug or Dose for You?: Impact and

Consideration of Ethnic Factors in Global Drug Development, Regulatory

Review, and Clinical Practice, Clinical Pharmacology & Therapeutics, vol.84, 3,

287-294.