CUPRINSINTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 I. MEDICAMENTELE CA FORME FARMACEUTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 I.1. Criterii de clasificare a formelor farmaceutice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 I.1.3.Dup sistemul de dispersie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 I.1.7. Dup repartizarea dozelor de substan activ in forma farmaceutic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 I.1.8. Clasificare dup aciunea terapeutic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 I.1.9. Clasificarea medicamentelor in funcie de eliberare . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 II. ETAPELE REALIZRII UNUI NOU MEDICAMENT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 IMPORTANA FORMULRII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 II.1. Cunoaterea principiului activ. Preformularea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 II.2. Formularea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 II.2.1. Considerente ce stau la baza formulrii . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 II.2.1.1. Factori legai de proprietile substanei active care influeneaz formularea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 II.2.1.2. Calea de administrare i forma farmaceutic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 II.2.1.3. Substanele auxiliare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 II.2.1.4. Alegerea materialului de condiionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 II.2.1.5. Stabilirea procedeelor de fabricare i de control . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 II.2.1.6. Considerente terapeutice in formulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 II.2.2. Optimizarea formulrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 II.3. Testarea clinic a noului medicament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 II.4. Avizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 II.5. Producia in stai pilot i la scar industrial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 III. CONDIIONAREA MEDICAMENTELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 III.1. Materiale de condiionare pentru medicamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 III.1.1. Sticla. Recipiente de sticl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 III.1.1.1. Compoziia sticlei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 III.1.1.2. Criterii de alegere a tipului de sticl pentru condiionarea medicamentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 III.1.2. Materialele plastice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 III.1.2.1. Structura materialelor plastice . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 III.1.2.2. Fabricarea materialelor plastice pentru condiionarea medicamentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 III.1.2.3. Principalele mase plastice utilizate pentru condiionarea medicamentelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 III.1.3. Elastomerii . . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 III.1.4. Metalele . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 III.1.5. Materialele celulozice (hartia i cartonul) . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 III.1.6. Asocieri ale materialelor de condiionare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Acoperirea i folosirea de sisteme complexe protectoare . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 III.2. Sistemele de inchidere a ambalajelor pentru produsele farmaceutice . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 III.3. Condiionarea in doze unitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 III. 4. Controlul calitii materialelor de condiionare . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 IV. STABILITATEA MEDICAMENTELOR / CONSERVAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 IV.1. Incompatibiliti. Instabiliti . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 IV.2. Stabilitatea medicamentelor. Perioada de valabilitate .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 IV.3. Factorii care influeneaz stabilitatea medicamentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 IV.4. Modificrile medicamentelor in timpul conservrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 IV.4.1. Modificri fizice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51 IV. 4.2. Modificri chimice . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 IV.4.3. Modificrile microbiologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55 IV.5. Controlul i prevederea conservrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 IV.6. Supradozarea substanelor medicamentoase cu stabilitate limitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 V. CALITATEA MEDICAMENTELOR. ASIGURAREA CALITII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 V.1. Asigurarea calitii medicamentelor realizate in industrie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 Recomandrile de bun practic de fabricaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59 V.2. Asigurarea calitii medicamentelor preparate in farmacie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61 Recomandri de bun practic farmaceutic . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 VI. NOIUNI GENERALE DE BIOFARMACIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 VI.1. Fazele drumului parcurs de substana medicamentoasa in organism dup administrarea formei farmaceutice . .. . . . 64 VI.2. Conceptul de biodisponibilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 VI.3. Bioechivalena medicamentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

1

VI.4. Determinarea biodisponibilitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 VI.5. Factorii care influeneaz biodisponibilitatea substanei active din formele farmaceutice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 VI.5.1. Factorii care depind de substana activ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 VI.5.2. Factorii tehnologici care influeneaz biodisponibilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VI.5.2.1. Influena formei farmaceutice asupra biodisponibilitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 VI.5.2.3. Influena tehnicii de preparare a formelor farmaceutice asupra biodisponibilitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 VI.6. Influena timpului de administrare asupra biodisponibilitii i efectului terapeutic al medicamentelor.Cronofarmacologia . . . 88 VI.6.1. Eliberarea substanei active din formele farmaceutice in funcie de periodicitatea condiiilor fiziologice.. . . .. . . . . . . . . . 89 VI.6.2. Variaiile temporale ale absorbiei, transportului, metabolismului i eliminrii substanei active . . . . 89 VI.6.3. Periodicitatea aciunii medicamentului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 VII. ELIBERAREA MEDICAMENTELOR DUP PRESCRIPIE MEDICAL . . . . . . . . . . . .. . . 92 VII.1. Reeta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 VIL2. Doze. Verificarea dozelor pentru substanele foarte active, substanele toxice i stupefiante . . . . . . . . . . . . . . . . 93 VIII. SOLUII MEDICAMENTOASE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 VIII.1. Generaliti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 VIII.2. Formularea soluiilor medicamentoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 VIII.2.1. Substane active . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 101 VIII.2.2. Solvenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 Apa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 Alcoolul etilic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 105 Vinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 Oetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . .. . . . 106 Glicerolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 107 Propilenglicolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Polietilenglicolii fluizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Uleiuri fixe (grase) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 VIII.2.3. Alte substane auxiliare folosite in formularea soluiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113 VIII.3. Prepararea soluiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 VIII.3.1. Procesul de dizolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 VIII.3.1.1. Factorii care influeneaz procesul de dizolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 VIII.3.2. Aducerea in soluie a substanelor greu solubile sau insolubile . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 VIII.3.2.1. Formarea de sruri solubile in ap . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 VIII.3.2.2. Introducerea de grupri hidrofile in molecul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 VIII.3.2.3. Formarea de compleci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 VIII.3.2.4. Mrirea solubilitii prin hidrotropie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 VIII.3.2.5. Solubilizarea micelar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 VIII.3.2.5.1. Aplicaii ale solubilizrii micelare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 VIII.3.4. Tehnologia de preparare a soluiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 VIII.3.4.1. Filtrarea soluiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 VIII 3. 5. Condiionarea soluiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 VIII. 4. Caracterele i controlul soluiilor. Conservarea . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 VIII.5. Biodisponibilitatea soluiilor medicamentoase . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134 VIII. 6. Exemple de soluii medicamentoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 VIII. 6.1. Soluii de uz intern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 VIII 6. 1. 1. Exemple de soluii medicamentoase de uz intern . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 VIII.6.1.2. Siropuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 VIII.6.1.2.1. Definiie. Caractere generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138 VIII.6.1.2.2. Criterii de clasificare. Avantajele i dezavantajele siropurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 VIII.6.1.2.3. Prepararea siropurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 VIII.6.1.2.4. Condiii de calitate pentru siropuri Conservarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 143 VIII.6.1.3. Ape aromatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 VIII.6.1.4. Corectarea gustului i mirosului soluiilor de uz intern . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147 VIII. 6. 2. Soluii medicamentoase de uz extern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 VIII.6.2.1. Soluii i alte preparate farmaceutice utilizate in O.R.L . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 VIII.6.2.1.1. Preparate farmaceutice pentru aplicare auricular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 VIII.6.2.1.2. Preparate farmaceutice pentru aplicare rinofaringian (endonazal) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 VIII.6.2.1.3. Preparate pentru aplicare buco-faringian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156 VIII.6.2.2. Soluii pentru aplicare topic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

2

INTRODUCERETehnica farmaceutic este tiina care se ocup cu studiul noiunilor teoretice i practice necesare realizrii formelor farmaceutice i cu evaluarea biofarmaceutic a medicamentelor. In sens larg, medicament (agent terapeutic) este orice substan sau orice amestec de substane folosite pentru vindecarea, ameliorarea ori prevenirea bolilor sau pentru diagnosticarea unor stri patologice. O substan cu efect terapeutic (substan medicamentoas) devine medicament care se poate folosi in unul din scopurile amintite mai sus numai dup prelucrarea sa intr-o form farmaceutic. Fiecare form farmaceutic poate fi privit ca un sistem de eliberare, un sistem care are rolul de a furniza organismului substanele medicamentoase intr-o form eficient, reproductibil i acceptabil. Formele farmaceutice sunt mijloacele prin care moleculele de substan medicamentoas sunt eliberate i ajung la locul de aciune din organism. Efectele farmacologice ale unei substane active sunt in general dependente de concentraia sa la local de aciune i ele includ atat efectele terapeutice, cat i pe cele secundare. Scopul unei terapia medicale optimale este s se asigure o concentraie corespunztoare a moleculelor de substan medicamentoas la locul de aciune, cu maximum de eficacitate terapeutic i cu minimum de toxicitate. Acest obiectiv poate fi atins numai prin cunoaterea de ctre cel care proiecteaz forma farmaceutica a tuturor factorilor care influeneaz eliberarea substanei active din medicament, absorbia acesteia in organism i asigurarea concentraiei sale optime la locul de aciune pentru exercitarea activitii terapeutice. Prepararea multiplelor forme farmaceutice, utilizate pentru ingrijirea bolnavilor este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Medicamentul de astzi are o istorie lung, marcat de civilizaiile succesive ale umanitii, mult timp confundat i strans legat dea cea a medicinii. Dac pan la sfaritul secolului XIX, prepararea medicamentelor era considerat o art i se efectua numai in farmacii - pe baza prescripiei medicale, individualizate, a reetei conceput de medic, odat cu marile descoperiri din chimia organic de la finele secolului trecut i mai ales datorit saltului tehnologic care a permis utilizarea unor maini i utilaje tot mai performante, a inceput iniial organizarea unor laboratoare in care medicamentul se prepara in serie mai restrans sau mai larg, pentru ca in timp aceste laboratoare mici s se transforme in fabricile de medicamente de astzi. Realizarea medicamentelor este un proces complex, care necesit respectarea unui numr mare de exigene de ordin tiinific i tehnologic, care s le asigure calitatea. In crearea unui nou medicament sunt implicai numeroi factori: natura substanei medicamentoase, calea de administrare, forma farmaceutic in care substana activ urmeaz a fi prelucrat, substanele auxiliare necesare realizrii acestei forme, viteza de aciune dorit, modul de condiionare, conservarea medicamentului i stabilirea probelor de control adaptate fiecrei forme farmaceutice itrebuie s fie cat mai simple, uor de realizat, dar totodat suficient de specifice i de precise. Multitudinea i varietatea acestor preocupri necesare realizrii medicamentului au determinat modificarea definiiei i coninutului disciplinei de Tehnic farmaceutic. Prezentat iniial ca tiina i arta de a prepara, conserva i prezenta medicamentele, Tehnica farmaceutic poate fi astzi definit prin enunul obiectivului su major, care este acela de a gsi pentru fiecare substan activ forma de prezentare (sau prezentarea medicamentoas) cea mai bine adaptat tratrii unei anumite boli. La inceput disciplina s-a numit Farmacie galenic, denumire ce provine de la cuvintele: pharmacon = remediu, leac (in limba greac) i Galenus = numele celebrului medic i farmacist Claudiu Galenus, creatorul unor lucrri importante privind prepararea medicamentelor, i care este considerat printele farmaciei. Ulterior s-a adoptat titulatura de Tehnic farmaceutic - denumire care exprim mai corect obiectul de studiu al disciplinei, deoarece un numr tot mai mare de medicamente se obin in prezent pe cae industrial, cu mijloace tehnologice din ce in ce mai perfecionate. Se mai intalnesc denumirile sinonime: Tehnologia formelor farmaceutice, Tehnologie farmaceutic sau Farmacotehnic. Indiferent de denumire, aceast disciplin este o tiin cu afiniti diverse, cu predominane atat tehnologice cat i biologice (sau de biodisponibilitate). 3

Pe parcursul desfurrii sale Tehnica farmaceutic abordeaz o serie de preocupri variate, toate legate de prepararea medicamentelor, i anume: - studiul realizrii (conceperii i preparrii) de noi medicamente; - studiul biodisponibilitii medicamentelor; - studiul operaiilor generale aplicate in domeniul farmaceutic; - studiul proceselor tehnologice specifice necesare realizrii diferitelor forme farmaceutice; - studiul problemelor legate de stabilitatea preparatelor farmaceutice; - studiul problemelor legate de condiionarea medicamentelor; - controlul calitii formelor farmaceutice, pentru asigurarea securitii pacienilor. Calitatea unui medicament este definit ca suma factorilor care contribuie la sigurana (pstrarea integritii), eficacitatea i acceptarea produsului de ctre cel cruia ii este destinat. Realizarea unui medicament de calitate necesita elaborarea unei formule corecte i aplicarea unei tehnici de lucru bine pus la punct. Activitatea curenta din farmacie pentru care studentul este pregtit mai ales la disciplina de Tehnic farmaceutic, este deosebit de complex. Prepararea, conservarea i prezentarea corect a medicamentelor necesit cunoaterea evoluiei substanei medicamentoase dup administrare i influena factorilor de mediu asupra stabilitii formei farmaceutice. Farmacistul practician trebuie de asemenea s cunoasc tratamentul simptomatic al unui numr restrans de maladii fr risc deosebit pentru bolnav i s aib capacitatea de a comunica uor i eficient atat cu pacienii cat i cu personalul medical.

I. MEDICAMENTELE CA FORME FARMACEUTICE. CLASIFICAREA MEDICAMENTELORMedicamentul poate fi definit ca o substan sau o asociere de substane care se utilizeaz in scopul vindecrii sau diagnosticrii unei maladii prezente la om sau la animale. O definiie mai complet este data de O.M.S.: medicament este orice substan sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat in vederea modificrii sau studierii unui sistem fiziologic sau unei stri patologice, in interesul subiectului cruia ii este administrat. Dar substanele sau asocierile de substane cu aciune medicamentoas devin medicamente propriu-zise numai prin transformarea lor intr-o form farmaceutic. @520 = Deci medicamentele sunt substane simple, asocieri de substane sau produse complexe, capabile de a produce un efect terapeutic sau de a diagnostica o tulburare funcional sau o stare patologic, prezentate, intr-o form care s poat fi administrat pacientului. Medicamentele reprezint deci forma, starea fizic, sub care substanele active urmeaz a fi folosite. Direct legat de noiunea de medicament este cea de medicaie, care reprezint administrarea unuia sau mai multor medicamente intr-o anumit afeciune, pentru a produce o aciune eficace cauzal, patogenic sau simptomatic. Medicaia mai poate fi privit ca totalitatea medicamentelor utilizate in tratarea unei boli sau a unor afeciuni ale unui sistem, aparat sau organ. Folosirea medicamentelor ca principal metod de tratament s-a dezvoltat odat cu progresul mijloacelor de investigaie, de diagnostic i de cunoatere a proceselor metabolice din organism. Medicamentele ca forme farmaceutice se obin totdeauna pornind de la substane medicamentoase. Substana medicamentoas: (substan activ, substan farmaceutic); acea component a unei forme farmaceutice care imprim proprietile terapeutice ale medicamentului, se mai intalnete sub denumirea de drog (nume folosit iniial pentru produse vegetale cu aciune terapeutic) sau principiu activ (nume care se d mai ales substanelor cu aciune terapeutic din produse vegetale). Substanele medicamentoase pot fi de origine foarte diferit: 1). produse minerale: naturale, utilizate ca atare i produse elaborate prin reacii chimice; 2). produse biologice - obinute plecand de la: a) produse vegetale care pot fi plante intregi sau pari de plante, produse de exudaie ale plantelor, concentrate de principii active obinute prin extracie sau substane chimice definite izolate din plante; 4

b) produse animale care pot fi organe, esuturi sau glande, extracte de esuturi, constitueni activi obinui din microorganisme inferioare (vaccinuri, seruri terapeutice), produse elaborate de microorganisme (antibiotice, enzime, vitamine); 3). produse de semisintez sau de sintez. Foarte rar un medicament este constituit numai din substane medicamentoase; in majoritatea cazurilor la realizarea unei forme farmaceutice se folosesc substane auxiliare (solveni, vehicule, excipieni, adjuvani), materiale care intr in compoziia medicamentului in concentraii diferite i care au roluri diverse: - dizolvarea sau disperarea substanei active, - incorporarea principiilor active i realizarea formei farmaceutice de o anumit consisten, - mrirea stabilitii substanelor medicamentoase i a preparatului farmaceutic, - ameliorarea caracteristicilor organoleptice, i altele. Substanele auxiliare, care de asemenea sunt de origine foarte diferit (produse naturale, de semisintez sau sintez), sunt un element important al medicamentului, putand influena realizarea formei farmaceutice, stabilitatea, biodisponibilitatea i chiar toxicitatea preparatului. Forma farmaceutic sau medicamentul (propriu-zis) se mai intalnete sub denumirea de: form medicamentoas, preparat farmaceutic (medicamentos), produs farmaceutic (medicamentos) preparat (form) galenic(). O denumire mai complet intalnit in literatura de specialitate anglo-saxon, este aceea de Form farmaceutic dozat - adjectivul dozat artand c preparatul are un anumit coninut (o anumit concentraie) in principiul sau principiile active. I.1. Criterii de clasificare a formelor farmaceutice Formele farmaceutice pot fi clasificate dup mai multe criterii dintre care mai importante sunt: I.1.1. Dup modul de formulare se disting 3 categorii de medicamente sau de forme farmaceutice: - medicamente oficinale; - medicamente magistrale; - medicamente industriale. Medicamentele oficinale sunt acele forme farmaceutice care se prepar dup formule fixe, prevzute in farmacopeile actuale. Formulele oficinale sunt introduse in farmacopea dup o folosire indelungat care a confirmat valoarea lor i reprezint preparate de larg utilitate. Avand o durat de pstrare mai mare, de cele mai multe ori medicamentele oficinale se gsesc gata preparate in farmacie i se pot elibera ca atare sau asociate cu alte ingrediente in preparate magistrale. La prescrierea lor, medicul nu specific formula de preparare ci numai denumirea respectiv i cantitatea (de ex. Soluia de citrat de magneziu, Poiune Riviere, Pulbere pentru soluia Bourget). La noi sunt considerate oficinale preparatele prevzute in F.R. X. Medicamentele magistrale sunt preparatele a cror formulare este stabilit de medic sub form de reet (sau prescripie). Formulele magistrale se efectueaz in intregime in farmacie la cerere, numai pe baza prescripiei medicale. Modul de preparare a medicamentelor magistrale i condiiile de calitate respect in principiu normele indicate in farmacopee pentru grupa de preparate din care fac parte (soluii, unguente, supozitoare, etc.). De obicei aceste preparate au o conservare limitat i se elibereaz in cantiti mici, pentru o folosire imediat. Termenul magistral provine de la magister - profesor in limba latin, denumire dat de romani farmacistului conductor care discuta de obicei in prealabil i efectua reetele care puneau probleme deosebite. Aceste medicamente erau preparate intr-un mod care le asigura stabilitatea, eliberandu-se intr-o form cat mai estetic, erau preparate magistral. Medicamentele industriale (specialitile farmaceutice) sunt medicamente preparate in industrie sau in laboratoare farmaceutice dup formule aprobate de M.S. sau care provin din import. Aceste preparate au o compoziie fix i aciune bine determinat, fiind introduse in terapeutic sub numele generic (D.C.I.); aceste medicamente pot purta i o denumire convenional, inregistrat i folosit in exclusivitate de productor (nume depus). 5

Medicamentele preparate in industrie (in laboratoare de medicamente sau in intreprinderi de medicamente) sunt stabile, putand fi pstrate i folosite mult timp dup fabricare. Producia se realizeaz in arje sau loturi, o arj sau un lot reprezentand cantitatea dintr-un produs obinut in cursul unui ciclu de fabricaie. Medicamentele obinute pe cale industrial trebuie s corespund exigenelor impuse de Farmacopee, de normele interne sau de standarde (fie tehnice) i sunt verificate dup normele elaborate sau aprobate de Comisia Medicamentului din M.S. I.1.2. Dup concepia terapeutic medicamentele se impart in: - medicamente alopate i - medicamente homeopate. Medicamentele alopate, concepute dup medicina clasic, reprezint majoritatea preparatelor folosite curent in terapeutic (denumirea provine din lb. greac, de la cuvintele Allos = altul i pathos = boal). La baza medicinei alopate st concepia enunat de principiul lui Hipocrate: Contraria contrariis curantur - Conform acestei concepii, medicamentul acioneaz asupra maladiei in mod antagonist, neutralizand efectele ca antidot, medicamentele sunt deci folosite pentru a combate schimbrile patologice observate sau pentru a produce efecte contrare simptomelor nedorite din organismul bolnav. Medicaia alopat se bazeaz pe cunoaterea proprietilor substanelor medicamentoase, a modului lor de aciune pan la nivelul celular. Medicamentele homeopate (al cror nume provine de la cuvintele greceti homoios = asemntor, egal i phathos = boal) au la baza o concepie total diferit, enunat pe baza unui alt principiu al lui Hipocrat: Similia similibus curantur. Medicamentele homeopate acioneaz dup legea similitudinii, un medicament homeopat este folosit in combaterea unei boli, dac el provoac omului sntos aceleai simptome ca maladia respectiv. Exemplu: un medicament care produce la un om sntos o stare febril, administrat unui bolnav care are stare febril, identic, produce vindecarea. Este deci necesar s se cunoasc perfect aciunea medicamentelor homeopate asupra omului sntos. Alegerea medicamentelor se face in funcie de simptomele prezentate de bolnav, iar tratamentul este individualizat, un rol important avandu-l tipul constituional, temperamental i alte caracteristici particulare ale bolnavului. Specific pentru produsele homeopate este c ele se administreaz in cantiti extrem de mici, aceasta deoarece prin administrarea unei doze corespunztoare medicaiei alopate, substana activ respectiv are efecte inverse. Concepia homeopat consider c drogurile au 2 aciuni: una primar i una secundara, contrar celei primare. Exemple: - chinina in doze mici produce reducerea temperaturii, in doze mari este antitermic; - alcoolul in doze mici este excitant, in doze mari, paralizant; - opiumul in doze mici este excitant, in doze mari narcotic. Medicamentele homeopate se prepar dup reguli i metode particulare. Se folosesc anumite produse de baz: droguri de origine vegetal, animal sau chimic, in anumit stare (din regnul vegetal se folosesc produse vegetale de preferin proaspete, din flora spontan, recoltate in condiii determinate; din regnul animal se folosesc insecte, organe de animale sau secreii biologice, in special veninuri). Se mai utilizeaz produse chimice, substane pure sau compleci chimici de origine natural (cum ar fi calcar extras din cochiliile scoicilor). Materiile prime sunt prelucrate, dup tehnici particulare, sub form de soluii, tincturi, granule, comprimate, fiole buvabile, pudre sau trituraii, utilizand ap, alcool sau lactoz ca solvent sau diluant. Este necesar un loc de preparare special amenajat, iar materiile prime folosite trebuie s fie de o puritate avansat. Este foarte important modul in care se face diluarea, agitarea prelungit favorizand aciunea homeopat prin transfer de energie, principiul dinamizrii avand o importan deosebit in realizarea medicamentelor homeopatice. Una din limitele medicamentului homeopat const in dificultile legate de controlul de calitate. Folosite raional aceste medicamente pot completa pe cele alopate. Valoarea tratamentului homeopat iniiat de Samuel Hahnemann la sfaritul sec. XVIII este astzi recunoscut, chiar dac nu in mod unanim. 6

I.1.3.Dup sistemul de dispersie Este criteriul de clasificare a formelor farmaceutice cel mai adecvat studierii acestora in cadrul Tehnicii farmaceutice. Se consider c orice form farmaceutic reprezint un sistem dispers. In funcie de caracterul structural, respectiv de afinitatea reciproc a componentelor i de gradul de dispersie (adic de raportul dintre mrimea particulelor fazelor care compn sistemul dispers) formele farmaceutice se impart in: Dispersii omogene - dispersii moleculare sau micromoleculare, in care componentele au afinitate reciproc (miscibilitate, solvatare), moleculele se intreptrund fiind de dimensiuni apropiate (