Tehnologii informationale

Tehnologii informaţionale pentru Administraţia Publică

- suport de curs -

Capitolul 7 - Impactul TIC asupra Administraţiei publice

Cuprins: 1. DEZVOLTAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN ERA DIGITALĂ............................................................................................................................................ 2

1.1 Notiunea de sistem, sistem informatic, sistem informaţional......................................................... 2 1.2 Caracteristici generale ale sistemului informaţional pentru administraţia publică.......................... 3 1.3 Scopul şi obiectivele dezvoltării sistemului informaţional pentru administraţia publică ................ 5

2. ASPECTE PRIVIND GUVERNAREA DIGITALĂ .......................................................................... 5

2.1 Caracteristici generale ale guvernării digitale ............................................................................... 5 2.2 Beneficiile e-Guvernării ............................................................................................................... 7

3. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ ŞI TIC............................................................................................... 8

3.1 Biroul virtual şi teleactivitățile ..................................................................................................... 8 3.2 e-Servicii publice ......................................................................................................................... 9 3.3 Implementări de e-Servicii publice în România ...........................................................................10

3.3.1 Portalurile de informaţii şi servicii........................................................................................10 3.3.2 Cartea electronică de identitate.............................................................................................10 3.3.3 Promovarea semnăturii digitale ............................................................................................11 3.3.4 Implementarea managementului documentelor.....................................................................11 3.3.5 Dezvoltarea sistemelor de e-Procurement .............................................................................11 3.3.6 Infochioşcuri ........................................................................................................................11 3.3.7 Alte e-Servicii publice ..........................................................................................................12


2

1. DEZVOLTAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN ERA DIGITALĂ Literatura de specialitate afirmă că scopul principal al Administraţiei publice este cel de a asigura servicii publice, la acelaşi nivel de calitate, în toate zonele şi localităţile ţării. În acest context, considerăm că acest deziderat poate fi îndeplinit numai prin implementarea unui sistem informaţional naţional pentru Administrația Publică.

1.1 Notiunea de sistem, sistem informatic, sistem informaţional Noţiunea de sistem se referă la un ansamblu de elementelor aflate în interacţiune. În general, sistemul constituie ansamblul de elemente, dependente între ele, care formează un tot organizat şi care funcţionează împreună în scopul realizării unui obiectiv final comun. În cadrul unui sistem (cele care evoluează sunt numite dinamice) interacţionează trei componente de bază:

- intrările – orice sistem este supus acţiunii mediului în care se află, acţiune care se manifestă sub forma intrărilor;

- procesările – transformarea înglobează ansamblul proceselor prin care din intrări se obţin ieşiri; - ieşirile – rezultatele proceselor care au loc în cadrul sistemelor.

Sistem informaţional reprezintă ansamblu de mijloace (cu precădere informatice) şi permite realizarea funcţiunilor de comunicare, exploatare şi pregătirea deciziilor. În plus, sistemul informaţional constituie rezultanta unui ansamblu de percepţie a realităţii de către membrii întreprinderilor. Rolul sistemelor informaţionale este constituit din:

- culegerea datelor privind starea sistemului ce‑l reprezintă întreprinderea şi despre mediul său; - transmiterea datelor la punctele de prelucrare prin canalele informaţionale; - prelucrarea datelor în vederea obţinerii informaţiilor necesare în procesul decizional; - adoptarea deciziilor şi transmiterea lor la organele de execuţie; - asigurarea controlului şi urmărirea înfăpturii deciziilor.

Resursele sistemului

informaţional

Resurse umane

Hardware Software

Date Reţele

Figura 8. 1 Resursele sistemului informațional

Adaptare după: Airinei, D., ş.a. Tehnologii informaţionale pentru afaceri, Ed. Sedcom Libris, Iaşi 2006 Sistemul informaţional este identic cu sistemul informatic atunci când toate relaţiile informaţionale dintr-o organizaţie, toate mijloacele şi regulile sunt informatizate. În aceste condiții, sistemul informatic apare ca o componentă a sistemului informaţional în care mijloacele tehnice de prelucrare sunt calculatoarele electronice.


3

În figura 8.2 sunt surprinse fazele evoluției sistemelor informaționale din anul 1960 şi până în prezent.

Procesarea datelor

Sisteme informaţionale pent ru conducere

S istem e inform aţ ional e strategice

Reproi ec tarea procesel or de afaceri

Afaceri elect ronice

anii 1960 anii 1970 anii 1980 anii 1990 anii 2000

Figura 8. 2 Faze din evoluţia sistemelor informaţionale Adaptare după: Airinei, D., ş.a. Tehnologii informaţionale pentru afaceri, Ed. Sedcom Libris, Iaşi 2006

1.2 Caracteristici generale ale sistemului informaţional pentru administraţia publică Schimbările majore din domeniul tehnologiilor informaţionale ce caracterizează perioada actuală pe care o parcurge omenirea, creează premisele trecerii de la societatea informaţională la cea a cunoaşterii. În aceste condiţii, esenţa societăţii informaţionale rezidă în folosirea integrată, masivă şi generalizată a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie în toate domeniile vieţii economice şi sociale, inclusiv în administraţia publică, servicii etc. Societatea informaţională are ca rol integrarea obiectivelor dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, protecţie ecologică, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri. În contextul creat prin aderarea României la structurile Uniunii Europene este imperativ ca domeniul administraţiei publice să adopte o serie de măsuri în vederea de restructurării, modernizării şi regândirii rolului şi modului de funcţionare în vederea adaptării acestora la condiţiile impuse de societatea informaţională şi cea a cunoaşterii. Societatea informaţională poate produce avantaje numai prin dezvoltarea acesteia într-un cadru naţional capabil să răspundă prompt cerinţelor locale, corelate cu cerinţele mediului regional, naţional şi internaţional. Sistemul informaţional pentru administraţia publică constituie suportul de aplicare şi simplificare a unor reguli şi proceduri administrative în scopul asigurării accesului larg şi nediscriminatoriu al contribuabililor la servicii publice, precum şi reducerii tarifelor pentru aceste servicii şi a costurilor de operare şi personal.

Problema1 implicării societăţii informaţionale în administraţia publică trebuie abordată pe mai multe paliere, care se influenţează şi intercondiţionează reciproc. Schematic, aceste paliere sunt prezentate în figura 8.3.

1 Filip, M., Tehnologii informaţionale pentru administraţia publică, suport de curs, p.155-156


4

Figura 8. 3 Integrarea administraţiei publice în societatea informaţională

Adaptare după: Filip, M., Tehnologii informaţionale pentru administraţia publică, suport de curs, p.155-156

Schema din figura 8.3 ilustrează modul în care trebuie să interacţioneze cele cinci componente implicate în amplificarea nivelului de informare şi comunicare, a nivelului cantitativ şi calitativ al serviciilor oferite de administraţia publică şi comunitatea de afaceri, cetăţenilor, a rolului primordial pe care trebuie să-l joace sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicațiilor, inclusiv cercetarea ştiinţifică din domeniu, în vederea găsirii soluţiilor adecvate, moderne pentru rezolvarea problemele cu care se confruntă administraţia publică.

Administraţia publică este considerată o verigă principală şi cea mai responsabilă componentă a societăţii, ce are un rol important în asigurarea cadrului favorabil dezvoltării comunităţii, realizării unor servicii diversificate şi de calitate pentru cetăţeni, sectorul economic şi cel social. Administraţia publică are obligația de a lua măsuri în vederea asigurării cadrului optim de desfăşurare a activităţilor pentru satisfacerea cerinţelor actorilor implicaţi. În aceste condiţii se impune:

extinderea şi modernizarea infrastructurii informaţionale naţionale; dezvoltarea de aplicaţii şi servicii bazate pe convergenţa tehnologiilor informaţiei, comunicaţiilor cu media, care să permită informatizări omogene şi coordonate ale instituţiilor din administraţia publică centrală şi locală; îmbunătăţirea serviciilor publice şi realizarea interacţiunii societăţii civile cu administraţia publică prin mijloace electronice adecvate.

Construirea unui sistem informaţional bazat pe TIC la nivel naţional pentru administraţia publică este una dintre etapele cele mai importante ale acestui proces. Pentru extinderea utilizării TIC la nivelul întregului sistem al administraţiei publice centrale şi locale se preconizează satisfacerea următoarelor cerinţe:

fiecare funcţionar public trebuie să dispună de un calculator, şi fiecare instituţie publică să beneficieze de o reţea locală de calculatoare; până în 2008 fiecare funcţionar public trebuie să posede un certificat ECDL (European Computer Driving Licence), care să certifice abilităţile de utilizare a calculatoarelor; instituţiile administraţiei publice centrale şi locale din municipiul Bucureşti vor fi conectate între ele, şi cu cele din capitalele de judeţ, prin intermediul magistralei de comunicaţie pe fibră optică de mare viteză; conectarea instituţiilor publice la Internet şi crearea unui Intranet pentru acestea; fiecare funcţionar public trebuie să deţină o adresă de poştă electronică; fiecare instituţie a administraţiei publice să aibă un site propriu pe Internet; legiferarea documentelor şi a semnăturii electronice şi crearea pentru fiecare document tipizat a unui document electronic înmagazinat pe servere naţionale, pentru a putea fi accesat;


5

proiectarea şi realizarea registrelor permanente (registrele de persoane fizice, persoane juridice, unităţile administrativ teritoriale, inclusiv arterele de circulaţie şi cadastrul), a dicţionarului de documente şi proceduri administrative precum şi o serie de nomenclatoare unitare de uz general, sub forma bazelor de date care reunesc informaţii referitoare la produse, servicii, tipuri de agenţi economici, sociali etc.

Pentru administraţia publică se are în vedere crearea de mijloace electronice care să uşureze procesul de informatizare a structurilor administrative şi a actorilor cu care acestea intră în contact. Astfel, se au în vedere utilizarea de centre publice de informare pe cale electronică a cetăţenilor, inclusiv utilizarea de chioşcuri cu ecrane senzitive, ghişee unice (one-stop-shop), carduri electronice mono sau multifuncţionale, raportări financiare pe cale electronică, e-mail, pagini web, licitaţii electronice, semnătură digitală, videoconferinţe, vot electronic, oraşe digitale, reţele civice etc. Şi, nu în ultimul rând, guvernare on-line.

1.3 Scopul şi obiectivele dezvoltării sistemului informaţional pentru administraţia publică Scopul2 dezvoltării sistemului informaţional în administraţia instituțiilor publice din țara noastră constă în:

- mediatizarea importanţei dezvoltării sistemului informaţional în modernizarea administraţiei publice;

- prezentarea căilor de îmbunătăţire a transmiterii datelor, informațiilor şi a dezvoltării circuitului informaţional specific;

- transmiterea, către cei implicați în administrația publică, necesității de perfecţionare continuă, într-o societate informaţională bazată pe transparenţă şi satisfacerea cerinţelor cetăţenilor şi a comunităţilor locale. Obiectivul general urmărit este de modernizare a administraţiei publice, prin introducerea unui sistem informaţional corespunzător cerinţelor impuse de societatea informaţională. Obiectivele specifice vizează:

- îmbunătățirea calităţii şi accesibilităţii serviciilor oferite de administraţia publică cetăţenilor, mediului de afaceri, etc;

- utilizarea mijloacelor moderne de comunicaţie; - accesul rapid la baza de date specifică administraţiei publice; - realizarea unui flux informaţional rapid şi eficient, necesar procesului decizional.

2. ASPECTE PRIVIND GUVERNAREA DIGITALĂ

2.1 Caracteristici generale ale guvernării digitale Informatizarea societăţii poate fi realizată cu succes numai în condiţiile unei infrastructuri informaţionale şi de comunicație foarte bine şi eficient organizate. Guvernarea bazată pe TIC, guvernarea digitală sau e-Government constituie ”ansamblul de sisteme şi resurse specifice managementului public, care, prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, vizează optimizarea actului administrativ”3. Structura e-Government, prezentată de literatura de specialitate, este prezentată în figura 8.4.

2 UCRAP, Administrație Publică - Suport de curs realizat în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională RO03/IB/OT/01, p.8 3 Nica, D., Guvern, cetăţean, societate informaţională, Ed. SEMNE, 2001, p. 33


6

Figura 8. 4 Pilonii guvernării electronice

Adaptare după: Nica, D., Guvern, cetăţean, societate informaţională, Ed. Semne, 2001, p. 33

Astfel, după cum se observă schematic în figura 8.4, pilonii de bază ce asigură realizarea strategiei ” e- Government” sunt: - G2C – sistemul de relaţii on-line Guvern-Cetăţean; - G2B – sistemul de relaţii on-line Guvern-Business (Mediul de afaceri); - G2E – sistemul de relaţii on-line Guvern-Employee (Funcţionar public); - G2G – sistemul de relaţii on-line Guvern-Guvern În cadrul procesului de guvernare sunt implicaţi trei categorii de participanţi:

- sectorul public, guvernul sau instituţiile statului, organizaţiile de la nivel local cît şi cele de la nivel central (G);

- cetăţenii tării respective, contribuabilii (C); - sectorul comercial privat sau mediul de afaceri, ce presupune desfăşurarea unor activităţi cu

caracter comercial bazate pe obţinerea de profit şi activarea într-un domeniu concurenţial (B). Între aceste trei entităţi există relaţii specifice de comunicare şi tranzacţionare, împărţite în grupe de componente ale guvernării electronice. Componentele guvernării electronice (e-Government), prezentate schematic în figura 8.4, au o serie de particularităţi4, ce vor fi prezentate în cele ce urmează. 1. Sistemul de relaţii on-line Guvern-Cetăţean sau G2C acoperă schimbul de informaţii şi interacţiunile dintre instituţiile publice, guvern (G) şi cetăţeni (C), realizate prin intermediul noilor tehnologii informaţionale. Serviciile din această categorie sunt create în scopul apropierii guvernului faţă de cetăţeni. În acest scop, mai întâi sunt transformate în format on-line o serie de informaţii simple, apoi relaţia guvern-cetăţean devine interactivă datorită comunicării schimbului de informaţii bidirecţional. În esenţă, aceste acţiuni se traduc prin furnizarea în totalitate, în format on-line, a serviciilor furnizate către contribuabili, prin intermediul site-urilor de internet ale instituţiilor publice sau de pe portalurile guvernamentale. 2. Sistemul de relaţii on-line Guvern-Business sau G2B reprezintă relațiile stabilite între instituțiile guvernamentale şi reprezentanții mediului de afaceri. Acestea sunt considerate a fi cele mai disputate şi mai analizate relații din sfera guvernării electronice. Motivul atenţiei speciale acordate

4 Dănăiaţă, D., Hurbean, L., Margea, C., (coord.), Sisteme informatice pentru administraţia publică, Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2008, p.59-60.


7

acestora este faptul că mediul de afaceri constituie principalul motor de creştere economică a unei ţări şi ca urmare, serviciile electronice furnizate on-line trebuie tratate corespunzător. În acelaşi timp, importanţa acestor relaţii este legată şi de faptul că achiziţiile şi licitaţiile publice/guvernamentale s-au mutat în mediul virtual, sunt realizate aproape integral pe Internet, fapt ce denotă o mai multă transparenţă şi conduce la reducerea costurilor. 3. Sistemul de relaţii on-line Guvern-Employee sau G2E reflectă managementul online a relaţiilor dintre guvern şi proprii angajaţi, funcţionarii publici, cu ajutorul noilor tehnologii informaţionale şi a Internetului. 4. Sistemul de relaţii on-line Guvern – Guvern sau G2G, reprezintă schimbul de informații între instituțiile publice realizat prin intermediul mijloacelor electronice. În acest mod, probleme ce presupun soluţii complexe pot fi soluţionate integral sau parţial prin intermediul unor reţele dedicate, a Internetului şi a reţelelor private de tip VPN – Virtual Private Network. Printre avantajele utilizării tehnologiilor informaţionale bazate pe valenţele web, în domeniul administraţiei publice, regăsim: - ieftinirea şi eficientizarea serviciilor publice oferite; - disponibilitatea superioară a serviciilor, respectiv 24 ore/zi, 7 zile/săptămână; - mutarea concurenţei de pe piaţa tradiţională în mediul digital (piaţa digitală); - stimularea creşterii economice; - încurajarea investiţiilor şi achiziţiilor publice în domeniul IT; - promovarea soluţiilor de e-learning; - recâştigarea încrederii cetăţenilor; - creşterea caracterului participativ al proceselor specifice activităţii de guvernare.

2.2 Beneficiile e-Guvernării Adoptarea sistemelor de e-Guvernare implică o serie de avantaje5, surprinse într-o formă sintetică, în cele ce urmează:

1. Acces direct şi instant. Sistemul de mesagerie electronică (e-mail) şi instant (messenger) permit instituțiilor publice să poată dezvolta un canal de comunicare directă şi necostisitoare cu cetățenii. În acest sens, sistemul de mesagerie ar putea fi folosit pentru transmiterea sugestiilor şi reclamațiilor, depunerii de cereri, înscrierea pe liste în vederea participării la audiențe, realizarea unor rezervări, etc.

2. Diminuarea blocajelor şi a timpilor de aşteptare. Există perioade de timp caracterizate prin trafic intens la ghişeele instituțiilor, trafic direcționat către acelaşi serviciu. Din acest motiv, se creează cozi şi timpi mari de aşteptare, aspecte care produc nemulțumire în rândul contribuabililor.

3. Reducerea timpului specific procedurilor de rutină. Prin utilizarea instrumentelor informatice poate fi scurtat timpul de răspuns dintre momentul transmiterii unei cereri a cetățeanului şi momentul primirii răspunsului din partea instituției publice.

4. Soluționarea rapidă şi interactivă. Se referă la rezolvarea etapelor procedurale în acelaşi timp, astfel încât cetățeanul nu trebuie să revină ulterior în vederea obținerii unui document specific. Eliberarea imediată a documentelor oficiale conduce la eliminarea întârzierilor, pierderilor din sistem şi diminuează costurile prin eliminarea cheltuielilor de expediție prin poştă către domiciliul contribuabilului.

5. Informație la zi. Folosirea sistemelor informatice permite actualizarea automată a informațiilor. În acest fel, se aduc beneficii considerabile atât la adresa eficienței cât şi imaginii administrației publice.

6. Reducerea costurilor administrative. Prin utilizarea sistemelor informatice are loc o diminuare cu 15-20% a timpului alocat procesării documentelor. Totodată, prin automatizare,

5 Dănăiaţă, D., Hurbean, L., Margea, C., (coord.), Sisteme informatice pentru administraţia publică, Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2008, p.64-66.


8

activităţile umane informatizabile sunt transferate sistemului informatic astfel încât funcţionarii publici se pot concentra asupra acelor activităţi care necesită intervenţia factorului uman.

Măsurile specifice programului de e-guvernare sunt următoarele: - strânsa conlucrarea cu autoritățile locale în vederea dezvoltării unor rețele informatice care să

asigure funcționarea optimă a rețelelor regionale de învățare şi crearea grupurilor de competență; - cooperarea cu primăriile, serviciile descentralizate şi deconcentratele, instituțiile din sistemul

sanitar şi de învățământ, instituțiile de cultură în scopul realizării unei rețele metropolitane de comunicaţii ca sistem de management al informației, în scopul furnizării unor servicii precum:

- evidenţa populaţiei - digitizarea planurilor localităţilor şi teritoriului acestora - sisteme informaţionale geografice (GIS – Geografical Information Systems) - managementul serviciilor publice - managementul funcţiei publice - facilitarea procesului de colectarea a taxelor de la contribuabili - managementul activităţilor de educaţie şi cultură - facilitarea înregistrării societăţilor comerciale - buget şi contabilitate - centru de reclamaţii primite de la contribuabili - controlul traficului urban - sistem de monitorizare şi evaluare a performanţei organizaţionale - aplicarea unui program special de informatizare a activităţilor din primării.

3. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ ŞI TIC

3.1 Biroul virtual şi teleactivitățile Ca o alternativă pentru munca prestată, la un anumit sediu fix de lucru, a apărut biroul virtual6

(telemunca). Biroul Virtual este un serviciu ce permite configurarea personalizată, pentru fiecare utilizator a tuturor activităţilor care se desfăşoară la birou: agendă, calendar, activităţi, întâlniri, sarcini, gestiune documente, forum, chat, e-mail etc. Pentru posesorii de telefoane mobile, aceste servicii pot fi disponibile şi pe WAP (Wireless Application Protocol).

Birourile virtuale din domeniul administraţiilor publice vizează următoarele atribuţii: - coordonarea şi sprijinirea activităţii consiliilor locale privind:

o informatizarea activităţii de administraţie şi a serviciilor publice subordonate; o pregătirea personalului pentru operarea pe calculator;

- elaborarea, în colaborare cu compartimentele Consiliului Judeţean, a programului pentru lucrările şi activităţile ce se vor executa cu ajutorul tehnicii de calcul şi supunerea acestuia spre aprobare; - colaborarea cu instituţiile specializate şi cu consiliile locale în elaborarea unor studii de informatizare a administraţiei locale şi judeţene; - elaborarea sau participarea la elaborarea, testarea şi exploatarea programelor şi aplicaţiilor folosind sistemele de calcul din dotare etc. În funcţie de libertatea angajatului, biroul virtual se poate manifesta prin: - telemunca ocazională, atunci când angajatul îşi desfăşoară activitatea la sediul organizaţiei şi ocazional (una sau două zile pe săptămână) la domiciliul său; - telemunca semimobilă, atunci când angajaţii au o mobilitate sporită, dar ţin permanent legătura cu biroul fix, după un program prestabilit; - telemunca cu program aleator, atunci când angajaţii, într-o proporţie aleatoare, combină telemunca la domiciliu cu cea de la sediul organizaţie (fără ca angajatul să aibă un birou propriu) sau a clienţilor;

6 Filip, M., Tehnologii informaţionale pentru administraţia publică, suport de curs, p.157-158


9

- telemunca la domiciliu, care presupune amenajarea, la domiciliul angajatului a unui birou cu toate dotările pe care le implica funcţia şi genul de muncă pe care o prestează. Acest tip de muncă poate fi off-line sau on-line. În cel de al doilea caz telelucrătorii sunt conectaţi permanent la reţeaua de lucru, răspunzând, de exemplu, la apelurile telefonice redirecţionate prin intermediul unor tehnologii speciale. Noua economie este caracterizată de numeroase e-activităţi: e-educaţia, e-medicina, e-afacerile, e-guvernul, e-comerţul etc. De multe ori, terminologia e-activităţi este înlocuită cu teleactivităţi. Teleactivităţile sunt activităţi social-economice bazate pe individualizare, interactivitate şi sisteme de telecomunicaţii, în scopul de a conecta la distanţă persoane şi /sau organizaţii. La rândul lor teleactivităţile pot fi sociale (teleeducaţia, telemedicina, telesocializarea), sau economice (comerţul electronic, afacerile electronice, afacerile bancare electronice, telecooperarea, telemarketingul), îmbinând munca clasică cu telemunca. Toate teleactivităţile se bazează pe comunicarea la distanţă, în special prin Internet.

3.2 e-Servicii publice Serviciul public on-line sau e-Serviciul public constituie transpunerea serviciului public tradiţional în mediul virtual. e-Serviciul public este caracterizat printr-o interfață prietenoasă iar accesul este facil şi permanent. Acest tip de serviciu este avantajos întrucât permite comunicarea directă iar informaţia furnizată contribuabilului este actuală şi consistentă. Premisele dezvoltării e-Serviciului public sunt, pe de o parte, necesitatea elaborării unei analize detaliate a fluxurilor de lucru şi de date iar pe de altă parte reingeneering-ul activităţilor curente din instituţiile publice. Printre cauzele apariţiei e-Serviciilor publice regăsim:

- creşterea cererii de servicii publice, - restricţiile bugetare, - costurile de personal, - noile facilităţi oferite de tehnologia informaţională şi de comunicaţie.

Tabelul 8.1 surprinde clasificarea e-Serviciilor publice în funcţie de beneficiarul final: contribuabil sau firmă. Tabelul 8.1 Clasificarea e-Serviciilor publice

Servicii pentru cetăţeni Servicii pentru firme Impozit pe venit Căutarea unui loc de muncă Securitate socială Documente personale Autorizaţii de construcţii Declaraţii poliţie Biblioteci publice Certificate Înscriere în învăţământ Schimbarea adresei de reşedinţă Servicii legate de sistemul sanitar

Contribuţii pentru angajaţi Impozit pe profit TVA Înregistrare firme Transmitere date statistice Declaraţii vamale Autorizaţii de mediu Achiziţii publice

Căile de acțiune în vederea implementării e-Serviciilor publice sunt:

1. Promovarea portalurilor de informaţii şi servicii: - Portalul unic de reglementări juridice; - Portalul pentru servicii de angajare a forţei de muncă (e-Jobs); - Portalul pentru servicii către diverşi agenţi economici.

2. Implementarea cărţii electronice de identitate (e-ID Card). 3. Promovarea semnăturii digitale (e-Signature). 4. Implementarea managementului documentelor şi a fluxurilor de lucru. 5. Dezvoltarea sistemelor electronice pentru achiziţii publice (e-Procurement).


10

6. Infochioşcuri 7. Alte implementări.

3.3 Implementări de e-Servicii publice în România

3.3.1 Portalurile de informaţii şi servicii Vizează crearea arhivelor, garantarea calității datelor conţinute şi permiterea accesului larg şi complet la acestea prin intermediul portalurilor de informaţii, care uşurează accesul prin Internet şi explorarea bazei de date a administraţiei publice. Organismele individuale ale administraţiei centrale care deţin baze de date relevante pentru cetăţeni şi agenţi economici îşi pot crea separat aceste portaluri. Totuşi, ele trebuie să respecte setul comun de reglementări ce vor fi stabilite pentru crearea portalurilor publice. Portalul unic de reglementări juridice Portalul unic poate facilita şi unifica accesul la documentaţia juridică, legislativă şi de reglementări, disponibilă deja pe nenumărate web-site-uri ale diverselor instituţii publice. Identificarea documentelor va fi standardizată, permiţând utilizatorilor să le exploreze, cunoscând căile şi conexiunile de referinţă dintre documente şi reducând la minimum prelucrarea manuală a textelor de publicat. Pe lângă crearea unui puternic motor de căutare, sunt necesare instrumente pentru simplificarea editării textelor, atât din punct de vedere al conformităţii cu regulile tehnico-legislative, cât şi al compatibilităţii formatului standard, constituind un instrument IT care să răspundă cerinţelor de reordonare şi identificare a legilor codificate care deja sunt în vigoare. Portalul pentru servicii de angajare a forţei de muncă Portalul destinat serviciilor de angajare a forței de muncă facilitează accesul lucrătorilor din România la o bază de date națională a locurilor de muncă. Serviciul e-Jobs7 presupune crearea unor târguri virtuale de locuri de muncă şi conferă flexibilitate şi rapiditate datorită suportului benefic al TIC. Baza de date trebuie să permită selecția locului de muncă după criterii variante precum: localitatea de reşedinţă a solicitantului, domeniul de interes al acestuia etc. Odată cu aderarea țării noastre la structurile Uniunii Europene, portalurile specializate de astfel de servicii oferă acces şi la locuri de muncă din alte țări care acceptă forță de muncă din exterior. Portalul pentru servicii către agenţii economici Se va realiza strict interoperabilitatea între unitățile MMPS, pe de o parte şi Registrul Camerei de comerţ şi industrie - pe de altă parte. Sistemele informaţionale ale acestor organisme vor asigura permanent faptul că datele conţinute de arhivele lor sunt în strictă concordanţă. Agenţii economici, utilizând un set unitar de formulare, vor putea transmite printr-un singur portal diferitelor organisme, tipizatele de raportare cerute de lege. Portalul va verifica veridicitatea informaţiilor raportate față de cele conţinute în Registrul CCIR şi va transmite organismelor respective datele solicitate în mod expres. Portalul va oferi serviciile necesare pentru autentificarea şi autorizarea accesului, precum şi pentru confirmarea rapoartelor, grație semnăturii digitale, permiţând astfel transmiterea declaraţiilor semnate şi care, în acest mod, vor deveni în mod legal valabile.

3.3.2 Cartea electronică de identitate Cartea electronică de identitate (e-ID Card) va fi folosită nu doar ca document de identitate personal, dar şi ca singurul card multifuncţional de acces la toate serviciile administrative online ce solicită un anumit grad de identificare a utilizatorului.

7 Roşca, I., Ghilic-Micu, B., Stoica, M., (coord.) Informatica. Societatea informaţională. E-serviciile, Ed. Economica, Bucureşti 2006, p.413


11

Semnătura digitală, conţinută de cardul electronic ID, va fi principalul mijloc de acces garantat la informaţiile şi serviciile online furnizate de agenţiile publice şi private şi poate asigura valabilitatea legală a documentelor transmise electronic. În scopul de a distribui aceste carduri, municipalităţile vor trebui să întocmească propriile registre de stare civilă adresabile prin indexul registrelor de stare civilă şi vor anunţa Ministerul Administraţiei şi Internelor – Serviciul de evidență informatizată a persoanelor, numai asupra evenimentelor care produc schimbări în index, fără să fie nevoite să apeleze la alte servicii auxiliare.

3.3.3 Promovarea semnăturii digitale Această acţiune intenţionează să promoveze răspândirea şi utilizarea semnăturii digitale (electronice). După formarea registrului oficial al certificatorilor abilitaţi şi asigurarea operabilității acestora, semnătura digitală va deveni o realitate, utilizabilă nu numai de către cetățeni sau agenţi economici, ci mai ales de către persoane fizice cu împuternicire de semnătura. Iniţiativele promoţionale vor servi de asemenea la accelerarea utilizării semnăturilor digitale de către persoane fizice şi juridice, în special în relaţia lor cu administraţia publică prin intermediul portalului descris anterior. Semnătura va face parte integrantă şi va fi inclusă în cartea de identitate electronică ID, pentru angajaţii care vor poseda deja un asemenea card.

3.3.4 Implementarea managementului documentelor Serviciile de registratura informatizată a documentelor vor face posibilă:

- înregistrarea electronică a documentelor; - conectarea directă a serviciului de registratura la sistemul de completare şi arhivare; - forme de acces mai eficiente şi o mai mare transparentă a actelor administrative; - furnizarea de elemente ajutătoare utile la efectuarea controlului managementului; - testarea aplicaţiilor electronice în coordonarea fluxului de documente.

3.3.5 Dezvoltarea sistemelor de e-Procurement Reglementările legale in vigoare şi cele în curs de adoptare vor face posibilă procurarea electronică, mai ales în sensul de a introduce noi prevederi privind desfăşurarea licitaţiilor online şi asigurarea balanţei cerere-ofertă în timp real, furnizând astfel, în mod continuu condiţii optime de piaţă organismelor guvernamentale. Publicarea caietelor de sarcini pentru licitaţii poate de asemenea să fie făcută prin sistemele informaţionale electronice, iar reglementările vor fi emise în aşa fel încât să facă noua metodă compatibilă cu actualele legi financiare. Printr-o măsură administrativă se vor institui două comitete de coordonare, care să monitorizeze şi să ghideze acest proces de transformare din cadrul administraţiei publice centrale.

3.3.6 Infochioşcuri Infochioşcul8 constituie un portal informaţional automatizat, destinat contribuabililor, care se caracterizează prin uşurinţă ridicată în utilizare. Infochioşcurile sunt dezvoltate cu scopul de a oferi servicii de bună calitate, 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, atât cetăţenilor cât şi mediului de afaceri. Informaţiile furnizate sunt specifice administraţiei publice locale din aria unde a fost amplasat terminalul. Concret, prin infochioşcuri, sunt furnizate informaţii despre:

- normele şi reglementările în vigoare - taxele şi impozitele locale - alte informaţii specifice administraţiei publice.

8 Roşca, I., Ghilic-Micu, B., Stoica, M., (coord.) Informatica. Societatea informaţională. E-serviciile, Ed. Economica, Bucureşti 2006, p.412


12

Sistemul deţine facilităţi de administrare, inclusiv de editare a conţinutului. Informaţia este prezentată în mod unitar prin intermediul unei interfeţe Web. Implementarea9 infochioşcurilor conduce la:

- reducerea volumului de muncă al funcţionarilor publici - diminuarea timpului destinat rezolvării problemelor contribuabililor - formarea resurselor umane pe scară largă, ca fenomen de masă.

3.3.7 Alte e-Servicii publice Alte exemple elocvente din zona serviciilor publice digitale ar putea fi constituite de:

- transmiterea pe cale electronică a declaraţiilor privind taxele contribuabililor (e-Taxe) - se realizează pe baza noilor mijloace de plată (carduri bancare, sisteme de plăţi electronice etc.) şi urmăresc eficientizarea procesului de colectare a taxelor şi impozitelor.

- realizarea recensământului online al populaţiei (e-Recensământ). - posibilitatea sondării opiniei publice (e-Referendum) – vizează sondare opiniei publice, la nivel

regional sau naţional, folosind infrastructura Internet. - votul electronic – conduce la fluidizarea procesului de votare, evitarea erorilor de numărare şi a

confuziilor, creşterea participării la procesul de votare. e-Servicile publice constituie o formă de revoluţionare a procesului de guvernare pentru că facilitează transparenţa serviciilor în administraţia publică. Trebuie menţionat că procesul de implementare a e-Serviciilor este unul dificil, chiar greoi. Pentru înlăturarea acestui neajuns, trebuie desfășurate programe locale de educare a contribuabililor şi de mediatizare a avantajelor acestora în scopul apropierii cetăţenilor de domeniul e-Serviciilor. La nivel naţional trebuie constituită o unitate de decizie cu scop în stabilirea strategiilor necesare implementării corecte a unui astfel de proces.

9 Brennan, L., Johnsos, V., Social, ethical, and policy implications of information technology, Information science publishing, 2003, p.79

Tehnologii informationale

Documents

Transcript of Tehnologii informationale