©Ilie Costaş

1

MIN ISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA

Academia de Studii Economice din Moldova Catedra "Cibernetică şi Informatic ă Economică"

Ilie Costaş

Tehnologii de procesare a informa ţiei economice

Chişinău, 2007

©Ilie Costaş

2

Recomandată de Comisia ştiinţifico-metodică a facultăţii "Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică” Responsabil de ediţie - Recenzenţii: doctor habilitat, prof.univ. Anatol Popescu Şeful catedrei "Matematică de calcul şi programare" a Institutului Politehnic din Chişinău doctor habilitat, prof.univ. Ion Bolun Decanul facultăţii “Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică” ASEM Chişinău ASEM, 2007

©Ilie Costaş

3

I. Costa ş. Tehnologii de procesare a informatiei economice

Sunt examinate noţiunile de bază folosite în domeniul tehnologiilor informaţionale, prncipiile sistemice de proiectare a TI, diverse tipuri ale procesului tehnologic de prelucrare automatizată a informaţiei economice: prelucrarea centralizată şi descentralizată, în regim de dialog al utilizatorului cu computerul, tenologii neformulariste, etc.

O atenţie deosebită este acordată studierii standardelor în vigoare referitoare la elaborarea schemelor structurale, schemelor de algoritmi şi schemelor proceselor tehnologice de prelucrare a datelor în sistemele informaţionale economice.

De asemenea, sunt descrise unele metode de interpretare grafică a rezultatelor procesării informaţiei. Un loc semnificativ a fost acordat metodelor de interpretare cartografică a informaţiei, ultimele fiind prezentate ca instrumente eficiente de evidenţiere a unor interdependenţe importante ce au loc în societate.

Sunt descrise metode de estimare a eficacităţii proceselor tehnologice informaţionale şi de argumentare a alegerii variantelor optimale.

Lucrarea este destinată studenţilor care se specializează în domeniul ciberneticii şi informaticii economice, poate fi folosită şi de către studenţii altor specialităţi în procesul proiectării tehnologiilor informaţionale. De asemenea, poate fi util pentru profesorii şi specialiştii care practică în domeniul respectiv.

©Ilie Costaş

4

CUPRINS INTRODUCERE

Capitolul 1. TEHNOLOGII DE PROCESARE A INFORMA ŢIEI ECONOMICE ÎN SISTEME INFORMATICE. NOŢIUNI DE BAZĂ

1.1. Clasificarea informaţiei economice 1.2. Procesul tehnologic de procesare a informaţiei economice în sisteme informatice. Noţiuni de bază 1.3.Aspectul intern şi extern al PTI faţă de sistemul informatic 1.4. Clasificarea PTI

Capitolul 2. UNIFICAREA ŞI STANDARDIZAREA ÎN INFORMATIC Ă

2.1. Necesitatea unui nivel comun de înţelegere, pentru diferiţi participanţi ai procesului de creare a SIE concrete 2.2. Necesitatea compatibilităţii SIE de diferite niveluri ierarhice în vederea integrării lor într-un spaţiu informaţional comun al societăţii

Capitolul 3. PREZENTAREA GRAFICĂ A DIFERITELOR SISTEME, STRUCTURI, PROCESE TEHNOLOGICE. NOŢIUNI DE BAZĂ ŞI REGULI GENERALE

3.1.Formatele şi dimensiunile lor 3.2. Liniile desenului tehnic 3.3. Chenarul şi ştampila de identificare 3.4. Efectuarea lucrărilor grafice la calculator în mediul PowerPoint

3.4.1. Elemente de construcţii geometrice în executarea figurilor grafice în mediul PowerPoint. Etapa pregătitoare

3.4.2. Executarea lucrărilor grafice în baza utilizării şabloanelor existente în mediul PowerPoint

3.4.3. Executarea lucrărilor grafice originale (care nu sunt asigurate cu şabloane)

3.4.4. Crearea obiectelor geometrice, bazate pe utilizarea segmentelor de linii drepte şi a arcelor de cerc

Capitolul 4. SUPORTURI DE INFORMAŢII. PREZENTAREA LOR GRAFICĂ. STANDARDE DE PREZENTARE

4.1. Tipuri de suporturi informaţionale şi clasificarea lor 4.2. Simboluri grafice standardizate ale suporturilor informaţionale

Capitolul 5. SCHEME STRUCTURALE. PREZENTAREA GRAFIC Ă A SCHEMELOR 5.1. Cerinţe generale de realizare a schemelor structurale 5.2. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice 5.3. Schema generală a fluxurilor informaţionale în sistemul statisticii de stat 5.4. Elaborarea schemelor structurale (organigrame) în Microsoft PowerPoint

Capitolul 6. PROCESE TEHNOLOGICE INFORMAŢIONALE CENTRALIZATE ŞI DESCENTRALIZATE. PREZENTAREA GRAFIC Ă

©Ilie Costaş

5

6.1. Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice după nivelul de centralizare 6.2. Unele tendinţe contemporane în organizarea TI pe baza centralizării unor componente ale lor

6.2.1. Asigurarea protecţiei şi securităţii resurselor informaţionale 6.2.2. Segment de Infrastructură Informaţională orientat la asigurarea securităţii

datelor

Capitolul 7. PREZENTAREA GRAFICĂ A PROCESULUI TEHNOLOGIC DE PROCESARE A INFORMAŢIEI

7.1. Prezentarea grafică a procesului tehnologic de procesare a informaţiei 7.1.1. Prezentarea grafică a operaţiilor tipice ale etapei primare şi pregătitoare a

PTI 7.1.2. Prezentarea grafică a operaţiilor etapei de bază şi finale ale PTPAIE

7.2. Elaborarea schemelor grafice ale PTPAIE în mediul MICROSOFT PowerPoint 7.2.1. Etapa pregătitoare 7.2.2. Elaborarea schemei grafice a procesului tehnologic centralizat de

procesare a informaţiei economice 7.2.3. Prezentarea grafică a procesului tehnologic descentralizat de procesare a

informaţiei economice

Capitolul 8. TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII INFORMAŢIEI ECONOMICE ÎN REGIM DE DIALOG CU CALCULATORUL [1,p.61], [17]

8.1. Esenţa regimului de dialog 8.2. Schemă şi tabele de dialog 8.3. Schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în regim de dialog (pe baza unui exemlu concret)

Capitolul 9. TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII AUTOMATIZATE A INFORMATIEI ECONOMICE NEFORMALIZATE (textuale)

9.1. Rolul şi locul informaţiei neformalizate în dirijarea economică 9.2. Necesitatea creării sistemului informaţional administrativ 9.3. Subsistemele de bază ale SIA 9.4. Macrostructura SIA şi proprietăţile sistemice 9.5. Paticularităţile proiectării PTPAIE pentru informaţia textuală

9.5.1. Limbajul informatic 9.5.2. Structura documentelor de intrare 9.5.3. Interfaţa utilizatorului. Limbajul utilizatorului 9.5.4 Indexarea automatizată a documentelor şi interpelărilor neformalizate

(textuale) 9.5.5. Algoritmul indexării automatizate

9.6. Administraţia SIA 9.7. Asigurarea informaţională a procesului pregătirii şi realizării deciziilor cu ajutorul SIA

Capitolul 10. TEXNOLOGII INFORMAŢIONALE NEFORMULARISTE ŞI PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII SISTEMELOR INFORMATICE

10.1. Esenţa tehnologiilor informaţionale neformulariste 10.2. Perspectivele de bază ale dezvoltării SIE, în contextul temei

©Ilie Costaş

6

Capitolul 11. TEHNOLOGIA INFORMA ŢONALĂ CA SISTEM. INDICII CALITĂŢI TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE

11.1. Proprietăţile sistemice principale ale TI 11.2. Bazele conceptuale ale TI 11.3. Caracteristica calitativă a TI 11.4. Criteriile calităţii, restricţii 11.4.1. Gradul plenitudinii funcţionale a TI 11.4.2. Gradul de oportunitate a prelucrării informaţiei 11.4.3. Gradul de oportunitate a livrării de informaţie

Capitolul 12. PARTICULARIT ĂŢILE PROIECTĂRII TI. FACTORII, CARE INFLUENŢEAZĂ LA SELECTAREA SOLU ŢIILOR DE PROIECT

12.1. Aspecte tehnologice, condiţionate de documentaţia de proiectare 12.2. Factorii de influenţă asupra soluţiilor de proiect 12.3. Documentarea PTI 12.4. Bazele estimării soluţiilor de proiect în domeniul elaborării PTI 12.5. Alegerea variantelor de PTI

Capitolul 13. INTERPRETAREA GRAFICĂ A DATELOR TABELARE: DIAGRAME 13.1. Necesitatea interpretării grafice a datelor 13.2. Descrierea metodelor grafice în Microsoft Office 13.3. Metode cartografice de interpretare a informaţiilor

13.3.1. Domeniile de aplicare a metodelor de interpretare cartografică a datelor 13.3.2. Unele metode de interpretare cartografică a informaţiei

Capitolul 14. REGULI GENERALE DE PERFECTARE A DOCUMENTAŢIEI TEHNICE 14.1. Metode mixte de prezentare grafică 14.2. Organizarea procesului de pregătire şi inserare în text a figurilor grafice 14.3. Integrarea figurilor grafice în textul documentelor CONCLUZII

LISTA ABREVIERILOR

Bibliografie

©Ilie Costaş

7

INTRODUCERE

Informatizarea a devenit unul dintre factorii principali de dezvoltare a societăţii contemporane. Tranziţia la economia de piaţă, extinderea colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice între ţări condiţionează necesitatea unor paşi concreţi în direcţia integrării europene şi mondiale. Una dintre condiţiile de bază ale acestei integrări este crearea unui spaţiu informaţional unic cu diferite niveluri ierarhice: internaţional, naţional, ramural etc.

La ora actuală, soluţionarea acestei probleme se confruntă cu piedici serioase. Problemele principale, ce ţin de integrarea informaţională, reies din rămânerea în urmă a ţărilor est-europene (inclusiv a Republicii Moldova) faţă de ţările industrial-dezvoltate din Occident în domeniul informatizării societăţii şi lipsa de compatibilitate dintre infrastructurile informaţionale naţionale.

Situaţia se agravează atunci când se constată o lipsă de compatibilitate chiar şi între sistemele informatice care se formează în organizaţiile şi unităţile economice de diferite niveluri ierarhice ale economiei naţionale a Republicii Moldova.

Printre pricinile de bază ale acestei situaţii, în primul rând, se numără lipsa unei infrastructuri informaţionale integre a RM şi lipsa totală a reglementării şi coordonării lucrărilor în domeniul informatizării. În ţară lipseşte o politică informaţională statală, o strategie clară de creare a societăţii informaţionale, cadrul legislativ în domeniu fiind doar în etapa de formare.

Pentru a schimba situaţia creată, e necesară soluţionarea unei serii de probleme, principalele dintre acestea fiind elaborarea cadrului juridic, a diferitelor documente normative, metodologice şi de reglementare a proceselor de informatizare. Un rol important trebuie să-l deţină metodologia sistemică a proiectării sistemelor informatice şi a componentelor lor, precum şi sistemul de standardizare în domeniul tehnologiilor informaţionale.

Proiectarea sistemelor informaţionale contemporane, cu un înalt nivel tehnico-ştiinţific, ţinând cont de diversitatea factorilor care influenţează asupra soluţiilor de proiect, condiţionează cerinţe mari faţă de pregătirea profesională a specialiştilor în domeniul informaticii. Întrucât sistemele informaţionale trebuie să fie orientate la asigurarea tehnologiei pregătirii şi realizării deciziilor (adică asigurarea informaţională a întregului ciclu decizional), formarea inginerului în domeniul informaticii economice constă în pregătirea specialistului de larg profil cu cunoştinţe vaste despre diversitatea obiectelor de conducere, metodele de dirijare, principiile de proiectare a sistemelor informaţionale, şi în primul rând a celor bazate pe abordarea sistematică.

Eficacitatea sistemului informatic depinde în mare măsură de justeţea (calitatea) fundamentării, determinării componentelor lor principale atât a mijloacelor tehnice şi matematice cât şi metodelor de prelucrare a informaţiei şi în special de tehnologia macro de prelucrare automatizată a informaţiei, care uneşte toate componentele într-un sistem integru. Anume la nivel de proces tehnologic nformaţional se rezolvă multe probleme sistemice cum ar fi: formularea cerinţelor faţă

©Ilie Costaş

8

de componentele principale ale sistemului informaţional, regimul de funcţionare şi interacţiune.

Disciplina "Tehnologii de procesare a informatiei economice" (TPIE) este orientată la formarea cunoştinţelor teoretice fundamentale şi deprinderilor practice în domeniul proiectării tehnologiei colectării, transmiterii, prelucrării automatizate şi emiterii datelor în sistemele informaţionale economice(SIE).

Sunt prevăzute principalele aspecte ale proiectării proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a informaţiei economice de categorii diferite: cu prelucrarea centralizată şi descentralizată a datelor; funcţionând în regim dialog al utilizatorului cu sistemul; sisteme documentare, orientate la procesarea informaţiei textuale nestructurate, precum şi PTI neformulariste etc.

În procesul informatizării societăţii participă tot mai mulţi specialişti atât din domeniul informaticii (analişti, informaticieni, programatori), cât şi specialişti din domeniile de aplicaţie a informatizării (economişti, contabili, ingineri etc.). Interacţionând reciproc aceşti specialişti necesită un limbaj de comunicare univoc, înţeles de către toţi participanţii la proces.

Un rol important în acest context îl are lucrarea în cauză, care, de fapt, studiază limbajul grafic, unul dintre cele mai comode şi univoce limbaje folosite în informatică. Unul dintre scopurile de bază ale manualului este formarea gândirii algoritmice la viitorii profesionişti în domeniul tehnologiilor informaţionale.

Lucrarea de faţă este bazată pe studierea experienţei acumulate în domeniul standardizării şi, în primul rând, al standardelor existente, ce reglementează folosirea metodelor şi mijloacelor de prezentare grafică a diferitelor obiecte şi procese, caracteristice informaticii economice şi tehnologiilor informaţionale. O atenţie deosebită a fost acordată: structurilor de sisteme organizatorice, reţelelor de calculatoare, modelelor informaţionale, proceselor tehnologice de prelucrare a datelor în sistemele informaţionale economice etc. De asemenea, au fost examinate şi metode de interpretare grafică a datelor în sisteme informatice, precum şi metode de interpretare cartografică.

Sunt descrise, de asemenea, metode de estimare a proceselor tehnologice de prelucrare a informaţiei economice (PTPAIE) şi de fundamentare a alegerii variantelor optimale din punct de vedere al criteriilor formulate, factorilor obiectivi şi restricţiilor existente.

În primele două capitole, este argumentată necesitatea unificării şi standardizării în domeniul tehnologiilor informaţionale, sunt examinate unele standarde de bază de prezentare grafică, utilizate în domeniul respectiv, precum şi procedeele de efectuare manuală (tradiţională) a lucrărilor grafice respective.

În capitolele 3-7, sunt analizate şi descrise mijloacele şi metodele de efectuare a lucrărilor grafice realizate la calculator, folosind mediul PowerPoint. Examinând consecvent noţiunile de bază din domeniul tehnologiilor informaţionale (suporturi informaţionale, fluxuri de informaţii, structuri organizatorice, procese tehnologice de procesare a informaţiei etc.) sunt propuse metode şi mijloace de prezentare grafică a lor. Pentru cazurile mai importante sunt folosite exemple concrete de efectuare a lucrărilor grafice.

În capitolul 8, sunt descrise unele metode de interpretare grafică a rezultatelor procesării informaţiei pe baza folosirii diferitelor grafice, diagrame şi chiar hărţi. Sunt formulate unele propuneri referitoare la condiţiile de utilizare eficientă a diferitelor metode de prezentare grafică în funcţie de specificul problemelor care stau în faţa utilizatorilor.

©Ilie Costaş

9

Totodată, sunt prezentate şi unele propuneri referitoare la organizarea lucrului cu materialele grafice în proiecte mari şi cu multe figuri grafice (capitolul 9). Se conţin şi unele cerinţe generale privind perfectarea documentelor de proiect, precum şi recomandări referitoare la formele de integrare a figurilor grafice în textul documentelor tehnico-ştiinţifice.

Cele menţionate, ne fac să credem că manualul va fi folositor studenţilor care se specializează în domeniul ciberneticii şi informaticii economice, dar e recomandat şi studenţilor altor specialităţi în procesul proiectării tehnologiilor informa ţionale. De asemenea, poate fi util pentru specialiştii în informatic ă

©Ilie Costaş

10

Capitolul 1

____________________________

TEHNOLOGII DE PROCESARE A INFORMAŢIEI ECONOMICE ÎN SISTEME

INFORMATICE. NOŢIUNI DE BAZĂ ____________________________

Procesul tehnologic de prelucrare a informaţiei economice (PTPIE) în sistemele

computerizate prezintă o serie de operaţii, legate între ele reciproc, la efectuarea cărora, ca obiect de prelucrare, se folosesc date primare. În PTPIE, se folosesc diferite mijloace tehnice şi, în primul rând, calculatoare contemporane [2].

Orice proces tehnologic poate fi descris în cuvinte, însă cea mai evidentă (intuitivă, limpede, concretă) este prezentarea lui grafică cu ajutorul schemei. Schemele oferă posibilitatea de a prezenta cât mai evident şi univoc caracterul şi ordinea efectuării operaţiilor, legătura lor reciprocă. În scheme se indică locul efectuării operaţiilor, mijloacele de transmitere a datelor, mijloacele tehnice utilizate. Caracterul concret şi evidenţa schemei facilitează procesul de studiere a PTPIE, depistarea erorilor, perfecţionarea procesului.

Prezentarea grafică a proceselor tehnologice informaţionale este strâns legată de modelarea şi perfecţionarea acestor procese. Prezentarea grafică nu este, pur şi simplu, o etapă pasivă de constatare a nivelului, deja, atins în organizarea proceselor, ci un mijloc eficient de perfecţionare continuă a lor. Deoarece în timpul prezentării grafice sunt evidenţiate locurile vulnerabile, alogice, neunivoce în procesul existent etc., aceasta este folosită la efectuarea modificărilor respective, adică la perfecţionarea modelului existent.

Pentru a proiecta o schemă a PTPIE, e necesară cunoaşterea: - standardelor de prezentare grafică; - clasificării datelor şi informaţiei supuse prelucrării; - suporturilor de informaţii; - operaţiilor şi etapelor de prelucrare a datelor.

1.1. Clasificarea informaţiei economice

Din punct de vedere al prelucrării, automatizate informaţia economică se împarte în următoarele categorii [2, 5] (vezi şi manualul în engleză: MIS):

- primară (de fapt, date primare); - intermediară; - rezultativă (finală).

Datele primare apar permanent în procesul funcţionării diferitelor obiecte (organizaţii, întreprinderi, gospodării colective şi private etc.). De regulă, această informaţie este variabilă şi majoritatea ei poartă un caracter temporar, de pildă, cantitatea detaliilor, efectuate în schimbul dat, în fiecare zi se poate schimba.

©Ilie Costaş

11

Datele primare se fixează pe blanchete speciale, formând documente primare, sau direct pe suporturi tehnice de informaţii şi se transmit la centrul de calcul pentru prelucrare.

Informaţia constantă – datele ce nu se schimbă în timp (dări de seamă anuale, datele recensământului etc.).

Informaţia condiţional-constantă – normative, indici de planificare etc., elaboraţi pentru o perioadă mare de timp şi se schimbă relativ rareori.

Informaţia intermediară se obţine ca rezultat al prelucrării datelor primare împreună cu informaţia condiţional-constantă. Ea se stochează pe suporturi tehnice de informaţii (bandă magnetică, discuri magnetice, dischete flexibile etc.). Acest tip de informaţie poate fi folosit de utilizatori în activitatea lor, dar, în special, poate fi folosit ca informaţii de intrare pentru procesarea de mai departe, necesară la soluţionarea altor probleme şi obţinerea informaţiei noi rezultative.

Informaţia rezultativă reprezintă rezultatul prelucrării datelor primare, intermediare şi condiţional-constante. Rezultatele se fixează pe suporturi tehnice informaţionale şi pe hârtie pentru transmiterea la obiectul de dirijare. De asemenea, poate fi afişată pe ecranul monitorului.

În schemă (figura 1.1), e reflectată interdependenţa dintre tipurile de informaţii din clasificarea de mai sus.

Informatie constanta si conditional- constanta

Informatie intermediara

Date primare Date primare

Informatie rezultativa

Fig.1.1. Clasificarea informatiei economicedupa nivelul de prelucrare

©Ilie Costaş

12

1.2. Procesul tehnologic de procesare a informaţiei economice în sisteme informatice. Noţiuni de bază

Practic, cea mai mare parte a informaţiei, ce intră în sistem din afară sau se formează în el, trebuie să fie supusă prelucrării, transmiterii şi pusă la dispoziţia utilizatorului.

Organizarea raţională a prelucrării informaţiei economice poate fi realizată doar în condiţiile unei tehnologii concrete, care, în mare măsură, depinde de mijloacele tehnice utilizate în diferite etape ale procesului.

Tehnologia ca proces e orientată la reglementare (orânduire) şi organizare, care se opun proceselor stihiinice. Procesul tehnologic de prelucrare automatizată a informaţiei economice (PTPAIE) reprezintă un ansamblu de operaţii realizate într-o continuitate strict determinată din clipa apariţiei datelor până la obţinerea definitivă a rezultatelor finale. Aici ca operaţie înţelegem complexul de acţiuni de transformare a informaţiei realizate la locul de lucru.

Tehnologia informaţională (TI) este o noţiune mai contemporană şi generalizată, prevede un nivel superior de organizare a tehnologiei de prelucrare automatizată a informaţiei economice. Acest nivel este bazat pe perfecţionarea proceselor informaţionale şi utilizarea mijloacelor tehnice şi matematice contemporane de transformare, recepţie, transmitere şi prelucrare a datelor.

Principala particularitate (caracteristică) a TI este orientarea ei la tehnologia neformularistă [3], adică la minimizarea utilizării hârtiei în calitate de suport de informaţie intermediar. TI reprezintă, în primul rând, un ansamblu al proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei şi, în al doilea rând – descrierea acestor procese. Datele şi informaţia sunt folosite ca obiecte de prelucrare şi circulaţie. Rutele tehnologice şi scenariile proceselor de prelucrare a informaţiei sunt părţi componente ale descrierii acestor procese. TI poate fi prezentată ca un ansamblu de procese tehnologice informaţionale (PTI), fiecare având o autonomie funcţională relativă.

PTI, necesar pentru rezolvarea oricărei probleme de dirijare, poate fi subdivizat în patru etape [3]: primară, pregătitoare, de bază şi finală (figura 1.2).

În etapa primară, se îndeplineşte colectarea datelor iniţiale, înregistrarea lor, formarea documentelor primare şi transmiterea la centrul de calcul.

Etapa pregătitoare cuprinde operaţiile de primire, control şi înregistrare a informaţiei de intrare şi de transfer al ei pe suporturi tehnice de informaţii.

Etapa de bază asigură crearea bazei de date, a fişierelor de lucru, procesarea nemijlocită a informaţiei la computer, obţinerea informaţiei rezultative.

În etapa finală, se realizează emiterea informaţiei rezultative sub formă de documente finale, controlul şi transmiterea lor utilizatorului.

Aici sunt enumerate doar operaţiile cele mai caracteristice pentru PTPAIE, dar, în fiecare caz concret, componenţa operaţiilor etapelor PTPAIE şi chiar a înseşi

©Ilie Costaş

13

etapelor poate fi diferită în funcţie de mijloacele tehnice utilizate şi cerinţele către PTPAIE.

Figura6.2. Schemagenerala a procesuluitehnologicde

I. Etapa primara

Colectarea si înregistrarea datelor, formarea documentelor primare

Transmiterea informatiei la centrul de calcul

II. Etapa pregatitoare

Primirea, controlul si înregistrarea informatiei de intrare lacentrul de calcul

Transferul informatiei pe suport tehnic, controlul veridicitatii

III. Etapa de baza

Formarea fisierelor si prelucrarea informatiei la computer

Formarea informatiei rezultative

IV. Etapa finala

Controlul si emiterea informatiei rezultative

Tirajarea (multiplicarea) si transmiterea informatiei rezultative

Pastrarea informatiei rezultative

Figura 1.2. Schema generală a procesului tehnologic de procesare a informaţiei

Astfel, pentru rezolvarea automatizată a problemelor de procesare a informaţiei economice, informaţia poate fi transmisă la centrul de calcul pe suporturi tehnice, pregătite pentru introducerea în calculatorul electronic, sau transmisă nemijlocit prin canale de legătură de la locul apariţiei ei. În cazul dat, etapa pregătitoare include şi primirea informaţiei prin canale de legătură.

Operaţiile de colectare şi înregistrare a datelor sunt efectuate prin intermediul diferitelor mijloace pe suporturi de informaţii (documente primare, benzi magnetice, discuri magnetice, CD-uri etc.) şi reflectă starea reală a obiectului.

La ora actuală, sunt evidenţiate trei metode de colectare şi înregistrare a datelor: mecanizată, automatizată şi automată.

©Ilie Costaş

14

Colectarea şi înregistrarea mecanizată a informaţiei se realizează nemijlocit de către om cu utilizarea dispozitivelor simple (contor, cântar, cronometru etc.). Informaţia se înscrie, în mod manual, pe documentele primare, care se transmit la centrul de calcul.

Metoda automatizată prevede utilizarea documentelor destinate pentru citirea nemijlocită, de către computer, a automatelor de înregistrare programate şi a sistemelor universale de colectare şi înregistrare a informaţiei, care asigură îmbinarea operaţiilor de formare a documentelor primare şi pregătirea suporturilor informaţionale.

Metoda automată de organizare a colectării şi înregistrării informaţiei se foloseşte prioritar la prelucrarea datelor în regim de timp real. Informaţia de la senzori, care reflectă procesele de producţie, este introdusă în computer în mod automat.

Transmiterea informaţiei de la sursele ei de apariţie către centrele de calcul se efectuează atât prin poştă sau curier, cât şi prin intermediul sistemelor de telecomunicaţii. Informaţia de intrare, transferată pe suporturi tehnice, se introduce în computer pentru prelucrare. În funcţie de caracterul problemelor în curs de rezolvare, această informaţie poate fi selectată (clasificată). După prelucrare, se formează informaţia rezultativă, care se reprezintă sub formă de tabele, grafice şi se fixează pe diferite suporturi tehnice.

În etapa finală, se înfăptuiesc controlul şi emiterea definitivă a informaţiei rezultative, adică evidenţierea erorilor în caz de divergenţă a datelor rezultative, controlul calităţii prezentării rezultatelor etc. Multiplicarea informaţiei rezultative se efectuează cu ajutorul diferitelor aparate de multiplicat de tip "Xerox".

Informaţia rezultativă e transmisă utilizatorului, de obicei, în formă de documente tipărite la imprimanta alfanumerică sau transmise prin canale de telecomunicaţii. De asemenea, poate fi afişată pe ecranul monitorului.

Diversitatea mijloacelor tehnice, cu ajutorul cărora se îndeplineşte operaţia concretă, generează o varietate de operaţii tehnologice. Aceasta permite formarea variantelor de procese tehnologice, care diferă prin ansamblul (asortimentul) de operaţii, continuitatea îndeplinirii lor, printr-o serie de caracteristici (securitate, exactitate, operativitate etc.), şi alegerea dintre ele a celor mai raţionale.

În afară de mijloacele tehnice, organizarea procesului tehnologic este influenţată astfel de factori, ca tipul de informaţie prelucrată, cerinţele faţă de exactitatea şi operativitatea prelucrării, metodele efectuării operaţiilor de control, organizarea bazei de date, regimurile de prelucrare etc.

Este important de înţeles relaţiile dintre aşa noţiuni de bază, folosite în domeniul dat, cum ar fi: sisteme informatice economice, tehnologii informaţionale, proces tehnologic de procesare automatizată a informaţiei economice (PTPAIE).

©Ilie Costaş

15

Asigurarea tehnologică este una din subsistemele oricărui sistem informatic economic (SIE). Relaţiile dintre noţiunile PTPAIE şi SIE au două dimensiuni, ce ţin de aspectul tehnologic intern al SIE şi cel extern faţă de SIE concrete.

1.3.Aspectul intern şi extern al PTI, faţă de sistemul informatic

Aspectul intern: independent de orientarea funcţională a SIE concret, informaţia în el trece printr-un şir de operaţii de transformare şi prelucrare - de la colectarea datelor, până la obţinerea informaţiilor rezultative şi livrarea lor utilizatorilor finali. În acest context eficacitatea SIE în mare măsură depinde de nivelul de organizare internă şi, în primul rând, de calitatea PTPAIE. SIE în acest caz joacă un rol de sistem complex cu mai multe surse de date, etape de prelucrare şi transformare a informaţiei, în care PTPAIE reprezintă mecanismul de bază de transformare a intrărilor în sistem în ieşiri informaţionale necesare pentru realizarea anumitor scopuri.

Aspectul extern: Orice organizaţie (instituţie, întreprindere economică etc.) poate utiliza în paralel nu una, ci mai multe SIE, atât proprii, cât şi aparţinând altor unităţi economice. În condiţiile dezvoltării reţellor de calculatoare se observă tendinţa de creare a unui spaţiu informaţional unic cu diferite niveluri de integrare. Pentru utilizatori (factorii decizionali şi specialiştii) nu importă sursele concrete de obţinere a informaţiei necesare pentru soluţionarea problemelor, ci calitatea şi oportunitatea informaţiei, obţinute din SIE proprii, aparţinând altor subdiviziuni, şi chiar unităţi economice. Pentru a obţine rezultatul necesar utilizatorul trebuie să efectueze un şir de operaţii de identificare, selectare, extragere şi transformare a informaţiei, formare a unor fişiere intermediare şi rezultative, sau baze de date, etc.

În acest process utilizatorul trebuie să-şi formeze o tehnologie concretă de lucru cu datele, care i-ar asigura rezultatul necesar informaţional în conformitate cu problemele ce stau în faţa lui, independent de faptul cu câte SIE lucrează. Astfel, apare un aspect al lucrului cu informaţia, care depăşeşte limitele noţiunii de SIE. Prin urmare, noţiunile de SIE, PTPI şi TI, în general, nu pot fi considerate sinonime, cum deseori se confundă.

Este evident, că în aceste condiţii între diferite SIE apar fluxuri de informaţii de intrare-ieşire (fig.1.3). Astfel, diferite SIE, implicate în process, joacă rolul de noduri tehnologice, în care ieşirea informaţională dintr-un sistem poate fi intrarea în alt sistem informatic. Cu alte cuvinte, se crează o tehnologie de procesare a informaţiei, care uneşte mai multe SIE într-un mediu tehnologic, în care SIE concrete joacă rolul de noduri tehnologice componente ale PTPI general.

Faptul că în aceeaşi organizaţie pot fi folosite mai multe SIE în parallel în condiţiile când resursele de procesare a informaţiei sunt limitate condiţionează necesitatea îmbinării a mai multor tehnologii interne faţă de SIE participante în process, determinării unor priorităţi şi ordine de folosire a mijloacelor comune. De fapt, se formează o tehnologie informaţională unică, care include ca părţi componente PTPI interne ale SIE utilizate.

De la proiectanţii unor astfel de TI se cere un nivel înalt de calificare profesională şi înţelegere sistemică a proceselor informaţionale din sistem.

©Ilie Costaş

16

PTPI are un caracter dublu:

• pe de o parte eficacitatea fiecărui SIE depinde de calitatea respectivului PTPI intern;

• pe de altă parte, eficacitatea SIE concrete depinde de PTPI general, exterior faţă de SIE.

Există şi dependenţa eficacităţii TI generale a obiectului informatizat de calitatea proiectării SIE concrete: de compatibilitatea lor informaţională, adică de PTPI interne respective.

Nu poate exista un SIE eficace fără un PTPI bine organizat chiar şi în condiţiile utilizării celor mai performante mijloace tehnice şi Soft.

1.4. Clasificarea PTI [3,p.183], [4,p.10], [15,p.90]

Tehnologia informaţională poate fi implementată în cele mai diferite domenii desfăşurând o mulţime de particularităţi specifice. Diversitatea PTI [3,p.183] e reflectată în tabelul 1.1.

Indicii (criteriile) de clasificare ale PTI prezintă concomitent principalele aspecte şi direcţii de dezvoltare a PTI, care sunt desfăşurate într-o măsură sau alta în diferite compartimente ale acestui curs.

Tabelul 1.1. Clasificarea tehnologiilor informaţionale

Criteriul (semnele) de clasificare Valoarea concretă a semnelor de clasificare

Domeniul de aplicare Industrie, agricultură, construcţii, învăţământ

Tip de producţie în serie mică, - medie, fabricare în masă, în exemplare unice

SIE 1 SIE 2 SIE 3 SIE 4

SIE 5 SIE 5

Fig.1.3. Proces tehnologic de procesare a informaţiei ce implică mai multe SIE

©Ilie Costaş

17

Rolul în ramura de aplicare de bază, auxiliar

Nivelul de automatizare automatizat, mecanizat, manual, mixt

Proporţiile domeniului de aplicare

Subdiviziunea (subsistemul) întreprinderii (sistemului automatizat de dirijare), întreprindere (departament), asociaţie, ramură etc

Funcţiile realizate dirijare şi funcţiile principale, numai dirijare, numai funcţiile principale

Nivelul de centralizare mijloacele de automatizare parţial centralizate, centralizate, descentralizate

Conţinutul programată (rigidă), profesional-tehnică, tehnico-ştiinţifică, de cercetări ştiinţifice

Forma referitoare la obiect, operaţii

Tipul deinformaţiei Structurată (numerică, formalizată), nestructurată (texuală, neformalzată)

Întreb ări pentru autocontrol 1. Care sunt noţiunele de bază ale disciplinei TPAIE? Lămuriţi esenţa lor. 2. Descrieţi schema principială a procesului tehnologic de prelucrare automatizată a informaţiei economice. 3. Care sunt tipurile de PTI? Enumăraţi indicii (criteriile) de clasificare a lor.

©Ilie Costaş

18

Capitolul 2

_________________________________

UNIFICAREA ŞI STANDARDIZAREA ÎN INFORMATICĂ

_________________________________

Actualmente, sute de organizaţii, întreprinderi, instituţii de cercetări ştiinţifice şi de proiectare din Republica Moldova participă la procesul de informatizare a societăţii. În acest proces, sunt implicaţi mii de specialişti cu diferite orientări profesionale: informaticieni, ciberneticieni, matematicieni, programatori, economişti, ingineri de sisteme hardware şi software [1]. Practic, cu toţii participă la realizarea diferitelor părţi componente ale spaţiului informaţional unic al societăţii din Republica Moldova.

Această activitate multidimensională solicită o colaborare intensă pe bază de coordonare multilaterală a tuturor forţelor şi mijloacelor implicate. Pentru a realiza scopul comun al informatizării societăţii, se cere îndeplinirea unor condiţii necesare, principalele dintre acestea fiind:

- necesitatea unui nivel comun de înţelegere pentru diferiţi participanţi ai procesului de creare a sistemelor informatice economice (SIE) concrete;

- necesitatea compatibilităţii SIE de diferite niveluri ierarhice în vederea integrării lor într-un spaţiu informaţional unic al societăţii.

2.1. Necesitatea unui nivel comun de înţelegere, pentru diferiţi participan ţi ai procesului de creare a SIE concrete

Una din condiţiile de bază ale asigurării integrităţii spaţiului informaţional al societăţii constă în folosirea unor metodici unice în procesele de elaborare a tehnologiilor informaţionale şi chiar în perfectarea documentelor (proiectelor) respective. Este vorba, în primul rând, despre necesitatea unificării şi standardizării. Să evidenţiem doar câteva momente, care confirmă necesitatea unificării şi standardizării în domeniul informaticii economice.

Chiar şi sistemul informatic economic al unei întreprinderi mijlocii reprezintă un sistem complex, multidimensional, din punct de vedere atât al componentelor (subsistemelor funcţionale şi de asigurare), cât şi al etapelor ciclului de viaţă al SIE (analiza situaţiei existente şi formularea problemei, proiectarea de ansamblu a SIE, proiectarea de detaliu, evaluarea, implementarea, exploatarea aplicaţiilor, dezvoltarea sistemului).

E greu de imaginat că o astfel de diversitate de lucrări ar putea fi cuprinsă şi realizată de un singur specialist „universal” sau chiar şi de mai mulţi astfel de specialişti, capabili să preia sarcini diverse din toate aspectele enumerate anterior.

©Ilie Costaş

19

Progresul tehnico-ştiinţific în toate domeniile, complexitatea proceselor de producţie şi dirijare, în special, pe fondul sporirii esenţiale a volumului de lucrări condiţionează ramificarea funcţiilor şi, respectiv, specializarea îngustă a participanţilor la proces. În ansamblu, aceasta se referă şi la procesul de informatizare, care-i unul dintre cele mai complexe domenii de activitate umană.

Specializarea aici se foloseşte pe larg în conformitate atât cu structura funcţională şi subsistemele de asigurare, cât şi cu etapele ciclului de viaţă al sistemelor informatice economice.

Conform standardelor în vigoare, fiecare etapă a procesului de proiectare a SIE se finalizează cu elaborarea documentelor tehnice respective (cum ar fi: Raportul despre studiul prealabil, Proiectul director de informatizare, Caietul de sarcini, Textul programului, Descrierea produsului-program, Instrucţiunile utilizatorului, Manual de exploatare etc.), sau a unor părţi ale lor. Deci, în procesul creării unui sistem informatic concret, participă mai mulţi specialişti sau grupe de specialişti din instituţia dată, cu diferite orientări profesionale, principalele categorii fiind: economişti, analişti, informaticieni, programatori, ingineri de sistem, operatori etc. Ei comunică între ei direct sau prin documentele prevăzute de proiect, care sunt transmise dintr-un grup în altul în conformitate atât cu etapele de proiectare, implementare şi exploatare, cât şi cu structura colectivului de specialişti şi tehnologia interacţiunii dintre ei pe parcursul ciclului de viaţă al SIE.

Ca o astfel de colaborare să fie posibilă şi să ducă cu succes la realizarea scopului final comun, e necesar ca toată documentaţia de proiect să fie înţeleasă univoc de către toţi participanţii la proces.

Pentru aceasta e necesară respectarea unor reguli comune pentru toţi din punct de vedere, în primul rând, al perfectării documentelor tehnice. Pe lângă limbă, în sensul tradiţional al cuvântului (română, engleză, rusă etc.), e necesar ca toate noţiunile, schemele, formulele şi altele să fie prezentate în aşa fel, ca să fie identic şi univoc înţelese de toate persoanele implicate în lucrări.

2.2. Necesitatea compatibilităţii SIE de diferite niveluri ierarhice în vederea integrării lor într-un spa ţiu informa ţional comun al societăţii

Economia naţională a ţării reprezintă un sistem complex, multidimensional, în care se observă o interdependenţă şi interacţiune activă a subsistemelor între ele atât pe verticală (întreprindere, asociaţie, minister, guvern), cât şi pe orizontală (între ramuri: agricultură, industrie, ecologie, comunicaţii etc.; între întreprinderi; între subdiviziunile aceleiaşi întreprinderi ş.a.m.d.). Această interacţiune e, în primul rând, informaţională. De aceea, dirijarea eficientă a economiei naţionale, a societăţii în general, necesită un spaţiu informaţional comun al societăţii, în care toate sistemele informatice sunt compatibile şi fizic, şi formal.

Astfel, la proiectarea oricărui SIE concret, chiar şi la nivelurile inferioare ierarhice, e necesar să se ţină cont de faptul că acest SIE e o parte componentă a unui sistem superior, în care el trebuie să se integreze într-un mod cât mai simplu, fără interfeţe costisitoare.

©Ilie Costaş

20

Pentru a realiza o astfel de integrare a tuturor sistemelor informatice concrete într-un spaţiu informaţional al societăţii, evitând neînţelegerile care pot apărea într-o etapă a informatizării sau alta, de asemenea, e necesară respectarea unor reguli comune şi înţelese de toţi.

Din cele menţionate, rezultă că crearea spaţiului informaţional unic al societăţii e imposibilă fără respectarea unor reguli generale comune referitoare la conţinutul şi forma prezentării documentaţiei tehnice a SIE, înţelese şi acceptate de toţi specialiştii, adică unificarea şi standardizarea în domeniul tehnologiilor informaţionale sunt condiţii de bază ale integrării sistemelor informatice din punct de vedere atât al structurii interne a fiecărui SIE în parte, cât şi al contopirii lor într-un spaţiu informaţional al societăţii.

În aceste scopuri, în Republica Moldova, trebuie să fie elaborate şi utilizate diferite documente metodologice şi normative, menite să formeze baza normativ-metodologică a informatizării. În special, e necesară elaborarea unui set de standarde, care, împreună cu alte documente normative şi metodologice, ar permite realizarea unui nivel necesar de unificare şi standardizare a tehnologiilor informaţionale.

Interpretarea grafică a diferitelor sisteme, subsisteme, procese tehnologice etc., se foloseşte pe larg în domeniul tehnologiilor informaţionale, dându-le un caracter mai concret şi evident, ceea ce permite sporirea nivelului de înţelegere a aspectelor descrise. Unificarea şi standardizarea descrierii grafice a tehnologiilor informaţionale (adică, formarea unui limbaj unic-grafic, comod pentru specialiştii din domeniu) sunt probleme foarte actuale alături de cele menţionate anterior.

***

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

1. Să se elaboreze un referat, în care să fie argumentat rolul unificării şi standardizării în informatică. În acest sens, să se studieze literatură specială suplimentară;

2. Să se explice modul în care standardizarea contribuie la crearea spaţiului informaţional integrat al societăţii .

©Ilie Costaş

21

Capitolul 3

____________________________

PREZENTAREA GRAFICĂ A DIFERITELOR SISTEME, STRUCTURI, PROCESE TEHNOLOGICE

NOŢIUNI DE BAZĂ ŞI REGULI GENERALE

____________________________

Practic, în toate documentele de proiect în domeniul tehnologiilor informaţionale, elaborate în instituţii ştiinţifice, de proiectări sau de învăţământ, se folosesc pe larg diferite scheme, desene tehnice, grafice, diagrame etc. Pentru reglementarea cerinţelor faţă de aceste lucrări grafice, există o serie de standarde, principalele fiind: standardul internaţional ISO 8790 „Sisteme pentru prelucrarea informaţiei-Simboluri şi convenţii pentru schema de configuraţie a sistemului de calcul” , Sistemul Unic de Documentaţie de Construcţii (SUDC), care reprezintă un complex de standarde de stat, folosite în fostele republici unionale.

Standardele referitoare la executarea desenelor tehnice şi schemelor structurale şi tehnologice reglementează următoarele aspecte, caracteristice acestor lucrări [2, 5]:

- formatele (dimensiunile) foilor de hârtie, pe care se efectuează desenul tehnic;

- aranjarea desenului pe câmpul hârtiei şi identificarea lui; - tipurile de linii utilizate şi grosimea lor; - caracterele folosite pentru inscripţiile de pe desen; - regulile de indicare a dimensiunilor; - regulile generale de efectuare a unei scheme; - simbolurile grafice folosite în scheme structurale, tehnologice etc.

În afară de standarde, mai există şi anumite metode şi reguli de efectuare a lucrărilor grafice, care s-au format pe parcursul dezvoltării tehnologiilor informaţionale şi au fost recunoscute comode pentru o înţelegere mai profundă a diferitelor aspecte.

3.1. Formatele şi dimensiunile lor

Orice documentaţie tehnică, inclusiv desenele şi schemele grafice, se realizează pe foi de hârtie de format strict determinat. Unificarea formatelor oferă posibilitatea de a reglementa păstrarea desenelor şi schemelor, de a asigura condiţii pentru comodităţi în utilizarea documentaţiei tehnice şi păstrarea ei în formă mai compactă [2]. În unul din standardele existente în fosta Uniune (GOST 2.301-68), erau prevăzute cinci formate de bază, care au rămas valabile până în prezent (tabelul 3.1).

©Ilie Costaş

22

Tabelul 3.1

Dimensiunile formatelor de bază

Identificarea formatelor în standardul

GOST 2.301-68 Dimensiunile laturilor, mm

44 1189 X 841 24 594 X 841 22 594 X 420 12 297 X 420 11 297 X 210

Cel mai mare format (notat prin codul 44) cu dimensiunile laturilor 1189 X 841 are o suprafaţă de 1m². Formatele mai mici se constituie prin împărţirea consecventă a formatului mai mare precedent în două părţi egale, astfel încât linia de divizare să treacă paralel cu latura mai mică a foii [2]. În figura 3.1, este demonstrată împărţirea consecventă a formatului 44. Ca rezultat, sunt obţinute celelalte formate de bază: 24, 22,12 şi 11.

11(297X210)

44(1189 X 841)

24(594 X 841)

22(594 X 420)

12(297X420)

11(297X210)

11(297X210)

1189

841

Figura 3.1. Schema crearii formatelor de baza

Sunt admise, de asemenea, şi formate suplimentare, obţinute prin extinderea formatului minimal 11 până la o dimensiune multiplă faţă de dimensiunile formatului de bază 11. Exemple de constituire a formatelor suplimentare sunt prezentate în figura 3.2. Dimensiunile acestor formate sunt indicate în tabelul 3.2.

Fiecare standard se identifică condiţional cu ajutorul a două cifre [2], prima indicând divizibilitatea unei laturi a formatului dat faţă de latura mai mare a standardului 11 (mărimea 297), iar a doua – divizibilitatea altei laturi faţă de latura mai mică a formatului 11 (210).

22

©Ilie Costaş

23

Produsul celor două cifre, care reprezintă formatul, determină numărul formatelor 11, care se conţin în formatul dat. De exemplu, formatul 32 (figura 3.2) conţine 6 (3 X 2) formate 11 (figura 2.2, a).

Tabelul 3.2

Dimensiunile formatelor suplimentare

Pornind de la metoda dată de identificare şi cunoscând identificatorul concret al formatului dat, e uşor de determinat dimensiunile foii respective. De fapt, din această metodă rezultă altă cale de creare a formatelor atât de bază, cât şi suplimentare, care e opusă metodei de creare a formatelor din formatul mare. Dacă prima metodă era bazată pe formarea formatelor mici din formatul mare prin subdivizarea consecventă a formatului mare în două parţi, a doua metodă, dimpotrivă, permite formarea formatelor mari pe baza celui mai mic format de bază 11.

3.2. Liniile desenului tehnic

Pentru efectuarea unui desen tehnic, pot fi folosite mai multe tipuri de linii, forma şi grosimea cărora sunt reglementate de standarde [2]. În tabelul 3.3, sunt prezentate şi descrise doar liniile folosite la efectuarea desenelor tehnice în domeniul tehnologiilor informaţionale studiate în cadrul cursului dat.

Dimensiunile laturilor, mm

34 32 23 14 13

892 X 841 892 X 420 594 X 631 297 X 841 297 X 631

Figura 3.2. Schema crearii formatelorsuplimentare :

a) formatul 32

b) formatul 13

32(892 X 420)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

11(297X210)

13(297 X 631)

a

b

©Ilie Costaş

24

Pentru realizarea desenelor tehnice în domeniul tehnologiilor informaţionale (schemelor structurale, schemelor de algoritmi şi programe, schemelor procesului tehnologic de prelucrare a informaţiei etc.), atât simbolurile grafice, cât şi liniile de legătură (de flux etc.) sunt executate cu linii de contur vizibil, adică linie continuă de bază.

Grosimea liniei continue de bază poate fi aleasă în limitele de la 0,6 mm până la 1,5 mm. Alegerea grosimii liniei pentru desenul dat depinde de dimensiunile lui, de complexitatea şi destinaţia desenului.

Indiferent de mărimea schemei, pentru toate liniile de acelaşi tip trebuie să fie

păstrată aceeaşi grosime. Se fixează grosimea liniei continue de bază, iar grosimea celorlalte se calculează în conformitate cu recomandările din tabelul 3.3.

3.3. Chenarul şi ştampila de identificare

Înainte de a începe efectuarea unei scheme sau desen tehnic, e necesară pregătirea foii de hârtie, pe care trebuie să fie executate chenarul şi ştampila de identificare a lucrării grafice [2]. Liniile chenarului sunt situate paralel cu laturile formatului de hârtie la distanţa de 20 mm de la marginea stângă a foii şi 5 mm de la celelalte trei margini.

S3

S2

S3

Tabelul 3.3Liniile desenului tehnic

Linii axiale si de centru

Hasurata punctata

Linii de conturinvizibil

Întrerupta(intermitenta)

Linii de rupturaContinuaondulata

Linii de constructii, linii dimensionale si de hasurare

Continua subtire

Liniile de contur vizibil

S=0.6 - 1.5 mm

Continua debaza

DestinatiaGrosimealiniei

DenumireaForma liniei

S3

©Ilie Costaş

25

Figura 3.3. Chenarul formatului şi aranjarea ştampilei de identificare

În colţul din dreapta al laturii de jos a chenarului se plasează ştampila de identificare.În funcţie de amplasarea schemei sau a desenului, ştampila de identificare poate fi aranjată atât de-a lungul laturii lungi a chenarului [2], cât şi a celei scurte (figura 3.3, b). Excepţie face doar formatul 11, în care ştampila de identificare poate fi situată doar de-a lungul laturii scurte (figura 3.3, a).

Structura şi componenţa rubricilor ştampilei de identificare, aranjarea şi dimensiunile lor sunt reflectate în figura 3.4. În rubricile ştampilei de identificare, trebuie să fie indicate: 1) denumirea proiectului; 2) catedra; 2a) numărul temei; 3) denumirea desenului; 4), 5), 6) nu se îndeplinesc pentru lucrările din cursul dat; 7) numărul de ordine al foii; 8) numărul total de foi; 9) instituţia de învăţământ, facultatea, grupa, în care învaţă studentul; 10) caracterul lucrării îndeplinite (de Figura

3.4. Ştampila de identificare a lucrărilor grafice exemplu, „desenat”, „controlat”, „consultat”, etc.); 11) numele, prenumele persoanelor care au semnat lucrarea; 12) semnăturile; 13) data semnării schemei (documentului).

Pentru identificarea unor aspecte din ciclul de viaţă al proiectului pot fi prevăzute şi rubrici suplimentare, cum ar fi datele despre transmiterea proiectului la arhivă şi păstrarea lui. Aceste rubrici pot fi situate în afara chenarului.

(2) (2a)

(1)

(3) (9)

1 5

(10) (11) (12) (13)

515

15

(4)5 5 5

(5) (6)17 18

20

5

7 10 23 15 10 70 50185

11x

5=

55

Fig.3.4. Structura si componenta rubricilor stampilei de identificare

5

20 200

5

Stampila de identificare

a b

2 variantede stampila

Stampila de identificare

©Ilie Costaş

26

3.4. Efectuarea lucrărilor grafice la calculator în mediul PowerPoint

În prezent, există o mare varietate de produse-program specializate în elaborarea lucrărilor grafice. Fără a face o analiză detaliată a mijloacelor în cauză, în prezentul manual, vom alege pachetul integrat de birotică Microsoft Office 2003. Acest pachet este cel mai răspândit şi accesibil tuturor utilizatorilor, fiind recunoscut nr.1 în lume [4]. Pe lângă alte programe, orientate la susţinerea informaţională a activităţilor utilizatorilor, pachetul posedă şi mijloace comode de efectuare a desenelor tehnice şi, în general, a prezentărilor grafice, necesare în documentaţia tehnică şi-n lucrările ştiinţifice.

Mijloacele grafice sunt accesibile într-o formă sau alta din majoritatea aplicaţiilor Microsoft Office (Word, Visio, PowerPoint, Excel etc.), dar, în lucrarea de faţă, pentru examinarea diferitelor metode şi exemple de efectuare a lucrărilor grafice va fi folosită aplicaţia Microsoft PowerPoint 2003.

Aplicaţia Microsoft PowerPoint este orientată la pregătirea prezentărilor electronice (folosite ca suport informatic în discursuri, rapoarte, comunicări publice asistate de calculator şi proiector electronic) şi alte forme de utilizare [4, p.347].

La alegerea aplicaţiei Microsoft PowerPoint, au fost luate în consideraţie o serie de argumente importante pentru utilizatorii din domeniul informaticii:

• posedă, practic, toate instrumentele necesare efectuării lucrărilor grafice în domeniul tehnologiilor informaţionale. Include chiar şi simboluri grafice recunoscute de standardele internaţionale în TI;

• este relativ simplă pentru utilizatorul cu pregătire medie în informatică. Alte sisteme din acest domeniu sunt ori prea complicate, cu funcţii suplimentare, care nu sunt necesare pentru informatică, ori chiar dacă sunt mai simple şi cu un nivel mai mare de automatizare a executării lucrărilor grafice decât PowerPoint, acestea sunt mai închise, limitând utilizatorii în posibilităţile de a executa lucrări originale, neprevăzute de sistem.

• raportul dintre posibilităţile funcţionale şi nivelul de complexitate, caracteristic acestei aplicaţii, este foarte convenabil pentru utilizatorii din domeniul informaticii;

• poate fi utilizată nu numai la elaborarea documentelor de proiect în tehnologii informaţionale şi pregătirea diferitelor documente tehnico-ştiinţifice, dar şi pentru pregătirea şi realizarea prezentărilor demonstrate atât la calculator, cât şi cu ajutorul proiectorului electronic.

3.4.1. Elemente de construcţii geometrice în executarea figurilor grafice în mediul PowerPoint. Etapa pregătitoare

În cadrul acestui curs, ne vom limita doar la examinarea unor aspecte ce ţin de utilizarea aplicaţiei PowerPoint în efectuarea lucrărilor grafice, folosite în domeniul tehnologiilor informaţionale. Deşi, în lucrare, vor fi studiate metodele şi mijloacele de

©Ilie Costaş

27

prezentare grafică a TI pentru variantele principale, oferite de PowerPoint (în prezentări publice, referate, secvenţe de diapozitive, derulate pe suport electronic, folii transparente), accentul de bază se pune, totuşi, pe utilizarea acestor metode şi mijloace, în primul rând, în domeniul elaborării proiectelor de documentaţie realizate în mod tradiţional pe hârtie. În acest context, vom folosi unele noţiuni tradiţionale şi exemple de efectuare a lucrărilor grafice, caracteristice domeniului respectiv.

Pentru elaborarea unei lucrări grafice în mediul PowerPoint (ca şi în alte componente ale Microsoft Office 2000), este necesară, mai întâi, pregătirea suprafeţei de lucru. Prin suprafaţa de lucru vom înţelege aria necesară amplasării obiectului grafic.

La lansarea sa, PowerPoint propune următoarea fereastră de dialog (figura 3.5.), în care pot fi alese opţiunile de bază: bara cu meniurile, barele cu instrumente, însăşi zona de lucru (slide) etc. În general, aceste opţiuni asigură posibilităţi de creare a unei largi varietăţi de structuri şi forme de prezentări de diferite orientări, care conţin atât obiecte textuale, cât şi grafice. Deşi în sistem sunt propuse şabloane, standarde şi instrumente comune pentru toţi utilizatorii, rezultatele obţinute pot fi foarte diferite în funcţie de experienţa utilizatorului.

Cea mai simplă variantă de executare a unei lucrări grafice este cea realizată pe foi (pagini, diapozitive) aparte. Chiar şi în cazurile în care obiectul grafic este preconizat ca parte integrantă a unei prezentări mixte (cu părţi textuale şi grafice), e bine de efectuat elaborarea obiectului grafic, în prealabil, pe o pagină aparte, iar după terminare şi verificare, să fie inclus în prezentarea generală ca pagină aparte sau în componenţa unei pagini textuale, în funcţie de dimensiunile obiectului grafic.

©Ilie Costaş

28

Figura 3.5. Slide-ul de lansare a PowerPoint cu meniurile de baza si suprafata de lucru

Bara cu instrumente

optionale

Bara cu instrumente

Bara cu meniuri

Pagina (suprafata)

de lucru

Bara flotanta

Deci, dacă nu se preconizează pregătirea unei prezentări mai sofisticate (cu fundal

special, diferite efecte şi animaţii, oferite de opţiunile Format/Slide Design), atunci, după lansarea PowerPoint, se selectează opţiunea Blank presentation din Format/ Slide Design/ New Presentation.

În funcţie de scopul final (forma prezentării şi dimensiunile obiectului), în primul rând, se alege formatul şi dimensiunea paginii de lucru. De exemplu, pentru crearea unor scheme mai mari pentru documentaţia tehnică, proiecte e comod formatul A4 (11). Pentru aceasta se execută click pe opţiunea Page Setup a meniului File din bara de meniuri, iar în caseta de dialog respectivă, care apare, în ferestruica Slides sized for: se selectează opţiunea de format A4 Paper (210X297mm). Această pagină (format), la rândul ei, poate fi orientată atât vertical (opţiunea Portrait ), cât şi orizontal (opţiunea Landscape).

Meniul Insert (figura 3.6) propune o serie de opţiuni de bază, necesare pentru crearea unei prezentări grafice în dependenţă de necesităţile concrete ale utilizatorului:

Picture – permite înserarea figurilor grafice de cele mai diferite niveluri de complexitate, în care pot intra astfel de părţi componente, ca imagini fotografice, scheme structurale şi tehnologice, care pot fi dezvoltate şi modificate, în mod flexibil, cu ajutorul unui set de instrumente grafice variate;

©Ilie Costaş

29

Diagram – activează mijloace specializate pentru crearea diferitelor diagrame; Chart – include mijloace specializate pentru interpretarea grafică a diferitelor

date numerice prezentate sub formă de tabel, în special, pentru cazurile în care e necesară evidenţierea interdependenţei existente între diverse dimensiuni;

Table – propune mijloace pentru formarea tabelelor cu date atât numerice, cât şi textuale. Mai sunt şi alte opţiuni.

Vom examina unele metode de realizare a unei serii de elemente de bază de construcţii geometrice, utilizate în lucrări grafice de diferite niveluri de complexitate, caracteristice domeniului tehnologiilor informatice.

Cele mai universale şi comode mijloace instrumentale pentru realizarea acestor lucrări grafice sunt oferite de opţiunea Insert/ Picture/ AutoShapes. Pentru comoditate instrumentele necesare pot fi afişate pe ecran prin selectarea opţiunii View/ Toolbars/ Drawing (vezi bara de jos în figura 3.5).

Următoarea etapă constă în pregătirea ariei paginii de lucru pentru efectuarea desenului tehnic. În funcţie de dimensiunile şi complexitatea obiectului grafic, se pregăteşte chenarul ce delimitează suprafaţa pe care va fi amplasat obiectul (ea nu trebuie să depăşească suprafaţa utilă, preconizată pentru textul documentului, în care va fi inserat desenul tehnic), după care această suprafaţă poate fi structurată în scopul facilitării executării lucrării grafice. De exemplu, pentru construirea unor simboluri grafice standarde (corespunzătoare cerinţelor descrise în compartimentele 4.2, 5.2 şi 6.3.1), se recomandă pregătirea unei reţele de celule dreptunghiulare cu dimensiunile

Figura 3.6. Fereastra de dialog “Insert/Picture”

©Ilie Costaş

30

condiţionate de standard şi de proiectul elaborat (vezi paragrafele 3.2 şi 7.1). Aceste celule vor fi utilizate pentru amplasarea elementelor grafice, ceea ce va facilita determinarea atât a dimensiunilor, cât şi a configuraţiei lor.

Practic, în toate sistemele cunoscute, care posedă mijloace pentru efectuarea lucrărilor grafice, există două posibilităţi principale:

1) crearea obiectelor grafice pe baza utilizării unor şabloane de figuri definite anterior, ori frecvent folosite în practica elaborării diferitelor prezentări;

2) crearea obiectelor grafice originale, neasigurate cu şabloanele necesare. Aceste posibilităţi sunt descrise în compartimentele următoare, folosind ca

exemplu de bază sistemul PowerPoint şi doar în cazuri speciale făcând referinţe la alte sisteme, care oferă posibilităţi analoage.

3.4.2. Executarea lucrărilor grafice în baza utilizării şabloanelor existente în mediul PowerPoint

Pentru efectuarea lucrărilor grafice în mediul PowerPoint este prevăzută o serie de şabloane (forme, figuri) standarde, folosite frecvent în cele mai variate tipuri de prezentări. Aceste figuri ori corespund întocmai elementelor standarde, necesare construirii obiectelor grafice pentru prezentări concrete (inclusiv în domeniul tehnologiilor informaţionale), ori pot fi uşor modificate în conformitate cu cerinţele specifice acestui domeniu.

Pentru a desena o figură standard, din bara cu instrumente se apelează la opţiunea AutoShapes, din care alegem Basic Shapes sau Flowchart. Din caseta respectivă cu şabloane de simboluri grafice (figura 3.7 sau figura 3.8) se selectează şablonul respectiv, executând click şi activându-l. După aceea, simbolul grafic se amplasează în celula respectivă a reţelei de celule dreptunghiulare cu dimensiunile condiţionate de standard (descrise în compartimentul precedent). Pentru aceasta, cursorul se poziţionează în colţul din stânga-sus al celulei (figura 3.9,a), fixând poziţia cu un click şi ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului se trage pe diagonală (figura 3.9, b - poziţie intermediară) până la colţul dreapta jos (figura 3.9, c). Astfel, dintr-o singură mişcare obţinem simbolul grafic necesar şi de dimensiunea dată.

©Ilie Costaş

31

Acest procedeu este comod atunci când, în schemele grafice, este necesară folosirea mai multor figuri standard de aceeaşi dimensiune şi cu o aranjare anumită pe orizontală şi pe verticală.

Pentru cazuri aparte, e mai comod să se deseneze figura respectivă în mod arbitrar, trăgând cu cursorul pe diagonala unui dreptunghi imaginar. După aceea, executând click cu butonul drept al mouse-ului pe figura în cauză, apare o casetă de dialog, în care se selectează opţiunea Format

Object/ Size, iar în celulele respective ale ferestrei care apare (Width - lăţimea şi Height- înălţimea) sunt indicate dimensiunile necesare.

Figura 3.8. Caseta cu figurigeometrice standard Flowchart

Optiunile Sabloanele grafice

Figura 3.7. Caseta cu figuri standarde de bazaAutoShapes

©Ilie Costaş

32

Figura 3.9. Etapele de construire a unui obiect existent în meniul AutoShapes

a cb

Dacă, dintr-un motiv sau altul, simbolul nu s-a amplasat la locul cuvenit, sau dimensiunile au fost modificate, atunci pot fi corectate atât amplasarea, cât şi dimensiunile simbolului. În acest scop, se execută click pe obiect, după ce în jurul obiectului apare un chenar cu nişte căsuţe negre, numite mânere pentru selectare.

Mutarea obiectului se efectuează după cum urmează. Cursorul se poziţionează pe conturul sau suprafaţa obiectului (nu pe mânerul de selecţie), ceea ce e confirmat prin transformarea cursorului în cruciuliţă şi, după ce se execută click, obiectul se trage în poziţia dorită, în timp ce tasta Alt se ţine apăsată (pentru sporirea exactităţii).

Altă variantă mai comodă de amplasare exactă a obiectului se face în modul următor: obiectul selectat se deplasează în direcţia necesară cu ajutorul tastelor Sus, Jos, Stânga, Dreapta (↑,↓,←,→), în timp ce tasta Ctrl e apăsată în scopul asigurării unui nivel înalt de exactitate.

Pentru modificarea dimensiunilor obiectului, se poziţionează cursorul pe unul din mânere (de regulă, dintre cele care determină dimensiunea corectată: pe verticală, orizontală sau diagonală) şi executând click (ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului), se trage de acesta în direcţia respectivă până se obţine dimensiunea necesară.

Pentru a şterge obiectul, e suficientă poziţionarea cursorului pe conturul lui, executarea click-ului şi acţionarea tastei Delete.

În acest caz, crearea schemelor mai complicate se reduce la utilizarea mai multor simboluri grafice sau a altor elemente existente în casetele de şabloane grafice ale aplicaţiei PowerPoint.

3.4.3. Executarea lucrărilor grafice originale (care nu sunt asigurate cu şabloane)

Pentru crearea obiectelor noi, care nu-şi au şabloanele respective în AutoShapes/ Flowchart, se deschide opţiunea Autoshapes/ Lines (figura 3.10) şi AutoShapes/ Basic Shapes (figura 3.7.), din bara cu instrumente, unde sunt oferite diferite elemente de bază ale desenului tehnic (linii, săgeţi şi figuri grafice), care pot fi puse la baza unor construcţii noi.

Vom examina diferite elemente de construcţii geometrice în procesul creării unor simboluri grafice concrete, folosite în domeniul tehnologiilor informaţionale.

©Ilie Costaş

33

Sunt descrise diferite variante de executare a aceleiaşi lucrări cu scopul de a demonstra unele posibilităţi suplimentare ale instrumentelor folosite. În conformitate cu tipurile de linii utilizate la crearea noilor figuri geometrice, pot fi evidenţiate două niveluri de complexitate a lucrărilor grafice efectuate la calculator:

• obiecte în care se folosesc doar segmente de linii drepte;

• obiecte în care se folosesc atât segmente de linii drepte, cât şi arce de cerc şi alte linii curbe.

În continuare, vor fi examinate câteva exemple concrete de elaborare a simbolurilor grafice, utilizate în domeniul tehnologiilor informaţionale, care, într-o anumită măsură, pot servi ca o orientare generală despre procedeele de bază folosite în procesul realizării obiectelor din cele două niveluri de complexitate, menţionate anterior.

Obiecte geometrice, bazate pe utilizarea segmentelor de linii drepte

În cadrul acestui grup de obiecte, de asemenea, pot fi evidenţiate mai multe variante de tehnologii de elaborare din mai multe considerente, principalele dintre acestea sunt procedeele de creare a obiectului grafic: pe baza construirii fiecărui segment aparte sau pe baza utilizării liniei frânte Freeform din AutoShapes/Lines.

De exemplu, pentru simbolul grafic „Document primar” vor fi examinate ambele tehnologii de elaborare.

Exerciţiul 1. Crearea figurii „Document primar” (manual)

Varianta 1. Tehnologia bazată pe construirea fiecărui segment de dreaptă aparte

În prima etapă, se pregăteşte o celulă dreptunghiulară aparte (figura 3.11, a) cu dimensiunile date (A × B, unde latura mare B = 1.5 A). De-a lungul laturii B se trage o linie axială prin mijlocul laturii mici A. Din punctele de intersecţie ale acestei axe cu laturile mici ale dreptunghiului (e0 şi f0) se depune câte un segment de mărimea 0.25 A (pregătit şi dimensionat aparte) spre centrul figurii. Punctele unde se termină aceste segmente (e şi f) se unesc respectiv cu vârfurile dreptunghiului (a, c, b şi d) cu ajutorul unor segmente drepte. Figura obţinută abfdcea (figura 3.11, b) corespunde standardului prezentării simbolului grafic Document primar.

Figura 3.10. Caseta de dialog “AutoShapes/ Lines

©Ilie Costaş

34

Pentru a fi folosit în prezentarea preconizată, în primul rând, este necesară „curăţirea” acestui obiect de liniile suplimentare de construcţii. În acest sens, se execută câte un click pe fiecare linie de construcţie şi se apasă tasta Delete.

După curăţirea desenului toate segmentele componente al acestei figuri trebuie să fie integrate ca un tot întreg. Această operaţie poate fi realizată utilizând funcţia Draw/Group. Pentru aceasta se activează butonul Select Object şi după poziţionarea cursorului în colţul stânga-sus al dreptunghiului imaginar, care ar cuprinde obiectul grafic (fixând poziţia cu un click pe butonul stâng al mouse-ului şi ţinându-l apăsat), se trage pe diagonală până la colţul dreapta-jos al acestui dreptunghi. După o astfel de selectare a tuturor componentelor figurii desenate, aceste componente se grupează prin executarea unui click pe Draw/Group .

Pentru a obţine un rezultat de bună calitate, în primul rând, în sens de exactitate, se recomandă a lucra la scara de cel puţin, 400%.

Varianta 2. Tehnologia bazată pe utilizarea liniei frânte Freeform din AutoShapes/Lines

Mai întâi, se efectuează aceleaşi operaţii, caracteristice pentru varianta 1, până la obţinerea punctelor abfdcea (figura 3.11, a).

După aceea se selectează opţiunea Freeform din instrumentele AutoShapes/Lines. Poziţionând cursorul pe unul din vârfurile figurii (de exemplu: a), se execută click, în timp ce tasta Alt este apăsată pentru a spori precizia desenului. După fixarea în acest mod a unui capăt al liniei, se execută consecutiv câte un click scurt pe fiecare din vârfurile figurii grafice (abfdcea), „prinzând” („agăţând”) linia de fiecare din aceste puncte până în poziţia de unde a început. Adică se formează un contur închis.

Rezultatul obţinut reprezintă figura necesară în formă integrată, practic, cu aceleaşi proprietăţi ca şi şabloanele din AutoShapes/Flowchart.

Figura 3.11. Elaborarea simbolului grafic „Document primar”

a b

d c d c

b a 0.25A

f0e0

e0 e f f0e0

e0 e f

a) b)

©Ilie Costaş

35

Varianta a doua, în majoritatea cazurilor, este mai eficientă din multe puncte de vedere. În primul rând, ea este foarte operativă în cazurile în care sunt cunoscute sau sunt uşor de determinat toate punctele care reprezintă extremele segmentelor de drepte, ce intră în componenţa figurii necesare.

Totodată, ea facilitează utilizarea obiectelor construite în componenţa unei figuri (scheme) mai complicate, când pot fi folosite mai multe grupări şi regrupări.

În calitate de punct slab poate fi menţionată imposibilitatea sau dificultatea utilizării acestei variante pentru elaborarea figurilor care conţin linii curbe.

Exerciţiul 2. Elaborarea simbolului grafic „Documente primare”

Ca şi în exerciţiul 1, din mai multe tehnologii posibile de creare a simbolului grafic Documente primare (temelia căruia este simbolul descris mai sus „Document primar”) , vom examina două variante, care sunt reprezentative: una bazată pe construirea fiecărui segment de dreaptă aparte şi alta bazată pe utilizarea liniei frânte Freeform din AutoShapes/Lines.

Varianta 1. Tehnologia bazată pe construirea fiecărui segment de dreaptă aparte

După crearea simbolului (figura 3.11,b) în conformitate cu tehnologia descrisă în varianta 1, exerciţiul 1 până la grupare, se efectuează următoarele acţiuni (figura 3.12):

1) Din punctul a se trage un segment de linie dreaptă orientativă aa0 sub un unghi de 30º faţă de latura ab. Pentru aceasta se selectează opţiunea Line din AutoShapes/Lines. Cu cursorul se trage o linie orizontală (paralelă cu latura ab a figurii). Executând click cu butonul drept al mouse-ului pe acest segment de dreaptă, apare caseta de dialog, în care se selectează opţiunea Format AutoShapes/ Size. În ferestruica Rotation se indică mărimea unghiului, adică 330º (în PowerPoint, dacă dorim să facem un unghi de Xº, este necesar să culegem în ferestruica Rotation unghiul 360-Xº). Executând un click cu butonul stâng al mouse-ului pe segmentul obţinut, ultimul este tras cu cursorul astfel, încât să treacă prin punctul a.

2) Se formează un segment de dreaptă vertical cu dimensiunea 0.2A pentru determinarea distanţei dintre liniile paralele (umbrele) ale simbolului grafic. După trasarea unui segment vertical, ultimul se dimensionează în modul următor.

Se execută click pe segment cu butonul drept al mouse-ului, iar în fereastra de dialog apărută se selectează consecutiv Format AutoShapes/ Size. În ferestruica Height, se indică

Figura 3.12. Elaborarea simboluluigrafic Documente primare

c1

c2

d1

e1

e2

d2

b1

b2

f2

f1

a2a1

0.2A

a b

d c

e0ef

a0

c1

©Ilie Costaş

36

lungimea segmentului (0.2A), iar în Width – 0.

Segmentul obţinut este tras cu cursorul astfel, încât capătul lui de jos să ajungă la latura ab, iar cel de sus să fie o orientare pentru latura paralelă.

3) Pentru a copia latura ab, se execută click cu butonul stâng al mouse-ului pe această latură, după care apăsăm pe tasta Ctrl+C , urmând cu Ctrl+V. Segmentul nou-obţinut (copia laturii ab) îl mişcăm spre locul pe care trebuie să-l ocupe, cu cursorul mouse-ului sau cu tastele respective (stânga, dreapta, sus, jos), până în poziţia nouă la distanţa de 0.2a astfel încât capătul din stânga al segmentului copiat să atingă linia de orientare aa0 în punctul a1. Pentru exactitatea construcţiei, se mai apasă tasta Alt, dacă segmentul este mişcat cu cursorul, sau Ctrl, dacă este mişcat cu tastele respective. Astfel obţinem segmentul a1b1. Această operaţie de copiere se mai repetă o dată pentru obţinerea laturii a2b2.

4) Din punctele b1 şi b2 se trasează segmente paralele şi egale cu segmentul bf. Practic, se copiază segmentul bf. Poziţionând cursorul pe bf şi executând click cu butonul stâng al mouse-ului, apăsăm pe tasta Ctrl+C , urmând cu Ctrl+V. Copia obţinută a segmentului se trage către poziţia nouă. Ca să coincidă exact capătul b al segmentului copiat bf cu capătul b1 al laturii a1b1, în procesul efectuării acestei operaţii se procedează ca în etapa precedentă. Rezultatul construcţiei este latura b1f1. Aceste operaţii se repetă încă o dată pentru a obţine segmentul b2 f2.

5) Pentru obţinerea segmentelor f1d1 şi f2d2 se efectuează copierea segmentului fd, repetând operaţiile din punctul precedent.

6) Construirea segmentelor c1d1 şi c2d2 se reduce la copierea laturii cd şi mişcarea acestei copii astfel încât capătul d al segmentului copiat cd să coincidă exact cu capătul d1 al laturii f1d1 şi, respectiv, d2 al laturii f2d2. După copiere, capătul c1 se trage în dreapta până la intersecţia cu latura fd şi c2 - până la intersecţia cu latura f1d1, păstrând unghiul existent al laturilor.

În mod analogic, se construiesc segmentele a1e1 şi a2e2, adică prin copierea laturii ae şi tragerea capătului e1 până la intersecţia cu latura ab, iar e2 – până la intersecţia cu latura a1b1 .

Sensul de bază al acestui exerciţiu constă în studierea unor procedee de creare a figurilor geometrice cu părţi componente, care se repetă din punct de vedere atât al dimensiunilor, cât şi al orientării.

7) Finisarea desenului tehnic se efectuează ca şi în exerciţiul 1, varianta 1, grupând toate liniile într-un obiect integral.

Varianta 2. Tehnologia creării simbolului „Documente primare”, bazată pe utilizarea liniei frânte Freeform

În calitate de figură de bază pentru construcţie se ia simbolul grafic Document primar , creat în conformitate cu tehnologia folosită în exerciţiul 1, varianta 2, adică prin intermediul utilizării unei linii frânte Freeform din instrumentele AutoShapes/Lines.

©Ilie Costaş

37

Celelalte 2 „umbre” ale acestui simbol pot fi obţinute foarte uşor prin copierea figurii întregi. Executând click pe figura Document primar cu butonul stâng al mouse-ului şi ţinând apăsată tasta Ctrl , figura copiată se trage către poziţiile ei noi la distanţa dată (0.2A) dintre laturile ab, a1b1 şi a2b2, şi sub un unghi de 30º,sau 45º.

Se recomandă să se înceapă copierea de la figura din spate (de la umbra cea mai îndepărtată) a simbolului. În caz contrar, va trebui schimbată ordinea umbrelor, folosind opţiunile Bring to Front (punerea pe primul plan) sau Send to Back (trimiterea pe planul 2) din meniul Draw/Order .

Este evident că varianta 2 a tehnologiei de creare a simbolului dat şi a multor altor simboluri grafice e mult mai rapidă decât prima în anumite cazuri. Prima variantă, însă, e mai universală şi poate fi folosită în special la crearea figurilor grafice complicate, când se folosesc nu numai segmente de linii drepte, dar şi arce de cerc şi alte linii curbe.

3.4.4. Crearea obiectelor geometrice, bazate pe utilizarea segmentelor de linii drepte şi a arcelor de cerc

În procesul efectuării la calculator a lucrărilor grafice de diferite niveluri de complexitate, deseori, apare necesitatea efectuării diferitelor conjugări a două linii atât directe (nemijlocite), cât şi cu ajutorul unor arce suplimentare. În general, majoritatea lucrărilor grafice în domeniul tehnologiilor informaţionale se reduc la utilizarea procedeelor descrise mai sus.

Vom examina procesul elaborării unui simbol grafic, în care se folosesc atât segmente de linii drepte, cât şi arce de cerc, care se conjugă între ele. În calitate de obiect concret, a fost ales simbolul grafic „Document” (figura 2.17 Anexa 1, efectuată în mod manual).

Deşi acest element există în colecţia de obiecte standarde în Microsoft Office, noi îl vom folosi ca exemplu de construcţie pentru elementele originale (care nu există în colecţie), facilitând înţelegerea tehnologiei de elaborare a obiectelor atunci când e clară figura finală. Etapele de bază ale elaborării acestui simbol grafic la calculator sunt următoarele:

1) Etapa pregătitoare. Ca şi în majoritatea cazurilor elaborării simbolurilor grafice standarde, folosite în domeniul tehnologiilor informaţionale, vom construi mai întâi un dreptunghi de orientare (figura 3.13, a) cu dimensiunile date A*×B* , unde B* = 1.5A* . Să luăm ca exemplu concret A* = 40 mm. Atunci B* = 60 mm.

În conformitate cu descrierea procesului de elaborare a acestui element în cap.2, paragraful 2.7.3, vom împărţi acest dreptunghi în trei părţi egale. Pentru aceasta creăm un segment orizontal cu lungimea egală cu latura mică (A* ) a dreptunghiului de orientare abcd. Depunem acest segment pe latura mare dc a dreptunghiului, începând din punctul d. Celălalt capăt al segmentului, pe care îl notăm prin c1, împarte latura dc (care-i egală cu 1,5 A*) în 2 segmente: dc1 cu lungimea egală cu A* şi c1c cu lungimea egală cu 0.5A* (adică 20 mm, conform dimensiunilor date ale dreptunghiului abcd).

©Ilie Costaş

38

Depunând acelaşi segment pe latura mare a dreptunghiului, începând din punctul c, obţinem punctul d1 la cealaltă extremitate a segmentului. Segmentul dd1 are lungimea 0.5A* din aceleaşi considerente ca şi în cazul precedent segmentul c1c. Este evident că şi lungimea segmentului d1c1 este egală cu 0.5A* , ceea ce rezultă din condiţia că lungimea laturii dc este 1.5A* .

Prin punctele d1 şi c1, tragem câte o linie dreaptă, perpendiculară pe baza dc a dreptunghiului. Aceste linii împart dreptunghiul în 3 părţi egale.

2) Pregătirea unui arc de cerc cu raza R = A* şi amplasarea lui

În colecţia de forme predefinite de obiecte AutoShapes/Basic Shapes, se selectează opţiunea Arc . Ţinând tasta Shift apăsată, tragem un arc de cerc pe un loc liber al paginii de lucru. Rezultatul este un arc egal cu o pătrime de circumferinţă, încadrat într-un pătrat efgh, care trebuie pregătit pentru amplasarea la locul lui în figura 3.13. a, fiind mai întâi transformat ca cel din figura 3.13. b.

Sunt necesare următoarele transformări ale arcului:

• Redimensionarea arcului până la mărimea necesară. Pentru aceasta se efectuează click pe butonul drept al mouse-ului, în timp ce indicatorul mouse-ului este poziţionat pe arc. Din fereastra apărută pe ecran se selectează opţiunea Format AutoShape/Size. Indicăm dimensiunile necesare în ferestrele respective afişate: Height (înălţime) şi Width (lăţime), care, în pătratul în care se înscrie arcul de conjugare, sunt egale cu raza arcului de conjugare R.

• Rotirea arcului astfel încât axa, care trece prin punctele f şi h ale cadranului, care cuprinde arcul, să fie perpendiculară pe baza orizontală (figura 3.13. b). Adică, practic, se cere o rotire a arcului cu 45º faţă de poziţia iniţială. Pentru aceasta, în acelaşi tabel de dialog Format AutoShape/Size/Rotation, se indică unghiul de înclinaţie al arcului (al cadranului care-l include) faţă de bază.

De fapt, în cazul de faţă, ar fi mai simplă rotirea manuală a arcului. Acţionând butonul Free Rotate din meniul Draw/Rotate or Flip şi poziţionând indicatorul

Figura 3.13. Elaborarea simbolului graficDocument,în mediul PowerPoint

d¹

O¹

O²

a b

cdA

c¹

e

f

g

h

e

h

f

g

a) b) c)

©Ilie Costaş

39

mouse-ului pe unul din cerculeţele de culoare verde (care marchează arcul), îl folosim ca punct de rotire. Întoarcem arcul în direcţia respectivă până la poziţia necesară pentru amplasarea lui în dreptunghi. Pentru aceasta trebuie de asigurat ca dreapta, care trece prin punctele f (acesta este, totodată, şi centrul arcului) şi h, să fie verticală.

Apăsând Enter (Ok), obţinem un arc de dimensiunile cerute şi înclinat sub un unghi necesar, corespunzător unghiului de înclinaţie.

• Arcul obţinut se trage cu indicatorul cursorului (sau cu ajutorul tastelor respective: ←, ↑, →, ↓ ), la locul lui în dreptunghiul abcd astfel încât arcul să fie tangent la baza dreptunghiului (dc) în punctul d1. În acelaşi timp, trebuie de urmărit ca vârfurile f şi h ale cadranului, care include arcul, să fie pe linia care trece prin punctele O1d1 ale dreptunghiului. Mai exact, punctul f (centrul arcului) o să corespundă cu punctul O1, care este centrul arcului prin definiţie.

3) Găsirea centrului arcului al doilea de conjugare

Raza acestui arc este egală cu raza primului arc (R=A*) şi centrul lui se găseşte pe dreapta care trece prin punctul c1 şi este perpendiculară pe baza dreptunghiului. Pentru a găsi locul acestui centru, construim un arc suplimentar concentric (având acelaşi centru O1) cu primul arc şi cu raza 2R până la intersecţia cu dreapta perpendiculară, care trece prin punctul c1. Tehnologia construirii unui arc concentric în PowerPoint este descrisă în exerciţiul 2, p.1, a în paragraful 3.4.Anexa 2. Punctul de intersecţie O2 este centrul arcului de conjugare.

4) Găsirea punctului de conjugare

Pentru a găsi punctul de conjugare a 2 arce, în acest caz trebuie unite centrele lor, O1 şi O2, cu o linie dreaptă şi punctul de intersecţie al dreptei cu primul arc, deja, construit va fi punctul de conjugare A.

5) Pregătirea şi amplasarea noului arc de conjugare

Acest arc este opus primului şi, deci, poate fi obţinut prin copierea primului arc şi inversarea lui verticală, folosind opţiunea Draw/Rotate or Flip/ Flip Vertical . Astfel obţinem arcul necesar pentru conjugare (figura 3.13, c). Cu ajutorul indicatorului mouse-ului (sau cu tastele respective: ←, ↑, →, ↓) deplasăm arcul până la coincidenţa centrului acestui arc f (care reiese din geometria cadranului care-l include) cu centrul O2 găsit în figura finală construită. Totodată, vom urmări ca vârful opus h al cadranului să fie amplasat pe verticala ce trece prin punctul c1 al dreptunghiului de orientare, iar însuşi arcul să treacă prin punctul de conjugare A.

6) Finalizarea, evidenţierea liniilor de bază

Ultima etapă a construirii figurii în cauză se reduce la evidenţierea liniilor de bază ale obiectului „document” (figura 3.13, a). Pentru aceasta sunt necesare:

• dublarea cu segmente de linii drepte a următoarelor sectoare ale dreptunghiului de orientare abcd: segmentul suprapus pe latura ad, începând cu punctul a şi terminând cu punctul de intersecţie a laturii ad cu arcul de cerc cu centrul în punctul

©Ilie Costaş

40

O1, segmentul suprapus pe latura bc şi prelungit până la intersecţia cu arcul de conjugare cu centrul în punctul O2, şi segmentul suprapus pe latura ab (figura 3.14, a);

• pregătirea arcelor cu centrele în O1 şi O2 pentru evidenţiere ca linii de bază. Pentru aceasta, marcând arcul cu centrul în O1 şi poziţionând indicatorul cursorului pe indicatorul extremităţii (capetele) arcului din stânga, tragem această extremitate până la intersecţia cu latura ad a dreptunghiului de orientare.

Acelaşi lucru îl efectuăm cu capătul din dreapta al arcului, trăgându-l până la punctul de conjugare A. Un lucru analogic îl efectuăm cu al doilea arc. Extremitatea din stânga a arcului o tragem până la punctul de conjugare A, iar cea din dreapta - până la intersecţia cu latura bc a dreptunghiului de orientare;

• îngroşarea liniilor de bază până la grosimea necesară (figura 3.14). În acest caz, fiecare din segmentele de linii drepte şi arce, din care este construit obiectul „document”, este mai întâi marcat şi pe urmă îngroşat. În acest scop, pentru fiecare segment marcat se selectează opţiunea Line Style din bara de instrumente şi se indică forma şi grosimea necesară.

• curăţirea liniilor suplimentare de construcţie. În această etapă, fiecare din liniile auxiliare este mai întâi marcată şi pe urmă ştearsă prin apăsarea pe tasta Delete.

***

Din exemplele examinate de construire a conjugărilor a două

linii cu ajutorul mijloacelor grafice în mediul PowerPoint, reiese că aceste mijloace asigură construirea cu succes a tuturor conjugărilor, care pot fi efectuate în mod manual, fără nici o restricţie. Problema constă doar în găsirea tehnologiei realizării lucrărilor grafice.

Aceste posibilităţi ale aplicaţiei PowerPoint de a realiza practic orice lucrare grafică originală, necesară pentru proiectanţii sistemelor informatice şi tehnologiilor informaţionale, pe lângă varietatea semnificativă a şabloanelor standarde propuse în compartimentul AutoShapes, precum şi mijloacele instrumentale de creare a diferitelor grafice, diagrame etc., sunt un argument foarte convingător în favoarea alegerii acestui sistem pentru specialiştii din domeniul informaticii.

***

Figura 3.14. Obiectul final “Document”

d¹

O¹

O²

a b

cdA

c¹

©Ilie Costaş

41

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

Sarcina nr.1

1) Fie că avem un segment de linie dreaptă cu lungimea de 40 mm sub un unghi necunoscut faţă de linia orizontală. Utilizând mijloacele PowerPoint, să se construiască o linie paralelă cu segmentul dat la distanţa de 30 mm de el;

2) Să se conjuge aceste linii paralele cu ajutorul unui arc de cerc cu raza de 15 mm astfel încât un punct de conjugare a arcului să fie capătul segmentului dat de linie dreaptă;

3) Să se efectueze o conjugare similară la celălalt capăt al segmentului dat

Sarcina nr.2

În mediul PowerPoint, să se construiască conjugarea a două linii drepte cu ajutorul unui arc de cerc cu raza R. Ca orientare, să se folosescă descrierea succintă a etapelor principale de executare a acestei conjugări în exerciţiul 3 şi lucrările descrise în exerciţiul 2 al acestui capitol.

Sarcina nr.3

În mediul PowerPoint, să se conjuge două arce de cerc cu razele date (R1= 25 mm, R2=30 mm) cu ajutorul unui arc de cerc cu raza R=35 mm.

Ca orientare generală, în efectuarea acestei construcţii, poate servi descrierea succintă din exerciţiul 4 din capitolul dat.

Să se aibă în vedere că, pentru ca liniile date să poată fi conjugate cu ajutorul unui arc cu raza R, este necesar ca distanţa dintre aceste linii să nu depăşească mărimea R.

©Ilie Costaş

42

Capitolul 4

____________________________

SUPORTURI DE INFORMAŢII. PREZENTAREA LOR GRAFICĂ. STANDARDE DE PREZENTARE

____________________________

4.1. Tipuri de suporturi informa ţionale şi clasificarea lor

Informaţia economică este obiect de acumulare şi transmitere, care se modifică în procesul de prelucrare cu ajutorul calculatoarelor electronice, se colectează, se păstrează, sistematic se înnoieşte şi se corectează. Pentru efectuarea acestor operaţii, informaţia trebuie să fie înscrisă pe suporturi corespunzătoare [2].

Suporturile de informaţie se împart, în primul rând, în cele manuale (tradiţionale) şi tehnice. Suporturile informaţionale tradiţionale – documentele primare, adică blanchete standarde tipărite, pe care informaţia se fixează în mod manual sau cu ajutorul maşinii de dactilografiat. Suporturile tehnice (intermediare între om şi calculator) de informaţii au fost denumite astfel, pornind de la faptul că informaţia înscrisă pe ele poate fi citită în mod automatizat, cu ajutorul dispozitivelor tehnice speciale, sau poate fi introdusă nemijlocit în calculator pentru păstrare şi procesare. De asemenea, ea poate fi transcrisă de pe un suport de informaţii pe altul.

Există o largă varietate de suporturi informaţionale tehnice. Pot fi folosite mai multe criterii de clasificare a suporturilor tehnice, principalele fiind următoarele:

• tipul de suport: hârtie, plastic, metal, cristale semiconductoare etc.; • modalitatea de înregistrare a informaţiei pe suport: imprimarea pe hârtie,

perforarea pe benzi de hârtie sau cartele, magnetizarea suprafeţei magnetice a suportului, înregistrarea optică cu raza laser, memoria electronică [4, p.150].

Clasificarea suporturilor de informaţii e prezentată în figura 4.1. În continuare, examinăm succint caracteristicile generale ale suporturilor informaţionale.

1) Suporturi informa ţionale tradiţionale

Documente primare

Datele care apar în procesul funcţionării unităţilor social-economice (organizaţii, întreprinderi, ferme agricole etc.) sunt numite date primare. După colectare, aceste date sunt înregistrate pe anumite suporturi pentru procesarea ulterioară.

Dacă datele primare sunt înregistrate pe suport de hârtie conform unei structuri predeterminate pentru acest tip de date, atunci ele formează documente primare. Suportul documentului primar este un formular structurat, de obicei, în formă de tabel cu coloane şi rânduri cu anumite denumiri şi destinaţii. Documentele primare sunt transmise la centrele de prelucrare, unde, mai întâi, sunt transferate pe suporturi tehnice informaţionale.

În anumite condiţii (în funcţie de nivelul de asigurare tehnică, specificul procesului de producere, de domeniul de activitate etc.), pot fi folosite şi alte forme de înregistrare a datelor primare: introducerea datelor colectate direct de la tastatura calculatorului, introducerea automată a datelor în memoria calculatorului de la diferiţi

©Ilie Costaş

43

senzori. În acest caz, dacă datele sunt structurate conform anumitor structuri logice, putem considera că ele formează documente primare electronice.

Suporturide

informatii

Suporturi traditionale

Suporturi tehnice

Blanchetede hârtie

pe bazade hârtie

pe baza de plastic

pe baza metalica

Benziperforate

Carteleperforate

Benzi magnetice

Discuri flexibile

Cartelemagnetice

Discuri optice

Discuri magnetice

Tamburul magnetic

Documentefinale

cristalesemi-

conductoare

MemorieFlash

Carteleelectronice

Figura 4.1. Clasificarea suporturilor de informatii

2) Suporturi tehnice de hârtie

Aceste suporturi includ cartelele perforate şi banda perforată, care au fost folosite în primele etape de dezvoltare a calculatoarelor electronice, precum şi documentul final (rezultativ), care s-a utilizat şi se utilizează în toate sistemele informatice. Modul de înscriere a informaţiei pe cartele perforate şi banda perforată era bazat pe utilizarea unui sistem special de găurire a lor, conform căruia o anumită îmbinare de găuri prezenta un simbol, o literă sau cifră. Deşi nu se mai folosesc, aceste tipuri de suporturi sunt enumerate aici pentru plenitudinea clasificării.

Document rezultativ

După procesarea datelor în sisteme informatice, rezultatele procesării sunt prezentate în formă de document rezultativ. Structura acestor documente poate fi reglementată de diferite regulamente, standarde în domenii specifice, cum ar fi contabilitatea, documente financiare etc., dar poate fi şi arbitrară, în conformitate cu cerinţele utilizatorului concret. În mare măsură, aceste structuri depind de tipul de informaţii, componenţa lor, comoditatea utilizatorului etc. Aceste documente pot fi afişate atât pe ecranul monitorului, cât şi imprimate la imprimantă pe suport de hârtie.

©Ilie Costaş

44

3) Suporturi informa ţionale pe bază de plastic

Aceste suporturi includ următoarele tipuri de bază: bandă magnetică, discuri flexibile magnetice, cartele magnetice, discuri optice.

Banda magnetică

Este o unitate de memorie detaşabilă. Folosită la primele generaţii de calculatoare electronice sub formă de bobină, la ora actuală, se mai foloseşte în formă de casetă magnetică (asemănătoare cu casetele video) [4, p.148]. Este confecţionată din material plastic cu înveliş feromagnetic. Datele se înregistrează pe piste paralele în formă binară. Capacitatea benzii magnetice este condiţionată de densitatea înregistrării datelor şi lungimea benzii. Deoarece accesul la date solicită mult timp, acest tip de suport se foloseşte doar la copierea bazelor de date şi restabilirea lor în caz de distrugere, precum şi la arhivare.

Discurile flexibile (floppy disk)

Discurile flexibile sunt realizate pe bază de material plastic şi, spre deosebire de discurile fixe, sunt detaşabile [4, p.133]. Această proprietate a lor permite utilizatorului să aibă un număr necesar de dischete şi să le folosească pe oricare dintre ele atunci când e necesară citirea informaţiei sau înscrierea datelor noi.

Discul flexibil (discheta) este confecţionat dintr-o folie circulară de plastic flexibil, acoperită cu un strat subţire de material feromagnetic şi protejată de un plic special de plastic. În prezent, la calculatoarele personale, se utilizează dischete de 3,5 ţoli (1 ţol=1 inch) în diametru.

Informaţia se înscrie pe dischetă în serie, bit după bit, prin amprente magnetice de-a lungul unor piste circulare concentrice (mai detaliat [4, p.133]). Capacitatea dischetei este de 1,406 Mo.

Cartela magnetică

Cartela magnetică este o placă din acelaşi material ca şi banda magnetică. Înregistrarea informaţiei se efectuează pe piste paralele.

Discuri optice

Discurile optice sunt printre cele mai performante suporturi informaţionale la ora actuală. Ele permit stocarea unor volume mari de informaţii la un cost mai mic decât costurile caracteristice pentru suporturile magnetice. Sunt cunoscute mai multe tipuri de discuri optice, cum ar fi: CD-ROM, CD-R, CD-RW, CD+RW, DVD-ROM, DVD-R etc. [4, p.140].

Discurile CD-ROM (Compact Disck – Read Only Memory) sunt nişte discuri optice, de pe care informaţia poate fi doar citită, dar nu poate fi ştearsă sau modificată de către utilizatori. Sunt fabricate din plastic şi utilizate pentru păstrarea unor volume mari de informaţii constante. Informaţia pe ele se înscrie pe o singură pistă în formă de spirală. Modul de înscriere a datelor este imprimarea sau arderea cu raza laser. Capacitatea CD-ROM constituie circa 630 Mo.

©Ilie Costaş

45

CD-R (CD Recordable, adică cu înregistrare) permit înscrierea optică a datelor la calculatorul utilizatorului o singură dată şi citirea de un număr, practic, nelimitat de ori [4, p.142]. Suprafaţa discului este termosensibilă, iar înregistrarea datelor se efectuează de o rază laser prin tăierea stratului sensibil, adică nu prin arderea cavităţilor ca la CD-ROM. Capacitatea variază de la 700 Mo până la 5 Go.

CD-RW (ReWritable CD-CD cu reînregistrare) permit înregistrarea, modificarea şi citirea informaţiilor [4, p.142]. Este folosită proprietatea stratului de înregistrare de a fi în două stări – cristalină şi amorfă. Trecerea porţiunii stratului de înregistrare dintr-o formă în alta se efectuează cu raza laser cu diferite temperaturi.

Discurile DVD (Digital Video Disk) pot înregistra o varietate de date – alfanumerice, video şi audio. Ele au o capacitate mai mare decât CD–Rom şi sunt mai rapide.

Varietatea DVD include următoarele formate [4, p.143]: DVD-ROM, DVD-R, DVD-RW, DVD-RAM (pentru detalii [4, p.143]).

4) Suporturi informa ţionale pe bază metalică

Aceste suporturi sunt reprezentate de două grupe: discuri fixe magnetice şi tamburul magnetic.

Discurile fixe

Cel mai important dispozitiv de memorie secundară la calculatoarele personale este discul fix (hard disk, se mai numeşte şi disc Winchester). Discul fix include un ansamblu de plăci (discuri rigide) metalice cu suprafaţă acoperită cu un strat de material magnetic şi dispozitivul de citire, încapsulate într-o carcasă [4, p.137]. Toate discurile sunt plasate pe un ax comun, care se roteşte acţionat de dispozitivul de antrenare. Fiecare disc, cu excepţia a două de la margini, are câte două suprafeţe de lucru (adică cu suprafaţă magnetizată). Uneori, dacă sunt mai multe discuri, pe discurile de la margini pentru înregistrarea datelor se utilizează numai faţa internă.

Organizarea datelor la unităţile de disc cu un singur disc este ca şi la discurile flexibile – pe piste circulare concentrice. În cazurile în care se utilizează mai multe discuri la o unitate de disc fix, deseori, se foloseşte noţiunea de „numărul de cilindri” în loc de noţiunea „numărul de piste”. Un „cilindru” include toate pistele identice, ce se găsesc una sub alta şi la aceeaşi distanţă de centrul discului.

Pentru fiecare suprafaţă de lucru, este prevăzut câte un cap de citire/scriere. Toate capurile de citire/scriere pentru toate discurile sunt montate pe un singur braţ de acces.

Discurile fixe sunt mai rapide decât discurile flexibile şi au o capacitate mult mai mare – de la 20-80 Mo până la sute de Go (mai detaliat [4, p.137]).

Tamburul magnetic

©Ilie Costaş

46

Acest suport reprezintă un cilindru de aluminiu, suprafaţa căruia e acoperită cu un strat magnetic, pe care se înscrie informaţia. Informaţia se înregistrează pe el pe piste circulare. Fiecare pistă are capul său de citire/scriere. Astfel, în momentul accesării datelor se exclude necesitatea mişcării capului de citire/scriere până la pista respectivă, ca în cazul discurilor magnetice. În acest sens, este un suport cu acces la informaţii mai rapid decât discul magnetic.

5) Suporturi informa ţionale pe bază de cristale semiconductoare

Această grupă de suporturi, pe lângă faptul că are alt material la bază (cristale semiconductoare), se deosebeşte de alte suporturi şi prin aceea că modalitatea de înregistrare a informaţiei este utilizarea memoriei electronice, formate din circuite integrate. Cele mai caracteristice suporturi din această grupă sunt: memoria flash şi cartelele electronice.

Memoria flash

Memoria flash este una dintre cele mai rapide, compacte şi care suportă mai multe operaţii de scriere/citire [4, p.145]. Se fabrică în mai multe forme, cum ar fi: în formă de tub (flash stick, flash pen), pe plachete – cartele Compact Flash etc. Fiind complet electronică, compactă şi fiabilă, memoria Flash ar putea substitui discurile fixe la calculatoarele notebook. Capacitatea modulelor de memorie flash ajunge până la 8 Go.

Cartela electronică

Constituie o placă electronică cu un disc montat, fiind o alternativă de creştere a memoriei auxiliare. Funcţionează ca şi un disc fix. Capacitatea poate ajunge de la zeci până la sute de Mo [4, p.146]

4.2. Simboluri grafice standardizate ale suporturilor informa ţionale

Pentru prezentarea procesului de prelucrare, sunt determinate simbolurile grafice, cu ajutorul cărora se prezintă operaţiile şi suporturile de informaţii (GOST 19.OO3 – 80). Simbolurile acesteia reprezintă nişte figuri geometrice sau combinarea lor [2]. În standardul amintit, sunt determinate dimensiunile simbolurilor care sunt notate cu literele ”a” şi ”b”. M ărimea minimală a = 10 mm. Celelalte mărimi ”a” se împart la 5; iar b = 1,5a.

În figura 4.2, sunt prezentate simbolurile principale, care pot fi folosite pentru prezentarea suporturilor de informaţii, sunt date denumirile lor, dimensiunile şi funcţiile lor [2]. Aceste simboluri se folosesc pentru prezentarea în scheme a operaţiilor de introducere şi ieşire a informaţiei cu evidenţierea suportului respectiv de informaţii.

În figura 4.2, Continuare, sunt incluse câteva simboluri grafice, care nu sunt reglementate de standardele cunoscute. Cauza constă în faptul că suporturile informaţionale, reprezentate de ele, nu existau în perioada când au apărut standardele respective.

©Ilie Costaş

47

0.25a

b

aa

b

a

a

Cartela

0.15

a

a

b

R=a

Disc magnetic

Document primar Documente de mâna

Banda magnetica Benzi magnetice

aR

R

b

0.5a

DocumentDocumente

Figura 4.2. Simboluri grafice standarde pentru prezentareasuporturilor de informatii

Aceste simboluri sunt propuse ca variante, recomandate pentru utilizare în schemele structurale şi tehnologice, ce ţin de tehnologiile informaţionale. Ele sunt formate pornind de la unele reguli de bază de prezentare grafică, respectând dimensiunile şi cadrul de orientare. S-a avut în vedere că se admite şi varianta arbitrară de prezentare grafică, când proiectantul poate include şi unele simboluri grafice neprevăzute în

©Ilie Costaş

48

Figura 4.2. Simboluri grafice recomandate pentru prezentareasuporturilor de informatii (continuare)

a

a

Discheta

a

a

Compact disc

CD

a

a

Disc Flash

FD

Dischete

Compact discuri

CD

a

a

Disc DVD

DVD

standarde, dar care sunt definite în proiectul dat şi sunt respectate ca standarde locale în cadrul documentului elaborat.

***

Sarcina pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor:

Să se elaboreze schema grafică a clasificării suporturilor de informaţii, la baza căreia, în calitate de criteriu de clasificare, să nu fie tipul de suport (ca în figura 4.1), ci modalitatea de înregistrare a informaţiei pe suport: imprimarea pe hârtie, magnetizarea suprafeţei magnetice a suportului, înregistrarea optică cu raza laser, memoria electronică etc.

©Ilie Costaş

49

Capitolul 5

____________________________

SCHEME STRUCTURALE. PREZENTAREA GRAFICĂ A SCHEMELOR

____________________________

5.1. Cerinţe generale de realizare a schemelor structurale

Noţiunea de „structură” înseamnă „construcţie”, „aranjament reciproc”. În sensul larg al cuvântului, structura este sistemul de organizare a părţilor componente într-un întreg. Cea mai comodă formă de prezentare a structurii este cea grafică, sub formă de schemă [2]. Există două variante de prezentare grafică a schemelor de structură:

1) arbitrară, când se folosesc diferite figuri geometrice la discreţia proiectantului;

2) reglementată de standardele în vigoare în domeniul respectiv, când sunt respectate o serie de cerinţe standarde, cum ar fi: configuraţia figurilor, dimensiunile lor, aranjamentul reciproc etc.

Varianta arbitrară de efectuare a schemelor admite alegerea figurilor geometrice după placul proiectantului. Acesta poate să aleagă nu numai configuraţia figurilor (dreptunghiuri, pătrate, triunghiuri, cercuri etc.), dar şi dimensiunile lor, aranjamentul în schema generală etc. (figura 5.1).

A cadem ia de S tudii E co nom icea M oldove i

Faculta tea 1 Faculta tea 2 Faculta tea 7

C atedra N 11

C atedra N 12

C atedra N 1m

C atedra N 21

C atedra N 22

C atedra N 2m

C atedra N 71

C atedra N 72

C atedra N 7m

F igura 5.1 . Schem a structurala arbitrara

©Ilie Costaş

50

Cu toate acestea, totuşi, există anumite recomandări, respectarea cărora poate contribui la sporirea nivelului de înţelegere a schemei. Printre aceste reguli, pot fi enumerate următoarele:

• Componentele structurii, care au acelaşi nivel de importanţă în sistemul prezentat, trebuie să fie prezentate cu acelaşi tip de simbol grafic (fie şi ales arbitrar) şi cu aceleaşi dimensiuni, culori, grosimi de linii. Chiar şi aranjamentul acestor figuri trebuie să sublinieze că ele au acelaşi nivel (pe verticală sau pe orizontală) în funcţie de aranjamentul general al schemei structurale.

• În partea interioară a simbolurilor, se conţin inscripţiile: denumirea blocului, funcţia lui etc. Utilizarea aceluiaşi format de text în simbolurile grafice de acelaşi nivel ierarhic în structura dată, de asemenea, contribuie la sporirea clarităţii schemei. Textul joacă un rol foarte important în schemele arbitrare, fiindcă însăşi figura grafică, introdusă de proiectant, nu poate fi interpretată fără text.

Conţinutul schemei este determinat de destinaţia ei. De ex., structura întreprinderii, a funcţiilor, a legăturilor informaţionale dintre elementele sistemului etc. Acest fapt este determinat de textul folosit în schemă.

Schema trebuie să fie compactă, clară. Liniile de fluxuri informaţionale între elementele schemei, precum şi cele ce reprezintă relaţii de interdependenţă funcţională, tehnologică etc., trebuie să fie paralele cu liniile chenarului.

Intersecţiile liniilor, în cazurile când ele nu pot fi evitate, se notează cu puncte.

Pentru prezentarea grafică a sistemelor sau obiectelor complexe, se practică efectuarea unui set de scheme structurale, în care una e principală şi generalizată, care reflectă elementele de bază ale sistemului, iar celelalte reprezintă structurile interne ale elementelor de bază ale schemei principale.

Varianta de efectuare a schemelor, reglementată de standardele în vigoare

Această variantă de prezentare a schemei este orientată la folosirea figurilor grafice speciale standardizate, pentru care sunt reglementate configuraţia, dimensiunile lor, aranjamentul reciproc în schemă etc. Fiecare simbol grafic reprezintă anumite elemente ale sistemului (obiectului) în domeniul dat, adică forma simbolului grafic este suport de informaţie despre orientarea lui funcţională. Astfel, în acest caz, necesitatea inscripţiilor din simbolurile grafice se reduce esenţial. Inscripţiile pot fi folosite doar când apare necesitatea concretizării mai detaliate.

Varianta dată a schemelor structurale este mai informativă (ilustrativă), mult mai compactă şi înlesneşte citirea şi înţelegerea schemei.

Dimensiunile simbolurilor grafice se determină după opţiune şi necesitate, dar respectând variantele recomandate de standarde. În schema dată, dimensiunile tuturor simbolurilor grafice standarde sunt egale.

Din cauza insuficienţei de spaţiu, în schemă, deseori, se folosesc abrevieri. Descifrarea acestor abrevieri se face în partea de jos a schemei.

©Ilie Costaş

51

5.2. Prezentarea grafică a mijloacelor tehnice

În calitate de exemplu de prezentare grafică a mijloacelor tehnice utilizate în domeniul tehnologiilor informaţionale, vom folosi unul din standardele actuale şi comode pentru documentaţia tehnică până în prezent şi anume GOST 24.303-80. [2]

Simbolurile grafice de bază, necesare pentru prezentarea structurii calculatorului electronic şi echipamentelor principale periferice, sunt indicate în tabelul 5.1, unde sunt reglementate contururile (formele) şi dimensiunile figurilor grafice.

Pentru concretizarea dispozitivelor principale ale calculatorului electronic (prezentate prin simbolurile din tabelul 5.1) se folosesc semne speciale, formele şi dimensiunile cărora sunt indicate în tabelul 5.2 [2]. Aceste semne se înscriu în simbolurile corespunzătoare. Poziţia semnelor în simboluri, în majoritatea cazurilor, nu e reglementată, dar e preferabil să fie similară în toate simbolurile schemei date, de pildă, în centru atât pe orizontală, cât şi pe verticală.

3. Calculatorul electronic

2. Dispozitiv terminal

1. Dispozitiv

Tabelul 5.1Simbolurile grafice, folosite pentru prezentarea

mijloacelor tehnice de baza în scheme

a

0.7a

0.2a

a

b

0.2a

aa

a

©Ilie Costaş

52

Prezentând în schemă structurală dispozitive de păstrare a informaţiei şi dispozitive de intrare-ieşire a informaţiei în interiorul simbolului corespunzător, se fixează simbolul suportului informaţional (discul magnetic, banda magnetică, discheta, compact-discul, cartela magnetică etc.), micşorat de trei ori faţă de dimensiunile simbolului de bază.

Se permite folosirea abrevierilor (discul magnetic – DM, banda magnetică – BM, cartela magnetică – CM, compact - discul - CD etc.) în loc de simbolurile suporturilor de informaţie, sau a frazelor scurte, care concretizează tipul de dispozitiv.

Analogic, se formează şi alte simboluri complexe din simbolurile elementare,

Suplimentar la semnele precedente, pot fi folosite toate simbolurile grafice, care reprezintasuporturile de informatii, cu dimensiunea a/3.

Semne suplimentare

Multiplicarea documentelor

Pastrarea informatiei în memoria operativa

Indicare pe tubul electronic

Tipar, imprimare

Calculare

Iesire pe suport informational

Introducere, citire de pe suport informational

Dirijare, comanda

Tabelul 5.2Semne grafice, folosite pentru concretizarea mijloacelor tehnice în sisteme informatice

a

0.3a60

0.3a60

0.3a

0.5a

0.2a

0.4a 0.4a

0.25a0.5a

0.3a

0.3a 0.3a

©Ilie Costaş

53

prezentate în tabelele 5.1 şi 5.2. Rezultatele sunt reflectate în tabelul 5.3.

Pentru crearea schemei structurale a calculatorului şi asigurării tehnice, în general, e necesară determinarea dimensiunii simbolurilor grafice. Conform standardului, mărimile simbolurilor sunt notate prin ”a” şi ”b”, care reprezintă laturile dreptunghiului, care serveşte ca orientare pentru construirea simbolului respectiv. Mărimea minimală a lui ”a” este a=10 mm. Celelalte mărimi trebuie să fie divizibile cu ”5”. Mărimea ”b” = 1,5 a.

6. Unitate de copiere (multiplicare)

5. Procesor

4. Imprimanta

3. Unitatea de comanda a unitatilor de memorie externa

2. Memorator extern pe discul magnetic

1. Dispozitiv de prezentare a informatiei pe tubul electronic(monitor)

Tabelul 5.3Simboluri grafice, folosite pentru prezentarea

mijloacelor tehnice în sisteme informatice

©Ilie Costaş

54

În figura 5.2, este prezentată o variantă de schemă a structurii generale a calculatorului cu periferia lui, adică a asigurării tehnice a unui loc de lucru automatizat. Pentru concretizarea schemei, ar putea fi folosite diferite inscripţii în interiorul fiecărui simbol grafic (sau alături de ele), care ar specifica modelul concret al dispozitivului respectiv.

12. Dispozitiv de intrare-iesire flash

11. Camera WEB

10. Scaner (2 variante)

9. Dispozitiv de intrare-iesire pe discul compact (CD)

8. Dispozitiv de intrare-iesire pediscul flexibil

7. Memorie operativa

Tabelul 5.3, continuare

CD

Scaner Scaner

WEBcamera

Flash disc

©Ilie Costaş

55

Astfel, structura calculatorului în varianta de prezentare grafică cu folosirea simbolurilor speciale e destul de compactă, informativă şi facilitează esenţial citirea şi înţelegerea schemei.

Figura 5.2. Structura generala a calculatorului si a periferiei lui, creata cu ajutorul simbolurilor grafice speciale

standardizate

CD Scaner

WEBcameraFlash

disc Me

mo

ria

exte

rna

a ca

lcul

ator

ului

Dis

pozi

tive

perif

eric

e de

intr

are-

iesi

re

5.3. Schema generală a fluxurilor informa ţionale în sistemul statisticii de stat

La ora actuală, în orice ramură a economiei naţionale, se dezvoltă sisteme informaţionale de diferite niveluri ierarhice. Unul dintre aceste sisteme este sistemul informaţional al Biroului Naţional de Statistică (BNS)

©Ilie Costaş

56

Sistemul informaţional BNS (SI BNS) reprezintă o reţea ramificată de centre ale direcţiilor teritoriale de statistică (DTS) în toate raioanele ţării, unde se efectuează acumularea şi prelucrarea informaţiei statistice, necesare pentru planificare şi dirijare în economia naţională.

Ca obiect de studiere de către organele statistice, servesc atât persoane fizice, cât şi juridice (întreprinderile, organizaţiile, gospodăriile săteşti, ministerele, districtele economice, ramuri ale economiei naţionale).

La nivel raional, în direcţiile teritoriale de statistică, asigurate cu calculatoare şi mijloace de transmitere a informaţiei, se efectuează acumularea şi prelucrarea informaţiei de la gospodării săteşti, întreprinderi şi organizaţii locale. Informaţia este prezentată pe suporturi de hârtie, formulare (tipizate) statistice.

După prelucrarea datelor la nivel teritorial, rezultatele procesării se transmit la nivelul superior republican, Biroului Naţional de Statistică (figura 5.3).

Atât datele primare, cât şi cele procesate sunt transmise în BNS în formă electronică. În cazul în care formularele statistice trebuie arhivate şi păstrate, conform legislaţiei, ele sunt transmise la BNS şi pe suporturi de hârtie.

În centrul informatic al BNS, se acumulează informaţiile transmise de la:

• direcţiile teritoriale de statistică;

CI BNS - centrul informaţional al BNS; DTS - direcţiile teritoriale de statistică în raioane; MOR - ministere şi organizaţii republicane; OAS - organe administrative statale; OAL - organe administrative locale;

1 - întreprinderi şi organizaţii; 2 - documente cu informaţii statistice primare; 3 - documente rezultative la nivel de raion; 4 - suporturi informaţionale transmise din direcţiile teritoriale de statistică în BNS; 5 - documente din ministere şi departamente republicane; 6 - informaţii statistice generalizate la nivel de ţară;

• ministere şi alte organizaţii (cum ar fi Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, oficiile de stare civilă etc.).

Pentru transmiterea datelor, sunt folosite mai multe mijloace: suporturi tradiţionale de hârtie, în formă electronică pe suporturi magnetice şi prin intermediul reţelelor transport date.

În centrul informatic al BNS, datele acumulate sunt supuse diferitelor variante de procesare, necesare la nivelul macro al societăţii. Rezultatele prelucrării (informaţie sistematizată) sunt făcute disponibile utilizatorilor în diferite forme (publicaţii, suporturi tradiţionale, suporturi electronice etc.) şi folosite de organele republicane de dirijare.

Fluxurile informaţionale şi tehnologia procesării informaţiei în cadrul Biroului Naţional de Statistică sunt caracteristice tehnologiilor informaţionale prioritar centralizate, deşi posedă şi un anumit nivel de descentralizare, având în vedere procesarea parţială a datelor statistice la nivelul direcţiilor teritoriale de statistică.

©Ilie Costaş

57

Chiar şi aceea că informaţia obţinută prin procesarea datelor la nivel teritorial este folosită şi de organele administraţiei locale, nu schimbă caracterul centralizat al acestor tehnologii.

Figura 5.3. Schema fluxurilor informationale în domeniul statisticii

CI BNS - centrul informational al BNS; DTS - directiile teritoriale de statistica în raioane; MOR - ministere si organizatii republicane; OAS -organe administrative statale; OAL - organe administrative locale;

1 - întreprinderi si organizatii; 2 - documente cu informatii statistice primare; 3 - documente rezultative la nivel de raion; 4 - suporturi informationale transmise din directiile teritoriale de statistica în BNS; 5 -documente din ministere si departamente republicane; 6 - informatii statistice generalizate la nivel de tara;

1 11

DTS OAL

1

DTS OAL

CI BNS OASMOR

1

Biroul National de Statistica (BNS)

2 2 2 2 2

3 3

4 4 4

5

6

2

În figura 5.3, e prezentată schema structurală generalizată a legăturilor informaţionale în SI BNS în condiţiile de prelucrare atât centralizată, cât şi descentralizată a datelor. Schema nu corespunde întocmai situaţiei actuale din Republica Moldova, în ea sunt prezentate variantele posibile de realizare a fluxurilor informaţionale.

©Ilie Costaş

58

Schemele structurale se folosesc pe larg în orice ramură în procesul de proiectare a sistemelor, în special, în informatica economică, care e legată de studierea legăturilor informaţionale în organele de dirijare şi proiectare a noilor torente de informaţii, mai raţionale în condiţii de automatizare.

5.4. Elaborarea schemelor structurale (organigrame) în Microsoft PowerPoint

Posibilităţile de creare a schemelor structurale grafice de diferită complexitate şi orientare funcţională sunt prevăzute în două dintre aplicaţiile majore ale Microsoft Office: Word şi PowerPoint. După cum s-a văzut, în Word, sunt accesibile toate instrumentele necesare pentru efectuarea practică a oricărei scheme structurale grafice cu diferite niveluri de complexitate. În PowerPoint, însă, pe lângă faptul că este acces la aceleaşi instrumente elementare ca şi în Word, mai există şi nişte posibilităţi suplimentare, destinate anume creării şi redactării unor astfel de scheme, precum şi includerea lor în diferite prezentări.

Nivelul de automatizare a procesului de elaborare şi modificare a schemelor organizaţionale structurale asigurat de PowerPoint este destul de înalt.

În acest compartiment, vom examina mijloacele de construire a schemelor (în special, a organigramelor) oferite de către PowerPoint, precum şi procedeele de bază folosite pentru crearea schemelor concrete.

După lansarea PowerPoint, se selectează opţiunea Blank presentation din Format/ Slide Design/ New Presentation. Se activează opţiunea Organization Chart din caseta de dialog Insert/ Picture (figura 5.4). În consecinţă, pe suprafaţa de lucru apare un element de schemă (figura 5.5), care poate fi folosit pentru dezvoltarea schemei organizaţionale ierarhice.

Figura 5.4. Startarea mijloacelorOrganization Chart pentru crearea schemelor structurale

©Ilie Costaş

59

Pentru a începe procesul de extindere a schemei, e necesară executarea unui click pe acel dreptunghi al schemei iniţiale, la care trebuie să fie adăugat un element nou. Această operaţie condiţionează apariţia unei ferestre de dialog (figura 5.6), în care sunt accesibile următoarele funcţii:

Insert Shape oferă opţiuni de adăugare a noilor elemente cu diferite roluri faţă

de elementul selectat; Layout permite alegerea modului de aranjare a elementelor în schemă. Opţiunile din Insert Shape au următoarea orientare funcţională: Subordinate – adăugarea unui element nou cu un nivel inferior (subordonat)

ierarhic faţă de cel selectat; Coworker – adăugarea unui element nou la acelaşi nivel ierarhic cu elementul

dat;

Assistant – adăugarea unui element anexat la liniile de flux de subordonare (ca suport al managerului de nivelul dat, pentru cei care ajută managerul, dar ei înşişi nu au funcţii manageriale: secretari, consilieri etc.). Acelaşi lucru poate avea loc pentru subdiviziuni şi chiar organizaţii în diferite structuri organizaţionale.

Opţiunile din Layout oferă mai multe variante de aranjare a elementelor cu acelaşi nivel ierarhic (pe verticală sau pe orizontală). Funcţiile acestor opţiuni sunt foarte clare din modelele afişate la selectarea Layout. Aceasta este o funcţie comodă pentru aranjarea schemei pe foaia de lucru.

Bara cu instrumente conţine, practic, toate variantele de operaţii necesare, care asigură dezvoltarea schemei atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Un exemplu concret de elaborare a unei scheme structurale pe baza folosirii instrumentelor principale din Microsoft PowerPoint este demonstrat în figura 5.7.

Pentru inserarea în schemă a unui element subordonat elementului dat (blocul 1), se execută click pe blocul 1, după care, în bara Organization Chart, se selectează opţiunea Insert Shape/ Subordinate. Ca rezultat, la nivelul inferior ierarhic, apare blocul 24.

Figura 5.5. Organization Chart, structurainitiala, utilizata pentru crearea schemei

structurale

Figura 5.6. Bara cu instrumente

©Ilie Costaş

60

Figura 5.7. Crearea schemei structurale organizatorice cu ajutorul mijloacelorOrganization Chart din Power Point

Dacă vrem să adăugăm un element nou lângă un element anumit de acelaşi nivel ierarhic (de pildă, blocul 2211), selectăm acest element şi executăm click pe opţiunea Coworker. Rezultatul este blocul 2212.

Opţiunea Assistant asigură posibilitatea de a anexa, la o ramură a schemei, un bloc nou cu funcţii auxiliare (deosebite) de funcţiile blocurilor care formează ramura. Blocul 22 a a fost obţinut prin executarea unui click pe blocul 22 şi activarea opţiunii Assistant.

La elaborarea schemelor complexe, apar probleme de aranjare a elementelor pe suprafaţa de lucru şi de obţinere a unui nivel mai înalt de claritate a structurii, a unei aranjări simetrice şi mai compacte. Pentru aceasta, se foloseşte funcţia Layout cu opţiunile ei (figura 5.8). Pentru a schimba modul de aranjare a elementelor unei ramuri, e necesară executarea unui click cu butonul stâng al mouse-ului pe blocul din rădăcina ramurii şi activarea opţiunii cu modelul necesar de aranjare.

Figura 5.8. Instrumentele pentru realizarea diferitelorvariante de aranjare a elementelor în scheme

În figurile 5.9, 5.10 şi 5.11, sunt prezentate trei variante de aranjare a blocurilor din aceeaşi schemă şi care au aceeaşi semnificaţie informaţională.

©Ilie Costaş

61

1

21 22 23 24 25

31 32

26

3433

Figura 5.9. Varianta de schema organizatorica cu trei niveluri ierarhice creata cu mijloacele Layout/Standard

Schema din figura 5.9 este rezultatul utilizării mijloacelor Layout /Standard. Schema din figura 5.10 este rezultatul aplicării opţiunii Layout/ Both Hanging în condiţiile când, în prealabil, a fost executat un click pe blocul 1 al schemei din figura 5.9.

1

21 22

23 24

25

31 32

26

3433

Figura 5.10. Varianta de schema, obtinuta prin aplicarea Layout/Both Hanging fata de schema din figura 5.9 dupa

selectarea blocului 1

Figura 5.11 reprezintă aceeaşi schemă după efectuarea unui click pe blocul 1 al schemei din figura 5.10 şi aplicarea opţiunii Layout/ Left Hanging. Operaţii de transformare analogice pot fi efectuate şi cu alte opţiuni din Layout.

***

©Ilie Costaş

62

1

21

22

23

24

25

31 32

26

3433

Figura 5.11. Varianta de schema, obtinuta prin aplicarea Layout/Left Hanging fata de schema din figura 5.10 dupa

selectarea blocului 1

Comoditatea utilizării mijloacelor Organization Chart constă în următoarele:

• Simplitatea adăugării componentelor noi ale schemei printr-o simplă selectare a instrumentului respectiv şi indicarea locului, unde urmează să fie adăugat un nou element;

• Simplitatea inserării textului în figurile grafice, fără a folosi procedee suplimentare, cum ar fi Text Box;

• Modificarea automată a dimensiunilor elementelor grafice în funcţie de volumul textului inserat;

• Simplitatea corectării schemei. După lichidarea unor componente ale schemei (noduri sau chiar ramuri), sistemul schimbă, în mod automat, configuraţia schemei;

• Simplitatea modificării aranjamentului figurilor grafice ale schemei.

***

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

Studenţilor li se recomandă să îndeplinească, de sine stătător, câteva sarcini, ce ţin de elaborarea schemelor organizatorice în conformitate cu descrierea textuală a structurii date şi respectând standardele de prezentare grafică în vigoare.

Sarcina nr.1

Să se elaboreze schema grafică, ce reprezintă structura Academiei de Studii Economice în conformitate cu descrierea ei textuală ce urmează. În

©Ilie Costaş

63

calitate de soft , să se utilizeze Organization Chart. În procesul elaborării, să se încerce diferite modele de aranjare a simbolurilor grafice, care reprezintă subdiviziunile ASEM Pentru aceasta, să se utilizeze diferite variante de aranjare, propuse de Organization Chart/Layout.

Sarcina nr. 2

Să se elaboreze schema detaliată a unei universităţi la alegere, care include toate nivelurile ierarhice (conducerea universităţii, facultăţile, catedrele, grupele academice etc.), utilizând Organization Chart. Să se fragmenteze schema structurală astfel, încât ea să fie imprimată pe foi de hârtie de formatul 11 (A4).

Sarcina nr.3

Să se elaboreze schema asigurării tehnice a unui loc automatizat de lucru, evidenţiind atât structura calculatorului, cât şi echipamentele periferice moderne. Să se utilizeze varianta standard de prezentare grafică a mijloacelor tehnice.

Sarcina nr.4

Să se elaboreze schema asigurării tehnice a unei reţele informatice locale din 4 locuri de lucru, având în vedere că fiecare loc automatizat de lucru are un calculator cu o anumită structură şi echipamente periferice necesare. În plus, există şi o serie de echipamente tehnice de uz comun, la care au acces toţi utilizatorii reţelei informatice.

Echipamentele comune pot include dispozitive necesare pentru fiecare loc de lucru relativ rareori, dar sunt costisitoare, cum ar fi: imprimantă color de format mai mare decât A4, dispozitiv de afişare a informaţiei grafice, copiatoare color etc.

Să se pregătească o descriere succintă a schemei în Microsoft Word şi să se insereze schema în textul descrierii.

©Ilie Costaş

64

Capitolul 6

____________________________

PROCESE TEHNOLOGICE INFORMAŢIONALE CENTRALIZATE ŞI DESCENTRALIZATE.

PREZENTAREA GRAFICĂ ____________________________

6.1. Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice după nivelul de centralizare

Construirea proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a datelor se află într-o dependenţă directă de caracterul problemelor care trebuie rezolvate, de cercul utilizatorilor, mijloacele tehnice, de sistemul de control al datelor etc.

Formele de organizare ale tehnologiei prelucrării automatizate a informaţiei sunt legate nemijlocit de mijloacele tehnice, utilizate în etapele primară şi pregătitoare şi de repartizarea punctelor de colectare şi formare a datelor primare [3].

Componenţa operaţiilor PTI, în mare măsură, depinde de nivelul centralizării exploatării mijloacelor de automatizare a prelucrării datelor. Acest nivel de centralizare condiţionează, de asemenea, şi volumul specific al fiecărei operaţii în componenţa PTI.

În funcţie de nivelul de centralizare a mijloacelor de procesare a datelor, pot fi condiţional-evidenţiate următoarele tipuri de tehnologii informaţionale: centralizate, descentralizate şi mixte.

Procese tehnologice de procesare a informaţiei economice centralizate

În primele etape ale informatizării, cea mai răspândită formă de prelucrare a informaţiei la centrele de calcul, dotate cu computere universale, a fost prelucrarea ei centralizată. Într-adevăr, folosirea tehnicii de calcul din acea perioadă impunea cerinţe foarte rigide faţă de condiţiile de exploatare (aer condiţionat, resurse mari energetice şi umane, nivel înalt de organizare a proceselor de exploatare etc.). Aceste condiţii puteau fi asigurate numai în centre specializate de calcul şi informaţii. Ele acumulau volume mari de informaţii de la periferii şi le prelucrau în mod centralizat, după ce rezultatele prelucrării erau trimise prin diferite mijloace de legătură utilizatorilor.

Dar şi în prezent, în condiţiile când tehnica de calcul nu cere condiţii speciale de exploatare, există o serie de factori de influenţă, care condiţionează necesitatea păstrării unui anumit nivel de centralizare a procesării informaţiei din mai multe puncte de vedere. Aceste situaţii vor fi examinate mai târziu, iar acum ne vom opri asupra esenţei tehnologiilor informaţionale centralizate.

©Ilie Costaş

65

Această tehnologie prevede furnizarea informaţiei iniţiale sub formă de documente primare în secţia corespunzătoare a centrului de calcul pentru prelucrarea ei la calculatorul electronic. Schema generalizată a acestei tehnologii e reflectată în figura 1.2.

Prelucrarea centralizată a datelor, care provin din periferiile sistemului de comandă, este caracteristica principală a unui PTI centralizat, independent de volumul de lucru la realizarea altor operaţii descentralizate şi nomenclatura acestor operaţii. Chiar şi în condiţiile descentralizării operaţiilor etapei de pregătire a datelor pe suporturi informaţionale şi efectuării lor cât mai aproape de locurile de colectare a datelor nu schimbă caracterul centralizat al PTPAIE, dacă operaţiile etapei de bază (procesarea) rămân să fie efectuate în mod centralizat.

Pricinile centralizării PTI nu se reduc doar la aspectul tehnic şi tehnologic al TI. Mai există şi alţi factori care influenţează nivelul de centralizare. Unul dintre principalii factori este sistemul de comandă. Se consideră că sistemul de comandă centralizat (pur administrativ) este un factor foarte influent al nivelului de centralizare. Există şi tipul de probleme informatizate. De exemplu, sistemul de dirijare a unui complex cosmic sau sistemul de prezicere a timpului probabil, nu poate fi descentralizat complet, chiar dacă toate punctele de colectare a informaţiilor vor fi distribuite pe întreg globul pământesc. Mai sunt şi multe alte cauze de centralizare a TI.

Tehnologii informaţionale descentralizate

Apariţia tehnicii de calcul şi transport date contemporane, dar şi tranziţia la economia de piaţă au creat condiţii tehnologice şi organizatorice pentru o descentralizare maximală a proceselor tehnologice de procesare a datelor. Apropiind tehnica de calcul de locurile de lucru ale utilizatorilor finali, au apărut condiţii de descentralizare totală a proceselor informaţionale. Dar aceste condiţii sunt doar condiţii tehnologice şi ele sunt realizate doar atunci când mai sunt îndeplinite şi alte condiţii suplimentare.

În continuare, clarificăm ce reprezintă un PTI descentralizat. Un PTI descentralizat este bazat pe descentralizarea nu numai a operaţiilor etapelor primare şi pregătitoare, ci şi pe distribuirea operaţiilor de bază. Astfel, la fiecare loc de lucru, poate fi nu numai colectată şi înregistrată informaţia, dar şi procesată în conformitate cu necesităţile utilizatorului final. Comunicaţiile dintre utilizatori, în caz de necesitate, sunt realizate prin canalele de legătură.

Tehnologii informaţionale mixte

Deci, în locul centralizării totale a PTI, au apărut treptat PTI descentralizate, care pot asigura, din punct de vedere tehnologic, o descentralizare completă. Dar poate ea să fie completă în practica de toate zilele? E greu de imaginat un PTI complet centralizat sau complet descentralizat. Chiar şi în primele sisteme informatice, unele operaţii erau descentralizate (colectarea, înregistrarea-formarea documentelor primare, mai târziu a apărut tendinţa de a descentraliza pregătirea datelor şi a suporturilor tehnice).

©Ilie Costaş

66

La ora actuală, în sistemele descentralizate, de asemenea, nu pot fi localizate strict toate operaţiile de procesare a informaţiei. Dimpotrivă, având aparent locul de lucru constant independent informaţional, utilizatorul final se foloseşte permanent de spaţiul informaţional exterior; face aceasta prin Internet, prin canalele de legătură, extrăgând informaţii din cele mai diferite BD ale altor utilizatori. Într-un anumit sens, acest utilizator colectează informaţii din cele mai diferite surse, centralizând procesarea lor în anumite scopuri.

Pe de altă parte, din punct de vedere al caracterului problemelor rezolvate, al conducerii unităţilor social-economice etc., PTI nu pot fi absolut distribuite. În compartimentele ce ţin de bazele conceptuale ale TI în [3] au fost menţionate astfel de principii ca “abordarea sistemică”, “principiul de sistem integral” şi altele, care cer ca obiectul condus să fie tratat ca un sistem integral în procesul modelării informaţionale.

Pentru realizarea acestor principii, se cere să fie păstrat şi un nivel anumit de centralizare a unor tipuri de informaţii, necesare pentru a fi prelucrate împreună (în aceeaşi BD, SIE) în procesul rezolvării problemelor la nivel de conducere generală.

Astfel, concluzia generală: în practică, nu poate fi realizat un PTI pur centralizat sau pur descentralizat. El întotdeauna o să posede şi elemente de centralizare şi de descentralizare a unor operaţii. Deci, în cazuri concrete noi, de fapt, utilizăm PTI mixte. Problema constă doar în alegerea corelării dintre nivelul de centralizare şi cel de descentralizare a operaţiilor de stocare şi procesare a informaţiei.

Principiul de corelare optimă între nivelurile de centralizare şi descentralizare a proceselor informaţionale

DE COMPLETAT CU INFOMAŢII DIN COMPARTIMENUL SIMILAR AL VARIANTEI IN LIMBA RUSA

De verificat, cum se intersectează textil haşurat cu albastru cu paragraful precedent si alte paragrafe ale acestui capitol

Dezvoltarea rapidă a TI descentralizate în locul celor centralizate a creat în rândurile specialiştilor în informatică iluzia că descentralizarea (distribuirea) proceselor informaţionale este un fenomen univoc pozitiv, care pentru totdeauna a venit in locul sistemelor informatice centralizate.

O analiza sistemică a factorilor de influenţă la nivelul de centralizare a resurselor informaţionale şi a proceselor de prelucrare a datelor relevă că problema este mult mai complicată. Într-adevăr, descentralizarea acestor procese duce la complicarea unui şir de caracteristici ale sistemelor informatice. În primul rând, acestea sunt caracteristicile ce ţin de securitatea păstrării datelor, redundanţa informaţiei care se măreşte esenţial odată cu distribuirea totală a proceselor de procesare, integritatea sistemului informatic.

În unele lucrări [74, 34] a fost atrasă atenţia că descentralizarea proceselor informaţionale complică in mare măsură realizarea principiului de asigurare a integrităţii sistemului informatic. Totodată, un factor important de influenţă este şi

©Ilie Costaş

67

specificul sistemului de dirijare, pentru care se creează sistemul informatic, care poate influenţa esenţial nivelul de centralizare.

În [74,] este argumentată necesitatea păstrării unui minimum corespunzător de centralizare a informaţiei, care ar asigura realizarea cerinţelor faţă de integritatea SIE şi comoditatea pentru utilizatorii de diferite niveluri de ierarhie, chiar şi in condiţiile când, din punct de vedere tehnologic, este posibilă distribuirea totală a datelor.

Aceşti factori şi alţii, dictează necesitatea determinării corelaţiei optime dintre nivelul de centralizare şi cel de distribuire a proceselor informaţionale în fiecare caz concret şi adaptarea acestei corelaţii în funcţie de dinamica schimbării situaţiei, de toţi factorii de influenţă. Astfel, tendinţa de a rezolva această problemă importantă pentru orice segment de informatizare a societăţii trebuie să fie ridicată la nivel de principiu, de rând cu alte principii de informatizare, de care depinde eficienţa utilizării resurselor informaţionale.

6.2. Unele tendinţe contemporane în organizarea TI pe baza centralizării unor componente ale lor

Analiza experienţei acumulate în ţările industrial dezvoltate arată că au apărut nişte tendinţe foarte interesante de dezvoltare a formelor de organizare a TI. Totodată aceste tendinţe nu erau prevăzute la etapa cînd s-a început distribuirea proceselor de prelucrare a informaţiei, crezînd că acest proces eireversibil.

Cel mai bun exemplu de centralizare a unor procese TI în condiţiile cînd din punct de vedere tehnic e posibilă descentralizarea lor totală, este sistemul de asigurare a securităţii informaţionale. Am avut ocazia să fac cunoştinţă cu sistemul de securitate al păstrării datelor În SUA. Aceasta problemă e foarte actuală în prezent. Pe lîngă riscurile informaţionale de ordin pur tehnologic şi condiţionate de factorul uman intern al TI, mai există şi mari riscuri de interventie intentionată în resursele informaţionale ale USE (din cauza concurenţei si altele). La apus aceste probleme sunt cub o atenţie deosebită.

Firmele mari, care au bani investesc mijloace esentiale în asigurare securitatii datelor. Deoarece rezolvarea acestei probleme este foarte costisitoare si cere dezvoltarea unei infrastructuri speciale de protecţie, aceste firme deleghează aceste funcţii de protecţie a datelor unor firme specializate cu o infrastructura bine gindita, ce garanteaza pastrarea datelor chiar si in cele mai dure confdiţii.

De exemplu, Firma IBM şi inca citeva firme de acest nivel oferă firmelor şi companiilor servicii de protecţie a datelor, concentrind in aceasta firmă funcţiile de protecţie a datelor penttru mai multe firme în paralel. Pe baza unor contracte in care sunt prevazute garanţiile respective, ei iau asupra lor păstrarea, actualizarea periodica si menţinerea în stare de lucru a BD beneficiarilor, precum si restabilirea BD în caz de accidente, care duc la pierderea informaţiei.

Pentru a asigura un nivel înalt de viabilitate a sistemelor, firma IBM se foloseste de serviciile unei infrastructuri speciale de păstrare a datelor. Pe teritoriul SUA sunt citeva depozite de suporţi informaţionali tehnici, în care orice firma isi poate pastra suporţii proprii informaţionali pentru o plată respectivă. Aceste depozite

©Ilie Costaş

68

asigura o securitate inalta chiar şi în cazul celor mai dezastruoase evenimente: război, pojar, cutremur, etc. (vezi fig.4.1c).

Suporţii se înoiesc aici cu periodicitatea necesară, şi pot fi folosişi în caz de necesitate pentru a restabili complet bazele de date pierdute, sau accidentate. Administratorii de isteme informatice nu asteaptă pîna se va întîmpla asa ceva, ei se pregătzesc foarte serios pentru a evita pierderi mari. Ei organizează periodic antrenamente (teste, controluri, etc) ca sa verifice în ce măsură pot fi sigur pe sistem.

Chiar şi în cazul cu atacul barbar din Centrul de târguielă din New York ar fi fost posibilă restabilirea intregului sistem informatic, daca Central folosea astfel de servicii de protecţie.

Astfel, în cazul acesta avem un exemplu de centralizare a unor componente de TI în scopul de a asigura protecţia maximală a datelor. Noi avem schema structurală a acestui element de infrastructura informaţională, orientat la asigurarea protecţiei. Să îcercăm să prezentăm tehnologia de interacţiune a firmelor beneficiari cu cele specializate în protecţia datelor, folosind scheme grafice şi standardele în vigoare.

Din schemă vedem că o parte a PTI de rezolvare a problemelor se transmite altor firme unde aceste operaţii sunt concentrate pentru mai multe firme-beneficiari.

Astfel în informatiucă nici odată să nu ne grăbim să facem concluzii univoce şi pentru totdeauna. TI sunt într-o continuă dezvoltare şi unele etape considerate învechite se pot întoarce, dar la un nou nivel de dezvoltare, cum s-a întîmplat cu principiul de descentralizare (distribuire).

6.2.1. Asigurarea protecţiei şi securităţii resurselor informaţionale

Aspectul protecţiei resurselor informaţionale presupune acţiuni de protejare în caz de distrugere intenţionată sau în urma calamităţilor naturale. De remarcat că Sistemele Informatice existente sunt foarte costisitoare şi includ munca a mai multor generaţii. Ele generează baze de date fundamentale, acumulează informaţii de-a lungul multor ani care trebuie să fie păstrate timp de 75-100 de ani. În acest sens, prin protecţia datelor trebuie să fie asigurată continuitatea acumulării datelor şi renovarea lor în caz de distrugere.

În acelaşi timp, politica de stat pentru informatizarea societăţii este strâns legată de politica pentru securitatea statului. De aceea, este foarte importantă asigurarea securităţii componentelor tehnologice ale spaţiului informaţional care este constituit din:

• Resursele informaţionale - baze şi bănci de date, toate tipurile de arhive, sisteme de depozitare a resurselor informaţionale de stat, biblioteci şi depozitări ale muzeelor etc.;

• Infrastructura de informaţii şi telecomunicaţii - reţele de stat şi corporative teritorial distribuite, reţele de telecomunicaţii şi sisteme specializate, reţele şi canale de transmitere a datelor, mijloace de comutare şi dirijare a fluxurilor informaţionale;

©Ilie Costaş

69

Cu alte cuvinte, politica securităţii resurselor informaţionale trebuie să aibă în vedere toate categoriile de resurse informaţionale. În acest sens, aici pot fi incluse următoarele tipuri de date:

Registrul unic al gajului; Registrul populaţiei; Registrul cadastral; Registrul comercial al întreprinderilor; Registrul fiscal; Baza de date a informaţiei tehnico - ştiinţifice; Baza de date a invenţiilor şi brevetelor; Baza de date agrometeorologice; Baza de date privind mediului înconjurător; Baza de date privind patrimoniul cultural;

În aceeaşi ordine de idei, de remarcat că în sistemul de management al

resurselor informaţionale un loc extrem de important îl joaca managementul informaţional si tehnologic. Chiar si un sistem informatic bine gândit (din punct de vedere al componentelor lui, organizării bazelor de date, limbajelor informatice, hardware si software etc.) poate fi ineficient folosit în cazurile când nu se acorda atenţia cuvenită funcţiilor de asigurare a calităţii si oportunităţii livr ării informaţiei. Aceste caracteristici importante ale informaţiei si tehnologiilor informaţionale, sunt proprii pentru ultimele etape ale ciclului de viaţa al SI, atât în procesul funcţionării (exploatării) SI, cât şi în procesul dezvoltării lui.

In [83] sunt analizaţi factorii care pot influenţa negativ securitatea sistemelor

informatice, evidenţiind riscurile şi ameninţările intenţionate (deteriorarea fizică a componentelor sistemelor informatice, accesul neautorizat la informaţii, etc.) şi cele neintenţionate, dar nu mai puţin periculoase (calamităţi naturale, erori tehnologice ş.a.m.d.). Tot aici sunt analizate metodele şi mijloacele asigurării securităţii informaţionale, clasificate după diferite criterii (complexitatea şi zona cuprinderii, etapele operaţionale, scopurile protecţiei etc.).

Având în vedere multidimensionalitatea problemei în cauză (soluţionarea căreia poate fi un obiect de studii aparte), ne vom opri doar la aspectele, ce ţin de securitatea resurselor informaţionale, care cer soluţii organizaţionale şi tehnologice la nivel de Infrastructură Informaţională Naţională.

Pentru asigurarea nivelului caracteristicilor calitative ale resurselor informaţionale în conformitate cu cerinţele utilizatorilor finali, este necesară organizarea unui sistem de management specializat, care ar prevedea realizarea setului respectiv de funcţii, principalele dintre ele fiind [103]:

• planificarea tehnologiei de asigurare a calităţii resurselor informaţionale, • minimizarea erorilor si funcţiile de “backup” (dublare, recuperare): • planificarea acţiunilor în situaţii de dezastru şi recuperarea funcţionalităţii; • controlul sistemului informatic; • auditul sistemului.

6.2.2. Segment de Infrastructură Informa ţională orientat la asigurarea securităţii datelor

©Ilie Costaş

70

Analiza condiţiilor tehnologice ale sistemului de management informaţional arată că funcţiile acestuia, privind securitatea resurselor informaţionale, pot fi realizate eficient doar în cadrul unei infrastructuri informaţionale argumentate ştiinţific. Pe baza rezultatelor teoretice, obţinute în urma cercetărilor în acest domeniu, referitor la practica avansată, acumulată în ţările industrial dezvoltate, au fost elaborate propuneri concrete de creare a unui segment al Infrastructurii Informaţionale Naţionale, orientat la asigurarea condiţiilor necesare pentru efectuarea funcţiilor de management informaţional, orientate la menţinerea unui nivel garantat de securitate a resurselor informaţionale.

Acest segment al IIN îl reprezintă un complex de componente organizaţionale, destinate asigurării condiţiilor optime pentru realizarea funcţiilor şi operaţiilor tehnologice de menţinere a securităţii resurselor informaţionale.

Analizând experienţa avansată a ţărilor dezvoltate, în domeniul asigurării securităţii RI, observăm o reîntoarcere la un nivel mai înalt de centralizare a resurselor informaţionale propriu-zise şi a unor procese informaţionale (în primul rând, a celor ce ţin de anumite funcţii ale managementului informaţional). De relevat că aceasta se urmăreşte pe fundalul tendinţei generale spre distribuirea proceselor informaţionale la locurile de muncă ale utilizatorilor.

Aceste două aspecte, contradictorii după sens, dar care sunt obiective din punctul de vedere al abordării sistemice privind dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, fac actuală problema determinării corelării optime dintre nivelurile de centralizare şi descentralizare a resurselor informaţionale şi a operaţiilor tehnologice de management informaţional orientat la asigurarea securităţii informaţiilor. Astfel, principiul de corelare optimală a acestor niveluri de centralizare şi descentralizare a resurselor informaţionale şi a proceselor de prelucrare a datelor devine unul din cele mai importante principii de sistem în procesul informatizării societăţii.

Anume acest principiu este pus la baza conceptului creării segmentului de Infrastructur ă Informa ţională Naţională orientat la asigurarea securităţii datelor (SIINS) în Republica Moldova.

Structura organizatorică generală a acestui segment poate fi reprezentată ca în figura 5.10 şi presupune următoarele 4 niveluri de ierarhie:

1) nivelul inferior (al utilizatorilor);

2) nivelul local de organizare a administrării şi recuperării datelor în unităţile social-economice;

3) nivelul specializat de organizare şi efectuare a funcţiilor de administrare şi recuperare a datelor;

4) nivelul general al SIINS.

Nivelul inferior include un minimum de elemente tehnologice de administrare şi recuperare a datelor, efectuate nemijlocit de utilizatorii finali.

Nivelul local al SIINS reprezintă un ansamblu de elemente organizatorice şi tehnologice, orientate la efectuarea funcţiilor de administrare şi menţinere a securităţii datelor cu puterile proprii ale unităţilor social-economice.

©Ilie Costaş

71

Nivelul specializat al SIINS este reprezentat de organizaţii specializate în domeniul organizării si realizării funcţiilor de administrare a datelor întru asigurarea securităţii lor pentru unităţile social-economice (USE). Îndeplinirea acestor funcţii specializate poate sa fie delegată de către unităţile social-economice pe bază de contract cu unele instituţii deja existente care funcţionează în domeniul informaticii şi au un potenţial tehnico-ştiinţific corespunzător.

CENTRUL SPECIALIZATde păstrare a copiilor de suporţi informaţionali

CENTRUL SPECIALIZATîn informatică

cu funcţii de administrare şirecuperare a datelor pentru

organizaţiile statale

CENTRELE SPECIALIZATE

de administrare şirecuperare a datelor pentruunitaţi social-economice(întreprinderi, firme etc.)

Nivelulabsolut depâstrare asuporţilorinformaţionali

Nivelulspecializatde organizare afuncţiilor deadministrare şirecuperare adatelor

Nivelul localde organizareşi administrarea datelor înunităţilesocial-economice

Nivelulutilizatorilor

Preşedinţie

Parlament

Guvern

Al ţi

Unitate social-econoimică N1

Unitate social-economică N2

Unitate social-economică

.....

U tiliza torii individua liUtilizatorii individuali

Fig. Structura generală a segmentului de Infrastructură Informaţională Naţională, orientat la asigurarea securităţii datelor

Nivelul general al SIINS are menirea de a asigura păstrarea garantată a

suporturilor informaţionale pentru toţi utilizatorii de toate nivelurile de ierarhie ale societăţii şi economiei naţionale (inclusiv pentru structurile statale, persoanele juridice etc.). Cerinţele faţă de acest nivel sunt foarte înalte: el trebuie să asigure păstrarea garantată a suporturilor informaţionale în condiţiile celor mai aspri factori de influenţă posibili (dezastre naturale, incendii, acte de terorism etc.). Instituţiile nivelului specializat al SIINS efectuează operaţiile de administrare a datelor USE, inclusiv dublarea bazelor de date pe suporţi informaţionali cu o periodicitate necesară,

©Ilie Costaş

72

transmiterea acestor suporţi în centrul de prelucrare a lor , reînoirea lor prin copii noi după fiecare dublare şi folosirea lor pentru recuperarea datelor beneficiarului în caz de distrugere.

În concluzie, este evident că un astfel de nivel de organizare al securităţii cu forţele fiecărei USE în parte, ar condiţiona cheltuieli nejustificate şi insuportabile atât pentru fiecare USE, cât şi pentru Republica Moldova în general. Organizarea, însă a segmentului în cauză al Infrastructurii Informaţionale Naţionale pe baza unei abordări sistemice (o variantă concretă a căreia ar putea fi cea propusă în lucrarea dată) ar fi mult mai ieftină şi ar putea folosi mai eficient potenţialul deja acumulat în acest domeniu.

Totodată, obiectivul politicii de securitate şi protecţie poate fi atins numai dacă se stabileşte cu exactitate că aceasta se referă la întreaga Infrastructură Informaţională Naţională, adică la toate categoriile de beneficiari: începând cu managerii până la ultimul angajat.

Întreb ări pentru autocontrol 1. În ce constău particularităţile tehnologiei informaţionale centralizate? 2. Care sînt particularităţile PTI, bazat pe utilizarea posturilor de abonaţi? 3.

©Ilie Costaş

73

Capitolul 7

____________________________

PREZENTAREA GRAFICĂ A PROCESULUI TEHNOLOGIC DE PROCESARE A INFORMA ŢIEI

____________________________

7.1. Prezentarea grafică a procesului tehnologic de procesare a informa ţiei

Operaţiile de prelucrare a datelor şi suporturile de informaţii sunt prezentate în scheme cu ajutorul simbolurilor grafice, care sunt nişte figuri geometrice. Majoritatea acestor simboluri, după forma lor, pot fi înscrise într-un dreptunghi [2] cu laturile "a" şi "b". Mărimea minimală a lui "a" e egală cu 10 mm, b=1,5a. Aceasta depinde de dimensiunile schemei şi volumul textului în simbolurile grafice.

În limita unei scheme, se recomandă ca toate simbolurile să fie de aceeaşi mărime. Grosimea liniei de contur la simbol S=(0,6 - 1,5) mm.

Configuraţia simbolurilor pe schemă trebuie să corespundă cerinţelor standardului (GOST 19.003 – 80), care sunt prezentate în tabelul 7.1.şi în figura 4.2. Majoritatea acestor simboluri au şabloanele respective în AutoShapes/ Basic Shapes (figura 3.7.) şi AutoShapes/ Flowchart (figura 3.8) în Microsoft PowerPoint.

7.1.1. Prezentarea grafică a operaţiilor tipice ale etapei primare şi pregătitoare a PTI

Automatizarea procesului de acumulare şi înregistrare a datelor se realizează, în primul rând, la întreprinderi mari, dotate cu tehnică contemporană, unde apar fluxuri intense de informaţie primară. În majoritatea cazurilor, însă, deocamdată, etapa pregătitoare a PTPAIE se reduce la efectuarea operaţiilor manuale (sau cu participarea omului). În figura 7.1 6.3, este desfăşurată grafic schema etapei pregătitoare a PTPAIE, care include operaţiile tipice [2, 5-7].

Procesul tehnologic este un complex de operaţii, de aceea, efectuând schema lui, e necesară evidenţierea grafică a acestor operaţii, înfăptuite consecutiv. Se recomandă aranjarea operaţiilor pe direcţia principală (axială) a schemei. În afară de operaţii, în schemă, se indică suporturile de informaţii (simbolurile 4, 9, 13, 18, 19 din fig. 7.1), adresanţii (cei care primesc informaţia) şi expeditorii ei, locul de păstrare a informaţiei. Aceste simboluri trebuie să fie aranjate lângă simbolurile operaţiilor corespunzătoare ale procesului tehnologic, din partea stângă sau dreaptă a direcţiei principale în funcţie de prezenţa locului liber.

Ordinea (consecutivitatea) efectuării operaţiilor procesului tehnologic informaţional este determinată de liniile de flux, care leagă simbolurile grafice, ce reprezintă operaţiile, suporturile de informaţii şi alte simboluri grafice utilizate în domeniu [2].

©Ilie Costaş

74

Operatiile care schimba comenzi sau grupe de comenzi

6. Modificare

Alegerea directiei executarii algoritmului sau a programului în functie de unele conditii variabile

5. Decizie

Pentru prezentarea oricarui proces, care nu are simbol grafic special

4. Proces

3. Vizualizator

Introducere manuala a datelor cu ajutorul unor dispozitive cu tastatura

2. Introducere manuala a

datelor

1. Intrare-iesire

Tabelul 7.1Standardele de prezentare grafica a operatiilor

procesului tehnologic de procesare a informatiei

0.25ab

a

b

a

0.75

a

b

a

b

a

b

a

a

RR

ab

a a

Introducerea informatiei în forma binara, sau afisarea rezultatelor procesarii

Afisarea pe ecranul monitorului a datelor introduse sau a informatiei de iesire

©Ilie Costaş

75

12. Grupare

Sortarea informatiei dupa parametri dati

11. Sortare

Efectuarea copierii suportului de informatie

10. Copiere

Trecerea informatiei de pe un document traditional pe un suport de informatie tehnic, informatia fiind transferata în forma binara

9. Codificare

8. Operatie manuala

7. Proces predeterminat

Tabelul 7.1 (continuare)

b

a

0.15a

b

aa

a

0.25a

a

60

a

60 a

60

2aa

Unirea a doua, sau a mai multor multimi de date

Proces autonom, efectuat în mod manual

Utilizarea unor algoritmi si programe, create anterior si descrise aparte

©Ilie Costaş

76

Tabelul 7.1 (continuare)

0.25a

0.5a

Stop

b

StartÎntrerupere

Indica legatura dintre doua parti ale liniei de flux dintre elementele schemei, care se gasesc pe pagini diferite

18. Semn de legatura între pagini

Arata legatura dintre doua parti ale liniei de flux dintre elementele schemei, situate pe aceeasi pagina

17. Semn de legatura

16. Sursa -receptor de date

Indica legatura dintre elementele schemei si explicatii

15. Comentariu

Indica începutul a),sau sfârsitul b)a mai multor operatii, efectuate paralel

14. Actiuni paralele:

•început

•sfârsit 0.

25a

a)

b)a

0.25a

R=0.5aR

a

a0.5a

0.5a

0.6a0.

2a

13.

©Ilie Costaş

77

Cancelarie2

Start1

Transmiterea informatiei

despre DOD

Figura 7.1. Schema etapei pregatitoare a PTPAIE

17

Receptionarea telefonogramei

si formareaDOD

Cancelarie3Receptionarea si

înregistrarea DOD

18

DOD

4

DOD

19

DOD

5Transmiterea DOD

conducatorului pentru

rezolutie

6

Întoarcerea DODîn cancelarie

Telefon

4

3

Posta

07407

DOD e transmisa în cancelarie pentru introducere în calculator

©Ilie Costaş

78

Figura 7.1. (continuare)

Introducereadatelor în fisierulde lucru

15

Da

12

Afisarea erorilor lavizualizator

GPA7

IndexareaDOD

Culegerea DODla tastaturacalculatorului

10

Controlul programatal datelor

9

Sunterori ?

11

17

Nu

13

DOD - Documentatia de organizare si dispozitiiGPA - Grupul de prelucrare automatizataa DOD

07306

DaMai suntDOD?

16

Nu

7

Indicarea rechizitelor de baza ale DOD în partea descriptiva a documentului

8

Corectareaerorilor

14 1F

Liniile de flux se trasează paralel cu linia chenarului (vertical sau orizontal). Direcţia liniei de flux, de sus în jos şi de la stânga – la dreapta, este considerată principală şi nu sunt necesare săgeţile pentru a identifica direcţia fluxului. În toate celelalte cazuri, la capătul liniei de flux se pune săgeata. Linia de flux se uneşte, de regulă, cu mijlocul

©Ilie Costaş

79

simbolului grafic respectiv, dar poate fi unită şi cu linia de flux principală deasupra simbolului dat.

Pentru comoditatea definirii ordinii de efectuare a operaţiilor PTI, e necesară identificarea simbolurilor grafice, care reprezintă operaţiile PTI şi suporturile de informaţii. În acest scop, se foloseşte numărul de ordine al fiecărui simbol grafic, amplasat în partea stângă de sus a simbolului.

Inscripţiile pe schemele de proces tehnologic informaţional sunt admise atât în interiorul simbolurilor grafice, cât şi în exteriorul lor [2]. Nu se recomandă prescurtări de cuvinte. Dacă se folosesc abrevieri, atunci ele trebuie să fie descifrate în partea stângă de jos a schemei.

Dacă pentru unele simboluri grafice sunt necesare explicaţii suplimentare, atunci alături de aceste simboluri poate fi utilizat simbolul Comentariu (tabelul 7.1), care, cu o paranteză pătrată localizează textul inscripţiei respective.

Pentru a simplifica schemele cu multe linii de flux paralele sau care se intersectează (ceea ce complică esenţial înţelegerea schemei), precum şi pentru a păstra integritatea liniilor de flux dintre fragmentele de schemă, amplasate pe diferite pagini, sunt prevăzute conectoare speciale. În aceste cazuri, se admite întreruperea liniei de flux la începutul şi sfârşitul ei, utilizând la locul de întrerupere conectoare speciale:

1) În cazul când fragmentele schemei, unite de linia dată de flux, sunt pe aceeaşi pagină, se foloseşte un conector în formă de cerculeţ cu diametrul 0,5a. În interiorul primului cerc (la începutul liniei), este indicat numărul simbolului grafic, către care este îndreptată această linie de flux. În al doilea cerc, unde se termină linia de flux, se indică numărul simbolului grafic, de unde vine linia de flux.

2) Dacă linia de flux uneşte fragmente de schemă, amplasate pe pagini diferite, atunci se foloseşte un conector special în formă de săgeată (semn de legătură între pagini, în tabelul 7.1). În interiorul acestei săgeţi, se indică [2]:

a) numărul paginii (cu trei cifre) şi numărul simbolului grafic (cu două cifre), spre care este îndreptată linia de flux (la începutul liniei);

b) numărul paginii şi numărul simbolului grafic, de la care porneşte linia de flux (la sfârşitul liniei).

Un asemenea aranjament al schemei facilitează citirea schemei, dă posibilitate de a urmări succesiunea efectuării operaţiilor, legătura lor reciprocă, categoriile de suporturi de informaţii în orice etapă, de unde apar datele primare şi unde se transmit cele intermediare sau rezultative.

Simbolurile Început (Start) – Sfârşit (Stop), care indică începerea şi terminarea schemei, se recomandă să se lege (unească) cu direcţia principală a schemei, adică acolo unde-s prezentate operaţiile.

Denumirea operaţiilor (de exemplu, primirea (recepţia) şi înregistrarea documentelor, controlul veridicităţii datelor etc.), denumirea documentelor (dare de

©Ilie Costaş

80

seamă, raport statistic) sau a datelor (informaţia condiţional-constantă, primară) se înscrie în interiorul simbolurilor grafice corespunzătoare.

Dacă e necesară indicarea locului efectuării operaţiei, inscripţia se face în partea din dreapta deasupra simbolului (blocul 2, 3 şi 7 ale schemei din figura 7.1). De regulă, se dă doar denumirea prescurtată (GP, SPD) sau denumiri scurte, cum ar fi: Cancelarie, Anticameră etc. Descifrarea noţiunilor prescurtate se face în partea din stângă sub schemă:

� GP- grupa de primire, � SPD- secţia de pregătire a datelor etc.

Adresantul (destinatarul) şi expeditorul de informaţie sunt reprezentaţi pe schemă de un simbol "Sursa-receptor de informaţie".

Centrul de calcul prelucrează informaţia care vine de la mai multe obiecte (întreprinderi, organizaţii etc.) în funcţie de felul tehnicii de înregistrare a datelor se află la aceste obiecte, unele pot prezenta informaţia fixată pe documente primare (de hârtie), altele – pe suporturi tehnice de informaţie, cum ar fi dischetele, CD-urile, flash etc.

În sistemele contemporane, dotate cu reţele dezvoltate de calculatoare electronice, informaţia poate fi înregistrată şi introdusă direct în calculator. În schemă (figura 7.1), transmiterea datelor în paralel de la un şir de obiecte pe diferite suporturi de informaţii se indică cu ajutorul simbolului "Operaţii paralele".

Descrierea schemei PTI (figura 7.1)

Primirea şi înregistrarea documentelor de organizare şi dispoziţii (DOD) şi a suporturilor de informaţii se efectuează în cancelarie (blocul 2). Toate documentele primite se supun unui control vizual: se verifică perfectarea lor, claritatea îndeplinirii etc. Într-un jurnal special, se fixează data primirii (blocul 3).

În schemă, aceste operaţii se prezintă cu ajutorul simbolului "operaţie manuală".

După rezoluţia conducătorului (blocul 5), documentele se returnează la cancelarie, de unde se transmit grupului de prelucrare automatizată (GPA, blocul 7). Aici documentele se indexează, evidenţiind cele mai importante aspecte ale documentului şi formalizându-le în conformitate cu regulile acceptate în sistem.

Datele de pe documentele primare se trec pe suporturi tehnice de informaţii, se formează fişiere pentru prelucrare, sau baze de date. În exemplul dat, simbolul "Introducere manuală a datelor" (simbolul 8) prezintă operaţiile de tastare-înscriere a datelor primare de pe documente în memoria calculatorului.

După trecerea datelor pe suporturi tehnice, se controlează autenticitatea (exactitatea) informaţiei înscrise. În schema dată, operaţia de control programat al veridicităţii datelor e prezentată de simbolul "Proces" (blocul 10). Simbolul ”Decizie” (blocul 11) prevede alegerea direcţiei de prelungire a procesului tehnologic în dependenţă de condiţia că în blocul precedent au fost depistate erori sau nu. Dacă au fost depistate erori, atunci erorile sunt afişate pe ecranul monitorului, sunt corectate

©Ilie Costaş

81

documentele în cauză de la tastatură (blocul 14) şi sunt supuse unui nou control al veridicităţii (blocul 10).

Dacă nu au fost depistate erori, atunci documentul dat se înregistrează în fişierul de lucru. Acelaşi lucru este efectuat cu toate celelalte documente din fluxul de la intrare, proces controlat de blocul 16.

Rezultatul efectuării operaţiilor primare şi pregătitoare în cazul dat va fi fişierul

1F (blocul 15), care, în principiu, e gata de prelucrare în etapele următoare ale

PTPAIE. Dacă calculatorul, în care au fost pregătite datele din fişierul 1F , se foloseşte doar pentru pregătirea datelor, atunci fişierul trebuie transmis la centrul de prelucrare printr-un canal de legătură sau pe un suport tehnic, cum ar fi discheta, CD-ul, flash etc.

În cazurile când volumul datelor la intrare e foarte mare, pregătirea lor poate fi efectuată în paralel la mai multe calculatoare, iar pentru procesarea lor în comun datele pe suporturi tehnice sau prin canale de legătură sunt transmise la centrul de prelucrare.

7.1.2. Prezentarea grafică a operaţiilor etapei de bază şi finale ale PTPAIE

Etapa de bază a PTPAIE reprezintă prelucrarea datelor nemijlocit la calculator. Pentru rezolvarea problemelor în memoria operativă a calculatorului, se introduc programele şi datele iniţiale necesare.

În calitate de exemplu, va fi examinată schema PTPAIE, prezentată în figura 7.2. În această variantă, e prevăzută procesarea comună a datelor din 3 fişiere, dintre care două ( 1F , 2F ) sunt extrase (blocul 2) de pe discul magnetic (blocul 3), şi fi şierul

3F , care se introduce de pe dischetă (blocul 4).

E cunoscut faptul că procesarea în comun a mai multor fişiere poate fi destul de complicată, de aceea, uneori, ca ieşire din situaţie poate servi formarea unui fişier comun, în care intră toate datele necesare din diferite surse. Anume o astfel de situaţie este examinată în cazul dat. În plus, o condiţie suplimentară constă în faptul că nu toate datele din fişiere participă la calcule, dar numai cele care corespund unui anumit criteriu. Deci, din fişierele în cauză 1F , 2F , 3F , trebuie extrase doar anumite

submulţimi de date ( ddd FFF 321 ,, ) respectiv (blocul 5).

Din aceste submulţimi de date necesare pentru algoritmul dat de procesare, se creează un fişier nou de lucru F= ddd FFF 321 ΥΥ . Această operaţie este prezentată de

simbolul grafic „Grupare” (blocul 6) şi poate fi realizată cu o gamă largă de algoritmi, orientaţi la crearea unui fişier de lucru din mai multe surse existente (fişiere sau baze de date). Un exemplu de integrare a datelor din mai multe fişiere poate fi crearea unor înregistrări ale fişierului F , în structura cărora intră, concomitent, date din fişierele ( ddd FFF 321 ,, ).

Necesitatea creării fi şierului de lucru poate apărea chiar şi în situaţiile când, pentru soluţionarea unei probleme complexe, datele se extrag din mai multe baze de

©Ilie Costaş

82

date. Scopul de bază al acestei operaţii de grupare a datelor şi formare a înregistrărilor cu anumite structuri constă în asigurarea accesului comod la date şi procesarea lor cât mai eficientă în conformitate cu specificul algoritmilor de procesare. Start

2

Introducereafisierelor F1, F2, F3

5

Extragereadatelor conform

criteriului dat

7

8Prelucrareadatelor din F

conformalgoritmului

9

Introducereanomenclatoa-relor F4, F5

33

FisiereleF1F2

6

Gruparea multimilorF1

d, F2d, F3

d si formareafisierului de lucruF= U Fi

d

Formarea multimilorF1

d, F2d, F3

d care sunt parti componente din F1, F2, F3 respectiv

Sortarea fisieruluiF conform indicilordati

1

1010

F4F5

07911

Obtinereainformatieirezultative

Figura 7.2. Schema etapelor de baza si finale ale PTPAIE

4

F3

©Ilie Costaş

83

În acelaşi scop, fişierul obţinut se supune unei aranjări a înregistrărilor în fişier.

1919

BD

Multiplicarea

11

Decodificareainformatiei rezultative

Formareadocumentelorrezultative pentruafisare

Emitereainformatieirezultative

12

13 15

14 16

1720

20

Înscrierea datelorrezultative în BD

18

19

Stop20

18

VizualizareaDocumentrezultativ

Figura 7.2. Continuare

07809

Control

vizual

Utilizator

©Ilie Costaş

84

Această operaţie e prezentată de simbolul "Sortarea" (blocul 7).

După procesarea datelor în conformitate cu algoritmul respectiv (blocul 8), sunt obţinute informaţii rezultative. Pentru prezentarea acestor informaţii, în forma comodă şi înţeleasă de utilizatorul final, e necesară descifrarea lor (blocul 11). La efectuarea decodificării se utilizează nomenclatoarele F 4 şi F 5, extrase de pe discul

magnetic (blocul 9).

Afi şarea informaţiilor rezultative şi transmiterea lor beneficiarului poate fi efectuată în diferite moduri. În primul rând, aceste informaţii pot fi afişate pe ecranul monitorului (blocul 13). Dacă documentele finale corespund cerinţelor utilizatorului final, atunci ele pot fi imprimate pe suport de hârtie (blocul 15). După un control vizual la relevanţă, aceste documente pot fi multiplicate (blocul 17) şi transmise utilizatorului final.

Informaţia rezultativă poate fi înscrisă, de asemenea, în baza de date (blocul 18) sau pe suporturi tehnice de informaţii în scopul de a fi folosită în alte probleme sau etape de prelucrare a datelor. Pe suporturile tehnice se înscriu date de bilanţ (indici lunari, anuali etc.). Ele sunt necesare pentru prelucrarea şi obţinerea indicilor economici şi transmiterea lor la centrul de calcul de la nivelul superior.

Informaţia rezultativă sub formă de maşinogramă (sau de suporturi tehnice) se expediază prin poştă sau curier special în serviciile corespunzătoare ale organelor de dirijare, la centrul de calcul al nivelului superior de dirijare şi în alte obiecte.

Informaţia operativă se transmite prin canale de legătură.

E evident faptul că hotarul (frontiera) dintre operaţiile etapelor pregătitoare şi de bază e, în mare măsură, condiţională. În dependenţă (funcţie) de complexul de maşini şi dispozitive tehnice folosite în etapa pregătitoare, multe din operaţiile acestei etape pot trece în etapa de bază.

De exemplu, dacă, pentru înregistrarea informaţiei, controlul ei şi formarea bazei de date, se folosesc calculatoare personale, unite în reţeaua de calculatoare, atunci, practic, toate operaţiile etapei pregătitoare (în afară de operaţiile de înregistrare) pot fi trecute în etapa de bază a PTPAIE, care se realizează în mod automat la calculator.

7.2. Elaborarea schemelor grafice ale PTPAIE în mediul MICROSOFT PowerPoint

7.2.1. Etapa pregătitoare

Pentru a crea la calculator o schemă de proces tehnologic de procesare a informaţiei, este necesar, mai întâi, să se pregătească schema pe hârtie în mod manual. Scopul constă în reprezentarea grafică aproximativă (chiar şi la nivel conceptual) a soluţiilor de proiect în elaborarea procesului tehnologic, aranjarea fluxurilor tehnologice şi repartizarea simbolurilor grafice pe suprafaţa paginii de lucru. Toate acestea sunt necesare pentru a estima complexitatea schemei şi a facilita construirea ei în varianta finală la calculator.

©Ilie Costaş

85

După ce a fost obţinută schema în varianta ei completă şi verificată veridicitatea ei conceptuală, ea poate fi transferată la calculator. Această etapă (pregătirea prealabilă a schemei pe hârtie) poate fi omisă în cazurile unor scheme simple şi atunci când proiectantul (executorul) are, deja, o experienţă bogată în elaborarea lucrărilor grafice la calculator.

Înainte de a începe transferul schemei la calculator, se pregăteşte „foaia” de lucru, alegând formatul etc. în conformitate cu recomandările din paragraful 3.2. Apoi se formează reţeaua (plasa) orientativă pentru amplasarea elementelor grafice ale schemei. Luând în consideraţie complexitatea schemei proiectate, numărul de fluxuri tehnologice şi simboluri grafice, volumul textului pentru inscripţiile din simbolurile grafice, în reţea se alege dimensiunea celulelor pentru amplasarea figurilor grafice şi numărul respectiv al coloanelor de celule pe verticală, precum şi mărimea spaţiului între figuri atât pe verticală, cât şi pe orizontală.

Dimensiunile celulelor se determină în conformitate cu standardele în vigoare sub formă de dreptunghiuri cu laturile a × b (b = 1.5a).

1

Figura 7.3. Reteaua orientativa pentru amplasarea obiectelorgrafice ale schemei

a

b

Coloane si rânduri de celule rezervate pentru spatiul dintre figurile schemei

2

2

Celule pentru amplasarea figurilor grafice ale schemei

Reţeaua în cauză se face cu linii subţiri de culoare palidă (verde, gri-deschis, punctată etc.), astfel, încât, fiind o bună orientare în procesul amplasării figurilor grafice, să fie clar că ele nu aparţin conturului de bază şi să nu complice citirea şi înţelegerea schemei. După terminarea şi verificarea schemei finale, liniile acestei reţele de orientare pot fi uşor şterse.

Figura 7.3 reprezintă o porţiune de reţea pregătită pentru elaborarea unei scheme de proces tehnologic de prelucrare a informaţiei economice cu 3 coloane de elemente grafice. Cu săgeţile sub numărul 1 sunt indicate celulele pentru amplasarea simbolurilor grafice ale schemei. Săgeţile cu numărul 2 indică coloanele şi rândurile

©Ilie Costaş

86

de celule rezervate spaţiilor libere dintre simbolurile grafice. Aceste spaţii pot fi folosite pentru liniile de flux informaţional sau tehnologic.

7.2.2. Elaborarea schemei grafice a procesului tehnologic centralizat de procesare a informaţiei economice

După efectuarea manuală a schemei pe hârtie (dacă e necesar) şi pregătirea paginii (slide – ului) de lucru, se începe aranjarea simbolurilor grafice, care reprezintă operaţiile procesului tehnologic. Se presupune că schema prealabilă a fost schiţată pe baza unei descrieri textuale a procesului tehnologic de procesare a informaţiei, care este rezultatul etapei corespunzătoare a proiectării tehnologiei informatice.

Un exemplu simplu de descriere textuală a procesului tehnologic de procesare a informaţiei economice ar putea fi următoarea sarcină de elaborare a unei scheme de PTPAIE. Pentru a facilita înţelegerea legăturii şi conformităţii între descrierea textuală a PTPAIE şi schema lui grafică, în textul descrierii sarcinii de elaborare sunt incluse referinţe la blocurile respective ale schemei (figura 7.4), deşi, într-o descriere textuală prealabilă a PTPAIE, nu sunt necesare astfel de referinţe.

***

Descrierea PTPAIE

La o asociaţie, care uneşte n întreprinderi, se utilizează tehnologie informaţională pentru a rezolva unele probleme de interes comun. Se folosesc două variante de colectare a informaţiei de la întreprinderi:

a) în formă de documente primare tradiţionale (pe hârtie), care sunt transmise centrului de calcul, prin poştă sau curier;

b) prin canale de legătură (Internet).

În primul caz, documentele primare (Blocul 7) sunt transmise prin poştă sau curier de la întreprinderile care nu sunt asigurate cu maşini de calcul şi acces la reţele informaţionale. Aceste documente sunt acumulate la centrul de calcul (Blocul 2) , unde datele sunt transferate pe suporturi informaţionale (Blocul 3 şi 8). După verificarea veridicităţii (Blocul 4) şi corectarea erorilor (Blocul 9), datele sunt incluse în baza de date (BD) – Blocul 10.

În al doilea caz, datele colectate se transferă pe suport informaţional (Blocul 11) la întreprinderile asigurate cu calculatoare şi acces la reţele transport date. După verificarea veridicităţii (Blocul 12) şi corectarea erorilor admise (Blocul 15), datele sunt transmise prin canale de legătură (Blocul 14) la centrul de calcul (Blocul 6), unde ele sunt înscrise în baza de date (Blocul 10) în mod automat.

După completarea bazei de date cu date de la toate întreprinderile, pot fi începute operaţiile etapei de bază a PTPAIE.

©Ilie Costaş

87

Figura 7.4. Schema procesului tehnologic de procesare a informatiei

Întreprinderea 1

Întreprinderea 2

Pregatireasuportului

informational

Controluldatelor

Sunt erori?Corectareadatelor

5

Întreprinderea n-1

Întreprinderea n

Pregatireasuportului

informational

Controlul datelor

Sunt erori?

nu

Transmitereadatelor

4

3

2

7 11

12

13

149

da

nu

da

Transferul în BD

08716

5

6

15

15

Corectareadatelor

15

13

12

Bazadate

10

Fisierde

lucru

8

Documente

primare

Centrul de calcul

Start

Receptionareadatelor

©Ilie Costaş

88

Stop

Transmitereautilizatorilor

nuAfisarea

rezultatelorprocesarii

08606

22

2727

BDF1, F2

Figura 7.4. Continuare

Extragereadatelor din BD, F1,F2

24

17

16

18

Formareasubmultimilor de date BD*, F1*, F2*

Formarea fisierului de lucru prin gruparea submultimilor de date

F = BD* U F1* U F2*

Sortarea datelor în fisierul F conform criteriilor de procesare

Procesareadatelor

19

20

Ecranul monitorului

Documentepe hârtie

Bazade date

rezultative

Procesarea datelor conform algoritmului si formarea documentelor rezultative

25

21 22

23

Afisarea documentelor rezultative pe diferitesuporturi de informatii

Controlul vizual

25

26

27

21

©Ilie Costaş

89

Soluţionarea unei probleme concrete necesită extragerea datelor respective (Blocul 16) din baza de date conform criteriilor de selectare şi utilizare a două submulţimi de date din fişierele suplimentare F1 şi F2 (Blocul 24). Pentru a facilita procesul de prelucrare conform algoritmului dat, cele trei submulţimi de date (BD*, F1*, F2*) extrase din BD, F1 şi F2 respectiv, sunt reunite (grupate) într-un singur fişier de lucru (Blocul 17) cu o structură corespunzătoare a înregistrărilor:

F = BD* U F1* U F2*. După sortarea datelor din fişierul F (Blocul 18) are loc procesarea lor în

conformitate cu algoritmul soluţionării problemei (Blocul 19). Rezultatele obţinute sunt pregătite sub formă de documente finale şi afişate (Blocul 20) în diferite variante pentru diferiţi utilizatori în paralel:

• pe ecranul monitorului (Blocul 21) pentru utilizatorii care lucrează în regim de dialog cu calculatorul;

• în formă de documente pe hârtie (Blocul 22). Aceste documente mai întâi se supun unui control vizual (Blocul 25), după ce sunt transmise utilizatorilor (Blocul 26);

• transmise sub formă electronică în baza de date (Blocul 23) pentru păstrare şi utilizare în soluţionarea altor probleme.

Sarcină: Să se elaboreze schema grafică a PTPAIE, care ar corespunde descrierii textuale date, folosind standardele de prezentare grafică în vigoare.

***

Figura 7.4. reprezintă schema grafică a procesului tehnologic de procesare a informaţiei, care corespunde descrierii textuale de mai sus.

Însuşi procesul construirii schemei PTPAIE decurge în felul următor. Pentru a înscrie în schemă un simbol grafic, e necesar de apelat meniurile Draw/ AutoShapes/ Flowchart sau Draw/ AutoShapes/ Basic Shapes şi, găsind acolo figura necesară, se activează, executând click pe ea. După aceea, acest simbol se plasează în celula respectivă a schemei: fixând cursorul în colţul stânga-sus şi apăsând butonul stâng al mouse-ului, se trage imaginea simbolului până la colţul dreapta-jos. În aşa mod, simbolul îşi capătă dimensiunile necesare în mod automát. Totodată, este exclusă necesitatea formatării dimensiunii pentru fiecare simbol grafic aparte, ceea ce permite de a accelera elaborarea schemei.

Dacă, însă, din anumite cauze, locul amplasării sau dimensiunile simbolului grafic n-au fost obţinute exact din prima instalare, atunci devierile pot fi uşor corectate. Pentru aceasta, simbolul se marchează şi se trage la locul cuvenit. Dimensiunile se corectează trăgând de mânerul respectiv, care reprezintă dimensiunea corectată.

Dacă un simbol grafic, necesar pentru elaborarea schemei, nu-şi are modelul respectiv în meniurile AutoShapes, atunci acest simbol se construieşte mai întâi ca obiect aparte (vezi compartimentul 3.4.3) şi, după aceea, se introduce la locul respectiv în schemă. Obiectele care se folosesc, deseori, în scheme PTPAIE (precum şi în alte lucrări grafice) pot fi elaborate o singură dată şi păstrate în nişte mape,

©Ilie Costaş

90

formate special, pentru a fi extrase de acolo şi utilizate de fiecare dată când sunt necesare.

Pentru a facilita procesul de elaborare a schemelor complicate, pot fi folosite diferite metode, unele dintre care sunt următoarele:

• repetarea de mai multe ori a unor ansambluri de obiecte grafice. Sectoarele repetabile de schemă, care includ mai multe blocuri şi segmente de linii, aranjate într-o ordine anumită, pot fi create o singură dată, integrate într-o secţiune de figură prin gruparea şi folosirea lor de fiecare dată când sunt necesare;

• dacă un oarecare simbol grafic se foloseşte în schemă de mai multe ori, atunci el poate fi dimensionat şi aranjat o singură dată şi copiat din schemă de fiecare dată, când e necesar.

Unele simboluri standarde din AutoShapes, precum şi obiectele originale, create de proiectant, pot fi supuse unor modificări înainte sau după instalarea la locul respectiv. În Microsoft Word şi PowerPoint există două variante principale de

modificări: prin rotirea obiectului şi prin transformări simetrice.

Schimbarea orientării figurii grafice prin rotire se efectuează în modul următor.

De exemplu, simbolul Off-page Connector poate fi supus modificării orientării lui (cu săgeata la stânga, la dreapta, în sus, în jos) prin efectuarea rotaţiei sau a răsturnării. După marcarea simbolului în cauză în meniul Draw/Rotate or Flip se selectează varianta optimă de rotaţie (figura 7.53.). Un click pe opţiunea Rotate Left asigură rotirea figurii sub un

unghi de 90º contrar sensului mişcării acelor ceasornicului, iar alegerea opţiunii Rotate Right rezultă în rotirea obiectului cu 90º în direcţia mişcării acelor ceasornicului.

Pentru transformarea simetrică a obiectelor sau obţinerea copiilor lor simetrice, se utilizează opţiunile Flip Horizontal şi Flip Vertical. Pentru a răsturna obiectul pe orizontală, adică a-l întoarce cu 180º, e necesară executarea unui click pe opţiunea Flip Horizontal . Selectarea opţiunii Flip Vertical duce la răsturnarea (rotirea cu 180º) pe verticală.

Pentru cazurile rotirii libere sub orice unghi (diferite de cele enumerate mai sus), poate fi folosită opţiunea Free Rotate (figura 7.64). După activarea butonului Free Rotate în colţurile dreptunghiului, în care este înscrisă figura, apar nişte cerculeţe de culoare verde, care pot fi folosite în calitate de mânere (puncte) de rotire. Cu ajutorul mouse-ului, indicatorul căruia este fixat pe unul din punctele de rotire, obiectul poate fi rotit sub orice unghi necesar.

Figura 7.5.SubmeniulRotate or Flip

Variantele de rotire a

obiectului

©Ilie Costaş

91

Finisarea schemei

După terminarea elaborării schemei PTPAIE, verificarea ei din mai multe puncte de vedere (corectitudinea, aranjarea simbolurilor etc.) se efectuează următoarele operaţii de finisare a ei:

• se curăţă de linii suplimentare şi de construcţie (cum ar fi liniile reţelei de orientare etc.). Pentru aceasta se face click pe fiecare linie aparte şi se apasă tasta Delete. Pentru facilitarea procesului de „curăţire”, e bine să se grupeze toate liniile auxiliare (reţeaua orientativă, alte linii de orientare etc.), construite înainte de a începe schema propriu-zisă. Atunci, după terminarea schemei e suficient să se execute click pe oricare din aceste linii auxiliare şi prin apăsarea tastei Delete sunt şterse toate liniile auxiliare;

• toate liniile de bază sunt îngroşate până la grosimea aleasă. Modul efectuării acestei operaţii este descris în compartimentul 3.4) din anexa 2.

• se integrează într-o singură figură. În acest scop, se foloseşte funcţia Draw/Group . Se activează tasta Select Objects şi după poziţionarea cursorului în colţul stânga-sus al dreptunghiului imaginar, care ar cuprinde toate componentele schemei (fixând poziţia prin apăsarea butonului din stânga a mouse-ului), şi ţinându-l apăsat, se trage pe diagonală până la colţul dreapta-jos al acestui dreptunghi, după care butonul este eliberat. După o astfel de selectare a tuturor componentelor figurii desenate, aceste componente se grupează prin executarea unui click pe Draw/Group .

7.2.3. Prezentarea grafică a procesului tehnologic descentralizat de procesare a informaţiei economice

Figura 7.6. Rotirea libera a obiectului sub un unghi arbitrar: a) activarea, b) rotirea, c) rezultatul

Butonul Free Rotateactivat

©Ilie Costaş

92

După cum a fost menţionat în copartimentul 6.1, în sistemele informatice descentralizate majoritatea operaţiilor proceselor tehnologice de procesare a informaţiei sunt efectuate la locul de lucru al fiecărui utilizator, care are la dispoziţie calculator electronic. Deci, pentru fiecare loc de lucru automatizat, este caracteristică efectuarea tuturor operaţiilor tipice ale PTPAIE, descrise în capitolul 6.

Totodată, a fost menţionat că, în condiţiile moderne, e greu de imaginat o tehnologie eficientă de procesare a datelor absolut independentă fără acces la spaţiul informaţional de diferite niveluri: local, naţional şi internaţional.

În figura 7.75, este prezentată schema generalizată a unei reţele descentralizate de procesare a informaţiei.

După cum vedem din schemă, cheia de bază a prezentării grafice a PTI descentralizat este simbolul grafic „acţiuni paralele”, care unesc într-un spaţiu informaţional integrat mai multe procese tehnologice informaţionale locale, caracteristice pentru locurile respective de lucru. Interacţiunea dintre aceste PTI locale este realizată prin canale de comunicaţii.

În exemplul dat, avem situaţia, în care fiecare loc de lucru este relativ independent şi interacţionează cu alte locuri de lucru nemijlocit prin canale de legătură, fără reţele informaţionale intermediare.

***

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

Pentru consolidarea cunoştinţelor teoretice şi acumularea experienţei practice în elaborarea schemelor de proces tehnologic de procesare a informaţiei economice, studenţilor li se recomandă să îndeplinească de sine stătător câteva sarcini, ce ţin de elaborarea PTPAIE în conformitate cu descrierea textuală dată şi respectând standardele de prezentare grafică în vigoare.

Sarcina nr. 1

Să se elaboreze schema grafică a procesului tehnologic informaţional descentralizat, în care participă două grupe de utilizatori, având în vedere următoarele condiţii tehnologice:

a) În cadrul fiecărui grup, utilizatorii interacţionează între ei prin intermediul reţelei locale informaţionale;

b) Utilizatorii din grupe diferite fac schimb de informaţii prin intermediul Internetului;

©Ilie Costaş

93

2

4

6

78

Start

Colectareadatelor

Introducereain calculator.

Controluldatelor

Erori?Corectareda

nu

Introdu-cerea în

BD

Interogari Interogari Interogari

Retea locala?

Retea locala?

Retealocala?

da da

nu nu nu

Procesare

Afisarerezultate

Stop Stop Stop

Schimb de informatii în

reteaSpatiu informational

Utilizator 1 Utilizator 2 Utilizator N

Pro c

es lo

cal

ana l

ogi c

cel u

i al

u tili

z ato

rulu

i 1

Pro c

es lo

cal

anal

ogic

cel u

i al

utili

zato

rulu

i 1

1

2

3

4

5

7

8

9

10

11

6 66 6

Colectareadatelor

Colectareadatelor

Introdu-cerea în

BD

Introdu-cerea în

BD

6

Figura 7.7. Prezentarea grafica a proceselor tehnologicedescentralizate de procesare a informatiei

da

BD

Documente primare

©Ilie Costaş

94

c) Fiecare utilizator are posibilitatea să-şi realizeze întregul set de operaţii de procesare a informaţiei, caracteristic pentru un PTI tipic.

Sarcina nr. 2

Să se elaboreze schema generală a procesului tehnologic informaţional mixt, în care, concomitent, sunt utilizate şi procese informaţionale centralizate şi descentralizate. Caracteristica generală a PTI:

a) Centrul informaţional al Ministerului colectează anumite informaţii din centrele informatice ale întreprinderilor pentru procesarea în comun şi soluţionarea unor probleme de nivel ramural;

b) Centrele informatice ale întreprinderilor îşi păstrează autonomia, având reţelele lor informatice locale şi posibilitatea de a procesa toate informaţiile pe care le au la dispoziţie. Totodată, aceste centre se pot adresa, prin intermediul canalelor de comunicaţii, celorlalte centre pentru obţinerea unor informaţii suplimentare.

Atenţia principală în schemă trebuie să fie concentrată la evidenţierea blocurilor de bază şi a legăturilor reciproce dintre diferiţi participanţi ai procesului.

***

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

Sarcina nr.1

Să se elaboreze schema procesului tehnologic centralizat de colectare a informaţiei în sistemul informaţional al Biroului Naţional de Statistică (BNS). Fluxurile informaţionale în acest sistem sunt descrise în compartimentul 5.3. Să se includă în schema PTI cele două niveluri de colectare a informaţiei (teritorial şi BNS) şi sursele de date primare statistice (întreprinderi, organizaţii, ministere şi departamente republicane). Să se ia în consideraţie faptul că informaţiile din direcţiile teritoriale sunt transmise în BNS sub formă electronică şi sub formă de documente pe suport de hârtie.

Sarcina nr.2

Să se elaboreze schema procesului tehnologic, orientat la crearea unei biblioteci electronice pe baza transformării unei biblioteci cu surse tradiţionale.

Descrierea generală a acestui proces include următoarele repere orientative. Cărţile din fondul bibliotecii sunt scanate la 2 calculatoare şi 2 scanere în paralel. Fiecare operator, după transferul sursei în forma electronică, efectuează controlul vizual al textului, redactarea lui şi înscrierea în baza de date, care se acumulează pe discul fix al unui calculator special, cu care celelalte calculatoare sunt conectate în reţeaua locală.

©Ilie Costaş

95

Capitolul 8

____________________________

TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII INFORMAŢIEI ECONOMICE ÎN REGIM DE DIALOG CU

CALCULATORUL [1,p.61], [17].

____________________________

TEHNOLOGIA PRELUCR ĂRII AUTOMATIZATE A DATELOR ÎN REGIM DE PACHETE [1,p.57]

În condiţiile utilizării calculatoarelor universale mari cea mai răspîndită formă de organizare a PTI a fost prelucrarea în regim de pachete. Esenţa regimului de pachete constă în executarea consecventă a ansamblului dat de programe de prelucrare a datelor, prezentate în formă de pachete de sarcini sub gestiunea sistemului de operare al computerului. Prin aceasta se asigură minimizarea intervenţei operatorilor în procesul rezolvării problemelor, iar mijloacele sistemului de operare organizează introducerea datelor, activarea modulelor de programe necesare şi a dispozitivelor externe, precum şi realizarea procesului de prelucrare. Scopul principal al regimului de pachete constă în asigurarea rezolvării oportune a problemelor funcţionale conform graficului şi exploatării maximale a sistemului de calcul. Fiind un pas foarte pozitiv faţă de primele etape de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale, regimul de pachete avea şi neajunsuri foarte esenţiale: dacă în procesul pregătiri pachetelor de srcini erau admise erori, atunci o astfel de sarcină şi respectiv pachetul de programe pentru realizarea ei era scos din irul de sarcini. Procesarea automatizată a unei astfel de sarcini continua doar după ce administratorul elimina eroarea şi includea sarcina în coada generală de sarcini. Operatorul nu putea să intervină în procesul prelucrării sarcinii, dacă situaţia nu era prevăzută de program. Aspectele negative erau lipsa de operativitate şi volumul mre de lucru de rutină.

8.1. Esenţa regimului de dialog

Dezvoltarea mijloacelor tehnice de comunicare a utilizatorului cu computerul şi a asigurării cu programe sistemice, care întreţin regimul de dialog, a asigurat posibilitatea realizării la computer a lucrărilor de calcul, pentru care lipseşte o continuitate predeterminată a executării operaţiilor tehnologice de prelucrare a datelor, proprie pentru regimul de pachete. Înfăptuirea lucrărilor de acest fel în condiţiile utilizării regimului de pachete este deseori neeficace, iar uneori chiar imposibilă. Organizarea prelucrării datelor în regim de dialog rezolvă în mare măsură aşa probleme. E necesar de accentuat că regimul de dialog nu trebuie interpretat ca o alternativă a regimului de pachete, ci ca o extindere (dezvoltare) a lui. Particularitatea de bază a regimului de dialog constă în aceea că interacţiunea dintre utilizator şi computer are loc în timpul rezolvării nemijlocite a problemelor prin transmiterea şi recepţia comunicărilor cu ajutorul terminalelor. Procesul rezolvării problemei la computer, în timpul căruia se realizează schimbul de comunicări între om şi computer,

©Ilie Costaş

96

condiţionat de continuitatea operaţiilor de rezolvare, se numeşte proces tehnologic de prelucrare a informaţiei în regim de dialog. Cu ajutorul acestei tehnologii se realizează:

- îmbinarea nemijlocită a acţiunilor omului şi a sistemului de calcul prin primirea şi emiterea comunicărilor cu ajutorul terminalului local sau îndepărtat;

- selectarea datelor şi programelor necesare utilizatorului;

- prelucrarea operativă de către sistemul de calcul a comunicărilor primite şi transmiterea rezultatelor utilizatorului;

- influenţa activă a utilizatorului asupra ordinii şi cursului executării operaţiilor tehnologice de prelucrare a datelor.

Momentul central al tehnologiei prelucrării datelor în regim de dialog constă în organizarea interacţiunii utilizatorului şi a computerului, în cursul cărei utilizatorul este informat despre starea problemei, care se rezolvă, şi are posibilitate de a influenţa active la evoluţia procesului de calcul. Organizarea dialogului se realizează prin utilizarea modelelor informaţionale ale comunicărilor de la intrare şi ieşire, prezentate sub formă de listă a întrebărilor şi tabelelor, răspunsurile la care şi completarea cărora trebuie să efectueze utilizatorul. Aceste modele determină scenariul dialogului. Dialogul se iniţiază de către utilizator, iar sistemul asigură întreţinerea lui după scenariul dat. Structura dialogului include schimburile posibile de mesage dintre utilizator şi computer. Cu alte cuvinte, informaţia de dialog conţine mulţimea interpelărilor şi a comunicărilor corespunzătoare pentru ele. Fiecărei interpelări îi corespund nu mai puţin de două comunicări. Numărul comunicărilor de răspuns la interpelare poate fi şi mai mare în cazul apariţiei unor concretizări, care lămuresc motivele devierilor de la cursul normal al procesului de prelucrare a datelor.

În procesul proiectării regimul de dialog poate fi prezentat în următoarele forme:

1) schemă şi tabele de dialog; 2) schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în regim de dialog.

8.2. Schemă şi tabele de dialog

Schema dialogului se elaborează pentru tot complexul de probleme, care se rezolvă, se introduce în sistem şi predetermină organizarea dialogului utilizatorului cu computerul. Totodată pentru fiecare cod al utilizătorului poate fi efectuată fixarea unor părţi ale schemei dialogului pentru controlul de către sistem a împuternicilor utilizatorului în scopul evitării accesului nesancţionat în procesul realizării problemelor concrete. Schema dialogului prezintă o interpretare grafică a construcţiei dialogului, care fixează continuitatea cerută a schimburilor de informaţie dintre utilizator şi sistem.

În baza schemei sunt situate comunicările iniţiale ale utilizatorului, care iniţiază problema şi care se ramifică succesiv în dependenţă de numărul variantelor de răspuns ale utilizatorului la interpelarea computerului sau de reacţii posibile ale computerului la comunicările concrete ale utilizatorului. Pentru punctele de nod ale

©Ilie Costaş

97

schemei dialogului, care prezintă problemele funcţionale, trebuie să fie elaborate formulările problemelor, algoritmii rezolvării lor, asigurarea informaţională şi de programe. Punctele nod ale schemei dialogului se descriu cu ajutorul tabelelor dialogului, care prezintă ansambluri de date, destinate pentru determinarea acţiunilor ulterioare ale utilizatorului şi a funcţiilor sistemului de prelucrare a datelor.

Tabelele dialogului se păstrează în memoria computerului şi în funcţie de cerinţele utilizatorului se scot pe ecran, oferindu-i posibilitatea selectării variantelor de interacţiune ulterioară cu sistemul. Selectarea unei funcţii anumite de prelucrare a datelor iniţiază executarea operaţiei tehnologice concrete. Prelucrarea datelor se efectuează conform algoritmilor elaboraţi anterior. Componenţa tehnologiei

prelucrării în deplină măsură e determinată de utilizator, care allege funcţia necesară de prelucrare dintr-o mulţime finită de funcţii, determinate în schema de dialog. Schema generală a dialogului e prezentată în fig. 8.1.

Ca exemplu a fost aleasă o structură arbitrară a sistemului informatic cu câteva subsisteme, în fiecare subsistem se conţin câteva complexe de probleme, care, la rândul lor, includ probleme. În schemă pentru fiecare probllemă sunt prevăzute etapele şi operaţiile PTPAIE. Mai concret este prezentat subsistemul de evidente.

În această schemă porţiile de schimb de informaţie dintre computer şi utilizator sunt indicate cu dreptunghiuri. În fiecare dreptunghi e înscris identificatorul tabelului dialogului (TD1, TD2,...,TD21). În caz de necesitate, când se cere o detaliere a

Fig. 8.1 Schema generala a dialogului

TD1

StopTD2

TD3 TD5

TD7TD6 TD8

Start

TD4

TD9 TD10 TD12TD11 TD13

TD19 TD20TD17 TD18TD14 TD15

Nivelul de acces

Nivelul de sistem informatic

Nivelul de subsitemeinformatice

Nivelul de complexe de probleme

Nivelulde probleme

Nivelul etapelor PTPAIEi

TD27TD24 TD25 TD26TD22TD21

TD12,P

Nivelul operatiilorPTPAIEi

Niv

elur

ile fu

nctio

nale

Niv

elur

ilete

hnol

ogic

e

TD23

©Ilie Costaş

98

dialogului în cadrul tabelului, în partea dreaptă a deptunghiului se indică identificatorul marcării componentelor în interiorul tabelului dialogului.

Dialogul dintre utilizator şi computer se începe cu controlul împuternicirilor utilizatorului în TD1 (tabelul 8.1). În cazul, dacă accesul utilizatorului către sistem e permis, atunci pe ecran este afişat tebelul TD2 (tabelul 8.2), în care sunt indicate toate subsístemele sistemului informatic economic al unităţii social economice respective. Dacă utilizatorul alege una din subsistemele enumerate în tabelul TD2 (de exemplu, subsistemul informatic “Evdenţă”, rprezentat în figura 8.1 de nodul TD4), atunci pe ecran va fi afişat tabelul TD4 (figura 8.3). Aici sunt enumerate complexele de probleme, care pot fi rezolvate în subsistemul dat.

În cshema din figura 8.1 utilizatorul alege opţiunea “Evidenţa muncii şi remunerarea ei” (TD8). Ca răspuns sistemul propune informaţia despre problemele aplicative concrete, care pot fi soluţionate în cadrul complexului respectiv (tabelul 8.4). În schema dată a dialogului, este przentată alegerea de către utilizator a opţiunii “Evidenţa muncii şi remunerarea pentru cadrele didactice” (TD12). În acest caz utilizatorul va trebui mai întâi să confirme dreptul de a accesa această parte a sistemului, care este protejată suplimentar. Pentru aceasta el va îndeplini cerinţele indicate în tabelul de dialog TD12,P (tabelul 8.5), oferite de sistem. Pentru a accesa acest domeniu utilizatorul va trebui să cunoască parola respectivă, care va fi diferită de parola de la intrare în sistemul informatic.

Dacă accesul e permis, atunci la următorul pas de dialog utilizatorului i se oferă conţinutul tabelului TD12 (tabelul 8.6). În schemă (figura 8.1) este prezentată grafic varianta, când utilizatorul alege opţiunea “Etapa pregătitoare” TD18. Ca răspuns sistemul oferă tabelul 8.7, din care utilizatorul poate alege orice operaţie prevăzută la această etapă de rezolvare a problemei.

La fiecare etapă a dialogului pot fi prevăzute posibilităţi de navigare pe schemă şi întoarcere la nivelurile superioare.

Din experienţa proiectării sistemelor informatice integrate, structura şi logica dezvoltării dialogului uilizatorului cu sistemul, mai comodă pare a fi varianta dialogului, bazată pe următoarele orientări:

1) subdivizarea dialogului în două părţi: cea funcţională şi cea tehnologică (figura 8.1). Prin partea funcţională înţelegem acele funcţii şi probleme manageriale, care dorim să le soluţionăm în cadrul sistemului informatic dat;

2) dezvoltarea dialogului începând de la domenii generale în direcţia concretizării domeniului, atât în partea funcţională, cât şi în partea tehnologică.

În schema dată este ales un exemplu arbitrar, cu un anumit nivel de generalizare, doar cu scopul de a demonstra unele reguli generale de prezentare grafică şi tabelară a dialogului. În practică, însă, proiectanţii de sisteme informatice pot alege şi alte variante de desfăşurare a logicii dialogului în dependenţă de specificul problemelor, care vor sta în faţa lor.

©Ilie Costaş

99

Tabelele formate pe una din ramurile dialogului (prezentate de nodurile TD1, TD2, TD4, TD8, TD12, TD12,P, TD18) în procesul realizării în cadrul sistemului informatic a problemei “Evidenţa muncii şi remunerarea pentru cadrele didactice” în conformitate cu schema dialogului (fig.8.1) sunt prezentate în tabelele 8.1 - 8.7.

Tabelul 8.1 Protecţia informaţiei de acces neautorizat (TD1)

Eticheta (marca)

Etapele de lucru

1. Introduce-ţi codul D-voastră 2. Repetaţi introducerea codului D-voastră 3. Codul indicat nu vă permite să lucraţi cu sistemul 4. Stop

Tabelul 8.2

Sistemul informatic al Academiei de Studii Economice (TD2)

Eticheta Subsistemele funcţionale ale sistemului informatic 1. Subsistemul informatic “Planificare” (TD3) 2. Subsistemul informatic “Evidenţă” (TD4) 3. Subsistemul informatic “Procesul didactic” (TD5)

Tabelul 8.3 Subsistemul informatic “Evidenţă” (TD4)

Eticheta Complexele de probleme ale subsistemului

1. Evidenţa mijloacelor fixe (TD6) 2. Evidenţa valorilor materiale (TD7) 3. Evidenţa muncii şi remunerarea ei (TD8)

Tabelul 8.4 Evidenţa muncii şi remunerarea ei (TD8)

Eticheta Problemele (aplicaţiile) din cadrul complexului

1. Evidenţa muncii şi remunerarea pentru cadrele didactice (TD12) 2. Evidenţa muncii şi remunerarea pentru personalul auxiliar (TD13)

Tabelul 8.5 Evidenţa muncii şi remunerarea pentru cadrele didactice (TD12,P)

Protecţia informaţiei de acces neautorizat Eticheta (marca)

Etapele de lucru

1. Introduce-ţi codul D-voastră 2. Repetaţi introducerea codului D-voastră 3. Codul indicat nu vă permite să lucraţi cu sistemul

x x x x

x x x x

©Ilie Costaş

100

4. Stop

Tabelul 8.6 Evidenţa muncii şi remunerarea pentru cadrele didactice (TD12)

Eticheta Etapele PTPAIE

1. Etapa primară (TD17) 2. Etapa pregătitoare (TD18) 3. Etapa de bază (TD19) 4. Etpa finală (TD20)

Tabelul 8.7 Etapa pregătitoare (TD18)

Eticheta Tipul lucr ărilor

1. Introducerea datelor din documentele primare (TD23) 2. Controlul veridictăţii datelor introdduse (TD24) 3. Corectarea datelor (TD25) 4. Introducerea datelor în baza de date (TD26) 5. Actualizarea informaţiei condiţional constante (TD27)

8.3. Schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în regim de dialog (pe baza unui exemlu concret)

Spre deosebire de forma precedentă de prezentare (schema şi tabelele de dialog, care reprezintă logica dezvoltării dialogului), schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei în regim de dialog în proiecte reprezintă algoritmul concret al realizării acestui dialog în procesul rezolvării problemelor. Schema grafică a acestei tehnologii (în baza căreia este pusă schema şi tabelele de dialog prezentate mai sus în fig 8 şi în tabelele 8.1 - 8.7) e reflectată în fig. 8.2. Mai exact, în fig. 8.2 este desfăşurat doar un segment al schemei generale, reprezintând doar o ramură de dialog, cu începutul de la cel mai larg domeniu al sistemului informatic şi până la cel mai concret domeniu al operaţiilor PTPAIE. Scopul urmărit constă în necesitatea de a demonstra, pe deo parte, deosebirea dintre cele două forme de prezentare a PTPAIE în regim de dialog, pe de altă parte, că ele se completează reciproc.

Lucrul utilizatorului cu sistemul se începe cu controlul împuternicirilor lui, deoarece sistemul de prelucrare a datelor prevede protecţia funcţiilor şi datelor de acces neautorizat (blocul 4). Totodată administratorul sistemului introduce anticipat codurile (parolele) utilizatorilor, care pot să fie schimbate cu timpul. După conectarea terminalului computerul interoghează prin vizualizator codul utilizatorului. Utilizatorul introduce codul său (blocul 2), care se compară cu datele masivului de parole, păstrate în memoria computerului.

©Ilie Costaş

101

Figura 8.2. Segment de schema a procesului tehnologic de procesare a informatiei

în regim de dialog

dadadada

nunununu

dadadada

Alegerea complexuluide probleme

nunununu

ddddaaaa

Utilizatorul

Culegerea parolei

la tastatura

CatedreleSubdiviziunileauxiliare

Sunt erori?

nu

2

da

Transferul în BD

10022

6

13

21

Bazadate

Locul de lucru

Start

Controluldreptului la acces 1

1Documentecu date primare

31 13 14

Accesul permis?Stop

Alegerea subsistemului

SIE

5

4

6

7

8

Alegerea problemei

Introducereadatelor

Introducereadatelor?

Controlul veridicitatii

Sunt erori?

19

20nunununu100

22

Corectareadatelor19

9

10

1112

15

17

18

21

Posibilitati de întoarcere la nivelurile precedente

Legatura cu alte segmente ale schemei generale a PTPAIE

Controlul datelor

16

Legatura cu alte segmente ale schemei generale a PTPAIE

©Ilie Costaş

102

nunununu

Alegerea variantei de

afisare a rezultatului

dadadada

Figura 8.2. Sfârsitul

6

27

Bazadate

Procesare?

22

Selectarea optiunii deprocesare

nunununu

27

24

Introducereadatelor dinBD

23

Procesarea în conformitate cualgoritmul dat

26

Afisarea rezultatelorprocesarii

28

Ecranul monitorului

Documentepe hârtie

Bazade date

rezultative

29 31 32

09911

25

dadadadaFinisarealucrului?

30

09906

Introducerea datelor din BD,necesare pentru

solutionarea problemei alese

Selectarea uneia dinoptiunile indicate în tabelul

respectiv de dialog

În cadrul fiecarei problemepot fi mai multe documente

rezultative, fiecare fiind realizat cu algoritmi diferiti

Informatiile rezultativepot fi afisate în paralel pe

diferite suporturi

Legatura cu alte segmente ale schemei generale a PTPAIE

30

30

Afisarea documentelor rezultative pe diferitesuporturi de informatii

©Ilie Costaş

103

Dacă codul e indicat corect, atunci utilizatorului i se permite adresarea către sistem şi i se propune alegerea următoarelor funcţii. În caz contrar pe ecran se indică o comunicare despre interzicerea accesului (blocurule 5,6), iar intenţia intrării utilizatorului în sistem se fixează într-un catalog (registru) special. Apropierea terminalelor (computerelor) de locurile de lucru ale utilizatorului - locurile apariţiei şi utilizării informaţiei - permite în multe cazuri excluderea necesităţii pregătirii datelor iniţiale pe suporturi tehnice şi efectuarea introducerii informaţiei nemijlocit de pe documentele primare (blocul 11,18,19,20,21).

Tipul documentului se determină în process de dialog cu computerul. Introducerea indicilor documentelor primare poate fi executată după formatul documentului corespunzător, care se afişează la vizualizator. În aşa mod se asigură lucrul utilizatorului cu forma obişnuită a documentului.

Concomitent cu introducerea datelor (blocul 18) se efectuează şi controlul aritmetic programat (blocul 19) şi vizual, corectarea datelor dacă sunt depistate erori (blocul 21) şi înregistrarea datelor corecte în baza de date (blocul119).

Pentru procesare datelor şi soluţionarea prblemei respective, mai întâi se extrag datele necesare din BD (blocul 23) şi se selectează varianta procesării (blocul 25), având în vedere cî în cadrul fiecărei probleme pot fi mai multe forme de documente rezultative şi, respectiv, diferiţi algoritmi şi programe de procesare. După efectuarea procesării propriu zise (blocul 26) şi formarea documentelor rezultative se alege varianta de afişare a rezultatelor (blocul 27).

În figura 8.2 este prezentată posibilitatea de afişare a documentelor rezultative (blocul 28) în paralel în trei variante: pe ecranul moniotorului (blocul 29), la imprimantă în formă de documente de hârtie (blocul 31) şi transcrise în formă electronică în baza de date (blocul 32) pentru alte probleme.

Pentru a evita culegerea aceleiaşi informaţii de mai multe ori, e necesar de a colecta datele existente în sistemul informatic în forma electronică în alte subsisteme, ceea ce ar spori eficienţa sistemului, minimizând volumul de lucru manual şi ameliorând aşa indicatori ca exactitatea, redundanţa etc.

După cum se vede din schemă, utilizatorul are la fiecare etapă a dialogului cu sistemul posibilitatea de a alege direcţia micării şi nivelul concretizării în procesul tehnologic de procesare a informaţiei economice.

După obţinerea rezultatelor necesare pe fiecare ramură concretă a dialogului poate fi efectuată întoarcerea la tabelele dialogului, care au iniţiat emiterea acestor rezultate şi contiuarea proceului pe alte ramuri fucţionale şi tehnologice a dialogului.

Tehnologia regimului de dialog contribuie la o îmbinare optimală a posibilităţilor omului şi ale computerului în procesul rezolvării multor probleme.

Astfel, regimul de dialog cu baza de date asigură: ameliorarea caracteristicilor datelor la ieşire ca rezultat al corectării operative a interpelărilor de la terminal; posibilitatea extinderii, concretizării sau schimbării direcţiilor de selectare îndată după primirea rezultatelor; analiza operativă a informaţiei rezultative etc.

©Ilie Costaş

104

Întreb ări pentru autocontrol

1. Care-i esenţa regimului de dialog al tehnologiei automatizate de prelucrare a datelor?

2. Care sunt regulile de prezentare grafică a dialogului? Cum se elaborează schema dialogului?

3. Numiţi funcţiile, conţinutul tabelelor de dialog. Rolul lor în procesul realizării tehnologiei de prelucrare a informaţiei la computer.

4. Descrieţi regulile prezentării grafice a procesului tehnologic de prelucrare a informaţiei în regim de dialog.

©Ilie Costaş

105

Capitolul 9

____________________________

TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII AUTOMATIZATE A INFORMATIEI ECONOMICE NEFORMALIZATE

(textuale) ______________________________

9.1. Rolul şi locul informa ţiei neformalizate în dirijarea economică

În sistemele economice de dirijare tradiţionale informaţia circulă atât în formă de documente formalizate (cu date numerice, univoc identificate şi structurate etc.), cât şi în formă de documente neformalizate (nestructurate, textuale). Implementarea sistemelor automatizate de prelucrare a datelor a condiţionat trecerea la o formalizare şi mai mare a prezentării informaţiei. Însă, întrucât în sistemele automatizate de dirijare (SAD), omul are un rol hotărâtor, totdeauna o să se păstreze şi un mare volum de informaţie în forma cea mai comodă de prezentare pentru el, adică în formă de documente neformalizate textuale, prezentate în limbajul natural. Această informaţie include în primul rând documentaţia de dispoziţie şi organizare, documentaţia tehnico-ştiinţifică, documentaţia juridică, documentaţia neformalizată, care intră în componenţa subsistemelor funcţionale şi deserveşte (însoţeşte) funcţiile de planificare, evidenţă, asigurare tehnico-materială, realizare etc.

Procesul organizării, selectării şi prelucrării informaţiei documentare neformalizate (IDN) e foarte costisitor, cere un volum mare de lucru şi ocupă un loc important (până la 60-70%) în volumul general de lucru cu informaţia în sistemele de dirijare. Din această cauză în condiţiile metodelor tradiţionale de prelucrare a IND nu pot fi rezolvate complet nici chiar problemele de asigurare informaţională, strict necesare pentru procesul de dirijare. Ca rezultat volume mari de IDN sunt transformate în arhive moarte, care nu-şi realizează funcţiile lor de suporturi informaţionale.

Rezolvarea pozitivă a acestei probleme e posibilă doar în condiţiile automatizării proceselor de prelucrare a IDN. Însă, deşi la ora actuală cunoaştem o experienţă considerabilă în computerizarea proceselor de prelucrare a informaţiei formalizate, nivelul automatizării tehnologiei prelucrării IDN rămâne deocamdată nesatisfăcător. Cauzele principale ale acestei situaţii sunt următoarele:

a) complexitatea structurării, identificării IDN, deasemenea a algoritmizării procesului de prelucrare a informaţiei neformalizate;

b) volumele mari ale IDN şi productivitatea nesatisfăcătoare a muncii la etapele primară şi pregătitoare ale procesului tehnologic de prelucrare a informaţiei, care fiind foarte costisitoare, nu pot fi pe deplin compensate la următoarele etape ale PTI;

c) subestimarea rolului IDN în procesul de dirijare.

©Ilie Costaş

106

Excluderea IDN din sistemul automatizat de asigurare informaţională a procesului de dirijare influenţează negativ la nivelul de automatizare a ciclului decizional. De aceea orice sistem informatic, utilizat în dirijarea obiectelor economice, trebuie să fie orientat atât la prelucrarea informaţiei formalizate, cât şi la prelucrarea IDN. Problema constă în primul rând în proiectarea unei tehnologii informaţionale respective.

9.2. Necesitatea creării sistemului informa ţional administrativ

Crearea tehnologiei informaţionale comune pentru toate tipurile de informaţie (inclusiv formalizată şi neformalizată) cere o analiză sistemică preventivă a asigurării informaţionale a funcţiilor sistemului economic şi ciclului decizional.

Generalizarea experienţei informatizării, acumulate în sistemele economice, mărturiseşte despre aceea, că nivelul automatizării problemelor, care se rezolvă la nivelurile superioare ale sistemului ierarhic de dirijare, e relativ scăzut. Această situaţie e condiţionată în mare măsură de complexitatea relativă a acestor probleme şi de caracterul imprevizibil (nereglementat dinainte) al interpelărilor informaţionale, cu care se pot adresa conducătorii şi specialiştii nivelului superior de dirijare.

În conformitate cu aceasta şi informaţia, necesară pentru deservirea necesităţilor conducătorilor şi specialiştilor nivelurilor superioare, după caracteristicile ei (gradul de detalizare a datelor, principiile de grupare şi organizare a accesului către ele) diferă esenţial de informaţia, utilizată la rezolvarea problemelor subsistemelor funcţionale ale SAD economică.

Abordarea SAD la nivel de probleme, proprie la primele etape de informatizare, a păstrat o dependenţă tradiţională rigidă a conducătorilor şi specialiştilor superiori de cei inferiori în ierarhia sistemului de dirijare. Această dependenţă e determinată nu numai tehnologic (informaţia e transmisă către nivelurile superioare, fiind prelucrată şi generalizată la fiecare nivel intermediar, ceea ce atribuie sistemului o anumită inerţie), dar şi de parametri calitativi, deoarece nivelul de informare a conducătorilor, calitatea informaţiei primite de ei în mare măsură depinde de nivelul de calificare profesională a subalternilor.

Astfel, caracterul problemelor de asigurare informaţională a conducătorilor şi specialiştilor de rang superior în sistemul de dirijare, necesitatea asigurării independenţei informaţionale a nivelului superior de cele inferioare, precum şi proprietăţile informaţiei, utilizate pentru pregătirea şi primirea deciziilor la nivelul respectiv de ierarhie al sistemului de dirijare, înaintează cerinţe deosebite către organizarea datelor, selectarea, emiterea şi în special către regimul şi tehnologia interacţiunii dintre utilizator şi sistem.

Aceasta mărturiseşte despre necesitatea evidenţierii categoriei menţionate de informaţie în calitate de un subsistem aparte al SAD şi a creării pe baza lui a unui sistem automatizat de asigurare informaţională a conducătorilor.

Întrucât acest sistem e destinat pentru asigurarea informaţională a procesului de pregătire şi primire a deciziilor, adică a activităţii administrative îl putem numi sistem informaţional administrativ (SIA).

©Ilie Costaş

107

Prin noţiunea SIA o să subânţelegem doar aceea parte a SAD, care reprezintă un model generalizat al SAD, integrând toate celelalte subsisteme funcţionale, şi care constituie un ansamblu de bănci de date, programe aplicative, orientate la prelucrarea datelor cu scopul obţinerii informaţiei pentru primirea deciziilor.

SIA nu este un subsistem autonom, el funcţionează pe baza unei interacţiuni constante (schimb) cu bazele de date ale subsistemelor funcţionale.

Una din cele mai importante etape în procesul creării SIA reprezintă determinarea componenţei bazei de date, subsistemelor SIA, funcţiilor de dirijare deservite.

9.3. Subsistemele de bază ale SIA

Fie că sistemul documentaţiei de conducere 7D D e alcătuit din subsistemele de documentaţie

yiD , adică Υ

m

i

yi

y DD1=

= , (1)

unde m - numărul subsistemelor.

Subsistemul ( )miD yi ,1= reprezintă un ansamblu de documente legate între

ele reciproc, cu ajutorul cărora se realizează funcţia corespunzătoare fi a sistemului de dirijare.

SAPIOD

Procesul dirijării în sistemul economic este indisolubil legat de elaborarea şi realizarea diferitor decizii, cum ar fi: acte normative, dispoziţii, procese-verbale, sarcini etc. Deciziile de dirijare sunt prezentate în general în formă de documente de organizare şi dispoziţie.

Documentaţia de organizare şi dispoziţie (DOD) reprezintă un "complex de documente legate reciproc, cu ajutorul cărora se realizează funcţia" organizării sistemului şi proceselor de dirijare", proprie pentru toate organele de dirijare.

DOD însoţeşte practic toate subsistemele funcţionale de documentaţie (planificare, asigurare materială, financiară etc.) şi ocupă un volum specific important în volumul general de documentaţie. În DOD se conţine nu numai informaţia "proprie", care se referă doar la funcţia realizată, dar şi informaţia referitoare la toate celelalte funcţii de dirijare.

Pe de altă parte în subsistemele funcţionale ( )miD yi ,1= pe lângă informaţia

formalizată, proprie doar pentru funcţia dată de dirijare (Dfi), se mai conţine şi documentaţie neformalizată (textuală) Dni (cum ar fi: corespondenţa pe problemele îndeplinirii sarcinilor planificate, schimbările în ele, pe problemele asigurării tehnico-materiale etc.), care are un caracter analogic cu DOD atât după forma de prezentare, cât şi după conţinut, metode de prelucrare şi utilizare în procesul derijării.

©Ilie Costaş

108

Adică jj fn

yi DVDD = , (2)

Proprietăţile menţionate condiţionează necesitatea şi posibilitatea includerii

( )miiDin ,== într-o bază de date comună cu D în cadrul bazei informaţionale a SAD,

formând mulţimea (subsistemul) documentelor neformalizate:

==Υm

inDODn j

DUDD1

, (3)

DODD este nu pur şi simplu un subsistem de documentaţie, care îşi realizează o

funcţie ca şi celelalte subsisteme funcţionale jnD . El complectează fiecare din Dn cu

informaţia necesară, fiind cea mai generală documentaţie în sistemul de dirijare şi având un rol integrativ faţă de toate celelalte

jnD .

Structura bazei de date SAD şi rolul informaţiei neformalizate în ea este prezentată pe fig. 9.1.

Astfel, pentru perfecţionarea asigurării informaţionale a dirijării e necesară crearea unui sistem automatizat de prelucrare a documentaţiei neformalizate D (SAPDN). Luînd în consideraţie că în procesul de dirijare se folosesc nu numai documente, dar şi diferite date nedocumentate (comenzi verbale, diferiţi indici etc.) în loc de noţiunea D putem vorbi de sistemul de informaţie de organizare şi dispoziţie (IOD) şi respective în loc de SAPDN - SAPIOD.

Banca de date factografice

Figura 9.1. Schema structural-functionala a bazei i nformationale a SIE

2fD

.

Documentatia de organizare si dispozitii (DOD)

npD

Doc

umen

tatia

de

pla

nific

are

Doc

umen

tatia

de

con

tabi

litat

e

Doc

umen

tatia

“A

sigu

rare

tehn

ico-

mat

eria

la

Dar

i de

seam

a st

atis

tice

…..

…..

Sub

sist

eme

func

tiona

le

de d

ocum

enta

tie

2nD 4nD3nD 5nD

1nD DODDsau

4fD3fD fpD5fD Doc

umen

tatia

form

aliz

ata

(str

uctu

rata

)

Doc

umen

tatia

nef

orm

aliz

ata

(te

xtua

la)

nD

fD

©Ilie Costaş

109

Reflecţii analogice celor folosite la întemeerea necesităţii elaborării SAPIOD pot fi puse la baza realizării băncii de date factografice, care integrează (reuneşte) informaţia formalizată agregată din toate subsistemele funcţionale de documentaţie:

miiDif

,, = .

Această bază de date trebuie să conţină informaţia numerică formalizată, comună figura 9.1 pentru toate subsistemele funcţionale şi necesară pentru asigurarea plenitudinii reflectării informaţionale a aspectelor legate reciproc în cadrul activităţii de dirijare. Cu alte cuvinte în această BD trebuie să se păstreze şi să se prelucreze acea informaţie factuală, care e necesară pentru modelarea informaţională adecvată a obiectului de dirijare la nivelul dat de generalizare şi de pe poziţii sistemice.

În lucrarea [13] e întemeiată necesitatea creării pe baza BD menţionate a unei sisteme informaţionale factuale (S1F), care împreună cu SAPIOD joacă un rol integrativ faţă de toate bazele de date ale subsistemelor funcţionale.

Pe lîngă subsistemele SAPIOD şi SIF, care informaţional sunt legate de subsistemele funcţionale în procesul dirijării, în SIA mai intră două subsisteme autonome, care infomaţional nu sunt legate de alte subsisteme ale SIA şi SAD în întregime, dar informaţia cărora se foloseşte în procesul pregătirii deciziilor.

SAPITŞ

O mare însemnătate în procesul de dirijare în orice sistem economic are informaţia tehnico-ştiinţifică (ITŞ), care reflectă realizările ştiinţifice, tehnice şi de producere, referitoare la activitatea sistemului dat de dirijare. Împrumutarea şi însuşirea constantă a realizărilor ştiinţifice şi de producere contemporane reprezintă o condiţie importantă a dirijării eficace referitor la dezvoltarea tehnico-ştiinţifică a ramurii, asociaţiei, întreprinderii.

Principalele tipuri de documente tehnico-ştiinţifice, care conţin informaţia necesară pentru dirijarea obiectului economic, sunt următoarele:

- documentaţia de cercetări ştiinţifice, care include dările de samă pe lucrările de cercetări ştiinţifice, experimental-tehnologice, disertaţii, cărţi, monografii, articole ştiinţifice etc.;

- documentaţie tehnologică, care conţine descrierea proceselor tehnologice de confecţionare a produselor industriale sau a proceselor de construire a obiectelor de construcţie capitală;

- documentaţia de constructor, referitor la componenţa şi construcţia produselor.

Organizarea lucrului cu ITŞ (selectarea, acumularea, prelucrarea etc.) în sistemele tradiţionale este atât de complicată şi costisitoare, încât limitează utilizarea ei în procesul pregătirii deciziilor. Aceasta e condiţionat în primul rând de volumele mari de informaţie, formele de prezentare a ei (mai ales în formă neformalizată - text), care greu se supun identificării univoce şi prelucrării. Automatizarea proceselor de

©Ilie Costaş

110

prelucrare a ITŞ deschide noi posibilităţi de utilizare a ITŞ în procesul pregătirii şi realizării deciziilor de conducere. Pentru aceasta e necesară crearea unui sistem automatizat de prelucrare a ITŞ (SAPITŞ) ca subsistem al SIA.

În SAPITŞ se rezolvă următoarele probleme principale:

- evidenţa surselor de ITŞ apărute;

- evidenţa automatizată a deservirii de abonament a utilizatorilor, incluzând înregistrarea eliberării şi întoarcerii documentelor;

- întocmirea diferitor indicatoare (table de materii, indici bibliografici, indici alfabetici) etc.;

- prelucrarea din punct de vedere a conţinutului documentelor, indexarea, sistematizarea etc.;

- informarea conducătorilor şi specialiştilor despre sursele, în care se descriu realizări ştiinţifice, conform interpelărilor;

- selectarea şi emiterea ITŞ relevante problemelor de dirijare la diferite etape a procesului de pregătire şi realizare a deciziilor.

SAIDNJ

La ora actuală în economia naţională creşte esenţial rolul dreptului, ceea ce condiţionează necesitatea asigurării informaţionale în acest domeniu. Pentru asigurarea legalităţii în procesul pregătirii şi realizării deciziilor e necesar de ţinut cont de toată informaţia juridică, referitoare la problema în cauză, adică e necesară verificarea fundamentării juridice a deciziilor pregătite.

Însă în procesul dirijării se folosesc volume foarte mari de informaţie documentară normativă şi juridică (IDNJ). Ea include legislaţia, actele normative de reglementare organizaţională (cum ar fi hotărârile şi dispoziţiile guvernului, standardele, legile, instrucţiunile, indicaţii metodice şi alte documente ale organelor de stat şi ministerelor de ramură etc.

Posibilităţile limitate a conducătorilor şi specialiştilor de a prelucra manual informaţia menţionată, prezentată în formă de texte (adică neformalizată) condiţionează nivelul nesatisfăcător de informare a conducătorilor şi primirea deciziilor juridic neântemeiate. Problema poate fi rezolvată doar pe baza automatizării proceselor stocării, selectării, prelucrării şi emiterii (livrării) IDNJ conform interpelării utilizatorilor. Pentru aceasta e necesară crearea unui sistem automatizat de prelucrare a IDNJ(SAIDNJ) pentru sistemul dat de dirijare.

Astfel în componenţa SIA intră trei subsisteme, orientate la prelucrarea documentelor neformalizate (SAPIOD, SAPITŞ, SAIDNJ) şi un subsistem, care prelucrează informaţia formalizată - SIF.

9.4. Macrostructura SIA şi propriet ăţile sistemice

©Ilie Costaş

111

SIA reprezintă un subsistem central în cadrul SAD, care realizează posibilitatea de a înfăptui legăturile informaţionale reciproce dintre subsistemele funcţionale ale SAD şi asigurarea nemijlocită a utilizatorilor cu informaţie, ce reflectă diferite procese dependente în cadrul sistemului de dirijare.

Fiind unul din subsistemele SAD, SIA însuşi e compus dintr-un şir de subsisteme. Principalele dintre ele:

- sistemul automatizat de prelucrare a informaţiei de organizare şi dispoziţie (SAPIOD);

- sistemul automatizat de prelucrare a ITS (SAPITŞ);

- sistemul automatizat de prelucrare a IDNJ(SAIDNJ);

- sistemul informaţional factual (SIF).

Fiecare din subsistemele enumărate joacă un rol determinat în procesul de pregătire şi realizare a deciziilor.

SIF se foloseşte pentru organizarea şi prelucrarea informaţiei factuale despre diferite aspecte ale stării şi dinamismul obiectului de dirijare, necesare pentru primirea deciziilor.

SAPITŞ asigură conducătorii şi specialiştii cu informaţie, necesară pentru întemeierea tehnică şi ştiinţifică a deciziilor primite.

SAIDNJ serveşte pentru automatizarea procesului întemeierii juridice a deciziilor primite pe baza documentelor normative în vigoare.

SAPIOD ocupă un loc central faţă de alte subsisteme SIA. IOD este un suport de informaţie, care realizează conexiunea directă în timpul transmiterii deciziilor executanţilor concreţi şi conexiunea inversă, când informaţia despre cursul (starea) executării deciziilor primite se transmite de la nivelurile inferioare ale sistemului de dirijare spre cele superioare. De aceea criteriul principal de estimare a SAPIOD constă în gradul de contribuire a lui la crearea condiţiilor optimale pentru realizarea funcţiilor de comunicare în sistemul de dirijare, adică a condiţiilor pentru funcţionarea eficace a aparatului de dirijare.

IOD permite de a reflecta aspectul informaţional al ciclului decizional complet, care include toate fazele pregătirii, primirii deciziilor şi a organizării proceselor realizării lor. Astfel, examinând SAPIOD ca un sistem "om - maşină", incluzând în el şi utilizatorii (conducătorii, executanţii, personalul gestionar), putem observa că procesul informaţional în el, ce însoţeşte activitatea de dirijare a sistemului (figura 9.2), formează un contur închis de reglare (blocurile 2-3-4-5-2), adică poate fi prezentat printr-un model cibernetic.

Orice sistem complex de dirijare în domeniul economiei poate fi prezentat cu ajutorul unui model cibernetic cu două contururi de reglare. Un contur închis de reglare se formează între sistemul de dirijare şi obiectul de dirijare, altul - între nivelurile de ierarhie a sistemului de dirijare. Primul contur dirigează cu obiectul propriu zis, al doilea (realizat de SAPIOD) - în general cu însuşi sistemul de dirijare.

©Ilie Costaş

112

9.5. Paticularităţile proiectării PTPAIE pentru informa ţia textuală

Ţinând cont de diversitatea informaţiei în SIA, a metodelor de prelucrare şi a funcţiilor de dirijare deservite SIA poate fi considerată ca un sistem complex.

Figura 9.2. Schema structural - functionala a SIA

Subsistemulde gestiune

Subsistemulde gestiune

SAPITSSAPITS

SAPIODSAPIOD

Conexiune directa

Conexiune directa

Conexiune inversa

Conexiune inversa

Baza de date

a subsistemului

Functional Nr.1

Baza de date

a subsistemului

Functional Nr.1

Sistemul informatic factual(SIF)

Sistemul informatic factual(SIF)

Obiectul de dirijareObiectul de dirijare

Nivelul superior

de gestiune

Nivelul superior

de gestiune

Nivelurile inferioare

de gestiune

Nivelurile inferioare

de gestiune

Baza de date

a subsistemului

Functional Nr.2

Baza de date

a subsistemului

Functional Nr.2

Baza de date

a subsistemului

Functional Nr.n

Baza de date

a subsistemului

Functional Nr.n

Sistemul informational administrativ(SIA)

1

4

2

3

7

6

SAIDNJSAIDNJ

77

5

Informatiade

planificare

Informatia de evidenta

Normative si alte

tipuri deinformatii

8

Subsistemele functionale ale SIE

Doc

umen

tatia

de in

trar

e

Doc

umen

tatia

de ie

sire

©Ilie Costaş

113

Crearea SIA este asociată cu necesitatea rezolvării unui şir de probleme interdependente, principalele dintre ele fiind:

- fundamentarea alegerii limbajului informaţional pentru descrierea datelor, conţinutului tematic (de materii) al documentelor şi interpelărilor informaţionale, care se prelucrează în sistem;

- elaborarea bazei de date a SIA, alegerea structurii bazei de date a sistemului;

- elaborarea asigurării matematice şi cu programe a SIA, care realizează operaţiile de creare şi întreţinere a bazei de date, transformările necesare, prelucrarea şi interacţiunea utilizatorului în procesul adresărilor lui în regim de dialog către sistem;

- proiectarea unui PTI raţional în cadrul SIA în procesul pregătirii şi realizării deciziilor;

- proiectarea complexului de mijloace tehnice, care ar asigura o funcţionare eficace a SIA.

Toate acestea - diferite aspecte ale problemei realizării SIA - sunt nominal analogice ca şi în cazul proiectării sistemelor, bazate pe prelucrarea informaţiei formalizate, strict structurate. În SIA, însă, ele au un specific foarte pronunţat, condiţionat de caracterul informaţiei prelucrate, prezentate în formă de documente neformalizate, textuale.

9.5.1. Limbajul informatic

Prelucrarea automatizată a informaţiei în SIA, ca şi în orice sistem informatic, e bazată pe utilizarea mijloacelor de descriere formalizată a datelor de intrare în calculator. Scopul principal al acestei descrieri constă în transformarea informaţiilor de intrare din limbajul natural în limbajul informatic, înţeles de computer.

Limbajele informatice (LI) prezintă limbaje artificiale specializate, destinate pentru descrierea conţinutului comunicatelor informatice (documentelor, factelor, interpelărilor etc.) cu scopul stocării, selectării şi prelucrării în calculator.

Reflectând conţinutul tematic al comunicărilor cu ajutorul mijloacelor semantice şi sintactice, la fel de înţelese omului şi computerului, LI îndeplineşte un rol de intermediar între utilizator şi computer. La ora actuală sunt cunoscute numeroase limbaje informatice, care satisfac diverse cerinţe în funcţie de domeniul de aplicare.

Să evidenţiem doar două grupe principale: LI de tip descriptiv, LI de clasificare.

Fiecare din aceste grupe pot fi subdivizate în LI cu gramatică şi LI f ără gramatică. Selectarea sau elaborarea LI prezintă una din cele mai importante etape ale proiectării asigurării informaţionale ale SIA. Anume aici se soluţioneaza problema determinării acelui nivel de formalizare a descrierii informaţiei, care ar asigura plenitudinea funcţională suficientă pentru toate problemele de prelucrare a datelor.

©Ilie Costaş

114

E necesar ca problema menţionată să fie rezolvată diferenţiat pentru diferite categorii de utilizatori (conducători şi specialişti în dirijare, programatori aplicativi şi sistemici), care trebuie să aibă la dispoziţie mijloace lingvistice atât simple şi accesibile, cât şi suficiente pentru efectuarea funcţiilor respective de descriere a informaţiei.

Satisfacerea acestor cerinţe contradictorii e posibilă pe baza creării unui complex de limbaje compatibile, adică a limbajelor cu câteva niveluri de complexitate, fiecare fiind accesibil pentru categoria respectivă de utilizatori.

Aceste LI posedă o mare diversitate de proprietăţi, care rees din gradul de identitate al prezentării informaţiei la intrarea în computer, nivelul plenitudinii descrierii ei. Însă nu există aşa limbaje, care ar poseda concomitent toate calităţile pozitive necesare şi ar fi la fel de eficace. De aceea la proiectarea unui sistem automatizat informatic concret problema se reduce, ca regulă, la alegerea celui mai potrivit LI, ţinând cont de specificul domeniului tematic, pentru care se elaborează BD, şi a problemelor de selectare şi prelucrare a informaţiei, rezolvate pe baza ei.

La alegerea LI a necesar să se ţină cont în primul rând de următoarele momente:

- tipul informaţiei, ce e necesară de a fi păstrată şi prelucrată;

- cerinţele către plenitudinea şi exactitatea selectării informaţiei în BD;

- cerinţele către simplitatea descrierii informaţiei la intrare;

- cerinţele către simplitatea tehnologiei interacţiunii dintre utilizator şi sistem, în funcţie de nivelul lui de pregătire profesională;

- complexitatea şi diversitatea operaţiilor de transformare şi prelucrare a informaţiei.

Alegerea LI pentru SIA necesită o atenţie deosebită. Această cerinţă e condiţionată de următoarele particularităţi:

- diversitatea tipurilor de informaţie: neformalizată şi formalizată;

- diversitatea problemelor, care se rezolvă în sistem.

În SIA se rezolvă probleme, caracteristice pentru sistemele documentare (subsistemele SAPITŞ, SAIDNJ), pentru sistemele factuale (subsistemul SIF) şi pentru sistemele informaţionale complexe (subsistemul SAPIOD), care îmbină proprietăţile sistemelor documentare şi factuale. Aceste probleme diferă esenţial între ele prin cerinţele lor către plenitudinea şi exactitatea selectării informaţiei. Întrucât, cum s-a mai menţionat, nu există un astfel LI, care ar satisface concomitent toate cerinţele către el, în fiecare caz concret de alegere a LI se dă prioritate unui sau câtorva parametri în funcţie de specificul sistemului.

Un interes deosebit prezintă alegerea LI pentru SAPIOD. Deoarece printer problemele SAPIOD se poate de evidenţiat două clase (selectarea documentelor după

©Ilie Costaş

115

conţinutul tematic şi prelucrarea datelor factuale) caracteristice pentru sistemele informatice documentare şi factuale respectiv, care diferă esenţial după tipul informaţiei (date formalizate şi documente neformalizate) şi după cerinţele către plenitudinea şi exactitatea selectării, raţională este alegerea a două LI, adică a câte un limbaj aparte pentru fiecare clasă de probleme.

Pentru problemele de prelucrare a datelor factuale cele mai potrivite sunt LI de clasificare. Schema rigidă de clasificare şi identificare univocă a conţinutuilui documentelor (după anumite aspecte), care asigură un grad înalt de exactitate a selectării şi prelucrării, mărturiseşte despre priorităţile acestor LI şi oportunitatea utilizării lor pentru clasa dată de probleme.

Cele mai comode din LI de clasificare sunt limbajele cu faţete, sensul cărora constă în aceea, că pentru descrierea oricărui obiect se utilizează un asortiment rigid de rechizite. Ultimele au o orânduire reciprocă constantă, alcătuind o construcţie universală de faţete ),,...,,,( 321 mfffff =

unde if - faţetă, i=1: m.

Numărul de ordine i al poziţiei faţetei if în construcţia de faţete f determină

rolul logico-semantic al cuvântului, care ocupă această poziţie. Pentru fiecare faţetă

if se întocmeşte un vocabulary (dicţionar) de cuvinte folosite la indexarea în cadrul

aspectului respectiv. Deşi regulile de indexare a documentelor sunt destul de rigide, limbajul de faţete este foarte simplu în aplicare şi asigură o exactitate satisfăcătoare de identificare a rechizitelor, comune pentru toate documentele de organizare şi dispoziţie.

Însă schema rigidă de clasificare şi cerinţele de a alege în timpul indexării a unui termen unic, care univoc reflectă conţinutul documentului, fac utilizarea LI de clasificare imposibilă pentru descrierea documentelor neformalizate şi rezolvarea problemelor selectării după îmbinarea a mai multor aspecte a conţinutului lor tematic.

În acest caz limbajele cu descriptori au priorităţi esenţiale faţă de LI de clasificare. Ele asigură posibilităţile indexării documentelor după mai multe aspecte cu un nivel necesar de detaliere.

Permit de a identifica cu ajutorul mijloacelor sale - vocabularul şi aparatul de exprimare a relaţiilor logice şi gramaticale dintre cuvinte - orice document şi interpelare în domeniul dat al tematicii, adică posedă o mare putere semantică.

LI cu descriptori, care asigură posibilitatea selectării documentelor după orice asortiment de descriptori (cuvinte-cheie) neprevăzut dinainte, care caracterizează conţinutul lor tematic, au o însemnătate determinantă pentru subsistemul SAPIOD.

Aceasta reese din specificul informaţiei de organizare şi dispoziţie, care reflectă toate aspectele activităţii de dirijare, se caracterizează de un dinamism esenţial de schimbări şi de imposibilitatea de a prevedea dinainte toate situaţiile posibile în dirijare, cum se cere în cazul utilizării limbajelor de clasificare.

©Ilie Costaş

116

Întrucât pentru rezolvarea celor două clase de probleme în SAPIOD se foloseşte informaţia din aceleaşi documente de organizare şi dispoziţie, e evident că LI folosite (de clasificare şi cu descriptori) descriu nu fluxuri sau masive de informaţie diferite, ci conţinutul aceloraşi documente. Cu mijloacele LI de clasificare (cu faţete) se descriu doar acele date (faţete), care se conţim în documente şi care se utilizează în problemele de prelucrare a datelor factuale cu cerinţe mari către exactitatea informaţiei.

Celelalte elemente ale conţinutului documentelor, care sunt folosite în procesul rezolvării problemelor legate de selectarea după mai multe aspecte, sunt prezentate cu mijloacele LI cu descriptori. Întrucât LI cu faţete asigură o exactitate înaltă de identificare a documentelor (în aceea parte, care se utilizează în problemele cu cerinţe mari către exactitate), sarcina acestui limbaj e mai mare decât a LI cu descriptori.

Deaceea dintr-un diapazon larg de variante ale LI cu descriptori se poate de ales cele mai simple, cu elemente gramaticale simple sau fără ele. E ştiut că lipsa gramaticii în LI cu descriptori condiţionează anumite restricţii la identificarea documentelor şi un anumit nivel de devieri informaţionale în timpul selectării, care se exprimă prin emiterea la ieşire a documentelor fără o atribuţie directă la interpelare pe lângă cele relevante. Introducerea şi complicarea regulilor gramaticale ameliorează indicii de exactitate a identificării şi selectării, însă esenţial agravează caracteristicele valorice ale LI (incluzând timpul necesar pentru indexarea informaţiei la intrare, costul instruirii oamenilor, care se ocupă cu indexarea, costul elaborării şi întreţinerii vocabularelor şi a altor lucrări, legate de utilizarea LI).

În cazul dat utilizarea regulilor complicate de gramatică în LI cu descriptori ar fi nejustificată. Dinamismul schimbărilor informaţiei documentare, volumele mari ale ei ar complica într-atât indexarea informaţiei la intrare cu mijloacele LI cu o gramatică dezvoltată, încât ar reduce la zero rezultatele respective, primite pe contul creşterii exactitaţii selectării. Astfel, utilizarea concomitentă în SAPIOD a două LI asigură identificarea cu o plenitudine şi exactitate necesară a oricărei unităţi de informaţie cu ajutorul mijloacelor lingvistice destul de simple, iar cel mai important e că asigură posibilitatea automatizării procesului de indexare a documentelor la intrare cu mijloacele LI cu descriptori.

LI analogice se utilizează şi în subsistemele SAPITS, şi în SAIDNJ. În subsistemul SIF se utilizează LI de clasificare (cu faţete). Construcţia de faţete, utilizată pentru descrierea oricărui indice P, e prezentată prin formula următoare:

),,,...,,,( 321 iimiiii zffffP =

unde: ijf - valorile faţetei j a indicelui i;

iz - valoarea numerică a indicelui.

SIF ca sistem informatic factual înaintează cerinţe mai stricte către LI decât celelalte subsisteme SIA. LI trebuie să asigure:

- o prezentare univocă a informaţiei, care nu admite nici o deviere în interpretarea datelor din partea utilizatorilor şi a celor, care indexează documentele;

©Ilie Costaş

117

- un nivel suficient de plenitudine şi detaliere a descrierii informaţiei, condiţionat de problemele, care utilizează această informaţie;

- o descriere standardă a elementelor informaţionale de tip analogic.

Anume LI de clasificare (cu faţete) realizează toate aceste cerinţe.

9.5.2. Structura documentelor de intrare

Elaborarea LI în mare măsură condiţionează alegerea structurii documentelor de intrare şi ieşire. Structura documentului de intrare prezintă pentru utilizator mijlocul principal de formalizare a informaţiei înainte de introducerea ei în computer. Fiind o parte componentă importantă a asigurării informaţionale şi lingvistice exterioare a SIA, orientată la posibilităţile omului, formele documentelor la intrare determină nivelul complexităţii operaţiilor PTI (înregistrării, indexării, transferului pe suporturi tehnice, introducerii în computer, prelucrării etc.).

Conform necesităţilor informaţionale, problemelor rezolvate în cadrul fiecărui subsistem SIA, limbajelor informaţionale alese sunt elaborate următoarele structuri de documente de intrare.

Structura documentului de intrare în subsistemul SAPIOD. După cum s-a arătat în paragrafele anterioare, în subsistemul SAPIOD predomină documentele neformalizate (textuale). Prelucrarea automatizată, însă, e bazată pe formalizarea premergătoare a documentelor introduse cu mijloacele LI.

Prin urmare, e raţională îmbinarea a două variante de prezentare a documentelor (formalizată - pe baza utilizării LI şi neformalizată - în formă de texte în limba naturală).

Astfel orice document la intrare în subsistemul SIA (îl însemnăm prin ,:1, NiDi = N -

numărul de documente) poate fi prezentat prin formula:

{ }iii TFD ,= (4) ,

unde: iF - partea formalizată a documentului iD , adică informaţia despre el,

exprimată cu mijloacele LI;

iT - partea neformalizată, conţinutul textual al iD în limba naturală.

Întrucât pentru descrierea aceloraşi documente şi comunicări în SAPIOD se folosesc două LI, atunci

[ ]iii dfF ,= , (5),

unde: if - construcţia de faţete, care prezintă cu ajutorul LI cu faţete toate

rechizitele documentului, care se utilizează în problemele cu cerinţe stricte către nivelul de exactitate a informaţiei;

©Ilie Costaş

118

id - partea lui iF , care descrie documentul iD cu mijloacele LI cu descriptori.

În construcţia de faţete if se includ toate rechizitele, care determină

caracteristicele de timp şi spaţiu, cum ar fi: timpul şi locul editării, data primirii documentului de către adresant, numărul de înregistrare la intrare şi ieşire, termenii de executare, şi alte rechizite, care identifică documentul (denumirea lui, datele despre mersul executării, pricinile devierilor de la termenii planificaţi de executare etc.).

Astfel, if ca construcţie de faţete poate fi prezentată de formula:

),,...,,,( 321 imiiii fffff =

unde: ijf - faţetă, ce caracterizează rechizitul j a documentului iD ;

i =1:N, j = 1:m, j - numărul de ordine al faţetei în if ;

m - numărul de faţete în construcţia if .

Pentru orice faţetă ijf se elaborarează un vocabular de valori

{ },,...,,...,,, 321 jjkjljjjj SSSSSS =

unde: jlS (l = 1: jk ) - valorile primite de faceta ijf în procesul indexării;

jk -numărul de valori în vocabularul jS ;

id -(descrierea documentului iD cu ajutorul LI cu descriptori) e alcătuit dintr-un

ansamblu de descriptori ijd = (i = 1: in , in - numărul de descriptori) şi reflectă

conţinutul tematic al documentului. Astfel, ),...,,,( 321 iiniiii ddddd = ,

Din formula (4) rezultă, că partea formalizată a documentului iD , descrisă cu

mijloacele a două LI (cu faţete şi descriptori), poate fi prezentată cu următoarea formulă:

[ ] [ ]),...,,,(),,...,,,(, 321321 iiniiiimiiiiii ddddffffdfF == (6).

Structura generală a documentului de intrare în subsistemul SAPIOD, ţinând cont de formulele (4) şi (6), este următoarea:

[ ]{ } [ ]{ },,),...,,,(),,...,,,(,, 321321 iiniiiimiiiiiii TddddffffTdfDi

== (7).

Structura descrisă a iD permite de a realiza asigurarea informaţională a unui

diapazon larg de probleme de selectare şi prelucrare a datelor (din punct de vedere a cerinţelor către plenitudinea şi exactitatea informaţiei). În figura 9.3 este prezentat un exemplu de structură a documentului de intrare în subsistemul SAPIOD.

În [13, p.136] e argumentată alegerea structurii documentelor de intrare în subsistemele SAPITŞ şi SAIDNJ. Aceste structuri sunt analogice între ele din punctul

©Ilie Costaş

119

formal de vedere. Însă ele pot să difere între ele după conţinutul şi numărul faţetelor în construcţia if .

Astfel formula (7) este universală pentru prezentarea oricărui document iD

neformalizat din sistemul SIA. În funcţie de destinaţia concretă a iD , de necesităţile

Figura 9.3. Structura documentului de intrare în subsistemul SAPIOD

Fisa de înregistrare a documentului de intrareîn subsistemul SAPIOD

For

mul

afa

tete

i

ijf

Denumirea fatetei

ijf

Valoarea concreta a rechizitei(fatetei) ijf F

orm

ula

fate

tei

ijf

Denumirea fatetei

ijf

Valoarea concreta a rechizitei(fatetei)

1if Corespondentul Ministerul agriculturii

Data controlului13if 10.08.2007

2if Tipul documentului Scrisoare 14if Termenul executarii 25.08.2007

3if Data editarii documentului

29.07.2007 15if Starea executarii Caietul de sarcini pregatit la 50%

4if Indexul documentului

125/2 16ifModificarea termenului

30.08.2007

5if Data intrarii 30.07.2007 17if Cauza neexecutarii Lipsa finantarii

6if Indexul de înregistrare

28/250 18if Data executarii 31.08.2007

7if Anexa, numarul 19ifIndexul documentului executat

36-119

8if Executantul responsabil

Ion Burlacu 20if Adresatul Ministerul Agriculturii

9if Coexecutantul 1 Stela Spac 21ifContinutul raspunsului

Conceptul de informatizare

10if Coexecutantul 2 Igor Cusnir 22if Importanta documentului

1

11if RezolutieDe elaborat caietul

de sarcini pentruInformatizarea MA

23if Calitatea executarii

12if Autorul rezolutiei Ion Captari 24if Responsabil de control Zina

),...,,,( 321 iiniiii ddddd =

Descriptorii documentului, care reprezinta continutultematic al documentului

Planificare, tehnologii informationale, management, societatea informationala, sistem informatic, restructurare,

caiet de sarcini

Ministerul Agriculturii din Republica Moldova planifica o restructurare esentiala a sistemului de conducere a ramurii. Având în vedere faptul ca în conditiile dezvoltarii societatii informationale este necesara crearea unui spatiu informational integrat atât la nivel de societate, cât si în fiecare ramura a economiei nationale, Ministerul Agriculturii va pune la baza restructurarii în cauza cele mai moderne tehnologii informationale accesibile. În acest context, ministerul solicita implicarea Centrului Stiintific “Tehnologii informationale si sisteme”(CS “TIS”) în elaborarea sistemului Informatic integrat al ramurii. În scopul determinarii volumului de finantare CS “TIS”este solicitat sa prezinte un caiet de sarcini în termen de 10 zile.

Continutul documentului:

©Ilie Costaş

120

informaţionale ale utilizatorului SIA, se poate de utilizat următoarele variante de structură ale documentului la intrare (ca caz particular al formulei principale (7)):

{ }ii Tf , - pentru cazul, când iD e orientat la prelucrarea numai în problemele, bazate pe

prelucrarea datelor factuale (de exemplu, problemele de control al executării, analiză statistică în diferite aspecte etc.);

{ }ii Td , - când documentul iD se utilizează doar pentru selectarea după conţinutul

tematic (aşa cazuri sunt mai frecvente în subsistemele SAPITŞ şi SAIDNJ);

[ ]{ }iii Tdf ,, - pentru documentele iD , orientate la prelucrarea în regimurile atât

documentar, cât şi factual.

9.5.3. Interfaţa utilizatorului. Limbajul utilizatorului

Ansamblul mijloacelor de asigurare informaţională, lingvistică, cu programe, tehnologică şi tehnică, care realizează posibilităţile interacţiunii utilizatorului cu sistemul prezintă sistemul de interfaţă al utilizatorului.

Întrucât în SIA interacţiunea (dialogul) dintre utilizator şi sistem e considerat ca principalul regim de comunicare o actualitate deosebită o are elaborarea limbajului utilizatorului, necesar pentru descrierea informaţiei. Diversitatea interpelărilor posibile în SIA, cercul larg de utilizători de diferit nivel de ierarhie şi calificare complică în mare măsură elaborarea limbajului utilizatorului (LU).

Complexitatea problemei e condiţionată de caracterul contradictoriu al unor cerinţe de bază faţă de LU. De exemplu, e greu de îmbinat într-un LU astfel de cerinţe, ca simplitatea şi comoditatea pentru utilizator cu spectrul larg de posibilităţi algoritmice de prelucrare a interpelărilor, necesare pentru utilizator.

Întrucât SIA e menită pentru prelucrarea interpelărilor nereglementate (arbitrare), ce se caracterizează de patru grupe de parametri (variante de orientare a căutării informaţiei; criterii sau condiţii de selectare a informaţiei din date, care corespund direcţiei căutării; algoritme de prelucrare a datelor selectate; forma de prezentare a rezultatelor selectării şi prelucrării), limbajul utilizatorului trebuie să asigure posibilitatea de a deservi mulţimea combinaţiilor de variante a valorilor celor patru grupe de parametri.

E evident că LU cu aşa posibilităţi (capacitate semantică) nu poate fi simplu, iar soluţia problemei în cadrul formulării generale a chestiunii este destul de complicată.

Momentul de bază în rezolvarea problemei formulate referitor la elaborarea unui limbaj eficace pentru utilizator este diferenţierea utilizatorilor după nivelul lor de pregătire profesională şi crearea unui LU cu multe niveluri de diferită complexitate. În acest context importantă e realizarea următoarelor principii în cadrul SIA:

- orice categorie de utilizatori (în funcţie de interese şi pregătire profesională) trebuie să aibă la dispoziţie un LU, accesibil pentru el din punct de vedere atât a funcţiilor, cât şi a complexităţii realizării lor;

©Ilie Costaş

121

- orice nivel de utilizatori poate necesita prelucrarea interpelărilor, descrierea cărora ar cere utilizarea mijloacelor lingvistice neaccesibile după gradul de complexitate pentru ei;

- pentru realizarea interpelărilor complicate, care cer mijloace lingvistice complexe, drept intermediar între computer şi utilizator poate servi programatorul profesionist.

În procesul căutării compromisului dintre simplitatea şi comoditatea LU pentru utilizator, dintr-o parte, şi capacitatea semantică a LU (care constă în capacitatea lui de a descrie cu mijloacele sale necesităţile informaţionale ale utilizatorului), din altă parte, a apărut o mulţime de abordări către crearea a astfel de limbaje.

La ora actuală sunt cunoscute următoarele tipuri de LU:

- tabelar, care oferă utilizatorului mijloace destul de simple în formă de nomenclatură de blanchete (chestionar) tabelare. Pentru descrierea conţinutului interpelării sale utilizatorul comlletează poziţiile respective ale tabelului;

- indici de materii (titluri pe materii), utilizaţi pentru descrierea interpelărilor, legate de primirea documentaţiei dinainte determinate după codul documentului sau după denumirea lui;

- procedural, care conţine o nomenclatură de operatori, accesibili după nivelul de complexitate pentru utilizator;

- scenariu fixat, care prezintă nişte reguli elaborate dinainte şi reglementează conţinutul şi ordinea efectuării dialogului utilizatorului cu computerul.

Utilizatorului i se propune o continuitate de întrebări, fiecare fiind o concretizare a celei precedente (o adâncire în domeniul de materii). Paralel la fiecare întrebare computerul propune utilizatorului un şir de variante de răspuns (în regim de "meniu"). Trecerea la pasul următor de dialog se efectuează după ce utilizatorul a răspuns la întrebarea precedentă prin selectarea unei variante din lista alternativelor propuse.

Pot fi aplicate şi alte forme de organizare a dialogului utilizatorului (pe lângă regimul de tip "meniu"). De exemplu, la fiecare pas de dialog utilizatorului i se propun nu variantele alternative de răspuns, ci regulile de formare a lor.

După dorinţa utilizatorului aceste reguli pot fi afişate la videoterminal în calitate de reamintire. În procesul acumulării experienţei el poate refuza utilizarea acestor reamintiri şi chiar unele etape intermediare de dialog cu scopul accelerării primirii rezultatelor finale.

Un imbold pentru dezvoltarea de mai departe a limbajelor utilizatorului a fost condiţionat de apariţia microcalculatoarelor (personalierelor). În sistemele informatice de gestiune au primit o largă răspândire limbajele, bazate pe exemple.

Esenţa lor constă în aceea , că ele nu sunt limbaje de programare, care cer să indici pas cu pas, ce trebuie de făcut cu datele pentru a primi rezultatul necesar.

©Ilie Costaş

122

În loc de aceasta utilizatorul trebuie doar să arăte (indice), ce fel de rezultat doreşte (după conţinut şi forma de prezentare). În sisteme informatice reale existente LU descrise anterior rareori se utiluzează în forma lor curată. În majoritatea cazurilor în acelaşi sistem se folosesc diverse tipuri de limbaje ale utilizatorului, sau unul din ele ca cel de bază, care, însă posedă şi elemente (proprietăţi) din alte LU, folosite la nivelurile respective de utilizatori.

9.5.4 Indexarea automatizată a documentelor şi interpelărilor neformalizate (textuale)

Primele etape ale automatizării prelucrării informaţiei în sistemele de dirijare erau legate rigid de necesitatea formalizării stricte a informaţiei de intrare, de traducerea ei din limbajul natural în limbajul informatic al sistemului. Aceste operaţii, constituind esenţa procesului indexării informaţiei la intrare în computer, ocupă un loc important în volumul general de operaţii al etapei primare şi pregătitoare a procesului tehnologic de prelucrare a informaţiei. Conform unor estimaţii operaţiile prelucrării preliminare şi ale indexării, necesare pentru formarea documentului derivate pentru introducerea în computer, sunt cele mai costisitoare şi necesită 40-70% din toate resursele de muncă, legate de exploatarea bazelor automatizate de date.

Prin indexare se va înţelege traducerea conţinutului documentului din limba naturală în limbajul informaţional, primind ca rezultat modelele de regăsire ale documentelor (MRD), care prezintă nişte continuităţi de denumiri de noţiuni, legate între ele cu anumite relaţii sintagmatice.

Indexarea manuală este una din cele mai complicate şi costisitoare operaţii ale etapei pregătitoare a PTI. În afară de aceasta indexarea manuală a documentelor se caracterizează cu un şir de părţi nagative, principalele dintre ele fiind:

- nivelul scăzut al productivităţii muncii a indexatorilor.

Indexarea unui document organizaţional şi de dispoziţie nu numai după rechizitele lui standarde, dar şi după conţinutul lui logic (tematic), ar necesita de la 15 min până la o oră şi chiar mai mult în funcţie de complexitatea şi volumul documentului. De aceea indexarea manuală a unui volum mare de documentaţie ar putea cere o sporire bruscă a numărului indexatorilor. În caz contrar executarea volumului necesar de lucru poate avea ca rezultat înrăutăţirea calităţii indexării;

- neunivocitatea procesului de indexare manuală, adică dependenţa calităţii indexării de nivelul de pregătire profesională a indexatorilor.

Ultimii ar trebui să fie bine instruiţi nu numai în domeniul indexării, limbajelor informatice şi a tehnologiilor informaţionale, dar şi în ramura dată a ştiinţei, gestiunii etc., la care se referă documentele indexate, să cunoască bine necesităţile informaţionale ale utilizatorilor potenţiali, în conformitate cu perspectivele dezvoltării.

Pregătirea unui număr necesar de indexatori cu o astfel de calificare e foarte complicată şi costisitoare. Rezultatele activităţii indexatorilor diferiţi diferă prin nivelul de exactitate şi plenitudine a descrierii conţinutului documentelor.

©Ilie Costaş

123

De aceea condiţia principală a rezolvării problemei e bazată pe automatizarea procesului indexării documentelor textuale cu ajutorul computerelor contemporane.

9.5.5. Algoritmul indexării automatizate

La intrarea în sistemul indexării automatizate consecvent se transmite câte un document, care după o prelucrare manuală preliminară în timpul culegerii lui la videoterminal(ce constă în descrierea documentului cu mijloacele limbajului informaţional cu faţete) are următoarea structură: { }.),,...,,,( 321 iimiiii TffffD =

Schema funcţională a algoritmului indexării automatizate a părţilor neformalizate ale documentelor ii DT ∈ e prezentată în fig. 9.4.1. Din această schemă

se vede că descrierea generalizată a algoritmului, fiecare pas al căriua este prezentat de un modul de programe (cu excepţia blocurilor logice, evidenţiate pentru concretizarea ramificărilor esenţiale), este următoarea:

1. Iniţierea programului.

2. Introducerea următorului document iD .

3. Acordarea (orientarea) programului la unul din două regimuri de indexare: indexarea textului complet a documentului de intrare, sau indexarea selectivă, pe baza cuvintelor marcate în prealabil de către indexator. Dacă parametrul respectiv indică necesitatea controlului tuturor cuvintelor din textul documentului, atunci trecem la pasul 4, în caz contrar - la pasul 6.

4. Separarea cuvintelor informative (cu vintelor-cheie). Pentru aceasta se folosesc diferite metode de determinare a cuvintelor-cheie, cum ar fi, de exemplu, excluderea cuvintelor neinformative în corespundere cu vocabularul negativ. FIGURA 9.4.1

5. Separarea bazelor cuvintelor-cheie prin eliminarea terminaţiilor cuvintelor. Se utilizează vocabulare speciale de terminaţii tipice pentru diferite părţi de propoziţie. Trecerea la pasul 7.

6. Separarea cuvintelor-cheie marcate din textul ii DT ∈ . Trecerea la pasul 5.

7. Determinarea îmbinărilor de cuvinte (sintagmelor stabile) din cuvintele-cheie separate. Se folosesc metode statistice de analiză a incidenţei în comun a cuvintelor, precum şi elemente de prelucrare sintactică.

8. Controlul cuvintelor-cheie şi îmbinărilor de cuvinte, extrase din textul ii DT ∈ ,

pe baza vocabularului de descriptori, păstrat în memoria computerului. Dacă pentru toate cuvintele-cheie şi îmbinările de cuvinte din iD au fost găsiţi

descriptorii respectivi în vocabular, atunci trecerea la pasul 11, în caz contrar - la pasul 9.

9. Acordarea programului la unul din două regimuri posibile de indexare automatizată:

©Ilie Costaş

124

a) cu completarea (extinderea) controlată a vocabularului în cazul apariţiei cuvintelor şi îmbinărilor de cuvinte noi. Controlul este efectuat de către indexatorul, responsabil de calitatea vocabularului. Trecerea la pasul 14;

b) cu completarea automată a vocabularului, fără controlul din partea indexatorului.

10. Includerea cuvintelor şi îmbinărilor de cuvinte în vocabular.

11. Includerea cuvintelor-cheie şi îmbinărilor de cuvinte în descrierea documentului iD (în limbajul informatic).

12. Transmiterea documentului iD şi a descrierii lui la intrarea sistemului de

gestiune a bazelor de date SGBD) pentru formarea bazei de date (adică includerea iD în această BD).

13. Dacă la intrare în sistem se mai găsesc documente iD , atunci trecerea la

pasul 2, în caz contrar – sfârşitul lucrului programului.

14. Afi şarea pe ecranul videoterminalului a cuvintelor noi.

15. Analiza cuvintelor noi, aprecierea în ce măsură ele sunt necesare pentru domeniul dat.

16. Dacă indexatorul confirmă nacesitatea includerii cuvintelor extrase în vocabular, atunci trece la blocul 10, în caz contrar -la blocul 17.

17. Concretizarea, schimbarea terminului extras cu unul nou, mai potrivit din punctul de vedere al indexatorului, excluderea din listă a termenilor, care nu se referă la domeniul în cauză.

18. Includerea schimbărilor respective în descrierea documentului iD .

9.6. Administraţia SIA

Posibilităţile largi oferite utilizatorului de către limbajul de dialog contribuie la realizarea unui diapazon larg de interpelări din punct de vedere al complexităţii lor: de la interpelările cele mai simple, cu care utilizatorul se adresează nemijlocit către sistem, până la cele mai complicate interpelări, care nacesită participarea în procesul prelucrării lor a intermediarului (programatorului-profesionist) dintre utilizator şi computer. Un astfel de intermediar e necesar în special pentru prelucrarea interpelărilor nereglementate (nestandarde).

Pe lângă cele menţionate într-un system complex ca SIA mai sunt şi multe alte operaţiuni, legate de deservirea sistemului în decursul întregului ciclu de existenţă a lui şi care nu pot fi încredinţate numeroşilor utilizatori. De aceea pentru realizarea funcţiilor generale sistemice e necesară organizarea administraţiei sistemului, care ar

©Ilie Costaş

125

asigura deservirea procesului tehnologic de funcţionare şi dezvoltare al SIA, incluzând totalitatea operaţiilor de proiectare şi asistenţă a bazei de date, pregătire a datelor şi introducerea lor în memoria MEC, selectare, prelucrare şi transmitere a informaţiei utilizatorilor, precum şi perfecţionare a componentelor şi regimurilor de funcţionare a sistemului.

În activitatea multilaterală a administraţiei SIA (ASIA) pot fi evidenţiate următoarele funcţii principale:

1) Determinarea necesităţilor informaţionale ale utilizatorului final. Această funcţie este foarte importantă la etapa creării SIA (cu scopul determinării componenţei bazei de date), cât şi în procesul funcţionării ei. Această informaţie despre dinamica schimbărilor necesităţilor informaţionale se utilizează nu numai pentru alegerea direcţiilor raţionale de dezvoltare a bazei de date SIA, dar şi la crearea condiţiilor optimale de asigurare informaţională a utilizatorilor finali.

2) Optimizarea procesului tehnologic al asigurării informaţionale a utilizatorului final.

Eficacitatea tehnologiei asigurării informaţionale a utilizatorului e condiţionată în primul rând de aşa factori ca simplitatea adresării utilizatorului cu interpelări către sistem, operativitatea accesului către informaţia necesară etc.

Tehnologia (din punctul de vedere al utilizatorului) poate fi perfecţionată dacă va fi constant acordată, ţinând cont de necesităţile informaţionale ale utilizatorului. Această activitate ca una din funcţiile administraţiei bazelor de date ale SIA include:

- studierea interpelărilor constante ale utilizatorilor, realizarea lor la nivel de programe şi includerea în biblioteca interpelărillor reglementate;

- precizarea sau perfecţionarea limbajului utilizatorului, ţinând cont de necesităţile noi informaţionale şi descrierile interpelărilor reglementate;

- simplificarea tehnologiei comunicării utilizatorului în procesul adresării lui cu interpelări către sistem. Perfecţionarea documentaţiei tehnice şi punerea ei la dispoziţia utilizatorilor.

3) Selecţionarea şi indexarea datelor pentru introducerea lor în BD Introducerea fără control a informaţiei în SIA poate complica esenţial întreţinerea BD a sistemului, înrăutăţi neântemeiat caracteristicile cantitative şi calitative ale procesului de asigurare informaţională a utilizatorilor. De aceea în SIA un rol important îl joacă selecţionarea şi indexarea datelor pentru păstrarea în BD.

Realizarea acestei funcţii cere o calificare destul de înaltă a administraţiei SIA, care trebuie să cunoască procesul şi problemele gestiunii, necesităţile informaţionale respective.

©Ilie Costaş

126

În sistemele documentare aceste operaţii de selecţionare aproape că nu se supun algoritmizării, deoarece procesul prelucrării semantice este foarte complicat. De aceea el se îndeplineşte manual.

Procesul de indexare a conţinutului documentelor se realizează în mod automat, după descrierea lor cu ajutorul limbajului cu faţete.

4) Asigurarea informaţională a utilizatorului final.

În condiţiile utilizării SIA administraţia SIA (ASIA) trebuie să asigure prelucrarea diferitor interpelări:

- în cazul asistării interpelărilor reglementate (constante), realizate la nivel de program, funcţiile ASIA se reduce la asigurarea prezenţei şi accesibilităţii informaţiei respective în BD SIA;

- în cazul deservirii interpelărilor noi, care pot fi incluse în sistem la fel ca şi cele reglementate, ASIA le descrie cu mijloacele limbajului şi le introduce în biblioteca interpelărilor reglementate. Concomitent ASIA poate asigura prelucrarea informaţiei conform interpelării primate şi transmite rezultatele utilizatorului;

- în cazul prelucrării interpelărilor nereglementate ASIA împreună cu utilizatorul formulează aceste interpelări (din punct de vedere economic), le transferă în limbajul sistemului, dacă aceasta e posibil în cadrul posibilităţilor limbajului dat.

Interpelări mai complicate pot cere un nivel de programare în limbajul sistemului de programare ales. Astfel prin intermediul ASIA se integrează într-o tehnologie unică toate etapele de existenţă ale SIA (proiectarea, exploatarea şi dezvoltarea sistemului).

5) Consultarea utilizatorilor.

Implementarea tehnologiilor informaţionale, care funcţionează în regim de dialog, într-o mare măsură reduc rupture (decalajul) dintre utilizatorul final şi computer.

Însă practica creării sistemelor informatice pentru obiectele economice de diferite proporţii atât în ţara noastră, cât şi în alte ţări mărturiseşte despre oportunitatea (utilitatea) formării unei categorii de intermediari între utilizatorul final şi computer, care cunoscând bine conţinutul BD SIA, posibilităţile ei de a genera informaţie nouă, ar pregăti această informaţie conform necesităţilor obiective ale diferitor categorii de utilizatori (chiar şi în cazul lipsei de interpelări concrete din partea lor), supunând-o unei analize sistematice cu scopul evidenţierii interdependenţei dintre diferite aspecte ale activităţii sistemului de conducere, a diferitor tendinţe în dinamica schimbărilor lor etc.

Interpretând informaţiile primite, intermediarul tinde să le prezinte sistematic, din punct de vedere al scopurilor generale al conducerii, să elaboreze recomandări concrete (conducătorilor), orientate la primirea măsurilor concrete.

©Ilie Costaş

127

O astfel de activitate prezintă un ajutor esenţial conducătorilor în procesul pregătirii şi realizării deciziilor.

Prin urmare, ASIA ca intermediar pe lângă operaţiile de gestiune cu conţinutul BD SIA îndeplineşte şi anumite funcţii de organizare a procesului de pregătire a deciziilor.

6) Funcţii de intermediari.

Cercul de obligaţiuni ale ASIA include de asemenea şi asistenţa interacţiunii dintre utilizatorul final şi BD SIA. Astfel, fiind intermediar între utilizatori şi SIA, administraţia SIA îndeplineşte următoarele funcţii:

- transferă interpelările utilizatorilor din limbajul natural în cel informatic şi asigură asistarea procesului prelucrării lor;

- întreţine BD SIA şi ajută utilizatorilor în procesul adresării lor către SIA; - formează fişierele de lucru conform interpelărilor specialiştilor în timpul

rezolvării problemelor concrete de prelucrare a datelor; - asigură specialiştii în domeniul aplicaţiei SIA cu consultaţii în procesul

proiectării problemelor noi.

7) Coordonarea lucrărilor de proiectare a tehnologiei informaţionale.

Dat fiind rolul integrativ al SIA în tehnologia informaţională a obiectului dat (întreprindere, departament etc.), ASIA nu se poate limita doar cu acele lucrări, care se efectuează nemijlocit cu informaţia din BD SIA. ASIA trebuie să-şi extindă funcţiile şi asupra resurselor informaţionale ale altor baze de date ale subsistemelor funcţionale (în cadrul SAD), cu care acţionează SIA. Administraţia sistemului trebuie să participe la coordonarea sistemică a tuturor lucrărilor de proiectare, organizare şi susţinere a resurselor informaţionale, independent de apartenenţa lor către BD SIA sau BD locale ale subsistemelor funcţionale.

ASIA împreună cu proiectanţii subsistemelor SAD trebuie să coordoneze parametrii de la intrare şi ieşire a subsistemelor locale cu parametrii respectivi ai SIA, care integrează aceste subsisteme.

Astfel, ASIA se prezintă ca element principal, nod de comunicaţie între beneficiarul SAD (utilizatorul final), organizaţia de proiectare şi centrul de prelucrare în procesul de proiectare, exploatare şi dezvoltare a tehnologiei informaţionale.

9.7. Asigurarea informaţională a procesului pregătirii şi realizării deciziilor cu ajutorul SIA

Utilizarea sistemelor informatice integrate de tipul SIA, descrise mai sus, permite în mare măsură de a automatiza (informatiza) procesul de pregătire şi realizare a deciziilor, incluzînd practice toate etapele de control al realizării lor. Astfel e necesar ca în SIA să fie prevăzute posibilităţi de stocare şi prelucrare a diferitelor tipuri de informaţie, care deserveşte toate etapele ciclului decizional închis.

În descrierea SIA şi a subsistemului ei SAPIOD (elaborat pe baza modelului informaţional adecvat activităţii de organizare şi dispoziţie) a fost demonstrat că

©Ilie Costaş

128

componenta BD SIA, asigurarea lingvistică, diversitatea selectării şi prelucrării, regimurile de deservire a interpelărilor şi formele de interacţiune a utilizatorilor cu sistemul sunt orientate spre asigurarea conducătorilor în procesul îndeplinirii de către ei a funcţiilor de conducere.

Divizarea procesului de pregătire şi realizare a deciziilor de dirijare în grupe de operaţii, executate de conducător în condiţii, când ca intermediar dintre utilizatorul final şi computer este specialistul în prelucrarea automatizată a datelor, este legată de anumite restricţii.

În primul rând ele rees din caracterul discret al procesului de pregătire şi realizare a deciziilor, care condiţionează nu numai mărirea duratei ciclului decizional, dar şi limitarea numărului de variante şi profunzimii pregătirii informaţionale a deciziilor. Folosirea tehnolojiei informaţionale, bazate pe rejimul de dialog al utilizatorului cu computerul, creează condiţii pentru integrarea procesului decizional şi permite de a realiza o îmbinare optimală a potenţialului creator al utilizatorului final şi capacităţilor computerului.

Utilizatorul poate în timp real să estimeze utilitatea informaţiei primite în rezultatul realizării pasului curent de selectare şi prelucrare a informaţiei, să concretizeze orientarea selectării şi prelucrării ulterioare în cazul dacă rezultatul curent nu corespunde necesităţilor lui informaţionale.

Tehnologia asigurării informaţionale a procesului de pregătire şi realizare a deciziilor, care funcţionează pe baza subsistemelor SIA, este alcătuită din următoarele etape (fig.9.5):

1). La etapa pregătirii datelor pentru adoptarea deciziilor specialiştii şi conducătorii au necesitatea de informaţie completă referitor la problema în cauză. Pentru aceasta sunt necesare mai întâi de toate date factuale, care reflectă acele aspecte ale sistemului condus, care se referă la problemă.

Adresându-se către subsistemul SIF, utilizatorul poate primi informaţia despre starea actuală a obiectului dirijat, informaţia retrospectivă (despre starea obiectului în perioadele anterioare de timp) pentru evidenţierea tendinţei schimbărilor în procesele dirijate. Informaţia oferită de sistem este sistematizată în aspectele respective, agregată (generalizată la nivelul necesar) şi prezentată într-o formă comodă şi înţeleasă de utilizator.

În dependenţă de situaţie concretă, pe lângă datele factuale, care o reflectă, pentru plenitudinea pregătirii informaţionale pot fi necesare şi date despre preistoria problemei, despre deciziile şi măsurile primite mai înainte în situaţii analogice, rezultatele realizării lor etc. Pentru a extrageaceste date SAPIOD furnizează conform interpelărilor respective toate documentele, care reflectă activitatea de organizare şi dispoziţie, provocată (generată) de situaţia concretă în sistem.

©Ilie Costaş

129

SAPIOD, baza de date a căreia este un model informaţional adecvat activităţii de organizare şi dispoziţii, permite de a forma informaţie documentară, care reflectă orice succesiune logică a proceselor reale de dirijare. De exemplu, pot fi luate toate deciziile abordate în orice perioadă de timp, ţinând cont de legăturile dintre ele, apărute în procesul realizării atât a conexiunii directe (când deciziile sunt transmise de

Figura 9.5. Schema procesului tehnologic de asigura re informationala a procesului decizional în conditiile utilizari subsi stemelor SAPIOD

Procedurile de lucru cu informatia si etapele ciclului decizional în

procesul de management economic

Subsistemele SIA, care participa în procesul asigurarii informationale

Man

ager

ii si

sp

ecia

listii

din

si

stem

ul d

e co

nduc

ere

SIF

SA

PIO

D

SA

PIT

S

SA

PD

NJ

1. Colectarea si organizarea informatiei despre procesele, care au loc în unitatea social-economica

2. Clasificarea si procesarea informatiei colectate

3. Estimarea situatiei, evidentierea problemelor existente

4. Extragerea si analiza informatiei despre deciziile adoptate anterior în conditii similare

5. Pregatirea proiectului de decizie manageriala

6. Argumentarea tehnico-stiintifica a proiectului de decizie

7. Verificarea proiectului de decizie din punct de vedere a argumentarii juridice

8. Adoptarea deciziei

9. Organizarea procesului de realizare a deciziei. Controlul realizarii deciziei

10. Analiza si evaluarea rezultatelor realizarii deciziei

©Ilie Costaş

130

la nivelurile superioare de conducere înspre cele inferioare prin concretizarea lor succesivă la nivelurile intermediare), cât şi a conexiunii inverse (când se realizează funcţiile de evidenţă şi control al executării lor).

Această informaţie permite într-o măsură anumită modelarea situaţiilor posibile în viitor în procesul pregătirii, adoptării deciziilor şi realizării lor.

La pregătirea deciziilor, legate de necesitatea perfecţionării proceselor de producere şi dirijare (adică de necesitatea evidenţei şi adoptării realizărilor tehnico-ştiinţifice în domeniul la care se referă problema în cauză), una din etapele lucrului pregătitor este analiza informaţiei tehnico-ştiinţifice respective din subsistemul SAPITŞ.

Având la dispoziţie informaţia factuală completă şi sistematizată despre situaţia economică şi de producere (din subsistemul SIF), informaţia documentară din subsistemele SAPIOD şi SAPITS, conducătorii elaborează variante de decizii.

După întemeirea economică şi tehnico-ştiinţifică a variantei elaborate de decizie o etapă importantă este întemeierea ei juridică. Pentru aceasta se utilizează informaţia din subsistemul SAPDNJ. Se efectuează verificarea respectării legilor, actelor normative în vigoare, care reglementează unele aspecte ale problemei în cauză.

O etapă importantă a ciclului decisional este organizarea realizării deciziei adoptate şi controlul executării. Din punct de vedere informaţional principala cerinţă la crearea condiţiilor optimale de realizare a acestei etape este informarea oportună a executanţilor şi conducătorilor despre documentele de organizare şi dispoziţie, care au apărut şi sunt supuse executării, despre mersul realizării lor şi devierile de la traectoria planificată.

Subsistemul SAPIOD asigură condiţiile necesare pentru informarea executanţilor şi conducătorilor despre diferite aspecte ale realizării ciclului decizional.

Întreb ări pentru autocontrol

1. Care este rolul informaţiei textuale în procesul de dirijare economică? 2. De argumentat necesitatea automatizării proceselor de prelucrare a informaţiei

neformalizate. 3. Care sunt subsistemele de baza ale SIA şi funcţiile lor? 4. Descrieţi proprietăţile sistemice ale SIA şi macrostructura ei. 5. De argumentat necesitatea creării sistemului informaţional adminisrtrativ,

incluzând în el şi informaţia neformalizată. 6. De argumentat alegerea limbajului informatic pentru descrierea documentelor şi

interpelărilor în cadrul SIA. 7. Descrieţi structura documentelor de intrare în SIA. 8. Care sunt funcţiile principale şi structura sistemului de interfaţă în SIA? 9. Descrieţi principalele tipuri de limbaj al utilizatorului. 10. De argumentat necesitatea indexării automatizate a documentelor şi

interpelărilor neformalizate. 11. Prezentaţi schema funcţională a algoritmului de indexare automatizată a

documentelor textuale şi descrierea ei.

©Ilie Costaş

131

12. Care sunt funcţiile şi rolul administraţiei SIA în sistemul de interfaţă? 13. Care sunt operaţiile de lucru cu informaţia şi etapele ciclului decizional? 14. Descrieţi tehnologia asigurării informaţionale a procesului de pregătire şi

realizare a deciziilor pe baza utilizării SIA.

©Ilie Costaş

132

Capitolul 10

____________________________

TEXNOLOGII INFORMAŢIONALE NEFORMULARISTE ŞI PERSPECTIVELE

DEZVOLTĂRII SISTEMELOR INFORMATICE ____________________________

10.1. Esenţa tehnologiilor informaţionale neformulariste

Analiza experienţei confirmă că principiile de bază în proiectarea sistemelor informatice (SIE), formulate la primele etape ale computerizării (abordarea sistemică, integritatea, tendinţa înspre tehnologia neformularistă, sistem deschis, etc), nominal ramîn în vigoare şi la ora actuală. E necesara, însa, o concretizare mai profundă a conţinutului lor şi a metodelor de realizare, completîndule cu principii şi metode noi în scopul formării unui sistem integru metodologic de creare a SIE de diferite niveluri ierarhice şi orientare functională, avînd în vedere condiţiile noi social economice, tehnologice etc.

De exemplu, realizarea principiului de integritate a SIE in conditiile de prelucrare distribuită a informaţiei implică noi cerinţe si alt nivel de abordare a problemei proiectării SIE în comparaţie cu cele utilizate pentru sistemele administrative strict centralizate. În primul rînd sporesc cerinţele faţa de compatibilitatea lingvistică şi tehnologică a tuturor componentelor SIE.

Pe de altă parte atât asigurarea lingvistică, cît şi tehnologică devin mult mai complicate din cauza personificării sistemelor informatice, de locul de lucru al utilizatorului final.

Reflecţii analogice pot fi formulate şi faţă de toate celelalte principii ce stăteau la baza creării SIE pînă în prezent. De exemplu, principiul cre ării tehnologiilor informatice neformulariste. Sensul acestui principiu constă în tendinţa de a reduce sau chiar a exclude utilizarea hîrtiei ca suport informa ţional. La primele etape de computerizare era imposibil de realizat acest principiu din cauza lipsei de asugurare tehnică respectivă pentru etapele primare şi pregătitoare pentru introducerea informaţiei în computer.

Din această cauză în computer se introducea nu toată informaţia, ci doar o parte din ea, care putea fi structurată strict.

În ultima perioada de timp se observa o dezvoltare simţitoare a mijloacelor tehnice şi de asigurare matematică, care cuprind practic toate etapele şi operaţiile tehnologiei informaţionale, ceea ce deschide noi orizonturi în domeniul informatizării. Aceste posibilităţi condiţionează nu numai o extindere cantitativă a nivelului de automatizare, dar şi o bază pentru un salt calitativ în toate aspectele computerizării sistemelor economice de comandă.

©Ilie Costaş

133

Ca mijloace instrumentale ele formează condiţii pentru realizarea în mare măsură a principiilor sistemice enumărate mai sus, care în majoritatea SIE cunoscute pîna în prezent, erau doar declarate sau traduse în viaţă doar parţial.

O problemă foarte serioasă în tehnologia informaţională prezintă etapa de pregatire a documentelor şi introducerea lor în memoria computerului, in special la etapa identificării şi descrierii conţinutului documentelor, care ocupă 40-70 % din volumul general de lucru în procesul exploatării sistemului. Aceasta a fost una din cele mai serioase piedici in calea automatizarii proceselor de prelucrare a informatiei documentare textuale pîna în prezent.

Din cauza nivelului redus de automatizare a procesului trehnologic de prelucrare a informaţiei documentare textuale, practic, pînă în prezent s-au pastrat în circuitul informaţional şi documentele tradiţionale pe suport de hîrtie la rînd cu documentele maşino-orientate, care încă nu pot înlocui pe cele tradiţionale

In prezent a fost demonstrată teoretic şi experimental posibilitatea rezolvării acestei probleme serioase la un nivel acceptabil aplicativ. A fost elaborat un bloc de automatizare a procesului de identificare şi descriere (indexare) a documentelor neformalizate (textuale). El e examinat ca una din cele mai importante părti componente ale blocului de interfaţă între utilizator şi sistem.

Realizarea blocului interfaţă , bazat pe indexarea automatizată a documentelor, ridică esenţial eficacitatea sistemului informatic din punct de vedere atît tehnologic cît şi informaţional. Indexarea automatizată în SIE asigura condiţii pentru sporirea productivităţii muncii la etapele de identificare şi descriere a informaţiei textuale la intrare în sistem, practic excluzînd lucrul manual la cea mai costisitoare etapă a tehnologiei informaţionale. Aceasta, la rîndul său, permite de a extinde posibilităţile automatizării informaţiei documentare neformalizate şi crează condiţii pentru realizarea unor forme de interacţiune a utilizatorului cu sistemul mai dezvoltate, într-un limbaj apropiat de cel natural. Pe lîngă aceasta astfel de tehnologii reduc necesitatea folosirii hîrtiei ca suport intermediar de documente şi mesaje, precum şi interpelări informaţionale formalizate în mod manual.

În afară de cele menţionate, o piedică în calea tehnologiilor informaţionale neformulariste poate fi şi lipsa unui nivel suficient de dezvoltare a reţelelor informaţionale atît locale (în cadrul fiecărei unităţi social -economice (USE), cît şi globale, care ar forma condiţii pentru formarea unui spaţiu informaţional unic.

Este evident, că nu poate fi realizată tehnologia informaţională neformularistă în cadrul unui singur sistem informatic al USE, dacă alte sisteme informatice ale aceleeaşi USE nu sunt realizate pe baza aceloraşi principii neformulartiste. Totul constă în aceea că interacţiunea între aceste sisteme va fi în mare măsură realizată la nivel de informaţii pe suporţi de hîrtie. Acest moment va duce la aceea, că chiar şi în sistemul orientat la TI neformularistă, de fapt, va folosi şi informaţii pe suport de hîrtie din exterior (din alte SIE şi baze de date ale acestei USE).

Dar chiar dacă am admite că un nivel înalt de TI neformularistă ar putea fi realizat în cadrul unei USE aparte, această TI n-ar putea funcţiona ca TI pur neformularistă din cauza lipsei a unor astfel de TI neformulariste în mediul exterior,

©Ilie Costaş

134

adică în alte USE şi organisme naţionale şi internaţionale, cu care USE dată interacţionează. Fluxurile de informaţii pe suporţi tradiţionali de hîrtie, care intră din exterior reduc nivelul de TI neformularistă în sistemul dat, chiar dacă el are posibilităţi tehnologice de a realiza cel mai înalt nivel de TI neformularistă.

Este necesar de subliniat că în toate cazurile TI neformularistă poate fi realizată doar în condiţiile unui nivel înalt informatizare a societăţii la toate nivelurile de ierarhie.

10.2. Perspectivele de bază ale dezvoltării SIE, în contextul temei

Direcţiile principale de investigaţii în domeniul creării sistemelor informatice economice sînt legate în perspectivă în primul rînd de necesitatea soluţionării următoarelor probleme:

1) elaborarea metodelor eficiente de identificare a informaţiei textuale în limbajul natural şi elaborarea sistemelor aplicative respective de identificare;

2) accelerarea elaborărilor ce ţin de crearea sistemelor de colectare şi transmitere a informaţiei, a reţelelor computaţionale cu funcţionare în timp real şi nivel înalt de fiabilitate.

Problema identificării (indexării) automatizate a informaţiei textuale o să devină în perspectivă şi mai actuală. Pentru realizarea principiilor formulate anterior e necesară o identificare automatizată a fluxurilor informaţionale cît mai exactă posibil. Această problemă include elaborarea limbajelor informaţionale cu o capacitate semantică înaltă de descriere a unităţilor informaţionale, care ar putea fi utilizate pentru indexarea automatizată.

Este evident ca această direcţie de investigaţii se intersectează în mare masură cu problema inteligenţei artificiale. Şi în general intelectualizarea SIE este o direcţie strategică a informaticii. Crearea sistemelor automatizate de colectare, inregistrare a informaţiei (inclusiv textuale) şi de introducere a ei în memoria computerului în comun cu mijloacele de identificare este una din condiţiile principale pentru sporirea esenţială a eficacităţii tehnologiei informaţionale în intregime.

În prezent în presa de specialitate au apărut informaţii încurajatoare despre unele succese obţinute în acest domeniu, care confirmă posibilitatea trecerii la un nou nivel de tehnologie informaţională în timpul cel mai apropiat. Au apărut diferite variante de complexe specializate de tip "scaner-sistem de recunoaştere" (sau "fax-modem-sistem de recunoaştere"), funcţia lor principală fiind translarea imaginii textului ( introduse în computer cu ajutorul scanerului sau fax-modem) în fişier textual. Aceste complexe chiar şi la nivelul lor de dezvoltare actuală ating parametri destul de satisfăcători pentru utilizarea nemijlocită în practica informatizării. Ele pot înlocui peste 80 % din volumul total de operaţii manuale, legate de culegerea textului cu ajutorul tastaturii.

Astfel, în prezent s-au format premize reale pentru intensificarea investigaţiilor cu scopul creării unor complexe dezvoltate cu funcţiile: "introducerea imaginii textului în computer", "translarea imaginii textului în fişier textual", "identificarea

©Ilie Costaş

135

automatizată a unităţilor de informaţie textuală". Întrucît după identificare toate celelalte operaţii cu informaţia (formarea bazei de date, regăsirea, prelucrarea etc.) pot fi automatizate chiar şi cu mijloacele existente, crearea unor astfel de complexe aplicative va deschide noi orizonturi pentru sporirea nivelului tehnico-ştiinţific şi a eficienţei sistemelor informatice economice, asigurînd automatizarea tuturor operaţiilor procesului tehnologic de prelucrare a datelor cu excepţia operaţiilor ce ţin de înseşi formarea documentelor textuale.

Automatizarea acestor operaţii (de înregistrare a informaţiei şi formare a documentelor textuale ) depinde în mare măsură de crearea automatelor de introducere a informaţiei sonore (vocale) în limbajul natural în memoria computerului şi elaborarea mijloacelor de translare a acestei informaţii în fişier textual. Includerea acestor mijloace în complexele, menţionate anterior, ar permite realizarea tehnologiilor informaţionale neformulariste, bazate pe limitarea maximal posibilă a utilizării hîrtiei ca suport intermediar de informaţtii.

În fig. 10.1 sunt generalizate etapele de dezvoltare a TI din punct de vedere a perfecţionării operaţiilor etapelor primare şi pregătitoare a procesului tehnologic de procesare a informaţiei.

In perspectivă aceste direcţii de investigaţii şi mijloacele respective aplicative, elaborate pe baza rezultatelor stiinţifice ar putea fi puse la baza realizării unor forme eficace de dialog al utilizatorului (inclusiv şi vocal, în limbajul natural) cu computerul. Concomitent ele sînt şi una din principalele condiţii de realizare a principiilor sistemice (formulate mai sus) de informatizare a sistemelor de comandă economice şi în primul rînd a principiului de TI neformularistă.

Astfel, condiţiile de bază ale realizării TI neformulariste sunt:

1) dezvoltarea sistemelor informatice mixte, orientate la prelucrarea tuturor tipurilor de informaţii, atît fomalizate cît şi neformalizate (textuale, în limbajul natural);

2) dezvoltarea reţelelor informatice locale;

3) dezvoltarea reţelelor informatice internaţionale şi globale;

4) sporirea nivelului de informatizare al societăţii la toate nivelurile de ierarhie.

CONCLUZII

Din toate cele expuse anterior se poate conclude, că clasificarea proceselor tehnologice de prelucrare automatizată a informaţiei economice poartă un caracter condiţional. În practica informatizării este aproape imposibil de găsit variante de PTPAIE, care s-ar referi univoc la una din categoriile de proces tehnologic informaţional, descrise mai sus.

Orice sistem real conţine concomitent elemente şi proprietăţi proprii pentru câteva varietăţi de PTPAIE. De exemplu, într-un siste matic realizat pe baza abordării

©Ilie Costaş

136

sistemice a proiectului chiar şi la un nivel destul de înalt de descentralizare m infor a PTPAIE se păstrează şi anumite elemente de centralizare a prelucrării datelor (pe lângă bazele de date locale se formează şi baza centrală de date), care permite de a păstra nivelul necesar de integritate a sistemului informatic. Pe lângă aceasta atât PTPAIE centralizate, cât şi cele descentralizate pot fi orientate spre utilizarea regimului de dialog şi regimului de pachete etc.

În timpul proiectării unui nou PTPAIE apare necesitatea îmbinării elementelor caracteristice pentru diverse clase de procese tehnologice informaţionale în funcţie de situaţia obiectivă în sistemul, pentru care este destinat PTPAIE, ţinând cont în primul rând de factorii legaţi de:

- funcţiile şi nivelul de pregătire a utilizatorului;

Figura 10.1. Schema variantelor de realizare a tehn ologiei informationale neformulariste

Intr

oduc

erea

da

telo

r cu

aj

utor

ul t

asta

turii

cl

cula

toru

lui

Tra

nsfo

rmar

ea

imag

inii

text

ului

în

fisie

r de

lucr

u cu

aj

utor

ul s

iste

mul

ui

de r

ecun

oast

ere

Var

iant

ele

PT

PA

IE

Sur

sade

in

form

atii

For

ma

docu

men

telo

r si

mes

ajel

or

de in

trar

e

Tra

nsfe

rul

date

lor

pe

supo

rt

info

rmat

iona

l

Rec

unoa

ster

ea

si

tran

sfor

mar

ea

în fi

sier

de

lucr

u

Iden

tific

area

co

ntin

utul

ui

docu

men

telo

r te

xtua

le

Ope

ratii

le

stan

dard

e al

e P

TP

AIE

PTPAIE Nr.1

Document textual

Tra

nsfo

rmar

ea

imag

inii

text

ului

în

fisie

r de

lucr

u cu

aj

utor

ul s

iste

mul

ui

de r

ecun

oast

ere

Inde

xare

a au

tom

ata

a do

cum

ente

lor

text

uale

PTPAIE Nr.2

Document textual

Intr

oduc

erea

da

telo

r cu

aj

utor

ul s

etul

ui

fax-

mod

em

Pro

cesa

rea

info

rmat

iei c

u m

etod

e ‘I

mijl

oace

trad

ition

ale

PTPAIE Nr.3

Document textual

Intr

oduc

erea

da

telo

r cu

aj

utor

ul

scan

erul

ui

Tra

nsfo

rmar

ea

info

rmat

iei s

onor

e în

fis

ier

de lu

cru

cu

ajut

orul

sis

tem

ului

de

recu

noas

tere

PTPAIE Nr.3

Informatie vocala

Intr

oduc

ere

a in

form

atie

i voc

ale

cu

ajut

orul

dis

pozi

tivel

or

spec

iale

©Ilie Costaş

137

- asigurarea tehnică şi matematică la toate etapele PTPAIE;

- cerinţele faţă de operativitatea prelucrării informaţiei, integritatea sistemului informatic, formele de prezentare a datelor de intrare şi ieşire etc.

Pentru extinderea şi utilizarea mai completă a posibilităţilor sistemelor informaţionale integrate e necesară:

- accelerarea elaborărilor în domeniul creării sistemelor de colectare şi transmitere a informaţiei, reţelelor computaţionale cu funcţionare în timp real şi nivel înalt de securitate;

- optimizarea fluxurilor informaţionale în sistemul de dirijare şi extinderea maximală a texnologiei neformulariste;

- crearea teoriei sistemelor integrale de dirijare;

- dezvoltarea continuă a sistemelor de indexare şi identificare automatizată a documentelor textuale (neformalizate).

Problema indexării şi identificării automatizate va avea o actualitate în continuă creştere în funcţie de nivelul rezolvării următoarelor probleme concrete: introducerea volumelor mari de informaţie textuală neformalizată în memoria computerului nemijlocit de pe suporturi de hîrtie cu ajutorul automatelor (dispozitivelor) speciale, introducerea informaţiei sonore (introducerea vocală) cu ajutorul automatelor de transformare a sunetelor vocale în informaţie alfanumerică pentru stocarea ei în memoria computerului.

Toate acestea vor permite de a transfera atât documentele cât şi interpelările neformalizate ale utilizatorilor din limbajul natural în cel informaţional al sistemului, ceea ce o să asigure condiţii pentru realizarea unor forme mai dezvoltate de dialog (interacţiune) între utilizator şi sistem, inclusiv şi forme tradiţionale pentru om, adică dialog vocal.

Concomitent realizarea problemei cu indexarea automatizată a informaţiei neformalizate va duce la ridicarea esenţială a nivelului de automatizare a procesului de prelucrare a informaţiei economice şi extinderea tehnologiei neformulariste.

©Ilie Costaş

138

Capitolul 11

____________________________

TEHNOLOGIA INFORMAŢONALĂ CA SISTEM. INDICII CALITĂŢI TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE

[3,p.183]

____________________________

11.1. Proprietăţile sistemice principale ale TI

Tehnologia informaţională ca unul din aspectele funcţionării sistemului de dirijare corespunzător însăşi posedă toate proprietăţile sistemului. Proprietăţile de bază ale TI sunt următoarele: utilitatea, existenţa componentelor şi structurii, interacţiunea cu mediul înconjurător, integritatea, dezvoltarea în timp.

Utilitatea sistemului se determină prin tendinţa de a realiza anumite scopuri şi prin importanţa acestor scopuri. Scopul principal al realizării TI constă în mărirea eficacităţii producţiei pe baza utilizării calculatoarelor electronice contemporane. Acest scop poate fi discompus în diverse scopuri, ce presupun rezolvarea următoarelor trei probleme.

Problema 1. Eliminarea (lichidarea) contradicţiilor existente. De exemplu:

contradicţia dintre caracterul complicat al producţiei şi resursele reduse de timp, necesare pentru realizarea funcţiilor de dirijare; contradicţia dintre specializarea în producţie şi dirijare, când funcţiile specialiştilor şi personalului de conducere s-au ramificat şi au devenit îngust specializate, şi necesitatea cuprinderii, evidenţei diversităţii de aspecte de interacţiune dintre procesele de la întreprinderi.

Problema 2. Integrarea dirijării şi producerii. Tendinţa de a lega etapele ciclului de producere (care funcţionează autonom) pe o bază unică tehnică, organizaţională şi informaţională a condiţionat crearea complexelor integrate de producere dirijate de tehnica electronică de calcul.

Problema 3. Standardizarea şi unificarea mijloacelor de automatizare.

Rezolvarea acestei probleme e necesară pentru crearea condiţiilor interacţiunii întreprinderilor şi sistemelor informatice.

Componentele şi structura

TI ca şi orice structură prezintă un ansamblu de mai multe componente-părţiale sistemului care se găsesc în anumite relaţii cu alte părţi ale lui. În TI pot fi evidenţiate componentele: funcţionale (procesele realizate); de conţinut (de bază), care constituie baza de cunoştinţe; de sprijin (invariante), care permit de a construi TI de sprijin.

©Ilie Costaş

139

Interacţiunea cu mediul înconjurător

Orice sistem (subsistem) întotdeauna este şi o componentă a altui sistem de un nivel mai superior şi la rândul său, e alcătuit din componente, subsiteme de nivel mai inferior. TI interacţionează cu alte sisteme (subsisteme): organe de dirijare, obiecte de dirijare, cu întreprinderi şi sisteme, cu ştiinţa, industria de mijloace tehnice şi de programare.

Integritatea

Sistemul este un complex de componente, care interacţionează într-un anumit mod.

Pot fi deosebite două tipuri de sisteme: integrate şi simple. În sistemele simple în timpul interacţiunii dintre componente nu apar calităţi noi de integrare. Sistemul integru, însă, posedă noi calităţi, care nu pot fi reduse la calităţile sau suma calităţilor componentelor lui, fiecare din ele are anumite aspecte, care nu sunt proprii nici la o componentă a sistemului.

Nici una din componentele în parte nu permite de a rezolva vre-o problemă din cele enumărate mai înainte, de exemplu: "lichidarea contradicţiilor existente" în economia naţională.

Componentele funcţionale determină componenţa informaţiei necesare şi conţinutul proceselor tehnologice şi operaţiile de prelucrare a ei. Descrierile tehnologice fixează continuitatea procese-lor tehnologice şi a operaţiilor, care permit formarea informaţiei necesare.

Componentele subsistemelor de asigurare matematică şi tehnică sunt mijloace de realizare a continuităţii date de procese tehnologice şi operaţii. Numai în ansamblu toate aceste componente asigură rezolvarea problemei formulate.

Dezvoltarea în timp

Sistemele nu sunt stabile, ele se schimbă mereu. Una din cerinţele principale către metodologia contemporană de proiectare a TI este asigurarea dinamismului ei. Posibilitatea modernizării TI, schimbarea structurii ei, includerea componentelor noi trebuie să fie asigurate în procesul de exploatare.

11.2. Bazele conceptuale ale TI

Care-s bazele ce pot să facă TI conceptual unică şi fără contradicţii? Baza conceptuală a TI constă în asigurarea anumitor cerinţe şi respectarea unui şir de principii [3,p.175].

TI trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

- să asigure realizarea proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei sistemului de producţie şi dirijare cu criteriile date de eficacitate, costul şi termeni de elaborare;

©Ilie Costaş

140

- să conţină asortimentul complet de blocuri de prelucrare a informaţiei şi de procese tehnologice informaţionale cu legăturile reciproce dintre ele şi cu normativele realizării lor;

- să conţină mijloace tehnice şi de programare pentru susţinerea proceselor tehnologice informaţionale;

- să determine structura organizaţională, care asigură planificarea şi reglementarea proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei;

- să conţină metode de realizare a proceselor de circulaţie şi prelucrare a informaţiei, de documentare a lor şi de control;

- să determine formele de documente tehnologice şi documente cu programe;

- să arate ordinea însuşirii şi implementării TI, utiliz ării ei ca bază pentru adaptarea mijloacelor de automatizare la condiţiile concrete de producere şi dirijare a ei;

- să posede priorităţi incontestabile faţă de tehnologiile existente pentru sisteme de producţie şi dirijare de clasă analogică;

- să conţină un complet de documente, care descriu mijloacele pentru realizarea cerinţelor enumărate.

Caracteristicile procesului tehnologic informaţional (PTI) sunt condiţionate în mare măsură de principiile elaborării TI.

În calitate de principii de elaborare a TI enumărăm următoarele: caracterul deschis, caracterul distributiv, integrare, unificare, personificare.

Principiul de sistem deschis cere o organizare flexibilă (uşor adaptabilă) a TI şi reflectă două proprietăţi: capacitatea de a se dezvolta şi interacţiunea cu mediul înconjurător. Capacitatea de a se dezvolta e asigurată de o organizare structurală mobilă (prin divizarea bazei de cunoştinţe şi a tehnologiei de sprijin, prin separa asigurării cu programe aplicative de baza de date etc.).

După caracterul de interacţiune a sistemelor cu mediul înconjurător ele se împart în două clase:deschise şi închise (izolate). Sistemul e considerat deschis, dacă există alte sisteme legate cu el, care exercită o influenţă asupra lui şi concomitent singure sunt supuse influenţei din partea sistemului dat.

Principiul de sistem distribuit a apărut ca rezultat al dezvoltării metodelor de utilizare a tehnicii de calcul şi asigură prelucrarea şi păstrarea datelor nemijlocit la locurile de lucru ale utilizatorilor.

Principiul de integrare a sistemului cere o coordonare, adaptare şi interacţiune reciprocă a tuturor părţilor componente a sistemului.

Realizarea principiului de system unificat serveşte ca unul din mijloacele de extindere a volumului implementării TI în condiţiile reducerii cheltuielilor legate de

©Ilie Costaş

141

elaborarea ei. Unificarea prevede reducerea raţională a nomenclaturii mijloacelor şi aducerea lor la o structură unică.

În domeniul automatizării prelucrării informaţiei la ora actuală există largi posibilităţi de unificare.

Principiul de personificare a sistemului exercită influenţă asupra părţilor componente ale TI în cea mai mare măsură. În sistemele contemporane resursele s-au apropiat de utilizator. Computerele personale, conectate în reţele, au prioritate faţă de locurile automatizate de lucru, care funcţionează în regimul de divizare (înpărţire) a timpului.

Concluzie: Nu există o tehnologie informaţională universală, deoarece bazele conceptuale, realizate în ea, pot fi neadecvate în condiţii concrete de aplicare. În practica proiectării unei TI concrete problema constă în fundamentarea concepţiei TI în conformitate cu condiţiil reale.

11.3. Caracteristica calitativă a TI

Problema creării TI se referă la problemele slab structurizate sau mixte, care conţin atât elemente cantitative, cât şi calitative, totodată aspectele calitative, puţin cunoscute şi nedeterminate ale problemelor au tendinţa de a domina. Cea mai importantă informaţie (în primul rand cea calitativă) poate fi formată doar prin expertiză. Pentru parametrii cantitativi ai TI există metode fizice şi matematice de determinare a valorii lor.

Pentru o estimare calitativă e necesară definiţia noţiunii de nivel tehnico-ştiinţific (NTŞ), care caracterizează gradul de corespundere al TI (care se elaborează sau funcţionează) principiilor concepţiei, descrise mai înainte. Şă considerăm că funcţia E corespunde NTŞ şi e prezentată prin expresia:

E =Σαj lj,

unde lj<1 -indicii particulari ai NTŞ pentru TI;

αj-coeficienţii de importanţă ai indicilor particulari ai NTŞ al TI, Σαj=1 .

E ≤ 1, adică NTŞ al TI e exprimată de o mărime nedimensională, care tinde către "1" în condiţii de decizii favorabile.

Fiecare indice particular al structurii NTŞ caracterizează una din deciziile de bază luate în cursul elaborării, implementării TI. Valoarea indicelui reflectă estimaţia variantei de decizie dată şi trebuie să stimuleze primirea unor decizii de perspectivă.

Ansamblul valorilor de indici particulari caracterizează NTŞ în întregime.

Coeficienţii de importanţă ai indicilor particulari ai NTŞ arată gradul de influenţă a indicilor particulari concreţi asupra estimaţiei generale a TI în cadrul expresiei date.

Valorile indicilor pot fi estimate prin expertiză [3,p.184].

©Ilie Costaş

142

Exemplu de orgnizare a expertizei din Metodica pentru lucrări de laborator.

11.4. Criteriile calităţii, restric ţii [3,p.186]

Pentru a analiza rezultatele estimaţiei şi a compara între ele diferite sisteme (pentru rezolvarea problemei selecţionării) e necesar un criteriu numeric sau indice de eficacitate. În practică criteriul de eficacitate se numeşte deasemenea funcţie de scop, indice de calitate etc.

Criteriul este caracteristica gradului (calităţii) realizării de către sistem a destinaţiei lui principale.

Orice tip de criteriu de eficacitate concret (Vi) folosit depinde de specificul evaluării şi scopul efectuării ei. În alte condiţii egale sistemul e cu atât mai convenabil, cu cât e mai mare (sau maimică) valoarea criteriului. Pentru comoditate o să considerăm că valorile criteriilor de calitate a sistemului trebuiesc majorate:

Vi → max.

Principiul de selecţionare a criteriului constă în stabilirea unei concordanţe stricte între scopul, realizarea căruia e necesară după crearea sistemului estimate şi criteriul calităţii ales.

Cerinţele de bază către criteriul de eficacitate Vi sunt: calculabilitatea-posibilitatea de a primi valorile criteriului de eficacitate în formă de număr; simplitatea - accesibilitatea de a fi înţeles; evidenţă - caracter concret.

Ansamblul de criterii de eficacitate trebuie să fie: complet, în stare să cuprindă toate aspectele importante ale problemei; minimal - care asigură dimensiunea minimală a problemei; active (eficient) - înlesnind realizarea scopului pus; cu capacitatea de a se dezagrega, ceea ce e necesar pentru realizarea sistemului complicat prin divizarea lui în părţi componente mai simple.

Scopul final al creării TI este creşterea eficacităţii producţiei la întreprinderi.

Pentru atingerea acestor scopuri TI trebuie să asigure:

- o realizare mai completă a prelucrării informaţiei necesare pentru asigurarea tuturor etapelor ciclului de producere (plenitudinea funcţională a TI);

- oportunitatea prelucrării informaţiei (operativitatea);

- oportunitatea livrării informaţiei.

11.4.1. Gradul plenitudinii funcţionale a TI

Plenitudinea TI are un caracter dublu:

©Ilie Costaş

143

a) din punct de vedere a proceselor tehnologice de transformare şi prelucrare a informaţiei (colectarea, transformarea, prelucrarea, stocarea, etc.);

b) din punct de vedere a plenitudinii funcţionale a proceselor sistemului de producţie şi dirijare.

Plenitudinea funcţională se apreciază prin adâncimea reflectării proceselor de producţie şi dirijare şi prin aceea, în ce măsură metodele alese de realizare a proceselor automatizate corespund condiţiilor şi necesităţilor concrete, în ce măsură TI în întregime asigură condiţiile pentru evidenţa şi prelucrarea mulţimii de date necesare.

Plenitudinea funcţională a TI în sistemul de dirijare automatizată e determinată de existenţa a trei domenii şi a relaţiilor dintre ele:

Qn - domeniul prelucrării informaţiei, necesare pentru funcţionarea sistemului dat;

Qo - domeniul prelucrării informaţiei, realizate fără utilizarea mijloacelor de automatizare;

Qr - domeniul prelucrării automatizate a informaţiei în cadrul TI;

Corelaţia dintre domeniile menţionate e reflectată pe fig. 11.1.

1RoRn QQQQ =∩≥ (2.1.)

Qn Qr

Qo

Fig.11.1. Domeniile funcţionale ale TI şi corelaţia lor

©Ilie Costaş

144

Gradul plenitudinii funcţionale a TI într-un sistem automatizat de producţie şi dirijare poate fi prezentat prin câtul de la împărţirea suprafeţei domeniului ( )1

RQ a prelucrării automatizate a informaţiei în cadrul TI la suprafaţa domeniului prelucrării informaţiei necesare:

nR QQV /11 = (2.2.)

1V se poate schimba de la zero (când complet lipsesc mijloace de

automatizare) până la "1" (când coincid nR QQ и ).

Din punct de vedere a componenţei elementelor TI expresia (2.2.) poate fi interpretată astfel:

( ) ( ),/11 RFRFV = (2.4.)

unde ( )RF - funcţia componenţei ideale de elemente a TI (la etapa dată de dezvoltare a ştiinţei şi fabricaţiei);

( )1RF - funcţia componenţei reale a elementelor TI, realizate într-un sistem

concret ( )RR ⊂1 .

Argumentele funcţiei F sunt indicii de importanţă: a elementelor TI; contururilor funcţionale, în componenţa cărora se folosesc elementele TI; a etapelor sistemului de producţie şi dirijare, pentru care se utilizează TI.

O variantă de interpretare mai concretă a plenitudinii funcţionale a TI este prezentată în tabelul 11.1. Pe verticală sunt enumerate subsistemele funcţionale ale SIE şi problemele (aplicaţiile funcţionale), care sunt necesare pentru o asigurare eficientă a procesului decizional la USE concretă. Pe orizontală sunt enumerate toate operaţiile procesului tehnologic de prelucrare a informaţiei economice în cadrul fiecărui subsistem funcţional, începând de la apariţia datelor primare şi terminând cu livrarea informaţiei rezultative utilizatorului final. Pentru evidenţierea operaţiilor computerizate ale PTPAIE sunt haşurate celulele de la intersecţia coloanelor, care reprezintă operaţiile respective, şi a rândurilor, care reprezintă problemele subsistemelor funcţionale.

În acest caz, plenitudinea fucţională a PTPAIE din punct de vedere a operaţiilor procesului tehnologic de transformare şi prelucrare a informaţiei (colectarea, transformarea, prelucrarea, stocarea, etc.) poate fi prezentată prin câtul de la împărţirea numărului de operaţii automatizate (celule haşurate) la numărul total al operaţiilor PTPAIE (numărul celulelor din matricea dată). .......

Din punct de vedere a funcţiilor de producţie şi dirijare, plenitudinea funcţională a sistemului informatic ecnomic dat poate fi prezentată de câtul…????? Trebuie oare de desfăşurat???

©Ilie Costaş

145

Tabelul 11.1

Structura funcţioanal-tenologică a sistemului informatic economic şi plenitudinea funcţională a SIE

Subsistemele funcţionale ale

SIE

Operaţiile procesului tehnologic de procesare a informaţiei în subsistemele funcţionale

Co

lect

area

dat

elo

r

pri

mar

e

Înre

gis

trar

ea d

atel

or

pri

mar

e (f

orm

are

do

cum

entu

lui p

rim

ar)

Tra

nsm

itere

a d

atel

or

la

cen

tru

l de

pro

cesa

re

Tra

nsf

eru

l dat

elo

r p

e su

po

rt te

hn

ic

info

rmaţ

ion

al

Fo

rmar

ea b

azei

de

dat

e

Ext

rag

erea

dat

elo

r p

entr

u p

roce

sare

Pro

cesa

rea

în

con

form

itate

cu

al

go

ritm

ii d

aţi

...

...

...

Tra

nsm

itere

a in

form

aţie

i rez

ulta

tive

util

izat

oru

lui f

inal

1. “Planificare”

1.1. Problema 1

1.2. Prblema 2

1.3. Problema 3

2.“Evidenţa contabilă”

2.1. Problema 1

2.2. Prblema 2

2.3. Prblema 3

2.4. Prblema 4

... ... ...

n. Subsistemul n

n.1. Problema 1

11.4.2. Gradul de oportunitate a prelucrării informa ţiei

Chiar şi o informaţie ideal prelucrată e absolut inutilă, dacă e livrată cu întârziere. Analiza gradului de oportunitate o începem de la structurizarea procesului de prelucrare a informaţiei, evidenţiind în el etapele principale şi determinând condiţiile de existenţă a calităţilor de operativitate.

©Ilie Costaş

146

Fie că:

nt - momentul de timp, când a avut loc evenimentul, care cere prelucrarea

automatizată a informaţiei;

rt - momentul de timp, când prelucrarea informaţiei trebuie să fie terminată;

ot - momentul terminării pregătirii interpelării pentru prelucrarea

informaţiei;

kt - momentul terminării formării documentelor, care cuprind rezultatele

prelucrării informaţiei (consecutivitatea momentelor de timp ( )11 −− ktt ) e determinată

de particularitatea sistemului concret de automatizare.

Între mărimile enumărate au loc următoarele relaţii:

.;.,1 KOitt ii =≤ + .rn tt <

Cerinţa de operativitate o să fie încălcată, dacă n-o să fie respectată condiţia

.., KOitt ir => . Analiza consecventă permite de a determina motivul.

Datorită caracterului întâmplător al majorităţii intervalelor de timp, care determină operativitatea, criteriul poate avea doar un caracter de probabilitate. În legătură cu aceea că TI influenţează practic la toate intervalele particulare de timp,

Timpul efectuării operaţiilor

rtnt

kt0t 1t 2t 3t 1−kt

Mo

men

tul d

e tim

p, c

ând

a av

ut lo

c ev

enim

entu

l

Mom

entu

l, câ

nd a

fost

term

inată

sarc

ina

de p

roce

sare

a in

form

aţie

i

Tim

pul c

ând

proc

esar

ea tr

ebui

e să

fie

term

inată

Ter

min

area

pro

cesă

rîri

info

rmaţ

iei

Figura 11.2. Intervalul de oportunitate a procesului d e prelucrare a informa ţiei

t

©Ilie Costaş

147

care intră în componenţa intervalului general de timp [ ]ktt ,0 , ce caracterizează

operativitatea, criteriul căutat poate avea următoarea prezentare:

[ ] [ ]( )zkodko ttttPV ,,2 ≤=

unde [ ]dko tt , - timpul real, care trece de la momentul terminării pregătirii

interpelării pentru prelucrarea informaţiei, până la momentul generării documentelor rezultative; [ ]zko tt , - acelaşi timp dat, adică necesar pentru asigurarea funcţionării

sistemului de producţie şi dirijare.

Din comoditate să însemnăm [ ]okko ttt =, , atunci ( )

zd koko ttPV ≤=2 , adică 2V

este egal cu probabilitatea nedepăşirii mărimii date a kot de către cea reală valoare a

lui.

2V - criteriul general, care caracterizează gradul de oportunitate a prelucrării informaţiei.

Criteriile de particularitate sunt determinate pentru realizarea diferitor funcţii, îndeplinite de sistem, şi diferite etape de realizare a ansamblului de funcţii în întregime. Reflecţiile sunt analogice ca pentru ,2V folosind, însă indexarea numerelor de funcţii.

11.4.3. Gradul de oportunitate a livrării de informa ţie

Toate reflecţiile din 11.4.2. referitor la criteriul 2V sunt juste şi pentru criteriul

.3V . Pentru structurizarea procesului de livrare a informaţiei destinatarului o să

folosim însemnările:

nt - momentul de timp, când s-a petrecut evenimentul, care cere livrarea

informaţiei destinatarului cu folosirea canalelor de legătură;

rt - momentul de timp, când informaţia trebuie să fie livrată;

ot - momentul terminării pregătirii interpelării pentru transmiterea

informaţiei;

... ... ...

qt - momentul livrării informaţiei distinatarului (consecutivitatea

momentelor de timp ktt −1 se determină de specificul sistemului concret de

transmitere a datelor).

Corespunzător criteriul, care caracterizează gradul de portunitate a livrării informaţiei, este:

©Ilie Costaş

148

( )3

,3 ,qog tqotPV ≤=

Astfel, putem afirma despre corespunderea criteriilor de eficacitate 321 ,, VVV

scopului, ce trebuie să fie atins după crearea TI, şi cerinţelor principale către criteriile de eficacitate.

Întreb ări pentru autocontrol

1. Care sunt proprietăţile sistemice de bază ale TI?

2. Care sunt bazele conceptuale ale TI?

3. În ce constă caracteristica calitativă a TI? Cum se estimează nivelul tehnicoştiinţific al TI?

4. Care sunt criteriile calităţii TI? Descrieţi esenţa lor.

©Ilie Costaş

149

Capitolul 12

____________________________

PARTICULARITĂŢILE PROIECTĂRII TI. FACTORII, CARE INFLUENŢEAZĂ LA SELECTAREA SOLU ŢIILOR

DE PROIECT

____________________________

12.1. Aspecte tehnologice, condiţionate de documentaţia de proiectare

Eficacitatea prelucrării automatizate a informaţiei în mare măsură depinde de calitatea elaborării documentelor de proiectare, cum ar fi întemeierea tehnicoeconomică, proiectul director, formularea problemelor concrete, asigurarea informaţională [1,p.32].

Practic la aceste etape de proiectare sunt formulate scopurile şi cerinţele principale către regimul automatizat de rezolvare a problemelor economice. Aceste scopuri şi cerinţe sunt determinate la elaborarea PTI concrete, şi influenţează la alegerea criteriilor de eficacitate.

Să analizăm pe scurt componenţa şi conţinutul documentelor principale de proiect care sunt utilizate la proiectarea procesului tehnologic de prelucrare automatizată a datelor.

Documentul "Descrierea formulării problemei", conţine astfel de compartimente ca caracteristica complexului de probleme, descrierea informaţiei de intrare şi informaţiei de ieşire, cerinţele către regulamentul de rezolvare a problemei. În compartimentul "Caracteristica complexului de probleme" e întemeiată alegerea problemei, sunt enumărate subdiviziunile întreprinderii, care vor utiliza rezultatele rezolvării. Deasemenea sunt determinate periodicitatea şi timpul rezolvării problemei, metodele de colectare şi transmitere a informaţiei, stocare, ordinea controlului şi corectării. E arătat şi locul problemei în complex în caz dacă ea nu-i autonomă. Se elaborează schema legăturilor informaţionale sau modelul informaţional de rezolvare a problemei. În acelaşi compartiment sunt formulate cerinţele către regimul de rezolvare a problemei (complexului de probleme) în sistemul automatizat, datele despre variantele posibile de rezolvare a problemei. Pentru fiecare variantă sunt indicate: rezultatele şi forma emiterii lor; termenii de păstrare în memoria calculatorului; ordinea rezolvării şi termenul necesar pentru fiecare din variante; componenţa dispozitivelor calculatorului; metodele de transmitere, stocare, control al informaţiei iniţiale şi ordinea anulării greşelilor.

Astfel, amintindu-ne definiţiile referitoare la TI şi PTI, vedem că practic toată componenţa şi conţinutul documentelor analizate sunt necesare pentru elaborarea TI şi

©Ilie Costaş

150

în special PTI. Cerinţele menţionate, referitoare la regimul rezolvării problemelor, termenii, periodicitatea şi operativitatea prelucrării informaţiei, volumul informaţiei, formatul documentelor de intrare şi ieşire, tipul informaţiei (nivelul de formalizare) în mare măsură determină alegerea mijloacelor tehnice şi de calcul şi, prin urmare, influenţează la componenţa şi consecutivitatea operaţiilor PTI.

12.2. Factorii de influenţă asupra soluţiilor de proiect

[1,p.28], [15,p.126].

La proiectarea unui PTI concret e necesar de luat în consideraţie un şir de factori, ce nemijlocit influenţează la structura PTI (componenţa operaţiilor), calitatea şi continuitatea efectuării acestor operaţii, eficacitatea procesului în întregime.

În primul rând aceştea sunt factorii, legaţi de diversitatea mijloacelor tehnice pentru îndeplinirea fiecărei operaţii a PTI. Se ţine cont de caracteristicile lor tehnice în aspectele următoare: compatibilitatea fizică în cadrul PTI dat şi TI în întregime; gradul de corespundere scopului şi cerinţelor, ce rees din problemele rezolvate (volumul şi tipul de informaţie, cerinţele către exactitatea şi operativitatea prelucrării, metodele de efectuare a operaţiilor de control, organizare a fondului informaţional, a regimurilor de prlucrare a informaţiei etc.).

Construirea PTI este influenţată şi de formele organizatorice de utilizare a mijloacelor tehnice. În acest plan evidenţiem PTI cu prelucrarea centralizată şi descentralizată a informaţiei. Printre factori de influenţă pot fi numiţi caracterul problemelor funcţionale şi cercul viitorilor utilizatori.

Selectarea deciziilor de proiect la crearea PTI conform factorilor concreţi

La crearea asigurării informaţionale o mare însemnătate are proiectarea fişierelor de intrare şi a tehnologiei pregătirii lor pentru prelucrare la computer, deasemenea şi organizarea fişierelor de date pe suporturi magnetice. Înainte de prelucrarea masivului e necesar controlul logic al informaţiei. La această etapă se folosesc metode de control programat (controlul structurii înregistrării, controlul valorilor limită, controlul de sens semantic (conţinut logic etc.).

Se recomandă de a estima (evalua) tehnologia pregătirii suportului de informaţie pe bază de trei criterii: operativitate xactitate şi eficienţa economică a metodei.

Operativitatea se măsoară cu timpul minimal necesar pentru pregătirea şi introducerea informaţiei în computer de la momentul apariţiei datelor primare până la momentul înscrierii lor în memorie.

Exactitatea (autenticitatea) se determină prin raportul numărului înregistrărilor exacte în fişier la numărul general al înregistrărilor din fişierul de intrare.

©Ilie Costaş

151

Eficienţa economică e legată de asigurarea cheltuielilor minimale (minimizarea cheltuielilor), ce revin la o unitate de informaţie controlată conform cerinţelor de exactitate şi nivelului operativităţii.

Alegând metodele de organizare a fişierelor de date e necesar de estimat următorii factori:

- posibilităţile echipamentelor şi limit ările, care sunt condiţionate de ele (existenţa şi caracteristicile tehnice ale benzilor magnetice, discurilor, dischetelor etc.);

- posibilităţile sistemului de operare al computerului;

- existenţa pachetelor de programe aplicate pentru realizarea problemelor analogice;

- costul relativ de organizare şi aranjare a informaţiei.

Sunt şi alţi factori importanţi la alegerea suporturilor magnetice: volumul fişierelor de date, variabilitatea, activitatea fişierului; frecvenţa adresării către fişier; timpul accesului la date.

Coeficientul de variabilitate (Kvar ) se calculează ca raportul numărului de schimbări (substituiri, intercalări, eliminări) la numărul general al înregistrărilor în fişier în cursul îndeplinirii programului.

Coeficientul de activitate (Kact ) se prezintă prin raportul numărului de înregistrări (la care se adresează programul în parcursul unui ciclu complet) la numărul general de înregistrări în fişier.

Frecvenţa adresării prin cheie de acces arată numărul total de adresări (în cursul selecţiei, corectării) către fişier.

Cum influenţează factorii enumăraţi la deciziile de proiect pentru organizarea fişierelor?

Activitatea şi variabilitatea sistemului reies din caracterul adresărilor (căutării), reflectând numărul înregistrărilor prelucrate în timpul unei adresări.

Cu cât e mai mare valoarea acestor indici, cu atât e mai eficace utilizarea organizării secvenţiale. Dacă însă, în cursul unei adresări către fişier se extrage un număr mic de înregistrări, atunci examinarea fişierului întreg e neraţională. Adică e necesar de ales una din metodele, care realizează acces direct.

Experimental s-a stabilt că pentru fişierele cu indicele de activitate Kact ≥5% timpul mediu de extragere a informaţiei e mai mic, dacă fişierul e situat pe banda magnetică. Pe disc e raţională păstrarea masivelor cu Kact < 2%, sau când sunt extrageri întâmplătoare.

Activitatea masivului în timpul adresărilor de corectare către el se estimează prin coeficientul variabilităţii. Deatâta cele menţionate despre influenţa coeficientului

©Ilie Costaş

152

de activitate la alegerea metodei de organizare se referă şi la coeficientul variabilităţii. Astfel, dacă Kvar ≤ 2%, e mai eficace utilizarea discului sau a metodelor, care realizează acces aleator. Dacă Kvar ≥ 5%, atunci e mai raţională organizarea secvenţială a masivului.

Coeficientul de volatilitate (Kvol) se determină ca raportul numărului de inserări în fişier la numărul general de înregistrări din fişier în cursul unei rulări complete a programului. Acest coeficient influenţează asupra tehnologiei corectării fişierului. Cu cît mai multe înregistrări noi e necesar de inclus în fişier cu atât e mai mare necesitatea reorganizării lui, fiind organizat după matoda secvenţială- indexată (MSI). Frecvenţa reorganizării depinde nu numai de valoarea coeficientului de volatilitate, dar şi de aşa factori ca mărimea domeniilor de depăşire a MSI, structura domeniului de date primare, periodicitatea corectărilor.

Se poate de afirmat, că în condiţiile când Kvol ≥ 5% e mai raţională organizarea secvenţială, iar cînd Kvol < 5% - MSI.

Proiectînd fişierele e important de determinat cheia de sortare (clasificare) a înregistrărilor. E necesar de asigurat aşa continuitate a înregistrărilor în fişiere, care ar cere un număr minimal de selecţionări pentru rezolvarea oricărei probleme pe baza lor.

Proiectarea asigurării informaţionale a sistemelor automatizate de dirijare e nemijlocit legată de tehnologia prelucrării informaţiei în computere, care este realizată printr-o continuitate de proceduri şi se prezintă sub formă de schemă a legăturilor reciproce dintre moduluri de programe şi masive informaţionale.

Divizarea procesului general de rezolvare a problemei în etape (moduluri) e condiţionată de diferite considerente, legate de minimizarea numărului de rulări ale masivelor şi de durata rezolvării problemei, reducerea procedurilor, care cer un volum mare de muncă (sortări) etc.

Realizarea problemei la computer depinde în primul rând de specificul lucrului cu fişierele de informaţie.

De aceea, elaborarea tehnologiei prelucrării automatizate a datelor trebuie să fie bazată pe următoarele recomandări:

- micşorarea numărului de masive pe suporturi, magnetice, ca regulă, contribuie la minimizarea timpului prelucrării;

- clasificarea (sortarea) datelor pe suporturi magnetice este unul din cele mai îndelungate procese în rezolvarea problemelor economice. E necesară reducerea sortărilor de acest fel la minimum şi efectuarea lor în memoria operativă;

- e eficace divizarea problemei în moduluri, fiecare fiind utilizat cu o periodicitate constantă.

Se poate de analizat şi mulţi alţi factori, de care depind diverse aspecte ale calităţii tehnologiei informaţionale.

12.3. Documentarea PTI

Procesul tehnologic se elaborează pentru fiecare lucrare concretă (rezolvare a problemei) şi e reflectat în documente tehnologice: hărţi tehnologice şi instrucţiuni de

©Ilie Costaş

153

lucru. Harta tehnologică include lista şi continuitatea efectuării operaţiilor; denumirea echipamentelor, cu ajutorul cărora trebuie să se realizeze fiecare operaţie; date normative pentru operaţii; termenii de introducere a informaţiei şi timpul efectuării operaţiilor; umărul instrucţiunii de lucru.

Instrucţiunea de lucru se compune pentru fiecare operaţie tehnologică. Ea determină componenţa şi ordinea acţiunilor operatorului în procesul efectuării operaţiei, indică metode raţionale şi procedee, cu ajutorul cărora poate fi redus volumul de lucru, necesar pentru realizarea operaţiei date.

Documentaţia tehnologică unifică acţiunile lucrătorilor, contribuie la ameliorarea folosirii timpului lor de lucru, îmbunătăţirea călităţii lucrului.

12.4. Bazele estimării soluţiilor de proiect în domeniul elaborării PTI [1,p.39]

În teoria şi practica creării sistemelor de prelucrare automatizată a datelor există un asortiment de metode şi criterii de estimare complexă a deciziilor de proiect elaborate. Ca complexă este considerată estimarea multilaterală a sistemului automatizat de prelucrare a informaţiei economice de pe poziţiile diverşilor utilizatori (subdiviziunilor şi serviciilor sistemului de dirijare a obiectului, în cadrul căruia se implementează TI; centrelor de calcul ca formelor de organizare a utilizării PTI; specialiştilor, care adaptează şi exploatează PTI).

"Viabilitatea" TI depinde de întreaga totalitate a estimărilor criteriale. Chiar şi o singură estimaţie, care nu corespunde cerinţelor utilizatorului, poate face exploatarea sistemului neeficare sau imposibilă.

Estimarea complexă a deciziilor de proiect ale PTI poate fi realizată la două niveluri: nivel macro şi nivel micro.

Nivelul macro al estimării soluţiilor de proiect PTI presupune determinarea parametrilor cantitativi şi calitativi de bază ai PTI din puncte de vedere a două grupe de utilizatori: a specialiştilor în dirijare şi a specialiştilor, care exploatează sistemul de prelucrare a datelor.

Pentru utilizatorii sistemului de dirijare sistemul de prelucrare a datelor este un instrument, care accelerează mişcarea fluxurilor de date economice şi schimbă caracterul activităţii de dirijare, precum şi tehnologia prelucrării datelor.

De aici reese următorul sistem de criterii de estimare ale deciziilor de proiect din partea specialiştilor sistemului de dirijare:

- gradul de schimbare şi reglementare a fluxurilor informaţionale în sistemul de dirijare;

- gradul de schimbare a tehnologiei operaţionale a prelucrării informaţiei în sistemul de dirijare şi schimbarea specificului muncii la efectuarea acestor operaţii;

- mărimea accelerării prelucrării informaţiei economice în cadrul TI;

©Ilie Costaş

154

- concordanţa sistemului cu particularităţile specifice ale obiectului (întreprinderii, asociaţiei etc.);

- productivitatea sistemului;

- nivelul calităţii, exactităţii şi securităţii indicilor rezultativi ai PTI pentru ridicarea eficacităţii proceselor de dirijare la obiectul economic;

- flexibilitatea sistemului, posibilitatea modificării;

- posibilitatea dezvoltării sistemului în perspectivă etc.

Secţiile de exploatare de la centrul de prelucrare a datelor deasemenea înaintează un şir de cerinţe, care sînt reflectate în următorul sistem de estimaţie:

- simplitatea tehnologică a PTI, care include: minimum de operaţii la etapele primare şi pregătitoare ale PTI, intervenţie minimală a operatorilor în procesul de calcul etc.;

- numărul minimal de specialişti, necesari pentru exploatarea sistemului, nivelul necesar de pregătire a lor;

- caracterişticile mijloacelor tehnice şi de pragramare de organizare a dialogului;

- caracteristica mijloacelor şi metodelor de control a informaţiei de intrare şi rezultative;

- simplitatea studierii şi însuşirii PTI;

etc.

La nivelul micro se realizează analiza nemijlocită a sistemului de prelucrare a datelor, care include estimarea lui de pe poziţiile proiectanţilor.

Caracteristicile principale rees din estimarea:

- mijloacelor lingvistice, utilizate la intrarea în sistemul de prelucrare a informaţiei;

- algoritmilor şi mijloacelor instrumentale de programare a sistemului de prelucrare a informaţiei.

- metodelor de proiectare ş.a.m.d.

Se poate de enumărat un şir de metode de estimare a oricărui aspect şi compartiment al elaborării PTI, evidenţiind o mare diversitate de caracteristici. În practica proiectării, însă, se utilizează doar o parte din parametrii de estimaţie, reeşind din condiţiile concrete ale sistemului de dirijare şi din cerinţele supuse criteriului principal de elaborare a sistemului.

12.5. Alegerea variantelor de PTI

©Ilie Costaş

155

[1,p.55], [3,p.184].

Pentru alegerea celei mai eficace variante ale PTI e necesară mai întîi de toate stabilirea criteriului eficienţei economice a procesului, elaborarea variantelor de scheme de PTI şi calcularea cheltuielilor pentru fiecare din variante.

Formulînd criteriul se ţine cont de scopul principal cu orientarea la rezultatul final, adică livrarea informaţiei rezultative, care corespunde cerinţelor utilizatorului.

Există un mare număr de criterii elaborate pentru caracterizarea multilaterală a variantei PTI. Unele dintre ele sînt: minimum de cheltuieli de muncă, minimum de cheltuieli valorice, maximum exactitate, oportunitatea furnizării informaţiei etc.

În practică se procedează astfel: unul dintre criterii, ce din anumite considerente e recunoscut ca cel mai important, se determină ca criteriul nemijlocit (de bază), iar celelalte sînt trecute în categoria restricţiilor, care e necesar să fie respectate. După aceea se elaborează diferite variante ale PTI, pe baza cărora se efectuează calculul cheltuielilor pentru fiecare din ele. Să alegem în calitate de criteriu minimumul cheltuielilor de muncă. Atunci volumul cheltuielilor de muncă pentru varianta i a PTI (îl însemnăm prin Ti) va fi:

iT =∑=

n

j 1ijt ,

unde ijt - volumul de muncă, necesar pentru operaţia j a variantei i;

n - numărul de operaţii ale PTI.

Alegînd printre mărimile Ti cea mai mică, se determină varianta raţională a PTI.

Restricţii

Cum a mai fost menţionat, în procesul calcuilării e necesar de ţinut cont şi de limitările formulate de utilizatori sau ce reies din specificul problemelor. Ca exemplu, volumul minimal de muncă poate fi asigurat în acele limite, care sînt determinate anticipat de exactitatea dată a informaţiei, ceea ce la rîndul său influenţează asupra metodelor de pregătire, transmitere şi control al datelor.

Cerinţele către exactitate asigură reducerea cheltuielilor, legate de localizarea şi corectarea erorilor în sistemul de prelucrare a datelor, şi a cheltuielilor, ce apar în sistemul de dirijare din cauza informaţiei neautentice. Însă cerinţele prea ridicate faţă de exactitatea informaţiei condiţionează necesitatea luării unor măsuri speciale pentru a lichida erorile, ceea ce influenţează esenţial asupra mărimii cheltuielilor generale, legate de prelucrarea datelor.

Altă restricţie formulată de utilizator, este oportunitatea furnizării informaţiei. Ea influenţează în mare măsură la elaborarea schemei PTI şi la alegerea mijloacelor

©Ilie Costaş

156

tehnice. În unele cazuri informaţia întîrziată poate deveni complet inutilă. În special aceasta se referă la sistemele, care funcţionează în regim de timp real în îmbinare cu regimul de dialog.

În procesul prelucrării datelor în regim de pachete oportunitatea furnizării informaţiei influenţează la cursul rezolvării diferitor probleme. Întîrzierea rezolvării unei probleme poate condiţiona întîrzierea rezolvării altor probleme.

Astfel, înainte de a efectua calculele pentru alegerea variantei raţionale a PTI, e necesar de determinat restricţiile formulate atât de utilizatorul final, cât şi de sistem.

Examinarea variantelor posibile ale PTI în cadrul acestor restricţii permite de a reduce esenţial numărul variantelor (uneori pînă la unul singur), şi, prin urmare, reduce volumul lucrărilor de estimare a lor conform criteriului de bază.

Întreb ări pentru autocontrol

1. Care este rolul documentaţiei de proiectare în selecţionarea soluţiilor de proiect al TI?

2. Care sînt factorii, ce influenţează selecţionarea soluţiilor de proiect al TI? Descrieţi mecanismul influenţei pentru cîţiva dintre factori.

3. Care sunt bazele estimării soluţiilor de proiect în domeniul elaborării PTI?

4. Ce fel de criterii ale eficienţei PTI cunoaşteţi? Care este deosebirea dintre criterii şi restricţii?

©Ilie Costaş

157

Capitolul 13

____________________________

INTERPRETAREA GRAFICĂ A DATELOR TABELARE:

DIAGRAME ____________________________

13.1. Necesitatea interpretării grafice a datelor

În condiţiile folosirii tehnologiilor informaţionale în procesele de dirijare a unităţilor social-economice de diferite niveluri ierarhice, apar posibilităţi noi de procesare a volumelor imense de informaţii. Aceste posibilităţi permit nu numai implicarea şi folosirea în procesul dirijării, a fluxurilor tot mai voluminoase de date, dar şi de a intensifica esenţial utilizarea acestor fluxuri pentru efectuarea calculelor multidimensionale, cu multe variante, în special atunci când se folosesc metode de selectare a variantelor optime de luare a deciziilor.

Dar trebuie menţionat că aceste posibilităţi şi oportunităţi excepţionale duc la o sporire bruscă a volumelor de informaţii, care, deşi sunt foarte necesare pentru procesul de dirijare, nu pot fi folosite eficient din cauza posibilităţilor limitate de percepere a acestor informaţii din partea managerilor şi specialiştilor de diferite niveluri. Un exces de astfel de informaţii se transformă, deseori, într-o problemă şi mai serioasă decât problema insuficienţei de informaţii.

S-a observat că omul, nu întotdeauna, poate percepe uşor informaţiile numerice chiar şi destul de bine clasificate şi aranjate. De exemplu, tabelele cu indici, aranjaţi într-o anumită ordine, sunt o formă de prezentare a informaţiei foarte comodă pentru utilizatori, dar numai până la anumite limite dimensionale. Când, însă, aceste limite sunt depăşite, utilizatorul se confruntă cu mari dificultăţi în înţelegerea esenţei conţinutului informaţional.

Una dintre posibilele soluţii ale acestei probleme este folosirea diferitelor metode şi instrumente pentru facilitarea interpretării informaţiilor rezultative. Un loc deosebit, între aceste metode, îl ocupă metodele grafice de interpretare a rezultatelor procesării datelor. Ele includ:

1) folosirea unei varietăţi de grafice, care, într-o formă comodă pentru utilizator, pot reprezenta diferite tendinţe în dinamica proceselor, interdependenţe între diferite dimensiuni (aspecte) în dezvoltarea obiectului condus etc.;

2) folosirea unor diagrame, care permit a evidenţia relaţiile statice reciproce existente între nişte mărimi date: volumul relativ (de exemplu, în procente) al diferitelor componente ale unui sistem, obiect etc.;

©Ilie Costaş

158

3) folosirea prezentării cartografice. În multe domenii, cum ar fi ecologia şi protecţia mediului, hidrometeorologie, agricultură, geografie etc., pot fi folosite cu succes hărţi colorate pentru prezentarea stării mediului înconjurător.

De exemplu, cu diferite culori pot fi marcate nivelurile de poluare a solurilor sau a atmosferei în diferite sectoare cu substanţe toxice, sau, dimpotrivă, nivelurile de calitate a lor. Aceleaşi hărţi pot reprezenta şi starea sănătăţii populaţiei în sectoarele respective. Suprapunerea hărţilor ce reprezintă starea mediului cu hărţile ce reprezintă starea sănătăţii populaţiei ar oferi informaţii foarte clare despre interdependenţa dintre indicii sănătăţii populaţiei şi starea mediului;

4) utilizarea metodelor mixte de interpretare a datelor. Metodele grafice, fiind foarte comode şi accesibile tuturor grupelor de utilizatori, nu întotdeauna sunt suficiente pentru procesul de luare a deciziilor. De aceea, este necesară o îmbinare a metodelor grafice cu cele numerice. De exemplu, lucrând cu două tipuri de hărţi, ce reprezintă starea mediului şi respectiv starea sănătăţii populaţiei, în cazul depistării unei interdependenţe presupuse între aceste dimensiuni, ar putea fi comod de obţinut pe loc datele numerice ale acestor dimensiuni (sub formă de indici aparte, sau tabele de indici respectivi). Prin efectuarea unui click cu indicatorul mouse-ului pe regiunea respectivă a hărţii, ar putea fi extrasă din baza de date informaţia relevantă şi afişată chiar pe hartă.

Nivelul de eficienţă al acestor metode grafice de interpretare depinde, în mare măsură, de gradul de pregătire a proiectanţilor sistemului informatic. Ei trebuie să înţeleagă bine obiectul real, procesele care au loc în el şi să aleagă cele mai eficiente metode de modelare informaţională a lor. Problema trebuie să fie realizată pe baza abordării sistemice, luând în consideraţie toate aspectele în toate etapele de proiectare.

De exemplu, un sistem informatic preconizat pentru folosire în regimul menţionat anterior trebuie să aibă o bază de date, în care fiecare indice este identificat multidimensional (indicând nu numai gradul poluării, al stării sănătăţii ş.a.m.d., dar şi locul unde, şi timpul când au fost efectuate măsurările etc.).

În această lucrare, nu ne vom opri la aceste aspecte, care cer o examinare aparte. Ne vom limita doar la metodele şi instrumentele de prezentare grafică.

13.2. Descrierea metodelor grafice în Microsoft Office

Microsoft Office (în particular, în mediul PowerPoint) propune, pentru prezentarea grafică a datelor, numeroase mijloace de creare a diagramelor. Ele pot fi accesate prin selectarea opţiunii Chart/Chart Type . În fereastra Standard Types (figura 13.1), care apare, sunt enumerate toate tipurile de bază de diagrame, care pot fi aplicate.

În continuare, într-o formă succintă, prioritar cu ajutorul unor exemple concrete, vor fi descrise formele principale de diagrame. Totodată, vor fi formulate unele recomandări referitoare la condiţiile când fiecare dintre tipurile de diagrame pot fi utilizate mai eficient.

©Ilie Costaş

159

Figura 13.1. Alegerea tipurilor de diagrame

Tip

urile

diag

ram

elor

Subtipurilediagramelor

Alegerea tipului de diagramă concretă, pentru fiecare caz în parte, este o problemă nu întotdeauna ordinară. Ea cere de la utilizator un nivel bun de înţelegere a domeniului de aplicaţie, a problemelor ce trebuie soluţionate, a nivelului de pregătire a factorilor de luare a deciziei şi a specialiştilor care vor folosi informaţia.

Alegerea tipului de prezentare grafică trebuie să fie orientată la evidenţierea sensului de bază al conţinutului informaţional al datelor şi prezentarea lui într-o formă cât mai succintă, evidentă şi înţeleasă de utilizatori.

Aşadar, vom trece la exemple de prezentare grafică cu utilizarea mijloacelor accesibile în mediul PowerPoint:

Diagramă de tipul Column (Coloană)

De exemplu, e necesară prezentarea grafică a datelor tabelare, care reflectă numărul de studenţi la specialităţile informatice, care au absolvit universităţile din Republica Moldova în perioada 2001-2005. După pregătirea unei pagini de lucru în PowerPoint, e necesar de activat Insert/Chart . Apoi se alege tipul de diagramă selectând opţiunea Chart Type, apoi Chart Type/Column din fereastra iniţiată.

©Ilie Costaş

160

În urma acţiunii, apare fereastra Datasheet, precum cea din figura 13.2, dar cu alte date iniţiale şi un grafic de tipul Column. În locul datelor iniţiale, se introduc datele care trebuie interpretate grafic. Pentru concretizarea unor parametri şi aspecte ale diagramei în curs de creare, e necesar de selectat Chart /Chart Options şi în ferestrele apărute sunt indicate datele necesare: Titles (titlurile diagramei şi ale axelor diagramei), Axes (axele), Gridlines (indicând nivelul de detaliere Major gridlines , Minor gridlines pe fiecare din axele diagramei), Legend (legenda, indicând locul amplasării şi conţinutul ei), Data Labels şi Data Table (fixând faptul dacă va fi arătat tabelul de date sau nu).

În figura 13.2, este prezentată diagrama obţinută în urma interpretării datelor din tabelul din partea de jos a diagramei. Aici e comod de comparat numărul de studenţi în diferite universităţi în fiecare din cei 5 ani.

Acelaşi nivel de interpretare grafică poate fi obţinut în mod analogic, aplicând Chart Type/Bar. Deosebirea de bază faţă de diagrama din figura 13.2 va fi doar în modul de aranjare a aceloraşi figuri – în formă orizontală în loc de cea verticală. Din punct de vedere informaţional, această formă nu se deosebeşte cu nimic de Diagrama

Figura 13.2. Prezentarea grafica a datelor* despre numarul de absolventi la specialitatile informatice în universitatile din RM

*Datele din tabel sunt arbitrare si nu reprezinta situatia reala

©Ilie Costaş

161

de tipul Column (Coloană). Alegerea ţine, în primul rând, de gustul şi comoditatea utilizatorului.

Diagramă de tip Line

Dacă, însă, dorim pe baza aceloraşi date ale tabelului din figura 13.2 să subliniem dinamica schimbării numărului de absolvenţi în fiecare din universităţi într-o perioadă de 5 ani, mai comodă ar fi folosirea altui tip de diagramă şi anume diagrama de tip Line din figura 13.3.

Graficele ce reprezintă dinamica schimbării numărului de studenţi în fiecare din universităţi ne dau o impresie foarte clară în dinamica schimbărilor, fixând şi datele concrete în fiecare an. Aceste tipuri de grafice sunt foarte clare şi comode, când

nu sunt încărcate cu prea multe detalii.

În cazurile când, în diagramă, se suprapun prea multe grafice, fiecare dintre acestea are multe frânturi şi reprezintă devieri esenţiale şi mai ales când detaliile intermediare nu sunt importante, mai comodă poate fi folosirea, faţă de graficele din figura 13.3, a funcţiei de generalizare a acestor grafice. În acest caz, se utilizează opţiunea Chart/Add Trendline .

Executând click pe graficul care trebuie generalizat, se alege opţiunea Chart/Add Trendline. În fereastra apărută Type, se selectează tipul de linie necesar (din cele propuse, cum ar fi Linear , Logarithmic , Polinomial, Power, Exponential, Moving Average. În figura 13.4, vedem rezultatul aplicării opţiunii Linear.

Dinamica schimbarii numarului de absolventi la specialitatile informatice in universitatile din RM in

perioada 2001-2005

0

100

200

300

400

500

600

2001 2002 2003 2004 2005

Univers.1

Univers.2

Univers.3

Figura 13.3. Dinamica schimbarii numarului de absolventila specialitatileinformatice în universitatile din RM în perioada 2001-2005

©Ilie Costaş

162

La aplicarea acestei opţiuni, în loc de graficele detaliate din figura 13.3, se propun grafice mult mai generalizate, de fapt, sunt propuse nişte linii drepte, care reprezintă doar tendinţa generală a schimbărilor (figura 13.4, liniile 1,2 şi 3). Acest tip de informaţii generalizate la un astfel de nivel pot fi mult mai importante pentru luarea deciziei decât informaţiile mai detaliate, dar totul depinde de scop.

Diagramă de tip Pie

Pentru prezentarea corelării (a proporţiilor) dintre dimensiunile părţilor componente ale unui tot întreg poate fi realizată cu ajutorul unui tip special de diagramă, cum ar fi diagrama de tip Pie. Aplicând acest tip de diagramă faţă de datele din exemplele precedente (din tabelul respectiv al figurii 13.2, care prezintă numărul de absolvenţi ai universităţii 1), obţinem diagrama din figura 13.5, care reprezintă corelarea dintre numărul de absolvenţi ai universităţii 1 în fiecare din cei 5 ani.

Diagramă de tip Area

Pot fi utilizate şi diagrame, care îmbină câteva dimensiuni de prezentare. De

Figura 13.4. Tendinta generala a schimbarii numaruluide absolventi laspecialitatile informatice în universitatile din RM în perioada 2001-2005

Figura 13.5. Repartizarea pe ani a numarului total de studenti, care au absolvit universitatea nr.1 în perioada 2001-2005

18%

19%

16% 23%

24%

©Ilie Costaş

163

exemplu, în figura 13.6, sunt prezentate în acelaşi timp:

1) dinamica numărului absolvenţilor la specialitatea dată la fiecare din universităţile enumerate, reprezentate de fâşiile respective din diagramă. Lăţimea fâşiei reprezintă numărul de absolvenţi ai universităţii respective în perioada dată;

2) numărul total de absolvenţi la specialitatea dată în ţară. Observăm că lăţimea fâşiilor se adună, ultima linie reprezentând numărul total de absolvenţi pe ţară.

Atât tipurile de grafice examinate, cât şi cele neexaminate au mai multe variaţii (subtipuri) de grafice cu aceeaşi semnificaţie informaţională, dar care, în anumite condiţii, pot fi preferate de utilizator, fiind mai comode din anumite considerente.

13.3. Metode cartografice de interpretare a informaţiilor

13.3.1. Domeniile de aplicare a metodelor de interpretare cartografică a datelor

Una dintre cele mai frecvente probleme discutate în literatura ştiinţifică este problema asigurării integrităţii sistemelor informatice de diferite niveluri ierarhice. Anume, în condiţiile integrităţii sistemului informatic, pot fi asigurate condiţii informaţionale pentru soluţionarea problemelor sistemice, care cer luarea în consideraţie a tuturor factorilor de influenţă, a tuturor interdependenţelor şi interacţiunilor dintre subsisteme.

În [13] este examinată o abordare posibilă a problemei asigurării integrităţii sistemelor informatice, eficienţa căreia ar fi resimţită atât la nivel local, cât şi, în

Figura 13.6. Dinamica schimbării numărului* de absolvenţi pe ţară, inclusiv pe universităţi în perioada 2001-2005

*Datele din diagramă sunt arbitrare şi nu reprezintă situaţia reală

©Ilie Costaş

164

special, la nivelurile superioare ale societăţii. Sensul acestei abordări constă în elaborarea şi dezvoltarea sistemelor informatice de diferite niveluri ierarhice în baza unei strategii comune de management informaţional, orientat la asigurarea compatibilităţii sistemelor informatice atât pe orizontală, cât şi pe verticala ierarhiei societăţii.

Una dintre condiţiile asigurării integrităţii sistemului informaţional al societăţii este identificarea aspectelor ce ţin de apartenenţa teritorială a fenomenelor şi proceselor reflectate în informaţie. În asemenea condiţii, apare posibilitatea soluţionării problemelor complexe reciproc interdependente pe fiecare unitate teritorială, având în vedere toţi factorii de influenţă.

Ca bază informaţional-tehnologică pentru asigurarea informaţională a acestor probleme, se foloseşte o anumită formă de organizare a bazelor de date (teritorial-orientată) şi utilizarea uneia din cele mai interesante şi efective forme de interpretare a informaţiei economice, sociale etc., care este bazată pe prezentarea cartografică.

Utilizarea metodelor de interpretare cartografică a datelor în astfel de sisteme ar spori esenţial efectul sinergetic al sistemelor informatice, permiţând soluţionarea unor probleme noi în societate, care nu pot fi soluţionate fără integrarea SIE [13].

În calitate de exemplu, în acest context, este examinată interdependenţa reciprocă dintre starea mediului, activitatea în sectorul agricol, calitatea produselor agricole şi animaliere, sănătatea populaţiei etc. (figura 13.7), adică interdependenţă reprezentată de lanţul biologic, care include următoarele etape: tehnologii biologice şi agricole-mediu (sol, atmosferă, ape) – plante – animale – om.

De exemplu, utilizarea tehnologiilor agricole, fără o bază ştiinţifică adecvată, pot influenţa negativ calitatea mediului, în special, structura şi componenţa chimică a

Figura 13.7. Interacţiunea funcţională şi informaţională între ramurişi domenii de activitate

Economia,Agricultura

Cauzele dedegradare a

calităţii mediului

Calitatea vieţiiProtec ţia sănătăţiipopula ţiei

Calitateaproduselor agricole

Cauzele agravăriisănătăţii populaţiei

Ecologia,Sursele de poluare

şi agravare a mediului de viaţă

©Ilie Costaş

165

solurilor şi a apelor din zonă.

Situaţia ecologică (substanţele toxice acumulate în sol şi apă, cum ar fi nitraţii, pesticidele etc.), influenţând negativ calitatea plantelor şi produselor agricole şi animaliere, indirect exercită o acţiune negativă asupra organismului uman preponderent la funcţionarea organelor de importanţă vitală, ca: inima, ficatul, tractul gastro-intestinal.

În unele cercetări, savanţii din domeniul medicinei au demonstrat că există o interdependenţă între nivelul de poluare a mediului şi răspândirea anumitor forme de maladii, de exemplu, ale ficatului ş.a. Conform [15, 16] „circa 80% din morbiditatea generală este rezultatul influenţei nefavorabile ecologice”, sensibilitatea sistemului imun la acţiunea diferiţilor factori nocivi ai mediului ambiant.

Ca ieşire din situaţie, se încearcă diferite metode de prevenire a bolilor care, de fapt, se reduc la încercări în cadrul a însuşi mediului din ramura sănătăţii şi nu au mari şanse de soluţionare a problemei. De pildă, încercările de a elabora teste sensibile de apreciere a stării sănătăţii la nivel premorbid, precum şi efectuarea lor într-un regim periodic şi mai frecvent, pot doar depista bolile urgent, la timp şi de a spori eficienţa tratării lor, neadmiţând agravări ireversibile.

Astfel de măsuri, deşi insuficiente, reprezintă maximumul ce poate fi realizat în condiţiile restricţionate de sistemul informaţional autonom al sistemului de protecţie a sănătăţii.

Cu toate acestea, cea mai eficientă strategie de ocrotire (protecţie) a sănătăţii populaţiei este aceea, care se bazează nu doar pe tratarea efectivă a bolilor condiţionată de depistarea lor la timp, dar şi (în mod obligatoriu) pe prevenirea lor, definirea cauzelor apariţiei acestor boli şi efectuarea activităţilor orientate la reducerea sau chiar excluderea acestor cauze. Astfel de strategii nu pot fi realizate doar în cadrul sistemului de protecţie a sănătăţii ca ramură de activitate, cel puţin în structurile existente în societatea de astăzi în RM. Se cere o „ieşire” din ramura proprie şi un schimb intens informaţional între diferite ramuri ale societăţii.

În unele publicaţii ale savanţilor-medici din Moldova pot fi observate idei despre necesitatea realizării „analizei corelative a indicilor poluării mediului ambiant şi a stării sănătăţii”, efectuării monitoring-ului respectiv în mediul ambiant.

În general, este necesară acumularea informaţiilor cât mai complete despre starea mediului pe întreg teritoriul Republicii Moldova, determinarea nivelului de poluare a solului cu diferiţi poluanţi, cartarea (crearea bazelor de date, care reflectă nivelul de poluare a fiecărei unităţi teritoriale, adică, într-un fel, crearea hărţilor detaliate a răspândirii diferiţilor poluanţi), monitorizarea continuă a stării mediului. Cartarea este una din cele mai comode metode de modelare a stării ecologice a oricărui teritoriu. În acelaşi timp, acelaşi tip de modelare poate fi folosit şi pentru reflectarea situaţiei privind starea sănătăţii populaţiei.

Crearea sistemelor informatice respective în diferite ramuri (protecţia mediului, agricultură, protecţia sănătăţii etc.) cu respectarea aceloraşi principii, supuse unui management integrat informaţional la nivel de societate, ar permite trecerea la un

©Ilie Costaş

166

nivel superior de integrare, la modelarea diferitelor procese ce au loc în societate. Aceasta ar facilita elaborarea unor tehnologii informatice flexibile atât sub aspect structural, cât şi funcţional, cu realizarea interpelărilor şi formelor de prezentare a informaţiei rezultative (tabelare, grafice, cartografice), dar principalul, modelarea proceselor interdependente din diferite domenii şi ramuri ale economiei naţionale.

Aceasta, la rândul său, ar permite trecerea la un nivel superior de soluţionare a problemelor. De pildă, evidenţierea cauzelor apariţiei diferitelor boli la populaţie şi elaborarea strategiilor de lichidare a acestor cauze, trecerea de la metode eficiente de tratare a bolilor la lichidarea condiţiilor de apari ţie a lor.

Exemplu similar poate fi analizat referitor la interdependenţa dintre ecologie şi ramura agriculturii. Spaţiul informaţional integrat al ramurilor ar permite estimarea surselor de poluare şi agravare a mediului de viaţă. Este evident că cauzele degradării mediului pot şi trebuie să fie căutate nu atât în sistemul informatic al Ministerului Mediului, cât în cele ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în funcţie de tehnologiile utilizate în aceste ramuri.

Astfel, este foarte importantă acumularea datelor complete despre toate procesele care au loc pe teritoriile respective şi, atunci, în astfel de sisteme informatice, va fi posibilă soluţionarea problemelor legate de interdependenţa dintre diferite domenii ale activităţii pe teritorii independent de apartenenţa departamentală.

13.3.2. Unele metode de interpretare cartografică a informaţiei

Practica a demonstrat că folosirea, în paralel, a diferitelor forme de prezentare a informaţiei (cartografică, grafică, tabelară etc.), necesare pentru soluţionarea problemelor complexe şi integrarea lor cu principiile de BD, facilitează interpretarea informaţiei în forme mai comode şi clare pentru utilizatori în fiecare situaţie aparte şi duce la sporirea esenţială a efectului sinergetic al sistemului informaţional, în special, când sunt analizate probleme complexe bazate pe evidenţierea unor interdependenţe importante între diferite fenomene existente.

Să presupunem varianta ideală că toate ramurile şi domeniile de activitate, discutate anterior, au sisteme informatice realizate pe bază de principii sistemice analogice, care permit şi metode analogice de interpretare a informaţiei existente. Atunci, una din formele de interpretare a situaţiei ecologice, a stării sănătăţii populaţiei etc., ar putea fi metoda cartografică. În acest caz, interpretarea nivelului de poluare a mediului, de exemplu, a solului, cu diferite substanţe toxice, poate fi efectuată prin folosirea metodei de colorare a hărţii respective a teritoriului cu diferite culori, conform unui sistem convenţional de alegere a culorilor în conformitate cu indicatorii factuali din bazele de date (figura 13.8).

Alegerea culorilor într-o variantă simplificată ar putea fi, de exemplu: culoarea albă – pentru teritoriile cu starea normală a substanţei respective în sol; galbenă – pentru nivelul de poluare, care se apropie de limita admisibilă de concentraţie; verde – nivelul admisibil de concentraţie; albastru – pentru teritoriile cu concentraţia care a depăşit limitele admisibile de concentraţie şi care poate avea impact negativ asupra

©Ilie Costaş

167

calităţii produselor şi, respectiv, asupra sănătăţii; neagră – depăşire esenţială, critică faţă de limitele admisibile, şi care poate avea urmări grave ecologice .

De exemplu, compararea unei hărţi colorate cu diferite culori în funcţie de nivelul de poluare a teritoriului (solului, atmosferei, apelor) cu diferite substanţe toxice, cu harta teritoriului, dar care exprimă conform aceloraşi principii nivelurile stării sănătăţii populaţiei din teritoriile respective ar facilita localizarea unor probleme de interdependenţă şi rezolvarea problemelor de evidenţiere a pricinilor depăşirii nivelurilor de

morbiditate în diferite teritorii.

De exemplu, la suprapunerea a două sau mai multor astfel de hărţi, coincidenţa sau intersectarea esenţială a lor în cadrul petelor albastre întunecate (notate în figura 13.9 cu punctele 21,22 şi 23) şi, în special, a petelor negre (notate cu numerele 11, 12 şi 13), ar trebui să fie un argument pentru studierea mai profundă a corelării dintre aceste pete, adică între nivelul de sănătate şi cel al poluării, reprezentate de petele respective.

Pentru o analiză mai detaliată a nivelului de interdependenţă a diferiţilor factori, se cere o suprapunere şi analiză reciprocă a tuturor hărţilor posibile, care reprezintă nivelurile de poluare cu substanţele toxice respective, pe de o parte, şi toate hărţile, care reprezintă starea sănătăţii (fiecare hartă reprezintă o boală concretă), pe de altă parte.

Astfel, figura 13.9 constituie un exemplu de model de interpretare cartografică a fenomenelor şi proceselor ce au loc pe teritoriul Republicii Moldova şi permite evidenţierea interdependenţelor dintre ele.

Over X6

x 5 1 -x 5 2

x 4 1 -x 4 2

Admitted limit

x2 1 -x 2

x 1 1 -x 1 2

factors Risk

11

21

31

5,28CO-2, mg / dm3

8PH

15Suspensie, mg/dm3

60,8Consumulde apă, m3/s

Figura 13.8. Îmbinarea prezentării cartografice şi tabelare a datelor

©Ilie Costaş

168

Dar această metodă poate servi doar pentru prima etapă de analiză a situaţiei şi facilitează doar localizarea, cu un anumit nivel de probabilitate, a unor posibile probleme majore. Mai departe, ar trebui continuate investigaţii mai profunde pe baza analizei datelor concrete din sistemul informaţional în formă tabelară, grafică etc.

Modelări similare pot fi efectuate şi cu ajutorul altor forme de interpretare a proceselor studiate, de exemplu, formele grafice de interpretare a datelor despre diferite situaţii interdependente, descrise în p.13.2. Un exemplu de interpretare grafică în paralel (pe verticală) pentru diferite procese studiate, când extremele suprapuse în mai multe grafice, care reprezintă aceste procese interdependente, indică posibilitatea apariţiei unei probleme serioase, care necesită un studiu mai profund.

Dacă fiecare factor de influenţă al sănătăţii populaţiei (cum ar fi diferiţi

poluanţi în sol, atmosferă, ape) ar fi reprezentat, printr-un grafic ce reflectă nivelul de poluare (grafic de tipul prezentat în figura 13.3), atunci ar putea fi uşor evidenţiate domeniile de intersectare, care ar facilita localizarea interdependenţelor esenţiale dintre evenimente, cum ar fi acelaşi nivel de stare a sănătăţii populaţiei de nivelul de poluare a mediului.

În acest caz, pot fi evidenţiate nu doar intercorelările posibile dintre factori (ca în cazul cu interpretarea cartografică), dar şi valorile cantitative ale nivelurilor respective.

O astfel de abordare a problemei ar putea spori efectul sinergetic al spaţiului informaţional integrat, ceea ce, la rândul său, ar permite modelarea multor situaţii, imposibile de modelat în condiţii de spaţiu informaţional fragmentat.

Figura 13.9. Prezentarea cartografică a datelor despre starea ecologică şi a sănătăţii populaţiei în teritoriile respective

©Ilie Costaş

169

Printre problemele noi, posibile de rezolvat ar fi trecerea de la evidenţierea timpurie a situaţiilor care apar (de exemplu, a bolilor), la identificarea cauzelor apariţiei lor şi, respectiv, la prevenirea condiţiilor apariţiei situaţiilor nefavorabile.

Următorul nivel de investigaţii poate fi efectuat pe baza informaţiilor concrete din BD.

Totodată, e necesar de menţionat că acestea sunt doar unele dintre instrumentele de cercetări, bazate pe un nivel înalt de informatizare. Dar aceasta nu înseamnă că ele, fiind necesare, sunt şi suficiente pentru a obţine rezultate calitative ale investigaţiilor. Restul depinde de nivelul de organizare şi cunoaştere a problemei din partea conducătorului de proiect, de gândirea lui sistemică, de profesionalismul executanţilor, membrilor echipei, precum şi de calitatea managementului informaţional.

Deci, problema e de aşa natură, că stoparea degradării şi poluării mediului, îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei, perfecţionarea tehnologiilor agricole etc., sunt probleme care pot fi soluţionate complet doar pe baza unui spaţiu informaţional comun şi integrat al societăţii.

Printr-o astfel de abordare, se amplifică efectul sinergetic al sistemului informatic. Pentru a obţine astfel de proprietăţi ale sistemului informatic, care ar contribui, în cel mai efectiv mod, la realizarea scopului final al sistemului (de cercetări, producere etc.), este necesar un sistem de management informaţional în cadrul sistemului. Anume, un management informaţional bine organizat poate fi condiţia de bază de realizare a abordării sistemice în soluţionarea oricărei probleme complicate. Totodată, aceasta asigură şi condiţia utilizării unor astfel de instrumente eficiente, ca interpretarea grafică şi, în special, cartografică a informaţiei.

***

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

Sarcina nr. 1

Să se prezinte sub formă de diagramă datele despre reuşita medie a trei studenţi în ultimele 5 semestre. Pentru aceasta, să se calculeze notele medii din matricolă pe semestru pentru fiecare student, iar rezultatele să se introducă în tabelul Datasheet (figura 8.2). Pentru prezentarea grafică a acestor date, să se utilizeze diagramele de tip Column şi de tip Line. În prezentare, să se concretizeze: titlurile diagramei şi ale axelor diagramei, legenda etc.

Pentru a face o analiză comparativă nu numai a stării actuale a reuşitei, dar şi a tendinţei schimbării acestei situaţii, de interpretat aceste date, folosind opţiunea Chart/Add Trendline.

Pe baza celor trei diagrame, să se aleagă studentul cu cea mai bună reuşită medie pe parcursul perioadei date şi studentul cu cea mai bună tendinţă de îmbunătăţire a reuşitei.

©Ilie Costaş

170

Sarcina nr. 2

Să se explice care sunt condiţiile de utilizare eficientă a fiecărui tip de diagramă: Column (coloană), Bar (bară), Line (linie), Pie (plăcintă), XY (Scatter) (împrăştiere în plan), Area (suprafaţă) etc.

Sarcina nr. 3

• Să se explice sensul şi posibilităţile metodei de interpretare cartografică a informaţiilor la nivel de societate.

• Să se enumere exemple de probleme, care pot fi rezolvate prin astfel de metode de modelare a proceselor şi fenomenelor ce au loc în ţară.

• Care-i rolul modelării cartografice în integrarea spaţiului informaţional al societăţii?

©Ilie Costaş

171

Capitolul 14

____________________________

REGULI GENERALE DE PERFECTARE A DOCUMENTAŢIEI TEHNICE

____________________________

14.1. Metode mixte de prezentare grafică

Până acum, au fost examinate diferite forme şi mijloace de prezentare grafică, care sunt comode şi efective în anumite situaţii: executarea lucrărilor grafice în baza utilizării şabloanelor existente în Microsoft Office (în particular, mediul PowerPoint); executarea lucrărilor grafice originale (care nu sunt asigurate cu şabloane) cu ajutorul mijloacelor instrumentale ale Microsoft PowerPoint; elaborarea schemelor structurale (organigrame) în PowerPoint cu ajutorul Organization Chart; interpretarea grafică a datelor tabelare pe baza utilizării diferitelor grafice şi diagrame din Chart; interpretarea cartografică a informaţiei, folosind hărţi colorate după anumite reguli.

Dar, în cazuri mai complexe, pot fi necesare îmbinări de diferite forme de prezentare grafică în cadrul uneia şi aceleiaşi lucrări grafice. De exemplu, forma cartografică de interpretare a informaţiei devine şi mai informativă în cazurile completării ei cu diferite mijloace grafice din alte forme examinate anterior: săgeţi, grafice, tabele etc.

Se întâlnesc şi astfel de situaţii, în care figurile pur grafice (scheme, diagrame, grafice etc., precum cele descrise în capitolul 3) sunt completate cu fragmente de schemă scanată şi păstrată sub formă de imagine. Tot la aceasta se referă şi îmbinarea lucrărilor cu orice fel de imagini (de pildă, fotografii ale diferitelor dispozitive tehnice, calculatoare, locuri de lucru etc.) cu lucrări pur grafice, cum ar fi schema procesului tehnologic de procesare a informaţiei.

În Microsoft, sunt accesibile mijloace instrumentale, care asigură posibilităţi necesare pentru efectuarea lucrărilor grafice pe baza îmbinării de obiecte grafice de diferită origine. Executarea acestui tip de lucrări grafice se reduce la:

• copierea obiectelor care urmează să fie integrate şi amplasarea lor pe suprafaţa de lucru;

• conjugarea liniilor acestor obiecte în conformitate cu logica şi structura lucrării grafice complexe (care le uneşte);

• completarea structurii obţinute cu detalii originale (dacă e necesar), folosind tehnologii descrise în cap.3;

©Ilie Costaş

172

• integrarea componentelor figurii complexe, obţinute din obiectele importate cu ajutorul funcţiei Group.

14.2. Organizarea procesului de pregătire şi inserare în text a figurilor grafice

În procesul elaborării diferitelor documente tehnico-ştiinţifice (proiecte în domeniul tehnologiilor informaţionale, rapoarte, articole pentru publicare, cărţi etc.), deseori apare necesitatea inserării diferitelor materiale grafice în textul documentului. În funcţie de volumul lucrării pregătite, numărul şi varietatea materialelor grafice poate fi atât de mare, încât să fie comparabilă cu volumul de lucru asupra celorlalte componente, în primul rând, a textului. Astfel, de felul cum e organizată această parte de lucru cu materialele grafice depinde, în mare măsură, succesul şi calitatea elaborării în întregime.

Din cele menţionate, reiese că, la proiectarea documentelor tehnice cu volum esenţial de lucrări grafice, ultimele necesită un anumit nivel de organizare. Aici vom examina unele recomandări referitoare la organizare, având în vedere generalizarea experienţei acumulate. Printre cele mai esenţiale pot fi enumerate următoarele aspecte organizatorice:

1) E mai eficientă efectuarea lucrărilor grafice mai, întâi aparte (în paralel cu textul proiectului), în mediul ales. Inserarea lor în text urmează după finisarea şi identificarea lor;

2) Pentru facilitarea lucrului cu figurile grafice, în toate etapele de elaborare, în mapa generală a proiectului, în memoria calculatorului se creează o mapă specială pentru figuri (figura 14.1). Chiar dacă fiecare figură, după finisarea ei, este inserată în textul documentului, e bine să fie păstrată şi în mapa specială. Aceasta simplifică etapele de perfecţionare a manuscrisului, care, deseori, condiţionează necesitatea numeroaselor corectări ale materialului grafic;

3) La identificarea figurilor se recomandă utilizarea regulilor recunoscute la ora actuală: pentru proiecte mari, cărţi, etc.; folosirea numerotării, conform căreia prima parte a numărului figurii coincide cu numărul de ordine al capitolului, iar a doua parte este numărul de ordine al figurii în cadrul capitolului. Pentru lucrări mai mici poate fi folosit doar numărul de ordine al figurii în lucrarea întreagă.

Figura 14.1. Conţinutul mapei cu figurile proiectului în curs de

elaborare

©Ilie Costaş

173

Pentru comoditate, e preferabil ca identificarea fişierelor respective, în care se păstrează figurile, să fie cât mai apropiată posibilă de identificarea figurilor în însuşi proiectul care le conţine;

4) Pentru asigurarea unui anumit nivel de calitate a figurilor (păstrarea integrităţii, a proprietăţilor structurale, a proporţiilor între elemente, când figurile sunt supuse modificării dimensiunilor etc.), e bine ca figurile, după finisare, să fie salvate în formatul Windows Metafile.

O astfel de figură, inserată în text, îşi păstrează toate componentele şi chiar proporţiile. Dimensiunile figurii pot fi modificate uşor în funcţie de necesităţile concrete ale amplasării. Pentru aceasta, e suficientă efectuarea unui click pe imaginea figurii şi după marcarea ei de tras cu cursorul de unul din mânerele de marcare de la colţ pe diagonală înspre centru – la micşorare, sau în parte opusă - la extindere.

5) Deoarece, în procesul elaborării proiectului, figurile pot fi supuse modificărilor, e necesar să se rezerve posibilitatea efectuării lor. Figurile de tip Windows Metafile nu pot fi modificate, deci, după finisare, fiecare figură trebuie să fie salvată în mapa cu materiale grafice în două formate: Windows Metafile şi Presentation (figura 14.1). E comodă salvarea figurii cu acelaşi nume pentru ambele formate.

Pentru a corecta figura, se deschide fişierul respectiv în formatul Presentation. După aceea, e necesar ca ea să fie degrupată (după efectuarea unui click pe imaginea figurii de selectat opţiunea Draw/Ungroup). Efectuând modificările necesare, grupăm figura şi o salvăm în mapă cu acelaşi nume şi în ambele formate în cauză.

9.3. Integrarea figurilor grafice în textul documentelor

După finisarea figurilor grafice, ele pot fi inserate în textul documentului pentru care au fost elaborate. În acest scop, sunt efectuate următoarele operaţii:

1) Dacă suntem convinşi că figura încape pe pagina dată după referinţă, atunci efectuăm click pe pagina de text pe care este indicată referinţa la figură. În caz contrar, efectuăm click pe prima pagină, care urmează nemijlocit după referinţa la figură. În orice caz, scopul acestei operaţii este amplasarea figurii cât mai aproape după referinţa respectivă;

2) În bara de meniuri se activează Insert/Picture/ From File. Apoi, din fereastra de dialog care apare, se selectează mapa care conţine fişierul cu figura necesară. Efectuând dublu click pe numele fişierului, care se păstrează în formatul Windows Metafile (sau click plus Insert), fişierul este importat în textul documentului;

3) Figura grafică inserată trebuie amplasată mai exact pe pagină. În acest sens, facem click pe suprafaţa figurii cu butonul drept al mouse-ului. În fereastra de dialog, care apare, selectăm opţiunea Format Picture, iar în caseta Format Picture, care urmează, selectăm opţiunea Layout. În fereastra respectivă de dialog (figura 14.2), alegem una dintre opţiunile propuse: In line with text (în rând cu textul), Square

©Ilie Costaş

174

(pătrat – spaţiul rezervat pentru figură) , Tight (închis – cu economie de spaţiu în jurul figurii), Behind text (din urma textului) şi In front of text (în faţa textului). Din imaginile prezentate la fiecare din aceste opţiuni se poate înţelege tipul de aranjament al figurii faţă de text. Cea mai indicată în textele tehnico-ştiinţifice este opţiunea Square.

După alegerea tipului de spaţiu în jurul figurii, alegem

locul amplasării figurii pe pagină. Pentru aceasta în fereastra de dialog (figura 14.2) efectuăm click pe tasta Advanced. În consecinţă, este activată altă fereastră de dialog Advanced Layout (figura 14.3), în care sunt propuse 2 opţiuni: Picture Position (poziţia figurii) şi Text Wrapping (înfăşurarea cu text).

Prima opţiune permite concretizarea parametrilor ce determină aranjarea figurii pe orizontală (centru, stânga, dreapta faţă de pagină, chenar, coloană) şi pe verticala paginii (centru, sus, jos faţă de chenar, pagină sau rând). Mai există şi alte opţiuni în funcţie de necesitate.

Tot aici sunt şi câteva opţiuni (Move object with text, Allow overlap, Lock anchor, Layout in table cell), care permit alegerea tipului de legătură a figurii cu textul documentului (mişcarea obiectului cu textul, admiterea suprapunerii etc.).

Distanţa dintre text şi figura inserată poate fi reglementată în toate părţile figurii: sus, jos, stânga, dreapta, în dependenţă de faptul cum e amplasată figura pe suprafaţa documentului. Pentru aceasta, după fixarea locului amplasării figurii, efectuăm click pe opţiunea Text Wrapping. Ca urmare, este activată fereastra respectivă de dialog, în care poate fi indicată distanţa necesară dintre text şi figură.

Dacă figura este mai mică decât două treimi din lungimea rândului de text, atunci în funcţie de faptul la care margine a suprafeţei ocupate de text va fi amplasată figura, va fi prevăzută o distanţă respectivă între figură şi text din partea dreaptă sau stânga a ei. Dacă figura e mai mare decât limita menţionată, nu are rost să se ocupe partea dreaptă sau stângă cu textul documentului.

***

Figura 14.2. Fereastra de dialog Format Picture

©Ilie Costaş

175

Sarcini pentru consolidarea şi verificarea cunoştin ţelor

1. Să se creeze o mapă cu figuri grafice (4 figuri), atât de tipul Presentation (pentru păstrarea posibilităţii de a corecta figurile respective, în caz de necesitate), cât şi de tipul Windows Metafile (pentru inserarea figurii în textul documentului, sau în prezentare);

2. Să se pregătească un text arbitrar în Word de 3 pagini;

3. Să se insereze figurile din mapă în textul documentului (în spaţiul rezervat pentru text) în modul următor:

a) pe prima pagină – o figură, care va fi aranjată în centrul paginii pe verticală şi în stânga pe orizontală;

b) pe pagina a doua să se insereze două figuri: una va fi aranjată în partea stângă de sus a paginii; alta – în partea dreaptă de jos;

c) pe pagina a treia să se insereze o figură în centrul paginii pe verticală şi dreapta pe orizontală;

4. Să se aleagă distanţa dintre textul documentului şi figurile grafice în aşa mod, ca să fie uşor de înţeles hotarele figurilor împreună cu denumirile lor.

5. Să se efectueze o serie de corectări în figurile din textul documentului, lucrând cu figurile din mapa specială. Să se efectueze corectările în figurile de tipul Presentation, după ce aceste figuri vor fi salvate în ambele formate: de tip Presentation şi de tip Windows Metafile. Figurile corectate să se insereze în text.

Figura 14.3. Fereastra de dialog Advanced Layout

©Ilie Costaş

176

Concluzii Manualul de faţă poartă un caracter de generalizare a metodelor şi mijloacelor,

precum şi a experienţei folosite pentru prezentarea grafică a tehnologiilor informaţionale.

Deşi unul dintre scopurile principale ale cursului constă în studierea standardelor în vigoare, autorul nu s-a orientat prea strict la standardele existente la ora actuală în lume, având în vedere că, în Republica Moldova, nu există un sistem de standarde elaborat, sau recunoscut oficial în domeniul dat. De aceea, autorul a considerat că, în aceste condiţii, e util să concentreze atenţia studenţilor asupra necesităţii formării unui nivel înalt de înţelegere a principiilor unificării şi standardizării în tehnologiile informaţionale.

În acest context, o atenţie deosebită a fost acordată formării gândirii algoritmice atât de necesare pentru un specialist în informatică.

Cunoaşterea principiilor discutate în lucrare va fi utilă pentru colectivele de proiectanţi în domeniul TI, care vor putea organiza procesul de elaborare, implementând anumite principii de unificare şi standarde interne ale organizaţiei, în care vor activa, chiar şi în condiţiile unei lipse de standarde naţionale.

În acest sens, lucrarea nu trebuie să fie interpretată ca un standard în domeniul respectiv, ci ca un ghid, care ar simplifica înţelegerea standardelor existente în alte ţări şi le-ar ajuta studenţilor şi specialiştilor în informatica economică să folosească metodele grafice în procesul proiectării tehnologiilor informaţionale.

De fapt, manualul poate fi foarte util şi pentru specialiştii din alte domenii ale ştiinţei şi practicii care au nevoie de mijloace grafice de prezentare a diferitelor obiecte, structuri şi procese.

©Ilie Costaş

177

Bibliografie

1. Ghid de profile profesionale în informatică, Bucureşti, 1994 -167p.

2. Пантелеева З.Г. Графика вычислительных процессов.-М.: Финансы и статистика, 1983-167с.

3. Ilie Costaş. Tehnologia prelucrării automatizate a informaţiei economice. Chişinău, ASEM, 1993, 136 p.

4. Ion Bolun, Ion Covalenco. Bazele informaticii aplicate. Ediţia a treia. Editura Bonitas, Iaşi, 2005.-728 p.

5. Ilie Costaş. Grafica proceselor de calcul. Chişinău: ASEM, 2006, 67 p

6. Ilie Costaş. Liviu Carcea. Tehnologia prelucrării automatizate a informaţiei economice. Sarcini şi indicaţii metodice pentru executarea lucrărilor de laborator. Chişinău, ASEM, 1997, 60 p.

7. Косташ И.В. Технология автоматизированной обработки экономической информации. Задания и методические указания по выполнению лабораторных работ. Кишинев, Академия Экономических знаний, 1997, 63 с.

8. Sisteme pentru prelucrarea informaţiei. Simboluri şi convenţii pentru schema de configuraţie a sistemuluii informatic. Standard Român SR ISO 8790, Institutul Român de Standardizare, martie 1996, Ediţia 1.

9. Tehnologia informaţiei. Grafica pe calculator. Model de Referinţă pentru Grafica pe Calculator. Standard Român SR ISO/CEI 11072, Institutul Român de Standardizare, mai 1996, Ediţia 1.

10. Gini Courter, Annette Marquis. Iniţiere în Microsoft Office 2000. Editura All Educational. Bucureşti, 1999, 488 p.

11. Microsoft Office 2000. Curs rapid. Traducere de Nicolae Ionescu Cruţan.Teora, Bucureşti,1999, 464 p.

12. Windows, Word, Excel, Access. Material didactic în ajutorul cadrelor didactice, elevilor şi utilizatorilor, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova. Chişinău, 1999. 192 p.

13. I.Costas. Information Management: a Necessary Condition for a Systemic Approach in the Field of Biological Technologies. Advanced Biological Technologies and their Impact on Economy. Materials of the II-nd Symposium,March-22-24, 2005. Printing House AGEPI, Chisinau, 2005, pp.11-23

14. Ion Bolun, Ion Covalenco. Bazele informaticii aplicate. Ediţia a doua. ASEM, Chişinău, 2000.-615 p.

©Ilie Costaş

178

15. Dumbravă V.A., Lupaşco I.A., Moscalu I.D. ş.a. Acţiunea câtorva factori antropogeni ai mediului înconjurător asupra răspândirii maladiilor aparatului digestiv. Problemele şi perspectivele radioecologiei în Republica Moldova. Materialele Simpozionului Internaţional 16-17 octombrie 1996, Chişinău, 1996.

16. L. Andrieş, T.Ceaicovschi. Indici imunologici ca criterii de monitoring a stării sănătăţii populaţiei. Problemele şi perspectivele radioecologiei în Republica Moldova. Materialele Simpozionului Internaţional 16-17 octombrie 1996, Chişinău, 1996.

BIBLIOGRAFIE a) Literatura obligatorie: 1. ‚®«Є®ў ‘.€., ђ®¬ ®ў Ђ.Ќ. ЋаЈ Ё§ жЁп ¬ иЁ®© ®Ўа Ў®в- ЄЁ §Є®®¬ЁзҐбЄ®© Ёд®а¬ жЁЁ. -Њ., ”Ё бл Ё бв вЁбвЁЄ , 1988. 2. Costas I.V. Tehnologia prelucrarii automatizate a infor- matiei economice.-Chisinau. ASEM, 1993,-136 p. 3. Џ ⥫ҐҐў ‡.ѓ. ѓа дЁЄ ўлзЁб«ЁвҐ«мле Їа®жҐбб®ў. -Њ.:”Ё- бл Ё бв вЁбвЁЄ .1983. 4. Љ®бв и €.‚.Ђ‘“ Ё ¤¬ЁЁбва вЁў п Ёд®а¬ жЁ® п бЁб⥬ . - ЉЁиЁҐў. : Љ авп Њ®«¤®ўҐпбЄн, -1989.-223б. 5. Costas.I. Grafica proceselor de calcul. Curs de lectii (Pentru studentii din anul I, sectia de ZI, specialita- tea 1738). Chisinau, Universitatea de stat din Moldova, 1991.-68p. 6. Љ®бв и €.‚., џЄг襪® ‚.ѓ. ѓа дЁЄ ўлзЁб«ЁвҐ«мле Їа®жҐб- б®ў: Љ®ва®«млҐ § ¤ Ёп Ї® ¤ЁбжЁЇ«ЁҐ Ё ¬Ґв®¤ЁзҐбЄЁҐ гЄ § Ёп Ї® Ёе ўлЇ®«ҐЁо. („«п бв㤥⮢ I Єгаб §/®, бЇҐж.1738). ЉЁиЁҐў ®в¤Ґ« ЇҐз вЁ Љѓ“, 1986.-22.б. b) Literatura suplimentara: 7. ЃапЎаЁ ‚.Њ. Џа®Ја ¬¬®Ґ ®ЎҐбЇҐзҐЁҐ ЇҐаб® «мле Є®¬Їмо- вҐа®ў. -Њ. Ќ гЄ .1990. 8. Љ®бв и €.‚. Ђўв®¬ вЁ§ жЁп ¤®Єг¬Ґв жЁ®®Ј® ®ЎҐбЇҐзҐЁп гЇа ў«ҐЁп.- ЉЁиЁҐў: Љ авп Њ®«¤®ўҐпбЄн, 1980.-148 б. 9. „ Ё«ҐўбЄЁ© ћ.ѓ. Ё ¤а. €д®а¬ жЁ® п вҐе®«®ЈЁп ў Їа®- ¬ли«Ґ®бвЁ. -‹.:Њ иЁ®бв஥ЁҐ, 1988. 10.€®ддҐ Ђ.”. ЏҐаб® «млҐ ќ‚Њ ў ®аЈ Ё§ жЁ®®¬ гЇа ў«ҐЁЁ. -Њ. :Ќ гЄ , 1988.

©Ilie Costaş

179

11.Џ®«Є®ўбЄЁ© Ђ.Њ., Ё ¤а. Ђўв®¬ вЁ§ жЁп гзҐв Ў §Ґ ЇҐаб®- «мле ќ‚Њ. - Њ.:”Ё бл Ё бв вЁбвЁЄ , 1991. 12.‘ўЁаЁ¤ҐЄ® ‘.‘. ‘® ўаҐ¬ҐлҐ Ёд®а¬ жЁ®лҐ вҐе®«®ЈЁЁ. -Њ.:ђ ¤Ё® Ё бўп§м.1989. 13.ЏҐаҐЈг¤®ў ”.€. Ё ¤а. €д®а¬ жЁ®лҐ бЁбвҐ¬л ¤«п агЄ®ў®¤Ё- ⥫Ґ©. - Њ.:”Ё бл Ё бв вЁбвЁЄ , 1989.-176б. 14.Ђўв®¬ вЁ§Ёа®ў лҐ бЁб⥬л гЇа ў«ҐЁп ў ЇЁйҐў®© Їа®¬ли- «Ґ®бвЁ. Џ®¤ ।. ‚®а®Ё ‚.ѓ. - Њ.:ЂЈа®Їа®¬Ё§¤ в,1991. -144б. 15.’а®дЁ¬®ў €.Џ. ‘ЁбвҐ¬л ®Ўа Ў®вЄЁ Ё еа ҐЁп Ёд®а¬ жЁЁ. “祡. ¤«п ‚“‡® ў Ї® бЇҐж. "Aўв®¬ вЁ§Ёа®ў лҐ бЁбвҐ¬л ®Ў- а Ў®вЄЁ Ёд®а¬ жЁЁ Ё гЇа ў«ҐЁп" - Њ.:‚лби п иЄ®« ., 1989.-191б. 16. Њ ¬ЁЄ®®ў Ђ.ѓ., Љг«мЎ ‚.‚., Љ®бп祪® ‘.Ђ. Ё ¤а. ЋЇвЁ- ¬Ё§ жЁп бвагЄвга а бЇаҐ¤Ґ«Ґле Ў § ¤ ле ў Ђ‘“. - Њ.:Ќ гЄ . ѓ«. ।. дЁ§.-¬. «Ёв., -1990, -240б. 17. ђ®¦®ў ‚.‘. €д®а¬ жЁ®®Ґ ®ЎҐбЇҐзҐЁҐ 宧п©б⢥®© ¤Ґ- п⥫м®бвЁ ЇаҐ¤ЇаЁпвЁп. -Њ.:”Ё бл Ё бв вЁбвЁЄ , -1987. -144б. 18. Ѓ«®еЁ ћ.€. Љ« ббЁдЁЄ жЁп Ё Є®¤Ёа®ў ЁҐ вҐеЁЄ®-нЄ®®¬Ё- зҐбЄ®© Ёд®а¬ жЁЁ. -Њ.:ќЄ®®¬ЁЄ ,-1976.-191б. 19. ‘®ўҐв®ў Ѓ.џ., -Ґе ®ўбЄЁ© ‚.‚. Ђўв®¬ вЁ§Ёа®ў ®Ґ гЇа ў- «ҐЁҐ ᮢ६Ґл¬ ЇаҐ¤ЇаЁпвЁҐ¬. ‹.:Њ иЁ®бв஥ЁҐ,-1988. -168б. 20. “¬®ў ќ.€., � ЄЁа®ў Њ.Ђ. ‘ЁбвҐ¬л ўв®¬ вЁ§Ёа®ў ®© ®Ў- а Ў®вЄЁ гзҐв®© Ёд®а¬ жЁЁ. -Њ.:”Ё бл Ё бв вЁбвЁЄ , -1988.-271б. 21. ‘Ґ¬ҐоЄ ќ.Џ. €д®а¬ вЁЄ : „®бвЁ¦ҐЁп, ЇҐабЇҐЄвЁўл, ў®§- ¬®¦®бвЁ. -Њ.:Ќ гЄ , -1988.-176б. 2 2. ”Ё«ЁЇЇ®ўЁз ћ.Ќ. Ё ¤а. џ§лЄ®ўлҐ б।бвў ¤Ё «®Ј 祫®ўҐЄ б ќ‚Њ. -Њ.:‚лби п иЄ®« ,-1990.-159б. 23. ѓ б®ў ‚.Њ., ‘®«®¬®®ў ‹.Ђ. €¦ҐҐа®- ЇбЁе®«®ЈЁзҐбЄ®Ґ Їа®ҐЄвЁа®ў ЁҐ ў§ Ё¬®¤Ґ©бвўЁп 祫®ўҐЄ б вҐеЁзҐбЄЁ¬Ё б।бвў ¬Ё. -Њ.:‚лби п иЄ®« ,-1990.-127б. 24. ‘®«®¬®®ў ‹.Ђ., ”Ё«ЁЇЇ®ўЁз ћ.Ќ., �г«мЈЁ ‚.‹. ЏҐаб® «м- лҐ ўв®¬ вЁ§Ёа®ў лҐ Ёд®а¬ жЁ®лҐ бЁбвҐ¬л Ё ¤ЁбЇ«Ґ©- лҐ Є®¬Ї«ҐЄбл. -Њ.:‚лби п иЄ®« ,-1990.-143б.

©Ilie Costaş

180

_LISTA ABREVIERILOR

ASIA - administraţia SIA

BD - banca de date

BNS - Biroului Naţional de Statistică

DM - discul magnetic

DOD - documentaţie de organizare şi dispoziţie

DTS - direcţii teritoriale de statistică

IDN - informaţie documentară neformalizată ITŞ - informaţie tehnico-ştiinţifică LI - limbaj informatic LU - limbajul utilizatorului MEC - maşina electronică de calcul MRD - model de regăsire a documentului NTŞ - nivel tehnico-ştiinţific PA - post de abonaţi PPA - pachet de programe aplicative PTI - proces tehnologic informaţional

PTPI - proces tehnologic de procesare a informaţiei

PTPAIE - proces tehnologic de prelucrare automatizată a informaţiei economice

PTPIE - procesul tehnologic de prelucrare a informaţiei economice

SAD - sistem automatizat de dirijare SAIDNJ - sistem automatizat de prelucarare a informaţiei normative şi juridice SAPDN - sistem automatizat de prelucrare a informaţiei neformalizate SAPIOD - sistem automatizat de prelucrare a informaţiei de organizare şi dispoziţie SAPITŞ - sistem automatizat de prelucrare a informaţiei ştiinţifice SIA - sistem informaţional administrativ SIE - sistem informaţional economic SIF - sistem informaţional factual

SUDC - Sistemul Unic de Documentaţie de Construcţii

TI - tehnologie informaţională TRAIE - tehnologia prelucrării automatizate a informaţiei economice

Abrevieri

©Ilie Costaş

181

Redactor literar – Constantin Crăciun Corector – Valentina Solovei Rectificare computerizată – Tatiana Boico

Bun de tipar 02.05.06 Format 60 x 84 1/16. Coli de tipar 12,25.

Coli de autor 10,61. Tirajul 150 ex. Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

CENTRELE SPECIALIZATE

organizaţiile statale recuperare a datelor pentru cu funcţii de administrare şi CENTRUL SPECIALIZAT în informatică de păstrare a copiilor de suporţi informaţionali

CENTRUL SPECIALIZAT

Nivelul (întreprinderi, firme etc.) unitaţi social-economice recuperare a datelor pentru de administrare şi

absolut de pâstrare a suporţilor informaţionali Nivelul specializat de organizare a funcţiilor de administrare şi recuperare a datelor Nivelul local de organizare şi administrare a datelor în unităţile social- economice Nivelul utilizatorilor Preşedinţie Parlament Guvern Al ţi anaţi abonaюi Unitate social- econoimică N1 Unitate social- economică N2 Unitate social- economică ..... Utilizatorii individuali Utilizatorii individuali