TERAPIA CU ULTRASUNETE

ULTRASONOTERAPIA

Limita superioară de percepţie a sunetelor de către urechea omenească este de aprox. 20 000 oscilaţii/s; vibraţiile mecanice pendulare – reprezentand sunetul – ce depăşesec această limită poartă numele de ultrasunete;

DEFINIŢIE: vibraţii mecanice pendulare, obţinute prin efect piezoelectric inversat, în terapie cele cu frecvenţa de 800KHz;

PROPRIETĂŢI FIZICE● Frecvenţa undelor ultrasonore – foarte mare 500 000Hz - 3 000 000 Hz, ap. utilizate în fizioterapie 800

– 1000KHz;● Lungimile de undă foarte mici; la o frecvenţă de 800KHz,

lungimea de undă în ţes. corpului omenesc este de 1,87mm;

● Aplicarea undelor ultrasonore pe un corp produce un transfer de energie prin alternarea stărilor de presiune realizate; transferul de energie defineşte intensitatea UUS (W/cm²);

● Propagarea UUS se face în linie dreaptă;● Viteza de propagare a UUS în ţesutul uman are valoarea

medie de 1500 m/s; se calculează prin produsul dintre lungimea de undă şi frecvenţă;

EFECTE BIOLOGICE

Energia mecanică a UUS induce vibraţii mecanice ale substratelor materiale pe care acţionează, vibraţii care se transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o viteză egală cu a sursei;

Din acest mecanism rezultă următoarele efecte: - micromasajul tisular care are un puternic efect

antialgic şi de creştere a permeabilităţii membranelor celulare ( ultrasonoforeză similară iontoforezei);

- vibraţiile produc o importantă vasodilatație locală (efectul termic al energiei mecanice);

EFECTE BIOLOGICE

- efectul simpaticolitic se realizează prin acţiune directă sau reflexă asupra structurilor neuro- vegetative, se traduce prin vasodilatație la distanţă;

- efectele fibrolitice se validează prin fenomene distructive de rupere şi fragmentare a ţesuturilor sclero- cicatriciale;

- efect resorbtiv;

- efect miorelaxant – se explică prin acţiunea vibratorie a UUS asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi;

METODOLOGIA DE APLICAŢIE

ALEGEREA FORMEI DE CUPLAJ 1. Cuplajul direct – pe suprafețele corporale plane,

netede şi fără leziuni cutanate, se foloseşte o substanţă (soluţie) de contact, care se recomandă a nu fi rece ( pentru a evita vasoconstricția locală)

- dacă stratul substanţei de contact este prea gros, scade acţiunea de profunzime a UUS; se recomandă folosirea uleiurilor minerale de parafină, de vaselină sau a glicerinei

- dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială, se poate aplica o subsatnţă de contact mai densă, care scade penetraţia de profunzime, dar este permeabilă la UUS;

Ultrasonoforeza – este tot un cuplaj direct, care se realizează cu ajutorul unor substanţe medicamentoase înglobate în soluția de contact, în funcție de scopul terapeutic urmărit

- se reduce acţiunea de profunzime, materialul de contact fiind mai dens

- pătrunderea medicamentului în tegument cu ajutorul UUS (“indice ultrasonoforetic”) este direct proporţională cu intensitatea şi durata aplicaţiei; depinde de grosimea straturilor tisulare străbătute şi de starea fiziologică a pielii

- o aplicaţie termică prelabilă poate creşte pătrunderea medicamentului în tegument, implicit şi indicele ultrasonoforetic;

2. Cuplajul indirect- prin intermediul apei (subacval) în băi parţiale sau generale

- asigură un cuplaj uniform, se pot trata în mod corespunzător regiunile şi segmentele corporale cu neregularităţi de relief ( mâna, articulația pumnului, piciorul, glezna, cotul etc)

- se pot trata zonze sensibile, cu hiperestezii - se utilizează traductorul mare, capul se aplică

paralel cu suprafața regiunii, la 2-3 cm, cu mişcări line

- temperatura apei 36- 37ºC, temperaturile mai joase scad intensitatea, cele ridicate o amplifică

ALEGEREA FORMEI DE ULTRASUNET 1. UUS ÎN CAMP CONTINUU – undă ultrasonoră

longitudinală neîntreruptă cu acţiune continuă asupra mediului, cu o producere permanentă a “ micromasjului tisular intern”;

- efectul termic poate deveni evident sau accentuat 2. UUS ÎN CAMP DISCONTINUU (CU IMPULSURI) - întrerupere ritmică, cu o anumită frecvenţă a UUS în

câmp continuu - reducerea sau anularea efectului termic - potenţează efectul analgetic şi decontracturant - intercalarea pauzelor crează posibilităţi de “ refacere

tisulară”, evitând acomodarea şi suprasolicitarea ţesuturilor tratate;

ALEGEREA TRADUCTORULUI - se alege în funcţie de mărimea şi forma suprafețelor

corporale tratate; suprafețele mari şi plane – traductorul mare, zonele cu dimensiuni reduse sau cu profil neregulat – traductorul mic; se poate trata şi combinat, în funcţie de caz, cu ambele dimensiuni în aceeaşi şedinţă,

MANEVRAREA TRADUCTORULUI 1. Metoda cinetică/ dinamică- cea mai frecvent

folosită, prezintă avantajul uniformizării maximelor şi minimelor de intensitate, se execută mişcări lente, în ritm constant, formă circulară, liniară, în spirală, sinusoidal

2. Metoda statică/staţionară – se utilizează mult mai rar, în aplicații pe regiuni ganglionare, radiculare paravertebrale, miogeloze, calcifieri tendinoase – se aplică o formă semistatică/semimobilă ( mişcări foarte lente)

DOZAREA INTENSITĂŢII. PRINCIPII DE DOZARE I mici (0,1-0,4 W/cm²) - modificări biologice

tisulare minime şi reversibile; I medii (0,5- 0,7 W/cm²) – efecte fizico-chimice şi

biologice maxime, reversibile; I mari (peste 0,8 W/cm²) – modificări ireversibile;

DOZELE MICI AU EFECTE BIOLOGICE, FIZIOLOGICE ŞI TERAPEUTICE MAI FAVORABILE.

Valoarea intens. utilizate dep. de o serie de elemente:-Regiunea tratată

-Profunzimea locului tratat – I mai mari pentru straturi profunde

-Forma de cuplaj - în aplicații subacvale I mai mari

-Metoda de manevrare a traductorului – în metoda statică se utilizează I mai reduse

-Natura afecţiunii tratate

-Stadiul afecţiunii

-Vârsta pacienţilor

-Starea generală a pacienţilor

METODOLOGIA DE TRATAMENT ÎN FUNCŢIE DE NATURA ŢES. TRATATE

Țesutul cutanat – I mici 0,1-0,2 W/cm² , în zonele hiperalgice chiar doze mai reduse 0,02 W/cm²; traductorul se manevrează liniar, de-a lungul segmentelor cutanate; pentru efecte mai accentuate în stratul cutanat se va alege o soluţie de contact cu consistenţă mai densă decât uleiul;

Țesutul muscular – manipularea traductorului fără presiune mare, cu mişcări sinusoidale/spirale, schimbând sensul de mişcare la zonele de inserţie, în direcţia fibrelor tendomusculare, nu transversal pe ele; se folosesc doze mai crescute decat pt. ţesutul cutanat;

Articulații şi oase – poziţionare cat mai adecvată; în cazul tratării fracturilor, se vor practica ferestre în aparatul gipsat;

TEHNICA APLICAŢIILOR CU UUS

Temperatură de confort termic în încăpere; Pacientul ( reg. tratată) în poziţii cât mai relaxate; În timpul procedurii se recomandă să nu se ridice

capul traductorului de pe zona tratată; aparatele moderne au cuplaj automat cu ceasul ( ceasul indică timpul efectiv de aplicare a tratamentului, nu funcţionează când contactul dintre spf. traductorului şi spf. cutanată nu este intim);

Durata unei aplicaţii 2- 5 min., pt. artc. mari 6-10 min., maxim 10-15 min. pe mai multe zone tratate în aceeaşi şedinţă; stadii ac.- durată scurtă, stadii cr.- durate mai lungi;

Ritmul şedinţelor – zilnic sau la 2 zile; Nr. şedinţelor: 6-15 şedinţe; Seria de şedinţe se poate repeta, în funcţie de

rezultate şi scopul urmărit, la 4-6 săptămâni; Aplicaţia de UUS să nu fie urmată imediat de altă

procedură! Nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-

UUS sau UUS- masaj (proceduri cu acţiune asemănătoare ce terapie neuro- reflexă);

Aplicaţiile de UUS pot preceda şedinţele de kinetoterapie (acţ. Analgezică şi miorelaxantă);

INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CU UUS1. Patologia ap. locomotor de cauză reumatismală: degenerativ

(artroze, spondiloze), inflamator cr. (artrite, spondilite), abarticular (mialgii, tendinite, tendinoze, PSH, epicondilite, sdr. miofascial dureros);

2. Patologia ap. locomotor de natură traumatică şi ortopedică

- fracturi recente – scurtarea perioadei de calusare cu aprox. 50%; depinde de localizarea fracturii – la oasele spf. rezultate mai bune dat. proc. crescut a en. UUS

- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii posttraumatice (ef. antialgic şi resorbtiv)

- posturi vicioase, scolioze, deformări ale piciorului ( relaxează spasticitatea gr. Musculare şi acţionează asupra miogelozelor existente);

3. Afecţiuni dermatologice: cicatrici cheloide ( soluție de fibrinolizină înglobată în glicerină), ulcere trofice ale membrelor, plăgi atone;

4. Boli de colagen: dermatomiozite, miozite, sclerodermie – cu rezultate inconstante

- retracţia aponevrozei palmare Dupuytren – ung. cu alfachimotripsină, hiason, aminozină; 0,3-0,5 W/cm²,e 12-14 şedinţe repetate la 3-4 luni;

5. Afecţiuni neurologice

- nevralgii şi nevrite (UUS în impulsuri) – acţiune simpaticolitică şi trofică; contraindicat în stadii acute

- sechele nevralgice după Herpes Zoster

- nevroamele amputaţiilor

- distrofia musculară progresivă Erb – ameliorarea circulaţiei locale şi a metabolismului, acţiunea asupra SNV, profilaxia contracturilor gr. musculare antagonice contracturate; se preferă regimul în impulsuri

- sindroame spastice şi hipertone de cauză piramidală şi extrapiramidală ( pareze centrale, scleroza multiplă, hemiplegii spastice, sdr. Parkinson) – scopul: scăderea tonusului musculaturii spastice, îmbunătăţirea metabolismului local, influenţarea proceselor de depolarizare la nivelul membranelor celulare;

6. Afecţiuni circulatorii: arteriopatii obliterante std. I şi II, boala Raynaud

7. Boli ale organelor interne: BPOC, astm bronşic, gastrite, ulcer gastro-duodenal, constipaţie cronică, diskinezii biliare – rezultate inconstante, se vor evita stadiile de manifestare acute;

8. Afecţiuni ginecologice: BIP – acţiune decongestivă realizată de eliberarea masivă de histamină din mastocite sub acţiunea UUS;

CONTRAINDICAŢII GENERALE

Afecţiuni cutanate diverse, tulburări de sensibilitate cutanată Tulburări de coagulare sangvină, fragilitate capilară Stări generale alterate, caşexii Neoplazii TBC activă Stări febrile Fenomene inflamatorii ac. de orice natură Reumatism articular acut Insuficienţă cardio- circulatorie, insuficienţă coronariană Tromboflebite, tromboze, varice

CONTRAINDICAŢII SPECIALE

Este contraindicată aplicarea UUS pe zonele corespunzătoare unor organe şi ţesuturi: creierul, măduva spinării, ficatul, splina, uterul gravid, glandele sexuale, plămânii, cordul, marile vase;

Nu se fac aplicaţii pe zonele de creştere ale oaselor la copii şi adolescenţi;

Grefe osoase recente;