teoria instruirii didactica

75
PEDAGOGIE AUTORI: PROF.UNIV. ALUPOAIE RALUCA COJOCARU TEODORA IONEL MIHAELA JITARIU VASILE PĂTRAŞC SABINA ROTARU ALIN Teoria instruirii Didactica

Transcript of teoria instruirii didactica

Page 1: teoria instruirii  didactica

PE DAGO GI E AUT O RI : PRO F.UNI V. ALUPO AI E RALUC A C O JO C ARU T E O DO RA I O N E L M I HAE LA J I TARI U VASI LE PĂT RAŞC SAB I N A RO TARU AL I N

Teoria instruirii Didactica

Page 2: teoria instruirii  didactica

Cuprins

Conceptul de didacticăDefinirea şi notele caracteristice ale didacticiiProcesul de învăţământ Sistemul de educaţie – sistemul de

învăţământ Relaţia predare – învăţare – evaluareAplicaţii

Page 3: teoria instruirii  didactica

Conceptul de didactică

Didactica este ramura pedagogiei care se ocupă cu studiul procesului de învăţământ, ca fiind principala modalitate de realizare a instruirii şi educaţiei.

Page 4: teoria instruirii  didactica

Etimologie

Termenul de didactică îşi are originea în limba greacă:

didaskein = a învăţa didactikos = instrucţie, instruiredidascko = învăţare, învăţământdidactike = arta, tehnica învăţării• Corespondentul termenului to teach în lb.

engleză

Page 5: teoria instruirii  didactica

Evoluţie istorică

Ca termen al

limbajului pedagogic apare în secolul al XVII-lea pentru prima dată în titlul lucrării Didactica sive ars docendi creată de Elias Bodinus.

Page 6: teoria instruirii  didactica

Istoric

Se remarcă Jan Amos Comenius şi Johann Friedrich Herbart ca cei mai importanţi

pedagogi care au contribuit la întemeierea didacticii.

Page 7: teoria instruirii  didactica

J.A . Comenius

A consacrat termenul de didactică odată cu publicarea operei sale “Didactica magna” (1657) , care ca parte a pedagogiei generale reprezintă “arta de a-i învăţa pe toţi toate”.

Impune introducerea metodică, sistematică, după anumite principii, a tinerilor în tainele cunoaşterii, ale ştiinţei, bunelor moravuri şi pietăţii.

Page 8: teoria instruirii  didactica

J.A . Comenius

A elaborat un plan de învăţământ şi programe şcolare

Impune metoda exemplificării Sprijină efectuarea activităţilor proprii şi a

joculuiSusţine disciplina Însuşirea cunoştinţelor se realizează treptat

prin lărgirea continuă a volumului de informaţii, asemenea unor cercuri concentrice.

Page 9: teoria instruirii  didactica

Progresia în cercuri concentrice

Înţelegerea principiilor prime

Analiza iniţială

Critică

Judecată

Page 10: teoria instruirii  didactica

Instrucţia sau învăţământul

cea mai importantă parte în procesul educaţional

formarea unui cerc de idei

complete consistente

la nivel psihologic

J. F. Herbart

Page 11: teoria instruirii  didactica

J. F. Herbart

Instrucţia

Dobândirea virtuţii

Atingerea multilateralităţii

interesului(scopuri)

Page 12: teoria instruirii  didactica

Didactica

Ştiinţa

procesul de învăţământ

predare – învăţare – evaluare

conduitele pedagogice

ale subiectului acţiunii profesorii

modalităţile de implicare sau răspuns ale

obiectului eielevii

scopul

realizării procesului de învăţământ într-o armonie

continuă.

Page 13: teoria instruirii  didactica

Didactica presupune

Abordarea unor StrategiiCăiPrincipii

de acţiune educaţionale eficiente.

Page 14: teoria instruirii  didactica

Didactica este…

Teoria care fondează ştiinţific procesul de învăţământ, cu cele două aspecte constitutive ale sale:

Predare Asimilare

Page 15: teoria instruirii  didactica

Didactica studiază…

procesul însuşirii de către elevi a

caracterul educativ procesului de învăţământ sarcinile şi conţinutul învăţământuluiprincipiile, metodele şi formele de

organizare a învăţământului.

cunoştinţelorpriceperilor

deprinderilor

Page 16: teoria instruirii  didactica

Didactica implică..

Transpunerea obiectivelor educaţionale în învăţarea sistematică

Obiectivele formării – scopuri de atins exprimate în termeni de cunoştinţe, competenţe şi atitudini necesare într-o situaţie dată (dezvoltarea competenţelor de citire, scriere şi comunicare şi comunicare orală; stimularea gândirii logice, a capacităţilor de abstractizare şi generalizare ş.a.).

Obiectivele învăţării – se referă la diferite discipline de învăţământ (la geografie să folosească o harta, să cunoască punctele cardinale ş.a.)

Page 17: teoria instruirii  didactica

Didactica implică:

Definirea şi explicarea conţinuturilor de învăţământ

Conţinutul procesului instructiv – educativ constă din ansamblul structurat de valori din domeniile ştiinţei, culturii, practicii, acumulate în societate la un moment dat sau cu alte cuvinte este un cumul prelucrat din informaţii, deprinderi, trăiri afective având scopul inserţiei individului în prezentul social. Pentru circumscrierea activităţilor desfăşurate în învăţământ s-a introdus termenul de curriculum.

Page 18: teoria instruirii  didactica

Didactica implică:

Elaborarea principiilor predării şi învăţării

Principiile didactice sunt nişte norme orientative ce au menirea de a-l instrumentaliza pe profesor cu un cumul normativ, pentru a evita alunecarea pe panta improvizaţiei şi a unei desfăşurări spontane.

Exemple: Principiul intergrării teoriei cu practica (tot ceea ce se însuşeşte în activitatea didactică se cere valorificat în activităţile ulterioare materiale sau de învăţare). Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale . Principiul accesibilităţii cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor (dimensionarea atentă a conţinutului în consens cu posibilităţile psihice de vârstă şi individuale ale copiilor).

Page 19: teoria instruirii  didactica

Didactica implică:

Definirea şi detalierea formelor de organizare a procesului de învăţământ.

Formele şi mijloacele strategice, de înfăptuire a sarcinilor didactice pot fi circumscrise terminologic prin intermediul sintagmelor de tehnologie didactică, metodologie didactică, metodă , procedeu şi mod de organizare a învăţării.

Page 20: teoria instruirii  didactica

Tehnologia didactică

Are 2 accepţiuni :

Ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă.

Ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţământ,

al strategiilor de organizare a predării – învăţării.

Page 21: teoria instruirii  didactica

Metodologia didactică

Precizează ale diferitelor metode de

învăţământ.

Natura Funcţiile Clasificările posibile

Page 22: teoria instruirii  didactica

Metodele didactice

Metoda didactică reprezintă calea de urmat în atingerea obiectivelor educaţionale.

o Expunerea o Conversaţia euristicăo Demonstraţia didacticăo Observaţia didacticăo Exerciţiul didactico Deoscoperirea didactică

oProblematizarea didacticăoModelarea didactică oAlgoritmizarea oBrainstorming-ul oInstruirea programată

Page 23: teoria instruirii  didactica

Procesul de învăţământ

Forma cea mai sistematizată şi raţionalizată a exercitării influenţelor educative în cadru căruia se realizează instruirea şi educarea elevilor şi studenţilor prin intermediul activităţilor proiectate, organizate şi dirijate de către cadrele didactice.

Page 24: teoria instruirii  didactica

Procesul de învăţământ

instruirea educarea

•elevilor •studenţilor ACTIVITĂŢI

proiectate organizate dirijate

Cadrele didactice

Page 25: teoria instruirii  didactica

Procesul de învăţământ constă în...

prezentareaexplicareaexperimentarea

împreună cu elevii

a unor conţinuturi bine definite

de către persoane special calificate.

Page 26: teoria instruirii  didactica

Procesul de învăţământ implică acţiuni de:

a preda în mod sistematic elevilor pe un fond de idei

a le arăta o dexteritate a le conduce activitatea

asimilării de idei

cultivării spiritului

formării abilităţilor

în vederea

Page 27: teoria instruirii  didactica

Dimensiunile procesului de învăţământ

Dimensiunea funcţională vizează finalităţile procesului de învăţământ.

Dimensiunea structurală se referă la organizarea sistemului de instruire, prin utilizarea resurselor.

Dimensiunea operaţională abordează desfăşurarea activităţii, strategiile didactice, modalităţile de evaluare, ş.a.

Page 28: teoria instruirii  didactica

Caracteristicile generale ale procesului de învăţământ

Interacţiunea profesor – elev Interdependenţa informativ – formativăRegalarea – autoreglarea

Page 29: teoria instruirii  didactica

Caracteristicile procesului de învăţământ

Suportă determinări socioculturale şi prezintă o evoluţie în timp

De la o etapă a evoluţie sociale la alta procesul de învăţământ se schimbă conform exigenţelor emise de fiecare societate dată.

Nivelul tehnic, economic, cultural al fiecărei epoci istorice se reflectă în procesul de învăţământ în toate elementele sale alcătuitoare : scop, conţinut, mijloace, metode, forme de organizare.

Intervine şi condiţionarea specifică a acestui proces de către forma organizării sociale (organizarea politică).

Page 30: teoria instruirii  didactica

Caracteristicile procesului de învăţământ

Presupune o specializare pe dimensiuni instructive şi educative.

Necesitatea instrucţiei este strict esenţială pentru minimalizarea stocării în memorie a cunoştinţelor.

Informaţia are rol important în constituirea structurii cognitive a unui individ, pe fond aperceptiv.

Diversitatea informaţiilor reiese din simpla referinţă la domeniile educaţiei determinate după valorile esenţiale de însuşit, adică adevărul ştiinţei, binele, frumosul, utilul, civismul, divismul.

Page 31: teoria instruirii  didactica

Caracteristicile procesului de învăţământ

Generează cunoaştere şi actualizează cunoaşterea umană.

Prin intermediul şcolii activitatea elevului se axează pe reconstituirea cunoaşterii săvârşite de umanitate concentrate în materiile de învăţământ .

Cunoaşterea săvârşită de elev parcurge un număr de 5 etape sau trepte ale cunoaşterii :

Page 32: teoria instruirii  didactica

Perceperea obiectelor şi fenomenelor

Aducerea în faţa elevului a obiectelor, fenomenelor sau substituitelor acestora are rostul de a ajuta elevii sa îşi formeze un fond de reprezentări.

Are menirea să dezvolte spiritul de observaţie, tocmai prin exerciţiul prin care elevul este solicitat în timpul cunoaşterii directe.

Page 33: teoria instruirii  didactica

Formarea noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor, teoriilor specifice fiecărei

materii şcolare

Are loc forma cunoaşterii mijlocite, prin operaţiile gândirii : comparaţie, analiză şi sinteză, abstractizare şi generalizare, concretizare din ele rezultând o noţiune ori o regulă.

Asigură elevilor trecerea spre cunoaşterea specifică omului, adică abstractă, care trebuie să devină dominant în cele din urmă.

Page 34: teoria instruirii  didactica

Fixarea şi consolidarea noilor conţinuturi însuşite

Asigură progresul în învăţare şi în acelaşi timp temeinicia învăţării.

Mijloacele realizării acestui moment se rezumă la : repetare şi exerciţiu. În ambele cazuri este vorba de reproducerea de mai multe ori a unor conţinuturi pentru consolidarea cunoştinţelor care nu devin, respectiv devin deprinderi.

Page 35: teoria instruirii  didactica

Aplicarea

Procesul instructiv se încheie cu aplicarea în practică a cunoştinţelor, teoriilor, legilor etc.

Practica este criteriul primordial al adevărului prin care se descoperă erorile gândirii abstracte, se verifică corectitudinea generalizărilor şi se valorifică cunoştinţele dobândite.

Page 36: teoria instruirii  didactica

Verificarea

Este etapa care încheie actul cunoaşterii în cadrul procesului de învăţământ.

Funcţiile verificării se rezumă prin verificarea volumului sau cantităţii de cunoştinţe, deprinderi, priceperi şi verificarea calităţii cunoştinţelor.

Page 37: teoria instruirii  didactica

Scopul procesului de învăţământ

Transmiterea unor seturi de cunoştinţe

Sunt forme complexe de reflectare în conştiinţă a unor straturi ale existenţei (materiale, spirituale); Asigură subiectului eficacitate existenţială , pragmatică, psihică;

Page 38: teoria instruirii  didactica

Scopul procesului de învăţământ

Formarea unor capacităţi

Răspunsuri adecvate la situaţii diverse;Modalităţi conştiente de rezolvare a unor probleme materiale, situaţionale, comportamentale;

Page 39: teoria instruirii  didactica

Scopul procesului de învăţământ

Dobândirea de deprinderi

Sunt elemente automatizate ale activităţii;Forme de stereotipizare a acţiunilor;

Page 40: teoria instruirii  didactica

Scopul procesului de învăţământ

Formarea de atitudini în perspectiva autonomizării fiinţei sub toate aspectele

Reprezintă poziţionări preferenţiale şi valorice emise în împrejurări diferite ale vieţii şi acţiunii.

Page 41: teoria instruirii  didactica

Sistemul de educaţie

se referă la ansamblul instituţiilor unei societăţi implicate în educaţia oamenilor, într-o anumită perioadă istorică.

subsistem al sistemului social global mai este numit “instituţia educaţiei”

Page 42: teoria instruirii  didactica

Rolul sistemului de educaţie

Socializarea oamenilor

Membrii productivi ai societăţii

Să îndeplinească roluri

semnificative în reţeaua de interacţiunilor

sociale.

Page 43: teoria instruirii  didactica

Sistemul de educaţie cuprinde..

Toate nivelurile şi tipurile de învăţământ;Toate tipurile de educaţie non-formală;

activităţi extra-didactice: (cercuri de discipline, ansambluri sportive si artistice, concursuri,

olimpiade etc.)

activităţi extraşcolare: (proiecte de ecologie şi formare civica, excursii, acţiuni social-culturale;

în clubul elevilor, la muzeu, la teatru, in

biblioteci etc. )

Page 44: teoria instruirii  didactica

Sistemul instituţional al educaţiei

Include o mare varietate de organizaţii: Instituţii de învăţământ; Instituţia familiei; Instituţiile religioase; Instituţii de informare în masă (presa, radio,

televiziunea) Instituţii de cultură (teatre, muzee, etc.); Instituţiile militare; Instituţii politice ori sindicale

Page 45: teoria instruirii  didactica

Sistemul de învăţământ

Sistemul social global

Sistemul de educaţie

Sistemul de învăţământ

Page 46: teoria instruirii  didactica

Sistemul de învăţământ

Învăţământ preşcolarÎnvăţământ general obligatoriuÎnvăţământ secundar superiorÎnvăţământ post-secundarÎnvăţământ: - de scurtă durată - de lungă duratăÎnvăţământ post-universitar

Page 47: teoria instruirii  didactica

Structura sistemului de educaţie

1. Învăţământ preşcolar• grupa mică • grupa mijlocie• grupa mare • grupa pregătitoare

Page 48: teoria instruirii  didactica

Sistemul de educaţie – sistemul de învăţământ

2. Învăţământ general obligatoriu:• primar• secundar inferior (gimnaziu)3. Învăţământ secundar superior:• liceu• şcoală profesională• şcoală de ucenici

Page 49: teoria instruirii  didactica

Sistemul de educaţie – sistemul de învăţământ

4. Învăţământ post-secundar 5. Învăţământ: - de scurtă durată - de lungă durată6. Învăţământ post-universitar

Page 50: teoria instruirii  didactica

Sistemul de educaţie – sistemul de învăţământ

La acestea se adaugă şi alte forme de educaţie precum:

7. Educaţia permanentă 8. Învăţământ deschis (la distanţă) 9. Învăţământ particular 10. Învăţământ pentru minorităţi 11. Învăţământ special

Page 51: teoria instruirii  didactica

Relaţia predare – învăţare – evaluare

Predarea şi învăţarea scolară sunt două procese corelative şi coevolutive, care se află în raport de interdependenţă.

Ambele procese sunt precedate de evaluare iniţială, se desfăşoară concomitent cu evaluarea formativă (continuă) şi sunt urmate de evaluarea finală sau de bilanţul acumulării cunoştinţelor.

Page 52: teoria instruirii  didactica

Predarea

Activitatea specifică profesorului de transmitere a cunoştinţelor de organizare de

conducere a învăţării.

Page 53: teoria instruirii  didactica

Predarea

Angajează un tip de comunicare pedagogică specială care implică:

Definirea conceptelor fundamentale şi operaţionale incluse în programele preşcolare, şcolare şi universitare.

Expunerea conţinutului (cunoştinţe, strategii, deprinderi), în mod articulat şi coerent, în cadrul unei teorii ştiinţifice.

Explicarea conţinutului prin diferite corelaţii şi aplicaţii.

Page 54: teoria instruirii  didactica

Predarea eficientă presupune:

Operaţia de

definire

implică

Introducerea conceptelor în actul predării

Concretizareaacestora

Descrierea unor: Obiecte Persoane Situaţii

Simbolizarea prin :Cuvinte Semne Mişcări

şi

prin

prin

Page 55: teoria instruirii  didactica

Predarea eficientă presupune:

Operaţia de expunere

• Enunţarea• Compararea• Clasificarea

noţiunilor prin

DemonstraţiiCompuneriSubstituiriArgumentareExprimarea opiniilor celor educaţi

Page 56: teoria instruirii  didactica

Predarea eficientă presupune

Operaţia de explicare

Ordonarea

• cauzală consecutivă• normativă• procedurală• teleologică

a cunoştinţelor transmise la nivel de comunicare

pedagogică.

Page 57: teoria instruirii  didactica

Rolul profesorului

Model (oferă elevului repere necesare pentru atingerea obiectivelor propuse).

Călăuză (prezintă elevului alternative şi soluţii optime pentru atingerea unui obiectiv).

Prieten (elevul poate apela atunci când are nevoie de sprijin, ascultare şi ajutor).

Consilier (ascultă, parafrazează, empatizează, îndrumă elevul).

Expert ( oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune).

Susţinător (sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare).

Facilitator (mediază accesul copilului la învăţare).

Page 58: teoria instruirii  didactica

Stilurile de predare

După atitudine faţă de nou:

Stiluri creative (flexibilitate, disponibilitate pentru a încerca noi practici sau idei)

Stiluri rutiniere (înclinaţie spre

convenţional).

După modalitatea de conducere:Stilul democratic (încurajarea libertăţii de gândire, relaţii de colaborare cu elevii)Stilul autoritar (autoritate impusă, atitudine distantă faţă de elevi)Stilul laissez-faire (permisivitate totală, relaţii cu elevii fără implicare afectivă).

Page 59: teoria instruirii  didactica

Învăţarea reprezintă ..

O activitate sistematică, dirijată, desfăşurată într-un cadru organizat (instituţii specializate de instruire şi educaţie).

Orientată în direcţia

o Asimilării de cunoştinţeo Formării structurilor psihice şi de personalitate

Page 60: teoria instruirii  didactica

Condiţii pentru a vorbi despre învăţare

să existe o schimbare în comportament schimbarea să fie rezultat al experienței schimbarea să fie durabilă

Page 61: teoria instruirii  didactica

Componentele învăţării

O componentă informativă • O componentă formativă

Bazată pe acumularea de informaţii

Bazată pe dezvoltarea funcţiilor intelectuale

şi de personalitate

Page 62: teoria instruirii  didactica

Perspectivele învăţării

Procesul - succesiune de operaţii, acţiuni, stări şi evenimente interne, transformări ce intervin în structurile de cunoştinţe, în operaţiile mintale, în modul de comportare al elevului.

Page 63: teoria instruirii  didactica

Perspectivele învăţării

Produsul – efecte materializate ale schimbărilor cantitative şi calitative, relativ permanente şi stabile, exprimate în termeni de cunoştinţe, noţiuni, deprinderi, priceperi, comportamente.

Condiţionarea - internă, prin factori biologici şi psihici, şi externă, prin factori de mediu.

Page 64: teoria instruirii  didactica

Stilul de învăţare

Reprezintă modalitatea preferată de:receptare prelucrare stocare reactualizare

a informaţiei.

Page 65: teoria instruirii  didactica

Clasificarea stilurilor de învăţare

1. După componenta genetică:

Stilul auditiv Stilul vizual Stilul tactil Stilul kinestezic

2. După emisfera cerebrală activată predominant: Stilul globalStilul analitic sau secvenţial

Page 66: teoria instruirii  didactica

Stilul auditiv

Învaţă din explicaţiile profesorului;Verbalizează acţiunea întreprinsă pentru a

învaţă;Este eficient în discuţiile de grup.

Elevul

Page 67: teoria instruirii  didactica

Stilul vizual

Este important să vadă textul scris; Învaţă pe bază de ilustraţii, hărţi, imagini,

diagrame; Recitirea/rescrierea materialului sunt

metodele de fixare.

Elevul

Page 68: teoria instruirii  didactica

Stilul tactil

Elevul

Are nevoie să se implice fizic în activitatea de învăţare;Se exprimă folosind mişcarea mâinilor şi comunicarea nonverbală.

Page 69: teoria instruirii  didactica

Stilul kinestezic

Elevul

Învaţă din situaţiile în care poate să experimenteze; Lipsa de activitate determină agitaţie; Drept urmare tulburări de comportament.

Page 70: teoria instruirii  didactica

Stilul global

Viziune de ansamblu asupra textului; Identificarea ideilor principale, a cuvintelor-

cheie şi a rezumatului care oferă perspectiva de ansamblu.

Page 71: teoria instruirii  didactica

Stilul analitic

Împărţirea textului în părţi componente, prezentate pas cu pas şi în ordine logică;

Utilizarea sublinierii ;i a fragmentării textului; Fixarea unor idei pe măsura citirii textului şi

refacerea la urmă a întregii structuri.

Page 72: teoria instruirii  didactica

EMISFERA STÂNGĂ – EMISFERA DREAPTĂ

Este responsabilă de ceea ce spunem, de limbaj, de cuvânt, de aspectul lingvistic al scrisului;

Traduce percepţiile în cuvinte, codând logic si analitic lumea reală;

Preferă detaliile pe care le abordează metodic, raţional, cauzal;

Amplifică frecvenţele joase ale mesajului verbal;

Caută sensurile strâns înrudite ale cuvintelor;

Foloseşte propoziţii, sintaxe pentru a interpreta mesajele;

• Este sediul înţelegerii nonverbale;• Dă tonul si intonaţia vocii,• Dă stilul de manifestare personală;• Abordează informaţia intuitiv, contextul, relaţional;• Caută sensurile îndepărtate, multiple, ambigue, metamorfice ale cuvintelor;• Extrage informaţia paralingvistică (permite identificarea vocii, melodicităţii, intonaţiei), apreciind mesajul acustic şi mai puţin funcţia lingvistică;

Page 73: teoria instruirii  didactica

Evaluarea

Componentă esenţială a procesului de învăţământ, poziţionată de obicei final într-o succesiune de activităţi didactice.

Reprezintă o înlănţuire de operaţii de :

MăsurareApreciere Decizie

privind progresele elevilor

în învăţare

Page 74: teoria instruirii  didactica

APILCAŢII

Pas 1. gruparea în echipe de 5 membri.Pas 2. realizarea unei analize SWOT a

sistemului de învăţământ din România.Pas 3. confruntarea ideilor.

Page 75: teoria instruirii  didactica

Bibliografie

Cucoş C., Pedagogie , ediţia I , 1996, Ed. Polirom, IaşiCucoş C., Pedagogie , ediţia a II- a , 2002, Ed. Polirom,

Iaşi. Moise C., Concepte didactice fundamentale ,vol. I,

1996, Ed. Ankarom, Iaşi. Stoica – Constantin Ana, Psihologia educaţiei , suport

de curs.