I.1. Templul din Ierusalim - Cadrul istoric

Templul, lăcașul unde omul se putea închina lui Dumnezeu sau unui zeu, a fost una

din cele mai vechi structuri construite de către om. „Prima structură de acest gen, care este

menționată în Sf. Scriptură este Turnul Babel, care implică existența unui templu (Fc. 11:4).

Deși se pare că acest turn a fost destinat să fie un loc unde omul să se întâlnească cu

Dumnezeu, el simbolizează încrederea în sine a omului care încearcă să urce până la cer, iar

din cauza acestei mândrii a fost condamnat.”1

„În Mesopotamia de unde a plecat Avraam, fiecare cetate avea un templu dedicat

zeului patron al cetății.”2

După formarea lui Israel ca națiune, a apărut printre locuitorii cetății necesitatea unui

templu sau a unui „altar central, ca un punct de adunare pentru tot poporul, un simbol al

unității lor în închinarea Dumnezeului lor. Această nevoie a fost satisfăcută de cortul întâlnirii

în timpul călătoriei prin pustie și de altarele recunoscute oficial în timpul perioadei

judecătorilor (1 Rg. 1:3; Ios. 8:30).”3

Regele David, când a construit palatul său de cedru, a arătat clar cât de nepotrivită

este absența unui templu al lui Yahve zicând: „Iată eu locuiesc într-o casă de cedru și chivotul

lui Dumnezeu locuiește într-un cort.” (2 Regi. 7:2).”4 Iar construirea templului nu a fost făcută

de acesta ci de Solomon începând cu anul 4 al domniei sale,fiind terminat 7 ani mai târziu,

însă regele David pregătește cele de trebuință construcției strângând materialele de

construcție, bogățiile si cumpărând terenul pe care se va face templul.

Templul în viața iudaică era locul cel mai sfânt, era locul de închinare și de adorare a

lui Dumnezeu și mai ales era locul pământesc considerat locaș al Divinității.

De-a lungul istoriei biblice, în locul unde Avraam ar fi vrut să-l jertfească pe fiul său

Isaac, adică pe muntele Moria, au existat trei temple: Templul lui Solomon 950-957 î.Hr;

Templul lui Zorobabel construit în 515; Templul lui Irod cel Mare terminat în 26 d. Hr.5

II. 1 Cuvântul templu în Sf. Scriptură.1 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1262.2 Ibidem, p. 1262.3 Ibidem, p. 1262.4 Ibidem, p. 1262.5 Brief History of Judaism, http://www.deliriumsrealm.com/delirium/articleview.asp?Post=286 , (9/03/2013)

1

În Sf. Scriptură, denumirea de TEMPLU este dată de două cuvinte: ie,ron și nao,j, iar

uneori prin termenul οἶκος.6

Cuvântul grecesc ιέρον apare în Vechiul Testament în 76 de versete de 81 de ori. Cele 81

de ocurențe ale cuvântului grecesc fac referire la:

a) Templul lui Solomon: 3 Regi 6, 1-2; c. 7; c. 8; 4 Regi 11, 3; 1 Par 23, 2; 2 Par 3,1

b) Templul lui Zorobabel: versete Ezdra, 1, 2, 3 si 4 Macabei (Ezr 1, 2; 1, 5; 5, 54; 1Ma

6, 43; 2Ma 1, 13; 3Ma 1, 10; 4Ma 4, 8. Ș.a.)

c) Diverse numiri date Templului: Templu al Domnului: 4 Regi 11, 10; Templu sfânt: Ps

79, 1; casa sfântă: 1 Par 29, 3; casa lui Dumnezeu: 1 Par 29, 2; 2 Par 23, 9; casa

Domnului: Ir 28, 5;

d) Templul descris de către profetul Iezechiel în cap 41,42 și 43.

e) În Noul Testament cuvântul „ie,ron” apare de 72 de ori în 67 de versete, cu referire

în special la templul lui Irod, dar de multe ori si cu sensul simbolic.

f) Sensul simbolic al cuvântului „ie,ron” se regăsește in versetele unde se vorbește

despre trupul lui Iisus: Mt 26, 59-61; 27, 40; Mc 14, 58; 15, 29; In 2, 19.

g) Templul este numit „casa Tatălui” (In 2, 16)

Cuvântul grecesc nao,j apare în Sfânta Scriptură de 24 de ori, în 23 de versete7. Acest cuvânt

este sinonim cu ιέρον, numai că se refera în multe cazuri la partea interioară a templului, sau

uneori este folosit în sens figurat pentru a desemna anumite sensuri. Chiar daca apar amintite

multe locuri si elemente din cadrul templului, nu exista nici o idee in relatările biblice care sa

se refere la dimensiuni, locații, caracteristici speciale sau aspect general8.

Templele idolilor ca cele ale lui Baal, Rimon si Astarte (1Rg 31, 10; 4Rg 5, 18; 10, 21.)

nu sunt numite prin cuvântul special „ie,ron”, ci prin „oiko,j”(bet in ebraica).

6 Bibleworks versiunea 8.7 Ibidem.8 Cf. dr. Clyde Weber VOTAW, The Temple at Jerusalem in Jesus’ Day, The Biblical World, Vol. 23, No. 3 (Mar., 1904), p 172.

2

III.1 Descrierea Templului lui Solomon.

Templul lui Solomon este cunoscut în istorie ca fiind templul din Ierusalim.

Construcția sa a fost realizată în decursul a 7 ani, începând cu anul al patrulea al domniei lui

Solomon (~ 950-957).

După cum am făcut referire în introducerea prezentei lucrări, demersul construiri

templului lui Solomon l-a făcut regele David,care își propune să zidească un templu demn

pentru Dumnezeu, deoarece socotea că este nepotrivit ca el să locuiască într-un palat

impunător făcut din cedru, iar „chivotul legământului să stea într-un cort acoperit cu covoare

(II Regi 7,2).”9 Din cauză că regele David a purtat multe războaie, unele fiind nedrepte, Iahve

l-a împiedicat să construiască templul, iar prin prorocul Natan, i se profețește că cel care va

construi templul este fiul său Solomon.10 Cu toate acestea, el strânge materialele necesare

construcției, cumpără de la Iebuseul Aravna, locul pe care va fi construit templul – pe colina

Moria. David îl învață pe Solomon toate cele de trebuință pentru finalizarea templului, iar

după ce acesta din urmă ajunge rege, încheie un legământ, cu regele Hiram în urma căruia

obține cantitățile de lemn necesare construcției, în schimbul a unor mari cantități de cereale.11

Tot de la acest rege obține și un artist renumit pentru lucrarea artistică a ornamentelor care se

numea Hiram.12 „Templul din Ierusalim pe care l-a proiectat și construit Hiram din Tyr, a fost

de departe cea mai faimoasă dintre minunile arhitecturale ale lui Solomon. De asemenea,

aceasta a fost cea mai celebră clădire a Bibliei”13 La această lucrare a templului erau solicitați

foarte mulți oameni atât canaaniți cât și israeliți care aveau diferite atribuții: cioplitori,

transportatori de materiale sau supraveghetori.

Acest templu avea ca model cortul legământului, de fapt templul nu este nimic altceva

decât „cortul întrunirii în dimensiuni mai mari și zidit din piatră. Acesta forma un pătrat lung

de 60 de coți în lungime, de 20 în lărgim și de 30 în înălțime. Deasupra pereților era un

acoperământ plan de lemne și scânduri de cedru, peste care s-a dat o pătură de marmură.

Printr-un perete de lemn de cedru, gros de 2 coți, spațiul interior al templului era despărțit în

9 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, Arheologia Biblică, Ed. Consiliului Eparhial Ortodox al Bucovinei, Cernăuți, 1930, p. 435.10 Ibidem, p. 436.11 Ibidem, p. 436.12 Ibidem, p. 437.13Paul Leslie Garber, Reconstructing Solomon's Temple, în The Biblical Archaeologist, Vol. 14, No. 1 (Feb., 1951), p. 2

3

Sfânta, și Sfânta Sfintelor. Sfânta cuprinde 40 de coți, Sfânta Sfintelor 20 de coți în lungime.

Sfânta avea înălțimea de 30 de coți iar Sfânta Sfintelor numai de 20 de coți, forma așadar un

cub perfect. Pereții interiori ai templului erau căptușiți cu scânduri de lemn de cedru, pe care,

ca și pe uși, erau săpate chipuri de Heruvimi și alte ornamente.”14

Între Sfânta și Sfânta Sfintelor se afla o ușă „ornată cu Heruvimi, care mereu stătea

deschisă. Privirea în Sfânta Sfintelor era împiedicată de de o perdea asemenea celei din cortul

sfânt. Intrarea în Sfânta avea o ușă din lemn de chiparos de 5 coți și împodobită tot cu

Heruvimi.”15 În părțile laterale se aflau ferestrele care aveau jaluzele pentru a împiedica

trecerea luminii, deoarece lumina dată de candele era suficientă. O primă diferență față de

cortul întrunirii era aceea că „în Sfânta Sfintelor nu se aflau ferestre.”16

Așa cum am arătat puțin mai sus, planul templului era aidoma cortului din deșert17,

astfel că și acest templu avea un vestibul (ulam), o cameră sau un pridvor înaintea

sanctuarului, care era de lățimea templului, în care puteau sa intre toți oamenii care se aflau în

stare de curăție. „Înaintea lui se aflau două coloane artistic lucrate, Iahin și Boaz. Însemnarea

lor etimologică este: Iahin- el întărește și Boaz- în el este putere; ele exprimă deci tăria și

durata și cu privire la locuirea lui Dumnezeu în templu ele sunt și semnele teocrației. Ambele

coloane erau turnate din bronz, erau ornate cu capiteluri, iar suprafața acestor capiteluri era

acoperită de flori de crin în relief.18

Templul avea construite pe din afară, pe părțile laterale, ziduri paralele cu cele ale

pereților templului, care erau construite „cu două terasări de 1 cot pentru a sprijini grinzile

celor trei rânduri de încăperi mici de jur împrejur. Astfel, încăperile de la primul nivel erau

late de 5 coți, cele de sus de 6 coți, iar cele de la al treilea nivel erau late de 7 coți. O ușă în

partea de sud avea acces la o scară spirală care ducea la etajele superioare. Aceste încăperi

găzduiau fără îndoială diferite magazii și haine sau provizii; probabil erau locuite de preoți.”19

Templul avea două curți: una înconjura templul și era numită curtea interioară sau cea

a preoților (I Regi 6, 36; II Cronici 4, 9), „sau cea superioară de unde se vedea că era mai sus

situată decât cea exterioară. Curtea preoților era înconjurată de un zid ce se compunea din trei

rânduri de pietre cubice, puse unele peste altele, deasupra cărora pieziș, erau așezate grinzi de

14 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 438.15 Ibidem, p. 438.16 Ibidem, p. 438. 17 ***Dicționar cultural al Bibliei, coord. Danielle Fouilloux, Ed. Nemira, 2004, p. 280.18 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 438-439.19 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1263.

4

cedru. Pământul era pardosit cu table de piatră.”20 Cea de a doua curte era numită curtea

exterioară sau curtea cea mare, care înconjura pe cea mare și era construită pentru popor. „La

ambele curți se vedeau porți acoperite cu aramă, precum și un mare număr de apartamente

destinate unele pentru păstrarea avuțiilor templului, iar altele pentru preoții de serviciu ( Ier.

35,2,4). Unele din aceste apartamente datează chiar din timpul lui Solomon. Dimensiunile

curților sunt necunoscute. Fiindcă curtea preoților poartă și numirea de cea de sus, se poate

conchide că atât curțile, cât și templul prezentau forma de terasă.”21

III. 1.2. Podoaba și odoarele templului lui Solomon.

Splendoarea templului nu ar fi depins „atât de mărimea, cât de împodobirea lui. În

ansamblu era un edifici alungit, orientat de la est spre vest cu intrarea la răsărit. El avea trei

încăperi la rând: Ulam (vestibulul sau porticul), care despărțea templul propriu-zis de

platforma de față, Hekal (Lăcașul, Sfânta), care era marea sală de cult, și Debir (Sfânta

Sfintelor), partea cea mai sacră, unde se afla chivotul.”22

În curtea interioară a templului se afla un jertfelnic de arama (II Cronici 4:1) care era

lung și lat de 20 de coți iar în înălțime avea 10 coți. „Era construit din table de aramă și

umplut cu pământ și pietre. Judecând însă după analogia altarului descris de Ezechiel 43: 13-

17, se poate conchide că numai baza va fi fost atât de mare, iar în sus va fi avut trei trepte, ca

care așadar de trei ori scădea cam cu un cot în lungime și lățime, de unde rezultă că partea

superioară la care lucra preotul stând pe treapta a treia, avea o dimensiune numai de 12 coți.

Ca la cortul sfânt, se aflau și aici lopățele, oale, furculițe, cupe pentru a fi întrebuințate la

curățirea altarului și îndepărtarea focului.”23

Tot în această curte se afla „așa numita mare de aramă”(II Cronici 4, 2); aceasta mai

este numită și marea vărsată sau lavoarul preoților datorită mărimii sale.24 Această „mare de

aramă” avea o formă ca a unei cupe, o formă emisferică, având un volum de 3000 de bați de

apă. (II Cronici 4,5). Cu apa din acest lavoar preoții se spălau pe mâini și pe picioare. „Acesta

era așezat pe 12 chipuri de tauri de aramă și erau aranjați câte 3 la fiecare punct cardinal (III

Regi 7, 25). El era așezat la sud de altarul jertfelor și în partea dreaptă, cât și în stânga lui,

adică la nord și la sud se aflau câte 5 lavoare mici de aramă utilizate pentru pregătirea jertfelor

20 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 439.21 Ibidem, p. 440.22 ***Dicționar Enciclopedic al Bibliei, trad. Dan Slușanschi, Ed. Humanitas, București, 1999, p. 582.23 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 440.24 Ibidem, p. 440.

5

( II Cronici 4,6). Micile lavoare cu o capacitate de 40 de bați erau așezate pe niște postamente

de aramă care aveau sub ele 4 roți (III Regi 7, 29, 38).”25

În Sfânta sau casa cea mare cum mai era numită, intrarea se făcea prin uși de lemn de

măslin. Aici se afla Altarul tămâierii, sau altarul de aur ( III Regi 7, 27-39) care era „făcut din

lemn de cedru și acoperit cu aur (III Regi 6, 20, 22), așezat ca și în cortul întrunirii în mijlocul

Sfintei, înaintea intrării în Sfânta Sfintelor. Mărimea nu e indicată, fără îndoială însă era mare

decât cel de la cortul sfânt.”26

Diferit față de cortul Sfânt, în templu sunt zece candelabre cu câte șapte brațe fiecare

așezate pe ambele laturi ale Sfintei, față de unul care era în cort, apoi în templu sunt zece

mese pentru pâini, așezate paralel cu candelabrele, față de o masă care se afla în cort.27 „Pe

lângă acestea în Sfânta mai erau mucări, blide, cuțite și vase.”28

În Debir sau Sfânta Sfintelor - unde preoții si poporul nu aveau voie sa intre, ci numai

arhiereul o data pe an, era cerul, care se deschidea numai lui Dumnezeu .29 Se intra tot prin

niște uși ce se deschid în două părți; aceste uși avea sculptat pe ele heruvimi care erau

îmbrăcați în aur. În această încăpere întunecoasă se afla Chivotul legământului cel din cortul

Sfânt și tronul îndurării.30 „Chipurile Heruvimilor cortului au fost înlocuite cu două figuri

colosale de Heruvimi făcute din măslin sălbatic și îmbrăcate cu aur, având fiecare o înălțime

de 10 coți. Cu aripile lor, câte cinci 5 coți una, acopereau pe de o parte chivotul, iar pe de altă

parte atingeau pereții (III Regi 6, 23-28). Ei stăteau în picioare, puțin înclinați, ținând fețele

îndreptate către Sfânta.”31

Acest templu făcut de Solomon avea să fie un loc al lui Dumnezeu, un loc unde

oamenii să se roage lui Iahve și unde Iahve să-și manifeste prezența. „Ca și cortul Sfânt,

templul era icoana imperiului dumnezeiesc în Israel, cu acea deosebire că pe când cortul sfânt

care se putea transporta dintr-un loc în altul, acest templu era stabil.”32

După finalizarea construcției Solomon a făcut sfințirea templului cu rugăciuni multe și

numeroase jertfe timp de șapte zile. La această sărbătoare, „templu se umplu de mărirea lui

25 Pr. Prof. Emil Cornițescu, Arheologie Biblică, Ed. Universitatea București, București, 1993, p. 13.26 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 441.27 Paul Leslie Garber, op. Cit., p 13.28 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 441.29 http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/misterul-simbolismul-templului-ierusalim-dupa-filon-iosif-flaviu-71890.html (23.03.2013, 9:29)30 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 442.31 Ibidem, p. 441.32 Ibidem, p. 443.

6

Dumnezeu în formă de nor, după ce Solomon rostise rugăciunea consacrării și se pogorâse foc

ce consumase sacrificiile aduse (III Regi 8, 10-12).”33

Templul nu a mai avut aceiași strălucire și după moarte lui Solomon, căci după

moartea acestuia „zece seminții ale regelui Israel s-au dezbinat și s-au lepădat și de templul

din Ierusalim (III Regi 12, 25-33). Iar pentru regatul Iuda, templul a fost locaș al cultului divin

până la distrugerea lui.”34

În timpul regelui idolatru, Manase, este introdus în templu statuia zeiței Astarte. (IV

Regi 21, 7). Până la distrugerea templului din 597 î. Hr., forma construcției și a împrejurărilor

nu a suferit mari modificări, „numai curte exterioară a fost lărgită și renovată de către regele

Iosafat. Mai târziu regele Iotam înfrumusețează poarta principală a curții interioare.”35

Istoria minunatului templu al lui Solomon amintește de asemenea și de tragicul declin

al edificiului, „despre prădările, jefuirile și profanările templului. Sub Roboam, Sisac, regele

din Egipt atacă templul (III Regi 14,23). Mai târziu Ioaș regele din Israel răpi tot aurul și

argintul templului (IV Regi 14, 14). Reforme însemnate ale cultului divin s-au făcut mai cu

seamă sub patru regi pioși: Asa, Ioas, Ezekia, și Iosia. Pe timpul regelui Ioiakim,

Nabucodonosor împresură Ierusalimul, îl cuceri și prădă templul de toate avuțiile sale (II

Cronici 36, 7). Unsprezece ani mai târziu, în anul 597 sub regele Sedekia, același rege

babilonian ocupă iarăși orașul, și îl distruge împreună cu templul, după ce mai întâi scosese

toate bogățiile pentru ale lua cu sine (IV Regi25, 9, 13-17). Acesta a fost sfârșitul acestui

templu măreț după ce existase 416 ani.”36

IV.1. Templul lui Zorobabel

Acest templu, a dăinuit mai mult decât primul templu sau decât templul lui Irod,

aproximativ 500 de ani.37 În primul an al domniei sale, regele Babilonului Kir, a dat voie

iudeilor ținuți captivi să se întoarcă în țara lor (Ezdra 1,2) „și totodată printr-un edict ordona

reconstruirea templului, pentru care le dăduse vasele și odoarele templului dar și un ajutor din

tezaurul regal (Ezdra 1, 7-11).”38 Sub conducerea lui Zorobabel și a arhiereului Iosua cei

33 Ibidem, p. 443.34 Ibidem, p. 443.35 Ibidem, p. 443.36 Ibidem, p. 444.37 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1262.38 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 445.

7

reîntorși în țară, au așezat „pe locul de mai înainte altarul sacrificiilor și au instituit cultul

sacrificiilor de toate zilele.”39

Construirea noului edificiu nu a fost deloc ușoară, în timp ce pregătirile pentru

construirea templului au început, totodată au apărut și anumite probleme venite din partea

Samaritenilor, care cereau sa fie considerați membri ai comunității religioase a Iudeilor, însă

aceștia nu părăsiseră întru totul cultul idolilor, și prin urmare au fost respinși. Samaritenii s-au

răzbunat „ponegrindu-i pe iudei la curtea regelui Artachșasta de la care izbutiră să scoată un

decret de oprire a zidirii. Abia pe la anul 520 sub regele Darius, Zorobabel și arhiereul Iosua

reușesc să reînceapă lucrările la construcția templului pe care îl termină după șapte ani, în

anul 515”40

Templul avea „o lungime de 60 de coți și o înălțime de 60 de coți, dar chiar și temeliile

au arătat că era inferior Templului lui Solomon (Ezdra 3, 12). În jurul templului erau cămări și

încăperi pentru preoți. Din unele încăperi ca acestea Neemia l-a scos afară pe Tobia, amonitul

(Neem. 13, 4-9). Chivotul fusese pierdut în timpul exilului și nu a fost recuperat sau înlocuit

niciodată. În locul celor zexe sfeșnice ale lui Solomon în locul sfânt exista un candelabru cu

șapte brațe împreună cu masa pentru pâinea destinată punerii înainte și altarul tămâierii.

Acestea aufost luate de Antioh IV Epiphanes cca. 175-163 î. Hr.) care a pus în loc „urâciunea

pustiiri” (un altar sau o statuie păgână).”41

Macabeii sunt ci care reușesc să curețe templul de aceste „urâciuni” tot ei sunt cei care

au transformat locul împrejmuit într-o puternică fortăreață ce a rezistat 3 luni de zile

împotriva atacului lui Pompei (63 î. Hr)42 după care îl ocupă. „În ziua împăcării făcu un măcel

în curțile lui (Ios. 13), a intrat în Sfânta Sfintelor lăsând însă avuțiile templului neatinse. Pe la

anul 56, Crassus a prădat tezaurul templului de 2000 de talanți și ornamentul de aur al

pereților și porților care aveau un preț de 8000 de talanți. În anul 37 îl ocupă Irod cel Mare,

ajutorat de trupele romane care aprinseră mai multe portice.”43

V. 1. Templul lui Irod cel Mare.

39 Ibidem, p. 44540Ibidem, p. 446.41 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1264.42 Ibidem, p. 1264.43 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 442.

8

Irod cel Mare, pentru a-și face un nume și pentru a câștiga simpatia poporului, încă de

la începutul domniei sale se hotărăște să construiască un templu. „Cercetătorii biblici au făcut

multe eforturi pentru a obține din documentele antice o descriere clară și deplina a templului

lui Irod. Unul din cei care au încercat să facă o asemenea descriere a fost prof. dr. William

Sunday, de la Universitatea din Oxford si profesorul Paul Waterhouse. Rezultatele au fost

publicate în cartea profesorului Sanday, “Locuri Sfinte ale Evangheliilor.”44

Lucrările la templu încep abia în anul al XVIII-lea al domniei sale, cu aproximativ

20/19 ani înainte de nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. „S-au luat precauții mari pentru a

respecta zona sacră în timpul lucrărilor și s-a mers până acolo încât 1000 de preoți au fost

instruiți ca zidari pentru a construi Templul.”45 Deși lucrarea principală, templul propriu-zis a

fost construită în zece ani, lucrările se continuă și sub succesorii săi până la Agripa al II-lea

adică aproximativ în anul 64 d. Hr.

Curțile templului erau foarte mari 450 m de la nord la sud și 300 de la est la vest. „În

structura sa avea forma de terasă, astfel o curte venea mai înaltă decât cealaltă și templul

propriu-zis ocupă locul cel mai de sus, încât se putea vedea din toate părțile cetății, având un

aspect măreț.”46 Zidul care era în afară și înconjura întregul edifici, forma o curte numită a

păgânilor „pentru că și păgânii aveau voie să intre în curtea aceasta. Acest zid avea spre apus

patru porți, iar celelalte laturi, datorită înălțimi zidului de substrucțiune nu aveau porți.”47

Sanctuarul era situat în partea de nord-vest a curții exterioare.

„Curtea exterioară a templului era înconjurată de un portic, în interiorul zidurilor.

Potrivit descrierilor lui Iosif Flavius (Ant. 15.410-416), pridvorul de la sud avea patru rânduri

de coloane și era numit Pridvorul Regal. Porticurile în celelalte părți aveau fiecare câte două

rânduri. Pridvorul lui Solomon se întindea pe latura de est (Ioan 10:23). În aceste colonade

cărturarii țineau cursurile și dezbaterile lor (Luca 2:46; 19:47) și tot aici negustorii și

schimbătorii de bani aveau mesele lor. (Ioan 2:14). Zona interioară era ceva mai înaltă

comparativ cu curtea Neamurilor și era înconjurată cu o balustradă. Inscripții în greacă și

latină avertizau că nu se asuma nici o responsabilitate pentru orice ne-evreu care pătrundea în

interiorul ei. Au fost găsite două asemenea inscripții.”48 Tot aici exista și o sinagogă unde

44 Prof. dr. Clyde Weber VOTAW, The Temple at Jerusalem in Jesus’ Day, The Biblical World, Vol. 23, No. 3 (Mar., 1904), p.16945 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1264.46 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 448.47 Ibidem, p. 448.48 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1264.

9

Iisus a predicat pe când avea numai 12 ani, și tot aici, în această curte Mântuitorul Hristos a

predicat și făcut minuni.49

Prima curte interioară era numită curtea femeilor. Aceasta era o curte pătrată de 35

coți lungime și lățime; înăuntrul curții era o colonadă „cu un șir de coloane frumoase, având

câte o cameră pe la colțuri pentru Nazirei, leproși și treisprezece lăzi în formă de trâmbițe

pentru strângerea darurilor de la Israeliții pioși.”50 „Bărbaților le era permis să intre în Curtea

lui Israel, ridicată deasupra Curții Femeilor, iar cu ocazia Sărbătorii Corturilor puteau intra în

curtea cea mai lăuntrică (Curtea Preoților) pentru a înconjura altarul.”51 Altare care era făcut

din piatră necioplită la 22 de coți depărtare de pridvor (Marcu 23:35).52 „Planul clădirii a fost

copiat după planul lui Solomon. Pridvorul era lat de 100 de coți și înalt de 100 de coți. Un

culoar lat de 20 de coți și înalt de 40 de coți dădea intrarea, iar un alt culoar cu dimensiunile

pe jumătate conducea la locul sfânt. Acesta era lung de 40 de coți și lat de 20 de coți. O

perdea despărțea locul sfânt de sanctuarul cel mai lăuntric (perdeaua dinăuntru – vălul Mat.

27:51; Marcu 15:38). Sanctuarul interior era pătrat, cu latura de 20 de coți și înalt de 40 de

coți, la fel ca și locul sfânt. O încăpere goală deasupra locului sfânt și a sanctuarului interior

se ridica până la înălțimea pridvorului, 100 de coți, făcând astfel ca acoperișul să fie la același

nivel. Trei rânduri de încăperi înconjurau laturile de nord, sud și vest până la o înălțime de 40

de coți. Țepușe de aur erau fixate pe acoperiș pentru a împiedica păsările să-și facă cuib. ”53

Prin acest templu, Irod a vrut ca numele său să intre în istorie, „însă această eternizare

a numelui pe care a visat-o a avut o durată de tot scurtă. Deja sub fiul său Arhelau templul

deveni teatru al răscoalei și al faptelor sângeroase. În timpul acesta începură agitațiunile

partidului riguros al Fariseilor, partidul patrioților sau așa cum se numeau ei pe sine, zeloții,

până ce în fine prin intrigile lor izbucni răscoala care se termină în anul 70 d. Hr. Cu ocuparea

cetății, la care ocazie arse și se nimici templul, încât nu rămase piatră pe piatră. Numai masa

cea de aur pentru pânile punerii înainte, candelabrul de aur și carte a Legii au scăpat de flacăra

focului, pentru ca să figureze ca trofee la triumful lui Tit în Roma. Candelabrul, masa și două

bucine sfinte sunt desenate pe arcul triumfal al lui Tit în Roma.”54

49 L.H. Vincent, Jerusalem de l`Ancien Testament, nr. 1-2, 1954, p. 1750 IPS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 448.51 ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 1264.52 Ibidem, p. 1264.53 Ibidem, p. 1264.54 PS. Dr. Vasile Tarnavschi, op. Cit., p. 448.

10

Tot ceea ce a mai rămas din vechiul templu astăzi este Zidul Plângerii. Zidul

Plângerii este locul cel mai venerat al iudaismului, cunoscut și sub numele de Zidul Vestic.

Aici, evreii vin sa se roage, să plângă și să se tânguiască din cauza distrugerii Templului, care

timp de o mie de ani a fost centrul lor religios, cultural, spiritual si social.55

Mulți evrei așteaptă reconstruirea Templului din Ierusalim, si împreună cu aceasta îl așteaptă

și pe Mesia. Unii spun că acest ultim templu ar fi cel din viziunea lui Iezechiel (cap 40-48).

Majoritatea creștinilor consideră că reconstruirea Templului din Ierusalim constituie de fapt unul din

semnele esențiale ale Vremurilor din urmă. Astfel templul va fi reconstruit de către însuși Antihrist,

care se va instala acolo ca Mesia cel așteptat al evreilor și ca Dumnezeu.56

55 ***Jewish Encyclopedia, http://www.jewishencyclopedia.com/articles/13563-temple-jerusalem (19.03.2013, 14:40).56 Temple Mount, Jerusalem, http://www.sacred-destinations.com/israel/jerusalem-temple-mount , (12/03/2013).

11

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptura, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti 2006.

2. Biblie works, versiunea 8.

3. Brief History of Judaism http://www.deliriumsrealm.com/delirium/articleview.asp?v

Post=286 .

4. Cornițescu Pr. Prof. Emil, Arheologie Biblică, , București, 1993.

5. ***Dicționar cultural al Bibliei, coord. Danielle Fouilloux, Ed. Nemira, 2004.

6. ***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Ed. Cartea creștină, Oradea, 1995.

7. ***Dicționar Enciclopedic al Bibliei, trad. Dan Slușanschi, Ed. Humanitas,

București, 1999.

8. ***Jewish Encyclopedia, http://www.jewishencyclopedia.com/articles/13563-temple-

jerusalem.

9. Garber Paul Leslie, Reconstructing Solomon's Temple, în The Biblical Archaeologist,

Vol. 14, No. 1 (Feb., 1951)

10. Tarnavschi IPS. Dr. Vasile, Arheologia Biblică, Ed. Consiliului Eparhial Ortodox al

Bucovinei, Cernăuți, 1930

11. Temple Mount, Jerusalem, http://www.sacred-destinations.com/israel/jerusalem-

temple-mount.

12. Vincent L.H., Jerusalem de l`Ancien Testament, nr. 1-2, 1954

13. Weber Prof. dr. Clyde VOTAW, The Temple at Jerusalem in Jesus’ Day, The Biblical

World, Vol. 23, No. 3 (Mar., 1904), p 172.

14. http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/misterul-simbolismul-templului-

ierusalim-dupa-filon-iosif-flaviu-71890.html .

12

Anexe

Fig1.1 Templul lui Solomon

13

Fig. 1.2 Templu lui Solomon

14

Fig.2 Templul lui Irod cel Mare.

15