Tema 7. Teoria Comportamentului Consumatorului_3

7/25/2019 Tema 7. Teoria Comportamentului Consumatorului_3

http://slidepdf.com/reader/full/tema-7-teoria-comportamentului-consumatorului3 1/42

TEMA 7. TEORIACOMPORTAMENTULUI

CONSUMATORULUI



• Utilitatea economică. Tipurile şi teoriileutilităţii.

• Curba de indiferenţă. Trăsăturile şi tipurile

curbelor de indiferenţă.

• Constrângerea bugetară şi alegereaoptima a consumatorului.

• Efectul venitului şi efectul substituţiei.Curba „Venit – consum” şi curba „Preţ –

consum”.



• descrierea modelului comportamental al

consumatorului;

• reprezentarea şi analiza preferinţelor consumatorului

• analiza restricţiilor bugetare;

• determinarea echilibrului consumatorului;

• construirea curbei „preţ-consum” şi modelareaacesteia;

• construirea curbei „venit-consum” şi modelarea ei;

• evidenţierea modalităţilor de aplicarea în practică amodelului de comportament al consumatorului.



I. Utilitatea economică. Tipurile

şi teoriile utilităţii.



• Teoria comportamentului consumatorului analizează deciziilecare permit consumatorului obţinerea unui avantaj maximal, pornindde la resursele disponibile.

• Consumatorul - o persoană, un grup de persoane sau oriceorganizaţie sau grup de organizaţii care folosesc bunuri şi serviciipentru a-şi satisface o nevoie umană.

• Consumul - sferă a reproducţiei, relevă folosirea bunurilorcorporale şi incorporale care antrenează pierderea imediată sautreptată a utilităţi lor.

• Comportamentul consumatorului - un proces de formare a cereriiconsumatorilor pentru diferite bunuri şi servicii, ce depinde de venitul

şi preferinţele lui individuale, de nivelul preţului.

• Preferinţe - o anumită ierarhie a bunurilor din perspectiva utilităţii, proprie fiecărui individ, care există anterior şi independent depreţuri şi venituri.



• Ipoteze:

• întregul venit se foloseşte pentru consum;

• libertatea de decizie şi de acţiune este asigurată defuncţionarea normală a mecanismului pieţei;

ELEMENTELE ANALIZATE ÎN MODELUL DE COMPORTAMENT ALCONSUMATORULUI:

• satisfacţia–preferinţele – veniturile – preţurile



Teoria cardinală

(anii 70, sec. XIX-lea)

A. Marshall, W. S. Jevons,C. Men er L. Walras

Teoria ordinală

(înc. sec. XX-lea)

V. Pareto, J. R. Hicks, R. Allen

utilitatea poate fi măsurată

cantitativ, unitatea de măsurăfiind „utils”

utilitatea nu poate fi cuantificată cu

precizie; în schimb se poate stabiliierarhizarea (ordonarea)

preferinţelor, în raport cu nivelul

satisfacţiei totale scontate a se obţine



• Axioma tranzitivităţii preferinţelor: dacă bunul A > bunul B, iar B > C, atunci A > C şi U(A) >U(B) > U(C) (semnul ”>„ – preferat);

• Axioma echivalenţei preferinţelor: dacă A ~B, B ~ C, atunci A ~ C. (semnul ”~„ – indiferent).

• Axioma non-sațietății: consumatorul va preferacantități mai mari de bunuri cantităților maimici.



• Funcţia utilităţii: U= f(A, B, C, X…N),

• unde A, B, C, X, N - cantitatea procurată a bunurilorrespective.

Distingem:

• Utilitatea totală (TU) - satisfacţia totală pe care o persoană anticipează să o obţină prin consumul unei anumite cantităţi dintr-un bun: TU = ΣUi, unde Ui – utilitate individuală a

bunurilor.• Utilitatea marginală (MU) - satisfacţia suplimentară obţinută de către consumator, prin consumul unei unităţi suplimentaredintr-un bun, ceilalţi factori fiind presupuşi constanţi:

MU = ∆TU/∆X, unde X – cantitatea consumată dintr-un bun.



Legea utilităţii marginale descerscînde:

(Legea I a lui Gossen)

Odată cu majorarea cantităţii consumate debunuri, utilitatea totală creşte, pînă la o anumită limită, iar cea marginală scade, obţinînd valoripozitive. Cînd utilitatea totală este maximală, utilitatea marginală este nulă. La micşorarea utilităţii totale, utilitatea marginală descreşte, obţinând valori negative.Regula

maximizării

utilităţii

– pentrumaximizarea utilităţii, consumatorul trebuie să-şi folosească veniturile, astfel, încît pentru o unitateconsumată în plus, să obţină acelaşi nivel de

utilitate.



a) Utilitatea totală

0

5

10

15

20

25

30

35

1 2 3 4 5 6 7 8

TU

MU b) Utilitatea marginală

-4

-2

0

2

4

6

8

10

12

1 2 3 4 5 6 7 8

MU

X



II. Curba de indiferenţă.

Trăsăturile şi tipurile curbelor

de indiferenţă.



Curba de indiferenţă (curba de izoutilitate) cuprinde ansamblulcombinaţiilor de mărfuri, care îi permit consumatorului, ce dispunede un anumit nivel al veniturilor, să obţină acelaşi nivel desatisfacţie.

x

TU

A

B



Harta curbelor de indiferenţă - reuneşte totalitatea curbelor deindiferenţă, care descriu preferinţele unui consumator pentruanumite bunuri.

QxU1

A

B

Qy

U2

U

U3



• curbele de indiferenţă sunt descrescătoare;

• orice combinaţie de pe curbă produce acelaşi grad de satisfacţie pentru un consumator: A ~ B dacă U(A) = U(B) = TU;

• seturile de bunuri situate pe curbele de indiferenţă mai departe deoriginea axelor de coordonate, sunt preferabile celor situate maiaproape de axă: U4 > U3 > U2 > U1;

• curbele de indiferenţă ale unui consumator nu se intersectează;

• panta curbei de indiferenţă se numeşte rata marginală desubstituire.

• Rata marginală de substituţie (MRS) a două mărfuri X şi Y

reprezintă cantitatea din bunul Y la care consumatorul poaterenunţa în schimbul achiziţiei unei unităţi suplimentare din bunul X,astfel încât utilitatea resimţită de subiectul economic să rămână neschimbată (în condiţiile conservării satisfacţiei consumatorului).MRS este raportul invers al utilităţilor marginale ale celor două

bunuri.



∆TU=∆Qx*MUx+∆Qy*MUyDacă ∆TU=0, atunci:

∆Qx*MUx=−∆Qy*MUy

MRS=-∆

∆=



Y

U2

U3

U1

X

U1

X

Y

U2

U3

Y

produs

neutru

U3U2 U1

produs bun X

substituibilitate

imperfectă

substituibilitate

perfectă

MRS=1

substituibilitate

“zero”

MRS=0

neutralitatea

bunurilor

Y

XU1

U3

U2



U1

X, venit

Y , p o l u a r e a

m e d i u

l u i

U2

U3



III. Constrângerea bugetară şi

alegerea optima aconsumatorului.



• În afară de preferinţe, asupra consumatorului de bunuri maiinfluenţează şi alţi factori: preţurile şi veniturile.

• Dacă considerăm că notăm:• I-veniturile;

• Px şi Py- preţurile bunului x şi y;

• Qx şi Qy-cantităţile bunului x şi y,

• Atunci, restricţia bugetară poate fi scrisă astfel:

I = Px*Qx + Py*Qy – ecuația liniei bugetare

• Această relaţie defineşte o linie dreaptă cu pantă negativă şi înclinaţia dreptei va fi care reprezintă rata în care se permiteschimbul bunurilor x şi y între ele, semnul „-” se datorează faptului că modificările sunt de sens contrar.



Ecuaţia liniei bugetare: I = P x *Q x + P y *Q y

Pe baza relaţiei date se pot stabili corelaţiile:

Y

x

Y

X Y

P

I Q

P

P Q sau

X

Y

X

Y X

P

I Q

P

P Q

Panta (înclinaţia liniei) bugetului este determinată de raportul preţurilor

(Y

X

P

P ) şi exprimă din punct de vedere economic cu cît se poate substitui

marfa X cu o altă marfă Y.

QY

QX I/Px

I/Py

linia bugetului

se fac economii

Panta = -Px/Py

.A

.B - nu sunt resurse

. C – utilizare rațională a mijloacelor



• Sensul economic al înclinaţiei liniei bugetareeste următorul (analizînd în funcție de Px):

•Cu cît unghiul de

înclinaţie este mai mare, cu

atît capacitatea de plată a consumatoruluieste mai redusă;

• Cu cît unghiul de

înclinaţie este mai mic, cu

atît capacitatea de plată a consumatoruluieste mai mare;



Linia bugetară: abordare statică şi dinamică.

I/Py

I2 I0 I1

I/Px2 I/Px0 I/Px1 Qx

Q

I2

Qy

-

x

I1 I0

+

dinamica liniei bugetului în

condiţiile modificării venitului

disponibil: I2 > I0; I1 < I0

dinamica liniei bugetului în condiţiile

modificării preţului unuia dintre cele

două bunuri, iar I constant:↑Px→ linia bugetară se deplasează la stînga

↓Px→ linia bugetară se deplasează la dreapta.



• echilibrul consumatorului reprezintă acea stare,care-i conferă consumatorului utilitatea totală

maximală sau satisfacţia de la utilizarea integrală a venitului;

• - optimul consumatorului în reprezentarea grafică exprimă punctul de tangenţă a liniei bugetului cu

una din curbele de indiferenţă.• În acest punct: MRS = - Px

Py

• - echilibrul consumatorului în cazul venitului şi preţurilor date se stabileşte în punctul E , unde:

Y

X

Y

X

P

P

MU

MU



Echilibrul consumatorului rezidă în Legea a II a lui Gössen

(regula maximizării bunăstării consumatorului): pentru a

maximiza utilitatea totală, consumatorul trebuie să-şi distribuie

venitul în aşa fel, ca pentru două bunuri utilităţile marginale

ponderate la preţurile bunurilor date să fie egale:

Py

MUy

Px

MUx



U1

E

I/Px

I/Py

X

Y

Echilibrul consumatorului

U2

.A .D

. B

.F

Combinațiile A și B – secheltuie întreg bugetul, darnivelul utilității este redus;F- nivel scăzut de utilitate,chiar dacă se fac și unele

economii;D – la moment nu esteaccesibilă aceastăcombinație de bunuri, cutoate că gradul desatisfacție este sporit ;

E- nivel înalt de utilitate șisetul de bunuri este posibilde achiziționat în limitelevenitului consumatorului.U3



IV. Efectul venitului şi

efectul substituţiei.Curba „Venit – Consum” şi

curba „Preţ – Consum”.



Y

Y1

Y3

U3

Y2 U2U1

Io I1 I2

X1 X2 X3 X

A

C

B

Curba „Preț-consum”

P3

P1 D

Inițial avemIo, Px, Py,x1, y1, Xeste un bunnormal.Echilibrul

este stabilit în punctul A.



• Presupunem că PX scade, iar Py este constant. În aceste condiții,consumatorul va spori întrebuințarea de bun X, adică liniabugetară de va deplasa din I0 în I2, consumul de Y rămîne constant (deoarece nu se schimbă raportul I/Py). Dacă însă,

consumatorul dorește să-și păstreze nivelul de utilitate vomtrasa I1, tangentă la U1, iar noul punct de echilibru va fi C. Deci,se va consuma o cantitate mai mare de X (X1 →X2) și ocantitate mai mica de Y (Y1→Y2). Se modifică deci venitul

real.• Diferența X2 – X1 reprezintă efectul substituției.

• Unind punctele de echilibru ce corespund diferitor niveluri ale

venitului real, adică A și B, construim curba „Preț-consum”



• Curba „preţ - consum” uneşte punctele de echilibru de

tipul A și B şi arată evoluţia cantităţii cerute din bunurile X

şi Y, dacă se modifică preţul bunului X.

• Curba cerer i i indiv iduale pentru bunul X reflectă

cantităţile de echilibru achiziţionate la preţul pieţei, caeteris

paribus



• Presupunem că are loc creșterea venitului, atunci liniabugetară se va deplasa din I1 în I2 și echilibrului dinpunctul C în B, în situația cînd Py și Px sunt constante.

• Noul punct de echilibru va fi B, ce reprezintă cantitățile X3 și Y3 de bunuri și el este situat pe curbade indiferență U2.

• Diferența X3 – X2 reprezintă efectul de venit.

• Deci, se modifică atît venitul real cît și consumul.



• ET=ES+EV=(X2-X1)+(X3-X2) În cazul unui bun normal:

↓P=>ES+, EV+ => ET+↑P => ES-, EV-, =>ET-

Concluzie: Relația preț cerere intră în

ultimă instanță sub incidența efectulde substituire și a efectului de venit.



• Dinamica echilibrului consumatorului în condiţiile modificării

venitului disponibil;

• Analiza curbei „Venit - Consum” permite de a stabili atitudinea

consumatorului faţă de bunurile x şi y (dacă sunt normale, inferioare,de primă necesitate, superioare sau de lux).

• Curba „Venit – Consum” uneşte toate punctele de echilibru cecorespund diferitor nivele de venituri. I3>I2>I1.

Curba „Venit-consum”



X1 X2 X3

I3I2I1 E1

E2

E3Curba luiEngel

X1 X2 X3

1111

E1

E2

E3

I1

I2

I3

U3



• Curba „venit-consum” sau magistrala consumului

reuneşte punctele de echilibru E 1 , E 2 , E 3 şi demonstrează

schimbările alegerii de consum a unui individ, în raport cu

modificarea venitului.

• Curba lui Engel (după numele statisticianului german E.

Engel (1821-1896) este derivată din curba „venit-consum”

şi reflectă modificările comportamentului consumatorului

faţă de bunul X la schimbarea mărimii venitului (I).



A. Pentru marfa normală, specificul curbei constă înfaptul că au o pantă pozitivă, adică, dacă venitul

sporeşte, atunci, se cumpără mai mult (ex: încălțămintea și îmbrăcămintea de calitate)

E3

E2

E5

E4

E1

Curba venit - consum



B. Pentru marfă inferioară (X): odată cu sporirea venituluiconsumatorului, pînă la o anumită limită cantitatea de marfă inferioară procurată va continua să sporească dar, sporirea de mai

departe a venitului va condiţiona scăderea cantităţii de marfă inferioară procurată (ex: margarina, articole vestimentare demodate)

E1

E5

E2 E3

E4

Curba venit - consumQy

Qx

U1

U2

U3

I1 I2 I3

E1

E2

E3




C. Pentru bunuri neutre (Y) consumul acestora nu depinde demodificarea venitului (caz particular al bunurilor de primă necesitateex: sare, apă).

E1

E3

E2

E4




D. Pentru marfa de primă necesitate (X), creşterea venituluicondiţionează creşterea consumului de bunuri de primă necesitate însă foarte puțin comparativ cu venitul (ex: pîinea, laptele,

săpunul).

Qy

U1

U2

U3

I1 I2 I3

E1

E2

E3


Qx



E. La mărfurile de lux (X), curba „Venit-consum” reflectă faptul că consumul crește în proporție mai maredecît venitul (caz particular al bunurilor normale).

E1

E2

E3

E4

Qy

Qx

U1 U2

U3

E1

E3


E2

Curba „preț-consum” Curba „venit-consum”



Curba „preț consum Curba „venit consum

X

E3

px↓

E2

U2

I/Py

Y

U3

E1

Curba preţ-consum

U1

I/Px2

I/Px3

I/Px1

E3 px↑

Curba preţ-consum uneşte toatepunctele de echilibru ce corespundmodificării preţului bunului X. Curba

preţ-consum permite de a obţine curbacererii.

Curba preţ-

consum

Curba venit-

consum

Curba venit –consum uneşte toate punctele deechilibru ce corespund diferitor nivele devenituri. I3>I2>I1. Analiza curbei venit-consumpermite de a stabili atitudinea consumatoruluifaţă de bunurile consumate.

Efectul de subsituire:

• este determinat de variaţiile preţului uneia din cele două mărfuri ce fac obiectul consumului în condiţiile în care preţul celeilalte mărfi rămîne constant;

• determină schimbarea liniei bugetului şi a combinaţiei ce constituie decizia optimă aconsumatorului, deşi preferinţele acestuia rămîn neschimbate şi sunt incluse pe aceeaşi curbăde indiferenţă.

Efectul de venit se caracterizează prin deplasarea liniei bugetului ca urmare a modificării

veniturilor consumatorului, în condiţiile menţinerii preţurilor mărfurilor.

Tema 7. Teoria Comportamentului Consumatorului_3

Documents

Transcript of Tema 7. Teoria Comportamentului Consumatorului_3