Organizarea structurală

- elemente de bază (postul, fişa de post, funcţia, ponderea ierarhică, compartimentul, nivelurile ierarhice, relaţiile organizatorice);

• Structura organizatorică se defineşte ca ansamblul posturilor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite şi reglementate încît să asigure premisele organizatorice necesare obţinerii performanţelor prestabilite.

Elementele componente structurii oganizatorice

Prezentate într-o succesiune logică aceste component sunt:

• postul

• funcţia

• compartimentul

• relaţiile organizatorice

• nivelul ierarhic

• ponderea ierarhică

Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune

organizatorică şi poate fi descris prin ansamblulobiectivelor, sarcinilor, competenţelor şiresponsabilităţile asociate, care, în mod permanent, revin spre exercitare la locul de muncă al unui component al unităţii economice.

Funcţia cuprinde totalitatea posturilor care

prezintă caracteristici principale asemănătoaredin punct de vedere al sferei de cuprindere al autorităţii şi al responsabilităţii.

După natura competenţelor, responsabilităţilor şi sarcinilor, funcţiile pot fi: de conducere

(managerială) şi de execuţie.• Funcţia de conducere (managerială) se

caracterizează prin implicarea titularilor de post în luarea deciziilor cu privire la activitatea altor componenţi ai unităţii economice, are o sferă mai largă de competenţe şi responsabilităţi, în exercitarea funcţiilor managementului.

• Funcţia de execuţie se caracterizează prin competenţe şi responsabilităţi limitate, nu exercită funcţii ale managementului, are ca principală sarcină să transpună în practică deciziile adoptate de ocupanţii posturilor cu funcţii de management.

Compartimentele sunt componente ale

structurii rezultate din agregarea unor posturi şifuncţii care îndeplinesc sarcini omogene saucomplementare, contribuie la realizareaaceloraşi obiective derivate, solicit cunoştinţespecializate într-un anumit domeniu, practică un ansamblu de metode şi tehnici specifice şi suntsubordonate ierarhic unui singur conducător.

În raport de obiectivele pe care le au, compartimentele pot fi împărţite în:

operaţionale şi funcţionale.

• Compartimentele operaţionale contribuie în mod efectiv la obţinerea producţiei şi realizarea prestărilor de servicii.

• Compartimentele funcţionale pregătesc şi stabilesc obiectivele unităţii, fundamentează deciziile adoptate de organismele şi posturile de management aflate la niveluri ierarhice superioare şi medii, asigurînd, în acelaşi timp, asistenţa de specialitate compartimentelor operaţionale.

Relaţiile organizatorice dintr-o unitate

economică pot fi:

a) unilaterale, care au loc între două compartimente sauposturi de conducere cînd una din părţi are numaiobligaţia de a furniza informaţii celeilalte;

b) bilaterale cînd informaţiile circulă în ambele sensuri întreconducător şi fiecare dintre subordonaţii săi;

c) multilaterale specific managementului participativ, aceste relaţii se menţin între membrii unui grup(organism de management) reprezentînd un anumitdomeniu de informaţii.

Relaţiile organizatorice se pot grupa în relaţii de:

• autoritate

• cooperare

• control

• de reprezentare

• Relaţiile de autoritate rezultă ca urmare a investirii unui titular de post sau a unui compartiment cu dreptul de a transmite altor titulari subordonaţi ordine şi dispoziţii cu caracter imperativ şi de a primi de la acestea informaţii cu privire la realizarea sarcinilor atribuite.

La rîndul lor, relaţiile de autoritate pot fi grupate în: relaţii de autoritate ierarhică, funcţională şi de stat major.

• Figura 1 Relaţii de subordonare ierarhică şi funcţională

• N1, N2, N3 - nivelurile ierarhice; 0 - organisme de management participativ;

• A -director general; B1, B2, B3 - posturi de conducere pe sectoare;

• C1 ... C6 - şefii subdiviziunilor organizatorice

Figura 2 Structura funcţională

C, S, ..b4 – organe de conducere

Figura 3 - Legături de autoritate (ierarhică cu scurtcircuitări)

• Relaţiile de autoritate funcţională se desfăşoară în paralel cu cele de autoritate ierarhică, completîndu-se reciproc. Aceste relaţii se concretizează în investirea unor manageri sau compartimente, de o anumită specializare, cu dreptul de a transmite reglementări, metodologii de lucru, studii etc., unor posturi sau compartimente de altă specialitate şi de a controla îndeplinirea lor. Prin acest sistem de relaţii se asigură o mai bună îndrumare de specialitate, fără să afecteze relaţiile de subordonare ierarhică şi unitatea de conducere.

Figura 4 - Relaţiile de subordonare funcţională într-o unitate agricolă

F1, F2, F3, F4, F5 - firme mixte - producţie vegetală şi animală

• Relaţiile de stat major se stabilesc prin delegarea de către conducătorul unităţii economice, a realizării de sarcini unor persoane sau colective în vederea soluţionării unei probleme mai complexe care afectează unul sau mai multe compartimente.

• Relaţiile de cooperare se stabilesc întreposturi situate pe acelaşi nivel ierarhic, care aparţin unor compartimente diferite. Instituirea lor are marele avantaj de a simplifica rezolvarea unor probleme care aparcu o anumită frecvenţă, prin evitarea folosiriiliniilor ierarhice, asigurînd creştereaoperativităţii.

• Ele poti fi de- furnizare

- informare

Nivelul ierarhic, ca o componentă principală

a structurii funcţionale, este format din totalitatea posturilor sau compartimentelorsituate la aceeaşi distanţă ierarhică de managementul superior al unităţii.

• Elaborarea unei structuri organizatorice cu un număr optim de niveluri ierarhice, contribuiela desfăşurarea în condiţii normale a managementului unităţii economice. Graficpoate fi analizată cu ajutorul piramideiierarhice.

Figura 5

a) piramidă ierarhică înaltă (5 nivele)

b) piramidă ierarhică aplatizată (3 nivele)

Piramida aplatizată are drept caracteristică numărul redus de niveluri ierarhice şi prezintă următoarele avantaje:

• asigurarea unor comunicaţii operative;

• operativitate în adoptarea deciziilor prin apropierea centrelor

• decizionale de locul unde se desfăşoară procesele de producţie şi fenomenele economice;

• economie de personal şi legături structurale;

• Piramida ierarhică înaltă dă posibilitatea existenţei unui număr mai mare de niveluri ierarhice avînd următoarele avantaje:

• asigură aprofundarea problemelor supuse rezolvării managerilor din eşalonulsuperior,

• asigură o fundamentare ştiinţifică a deciziilor adoptate de managerii din eşalonul superior,

• se poate practica cu mai multă uşurinţă delegarea autorităţii,

• existenţa mai multor relee prin care trec informaţiile,

• asigură un grad ridicat de prelucrare

Ponderea ierarhică reprezintă numărul de

persoane aflate în directa subordonare a unuimanager.