Taramul celor cinci cercuri - Libris.ro celor...CINCI CERCURI A DOUA CARTE DIN SERIA VEGA JANE r tfr...
10
Dnvro Bnlonccr YA TARAMUL CETOR CINCI CERCURI A DOUA CARTE DIN SERIA VEGA JANE r tfr editura rao
Transcript of Taramul celor cinci cercuri - Libris.ro celor...CINCI CERCURI A DOUA CARTE DIN SERIA VEGA JANE r tfr...
Dnvro Bnlonccr
YA
TARAMUL CETOR
CINCI CERCURIA DOUA CARTE DIN SERIA VEGA JANE
rtfr
editura rao
UNUS
Quagull
Pirea posibil - ba chiar gi absurd de poetic - faptul ci, prinqilaolalti asemenea verigilor unui lan{, noi trei aveam s[ murimimpreuni. Doar ci siritura de pe o stinci inalti de un kilometru gi
iumitate in timp ce eram urmirifi de bestii ucigaqe nu prea ne
didea de ales. Literalmente, slriserim pentru a ne salva vielile. Iaracum eram nevoifi si aterizim acitirii, altminteri acolo jos avea s[ne fie locul de odihni ve qnic6,. Foarte jos.
Cideam deja de o vreme, iar distanfa pirea mult mai lungidecit mi-ar fi plicut. In timp ce plonjam, i-am aruncat o privirecelui mai bun prieten al meu, Delph. El se uita la mine, nu cu ospaimn vedite, recunosc, ci cu o oarecare dozd de anxietate. Pe de
alti parte, ciinele meu, Harry Doi, zimbea, pregitit ca aventura
noastri si inceapi.Motivul pentru care siriserim se afla la briul meu. Lanful meu,
Destin, imi permitea sI zbor. insi nu sirisem niciodati de pe osti,ncl inalti de un kilometru gi jumltate, aqa ci plonjam mai rapid&cit o fhcusem weodati pdnl atunci. Deqi mi-am dat toati silinfasi izbutesc o aterizare lini, ne-am izbit de sol cu o forfi teribill. Pe
moment, pur Ei simplu am rimas cu tofii intingi la pimint, uluifi.Dar, curind, mi-am dat seama ci, dacl eram lovifi gi invinefi{i,insemna ci suntem in viafi.
5m6rcul (n.tr.)
10 DAVID BALDACCI
L-am desfbcut pe Harry Doi din hamul lui, care ii lnglduise s[
rlmini suspendat la pieptul meu. Am privit cum Delph s-a ridicat
incet, intinzindu-gi brafele gi picioarele. Apoi am privit in sus, spre
locul pe care il pirisiserim cu foarte pufin timp in urmi' Dac[
n-am fi slrit, cu siguranfi am fi fost morfi.
Bestiile care ne vinaseri se zgiiau acum peste marginea pr[-
pastiei. Era o turmi de garmi gi cam tot atAlia amaroci' Chiar qi
firi si-i vid prea bine de la acea distanfl, qtiam ci toli garmii
solzoqi, cu sdngele picurindu-le intruna pe piepturile dure, sco-
teau flic[ri de furie pe niri. Iar amarocii, creaturi uriage ca nigte
lupi, care aParent nu triiau decAt pentru a ucide, aritau pur qi
simplu infioritor.$i, cu toate acestea, niciunul dintre ei nu pirea dispus si sari de
la peste un kilometru, aga cum o f[cuserim noi. Faptul ci aceste
creaturi nu puteau si zboare aga cum puteam eu ftcea toti banii pe
care i-ag fi ar.ut vreodati. Am coborat privirea 9i am mangdiat lan-
pl din jurul taliei, care avea literele D-E-S-T-I-N imprimate pe
unele dintre verigi. imi salvase viafa in nenumirate ocazii, cu toate
ci nu-l aveam de prea mult timP.
Nu imi venea si cred. Mi aflam in Quag. Eu, Vega |ane' In toate
cele cincisprezece sesiuni ale mele triisem in satul Wormwood' Era
tot ce cunoscusem pAn[ atunci. Mi se spusese ci, in afariL de letalul
Quag, asta era tot ce exista. Dar eu credeam cL era doar o min-
ciuni. Exista ceva dincolo de Quag 9i intenlionam sl aflu ce'
Nu fbceam asta intr-o doari. Binuiam ci pirinfii 9i bunicul
meu se aflau de cealalti parte a Quagului. Fratele meu, |ohn, inci
locuia in Wormwood, dar el nu mai era fliciul inocent care fusese
cAndva. Ticdloasa de Morrigone avusese grijl de asta.
Astfel, misiunea mea in viafi era si stribatem Quagul in sigu-
ranfi tofi trei, cAt mai repede cu putin!6. Se prea poate si fi fost un
scop extrem de ambilios, dar era al meu, fbri doar 9i poate.
Mi-am tras sufletul9i m-am uitat din nou la Delph.
- Ai griji, Vega |ane, mi-a sPus el.
Tirimul celor Cinci Cercuri 11
- Tu ai griji de tine, Delph, i-am rispuns, nereu$ind, in pofida
riscului mortilor noastre iminente, si-mi gterg zimbetul de pe chip
pentru reugita intririi in Quag.
- Socotegti cl blestematele alea de bestii Pot se ajungl aici, jos?
m-a intrebat el.
- Socotesc ci nu vreau si agtept aici ca s[ vid, nu? am replicat eu.
Miam siltat desaga pe umeri qi Delph a flcut la fel cu a sa' Am
pistrat hamul lui Harry Doiin caz ci trebuia si o intindem imediat.
Harta Quagului - pe care mi-o lisase prietenul meu QuentinHerms - era foarte detaliati, dar existau gi niqte scdLpiri, dupi cum
imi dldeam seama acum. De pildi, nu menfiona stAnca de pe care
tocmai siriserim. $i, ca atare, nu eram pregititi nici pentru valea
in care ne giseam. $i totugi, il vizusem intr-o zi pe Quentin intrindin Quag. $i asta a fost ceea ce a iscat intreaga mea cilltorie. Probabil
ci el qtia ce se gdseqte aici.
Harta imi oferea instruc[iuni generale, dar nu-mi asigura un iti-nerar precis care si ne conducl prin acest loc. Trebuia si-mi dau
singuri seama de asta, dupi cum pirea. De asemenea, aveam o carte
p€ care o gterpelisem din bordeiul lui Quentin, care explica tipurile
de creaturi care siliqluiau aici.
- Harta ne indruml, in general, in aceasti direcfie, mi-a spus
Delph, aritAnd in fa
12 DAVIDBALDACCI
lucruri odioase stind la pindi, care ar fi putut si ne omoare dacis-ar fi ivit cea mai mici posibilitate.
M-am uitat la picioare. Pe unde si pigesc? I-am aruncat o pri-vire lui Harry Doi, care se uita la mine lung, curios, agtept6.nd, se
pare, ca eu si mi decid.M-a izbit, oarecum neplicut, gindul ci eu trebuia si fiu liderul
acum. Ei, dricia dracului! Oare eram capabili? Nu eram siguri.Departe, foarte departe, exista pe harti un loc care se chema
Mycanmoor. Era descris ca o zoni monotoni, aridi, care se extindeain toate direcfiile gi care, din nefericire, nu avea nicio cirare siguri.Harta era remarcabil de laconici in privinfa pericolelor exacte cuese agterneau in fafa noastri. Dar cartea pe care o qterpelisem com-pleta o parte din iceste detalii.
Am scos-o din buzunarul mantiei mele gi am aprins o luminarepentru a putea citi paginile.
Delph privea agitat peste umirul meu.
- Nu-i o idee buni si ne luminim in felul ista, Vega |ane.
-Yezi tu, Delph, poli si-mi spui simplu Vega. Nu e ca qi cumam fi inconjura{i aici de fete pe care le cheami Vega. De fapt, dincAte-mi dau eu seama, sunt singura.
Inspiri adinc Ai expiri lent, cu ochii mari cdt farfuriile ceqtilor
de cafea.
- Firegte, mare dreptate ai, Vega ]ane.Am oftat gi am privit cu atenfie pagina. Practic, trebuia si potri
vesc harta cu descrierile locurilor din Quag in care siligluiau crea-
turile descrise acolo. Ar fi fost mult mai ugor qi mai convenabil daciamicul meu Quentin Herms ar fi pus toate informa{iile intr-un sin-gur loc, insi n-o fbcuse.
Am simfit cum mi se pribugegte moralul in clipa in care mi-amdat seama cit de pufin pregititi eram. $i iati-i pe D.lph gi pe HarryDoi depinzind de mine pentru a avea un plan!
Harry Doi a inceput si miriie. M-am uitat la el. Zbirlit, cughearele scoase, ceea ce m-a ficut si arunc o privire in jur pentru a
Tirimul celor Cinci Cercuri 13
vedea ce anume ii pricinuise ciinelui meu aceasti reaclie. Dar inintuneric nu era nimic, cel pulin nu ceva ce eu se pot vedea.
M-am uitat la Delph.
- Ce l-o fi apucat? s-a mirat el.
$i apoi am vizut. Ciinele meu respira greoi pe nas. Nu vedea
pericolul - elil mirosea.
$i, din experienla mea, ceva rdu mirositor insemna bestii
resping[toare.
Am adulmecat qi eu aerul, increfindu-mi fafa, 9i l-am privitbrusc pe Delph.
- Simli qi tu mirosul ista?
El gi-a umplut pieptul cu aer qi apoi l-a expirat.
- Nu.M-am gindit rapid. Cunogteam izul sau micar ceva apropiat de
acesta.
Apoi, norii din mintea mea s-au risipit.Otravd.
- Ce este? m-a intrebat el agitat.
- Nu sunt absolut siguri, i-am rlspuns, qi intr-adevir nu eram.
Mai simlisem mirosul acestui tip de fierturi la Hornuri, fabrica
unde fusesem angajatlca Finisoare.
Am indicat spre stAnga.
- Hai si incercim pe-acolo.
- N-ar trebui oare si zburim? m-a intrebat D"lPh. Si ajungem
acolo mai repede, nu? Si-sI vedem, poate, ce ne atac6, mai ina-
rnte-inainte sdne prindd, incheie el frri si respire.
Am ajunge acolo mai repede zburdnd - insi ceva din mintea
mea imi spunea cL ar fi mai bine s6 riminem cu picioarele bine
rnfipte pe pimdnt. Cel pu1in, deocamdati.
Eram genul care avea tendinfa si-gi urmeze instinctele, care mieiutaseri de multe ori.
$i atunci s-a intAmplat si privesc in sus qi si o vid. Sau, mai
curind, si le vid.
t4 DAVIDBALDACCI
Un stol de pisiri zbura in formafie perfecti pe cerul luminat de
Noc. Asta m-a surprins, cici nu credeam ci pisirile zburau noap-
tea, dar poate ci lucrurile stiteau altfel in Quag. In timp ce priveam
p[sirile avintdndu-se spre inalt, s-a petrecut ceva foarte ciudat.
Parci de niciieri, a aplrut deodati un nor de fum albistrui'Pisirile au cotit brusc pentru a-l evita, dar cAteva n-au reugit si se
miqte suficient de repede. $i dupd ce aceste pisiti au trecut prin fum,
ieqind prin partea opusi, am observat ci nu mai puteau sl zboare'
Cideau.Muriseri...Am rimas locului paralizatd,apoi am simfit ceva care mi trigea
de bra1.
Era Delph.
- Fugi, Vega |ane! a strigat el. Fugi!
in timp ce alergam, m-am uitat o dati inapoi, dorindu-mi ime-
diat s[ n-o fi fbcut. in spate era o creaturi pe care n-o mai vizusem
niciodati in realitate, dar, chiar qi-aqa, gtiam prea bine ce era, cici
un desen al acesteia se gisea in carte.
I-am aruncat o privire scurti lui Delph qi mi-am dat seama ci 9i
el se uitase in urmi, vdzindceeacevizusem 9i eu. Si ne fi ini\at in
aer n-avea niciun rost. Spre deosebire de garmi 9i de amaroci, ceea
ce se afla acolo - venind iute - era o creaturi care putea si zboare'
Aparent, cilitoria noastri prin Quag era Pe punctul de a se
incheia inainte de a fi inceput cu adevirat.
DUO
Regatul catafilului
Pe urmele noastre se afla un inficio diavolesc.
Inficio este o creaturi mare, cu doud picioare masive, o pereche
Je aripi membranate puternice gi un tors lung, solzos, din care iese
.ln git asemlnitor unui garpe, terminat cu un cap mic, cu ochi','enino$i
Ei infldcirafi gi o guri cu colli ascufili ca niqte lame. Iar
:aca asta nu e destul pentru a ingrozi, trebuie spus ci inficio eliminixt gM care poate ucide pe oricine ajunge si-l inspire, aga cum p[]i-
'era bietele pisiri.
Avusesem dreptate s[ nu ne ridicim in aer - am fi fost deja morli.
in timp ce fugea, Delph a aruncat o privire inapoi.
- Se lasl mai jos. Vine si ne omoare! a tipat el. Fugi!
Era absolut necesar s[ fac ceva, orice. De ce imi era creierul atAt
ie rulburat? Pur gi simplu stitusem acolo in timp ce inficio venea
:a ne omoare. Delph fusese acela care imi spusese si fug.
- Vega |ane! a strigat Delph din nou.
Firi si mi gAndesc, am vArit mdna in buzunarul mantiei,
:ai-am pus mdnuga qi apoi degetele mi s-au strdns in jurulEiementalului. in starea sa actuali, arita cu totul banal, avAnd doar
opt centimetri lungime qi fiind flcut din ceea ce pirea a fi lemn.
Dar cAnd mi-am dorit s[ apar[ in mirime natural[, Elementalul a
;rescut, devenind o lance mai inalti decit mine, de un auriu strelu-
;rtor. imi fusese oferit - impreuni cu mdnuqa Pe care trebuia s[ o
16 DAVIDBALDACCI
port atunci cand il {ineam in mini - cu mult timp in urmi pe un
cdmp de lupti, de citre o rizboinici aflatl pe moarte. Ea mi-a spus
ci avea si-mi fie prieten ori de cAte ori aq fi avut nevoie de unul. Ei
bine, acum chiar aveam nevoie de un prieten. Trebuia si fac ceva'
Refuzam pur qi simplu si mor.
Cind am privit inapoi, inficio se apropia iute, cu picioarele sale
cu gheare aproape atingAnd pimantul. I-am vizut pieptul puternic
umplindu-se cu aer, pe care apoi l-a suflat, devenind un nor imens
de fum albastru care con{inea moarte.
Continuind si fugim, m-am intors qi m-am pregitit si arunc
Elementalul, ghiddndu-l cu ajutorul gindurilor mele. Cind i-am
dat drumul s[ zboare, Elementalul a trecut g]on1pe ldngi marginea
norului de otravi, iar unda cauzat| de viteza sa l-a destrimat, im-pingindu-l inapoi spre creatura care il eliberase. Brusc, inficio se
inl\n in aer. Cu toate ci bestia era sursa vaporilor mortali, plrea ciinhalarea furnului ar fi putut fi la fel de diunitoare gi pentru ea.
Elementalul a zburat inapoi spre mine. Dar in momentul in care
l-am prins, terenul de sub picioarele noastre a cedat qi am ajuns siplonjim in jos circa douizeci de metri. Nu gtiu de ce m-am lovit,
dar pirea si fie mai moale decAt la aterizarea noastri de pe stinci.Totuqi, am icnit la impact gi l-am auzit gi pe Delph fipind. Harry
Doi a litrat o dati qi asta a fost tot.
M-am intors pe spate Ei am vizut cerul intunecat dispirind indosul unei bolte de crengi mari qi al rulourilor de iarbi incilciti.Aceste elemente erau ridicate de ceea ce pd.rea a fi un sistem de scri-
pefi qi funii. Doar ci acesta cu greu ar fi putut si fini un inficio la
distanfl. Mi aqteptam in orice moment si se nipusteasci prin acest
acoperig fragil gi si ne distrugi.insi inficio n-a apirut. in schimb, o plasl grea a cizut peste noi qi
ne-am incurcat in funii atit de riu, incAt abia ne mai puteam miqca.
M-am uitat in jur qi i-am vizut pe Delph gi pe Harry Doi in aceeaqi
situalie neplicuti. Pe cind zilceamacolo zbitdndu-ne, am auzit ceva
apropiindu-se. Evident, gi Delph auzise, cici a rimas ticut. M-am
Tirdmul celor Cinci Cercuri 77
iendit ce aq vrea ca Elementalul si se mic$oreze gi l-am pus intr-unf,irzunar, apoi mi-am scos menuga gi am vdrAt-o in celllalt.
M-am intins cdt am putut de tare gi l-am luat pe Delph de mAni.
- Fii pregitit pentru orice, Delph! i-am spus cuvoce tremurdndi.El a incuviinlat.Pre! de o clip6, privirile ni s-au intersectat. $i cred c[ ne-am dat
-ama ci asta ar fi putut si fie totul pentru noi - doi Wugi simpli dinitbrmwood, in incercarea de a traversa extrem de ingelitorul Quag.
-{cum pirea foarte absurd. N-aveam nicio afurisitl de qansi.
- imi pare riu, D-Delph, am spus eu, cuvocea frAngAndu-mi-se
:ind am vrut si inchei.Surprinzitor, el a surAs gi m-a mingAiat pe mdni cu blAndefe, ceea
:e mi-a trimis fiori pe qira spinirii.- E in reguli, Vega Jane, mi-a spus apoi. Cel pufin, ei bine, cel
:u!in suntem impreunl, nu-i aga?
Am dat aprobator din cap gi un zdmbet mi s-a strecurat pe chip.
- Da, i-am zis.
Am privit peste umirul lui qi am vizut citeva toife fixate in
'"rporturi pe perefii din piatri. Acestea confereau locului o lumino-rtate incefogati, obscuril, care nu frcea decdt si-mi sporeasci sen-
:a!ia de fricd qi presimfirea ci ceva riu avea si se intdmple. De data
i"ita, ce urma si ne mai atace?
M-am uitat dincolo de Delph qi am incremenit.La cel mult trei metri distanli, erarzecide perechi de ochi care se
.tau spre mine. Pe misuri ce privirea mi se adapta la lumina slabi,i:r reugit sivid nigte creaturi mirunte cu chipuri aprige, oachege, cu
:upuri puternice, invArtoEate. ins[ aveau spinirile plecate qi degetele
=urdare gi incovoiate, poate din carzi ci trudeau din greu.
CAnd s-au apropiat, am avut parte de un alt qoc. Pe bralele dez-
*riite, pe gdturi Ei pe fele le cregteau ierburi incAlcite.
- Ce naiba? l-am auzit pe Delph murmurdnd incetigor.
Coloana de mici creaturi s-a transformat intr-un cerc care
:e-a inconjurat. L-am atzltpe unul dintre ei strigind ceva intr-o
