1

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA ANTROPOLOGIE

PERLE ADEVĂRATE LA 3 LEI

DESPRE OBIECTE ȘI VALOARE ÎNTR-UN TÂRG DE

VECHITURI

COORDONATORI: ABSOLVENTĂ:

Lector dr. Călin Cotoi Păunescu Elena Denisa

Lector asociat Puiu Daniel LĂȚEA

IUNIE 2012

2

CUPRINS

MULȚUMIRI

REZUMAT .........................................................................................................................1

INTRODUCERE ȘI BIOGRAFIA CERCETĂRII ……………………………................2

I.TÂRGUL DE LA VALEA CASCDELOR: CADRU GENERAL...................................8

II.OBIECTELE: ISTORIE ȘI BIOGRAFIE......................................................................12

III.TABLOURI

1.CINE VINDE ȘI CIRCUITUL HAINELOR.................................................................16

2.VÂNZĂTORUL DEGUNOI..........................................................................................20

IV. TÂRGUL DIN EXPOZIȚIE SAU PERIFERIA EXPUSĂ ÎN CENTRU..................23

V. CONCLUZII ...............................................................................................................26

VI. ANEXE........................................................................................................................29

3

Mulțumiri,

Domnului profesor Puiu Lățea pentru că a avut răbdare cu mine să-mi explice

unde am greșit și pentru îndrumare. Fără ajutorul lui, această lucrare ar fi fost scrisă într-o

manieră mult mai orală și dezordonată. Mulțumesc de asemenea și profesorului Narcis

Tulbure pentru că în cadrul cursului de Piețe Financiare, Bani și Valoare am avut ocazia

să mă familiarizez cu o serie de concepte pe care le-am folosit în această lucrare.

Mulțumesc de asemenea și prietenilor mei din târg, în special lui Adi și Ionuț

pentru că mi-au oferit răspunsuri de fiecare dată când am avut întrebări. Un alt prieten

care m-a ajutat foarte mult a fost Sașa Petrovic; datorită lui am putut înțelege mai multe

din târgul de vechituri din Pirot, Serbia.

Artiștii Lucian Bran și Cristian Enache mi-au dat mai multe informații despre

expoziția Restul/Resturi și mi-au împărtășit lucruri din culisele expoziției.

Profesoara Evija Zaca, de la Universitatea din Lituania a fost cea care mi-a spus

despre târgul de vechituri din Riga și mi-a ghidat pașii către acesta.

Colegul meu Victor Barabas a fost cel care m-a susținut și redat nota de optimism

atunci când mă demoralizasem și obosisem.

4

REZUMAT

Această lucrare este o analiză a unui spațiu tranzacțional marginal. Tema abordată

a fost cultura materială, mai exact modul în care sunt repuse obiectele în circuitul de

schimb. Târgul de Vechituri de la Valea Cascadelor a fost principalul spațiu unde mi-am

desfășurat cercetarea etnografică, dar nu m-am limitat doar la acesta, pentru a avea o

vizune cât mai extinsă a ceea ce înseamnă târgurile de vechituri. Astfel, am mai fost și

într-un târg de vechituri din Riga, 1 din Bulgaria și 2 din Serbia, de mai mult de 7 ori.

Pentru început, am ales să fac o descriere cât mai succintă a târgului de la Valea

Cascadelor, pentru ca apoi să pun accentul pe câteva detalii: obiectele și oamenii din târg

(exemplificat cu 2 tablouri), respectiv reprezentarea acestuia într-o expoziție de artă

contemporană, aducerea acestuia de la periferie către centru.

Același spațiu, în cazul de față târgul de Vechituri de la Valea Cascadelor, este

reprezentat diferit, în funcție de perspectivele din care este privit: ca obiect al unei

expoziții de artă contemporană sau ca o alternativă la economie. Relația dintre oameni și

obiecte este întodeauna mediată de către un discurs: omul atribuie valoare obiectului, în

funcție de cadrul teoretic pe care îl are un spate și de context; obiectul, pe de altă parte

ajută la construirea identității acestuia, putând fi considerat, la limită, o extensie a

acestuia.

5

BIOGRAFIA CERCETĂRII

Adică ce faci cu toate informatiile astea?

Influentează târgu' Valea Cascadelor într-un mod negativ ?

B., 24 ani, vânzător

Prima dată am auzit de târgul de vechituri de la Valea Cascadelor în anul I de

facultate, la cursul de Antropologie. În anul al II-lea am ales să-mi fac proiectul final la

cursul de Piețe Financiare, Bani și Valoare despre tranzacțiile întâlnite în acest târg. Spre

deosebire de anul I, acum începusem să am un cadru teoretic despre ceea ce înseamnă

piețele, valoarea și viața socială a obiectelor (Arjun Appadurai, 1986), lucru care m-a

ajutat să mă familiarizez cu înțelegerea anumitor concepte și teorii folosite ulterior în

cercetare.

Am început să merg în târg în primăvara anului 2011. Îmi imaginam cum ar trebui

să arate târgul, pentru că mai fusesem într-un târg de vechituri, în anul 2008, în oraşul

Toulouse din Franţa şi mă aşteptam ca şi cel de la Valea Cascadelor să fie asemănător.

Majoritatea obiectelor din acel târg aveau o vechime de peste 80 de ani, lucru care te

făcea să te simți ca într-un anticariat în aer liber. Am cumpărat o cutie veche căptuşită cu

catifea albastră în interior şi pictată cu harta lumii pe exterior, 4 cărţi de la 1900 şi o

copertă din piele încrustată cu imaginea unui nud de femeie. În târgul de la Valea

Cascadelor nu m-am simţit niciodată ca într-un anticariat, atât din pricina atmosferei mult

mai gălăgioase, cât şi al diversităţii obiectelor comercializate:

tigăi, aparat electroşoc, bibelouri de porţelan, calamari în sos picant, rujuri,

parfumuri franţuzeşti, chinezeşti, „perle adevărate”, tablouri, cărți, telefoane,

casetofoane, ecrane, biciclete, lapte, miere, brânză, carne, energizante, viori,

vinometre, creme chinezești cazane de ţuică, patine, ceasuri, casete, rochie de

mireasă, siropuri vindecătoare de boli nevindecabile, şuruburi, bicicletă, pixuri,

reviste, haine, farfurii, figurine, iconiţe 3D1.

La început mi-a fost greu, curiozitatea determinându-mă să-mi îndrept atenția la

tot ceea ce vedeam. Eram pentru prima dată pusă în situația de a mă uita la un spațiu într-

un mod antropologic. Târgul devenise terenul meu iar acum era momentul să pun în

1 Obiectele comercializate în târgul de la Valea Cascadelor nu intră doar în categoria vechiturilor.

6

practică ceea ce învățasem la cursul de Cercetare Etnografică. Gupta şi Ferguson (1997)

susţineau că ceea ce face diferită munca antropologului de alte discipline este cercetarea

de teren, care are la bază observaţia participativă, aşa că aveam în minte că trebuie să

încadrez și delimitez acest teren pentru a-mi fi mai ușor. Această încadrare şi delimitare

conform lui Gupta şi Ferguson poate deveni contradictorie pentru că pe de o parte

antropologii recunosc că oamenii, obiectele și ideile sunt conectate între ele, fiind greu să

mai vorbești de culturi locale și comunități fixe, dar pe de altă parte metoda lor principal

de cercetare îi determină să petreacă o perioadă lungă de timp într-un spațiu localizat.

Pe de o parte, antropologia pare să renunțe la vechile idei ale comunităților fixe teritorial

și ale culturilor stabile, localizate și să înțeleagă și să interconecteze lumea în care

oameni, obiecte și idei se schimbă rapid și refuză să rămână fixe. În același timp, însă, ca

un răspuns defenisv la provocările adresate teritoriului ei de către discipline, antropologia

a ajuns să se bazeze mai mult decât oricând pe angajamentul metodologic de a petrece

perioade lungi în medii localizate (Gupta si Ferguson, 1997:4, traducere proprie).

Deși nu mi-am ales o temă pe care Antonio Gramsci ar fi încadrat-o în categoria

scurte sublinieri asupra universului2 îmi era greu să aleg la ce să mă uit, cum să mă uit,

să categorisesc ce este mai „relevant” şi ce nu. Deseori, îmi spuneam că este mult prea

mult, că târgul este un loc mult prea haotic și dezordonat, iar încercarea mea de a traduce

tot acest haos va fi una destul de grea. Mă uitam, plimbam, vorbeam şi cumpăram. Inițial

nu mi-am centrat atenția pe ceva anume, interacționând cu cât mai mulți oameni din târg

și privind cât mai “în ansamblu”.

Contextul mi-a fost favorabil astfel că am putut vizita în perioada augut 2011-

martie 2012 și câteva târguri de vechituri din alte țări (Bulgaria, Serbia, Letonia). În

Bulgaria am vizitat același târg de vechituri de 3 ori (situat undeva la periferia orașului

Varna), în Serbia am avut posibilitatea să vizitez 2 târguri din orașele Nis și Pirot de 11

ori iar în Letonia am vizitat un târg din Riga o singură dată. Un inconvenient întâmpinat

în majoritatea cazurilor a fost reprezentat de necunoașterea limbii, lucru care m-a

impiedicat să vorbesc cu oamenii. În atare condiții tot ceea ce am putut să fac a fost să

observ caracteristicile generale ale acestora. Situația a fost puțin diferită în cazul Serbiei,

2 Umberto Eco în Cum se face o teză de licență propune evitarea abordării unor teme mult prea abstracte

(existența lui Dumnezeu, conceptul de libertate) pentru a nu avea ca rezultat al lucrării finale doar o

compilație banală.

7

având un nivel mediu de înţelegere al limbii. O altă diferență în cazul acesta a fost faptul

că întodeauna am fost însoțită de un locuitor al orașului care m-a ajutat de fiecare dată

când întâmpinam dificultăți în comunicare sau de alt tip. Aceaste experiențe mi-au fost

foarte folositoare pentru că astfel am avut posibilitatea unui minim exercițiu comparativ

în ceea ce privește târgurile de vechituri.

Pentru a avea o viziune cât mai extinsă a ceea ce se întâmplă în târgul de

vechituri, am ales să nu mă limitez doar la un anumit instrument de cercetare. Astfel,

pentru a traduce mai bine târgul, am făcut atât interviuri cât și observație. La început,

observația participativă a fost cea care m-a ajutat să mă familiarizez cu târgul, pentru ca

mai târziu interviurile să-mi genereze un set de informații mai exacte, pe care le

consideram importante sau relevante la momentul acela.

Începutul a fost destul de stângaci, nu de puține ori mergând în târg doar în

calitate de vizitator. Nu-mi notam lucruri care-mi atrăgeau atenția, nu aveam în minte

întrebări la care încercam să-mi răspund; totul era o joacă. Această joacă m-a ajutat să mă

familiarizez cu târgul și mai târziu a fost cea care m-a dus spre consolidarea curiozităților

transformate în întrebări.

Am luat notițe încercând să nu trezesc suspiciuni sau întrebări din partea celor din

târg; carnețelul clasic de notițe a fost înlocuit în unele situații cu telefonul (scriam mesaje

pe care le salvam ulterior). Iarna îmi era mai greu să iau notițe, din motive evidente. În

primele zile de teren nu mi-am luat notițe, crezând că pot să rețin ceea ce văd; mi-am dat

seama însă că informația se pierdea cu timpul, amintindu-mi în final doar anumite

secvențe. Primele notițe au fost luate într-o manieră telegrafică. Scriam puțin, îmi notam

doar ceea ce-mi atrăgea atenția în vreun mod deosebit, considerând restul banal sau

comun. După ceva timp am început să privesc mai atent și să-mi notez din ce în ce mai

multe lucruri; de data aceasta, nu mai scriam într-un mod telegrafic, îmi conturam deja

povestioare și cadre. În afară de faptul că de câteva ori am fost privită curios atunci când

tastam prea mult și prea repede la telefon, luare notițelor nu a atras atenția în vreun fel.

Fotografiile m-au ajutat să descriu mai bine anumite episoade, camera fiind de

cele mai multe ori o extensie a memoriei mele. Târgul descris în notele de teren a fost

astfel completat cu seturi de imagini. În majoritatea cazurilor am avut cu mine un aparat

foto digital compact, care nu atrăgea atenția. În schimb, când am ales să folosesc un

8

aparat semi-profesionist am fost întrebată de la ce revistă sau televiziune sunt și unde vor

fi publicate pozele. Obișnuită cu deschiderea oamenilor din târgul de la Valea

Cascadelor, am început să fotografiez cu aceeași detașare o tarabă cu obiecte comuniste

într-un târg de vechituri din Riga. Eram pentru prima dată în acel târg. Nu cunoșteam

oamenii și nici limba. Vânzătorul a fost indignat de faptul că nu i-am cerut permisiunea și

mi-a replicat într-o engleză stâlcită: No picture, no picture. Am înțeles atunci că nu

trebuie să aplic aceeași rețetă peste tot. Informația vizuală m-a ajutat ulterior să

completez și întăresc o parte din observațiile făcute.

Târgul este mereu un loc aglomerat, plin de oameni, așa că prezența mea nu a

atras în vreun fel anume atenția. Eram una din zecile de persoane din târg. Ca și ceilalți,

mă uitam la marfă, vorbeam și uneori pozam. Chiar și atunci când puneam multe întrebări

nu eram privită cu suspiciune.

Culegerea datelor am desfășurat-o între primăvara anului 2011și vara anului 2012

în weekenduri și în zilele de joi. Inițial, îmi propusesem să mă duc pe teren doar în

weekend, dar am realizat că acest lucru îmi poate creea o imagine incompletă a târgului.

Perioada de cercetare prelungindu-se pe parcursul mai multor luni, am putut să observ

cum fluxul de oameni care frecventează târgul este diferit în funcție de anotimpuri, zile și

ore. Astfel, în timpul iernii e mai puțin animat decât vara sau primăvara. Târgul este un

spațiu care se adaptează anotimpului, iarna vânzându-se ceai, vin și țuică caldă. Cu câteva

zile înainte de sărbătorile de iarnă puteai cumpăra din târg brad, betele, instalații, platouri

decorate cu Moș Crăciun și puteai auzi cântându-se Merry Christmas de la un casetofon

răgușit3.

În majoritatea cazurilor petreceam între 3-4 ore în târg în intervalul orar 10 - 14.

Pentru a înțelege mai bine cum alternează fluxul de oameni în timpul zilei am ales să-mi

petrec aproximativ o zi întreagă în târg; astfel, am observat că cel mai mare flux este între

orele 10-13, după aceea oamenii (atât vanzătorii cât și cumpărătorii) începând să plece.

Acest episod m-a ajutat să văd mai bine anumite lucruri din culise: cum rezumă

3 Am fost pe teren joi, pe data de 22 decembrie, cu câteva zile înaintea Crăciunului. Mă așteptam ca târgul

să fie închis sau să fie doar câțiva oameni însă nu a fost așa, târgul fiind la fel de aglomerat ca într-o zi

normală de iarnă.

9

vânzătorii ziua care tocmai a trecut (dacă a fost sau nu profitabilă, povești), cum se

strânge și schimbă marfa sau cum se fac cadouri4.

Am mai vorbit cu 2 persoane pe messenger și pe facebook. Ambii au vârste

apropiate mie (22 și 24) și sunt vânzători în târg. Cu unul din ei m-am împrietenit după ce

am pozat împreună cu un alt vânzător (cel de lângă taraba lui) și după ce am vorbit mai

mult despre marfa pe care o vinde. Cu celălalt, m-am împrietenit după ce mi-a povestit de

iubita din Spania și despre cum marfa pe care o aduce aceasta are mare căutare în târg5.

Conversațiile pe care le-am avut pe messenger nu erau întodeauna despre târg, de cele

mai multe ori fiind vorba de un amestec de informații. Îi anunțam dacă o să vin în târg

sau îi rugam să-mi rezume, de exemplu, o zi în care am lipsit. În una din dățile când

discuția mea cu B. (unul din ce doi vânzători) a avut mai multe întrebări decât în mod

obișnuit, putând zice că avea structura unui interviu, am fost întrebată de ce sunt așa de

curioasă, de ce am atâtea întrebări și ce voi face cu acestea, cum le voi folosi și,

întrebarea cea mai curioasă, dacă informațiile pe care le voi obține vor influența târgul

într-un mod negativ. Răspunsul meu a fost general: curiozitatea e o trăsătură care mă

caracterizează, iar târgul e un loc care are mereu ceva nou de arătat; mai particular, i-am

spus că e posibil ca târgul să fie obiectul cercetării mele pentru unul din cursurile de la

facultate. După precizarea acestor amănunte (că sunt studentă și că e posibil să scriu la

facultate un proiect despre târg) a început să-mi vorbească despre același spațiu într-un

alt mod, sfătuindu-mă la ce merită să mă uit, ce e frumos în târg și romantizând

descrierea. Dacă înainte îmi prezenta târgul ca un loc unde unii fac combinații tari6, că

majoritatea vânzătorilor sunt bișnițari care vând chinezării și turcisme pe care le găsesc la

prețuri foarte mici, acum îmi spunea că obiectele pe care le poți găsi aici sunt pline de

valoare și că nu le poți găsi oriunde. Mi-a spus care sunt tarabele și vânzătorii cu marfă

bună, cu antichități. Aceste conversații mi-au fost de folos, pentru că am putut afla

4 Am observat de două ori cum au fost oferite cadouroi. În primul caz vorbim de 2 vânzători; unul a ales să-

i ofere celui de al 2 lea cadou o pereche de blugi pentru soția sa. În cel de al-2-lea caz, un vânzător oferă

cadou unui cumpărător 3 cărți argumentând că oricum nu o să ia prea mulți bani pe ele, mai bine i le dau

cuiva pe gratis dar care le apreciază și care știe despre ce este vorba. 5 Din spusele vânzătorului, iubita lui din Spania aduce bijuterii pe care le ia din casele unde lucrează.

Formularea lui a fost puțin incertă și nu am înțeles exact dacă acest ia se referea la furat. 6 Prin combinații tari B. exemplifica tipurile de tranzacții de pe urma cărora se câștiga mult. Ca exemplu

mi-a dat cazul unui băiat care obișnuiește să vină destul de des în târg, să achiziționeze marfă (nu doar ceva

anume, tot ce consideră a fi la un preț bun) pentru ca pe urmă să o vândă pe net la un preț mult mai mare pe

siteuri specializate.

10

răspunsuri la niște întrebări mai tehnice despre târg care îmi veneau în minte în afara

timpului petrecut acolo.

Am mai fost de asemenea și la târgul de vechituri organizat pe Kiseleff de două

ori și la o expoziție despre târgul de la Valea Cascadelor organizată de Atelier 35, spațiu

expozițional de artă contemporană, situat pe Strada Șelari din centru vechi al

Bucureștiului.

11

TÂRGUL DE LA VALEA CASCADELOR: CADRU GENERAL

Piețele deschise au avut caracteristici diferite, în funcție de perioada la care ne

raportăm. Vorbind despre pieţele din Estul Europei şi din ţările fost comuniste Perneille

Hohnen(2001) ne arată cum acestea au suferit transformări în timpul tranziţiei de la

socialism la capitalism.

Odată cu expansiunea numărului și mărimii piețelor în aer liber, acestea și-au schimbat

și caracterul. Pe durata perioadei socialiste, comercianții vindeau un tip de produse greu

de obținut – marfă care a fost dobândită fie prin relații în alte țări, fie prin la furt de la

locul de muncă. În prezent, comercianții ambulanți din piețele în aer liber oferă produse

ieftine pentru milioanele de cetățeni ai curentelor statele socialiste, care, deși sunt expuși

sistemelor de consum din vest, nu își permit să cumpere simbolurile de status vestice,

care sunt la modă. Vânzătorii ambulanți și înființarea piețelor mari în aer liber au oferit

posibilitatea de a cumpăra substitute ieftine ale simbolurilor de status social în noile

sisteme sociale. ( Pernille Hohnen, 2001:4, D.P).

Este duminică ora 5 dimineaţa şi târgul începe să prindă viaţă deşi afară, la ora

aceasta este încă întuneric. Cei care vând vin cu noaptea în cap ca să-şi ocupe un loc în

care îşi vor expune marfa pentru toată ziua. Unii din ei își lasă marfa peste noapte în târg,

alții vin cu ea în plase mari de rafie, cărucioare de cumpărături, saci sau mașină.

Pentru a avea un loc cât mai bun unde să-ți expui marfa trebuie să vii încă din

primele momente ale deschiderii târgului. Vânzătorii care vin aici de ani buni au deja

locul lor, mulți dintre ei plătind taxa lunară pentru închiriat. Cei care nu vin la fel de des,

găsirea și ocuparea unui loc poate fi destul de complicată: Nu-mi place să vin în weekend,

te cerţi cu toţi ţiganii pentru loc, că ăştia vor să le ia ei (tablourile) şi pe urmă se le

vândă pe toate”.(B. 52 ani vânzător). Ca să sugereze că un loc este ocupat cei care vând

aici de mai mult timp şi-au dezvoltat anumite tehnici prin care dau de înţeles că un loc

este al lor. Îţi poţi marca şi păstra locul în târg prin parcarea maşinii şi lăsarea ei peste

timpul nopţii. Acest lucru se practică în special la sfârşitul weekendului și în timpul

primăverii și al verii.

Lasă maşina peste weekend, asta înseamnă că locul ala e ocupat, e al cuiva; alţii dorm în

ele când e cald. Venim la 5 dimineaţa, până aranjăm se face ziua. Oamenii încep să vină

de la 7. Se cunosc oamenii între ei, mulţi au locurile lor! Se mai ceartă câteodată, când

vine unul beat de dimineaţă şi e curajos, spune că e locul lui, sau că vrea un loc anume,

dar nu se întâmplă des.(M. vânzătoare târg, 52 ani)

12

Vânzătorii se disting prin locul pe care-l ocupă în târg, unele locuri fiind mai

centrale și mai bune decât altele. Locurile cele mai bune sunt considerate a fi cele de pe

aleile principale7, care, spre deosebire de celălalte, sunt prevăzute cu tarabe din metal,

fiind și betonate, lucru care nu creează disconfort atunci când plouă sau ninge8. Cele mai

proaste locuri sunt văzute a fi cele din spatele grupurilor sanitare, motivele ținând atât de

cauze igenice cât și de accesibilitate.

La prima vedere, târgul pare un loc haotic. Aleile acestuia îți pot părea mult prea

înghesuite din cauza mărfii care nu este aranjată într-o ordine și din pricina oamenilor

care nu merg în aceași direcție: unii se duc, alții se întorc, iar alții pur și simplu se opresc

pentru a sta de vorbă în mijlocul aleii. Este un amestec de toate genurile de oameni: de la

hipsteri care sunt în căutare de articole și accesorii trendy până la bătrâni care vor să

găsească un ac pentru pick-upul defect, de la bișnițari la cei care vând ce găsesc prin

gunoaie, toți văd în târg locul propice pentru asta.

Vânzătorii stau în picioare lângă marfă sau pe scaune de camping, vorbind de cele

mai multe ori cu alți vecini de tarabă, posibili cumpărători sau doar amatori. De cele mai

multe ori, vecinii de tarabă leagă relații de prietenie între ei: schimbă și împrumută bani,

vorbesc și glumesc împreună ba chiar păstrează legătura în afara târgului. Vara unii din ei

aleg să aducă și o umbrelă pentru a-i feri de soare, să poarte pălarii sau, în cazul în care

vorbim de bărbați, să rămână la bustul gol. Cei mai mulți dintre ei stau în târg minim 7

ore, lucru care-i determină să găsească tot felul de strategii pentru a face față căldurii vara

și frigului iarna. Dacă vara apelează la accesorii ca umbrele, pălării, haine cât mai lejere

și băuturi răcoritoare, iarna aleg să se încălzească cumpărând vin, țuică, ceai sau cafea

fierbinte care se găsesc de vânzare în timpul iernii.

Muzica care se aude de la tarabele cu casete și CD-uri sau de la cei care vând

casetofoane, combine muzicale și stații. De cele mai multe ori, genul muzical se

încadrează în categoria manelelor sau populară. Vânzătorii care se află în proximitatea

acestora aleg ori să fredoneze versurile melodiilor sau chiar să danseze, lucru care

personalizează și mai bine atmosfera din târg. Un alt loc din care se aude muzică este

7 Aleile principale sunt considerate a fi aleile 1, 2 și 3 numerotarea făcându-se de la intrarea principală în

târg. 8 În zilele ploioase majoritatea aleilor se noroiesc pentru că nu sunt asfaltate. Când se întâmplă acest lucru

oamenii târgului obișnuiesc să pună pe jos scânduri sau cartoane.

13

spațiul improzvizat unde se pot mânca mici, frigărui și consuma băuturi. Este vorba de un

cort în care sunt așezate câteva mese de plastic cu umbrele, acoperite cu mușama și

decorate cu flori din plastic. Unele mese sunt prevăzute și cu scaune, altele presupun

statul în picioare. Mirosul de carne la grătar, în special de mici se simte destul de

puternic, fapt care atrage majoritatea câinilor flămânzi din târg. Pentru a-ți comanda ceva,

trebuie să te duci la casă, să spui unei doamne ce vrei, iar băiatul de alături îți va răspunde

cerinței; după, te poți așeza la unele din mese sau poți pleca să mănânci într-un alt loc.

Acest spațiu prinde mai mult viață în jurul prânzului când mulți din cei care vând în târg

aleg să ia o pauză și vin să mănânce ori să bea ceva.

Un băiat se plimbă prin tot târgul cu o cutie de plastic în mână în care are

“Sandwichuri, 1 leu bucata; sandwichuri şi energizante aduse din America cu avionul,

aşa cum găseşti la Mc Donlads”. Departe de a avea vreo legătură cu sandwichurile de la

McDonalds, acestea conţin doar câteva felii de salam sau parizer. Un altul se plimbă mult

mai leneş decât primul, cu o cutie de carton în care are nişte napolitane cu un ambalaj roz

şters, arătând de parcă le-ar fi bătut soarele sau ar fi expirate.” Ia napolitane, sută la sută

naturale, din Libia şi Iran de la prietenii lui Ceauşescu, gust ca pe vremea lui; veniţi şi

degustaţi gratis, nu vă place, nu luaţi; 2 la un leu”

Vânzătorii aleg să-și facă reclamă în diferite moduri: unii scriu pe bucăți de

cartoane sau pe coli A4 ceea ce au de vânzare (încuietori trabant, canadiană doamnă,

baterii, vinometre, pânză ulei, aparat de prăjit pâine, ascuțitori, haine la un leu, tigaia

magică dry cooker, hanorac original, magneți puzzele, orice obiect la 1 leu, vând

biciclete, vând atelier tâmplărie, vând motocicletă BMW) sau serviciile oferite (montez

baterii la ceasuri, telefoane, auto, repar și decodez telefoane; repar și, ). Alții își folosesc

vocea pentru a face reclamă mărfii pe care au o au. Frazele sunt care de care mai

originale și rostite cu voce cât mai tare:

energizante, napolitane cu alune şi ciocolată, bune la gust, bune la preţ, 1 leu

bucata; ciocolățele care expiră în 2013, cumpărați, 1 leu bucata, să meargă forță pentru

toată lumea;

ceasuri cu mecanism elevețian;

instalaţii pentru Crăciun, să vă impodobiți bradul frumos, 1 leu astea care nu

merg. 4 lei dacă vrei să-ți lumineze bradul frumos;

Am femei gonflabile, femei cu mustaţă, femei care nu vor bani; ia covrigul

neamule; și bogatul și sarcul ia covrigul de la băiatu’.

14

Un alt aspect caracteristic târgului este dat de dialogurile care au loc între oamenii

din târg. De exemplu, atunci când se stabilește prețul unui obiect între un comerciant și

un posibil cumpărător, vânzătorii care nu urmăresc nepărat profitul, care vin în târg mai

mult pentru a interacționa vor fi mult mai deschiși spre dialog. Discuția nu va fi centrată

doar pe stabilirea unui preț comun, de cele mai multe ori fiind inserate și pasaje din viața

personală sau discuții despre subiecte comune. Acest tip de dialoguri oferă originalitate

târgului. De cele mai multe ori, cei implicați în astfel de discuții ajung să se contrazică,

uneori maimult de dragul vorbii. De la stabilirea prețului unui pick-up se poate ajunge la

discuții despre imigrație, cancer, zodii și religie.

Din notele de teren, 27 octombrie 2012

Nu ar fi fost moartă acum dar doctorii din Olanda sunt proşti, i-au făcut întâi raze şi

după chimio; nu aşa se face domnişoară, şi soţia şefului mea a avut, mă duceam o luam cu

maşina mea (aveam un trabant pe atunci) şi o duceam la Oncologie, la Fundeni să fac

tratament...dar a fost altfel, 3 operaţii şi la sfârşit de tot raze...şi uite, e bine mersi, trăieşte şi

acum! Ea când venea din Olanda îi plăcea să vină bronzată, avea un aparat din ăla de bronzat

cât patul; taică-miu i-a zis „de la aia ţi se trage”! soră-mea trebuia să se ducă la munte, la Vârfu

Omu dacă se poate, unde e aerul cât mai tare, să i se regleze circumvolutiunile creierului, chiar

dacă răceşti, e bine, îţi face bine! Soră-mea m-a tratat ca pe un prost, i-am arătat cărţi, i-am

venit cu reţete - nu m-ascultat...i-am venit cu cărţi de la Arsenie Boca care e considerat ca un

sfânt acum, cel puţin de ardeleni...Arsenie i-a zis lui Ceauşescu că nu o să prindă Crăciunul şi i-a

mai zis că o să moară înaintea lui cu câteva zile...el a murit 2 zile mai încolo, pe 27, de ziua lui

Vadim...Vadim e un om inteligent dar s-a sclerozat săracul! Ai citit ceva de e?(L., 56 ani,

vânzător târg).

Târgul este înainte de toate un spațiu în care oamenii interacționează, spun și

improvizează povești despre obiecte și viața acestora. Simbolistica târgului este dată

tocmai de relația dintre ei(oamenii) și ele (obiectele).

15

OBIECTELE DIN TÂRG

Obiectele, conform lui Arjun Appadurai (1986) sunt în atenția istoricilor,

economiștilor dar și al antropologilor. Din perspectivă economică, obiectele sunt văzute

ca mărfuri care sunt produse în principal pentru schimb (Marx). Antropologic, acestora li

se atribuie viață socială și biografii.

Gama obiectelor comercializate în târg este foarte diversă: blană de vulpe,

„cristale” pe care scrie Annual Meetings Boards of World Bank Group International

Monetary Fund HONG KONG CHINA 1997”, cazane de ţuică, patine, ceasuri, casete,

rochie de mireasă, siropuri vindecătoare de boli nevindecabile, şuruburi, biciclete, pixuri,

reviste, haine, farfurii, figurine, iconiţe 3D, tigăi, aparat electroşoc, bibelouri de porţelan,

calamari în sos picant, rujuri, parfumuri franţuzeşti, chinezeşti, „perle adevărate”,

tablouri, cărți, telefoane, casetofoane, ecrane, biciclete, lapte, miere, brânză, carne,

energizante, viori, vinometre, creme chinezești etc. Toate aceste obiecte, conform lui

Kopytoff (1986 ) au o biografie pentru că nu se află la primul posesor, acumulând de-a

lungul timpului mai multe istorii în funcție de spațiile și timpurile străbătute și de

posesorii avuți. Pentru a înțelege mai bine acest concept autorul ne oferă exemplul

biografiei unei mașini în Africa:

Biografia unei mașini în Africa ne va dezvălui o mulțime de date biografice: modul în

care a fost achiziționată, cum și de la cine au fost banii obținuți pentru a o plăti, relația

cumpărătorului cu vânzătorul, modul în care este folosită de cele mai multe ori,

identitatea celor mai frecvenți pasageri și a celor care este împrumutată, frecvența

împrumutării, garajele la care este dusă și relația propietarului cu mecanicii, mișcarea

mașinii de la un propietar la altul de-a lungul anilor, și în sfârșit, când mașina se strică,

tot i se mai găsesc întrebuințări (pag. 67, trad. D.P).

Acestea pot fi expuse în diverse feluri: jos, pe ziare, hârtii, plase sau covoare. O

altă variantă destul de des întâlnită este cea a mărfii puse pe maşină. În majoritatea

cazurilor vorbim de o Dacie9. Capota este acoperită cu un material textil pe care stă

aşezată marfa. Puţine sunt cazurile în care marfa este asezată direct pe capotă, fără ca

aceasta să fie acoperită cu ceva în prealabil. Daniel Miller (apud Skuse) observă în

studiul său din Trobriand cum oamenii obișnuiesc să acopere sau să țină obiectele în

9 Automobile Dacia S.A. Marca românească de autoturisme; cel mai mare producător român de automobile,

care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault.

16

ambalajul original pentru a le prelungi durata de valabilitate și pentru a le păstra cât mai

mult aspectul de obiect nou. Andrew Skuse (2005) prezintă modul în care radiourile, care

sunt considerate de mare valoare de unele familii din Afganistan, ajung să fie foarte atent

îngrijite; astfel, sunt așezate cât mai sus pentru a fi ferite de mâinile copiilor care le-ar

putea strica; femeilor, le este permis să-l folosească doar sub supravegherea bărbaților și

pentru a-l curăța. Portbagajul este şi el deschis, fiind ca un fel de depozit pentru marfa

care nu a mai avut loc să fie expusă sau care urmează să fie expusă în ziua următoare.

Ultima variantă este cea în care marfa este asezată pe tarabele deja existente în târg.

Toate acestea le-am încadrat în categoria celor „statice”. O altă categorie este cea a mărfii

care nu are un loc static, fiind purtată de vânzători prin toată piaţa (fata care vinde şosete

şi pe care le ţine într-o plasă; covrigi care sunt ţinuţi într-o cutie de plastic; napolitane şi

eugenii direct din bax; sandwichuri şi sucuri in cutii de carton; tigăi în pungi de rafie;

telefoane care stau în buzunare sau direct în palmă) reprezintă o altă categorie. Vânzătorii

ambulanți nu plătesc taxa pentru loc, fiindu-le percepută doar taxa de 2 lei reprezentând

taxa de intrare.

Vedem cum un obiect acumulează istorii care îi construiesc biografia în funcție de

timpul, spațiul și propietarii avuți. Odată cu trecerea timpului o mașină care este văzută

ca și marfă își pierde din valoare dar când va ajunge la 30 de ani, va intra în categoria

antichităților iar de acum trecerea anilor îi va crește valoarea (Kopytoff, pag. 80). Este

interesant cum unele obiecte ajung să fie reconsiderate valoroase când intră în circuitul

obiectelor de colecție. Astfel, o vedere scrisă și expediată va avea o anumită valoare

pentru destinatar. După aceasta poate ajunge să fie aruncată, intrând în categoria

gunoaielor sau poate ajunge în mâinile unui colecționar, căpătând în acest mod un altfel

de valoare. Obiectele care ajung să fie colecționate acoperă o arie foarte mare și foarte

diversă: de la tablouri, cărți, timbre, insigne, monede până la șervețele, capace de sticlă,

pahare sau etichete. Este interesant modul în care se construieşte valoarea obiectelor ce

sunt colecţionate. Alex Preda (2010) ni-i pezintă pe colecţionarii de jucării de la ouă

kinder. Aflăm că “în opinia colecţionarilor, criteriile cele mai importante sunt (în

această ordine) caracterul integral, starea de conservare(care sporeşte durata de viaţă a

figurinei) şi popularitatea”. (Preda apud Kleipa, 2010:111). Nu aflăm nimic nou din cele

spuse mai sus, aceste criterii fiind cumva logice însă nu sunt singurele care sunt luate în

17

considerare atunci când se stabilește valoarea unui obiect colecționat. Modul în care este

singularizată valoarea în cazul obiectelor colecționate diferă de la caz la caz; de exemplu,

în cazul figurinelor de ouă kindere valoarea creşte dacă acestea au defecte: unele exemple

de figurine pot diferi sub aspectul culorii, fapt care le face să fie şi mai scumpe”(Preda,

pag 111).

Diversitatea obiectelor din târg atrage și colecționarii. Matei este un domn pe care

l-am întâlnit într-un anticariat din Bucureşti. Are 53 de ani şi colecţionează vederi din

Europa, mai exact din S-E Europei. Are în jur de 100 de mii de vederi, mai mult de

jumătate dintre ele fiind din România. Majoritatea vederile le achiziționează din

anticariate, de la târgul de vechituri din Kiseleff10

, de la alţi colecţionari și mai nou și din

târgul de la Valea Cascadelor. A ajuns în târg după ce a aflat că unul din vânzătorii din

târgul din Kiseleff obișnuiește să se aprovizioneze cu marfă de acolo. Preţul unei vederi

nu este unul mare, fiind undeva între 1 şi 5 lei, pe cele mai multe dintre ele cumpărându-

le la 2 lei bucata. Inițial a evitat să vină în târgul de la Valea Cascadelor pentru că îl avea

în minte ca fiind un loc plin de țigani, acest aspect fiind pentru el unul negativ. După

ceva timp a ales însă să vină și de atunci acest lucru a devenit o obișnuință pentru el.

Obiectele pot fi mai mult decât simple mărfuri. Textul lui Jean-Sebastian Marcoux

(2011) ne prezintă relaţia dintre om şi obiecte şi cum acestea ajută la construirea

indentităţii individului. Nevoiţi să se mute din locuinţele unde au trăit în aziluri, bătrânii

sunt puşi în situaţia de a-şi elibera casa şi de a face o selecţie destul de riguroasă a

lucrurilor care vor fi luate cu ei. Înainte de sosirea acestei etape, întâi este cea în care

omul strânge toate aceste obiecte, acest lucru fiind considerat ca făcând parte din

construirea identităţii individului. Unele obiecte din casă sunt considerate mai valoroase

decât altele, criteriile după care se stabileşte valoarea diferind de la individ la individ.

Există cazuri în care unele sunt considerate atât de valoroase încât nu se pot da nimănui.

Doamna Debray refuză să-i dea fiului ei o lampă motivând că aceasta are o foarte mare

10

Târgul de vechituri din Kiselef se prezintă ca fiind un târg de la care colecționarii nu are trebui să lipsească. Varietatea de obiecte vechi pe care le vei gasi la acest târg săptâmanal include antichități veritabile precum ediții de colecție, fotografii din secolul al XIX-lea, piese de mic mobilier, tablouri, icoane, colecții de orologerie, monede, ilustrate, stampe, viniluri și plăci de patefon și gramofon. Târgul nostru este sustinut de o serie de atribute printre care amintim: promovarea valorilor prin educatie, dialog si interactivitate. Colecţionarii care doresc să fie contactați de colegi pentru schimburi, vânzari sau cumpărari de piese nu trebuie să lipsească de la acest eveniment. - Sursă: http://www.targuribucuresti.ro/targuri-de-iarna/targ-de-antichitati

18

valoare pentru ea ( „a lamp that really talked to her”) fiind făcută de către primul ei soţ.

Atunci când sosește momentul eliberării casei bătrânii preferă să ofere lucrurile

persoanelor cele mai apropiate de ele, pe loc secund aflându-se cei care nu sunt neapărat

apropiaţi dar care vor aprecia cel mai mult obiectul care urmează să fie oferit.

În cazul eliberării casei este important să fii atent la cine dai obiectele,să faci

plasări bune, să găsești persoana care va fi cea maipotrivită pentru acea piesă de

mobilier sau obiect (Marcoux, 2011:.220, trad. D.P).

19

TABLOU: CINE VINDE ȘI CIRCUITUL HAINELOR

Adrian are 35 de ani și este vânzător în târgul de la Valea Cascadelor. Cu doi ani

în urmă lucra în industria hotelieră dar nu era mulţumit de salariu şi de program. Chiar şi

atunci când lucra, în zilele de joi şi de sâmbătă îi dădea unui coleg câte 30 de ron pentru a

lucra în locul lui, el venind în târg să vândă. Acum se ocupă doar cu asta, vânzarea în târg

reprezentând pentru el un mod mult mai plăcut și facil de a câștiga banii. Este mica lui

afacere care îi oferă mai multe beneficii decât ocupația anterioară. Vine în târg joia

,sâmbăta și mai puțin duminica când alege să vândă în târgul din Titan pentru un profit

mai mare.11

De cele mai multe ori se duce după marfă cu o zi înainte de târg. Are o Dacie

1310 galbenă pe care o umple cu sacii plini de haine. Spațiul din mașină este folosit la

maxim, banchetele din spate fiind scoase, marfa fiind așezată până în planșeu. Din

prezentarea lui A. Dacia este tipul de mașină care se pliază cel mai bine pentru acest tip

de activitate pentru că poate pune foarte multă marfă în ea și pentru că întreținerea ei nu

necesită foarte mulți bani, nefiind o mașină pretențioasă.

Aprovizionarea o face dintr-un depozit din Chiajna12

care aduce marfă din

Germania. Hainele le cumpără la kg, în saci transparenți. Marfa lui este formată în mare

parte din haine (uneori mai aduce încălţăminte și genţi) majoritatea dintre ele fiind

vândute la 1-2 lei bucata. Acest gen de marfă este repusă în circuitul de schimb fără a

aduce cu sine vreo poveste: hainele ajung din Germania sau alte țări din Vestul Europei

(Franța, Belgia, Anglia) într-un depozit iar de acolo sunt preluate de comercianți care le

vor vinde ulterior la un preț mai mare. Ca și el mai sunt și alți vânzători de haine second

hand în târg. Unii din ei au un profit mai mare pentru că nu plătesc nimic pentru marfa pe

care o comercializează, luând-o gratis pe asociații cu scopuri umanitare.

Unii le iau pe asociaţii, mă înţelegi? Zic că le iau pentru ajutoare şi de fapt le vând. Ăştia

din afară, nu ştiu exact cum e, dar le percepe o taxă dacă vor să le arunce, sau ceva de

genu, aşa că preferă să le dea la asociaţii din astea. Şi eu la rândul meu le iau, dar le iau

cu bani, le iau la kg, ţi-am mai zis; dar tot e rentabil…uite, azi am luat 9 saci de blugi cu

11

Târgul de la Valea Cascadelor este considerat a fi târgul săracilor cel din Vitan fiind văzut ca fiind

superior atât din punctul de vedere al comercianților cât și al unor cumpărători. Comercianții pun prețuri

mai mari obiectelor în tîrgul de la Valea Cascadelor. Cupărătorii preferă târgul din Vitan pentru că este mai

ordonat și mai mare./ 12

Chiajna este o localitate în județul Ilfov, România, reședința comunei cu același nume, situată în

apropierea Bucureştiului- Sursă: Wikipedia

20

5 milioane. Mi-am scos banii, am mai mult de 5 milioane şi nu am vândut nici jumătate

din marfă. De acum încolo merg tot pe plus (A., vânzător târg, 35 ani)

Despre circuitul hainelor Joshua Reno (2009) vorbește despre cum hainele folosite

în țări ca America ajung să fie vândute ca haine second hand în ţări din lumea a-3-a.

Considerată a fi una dintre cele mai sărace ţări din lume, Tanzania are o rată de

mortalitate a copiilor de sub 5 ani de 20 de ori decât a Americii, speranţa medie de viaţă

fiind sub 46 de ani, 40 % dintre adulţi fiind analfabeţi. Hainele importate din America şi

din Europa sunt numite mitumba. În 2007 Tanzania a fost principalul client al hainelor

second hand din America, fiind în strânsă competiţie cu alte ţări la fel de sărace cum ar fi

Mozambiq, Benin sau Angola. Hainele ajung în Tanzania sortate, în saci mari de plastic

sau în baloți. Cei care cumpără din acest tip de depozite sunt foarte atenți la marfa pe care

urmează s-o achiziționeze, preferată fiind marfa care a fost sortată în America sau în

Europa, pentru că cea care este sortată în Africa poate conține și gunoaie.

Geofrey este foarte atent de unde cumpăra marfa. Vânzătorii pot pune tot felul de

gunoaie în mijlocul balotului de haine, așa că e bine să-ți cunoști funrnizorii pentru că

dacă vei cumpăra și gunoaie nu le vei putea returna (Joshua, 2009:231, traducere

proprie).

Mitumba ajunge să fie vândută în pieţe, aranjată pe criterii. Preferatele femeilor

sunt tricourile colorate iar ale bărbaţilor tricourile cu imprimeuri. Femeile găsesc marfă

mult mai bună şi în cantităţi mai mari decât bărbaţii. Acest lucru se datorează faptului că

femeile cumpără haine mult mai des decât bărbaţii şi le poartă mult mai puţin decât

aceştia; astfel, hainele de femei care ajung mitumba în Tanzania sunt într-o stare mai

bună decât cele bărbătești. Studenţii aleg să se îmbrace ca şi tinerii americani pe care i-au

văzut la televizor. Jonathan Friedman (1990) prezintă o poveste asemănătoare, doar că

întreaga acţiune are loc în Congo. La fel ca şi Tanzania, Congo este una dintre cele mai

sărace ţări din Africa. Sapeuri sunt cei care aleg să se îmbrace cât mai la modă

(raportându-se la moda din Europa, în special cea din Franța), cu haine de firme, în acest

fel modul lor de viață fiind asociat cu bunăstarea.

Adrian13

are o grămadă mare de haine amestecate în care găseşti de la tricouri,

fuste, sacouri, lenjerie intimă, pantaloni până la rochii de mireasă. Într-un alt colţ are

13

Pentru a păstra anonimatul numele folosite sunt fictive.

21

marfa mai bună: haine de firmă pe care o prezintă ca fiind de o calitate mai superioară și

pe care o vinde la un preț mai mare (între 10 și 50 ron). Categorisirea mărfii în funcție de

brand sau țara de proveniență este un lucru des întâlnit în târg: cuţite Germania, salatieră

cu suport Franţa, hanorac Levi’s, tigaie Germania, parfum franțuzesc, napolitane din

Turcia și din Libia, conserve din Grecia. Modul acesta de categorisire are rolul de a

sugera calitatea superioară a mărfii și de cele mai multe ori asocierea ei cu vestul, cu

Europa modernă și civilizată. Se face altfel distincția între tipul acesta de marfă și cele

încadrate la categoria turcisme sau chinzării.

Pentru marfa mai bună Adrian susține că are cumpărătorii lui fideli care vin în

târg de fiecare dată când află de la acesta că a adus ceva nou. Adrian a legat relații de

prietenie cu categoria aceasta de cumpărători, știindu-le preferințele și gusturile în

materie de haine. Când se duce să facă aprovizionare este atent să găsească ceea ce vor

clienții lui. Uneori primește și comenzi mai speciale pentru anumite tipuri de haine:

echipament de sky sau motocicletă, geci de piele sau pelerine de ploaie.

Obișnuiește să dea haine și pe datorie celor care îi cunoaște sau celor care intra în

categoria clienților fideli. Nu își notează într-un loc anume suma pe care va trebui s-o

primească înapoi, având încredere că oamenii îi vor da suma exactă data viitoare când vor

veni în târg. Am fost și eu una din acele persoane care a luat pe datorie de la el: am văzut

într-o zi în grămada lui de haine un costum de clovn mov cu mai multe buline colorate și

m-am gândit să-l iau pentru că-mi plăcea și pentru că era doar 13 ron. Din păcate, nu mai

aveam decât 4 ron pentru că ora era deja 13:30 iar banii îi cheltuisem pe alte obiecte din

târg. M-am dus la Adi și i-am zis că e frumos costumul pe care îl are și că l-aș fi luat,

doar că nu mai am banii necesari. S-a uitat la mine, a zâmbit și mi-a zis să-l iau și să-i

aduc banii data viitoare când mai vin în târg sau când pot.

Pentru Adrian vândutul în târg este o mică afacere, câștigurile financiare de pe

urma vânzării fiind mai mari decât cele obținute din ocupația sa anterioară. Totodată,

acest gen de activitate are, din punctul său de vedere, și alte beneficii, ce nu țin doar de

factorul financiar: Atmosfera din târg este mult mai frumoasă decât cea de la serviciul

22

precedent iar relațiile care le leagă atât cu colegii cât și cu cumpărătorii14

îi aduc o

satisfacție aparte.

14

Deși negocierea este exclusă în majoritatea cazurilor, Adrian obișnuiește să mai lase din preț sau să facă

cadouri clienților fideli, arătându-și în acest fel simpatia față de aceștia.

23

TABLOU 2:

VÂNZĂTORUL DE GUNOI

Gunoieri sunt eroii necunoscuți ai modernității. Zi de zi și până seara, reîmprospătează

și evidențiază granița dintre normalitate și patologie, sănatate și boală, dezirabil și ceea

ce nu e dorit, comme il faut și comme il ne faut pas, în interirorul și exteriorul

universului uman. – Zygmunt Bauman apud Anne.M Lovell 2007: 4

M. este un alt vânzător din târg. Are 52 de ani și prima imagine pe care o asociez

cu el e aceea a unui bărbat care scormonește într-un tomberon. Era o zi de sâmbătă, iar

târgul se pregătea să se închidă, majoritatea vânzătorilor strângând marfa și plecând;

cumpărătorii de asemeena. Ceasul era deja 15 și mă pregăteam să plec. Mai făceam

ultimele poze, pentru a surpinde spartul târgului. La un moment dat un bărbat îmbrăcat

într-un palton lung și negru, cu aspect învechit și cu un fes bine tras pe cap, vine la mine

și mă întreabă dacă am cumpărat aparatul din târg. Îi răspund negativ, completând că-l

am de 3 ani. Următorul lucru care m-a întrebat a fost dacă am o liță la mine, că-i trebuie

pentru radioul cel nou:

Caut o liță pentru casetofonul acesta, că vreau să prin AKTIV fm. E casetofon bun, l-am

găsit la taraba de lângă mine, că nu l-a vândut băiatul. Nu mai vine și data viitoare așa

că l-a lăsat acolo, să nu se mai care cu el. L-am luat eu și e bine că mie îmi place să

ascult AKTIV fm, dă muzică din asta, de bagabonţi, de mortăciuni, de ăia din

Pantelimon. Acolo te duci îmbrăcat şi vii dezbrăcat. Unuia i-a luat diplomatul. În viață

trebuie să fi bun, să nu furi, să fi omenos. Omenirea are mai mult de 2000 de ani, că noi

ne tragem din maimuţe, dar nu trebuie să fim proaste ca ele”. –M, vânzător, 52 ani.

După am mers împreună cu el prin târg, uitându-ne pe jos după o liță. În timp ce

treceam pe aleile târgului, pe lângă locurile unde fusese marfa pusă pe jos, domnul M. era

foarte atent. Se apleca și lua ce găsea pe jos: sticlă goală de parfum, o revistă, figurine. Se

uita la ele, ca și cum l-ar examina și după le punea în plasa de rafie care până atunci o

ținuse sub braț. Observând probabil că-l privesc curios, a simțit nevoia unei argumentări:

le iau, că ăștia le-au lăsat aici, le-au aruncat, nu mai au nevoie de ele. Cu ce mai am eu

și cu astea îmi fac și eu marfa. Am continuat să mergem prin târg fără să-l întreb mai

multe. Când am ajuns lângă unul din tomberoanele din târg, l-a deschis și a început să

scormonească prin el; a scos o pereche de ochelari de soare pe care a vrut să mi-i dea

cadou și o sticlă de săpun lichid, jumătate plină, cu o floare de plastic în interior pe care a

pus-o pe marginea tomberonului îndemnându-mă să-i fac o poză. După, le-a pus pe

24

amândouă în pungă. Am plecat mai departe, mergând așa prin tot târgul. În timpul acesta

domnul M. lua tot ce găsea pe jos și punea în punga de rafie care se umplea din ce în ce

mai mult. Târgul poate fi asemănat cu o groapă de gunoi când se închide: pungi de plastic

zboară prin aer, folile pe care a fost ținută marfa fiind și ele luate de vânt; coperțile de de

reviste stau mototolite pe jos, cutii de carton și de plastic goale, peturi, încălțări și multe

altele.

M. vinde în târg de mai mult de un an jumătate. Prima dată s-a dus în târgul din

Vitan, dar nu i-a plăcut deși este mai aproape de casa lui. Spune că îi place mai mult la

Valea Cascadelor pentru că e un târg mai mic și pentru că nu vin oameni pretențioși, așa

cum se întâmplă în celălalt târg. Ia tot ce găsește prin gunoaie sau ce primește de la

vecini. Vine cu ele în târg și le vinde la 1 eu bucata. Uneori, găsește și obiecte despre care

nu știe la ce se folosesc dar dacă arată bine, le ia și pe acestea.

Anne M. Lovell (2007) amintește cum oamenii străzii au inventat noi forme de a

consuma ceea ce e considerat a fi gunoi: tot ceea este aruncat pe străzi sau ceea ce e dus

la gropile speciale de gunoi. Toți acești oameni refolosesc, repară, reciclează și uneori

vând în piețe de vechituri ceea ce alții conisideră gunoi. Această practică este foarte des

întâlnită în țările care au un venit mic, țări considerate a fi din lumea a 3 a. Marile gropi

de gunoi din țări ca India, Egipt, Mexic reprezintă principala sursă de supraviețuire

pentru anumiți oameni. De la copii până la bătrâni, toți caută sperând să găsească ceva

bun și într-un viitor mai optimist. Fiarele, sticlele goale, hainele, conservele aruncate sunt

refolosite de către aceștia. Ceea ce înseamnă gunoi pentru cineva este o comoară pentru

altcineva (Joshua Reno, 2009). În India, în New Delhi, la una din cele mai mari gropi de

gunoi ale orașului este o strânsă competiție între cei care vor să folosească gunoiul.

Adolescenții scormonesc prin munții de gunoaie în timp ce ascultă la un telefon învechit

ultimele noutăți muzicale. Cei mai mulți dintre ei sunt imigranți din Bangladesh sau

musulmani din sărăcăciosul Bihar 15

.

Despre gropile de gunoi şi despre cum aceste devin case pentru unii oameni ne

spune şi documetarul Cities (2011). În Mombasa, al doilea oraș ca mărime din Kenya

sunt oameni care trăiesc din ce aruncă alţii. Imediat ce se trezesc, oamenii care nu au o

15

Bihar – un stat în Estul Europei, cu capitala la Patina.

Sursa: www.mapsofindia.com

25

altă sursă de venit, se duc la groapa de gunoi şi caută sticle, cutii de conserve, saci şi

plastic iar când strâng suficiente alţi oameni vin şi le cumpără de la ei. Când sosesc

camioanele cu gunoi, aceștia se duc la ele, vrând a fi printre primii căutători. Speră să

găsească şi mâncare ca lintea, fasolea sau mazărea. Imediat, după ce gunoaiele sunt

răsturnate, se porneşte o întreagă cursă între cei care trăiesc de pe urma gunoaielor.

Oamenii se împing, se ceartă și încearcă să găsească un loc cât mai bun de scormonit16

.

Şi Joshua Reno (2009) surprinde foarte bine aceeaşi idee in cercetarea sa care are

loc la una dintre cele mai mari gropi de gunoi din Michigan, la Four Corners. Deşi nu

sunt foarte fericiţi că sunt gunoieri, întrebându-se ce înseamnă munca lor pentru restul

societății, mulți lucrători găsesc bucurii și în acestă ocupație. Unul din ei concluzioneză

spunând: Încă nu este un serviciu de care să fi mândru, cum ar fi cel de doctor sau

avocat…sunt doar un gunoier (pag 40) dar pe de altă parte sublinia și momentele de

fericire când găsește obiecte valoroase 17

. Obiectele care sunt găsite și alese de acești

gunoieri sunt revalorificate și reintroduse în circuitul de schimb. Posesorii obiectelor au

fost legate de acestea prin semnificațiile pe care le-au investit în ele; odată cu ștergerea

semnificațiilor, dispare și valoarea obiectelor. Ajunse la groapa de gunoi, cei care le

recuperează le atribuie alte semnificații; prin acest proces atât oamenii cât și obiectele

devin alții. Lampa care a fosr aruncată la gunoi de fostul posesor pentru că nu mai

corespundea cerințelor estetice ale acestuia, poate fi preluată de către gunoierul tânăr care

tocmai și-a închiriat o camera modestă, nemobilată, de la periferia orașului.

16

Documentarul Cities face parte din seria de documentare de la BBC Human Planet . Documentarele

arată cum omul s-a adaptat la diversele medii naturale, de la deșert până la Arctic, de la junglă la oceane. 17

Prin obiecte valoroase, personajul lui Joshua Reno, Bart, se referea la obiecte care încă mai sunt în starte

bună de funcționare și pe care le poate refolosi sau revinde.

26

TÂRGUL DIN EXPOZIȚIE SAU PERIFERIA EXPUSĂ ÎN CENTRU

Miercuri 11 ianuarie 2012, ora 19, a avut loc deschiderea expoziţiei

Resturi/Restul, despre tîrgul de vechituri de la Valea Cascadelor18

. Am aflat de ea printr-o

invitație primită de la un prieten pe facebook, ca despre un eveniment la care trebuia să-ți

confirmi sau nu prezența. Deschiderea a fost anunţată în publicaţii cunoscute, precum 7

Seri, Metropotam, Hypestreet sau Art Line. Ajunsă acolo, am observat că încăperea în

care avea loc era plină de oameni, lucru la care nu mă aşteptam pentru că spațiul în care

s-a desfășurat era în mintea mea frecventat de o categorie de oameni care nu ar vizita

târgul de la Valea Cascadelor. Afară era la fel de aglomerat: fumătorii și cei care

terminaseră deja de vizitat își expuneau părerile despre ceea ce văzuse sau dezbăteau

subiecte asemănătoare. Majoritatea celor din sală erau tineri. Expoziţia cuprindea obiecte

și suntete înregistrate din târg, fotografii şi câteva improvizaţii19

. La final puteai cumpăra

vederi cu oameni și cadre din târg sau albumul fotografic Găsiți și pierduți. Found and

lost care cuprindea poze și scurte comentarii. Din descrierea pe care o avea expoziția

evidenția unicitatea obiectelor din târg și traseul parcurs de acestea de-a lungul timpului,

accentuând cum acestea ajung să aibă atât o istorie personală a propietarului cât și una

comună, prin memoria obiectelor ca oglindă a timpului:

Ce-am strâns din Valea Cascadelor: o adunătură de amintiri dintr-o piată prin care au

trecut de toate, de la struți imenși la turnuri Eiffel, de la mici la șurubelnițe și de la

biciclete la remedii naturiste. Marfa de acolo vine din casele oamenilor, nu de pe linia de

productie, într-un drum neștiut, de la un proprietar la altul. Pe traseul lor sunt cei care o

strâng din diverse colțuri ale vieții proprii sau a altora, și o transmit mai departe, în altă

casă. Câtiva fac asta de vreo 20 de ani încoace, unii vin pentru o vorbă cu colegul de

lângă, alții pentru bani de buzunar. Obiectele se cer mutate dintr-un prezent într-altul.

Piața devine o bursă și un muzeu improvizat de resturi și piese de colecții, care arhivează

o istorie personală a proprietarului și una comună, prin memoria obiectelor ca oglindă a

timpului. Astfel de obiecte nu se mai produc azi, fiind piese unicat într-o lume invadată de

18

Expoziţia a avut loc în Centrul Vechi al Bucureştiului, pe Strada Şelari, în Atelier 35( Galerie şi

Asociaţie care se descrie ca având misiunea de a sprijini dezvoltarea tinerilor artiști și de a valorifica

potențialul artistic românesc.) 19

Prima improvizație consta într-un fel de cameră mică din lemn care avea atârnat pe unul din pereți un

tablou din târg din perioada comunistă cu un peisaj din natură și câteva femei căruia i se mai adăugase de

către artiștii expoziției imagini decupate din ziare și poze(de la flori, scări, oameni mai mici, piscină, mână

care ține o armă până la capete de oameni). De tavanul camerei atârnau câteva figurine din plastic. Un alt

perete era decorat cu coperți din reviste și o bluză iar pe un altul se afla o poliță cu jucării. O altă

improvizație consta într-un colaj format din poze cu oameni și obiecte din târg însoțite de 2 paragrafe de

descriere + un fel de hartă a târgului unde erau localizați oamenii care apăreau în poze.

27

produse în serie, repuse în circuit prin intermediul târgului. O instalație cu fotografii,

portrete, sunet, obiecte din târg (și o carte cu monografia vizuală a locului).

Improvizația care conținea și două paragrafe de descriere a târgului, sublinia

aceleași idei care apăreau și în descrierea expoziției. Dacă ai fi venit prima dată la această

expoziție și nu ai fi fost niciodată în târg, ți-ai fi creeat o impresie idilică despre târg:

târgul de laValea Cascadelor este locul în care fiecare obiect are povestea lui, putând fi

asociat cu un muzeu sau cu un anticariat:

Plouă cu povești. Ca-n orice târg din țară aici se decupează și sedimentează

bagaje cu vieți strânse-n obiecte uitate de timp. Leacuri din bătrâni își fac loc

printre grămezi de haine la un leu și reviste de acum un secol. „Unii merg la

pescuit în târg”, ne spunea un suporter steaua care vine la Cascadelor de 20 de

ani încoace.

Șahistul Arkan depozitează marfa proprie și pe cea a vecinelor tot de pe atunci,

de foame sau pentru bani de buzunar; vin și alți pensionari ca domnul cu

bibelourile, vânzător de-o viață. Unii mai dau anunț în ziar, ceilalți iau marfa de

prin vecini ( descriere improvizație târg)20

.

Discursul punea accent pe ideea de patină a timpului și pe unicitatea obiectelor

vintage. Acest tip de discurs nu este unul foarte întâlnit în târg, comercianți algând să

scoate în evidență mai degrabă prețurile mici ale produselor. Reprezentarea târgului de la

Valea Cascadelor diferea de realitate, prezentând doar o anumită parte a acestuia și

făcând abstracție de multe altele. Vorbind cu unul din artiștii expoziției am observat cum

târgul ar fi, din punctul lui de vedere mult mai frumos dacă nu ar fi și tarabele alea cu

chinezării, alea de sunt niște kitchuri și care nu au deloc legătură cu vechiturile.

Această expoziție arată cum târgul a trecut de la periferie în centru, din clasa unui

spațiu care e situat considerat murdar, plin de bișnițari și de obiecte contrafăcute într-o

expoziție de artă contemporană în Centrul Vechi al Bucureștiului. Asocierea târgurilor de

vechituri sau a piețelor cu ceva negativ nu este una nouă. Perneille Hohnen (2005) în

studiul despre o piaţă din Lituania (Gariunai market) de la începutul anilor 90 arată cum

acesta piaţa era stigmatizată, văzută ca şi periferică şi asemănată cu talciocurile pline de

bișnițari întâlnite în societatea sovietică.

20

Acest fragment l-am preluat din unul din colajele despre Valea Cascadelor din expoziția Restul/Restul,

Atelier 35, 11 ianuarie.

28

Criticile pe care le-am auzit despre târg priveau mai multe aspecte: piața era

necivilizată și dominată de speculanți și hoți; vânzătorii doar stăteau acolo,

niciodată muncind legal, veniturile nu erau declarate, de cele mai multe ori

tranzacțiile fiind ilegale; piața era văzută ca fiind non lituanian , fiind dominată

în special de Polonezi și Ruși; era neacoperită și murdară (îți murdărești

încălțările) și în final, bunurile erau de o proasta calitate iar vânzători pregătiți

să te păcălească. (Hohnen, 2003:5, traducere proprie).

Valoarea obiectelor din expoziție era construită cu ajutorul discursului despre

unicitate și despre vechime. Exponatele nu erau venite de pe linia de producție, în serie,

erau obiecte care aveau în spate o istorie, memorie și identitate, adunate cu atenție dintr-

un târg de vechituri. Această expoziție a adus periferia în centru, a pus gunoaiele într-un

cadru teoretic și le-a conferit valoare cu ajutorul discursului.

29

CONCLUZII

Târgul de la Valea Cascadelor este un spațiu construit de către oamenii care-l

freceventează și-l reprezintă, de obiectele comercializate și de către semnificațiile

atribuite acestora. Pentru un cumpărător din târg, acest spațiu reprezintă o alternativă de

adaptare la economie; pentru artistul din expoziție, este un instrument cu care poate arăta

că resturile, gunoaiele, pot fi obiectul unei expoziții care arată că un spațiu, cum ar fi un

târg de vechituri, poate fi un muzeu improvizat care arhivează o istorie personală a

propietarului și una comună, prin memoria obiectelor ca oglindă a timpului21

.

O înțelegere deplină a obiectelor se poate face doar atunci când luăm în

considerare toate ciclurile de viață ale acestora. Fie că sunt sau nu venite direct de pe

linia de producție, acestea acumulează istorii, în funcție de persoanele cu care intră în

contact și de contextele sociale (Kopytoff). Putem vorbi de o simbioză om – obiect: omul

atribuie și schimbă semnificațiile obiectelor iar obiectele, prin semnificațiile atribuite de

către aceștia, devin valoaroase.

Acesta este văzut atât ca un loc periferic în care se practică bișnița cât și ca spațiul

în care plouă cu povești și unde se decupează și sedimentează bagaje cu vieți strânse-n

obiecte uitate de timp fiind obiectul unei expoziții. De la chinezăriile defecte cumpărate

din magazinele cu marfă confiscată, până la tablourile aduse de la sora din Belgia, toate

sunt repuse în circuitul de schimb așteptând să fie cumpărate. Departe de a putea face

generalizări, motivațiile celor care aleg să vină în târg sunt foarte diverse: financiare, de

plăcere, modalitate de petrecere a timpului liber sau doar din curiozitate. Mediile sociale

din care aceștia provin și stautusurile sociale pe care le au sunt foarte diverse. Pe aleile

târgului poți găsi de la un doctor care speră să găsească patefonul His master voice la un

preț mai accesibil decât pe internet sau în anticariate, sau un pensionar care care a rămas

fără casă după ce a vândut-o ca să le dea copiilor bani și care acum vinde obiecte care

sunt considerate gunoaie primite de la vecinii săi.

21

Descriere prezentare târg.

30

BIBLIOGRAFIE

Alex, Preda (2010) - Introducere în Sociologia Pieţelor, Polirom, București.

Anne, M. Lovell (2007), Hoarders and Scrappers. Madness and the Social

Person in the interstices of the city, în Subjectivity. Ethnographic Research, University of

California Press, London, England.

Appadurai, Arjun (1986) - The cultural bography of things. Commodization as a

process în The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective. A.

Appadurai, Cambridge: University Press, pp. 69-94.

Copeland, Irene (1986) - Visual Anthropology. Photography as a research

method, University of New Mexico Press, Mexico.

Daniel, Miller (2008) - Portrait 6- Aboriginal Laptop în The Comfort of things,

Polity Press, Lodndon.

Eco, Umberto (2000) - Cum se face o teză de licență, Pontica, Bompiani.

Friedman, Jonathan(1990) - The Political Economy of Elegance: An African Cult

of Beauty în Culture and Hisory, pp. 101 – 125.

Gupta, Akhil, Ferguson, James (1996) - Anthropological Locations. Boudaries

and Grounds of a Field Science, University of Calfornia Press, London.

Herrmann, Gretchen M. (1997) - Gift or Commodity: What Changes Hands in the

U. S. Garage Sale? American Ethnologist -.

Hohnen Pernille (2003) - A market out of Place? Remaking Economic, Social and

Szmbolyc Boundaries in Post-Communist Lithuania, Oxford University Press,

Jean Sebastian Marcoux (2011) - The casser maison ritual. Constructing the self

by emptying the home, Published by Sage.

Joshua, Reno (2009) - Your trash is someone’s treasure. The politics of value at a

Michigan landfill, published by Sage.

Kopytoff, Igor (1986) - The cultural biography of things: commoditzation as

process, in Arjun Appadurai, The Social Life of Things, Commodities in Cultural

Perspectives. Cambridge: Cambridge University Press.

31

Marry M. LaLone, Elizabeth Godoy, Deanne Matthews (1993) – Making a buck:

social and economic adaptations in an Appalachian flea market, Radford University,

Johnson City.

Skuse, Andrew (2005).- Enlivened objects. The social, death and rebirth of radio

as commodity in Afganistan, Journal of Material Culture, Sage,

Tolley, Emelie, Mead Chris (1998), Flea market style: Decorating with a

creative edge, C. Potter , New York,.

Filme:

Hurt, John (2011) – Cities, în Human Planet, produs de BBC în co-producție cu

Discovery și BBC Worldwide.

Iskander, Mai (2009) – Garbage Dreams, Iskander Films în co-producție cu

Motiveart.

Rivoli, Pietra – The travels of a T-shirt in the Global Economy, după cartea de

același autor The travels of T-shirt of a T-shirt in the global economy. An economist

examines the Markets, Power and Politics of World Trade.

32

ANEXE:

FOTOGRAFIA I. Oameni și obiecte AUTOR Ramona August

FOTOGRAFIA II: O zi nu foarte profitabilă AUTOR: Păunescu Elena Denisa

33

FOTOGRAFIA III: Comunism, religie, copilărie, can-can și nuditate. AUTOR:

Păunescu Elena Denisa

FOTOGRAFIA IV: Obiecte, identitate și memorie. AUTOR: Păunescu Elena Denisa

34

FOTOGRAFIA VI: Marfă din târg. Carne proaspătă. AUTOR:Păunescu Elena Denisa

FOTOGRAFIA VII: Așteptând clienții AUTOR: Păunescu Elena Denisa

35

FOTOGRAFIA VIII: Oameni la expoziția RESTUL/RESTURI AUTOR:Păunescu Elena

Denisa

FOTOGRAFIA IX: Cadru expoziție RESTUL/RESTURI AUTOR: Păunescu Elena

Denisa

36

FOTOGRAFIA X: Vânzătorul de gunoaie AUTOR: Păunescu Elena Denisa