TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

download TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

of 23

Transcript of TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    1/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    1 / 23 

    TERMINOLOGIE DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM A. Sandu – doctrină, structură, compoziție urbană 

    1.  ABORDAREA SISTEMICĂ A TERITORIULUI 

     În principiu, vom avea de a face aici cu înțelegerea cât mai apropiată de preocupările noastre a conceptului de sistem 

    și – adiacent acestuia – [a] conceptului de structură, aceasta pentru că considerăm că sistemul  și structura, în planul

    teoretic, constituie baza înțelegerii abordării spațiului, indiferent de scara la care spațiul este pus în discuție.

    Trebuie de la început să atrag atenția asupra nevoii de a înțelege corect conceptul [conceptele] de sistem  și de

    structură și, prin aceasta, să răspund și unei întrebări care ar putea să apară în mintea unuia dintre voi, unora dintre

    voi, așa cum ea există, se manifestă, și în mințile mai multora dintre colegii mei de profesiune.

    Sonoritatea de sistem și cea de structură sunt legate de ceea ce a însemnat și  înseamnă structuralismul   – în primul

    rând, un curent filozofic, un curent filozofic dezvoltat imediat dupa cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada anilor

    ’40-’50, cu efecte deosebite în domeniul abordării științifice. Deși structuralismul s-a constituit pe baza unor

    comentarii legate de literatură, legate de lingvistică, (ceva mai târziu) legate de biologie, au trecut foarte repede

    aceste comentarii – pe baza unor esențializări  –  în cele mai diferite domenii ale abordării științifice, fapt pentru care,

    de la începutul anilor ’70, practic, orice abordare științifică, chiar într-un mod poate exagerat, apela la  înțelegerea

    structuralistă a lucrurilor. În fond, această  înțelegerestructuralistă a fundamentat o explicare a lucrurilor, a vieții în

    general, dar în mod deosebit a fundamentat o metodă de abordare, de cunoaștere, de investigare, fapt pentru care,

    atunci când structuralismul  a început să piardă teren, a apărut, s-a manifestat un moment de derută.

    Structuralismul  sigur că, în mod inevitabil, a pierdut teren și putem să spunem că astăzi, în sensul de curent filozofic,

    el a rămas o istorie. Cu toate acestea, metodadeanalizăstructurală rămâne una dintre metodele fundamentale în 

    cercetarea științifică. Vom discuta într-un curs viitor evoluția, în principiu, a unei teorii și, implicit, a unui curent

    filozofic și vom vedea atunci că, chiar î n cazul dispariției din – să spunem – abordarea curentă a teoriei respective ( în

    ansamblul culturii generale a societății sau în ansamblul culturii profesionale a profesiei respective), rămâne ceva, ca

    o valoare câștigată, din teoria respectivă. De altfel, aceasta este modalitatea, ca proces de acumulare și de îmbogățire

    continuă, a ansamblului  cunoașterii pentru societatea umană. În aceste  condiții, vorbim, în continuare, despre

    abordareastructurală ca o abordare care creează baza înțelegerii lucrurilor și trebuie să adăugăm (deși în mod firesc

    acestei abordări i se alătură o serie de alte metode, de alte proceduri câștigate ulterior) – printr-o, să spunem, atașare

    foarte intimă la abordarea structuralistă –  abordarea fenomenologică,  fenomenologia  fiind un curent filozoficulterior, de fapt, structuralismului .

    De ce luăm în considerație pentru  ceea ce vom discuta această bază  structural- fenomenologică? Pentru că

    structuralismul , în exacerbarea structurii ca definitorie pentru tot ceea ce se întâmplă, și-a concentrat atenția asupra

    unei analize unitemporale, a unei analize de moment a obiectului sau fenomenului respectiv ; aceasta este și una

    dintre criticile pe care  fenomenologia a îndreptat-o împotriva structuralismului  și pe baza căreia  fenomenologia s-a

     – să spunem – ridicat, în sensul că  fenomenologia a abordat obiectul, fenomenul, în raport cu timpul, în contextul

    curgerii timpului, astfel încât, dacă structuralismul   nu acordă atenție dinamicii,  fenomenologia  impune atenției

    dinamica. În această condiție, ne referim la o cunoașterestructurală a obiectului, a fenomenului, dar o cunoaștere

    care trebuie situată în timp, în curgerea timpului, deci, luând în considerație dinamica.

     În acest context, două concepte fundamentale pentru abordareastructurală  trebuiesc clarificate, lămurite (sigur că

    nu este vorba despre o abordare de către noi foarte aprofundată, foarte amănunțită, ci doar în măsura în care această

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    2/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    2 / 23 

    abordare ne este necesară pentru ceea ce vom discuta ulterior): este vorba de conceptul de sistem și de conceptul

    destructură  – așa cum am mai spus, două concepte  – putem să le spunem – gemene sau adiacente, pentru că ele

    lucrează și, într-un fel, se determină reciproc. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    2.  NOȚIUNI PREMERGĂTOARE DEFINIRII SISTEMULUI 

    Termenul de sistem nu este o inovație a timpurilor moderne, este foarte vechi  – e provenit din limba greacă, de fapt.

    Sigur că înțelesul termenului respectiv s-a amplificat, s-a îmbogățit; nu este vorba de o renunțare a unui înțeles în

    favoarea altui înțeles, ci este vorba de o completare a înțelesului respectiv și [de] o aducere a acestui înțeles spre a

    fi util – deci [de o aducere a] termenul[i] de sistem în plan metodologic, spre a fi folosit ca instrument de abordare.

    Definița actuală a termenului este, adevărat, de dată ceva mai recentă, existând în circulație o multitudine de definiții

    ca exprimare literară, diferențele între aceste definiții fiind mai mult de ordin –  să spunem – metodologic, și nu de

    ordin teoretic, filozofic, cu referire la esența sa. 

    Esențial pentru înțelegerea definiției termenului de sistem  și, în fapt, a esenței unui sistem  ca existență, ca

    manifestare, este așa-numita stare de covarianță. Starea de covarianță privește, de fapt, elementele sistemului  sau

    componentele  sistemului , în raport cu care avem de a face cu niște relații   în cadrul sistemului . Aceste relații   se

    caracterizează prin covarianță, covarianța fiind acea relație care pune în evidență modificarea unui element  în raport

    cu un alt element . Sensul de covarianță raportat la conceptul de sistem are, însă, o încărcătură ceva mai precisă: este

    vorba de faptul că modificarea unui element  în cadrul sistemului  atrage după sine și modificarea altor elemente ale

    sistemului ; altfel spus, sesizăm faptul că o informație intrată în cadrul unui sistem generează, implicit, o modificare a

    sistemului  respectiv.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=eufVqTpqdQU&index=2&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    3. 

    DESPRE SISTEM ȘI ANSAMBLU 

     În mod obișnuit, se folosește un exemplu foarte simplu, un exemplu chiar vulgar, pentru a evidenția această

    caracteristică a sistemului : covarianța.

    O funie poate fi considerată ca un sistem, așa cum orice obiect poate fi considerat drept sistem. De ce ea este un

    sistem? Pentru că ea se constituie prin împletirea – într-un fel sau altul – a unor sfori, prin împletirea – într-un fel saualtul – a unor fibre. Fiecare dintre aceste sfori, supusă tracțiunii (deci întinderii), se dovedește a avea o rezistență – 

    este vorba, deci, de un efort mecanic.

    La o gândire foarte simplă, s-ar putea spune că, în fond, folosim o funie pentru că , fiind constituită din mai multe

    sfori, ea are o rezistență mai mare, rezultată din însumarea rezistențelor sforilor respective. Nu este adevărat!

    Rezistența funiei este mai mare decât rezistențele însumate ale sforilor, pentru că la această însumare de rezistențe 

    se adaugă o rezistență suplimentară care rezultă din forța de frecare, care forță de frecare depinde de modul în care

    sforile sunt împletite.

    Rezultă, de aici, o concluzie foarte simplă: sistemul  are o calitate superioară însumării calităților componentelor  sale.

    De aceea, spunem – și lucrul acesta se dovedește  în ceea ce noi înșine facem – [că] alcătuirea (din niște elemente dearhitectură, spre exemplu, sau din niște elemente spațiale, din niște elemente vegetale) unui ansamblu, generează

    pentru locul respectiv, pentru spațiul respectiv, o calitate superioară simplei însumări a calităților obiectelor

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=eufVqTpqdQU&index=2&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=eufVqTpqdQU&index=2&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=eufVqTpqdQU&index=2&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=eufVqTpqdQU&index=2&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    3/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    3 / 23 

    respective așezate la un loc. De ce? Pentru că în momentul în care mă refer la ansamblu, mă refer la faptul că am

    realizat un ansamblu, eu înseamnă că am așezat, am situat aceste componente  în niște raporturil intre ele, în niște

    relații , astfel încât spațiul respectiv capătă niște calități pe care înainte nu le-am fi putut evidenția în aglomerarea

    acelorași obiecte, situate întâmplăror în cadrul teriroriului. Un efect de perspectivă îmi va relaționa între ele obiectele

    de arhitectură și cu celelalte elemente de context, creând o anumită stare de compoziție, o anumită stare estetică și

    funcțională chiar, ceea ce dacă aș fi luat în considerație aceleași obiecte aruncate întâmplător în teritoriu nu ar fi

    existat.  Ansamblul  este unul dintre primele modului de manifestare, de fapt, ale sistemului .

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=YTuXA0Xw68o&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=3 

    4.  CINCI MODURI DE A DEFINI UN SISTEM

    Câteva dintre definițiile referitoare la sitem, pe care le-am desprins dintr-o sumedenie de astfel de definiții (sigur că

    le-am ales astfel încât să reținem, pe de-o parte, posibila diversitate de definiții, dar pe de altă parte, și trimiterea înfiecare din aceste definiții la o anumită determinantă a valorii de sistem):

    Iată, Dicționarul Limbii Române definește sistemul  ca „un tot complex”, ca „un ansamblu de lucruri și părți legate

    unele de altele”def.1.

    Dicționarul Oxford, al limbii engleze: [sistemul  reprezintă] „un grup de obiecte legate între ele sau acționând unele

    asupra altora, în așa fel încât să formeze un tot”def.2.

    O altă definiție, de data aceasta, o definiție pe care o găsim într-o lucrare mai veche, de câteva zeci de ani, dar o

    lucrare foarte importantă pentru abordareasistemică a teritoriului  și pentru teoriaurbanisticămodernă : este vorba

    despre o lucrare a lui Beer (B-E-E-R), autor de lucrări cibernetice, care ne spune că „definirea unui sistem particular

    este întotdeauna arbitrară, în sensul unui tot constituit din ansambluri  de sisteme, fiecare făcând parte dintr-un altul,

    mai vast, ca și un ansamblu de cuburi care se cuprind unele în altele”def.3. Vedeți că, aici, avem de a face cu o referință

    la sisteme, dar cu o trimitere spre alcătuireasi stemică, alcătuireasistemică însemnând faptul că orice obiect, orice

    proces pe care îl supunem cercetării ca țintă în cadrul unui studiu, trebuie luat în considerație ca fiind parte mai mică

    a unui sistem mai mare și, totodată, ca fiind el însuși constituit din niște părți și mai mici , ca subsisteme. Deci, orice

    lucru este parte dintr-un ansamblu și este ansamblu constituit din niște părți. Această abordaresistemică ne atrage

    atenția asupra faptului că nimic nu poate fi abordat, studiat, în sine –  strict în sine  – și că, de multe ori, concluziile

    cele mai importante referitoare la o entitate rezultă din abordarea ei ca parte a unei entități mai mari sau din

    abordarea ei ca fiind constituită din niște entități mai mici.  

    Iată alte definiții: 

    Este vorba de o definiție a profesorului Edmond Nicolau, cunoscut cibernetician: „se identifică existența unui sistem,ori de câte ori se pune în evidență o situație, o relație, între minimum două mărimi sau obiecte”def.4.

    O altă definiție, dată de Jacques Popper, un autor care s-a preocupat foarte mult de ceea ce înseamnă abordare

    sistemică  și care ne spune că „un sistem  este o mulțime de elemente  distincte grupate între ele, cu o anumită

     finalitate”def.5. Vedeți, deja diferență importantă la nivelul definiției –  în esență, este același lucru: într-o definiție

    avem de a face cu relații între două elemente, iar în cea de a doua definiție, avem de a face cu o referire la  finalitate.

    Finalitatea cui? Finalitatea, de fapt, a relațiilor ,  finalitatea, de fapt, a sistemului  respectiv.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lQ6dxjlgU_M&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=4

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=YTuXA0Xw68o&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=3https://www.youtube.com/watch?v=YTuXA0Xw68o&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=3https://www.youtube.com/watch?v=YTuXA0Xw68o&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=3https://www.youtube.com/watch?v=lQ6dxjlgU_M&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=4https://www.youtube.com/watch?v=lQ6dxjlgU_M&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=4https://www.youtube.com/watch?v=lQ6dxjlgU_M&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=4https://www.youtube.com/watch?v=YTuXA0Xw68o&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=3https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    4/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    4 / 23 

    5.  ORAȘUL CA SISTEM 

    Eu dacă iau în considerație și iau ca țintă o localitate, un oraș, la nivelul planului  de urbanism general, să spunem, el

    constituie acel sistem S0. În interiorul intravilanului, am de a face cu o serie de relații  între multe componente pentru

    ceea ce înseamnă teritoriul urban. Sigur că aceste componente  vor fi luate în considerație pe niște niveluri deierarhizare.

     În primul rând, voi lua în considerație, spre exemplu, cartierele, mai multe cartiere.

    Fiecare cartier este un subsistem al sistemului  constituit de oraș, dar fiecare cartier se constituie din niște unități de

    locuit sau din niște comunități – dacă vreți –, definite într-un anumit mod stradal. Mai multe comunități constituie

    un cartier, mai multe cartiere constituie orașul. Sigur că aceste cartiere sunt diferite din punctul de vedere al

    caracteristicilor lor. Și unitatea de locuit (sau comunitatea) la rândul ei se compune din niște sub -sub-unități,

    ajungând, la un moment dat, la ceea ce înseamnă obiectul de arhitectură, care poate fi, dacă e țintă, un sistem la

    nivelul S0, dar el, mai departe, știți foarte bine, se constituie din niște spații care nu sunt întâmplător înghesuite, ci

    sunt așezate prin raportarea lor față de niște relații  necesare. Orașul, ca sistem S0, nu rămâne, însă, singular, pentrucă el se află într-o aglomerație urbană, se află într-o rețea de localități pe un anumit teritoriu, se află într-un județ,

     județul se află într-o regiune, regiunea se află într-un teritoriu național... Și iată ce înseamnă, în plan teritorial,

     înțelegereasistemicăa acestei organizări. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=IqdWyaUFG9U&index=5&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    6. 

    DESPRE SISTEME ȘI RELAȚII (I) – natura relațiilor: relații tari, relații moi (slabe) 

    Esențial[e] pentru sistem sunt relațiile. Aceleași elemente, aflate în contexte relaționale diferite, constituie sistemediferite, uneori diferențele acestea find extrem de importante, așa încât, pentru a putea să lucrăm în planul acesta

    al sistemelor  în cadrul teritoriului , trebuie să luăm în considerație natura relațiilor  din interiorul sistemului .

    Sunt mai mulți factori care pot fi luați în considerație.

     În primul rând, este vorba despre apartenențarelațiilor . Vorbim despre un sistem; apartenențarelațiilor   la sistem 

    sau apartenențarelațiilor   la un alt sistem, pentru că ceea ce discutăm, are drept țintă comentarea situației unui

    sistem, sistemul  S0. Deci, luăm în considerație relații  care aparțin sistemului  și relații  care nu aparțin sistemului .

    Se poate pune întrebarea:

    „Bun, dar relațiile care nu aparțin sistemului  sunt importante pentru sistem, sistemul  acela S0?” 

    Sunt importante, în măsura în care ele reprezintă starea de context a sistemului , ele reprezintă caracteristica mediului

     în care se manifestă sistemulrespectiv, pentru că, privind un sistem (existența unui sistem), noi luăm în considerație

    relațiile din interiorul sistemului  și relațiile din afara sistemului , adică relațiile care constituie informația, la nivelul

    sistemului  respectiv, cele care creează impulsurile din exterior pentru existența sistemului  respectiv.

    Dar și în interiorul sistemului  trebuie să facem distincție între două tipuri de relații :

    Se vorbește despre relațiitari  sau relațiimoi , relațiislabe. Presupunem un număr de elemente care se constituie în

    acest sistem S0 pe baza relațiilor  care sunt între ele, deci a relațiilortari . Relațiiletari  asigură substanța, coeziunea

    sistemului . Aceste elemente, unele dintre ele, au și relații de celălalt tip, care sunt relațiislabe, în sensul că ele nu

    intră în jocul elementelor  sistemului , ci ele leagă elemente ale sistemului  de elemente care se află în afara sistemului ,dar care, și ele, fiind situate și comentate într-un același context ca și sistemul  S0, constituie un alt sistem, datorită

    faptului că între ele sunt relațiitari .

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=IqdWyaUFG9U&index=5&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=IqdWyaUFG9U&index=5&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=IqdWyaUFG9U&index=5&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=IqdWyaUFG9U&index=5&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    5/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    5 / 23 

    Deci iată că, având de a face cu aceste două sisteme, S0 și S1, relațiiletari  constituie coeziunea, în particular, a fiecăruia

    dintre aceste sisteme și legătura – să spunem –, în ansamblu, a celor două sisteme între ele, ca relațiislabe. Dar toată

    această caracterizare este relativă, pentru că, aceste relații slabe, în fond, în contextul ansamblului , în care

    elementele pentru ansamblul  SS sunt sistemele S0, S1, S2, Sn, aceste relațiislabe sunt, de fapt, relațiitari  și relațiislabe 

    vor fi alte relații care vor ieși în afara acestui sistem SS. De fapt, se impune aici a lua în consierație un ansamblu de

    relații  , care se situează sau se ierarhizează pe niveluri de intensitate, astfel încât constituie acea alcătuiresistemică 

    a stării, a situației, a locului respectiv. 

    Eu dacă iau în considerație și iau ca țintă o localitate, un oraș, la nivelul planului de urbanism general, să spunem, el

    constituie acel sistem S0. În interiorul intravilanului, am de a face cu o serie de relații  între multe componente pentru

    ceea ce înseamnă teritoriul urban. Sigur că aceste componente  vor fi luate în considerație pe niște niveluri de

    ierarhizare.

     În primul rând, voi lua în considerație, spre exemplu, cartierele, mai multe cartiere.

    Fiecare cartier este un subsistem al sistemului  constituit de oraș. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=g3XYZn7HSJg&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=6 

    7. 

    DESPRE SISTEME ȘI RELAȚII (II)  – direcționalitatea relațiilor: relații lineare, relații retimorfice, relații dendromorfice 

    Este vorba de a lua în considerație, de fapt, nu o relație în sine, ci felul în care avem de a face cu o posibilă înlănțuire

    a relațiilor  în cadrul sistemului , deci, în consecință, o posibilă înlănțuire a componentelor , a elementelor  sistemului

    respectiv și, în raport cu acest criteriu, tipul cel mai simplu de relații  sunt relații [le]lineare [schema nr. 1].

    Dacă acest element   [schema nr. 1] suportă o schimbare care, conform principiului covarianței , se transmite,

     înseamnă că această influență nu se poate transmite direct unui element  n, decât trecând prin celelalte, ori aici apareunul dintre efectele posibile în teritoriu: spre exemplu, în constituirea unui sistem de localități, [efect] al epuizării

    eforturilor sau al epuizării resurselor de dezvoltare pentru localitățile respective.

    Această relație, de tip linear , poate să se constituie și în ipoteza unui traseucircular , în care elementul  de pornire, de

    plecare, este și elementul  de finalizare, cu avantaje și dezavantaje; dezavantajul cel mai însemnat este acela că un

    asemenea sistem este un sistemînchis, un sistem care nu poate suporta o dezvoltare în teritoriu, decât în condițiile

    unei manifestări minime de dezvoltare. 

    Există, însă, o a treia ipostază, aceea a traseuluispiralat , în care niște avantaje ale acestei configurații se pot lua în

    considerație, eliminând dezavantajul sistemuluiînchis . Avantajul principal al acestui sistem este economia de spațiu,

    economia de loc.

     În raport cu acest criteriu, un al doilea tip de relații  este constituit de relațiileretimorfice [schema nr. 2], relațiile care

    se constituie într-o configurație de rețea rectangulară. Vă dați seama că, într-o asemenea condiție, un element  este

    capabil pentru mai multe relații , cu mai multe elemente  decât în cazul anterior; există o mai mare libertate de

    compunere  în sistem  a elementelor ; există, de asemenea, o disponibilitate de creștere, de evoluție a sistemului ,

    nestăpânită, neînchisă. Există și un dezavantaj: o mare dificultate de evidențiere a importanței unora dintre elemente 

     –  spre exemplu, a elementulului   care surprinde centralitatea  –  și, de asemenea, calea ocolitoare care devine

    caracteristică, ca legătură între elemente. Dacă vă imaginați, în cadrul unui astfel de tip  de relații , trama stradală de

    tip american, a orașului american, trama stradală – mă rog –  inventată de arhitectul L’Enfant pentru Washington

    [DC], constatăm că, în cazul acela, încă de atunci, aceste dificultăți ale acestui tip de relații  au fost – să spunem – 

    diminuate prin introducerea direcționalității diagonale sau prin – să spunem – invenția, discutată la un moment dat,

    a lui [Le] Corbusier, pe care a aplicat-o la Chandigarh, unde a situat centrul orașului în afara acestei trame, undeva

    adiacent acestuia, creându-i, în această condiție (este adevărat, favorizat și de un context topografic), o poziție

    favorizantă pentru importanța componentei  respective.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=g3XYZn7HSJg&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=6https://www.youtube.com/watch?v=g3XYZn7HSJg&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=6https://www.youtube.com/watch?v=g3XYZn7HSJg&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=6https://www.youtube.com/watch?v=g3XYZn7HSJg&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=6https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    6/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    6 / 23 

    Un al treilea tip este tipul de relații  dendromorfice [schema nr. 3], dendromorfice – de fapt – în sensul de ramificate,

    traseul respectiv (sau traseele respective) situându-se într-o schemă triangulară, ochiurile fiind, deci, triangulare,

    schema atrăgând atenția asupra unor avantaje, în sensul că  o asemenea relaționare a componentelor  nu evidențiază

    obligativitatea unei închideri: sistemul  este deschis pe toate părțile; de asemenea, pune în evidență relația pe drumul

    cel mai scurt între componente  și, de asemenea, pune în evidență o posibilitate de ierarhizare, de subliniere a

    centralității. Pentru a avea evident acest lucru, imaginați-vă această schemă  [schema nr. 2] și această schemă 

    [schema nr. 3], ambele reprezentate, deci, la nivel planimetric, într-o configurație spațială, tridimensională, și atunci

    vă veți da seamă că a situa în această situație [schema nr. 2] un element  mai important este foarte dificil, [pe când]

    a situa în această situație [schema nr. 3] un element  mai important este foarte simplu, pentru că el își găsește locul

     în vârful piramidei, alcătuirea respectivă ducând la o asemenea cofigurație. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=NoiJYEOcQe4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=7 

    8. 

    DESPRE SISTEME ȘI RELAȚII (III)  – polaritatea relațiilor 

    Al treilea criteriu [după natură, direcționalitate] este polaritatea, deci, măsura în care relațiile se concentrează către

    un loc sau mai multe locuri în teritoriul sistemului  respectiv.

    Această polaritate poate să fie pe un element  sau pe spațiul interstițial, adică spațiul dintre elemente  –  sigur că acest

    lucru [se întâmplă], în principiu, pentru că vă spuneam că există posibilitatea ca această concentrare să se realizeze

    pe două sau pe trei elemente: polaritatearelațiilor  este mijlocul prin care, în mod firesc, rezultă centrulsistemului .

     În cazul în care avem o dublăpolaritate, vom avea o situație care poate să fie valabilă intenționat sau poate să fie

    stânjenitoare  – aceea a unui sistem cu două centre, a unei stări de dualitate. În general, în organizarea spațiului,

    stările de dualitate trebuie reprimate, cu o singură excepție: atunci când în cadrul compoziției, această stare de

    dualitate este legată de o axialitate sprijinită pe simetrie. Elementul  care polarizează poate să fie, din punct de vedereal configurației, în interiorul  sistemului  sau perimetralsistemului .

    Gândiți-vă la Piața Étoile, Charles de Gaulle, la Paris, piața care are în centru Arcul de Triumf, element  compozițional  

    de dominantă a ansamblului , o piață perfect circulară, o piață în care frontul perimetral  este organizat omni-unitar

    din punct de vedere al plantației și relativ-unitar din punct de vedere al elementelor   construite. Polaritatea  se

    realizează de la periferia spațiului, spre centrulspațiului, pentru că aceasta este o lege a dominantei : dominanta 

    atrage, deci dominanta va chema la ea toate relațiile posibile în cadrul spațiului respectiv.

    Imaginați-vă o piață pe același ax celebru al Parisului, Rond-Point, o piață, de asemenea, circulară, o piață care nu

    are un front construit unitar; are, însă, un front vegetal și, ca amenajare peisagistică, foarte unitar. Piața Rond-Pointnu are un element  de dominanță în centru, nu are decât o amenajare florală, o amenajare de organizare – mai mult

     – a circulației; este un spațiu care, în principiu, pare foarte asemănător cu celălalt, dar el este deosebit fundamental ,

    pentru că relațiile se constituie într-o asemenea condiție, de la centru spre periferie; sunt relații  care trimit percepția,

    atenția, către maginile spațiului și, în lungul axelor, către în afara spațiului respectiv  și sunt, bine- înțeles – pentru că

    pe aceste relații  se bazează caracterul unitar peisagistic – relații  de traversare a spațiului, de la un front la celălalt.

    Aș mai lua în considerație un exemplu: La Siena [Italia], acea piață în evantai – mă rog, situată foarte favorabil pe o

    anumită condiție topografică, dar o piață medievală, în principal, aproximativ semicirculară, care pe frontul diametru

    are clădirea signoriei [fiorentina] [Palazzo Pubblico], dominantaansamblului  respectiv, care concentrează interesul

     în cadrul ansamblului   din punct de vedere compozițional , astfel încât relațiile  sunt, pornesc, de pe frontul

    semicircular, către acest element , pe frontul diametral, deci, către un element  care nu este în interiorul  spațiului, cieste situat periferic acestui spațiu.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=NoiJYEOcQe4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=7https://www.youtube.com/watch?v=NoiJYEOcQe4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=7https://www.youtube.com/watch?v=NoiJYEOcQe4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=7https://www.youtube.com/watch?v=NoiJYEOcQe4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=7https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    7/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    7 / 23 

    Se găsesc în construcția urbană mondială numeroase exemple care pot fi comentate. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=GU93kAtPmmk&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=8 

    9.  DESPRE SISTEME ȘI RELAȚII (IV)  – scopul relațiilor 

     În fine, un al patrulea criteriu [după natură, direcționalitate,polaritate] este cel definit prin scop – scopulrelațiilor .

    De altfel, vorbind despre polaritate, cumva am trecut în a lua în considerație și scopulrelației  repective.

    Niște indivizi, niște oameni:

    Vorbim de o relație și vorbim despre situația unui individ – poate că o situație, la un moment dat, ceva mai dificilă,

    mai grea, în raport cu locul de muncă, în raport cu familia.

    Putem să luăm în considerație  (nu noi, ci analiza, să spunem, psihologică a situației respective și a  individului

    respectiv) relația lui cu o altă persoană și vedeți că  uneori apar, în discuții, așa, că această a doua persoană îl poate

    ajuta, poate ajuta cealaltă persoană  trăgându-l, scoțându-l din anturajul respectiv sau, pur și simplu, mutându-i

    interesul către altceva sau îl poate ajuta, dimpotrivă, să se stabilizeze, să -și găsească locul în contextul respectiv. 

    Eh, relațiile  în spațiulurban, depășind, de fapt, ceea ce înseamnă interes  în spațiulurban, interes  între indivizi,

     înseamnă același lucru, pentru că, veți vedea, când vom discuta de compoziție, uneori, într-un ansamblu care nu e

    foarte bine definit din punct de vedere al compoziției , are niște defecte, introducem un element   care impune în

    sistemul  respectiv niște relații  noi, în felul acesta intervenind și contribuind la favorizarea imaginii respective*.

    *Știu eu, o clădire, care e chiar și dominanta, este prea depărtată de miezul ansamblului  și, din punctul de vedere al

    percepțiilor , nu reușește să intre în niște legături, în niște raporturi constructive ale percepției . Spunem, atunci:

    „Cum am putea să reparăm această situație?” 

    Am putea s-o reparăm, introducând un alt element   – nou – de volumetrie, de construcție, care să „atragă” elementul  

    de dominanță în cadrul ansamblului , deci în cadrul percepției , unde vorbim nu numai de efectopticobiectiv, ci și de

    impresie; atunci, această atragere este utilă.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=NuHl1hHutqs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=9 

    10. 

    CARACTERISTICILE SISTEMELOR

    Trei sunt, de fapt, aceste concluzii:1.  Relațiilecaracteristice  pentru un sistem definesc un sistemcaracteristic.

    2.  Oricare ar fi organizarea elementelor  sistemului , există o structură, în cadrul sistemului , care definește explicit

    inter-acțiunile existente.

    3. 

    Oricărui sistem  îi este proprie o anumită  finalitate, deci interacțiunile între elemente sunt concepute în funcție

    de această finalitate.

    De fapt, aceste concluzii decurg una din cealaltă, cea mai importantă dintre ele fiind cea de a treia –  cea care

    semnalează legătura între sistem, structură și finalitate. Această legătură este, de fapt, o determinare, o determinare

    nu numai de context, ci și o determinare de conținut , în sensul că sistemul  se definește prin structură, în sensul că

    cele două concepte – sistem și structură  – sunt inevitabil de abordat împreună, dar, după cum ne precizează cea dea treia concluzie, structura, mai departe, se definește prin  finalitate, în felul acesta impunându-se relația  de

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=GU93kAtPmmk&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=8https://www.youtube.com/watch?v=GU93kAtPmmk&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=8https://www.youtube.com/watch?v=GU93kAtPmmk&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=8https://www.youtube.com/watch?v=NuHl1hHutqs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=9https://www.youtube.com/watch?v=NuHl1hHutqs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=9https://www.youtube.com/watch?v=NuHl1hHutqs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=9https://www.youtube.com/watch?v=NuHl1hHutqs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=9https://www.youtube.com/watch?v=GU93kAtPmmk&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=8https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    8/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    8 / 23 

    determinare de la sistem  la  finalitate; această relație  este, însă, o relație  și în revers, în sensul că  finalitatea  se

    manifestă, se evidențiază prin structură, iar structura, prin sistem.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=wfPX_OzdlJ8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=10 

    11. DESPRE CARACTERISTICI SISTEMICE, TERITORIU ȘI INTERVENȚII 

    Care este importanța înțelegerii acestei relațiireversibile  – să spunem – pentru ceea ce înseamnă înțelegerea a ceea

    ce se întâmplă în cadrul teritoriului  și pentru înțelegerea a ceea ce înseamnă intervenția noastră, ca profesioniști,

    asupra teritoriului ?

    Lucrul este foarte simplu de înțeles: 

    Relațiadirectă  de la sistem la structură și la finalitate, este o relație pe care o impune procesul de cunoaștere a unei

    situații, aceasta pentru că sistemul  este realitatea, structura este proprie acestei realități,  finalitatea se constată înteritoriul  pe care-l analizăm și în care depistăm toate acele elemente determinante ale structurii  respective.

     În cazul, însă, în care noi avem ca obiectiv să intervenim într-un teritoriu, avem un program, o temă-program, avem

    o comandă, prin această temă-program ni se pune în față o  finalitate a unui sistem care trebuie realizat în teritoriul  

    respectiv. Deci, de la această  finalitate, noi trebuie să definim structura posibilă și, mai departe, sistemul  posibil sau

    probabil în cadrul teritoriului  respectiv, astfel încât, această relație, în reversibilitate, este o relație pe care noi, ca

    profesioniști, o avem în vedere întotdeauna când analizăm o situație într -un teritoriu și atunci când proiectăm o

    situație în cadrul unui teritoriu. Deci, este vorba, pe de o parte, de un proces de cunoaștere a teritoriului , a existentului

    și, pe de altă parte, este vorba de un proces de creație, de invenție pentru teritoriul  respectiv.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=iD-eDqPMgFk&index=11&list=PLFC62562E94B8F3CE

    12. REVERSIBILITATE

    Trebuie să subliniez faptul că această reversibilitate nu poate fi tăiată, întreruptă la jumătate, decât în cazul în care

    analiza unei situații existente, din punct de vedere temporal, este diferită sau diferențiată ca timp de ceea ce

     înseamnă proiectul. 

     În orișice situație, însă, atunci când avem de a face cu un proiect, acest proiect are nevoie, în prealabil, de analiza

    situației existentului, deci de parcurgerea, în prealabil, a acestei analize, de la sistem la  finalitate.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=7TDYnXw3voc&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=12 

    13. PROPRIETĂȚI ALE SISTEMELOR 

    Această parcurgere, a unui proces de cunoaștere și de intervenție, trebuie să țină seamă de faptul că, referindu-ne

    la un sistem  – sistem pus în discuție [în mod] generic – proprietățile globale ale unui astfel de sistem se numesc

    proprietățiemergente  sau proprietățisistemice  ( „emergente” , pentru că ele rezultă din interiorul  sistemul  respectiv,

    chiar dacă aceste proprietăți se evidențiază prin ceea ce sistemul  respectiv pune în mișcare, în exteriorul  său, în cadrulmediului în care el este constituit).

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=wfPX_OzdlJ8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=10https://www.youtube.com/watch?v=wfPX_OzdlJ8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=10https://www.youtube.com/watch?v=wfPX_OzdlJ8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=10https://www.youtube.com/watch?v=iD-eDqPMgFk&index=11&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=iD-eDqPMgFk&index=11&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=7TDYnXw3voc&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=12https://www.youtube.com/watch?v=7TDYnXw3voc&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=12https://www.youtube.com/watch?v=7TDYnXw3voc&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=12https://www.youtube.com/watch?v=7TDYnXw3voc&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=12https://www.youtube.com/watch?v=iD-eDqPMgFk&index=11&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=wfPX_OzdlJ8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=10https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    9/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    9 / 23 

     În cazul în care avem de a face cu un sistemspecific   – un sistem, deci, care este particularizat prin constituția sa, prin

    proprietățile sale  –, atunci ne vom referi, de fapt, la proprietățispecifice.  Întotdeauna, însă, un sistemspecific  își

    evidențiază proprietățilespecifice  pe baza unor proprietățiglobale, care sunt proprietățile de bază.

    Dacă, spre exemplu, analizăm prin ce se caracterizează un anumit teritoriu  într-un oraș și constatăm că teritoriul  respectiv este parte sau este integral zona centrală a orașului, atunci înseamnă că noi evidenț iem niște proprietăți

    globale, care sunt proprietăț iproprii  oricărei zone centrale, indiferent de oraș, care caracterizează o zonă centrală în

    raport cu restul teritoriului  orașului.

    Dar, mai mult decât atât, analizând situația din teritoriulrespectiv, noi putem constata niște proprietățispecifice  prin

    care zona centrală respectivă se particularizează în raport  cu alte zone centrale din alte orașe, așa încât, o analiză în

    sensul definirii proprietățilorglobale și a proprietățilorspecifice este întotdeauna o analiză complexă în care cele

    două interese de studiu devin, de fapt, niște sub-obiective ale unui același obiectiv principal.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=KeIXqmCs17U&index=13&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    14. 

    EVOLUȚIA SISTEMELOR 

    Am vorbit despre exitența unor elemente componente ale sistemelor și a unor relații între aceste componente.

    Această alcătuire nu este o alcătuire înghețată, decât în cazul unor sisteme speciale și a unor situații speciale. Această

    alcătuire evoluează  pe parcursul timpului. Această evoluție –  care este evoluția sistemului   –  înseamnă, de fapt,

    recunoașterea, depistarea în interiorul sistemului , a unor procese de transformare  în interiorul   elementelor  

    componente și a unor procese de transfer  de la un element  la celălalt element , transformare care se sprijină pe relația 

    respectivă. 

    Avem, în situația unor sisteme  înghețate, o transformare în interiorulelementelor  în planul energetic (deci al unor

    energii, de fapt) și avem, în cazul transferului , transferdeenergie  și transferdesubstanță, condiție în care un element  

    poate să piardă substanță și energie, în timp ce un alt element  (sau alte elemente) câștigă substanță și energie. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=inpakkrZzmU&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=14 

    15. FUNCȚIILE SISTEMELOR 

    Aceste procese, în interiorulsistemului , se petrec în sensul  finalității sistemului , pentru a servi, de fapt, această finalitate și aceste procese sunt purtate, de fapt, de ceea ce înseamnă  funcția  (sau  funcțiile) sistemului respectiv,

    adică acele însușiri ale sistemului  de a realiza un transfer  sau de a realiza o transformare.

    Referitor la funcție (sau la  funcții ), sunt mai multe situații pe care le putem întâlni: 

    Situația cea mai simplă, [este cea] în care avem de a face cu un sistem care, datorită structurii  sale, se caracterizează

    printr-o  funcție, această funcție fiind responsabilă pentru îndeplinirea  finalității . 

    Este vorba, aici, de sisteme foarte simple,1 pentru că o altă categorie se referă la acele sisteme care poartă mai multe

     funcții , fiecare dintre aceste  funcții   fiind responsabilă pentru o anumită parte a  finalității , fie că aceste părți de

     finalitate se suprapun, din punct de vedere al timpului, sau se realizează în timpi diferiți.2

    O a treia situație este aceea a unor sisteme care au aceeași finalitate  – deci au o aceeași  funcție  – aceste sisteme 

    putând să se manifeste concomitent sau periodic, în timp diferiți. Această diferență de manifestare este determinată

    de felul  finalității : o  finalitate  consolidată  este o  finalitate  care poate să fie produsă concomitend   de mai multe

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=KeIXqmCs17U&index=13&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=KeIXqmCs17U&index=13&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=KeIXqmCs17U&index=13&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=inpakkrZzmU&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=14https://www.youtube.com/watch?v=inpakkrZzmU&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=14https://www.youtube.com/watch?v=inpakkrZzmU&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=14https://www.youtube.com/watch?v=inpakkrZzmU&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=14https://www.youtube.com/watch?v=KeIXqmCs17U&index=13&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    10/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    1 / 23 

    sisteme, [pe când] o  finalitate în care manifestarea are un anumit caracter de permanență, s-ar putea să necesite

    niște sisteme  care să lucreze în succesiune. Vedeți că, și într-un caz, și în celălalt, apare o anumită legătură de

    determinare în planul  finalității  între sistemele respective.3

    Vorbim, în această condiție, în mod foarte clar, de un sistem, la mod superior, care cuprinde toate cele trei sisteme puse în discuție.

    Sitemul , la nivel superior, este necesitat, determinat din felul  finalității , felul de  finalizare  a obiectivelor

    corespunzătoare pentru fiecare sistem, dar – după cum discutam atunci când am definit sistemul   – avem, de aici, de

    luat în considerație o manifestare cel puțin de finalitate care nu poate să rezulte prin simpla însumare ci, pur și simplu,

    este o parte de  finalitate care rezultă ca aport sistemic.

    Există și a patra situație, atunci când mai multe sisteme pun în evidență niște funcții  care se încrucișează, în sensul că

    un sistem  este responsabil pentru unele părți de  finalitate, alt sistem  este responsabil pentru altele, astfel încât

     finalitatea  nu rezultă decât prin coroborarea  acestor  funcții . Este o  finalitate  de coroborare, în care caracterul

    sistemic este foarte evident.4

    Ultimele două ipostaze de alcătuire  sistemică  [3, 4] evidențiază, de fapt, ceea ce –  în cadrul unui teritoriu, spre

    exemplu – putem întâlni sub numele de multifuncționalitate .

    Există o stare de multifuncționalitate  și în cel de al doilea caz [2], dar aici avem de a face cu o multifuncționalitate

    simplă, o multifuncționalitate   care nu pune probleme din punctul de vedere al localizării și al alcătuirii 

    (multifuncționalitatea   care pune probleme este multifuncționalitatea sistemică, tocmai datorită faptului că

     finalitatea este o rezultantă de suprapunere, în care există posibilitatea fie a anulării unor obiective de  finalitate, fie

    a exacerbării unei multiplicări de  finalitate).

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=Iudry48_s64&index=15&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    16. 

    TIPURI DE VARIABILE SISTEMICE

    Conceptul acesta, de stare, este legat de înțelegerea alcătuirii sistemului   prin ceea ce denumeam elemente  sau

    componente, la nivel de variabile, pentru că aceste elemente, componente, într-un sistem, pot să aibă o determinare 

     – să spunem – permanentă și pot să aibă o determinaretemporară.

     În primul caz [determinarepermanentă], sitemul  este un sistemînghețat , un sistem care nu se remarcă printr-un

    proces de transformare, un sistem î n care o eventuală transformare  înseamnă distrugerea lui, dispariția lui.

    Imaginați-vă un cub de gheață care, atât timp cât este menținut într-un anumit mediu, își pastrează alcătuirea; în

    momentul în care acest mediu se schimbă, gheața se topește –  cubul de gheață dispare, dispare sistemul  ca atare,

    chiar dacă, la un anumit nivel, ne referim la apă, și apa ca sistem are caracteristice trei ipostaze: aceea de lichid,

    aceea de solid și aceea de vapori. Această situație este, de fapt, o situație la limită, condiție în care, pentru un anumit

    timp, componentele, variabilele respective sunt independente, deși acest lucru se definește până la un anumit

    moment dat, atunci când condiția de temperatură se schimbă.  

    Există și o altă extremă, a variabilelor dependente  alături de cele  independente; atunci când aceste variabile

    dependente sunt în totalitate, avem de a face, practic, cu un sistem care este în continuă transformare, neputându-

    se obține niciun moment de manifestare în stabilitate a sistemului  respectiv.

     Între cele două extreme, însă, există ceea ce numim, îndeobște, un sistem  – să spunem – obișnuit , deci un sistem 

    care se constituie din elemente, unele dintre ele – variabile dependente, altele – variabile independente.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Iudry48_s64&index=15&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Iudry48_s64&index=15&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Iudry48_s64&index=15&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Iudry48_s64&index=15&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    11/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    11 / 23 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=DRV-En2y500&index=16&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    17. 

    DESPRE SISTEM ȘI MEDIUL SĂU ÎNCONJURĂTOR 

    Este vorba, de fapt, aici, de a lua în considerație raportul dintre sistem și mediulsăuînconjurător .

    Orice sistem exită într-un anumit mediuînconjurător . Dacă ne-am referi la sistemele din teritoriul amenajat, sistemele 

    spațiului organizat, atunci am înțelege, prin mediu, contextul .

    Este un exemplu care se ia în considerație întotdeauna atunci când se încearcă o explicație referitoare la constituirea

    sistemului  ca sumă de variabileindependente și variabiledependente. N-aș putea să vă spun de când datează acest

    exemplu în literatura de specialitate, dar, în orice caz, îl întâlnim în lucrările de explicare a teoriei sistemelor , publicate

     încă în [din] anii ’60.

    Este vorba de automobil . Exemplul reprezintă un obiect destul de complex – și voi vă dați seama că, pe măsură ce

    trece timpul, el devine tot mai complex: [din punct de vedere] mecanic, electric, electronic; cu toate acestea, el este

    simplificat, foarte simplificat, pentru a fi util ca exemplificare.

    Pe de-o altă parte, se apelează la un exemplu imaginat, acela al cutieinegre  (cutianeagră  însemnând un obiect,

    neagră pentru că nu putem vedea ce este în interiorul ei) – un obiect care este situat, aruncat, într-un mediu. Cutia

    această, neagră, înseamnă sistemul . De aici, de fapt, este preluat termenul de cutieneagră (spre exemplu, la avioane,

    [fiind] cea care, în interior, înregistrează ce se întâmplă pe parcursul zborului).

    Situarea acestei cutiinegre (deci a sistemului ) într-o anumită condiție de mediu, înseamnă, în mod implicit, intrarea

     într-o anumită relație  a sistemului cu mediulînconjurător . În primul rând, este vorba de ceea ce mediulexercită

    asupra sistemului  și se vorbește despre o acție a mediului  asupra cutieinegre; această acție, în teoriasistemelor ,

    poartă numele și de intrare: intrare în sistem.

    Teoriasistemelor   explică [faptul] că orice intrare  în sistem  înseamnă o modificare, o transformare  în sistem și o

    eliminare în mediu a unei reacții , a unei ieșiri . Deci, explicația este simplă: orice sistem, într-un mediu, există, se

    manifestă printr-o pereche intrare-ieșire, acție-reacție.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=CamjKyPqxvo&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=17 

    18. STAREA SISTEMULUI

    Sunt câteva concepte, cu referință directă la realitatea organizării spațiului, pe care trebuie să le lămurim:

    Un prim concept este cel de stare:

    1.  stare a sistemului  și, de aici, mai departe,

    2.  stare a teritoriului  și, mai departe – conceptul pe care îl folosim foarte des de – 

    3.  stare existentă  (pentru că la aceasta se referă, ca obiectiv, atunci când ne preocupă –  spre

    exemplu – analiza stăriiexistente în cadrul unui teritoriu).

    Pentru a caracteriza sistemul , trebuie să cunoaștem (și, deci, să putem caracteriza)  starea sistemului , ori starea

    sistemului   trebuie luată în considerație ca variabilă  sau ca sumă de variabile dependente  în cadrul sistemului  

    respectiv.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=DRV-En2y500&index=16&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=DRV-En2y500&index=16&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=DRV-En2y500&index=16&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=CamjKyPqxvo&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=17https://www.youtube.com/watch?v=CamjKyPqxvo&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=17https://www.youtube.com/watch?v=CamjKyPqxvo&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=17https://www.youtube.com/watch?v=CamjKyPqxvo&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=17https://www.youtube.com/watch?v=DRV-En2y500&index=16&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    12/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    12 / 23 

     În condiția în care automobilul , prin simplificare, este o cutie neagră, deci un sistem  de principiu, mișcarea

    automobilului , schimbarea direcției – spre dreapta, spre stânga – cu un anumit unghi se datorează unei intrăricare

     înseamnă mișcarea volanului într-un anumit raport cu unghiul necesar. Deci, automobilul se deplasează în teritoriu,

     în interpretarea ca sistem prin a lua în considerație această pereche intrare-ieșire.

    Nu toate manifestările automobilului sunt generate de o asemenea pereche, pentru că viteza nu este generată doar

    de altă poziție, de apăsare pedalei, ci și de o anumită poziție a schimbătorului de viteze. Deci, într -o asemenea

    condiție, avem de a face cu o intrareprealabilă  care nu face altceva decât să producă o schimbare în interiorul

    sistemului , adică să pregătească stareasistemul  și, abia după aceea, o a doua intrare, favorizată într-un anumit fel de

    stareasistemului , eliberează ieșirea, viteza reală a automobilului; deci, avem un al doilea tip de situație, în care ieșirea 

    este determinată de două intrări : o intrare pregătitoare de stare și o intrare care este intrarea-impuls.

    Deci, sistemul , în orice moment (și nu mă refer numai la automobil, ci, în general), se caracterizează printr-o stare, o

    stare care, din punctul de vedere al existenței sale în timp, poate să fie o stare de lungă durată sau o stare de scurtă

    durată. Această înțelegere a relației   intrare-stare-ieșire  constituie unul dintre principiile de bază ale abordării

    intervenției în cadrul unui teritoriu. 

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=6FyeW8DfXrQ&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=18

    19. 

    ABORDAREA INTERVENȚIILOR ÎN CADRUL TERITORIULUI 

    Această înțelegere a relației  intrare-stare-ieșire constituie unul dintre principiile de bază ale abordării intervenției în

    cadrul unui teritoriu.

    O abordare în teritoriu, de tip bozartist, adică o abordare care era specifică arhitecturii și urbanismului până – săspunem – [la] începutul anilor ’60, o abordare care a parcurs sute de ani, era o abordare care neglija starea, ideea

    de stare. Ea era, cumva, surprinsă doar, datorită intuiției, inventivității unui profesionist, dar nu era luată în

    considerație programatic pentru o intervenție – fie aceasta un obiect de arhitectură, fie un spațiu urban, un teritoriu

    organizat într-un anumit fel.

    Ideea de stare, în abordarea spațiului și a teritoriului  apare pe baza unei experiențe fără discuție bozartiste care se

    modifică, se schimbă, îndeosebi în perioada arhitecturii moderne a anilor ’20 și a anilor ’30; se constituie, ca principiu,

    abia după dezvoltarea metodologiei  de natură structuralistă, deci, abordareastructurală  și această abordare vor fi

     întregite, mai târziu, prin ceea ce va însemna  fenomen,  fenomenologie, proces și dezvoltare.

    Pe baza conceptului de stare (deci, stareexistentă a teritoriului ), a pune în discuție o intervenție în raport cu starea

    teritoriului , înseamnă a pune în evidență ceea ce este caracteristic sistemuluiexistent în teritoriu, ceea ce constituiepremise[le] pentru dezvoltarea acelei stări  în cadrul teritoriului .

    Trebuie, aici, să vă atrag atenția asupra unui lucru: 

    De multe ori, folosiți acest termen [această sintagmă] (așa cum apare și în unele programe) –  „analizaexistentului ” ,

     „analizastăriiexistenteateritoriului”   – ...

    Uneori, așa cum se întâmplă și se vede la prediplome, așa cum se întâmplă și se vede la avizări, veniți cu niște planșe

    frumos colorate – chiar niște opere de artă –  în care ați poșat vechimea clădirilor, înălțimea clădirilor, clădirile pe

    funcții, pe stiluri ș.a.m.d. Aceste planșe spun ceva, dar doar ceva despre stareaexistentăateritoriului  și când întrebi:

    -  „Bun, și prin ce se caracterizează stareaexistentăateritoriului  în vederea programului  pe care îl ai de

    studiat în acest teritoriu?” 

    „Păi – zice – nu vedeți?! În planșe!” Concluzia nu rezultă din planșe, pentru că întotdeuna vă opriți în a poșa frumos planșele, nu în a trage concluziile din

    ceea ce planșele respective relevă prin poșeul respectiv.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=6FyeW8DfXrQ&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=18https://www.youtube.com/watch?v=6FyeW8DfXrQ&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=18https://www.youtube.com/watch?v=6FyeW8DfXrQ&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=18https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    13/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    13 / 23 

     În ce măsură situațiaaceastae xistentă face posibilă o intervenție cum o ai în program și în ce măsură nu face posibilă

    această intervenție?

     În ce măsură disponibilitatea pentru această intervenție este limitată – cât și cum?

     În ce măsură posibilitatea de intervenție este condusă într-un anumit fel (poate în raport cu stilul, poate în raport cu

    funcțiunile, poate în raport cu o anumită tradiție a locului respectiv)?

    O situațieexistentă  este definită atunci când dai răspunsuri la astfel de întrebări.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=Bti4nMluZOo&index=19&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    20. STABILITATEA SISTEMELOR

    Centrulnou  – cum a fost denumit, deși el este realizat, în general, prin anii ’70 – la Târgu Mureș a însemnat, de fapt,

    niște adăugiri la spațiul central care exista, chiar prin niște extinderi ale acestuia, dar [aceste adăugiri] nu au schimbat

    caracterul acestui centru, nu au schimbat caracterul acestui spațiu: l-au îmbogățit. 

    Alta a fost situația cu centrulnou, în aceeași perioadă, la Pitești, unde, de fapt, dintre clădirile care erau pe teritoriul  

    respectiv, n-au mai rămas decât două. Restul a fost demolat, iar spațiul care a fost construit este un spațiu nou – 

    pentru momentul respectiv – care nu mai are nimic din caracterul spațiului inițial.

    Aceasta înseamnă că – de fapt – în sistemele respective au apărut niște intrări  ( în cazul Târgu Mureșului, aceste intrări  

    fiind acceptate de sistem  (care s-a dezvoltat), dincolo  –  la Pitești –  nefiind acceptate de sistemul   existent și,

    bine înțeles, s-a impus crearea unui nou sistem).

    Distingem, astfel, că pe parcursul acestei –  să spunem –  evoluții destare, avem de a face cu o manifestare de

    comportament , o manifestaredecomportament  care eviențiază stabilitateasistemului . Este vorba, de fapt, de ostabilitateglobală, care se evidențiază pe întreaga perioadă și este vorba de o succesiune de stăridestabilitate 

    momentană sau stabilitatedemoment , pentru că stabilitateaglobală  se sprijină pe acele caracteristici de bază, de

    permanență ale sistemului , iar stabilitateademoment  se definește prin ceea ce apare nou, chiar dacă acest nou se

    definește într-o anumită legătură, într-o anumită corelare cu ceea ce era vechi în cadrul sistemului .

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=PhXFfnRtJBE&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=20 

    21. DE LA VARIABILITATE LA VARIANTE

    Un al treilea concept care trebuie lămurit și care rezultă, în consecință, este cel de variabilitate a sistemului ,

    variabilitatea  fiind calitatea unui sistem de a se transforma, de a se modifica pe parcurs, fără a se distruge. Deci,

    variabilitatea implică, pe parcursul procesului, diferite stări care sunt luate în considerație ca varianteposibile.

    Ideea aceasta de variabilitate și de variantă atrage atenția asupra a ceea ce se păstrează în cadrul sistemului   ca

    elemente și relații  de bază. Varianta se definește, în aceste condiții, numai în cazul în care ea nu reprezintă o față

    complet schimbată a sistemului , ci reprezintă o altă  fațetă a sistemului .

    Atunc când se comentează un fenomen, un proces î n cadrul spațiului, în concluziile respective se vorbește despre o

     fațetă, oaltăfațetă, oaltăfațetă, oaltăfațetă... a ceea ce se întâmplă procesului, fenomenului respectiv. Folosindu-

    se acest limbaj, se înțelege, dintr-un început, faptul că toate aceste  fațeteau o aceeași bază, au un același suport ,pentru că nu pot să vorbesc și să mă refer la două înfățișări diferite ca  fațete ale unui același sistemdacă nu am, într-

    adevăr, a face cu același sistem.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Bti4nMluZOo&index=19&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Bti4nMluZOo&index=19&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=Bti4nMluZOo&index=19&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=PhXFfnRtJBE&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=20https://www.youtube.com/watch?v=PhXFfnRtJBE&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=20https://www.youtube.com/watch?v=PhXFfnRtJBE&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=20https://www.youtube.com/watch?v=PhXFfnRtJBE&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=20https://www.youtube.com/watch?v=Bti4nMluZOo&index=19&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    14/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    14 / 23 

    Este un lucru esențial pentru  înțelegerea ideii de variantă  – și aici revin, din nou, la ceea ce înseamnă  sau ceea ce

    constatăm, de multe ori, în situația prezentărilor de prediplome sau în situația prezentării unor proiecte în cadrul

    unor comisii de avizare –...

    Se cere, de multe ori, prin tema-program  – uneori, prin reglementarea legală  – ca studiul să fie prezentat în mai

    multe variante și cel care face prezentarea studiului vine și ne înfățișează o soluționare a problemei, chiar foarte

    minuțios expusă (spre exemplu, în documente, în planuri la scara 1:50), și mai are undeva, într-un colț al unei planșe,

    câteva crochiuri la scara 1:500. Când îl întrebi de variante, te trimite la acele crochiuri. Le-a făcut, pentru ca să bifeze

    un punct din tema-program, care spune că studiul se va f ace în variante. Acum, în momentul de față, nu se mai

    lucrează prin schițarea cu creionul, ci direct pe monitor –  ceea ce a obținut pe monitor  satisface într-o anumită

    măsură și „aia este varianta”. Acestea nu sunt variante. Acesta nu este un studiu în variante.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cOW6Eh8gRzE&index=21&list=PLFC62562E94B8F3CE 

    22. 

    STUDIUL ÎN VARIANTE

    Dincolo de înțelegerea, în sine, a ideii de variantă, pornim de la ceea ce înseamnă un sistem S0, care sistem S0 poate

    să rezulte direct din tema-program (aici, atrăgându-vă atenția asupra faptului că, în orice proiect, un bun profesonist

    lucrează în primul rând asupra temei-program, prelucrează tema-program, studiază tema-program, investighează

    posibilitățile pe care tema-program  le evidențiază, investighează – pe baza unei documentații –  la ce poate duce

    tema-program).

     În această condiție, în această primă fază de abordare a studiului, el [profesionistul] definește acest sistem, care este

    sistemul  S0. Sistemulacesta S0, dus până la un anumit orizont de timp, pus în discuție de către el în raport cu niște

    criterii, conduce la definirea unui număr de soluționări. Soluționările acestea vor fi diferite, dar ele nu vor fi variante decât dacă vor avea un numitorcomun, adică o informațiedebază  care se păstrează aceeași. Aceste diferențieri de

    variante vor rezulta din diferențierea între factorii, criteriile pe care le ia în considerație, în sensul că – prin abordarea

    sistemului  S0  – el își definește o sumă de criterii posibile, fiecare variantă fiind determinată, în principiu, în raport cu

    o parte din aceste criterii, cu un mănunchi de criterii, pe care le consideră prioritare.

    „Prioritare în raport cu ce?” 

    -  „Prioritare  în raport cu o cerință care i se pune de la început.” 

    S-ar putea întâmpla ca cerința să fie în felul următor: 

    „Vreau să-mi realizezi o clădire cu destinația „cutare”, care să nu-mi depășească, ca investiție, valoarea

    „cutare”.” 

    Aceasta este o prioritate. Nu pot să fac, să mă gândesc la orice pentru a realiza spațiul respectiv. Criteriul de cost este

    criteriul prioritar  [în exemplificarea de mai sus]. El, atunci, va genera un mănunchi de criterii care, pentru această

    variantă, sunt prioritare.

    Toate variantele, deci, au o aceeași bază, dar ele sunt diferite în raport cu factorii de prioritate. Aceste variante sunt

    varianteconcomitente, pentru că ele sunt diferențiate în raport cu criteriile de evaluare și nu cu timpul la care se

    referă, timpul fiind același.

     În măsura în care, într-o judecată de valoare asupra acestor variante, se definește una dintre aceste variante ca fiind

    de luat în considerație în continuare  – aici, desigur, această judecată de valoare fiind făcută de către profesionist

    (dacă el merge pe un studiu de mai mare anvergură) sau printr-o colaborare cu comanditarul (cu cel care face

    investiția respectivă, cel care a comandat lucrarea respectivă), astfel încât proiectul poate să fie dus în continuare,urmând o succesiune în timp – avem de a face cu varianteînsuccesiune, variante care nu mai au, în sens caracteristic,

    criteriul, ci timp[ul], moment[ul] de finalizare.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=cOW6Eh8gRzE&index=21&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=cOW6Eh8gRzE&index=21&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=cOW6Eh8gRzE&index=21&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=cOW6Eh8gRzE&index=21&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    15/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    15 / 23 

     În general, această este situația pentru acele obiective a căror realizare impune un anumit timp. Realizez un PUG

    care are drept orizont 25-30 de ani. Sigur că, pentru același moment, realizez niște variante  în raport cu niște criterii

    diferite (pre exemplu, tipul de extindere, tipul de activitățideterminante, tipul de ocupare a teritoriului ), dar, cum

    planul acesta înseamnă un obiectiv care este trimis peste 30 de ani, eu tre buie să văd și să vizualizez, chiar la nivelul

    planurilor – ce înseamnă realizarea pe parcurs a obiectivelor prevăzute î n cadrul planului, astfel încât aceste obiective

    sunt surprinse într-o serie de varianteconsecutive sau succesive, pe parcurs.

    Acesta este principiul, de fapt, de abordareînvariante. Indiferent dacă variantelesunt constituite transversal   – se

    mai spune – sau longitudinal , ele trebuie să aibă, deci, un numitorcomun pentru a fi luate în considerație ca variante 

    și puse în considerație ca variante. Altfel, o comparație este inutilă.

    Este inutil să vin la prediplomă, să am o temă-program de spital și, dovedind că nici n-am studiat ca lumea tema-

    program, să vin și să propun un spital de un anumit profil, de 500 de locuri – să spunem – organizat pe 15 etaje și să

    vin cu un alt spital, care este un spital de 800 de locuri, pe un alt profil, organizat tot pe înălțime [de] 15 etaje sau 20

    de etaje. Acestea nu sunt variante. Nu sunt variante de luat în considerație pentru o analiză de variante. Ar trebui să

    am de a face cu un spital, care este de un profil precizat, un spital care este cu o capacitate precizată, un spital care își are componentele precizate și care sunt aceleași și, atunci, pot să studiez învariante programul respectiv:

    „Ce înseamnă rezolvarea acestui spital [în mod] pavilionar?” 

    „Ce înseamnă rezolvarea acestui spital [în mod] monobloc (monobloc: P+3E / monobloc: P+15E)?” 

    ... pentru că aici pot să am comparația, și din punctul de vedere al funcționalității, și din punctul de vedere al

    amplasamantului pe care-l necesită și al rezolvării de amplasament, și din punctul de vedere al costurilor și pot să

    extrag, de fapt, o anumită concluzie.

    Vedeți, se întâmplă uneori și la avizări, se întâmplă și la prediplome , să auzi cu voce tare sau șoptit, așa: 

    „Ia uite, ăștia mi-au ales varianta asta. Nici n-am studiat-o. Trebuie s-o iau de la început. ...variantă care

    nici nu-mi place.” ... exprimare care denotă foarte clar, de fapt, un neprofesionist, pentru că  aici intervine ceea ce înseamnă

    deontologia  – obligația profesionistului de a oferi, pentru un subiect, 3 variante, 5 variante; din punctul lui de vedere,

    toate cele 5 variante sunt rezolvate, profesionist, corect; toate cele 5 variante pot să intre în discuție pentru – mă

    rog, la un moment dat  – o realizare; oricare dintre aceste variante ar putea să fie aleasă de cei care au această

    misiune.

    Sigur că eu, ca autor, pot să-mi exprim un atașament pentru una din variante, acest atașament fiind motivat de – să

    spunem  – anumiți factori care-mi sunt mai apropiați, dar în niciun caz eu nu pot să dau prioritate unei variante în

    raport cu celelalte variante, pentru că atunci mă trezesc în situația când, de fapt, este aleasă o altă variantă.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=4Ph9kq1JU-8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=22 

    23. TIPOLOGII ALE SISTEMELOR (I) – despre criterii 

    Am afectat un timp destul de consistent  – cred eu  – problemelor legate de definiția conceptului de sistem și de

    naturarelațiilorînsistem, aceasta pentru a motiva afirmația pe care am făcut-o, la un moment dat, referitoare la

    definirea caracteruluiunuisistem  prin naturarelațiilorsistemului  respectiv.

    Din comentariul pe care l-am făcut anterior, rezultă necesitatea de a aborda o tipologieasistemelor . Sigur că, a

    realiza o tipologie  înseamnă a lua în considerație un reper  (un criteriu sau mai multe criterii ), aceasta în funcție derolul pe care această tipologie  l-ar avea în utilizarea conceptului de sistem  în cadrul domeniului de cercetare

    științifică. 

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=4Ph9kq1JU-8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=22https://www.youtube.com/watch?v=4Ph9kq1JU-8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=22https://www.youtube.com/watch?v=4Ph9kq1JU-8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=22https://www.youtube.com/watch?v=4Ph9kq1JU-8&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=22https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    16/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    16 / 23 

     În ceea ce privește organizarea spațiului arhitectural , urban, teritorial , nu ne putem limita la un singur criteriu.

    Va trebui să luăm în considerație mai multe criterii , pentru fiecare dintre criteriilerespective putând să evidențiem

    niște tipuri  de sisteme, tipuri  care sunt caracterizate în raport cu relațiile care le determină.

    Pe noi ne interesează această tipologie, în măsura în care plecăm de la cunoașterearelațiilor  și, în cadrul studiului,

    ajungem să definim sistemul , spațial  sau, într-o abordare în sens invers, cunoaștem în ansamblu sistemul , în

    globalitatea lui și,  plecând de la încadrarea tipologică  a sistemuluirespectiv, ajungem să îl aprofundăm până la

    cunoașterea relațiilor  care îl caracterizează.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=g3gKYeF0x5I&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=23 

    24. TIPOLOGII ALE SISTEMELOR (II)  – sisteme statice, sisteme dinamice 

    Un prim criteriu pe care trebuie să-l luăm în considerație este cel care se referă la stabilitatea lui [sistemului]. Deci,

    este vorba de o evaluare a sistemelor , în raport cu timpul, cu durata lor în timp, așa cum am definit, mai înainte,

    conceptul de stabilitate.

    Sunt două tipuri de sisteme: sistemelestatice și sistemeledinamice (statice  – cele care nu acceptă transformarea,

    mișcarea; cele dinamice  – cele care acceptă transformarea,mișcarea).

    Sigur că, această calitate de static  sau dinamic  se definește într-un mod relativ în raport cu timpul, acest timp

    interesându-ne în măsura în care mișcarea sau păsatrarea  sistemului   într-un anumit timp este interesantă pentru

    noi. Deci, nu vom lua în considerație o stabilitate  – în general – totală, o stabilitate care se definește ca o calitate

    permanentă  a sistemului , după cum o dinamică permanentă  și totală  a sistemului   este neconvenabilă pentru

    abordarea, pentru cunoaștereasistemului  respectiv.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=6L92E9P71Vs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=24 

    25. TIPOLOGII ALE SISTEMELOR (III)  – sisteme simple 

    Al doilea criteriu, se referă la graduldeorganizareasistemului , graduldeorganizare însemnând, de fapt, relațiile în

    interiorulsistemului  și relațiile sale în exteriorul  său, contând, în acest sens, atât cantitatea lor, cât și calitatealor, ca

    orientare, ca intensitate, ca natură.

    Din acest punct de vedere, avem de a face cu sistemelesimple,complexe și integrate.

    Sistemulsimplu este sistemul  care se manifestă, în general, rudimentar, care se manifestă în orice situație cam într-

    un același mod, tocmai datorită faptului că el nu are o multitudine de caracteristici care să-i dea posibilitatea de

    adaptare în situații diferite. Sistemelesimple, după cum am mai spus, sunt sistemele care se desfășoară într-un singur

    plan, sistemele  care, din punctul nostru de vedere, nu sunt, de fapt, niște sisteme efectiv spațiale; ele pot să ne

    intereseze în măsura în care pot să se constituie ca subsisteme într-un sistem mai amplu.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=EZU80POEar0&index=25&list=PLFC62562E94B8F3CE

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=g3gKYeF0x5I&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=23https://www.youtube.com/watch?v=g3gKYeF0x5I&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=23https://www.youtube.com/watch?v=g3gKYeF0x5I&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=23https://www.youtube.com/watch?v=6L92E9P71Vs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=24https://www.youtube.com/watch?v=6L92E9P71Vs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=24https://www.youtube.com/watch?v=6L92E9P71Vs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=24https://www.youtube.com/watch?v=EZU80POEar0&index=25&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=EZU80POEar0&index=25&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=EZU80POEar0&index=25&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=6L92E9P71Vs&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=24https://www.youtube.com/watch?v=g3gKYeF0x5I&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=23https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

  • 8/15/2019 TAU - Sandu - Doctrină, Structură, Compoziție Urbană

    17/23

    Sursa: YouTube, https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CE

    TAU, 2011-2012, Arhitext design, proiect sprijinit de AFCN

    Redactori: Dana Milea & Mihai Zachi, Laura Mazâlu

    30-31 ianuarie 2016

    17 / 23 

    26. TIPOLOGII ALE SISTEMELOR (IV) – sisteme complexe 

    Sistemelecomplexe sunt acele sistemeale căror relații se desfășoară retimorfic sau dendromorficși, îndeosebi, atunci

    când aceste relații  sunt spațiale. Deci, avem de a face cu o organizare de sistempe mai multe planuri.

    Vorbim de un grad de complexitate, pentru că putem avea de a face cu sisteme de o minimăcomplexitate sau sisteme

    de foarte mare complexitate, sistemele de foarte mare complexitate  necesitând, pe parcursul abordării, o

    descompunere a lor.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=1TQaFuMSOy4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=26 

    27. TIPOLOGII ALE SISTEMELOR (V) – sisteme integrate (1) 

    Sistemeleintegrate sunt, de fapt, sistemele cu alcătuirea cea mai complicată, sunt sistemele care evidențiază cea maidensă substanță, sistemele care evidențiază, din punct de vedere numeric (cantitativ, deci, dar și calitativ), cea mai

    bogată stare de relații .

    Ce înseamnă unsistemintegrat ?

    Dacă un sistemsimplu este un sistem care se poate constitui într-o alcătuireuni -plană (indiferent dacă este vorba de

    o direcționalitatelineară  sau triangulară sau reticulară),1 

    dacă sistemulcomplex  se constituie într-o alcătuiremulti -plană, în spațiu (de data aceasta, obligatoriu într-o alcătuire

    dendromorfică (piramidală) sau retromorfică (volumetrică), de asemenea),2 

     în aceste cazuri [1,2], având în vedere faptul că  –  în condițiile de existență a unor multiple planuri  – relația  între

    elemente  dintr-un planinferior  și elemente  aflate într-un plansuperior  se face, obligatoriu, prin intermediul unor

    elemente din planurile(sauplanul)intermediare,

     în alcătuireaintegrată, păstrându-se o asemenea condiționare, se adaugă una suplimentară și, anume, relațiadintre

    un element  dintr-un planinferior  și un element  dintr-un plansuperior   –  fie chiar, într-o astfel de alcătuire, vârful

    sistemului – [se face] în mod direct.

    Aceasta este o integrareminimă în cadrul unui sistem.

    O singura relație de acest fel implică ,introduce sistemul  respectiv în tipul sistemelorintegrate.

    Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=kJtgmQM9ViM&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=27 

    28. TIPOLOGII ALE SISTEMELOR (VI) – sisteme integrate (2) 

    O altă explicație (de fapt, explicația pentru aceeași situație, numai că, realizată cu o altă referință) pleacă de la ideea

    a două sisteme care își au, fiecare, componentele sale, fiecare se caracterizează prin niște relațiiinterioare (relații

    tari ), fiecare se caracterizează, posibil, prin alterelații , care sunt relațiiexterioare  (ca relațiislabe), dar apare încă o

    particularitate, în sensul că un elemental unui sistem este, în același timp, element în celălalt sistem. Deci, din punct

    de vedere al ariei de referință, cele două sisteme se suprapun parțial, această suprapunere parțială generând o stare

    minimădeintegrare . Sigur că, este posibil ca această staredeintegrare  să fie mai accentuată, mai profundă, în

    măsura în care mai multe elemente sunt comune. Sigur că, în aceste condiții, definireasistemului  la nivel superior S01 

    este mai simplă, mai directă, pentru că acestă staredeintegrare  este mai ușor de perceput, este mai evidentă decât,

    eventual, relațiile pe le-am putea constata ca relațiislabe  între cele două sisteme.

    https://www.youtube.com/watch?v=ydd_t5zey8o&index=1&list=PLFC62562E94B8F3CEhttps://www.youtube.com/watch?v=1TQaFuMSOy4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=26https://www.youtube.com/watch?v=1TQaFuMSOy4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=26https://www.youtube.com/watch?v=1TQaFuMSOy4&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=26https://www.youtube.com/watch?v=kJtgmQM9ViM&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=27https://www.youtube.com/watch?v=kJtgmQM9ViM&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=27https://www.youtube.com/watch?v=kJtgmQM9ViM&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=27https://www.youtube.com/watch?v=kJtgmQM9ViM&list=PLFC62562E94B8F3CE&index=27https://www.youtube.com/watch?v=1TQaFuMSOy4&list=PLFC62562E