Cuprins

Argument..................................................................................................1

Spania – pepinieră eterogenă....................................................................4

Minoritatea bască – trecut, prezent, viitor..............................................11

Concluzii................................................................................................20

Bibliografie....................................................................................................23

1

Argument

Spania, stat al Uniunii Europene, este împărţit în 17 comuntăţi autonome, una din

ele fiind Ţara Bascilor, care reprezintă un factor generator de insecuritate atât la nivel

naţional cât şi la nivel european. Minorităţile au fost întotdeauna un aspect foarte greu de

gestionat, pentru orice stat în Uniunea Europeană. Dacă în anumite state, egalitatea de

şanse este promovată în favoarea populaţiei minoritare, în Spania situaţia e puţin diferită

dacă în acest proces sunt implicaţi şi locuitorii basci. Enclava ce s-a format pe teritoriul

spaniol reprezintă cu adevărat o problemă deoarece terorismul dezvoltat în această ţară

este rezultatul acţiunilor unei grupări teroriste basce. Ca stat european, Spania are datoria

de a susţine egalitatea de şanse şi de a promova ideea de unitate dar în acelaşi timp are şi

2

datoria de a fi un generator de securitate pentru cetăţeni, chiar şi pentru cetăţenii altor

state din UE. Aici nu se poate discuta despre incluziune sau programe de inserţie socială,

pentru că bascii reprezintă o comunitate, ce îşi merită locul pe acel teritoriu, având

aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi cetăţeni ai Spaniei. Situaţia spinoasă ce s-a creat în jurul

bascilor porneşte de la caracterul obstinat al poporului basc care reprezintă o grupare

etnică ce nu ezită să îşi dovedească verticalitatea de câte ori este nevoie.

Este foarte important să se facă deosebirea între Ţara Bascilor care este o

comunitate ce dispune de o anumită independenţă şi etnia bască, pentru că aceştia din

urmă nu locuiesc numai în această regiune ci şi în Navarra şi cu excepţia teritoriului

spaniol, aceştia reprezintă o minoritate şi în Franţa, Chile şi Argentina.

Să nu uităm şi de principiul solidarităţii, în permanenţă abordat în funcţie de

circumstanţe, de UE care prin instituţiile sale, încearcă să rezolve conflictele dintre

grupurile minoritare şi să asiste la programele desfăşurate de membri ai societăţii civile

sau de organizaţii regionale, de securitate, guvernamentale etc. Organizaţii precum OSCE

sau ONU se implică alături de instituţiile UE pentru a derula o politică internaţională care

să ajute la aplicarea metodelor de respectare a drepturilor minorităţilor şi de cotrol politic.

La ora actuală este greu să se stabiliească o definiţie juridică pentru minorităţile naţionale

dar la baza acestui concept se discută de pe diferite poziţii în funcţie de context, care

poate fi social sau politic. Deasemenea este foarte importantă sesizarea diferenţei dintre

cetăţenii unui stat care reprezintă o minoritate religioasă, etnică etc. şi rezidenţii ce

locuiesc pe teritoriul acelui stat, pentru că ambele categorii sunt unite de drepturi diferite.

Un cetăţean care s-a născut pe teritoriul unui stat, chiar dacă reprezintă o minoritate dintr-

un anumit punct de vedere are aceleaşi drepturi ca majoritatea cetăţenilor, în schimb o

persoană rezidentă este automat catalogată o minoritate naţională şi are alte drepturi sau

constrângeri. În Ţara Bascilor, bascii nu pot fi consideraţi o minoritate, ci o majoritate

deoarece acolo este teritoriul lor de baştină, în schimb reprezintă o minoritate la nivel

naţional, statusul lor fiind acelaşi şi statele menţionate anterior. Impactul minorităţilor

asupra unui teritoriu este un subiect destinat politicii interne a statului în termenii unei

diversităţi ce zugrăveşte/descrie în mod sugestiv o paletă complexă ce cuprinde

regionalizare, regimuri provinciale, federalism, autonomie internă toate acestea fiind

experineţe care angajează statul în relaţia cu minorităţile. Federalismul ca şi variabilă

3

instituţională internă, politică regionala a descentralizării, recunoaşterea particularităţilor

lingvisticii, culturii, religiei pot însă duce la dezvoltări economice inegale.

O altă dimensiune a minorităţilor este reprezentată de dinamica mişcărilor care

creează noi minorităţi: exoduri, migraţii profesionale etc. Termenul minoritate capată un

sens aparte şi o oarecare flexibilitate datorită limitelor sale, fapt ce duce la urmări

semnificative în plan politic şi economic. Minorităţile dominate adeseori tind cu uşurinţă

să devină, cu prima ocazie, majorităţi dominante. Prin urmare, în anumite cazuri

particulare, o minoritate poate să se impună prin ascensiunea sa la putere, inversând

ordinea valorilor minoritate-majoritate sau minoritatea devenită dominantă şi majoritatea

dominantă. În acest context, perspectiva teoretică contemporană abordează problema

protecţiei minorităţilor numerice şi sociologice. Se apreciază astfel că, o persoană - un

vot, va fi adesea suficientă pentru a proteja o minoritate care se întamplă sa fie din punct

de vedere numeric, mare. Chiar şi atunci când minoritatea este numeric mai mică,

democraţia ce există şi în sistemul de guvernare poate oferi acesteia posibilitatea de a-şi

reprezenta cetăţenii din aceeaşi categorie sau i se poate acorda dreptul de a controla ori

influenţa asupra anumitor nivele ale guvernării. Aplicarea corectă a democraţiei, la care

se adaugă şi o doză de pragmatism, ar trebui să proteje minorităţile şi să promoveze

discriminarea pozitivă. Totuşi, protecţia minorităţilor implică instituirea unor privilegii

minoritare. În cazul prezentat în această lucrare este vorba de o minoritate concentrată

geografic, această concentrare fiind comună minorităţilor lingvistice, de aceea Spania

este un stat al autonomiilor şi funcţionează ca o federaţie.

Merită aflat dacă Spania reuşeşte cu sau fără ajutorul Uniunii Europene să îşi

gestioneze problematica minorităţilor, pentru că o ţară dezvoltată va fi mereu un panaceu

pentru imigranţi dar imigranţii de prea puţine ori sunt un avantaj pentru indigeni. O

analiză sub lupă a situaţiei minorităţilor din Spania va aduce la suprafaţă gradul de

verticalitate şi stabilitate politico-socială, mai ales când se discută despre basci care vor

să creadă că au o autonomie excesivă. Aşadar o călătorie virtuală în Spania minorităţilor

este gata să înceapă.

4

Spania-pepinieră eterogenă

Înainte de a analiza situaţia minorităţilor din Spania şi raportul lor la politicile şi

cadrul legal din acest stat, trebuie menţionate şi alte moduri de clasificare a acestor

grupări. Jean Laponce, unul din foştii preşedinţi IPSA1 distinge mai multe tipuri de

minorităţi: minorităţi care sunt pregatite să-şi accepte statusul (de minoritate) din dorinţa

de a-şi conserva identitatea; minorităţi prin voinţă; minorităţi prin forţă - cele care se

asigură împotriva asimilării de către grupurile dominante. O altă clasificare interesantă

aparţinea sociologului american Louis Wirth care propunea patru tipuri de minorităţi:

1 International Political Science Association este o asociaţie academică iternaţională dedicată dezvoltării ştiinţelor politice

5

asimilaţioniste (cele care vor să asimileze), pluraliste (cele care doresc să rămână

distincte), secesioniste (cele care doresc separarea) şi militante (cele care doresc să

transforme grupul dominant într-o minoritate)2.

Spania este un stat din sud-vestul Europei, ocupând cea mai mare parte din

Peninsula Iberică, precum şi Insulele Baleare şi Pityuse din Marea Mediterană şi Insulele

Canare din Oceanul Atlantic. Spania este în prezent, statul autonomiilor, formal unitar,

dar, de fapt, funcţionând ca o federaţie de Comunităţi Autonome, fiecare cu puteri şi legi

diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educaţionale şi de sănătate, altele nu).

Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea

conduse de partide naţionaliste) încearcă un tip mai federal de relaţii cu Spania, în timp

ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca şi o autonomie excesivă a

unor comunităţi autonome (ex. Ţara Bascilor şi Catalonia). Patru limbi importante sunt

vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni: spaniola, limbă oficială în

întreaga Spanie; catalana în Catalonia, Insulele Baleare, şi părţi ale comunităţii autonome

Valencia; basca, îm Ţara Bascilor şi părţi din Navarra; galiciana în Galiţia. În prezent

populaţia Spaniei este de 46.951.532 conform înregistrărilor din registrele municipale.

Densitatea populaţiei în Spania (91, 13 loc./km patrat) este mai redusă decât în celelalte

ţări ale Europei de Vest, iar distribuţia pe teritoriul ţării este inegală. Cu excepţia regiunii

ce înconjoară capitala, Madrid, cele mai populate areale se găsesc de-a lungul coastei

mediteraneene. Spaniolii nativi reprezintă 88% din populaţia totală a Spaniei. După ce

rata natalităţii si rata de creştere a populaţiei a scăzut în anii 1980, populaţia a crescut din

nou, iniţial datorită spaniolilor emigranţi în alte ţări europene care s-au reîntors, şi, mai

recent, datorită numărului mare de imigranţi care reprezintă 12% din totalul populaţiei.

Între aceştia se numără: latino-americani (39%), nord-africani (16%), est-europeni (15%),

imigranţi veniţi din Africa Subsahariană (4%)3. O porţiune sesizabilă de rezidenţi străini

în Spania, provine de asemenea şi din alte ţări vest sau central-europene. Aceştia sunt în

majoritate britanici, francezi, nemţi, olandezi şi norvegieni. Aceste populaţii preferă

coasta Mediteranei şi Insulele Baleare, unde aleg să-şi petreacă viaţa cei care s-au

pensionat sau cei care lucrează la distanţă(de la propriul domiciliu)4. 2 Mihu Achim, Antropologie culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 1603http://www.ine.es/ accesat pe 03.05.20104 http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=%2Ft20%2Fp307&file=inebase&L= accesat pe 03.05.2010

6

Având în vedere că multiculturalismul atinge un grad tot mai ridicat în Europa,

faptul că Spania este o ţară unde minorităţile sunt foarte răspândite, nu e un aspect nou

sau neobişnuit. Fără vreo încercare de a promova ideea de multiculturalism, în Spania

minorităţile sunt concentrate în opt din cele 17 comunităţi autonome. În Ţara Bascilor

locuiesc 2,6 milioane de basci şi în alte regiuni ale Spaniei mai locuiesc încă cinci

milioane, aceştia fiind o populaţie majoritară şi pe teritoriul Navarrei (630,578 loc.). În

regiunea Aragon, populaţia predominantă face parte din grupul etnic al indo-europenilor

dar sunt un popor paşnic, nu au fost implicaţi în conflice socio-politice şi nu reprezintă o

problemă pentru statul spaniol. O altă comunitate formată din populaţie minoritară este

Asturia care la fel ca şi aragonii au rădăcini indo-europene, nu au fost implicaţi în

conflicte dar la fel ca bascii, doresc să obţină autonomie. Urmează Insulele Canare unde

locuieşte o minoritate etnică izolată care doreşte o autonomie puternică la fel ca şi

minoritatea din Galiţia. În Catalonia, situaţia este la fel de spinoasă ca în Ţara Bascilor,

deoarece şi aceştia sunt în căutarea independenţei şi au tendinţe separatiste. Catalonii

formează un popor naţionalist care ţine la istoria sa şi pe partea lingvistică, catalana este

limba oficială pentru ei. Cea din urma minoritate (indo-europeană) locuiesc în Occitania

şi sunt în cautarea unei recunoaşteri deoarece franceza este singura „limbă a republicii”

care trebuie folosită în spaţiu public şi administrare5.

În afară de aceste grupări etnice, Spania are pe teritoriul său şi alte categorii de

minorităţi, cum ar fi cele religioase, culturale, şi un grup care este oarecum similar

rromilor din România şi anume „gitanos” care în traducere română înseamnă „rrom”.

Aceştia locuiesc preponderent în Andaluzia înregistrând în acea zonă un număr de 117

rromi spanioli. E foarte interesant de aflat care este situaţia minorităţii rrome din Spania

pentru a o putea compara cu cea din România şi pentru a facilita o analiză comparativă.

Minoritatea gitană este una din cele mai marginalizate din Spania de aceea motivarea

proiectului „Recunoaşterea instituţională a comunităţilor de gitani din Spania”, finanţat

de Oficiul pentru Drepturile Omului a Ministerului de Afaceri Externe şi Cooperare

(Oficina de Derechos Humanos del Ministerio de Asuntos Exteriores y Cooperación) este

una foarte solidă. Prin intermediul acestui program s-a dorit aducera la cunoştinţă de

existenţa cadrului protecţiei internaţionale a drepturilor omului şi au fost prezentate şi

5 http://www.eurominority.eu/version/ron/index.asp accesat pe 03.05.2010

7

alte modele adoptate în alte state din Uniunea Europeană pentru a face într-o oarecare

măsură referinţă la spiritul de toleranţă existent în Europa. Deasemenea s-a dorit

indentificarea unor metode de recunoaştere a minorităţii ce ar putea fi viabile în contextul

poltico-administrativ. Cu scopul de a centraliza principalele obiective ale seminarului

internaţional, FSN6 a distribuit tuturor participanţilor un document în care erau stipulate

cerinţele comunităţii gitane în materie de recunoaştere instituţională, dispoziţiile legale cu

privire la protecţia minorităţilor, recomandări emise de organizaţii internaţionale şi

modele din alte state europene şi anume România, Suedia, Cehia şi Ungaria. La seminar

au participat reprezentanţi ai administraţiei publice, organizaţii reprezentative a

minorităţilor din Spania şi Europa, alte organisme europene şi reprezentanţi a 3

universităţi spaniole7.

Urmările acestor gen de programe care implică luarea de atitudine au fost destul

de satisfăcătoare. Se poate recunoaşte faptul că cei care luptă pentru integrarea minorităţii

„rrome spaniole” sunt centraţi pe rezultate pentru că există o serie de obiective ce

sintetizează stategia europeană de integrare a comunităţii gitane plus un număr de practici

educative, iniţiate cu acelaşi scop. Printre obiectivele întreprinse de Uniunea Europeană

se numără: asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi pentru o Europă deschisă lumii;

combaterea excluziunii pentru asigurarea unui viitor demoratic în Uniune; oprirea

răspândirii rasismului şi a xenofobiei, promovarea diversităţii culturale, lingvistice etc.

Practicile educative urmăresc atingerea obiectivelor menţionate anterior şi câteva

exemple edificatoare sunt următoarele: Consolidarea, punerea în aplicare şi extinderea

drepturilor minorităţilor; promovarea toleranţei; combaterea prejudecăţilor, eliminarea

discriminării şi dezvoltarea respectului faţă de ceilalţi indiferent de etnie, limbă, religie;

oferirea unui sens deplin şi concret a ideii de cetăţenie europeană8.

Ceea ce este foarte important e faptul că strategia politică europeană de integrare

este proiectată corect. Guvernul spaniol şi membrii ai societăţii civile consideră că

6 Nu există o traducere în limba română a acestei formulări, acronimul reprezentând La Fundación Secretariado Gitano7 El reconocimiento institucional de la comunidad gitana en España, Documento final sobre el seminario“El reconocimiento institucional de la comunidad gitana en España”, Fundación Secretariado Gitano, Madrid, 2006 pp. 5-78 Ruben Dario Torres Kumbrian, La estrategia politica de integración de la minoria gitana en la Union Europea,Congreso virtual: “La escolarizacion del alumnado gitano en los paises de la Union Europea: mitos, realidades y retos”, p. 5

8

eforturile pentru îndeplinirea obiectivelor nu sunt limitate şi rezultatele se concretizează

foarte bine, fiind pe măsura aşteptărilor.

O altă categorie de minorităţi prezente pe teritoriul spaniol, sunt cele religioase

care în prezent reprezintă 4,1% din populaţia Spaniei. Înainte de a cunoaşte relaţiile de

actualitate între această categorie de minorităţi şi cetăţenii spanioli merită realizată o

incursiune în istoria Spaniei. Ne întoarcem în timp, în secolul XV când Inchiziţia

Spaniolă a fost fondată pentru a juca rolul unui tribunal ecleziastic care se afla sub

controlul monarhiei spaniole cu toate că instituţia inchizitorială nu este o creaţie spaniolă.

Realitatea istorică a Inchiziţiei Spaniole este una tragică, fiind un episod urât pentru

istoria Europei. Victimele Inchiziţiei au fost evreii. Pe la sfârşitul secolului XIV în unele

regiuni din Spania a luat amploare un val de antisemitism care a dus la atacurile numite

„pogrom”. În iunie 1391 în Sevilla au fost asasinaţi sute de evrei şi sinagoga a fost

distrusă. Deasemenea un număr ridicat de victime s-a înregistrat şi în Cordoba, Valencia

şi Barcelona. Urmările acestor conflicte sângeroase au fost conversiunile masive de evrei,

numite evreoconversiuni, astfel formându-se un nou grup social ce se chema „noii

creştini”. Aceştia s-au integrat în societate ocupând posturi importante în politică,

medicină, educaţie etc. dar pentru celilalţi creştini şi evrei ei reprezentau un hibrid.

Coşmarul continuă în anul 1491 când doi evrei şi şase convertiţi au fost condamnaţi la

ardere pe rug pentru că evreoconvertiţii s-au lăsat influenţaţi de evrei pentru practica

iudaismului. În 31 martie 1492 Regii Catolici au promulgat Decretul de la Alhambra

despre expulzarea evreilor din toate regatele lor . Se dădea vasalilor evrei termen pana la

31 iulie din acelaşi an să aleagă între a accepta botezul sau a abandona definitiv ţara ,

chiar dacă li se permitea să îşi ia toate bunurile şi proprietăţile , atâta timp cât nu erau

aur , argint şi bani . Motivul dat pentru a justifica această măsură în preambulul

decretului era recidiva multor convertiţi datorată anturajului apropiat de evrei neconvertiţi

care îi seduceau şi păstrau între ei cunoaşterea şi practica iudaismului. Nu se cunosc

cifrele privind câţi evrei au ieşit din Spania , nici măcar cu aproximaţie. Istoricii epocii

dădeau cifre inexacte ( Juan de Mariana vorbea de 800.000 de persoane, iar Isaac

Abravanel de 300.000 ). Şi totuşi, estimările actuale reduc significativ aceste cifre (Henry

9

Kamen estima că, dintr-o populaţie aproximată la 80.000 de evrei , aproximativ jumătate

- 40.000 - au optat pentru emigrare)9.

Relaţiile dintre statul spaniol şi minorităţile religioase încep să capete o formă

edulcorată în anul 1982 când Felipe Gonzalez preia preşedenţia Guvernului. Raporturile

evoluează destul de bine, având în vedere că la 12 iunie 1985 Spania aderă la

Comunitatea Economică Europeană ceea ce o determină să capete un caracter mai

democratic pe plan intern. Deasemenea pe plan internaţional, Spania era interesată de

integrarea europeană iar aceste aspecte atât pe plan intern cât şi extern duc la o

recunoaştere a pluralismului religios. Pe parcurs totul începe să se concretizeze, astfel că

la 21 februarie 1990 statul şi reprezentanţii a trei religii minoritare (musulmană,

evreiască, protestantă) au semant un Acord de Cooperare pentru a determina condiţiile ce

urmăresc exercitarea libertăţii religioase. Tot prin semnarea acelui document s-a stabilit

statului locaşelor de cult şi posibilitatea comuntăţilor musulmane, protestante şi evreieşti

de a oferi educaţie religioasă pentru tinerii ce fac parte din aceste minorităţi.

Destinul minorităţilor religioase din Spania reprezintă oglinda ultimelor decenii

de schimbare socială. Până la clădirea democraţiei aceste minorităţi au fost excluse, apoi

tolerate şi în cele din urmă drepturile lor au fost recunoscute pe deplin. Specialiştii în

sociologie sunt de părere că există trei elemente ce au dus la această evoluţie: schimbarea

relaţiilor dintre Biserica Catolică, puterea politică şi societatea civilă; procesul de

secularizare din interiorul societăţii spaniole; noi reguli de reglementare dintre stat şi

religii (secularizarea instituţiilor, un nou statut al Bisericii Catolice şi a denumirilor

minorităţilor)10.

Alte minorităţi ce se deosebesc de indigeni, sunt cele culturale, şi cea mai

răspândită minoritate din această categorie este cea arabă. Ceea ce se poate afirma la ora

actuală despre această populaţie este că e una puternică. Această caracteristică o merită

tocmai pentru că nu dovedesc acest lucru pe teritoriul lor ci pe teritoriul altor state. Arabii

ce locuiesc în prezent în Spania au reuşit să obţină ceva care să le reprezinte mult mai

eficient drepturile şi anume un partid. Acesta a fost creat în 2009 şi se numeşte „Partidul

Renaşterii şi Uniunii Spaniei” şi intenţionează să participe la alegerile municipale din

9 http://www.flaviuspana.ro/showarticle-103/Secretele-inchizitiei-spaniole.htm accesat pe 04.05.2010 10 Danielle Rozenberg, Minorias religiosas z construccion democratica en Espana, Centre National de la Recherche Scientifique, pp. 253-265

10

acest an într-un număr cât mai mare de oraşe spaniole. Liderul partidului susţine că

această formaţiune este singura care apără interesele minorităţilor asiatice şi africane11.

Cu toate acestea, probleme de integrare a acestei comunităţi au existat şi încă sunt

prezente în structura socială, în special în domeniul educaţiei şi a integrării pe piaţa

muncii. Oricum populaţia imigrantă este percepută ca o problemă socială, pentru cetăţenii

spanioli, de aceea minorităţile culturale sunt victimele discriminării şi a excluziunii. În

Spania, musulmanii sunt cei care suportă cel mai mult respingerea din partea cetăţenilor

spanioli, fiind numiţi într-o manieră ironică „Oameni fără acte”(Sin-Papeles)12.

Sentimentul discriminării se resimte mai ales în câmpul muncii pentru că oricât de multe

resurse umane ar cere piaţa locurilor de muncă şi oricât de dispuşi ar fi membrii

comunităţii musulmane să facă parte din ea, prezenţa lor creează sentimente de îndoială,

sceptice. Pentru a gestiona aceste probleme s-a realizat pentru perioada 2001-2005 un

proiect numit AMAL: imigraţie şi piaţa muncii, reprezentând un plan naţional ce a

aparţinut Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei. Principalul obiectiv era acela de a defini

criteriile care ar încuraja înlăturarea barierelor ce stau în calea participării populaţiei

imigrante şi a interacţionării cu diferite culturi. Rezultatele proiectului au fost

următoarele: luarea de măsuri pentru ocuparea forţei de muncă pentru a promova inserţia

populaţiei imigrante şi pentru promovarea multiculturalismului; creşterea solidarităţii în

rândul grupurilor minoritare; recunoaşterea competenţelor şi a experienţei (academice,

practice şi de comunicare) indiferent de etnie, religie etc.; Deasemenea s-a elaborat un

ghid pentru a indentifica elementele care intervin în situaţiile de discriminare pentru a

formula o serie de criterii pentru depăşirea acestor inegalităţi13. Cetăţenii Spaniei, trebuie

să fie conştienţi că excluderea socială (care porneşte de la prejudecăţi) are consecinţe

importante în diferite domenii din viaţa cotidiană, cum ar fi succesul şi accesul la şcoala,

sau condiţiile de trai. În acest sens propunerile au fost făcute cu privire la piaţa forţei de

muncă, extinderea oportunităţilor educaţionale, promovarea recunoaşterii culturale şi

sociale precum şi crearea unor avantaje pentru femeile imigrante.

11 http://www.elotrolado.net/hilo_prune-el-nuevo-partido-musulman-en-espana_1314876 accesat pe 07.05.201012 Centrul de investigaţii sociologice, Baromentrul mai 2004, studiul nº2565, Madrid: Monografii CIS, Nº21013 Centro Especial de Investigación en Teorías y Prácticas Superadoras de Desigualdades. Universitat de Barcelona (coordinación), “La inclusión de minorias culturales.El caso de la inmigración y el mercado laboral”

11

Corolarul acestor date demonstrează valabilitatea titlului. Spania este o pepinieră

eterogenă pentru că pe teritoriul ei locuieşte o populaţie numeroasă de imigranţi care sunt

foarte diferiţi în funcţie de religie, etnie, cultură etc., dar reuşesc să se omogenizeze

datorită măsurilor luate de autorităţi, care nu se impun în faţa acestor oameni ci caută

metode de educare şi de formare a acestora în comunitatea spaniolă.

Minoritatea bască – trecut, prezent, viitor

Bascii sunt un grup etnic ce locuiesc într-un număr mai mare în Ţara Bascilor,

regiune situată în nord-estul Spaniei iar o parte s-au stabilit în sud-vestul Franţei. În

prezent în lume locuiesc aproximativ 18 milioane de basci,din care 2,6 milioane în Ţara

Bascilor, aproximativ cinci milioane în alte zone ale Spaniei şi Franţei, precum şi în jur

de opt milioane în America Latină (Chile şi Argentina). Numele lor vine de la tribul antic

al vasconilor pe care istroricul grec Strabon îi plasează la sud de Pirineii occidentali şi la

nord de râul Ebro. În perioada antichităţii târzii şi a evului mediu timpuriu, acest nume a

ajuns să fie folosit pentru a denumi întreaga populaţie vorbitoare de bască de pe ambele

părţi ale Pirineilor.

Mulţi istorici consideră că bascii sunt descendenţii primelor populaţii din Europa

de Vest, în special cele din regiunea Cantabria. Triburile basce fuseseră menţionate de

12

Strabon şi Pliniu, fiind numiţi Vasconi şi Aquitani. Cea mai completă clasificare o face

Ptolemeu, atsfel bascii de astăzi au fost în trecut: cantabrieni, autrigoni, carişti, varduli,

vasconi, aquitani şi beroni14. Există suficiente dovezi că aceste populaţii vorbeau o limbă

asemănătoare cu basca. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul dintre Ebro şi Garonne a fost

cunoscut sub numele de Vasconia, fiind parte a regatului spaniol sub stăpânirea

vizigoţilor. După invaziile musulmane şi expansiunea francilor sub Carol cel Mare,

teritoriul Spaniei a fost fragmentat, Regatul de Castilia şi Regatul Pamplona fiind

singurele state spaniole independente cu populaţie bască în secolul IX. Acesta din urmă,

cunoscut mai târziu ca Navarra, a fost sub influenţa vecinilor săi mai puternici, Regatul

de Castilia anexând numeroase teritorii în secolele XI, XII şi XVI. Restul regatului de

Navarra a fost anexat de Franţa. Însă provinciile basce s-au bucurat de o autonomie

extinsă până la Revoluţia Franceză în Nord şi războaiele civile carliste în sud (Spania).

De atunci, în ciuda statului autonom al Ţării Bascilor, stabilită de Constituţia spaniolă,

unii basci mai încearcă să stabilească un stat complet independent.

Populaţia bască locuieşte preponderent în Ţara Bascilor (cu cele trei provincii

Guipuzcoa, Vizcaza şi Alava) şi Navarra,. Aceste zone sunt definite prin limbă existând

dialecte şi sub-dialecte diferite. Limba bască oficială este euskera iar teritoriul lor se

numeşte în traducere română „Ţara vorbitorilor de euskera”( Euskal Herria). Până nu

demult, limba bască nu era limbă oficială a instituţiilor basce. Aceasta a reprezentat o

piedică enormă în dezvoltarea şi utilizarea sa, dar şi în apariţia unei literaturi în euskera.

Nivelul său de oficialitate diferă în funcţie de zonă. Astfel în Comunitatea Autonomă

Ţara Bascilor, euskera este limbă proprie şi oficială, alături de limba spaniolă care este

limba oficială a statului spaniol. În Comunitatea Autonomă Navarra, euskera este limbă

oficială, alături de limba spaniolă, însă numai în jumătatea nordică a teritoriului (Legea

pentru Euskera, din 1986), restul teritoriului împărţindu-se într-o zonă unde nu se

vorbeşte limba bască şi una mixtă, ceea ce presupune un tratament public diferit de la o

zonă la alta. În Ipparalde singura limbă oficială este franceza, euskera are doar statutul de

limbă regională şi nu se bucură de un sprijin public semnificativ.

Aspectele teoretice ce oferă o indentitate clară asupra populaţiei basce nu sunt

suficiente pentru a se forma o imagine a ei. Trebuie cunoscute elementele ce

14 Iñaki, Bazán, De Túbal a Aitor. Historia de Vasconia, Madrid: La esfera de los libros, 2002, p. 23

13

caracterizează bascii ca popor, ca cetăţeni ai Spaniei şi implicit ai Uniunii Europene şi ca

oameni. Voi porni de la o glumă celebră în Bilbao (cel mai mare oraş din Ţara Bascilor)

conform căreia un cetăţean al respectivului oraş intră într-un magazin şi cere o “hartă

bilbaiană a lumii” iar vânzătorul răspunde foarte calm: “emisfera dreaptă sau stângă?”

Aşa se presupune că este privită istoria lumii din perspectivă bască deoarece bascii

consideră că ei reprezintă lumea15. E oarecum exagerată această idee având în vedere că

populaţia bască reprezintă în orice stat o minoritate, ei neavând o ţară proprie. Totuşi se

simt asiguraţi în ceea ce priveşte raportul lor faţă de celelalte naţiuni, protejându-şi

identitatea unică, spedifică lor. Cu alte cuvinte nimic nu îi descrie mai bine pe basci decât

termenul “separatişti”. Relaţiile dintre ceilalţi cetăţeni ai Spaniei şi basci prezintă

dificultăţi tocmai din cauza caracterului obstinat al acestora din urmă, dar ideea de

Europă Unită este pe placul lor cu toate că de multe ori şi-au exprimat nemulţumirea vis-

a-vis de modul în care este condusă Uniunea Europeană. Practic, bascii sunt nişte

eurosceptici “relativi”.

Societatea bască

Studiile cu privire la minoritatea bască oferă informaţii importante cu privire la

evoluţia societăţii, politică, conflicte etc. Vom începe cu starea societăţii din prezentul

bascilor, deoarece se observă multe schimbări de valori în interiorul societăţii basce.

Familia şi munca sunt valorile maxime, superioare altora a căror importanţă a crescut (ex.

politica sau timpul liber), sau este în scădere (religia). Deasemenea statutul femeii

recunoaşte importante schimbări, promovându-se în acest context egalitatea de şanse, este

acceptată mai uşor imaginea femeii independente, se justifică divorţul şi avortul când

sunt necesare. Valorile de egalitate şi libertate se apără şi în politică. Bascii au de-a face

cu o mentalitate progresistă, un mare interes pentru politică (poate pentru că doar prin

politică îşi pot apăra interesele mai bine) şi o participare socială dar există şi anumită

toleranţă pentru violenţa politică. Societatea bască, trece în prezent printr-un proces de

transformări iar factorii care determină aceste schimbări sunt de ordin economic, cultural,

tehnologic, politic, demografic şi cei care ţin de diferenţele dintre generaţii.

15 http://ro.altermedia.info/cultura/istoria-lumii-dup-basci_2422.html accesat pe 10.05.2010

14

Una din probleme de ordin social a minorităţilor dintr-un stat este indentitatea. În

urma unor studii sociologice s-a constatat că Ţara Bascilor este o regiune cu o puternică

identitate şi foarte plurală. Rezultatele sondajelor sunt următoarele:

55% ce se simt doar basci sau mai mult basci decât spanioli (comparativ cu cei care se

consideră doar spanioli sau mai mult spanioli decât basci, care sunt doar 10-12%)

28% au o percepţie de sine ca fiind în egală măsură

basci şi spanioli

Dacă ne referim la Navarra, locuitorii săi conferă faptului de a fi cetăţean al Navarrei

compatibilitate cu o identitate politică colectivă mai vastă, fie ea spaniolă sau bască. Cu

alte cuvinte, există locuitori ai Navarrei care se simt basci, sau spanioli sau doar

navarrezi. Se simt basci şi navarrezi, în acelaşi timp, 25% din populaţie. În schimb, în

Franţa, în Iparralde (omolaga Ţării Basce din Spania) sondajele au conturat o imagine

destul de diferită:

40% încorporează decisiv latura bască în identitatea sa (din care 16% se consideră doar

basci şi 24% basco-francezi)

52% au un sentiment predominant francez

Aici identitadea bască este mai mult de ordine culturală decât naţională16.

Politica bască

În ceea ce priveşte politica din Ţara Bascilor, este una bazată pe democraţie iar

“makila” (asemănător unui sceptru) este simbolul tradiţional al puterii politice basce.

Competenţele de ordin politic din cadrul statului spaniol sunt definite prin Statutul de

Autonomie, adoptat prin Referendumul din octombrie anul 1979 de către 54% din censul

electoral. Fiecare dintre cele trei teritorii ale Comunităţii Autonome Ţara Bascilor

dispune de instituţii proprii, cu “Parlamente Provinciale” (Guipuzcoa, Vizcaza şi Alava)

şi un Guvern Provincial cu competenţe destul de extinse, între acestea numărându-se

colectarea impozitelor directe şi indirecte, institutuții la nivelul comunității autonome și

se bazează pe Statutul de Autonomie. Cei 51 de membri deputaţi care formează

Parlamentul Provincial sunt aleşi prin sufragiu universal în sistem de reprezentare pe baza

ţinuturilor din fiecare teritoriu. Alegerea acestora coincide mereu cu alegerile locale, ceea

ce presupune introducerea a două buletine de vot în urnă: unul pentru alegerea

16 http://www.euskara.euskadi.net/r59-738/es/contenidos/libro/iv_inkesta_soziol/es_ink/iv_inkesta_soziolinguistikoa.html accesat pe 11.05.2010

15

consilierilor locali şi altul pentru alegerea Parlamentului Provincial. Acesta din urmă

adoptă norme şi regulamente provinciale, votează bugetul şi alege Executivul (Guvernul

Provincial) care va guverna provincia sau teritoriul istoric. În fruntea guvernului fiecărui

teritoriu, Guvernul Provincial, se află un Deputat General, ajutat de către o echipă de

deputaţi, atribuţiile acestora netrecând dincolo de graniţele provinciei. Guvernele

Provinciale, la rândul lor, exercită actul de guvernare a fiecăruia dintre teritoriile istorice

pentru aspectele care intră în competenţa lor17.

În prima treime a secolului XX proiectele politice aparţineau liberalilor

conservatori, tradiţionaliştilor, naţionaliştilor, anarhiştilor, republicanilor şi socialiştilor,

iar în anii ´30 şi ale comuniştilor şi reprezentanţilor falangismului (extrema dreaptă); în

prezent, există următoarele tendinţe ideologice: naţionalismul istoric basc (de centru sau

centru-stânga), naţionalismul radical de stânga, socialiştii basco-spanioli, conservatorii –

care, în plus, sunt patrioţi spanioli – şi alte orientări de stânga care nu se regăsesc în

această clasificare. În structura politică bască nu există doar două partide importante cum

se întâmplă în multe state ci există 7 partide şi o coaliţie reprezentate în Parlament. Unii

sunt naţionalişti basci (PNV, Batasuna, EA şi Aralar), iar alţii nenaţionalişti având

atitudini diferite în legătură cu “problema bască”. Propun, de asemenea, diferite modele

de relaţii între Ţara Bascilor şi Spania (autonomie, federaţie, confederaţie sau

independenţă), precum şi diferite soluţii pentru a înceta violenţa politică18.

Parlamentul Basc constituie organul reprezentativ suprem al poporului basc, ale

cărui principale atribuţii sunt cele legislative, de stimulare şi control a activităţii

Guvernului Basc, de aprobare a bugetului Comunităţii Autonome Țara Bascilor. Este

format din 75 de persoane alese prin sufragiu pentru un mandat de patru ani, fiecărui

teritoriu revenindu-i 25 de reprezentanţi, indiferent de numărul său de locuitori. Această

instituţie legiferează şi aprobă Bugetul General. Legea reglementează folosirea spaţiilor

gratuite din mediile publice de comunicare, în funcţie de numărul total al voturilor

obţinute de fiecare grup politic la alegerile anterioare pentru Parlamentul Basc. Pentru a

participa la distribuirea locurilor din Parlament, fiecare candidatură trebuie să reunească

cel puţin 5% din numărul voturilor valabil exprimate pe teritoriul său. Preşedintele este

17 http://www.ejgv.euskadi.net/r53-2283/es/ accesat pe 11.05.2010

18 Edurne Uriarte, Intelectuales vascos, politica y nacionalismo, p. 307

16

ales de către majoritatea parlamentară dintre membri săi. Acesta este reprezentantul

oficial al Guvernului Basc, autoritatea supremă şi maximul reprezentant al ţării, numeşte

consilierii (echivalentul miniştrilor) care gestionează diversele departamente (finanţe

publice, cultură, etc.).

Instituţiile reprezentative ale Navarrei sunt Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul

iar regimul tributar corespunde Acordului Economic cu statul spaniol. Dreapta

conservatoare este principala doctrină politică din această comunitate (Uniunea Poporului

din Navarra), urmată de socialism (Partidul Socialist din Navarra) şi extremism de stânga

(Stânga Unită din Navarra)19.

Aspecte de ordin economic

Toate aspectele legate de impozite şi relaţiile dintre Comunitatea Autonomă Ţara

Bascilor şi statul spaniol sunt reglementate prin intermediul sistemului de Acorduri

Economice. Acesta conferă o autonomie totală administraţiei publice basce şi face

posibilă exercitarea competenţelor care revin Euskadi conform Statutului de Autonomie.

Sistemul Acordurilor Economice îşi are originea în sistemul provincial. A fost adoptat în

1841 în Navarra, iar în 1878 în Euskadi. A fost confirmat în anul 1978 prin intermediul

Primei Dispoziţii Adiţionale la Constituţie. Titlul III din Statutul de Autonomie al Ţării

Bascilor recunoaşte existenţa, în Euskadi, a unui Departament Autonom al Finanţelor

Publice pentru exercitarea şi desfăşurarea competenţelor sale.

Criza economică de la sfârșitul anilor 70 şi deschiderea economică au avut un

efect foarte negativ asupra economiei basce, închizându-se întreprinderi şi chiar sectoare

aproape în totalitate (marile combinate siderurgice, întreprinderi de prelucrare a metalului

şi bunuri de producţie, construcţii navale, etc.). Rata şomajului era de două ori mai mare

decât în Uniunea Europeană. Chiar şi în prezent, se pot vedea consecinţele acestui

fenomen în anumite zone. Plecând de la un PIB al Comunităţii Autonome Ţara Bascilor

reprezentând 7,5 din cel spaniol la sfârșitul anilor 60, în 1990 valoarea sa coborâse mai

mult de un punct şi jumătate. Criza a început să scadă în intensitate de abia începând din

anul 1993, ca urmare a diversificării economiei. Putem vorbi despre o economie deschisă

spre exterior, mai puţin specializată şi vulnerabilă decât cea anterioară. În prezent,

19 http://www.navarra.es/home_es/Gobierno+de+Navarra/ accesat pe 11.05.2010

17

economia bască a recuperat câteva zecimi, ajungând să reprezinte 6,4% din PIB-ul

statului spaniol20.

Economia Navarrei reprezintă 1,6% din PIB la nivel statal. Sectorul industrial

reprezintă 29,1% din Valoarea Adăugată Brută (VAB) la nivel regional - 10 puncte

superior mediei spaniole -predominând industria de material rulant, utilaje și echipamente

de transport, metalurgia şi prelucrarea metalelor, industria agroalimentară. Aceste trei

ramuri industriale reunesc peste 50% din oferta industrială. Economia Comunităţii

Autonome Navarra creşte într-un ritm superior mediei spaniole, iar indicele său de

investiţii este mai ridicat decât cel din Comunitatea Autonomă Ţara Bascilor21.

Cultura bască

Aşa cum se precizează în Planul Basc de Cultură22, cultura bască este rezultatul a

trei contribuţii. În primul rând, şi cea mai importantă, este cultura de bază, moştenită de

către basci, în al doilea rând, culturile dobândite şi asumate ca fiind proprii, iar în al

treilea rând, cultura societăţii basce actuale, a cetăţenilor săi, în ansamblu. Din prima

izvorăsc istoria, limba, simbolurile, instituţiile, artele, evoluţia modului de viaţă, etc. În

cea de a doua categorie îşi are originea îmbogăţirea culturală şi alte limbi. Din cea de-a

treia provin diversitatea, metisajul cultural şi adaptarea la schimbările vertiginoase ce se

produc în ţară şi în lume. Cultura bască este o cultură aparte, diferită, în ciuda faptului că,

din motive istorice şi politice, este influenţată de două culturi puternice, cea spaniolă şi

cea franceză.

Diversitatea culturală care domină societatea bască în prezent conduce, în ciuda

existenţei unor păreri comune, la imposibilitatea realizării unui consens general între

basci cu privire la elementele care definesc, în fond, identitatea bască şi tratamentul său

public. Factorul politic influenţează la rândul său acest aspect23.

Separatismul basc-factor de insecuritae

Problema ce trebuie abordată cu privire la viitorul bascilor alături de spanioli

depinde de evoluţiile din cadrul relaţiilor politice. Din păcate, bascii furnizează elemente

de insecuritate din cauza grupării teroriste ETA şi a tendinţelor separatiste. Acestea din

20 http://www.economiavasca.net/ accesat pe 12.05.201021 Plan Internacional de Navarra 2008/2011, Gobierno de Navarra, p. 6922 Este un plan strategic destinat dezvoltării culturii, elaborat şi adoptat de către oameni de cultură, agenţi sociali şi administraţii publice23 Eusko Jaurlaritza, Gobierno Vasco, Să cunoaştem Ţara Bascilor, Vitoria-Gasteiz, 2009, pp. 42-44

18

urmă s-au diminuat în ultimii ani dar rămâne în picioare problema terorismului care

crează o situaţie incertă cu privire la securitatea internă. ETA provine de la acronimul

“Euskadi Ta Askatasuna” care în limba bască inseamnă “Pământul Basc şi Libertate” şi

reprezintă un grup terorist armat din Spania, care militează prin metode ilegale şi

periculoase pentru formarea unui stat socialist independent basc. A fost înfiinţată în anul

1959 cu scopul de a crea un stat independent, în Nordul Spaniei, în provinciile Vizcaya,

Guipuzcoa, Alava şi Navara şi în Sud-Vestul Franţei, în departamentele Labourd, Basse-

Navarra şi Soule, care să aibă la bază principiile marxiste24. ETA a fost mai întâi o

fracţiune a Partidului Nationalist Basc, dar a devenit în anii ‘60 o mişcare clandestină

separată, organizată într-o structură militară. Simbolul organizaţiei este un şarpe încolăcit

pe un topor. ETA forţează, pe plan local şi la nivelul administraţiei centrale,

recunoaşterea sa ca un partener imperativ de negociere politică. Cum orice entitate

politică are nevoie de o justificare „metapolitică" – de invenţia unei naţiuni culturale,

afinităţi spirituale şi tradiţii comune – ETA le-a născocit bascilor un prototip coleric de

identitate care să-i deservească politic grupării25.

Activităţile teroriste desfăşurate de organizaţie vizează bombardarea şi asasinarea

oficialilor guvernului spaniol, în special a forţelor militare şi de securitate, poliţie şi

justiţie. ETA îşi finanţează activităţile prin acţiuni de răpire, furturi şi estorcări (Anexa 1).

Gruparea a omorât mai mult de 800 de persoane de când aceasta şi-a început atacurile

ucigaşe la începutul anilor '60. În noiembrie 1999, ETA a întrerupt acordul privind

"oprirea unilaterală, pe o perioadă nedeterminată, a focului" demarând o campanie de

asasinate şi atacuri cu bombă, în care au fost ucise 23 de persoane, la sfârşitul anului

2000 numărul acestora fiind cu mult mai mare26. Cronologia atacurilor este următoarea:

1961-2000 – 16 atacuri

2001 – 50 de atacuri

2002 – 3 atacuri

2003 – 2 atacuri

2004 – 4 atacuri

2005 – 6 atacuri24 Moa Pio, Una historia chocante. Los nacionalismos vasco y catalan en la historia contemporanea de Espana, Ediciones Encuentro, Madrid, 2004, pp. 34-3725 Ignacio Sánchez-Cuenca, ETA contra el Estado, Tusquets, Barcelona, 2001, p. 13426 http://arhiva2004.informatia.ro/Article51844.phtml accesat pe 13.05.2010

19

2006 – 8 atacuri

2007 – 10 atacuri

2008 – 27 atacuri

2009 – 16 atacuri

2010 – 2 atacuri

Ultimul atac a avut loc pe 16 aprilie a.c., când o mică bombă a explodat într-o

companie de telefonie din Llodio, un oraş din Alava27. Cel mai sângeros atentat din

istoria ETA rămâne cel din 19 iunie 1987, unde o maşină încărcată cu 30 kg de amonal a

explodat într-o parcare subterană ce aparţinea unui hypermarket din Barcelona. În urma

gravului incident au murit 21 de persoane iar 45 au fost răniţi grav printre care şi un

număr de copii28.

Cert este faptul că principala problemă în structura politică a Spaniei este

reprezentată de conflictele de natură naţionalistă îmbinate cu acte de violenţă ce aduc

multe hibe imaginii Spaniei ca stat, mai ales în spaţiul european.

27 Cátedra de Economía del Terrorismo, Actividades terroristas de ETA y politica antiterrorista, Madrid, 2010, pp. 4-728 http://www.elmundo.es/eta/historia/atentados.html accesat pe 15.05.2010

20

ANEXA 1

Prizonieri ai Mişcării de Eliberare Naţională Bască

Sursa: http://www.45-rpm.net/antiguo/palante/mlnv.htm

21

Concluzii

Ca ideologie a diversităţii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de

afirmare pentru identităţile de grup. Având în vedere situaţia generală a minorităţilor din

Spania, numeric şi social, e lesne de tras concluzia că autorităţile spaniole au un rol

imperativ în a administra cu precizie o societate multietinică. Avantajele unei asemenea

structuri societale bazată pe diversitate sunt semnificative cu toate că nu se observă cu

atenţie sau sunt detalii considerate demne de ignorat. Totuşi într-o paletă largă de

domenii, aceast tip de diversitate ar putea aduce creativitate, inovaţie, marketing

internaţional dezvoltat sau decizii mai bune cu privire la politici, factori de dezvoltare etc.

Reversul este constituit de conflictele interpersonale care apar din cauza societăţii

eterogene cultural, religios, lingvistic etc. şi de cele mai multe ori se dezvoltă o machetă a

problemelor de comunicare şi colaborare, în special în sectorul muncii pentru că

principalul motiv al migraţiei este schimbarea locului de muncă. Enclavele solide se

confruntă cu anumite incompatibilităţi deoarece fiecare religie sau etnie are anumite

reguli stricte care este nevoită să le respecte.

Chiar dacă majoritatea minorităţilor sunt din categoria celor asimilaţioniste,

problema de ordin politico-social rămâne în picioare: autonomia ca instrument de luptă.

22

Obţinerea autonomiei este un principiu invocat de minorităţi drept element constitutiv al

conservării identităţii de grup. Pe baza acestei conservări se încearcă a se creea un ritm al

vieţii comunitare care să funcţioneze după regulile tradiţiei, legislaţiei, potrivit sistemului

de valori rezultat din dezvoltarea istorică a comunităţii şi din experienţa întâlnirii tradiţiei

cu celelalte tradiţii si cu efortul general de modernizare a societăţii. Din păcate, aceste

aspecte din perspectiva minorităţii basce au altă semnificaţie şi alt scop. Autonomia este

pentru această populaţie un bun prilej de a creşte puterea comunităţii în special pe plan

politic. Având în vedere modul de arbitrare a conflictelor politice şi metodele de aborbare

a problemelor sociale, se constată că minoritatea bască şi situaţie ei pe teritoriul spaniol

este o particularitate cu mai multe particularităţi. În primul rând discriminarea nu ii

afectează pentru că deţin autonomie. Întotdeauna problemele minorităţilor sunt tratate pe

direcţiile de acţiune ale politicii sociale, dar în acest caz, împrejurarile nu necesită

intervenţii de acest gen. Bascii nu cerşesc locuri de muncă din cauza excluziunii, nu simt

nevoia sau voinţa de adaptare, nu exploateză oportunităţi oferite de societate şi nu luptă

pentru promovrea incluziunii sociale. Ei se bucură de un teritoriu propriu şi doresc

detaşarea de statul spaniol.

Structura şi organizarea politică dovedesc faptul că acceptă Uniunea Europeană

ca entitate de state considerând ca e singura care elimină barierele artficiale. Bascii nu

luptă numai pentru un stat basc suveran ci şi pentru un stat european, ceea ce nu e deloc

neobişnuit având în vedere că locuiesc într-o regiune dezvoltată economic. Ceea ce nu se

prevede, este un viitor strălucitot al Uniunii Europene. Naţionalismul de fier al bascilor ar

putea fi afectat in timp, având în vedere că extindere Uniunii presupune o pierdere a

suveranităţii, a identităţii lingvistice şi culturale. Nu se poate descrie un stat al bascilor în

faţa destinului european dar atât timp cât fac parte dintr-un stat UE, tranformările suferite

de acel stat va afecta în mod direct şi populaţia bască.

Atitudinea separatistă a bascilor este greşită. În primur rând, nici un stat din

Uniunea Europeană nu va accepta independenţa Ţării Bascilor pentru că astfel s-ar creea

precedente în alte state europene care se confruntă cu aceste probleme. O mişcare

inteligentă ar fi relizarea unei baze a elementelor centrale care formează coloana

vertebrală a unui stat. Actorii principali în această acţiune sunt chiar decidenţii politici

care se împart în două tabere de aceea ajungerea la un numitor comun e un pas greu de

23

făcut pentru că interesele sunt diferite. În plus există simpatizanţi ai grupării teroriste

ETA care încurajează şi violenţa politică. Asta face din Spania ca stat, un generator de

insecuritate.

Bascii se bucură de o democraţie tradiţională completă, se mândresc că sunt

vorbitorii unei limbi considerată cea mai veche din lume, se bucură de o istorie

consistentă şi de un trecut deloc anost. Un aspect deosebit este faptul că imigranţii aflaţi

pe teritoriul Ţării Bascilor se integrează fără prea multe dificultăţi în societatea bască, au

o înclinaţie deosebită pentru participare şi asociere urmărind asigurarea bunăstării sociale

şi îşi păstrează verticalitatea indiferent de circumstanţe. Pe plan economic, urmăresc

stabilitate ş dezvoltarea economică remarcându-se prin puternicul caracter exportator

fiind centraţi pe cercetare şi dezvoltare.

Poate aceste calităţi ale bascilor nu compensează acţiunile violente la care au

supus poporul spaniol, dar o privire asupra situaţiei acestei minorităţi nu trebuie realizată

dintr-o singură direcţie iar tendinţele separatiste nu au neapărat un caracter belicos.

Ultimul aspect care trebuie gestionat este asocierea rapidă a bascilor cu organizaţia ETA

ceea ce face ca Ţara Bascilor să fie percepută drept un teritoriu periculos. Trebuie înţeles

faptul că nu întreaga populaţie bască are intenţii teroriste ci doar o parte care susţin

gruparea ETA. De apreciat faptul că bascii ştiu să se facă remarcaţi şi prin cultură,

tradiţie, artă, servicii publice şi cercetare.

24

Bibliografie

Cărţi

1. Achim, Mihu, Antropologie culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

2. Bazán, Iñaki, De Túbal a Aitor. Historia de Vasconia, Madrid: La esfera de los

libros, 2002

3. Salat, Levente, Multiculturalismul liberal – bazele normative ale existenţei

minorizare autentice, Editura Polirom, Iaşi, 2001

4. Sánchez-Cuenca, Ignacio, ETA contra el Estado, Tusquets, Barcelona, 2001

5. Pio, Moa, Una historia chocante. Los nacionalismos vasco y catalan en la

historia contemporanea de Espana, Ediciones Encuentro, Madrid, 2004

Articole şi lucrări ştiinţifice

1. Kumbrian, Ruben Dario Torres, La estrategia politica de integración de la

minoria gitana en la Union Europea,Congreso virtual: “La escolarizacion del

alumnado gitano en los paises de la Union Europea: mitos, realidades y retos”

25

2. Rozenberg, Danielle, Minorias religiosas z construccion democratica en Espana,

Centre National de la Recherche Scientifique

3. Uriarte, Edurne, Intelectuales vascos, politica y nacionalismo

4. Cátedra de Economía del Terrorismo, Actividades terroristas de ETA y politica

antiterrorista, Madrid, 2010

5. Centrul de investigaţii sociologice, Baromentrul mai 2004, studiul nº2565,

Madrid: Monografii CIS, Nº210

6. Centro Especial de Investigación en Teorías y Prácticas Superadoras de

Desigualdades. Universitat de Barcelona (coordinación), “La inclusión de

minorias culturales.El caso de la inmigración y el mercado laboral”

7. El reconocimiento institucional de la comunidad gitana en España”, Fundación

Secretariado Gitano, Madrid, 2006

8. Eusko Jaurlaritza Gobierno Vasco, Să cunoaştem Ţara Bascilor, Vitoria- Gasteiz,

2009

9. Plan Internacional de Navarra 2008/2011, Gobierno de Navarra

Resurse web

1. http://ro.altermedia.info/cultura/istoria-lumii-dup-basci_2422.html

2. http://arhiva2004.informatia.ro/Article51844.phtml

3. http://www.elotrolado.net/hilo_prune-el-nuevo-partido-musulman-en-

espana_1314876

4. http://www.eurominority.eu/version/ron/index.asp

5. http://www.euskara.euskadi.net/r59-738/es/contenidos/libro/iv_inkesta_soziol/

es_ink/iv_inkesta_soziolinguistikoa.html

6. http://www.flaviuspana.ro/showarticle-103/Secretele-inchizitiei-spaniole.html

7. http://www.ejgv.euskadi.net/r53-2283/es/

8. http://www.navarra.es/home_es/Gobierno+de+Navarra/

9. http://www.economiavasca.net/

10. http://www.45-rpm.net/antiguo/palante/mlnv.htm

11. http://www.elmundo.es/eta/historia/atentados.html

12. http://www.ine.es/

26

13. http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=

%2Ft20%2Fp307&file=inebase&L

14. http://www.economiavasca.net/

27