*~~; 663

!1!!!~11!!!1!tl!11!!!!!!!CUVÎNT ÎNAINTE

den afara bagat, nearatat de cine efacut.

isus acesta al lui Sirah era fecioru,si nepotu al lui Iisus, tizului lui.Acesta dara în anii de jos au fost,dupa robie si întumare si dupa totprorocii. Deci mosul lui Iisus, în

ce chip si el marturiseaste, om iubitoriu deosteneala au fost între jidovi sipreaîntelept,carele nu numai ceale ale altora celor mainainte de el întelepti barbati raspunsuri[au] adunat, ce si el ale sale oarecarele au

. raspunsu, de multa întaleagere si întelep­ciune fiindu pline. Deci, de vreame ce carteaaceasta cel dentîiu Iisus mai adunata lasîn­du-o dentru oameni s-au dus, Sirah acestadupa el luîndu, iaras la Iisus, fiiul lui, aulasat, care, de aceasta apucîndu-se, la orîn­duiala cu buna tocmeala toata întelepciu­nea au adunat, si pre al lui si al tatîne-sausi înca pre al mosu-sau nume numindu-o.Dentru acest nume al întelepciunii mai vîr­tos cu dragoste sa aiba pre ascult atoriulcatra a acestii carti cercetare tragîndu,cuvinte dara de întelepciune, gîcitori sipilde cuprinde, si o sama oarecare vechiiubite de Dumnezau istorii pentru barbatiicei ce bine au placut lui Dumnezau, si rugasi lauda Lui, si înca de facerile de bine careau învrednicit Dumnezau pre norodul Luisi de rauta tile care au ispitit pre vrajmasiilor. Ucenic lui Solomon acesta Iisus au fost,nemica mai putin decît acela, prejur înte­lepciune si învatatura binevrind, mult-înva-

tat cu adevarat, si fiind, si numindu-se.

CUVÎNT îNAINTEîNTELEPCIUNII LUI IISUS, FIIUL LUI SIRAH.

ulte si mari noao pren leage si prenproroci si a altora carii dupa ei auurmat fiind date, pentru carele cu­vine-se a lauda pre Israil de învatatu­ra si de întelepciune, si ca nu numai

ceia ce ei sînguri cetescu sa cade stiutori afi, ce si celor den afara cei ce sînt iubitoride învatatura sa poata fi de folos, si zicîndsi scriind, mosu-mieu Iisus,cît de mult presine dînd si la a legii si a prorocilor si aceloralalte de la parinti carti cetire, siîntru aceastea destulf!. cuprindere cîstigînd,înainte sa aduse si el a scrie cevasi decealea ce sa aduc la întelepciune si laînvatatura, pentru ca cei iubitori de înva­tatura, si acestora prinzatori facîndu-se,cu mult mai vîrtos vor adaoge pren vietui-

664 Întelepciunea

CAP II

rea ceaea ce iaste pren leage. Chemati-vadara cu bun gîndu si cu luare-aminte cetireasa faceti si iertare a avea preste care ni savor parea la cealea ce la talmacire sînt oste­nite, la oarecare den cuvinte a fi cu nepu­tinta, pentru ca nu atocma pot eale întrueales jidoveaste zicîndu-se si cîndu sa vormuta la alta limba, si nu numai aceastea, cesi altele, si leagea aceasta, si prorociile, sicealealalte den carti nu putina au osabireaîntru sines zicîndu-sa. Pentru ca în treizeci sioptu de ~ni, în zilele acelui Facatoriu-d~­bine împarat, mergînd la Eghipet si pe ovreame fiind, aflaiu nu de mica înva taturaasamanare, foarte de folos am prepus eusa aduc oarecarea învatatura si iubire deosteneala, ca sa talma~escu ac~asta carte,pentru ca multa privegheare si stiintaaducînd întru treacerea vremii, ca,la savîrsitaducînd cartea,sa o dau si celor ce în nemer­nicie vor vrea sa iubeasca învatatura, maiînainte gatindu-se naravurile, în leage sa

traiasca.-îNTELEPCIUNEA LUI IISUS,,

FIIUL LUI SIRAH

CAP 1

1 la f1J D &1 oata în telepciunea e de la Domnul2 IW Ib~ si cu El iaste în veac. Nasipulmarilor si picaturile ploii si ~ilele

3 Ir~ ~"\J veacului cine le va numara? InaI­timea ceriului si latimea pamîntu­

lui si fara-fundul si întelepciunea cine va4 cerceta? Mai înainte de toate s-au zidit

întelepciunea si înteleagerea mintii den veac.5 Izvorul întelepciunii-cuvîntul lui Dumne­

zau întru ceale preanalte, si calatoriile ei­6 porunci veacinice. Radacina întelepciunii

la cine s-au descoperit? Si mestersugurile ei7 cine le-au conoscut? Unul iaste întelept,

înfricosat foarte, sazînd pre scaunul Lui.8 Domnul, El au zidit pre ea si au vazut si au

numarat pre ea si ravarsa pre ea preste toatelucrurile Lui, cu tot trupul dupa darea Lui,si au datu-o pre ea celor ce iubesc pre El.

9 Frica Domnului - slava si lauda si veselie10 si cununa bucuriei. Fri~aDomnu'lui bucu­

ra-va inima si va da bucurie si veselie si11 îndelungare de viata. Celui ce sa teame

de Domnul bine-i va fi; la cea de aeoi12 si în ziua savîrsitului lui afla-va har. In-

cepatura întelepciunii-a te teame deDomnul, si cu cei credinciosi cu masuras-au zidit împreuna cu ei, si cu oameniitemelia veacului au încuibat si cu semintia

13 lor sa va încreade. Sati~l întelepciu-nii-a te teame de Domnul, si îmbata pre

167 - Biblia, 1688

ei den roadele ei. Toata casa ei va satu- 14ra de pofte si sprijenitoarele de roadele ei.Cununa întelepciunii-frica Domnului, 0- 15draslind pace si sanatatea vindecarii. Si 16vazu si numara pre ea; stiinta si conostintade înteleagere au plouat si slava celor ce satin de ea înalta. Radacina întelepciunii 17-a te teame de Domnul, si stîlparile ei-în-delungare de zile. FricaDomnuluiîmpin- 18ge pacatele si, ramîind la el, întoarce urgia.Nu va putea mînia nedireapta a sa îndirepta, 19pentru ca pripa mîniii lui cadeare e lui.Pîna la o vreame îngadui-va cel îndelung- 20rabdatoriu, si apoi la el va rasari veselie.Pîna la o vreame va ascunde cuvintele lui, 21si buzele celor credinciosi vor povesti înte-leagerea lui. în comoarale întelepciunii 22- pilda stiintii ;iara urîciune iaste la cel paca-tos iaste credinta cea dumnezaiasca. Pof- 23tind întelepciunea, pazeaste poruncile, siDomnul va da tie pre ea. Pentru ca înte- 24lepciunea si învatatura e frica Domnului,si bunavrearea Lui-credinta si liniste.Sa nu fii neascultatoriu de frica Domnului 25si sa nu te apropii de El cu inima îndoita.Sa nu fa tamicesti în gurile oamenilor si 26în buzile tale pazeaste-te. Nu te înalta 27pre tine, ca sa nu cazi si vei aduce sufletuluitau necinste. Si va descoperi Domnul cea- 28le ascunse ale tale si în mijlocul adunarii vasurpa pre tine, Caci nu te-ai apropiat 29la frica Domnului si inima ta plina e de

viclesug.

atule, de vei sa te apropii a sluji 1Domnului Dumnezau, gateastesufletul tau spre ispita. îndirep- 2teaza inima ta si rabda si sa nu tegrabesti în vreamea aducerii. Li- 3

peaste-te de El si sa nu te departezi, pentruca sa cresti la ceale de apoi ale tale. Tot 4ce sa va aduce tie priimeaste si întru schim­barile smerirei taleîndelungeaza mînia.Caci cu focul sa ispiteaste aurul, si oamenii 5cei priimit~în cuptoriul smereniei. Creade 6Lui si va ajuta tie, îndirepteaza caile tale sinadejduiaste pre El. Ceia ce va teameti de 7Domnul, asteptati mila Lui si nu va abateti,pentru ca sa nu cadeti. Ceia ce va teameti 8de Domnul, Lui creadeti, si nu va gresi pla-ta voastra. Ceia ce va teameti de Domnul, 9nadejduiti spre bune si spre veselia veaculuisi a milii. Uitati-valaneamurilecealeden 10ceput si vedeti: cine s-au încrezut Domnu-lui si s-au rusinat? Sau cine au îngaduit 11în frica Lui si s-au parasit? Sau cine L-auchemat pre El si l-au trecut cu vedearea?Pentru ca înduratoriu si milostiv-Domnul, 12si lasa pacate si mîntuiaste în vreameanecazului. Vai inemilor fricoase si mîni- 13

lui Iisus a lui Sirah 665

lor slabe si pacatosului ce sa suie pre doao14 carari! Vai de inema slaba, ca nu creade,15 pentru aceaea nu sa va acoperi. Vai voao,

celor ce ati pierdut rabdarea! Si ce veti face16 cînd va cerca Domnul? Ceia ce sa tem

de Domnul nu vor fi neascultatori graiurilorLui, si cei ce iubesc pre El pazi-vor caile

17 Lui. Ceia ce sa tem de Domnul cerca-vorbunavrearea Lui, si cei ce iubescu pre El

18 satura-se-vor de leage. Ceia ce sa tem deDomnul gati-vor inemile lor si înaintea Lui

19 vor smeri sufletele lor. Sa cadem în mî-nile Domnului, si nu în mînile oamenilor,

20 Pentru ca, în ce chip e marirea Lui, asa simila Lui.

CAP III

1 Irit· '~d udecata parintelui auziti, fetilor,si asa facet, pentru ca sa va mîn-

2 11_ al tui ti. Ca Domnul au marit preparinte spre feciori si judecata

3 I~I mumei au întarit preste fii. Celce cinsteaste pre tata curati-va pacatele, sica cel ce aduna comoara iaste cel ce sla-

4 veaste pre muma lui. Cel ce cinsteastepre tata veseli-sa-va de feciori si în ziua rugii

5 lui asculta-se-va. Cel ce mareaste pre tatasa va îndelunga cu zilele, si cel ce va asculta

6 pre Domnul odihni-va pre muma lui. Celce sa teame de Domnul cinsti-va pre tatasi ca stapînilor va sluji celor ce l-au nascut

7 pre el. Cu fapta si cu cuvîntul cinsteastepre tata-tau, ca sa vie tie blagoslovenie de

8 la el. Pentru ca blagoslovenia tataluiîntareaste casele feciorilor, iara blestemul

9 mumei dezradacineaza temeliile. Nu teslavi întru necinstea tatîne-tau, ca nu iaste

10 tie marire catra necinste. Pentru ca slavaomului-den cinstea tatîne-sau, si ocara

11 feciorilor-muma întru necinste. Fatule,sprejeneaste la batrîneate pre tata-tau si

12 sa nu-l mîhnesti pre el în viata lui. Side-s va piarde si înteleagerea, da iertaciunesi nu-l necinsti pre el cu toata vîrtutea ta,

13 Pentru ca milostenia tatalui nu sa va uitasi, în locul pacatelor, sa va zidi lînga tine.

14 In ziua necazului tau aduce-S-va aminte de15 tine. Ca seninul preste înghetu, asa sa16 vor topi pacatele tale. Cîtu e de hulitoriu

cel ce paraseaste pre tata si blestemat deDomnul cel ce urgiseaste pre muma lui!

17 Fatule, cu blîndeate petreci lucrurile tale, si18 de catra omul priimit te vei îndragi. Cu

cît esti mare, cu atîta te smereaste pre tine,19 si înaintea Domnului vei afla har. Caci

mare e putemicia Domnului si de catra cei20 smeriti sa slaveaste. Ceale mai greale de

tine nu le cerca si ceale mai tari decît tine21 nu le cerceta. Ceale ce ti s-au poruncit

tie, aceastea cugeta, pentru ca nu-ti sînt

de treaba tie ceale ascunse. Intru priso- 22sala lucrurilor tale nu iscodi, pentru ca maimult decît înteleagerea omului s-au aratattie. Caci ca pre multi au însalat gîndul lor, 23si socoteala rea au lunecat cugetele lor.Inema aspra va pati rau la ceale de apoi, 24Si cela ce iubeaste primejdia va cadea 25întru ea. Inema aspra îngreuia-se-va de 26dureri, si cel pacatos adaoge-vapacat prestepacat. In aducerea trufasului nu iaste 27vindecare, pentru ca rasadul rautatii s"auradacinat întru el. Inema celui de-nteles 28socoti"va pilda, si ureachea ascultatoriuluipohta înteleptului. Stinge-va apa focul 29învapaiat, si milostenia va cura ti pacatele.Cela ce rasplateaste daruri îs aduce aminte 30de ceale de apoi si, în vreamea cadearii, va

afla întarire.

CAP IV

atule, viata saracului sa nu o lip- 1sesti si sa nu porti de val ochii ceilipsit. Suflet flamînd sa nu mîh- 2nesti si sa nu scîrbesti pe barbatîntru neavearea lui. Inema scîr- 3

bita sa nu o turburi si sa nu tragi darea ce-lui ce sa roaga. De rugatoriul ce sa neca- 4jaste nu te lepada si sa nu-t întorci fatade"catra sarac. De la cel ce sa roaga sa 5nu întorci ochiul si sa nu dai loc omuluisa te bleasteme. Pentru ca blestemînd 6pre tine în amaraciunea sufletului lui, rugalui va asculta Cel ce-au facut pre el. Iubit 7te fa pre tine la adunare si la cel mare sme­reaste capul tau. Pleaca la sarac ureachea 8ta si raspunde lui de pace cu liniste.Scoate pre cel napastuit den mîna celui ce-l 9napastuiaste si sa nu fii slab de inima cîndvei judeca tu. Fa-te la cei saraci ca un 10tata si în loc de barbat mumei lor. Si vei 11fi ca un fiiu Celui Preaînaltat, si te vaîndragimai mult [decît) muma ta. Intelepciu- 12nea fii s-au înaltat si sa apuca de cei ce ocearca pre ea. Cel ce iubeaste pre ea iu- 13beaste viata, si cei ce sa mîneca catra easa vor satura de veselie. Cel ce tine pre 14ea mosteni-va slava, si oriunde mearge bla-gosloveaste pre el Domnul. Cei ce poslu- 15sasc ei sluji-vor la Cel Sfint, si pre cei ceiubesc pre ea iubeaste-i Domnul. Cel ce 16asculta pre ea judeca-va limbi, si cel ce sa vaapropia lînga ea lacui-va nadejduindu-se.Si de te vei încreade, mosteni-vei de tot pre 17ea, si întru tineare vor fi neamurile lui. Caci 18îndaratnicit mearge cu el dentîiu, teamere siînfricosare va aduce asupra lui. Si va munci 19pre el întru învatatura ei, pîna unde se va în­creade sufletului lui, Si va ispiti pre el întru 20direptatile ei; si iara sa va întoarce cu buna

666 Întelepciunea

21 tocmeala catra el Si va veseli pre el si22 va descoperi luiceale ascunse ale ei. De

va rataci, parasi-l-va pre el si va da pre dîn-23 sul în mîinile caderii lui. Pazeaste vrea-

mea si te pazeaste de rau si pentru sufletul24 tau sa nu te rusinezi. Pentru ca iaste ru-

sine care aduce pacat, si iaste rusine adu-25 cînd slava si har. Sa nu iai obraz asupra

sufletului tau si sa nu te rusinezi la cadearea26 ta. Nu opri cuvîntul la vreamea mîntuirii,27 Pentru ca în cuvînt sa va cunoaste întelep­28 ciunea si învatatura în graiul limbii. Nu

te prici cu adevarul, si pentru neînvatatura29 ta rusineaza-te. Sa nu te rusinezi a mar-

turisi asupra pacatelor tale si nu sili curge-30 rea apei. Si sa nu te astemi pre tine la

omul nebun si sa nu iai fata puteamicului.31 Pîna la moarte sileaste pentru adevar, si

Domnul Dumnezau sa va lupta pentru tine.32 Nu te face aspru la limba ta si leanes si33 pricajit întru faptele tale. Nu fii ca un

leu în casa ta si facînd naluciri între slugile34 tale. Nu fie mîna ta întinsa spre luare si

la dat strînsa.

CAP V

1 mute asaza pre averile tale si sa nu2, zici: "Destul îm iaste". Nu urmasufletului tau si vîrtutei tale ca sa

3 ~, ~ r~ mergi în pohtele inimii tale. Sisa nu zici: "Cine ma va asupri?"

Pentru ca Domnul, izbîndind, va izbîndi4 asupra ta. Sa nu zici: "Gresit-am, si ce

mi s-au facut mie?" Pentru ca Domnul5 iaste mult-îngaduitoriu. Pentru curatenie

nu te face fara frica saadaogi pacat preste6 pacat. Si sa nu zici: "Îndurarea Lui iaste

multa, multimea pacatelor meale va curati".7 Pentru ca mila si urgia e de la El, si asupra8 pacatosilor sa va odihni mînia Lui. Nu

întîrzia a te întoarce catra Domnul si nu9 treace den zi în zi. PeIltru ca fara de

ve;;tsteva iesi mîni;;tDomnului, si în vreamea10 izbîndirii te vei piarde. Nu te ravarsa pre

averi nedireapte, pentru ca nemica nu vei11 folosi în ziua aducerii. Nu vîntura în tot

vîntul si nu mearge în toata calea-asa e12 pacatosul cel îndoit la limba. Fii în-

temeiat întru înteleagerea ta, si unul fie cu-13 vîntul tau. Fa-te grabnic întru auzul tau

si întru îndelungarea mîniei graiaste ras-14 punsul. De iaste la tine Înteleagerea, ras-

pundeaproapelui; iara de nu, mîna ta fie15 peste gura-ta. Slava si necinste a e în graiu,16 si limba· omului e cadearea lui. Sa nu te

chemi soptitoriu si cu limba ta nu hicleni,17 Ca asupra furului iaste rusinea si hula rea18 preste cel îndoit la limba. Între mare si

între mic nu fii necunoscatoriu.

CAP VI

i în loc de priaten nu te face vraj- 1mas, Pentru ca numele rau ru- 2sine si ocara va mosteni-asa epacatosul cel îndoit la limba.Sa nu te semetesti în sfatul sufle- 3

tului tau, pentru ca sa nu sa hraneasca caun junc sufletul tau. Frunzele tale va 4mînca de tot si roadele tale vei piarde si tevei lasa pre tine ca un lemn uscat. Sufle- 5tul rau piarde pre cela ce au cîstigat pre elsi bucurie vrajmasilor face-l-va pre el.Gîtlejul dulce înmulti-va pe priatenii lui, 6si limba graitoare de bine înmulti-va buneleînchinaciuni. Cei ce au pace cu tine fie 7multi, iara sfeatnicii tai unul dintr-o mie.De cîstigi priaten, în ispita cîstiga pre el si 8nu te încreade lui curund. Pentru ca ias- 9te priaten în vreamea lui si nu va ramîneaÎn ziua necazului tau. Si iaste priaten de 10sa muta în vrajba si cearta ocarîi tale vadescoperi. Si iaste priaten ohstitoriu de 11mease si nu va ramînea lînga tine în ziuanecazului tau. Si în bunatatile tale va 12fi ca tine si preste slugile tale sa va vaznesi.De te vei smeri, fi-va împotriva ta si de fata 13ta sa va ascunde. De catra vrajmasii tai 14osebeaste-te si de catra priatenii tai te iaaminte. Priatenul credincios-acopere- 15mÎnt tare, si cel ce au aflat pre el aflat-aucomoara. Priatenul credincios nu iaste 16schimbare si nu iaste cumpanitura bunatati-lor lui. Priatenul credincios-iarba vietii, 17si cei ce sa tem de Domnul afla-vor pre el.Cel ce sa teame de Domnul îndirepteaza 18prietesugul lui, caci dupre cum el, asa siaproapele lui. Fatule, den tinereatele tale 19aleage învatatura, si pîna la carunteateletale vei afla în telepciunea. Ca cel ce ara 20si samana apropii-te lînga dînsa si asteaptaceale bune roadele ei. Pentru ca în lucra- 21rea ei putin vei osteni si curînd vei mîncaden roadele ei. Cît iaste de grea foarte la 22cei neînvatati si nu va ramînea întru el celfara de inima. Ca piatra ispitirii vîrtos 23va fipreste el, sinu va zabavia o lepada pre ea.Pentru ca întelepciunea dupa numele ei ias- 24te si nu la multi iaste aratata. Asculta, 25fatule, si priimeaste gîndul mieu si nu te le-pada de sfatul mieu. Si baga picioarele 26tale în obeadele ei si în lantul ei grumazultau. Supune umarul tau si tine pre ea 27si sa nu te superi legaturilor ei. Cu tot 28sufletul tau apropie-te la ea si cu toata pu-tearea ta pazeaste caile ei. Cerceteaza si 29cearca, si sa va conoaste tie, si apucîndu-osa nu o lasi pre ea. Pentru ca la ceale 30de apoi vei afla odihna ei, si sa va întoar-

lui Iisus a lui Sirah,

31 ce tie în veselie. Si vor 'fi tie obeade1espre acoperemînt vîrtutei si lanturile ei spre

32 podoaba slavei. Pentru ca podoaba deaur iaste pre ea, si legaturile ei -rasucitura

33 de iachinth. Cu podoaba de marire tevei îmbraca cu ea si cununa bucuriei ît vei

34 pune tie. De vei vrea, fatule, învata-te-vei, si de vei da sufletul tau, iscusit vei fi.

35 De vei îndragi a auzi, priimi-vei, si de vei36 pleca ureachea ta, întelept vei fi. în mul­

timea batrînilor stai; si cine e întelept-ca-37 tra el te lipeaste. Toata poveastea dum-

nezaiasca pofteaste sa auzi, si pildele înte-38 leagerii sa nu scape. De vei vedea pre cel

întelept, mîineca catra el, si treaptii carari-39 lor lui roaza piciorul tau. Cugeta întru

poruncele Domnului si întru învataturile40 Lui cerceteaza pururea. Acesta va întari

inima ta, si pofta întelepciunii tale sa vada tie.

CAP VII

1m u face reale, si de nu, va prinde

2 pre tine raul. Departeaza-te de

la c..el nedirept, si sa va abate de la3 tine. Fiiule, nu samana pre braz-dele strîmbata tii, si nu le vei sece-

4 ra pre eale cu sapte parti mai mult. Nuceare de la Domnul domnie, nici de laîmpa-

5 rat sadeare de slava. Nu te îndireptaînaintea Domnului si la împarat nu te înte-

6 lepti. Nu cearea te face judecatoriu, canu cumva nu vei putea a radica strîmbatatile,

7 Ca nu cîndai te vei sfii de fata siluicului si8 vei pune piadeca întru direptatea ta. Nu

gresi la multimea cetatii si nu te supune în9 gloata. Sa nu legi de doao ori pacatul,

pentru ca într-unuia nu vei fi nevinovat.10 Sa nu zici: "La multimea darurilor meale

va cauta si, cînd voiu aduce eu la Dumne-Il zaul cel înalt, va priimi". Sa nu fii cu

putin suflet la ruga ta si a face milostenie12 sa nu treci cu vederea. Nu batjocori pre

om fiind în amaraciunea sufletului lui, pen­tru ca iaste Cel ce smereaste si Cel ce nalta.

13 Nu ara minciuni asupra fratelui tau, nice14 la priaten aseamenea fa. Nu vrea a minti

toata minciuna, pentru ca desimea ei nu e15 spre bine. Nu fii vorbitoriu întru multi-

mea batrînilor si sa nu îndoiesti cuvîntul16 la ruga ta. Sa nu urasti lucrarea cea cu

truda si lucrarea pamîntului cea de Cel17 Preaînalt zidita. Nu te socoti pre tine

în multimea pacatosilor, adu-ti aminte18 ca urgia nu va zabovi. Smereaste sufle-

tul tau foarte, caci izbînda celui necurat19 foc si viarme iaste. Sa nu schimbi

priatenul pentru nedobînda, nici prefratele-ti cel chiar cu aurul lui Sufir.

20 Nu uita muiarea buna si înteleapta, pen­tru ca harul ei-mai mult decît aurul.

667

Nu chinui sluga ce lucreaza cu adevaru, nici 21pre naimit dînd sufletul lui. Sluga buna 22sa o iubeasca sufletul tau; sa nu-l lipsestipre el de slobozie. Dobitoace la tine sînt? 23Socoteaste pre eale si, de sînt tie de folos,ramîie la tine. Fii tie sînt? Invata-i pre 24ei si îndupleca den tinereate grumazul lor.Ai feate? Ia aminte trupului lor si sa nu 25îmblînzesti catra eale fata ta. Da-ti fata 26denlauntru si vei fi savîrsind lucru mare, sila om de-nteles o daruiaste pre ea. Muiare 27iaste tie dupa suflet? Sa nu o scoti pre ea,si la cea urîta nu da pre tine. Cu toata 28inima cinsteaste pre tata-tau si durerile mu-mei sa nu le uiti. Adu-ti aminte ca pren 29ei te-ai nascut; si ce vei rasplati lor precumei tie? Cu tot sufletul tau teame-te de 30Domnul si pe preotii Lui lauda. Cu toata 31putearea îndrageaste pre Cela ce au facutpre tine si pre poslusnicii Lui sa nu-i para-sesti. Teame-te de Domnul si slaveaste 32pe preotu si da partea lor, în ce chip s-auporuncit tie, Începatura si pmtru pacat 33si darea bratelor si jîrtvele sfintirii siîncepa­tura. Si la sarac întinde mîna ta, pentru 34ca sa sa savîrsasca blagoslovenia ta. Da- 35rul darii înaintea a tot celui viu, si asupramortului sa nu opresti harul. Nu lipsi de 36la cei ce plîngu si cu cei ce sajalescujaleaste.Nu te lenevi a cauta pre bolnav, pentru ca 37dentru aceastea te vei îndragi. Întru toate 38cuvintele tale îti adu aminte de ceale de

apoi ale tale, si în veac nu vei gresi.

CAP VIII

u te învrajbi cu omul sîluic, ca nu 1cîndai vei cadeaîn mînile lui. Nu 2te prici cu omul bogat, ca nu dn-dai va birui cumpana ta. Pentru 3ca pre multi aurul i-au pierdut si

inimile împaratilor au plecat. Nu te certa 4cu omul limbut si sa nu gramadesti prestefocul lui leamne. Nu glumi cu cel nepe- 5depsit, ca sa nu sa necinsteasca stramosiitai. Nu ocarî om ce sa întoarce de la pa- 6cat, adu-ti aminte ca toti sîntem întru vini.Sa nu necinstesti omul la batrîneatele lui, 7pentru ca si dentru noi îmbatrînescu.Nu te bucura pentru mort, adu-ti aminte ca 8toti murim. Sa nu treci cu vedearea 9poveastea înteleptilor si în pildele lor teameasteca, Caci de la ei veiînvataînvata- 10tura si a sluji la cei mai mari. Nu uita Ilpoveastea celor batrîni, pentru ca si eiau învatat de la parintii lor; Caci de la 12ei vei învata în teleagere si la vreamea tre-bii a da raspunsu. Nu atîta carbunii 13pacatosului, ca sa nu arzi în vapaia focu-lui lui. Sa nu stai împotriva de catra 14

668 Întelepciunea

fata batjocoritoriului, ca sa nu saza ca un15 hiclesug la gura ta. Sa nu împrumutezi

la omu mai tare decît tine; si, de-l vei îm­16 prumuta, te fa ca cînd ai fi pierdut. Sa nu

te chizasuiesti preste putearea ta; si, de tevei chezasui, ca cînd vei sa platesti grijaste.

17 Nu te judeca cu judecatoriul, pentru ca du­18 pre marirea lui vor judeca lui. Cu cel

îndraznet sa nu mergi în cale, ca sa nu sa19 îngreoiaze asupra ta, Pentru ca el dupe

voia lui va face si cu nebunia lui vei peri20 împreuna. Cu cel mînios sa nu faci vraj­21 ba si nu mearge cu el pren pustie, Caci

ca o nemica iaste sîngele înaintea ochilorlui, si unde nu iaste ajutoriu te va surpa.

22 Cu cel nebun nu te sfatui, pentru ca nu va23 putea sa priimeasca cuvînt. Inaintea stri­

inului sa nu faci ascunsu, pentru ca nu stii24 ce sa va naste. La tot omul nu arata

inema ta, si sa nu ti se pomeneasca tie har.

CAP IX

u rîvni muiarea sînului tau, nici saînveti asupra ta învatatura rea.Sa nu dai muierii sufletul tau, sasa suie ea preste vîrtutea ta. Nute timpina cu muiarea ce sa face

talanita, ca nu cîndai vei cadea în laturile ei.4 Cu ceaea ce cînta nu fii adease, ca nu cîndai5 te vei prinde întru mestersugurile ei. Pre

fecioara nu o înteleage bine, ca nu cîndai te6 vei zminti întru certarile ei. Sa nu dai

la curve sufletul tau, ca sa nu pierzi mos te-7 nirea ta. Nu te vedea împrejur în· ulitile

cetatii si întru pustiile ei nu te rataci.8 Intoarce ochiul de la muiarea frumoasa si9 sa nu întelegi frumuset striine. In frum~­

seatea muierii multi s-au ratacit, si den­10 tr-aceasta iubirea ca focul sa atîta. Cu mu­

iarea maritata sa nu sazi nice într-un chip11 si sa nu pilduiesti cu dînsa în casa, Ca nu

cÎndai sa va pleca sufletul tau asupra ei si12 cu duhul tau vei luneca la peire. Nu parasi

pe priatenul cel vechiu, pentru ca cel proas-13 pat nu iaste potriva cu el. Vin nou-pri-

atenul cel nou; de sa va învechi, cu veselie14 vei bea pre el. Sa nu rîvnesti slava paca-

tosului, pentru ca nu stii ce va fi savîrsitul15 lui. Sa nu voiesti întru bunavrearea ce-

lor necredinciosi, adu-t aminte ca pîna la16 iad nu sa vor îndirepta. Departe te fe-

reaste de omul care are biruinta a omorî,17 si nu vei banui de frica mortii. Si, de

te vei apropia, sa nu gresasti, pentru ca sa18 nu ia viata ta. Cunoaste ca în mijlocul

laturilor treci si pre polimarele cetatilor19 umbli. Dupre vîrtutea ta ia aminte

pre cei de aproape si cu cei întelepti te20 sfatuiaste. Si cu cei de-nteles fie

168 - Biblia, 1688

gîndul tau, si toata poveastea ta în leageaCelui Preaînalt. Barbati direpti fie tie 21împreuna-tinatori, si în frica Domnului fiefala ta. În mîna mesterilor lucrul sa va 22lauda, si povatuitoriui narodului-înteleptîn cuvîntul lui. Groznic e în cetatea lui 23barbatul limbut, si cel dîrzu la cuvîntul lui

urî-se-va.

CAP X

udecatoriul întelept învata-va pre 1narodul lui, si povatuirea celuide-nteles rînduita va fi. Dupa 2judecatoriul narodului lui -asa sislugele lui, si dupa povatuitoriul

ceta tii -toti ceia ce Iacuiesc într-însa.Împaratul neînvatat piarde pre norodul lui, 3si cetatea sa va lacui întru înteleagerea ce-lor sîlnici. In mîna Domnului-stapînirea 4pamîntului, si pre cel de folos îl va radicala vreame preste el. În mîna Domnului 5-buna-calatoria omului, si la fata cartura-riului va pune slava Lui. Preste toata ne- 6direptatea sa nu pizmesti aproapelui si nuface nemica cu lucrurile semetiei. Urîta 7e înaintea Domnului si a oamenilor trufia,si dentr-amîndoao va gresi cu nedireptate.Imparatia de la limba la limba sa muta, 8pentru strîmbata ti si semetii si averi. Ce 9sa semeteaste pamîntul si cenusa? Caci înviata am lepadat droburile lui. Boala 10îndelungata taie-o doftorul; si împaratul-astazi, si mîine sa va savîrsi. Pentru ca, 11murind, omul va mosteni tîrîtoare si hiarasiviermi. Incepatura trufiii omului celuia 12ce sa departeaza de Domnul, si de la Cel cel-au facut pre el sa departeaza inema lui.Caci începatura pacatului e trufia, si cel ce 13o tine pre ea ploua-va scîrba. Pentru 14aceaea trecu cu marirea Domnul aducerilesi surpa desavîrsit pre ei. Scaunele birui- 15torilor le surpa Domnul si au pus pre ceiblînzi în locul lor. Radacinele limbilor 16zmultu-Ie-au Domnul si rasadi pre smeritiîn locul lor. Orasale limbilor prapadi 17Domnul si' le-au pierdut pre eale pîna latemeliile pamîntului. Uscat-au dentru ei 18si au pierdut pre ei si au ostoit de la pamîntpomenirea lor. Nu s-au zidit la oameni 19trufia, nici urgia mîniei la nasterile muieri­lor. Samînta cinstita carea iaste? Samînta 20omului. Samînta cinstita carea e? Cei ce 21sa tem de Domnul. Samînta necinstita 22carea e? Samînta omului. Samînta ne- 23cinstita carea e? Cei ce calca poruncile.Intre mijlocul fratilor cel ce-povatuiaste pre 24ei cinstit iaste, si cei ce sa tem de Domnul-înaintea ochilor Lui. Bogatul si slavi- 25tul si saracul-lauda lor frica Domnului.

lui Iisus a lui Sirah 669

9

7

3

56

4

12

8

CAP XII

tile meale". Si nu stie care vreame treace 18si va lasa pre eale altora si va muri. Stai 19întru fagaduinta ta si voroveaste întru easi în lucrul tau te vei creaste. Nu te mira 20întru lucrurile pacatosului, creade în Dom-nul si ramîi în truda ta. Caci usor iaste 21înain'tea ochilor Domnului de pripa si faraveaste a îmbogati pre sarac. Blagoslo- 22venia Domnului-în plata celui bun-credin­ciosului, si într-un ceas, grabnic, rasare bla-goslovenia Lui. Sa nu zici: "Ce iaste mie 23treaba? Si care de acum vor fi ale mealebunatati?" Sa nu zici: "De ajunsu-m 24sînt mie, si ce ma voiu mai chinui de acum?"În ziua bunatatilor-nepomenirea realelor, 25si în ziua celor reale nu va fi pomenire deceale bune. Caci usor e înaintea Domnu- 26lui, în ziua savîrsitului, sa dea omului dupacaile lui. Rautatea ceasului uitare face 27hranii, si la savîrsirea omului -descoperirealucrurilor lui. Mai înainte de savîrsit nu 28ferici pre nimeni, si întru fiii lui cunoaste-sa-va barbatul. Nu pre tot omul baga în 29casa ta, pentru ca multe sînt mestesugurilevicleanului. Potîmichea vînatoare în cos- 30uita, asa e inima trufasului, si ca iscoadace priveaste cadearea. Pentru ca ceale 31bune spre reale primenindu-Ie hicleneaste,si întru ceale alease va pune asupra ta hula.De scînteaia focului înmultescu-se carbu- 32nii, si omul pacatos la sînge hicleneaste.Pazeaste-te de ficlean, pentru ca reale mes- 33tersuguiaste, ca nu cîndai în veac va da tiehula. Lacuiaste pre cel strein, si te va 34întoarce în turburari si te va înstreina pre

tine de ale tale.

m''-,',',e faci bin e,cunoaste Cui,faci, si va

, fi har bunatatilor tale. Fa binebunului-credincios si vei afla ras­platire, si de nu de la el, iara de

, la Cel de Sus. Nu sînt bune lacel ce îndeseaste la reale si la cel ce miloste­nie nu harazeaste. Da celui binecredin­cios, si sa nu ajutoresti celui pacatos; fabine celui smerit, si sa nu dai la cel necredin­cios. Conteneaste pîinile lui si sa nu dailui, ca nu cu eale sa te asupreasca. Pen­tru ca îndoite reale vei afla în toate bunata­tile care vei face lui. Caci ca si Cel deSus au urît pre pacatosi, si la cei necredin­ciosi va rasplati izbîndire. Da celui bun,si sa nu ajutoresti celui pacatos. Nu se vaizbîndi întru bunatati priatinul, si nu se vaascunde întru rautati vrajmasul. La buna­tatile omului-vrajmasii lui în mîhnire, siînrautatile lui si priatinul sa va desparti. Sa 10nu crezi pre vriijmasul tau în veac; Ca în Ilce chip arama sa rugineaste, asa si rautatealui. Si de se va smeri si va mearge în- 12

CAP XI

26 Nu e dirept a batjocori pre saracul cel înte­legatoriu, si nu se cade a slavi pre omul

27 pacatos. Maritul si judecatoriul si pu-teamecul mari-se-va, si nu iaste dentru eicineva mai mare decît cel ce sa teame de

28 Domnul. La robul întelept cei slobozivor sluji, si barbatul stiut nu va rapsti înva­

29 tîndu-se. Nu te maiestri a face fapta ta,30 nu te slavi în vreamea supararii tale. Mai

bunu e cel ce lucreaza în toate, decît îm­blînd au marindu-se si lipsindu-se de pîine.

31 Fatule, în blîndeate mareaste sufletul tau32 si da lui cinste dupa vrednicia lui. Pre

cel ce gresaste la sufletul lui cine-l va îndirep­ta? Si cine va mari pre cel ce ocaraste via-

33 ta lui? Saracul sa mareaste pentru sti-inta lui, si avutul sa slaveaste pentru avutia

34 lui. Iara cel ce sa slaveaste întru saracie,dara în avutie cu cît? Si cel neslavit întru

avutie, dara în saracie cu cît?

1 ~II ntelepciunea au înaltat capul sme­ritului si între mijlocul celor mari

2 lNta va pune pre el. Sa nu lauzi prebarbat în frumuseatea lui si sa nute scîrbesti de om întru vedearea

3 lui. Mica iaste între zburatoare albina, si4 începatura dulcetilor iaste rodul ei. Întru

îmbracarea hainelor sa nu te lauzi si în ziuamaririi sa nu te semetesti, caci minunate-slucrurile Domnului si ascunse faptele Lui,

5 întru oameni. Multi tirani au sazut pretarîna, iara cel nepriceput au purtat stema.

6 Multi puteamici s-au necinstit foarte, si sla­7 viti s-au dat la mînile altora. Mai nainte

de ce nu vei cerca, nu huli; gîndeaste întîiu8 si atuncea dojaneaste. Mai nainte de ce

nu vei auzi, nu raspunde; si în mijlocul cu-9 vintelor nu te învalui. Pentru lucrul care

nu iaste de treaba ta, nu te prici; si în jude­cata pacatosilor nu sadea împreuna.

10 Fatule, nu prejur multe fie fapteletale,pen­tru ca, de vei înmulti, nu vei fi fara vina.

Il Si de vei goni nu vei prinde, si nu vei scapa12 fugind. Iaste trudind si ostenind si sîrgu­

ind, si cu atîta mai mult salipseaste.13 Iaste slab si trebuindu-se de sprijeneala,

lipsindu-se de vîrtute si cu saracia prisoseas­te; si ochii Domnului au cautat lui spre bine,si l-au îndireptat pre el den smerenia lui.

14 Si înalta capul lui" si sa mirara multi de el.15 Bunatatile si realele, viata simoartea, saracia16 si avutia de la Domnul iaste. Darea

Domnului ramîne la cei binecredinciosi,si bunavrearea Lui în veac sa va bine-

17 calatori. Iaste cel ce sa îmbogateastedengrija si strînsoarea lui, si aceasta epartea platei lui, zicînd el: "Aflat-amodihna si acum voiu mînca den bunata-

670 Întelepciunea

duplecat, îmbarbateaza sufletul tau si te13 fereaste de el. Si vei fi lui ca dnd ai fi

sters 'o oglinda, si ~ei cunoaste ca n-a"~ru·14 ginit desavîrsit. Nu pune pre el sa stea

lînga tine, ca nu, întorcîndu-sa, va sta pre15 locul tau. Sa nu-l pui sa saza den direap­

ta ta, ca nu cîndai va cerca sadearea ta, sila cea de apoi vei cunoaste cuvintele meale,

16 si pre cuvintele meale te vei omili. Sanu legi de doao ori pacat, pentru ca întru

17 unul nu te vei nevinui. Cine va milui des-cîntatoriu muscat de sarpe si pre toti ceia

18 ce sa apropie la fiara? Asa pre cela cemearge înainte la barbatul pacatos si sa

19 framînta în pacatele lui. Un ceas cu tineva astepta si, de te vei abate, nu va rabda.

20 Si în buzele lui îndulci-va vrajmasul, simulte21 va sopti si-t va grai bune zicînd, Si în

inima va sfatui sa te surpe în groapa; întru22 ochii lui va Iacrama, Si de va afla vrea­23 me, nu se va satura de sînge. Reale de se

vor întimpina tie, vei afla pre el acolo maiînainte de tine si, ca cînd va ajutori, va sapa

24 supt calcîiul tau. Clati-va capul lui si vabate cu palmele lui, si multe va sopti si va

premeni fata lui.

CAP XIII

1 I~I ela ce sa atinge de smoala mînji­sa-va, si cela ce sa împreuna cu

2 Il\~ trufasul asamana-sa-va lui. Greu­tate mai mare de tine sa nu radicisi cu cel mai tare de tine simai avut

3 nu te împreuna. Ce sa va împreuna oalacatra caldare? Ea va izbi, si ea sa va zrobi.

4 Bogatul au facut strîmbatate, si el au împu-5 tat; Saracul s-au napastuit, si el sa va6 ruga. De vei fi de folos, lucreaza în tine;7 si de te vei lipsi, parasi-te-va. De vei avea,

trai-va împreuna cu tine si te va desarta, si8 pre el nu-l va durea. Treaba are cu tine,

si te va însala si va rîde tie si-t va da na-9 deajde. Grai-va tie bune si-t va zice:

"Ce-ti e treaba?" Si te va rusina pre tineîntru mîncarile lui, pîna unde te va desartapre tine de doao ori au de trei, si la cea de

10 apoi va preaimputa tie. Dupa aceaea teva vedea pre tine si te va parasi si capul lui

Il va clati asupra ta. Pazeaste-te ca sa nu teratacesti si sa nu te smeresti întru veselia

12 ta. De te va chema cel puteamicu, te fa ate da în laturi, si cu atîta mai vîrtos te va

13 chema. Nu cadea asupra, ca sa nu te îm-pingi, si nu sta departe, ca sa nu te uiti.

14 Nu îndelunga a vorovi cu el si nu creade la15 mai multe cuvintele lui. Pentru ca, den

multa voroava, ispiti-te-va si, ca cînd te-arbatjocori, cerca-te-va. Nemilostiv e cel cenu pazeaste cuvintele si nu sa va cruta pen-

16 tru rautate si legaturi. Pazeaste si ia a-

minte foarte, ca cu cadearea ta umbli.Toata vita iubeaste aseamenea ei si tot 17omul pe aproapele lui. Tot trupul dupa 18neam sa aduna, si la cel de potriva lui sa valipi barbatul. Ce sa va împreuna lupul cu 19mielul? Asa cel pacatos catra cel binecredin-cios. Ce pace iaste la leoaie catra cîine? 20Si ce pace e celui bogat catra cel sarac?

. Vînaturile leilor-magari salbateci în pustii; 21asa pasunile bogatilor-saracii. Scîrba e 22trufasului plecarea, asa iaste scîrba la celbogat saracul. Bogatul, clatindu-se, înta- 23reaste-sa de catra priaten; iara cel smerit,cazînd, sa împinge de aproape de priaten.Bogatul, smintindu-se, multi sprijenitori; 24grait-au negraite,. si au îndireptat pre el.Smeritul au gresit, si l-au dojanit pre el; 25raspuns-au în tele agere , si nu i s-au dat luiloc. Bogatul au grait si toti au tacut, si 26cuvîntul lui l-au înaltat pîna la nori. Sa- 27racul au grait si zisara: "Cine e acesta?"Si de sa va împiedeca, rastuma-l-vor pre el.Buna e avutia la care nu iaste pacat, si rea 28e saracia în.gurile necredinciosilor. Inima 29omului primeneaste fata lui, ori la reale, orila bune. Urma inimii întru ceale bune- 30fata blînda; si aflarea de pilde-gîndurile

cu osteneala.

CAP XIV

ericit barbatul care n-au alunecat 1cu gura lui si nu s-au umilit în mîh­nireagresalii. Fericit caruia n-au 2clevetit sufletul lui si carele n-au ca­zut de la nadeajdea lui. La barba- 3

tul ticait nu e buna avutia; si la omul zavisnicpentru ce-s averile? Cel ce aduna, den 4sufletul lui, aduna altora, si întru bunata ti-le lui desfata -sa-vor altii. Cel ce-si iaste 5lui rau, cui va fi bun} Si nu sa va veseliîntru averile lui. Decît cel ce zavistuiaste 6pre sine, nu iaste mai rau; si aceasta e raspla-tirea rautatii lui. Si de face bine, den 7uitare face; iara la cea de apoi arata rautatealui. Rau iaste cela ce zavistuiaste [cu] 8ochiul, întorcînd fatasi trecînd cu vedeareasuflete. Allacomului ochiu nu sa satura 9de parte, si nedireptatea celui rau usucasufletul. Ochiul rau e zavisnic pre pîine 10si lipsit preste masa lui. Fatule, în ce chip 11vei putea, fa bine tie si aduceri Domnuluicu vrednicie apropie. Adu-ti aminte ca 12mortea nu va zabovi si fagaduinta iaduluinu s-au aratat tie. Mai înainte de ce vei 13muri, fa bine priatenului si, dupa puteareata, întinde si da lui. Sa nu întîrziezi de la zi- 14ua cea buna, si partea pohtei ceii bune sa nute treaca. Au nu altuia vei lasa trudele ta- 15

lui Iisus a lui Sirah 671

7

2

6

34

5

1

8

9

24

25

26

zînd toate. Si ochii Lui sînt preste cei ce 19sa tem de El, si El va cunoaste tot lucrulomului. Si n-au poruncit nemenui a pagî- 20

ni, si n-au dat slobozire nimenui a gresi.

CAP XVI

Il] u pohti multime de fii fara de fo­

los, nici te bucura pre fii' pagîni.De sa vor înmulti, nu te bucurapre ei, de nu iaste frica Domnuluiîmpreuna cu ei. Sa nu te încrezi

la viata lor, si nu te opri pre locul lor. Camai bun iaste unul decît o mie si a muri fa­ra feciori, decît a avea feciori pagîni. Pen­tru ca de la unul de-nteles sa valacui-împre­una cetatea, iara fealiul celor fara de leagesa va pustii. Multe ca aceastea am vazutîntru ochii miei, si mai tari decît aceasteaau auzit ureachea mea. In adunarea paca­tosilor atîta-se-va foc, si în limbaneasculta­toare atîtatu-s-au mînie. N-au iertat pen­tru cei den ceput urias, carii s-au departatcu vîrtutea lor; N-au cru tat pentru ne­memicia lui Lot, pre carii i-au urît pentrutrufia lor; N-au miluit limba pierzarii, 10pre cei radicat în pacatele lor; Si asa 11sase sute de mii de pedestri, cei adunatiîntru învîrtosarea inemii lor. De va fi 12unul tare în cerbice, minunat iaste acestade sa va cura ti. Ca mila si urgia de la El 13-iaste; puteamic curateniilor iaste si tumîn-du urgia. Dupa multa mila Lui, asa e si 14multa mustrarea Lui; pre om dupa faptelelui judeca. Nu va scapa întru hrapiri pa- 15catosul, si nu va întîrzia îngaduinta celuibinecredincios. La toata milostenia va 16face loc; fiestecarele dupa faptele lui asava afla. Sa nu zici ca "De Domnul ma 17voiu ascunde; au den naltime cineva îs vaaduce aminte de mine? In narod mare 18nu ma voiu pomeni, caci [ce] iaste sufletulmieu întru nenumarata zidire?" Iata, ce- 19riul si ceriul ceriului lui Dumnezau, fara­fundul si pamîntul sa vor clati întru soco-tinta Lui. Si asijderea muntii si teme- 20liile pamîntului, cînd va cauta catra eale,cu cutremur sa clatena. Si asupra lor nu 21va cugeta inema, si caile Lui cine si le vaaduce aminte? Si vihor carele nu-l va ve- 22dea om, iara ceale mai multe ale lucrurilorLui-în ascunsuri. Lucrurile direptatii 23cine va vesti? sau cine va rabda? Pentru ca

departe e fagaduinta. Micsorîndu-se cuinima cugeta aceastea, si barbatul cel faraminte si ratacit cugeta ceale nebunesti.Auzi-ma, fatule, si învata stiinta si spre cu­vintele meale ia aminte cu inima ta. Ara ta­

voiu în cumpana învatatura si cu arnaruntul

CAP XV

le si ostenealele tale spre împartealii de16 sortu? Da si ia si sfinteaste sufletul tau,

caci nu iaste în iad a cerca desfataciune.17 Tot trupul ca haina sa vecheaste, pentru ca

fagaduinta e de veac cu moarte a muri.18 Ca frunza ce înverzeaste pre copaciu des,19 unele oboara si altele rasare. Asa e ro­

dul trupului si al sîngelui, una savîrsaste si20 alta naste. Tot lucrul ce putrezeaste sa

sfirsaste, si cel ce lucreaza pre el cu el sa21 va duce. Fericit barbatul carele întru în-

telepciune sa va savîrsi si carele întru înte-22 leagerea lui va vorovi. Cel ce gîndeaste

caile ei în inema lui si Întru ascunsele lui23 socoti-se-va. lesiia dupa dînsa ca un

urmatoriu si la întrarile ei pîndeaste.24 Cel ce sa pleaca pren ferestrile ei si la usile25 ei va asculta, Cel ce saIasluiaste aproape

de casa ei si va înfige parus în paretii ei,întinde-va cortul ei dupa mînile ei si va

26 saIaslui în rapaosul bunatatilor. Pune-vafiii lui în acoperemîntul ei si supt crangile

27 ei sa va aciua. Acoperi-se-va de catra eade zaduf si întru slava ei va odihni.

1 _~~ ela ce sa teame de Domnul face-vabine, si cel ce iaste tiitoriu de leage

2 l.~ apuca-o-va pre ea. Si va întimpi-na lui ca muma si ca muiarea fecio­

3 IlWlifl~J1 ria va priimi pre dînsul. Hrani-I-va pre el cu punea în teleagerii si cu apa în­

4 telepciunii va adapa pre el. Razama-se-vapre ea si nu se va clinti, si pre ea sa va opri

5 si nu se va rusina. Si va înalta pre el maimult decît pre cei de aproape ai lui si întrumijlocul adunarii deschide-va gura lui.

6 Veselie si cununa bucuriei si nume veacinic7 va mosteni. Nu vor cuprinde pre ea oa­

meni fara de-nteleagere, sibarbati pacatosi8 nu o vor vedea pre ea. Departe iaste de

trufie, si barbati mincinosi nu-s vor aduce9 aminte de dînsa. Nu e frumoasa lauda în

gura pacatosului, caci nu s-au trimis de la10 Domnul. Pentru ca întru întelepciune sa

va grai lauda, si Domnul la cale buna va11 pune pre ea. Sa nu zici ca "Pentru Dom-

nul m-am departat", pentru ca ceale ce au12 urît nu vei face. Sa nu zici ca"EI m-au

însalat", ca nu-i trebuie omul pacatos.13 Toata scîrba au urît Domnul, si nu iaste iu­14 bita celor ce sa tem de Dînsul. El den ce­

put au facut pre om si l-au lasat pre el în15 mîna sfatului sau. De vei vrea, vei pazi

poruncile si credinta a face bune-placute.16 Pus-au lînga tine foc si apa; oriunde vei17 vrea, vei tinde mîna ta. Inaintea oameni­

lor iaste viata si moartea, si carea-i va pla-18 cea, sa va da lui. Ca multa e întelepciu-

nea Domnului; vîrtos întru pute are si va-

672 Întelepciunea

27 voiu vesti stiinta. în judecata Domnu-lui-lucrurile Lui den ceput, si den lucrarea

28 Lui au osebit partile lor. Au împodobitîn veac lucrurile Lui si începaturile lor la

29 neamurile lor. Fiestecarele pre aproapelesau n-au mîhnit, si pîna în veac nu vor caI-

30 ca graiul Lui. Si dupa aceasta Domnulla pamînt au cautat si au umplut pre el de

31 bunatatile Lui. De sufletul a toata vitaau acoperit fata lui, si la el-întoarcerea lor.

CAP XVII

1 I~I omnul au zidit den pamînt pre omsi iaras l-au întors la dînsul pre el.

2 I~~ ~I Zilele numarului si vreame au dat·lui, si au dat lor biruinta celor ce

3 I~ sînt preste el. Dupa Sines i-auîmbracat pre ei cu vîrtute si dupa chipul

4 Lui au facut pre ei. Si au pus frica luipreste tot trupul, si a domni hiaralor si pa­

5 sarilor. Sfatul si limba si ochii, urechi6 si inima au dat sa socoteasca lor. Stiinta

înteleagerii i-au umplut pre ei si bune si7 reale au aratat lor. Pus-au ochiul Lui

preste inimile lor, a arata lor marimea lu­8 crurilor Lui. Puse înaintea lor stiinta si9 leagea vietii cu sorti au dat lor. Fagadu­

inta veacului au întarit cu ei si judeca tile10 Lui au aratat lor. Marimea slavii au va-

zut ochii lor, si slava glasului lor au auzit11 ureachea lor. Si zise lor: "Feriti-va de

tot nedireptul". Si au poruncit lor, fieste-12 caruia pentru cel de aproape. Caile lor-

înaintea Lui pururea, nu sa vor ascunde de13 ochii Lui. Fiestecariia limba au pus po-

vatuitoriu, si partea Domnului Israil iaste.14 Toate lucrurile lor-ca soarele înaintea Lui;

si ochii Lui neînceta ti preste caile lor.15 Nu s-au ascuns nedireptatile lor dela El, si

toate pacatele lor-înaintea Domnului.16 Milostenia barbatului iaste ca o peceate cu

El, siharul omului ca lumina ochiului va pazi17 Dupa aceaea Sa va scula si va rasplati lor,

si rasplatirea lor la capul lor va rasplati.18 însa la cei ce sa pocaiesc dat-au întoarcere,

si mîngîie pre cei ce savîrsasc rabdarea.19 întoarce-te catra Domnul si paraseaste pa­

catele, roaga-te înaintea featii si împutineaza20 poticneala. Sîrguiaste spre Cel înalt si te

întoama de la nedireptate si foarte uraste21 scîrba. Pre Cel Preaînalt cine-L va lauda

în iad în locul celor vii (si vii) si pentru cei22 ce dau marturisiri? De la cel mort, ca

cînd n-ar fi, au perit marturisirea; cel viu23 si sanatos va lauda pre Domnul. Cît e

de mare milostenia Domnului si curatirea24 celor ce sa întorc spre El! Pentru ca nu

pot toate sa fie la oameni, caci nu e fara de25 moarte fiiul omului. Ce e mai luminos de­

cît soarele? Si aceasta lipseaste. Si rau va cu-

169 - Biblia. 1688

geta trupul si sîngele. Putearea înaltimei 26ceriului El socoteaste, si oamenii toti ~pa­

mînt si cenusa.

CAP XVIII

ela ce traiaste în veac au zidit toate 1de obste. Domnul singur Sa va 2îndirepta. Nimarui n-au facut 3sa vesteasca faptele Lui; si cine vaiscodi marimile Lui? Taria ma- 4

rimei Lui cine o va numara si va adaoge apovesti milele Lui? Nu iaste-a împutina, 5nici a adaoge, si nu iaste a iscodi minunileDomnului. Cînd istoveaste omul, atuncea 6înceape; si cînd va înceta, atuncea sa va lipsi.Ce e omul si ce e folosinta lui? Ce e raul 7lui si ce e binele lui? Numarul zilelor· 8omului-mult o suta de ani; Ca o pica- 9tura de apa den mare si graunt de nasip,asa sînt de putini anii în ziua veacului.Pentru aceaea au îndelungat cu mînia Dom- 10nul asupra lor si au turnat preste ei milaLui. Vazut-au si au conoscut prapadirea 11lor, ca e rea; peritru aceaea au înmultit cu-ratania Lui. Mila omului-spre aproapele 12lui, iara mila Domnului -preste tot trupul;Mustrînd si certînd si înva tînd si întorcînd 13ca pastoriul turma lui. Pre cei ce priimesc 14certarea îi miluiaste si pre cei ce sa nevoiescspre judecatile Lui. Fatule, întru buna- 15tati sa nu dai hula, si în toata darea mîh­nirea cuvintelor. Au nu va potoli roua pe 16zaduf? Asa, e mai bun cuvîntul decît darea.Iata, nu iaste cuvîntul mai bun decît darea 17cea buna? Si amîndoao-Ia omul cel plinde dar. Nebunul cu nemultamire va 18împuta, si darea soarbe ochii zavistnicului.Mai nainte de ce vei grai, te învata; si mai 19nainte de boala, te vindeca. Mai nainte 20de judecata cerceteaza-te pre tine, si înceasul socotealei vei afla curatire. Mai 21nainte de ce vei boli tu, smereaste-te; si învreamea pacatelor arata întoarcere. Nu 22te împiedeca a da ruga la vreame buna, sisa nu astepti pîna la moarte a te îndirepta.Mai nainte de ce te vei ruga gateaste-te pre 23tine, si nu te face ca omul ce ispiteaste preDomnul. Adu-ti aminte de mînie în ziua 24savîrsirei si de vreamea izbîndirii întru în-.toarcerea featii. Adu-ti aminte de vreamea 25foametei în vreamea saturarii, saracia silipsa-în zilele avutiei. De dimeneata pî- 26na în sara sa primeneaste vreamea, si toatesînt grabniceînainteaDomnului. Omulîn- 27telept în toate sa va sfii si în zilele pacatelorferi-se-va de gresale. Tot întelegatoriul au 28conoscut întelepciunea si la cel ce au aflatpre ea va da marturisire. Cei de în teles la 29cuvinte si ei s-au înteleptit si au plouat pil-de alease contenire a sufletului. Dupa pof- 30

lui Iisus a lui Sirah 673

tele tale nu mearge si de catra poftele tale31 te opreaste; De vei da sufletului tau buna­

vrearea poftei, face-te-va bucurie vrajmasi-32 lor tai. Nu te veseli spre multa desfata-

ciune, nici sa te legi cu împreunarea ei.33 Nu te face sarac facînd sfat de osteneala

dentru împrumutare, si nimica nu iastetie în sac.

CAP XIX

1 I~I ucratoriul betiv nu sa va îmbogati;cel ce defaima ceale putine, pre

2 1~lml putinel va cadea. Vinul si mu-ierile departa-vor pre cei de înteles,si cel ce sa lipeaste de curve mai

3 îndraznet va fi. Moliile si viermii vormosteni pre el, si sufletul îndraznet sa va

4 rîdica. Cel ce creade curînd usor e la ini- .ma, si pacatuind la sufletul lui va gresi.

5 Cel ce sa veseleaste cu inima huli-se-va, sicel ce uraste voroava împutineaza-se cu

6 rautatea. Nicidinioara sa nu îndoiesticuvîntul, si nimica tie nu se va împu tina.

7 Întru priaten si întru vrajmas nu povesti si,8 de nu iaste tie pacat, nu descoperi; Pen­

tru ca au auzit pre tine si au pazit pre tine,9 si cu vreame urî-te-va. Auzit-ai cuvînt?

Sa moara cu tine; cuteaza, ca nu te va10 sparge. De catra fata cuvîntului avea-va

dureare cel nebun, ca de catra fata pruncu-11 lui ceaea ce naste. Sageata înfipta în

coapsa trupului, asa e cuvîntul în pîntecele12 nebunului. Mustra pe priaten, cîndai n-au

facut, si, înca de au facut, ca sa nu mai13 adaoga vreodata. Mustra pe priaten, cîn-

dai n-au zis, si, de-au zis, ca sa nu îndoiasca.14 Mustra pe prieten, pentru ca de multe ori

sa face pîra, si nu creade tot cuvîntul.15 Iaste de sa luneca, si nu den suflet, si cine16 n-au gresit cu limba lui? Mustra pre

aproapele tau, mai nainte de a-l înfricosa,17 si-i da loc la leagea Celui Înalt. Toata

întelepciunea-frica Domnului, si în toata18 întelepciunea-facerea legii. Si nu iaste

întelepciunea stiinta rautatii; si nu iasteunde e sfatul pacatosilor întelepctune.

19 Iaste rautate, si aceasta e scîrba; si iaste ne­20 bun împutinîndu-se cu întelepciunea. Mai

bun e cel împutinat la înteleagere cu fricadecît cel ce prisoseaste cu mintea si calca

21 leagea. Iaste maiestrie chiara si aceastae nedireapta, si iaste care întoarce harul ca

22 sa arate judecata. Iaste care umbla rau,plecat cu negreata, si ceale den launtrul lui

23 sînt pline de ficlesug; Plecîndu-s obrazulsi aiurea auzind~ unde nu s-au conoscut,

24 mai nainte te va ajunge; Si savai decatra împutinarea vîrtutei sa va opri apacatui, de va afla vreame, va face rau.

25 Dupa vedeare sa va cunoaste omul, sidentruîntimpinarea featii sa va cunoaste cel înte-

lept. Podoaba omului si rîsul dintilor 26si calcarea omului vesteaste de ale lui.Iaste mustrare care nu iaste înfrumusa tata, 27

si iaste care tace, si acesta e întelept.

CAP XX

îtu e mai bine a mustra decît a sa 1

mînia, Si cel ce sa marturiseaste, 2de catra scadeare sa va opri. Poh- 3ta hadîmului - a strica fetia fecioa-

rei, asa si cel ce face în viata jude­cati. Iaste care tace aflîndu-se întelept, 4si iaste care e urît de mult graiul1ui. Iaste 5care tace pentru ca nu are raspuns, si iastecare tace stiind vreamea. Omul întelept 6tacea-va pîna la o vreame, iara cel balmajî­toriu si nebun va treace preste vreame.Cel ce înmulteaste cuvintele urî-se-va, si 7cel ce sa volniceaste întru sine urî-se-va.Iaste sporiu întru reale la om, si iaste aflare 8spre cadeare. Iaste dare care nu-t va folo- 9si, si iaste dare cariia iaste rasplatire îndoita.Iaste împutinare pentru slava, si iaste care 10de la smerire au radicat capul. Iaste cum- 11parînd mult pre putin, si platind pre ealecu sapte parti. Cel întelept la cuvînt fa- 12ce-va pre sine iubit, iara harurile nebunilorsa vor varsa. Darea celui fara minte nu-t 13va folosi, pentru ca ochii lui sînt pentruunul multi. Putine ale va da si multe va 14ponoslui, si va deschide gura lui ca un pris­tav. Astazi va împrumuta si mîine va 15ceare; urît om iaste unul ca acesta. Nebu- 16nul va zice: "Nu-m iaste priaten si nu iastehar la bunatatile meale; cei ce manînca pîi-nea mea sînt rai cu limba". De cîte ori si 17cît vor batjocuri pre el? Lunecarea de la 18pamînt-mai mult decît de la limba; asae cadearea railor, degraba va veni. Omul 19fara har-basnu fara vreame; în gura celuineînvatat sa va îndesi. Den gura nebunu- 20lui sa va izgoni pilda, pentru ca nu o va zicepre ea în vreamea ei. Iaste care sa opreas- 21te a pacatui de lipsa, si întru odihna lui nusa va omili. Iaste care-s piarde sufletul 22lui pentru rusine, si de catra fata cea faraminte va piarde pre el. Iaste har pentru 23rusine fagaduind priatenului, si-l cîstigapre el vrajmas în zadar. Hula rea iaste 24minciuna la om, în gura cea neînva tata sava îndesi. Mai alesu e furul decît cela ce 25îndeseaste la minciuna, si amîndoi pierzareavor mosteni. Naravul omului mincinos 26-necinste, si rusinea lui-cu el neîncetat.

(Cuvintele pildelor)Cel intelept la cuvînt înainte sa 'va 27aduce pre sine, si' omul întelept pla-'

674 Întelepciunea

28 cea-va celor mari. Cel ce lucreaza pamîn­tul înalta-va stogullui, si cel ce place celor

29 mari curati-va nedireptatea.Osl,eatele sidarurile orbesc ochii înteleptilor si, ca Z;.t­

30 bala în gura, întoarce mustrarile. întelep­ciunea ascunsa si comoara neivita, ce e folo-

31 sul într-amîndoao? Mai bunu e omulascunzînd nebunia lui decît om ascunzînd

întelepciunea lui.

CAP XXI

1 I~I atule, gresit-ai? Sa nu mai adaogiînca; si pentru ceale mai denainte

2 Ir~~ ale tale, te roaga. Ca de fata.sarpelui fugi de pacat, pentru ca,de te vei apropia, musca-te-va.

3 Din tii leului - din tii lui, omorînd sufletele4 oamenilor. Ca sabia cu doao ascutite­

toata nelegiuirea, la rana ei nu iaste vinde-5 care. Groaza si sudalma pustii-vor boga­6 tia, asa casa trufasului sa va pustii. Ruga

saracului -den gura pîna la urechile Lui, si7 judecata Lui de pripa vine. Cel ce uraste

mustrarea-în urma pacatosului; si cel cesa teame de Domnul întoarce-se-va cu inema.

8 Cunoscutu e de departe cel tare în limb a, si9 cel întelept stie cînd luneca el. Cel ce

zideaste casa lui cu bani striini-ca cel ce10 strînge lui pietri de iarna. Cîlti adunati

-adunarea celor fara de leage, si conceni-11 rea lor-para de foc. Calea pacatosilor

-netezita de pietri, si la istovul ei-groapa12 iadului. Cel ce pazeaste leagea îsi conte-

neaste cugetul lui; si savîrsitul fricii Dom-13 nului-întelepciunea. Nu sa va certa ca-

rele nu iaste hîtru; iaste hîtrie care Înmul-14 teaste amaraciunea. Mintea înteleptului

ca un potop sa va înmulti, si sfatul lui-ca[15] izvorul vietii. Inima nebunului-ca un

vas zdrobit, si toata mintea nu o va tinea.16 Cuvîntul întelept de va auzi cel stiutoriu,

Iauda-I-va pre el si preste el va adaoge.17 Auzi rasfatatul si tînji lui si-l întoarse pre el18 den dosul lui. Tîlcuirea nebunului-ca

sarcina în cale, iara pren buzile celui de19 înteles afla-se-va har. Gura înteleptului

cerca-sa-va întru adunare, si cuvintele lui20 cugeta-Ie-va în inima. Ca casa stinsa, asa

e la cel nebun întelepciunea; si minteacelui neîn telega toriu - necertate cuvinte.

21 Obeade sînt în picioarele celor fara minteînvatatura si ca catusale preste mîna cea

22 direapta. Nebunul, în rîs, îs nalta glasullui, iara omul hiclean abia încetisor va

23 zîmbi. Ca podoaba aurului iaste la celînteleptînva tatura si ca bra tarea pe bra-

24 tul dirept. Piciorul nebunului grab-nic iaste în casa, si omul de multe stiutoriu

25 rusina-sa-va de obrazu. Nebunul de lausa sa pleaca în casa, iara barbatul înva-

tat va sta afara. Nepedepsirea omului- 26a asculta de la usa, iara înteleptul îngreuia-sa-va cu necinstea. Buzele striinilor întru· 27aceastea sa vor îngreuia, si cuvintele înte-leptilor în cumpana vor sta. în gura ne- 28bunilor-inima lor, iara în inima întelepti-lor-gura lor. Cînd bleasterna cel necre- 29dincios pre Satana, el bleasterna pre al sausufletu. Pîngareaste pre al sau suflet cel 30

ce sopteaste si în nemernicie sa va urî.

CAP XXII

u piatra întinata asamana-sa leane- 1sul, si tot va suiera spre necinste alui. Cu balega scîrnelor se asa- 2mana leanesul, tot cel ce va rîdicapre ea scutura-s-va mîna. Rusi- 3

nea tatului-în nasterea celui neînvatat, sifata spre scadeare sa naste. Fata înte- 4leapta mosteni-va barbatul ei, si ceaea cerusineaza iaste spre mîhnirea celui ce o naste.Pre tatal si pre barbat rusineaza cea dîrza, 5si de catra amîndoi sa va necinsti. Cînta- 6rea în jale-fara vreame poveaste, batailesi certarea în toata vreamea întelepciunii.Ca cel ce lipeaste hîrbul iaste cel ce învata 7pre nebun, sculind pre cel ce doarme den­tr-adîncul somnu. Ca cînd ar povesti celui 8ce dormiteaza iaste cela ce povesteaste ne­bunului, si la savîrsit va grai: "Ce iaste?"Asupra mortului plinge, pentru ca i-au lip- 9sit lumina; si pre nebun plinge, pentru cai-au lipsit înteleagerea. Mai cu dulceata 10plinge pre mort, caci s-au odihnit; iara viatanebunului mai rea e decît moartea. Jalea 11mortului-sapte zile, iara a celui nebun sinecredincios-toate zilele vietii lui. Cu 12cel nebun nu înmulti cuvîntul, si spre celneîntelegatoriu nu mearge. Fereaste-te 13de catra el, pentru ca sa nu aibi truda sisa nu te spurci întru scuturarea lui. Abate- 14te de la el, si vei afla odihna si nu te veitrîndavi întru nebun.ia lui. Ce va fi mai 15greu decît plumbul? Si ce e numele luifara numai nebun? Nasipul si sarea 16si glontul de fier mai lesne e a suferi decîtom neîntelegatoriu. închietura de lem- 17nu, legata fiind spre cladirea casii, de cu­tremuru nu sa va rasipi; asa inima înteme­iata spre cugetul sfatului în vreame nu sava sparea. Inima asazata spre cugetul în- 18teleagerii-ca podoaba nasipoasa a pareate-lui neated. Raraci la înaltime stîndu în 19preajma vîntului nu vor îngadui; asa si ini-ma fricoasa pre cuget nebun în preajma atoata frica nu va îngadui. Cel ce împunge 20ochiul pogorî-va lacrami, si cel ce împungeinima arata simtirea. Aruncînd piatra 21preste zburatoare scorneaste pre eale, sicel ce ocaraste priatenul strica-va priete-

lui Iisus a lui Sirah 675

22 nia. Asupra priatenului de vei zmulgesabia, sa nu te deznadajduiesti, p,:ntm ca

23 iaste întoarcere; Asupra priatenulri dfvei deschide gura, sa nu te sfiesti, pentru

24 ca iaste împacaciune, Afara den ocara sitrufie si descoperirea tainii si rana vicleana

25 -întru aceastea va fugi tot priatinul. Cre­dinta agoniseaste în saracie cu cel de aproa­pe, pentru ca întru bunatatile lui împreuna

26 te vei satura. În vreamea primejdiei ra-mîi la el, ca întru mostenirea lui împreuna

27 sa mostenesti. Înaintea focului-aburde cuptoriu si fum; asa sînt înaintea sîngiu-

28 rilor sudalmile. Pe priatin a-l acoperi numa voiu rusina, si de catra fata lui nu ma

29 voiu ascunde. Macara ca si reale mi sevor întîmpla pentru el, tot cela ce va auzi

30 feri-se-va de el. Cine va da mie preste gu-ra mea paza si preste buzele meale peceateisteata, ca sa nu caz de la ea si limba mea

ma va piarde?

CAP XXIII

1 ~ oamne, Parinte si Stapînitoriulevietii meale, sa nu ma parasestiîn sfatul lor, sa nu ma las sa caz

2 111 ~ A întru ei. Cine va pune prestecugetul mieu batai si preste inima

mea învatatura întelepciunii, ca preste ne­cunostintele meale nu vor cruta si nu vor

3 fi de fata pacatele lor, Ca sa nu sa în-multeasca necunostintele meale si pacatelemeale sa sa înmulteasca, si voiu cadeaînaintea vrajmasilor si se va bucura asupra

4 mea vrajmasul mieu? Doamne, Parintesi Dumnezaul vietii meale, înaltarea ochi­lor nu-m da mie si pohta întoarce-o de la

5 mine. A pîntecelui pohta si împreunareatrupului sa nu ma cuprinza pre mine, si lasuflet nerusin<?ssa nu dai pre mine.

(Invatatura gurii)6 Învatatura gurii auzit, fiilor, si cel ce sa7 pazeaste nu sa va prinde, În buzele lui

prinde-se-va pacatosul, si suduitoriul si tru-8 fasul sa vor sminti întru eale. Cu jura-

mînt sa nu deprinzi gura ta, si cu numirea9 Sfintului sa nu te obiciuiesti. Ca precum

sluga, cercetîndu-se adease, de batai nu sava scadea, asa si cel ce jura si numeaste pu­

10 rurea de pacat nu sa va curati. Barbatulcel mult-juratoriu umplea-se-va de farde­leage si nu se va departa de la casa lui biciul.

11 De va gresi, Pacatullui asupra lui; si macarava treace cu vedearea, gresit-au îndoit.

12 Si de au jurat îndesart,nu se va îndirepta,pentru ca sa va umplea de aduceri casa lui.

13 Iaste graiu tocma îmbracat cu moartea; sa14 nusa afleîntru mostenirea lui Iacov. Pen­

tru ca de la cei buni-credinciosi toateacea,s­tea sa vor departa, si în pacate nu sa vor ta­vali. Întru neînvatatura cea neobiciuita nudeprinde gura ta, pentruca iaste întru ea gîn-

15 dul pacatului. Adu-t aminte de tata-tau si

de muma-ta, pentru ca în mijlocul celormari vei sadea împreuna, Ca nu cîndai 16vei uita înaintea lor si cu naravul tau te veinebuni, Si vei vrea sa nu te fii nascut si 17ziua nasterii tale sa nu bleastemi. Omul 18împreuna obiciuindu-se cu cuvintele ocarii,în toate zilele lui nu se va învata. Doao 19chipuri înmultesc pacatele, si al treilea vaaduce urgie. Sufletul fierbinte-ca focul 20arzatoriu, nu se va stinge pîna unde sa vapotoli. Omul curvariu în trupul carnii lui 21nu sa va ostoi pîna va atîta foc. La omul 22curvariu toata pîinea e dulce, nu se va încetapîna nu se va savîrsi. Omul care pasaste 23den patul lui, zicînd în sufletul lui: "Cinema veade? Întunearec e împrejurul mieu 24si paretii ma acopere si nimenea nu maveade; ce ma sfiesc? Pacatele meale nu 25va pomeni Cel Înalt"; si ochii oamenilor­frica lui, Si n-au cunoscut ca ochii Dom- 26nului cu o mie de parti sînt mai luminosidecît soarele, cautînd toate caile oamenilorsi socotind la partile ceale ascunse. Mai 27înainte de a sa zidi, toate s-au conoscutLui, asa si dupa ce s-au savîrsit. Acesta 28în ulitele cetatilor sa va izbîndi, si unden-au cugetat sa va prinde. Asa si muiarea 29ce-au lasat pre barbat si au pus mostenito-riu den streini, Pentru ca întîiu leagea 30Domnului au calcat, si al doilea la barbatulei au gresit, si al treilea în curvie s-au prea­curvit, de barbat strein copii au pus.Aceasta la adunare sa va scoate, si pentru 31fiii ei socoteala va fi. Nu vor da fiii ei 32spre radacina, si ramurile ei nu vor da roada.Si va lasa spre osînda pomenirea ei, si ocara 33ei nu se va stinge. Si vor cunoaste cei 34ramasi ca nemica nu iaste mai bun decîtfrica Domnului si nemica mai dulce decît

a lua aminte la poruncile Domnului.

LAUDA îNTELEPCIUNII. CAP X X I V

ntelepciunea lauda-va sufletul ei 1si în mijlocul norodului ei fali -se-va.Întru adunarea Celui Înalt gura ei 2va deschide si în preajma puteriiLui Iauda-se-va: "Eu de la gura 3

Celui Nalt am iesit si ca negura am acoperitpamîntul. Eu întru ceale naIte am sa- 4Iasluit, si scaunul mieu-în stîlp de nor.Încungiurimea ceriului am încungiurat 5sîngura si în adîncul fara-fundurilor am îm­blat. În valurile marii si în tot pamîntul 6si în tot norodul si limbi am cîstigat. Cu 7acestea toti odihna am cercat siîn mostenireaCuiva voiu saIaslui. Atuncea au poruncit 8mieZiditoriul tuturor, si Carele au odihnit.cortul mieu, Si zise: 'Întru Iacov te. sa" 9Iasluiaste si întru Israil te mosteneaste'.

676 Întelepciunea

10 Mai nainte de-nceputul veacului m-au zidit

pre mine, si pîna în veac nu ma voiu sfirsi.Il In cort sfint înaintea Lui am slujit, si asa12 în Sion m-am întarit. In cetate îndragita

asijderea m-am odihnit, si în Ierusalim-bi-13 ruinta mea. Si m-am radacinat întru no-

rod slavit, în partea Domnului, mostenirii14 Lui. Ca un chedru m-am înaltat întru

Livan si ca un chiparos în muntii Âermonu­15 lui. Ca un finic m-am înaltat în tarmuri16 si ca sadirile trandafirului în Ieriho. Ca

un maslin binecuvios în cîmp, si ma înaI taiu17 ca un palten. Ca scortisoara si aspalathul

mirositurilor am dat miros si ca zmirna cea18 aleasa am dat buna-mirosire, Ca halvani

si onix si stacti si ca aburullivanului în cort.19 Eu ca un terevinth am întins ramurile mea­

le, si ramurile meale ramurile slavii si ale20 darului sînt. Eu-ca o vie ce au odraslit

darul, si florile meale roada slavii si avutiei21 sînt. Apropiati-va catra mine, ceia ce ma

poftiti pre mine, si va saturati den roadele22 meale. Pentru ca pomenirea mea decît

miarea e mai dulce, si mostenirea mea decît23 fagurul mierii. Cei ce ma vor mînca pre

mine iara vor flamînzi, si cei ce ma vor bea24 iara vor însetosa. Cel ce ma asculta pre

mine nu se va rusina, si cei ce lucreaza în25 mine nu vor pacatui". Toate aceastea

-cartea fagaduintii Dumnezaului celuiInalt, leagea carea au poruncit Moisi moste-

26 nirei la adunarile lui Iacov, Cel ce împleca Fisonul întelepciunea si ca Tigris în zilele

27 tinerilor, Cela ce umple ca Efratul înte-leagerea si ca Iordanul în zilele seacerii,

28 Cel ce arata ca lumina învatatura, ca Ghio­29 nul în zilele culesului. N-au savîrsit cel

dentîiu a o cunoaste pre ea, si asa cel dupre30 urma n-au cercetat pre ea. De la mare

s-au înmultit cugetul ei si sfatul ei de la31 bezna cea mare. Si eu ca un iaz den rîu

si ca un urloiu de apa am iesit în gradina.32 Zis: "Adapa-m-voiu gradina si-m voiu îm­33 bata sadirea". Si iata, sa facu mie iazul

spre rîu, si rîul mieu s-au facut spre mare.34 Caci învatatura ca zorile voiu lumina si35 voiu ivi pre eale pîna departe~ înca ca

prorocia învatatura voiu turna si voiu lasa36 pre ea la neamurile veacului. Vedeti ca

nu mie singur am trudit, ce tuturor celor cecerceteaza pre ea.

Pre saracul trufas, si pre bogatul mincinos, 4si pre batrînul preacurvariu, scazîndu-se cuînteleagerea. în tinereate-ti n-ai adunat, 5si cum vei afla la batrîneatele tale? Cîtu 6e de-nfrumusetata judecata carunteatelorsi la cei batrîni a conoaste sfatul! Cîtu 7e de-nfrumusetata celor batrîni întelepciu-nea si la cei slaviti gîndul si sfatul! Cunu- 8na batrînilor-ispitirea de multe, si laudalor-frica Domnului. Noao cugetari am 9fericit în inima mea, si al zeacelea zice-I-vo-iu pre limba: Om veselindu-se spre feciori, 10traind si vazînd cadearea vrajmasilor;Fericit cel ce traiaste cu muiare de-nteles, 11si carele cu limba n-au lunecat, si care n-auslujit la cel ce e nevreadnic lui; Fericit 12carele au aflat în telepciunea si cel ce poves-teaste la urechile celor ce aud; Cîtu e de 13mare cel ce au aflat întelepciunea! Ce nuiaste (mai mare) decît cel ce sa teame deDomnul; Frica Domnului decît tot au 14covîrsit-cel ce tine pre ea cu cine sa vaasamana? Toata rana, si nu rana inimii; 15si toata rautatea, si nu rautatea muierii;Toata aducerea, si nu aducerea celor ce 16urascu; si toata izbînda, si nu izbînda vraj­masilor. Nu iaste cap decît capul sarpelui, 17si nu iaste mînie decît mînia vrajmasului.A lacui împreuna cu leul si cu balaurul 18voiu pohti, decît a lacui cu muiarea rea.Rautatea muierii premeneaste vedearea ei 19si întuneca fata ei ca un sac. Între mijlo- 20cul aproapelui lui culca-se-va barbatul ei si,auzind, au suspinat amar. Mica e toata 21rautatea catra rautatea muierii; sortul pa-catosului va cadea preste ea. Suisul na- 22sipos în picioarele batrînului, asa-muiarealimbuta la barbatul lin. Sa nu cazi spre 23frumuseatele muierii si muiare sa nu pof-testi. Urgie si obraznicie si rusine mare 24-muiarea de va agonesi barbatului ei.Inima smerita si obraz posomorît si raha 25inimii-muiarea rea. Mîni luate si genu- 26che slabanoage-carea nu va ferici pre bar­batul ei. De la muiare e începatura 27pacatului, si pren ea murim toti. Nu da 28apei trecatoare, nici muierii reale voInicie.De nu umbla dupa mîna ta, de la trupul 29

tau taie pre ea.

CAP XXVI

CAP XXV

1 I~I n trei m-am înfrumusetat sima scu­laiu înfrumusetata înaintea Domnu­

2 I~ lui si a oamenilor: Unirea frati­lor, si priitesugul vecinului, simuia­rea sibarbatul carii sa tocmesc bine

3 întru ei. Si trei chipuri au urît sufletulmieu si foarte ma scîrbiiu de viata lor:

170 - Biblia, 1688

uierii ceii bune fericit iaste barba­tul, si numarul zilelor lui -îndoit.Muiarea barbata veseleaste prebarbatul ei si anii lui umplea-i~vacu pace. Muiarea buna-parte

buna, în partea celor ce sa tem de Domnulsa va da; Si a bogatului, si a saracului, ini­ma e buna, în toata vreamea fata e blînda.De trei s-au sfiit inima mea, si la al patru-

1.1.

2

3

4

5

lui Iisus a lui Sirah 677

6 lea featii m-am rugat: Pîra ceta tii si adu-narea gloatei si asupreala minciunii-decît

7 moartea toate-s mai reale. Dureare inimiisi jale -muiarea împotriva-rîvnitoare spremuiare si bataia limbii la toate împreurun­

8 du-se. Jugu de boi clatindu-se iaste mu­iarea rea; cel ce o tine pre ea - ca cel ce

9 tine scorpia. Urgie mare-muiarea betiva10 si rusinarea ei nu va acoperi. Curvia mu-

ierii întru naltimile ochilor si în geanele ei11 sa va cunoaste. Pre fata neîncetatuînta-

reaste paza, ca nu, aflînd slobozire, ei-s ya12 trebui. Denapoia nerusinosului ochiu te

pazeaste, si sa nu te miri de va gresi la tine.13 Precum caIatoriul însatosat îsi deschide

gura si de la toata apa cea mai de aproape14 va bea, In preajma a tot tarusul va sadea15 si înaintea sagetii va deschide tulba. Ha­

rul muierii înfrumusa ta-va barbatul ei, si16 oasele lui va îngrasa stinta ei. Darea

Domnului-muiarea tacuta, si nu iaste17 schimbare sufletului învatat. Har preste

har-muiarea rusînoasa, si nu iaste nici ocumpanire vreadnica sufletului celui oprit.

18 Soarele rasarind în ceale nalte ale Domnu­lui, si frumuseatea muierii bune întru po-

19 doba casti lui. Lumina luminînd presfeasnec sfint, si frumuseatile featti pre

20 vîrsta de stat. Stîlpi de aur preste temeiude argint, si picioarele frumoase preste piep-

21 turile celui bine-întarit. Preste doao s-aumîhnit inima mea, si pre al treilea mînie

22 mi-au venit: Barbatul razboinic care lip-seaste pentru neavearea, si barbati de înte-

23 les de sa vor ocarî, Intorcîndu-se de ladireptate spre pacat; Domnul va gati spre

24 sabie pre el. Abia sa va scoate neguta-toriul den gresala, si nu sa va îndirepta

cîrciumariul de catra gresala.

CAP XXVII

1 1l~A'tlljl entru nedobînda multi au gresit,si cel ce cearca sa înmultasca

2 Im~I întoarce-va ochiul. Intre închie­turile pietrilor înfige-se-va si parus,si între vînzare si cumparatoare

3 sa va zdrobi pacatele. De nu cu fricaDomnului va tinea cu nevointa, curînd sa

4 va surpa casa lui. In clatinarea ciuruluiramîne baliga, asa pleavele omului-În gîn-

5 dul lui. Vasele olariului le ispiteastecuptoriul, si ispitirea omului-în gîndul lui.

6 Lucrarea lemnului arata roada lui, asa7 e cuvîntul gîndirii inemii omului. Mai

nainte de gîndire sa nu lauzi pre barbat,pentru ca aceasta e ispitirea oamenilor.

8 De vei goni direptatea,o vei apuca si tevei îmbraca cu ea ca cu haina slavii cea

9 pîna în pamînt. Pasarile la ceale ce-saseamene lor vor poposi, si adevarulcatra ceia ce lucreaza pre el sa va întur-

na. Leul vînatul pîndeaste, asa pacatele 10pre ceia ce lucreaza ceale nedireapte. Po- Ilveastea bunului-credincios - pururea întelep­ciune, iara cel fara minte ca luna sa preme-neaste. In mijlocul celor neîntelegatori 12pazeaste vreamea, iara în mijlocul celor cecugeta îndeseaste. Poveastea nebunilor- 13suparare, si rîsul lor-în rasfa tarea pacatu-lui. Voroava celui mult-juratoriu va în- 14direpta perii, si vrajba lor-astupare urechi­lor. Varsare de sînge-vrajba trufasilor, 15si sudalma lor-auzire rea. Cel ce des- 16copere tainele pierdut-au credinta si nu vaafla preiaten spre sufletul lui. Priimeaste 17priatenul si te încteade cu el; iara de veidescoperi tainele lui, nu vei mearge dupa el.Pentru ca în ce chip au pierdut omul pre vraj- 18masul lui, asa ai pierdut tu prietesugulaproapelui. Si ca cum ai slobozit o pa- 19sare den mîna ta, asa ai lasat pre aproapele-tsi nu-l vei vîna pre el. Sa nu-l gonesti 20pre el, ca s-au departat departe si au fugitca caprioara den lat. Caci rana iaste a o 21lega si a sudalmii iaste împacaciune, iaracela ce au descoperit tainele s-au deznadej-duit. Cel ce clipeaste cu ochiul mester- 22suguiaste reale, si nimeni pre el va departade la dînsul. Den preajma ochilor tai 23îndulci-va gura ta si spre cuvintele tale sava mira, Si apoi îs va întoarce gura lui 24si în cuvintele tale va da poticneala. Multe 25am urît si n-am asamanat ca aceasta; siDomnul va urî pre el. Aruncînd piatra 26în sus, preste capul lui arunca; si rana vi-cleana despica-va ranele. Cel ce sapa 27groapa într-însa va cadea, si cel ce întindecursa întru ea sa va prinde. Cela ce face 28reale)a el sa vor tavali, si nu va cunoaste deunde vin lui. Batjocurirea si ocara-ce- 29lor trufasi, si izbînda ca leul va vîna pre el.Cu lat sa vor prinde cei ce sa veselescu de 30cadearea celor buni-credinciosi, si dureareva topi pre ei mai nainte de moartea lor.Pomenire de rau si urgie, si aceastea sînt 31scîrbe; si barbatul pacatos tiitoriu va fi

de eale.

CAP XXVIII

el ce izbîndeaste de la Domnul va 1afla izbînda, si pacatele lui, înta~rind, va întari. Lasa nedireptatea 2aproapelui tau si, atuncea rugîndu-te tu, pacatele tale sa vor dezlega.

Omul asupra altui om pazeaste mînie, si de 3la Domnul ceare vindecare? Asupra omu- 4lui ce iaste aseamene cu el nu are mila, sipentru pacatele lui sa roaga? El trup 5fiind, pazeaste pizma; cine va curati paca-tele lui? Adu-ti aminte de ceale'de apoi, 6de stricaciune si de moarte, si tepara-

L

678 Întelepciunea

seaste de vrajba si ramîi întru porunci.7 Adu-ti aminte de porunci, si sa nu pizmu­

iesti aproapelui; si fagaduintii Celui Nalt, si8 nu baga sama necunostinta. Departeaza-

te de vrajba, si vei împutina pacatele; pen-9 tru ca omul mînios atîta-va vrajba. Si

omul pacatos turbura-va priatenii si înmijlocul celor ce-s împacati va pune pîra.

10 Dupa materia focului, asa sa va atîta, sidupa întarirea vrajbii focul sa va creaste.

11 Dupa vîrtutea omului mînia lui va fi, si du­12 pa avutie înalta-va urgia lui. Pricea

sîrguindu-se atîta foc, si vrajba sîrguindu-13 se varsa sînge. De vei sufla scînteaia,

atîta-se-va, si de vei scuipa preste ea, stin­ge-sa-va; si amîndoao den gura ta ies.

14 Soptitoriul si pre cel îndoit la limba sa sableasteme, pentru ca pre multi, împacati

15 fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre multiau clatit si au despartit pre ei den limba înlimb a si cetati tari au surpat si casele celor

16 mari au surpat. Limba a treia muieri bar-bate au izgonit si le-au lipsit pre eale de

17 ostenealele lor. Cel ce va lua aminte laea nu va afla odihna, nici sa va saIaslui cu

18 lineste. Lovitura biciului face vînaturi,19 iara lovitura limbii va frînge oase. Multi

au cazut în gura de sabie, si nu ca cei ce au20 cazut pentru limba. Fericit cel ce s-au

acoperit de catra ea, care n-au trecut în21 mînia ei, Carele n-au tras jugul ei si în22 legaturile ei nu s-au legat, Pentru ca ju­

gul ei -jug de fier, si legaturile ei -lega­23 turi de arama. Moartea rea e moartea ei,24 si mult mai de folos-iadul decît ea. Nu

va birui pre cei buni-credinciosi, si în vapa-25 ia ei nu sa vor arde. Cei ce parasesc pre

Domnul cadea-vor într-însa, si întru ei sa26 va atîta si nu se va stinge. Trimite-se-va

preste ei ca leul, si ca pardosul strica-i-va27 pre ei. Vezi, îngradeaste ocina ta cu

maracini, argintul tau si aurul tau foarte-l28 leaga. Si cuvintelor fa jug si cumpana,29 si la gura ta fa usa si zavor. Ia-te aminte

ca nu cîndai vei luneca întru ea, sa nu caziîn preajma celui ce pîndeaste cu viclesug.

CAP XXIX

1 ~ ••"':'ll ela ce face mila împrumuta-va preaproapele lui, si cela ce biruiastecu mîna lui pazeaste poruncile.

2 /JII,\ W.a Împrumuteaza pre aproapele tauîn vreamea trebii lui, si iaras da

3 aproapelui la vreame. Întare~ste c~vîntsi te încreade cu el, si în toata vreamea

4 afla-vei treaba ta. Multi ca o aflareau gîndit împrumutarea si au dat dureare

5 celor ce au ajutat lor. Pîna unde valua, va preasaruta mîna lui si spre banii

6 aproapelui smeri-va glasul; Si în vreameadarii, va îndelunga vreame si va da cuvinte

cu trîndavie si vreamea va vinuL De va 7putea, abia va lua jumatate si o va socotica o aflare; Iara de nu, lipsitu-I-au pre el 8de banii lui, si l-au cîstigat pre el vrajmasîn dar. Blesteme si sudalmi va rasplati 9lui, si, pentru marirea, rasplati-va lui ne­cinste. Multi pentru rautate s-au întors, 10a sa lipsi în zadar s-au sfiit. însa asupra 11celui smerit mult îl îngaduiaste si spre mi-lostenie sa-I tragi pre el. Pentru porunca 12sprejeneaste pre sarac si, dupa lipsa lui, sanu-l întomi pre el desart. Piarde argintul 13pentru frate si priatin, sa nu sa rugineascasupt piatra spre pierzare. Pune comoara 14ta dupa poruncile Celui Nalt, si va folositie mai mult decît aurul. închide milos- 15 I

tenia ta în camarile tale, si aceasta te vascoate pre tine den toata rautatea; Mai 16mult decît pavaza tariei si decît sulita pu­terii împotriva vrajmasului bate-se-va pentrutine. Barbatul bun chizasui-se-va pre 17aproapele lui, si cel ce au pierdut rusineaparasi-I-va pre el. Harurile chezasului sa 18nu le uiti, pentru ca au d(!.tsufletul lui pen-tru tine. Binele chezasului va întoarce 19pacatosul, si cel nemultimitoriu în cugetva parasi pre cel ce l-au izbavit. Cheza- 20sia pre multi au pierdut, îndireptati fiind,si au clatit pre ei ca valul marii. Pre bar- 21bati tari i-au înstreinat, si au ratacit înlimbi streine. Pacatosul, cazînd la cheza- 22sie si gonind prilejuri, cadea-va la judecata.Sprijaneaste pe aproapele tau, dupa putea- 23rea ta, si te pazeaste ca sa nu cazi. înce- 24patura vietii: apa, si pîinea, si haina, si ca~sa acoperind grozavia. Mai buna e viata 25saracului supt acoperemînt de grinzi, decîtmîncari luminate în streini. Spre mic si 26spre mare, fii voitoriu de bine. Viata rea 27iaste cea den casa în casa, si unde sa va sa-Iasui nu va deschide gura. Ospata-vei si 28vei adapa la ceale nemultimite, si pre lîngaaceastea amara vei auzi: "Pasa, nemeami- 29ce, gateaste masa si, cu ce va fi în mîna ta,hraneaste-ma"; "Iesi, nemeamice, dena- 30intea cinstei, ca mi-au venit fratele mieuoaspat si trebuiaste casa". Greale-s aceas- 31tea la om ce are minte: certarea casii si po-

nosul datornicului.

CAP XXX

Pentru fecioriel ce iubeaste pre fiiullui îndesi-va 1bicele lui, pentru ca sa sa veseleas-ca la cea de apoi ale lui. Cela ce 2cearta pre fiiul lui folosi-se-va deel, si între cei conoscuti pentru el

sa va lauda. Cela ce învata pre fiiullui 3va întarîta pre vrajmas, si înaintea priatini-lor de el sa va bucura. Murit-au tatal lui, si 4ca cum n-ar fi murit, pentru ca aseamene cuel au lasat dupa el. în viata lui au vazut si 5

lui Iisus a lui Sirah 679

s-au bucurat,si la moartea lui nu s-au mîhnit.6 înaintea vrajmasilor au lasat izbîndire, si7 priatenilor raspla tind har. Pentru sufletul

fiilor lega-va ranele lui, si de toata strigarea8 sa vor turbura ficatii lui. Calul neînva-

tat iesi-va nasîlnic, si fiiul slobod va iesi9 obraznec. Apleaca fiiul, si te va înspai-

10 ma; joaca cu el, si te va mîhni. Nu rîdeîmpreuna cu el, pentru ca sa nu te doaraîmpreuna, si la cea de apoi vei strepezi din-

11 tii tai. Sa nu dai lui voInicie la tinerea te;frînge coastele lui, pîna e copil, ca nu cîndai,

12 nasîlnicindu-se, nu te va asculta. Ceartapre fiiul tau si lucreaza întru el, ca nu,

13 întru rusinarea ta, sa va poticni. Mai bi-ne sarac sanatos si putînd cu vîrtutea, decît

14 bogatul batut la trupul lui. Sanatateacea desavîrsita mai buna e decît tot aurul,si trupul cel sanatos cu vîrtute decît aveare

15 nenumarata. Nu iaste avutia mai bunadecît sanatatea trupului, si nu iaste veselie

16 mai multa decît bucuria inimii. Mai bu-na e moartea decît viata amara sau boala

17 statatoare. Bunatati ravarsate prestegura închisa, puneri de bucate zacînd lînga

18 groapa. Ce foloseaste jîrtva la idol? Pen-tru Ca nici va mînca, nici va mirosi; asa cela

19 ce sa goneaste de domnul. Vazînd îna-intea ochilor si suspinînd, ca scopitulîmbra­tesînd fecioara si suspinînd, asa cela ce

20 face în sila judeca ti. Sa nu dai la întris-tare sufletul tau si sa nu te necajesti pre

21 tine în sfatul tau. Veselia inimii-viataomului, si bucuria barbatului -îndelungarea

22 zilelor. îndrageaste sufletul tau simîngîieinima ta, si întristaciunea departe o depar-

23 teaza de la tine, Pentru ca pre multi auomorît întristaciunea si nu iaste folos întru

24 ea. Rîvnirea si mînia împutineaza zilele,si grija aduce batrîneatele mai nainte de

vreame.

CAP XXXI

1 ~I riveghearea avutiei topeaste trupu­rile,si grija ei osebeaste somnul.

2 IW @'I.-AI Grija privegherii va ceare adormire,si boala grea va trezvi somnul.

3 ~Wll Ostenit-au bogatul în strînsoareabanilor si în odihna sa satura de desfata-

4 ciunele Îui. Ostenit-au saracul întru îm-putinarea vietii si în odihna lipsit sa face.

5 Cel ce îndrageaste aurul nu se va îndirepta,si cel ce goneaste stricaciunea satura-se-va

6 de ea. Multi s-au dat la cadeare pentruaurul, si s-au facut peirea lor de catra

7 fata lor. Lemn de piadeca iaste celorce jîrtvuiesc lui, si tot cel fara minte

8 sa va prinde într-în sul. Fericit boga-tul carele s-au aflat fara prihana si care-

9 ledenapoia aurului n-au mers. Cineiaste? Si vom ferici pre el, pentru ca au

facut minunate în norodul lui. Cine s-au 10ispitit întru el si s-au întemeiat si sa fie sprelauda? Cine putea a iesi den porunca si Iln-au iesit, si a face reale si n-au facut?întari-se-vor bunatatile lui, si milosteniile 12lui povesti-Ie-va adunarea. La masa mare 13ai sazut? Sa nu deschizi preste ea gîtlejultau Si sa nu zici: "Multe-s ceale dentr-în- 14sa". Adu-ti aminte ca e rau ochiul ficlean.Mai rau decît ochiul ce s-au zidit? Pentru 15aceaea de catra toata fata Iacrameaza.Oriunde va cauta, sa nu întinzi mîna si sa 16nu te vîri cu el în blid. Gîndeaste ceale 17ale aproapelui tau dentru tine si p'reste totlucrul gîndeaste. Manînca ceale ce-ti 18sînt denainte ca un om si nu clefai, sa nute urasti. înceteaza întîiu pentru învata- 19tura si nu te satura, ca sa nu te împiadeci.Si de ai sazut în mijlocul celor mai multi, 20mai nainte de ei sa nu întinzi mîna ta.Cîtu e de destul omului slujit cel putin, si 21preastemutul lui nu rasufla. Somnul 22sanata tii iaste pre mat cu masura; scula­tu-s-au dimeneata, si sufletul lui-cu el.Truda privegherii si a greatei si capiarea 23-cu omul cel nesatios. Si de te-ai silit în 24mîncari, scoala-te, fiind mîncate pe juma-tate, si te vei odihni. Asculta-ma, fiiule, 25si sa nu ma defaimi, si la ceale de apoi veiafla cuvintele meale. La toate lucrurile 26tale te fa sîrguitoriu, si toata boala nu teva timpina. Lucirea pîinii vor blagoslo- 27vi-vor buzele, si marturia bunatatii ei ecredincioasa. Spre pîine a rea va cîrti 28cetatea, si marturia rautatii ei pre amarun­tul. La vin nu te viteji, pentru ca pre 29multi au pierdut vinul. Cuptoriul ispi- 30teaste calitura în stîmparare; asa vinulinimile, în vrajba trufasilor. Tocma e cu 31viata vinul la om, de-l vei bea pre el cu ma-sura lui. Ce viata iaste aceluia ce sa îm- 32putineaza cu vinul? Si el s-au zidit spreveselia oamenilor. Bucuria inimii si vese- 33lia sufletului iaste vinul, bîndu-se la vreamecu masura .. Amaraciune sufletului iaste 34vinul bîndu-se mult, în zadarîre si în cadeareîmpotriva. înmulteaste betia mînia celui 35fara minte spre împiedecare, împutinîndvîrtutea si facînd rane. La ospatul vinu- 36lui sa nu mustri pre aproapele tau si sa nu-ldefaimi pre el la veselia lui; Cuvînt de 37ocara sa nu-i zici lui si sa nu-l necajesti

pre el în cearere.

CAP XXXII

ovatuitoriu te-au pus? Nu te vazne- 1si; fa-te întru ei ca unul dentr-însii,Grijaste de ei si asa sazi; si, toata 2treaba ta facînd, culca-te, Pen- 3tru ca sa te veselesti de ei si, pen-

tru buna podoaba harului, vei lua cununa.

680 Întelepciunea

10

"11,(

~12

1314

15

16

17

18

19

20

21

222324

25

26

4 Graiaste, cela ce esti mai batrîn, pentru casa cade tie, întru adevarata stiinta, si sa nu

5 zaticnesti muzicile. Unde e ascultare sanu versi graiu, si fara vreame nu te înte-

6 lepti. Peceate de anthrax pre podoabade aur-potrivirea cîntaretilor la ospatul

7 vinului; În mestersug de aur peceatede zmaragdu-viersul cîntaretilor la vinul

8 cel dulce. Graiaste, tînarule, de-ti iastetreaba, abia de doao ori de te vei întreba;

9 Sumuiaste cuvîntul, întru putine-multe;10 fa-te ca cum ai sti si împreuna tacînd. In

mijlocul celor mari nu te face tocma; si al-Il tul va zice, nu prea lungi vorba. Înaintea

trasnetului grabeaste fulgerul, si înaintea12 rusinosului mearge-va harul. La vreame

te scoala si nu te codi, alearga acasa si nu13 te trîndavi; Acolo joaca si-ti fa cugetele

tale, si sa nu gresesti cu cuvîntul trufas.14 Si spre aceastea cuvinteaza bine pre Cela

ce te-au facut si te îmbata den bunatatile15 Lui. Cel ce sa teame de Domnul aleage-

va învatatura, si cei ce mîneca afla-vor buna-16 vrearea. Cel ce cearca leagea satura-sa-va

de dînsa, si cel ce fa tareaste scîrbi-sa-va17 întru el. Cei ce sa tem de Domnul afla-

vor judecata, si îndireptari ca lumina vor18 aprinde. Omul pacatos sa abate de mus-

trare si dupa voia lui va afla potrivire.19 Barbatul cel de sfat nu va treace cugetul; si

striinul si trufasul nu sa va teame de frica,20 si dupa ce va face cu el. Fara de sfat ne-

mica sa nu faci; si facînd tu, sa nu te ca­21 iesti. În calea împiedecarii nu mearge,22 si sa nu te împiadice înpietrisuri. Sa nu

crezi în calea cea nepoticnita, si de fiii tai23 te pazeaste. În tot lucrul sa-ti crezi su­

fletul tau, pentru ca si aceasta iaste paza24 poruncilor. Cel ce creade legii ia aminte

la porunci, si cel ce nadejduiaste preDomnul nu sa va scadea.

CAP XXXIII

1 ~I re cel ce sa teame de Domnul nu-lva întempina rau, ce în dodiala, si

2· IW lU~I iara-I va scoate. Barbatul înte-lept nu va urî leagea, iara cel cefatareaste într-însa iaste ca corabia

3 în furtuna. Omul de înteles încreade-se-va4 legii, si leagea- lui credencioasa. Ca în­

trebarea direptilor, gateaste cuvîntul, si asate vei asculta; leaga împreuna învatatura si

5 raspunde. Roata carului-inema nebunu­lui, si ca osia ce sa întoarce e gîndul lui.

6 Calul la mînzit-ca priatenul hulitoriu,dedesuptul a tot celui ce va sadea pre el

7 va necheza. Pentru ce zi decît zi priso-seaste si toata lumina zilii anului-de la

8 soare? Cu mintea Domnului se-au ose-bit, si au schimbat vremi si praznece dentru

9 eale. Înaltat-au si au sfintit, si dentr-în-

171 - Biblia, 1688

sele au pus spre numarul zilelor. Si oa­menii toti-den tarîna, si den pamînt s-auzidit Adam. Cu multimea stiintii Dom­nului au osebit pre dînsii si au premenitcaile lor. Dentru ei au blagoslovit si auînaltat, si dentru ei au sfintit si catra Els-au apropiat. Dentr-însii au blestemat siau smerit si i-au întors pre ei de la starea lor.Ca lutul olariului în mîna lui, toate caileLui dupa bunavrearea Lui. Asa-s oameniiîn mîna Celui ce au facut pre ei, sa dea lordupa judecata Lui. Împotriva raului ebinele, si împotriva mortii-viata. Asa eîmpotriva bunului-credincios cel pacatos.Si asa priveaste la toate lucrurile Celui Nalt:doao, doao, unul împotriva unuia. Si eu,mai pre urma, am privegheat si am moste­nit de tot ca den ceput. Ca cel ce adunaîn vie pe urma culegatorilor, la blagoslo­venia Domnului am ajuns, si, ca cînd asculeage, am împlutjgheabul. Socotit cumnu numai mie am trudit, ce la toti ceia cecearca învatatura. Ascultati-ma, boiariinarodului, si povatuitorii adunarii, bagatiîn urechi! Fiiului si muierii, fratelui sipriatenului sa nu dai puteare asupra-t înviata ta. Si sa nu dai altuia banii tai, canu, caindu-te, te vei ruga pentru ei. Pînaînca traiesti si suflarea e în tine, sa nuschimbi pre tine cu tot trupul. Pentruca mai bine iaste feciorii sa ti sa roage tie,decît a cauta tu la mînile feciorilor tai.În toate lucrurile tale fa-te savîrsitoriu; nu 27da hula întru slava ta. în ziua sfîrsitului 28zilelor vietii tale si la vreamea mortii tale,

• împarti mostenire. Saturari si toiag si 29sarcine-Ia magari, pîine si certare si lucru-la tob. Lucreaza cu copilul, si vei afla 30odihna; slobozi mînele lui, si va cerca slobo-zire. Jugul si hamul vor îndupleca cer- 31bicea, si la robul facatoriu-de-rau-Iegaturisi cazne. Pune pre elIa lucru, ca sa nu 32saza fara lucru, pentru ca multa rautateau îllVatat zabava. La lucruri îl asaza 33precum i sa cade lui, si, macara ca nu vaasculta, îngreuiaza obezile lui. Si sa nu 34prisosesti la tot trupul afara den cale sifara judecata sa nu faci nemica. De iaste 35tie rob, fie ca tine, caci cu sînge l-ai cîstigatpre el. De iaste tie rob, poarta-1 pre el 36ca pre tine, caci ca sufletul tau ît va trebuiel. De-l vei chinui pre el si, sculîndu-se, 37

va fugi, în care cale îl vei cauta pre el?

lui Iisus a lui Sirah 681

CAP XXXIV

1 [1'. esarte nadejdi si mincinoase-la......•. barbatul neî.ntelegatoriu, si visele2 . zboara pre cel fara minte. Cacel ce sa apuca de umbre si go­

neaste vîntul, asa e cela ce sa în-3 creade "de la vise; Aceasta asupra acestu-

ia vedearea viselor, den preajma featii-în-4 chipuirea featii. De la cel necurat cine

sa va cura ti? Si de la mincinos cine sa va5 adevara? Vrajîle si descîntaturile si vise-

le desarte sînt, si ca cei grecioase naluceas-6 te-iose inema. De nu sa va trimite de la

Cel Nalt spre socotinta, sa nu dai inema ta7 asupra lor, Pentru ca pre multi au însa-

lat visele si au cazut nadejduindu-se pre eale.8 Fara de minciuna sa va savîrsi leagea, si

întelepciunea e la gura cea credincioasa9 savîrsire. Omul învatat au cunoscut mul­

te, si cel mult-stiut povesti-va înteleagerea;10 Cela ce nu s-au ispitit putine stie, iara cel11 ratacit va înmulti istetia. Multe am va­

zut întru ratacirea mea, si mai multe decît12 cuvintele meale e în teleagerea mea. De

multe ori pîna la moarte am avut primejdie13 si m-am mîntuit pentru aceastea. Duhul

celor ce sa tem de Domnul va trai, pentruca nadeajdea lor iaste pre Cel ce mîntuiaste

14 pre ei. Cela ce sa teame de Domnul nusa va sfii si nu sa va teame, caci El e nadeaj­

15 dea lui. Fericitu e sufletul celui ce sa16 teame de Domnul. În cine razema? Si17 cine e întarirea lui? Ochii Domnului-

preste cei ce iubescu pre El, scuteala puter-18 niciei si întarirea vîrtutii, Acoperimînt

de zaduh si cort de catra amiazazi, pazade catra împiedecare si ajutoriu despre

19 cadeare, Înaltînd sufletul si luminîndochii, vindecare dînd, viata siblagoslovenie.

20 Cel ce jîrtvuiaste den strîmbatate prinoshulit iaste, si nu spre buna vreare - hulituri­

21 le celor fara de leage. Nu binevoiaste CelPreanalt în prinoasele celor necurat, niciîn multimea jîrtvelor curateaste pacatele.

22 Jîrtvuind pre feciori înaintea tatalui lui ias­te cel ce aduce jîrtva den banii saracilor.

23 Pîinea celor lipsit-viata saracilor, cel ce o24 lipseaste pre ea om al sîngirilor iaste. Ca

cînd ar omorî pre aproapele lui-cel ce iaviata cea dempreuna, si ca cînd ar varsasînge-cel ce opreaste simbria naimitului.

25 Unul cladind si unul surpînd, ce-au folosit26 mai mult decît truda? Unul rugîndu-se si

unul blestemînd, al cui glas va auzi Stapîni­27 toriul? Cel ce sa afunda de la mort si ia­

ras sa atinge de el, ce-au folosit cu scaldarea28 lui? Asa-omul postind în pacatele lui, si ia­29 ras mergînd si aceastea fadnd: Ruga lui ci­

ne va asculta? Si ce-au folosit smerindu-se el?

CAP XXXV

ela ce pazeaste leagea înmulteaste 1prinoasele ,jîrtvuind mîntuirii cel ceia aminte la porunci. Rasplatind 2har, aducînd faina de grîu; si cela ceface milostenie, jîrtvuind laudei.

Bunavrearea Domnului iaste a te departa 3de rautate, si curatia-a te departa de lastrîmbatate. Sa nu te ivesti în fata Dom- 4nului desart, pentru ca toate aceastea-spentru porunca. Aducerea direptului 5unge jîrtavnicul, si bun-mirosul ei-înainteaCelui Nalt. Jîrtva barbatului dirept prii- 6mita e si pomenirea ei nu sa va uita. Cu 7ochiu bun slaveaste pre Domnul si sa numicsorezi începatura mîinilor tale. În 8toata darea îmblînzeaste-ti fata ta si cuveselie sfinteaste zeciui~la.' Da Celui'Nalt 9dupa dare~ Ltrl si cu ochiu bun aflarea mî-nii, Caci Domnul rasplatind iaste si cu 10sapte parti va rasplati tie. Nu cu daruri Ilosteni, ca nu va priimi, si nu te razima prejîrtva cea nedireapta, Ca Domnul judeca- 12toriu iaste si nu iaste la El slava obrazului.Nu va lua obrazu spre sarac, si ruga celui 13neîndireptat va asculta; Nu va treace cu 14vedearea rugaciunea sirimanului si vadua,de va varsa voroava. Au nu lacramile 15vaduvei pre obraz cura si strigarea asuprapreste cel ce le-au pogorît pre eale? Odih- 16nind în bunavreare priimi-se-va, si ruga luipîna la nori va ajunge. Ruga smeritului 17norii au patruns si, pîna va apropia, nu seva mîngîia. Si nu se va departa, pîna va 18socoti Cel Nalt si va judeca cu direptate siva face judecata. Si Domnul nu va zabo- 19vi, nici va îndelunga mînie preste dînsii,pîna unde va zdmbi mijlocul celor nemilos-tivi Si limbilor va rasplati izbîndire, pî- 20na va radica multimea batjocuritorilor sischiptrurile celor nedirepti va zdrobi,Pîna va rasplati omului dupa lucrurile lui 21si lucrurilor oamenilor dupa gîndurile lor,Pîna va judeca judecata norodului Lui si 22va veseli pre ei cu mila Lui. Înfrumusa- 23tata e mila în vreamea necazului Lui, ca

norii ploiei în vreamea neploorii.

CAP XXXVI

iluiaste-ne pre noi, Stapînitoriule, 1Dumnezaul tuturor, si cauta si pu-ne frica Ta preste toate limbile.Radica mîna Tapreste limbi stre- 2ine, si vaza puternicia Ta. În ce 3

chip înaintea lor Te-ai sfintit întru noi, asaînaintea noastra sa Te maresti întru ei. Si 4sa cunoasca pre Tine, în ce chip sinoi am co·noscut,caci nu iaste Dumnezau afara den Ti-ne, Doamne. Înnoiaste seamnele siprime- 5neaste minunile, mareaste mîna si bratul celdirept. Rîdica mînia si toarna urgia, rîdica ·6

682 Întelepciunea

7 pe nepriatin si zdrobeaste pe vrajmas. Gra­beaste vreame si pomeneaste juran:întul, si

8 sa sa povesteasca maririle Tale. Cu urgi2focului sa sa mistuiasca cel ce sa mîntuiast(,si cei ce fac nedireptate norodului Tau sa

9 afle pierzare. Zdrobeaste capetele boiari­lor celor vrajmasi carei zic: "Nu iaste afara

10 den noi". Aduna pre toate neamurile luiIacov, inima luminata si cea buna pre mîn-

II carile ei sa va nevoi. Miluiaste norod,Doamne, chemat fiind pre numele Tau, sipre Israil, pre carele cu nastere dentîiu l-ai

12 asamanat. Nu Te îndura de cetatea sfin-teniei Tale, de Ierusalim, cetatea odihnirei

13 Tale. Plineaste Sionul sa radice cuvinte-le Tale si den marirea Ta pre norodul Tau.

14 Da marturie celor den ceput dstigarilorTale si radica prorociile ceale ce sînt pentru

15 numele Tau. Da plata celor ce îngadu-iesc pre Tine, si prorocii Tai sa sa încreaza.

16 Asculta, Doamne, rugaciunea rugatorilorTai, dupa blagoslovenia lui Aaron, pentru

17 norodul Tau, Si vor conoaste toti ceidupre pamînt ca Tu, Domnul, esti Dum­

18 nezaul veacilor. Toata mîncarea va mîncapîntecele, si iaste mîncare de mîncare mai

19 buna. Gîtlejul va mînca mîncarile vînatu­lui, asa inima întelegatoare cuvintele mince-

20 noase. Inima îndaratnica va da mîhnire,si omul mult-stiutoriu va rasplati lui.

21 Pre tot barbatul va priimi muiarea, si iaste22 fata decît fata mai buna. Frumuseatea

muieriiîmblinzeaste fata si decît toata pof-23 ta omului covîrsaste; De iaste pre limba

ei mila si blindeate, deci nu iaste barbatul24 ei ca fiii oamenilor. Cela ce cîstiga mu-

iare înceape la agonisita, ajutoriu dupa25 sine si stîlp odihnii. Unde nu iaste gard,

jafui-se-va mosia; si unde nu iaste muiare,26 suspina-va cel ratacit. Ca cine sa va în-

creade la cel sprinten tîlhariu, gresîndu-se27 den cetate în cetate? Asa la omul ce nu

are cuib si gazduiaste oriunde va însara.

CAP XXXVII

1 I~I ot priatenul va grai:"împrieteni­tu-m-am cu ei si eu"; ce iaste pria­

2 Ill!J1.I.~I ten cu numele numai priaten. Aunu întristaciune ramîne pîna lamoarte întorcîndu-se tovarusul

3 si priatenul spre vrajba? O, rea gîndire, deunde te tavalis sa acoperi uscatul cu ficlesug?

4 Tovarusul în veseliile priatenului sa bucura,si în vreamea necazului va fi den preajma;

5 Tovarusul la priaten osteneaste împreunapentru pîntece, înaintea razboiului lua-va

6 pavaza. Sa nu uiti priatenul întru sufle­tul tau si sa nu-l uiti pre el cu averile

7 tale. Tot sfeatnecul aleage sfat, ce iaste8 cel ce sfatuiaste la sines. De catra

sfeatnec pazeaste sufletul tau si conoastemai nainte carea e treaba lui-pentru ca siel luis va sfatui, Ca nu dndai va pune 9asupra ta sortu si va zice tie: "Buna e caleata", si va sta den preajma sa vaza ce sa vaîntîmpla tie. Nu te sfatui cu cela ce te 10fura cu vedearea si de catra ceia ce rivnescspre tine ascunde sfatul, Cu muiarea pen- 11tru împotriva-rivnirea ei si cu cel fricospentru razboiu, Cu negutatoriul pentru 12schimb si cu cel ce cumpara pentru vînzare,Cu cel pizmas pentru multamita si cu cel 13nemilostiv pentru bun narav, Cu leanesul 14pentru tot lucrul si cu cel naimit de casapentru savîrsire, cu robul cel zabavnic pen-tru multa lucrare. Nu te tinde spre aces- 15tea pentru tot sfatul, ce numai cu barbatulcel bun-credincios sa fii adease, pre care veiconoaste ca pazeaste poruncele, Care 16iaste cu sufletul lui ca sufletul tau si, de veigresi, îl va durea împreuna cu tine. Si 17sfatul inimii îl întareaste, pentru ca nu iastetie mai credincios decît ea, Pentru ca 18sufletul barbatului a vesti uneori obiciu­iaste decît sapte strejari la înaltimea soco-tealei sazînd. Si, preste toate aceastea, 19roaga-te Celui Nalt, ca sa îndirepteaze cuadevar calea ta. începatura a tot lucru- 20lui-cuvîntul, si mai nainte decît tot faptul-sfatul. Urma primenirii inimii patru 21parti rasare: binele si raul, viata si moartea,si limba iaste care stapîneaste pre aceasteanepreastan. Iaste barbat istet si de mul- 22te învatatoriu, si sufletului lui iaste farafolos. !aste cine sa face întelept la cu- 23vinte urit; acesta de toata hrana sa va lipsi,Pentru ca nu s-au dat lui de la Domnul dar, 24

caci de toata întelepciunea s-au lipsit.Iaste întelept care iaste sufletului sau, si 25roadele în t eleagerii lui -la gura crezu te.Barbatul întelept pre norodul lui va învata 26si rodurile înteleagerii lui - credincioase.Barbatul întelept umplea-se-va de bunacu- 27vînt are si-l vor ferici pre el toti ceia ce-lvad.Viata barbatului-în numarul zilelor, si 28zilele lui Israil-nenumarate. Cel înte- 29

lept în norodul lui va mosteni credinta sinumele lui va trai în veac. Fatule, în 30

viata ta ispiteaste sufletul tau si vezi ce erau la el si nu da lui. Pentru ca nu toate 31la toti folosescu, si nu tot sufletul întrutot binevoiaste. Nu fii fara satiu în 32

toata desfataciunea si sa nu te desfatezispre mîncari, Pentru ca în multe mîn- 33cari va fi dureare si nesatiul sa va apropiapîna va veni greata; Pren nesatiu multi 34s-au sfirsit, iara cel ce sa pazeaste va adaoge

viata.

lui Iisus a lui Sirah 683

CAP XXXVIII

1 1~.'I:l1 insteaste doftorul spre trebi cucinstele lui"pentru ca si pre elI-au

2 Ir\~ zidit Domnul; Pentru ca de laCel Nalt iaste leac, si de la împa-

3 Il"'fl~ll rat va lua dare. Stiinta dofto-rului înalta-va capul lui, si înaintea celor

4 mari va fi minunat. Domnul au zidit denpamînt leacurile, si omul întelept nu sa va

5 scîrbi de eale. Au nu den lemnu s-au în-dulcit apa ca sa sa cunoasca putearea lui?

6 Si El au dat la oamini stiinta, sa sa sla­7 veasca întru minune le Lui; Cu aceastea8 au odihnit si au radicat dure area lui. Fa-

catoriul de mir cu aceastea va face amesteca­tura; si nu va savîrsi lucrurile Lui, si pacea

9 de la El iaste preste fata pamîntului. Fa­tule, în boala tanu fIi nebagatoriu de seama,ce te roaga Domnului, si El va vindeca pre

10 tine. Departeaza pacatul si îndirepteazamîinele si de catra tot pacatul curateaste

11 inima. Da bun-miros si pomenire de fa-ina de grîu si unge aducerea, ca cum n-ai fi.

12 Si doftorului da-i loc, pentru ca si pre ell-au zidit Domnul; si sa nu sa departeaze

13 de la tine. Pentru ca si lui treaba-i iaste, ias­te vreame cînd si în mînile lor iaste sporiu.

14 Pentru ca si ei Domnului sa vor ruga, ca sale sporeasca lor odihna si leac pentru traiu.

15 Cela ce gresaste înaintea Celui ce au facut16 pre el cadea-va în mînile doftorului. Fatu­

le, spre cel mort slobozi lacrame si, ca cînd ai17 patimi greale, înceape de plîngere. Si du­

pa judecata lui astruca trupul lui si nu trea-18 ce cu vedearea îngroparea lui. Arnaraste

plîngerea si înfierbînta tînguiala si fa jalea19 dupa vrednicia ei, O zi si doao pentru

clevete, si te mîngîie pentru voia cea rea.20 Pentru ca dentru întristaciune iase moartea,

si întristaciunea inimii va îndupleca vîrtutea.21 La aducere treace si întristaciunea, si viata22 saracului -dupa inima. Sa nu dai la în­

tristaciune inima ta, departeaza pre ea adu­23 cîndu-ti aminte de ceale de apoi; Nu uita,

pentru ca nu iaste întoarcere, si acestuia nu24 vei folosi si tie vei face rau. Adu-ti aminte

de judecata lui, caci asa iaste ca si a ta: mie25 ieri si tie astazi. In odihna.rnortului odih­

neaste pomenirea lui si te mîngîie întru el26 în iesirea duhului lui. Intelepciunea cartu­

rariului-în buna-vreamea zabavii, si cela cesa scade de la lucrul lui sa va întelepti.

27 Ce sa va întelepti cela ce tine plugul si sa fa-28 leaste în stramurarea boldului, Boii mîind

si învîrtindu~se în lucrurile lor, si poveastea29 lui -în fiii juncilor? Inima lui va da sa

întoarca brazda, si priveghearea lui -spre

saturarile juncilor. Asa e fiestece mes- 30ter de lemnu si mai-mare-preste-mesteri,carele noaptea ca si ziua o petreace; Cei 31ce sapa sapaturi de peceti, si îngaduintalui -a schimba împistrituri; Inima lui va 32da ca sa aseamene zugravala, si priveghea-rea lui-a savîrsi lucru. Asa-caldarariul 33sazînd aproape de nacovalna si învatîndu-se cu zabavnicul fier; Aburul focului va 34închega carnea lui, si întru înfierbinteala ca­minului sa va certa; Glasul ciocanului va 35înnoi ureachea lui, si în preajma asamana-rii vasului-ochii lui; Inima lui va da spre 36savîrsirea lucrurilor, si priveghearea lui-aîmpodobi preste savîrsire. Asa-olariul 37sazînd în lucrul lui si întorcînd cu picioarelelui roata, Carele cu grija sa afla pururea 38asupra lucrului llii, si în numarari-toatalucrarea lw; Cu bratul lui va închipui 39lutul si înaintea picioarelor va înduplecavîrtutea lui; Inema;-iva da ca sa savîrsasca 40UllSoarea, sipreveghearea lui-a curati ca-ininul. Toti acestea la mînile lor s-au 41încrezut, si fiestecarele în lucrul lui saîntelepteaste. Fara de ei nu sa va lacui 42cetatea, si nu vor nemernici, nici vor umbla.Si în adunare nu vor treace mai sus, si 43fagaduinta judecatii nu o vor socoti, nicivor arata direptatea si judecata. Si în 44pilde nu sa vor afla. Ce ziditura veacului 45vor pazi, si ruga lor-în lucrarea mestersu-gului. Afara den cela ce au dat sufletul 46

lui si au cugetat îa leagea Celui Nalt.

CAP XXXIX

ntelepciunea tuturor celor toate 1ceale den ceput va cerceta cel întelept si în prorocii sa va zabavi,Povestile barbatilor celor numit 2va pazi si întru întoarcerile" pilde-

lor împreuna va întra, Ascunsele~are- 3miilor va cerceta si în ghiciturile pildelorsa va învîrti. In mijlocul celor mari va 4poslusi si înaintea pova tuitoriului sa vaarata; In pamîntul limbilor celor striine 5va treace, pentru ca bunele si realele întruoameni au ispitit. Inema lui va adaoge a 6mîneca catra Domnul, Cela ce l-au facutpre el, si înaintea Celui Nalt sa va ruga; siva deschide gura lui cu ruga si pentru pa­catele lui sa va ruga. De va vrea,Domnul 7cel Mare, cu duhul în teleagerii satura-se-va;Acesta va ploua graiurile întelepciunii si cu 8ruga sa va marturisi Domnului; Acesta 9îndirepteaza sfatul lui si stiinta si întruascunsele lui sa va cugeta; Acesta arata 10învatatura dascaliiilui si în leagea fagadu-intii Domnului sa va lauda. Lauda-vor 11înteleagerea lui multi, pîna în veac nu sa va

684 Întelepciunea

12 stinge; Si nu sa va departa pomenirealui, si numele lui va trai în neamurile nea­

13 murilor; Intelepciunea lui povesti-vor14 limbile, si lauda lui va vesti adunarea; De

va ramînea, nume va lasa mai mult decît o15 mie, siJde sa va odihni, face-se-va lui. In­

ca cugetînd ma voiu povesti si ca jumatatea16 lunii m-am umplut. Ascultati-ma, fiii

cei curat, si odraslit ca trandafirul ce17 creaste spre curgerea tarenii Si ca tamîia

bine-mirositi miros si înflori ti floare ca18 crinul. Dati miros si laudati cîntare, bi-

necuvîntati pre Domnul preste toate lucru-19 riIe, Dati numelui Lui marire si va mar-

turisiti în lauda Lui în cîntari de buze sicu laute, si asa veti grai cu marturisire:

20 "Lucrurile Domnului toate ca bune sîntfoarte, si toata porunca în vreamea lui va fi;

21 Si nu iaste a zice:'Ce e aceasta? Spre ce eaceasta?', pentru ca toate în vreamea lui sa

22 vor ceare. În cuvîntul Lui statu apa castogul si în graiul gurii Lui vasele apelor.

23 Intru porunca Lui-toata bunavrearea, sinu iaste carele va împutina mîntuirea Lui.

24 Lucrurile a tot trupul înaintea Lui sînt, sinu iaste a sa ascunde de catra ochii Lui;

25 Den veac în veac au privit, si nemic iaste26 minunat înaintea Lui. Nu iaste a zice:

'Ce iaste aceasta? Spre ce iaste aceasta?',pentru ca toate spre trebile lor s-au zidit.

27 Blagoslovenia Lui ca un rîu au acoperit si28 ca un potop uscatul au îmbatat; Asa

urgia Lui limbile vor mosteni, în ce chip29 au premenit apele spre saratura. Caile

Lui la cei cuvios direapte sînt, asa la cei30 fara de leage-împiedecari. Ceale bune

la cei buni s-au zidit den ceput, asa paca­31 tosilor ceale reale. Începatura a toata32 treaba la viata omului: Apa, foc si fier

si sare si faina de grîu si miare si lapte,sînge de struguri si untdelemnu si haina;

33 Aceastea toate la cei buni-credinciosi-spre bunatati, asa pacatosilor sa vor

34 înturna spre reale. Sînt duhuri care spreizbînda s-au zidit si în mînia lor au întarit

35 bataile lor; Si în vreamea savîrsirii vîr-tute vor turna si mînia Celui ce au facut

36 pre ei vor înceta. Foc si smida si foametesi moarte, toate aceastea spre izbîndire s-au

37 zidit; Dinti de hiara si scorpii si sarpisi sabie izbîndind spre pierzare pre cei

38 necurati. În porunca Lui se vor veseli sipre pamînt la trebi se vor gati si în vremile

39 lor nu vor treace cuvînt. Pentru aceaea

den ceput m-am întarit si am cugetat si cu40 scrisoare am lasat: 'Lucrurile Domnului

toate-s bune si toata treaba în vreamea ei va41 da'. Si nu iaste a zice:' Aceasta decît aceas-

172 - Biblia, 1688

ta-mai rea', pentru ca toate în vreame savor binevoi". Si acum cu toata inima si 42gura laudati si blagoslovit numele DomnulJlÎ.

CAP XL

m eprilej mare s-au zidit la tot omul 1

si jug greu pre fiii lui Adam,

J. Den ziua iesirei den pîntecele mu- 2mei lor pîna la ziua întoarcerii lamuma tuturor: Gîndurile lor si 3

frica inimii, gîndul asteptarii, ziua savîrsirii.De la cela ce sade pre scaun cu slava sipîna 4la cel smerit cu pamînt si cenusa, De la 5cel ce poarta iachinthu si cununa si pîna lacel ce sa îmbraca cu in crud- Mînia sirîv- 6nirea si turburarea si tremurarea si fricamortii si pizma si pricea; si în vreameaodihnii, pre patu-s, somnul noptii preme-neaste gîndul lui. Putin ca o nemica la 7odihna, si de la acela în somnuri ca în zilelestrejuirii, Gîlcevit în vedearea inimii lui 8ca cînd ar fi scapat de catra fata razboiului,În vreamea mîntuirii lui s-au sculat si minu- 9nîndu-se la nici o frica. Cu tot trupul, de 10la om pîna la dobitoc, si preste pacatosicu sapte parti Catra aceastea: moarte Ilsi sînge si price si sabie, primejdii, foametesi zdrobire si bataie. Preste cei fara de 12leage s-au zidit aceastea toate, si pentru eis-au facut potopul. Toate cîte-s de la pa- 13mînt la pamînt sa întorc, si de la ape la ma-re sa întoarna. Tot darul si strîmbatatea 14stinge-se-va, si credinta în veaci va sta.Banii nedireptilor ca rîul sa vor usca si ca 15trasnet mare în ploaie va rasuna; Deschi- 16zînd el mîinile veseli-se-va, asa ceia ce iesden porunca spre concenire sa vor piarde.Sementiile celor necredinciosi nu vorînmul- 17ti stîlparile, si radacinile ceale necurate-pre piatra încolturata; Spre toata apa si 18tarmurile rîului mai înainte de toata buru-iana lesne se vazmulge. Harul-ca gra- 19dina întru blagoslovenii, si milostenia înveac ramîne. Viata celui destul-Iucrato- 20riu sa va îndulci, si mai mult decît amîn­doao-cela ce afla comoara. Feciorii si 21zidirea cetatii întaresc numele, iara mai multdecît aceastea amîndoao sa socoteaste mu­iarea cea fara prihana. Vinul si zicaturile 22veselescu inima, si mai mult decît amîndoao-îndragirea întelepciunii. Fluierul si ca- 23nonul îndulcesc viersurile, si mai mult decîtamîndoao-limba cea dulce. Dar si fru- 24museate va pofti ochiul tau, si decît amîn­doao-verdeata semintii. Priatinul si to- 25varasul la vreame împreunîndu-se, si maimult decît amîndoao-muiarea cu barbatul.Fratii si ajutoriulla vreamea întristaciunii, 26si mai mult decît amîndoao milosteniava mîntui. Aurul si argintul vor !nta- 27

lui Iisus a lui Sirah 685

ri piciorul, si mai mult decît amîndoao sfa-28 tul iaste placut. Banii si vîrtutea înalta-

vor inima, si mai mult decît amîndoao-fri­29 ca Domnului;. Nu iaste la frica Domnului

împutinare, si nu iaste a cerca întru el aju-30 toriu; Frica Domnului-ca gradina bla-

gosloveniei, si mai mult decît toata slava31 au acoperit pre el. Fatule, viata de cearere32 sa nu traiesti, mai bine sa mori. Barba­

tul ce cauta la masa streina, nu iaste viata33 lui în socoteala vietii, Pîngari-va sufletul

lui în mîncari streine; sibarbatul stiutoriu si34 învatat pazi-se-va. în gura celui fara

rusine îndulci-se-va cearerea, si în pîntecelelui foc va arde.

CAP XLI

1 a~1I ,moarte, cît e de amara pomeni­rea ta la om ce e în pace întru ale

2 l • 11 lui, La omul cel ce iaste faragrija si sa sporeaste în toate, siînca la cel ce poate a priimi hrana.

3 O, moarte, buna-t iaste judecata la omul4 cel cazut si împutinat cu vîrtutea, La

cel cu adînci batrîneate si sa învaluiastepentru toate si neascultatoriu si au pierdut

5 rabdarea. Nu te sfii de judecata mortii,adu-t aminte de ceale dentîiu ale tale si de

6 ceale de apoiu. Aceasta e judecata de la7 Domnul la tot trupul, Si ce te tagadu­

iesti în bunavrearea Celui Nalt? Au zeace,au o suta, au o mie de ani, nu iaste în iadu

8 mustrare de viata. Fii urîti sa fac fiiipacatosilor si carii petrec cu nemerniciile

9 necredinciosilor; Mostenirea feciorilorcelor pacatos va peri si cu samînta lor sa

10 va îndesi ocara. Pre tatal necurat vorhuli feciorii, caci pentru el sa vor ocarî.

11 Vai voao, barbati necredinciosi, carii atparasit leagea lui Dumnezeu celui Preanalt:

12 Si de va vet naste, întru osînda va vet nas­te, si de veti muri, la osînda va veti împarti.

13 Toate cîte sînt den pamînt, la pamînt savor întoarce; asa cei necredinciosi den osîn­

14 da spre peire. Jaleaoamenilorîn trupurilelor, sinumele pacatosilor nu bun sa va stinge.

15 Grijaste pentru nume, ca acesta-t ramîne16 decît o mie de comori mari de aur; A vie­

tii cei bune iaste numarul zilelor, si numele17 cel bun în veaci ramîne. învatatura cu

. pace o pazit, fiilor! Iara întelepciunea ascun­sa si comoara neivita, ce folos e într-amîn-

18 doao? Mai bine e omul ascunzînd ne-bunia lui, decît omul ascunzînd întelep­

19 ciunea lui .. Deci dara înfruntati-va de20 graiul mieu. Pentru ca nu iaste toata

rusinea a o pazi bine, si nu toate la toti.21 cu credinta sînt placute. Rusinati-va

de tata si de muma pentru. curvie si dela pova tuitoriu si pute amic pentru

22 minciuna, De catra judecatori si·

boiari pentru gresala, de catra adunare sinarod pentru faradeleage. De sotie si de 23priatin pentru strîmbatate si de la loculunde Iacuiesti pentru furtisag, Si de ca- 24tra adevarul lui Dumnezau si fagaduintasi de înfigerea cotului spre pîini, De po- 25nosulluarii si al darii si de catra cei ce saînchina pentru taceare, De catra vedea- 26rea fameii curve si de catra întoarcereafeatii de catra rudenie, De catra luarea 27partii si a darii si de luarea-aminte la mu-iarea cu barbat, De bagarea de seama 28slujnicii lui si sa nu stai preste asternutulei, De priatin pentru ponosul cuvintelor 29

si dupa ce vei da nu împuta;

CAP XLII

e poftorirea si auzul cuvîntului si 1de descoperirea cuvintelor celorascunse; Si vei fi rusinos adeva- 2rat si aflînd har înaintea a tot omul.Sa nu te rusinezi de aceastea si sa 3

nu iai obrazu ca sa gresesti: Pentru lea- 4gea Celui Nalt si fagaduinta si pentru jude­cata a îndirepta pre cel necredincios,Pentru cuvîntul sotiei si calatorilor si pen- 5tru darea mostenirii priatenilor, Pentru 6aleagerea cumpenilor si cîntarilor, pentrucîstigul de multe si de putine, Pentru 7nedobînda vînzarii si a negutatorilor sipentru multa certarea a fiilor si sîngeracoasta robului rau; La muiarea rea buna 8e peceatea, si unde-s mîni multe, încuie;Orice vei da, cu numar si cu cumpana, si 9darea si luarea-la tot cu scrisoare; Pen- 10tru învatatura celui fara minte si nebunsi celui adîncu batrîn ce sa judeca catra ceitineri; Si vei fi certat adevarat si ispitit 11înaintea tuturor celor vii. Fata la parinte 12ascunsa privegheare iaste, si grija ei depar-teaza somnul lui: în tinereatele ei, ca 13nu cîndai sa treaca de vîrsta, si împreuna­lacuind, nu cumva sa sa urasca; în fecio- 14rie, sa nu se cumva pîngareasca si întruceale parintesti ale ei sa sa faca grecioasa;Cu barbatul fiind, sa nu cumva zminteasca, 15si împreuna-Iacuind, sa nu se cumva stîr-peasca. Pre fata fara rusine întareaste 16paza, ca nu cîndai sa faci bucurie vrajmasi­lor, Voroava în cetate si defaimare nora- 17dului, si te va rusîna în multimea multora.La tot omul nu cauta în frumuseate 18si în mijlocul muierilor nu te amestecala sadeare, Pentru ca den haine va iesi 19molia si de la muiare rautatea. Mai bu- 20na e rautatea barbatului decît muiareace face bine si muiarea carea rusineazaspre împutaciune. Aduce-m-voiu amin- 21te dara de lucrurile Domnului, si ceale ceam vazut voiu povesti; în cuvintele Domnu-lui~ lucrarile Lui. Soarele hlminînd pres- 22

686 Întelepciunea

te tot au cautat, si de slava Lui plinu e23 lucrul Lui .. Au n-au dat Domnul sfintilor

a povesti toate minune le Lui, ceale ce auîntarit Domnul Atottiitoriul, sa sa înta-

24 reasca întru slava Lui tot? Fara-fundulsi inima au cercetat si întru viclesugurile

25 lor s-au cugetat; Pentru ca au cunoscutDomnul toata stiinta si au cautat la sem­

26 nul veacului, / Vestind ceale trecute siceale ce vor si._fie si descoperind urmele

27 celor ascunse; Nu L-au trecut pre El toatacugetarea, nu s-au ascuns de la El nici un

28 cuvînt. Marimile întelepciunii Lui le-auîmpodobit, si Care iaste mai nainte de veac

29 si în veac; Nici s-au adaos, nici s-au îm-putinat, si nu I-au trebuit nici un sfeatnic.

30 Precum toate lucrurile Lui sînt poftite si31 pîna la o scînteaie iaste a vedea! Toate

aceastea traiesc si ramîn în veaci în toate32 trebile, si toate asculta. Toate îndoite,

unul împotriva unuia, si n-au facut nimica33 sa lipsasca; Una dentru una au întarit

ceale bune. Si cine sa va umplea vazîndslava Lui?

CAP XLIII

1 I~ naltarea înaltimei-întarirea cura­teniii, vedearea ceriului în vedea­

2 ~I rea slavii. Soarele în previre ves­tind, în iesire, vas minunat-lucrul

3 1~~a1 Celui Nalt; în amiazazi a luiusuca locul, si împotriva pripecului cine va

4 îngadui? Caminul suflînd în lucrurile ar-surii, cu trei parti mai mult iaste soarele

5 arzînd muntii; Aburi de foc suflînd si6 stralucind zare, întuneca ochii. Mare e

Domnul, Cel ce l-au facut pre el, si în cu-7 vint ele Lui au sîrguit meargerea. Si luna

în toate la vreamea ei, aratarea anului si8 semnul veacului; Den luna e semnul

sarbatorii, luminatoriu scazîndu-se spre9 savîrsire. Luna dupa numele ei iaste,

10 crescîndu-se minunat întru primenire, Vastaberilor întru naltime, întru întarirea ce­

11 riului stralucind. Frumuseatea ceriului­slava stealelor, podoaba luminînd întru cea-

12 le nalte-Domnul; în cuvinte sfintepune-vor judecata si nu se vor dezlega în

13 pazile lor. Vezi curcubeul si binecuvin-teaza pre Cel ce au facut pre el, foarte fru-

14 mos în zarea lui; împrejurat-au ceriulcu încungiurare de slava, mînile Celui Prea-

15 nalt au întins pre el. Cu porunca Lui augrabit zapada si sîrgJliaste fulgere judecatii

16 Lui; Pentru aceaea deschisu-s-au comori­17 le si au zburat norii ca pasarile; în marirea

Lui au întarit norii si s-au zdrobit pietrile18 grindinii, Si în vederile Lui sa vor clati19 muntii; Cu voie va sufla austrul; glasul20 trasnetului Lui au durut pamîntul, Si vi­21 forul crivatului si volbura vîntului Ca pa-

sarile ce zboara presara zapada, si ca cumpoposeaste lacusta e pogorirea ei; De fru- 22museatea albiciunii ei sa va mira ochiul, side ploaia ei sa va spamîntainima. Si bru- 23ma ca sarea o varsa pre pamînt, si,înghe­tînd, sa face lor margine tapusilor. Reace 24vînt va sufla crivatul si va îngheta gheataden apa; Preste toata adunarea apei va 25mînea, si ca cu o platosa sa va îmbraca apa.Va mînca muntii si va arde pustiiul si va 26stinge verdeata ca focul. Vindecare tuturor 27degraba iaste negura; roua întimpinînd vaîmblînzi de zaduf. Cu gîndul Lui au înee- 28tat fara-fundul si au rasadit într-însul os­troave. Ceia ce umbla pre mare povestesc 29primejdia ei, si cu auzurile urechilor noastrene miram; Si acolo sînt lucrurile ceale 30preaslavitele si minunatele, împistritura a totdobitocul, zidirea chitosilor. Pren eale 31e sporiul savîrsitul lui, si cu cuvîntul Luiîmpreuna sa afla toate. Multe vom grai 32si nu vom ajunge, si savîrsirea cuvintelor:preste tot iaste El. Slavind, unde ne vom 33întari? Pentru ca El e Cel Mare:lecît toatelucrurile Lui. Groznic-Domnnl si foarte 34mare si minunata e putemicia Lui. Ma- 35rind pre Domnul, înaltati-L în cît vetiputea, pentru ea va prisosi si înca; Si, 36înaltînd pre El, înmultiti în vîrtute, nu oste-niti, pentru ca nu veti ajunge. Cine au 37vazut pre El si va povesti? Si cine-L ma-reaste pre El precum iaste? Multe ascun- 38se sînt mai mari decît aceastea, pentru caputine am vazut den lucrurile Lui; Caci 39ca toate au facut Domnul si celor buni-cre­

dinciosi au dat întelepciunea.

CAP XLIV

Parintilor, laudaa laudam dara pre barbatii cei 1slavit si pre parintii nostri cunasterea. Multa marire au zidit 2Domnul, marirea Lui -den veaci.Domnind întru împaratiile lor, si [3]

-barbati numeiti cu puteare, Sfatui-vor 4întru înteleagerealor, vestit fiind în prorocii,Povatuitori norodului în sfaturi si întdeage- 5rea carturariei norodului, înteleapte cu- 6vinte întru învatatura lor, cercetînd viersu-riIe cîntaretilor, povestind cuvinte cu scri­soare, Barbati bogati daruiti cu vîrtute, 7în pace fiind întru nememiciile lor. Toti 8acestea în neamuri s-au slavit si în zilele lor

. -lauda. Sînt dentru ei carii au lasat nu- 9mele a povesti laude; si sînt carora nu iastepomenire, si au perit ca cîndu n-ar .fi fost, sis-au facut ca cînd nu s-ar fi facut, si fiiilor cu dînsii. Ce numai acestea sînt bar- 10batii milii, carora direptatile nu s-au ui­tat. Cu samîn ta lor va ramînea buna mos- 11

lui Iisus a lui Sirah 687

tenire nepotii lor; întru fagaduinte statu12 samînta lor, si fiii lor pentru ei. Pîna în

veac va ramînea samînta lor, si slava lor nu13 sa va stinge; Trupullor cu pace s-au în­

gropat, si numele lor trai aste în neamuri;14 întelepciunea lor vor povesti noroadele, si15 lauda o va vesti adunarea. Enoh bine

au placut Domnului si sa muta aratare po-16 caintii la neamuri. Noe sa afla deplin

dirept, în vreamea urgiei facutu-s-au schim-'17 bare; Pentru aceaea s-au facut saIasluire

pamîntului, pentru aceaea s-au facut potop;18 Fagaduinti1e veacului s-au pus catra el,pen­

tru ca sa nu sa stinga cu potopul tot trupul.19 Avraam-mare parinte de multime de limbi

si nu s-au aflat aseamene întru marire,20 Carele au pazit leagea Celui Nalt si s-au fa­21 cut în fagaduinta cu El; Si în trupul lui

au pus fagaduinta si întru ispita s-au aflat22 credincios; Pentru aceaea cu juramînt

au pus lui sa sa slaveasca limbi întru semen-23 tia lui, Sa-I înmulteasca pre el ca tarîna

pamîntului si ca stealele sa înalte sementia24 lui Si sa-i mosteneasca de tot pre ei de

la mare pîna la mare si de la rîu pîna la25 marginea pamîntului. Si întru Isaac au26 întarit asa, pentru Avraam, tatal lui. Bla­

goslovenia tuturor oamenilor si fagaduinta27 si au odihnit pre capul lui Iacov; îl co­

noscu pre el întru blagosloveniile lui si au dat28 lui în mostenire; Si au osabit partile lui,

în doaosprazeace neamuri le-au împartitu.

CAP XLV

1 IWJ~~ i scoase dentru el barbat al milii,aflînd har înaintea ochilor a tottrupul, iubit de Dumnezau si deoameni, Moisi, a caruia pomenire

2 Ir.l~ e întru blagoslovenii. Asama-natu-l-au pre el cu slava sfintilor si l-aumarit pre el cu înfricosarile vrajmasilor.

3 în cuvintele lui seamne au încetat, slavitu­4 l-au pre el spre fata împaratilor. Porunci

lui catra norodul Lui si arata lui de slava Lui.5 Cu credinta si linistea lui l-au sfintit, ales-au

pre el dentru tot trupul; auzit au facut preel glasului Lui si-l baga pre el în negura.

6 Si au dat lui înaintea featii porunci, leageavietii si a stiintii, sa înveate pre Iacovfagaduinta si judecatile Lui pre Israil.

7 Pre Aaron au înaltat sfint aseamenea8 lui, fratele lui den ruda lui Levi. înta­

rit-au lui fagaduinta veacului si au dat9 lui preotia norodului. Fericit-au pre el

cu buna podoaba si l-au încinsu pre el cu10 podoaba slavei; îmbracatu-I-au pre el cu

saVîrsirea laudei si l-au întarit pre el cu va-II sele vîrtutii, Nadragi si haina pîna în

pamînt si umarariu; si l-au încunjurat

pre el cu rodioare de aur, cu clopoti multiîmprejur, sa rasune glas în pasiturile lui,auzit sa faca sunetul întru Domnul, sprepomenirea fiilor norodului Lui; Podoaba 12sfmta, cu aur si cu vînat si cu mohorît, culucru împistritu, cu îngolpiul judeca tii,tîlcurile adevarului, împletita cu lucrulmesterului, Cu pietri de mult pretu ale 13sapaturii pecetii în legatura aurului, lucrullucratoriului de piatra, întru pomenire înscrisoare sapata dupa numarul neamurilorlui Israil; Cununa de aur deasupra mitrii, 14furma pecetii sfintirei, Lauda cistii, lu- 15crul puterii, poftele ochilorîmpodobindu-seînfrumusetate. Mai nainte de el nu s-au 16facut de aceastea; pîna în veaci nu s-auîmbracat de alt neam, afara den fiii lui nu­mai si nepotii lui pururea. Jîrtva lui cu 17totul vor lua în toate zilele neîncetat de 2 ori.Umplut-au Moisi mînile si l-au unsu pre el 18cu untu-de-Iemnu sfintu; Facutu-s-au 19lui spre fagaduinta veacinica si întru semen-tia lui în zilele ceriului Sa slujasca Lui 20împreuna si sa preoteasca si s1 blagoslo­veasca norodului Lui cu numele. Alesu- 21l-au pre el den toti cei vii a aduce luareDomnului, tamîie si bun-miros spre pome­nire, a sa ruga pentru narodul Lui. Datu- 22l-au pre el poruncilor Lui volnecie întru faga­duintele judecatilor a învata pre Iacovmarturiile si în leagea Lui a lumina pre Israil.Statut-au împotriva lui striinii si rîvnira 23pre el oamenii în pustii, Cei ce era cu 24Dathan si Aviron si adunarea lui Core cumînie si urgie; Vazu Domnul si nu-I 25placu, si sa concenira cu mînia urgiei;Facut-au lor seamne sa-i topasca cu focul 26vapaii Lui. Si adaose Aaron slava si-i 27deade lui mostenire; începaturile roade- 28lor dentîiu au împartit lor, pîine dentîiuau gatit saturare, Pentru ca [si] jîrtvele 29Domnului vor mînca, carele au dat lui sisementiei lui. însa în pamîntul narodu- 30lui nu va mosteni, si parte nu iaste lui înnarod, Pentru ca El e partea ta, moste- 31nire. Si Finees, fiiul lui Eliazar-al treileaîntru slava, rîvnind el în frica Domnului;Si a întari pre el întru întoarcerea narodu- 32lui în bunatatea pohtei sufletului lui, si s-aurugat pentru Israil. Pentru aceaeaau sta- 33tut lui fagaduinta pacii, înainte-statatoriusvintilor si narodului Lui, ca lui sa-i fie sisementiei lui marirea preotiei în veaci. Si 34fagaduinta lui David, fiiului den neamul Iu­dii, mostenirea împaratului a fiiului dentrufiiu sîngur; mostenirea lui Aaron si sementieilui. Va da voao întelepciunea în inema voas-tra a judeca narodul Lui cu direptate, pentru

688 Întelepciunea

ca sa nu sa stinga bunatatile lor si slavalor în neamurile lor.

CAP XLVI

om. Si, dupa ce au dormit el, au proro- 23cit si au aratat împaratului moartea lui, siau înaltat den pamînt glasul lui în prorocie,

sa stinga nelegiuirea norodului.

7

9

6

3

8

4

5

12

CAP XLVII

m'·....i dupa acesta s-au sculat Nathan a

:, ,,1. proroci în zilele lui David. Ca- ,seul cel osebit de la mîntuire, asa~ ~ I _ David de la fiii lui Israil. Cu;, "leii juca ca cu iezii si in nrsi caIn

mieii oilor. În tinereatele lui au n-auucis urias si au radicat ponos den narodridicînd mîna cu piatra prastiei si au pusjos semetia lui Goliath? Pentru ca au che­mat pre Domnul cel Preana1t, si au dat în di­reapta lui tarie sa radice om tare în razboiu,sa înalte cornul narodului lui. Asa în zecide mii au slavit pre el si au laudat pre elîntru blagosloveniile Domnului, aducîndu-selui stema slavii, Pentru ca zdrobi prevrajmasi de pre împrejur si au defaimatpre filistiimii cei împotrivnici, pîna astaziau farimat lor cornul. În tot lucrul luiau dat marturisire Sfintului celui Nalt, graiu­lui slavei; Cu toata inima lui au laudat siau îndragit pre Cela ce l-au facut pre el.Si au pus cîntareti în preajmajîrtavnicului 10si den glasul lor îndulceaste viersuri; Da- 11t-au în sarbatori buna-cuviinta si au împo­dobit vremi pîna la savîrsire, laudînd ei nu­mele Lui si de dimineata a rasuna sfintirea.Domnul au luat pacatele lui si au înaltat 12în veaci cornul lui si au dat lui fagaduintaîmparatilor si scaunul slavii întru Israil.Dupa acesta sculatu-s-au fiiu stiutoriu si 13pentru acesta au odihnit întru largime;Solomon au împaratit în zilele pacii, caruia 14Dumnezau au încetat de pre-mprejur, ca saîntareasca casa pre numele Lui si sa gateas-ca sfintire în veaci. Cît te-ai înteleptit în 15tinereatele tale si te-ai umplut ca rîul depriceapere! Acoperit-au sufletul tau pa- 16mîntuI si l-ai umplut cu pildele ghiciturilor;La ostroave, departe, au sosit numele tau 17si te-ai îndragit în pacea ta; În cîntari 18si parimii si pilde si în talmaciri s-aumirat de tine tarile, în numele DomnuluiDumnezau, celui numit Dumnezaul luiIsrail. Adunat-ai ca cositoriul aurul si 19ca plumbul ai înmultit argintul. Aproape 20ai plecat sînurile tale muierilor si te-ai vol-nicit întru trupul tau; Dat-ai hula întru 21slava ta si ai pîngarit samînta ta, sa aduciurgie preste fiii tai, si m-am umilit asupranebuniei tale a sa face în doao parti împa­ratia, si den Efraim a sa înceape împaratieneascultatoare. Iara Domnul nu va pa- 22rasi mila Lui si nu se va strica de la lucru-rile Lui, Nice va stinge dentru El nepoti 23

1 ~ are întru razboaie-iisus al lui Na­vi si în locul lui Moisi în prorocii,

2 1t)J1..I.' Carele s-au facut, dupa numele lui,mare spre mîntuirea alesilor Lui,sa izbîndeasca asupra vrajmasilor

celor ce sa scoala ca sa mosteneasca pre3 Israil. Cît sa mari radicînd mînile lui si4 cînd abatu sabia asupra cetatilor! Cine

mai nainte de el au statut asa? Pentru capre vrajmasi Domnul sîngur i-au adus.

5 Au nu în mîna lui s-au înturnat soarele si o6 zi s-au facut spre doao? Chemat-au pre

Cel Preanalt Putearnic, necajîndu-1 pre el7 vrajmasii dupa împrejur, Si asculta pre

el Marele Domnul cu pietri de grindina ale8 puterii cei tari; Rupt-au razboiul asupra

limbii si, în pogorîre, pierdu pre cei împo-9 trivnici, Pentru ca sa cunoasca limbile

înarmarea lor, ca împotriva Domnului erazboiul lui, pentru ca si urma denapoia

10 Putearnicului. Si în_zilele lui Moisi aufacut mila el si Halev, feciorul lui Iefoni,sa sa împoncisaze înaintea vrajmasului,sa opreasca narodul den pacat si sa înce-

11 teaze rapstirea rautatii. Si ei doi fiind,au scapat den sase sute de mii de pedestri,sa-i bage pre ei la mostenire, la pamînt ce

12 cura lapte si miare. Si deade Domnullui Halev vîrtute, si pîna la batrineate auramas lui, sa sa suie el preste înaltimeapamîntului; si sementia lui au tinut moste-

13 nire, Pentru ca sa vaza toti fiii lui Israilca e bine a mearge denapoia Domnului.

14 Si judecatorii, fiestecaruia dupa numelelui, a cîti n-au curvit inema si cîti nu s-auîntors de la Domnul, fie pomenirea lor

15 întru blagoslovenie; Oasele lor sa odras-leasca den locul lor si numele lor prime­

16 nindu-se preste fiii slavitilor lor. Îndra­git de catra Domnul lui, Samuil, proroculDomnului, pus-au împarat si au unsu bo-

17 iari preste narodul lui; Cu leagea Dom-nului au judecat adunarea si au socotit

18 Domnul pre Iacov; În credinta lui s-aufacut chiar proroc si s-au cunoscut în cre­

19 dinta lui credincios vederii. Si au chematpre Domnul Putearnec, necajîndu-1 pre elvrajmasii lui dupa împrejur, cu aducere de

20 miel sugariu; Si trasni de la ceriu Dom-nul si cu sunet mare auzit au facut glasul

21 Lui, Si au surpat povatuitorii tiriani­22 lor si pre toti boiarii Filistimului. Si, mai

nainte de vreamea dormirii veacului,s-au marturisit înaintea Domnului siunsului Lui~ bani si pîna la cizme de latot trupul n-au luat; si d-au vinuit lui

173 - Biblia, 1688

lui Iisus a lui Sirah 689

si samînta celui ce au îndragit pre El nu o24 va ridica; Si lui Iacov au dat ramasita25 si lui David dentr-însul radacina. Si sa26 odihni Solomon cu parintii. Si au lasat

dupa el, den samînta lui, narodului nebu­nie si împutinat cu înteleagerea, pre Rovo­am, carele au departat narodul den sfatul

27 lui. Si pre Ierovoam, feciorul lui Navat,carele au facut pre Israil de au gresit si au

28 dat lui Efraim calea pacatului. Si s-auînmultit pacatele lor foarte, sa-i dep arteaze

29 pre ei de la pamîntul lor; Si toata rauta­tea au cercetatu-o, pîna va veni judecata

asupra lor.

CAP XLVIII

1 ~ i saA scula ~lie p:or?cul ca focul si2 IM' 'II cuvmtullUl ca facha ardea; Care­le au adus preste ei foamete si curivnirea lui au împutinat pre ei;

3 ~ Cu cuvîntul Donmului au oprit4 ceriul si au adus asa de trei ori foc. Cît

te-ai slavit, Ilie, întru minunile tale! Si ci-5 ne e aseamenea tie a sa lauda? Cela ce

ai sculat mort den moarte si den iad cu cu-6 vîntul Celui Preanalt; Cela ce ai pogorit

împarati la pierzare si pre cei preaslavit de7 la patul lor; Auzind în Sina mustrare si8 în Horiv judecatile izbîndirii; Cela ce

unge împarati spre rasplatire si proroci în9 locul lui dupa el; Cela ce s-au luat cu

10 viforul de foc, cu caro de cai de foc; Ce­la ce s-au scris, întru mustrari la vremi, saînceteaze urgia mai Înainte de mînie si saîntoarca inima tatalui catra fiiu si sa asaze

11 neamurile lui Iacov. Fericiti ceia ce auvazut pre tine si cei ce cu dragoste sîntîmpodobit, pentru ca si noi cu traiu vom

12 trai. Ilie, carele cu vifor s-au acoperit,13 si Elisee s-au umplut de duhul lui; Si în

zilele lui nu s-au c1atit de biruitori si nu14 l-au asuprit pre el nimenilea. Tot cuvîn-

tul nu l-au radicat pre el si întru adormire15 au prorocit trupul lui ; Si în viata lui au

facut seamne, si la savîrsirea lui minunate16 sînt lucrurile lui. tn toate aceastea nu

s-au cait narodul si nu s-au departat de pa­cate, pîna s-au pradat den pamîntul lor

17 si scau rasipit în tot pamîntul. Si au ra-mas norodul împutinat si domn casii lui

18 David; Unii dentru ei au facut ce e placut,19 iara unii au înmultit pacatele. Ezechia au

întarit cetatea lui si au bagat în mijlocul20 lor pre gog, Sapat-au cu fier cea încoltu­21 rata si au zidit izvoara spre ape. tn zilele

lui suitu-s-au Senahirim si au trimis preRapsachi si au ridicat mîna lui preste Sion,

22 si s-au semetit cu trufia lui. Atunceas-au clatit inimile si mîinile lor, si s-auchinuit ca ceale ce nasc; si au chemat pre

Domnul cel Milostiv, întinzînd mînile lorcatra El. Si Cel Sfînt den ceriu degraba 23asculta lor si au mîntuit pre ei în mînaIsaiei; Lovit-au tabara asirianilor si au 24surpat pre ei îngerul Lui, Pentru ca au 25facut Ezechia ce e placut Domnului si s-auîntarit în caile lui David, tatal lui, care auporuncit Isaia, prorocul cel mare si credin-cios, în vedearea lui. tn zilele lui s-au 26înturnat soarele si au adaos viata împaratu-lui. Cu duh mare au vazut ceale de apoi 27si au mîngîiat pre cei ce plîngea în Sion.Pîna în veaci au aratat ceale ce vor sa fie si 28ceale ascunse mai înainte decît a veni eale.

CAP XLIX

omenirea Iosiei-spre împreunarea 1tamîiei mestersugita cu lucrul fa-catoriului de mir; tn toata gura 2ca miarea sa vor îndulci si ca muzi-cele la ospatul vinului. Acesta 3

s-au îndireptat întru înturnarea noroduluisi au ridicat scîrbele faradelegii; Îndirep- 4tat-au catra Domnul inima lui, în zilele ce-lor fara de leage întarit-au buna-credinta.Afara den David si Ezechia si Iosia, toti 5gresala au gresit; Pentru ca au Iasat)ea- 6gea Celui Preanalt, împaratii Iudii au lipsit,pentru ca au dat cornul lor altora si slavalor la limb a striina. Ars-au cetatea cea 7aleasa a [s]fintirii si au pustiit caile ei înmîna Ieremiei, Pentru ca au chinuit pre 8el, si acesta în zgau s-au sfintit proroc, sadezradacineaze si sa faca rau si sa piarza,asijderea a zidi si a rasadi. Iezechiil, 9carele au vazut vedearea slavei, carea i-auaratat lui pre carul heruvimilor; Pentru 10ca-s aduse aminte de vrajmasi în ploaie sisa îmbuneaze pre ceia ce îndirepteaza caile.Si oasele celor 12 proroci sa odrasleasca 11den locul lor; Si mîngîie pre Iacov, si-i 12mîntui pre ei cu credinta nadejdii. Cum 13vom mari pre Zorovavel? Si el-ca o pecea-te pre mîna direapta. Asa-Iisus, fiiul 14lui losedec, carii în zilele lor au zidit casa siau înaltat norod sfînt Donmului, gatit înslava veacilor. Si a Neemiei întru mult 15e pomenirea, celui ce radica noao zidiri ca­zute si au întarit porti si zovoara si auridicat j aristile caselor noastre. Nici unul 16s-au zidit ca Enoh ca acesta pre pamînt,pentru ca si el s-au luat de la pamînt.Si Iosif s-au facut barbat pova tuitoriu 17

fratilor, întaritura norodului, si oaselelui s-au socotit. Sim si Sith 18

între oameni s-au slavit,si decît toata vita, întru zidirea

lui Adam.

690 Întelepciunea

7

2

6

3

5

4

1

noi dupa mila Lui. Sa dea noao veselie 26inimii si sa sa faca pace în zilele noastreîntru Israil, dupa zilele veacului; sa-S în­creaza cu noi mila Lui si în zilele Lui nemîntuiasca pre noi. în doao limbi s-au 27suparat sufletului mieu, si a treia nu iastelimba: Ceia ce sad în Muntele SamarÎeÎ, Z8filistiimii si norodul cel nebun care Iacuiasteîn Sichima. înva taturile în teleagerii si 29stiintii am semnat în cartea aceasta eu, Iisus,fiiullui Sirah al lui Eliazar Ierusolimiteanul,care au plouat întelepciunea inimii lui.Fericit carele sa va întoarce întru aceastea, 30si cel ce va pune aceastea în inima lui în te-lepti-se-va; Ca, de va face aceastea, spre 31toate va putea, caci lumina Domnului e

urma lui.

CAP LI

Rugaciunea lui Iisus, fiiullui Sirah.

arturisi-ma-voiu Tie, Doamneîmparate, si voiu lauda pre Tine,Dumnezau, mîntuitoriul mieu.Marturisescu-ma numelui Tau,caci acoperitoriu si ajutoriu Te-ai

facut mie si ai mîntuit trupul mieu de laperire Si den latul pîri:toarii limbi, dela buze ce lucreaza minciuna, si înainteacelor ce dvorescu Te-ai facut ajutoriu Sim-ai mîntuit, dupa multimea milii si nume­lui Tau, den scrîsnirigatalamîncate, Denmîna celor ce cearca sufletul mieu, den maimulte necazuri care le-am avut, Den na­dusirea focului de pre împrejur si dentrumijlocul focului unde n-am atîtat, Denadîncul pîntecelui iadului si de limbaceane­curata side cuvîntul mincinos side limba ceanedireapta, cu pîra la împaratul. Apropi- 8atu-s-au pîna la moarte sufletul mieu, Si 9viata mea era aproape de iad,jos. Cuprin- 10su-m-au de toate partile, si nu era cine saajute; •cautînd la sprijineala oamenilor, sinu era. Si-m adus aminte de mila Ta, IlDoamne, si de lucrarea Ta cea den veac,Ca scoti pre cei ce Te îngaduiescu si mîntu- 12iesti pre ei den mîna limbilor. Si am 13înaltat pre pamînt rugaciunea mea si pen-tru mîntuirea mortii m-am rugat; Che- 14mat-am pre Domnul, Tatal Domnului mieu,ca sa nu ma paraseasca în zilele nacazului,în vreamea neajutoririi trufasilor. Lauda- 15voiu numele Tau neîncetat si voiu lauda cumarturisinta, si sa asculta rugaciunea mea;Pentru ca ai mîntuit pre mine den perire si 16ai scos pre mine den vreame rea, Pentru 17aceaea marturisi-ma-voiu si Te voiu lauda

§i voiu binecuvînta numele Domnului.Inca fiind mai tînar, mai nainte pîna a nu 18ma rataci, am cercat întelepciunea aratataîntru ruga mea. înaintea besearicii ma 19

CAP L

1 I~I imon, fiiul Oniei, preotul cel mare,carele în viata lui au cusut casa siîn zilele lui au întarit besearecaj

2 III~ y~ Si de el s-au întemeiat înaltimeaîndoirii, luare nalta a îngradirei

3 sfinte; în zilele lui împutinatu-s-au spri-jenitoriul apelor, arama ca a marii împreju-

4 rul; Cela ce grijaste norodului lui de lacadeare si au întarit cetate a o încungiura.

5 Cît sa slavi întru împrejurarea norodului,6 în iesirea acoperemîntului casii! Ca steaua

cea de mîinecate în mijloc de nor, ca luna7 plina în zilele ei, Ca soarele stralucind

preste beseareca Celui Preanalt si ca curcu-8 beul luminînd în norii slavii, Ca floarea

trandafirului în zilele tinerilor, ca crinii spre9 iesirile apei, Ca odrasla Livanului în zile­

le seacerii, ca focul si tamîia pre catie,lOCa vasul cel de aur batut, preste tot împodo­Il bit cu toata piatra de mult pret, Ca masli­

nul ce odrasleaste roade si ca chiparosul ce12 sa înalta în nori. Cînd lua el podoaba

de slava si sa îmbraca el cu savîrsirea laudii,13 întru suirea altariului celui sfint au slavit

îmbracamintea sfintirii; si cînd priimiiapartile den mînile preotilor, si el stînd

14 lînga gratariul cuptoriului, împrejurullui-cununa fratilor, ca odrasla chedruluiîn Livan, si l-au încunjurat pre el ca tulpi-

15 nele finicilor. Si toti fiii lui Aaron-în-tru slava lor, si aducere Domnului-în mînilelor, înaintea a toata adunarea lui Israil,

16 Si savîrsirea poslusnicilor spre cuptoriu saîmpodobeasca aducerea Celui Preanalt,

17 Atottiitoriul, Au întinsu preste vas mîna18 lui si au baut den sîngele strugurului, Var­

sat-au la temeaile jîrtavnicului miros debuna-mirosire Celui Nalt, a tot Imparatul.Atuncea striga fiii lui Aaron, cu trîmbite

19 batute au rasunat, Auzit au facut glasmare spre pomenire înaintea Celui Preanalt;

20 Atuncea tot norodul împreuna grabira sicazura pre fata la pamînt a sa închina Dom­nului lor Atottiitoriul, Dumnezaului celui

21 Preanalt; Si Iaudara cîntaretii cu glasu-rile lor, în casa cea mai multa îndulcitu-s-auviersul; si sa ruga norodul Domnului celuiPreanalt cu rugaciune împotriva CeluiMilostiv, pîna sa va savîrsi podoaba Domnu-

22 lui si slujba Lui o au savîsit. Atuncea, po­gori:ndu-se, radicat-au mînile lui preste toataadunarea fiilor lui Israil, sa dea buna-cuvîn­tare Domnului den buzele lui si în numele

23 Lui a sa fali; Si slobozi întru închinare,ca sa arate blagoslovenia de la Cel Preanalt.

24 Si acum binecuvîntati pre Dumnezau toti,25 pre Cela ce face mari pretutinderea, Cela

ce înalta zilele noastre den zgau si face cu

~i:~rugam pentru ea si pîna la ceale de apoi

20 cerceta-voiu pre ea. Den floare ca unstrugur copt s-au veselit inima mea întru ea.

21 încalecat-au piciorul mieu cu direptate,den tinereatele meale am iscodit pre ea.

22 Plecat-am putin ureachea mea, si am priimit,23 si multa aflaiu mie învatatura. Procop­

sala mi s-au facut într-însa; Celui ce-m da24 mie întelepciune voiu da slava. Pentru

ca am cugetat ca sa o facu pre ea si am25 rîvnit binele si nu ma voiu rusina. S-au

preanevoit sufletul mieu întru ea, si în face-26 rea mea am cercetat. Mînile meale le-am

întinsu catra înaltime si necunostintele ei27 le-am departat cu cugetul. Sufletul mieu

l-am îndireptat la dînsa si întru curatenieam aflat pre ea, inema am cîstegat cu ea

28 den ceput; Pentru aceaea nu ma voiu29 parasi. Si pîntecele mieu s-au turburat

a cerceta pre ea, pentru aceaea am cîstigat30 bun cîstig. Dat-au Domnul limba mie

plata mea, si cu ea voiu lauda pre El.31 Apropiati=va catra mine, cei neînvatati,32 si mîneti în casa învataturii! Ca întîrzî­

iati întru aceastea, si sufletele voastre în-33 setosate-s foarte? Deschis-am gura mea

si am grait: "Cîstigat pre ea, fara de argint".34 Supuneti cerbicea voastra supt jug, si prii­

measca sufletul vostru învatatura; aproape35 iaste a afla pre ea. Vedeti în ochii vostri

ca putin am trudit si aflaiu mie multa36 odihna. Aveti parte de învatatura, în

mult numar de argint si mult aur veti cîsti-37 ga cu ea. Veseleasca-se sufletul vostru

în mila Lui si sa nu va rusinati întru38 lauda Lui. Lucrat lucrul vos-

tru mai nainte de vreame,si va da plata voas­

tra în vrea-mea lui.

691