Tara Barsei

7/21/2019 Tara Barsei

http://slidepdf.com/reader/full/tara-barsei-56ddc90361d59 1/96



„ASTRA" Braşov

Ţ A R A B Â R S E I

A P A R E L A D O U Ă L U N I O D A T Ă

S U B C O N D U C E R E A P R O F E S O R U L U I

A . B A N C I U

R E D A C Ţ I A ]

ş i

B -d ul R e g e l e F e r d i n a n d N o . 14 , B r a ş o v

A D M I N I S T R A Ţ I A J

A B O N A M E N T U L

P E N T R U U N A N L E I

2 60

N U M Ă R U L LEI

5 0

P e n t r u s t r ă i n ă t a t e a c e i a ş p r e ţ , p l u s t a x e l e d e e x p e d i ţ i e ( L e i 1 4 0 )

I N F O R M A Ţ I U N I

P e n t r u a u t o r i

Manuscrisele primite la redacţie nu se

înapoiază.

Autorii , ale căror articole urmează să

se publ ice , vor fi încunoşt i i nţaţ i despre

aceasta.

Extrase din articolele publicate in

revistă se pot face plătlndu-se tipogra

fiei numai costul hârtiei ş i trasului.

O coală

16

p.

formatul ş i hârtia rev istei .

5 0 e x . L e i 3 2 0 , 1 0 0 e x . L e i 5 5 0 , 2 0 0 e x . L e i 8 7 0

8 pag.

5 0 e x . L e i 2 3 0 , 1 0 0 e x . L e i 3 2 0 . 2 0 0 e x . L e i 5 5 0

: P e n t r u c e t i t o r i ş i a b o n a ţ i

' Cei cari au primit No. 1 ş i 2 ş i le-au

reţinut, sunt rugaţi să ne achite abona

mentul.

* *

*

In loc să apărem lunar in 3 coaie de

tipar, vom apărea la câ te două luni în

6 coa ie . Am fâcut-o acea sta pentru a

putea publica ş i articole mai lungi,

cari, fărâmiţate în 2 — 3 numere de re

vistă, pierd adeseori atât de mult. Ce

titori i nu vor fi scurtaţi deci cu nimic.

Lucră r i l e ş i r ev i s te le p r imi te l a r edac ţ ie

vor f i amint i te la „Bibl iograf ia" aces te i revis te .

R e p r o d u c e r e a , f ă r ă i n d i c a r e a i z v o r u lu i , e s t e o p r i t ă .

Rev is ta apa re cu spr i j inu l „As t re i " Bra şov .



Ţ R BARSEI

APARE LA DOUĂ LUNI ODATĂ

Reda c t a şi administraţia: BRAŞOV B-DUL REGELE FERDINAND No. 14

nul II. Mai lunie 1930 No. 3.

IOAN BOGDAN

1862—1919

de

1. Lupaş

I.

Dintre fruntaşii şcoaiei istorice ardelene dela începutul seco

lului al XlX-lea numai protopopul Petru Maior a izbutit să-şi vază

cărţile de istorie tipărite şi răspândite printre Românii doritori a

cunoaşte trecutul neamului şi al bisericii lor. Cronica lui Şincai

abia în jumătatea a 2-a a secolului a putut să vadă, în întregime,

lumina tiparului. Iar scrierile lui Samuil Micu au rămas până în

timpul de faţă nepublicate.

Mai ales prin „Istoria pentru începutul Românilor în Dacia"

(1812), care apăruse la Iaşi în ediţia a Il-a (1834) şi la Gherla

în ediţia IlI-a (1883) Petru Maior a exercitat influenţă însemnată

asupra opiniei publice, contribuind ca ideea greşită a descendenţii

curat romane a poporului nostru să fie îmbrăţişată cu entusiasm

şi să aibă ecouri prelungite în toate domeniile vieţii româneşti.

Pe lângă rătăcirile de ordin filologic, pe cari le-a produs

ideea aceasta în măsură proprie a deschide o prăpastie periculoasă

între limba vorbită a poporului şi între cea scrisă a oamenilor

trecuţi prin şcoli, nu au lipsit nici exagerările istorice ale câtorva

„romanomani" ca Treboniu Laurian d. e., care a încercat să în

globeze în istoria poporului nostru toată istoria Romanilor, înlo

cuind cronologia „Deia naşterea lui Christos" — admisă în de-

obşte — cu aceea împrumutată dela Titus Livius: A. U. C. (—

ab urbe condita = dela întemeierea Romei). O rătăcire asemă

nătoare s'a manifestat şi în istoria dreptului prin cursurile ţinute

la Universitatea din Iaşi de cătră Simion Bărnuţiu şi tipărite mai

târziu sub titlul „Dereptul public al Românilor" (Iaşi 1867).



— 196 —

A dev ărat că bu nu l sim ţ critic n u a lipsit a întâ m pin a cu

observări îndreptăţite ş i a com bate „rom ano m ania " şcoalei ar d e

lene, care prin con cep ţiile sale strâm te, unilaterale şi neştiinţifice

pregătia calea unei deplorabile falsificări a istoriei româneşti.

Spiritul ponderat şi clar văzător al lui Mihail Kogălniceanu

se rostia lămurit în lecţia sa inaugurală dela Academia Mihăileană

(1843) ,

arătân d că Petru M aior prin cartea sa de sp re începu tul

Românilor în Dacia a produs

„o şcoală destul

de numeroasă

de

Români noi,

cari

fără a-şi sprijini zisele cu faptele

socot că trag

respectul lumei asupră-şi, când strigă că se trag din Romani, că

sânt Romani ş i prin urmare

cel dintâi popor din lume.

Această

manie s 'a întins până acolo, încât unii îşi însuşesc chiar şi fap

tele şi istoria bătrânilor Romani dela Romulus şi până la Romulus

A u g u s tu lu s " .. . T ot el sfătuia pe auditorii săi a se feri „de acea stă

manie,

care trage asupra noastră

râsul streinilor".

Iar mai târziu

Titu Maiorescu

a reuşit să spulbere prin critica sa incisivă rătăci

rile şcoalei lui Bă rnuţiu, afirmâ nd des pre m enţionata lui carte că

se distinge „prin o totală lipsă de cunoştinţi istorice şi juridice".

Da că şcoala Blajului a fost tim p înd elun gat sorgin tea şi răs_

pân dito area acesto r rătăciri, în schim b altă şcoală arde lean ă, şcoala

Br aşo vulu i se po ate m ân dri , că din tre foştii ei elevi au răsă rit

oameni de ştiinţă şi de

curaj ,

cari n 'au stat la îndoială a se îm

potrivi cu hotărîre exageraţiunilor r idicule, opr ind u-le de pe p o

vârnişul rătăcirii şi îndreptându-le spre căile adevărului. Aşa a făcut

Titu Maiorescu

în domeniul

literaturii,

aşa

Ioan Bogdan

în al

isto

riografiei româneşti.

II.

Intre „abiturienţii" liceului român din Braşov găsim la 1882

numele lui Ioan Bogdan. Tânărul de 20 de ani părăsi liceul acesta

cu bun ă preg ătire în studiile clasice şi cu nep otolită sete de cart e.

Râvna lui de a-şi spori cunoştinţele a progresat din an în an, în

cursul studiilor universitare, pe cari le termină repede, publicându-şi

la Iaşi, în 1885, teza de licenţă cu subiectul

„Istoria coloniei Sar-

mizegetusa".

După această lucrare de tinereţă atenţiunea lui se îndreaptă

asupra unei ramure, lăsate de is torici i români t imp prea îndelungat

în părăsire: asupra studii lor s lave. Tânărul învăţat dela Braşov cu



— 197 -

sim ţu- i critic ascuţit, car e-i caracterizează întrea gă activitatea, şi-a

dat seama, câte lacune prezintă istoriografia română şi cât de pe-

riculoasă-i poate deveni direcţia unilaterală a „romanomaniei"

exag erate. D e aceea s 'a decis fără şovăire a -şi d edica cei mai fru

moşi ani ai vieţii acestor studii slave şi slavo-române, fiind con

vin s c ă ,n u m a i cu ajutorul lor se poa te înălţa edificiul istoriografiei

noastre pe temelii solide.

Adevărat că înaintea lui începuse Bogdan P. Haşdeu a pu

blica diferite documente, copii, informaţiuni şi fragmente culese ia



— 198 —

întâmplare din felurite izvoare ruseşti şi polone. Activitatea lui istorică,

l ipsi tă de frâna, pe care o impune special is tului o bună pregătire

m etodică, a lunecat însă pe pov ârnişul exage raţ iunilor rom antice .

Când a publicat monografia asupra lui loan Vodă cel Cumplit,

de sp re care afirma că ar fi fost „sin gu rul om în toată E ur op a,

care gâci secretul democraţiei", prin exclamaţiile sale patetice şi pr in

expresiuni grandilocvente a dovedit că- i departe de a avea o con-

cepţiune is torică ser ioasă. Xenopol, care nu era agresiv în observa

ţii le sale critice, a m ărturisit că în m ono grafia acea sta a găsit „cea

mai falşă din toate conc epţiu nile istor ice " şi că nu se m iră „d acă

străinii îşi bat joc de istoriografia română".

Era deci necesar un curent de reacţ iune sănătoasă atât îm

potr iva romanomaniei , cât ş i împotr iva grandilocvenţei romantice,

co m pro m iţătoa re pen tru o istoriografie cu pretenţii de serio sitate.

Aci încep e rolul imp ortant al Braşov eanu lui loan Bo gd an ,

a cărui preg ătire m etod ică era aşa de tem einică şi scru pu loa să, a

cărui iubire d e ade vă r aşa d e ne stân să, încât i-au călăuzit întrea gă

activitatea de pro feso r şi istoriograf în lim itele obiectivitătii celei

mai severe. Liber de prejudecăţi , senin în cugetare şi apreciere, el

pare a fi avut totd ea un a înaintea och ilor lozinca, p rin care ex pr i

mase Leopold Ranke datoria is tor icului : sich selbst ausloschen: a

se s tânge pe s ine, a lăsa cu totul în umbră propria sa individua

litate, pentru ca adevărul vieţii trecute să poată ieşi deplin Ia iveală

Prin m etod a sev eră şi scr up ulo asă a lecţiilor sale cu carac ter

filologic şi a scrierilor sale de cu prin s istoric loan B og da n a reuşit

să întem eieze o şcoală ne ce sară şi folositoare, de prin zâ nd elevii

săi a pre ţui şi scruta, în ainte de toate , izvoarele, cronicile şi d oc u

mentele trecutului pentru a stoarce din mulţimea şi varietatea lor tot

ce pot da. In lecţia sa introductivă de m on strân d „ însem năta tea

studii lor s lave pentru Români" (1891) arăta Bogdan cu toată ho-

tărîrea că a sosit t impul „ca ştiinţa istorică rom ân ă să iasă cu

totul din faza rom an tică a cop ilăriei. D ato ria ei treb ue să fie de

aci înainte: a căuta pretut indeni numai ş i numai adevărul. Ar f io

rătăcire periculoasă dacă am crede, că educaţia noastră naţ ională

trebue bazată pe neadevăruri sau reticenţe. Dimpotr ivă noi credem,

că prin tr 'un studiu calm şi cât se poa te de mu ltilateral al trec u

tului nostru trebue să ne dăm seama de toţi factorii vieţii noastre

trecute.. . . Datoria noastră, a oamenilor de ştiinţă, este a prezenta



— 199 —

civilizaţia trecută nu cum am fi dorit să fie, ci cum a fost în rea

litate. Numai în chipul acesta ne vom putea explica pentru ce am

ajuns astăzi acolo, unde suntem .

Ca atmosferă sufletească şcoala lui Ioan Bogdan era mai

puţin entusiastă decât a antecesorilor. Era însă mai realistă, mai

apropiată de adevăr, mai temeinică şi mai folositoare. Dacă ante

cesorii credeau că menirea istoriei naţionale ar fi să entusiasmeze

pe contemporani prin exemple glorioase din trecut, potrivit cuvân

tului exprimat de Salustius: maiorum gloria posteris lumen esto —

Ioan Bogdan era convins că acesta nu poate fi decât scopul se

cundar al istoriei, întrucât cel principal e cultul adevărului mai pre

sus de orice altă consideraţiune efemeră. Prin metoda comparativă

aplicată cu severitate, cercetările şi concluziile istorice ale acestei

şcoli par a micşora câteodată importanţa intrinsecă a trecutului ro

mânesc, aşezându-1 prea categoric în funcţie directă de acela al

popoarelor vecine. Astfel scria Ioan Bogdan, în legătură cu re-

censiunea unui manual de istorie în „Convorbiri Literare : „Le

este uşor Germanilor şi Francezilor, să grupeze istoria popoarelor

europene în jurul istoriei lor naţionale şi, dacă Românii ar fi jucat

rolul politic al acestor două mari popoare, ar putea-o s'o facă şi

ei. Lucrurile stau însă dimpotrivă. Istoria noastră a fost determi-

nată de a vecinilor noştri cu mult mai culţi şi mai puternici, cu

mult mai vechi în civilizaţie decât noi. Ţările române apar în

istorie, când evul mediu începe să apună şi instituţiile noastre sunt

un slab reflex al celor apusene, trecute prin filiera vecinilor noştri .

Astfel înfăţişat trecutul nostru contribue aparent mai puţin la

trezirea sentimentului de mândrie naţională, pe care vechii istorici

căutau să-1 exalteze cu orice prilej prin exagerarea gloriei străbune.

Dar nota critică este absolut necesară nu numai pentru a

înălţa istoriografia română la nivelul ştiinţific modern, ci şi pentru

o îndrumare mai bună, mai realistă a educaţiei naţionale. Căci nu

pe temeiul iluziilor sau al falsificărilor se pot înălţa clădirile pro

gresului. Dimpotrivă, păstrând proporţiile propriei noastre perso

nalităţi etnice, culturale şi politice, trebue să sporească năzuinţa

de a contro^ cât mai scrupulos rezultatul oricărei cercetări şi de a

ţine seamă totdeauna de realităţi, întemeind pe stânca neclintită a

adevărului toate aspiraţiunile noastre. Veritas vincit.

Aceasta nu însemnează însă, că Bogdan ar fi trecut cu ve-



— 2 0 1 —

inferior cneazului, care stăpânea cu demnitate ereditară un teritor,

câtă vrem e voe vod ul nu era decât un şef al arm atei, în serviciul

cneazului . Examinând amănunţi t graf ica, or tografia, fonetica, gra

matica şi formulele d iplom atice ale cop iei p ublica te de H aşd eu ,

Bogdan ajunge la concluzia că nu poate fi vorba de un act au

tentic, ci de un falsificat

de prin sec . XIV— XV. Astfel existe nţa

unu i principat bârlăd ean în secolul XII — exis tenţă ad m isă de

H aşd eu , To cilescu , Xe nopol şi chiar de O nciul, ca fapt istoric — a

devenit prin „încercarea critică" a lui Bogdan cu totul problematică.

In acelaş an a rectificat opinia lui Xenopol, care admitea că

liturghia slavă şi scrie rea chirilică ar fi fost int ro du se la Ro m âni

cu sila, prin acte de violen ţă să vârşite în tim pul ţarului bu lgar

Asa n. Bo gd an, de acord cu Episcop ul M elhisedec al R om anulu i ,

exprimă însă părerea, că procesul acesta s 'a întâmplat în mod f iresc

:

prin contactul îndelungat a Românilor cu Bulgari i .

Astfel de rectificări şi cercetări de amănunte îl pasionau pe

Ioan B og da n în aceeaş m ăsură , ca şi năzuinţa de a spo ri num ărul

izvoarelor istorice prin noi des cop eriri de cronici şi do cum ente ,

în acest domeniu ostenelile lui au dat rezultatele importante, cu

noscute din publicaţ i i le: „Vechile cronici moldoveneşt i până la

U rec he " (1891 ), „Cro nici înedite at ingătoare de is tor ia Rom ânilor"

(1895) ,

„Vlad Ţepeş ş i naraţ iunile germane ş i ruseşt i asupra lui" ,

studiu critic (1896), Documente din arhivele polone, publicate în

colecţia Hurmuzaki (1900), Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul

şi cu Ţara Ungurească (texte slave cu traduceri şi cu un studiu

privitor Ia diplom atica slav o-ro m ân ă — 1905) şi cele do uă vo

lum e întitulate „D ocu m entele lui Ştefan cel M ar e" , pub licate la

1913 în editura „Comisiunii Istorice a României", al cărui prim

preşedinte a fost Ioan Bogdan. In publicarea documentelor aplica

Bogdan aceeaş metodă critică serioasă ca şi în cercetările de

amănunt. De aceea în li teratura noastră istorică publicaţiile lui sunt

dintre cele mai îngriji te şi mai sigure. Doar „Tezaurul de monu

m ente istorice " al Iui Alex. Pa piu -Ilaria nu dacă a m ai fost redactat

cu atâta grije meticuloasă.

Când*i-au permis împrejurări le să dea câte o prelucrare a

m aterialului cercetat, B og da n s 'a mu lţumit cu m onog rafii privitoare

la vechile instituţiuni româneşti , la originea şi organizarea lor, cum

sunt cele publicate în Analele Academiei Române subti t lul : „Ori-



— 2 0 2 —

ginea voevodatului la R om âni" (1902) , „De spre cneji i ro m ân i"

(190 4), „D ocu m entu l Răze nilor din 1484 şi orga niza rea arm atei

moldovene în sec. XV." (1908) . Nu a întrepr ins nici o încercare

de sinteză mai vastă, şt i ind că ope ra de an aliză istorică e în că

prea plăp ând ă şi t rebue continua tă cu asidui tate p entru a desţeleni

ogorul, care promitea seceriş bogat, dacă lucrătorii nu ar f i fost

aşa de puţini.

IV.

în discursul de recepţiune, cu care şi-a făcut intrarea în

Acad emie vorb ind des pre „Istor iograf ia rom ână şi problem ele ei

actuale" (1905) dă Ioan Bogdan un întreg program pentru vi i toarea

ei desv oltare du pă ce făcuse şi o reprivire succ intă asu pra rez ul

tatelor de până atunci , subl ini ind în deosebi că „Origini le popo

rului nos tru, asu pra căruia ştir ile istorice mai prec ise înc ep abia

cu secolul XIII, sunt învăluite într 'un adânc întunerec. Cât t imp nu

se vor descope ri izvoare no uă — nădejdea noas tră în această p r i

vinţă este foarte redusă — problema nu va face nici un progres

simţitor P ân ă acum la încercările de rezolvare a ei , argu m ente le

logice au avut preponderanţă asupra mărtur i i lor is tor ice. Pentru

no i, ca şi pen tru istoricii străini cari s'au ap rop iat de ace astă

chestiune fără idei preconcepute şi fără scopuri polit ice ascunse,

continuitatea elementului român la stânga Dunării este un adevăr de

sine înţeles. Poporul român apare în cele dintâi mărturii ale istoriei

ca un popor aşezat din vechime şi eminamente agr icol , deşi păs-

toritul era, pe lângă cultura pământului, a doua ocupaţie favorită a lui...

Studiu l l imbei, al topo nim iei şi al aşeză m intelor vechi ne arată,

fără cea mai mică umbră de îndoială, că în ţările dela nordul

Dunării populaţia romanică a trăit neîntrerupt alăturea de Sloveni,

din secolul VI—XII. E de nădăjduit , că din aprofundarea epocelor

cunoscute ale istoriei noastre vor ieşi mai de grabă oarecari lumini

asupra epocii obscure, decât din interpretarea mai mult sau, mai

puţin capricioasă a celor câteva pasaje din scriitorii bizantini, sau

din repetarea aceloraşi argumente pro şi contra, scoase din studiul

limbei sau al izvoarelor dubioase anterioare secolului XIII". Iar în

ce priveşte domeniul specialităţii sale, al studiilor slave, cărora s'a

dedicat cu atâta stăruinţă şi cu rezultate egale, tot atunci făcea să

fie înţeleasă importanţa acestor studii constatând că „pentru omul



— 2 0 3 —

nepreocupat de prejudiţ i i , influenţa elementului slav la formarea na

ţionalităţii noastre este aşa de evidentă. încât putem zice fără exa

gerare, că nici nu poate f i vorba de popor român înainte de ab

sorbirea elementelor s lave de cătră populaţia băştinaşe romană în

cursul secolelor VI—X".

Că această influenţă a putut fi considerată de representanţii

rom ano m aniei ca o „ba rba rie" (P . M aior) sau ca o „nefericire"

(Aron Densuşianu), pentru obiectivitatea neclintită a lui Ioan Bogdan

era o ch esti un e lipsită de orice in tere s ştiinţific, o c he stiu ne ,p e

care o şi înlăturase, dela început, lapidar şi definitiv: „Fost-a ci

vilizaţia slavonă o nenorocire sau o norocire pentru noi, aceasta

este o întrebare, pe care nimenea n'o va putea deslega, căci nimenea

nu po ate şti, ce s'ar fi întâ m pla t cu no i, d ac ă lucrurile s'ar fi

petrecut altfel". (însemnătatea studiilor slave pentru Români).

* *

Obiectivitatea ştiinţifică, seninătatea desăvârşită şi metoda

critică severă formează moştenirea lăsată de Ioan Bogdan ca un

dar din cele mai d e preţ pen tru istoriografia rom ân ă m od ern ă.

Activitatea lui răm ân e tocm ai pen tru acest dar un m odel şi un

îndem n pentru toţi ceice se s imt chemaţi la m unc ă rod nică în

ogorul istoriografiei noastre, a cărei importanţă educativă n'a lipsit

a o accentua şi Ioan Bogdan în menţionatul său discurs de re-

ce pţiu ne : „ . . . nu trebue să p ierdem din vedere nici un sing ur

moment faptul, că ori-cât de importante ar fi pentru viaţa intelec

tuală modernă ştiinţele exacte şi numeroasele lor aplicaţiuni, pentru

un popor mic, deşteptat de curând la viaţa naţională şi ameninţatdin multe părţi în desvoltarea lui, crearea unei culturi proprii trebue

să fie întâia şi ultima ţintă a educaţiei lui. O educaţie temeinică

naţională, o încredere nestrămutată în puterea de viaţă şi în trăinicia

neamului nostru nu le putem câştiga însă fără cunoaşterea apro

fundată a trecutului, fără conştiinţa clară a primejdiilor ce am în

tâm pinat şi a faptelor mari ce am săvârşit. Aceste fapte ne sun t

păstrate , ca cel mai scump patr imoniu al trecutului , în monumen

tele istoriografiei, care pentru noi sunt un titlu de glorie şi de

mândrie, tot aşa ca şi faptele povestite în ele".

Nu vom greşi afirmând că prin activitatea lui Ioan Bogdan

a dat până acum Ardealul cea mai de valoare contribuţie la pro

gresu l istoriografiei rom ân e încetă ţenin d în dom eniu l ei m etod a

analizei c r $ c e obiective şi con ştiincio ase, în lipsa căreia nu ar fi

fost în star e să ţină pa s cu cerce tările istorice ale nea m urilo r î n

vecinate.

o o

o o



— 204

Un împiedecător a l avântu lu i naţ iona l

a l R omân i lor bra şoven i de acum 200 de

a n i : p o p a T e o d o r B a r a n

d e A u r e l A . M u r e ş i a n u

Trecutul neamului nostru românesc nu este încă nici până

astăzi destul de lăm urit din cau ză că el a fost stu dia t în mod

prea uni la te ral . Atâtea fapte m ăreţe a le s t răm oşi lor noştr i au

răm as necu nosc ute ş i ne în ţe lese tocmai d in cauza — la apa ren ţă

atât de paradoxală — că n 'au fost băgate în seamă în mod su

ficient şi defectele lor.

Is toria noastră a t r ibue în genere toate suferinţele ş i neno

rociri le din trecut ale Românilor asupriri i şi prigoniri i lor din

par tea nea m uri lor ce i -au copleş i t ş i s tăp âni t . A devărul este în să,

că aceste cauze

externe

ale ap ăs ăr ii lor ar fi pu tu t fi de cele

mai multe ori domoli te sau chiar înlăturate cu totul printr 'o or

ganizare a ior

internă

mai puternică, printr 'o mai mare unire ş i

sol idari ta te între e i .

Puţ ini îş i vor f i dat până astăzi seama de importanţa pentru

vi i torul nea m ului nostru a cun osc utei a dm oniţ iu ni d in un a dintre

cele mai puternice s t rofe ale autorului "Răsunetului" Ardealului

dela 1848. Acelaş m are ade văr îl găsim şi în urm ătoare le cuv inte

ale unuia dintre barzii României de atunci, ale lui Dumitru Bo-

l int ineanu :

„Vrăjmaşii naţiunei sunt în sânul naţiunei; vrăjmaşii

ca să supue ţara se îndreaptă la Rom âni... ială de doi secoli ce

bântue ţara Rom ânilor ''

1

)

A devăra ta valoare a unei m edal i i ne-o dă s i c un oa şter ea

rever sului e i. C un os câ nd pied eci le , pe care le-a pus ap roa pe

în to td eau na în ca lea progres u lu i n eam ulu i nos t ru des b ina rea

dintre proprii săi fi i , vom putea înţelege mai bine măreţia lup

telor până la jertfirea de sine a acelora, cari au reuşit să împingă,

cu toate acestea, greul car a l v ieţ i i d in t recuta neamului nostru

cât de puţ in înainte .

Precum cuceri rea ş i ocuparea Ungariei de cătră Turci , d in

primsle deceni i a le secolului a l 16-lea, marchează începutul de-

' ) Bol in t ineanu D. ,

Viaţa Iui Tepes Vodă si Mircea Vodă cel Bătrân,

edi ţ iunea I I , Bucureş t i 1870, p . 70 .



— 2 0 5 —

cad enţ ei totale , n aţion ale, poli t ice ş i sociale a Ro m ânilor din

Ardeal şi celelalte părţi ale coroanei regatului Sf. Ştefan, tot astfel

rea lungarea Turc i lor d in Ardeal ş i Ungar ia de că tră armate le creş

t in i lor coal ia ţ i , de la s fârş i tu l veaculu i următor , însemnează înce

putul renaşteri i lor naţionale ş i poli t ice.

F loarea c lase i luminate a Români lor d in tre Tisa ş i Carpaţ i

apu cas e , în urma în delu nga te i convie ţu ir i cu Ung uri i, pe ca lea

desăvârş i te i sa le desn aţ iona l izăr i , pe care era ga ta să t rag ă cu

s ine în prăp as t ie ş i m ul ţ imea cea mare a popo rulu i rom âne sc .

Stăp ânire a T urc i lor , popor înrudi t cu U nguri i , nu pu tea decât să

favorizeze progresele acestor din urmă faţă de Români, pentru

cari nu mai răm ăses e decât o s ing ură sc ăp ar e : scutu rarea jugulu i

turcesc şi s tăvil irea supremaţiei ungureşti cu spri j inul ş i cu aju

toru l puter i lor ş i popoare lo r duş m ane am ând uro r aces tor na ţ i i .

Ac eas tă s ing ură ca le m ântui toa re în îm pre jurăr i le de a tunci

a poli t icei rom âneş ti fusese indic ată , doa r, ş i de m arele nostru

voevod M ihai, care se al iase spre acest s cop cu cel mai pu ter ni c

m onarh a l Europei c reş t ine de a tunci , cu împă ra tu l „ ro m an o-

ge rm an " Rudoif II. S i tua ţ ia ne sc him bâ nd u- se mult n ic i cu un

veac mai târziu — căci s in gu rul s tat la t in pu tern ic de atu nci ,

Franţa Iui Ludovic XIV, urmărea mai mult o poli t ică egoistă ş i

am biţ ioasă — nic i Rom âni i d in epoca Brâ ncove ni lor nu putu ră

acţi on a mai bin e în inte resu l lor pro priu, decât ale rgâ nd dim

preună cu ceilal ţ i creşt ini balcanici , cu Veneţienii ş i cu Polonii ,

sub s teagur i le v ic tor ioase a le mare lu i căpi tan împără tesc Eugeniu

de Savo ia, nu num ai îm potriv a T urc ilor ş i Tătari lo r , dar ch iar ş i

împotriva- duşmanilor lor celor mai apropiaţi , a Ungurilor .

Ori care vor fi fost relele pri cin uite pop oru lui nostru de

A ustriac ii şi N em ţii, cari cu rm ar ă la sfârşitul vea culu i al 17-lea

s tăp âni rea pr inc ip i lo r m aghiar i d in Ardeal , ea a îns em nat to tuş i o

mare uşurare pentru Români . Aceas ta o mărtur iseş te ş i ce l mai

bun cunoscător al is toriei neamului nostru din veacul al 18-lea,

Gh eorgh e Şincai , scr i ind desp re anul 1689 în t re a l t e l e : „D upă

ce s 'au luat Ardealul dela T urci prin armele biruito are ale

Austr ie i , Ro mâ ni lor d in Ardeal înda tă mai b ine le -au m ers " .

1

)

Am văz ut în art icolul nostru din num ărul dela 1 Feb r. 1930

' ) Ş incai , Hronica Românilor, laş i 1853, vo i. III, p . 152.



- 206 —

al revis tei „Ţ ara Bâ rse i" însufle ţ irea cu care Rom ânii au prin s

armele împot r iva „Cru ţ i lo r " ungureş t i . P rofunda sch imbare po l i

t ică surveni tă în lăuntrul Ardealului a în lesni t în t rucâtva încercăr i le

de reorg aniza re naţ ion ală şi pol i t ică a le Rom âni lor ard ele ni ; ea

a cont r ibu i t ş i l a în te ţ i r ea lup te lor pen t ru independenţa munic i

pală ş i econ om ică a Rom âni lor din B raşov ş i Ţ ara B ârsei , lupte

bogate în epizoade interesante , dar ş i în momente t r i s te ş i du

rero ase, ca ş i acela , de spre care ne-am pro pu s a vorbi în ar t i

colul de fată.

Rom âni i d in Braşov ş i Ţa ra Bârsei aveau pe lân gă du ş

m anii lor externi un ad ve rsa r am pu tea zice ş i t rai pu ter ni c :

Saşi i , popor mic dar bine organizat ş i întăr i t pr in scutir i le ş i

pr ivi leg ii le ac ord ate lor de vechii regi ai U ng ariei . In vir tute a

acestor scutir i ei îş i însuşiseră de mult dreptul exclusiv de ocâr-

m uire ş i ad m inis t ra re a tu turor locui tor ilor aşa n um itului „p ă

mânt r egesc" , în care se cupr indea ş i Ţara Bârse i d impreună cu

toate vechile ei sate româneşt i ş i cu cart ierul românesc al Bra

şovului , Scheiul întemeiat la sfârş i tul veacului al 14-lea.

D upă înce rcarea nere uş i tă din 1 O ctom brie 1600 a cuc e

r ir i i cu arm ele a cetăţ ii intern e a Bra şov ului , cu ajutorul t rup elo r

lui M ihai Viteazul , ce se gă sea u a tunc i în retra ge re du pă lupta

neferici tă dela M iris lă u' ) , Rom ânii din Braşov şi Ţ ar a Bârsei nu

pie rdu ră to tuşi năde jdea de a pu tea dob ând i cel pu ţ in o orga ni

za ţ i e a lo r independentă munic ipa lă

deosebită de a Saşilor.

Despre aceste năzuinţi f i reş t i ş i legi t ime ale Românilor

vechii cronicari săseşt i vorbesc nu numai odată în scr ier i le lor .

Aşa de pi ldă To m a Tar t ler , vorb ind de spre niş te depu taţ i i t r i

m ise d e Saşi la Viena în 1738 în ca uz a ce rtelo r lor cu Ro m ân ii,

car i obţ inuseră deja unele favorur i dela împăratul d in Viena ş i

erau pe cale de a obţine chiar sat isfacerea în parte a cereri lor

lor , ne is tor iseşte u rm ăto are le : „A cea sta s 'a întâ m pla t în t im pu l

când Rom âni i făceau mu l te greutăţ i M agis t ra tului (Bra şov ului ) .

voind să înfiinţeze o republică deosebită şi să nu mai atârne de

i V e z i s t u d i u l n o s t r u : Clădirea şcoalei române şti din Braşov de cătră

popa Mihai în anul 1597, în „Anuaru l In s t i tu tu lu i de I s to r i e Na ţ iona lă" a l Un i

ve r s i t ă ţ i i

Cluj ,

anul IV, pag . 205.



— 207 —

loc de Saşi

{

), spre care scop au înce rcat în pat ru rân du r i d i fe

rite,

în t rebuinţând toate puter i le ş i mi j loacele de a întemeia un

magistrat separat ş i de a ruina cu totul pe C ro n er i i

2

) noştr i" .

Ta r t ler pu ne întâ ia mişcare în aces t sen s a Rom âni lor la 'nc e-

pu tul vea culu i al 17-lea, a do ua la an ul 1707, a t reia la an ul

1728 ş i a patra la 1735

8

) .

„M agistra tul ş i C om un itatea , scr ie Ta rt ler la an ul 1735, nu

m ai ş t ia ce să în ce ap ă mai a les în priv inţa aferei Ro m ânilor

ma lconten ţ i (n ich t gew uss t , w as anzufangen , zumal w as der m al -

co nte nte n W ala ch en ihre Affaire betraf) . . . Ro m ânii se l in gu şi

seră ş i pregăt iseră binişor terenul (haben . . . z iemlich ins inuier t ) ,

cu mul te darur i , a tâ t la generalul comandant (a l Trans i lvaniei ) ,

cât ş i la secre tarul consi l iu lui de războ iu al Curţ i i din Viena,

B e c k e r s "

4

) .

Vre dnici i co nd uc ăto ri de atu nc i ai Ro m ânilor din Braşo v ş i

Ţ ar a Bâ rsei , n 'au ezi tat a face, pen tru at in ge rea sco pu lui lor,

cele mai mari jertfe m ateria le, atât cu de pu taţ i nn ile t r im ise la

gen era lu l com and ant ş i guv erna toru l Ardea lu lu i şi la însăş i can

celar ia împăratului d in Viena ş i cu darur i le , pe a tunci a tâ t de

ob icinu i te , făcute di fer ite lor pe rson agi i sus pu se. Şi Ta r t ler ne

spune că la aces tea „au contribuit cu câte ceva toţi Rom ânii din

Ţara Bârsei". Şi tot el sc rie la alt loc, că „nu numa i la Viena,

dar chiar şi la generalul comandant al Transilvaniei, Wallis. au

reuşit Românii să-şi creieze, cu argumen tele şi pretenţiile lor, o

situaţie atât de favorabilă, încât erau aproape să reuşească în

mod fericit" (d ass s ie bald gl i icklich reu ssie r t h 'ât ten) .

Cu noii guvernanţi ai Ardealului , ar f i putut-o scoate Ro

m ân ii m ai uşo r la cale , da r ce pu tea u ei face, da că nici ace şti

gu ve rna nţ i nu pu teau bi rui cu împ otr ivi rea în dă rătn ică a Saş i lor .

Nici chiar po runc i le îm pără teş t i nu erau resp ecta te de aceş t ia .

Aşa o pă ţ i ră R om âni i b raşov eni şi cu „p r ivi leg hiu m ul" pe care-1

' ) „ . . . e ine b es on de re Re pu b l iq ue an r ic h ten und von den Cro ne rn ga r

n i c h t d e p e n d i e r e n w o l l t e n " . — v . C r o n i c a l u i T a r t l e r , m a n u s c r i s î n b i b l i o t e c a

l i ceu lu i Hon te rus d in Braşov .

s ) Cetă ţeni i saş i a i Braşovulu i , a l căru i nun(e la t inesc era

Corona.

8

) Quellen zur Geschich te der Stadt B rasso, voi . VIL, pa g . 171.

4 I b i d e m .



— 2 0 8 —

primiseră în toamna anului 1701 dela împăratul Leopold I . Nu

num ai doc um ente le t im pului dar chiar şi vechea cronică cont im

porană a mare lu i căr turar ş i luptă tor pentru emanciparea pol i t ică

a Rom âni lor, Radu Te m pea , ne spu n că aces t „decre t sau d i

p lom ă îm pără teasc ă . . . nu s 'au lua t în sam ă (de S aş i) , pentru

că nu s 'au pub l ică lu i t ş i de la gu be rn ium ". Pr ic in a nep ubl ic ăr i i

ei din partea guvernului a fost , ne spune cronica, că „sau scor

nit cruţşagul la

1703" ,

ade că se ivi războiul cu C uruţi i . T r e -

bile nu s 'au înd rep tat în sp re bin e nici mai târziu, căci sfârşeşte

c ro n ic a , d ip lo ma ta

fost ascunsă de atunci de frica Saşilor până

acum 1735 Dechem vrie".')

Se şt ie că Saşilor le succese, încă cu un secol mai 'nainte

să împiedece chiar ş i pe pr inc ip i i ş i pe magnaţ i i Trans i lvanie i

de a pu tea cu m pă ra pro prietă ţ i ş i a zidi case în interioru l ce tă

ţilor lor. Cu cât tre bu ia să fie deci mai gr ea lup ta cu ace iaşi

Saşi a Românilor braşoveni, cari nu aveau de cât s labul spri j in

al domnilor fanarioţi s i a căror soarte atârna cu totul de „îm-

pa ratu l Ro m ii" cu reşe din ţa în V iena. ş i cu cât treb uia u să sc ad ă

înc ă şi mai m ult şa ns ele lor de reuşită , cân d ei înt âm pin au

chiar ş i piedecile ş i împotrivirea unora dintre ai lor .

Un repr ezen tant t ip ic a l incon şt ienţe i na ţ io nale de a tunci ,

între Românii de aici, a fost şi fiul slab de înger şi pornit spre

pă ca te al fruntaş ului pro top op al biserici i Sf. Nico lae din Ş che i,

F lorea Baran :

popa Teodor Baran.

„Popa Teodor" nu es te un necunoscut . Cu „gâlcevi le" Iu i

se ocup ă chiar ş i c ronica lu i Radu Te m pea , de dicâ nd u-Ie un

înt reg capitol . Intr iganţi i , d en un ţian ţi i ş i t rădători i au fost de

m ulte ori oam eni deşte pţi ş i învăţaţi . Cara cterul ş i îns uşi r i le

mo rale ale unu i om nu su nt în to td ea un a în funcţie de int el i

genţa lu i . Căci dacă ar t rebui să judecăm numai după scr ier i le

şi în se m nă rile sale , ar treb ui să-1 înşir ăm în tre cei m ai dist in şi

cărturari români ai t impului . Activitatea Iui destrămătoare ş i de

m oralizato are este îns ă cu atât mai m ult d e co nd am na t, cu cât e l

s ingur ne mărtur iseş te în t r 'una d in scr isor i le sa le de pocăin ţă ş i

' ) R a d u T e m p e a , Istoria be sericei Şcheilor Braşovu lui, p u b l i c a t ă d e

Ste r ie S t ing he în 1899, pa g 138 .



— 2 0 9 —

ierta re, că familia lui a slujit bis eri ca Sf. N icola e din B raşo v

„d in moş i , d in s t rămoş i"

1

) .

încă în anul 1732 popa Teodor provoacă mari turburări ş i

neînţelegeri între Românii din Braşov, născocind clevetir i ş i în

v inuir i nedrepte împotr iva episcopului Inochent ie a l Râmniculu i ,

de a cărui e par hie se ţ ineau dela 1729 şi bise rici le ortodo xe din

Ardeal. Căci se ştie, că AustriaciL, cari în virtutea tratatului de

pace de 1718 pusese ră s tăpân i re pes te Ţara Românească până

la Olt, au forţat pe Românii neuniţi din Ardeal să întrerupă ori

ş i ce legături cu M itropoli tul U ngr ovla hiei , răm as în „V alahia

turc eas că" . E piscop ul Râ m niculu i Inochen t ie fu nevoi t să ca te

r isească pe popa Teodor pr in t r 'o scr isoare adresa tă chiar ta tă lu i

aces tu ia , b ă trânu lui pro topop Florea . La 10 Decem vrie 1732 ep is

copul Inochent ie scr ie Români lor d in Braşov în t re a l te le : „Pentru

popa Teodor, ce au fost scornit nişte vorbe, precum l-au ajuns

ţestu l lui cel usca t, care nici la gâ n du l nostru n'au fost, şi au

făcut a tâ ta turb ura re în t re norod, a r ă tâ nd u- se cu a tâ ta împ otr iv i re

as up ra noa stră , de vrem e ce aşa l-au ajun s m intea Iui cea rea,

iată acum s'au oprit de noi de iot darul preoţiei

Pen tru ace ia

nimenea să nu îndrăznească a se obşti ş i a se uni cu el , nu al

cu no aşt e ca pre un preot de acum îna inte , căci ace asta s 'au

făcut întru greime de afurisenie"-) .

Fu gin d în miez de iarnă din B raşov şi pri be gin d mai mult

t imp în Ţa ra ră m asă sub s tăp ân i re a tu rcească , popa Teodor reu

şeş te , du pă m oar tea episco pulu i Inochent ie , pr in in tervenţ i i ş i

cerând u-şi iertare deia fii săi sufleteşti din Braşov, să reintre în

s lu jba a l ta ru lu i b iser ice i d in Braşov. F irea lu i neas tâmpăra tă de

cleveti tor in vidio s nu-1 lăsă însă să se po ată ţ ine de cuv ânt.

Intr igan tul social se transform ă în curâ nd şi în trăd ăto r.n aţio na l .

Pri lejul i-1 dăd u în cu rân d frum oasa m işca re de em an cip are a

Rom âni lor d in Braşov ş i Ţ ara Bârsei de su b jur isd ic ţ ia şi ad -

' ) Dr . S t . S t inghe ,

Documente privitoare la trecutul Românilor din

Braşov, voi . 1, B ra şo v 1901, p . 202 . — Sam uil M icu (Klein) am in teş te în a sa

Historia Daco-Romanorum sive Valachorum,

în t r e f ami l ii l e nob i l e rom ân eş t i

a l e T r a n s i l v a n i e i „ t r e c u t e în parte la re l ig i i le ca to l ic ă ş i ca lv i nă " ş i famil ia

„B ara ny i" (v . „Fo a ia pen t ru m in te in imă ş i l i t e r a tu ră" , Nr . 11 d in 1862) . Nu

c u n o a ş t e m o r i g i n e a f a m i l i e i Baran d in Bra şov , da r în ru d i r e a e i cu cea d in tâ i

e p r o b a b i l ă , c * ş i o r i g i n e a r o m â n e a s c ă a f a i m o s u l u i c ă l u g ă r c a t o l i c i e z u i t

Ladislau Baranyi, a g e n t u l p r i n c i p a l a l „ U n i r i i " b i s e r i c e ş t i a R o m â n i l o r a r d e

len i cu b i s e r i ca Ro me i , co ns id e ra t de i s to r ic i i noş t r i d re p t Un gu r .

-) Stinghe op. ci t . , p . 152.



— 210 —

minis t ra ţ ia Saş i lor , porni tă cu un nou ş i puternic avânt de câţ iva

fruntaşi cul ţ i ş i entu ziaşt i de atun ci ai Ro m ânilo r ace stui ţ inut ,

p recum e ra u : Radu Te m pea , Eus ta t i e Gr id , Radu Dum a, Enachi

Stama, Gheorghe Hârs , Radu Pr icop, Petcu Şet raru, Vas i le Mogoş ,

Cristof Voicul, Necula Răuţ etc. etc.

Pro top opu l F lorea Barân , îm boln ăvin du-se greu în i a rna

an ulu i 1735 ş i f i ind tocm ai atun ci la Bra şov ş i ep isco pu l „s âr

b e s c "

a l Cruşedolu lu i , Nicanor Mele t i ev ic i

1

) , care venise să

ad un e bani pen tru „reg hem entu l ce au lăsat îm păratul ca să facă

nafionu l de ritul grecesc"?) preo ţi i ş i oră şen ii rom âni ai B ra

vulu i a leseră ş i h i ro ton i ră pro topop pe popa Radu Tempea , in

sp i ra toru l p r inc ipa l a l mişcăr i i na ţ iona le româneş t i . Popa Todor

Baran, ş t i ind că Saş i i „au mare mânie pe Popa Radu" , pentru

energia cu care conducea lupta pentru dreptur i le Români lor , a

făcut pe Saşi , pr in tot felul de denunţuri ş i acuze împotr iva Iui

Tempea ş i a celor la l ţ i f runtaş i români braşoveni , să- l numească

pe el pro top op în locul lui T em pe a, într 'u n mo d cu totul a bu ziv

ş i neobic inu i t până a tunc i .

Sc risori le ine dite pu bl ica te de noi mai Ia vale, ale nou lui

episc op al Râ m niculu i , C l iment , ad resa te „cins t i tu lui sfa t" a l

„na ţ ionulu i" săsesc d in Braşov , p ro topopulu i F lorea ş i însuş ră

tăci tului fiu a l aces tuia , Teo dor , ne ad uc no uă lămuri r i asu pra

actului revol tă tor de „s i lnic ie" ş i „ îndrăzneală" a l magis t ra tului

Braşo vului . Ep iscop ul ad m on iază energ ic pe Saş i scr i ind : „Iar

de va răm âne a du pă s fa tu l dum nea voa s t ră no i c ins tea No as t ră

nu vom pu ne jos nic i vom îng ăd ui să vă a t ingeţ i de vredn icia

beserec i i

£i vom cerceta ş i la locuri mai înalte pe ntru ace ste

lucruri care s i lnic eşte e

faceţ i" .

Radu Te m pe a, care în urm a ins t igaţ i i lor pop ei To do r a

' ) Pe ac tu l ce în so ţeş te cop ia s c r i so r i i romaneşti d e î n t ă r i r e î n p r o t o -

p o p i a B r a ş o v u l u i a l u i R a d u T e m p e a , N i c a n o r e s t e n u m i t „episcop românesc"

(va lach i s cher B is chof ) .

- ) A c e a s t ă î n t r e b u i n ţ a r e a c u v â n t u l u i „ n a ţ i o n " n e d ă l ă m u r i r e a î n ţ e l e

s u l u i c o s m o p o l i t a l „ n a ţ i o n u l u i " n o b i l i l o r a r d e l e n i d i n v e c h e a h i e r a r h i e p o l i

t i că a Trans i lvan ie i . In a l t ă fo rmă aces te „ r eghemen tu r i " s e numeau a le „ I l l i r i co -

R a s ţ i a n i l o r - S â r b i l o r " . A m c o n s t a t a t î n t r ' u n s t u d i u t r e c u t c ă s u b n u m i r e a d e

^ R a s ţ i a n i " s a u „ R ă u ţ i " , n u m i r e d a t ă d e S a ş i ş i U n g u r i S â r b i l o r , s e î n ţ e l e g e a u

t o a t e p o p o a r e l e c r e ş t i n e d i n B a l c a n i ş i R o m â n i i . R a d u T e m p e a n e v o r b e ş t e

' n t r ' u n l o c d e

„privileghiile tot neam ului de legea grecească".



sufer i t ş i un ares t de mai mul te săptămâni în închisoarea „Sfa

tului" din Braşov, scr ie despre act ivi ta tea ruş inoasă ş i s lugarnică

a pop i i Teod or , cu oca ziun ea anch etei făcute de m agis t ra tul B ra

şovului după îndepăr tarea episcopului Nicanor , în Ianuar ie 1736,

înt re a l te le : „Pe po pa To do r l -au bă gat în tâ i în s fa t, ţ i ind-u l

ca 2 ciasu ri , ş i ce va fi vorbit nu ş t im, nu m ai să cun oa şte, că

i-au adăpat din tainele noastre". In ce ter m en i Ie va fi vo rbi t

popa Todor , cu aces t pri le j , jupani lor „sena tor i " ş i „cen tumvi r i "

săseş t i pu tem dedu ce d in den unţu r i l e scrise, găsi te de noi în

arh iva aces tui ora ş ş i ca re cu pr in d ş i un ele date no uă foar te

in te resan te .

Astfel af lăm dintr 'o scr isoare cu t i t lul „Făcători i de gâlcevi" ,

care n 'are dată, dar din cet irea căreia reiese că a fost scr isă în

t imp ul pet recer i i la Braşov a epis cop ulu i N icano r (D ece m brie

1935),

că au co ntr ib uit cu ba ni la rec ruta rea mai m ultor sute

de „ r egu l a ş i " ,

1

) p e cari i -au tr im is la V ie n a ; că au dă ruit

„gh ene rar i ţ i i " de la S ib iu , so ţ ia gen era lu lu i com and ant num i t ş i

„m arele drecto r" a l Tra ns i lv an iei , brâu l de a ur lăsat de „B ălă-

ce an ul" biser ic i i Sf. Nicolae din Braşov pen tru ac hi tare a unei

da tor i i ; că au chel tui t d in ba ni i b iser ic i i „no ao sute de f lor i nţ i" ;

că tr imit mereu deputaţ i i cost is i toare la „Beci" (Viena) etc. etc.

Punctul a l

6-lea

a l pârei ne indică ş i numele persoanelor ,

care au juca t rolul pr inc ipal în luptele de a tunci pen tru in d e

pe nd en ţa m unic ipa lă a Rom âni lor b raşo veni . „Sum eţ ia Popei Ra

dului — scr ie den unţu l — a pop Staţi Grid, a lui Mogoş, a

Dumei, a lu i Gheorghe îrţul (H ârs ) şi a celo r mai de frunte

Şchiai , afară de cei de mij loc ş i sărăcimea, tot să întăreşte cu

mare laudă asupra mări i lor voastre cu tot soborul lor" .

Vom lăsa pentru a l tă dată caracter izarea individuală a

acestor vajnici luptători ai Românilor din colţul sud-est ic al Ar

dea lului de acum dou ă sute de ani . Deo cam dată ne vom m ul ţumi

de a aprec ia va loarea lor du pă însu ş den unţu l u nui conce tă ţean

şi contimporan al lor , care găsea cu cale să avert izeze pe Saşi ,

că „d ac ă nu se va as tu pa gur a lor" ş i da că „n u se vor s i l i la

locu ri le cele mai de su s să se s tr ice sem etia lor" , atu nci ei ,

3

7 7

Saş i i , „nu

\pr

mai porunc i" .

' ) N o u e l e r e g i m e n t e i l l i r i c o - r a ş c i a n o - r o m â n e ş t i f ă c e a u p a r t e d i n a r m a t a

r e g u l a t ă .



— 2 1 2 —

Intr 'un al t denunţ cu t i t lul Jzvod de faptele a doi Popi ş i

trei Şchei de lâng ă cins ti ta cetate a B raş ov ulu i", ce po artă ş i

iscă l i tura sa ş i da ta de 8 August 1736, pop a Te od or se încu m etă

să aducă ce le mai josnice acuze de necins te ş i incorec t i tudine

conducător i lor in t rans igenţ i a i Români lor . Pe popa Radu Tempea

îl învinueşte că ar f i făcut prin mijlocirea unui cumnat al său

contrabandă cu arg in t v iu . Despre popa Eusta t ie Grid spune că

ar f i înşe la t „ la tâ rg la Văleni" pe „Gheorghe neguţă torul" cu

„doi galb ini de păd u re de cei răi " , iar Iui M ihai S am ara giu i-ar

fi dat pe „p iei saft ian e" iarăş i „7 0 de galb ini de cei răi de p ă

du re ". D esp re Va sile M ogo ş scrie că mai 'na inte cu „trei sau

patru ani , câ nd era arm ele op r i te " a t r im is „ to tuş i în vrem ea

Sfitiliei cân d se face tâ rg " cu trei oa m en i din Şch ei un în tr eg

transpor t de f l in te ş i p is toa le „pes te p la iu" , adecă în Ţara Ro

m âneasc ă . Ş i f runtaşu l goc iman Radu D um a

1

) e învinuit că ar

fi dat „mai mult de două sute de galbini de cei răi lui Radu

M un tea nu ce a fost g ine re că pit an ulu i M arco la Ciuc, ş i acel

Radu s 'au du s cu g alb inii în ţara ne m ţea sc ă la Lipţca şi au

cumpăra t cu e i de la un neguţă tor i de acolo amanetur i" ş i aşa

mai depar te .

Laş şi perfid ca toţi de nu ţian ţi i , po pa T eod or, care pre cum

se ve de ave a şi com plici , scrie „cin sti tului sfat" , între a l t e le : „Să

caute Prea c ins t i tu l Sfa t cu amăruntul pe supt cumpănă, că sănt

adevăra te , ca să se dovedească răută ţ i le lor , să- i cunoască c in-

stiţii Domnii cei mai mari cu ce neguţătorie dreaptă au trăit ei

în ţa ra înă l ţa tu lu i împăra t . Num ai despre noi ne rugăm măriilor

voastre să fim neştiuţi şi pe mare taină".

Deşi în cele poli t iceşt i Ro m ânii bra şov en i suferiră înf rân

ge re pe ste înfrân gere, în ce le b iserice şti e i nu s 'au lăsat b i

ru i ţ i , până ce n 'au reuş i t pr in in tervenţ i i la mit ropol i tu l Belgra

dulu i ş i la curtea din V iena, ca să înfrângă rez isten ţa S aşilo r ş i

să înd epă r teze d in locul n em eri ta t pe ne vred nicul ş i serv i lu l

lor cirac.

Afacerea turbură torulu i po pă braşo vea n a a juns şi în a in tea

m arelu i sobor a m it ropol i tu lu i de la Belgrad , care în locu ia acum

pentru Românii ortodocşi din Ardeal pe cel a l Ungro-Vlahiei .

') Radu Duma

e s t e t a t ă l „ n a m e s n i c u lu i " B r a ş o v u lu i

Dimitrie Duma

ş i

bun icu l învă ţa tu lu i da scă l ş i s c r i i to r Radu (2) Dum a.



M itropol i tu l Vichent ie Ioanovic i com unică Braşo ven i lor la 26 N o-

em vr ie 1736 rezoluţ ia acestu i sobor , pr in care protopo pul T em pe a

este re aşe zat în toate drep tur i le s ale. „Pe m ai 'na inte zisul po pa

Teodor , scr ie mitropoli tul , ca un însuşi de sine chiemat şi ne-

sâ ln ic, şi a sa legă tură fără de nice o pr ici nă blag oslov ită. . . nici

cum să-I cun oaş teţ i de pro top op şi bla go slo ve nie dela el nici

cum să luaţ i . Iară acest popa Teodor nici cum să nu pue epi-

trafir pe sine şi nim ic la cele pre oţe şti să nu se am es tec e, sau

să îndrăznească , până nu va s t a îna in tea p ravos lavn icu lu i săbor

al prea-sfinţilor arhierei. . . Iar de se va mai umfla cu potrivnicia

lui,

şi nu să va mai ară ta cu p le că ci un e cătră pre a sf. săb or,

atunci să f ie proclet întru potr ivnicia sa cea drăcească şi afară

din sfânta be ser ecă , ca un călcă tor cei de Dum nez eu date puter i

săborniceşt i i ş i apostoleşt i i besereci , ş i cinstea lui să f ie cu toţ i

r isipi tor i i sf intei beserecei lui Hristos. . ."

1

)

Teodor Baran se deosebeşte to tuş i de denunţ ianţ i i ş i t ră

dător i i zi lelor noastre pr in faptul că în cele din urmă recunos-

câ nd u- şi greş el i le , s 'a întors pe cale a po căin ţei . La 3 M art ie 1739

el îş i cere, pr intr 'o lungă scr isoare în care-şi mărtur iseşte păca

tele, ier tare dela „preoţ i" , dela „oroşani" şi dela mai mari i săi .

Nu putem să nu reprod ucem o par te a acestu i in teres ant ac t d e

peni tenţă . Ia tă ce spune e l în t re a l te le :

„ . . . Iar după ce s 'au du s e piscop ul Nicano r d in oraş ui

nost ru ,

fiind eu îndemnat de vrăjmaşul diavol, cu neajungcrea

minţii mele,

am înc epu t în to t chipul a m eşteşugi înpot r iva pr eo

ţ i lor şi oră şan i lor , ş i am înc ep ut mai vâr to s îm po tr iva ace stui

p ro topop Radu (Tempea) , ca re d in

nedirepte

pârile mele şi din

multă zavist ie , au încăput acest protopop la areşt i , ş i

din istru-

mentul meu

l 'a ţ inu t m agh istratul B raşov ului la areşt i luni 3 şi

m'au pus pe mine să f iu protopop fără voia săborului şi a oră

şan i lor Si soco t ind sf inţ ii arhierei ai săb oru lui de su pt stă -

pân i r ea chezar i ceş t i i împără ţ i i . . . după canoane le s f in te i b i se r i c i

mi-au t r imes car te de ca teres , ca să fiu opr i t de p r e o ţ i e . . . Dar

cu sum eţ ie eu ne bă gâ nd seam ă, am um blat cu mul te m eş

teşu gu ri , tu rb ur ân d bese r ica şi oraş ul , cu si la să fiu iarăşi în

rân du ia la preoţ ie i ş i văzâ nd că nu hă sn ue sc n imic , căzut -am

l

) Radu Tempea , op . c i t . p . 147 .



— 214 —

în multe chipuri la sfinţia sa protopopul Radu şi la ceilalţ i preoţi

aşijdere şi la gocimani şi juraţi şi la toţi orăşanii cu lacrimi

rug ân du -m ă, ca să li să facă milă s ă scr ie la sobo rul arh ierei lor ,

ca să mă iarte să fiu iar la rânduiala preoţiei , ca să nu piei şi

suf leteşte şi t rupeşte şi văzând t icăloşia casei mele, s 'au plecat

ca să scr ie arhierei lor ca să mă iar te".

1

)

Activi tatea ace luia care a dat tot con cursu l ad ve rsa r i lor

nea m ulu i nos tru „ca să se îm pileze grum azii cei se m eţi" ai co n

ducător i lor mişcăr ii de rena ştere naţ ion ală a Rom âni lor d in

Braşov ş i Ţara Bârse i , va rămânea pent ru to tdeauna o pagină

de t r istă amint ire în istor ia evoluţ iei poporului nostru din acest

ţ inut şi un vecinie memento pentru aceia, car i nu vor să pr iceapă

adâncul adevăr cupr ins în cuvinte le unui luptă tor mai recent

pentru desrobirea, progresul şi mărirea neamului nostru de aici ,

ale tatăl scr i i torului acesto r rân du ri , că

„pa tima şi ticăloşia dintre

Români au fost arma cea mai puternică a duşmanilor lor în toate

timpurile".

DOCUMENTE INEDITE

1.

H r i s t o s A n e s t e

A t o t c i n s t i t u l u i s f a t A l s a s n a ţ i o n u l u i , A c i n s t i t e i c e t ă ţ i

b r a ş o v u l u i , c e a c ă z u t ă c i n s t e o d ă m .

Cât p en t ru t r eb i l e b ese r i c i i r i t u lu i g r ecescu d in b u lg a r secu l Braşo v u lu i . Nu

de mul tă v reme t r imi ţ ind pen t ru cerce ta re a ce lo r d in lăun t ru ş i ace lor d in a fară

pe ec l ics ia rhu l nos t ru , care le ş i la jude ţu l ce l bă t rân au fos t spu indui cu ce

t reabă sau t r imis de no i pen t ru ob ic ia iu r i le b iserec i i . Care le v i ind de aco lo

Ne au sp u s cu mcă Du m n e av o as t r ă cu to a t ă în d ră zn e a la v a ţ i a t in su şi d e c in s t ea

noast ră , ş i de a s f in te i beserec i . Ş i n ic i dupe cum au avu t poruncă de la no i ,

d e n i c i u n e le n u sau a t in s v ăzân d s t r ămu ta t e to cma ş i p ro to p o p i i l e d e ca r e

lu c ru s t ăm l a m i r a r e , c ă n o i ş t im că d u p e p o răn ca au s t r eceş t i i cu r ţ i : ş i ma i

n a in te ş i a cu m d e i zn o v , i a s t e p o răn ca cu mcă to a tă a scu l t a r ea p r ecu m ş i î n

ch esa r i ceasca v a lah ie a şa ş i î n ţ i n u tu l b i r s i i su p t su p u n e rea ca t ed re i n o as t r e sau

aş ez a t ş i în vo lm'c ia no as t ră no as t ră ias t e a jud eca c le ru l be se rec es cu , ş i a

p u n e p ro to p o p i ş i a l i p s i p ro to p o p i , mă ca r ( ă ) că au z im că cel b ă t r â n p o p a

Fl ore a nec um să po a tă cău ta de a le p ro top op i i , c i n ici d in pa t nu să po a t e

r ă d i ca : p ă f ii ul s ău p o p a Te o d o r n u l î n g ăd u im să fie l a s lu jb a ac ea s t a : p en t ru

m u l t e p r i c in i ce au av u t ş i cu r ăp o sa tu l Ep i sc u p Ch i r I n o ch en t i e . C i d u p ă

cu m au fo s t a şezămân tu l b e se r ec i i Şch e i lo r i a s t e d a to r i a să r ămie ca r e i a s t e

p o p ă a l d o i l ea : d u p ă d ân su l : ch i r p o p a Rad u l : p r ecu m că au fo s t ş i a şeza tă

' ) Idem, p . 151 .



— 215 —

cu vo ia p ro t op op ulu i c e lu i bă t râ n ş i a c le ru lu i be se re c i i : ş i no i a cea s ta pof t im

să f ie : I a r de va rămânea după s fa tu l dumneavoas t ră no i c ins tea Noas t ră nu

vom pune jos n ic i vom îngădui s ă vă a t inge ţ i de v redn ic ia be se rec i i ş i vom

cerce ta ş i la locur i mai îna l te , pentru aces te lucrur i ca re s i ln iceş te le face ţ i ia r

de ave ţ i în s tă tu ta s au ma i veche sau ma i noao să mi ră spunde ţ i c ă no i b i -

se rec i i nu i vom scădea c ins tea n ic i o vom da să o s tăpânească a l ţ i i m i ren i i ,

du pe cum ş i cu lum ina t de c ră t . aus t r ic e ş t i i cu r ţ i n i s au da t cu acea s ta vă

î n ş t i i n ţ ă m p e d u m n e a v o a s t r ă ş i v o m a ş t e p t a r ă s p u n s :

C r a io v a D u m n e a v o a s t r ă d e t o t b in e l e v o i t o r i

Mai 28 , 1736.

D in p o r u n c ă i a s t e a c e a s t ă i s c ă -

C l i m e n t ,

e p s c o p . R â m n ic u lu i

l i tu ră sup t nume de ip i scop

2.

C u v i o a s e C h i r p o p a F l o r e a , c e a i f o s t p r o t o p o p s ă n ă t a t e

d e l a D u m n e z e u i ţ i p o f t i m

Pe nt r u nep u t in ţa ş i bă t rân e ţe le t a le t e am ie r ta t de p ro top op ie , ş i cu

vo ia m ol i tve i t a le şi a s ăb oru lu i b i se rec e i s au fos t r â nd u i t po pa Rad u

a fi pr o to p o p, ş i ţ i sa u lua t ş i sam a, de 4 an i , ce nu a i da t răn du ia l a

ca tedre i Râmnicului , măcar că din dă jdi i le ce ţ i să cuvenia să le aduc i au să

le t r imi ţ i a ic i . Am în ţe le s c ă a i da t f lo r in ţ i ungure ş t i 54 Episcopulu i Nicanor

fă ră de nic i o în tre ba re , ca re au m ai ră m as la mo li tva ta f lor inţi 78 din s o

co tea la de reap tă . Ca re fă ră de n ic i o zăbavă să i t r imi ţ i , c a s ă nu t r imi tem no i

du p ă dâ nş i i , de i va lua cu che l tu ia lă ş i cu zec iu ia lă , că bi ne a i ş t iu t că aceş t ia

sân t a i c a tedre i s au a i s caunulu i Râmnicu lu i . Că ţ i a junge că a i lua t a l t e g loabe ,

de ca re pâ nă acum sa m a nu ţai da t . Că a i fos t nu m a i un p ro to po p , i a r nu

arhie reu ca ce ve i câş t iga să f ie a l moli tve i ta le , ce precum î ţ i sc r iem aşa să

faci .

Aceasta ş i f i cu Dzeu

Cra iova Bun Voi to r i

Mai 28 1736

C l i m e n t

E p p u l R ă m n .

3 .

M o l i t v e i t a l e p o p o T e o d o r e d i n Ş c h e i i B r a ş o v u l u i s ă n ă t a t e

Am auz i t că a fa ră din ca no an e le Sf inte i pra vi le , ca ş i mai na i nte în

v r e m e a r ă p o s a tu lu i p ă r i n t e lu i c h i r I n o c h e n t i e E p i s c o p u l R â m n ic u lu i , a ş a ş i

a cum s i ln ice ş te cu sa s na ţ ionu l t e a i a şeza t a f i p ro topop , c a re ob ice i , nu la ţ i

avu t pan ă acu m a . Pen t ru ca re luc ru ia tă c ă îţ i po run c im ce vei fi c â ş t iga t de

a le p ro top op ie i pâ nă acum , să ţ i da i soco tea la l a s ăb oru l b i se rece i , ş i du pe

cum sau a şeza t în tâ i c ă sau e r ta t t a ic ă tău de p ro topopie , ş i cu vo ia voas t ră

a tu tu ror , s au fos t o râ nd ui t , ch i r po pa Rad u a şa să r ăm ăe pa nă cănd vom

pu tea Noi a veni aco lo , ş i a tu nc ea pr ec um vom vre a aşa vom face . Ia r d e ve i

s ta îm pot r iva p orun c i i no as t re ş i t e ve i ma i l ăud a cu sa s na ţ io nu l vom ve dea

ce ţi vor folos i . Ajun gă ţ i ne bu ni a car e a i făcut în vr em ea păr inte lui Ino che nt ie ,

c a re şi cu sc r i soa rea mol i tve i t a le am văzu t c a re acum ia s te l a S fn ta Ep is

copie câ să «u ţ i să înoiască gâ lcevi le , aceas ta î ţ i sc r iem

Din Cra iov a De b ine Voi to r

Mai 28 . 1736

C l i m e n t

E p s c o p . R ă m n .



— 2 1 6 —

4 .

F ă c ă t o r i i d e g â l c e v i

Acum aşa i a s te gân du l lo r , a l zu rb ag i i lo r , de z i c : că au pe m i t r o

p o l i t u l s â r b e s c u , u n d e l e i a s t e l o r t o a t ă n ă d e j d e a .

1. Că au gă t i t dâ n r eg h im en t ş as e su t e de r egu laş i , ş i au t r im is l a

Bec i , i a r ă acum în luna ce v ine merge Mi t ropo l i tu l cu pa t ru su te de r egu laş i

l a îm pă ra tu l ş i a tunc i s ă me arg ă P o p a S ta te G r id ş i Rad u l D um a la Bec i la

î m p ă r ă ţ i e .

2 . Au dă ru i t D oa m ne i G he ne ra r i ţ e i de l a S ib i i un b râu de au r , ce au fos t

p r e ţ u l t a l e r e o p t s u t e , c a r e a u l u a t d e l a B a l a c e a n u l p e n t r u o d a t o r i e a b e s e r e c e i .

3 . A ş a s e a u d e , c ă s ă fie d a t ş i D o m n u l u i C h e m e n d i r G h e n e r a r i ( g e

n e r a l c o m a n d a n t ) o s u t ă d e g a l b i n i , ş i D o a m n e i a c e l b r â u , ş i s i c r e t a r e ş u l u i

ga lb in i c inc izec i .

4 . P â n ă a c u m a a u c h e l t u i t î n n e b u n i i l e l o r b a n i i B i s e r e c e i n o a o s u t e

de f lor in ţ i , ş i acum iară fac găt i re de Beci .

6 . S u m e ţ i a P o p e i R a d u l u i a P o p S t a ţ i G r i d , a l u i M o g o ş , a D u m e i , a

lu i Gheorghe I r ţu l , ş i a ce lor mai de f runte Şcheai , a fară de ce i de mij loc ş i

s ă r ă c i m e a , t o t s ă î n t ă r e ş t e c u m a r e l a u d ă a s u p r a m ă r i i l o r v o a s t r e , c u t o t s o

borul lor .

7 . Noao ne z ic că ţ inem cu Măr i i l e voas t r e , ş i s e l audă cu mul te r ău

tă ţ i ş i a fu r i s en i i că ne va ad uc e as up ra , ş i s ă ne go ne asc ă de a ic i cu oc a ră

mare ca ş i în tâ i .

Ac eas ta acum Jo i , ş i a s t ăz i s au s f ă tu i t, i a r ă M ăr ia vo as t r ă s i li ţ i de l a

jocu r i l e ce le m a i d e su s , s ă s e s t r i ce s em eţ ia lo r , ş i pu te r ea ace lu i Vlăd ică

s â r b e s c d e a i c i, c ă i ei n u m a i c a p u l M ă r i i l o r v o a s t r e a u v r u t s ă c . . . : c e ş i

p o r u n c a D o m n u l u i C o m a n d i r G h e n e r a r i , î n c ă ş i a c u r ţ i i . C ă a u f o st d a ţ i e i

l a R â m n i c d e D o m n u l D i r e c t o r u l c u ş t i r e î m p ă r ă t e a s c ă a c o l o , i a r ă n u l a B e l

g rad , c i de toa te pă r ţ i l e s ân t i e i minc inoş i ş i f ă r ă c red in ţă .

Să ş t i ţ i Măr i i lo r Voas t r e de nu s e va a s tupa gu ra aces to r ş i vo ia lo r ,

nu mai po ru nc i ţ i , ş i cu m ul tă sp a im ă , i ei m ar i nebu n i i de acu m îna in te o r

f ace , i a r ă de s e (va ) muia nasu l lo r , a tunc i toa te luc ru r i l e vo r ven i l a înd rep

t a r e b u n ă , a v â n d M ă r i a v o a s t r ă l a a c e s t l o c i s p r a v n i c i o a m e n i c r e d i n c i o ş i a i

Măr i i lo r voas t r e ş i a i c in s t i tu lu i S fa t .

Ş i d u p ă v o i a M ă r i i l o r V o a s t r e D o m n u l C o m a n d i r G h e n e r a r i , v a d a

poruncă ep i s copu lu i de la Râmnic de va r ându i ş i S f in ţ i a s a i sp ravn ic a ic i pe

ca re va po f t i Măr ia s a după po f ta Măr i i lo r voas t r e .

5 .

D i n „ I z v o d d e f a p t e l e a d o i P o p i ş i t r e i Ş c h e i , d e l â n g ă C i n s t i t a

C e t a t e a B r a ş o v u l u i " .

. . . . S ă c a u t e C i n s t it u l S fa t c u a m ă r u n t u p e s u p t c u m p ă n ă , c ă s â n t

a d e v ă r a t e , c a s ă s ă d o v e d e a s c ă r ă u t ă ţ i l e l o r , s ă i c u n o a s c ă c i n s ti ţ ii D o m n i i

ce i m a i mar i , cu ce ne gu ţă to r i e d r ea p t ă au t r ă i t ei în ţ a r a înă l ţ a tu lu i îm pă ra t .

N um ai de sp re no i ne rug ăm m ăr i i lo r vo as t r e s ă fim neş t iu ţ i ş i pe m are



— 217 —

ta i nă . D ară e i să să cu no as că cu ce sau îm bog ăţ i t , ca să e v ie foc la capu l

lor , să să îm pi le ze gru m az i i lor ce i sum eţ i , să s t ea ş i de ca pul lo r şi să a ib ă

ş i a l tă gr i je . Să să descopere minciuni le lor , cu care s tau e i în a leanu ş i în

po tr iv a Ci ns t i t u lu i Sfa t ş i a l ves t i te i C etă ţ i . Ş i no ao ne ca ută de ar pu tea

m ul tă r ău ta t e ş i m are nev oe , căc i u rm ăm a l a s cu l t ă r i i ş i c in s te i ş i p lecă r i i

Cins t i tu lu i Sfa t , cum ias te vechiu l obicei , de au t ră i t supt mi la ş i ş i a repi le

C ins t i tu lu i S fa t moş i i , s t r emoş i i , p reo ţ i i , p ro topop i i ş i pă r in ţ i i noş t r i până l a

n o i . Aşa ş i no i rug ăm pe D um nez eu s ă pu t em t r ă i cu p lec ăc iu ne ş i cu a s

c u l t a r e l â n g ă v e s t i t a C e t a t e a a c e a s t a .

Dară un i i ca ace ia ce s ăn t neascu l t ă to r i ş i ames tecă to r i ş i tu rbu ră to r i

de C in s t i t e l e Ce tă ţ i ş i de în ţe lep ţ i i D om ni ca du pă f ap te le lo r s ă li s ă în

toa rcă la cap ul lor fap te le lor , ca un or oam ini făcător i de vră jb i , ia r nu de pa ce .

Cu m va a leg e C ins t i tu l S fa t luc ru de po pa Ra du , a ş a ş i e l c in s tea î ş i

va lua . D ar f ă ră s c r i so a re foa r te t a r e s ă nu i s ca pe ş i ace as ta , C ins t i tu l S fa t,

s ă i po ru nc ea sc ă ma i mu l t n ic i în b i s e rec ă n ici a f a ră s ă nu s ă ma i am es t ec e ,

în lucru p ro to po pi e i , în n im ica , încă ş i to iag ul să il ia c ins t i tu l S fa t , să i p ue

în t run cui în z id m ai în dă ră t în c in s t i tu Sfa t să s tea să să vază aco lo , să să

po m en ea sc ă pa nă va pu t r e z i , ca s ă s ă veg h ie ( s i c ) a l t ă da tă a l tu s ă nu m ai

facă ce au făcut e l . Căc i la noi la pr o t op op ie a l tu nu s ă ma i face de v lăd ică ,

numai î i dă to iag ş i ş ade în s caunu ce l de p ro topop ie , a t ă t i a s t e i sp rava . C i

să i să ia to ia gul d in m ăn ă jos în c ins t i tu l Sfa t , făr n ic i un păc at , pe cu m

iau fos t lu i omenia ş i moj ic ia . Aşa t r ibue să a ibă canonul de la to t Cins t i tu l Sfa t .

Anu 1736

luna Avgus t z i (ua ) 8

Ple ca tu l ş i ma i micul Cin s t i tu lu i Sfa t

ş i că t r ă Dz ău rugă to r i

Popa Teodor, f i u l p r o t o p o p u l u i

F lo rea d in Şche i .

o o

o o

O O

O O



— 2 1 8 —

Versur i ined i te de Anton Pann

de

I . P r i ş c u

Anton Pa n a fost în do uă rân du ri cân tăre ţ la Bise rica Sf.

Nicolae din Braşov — odată în 1821 şi a doua oară în 1828-

în pa ra clis ul cel m are al ace stei Bise rici se află un M inei pe

Ianu ar ie , în care d up ă o mică înse m na re se poate scet i: „Braşov

în 10 Fe vrua r 182 8" .

„Antonie Pantoleon"

„protopsalt al acestei Biserici".

Iar într 'un Octoih, elevul lui Gheorghe Ucenescu, fost cân

tăreţ 43 an i la ace eas Biser ică , scr iea la „ l - iu Se pte m :

1891:"

„Anton Pan, dascălul mieu a fost Psalt în 1821 şi 1828

la Sf. Nicolae".

A. Pa n a fost sim pa tiza t de B raş ov en i, că rora şi el le-a

păs t ra t acelaş sent iment până în apusul vie ţ i i . Dovada se poate

cunoaşte din servici i le ce le făcea.

Reprezentanţa Biser icei Sf . Nicolae — cum se numea odi

nioară consi l iul parohial — după multe ş i t r is te experienţe, făcute

cu aţâţi câ ntă reţi că lug ări şi m iren i, ce rea lui A. P an , ca celu i

mai competent , un cântăreţ , pr in Febr. 1851. La scurt t imp le t r imitea

p e Gheorghe Ionescu. în acelaş an tânărul Gheorghe Ucenic

sosea la Bucureşt i , t r imis pe chiel tuiala Bisericei celei mari din

Braşov, ca să înveţe la A. Pan cântăr i le biser iceşt i . După 2 ani

de învăţătură se întorcea la Braşov, ca să-s i ocupe s trana dela

Sf . Nicolae: Gheorghe deveni t Ucenescu.

La 12 Apri l 1853 — A. Pa n scriea dom nilor Re pre zen tan ţi

ai Bisericei din Şch ei , să dea lui U cen escu câţ iva băie ţ i să- i

înveţe cântăr i le biser iceş t i , adăugând că „lăsase ia Părintele Pro

topop loan Popazul zece trupuri de cărţi, fiecare trup coprins în

nouă bucăţi",

cari acum vor trebui

neapărat

pentru copii , să

înveţe „a vă cânta în biserică". Un t rup va rămânea Pro topopulu i ,

iar al tul lui G. U cen escu — celelal te opt să i se plătea scă . La

15 Nov. 1853 A. Pan iar scr iea domni lor Reprezentanţ i , aducân-

du-le aminte de cărţ i le „Musico-eclesiastice", lăsa te la d-lor, în -

vi tându-i să- i t r imită sau preţul , sau cărţ i le. Se bucură că „au

pus şcolari ta învăţătura aceştii arte", fapt prin care „vă veţi face



- 219 —

l e

0

' ) In orig. ospăţ.

eternă suvenire în iot Ardealul" „îmbun ătăţind podoaba sfintelor

Biserici". Oferă „cincizeci Bucăţi Basuri sau Gram atici musicale",

ca să fie pus şi dânsul în

coada

fundator i lor aces te i

s c o l e

(de

cântăreţ i ) .

(D esp re toate a ce ste a: I. Prişc u, E pis tole dela A. Pa n în

arhiva Bisericei Sf. Nico lae din B raşov, pu bl . în G aze ta T ran si lv .

N-rii 27 şi 37 din Febr. 1921).

între cărţ i le lui A. Pa n, cari să mai pă stre az ă la Bise rica

no astr ă (Sf. Nico lae B raşov ) este şi Privig hieru l lui t ipări t „în a

sa Tipografie de M uzică Bisericească" Bucureşti 1848.

La sfârş i tul căr ţ i i am aflat scr ise următoarele versuri :

Preoteasa m\e beteagă

trala-ala lalala

Da popa că 'm\ o întreabă

trala-ala lalala.

Ceţi este de eşti beteagă

Scumpă preoteasă dragă

Preoteasa nu ascunde

Ci către popa răspunde

De când fu ospăta) la noi

ma sărutai dintre voi

un popă cu barbă neagră

şi d'atuncea îs beteagă.

Dar de m"ar m ai săruta

un popă cu barbă rasă

eu m'aş face sănătoasă.

Desi auto rul nu iscăle şte, totuşi scr is oa rea lui, m ie bi ne

cunoscută , măr tur iseş te , că Anton Pan e autorul aces tor versur i



— 220 —

O b s e r v a ţ i u n i m o r f o l o g i c e î n r e g i u n e a

B r a ş o v u l u i

Bas inul Târgul -Săcuesc ' )

d e N . O r g h i d a n .

Recapitulare. Din descrierea sumară de până acum s 'a putut

vedea, că bas inul Tâ rgul-S ăcu esc reprezintă o ar ie de adân că scu

fund are pe o axă orientală dela SV — N E. In prelu ngire a acestei

axe,

la O ituz, făşia Ca rpaţilor răsă riten i apa re î ng ust ată iar profilul

lor e scăzut simţitor. Latura estică a basinului prin înfăţişarea ei

rectilină pune mai bine în evidenţă caracterul tectonic recent al

acestuia de cât marginea dinspre Vest ş i Nord, unde acţ iunea ero

zivă a ape lor cu rgă toa re a avu t o influenţă m ai acce ntuată . D up ă

retragerea lacului pliocen, ale cărui resturi ne indică un nivel de

circa 750 m. a urmat o perioadă de roadere grăbită, când o mare

pa rte din de po zitele acelu i lac au fost spă late şi du se la vale .

Această acţiune de excavare la un moment dat s 'a oprit , forţele

erozive s 'au potolit şi prin conjugarea conurilor de dejecţiune ale

apelor coborîtoare din munţi a luat naştere suprafaţa mai întinsă

şi mai ridicată — terasa cvaternară — a şesului actual. Astăzi ne

aflăm într 'o periodă de reîntinerire a forţelor erozive, când râurile

dinspre Vest şi Nord şi-au putut săpa văi mai lungi şi mai ra

mificate, în timp ce afluenţii răsăriteni având a lupta cu o deni

velare mai mare şi mai recentă, continuă să clădească la eşirea în

şes noui conuri de dejecţiune, pe care deocamdată nu le pot tăia.

După toate semnele, forţele tectonice, care au provocat marile

schimbări în trecut, nu sunt încă adormite.

Poarta dela Bita.

Până în dreptul satului Ţufalău (Czofalva),

Valea N eagră, ar tera de scurge re a b asinului , păstrează direcţ ia

SV. In acest punct ea formează un genunche, îndreptându-se direct

spre Apus până la Comalău. Aici se face legătura între basinul

Târgul-Săcuesc ş i basinul central al câmpiei Braşovului . Ne af lăm

în colţul su d- ve stic al figurei în formă de ob lon g, cu care am

comparat bas inul Târgul-Săcuesc. Munţ i i Bodocului d inspre Nord

' ) V. Ţara Bârse i , I I , 2 .



— 221 —

şi mun ţii Bu zăului ardelea n din spr e Su d se apr op ie unii de alţii,

lăsân d între ei o poa rtă de circa 6 km . Fa ţă de lăţimea de 14— 16

km. a basinului Târgul-Săcuesc pasagiul acesta are înfăţ işarea de

ade văra tă poartă, p rin care Valea N eag ră îşi trece apa leneşe ,

mâloasă, în basinul Oltului. Câteva observaţiuni culese în acest loc

pot contribui la explicarea naşterei acestei porţi , pe care o numim

după satul Bita, aşezat în mijloc.

Un punct bun de observare ne oferă movila Oltârhegy (564

m.) de lângă Boroşneul-Mare . O f rumoasă vedere panoramică

avem de aci asupra şesului apropiat ca ş i asupra ramei muntoase

dimprejur. Larga suprafaţă a terasei cvaternare se apleacă din Nord

spre Valea Neagră, fiind întreruptă din loc în loc de coridoarele largi

ale văilor ce coboară din munţi. Spre Răsărit , pe stânga Văii Negre

se întinde un vast teren mocirlos (circa 30 km. p.) în forma unui

golf ce se înfundă în estuarul dela Za go n. Mlaştina aceasta m are

(Egerret) es te locul de con cen trare a păraelo r dela Cov asna, P ă -

păuţi, Zag on e tc. Şi astăzi, cu toate că e bră zd ată în lung şi în

lat de canale de drenaj , pr imăvara după topirea zăpezilor , se pre

face într 'o largă înseninare de apă. Satele ca şi drumurile o ocolesc.

Pe marginea ei dinspre Nord câteva grinduri au înlesnit întemeierea

de aşezări omeneşti şi pe stânga Văii Negre. Un astfel de grind

este d. e. Bu geac ul (sic) dintre Valea Ne agră şi p ărăul Po va rca .

M arginea sudică a acestei dep resiuni es te acoperi tă de conuri le

conjug ate, de o perfectă netez ime , ale păra elor ce cobo ară co n

centric din munţii vecini.

La Răsări t de Boroşneu se menţine aşadară deosebirea, re

levată mai su s, între malul drep t al V ăii N eg re, cu terasa cv a-

ternară bine pronunţată şi între malul stâng coborât şi confundat

cu lunca acoperi tă pe margini de conuri t inere. Spre Apus această

deo sebire încetează. T erasa cvaternară apa re acum şi pe s tâng a

văii,

punându-se foarte clar în evidanţă mai ales între Boroşneu

şi Aninoasa (Egerpatak) . Ea dominează cu 8—10 m. lunca, în

gustată aci, a Văii Negre. Dela Aninoasa spre Vest ea se mai poate

urmări câtva timp apoi se pierde în nisipurile dela Retiu. Pe dreapta

Văii Ne gre terasa aceas ta repre sintă o su prafaţă con tinuă, ce se

raco rdeaz ă perfect cu C âm pul F rum os din basin ul central.

Bă tătoare la ochi în această regiu ne de trecere di ntr 'u n bas in

în celălalt sunt câteva movile, ce se desprind ca mici unităţi dis-



— 222 —

tinete de asu pra câm piei. O astfel de m ovilă este îns uş pun ctul

nostru de observaţie, Oltârhegy, r idicat cu 30 m. deasupra terasei.

La 2

1

/» km. mai sp re A pu s, lângă satul A ninoasa, găsim exact

aceeaş cotă (564 m.) în capul dealului ce se desprinde ca un picior

prelung din înălţimile dela Sud. Oltârhegy a fost de sigur capul

unui alt picior, paralel cu cel menţionat, care însă apare curmat

ap roa pe d e Bo roşne u, răm ânâ nd num ai extremitatea lui nordică în

formă de movilă isolată. Sâmburele acestei movile este o gresie

dură, rocă frecventă în aceste părţi . De aceeaş natură este probabil

şi mo vila din faţa B oro şne ulu i, pe malul dre pt al Văii N eg re, n u

mită Vâ rhegy (Dealul C etăţii , 55 0 m .). Cât de sp re Ko bâny ateto

(Vârful Băii , 552 m.) şi Doboica (573 m.) aşezate una după alta

în mijlocul strâm torii dela Bita şi avân d sâm bu rele din ace eaş

gresie dură, nu încape nici o îndoială că sunt resturile rezistente

ale pragului stâncos ce leagă munţii vecini pe sub această strâm

toare, îng ustim ea ei se datore şte a şa da ră împrejurării că acest pra g

a fost mai bine fixat şi a opus o rezistenţă mai mare de cât in

teriorul basinului, unde am văzut că depresiunea e foarte adâncă.

Privind aceste movile în formă de popine suntem ispiti ţ i a

crede că poarta dela Bita se datoreşte eroziunii, care a fierestruit

transversal puntea de legătură dintre munţii Bodocului şi ai Bu

zăului ardelean. In acest caz Valea Neagră pe porţ iunea Boroşneu-

Comalău ar urma să fie considerată ca o vale transversală, apro

priată de t ipul jurasian. In realitate problema nu e aşa simplă.

E posibil că movilele m enţio nate să rep resinte într 'ade văr

vechi nivele de eroziune ale Văii Negre şi afluenţilor ei. Pe Oltâr

hegy se găs eşte pietriş ad us şi depoz itat acolo de părău l B o ro ş

neului. Nu le putem însă îngloba într 'u n sistem de teras e din

cauza diferenţii prea mari de nivel dela una la alta. Numai despre

Oltârhegy şi capul dealului dela Aninoasa se poate afirma precis

că represintă acelaş nivel ambele având aceiaş cotă (564 m.).

Pentru înţelegerea exactă a chestiunii ce urmărim e de mare

interes constatarea că legătura dintre cele dou ă ba sinu ri vecine

era stabili tă în pliocen, după cum se poate vedea din depozitele

lacustre păstrate pe ambele povârnişuri ale înălţimilor ce o măr

ginesc în Sud şi Nord. Astfel de depozite găsim d. e. pe curmă

tura peste care trece drumul dela Angheluş Ia satul Beşeneu. Pă

răul Beşeneului, a cărui vale brăzdează munţii Bodocului dela N.



— 2 2 3 —

la S . a r fi av u t un d ru m m ai d i r e c t pe s t e ac ea s t ă cu rm ătu ră , ca

să se ve r se î n va l ea N ea gr ă . E l s ' a abă tu t î n să sp re SE . pe l a

M o a c ş a , u n d e a f o s t a t r a s s p r e i n t e r i o r u l m a i p u t e r n i c s c u f u n d a t

a l b a s i n u l u i .

T o t î n l e g ă t u r ă c u a c e a s t ă c h e s t i u n e m a i a m i n t i m , c ă m u n ţ i i

B o d o c u l u i p r i v i ţ i d e l a o a r e c a r e d i s t a n ţ ă m a i a l e s d i n s p r e a p u s a u

î n f ă ţ i ş a r e a u n u i s c u t p e rf e c t n e t e z i t , a p l e c a t u ş o r d a r c o n s t a n t s p r e

S u d . A c e a s t a p r e s u p u n e o a c ţ i u n e î n d e l u n g a t ă a a p e l o r m o d e l a

t o a r e , î n d e o s e b i a B e ş e n e u l u i , î n a c e l a ş s e n s s p r e a c e s t v e c h i u

n i v e l d e b a z ă c a r e e s t e s t r â m t o a r e a d e l a B i t a .

F i g . 1. V a l e a B e ş e n e u l u i p r i v it ă d i n m a r g i n e a s u d i c ă a s a t u l u i c u a c e l a ş

. nume . De o pa r t e ş i a l t a mun ţ i i Bodoc u lu i a ra t ă fo rme b ine ne t e z i t e .

I n t e r e s a n t e s t e p e n t r u c h e s t i u n e a c e n e p r e o c u p ă ş i a s p e c t u l

p o v â r n i ş u l u i d e s u d a l s t r â m t o a r e i d e l a B i t a . D e p e d e a l u l D o b o i c a

a v e m o b u n ă ,, v e d e r e a s u p r a a c e s t u i p o v â r n i ş . M u n ţ i i B u z ă u l u i d i n

m a r g i n e a l o r a p u s e a n ă p â n ă l a Z a g o n s u n t r o ş i ş i r e d u ş i l a î n ă l

ţ imi î n t r e 8 0 0 ş i 10 00 m . Ex ce p ţ i e f ace vâ r fu l P re jm eru lu i (12 22 m . )



— 2 2 4 —

care se înalţă cu vre-o 300 m. peste înălţimile dimprejur. De pe

D obo ica avem im presia că din acest vârf se de sp rin de un picior

de înălţ imi, care îndreptându-se spre Nord se termină brusc în

Dealul Stânei (Esztenai mezoteto, 719 m), al cărui vârf teşit , aco

perit cu pături groase de sol mobil este după toate semnele un

rest din vechiul nivel plio cen . Şirul ace sta de înălţim i în realitate

nu e continuu, ci e tăiat în massive singuratice de către păraele

Lisneului ş i Dobârlăului , care coboară spre Apus, vărsându-se

primul în Valea Neagră, al doilea în Tărlung. Din cauza acestei

îm părţiri în înălţimi isolate, cu profilul triungh iular, mu nţii B u

zăului priviţ i dins pre A pus se d eos ebe sc de m asivul continuu ,

aplecat spre Sud, al Bodocului. Vârfurile acestor înălţimi însă se

înşiruesc pe o linie ce coboară spre aceeaş poartă dela Bita. Avem

im presia că şi aceste înălţimi, ca şi m unţii B odo culu i, formau o

singură massă aplecată spre Nord şi că păraele menţionate, ce se

arcuesc spre Apus abătându-se dela direcţia lor ini ţ ia lă , au feres

truit-o ulterior.

Un alt picior de înălţimi, paralel cu cel descris aci şi mai

la Răsărit, este cel de spr e care am sp us că se term ină lâng ă satul

Aninoasa, la cota 564 m. El se poate urmări spre Sud peste vârful

Co m loşului (866 m ), al Vulturului (1072 m.) pân ă în Predea lul

(820 m.) , peste care trece şose aua Te liu-In torsu ra Buzău lui . Intre

aceste două şiruri de înălţimi, ale căror capete nordice pe măsură

ce scad se depărtează, ascuţindu-se, se află o albie largă şi adâncă,

ce urcă pe nesimţite spre Sud, lăsând să se vadă în fund creasta

sem eaţă a Ciucaşului . Avem im presia că această albie e opera

unui râu ce venea dins pre Su d. M icile părae (C ornel , Saciova ) ce

drenează astăzi capătul nordic în formă de golf al acestei văi par

urm aşii piperniciţi ai acelui râu , decap itat pe rân d de părae le

Dobârlăului ş i Lisneului dinspre Apus. Chestiunea aceasta se leagă

de problema complicată a formării văii superioare a Buzăului . Ne

rezervăm s'o urmărim cu altă ocasie.

încheiem acest capitol cu următoarele conclusiuni, ce credem

că se desprind din arătările de mai sus.

Poa rta dela Bita este o v eche strâm toare, pe und e co m u

nicau apele lacului pliocen din bas inu l Tâ rgu l Săc ues c cu cele

din basinul central al câmpiei Braşovului. Vechimea ei reiese şi

din adaptarea morfologică a munţilor învecinaţi, ai Bodocului şi



— 225 —

ai Buză ului arde lean , la acest nivel de baz ă scăzut. Că avem a

face tot cu o linie tecto nică se ved e şi din faptul că movilele de

care ne-am ocupat, sunt înconjurate ca nişte insule de depozite

pliocene şi cvatern are. To tu ş faţă de centrul bas inu lui Târg ul

Să cue sc porţiu nea acea sta e mai puţi n sc ufunda tă şi are înfăţişarea

unui prag rezistent, unde alături de dislocările tectonice a trebuit

să aibă un roldestul de important şi acţiunea erozivă.

Dunele dela Retiu.

1

)

Su b acest nu m e înţelegem o mică unitate

morfologică — circa 8 km. p. — care es te interesantă prin c on

stituţia' ei partic ulară , prin locul un de a luat na şter e şi ma i ales

prin lumea bogată şi foarte variată a plantelor, care o populează.

Se află pe malul s tâ ng a Văii N eg re, în drep tul satelo r Retiu

şi Comalău (Komolloi-Retyi nyir).

Valea Ne agră abătu tă sp re A pus la Ţufalău îşi păstre ază

această direcţie până la Comalău. Apoi se îndreptează spre Sud,

descri ind un arc mare înaintat în şesul , ce-ş i poartă cu bună drep

tate nu m ele de Câm pul frumos (sze p m ezo ). In cotul ac esta larg

al Văii Ne gre se află suprafaţa, de care ne ocu păm . Fo rm a ei

ovală mărgineşte dinspre Nord deschiderea în formă de golf din

tre cele două şiruri de înălţimi dela Măgheruş şi Saciova. Printre

ele privirea străbate peste munţii Buzăului până în jghiaburile sure

ale Ciucaşului, care închid orizontul în fund.

E mare deosebire între cele două maluri ale Văii Negre în

acest Ioc. Pe dreapta se întinde netedă şi înaltă terasa cvaternară,

în straturile căreia Valea N eag ră a de sch is dela Co m alău înainte

o admirabilă secţiune pe o adâncime de circa 18 m. Satele Co

malău, Laborfalva, Sântion, neavând loc în lunca joasă şi îngustă,

s 'au urcat sus pe terasă. Marginea acesteia ne apare astfel tivită

' ) Sun t men ţ i ona t e î n l i t e r a t u ra geog ra f i că pen t ru p r i ma oa ră l a Orbân

B .

A s zeke l y fo ld l e i r â s a , 18 69, vo i . 3 . In s cu r t a des c r i e re a ace s t u i au t o r gă s i m

e x a g e r ă r i i n a d m i s i b i le . R e g i u n e a e n u m i t ă „ S a h a r a j u d e ţ u l u i T r e i - S c a u n e " ş i

s e a f i rmă , că nu a ra reo r i vân t u l Nem i re i î ng roa pă de v ii că l ă t o r i ş i t u rm e . —

Te m ei n i c a fo s t s t ud i a t ă d i n pun c t de ve de re bo t a n i c de că t r e Dr . M oe s z

G us z t âv , M agy ar bo t , l apok , 1910 . — Saw i ck i , ca re n ' a v i z i ta t r eg i une a , i n t r i

ga t d e a s pec t u l * cu r i o s a l i mag i ne i e i pe ha r t a t opog ra f i că , a da t o i n t e rp re t a r e

g reş i t ă des p re fo rmarea l acu r i l o r de ac i . O s ucc i n t ă des c r i e re a dune l o r , cu

s pec i a l ă a t en ţ i une a s u p r a p ro ven i e n ţ i i n i s i pu l u i lo r a pub l i ca t d-1 H . W ac hn er

î n „ J a h r b u c h d e s B u r z e n l â n d e r s ă c h s i s c h e n M u s e u n e s " , I , 1 9 2 5 .



— 226 —

d e u n c h e n a r d e c a s e m a r i , g o s p o d ă r e ş t i , î n g r i ji t v ă ru i t e c u a l b ,

p u r t â n d a c o p e r i ş u r i d e ş i n d r i l ă ; d i n t r e e l e s e î n a l ţ ă b i s e r i c i i m p u

n ă t o a r e . F r u n z i ş b o g a t d e p o m i r o d i t o r i c o m p l e c t e a z ă p e i s a g i u l .

î n f a ţ a a c e s t u i t a b l o u , p e s t â n g a V ă i i N e g re v e d e m o s u p ra

fa ţă l a r gă ş i jo as ă , ac op er i t ă cu fă ş ii lung i de p ă d u re de p in i , a

c ă r o r p r e z e n ţ ă î n a c e s t e l o c u r i n e s u r p r i n d e . C u l o a r e a lo r d e u n

v e rd e î n t u n e c a t , c o n t r a s t â n d c u s c l i p i r il e d e a rg i n t a l e d e s e l o r

m e a n d r e p r i n c a r e r ă t ă c e ş t e V a l e a N e a g r ă , c o n t r i b u e î n m a r e m ă

s u r ă la î n f r u m s e ţ a r e a v e d e r i i d e a n s a m b l u . N i m i c n u n e f a c e s ă -

b ă n u i m c ă f r u m o a s a p ă d u r e , a n u m e p l a n t a t ă , a ţ i n t u i t p e l o c v a

l u r i g a l b e n e d e n i s i p s b u r ă t o r .

F i g . 2 . D u n e l e d e l a R e t i u p r i v i te d e p e m o v i l a D o b o i c a . In p l a n u l d i n

fund înă l ţ imi le Buz ău lu i a rd e lea n cu de sch ide rea d in t r e Sac io va ( s t âng a) ş i

M ă g h e r u ş ( d r e a p t a ) .

D e l a B o r o ş n e u l M a r e t e r a s a c v a t e r n a r ă a p a r e ş i p e m a l u l

s t â n g a l V ă ii N e g r e . N u ţ i n e î n s ă d e c â t v r e - o 4 V

2

k m . la va le ,

p â n ă d i n c o l o d e s a t u l A n i n o a s a . E ş i n d d i n a c e s t s a t ş i î n a i n t â n d

s p r e A p u s , o b s e r v ă m , c ă î n l o c u l s o l u l u i v e g e t a l g ă l b u i d e p â n ă



— 227 —

ac i ,

se iveşte un nisip fin, albicios, ca cen uş a. Vântul spu lberă

lesne această pulbere albă, răspândindu-o în toate păr ţ i le pe la

nurile dim preju r. M ai facem câţiva paş i şi ne aflăm la m arg ine a

pădurii , care indică totodată hotarul adevăratelor dune. La extre

mitatea aceasta răsăriteană a lor ne aflăm tot pe terasă. Harta ne

arată într 'un punct cota 541, un nivel cu 20 m. mai înalt decât aî

luncii vecin e. De aci în jos , pe o distan ţă de 4 km . suprafaţa

ovală aco perită de du ne este un p lan uşo r înclinat spre A pu s.

T reb ue să accen tuăm însă că ace astă sup rafaţă se distinge clar de

aceea a luncii şi ori de unde am intra între dune, avem de urcat

câţiva metri . Marginea apuseană a dunelor (circa 520 m.) este cu

vr e-o 6 m. mai s us ca lunca. In cele mai m ulte locuri trecerea în

cuprinsul dunelor se face brusc, marginea acestora fi ind indicată

printr 'o t reaptă binişor pronunţată. Această împrejurare ne si leşte

să considerăm suprafaţa cu dune tot ca o terasă a Văii Negre.

Ea ne va ajuta să înţelegem , care este ade văra ta pro ve nie nţă a

nisipului din dune.

Pa rcu rg ân d fâşii le de pini şi rariştea de m esteac ăni dintre

ele ne con vin ge m , că într 'ad ev ăr avem de a face cu du ne de

formă tipică. Valuri lungi şi şerpuite de nisip, în mare parte aco

perite de veg etaţie, se pe rind ă rân du ri, rân du ri, înălţân d ici colo

creste boltite, de as up ra c ărora vântul mai putern ic flutură ne co nt e

nit nisipul ca pe un văl fumuriu. înălţimea crestelor variază între

3— 7 m. Valurile alung ite înch id mici ba sin uri d e formă ovală în

dreptate în direcţia dunelor. Primăvara după topirea zăpezii şi pe

t imp de ploi îndelungate coveţ i le acestea adună puţ ină apă pe fun

du rile lor. îndată ce se înd repte ază vrem ea şi se iveşte căld ura,

apa seacă.

Ac eastă s tare de lucruri datează num ai de câţiva ani. îna inte

vreme puzderia de lăculeţe dintre dunele dela Retiu aveau apă tot

timpul anului, unele dintre ele erau mari şi adânci, aşa încât vizi

tatorii se puteau plimba pe ele cu barca. Ţăranii din satele vecine

vorbesc cu părere de rău despre vremea nu prea îndepărtată, când

îşi pu teau ad ăp a vitele tot timpu l verii din ap a ace sto r lacuri şi

câ nd aveau la înd em ân ă un alim ent ieftin şi gu sto s în peştele, ce-1

pes cuiau acofb. Stoluri de raţe sălbatece po pula u păp urişul şi

atrăgeau num eroşi vânător i dela Sf. G heo rghe sau chiar dela B ra

şov. Era mai multă vieaţă altădată în dunele dela Retiu



— 228 —

Vorbind de acest interesant fenomen morfologic se impune

să răspundem mai ales Ia două întrebări.

1.

Nisipurile sburătoare sunt o raritate în Ardeal. Trebue să

mergem departe în câmpie, pe malurile Dunării sau ale afluenţilor

ei mai mari, ca să vedem atâta nisip în forme atât de caracteris

tice ca dunele dela Retiu. In câmpiile din jurul Braşovului nu mai

găsim nicăeri nisip la suprafaţă, fie consolidat, fie liber.

De unde

provine nisipul dela Retiu şi cum se explică presenţa acestor dune

tocmai acolo ?

înainte de a răspunde la această întrebare trebue să consta

tăm, că în cuprinsul dunelor precumpănesc două feluri de nisip,

deosebite mai ales prin culoarea lor. Unul e galben-roşietic, cu

elemente foarte fine de rocă nefărămiţată, mai ales cvarţ. Alcătu-

eşte partea cea mai mare a dunelor. Celălalt e alb-cenuşiu şi mai

prăfos.

E greu de admis ca massa aceasta de nisip poligen să fi

fost adusă şi depozitată aci de Vaiea Neagră, pentru simplul motiv

că în acest caz ne-am aştepta să vedem şi în alte părţi pe vale

în sus depozite ca acesta. Trebue să ne gândim aşadară la ori

ginea autohtonă a nisipului dela Retiu. In frumoasa secţiune des

chisă de Valea Neagră în marginea retezată a Câmpului Frumos

se vede sub pătura de pământ vegetal şi de loess un strat de nisip

galben-roşietic, de o culoare asemănătoare nisipului din dune. Fi

ricelele de cvarţ sunt însă mai mari acolo. E curios că acest nisip

nu se vede în secţiunea dela marginea movilei Doboica, în ne

mijlocită apropiere de dune. In lunca Văii Negre însă, lângă

podul dela Retiu, deci chiar în marginea dunelor, se văd câteva

gropi săpate într'un nisip nerăscolit din posiţia lui primară, ase

mănător cu cel din dune.

Lămurirea complectă a problemei urmărite o găsim, dacă dăm

ocol dunelor pe la Sud. Pe drumul ce duce din Aninoasa spre Ozun

lângă podul de pe părăul Beldi (Cornel) vedem o secţiune, care ne

dă cheia acestei probleme. La suprafaţă găsim un strat de circa

40 cm. sol cenuşiu ca cel pe care-1 găsim în unele dune şi pe

drumul dinspre Aninoasa. Urmează apoi 1 m. argilă densă de cu

loare galbenă închisă cu urme de plante (cărbune). Este aceeaş

argilă pe care am găsit-o pe curmătura dinspre Beşeneu la 600

m. deci cu 70 m. mai sus. In fine, la bază se vede un strat gros,



— 2 2 9 —

d e s c o p e r i t n u m a i p e c i r c a 2V o m . d e n i s i p r o ş i e t i c - b r u n , c u f ir ic e le

d e c v a r ţ c a p ă s a t u l . D e m a r e i m p o r t a n ţ ă n i s e p a r e f ap t u l c ă s t r a -

t e l e a c e s t e a ( n i s i p u l e s t r a t i f i c a t ) u r c ă s p r e S u d . A c e a s t ă d e p l a s a r e

t r e b u e p u s ă î n l e g ă t u r ă c u r i d i c a r e a m a s i v u l u i m u n t o s d e p e

m a r g i n e .

C e r c e t â n d a lb i a p ă r ă u l u i B e l d i o b s e r v ă m c ă e a e c a ş i î m

p o t m o l i t ă î n a c e l a ş fe l d e n i s i p . D u n e l e s u n t î n p r e l u n g i r e a a c e s t u i

p ă r ă u , c a r e n e p u t â n d u - l e s t r ă b a t e le o c o l e ş t e p e la S u d . O p a r t e

d i n n i s i p u l l o r s e d a t o r e ş t e d e s i g u r a c e s t u i p ă r ă u .

MAftVAN

P i g . 3 . D u n e l e d e l a R e t î u , v e d e r e p a r ţ ia l ă .

P u t e m p r i n u r m a r e c o n c h i d e , c ă n i s i p u l d u n e l o r e î n t r ' a -

d e v ă r a u t o h t o n , d e o r i g i n e p l i o c e n ă ş i a f o s t d e s c o p e r i t p r i n

s p ă l a r e a p ă t u r i l o r d e d e a s u p r a în p a r t e d e m i c u l p ă r ă u B e l d i ,

î n t r ' o m ă s u r ă m a i m a r e d e î n s ă ş V a l ea N e a g r ă , c a r e c u r g e a a l t ă

d a t ă p e s t e d u n e l e d e a z i . D u p ă c â t s e p a r e s ' a p e t r e c u t a c e l a ş

f e n o m e n c a p e m a l u l s t â n g al J i u l u i , l a S u d d e C r a i o v a , u n d e J i u l

d e p l a s â n d u - s e s p r e d r e a p t a a p ă r ă s i t p e s t â n g a o t e r a s ă t ă ia t ă în

m a r e p a r t e î n p ă t u r i l e d e n i s i p u r i l e v a n t i n e .



— 230 —

Odată nisipul descoperit, el a devenit jucăria vântului, care

l'a răscolit din loc, pu rtân du -1 de ici colo şi aşt ern ân du -1 în forme

de du ne . Să nu pierdem din ved ere, că ne aflăm la o răsp ânti e,

într 'o adevărată strungă, unde acţiunea vântului se simte cu mai

mare intensitate ca în alte părţi. Vântul cel mai cunoscut şi mai

tem ut aci este al Nem irei, Crivăţul ce-şi face drum din M old ov a

peste crestele joase dela Oituz. Acestui vânt se datoreşte direcţia

est-v estic ă a d un elo r şi a albiilor dintr e ele. Destul de frecvent este

însă şi vântul de NV dinspre Baraolt şi Harghita, precum şi cel

de SV şi S, venind dinsp re Ţa ra Bârsei sau dinsp re munţi i Bu

zăului ardelean prin desp icătura largă dintre Saciova şi M ăg he ru ş.

2.

Presenţa nisipului sburător într 'un basin destul de redus,

împrejm uit de m unţi, e un fenom en destul de cu rios prin el îns u ş.

O notă de adev ărată originalitate imp rima însă du nelor dela Retiu

mulţimea de mici lacuri ascunse printre dune.

De unde provenea

apa acestor lacuri?

Sawicki a crezut, că poate explica acest fenomen prin pragul

de stâncă im perm eabilă, apro piat de suprafaţă. Sub dun ele dela Retiu

, însă nu se vede nicăiri supo rtul de stâncă, ci num ai nisip pe r-

j

m eabil, c are pa re a avea o gr osi m e con sidera bilă. Nici. Valea

i

N eag ră nu poa te alime nta aceste lacuri cu apă , căci talvegul ei

răm ân e cu 6— 15 m. sub fundul ace stora . Chiar şi în timpul celor

j m ai m ari inund aţii nivelul ape lor din luncă nu putea ajung e

I

de as up ra fundului lacurilor, pent ruc a ele să se poată alim enta

i p e calea acea sta.

i w

["- Ex plica rea cred că o găs im în stru ctu ra specifică a ce sto r

I form e. E clar că puţina apă ce se mai ved e astăzi din când în câ nd

în unele grop i mai adân ci provine din ploi sau zăpezi . Pute m

adm ite foarte b ine , că tot pe calea ace asta se alim enta u lacu rile şi

când conţineau apă mai multă în tot timpul anului. Pe de oparte

prin scu rge rea şi de pu ne rea mâlului mai fin din nisipul înc on ju

rător, pe de altă pa rte m ulţum ită învelişulu i vegetal, s 'a format p e

fundul depresiunilor dintre dune o pătură de sol impermeabil, su

ficient de groasă ca să împiedece scurgerea apei adunate. Nisipul

din d un e, îm bibat cu apă din zăp adă şi ploi prin infiltrare d e s u s

în jos, precum şi pe cale de absoarbere de jos în sus în timpul

inunda ţiilor, contrib uia la păs trarea apei din lacuri. E proba bil că

o parte din umiditatea regiunei se datoreşte şi stratelor de nisip



— 231 —

n e r ă s c o l i t , c a r e f o r m e a z ă b a z a d u n e l o r ş i c a r e u r c ă u ş o r s p r e S u d .

D i n t r ' a c o l o a d u c e a ş i p ă r ă u l B e l d i o c a n t i ta t e d e a p ă d u n e l o r a ş e

zate în calea lui .

As t ăz i m a i v ed em do a r a lb i i le vec h i l o r l acu r i f ă ră be l şu gu l

d e a p ă d e o d i n i o a r ă . A c e a s t ă d i s p a r i ţ i e n u s e p o a t e a t r i b u i n u m a i

r e l a t ive i s ec e t e a an i l o r d in u r m ă . Inu nd a ţ i i l e ca f en om en ge ne ra l

ş i - au p i e rd u t d in p ro po r ţ i i l e de a lt ă da t ă . I n r eg iun ea , de ca r e n e

o c u p ă m , r e g i m u l n a t u r a l a l a p e l o r a su f e r it o î n s e m n a t ă p e r t u r b a r e

Fi g . 4 . D u n e l e d e l a R e t i u . In p l anu l î n t â i u n i s i p s bu ră t o r , în fund dun e

cons o l i da t e p r i n p l an t a ţ i e .

od a t ă cu f ace rea l i n i e i f e r a t e S f. G h eo rg h e — B re ţ c u , c ân d s ' au tă i a t

c a n a l e d e s c u r g e r e , s ' a u c l ă d i t v i a d u c t e e t c . T e r e n u l m l ă ş t i n o s , î n

ca re s e p i e rde p â râu l Be ld i pe l a t u r a sud i că , m a i î na l t ă , a d un e lo r

d e a s e m e n e a a f o s t d r e n a t . M u l t e l a c u r i a u f o s t s e c a t e d e o a m e n i

p r in can a l e "de s c u r ge re t ă i a t e î n ad in s de d r a gu l peş t e lu i d in e l e .

In f i ne , î nve l i şu l veg e t a a co n t r i b u i t de s i g u r ş i el î n t r ' o m ăs ur ă

în se m na tă l a r i d i ca r ea fundu lu i l acu r i l o r ş i l a s eca rea l o r. U n



— 232 —

complex întreg de cauze a provocat aşadar dispariţ ia micilor la

curi ,

eleme nte de înfrum seţare şi de însufleţire cu po do ab a vieţi i

a nisipurilor sburătoare dela Retiu.

*

Ad evăratul farmec al du nelo r d e pe malul Văii Neg re il co n -

stitue

învelişul lor vegetal.

Lum ea bo ga tă şi foarte felurită a pla n

telor rând uite du pă condiţiunile lor de viaţă în acest m ediu atât

de res trân s şi totuş atât de variate, a transform at un ţinut p ustiu şi

sterp de nisip sbură tor într 'o m inun ată grăd ină botanică . Vre -o

410 speţe de plante populează micul ocol al dunelor. Unele speţe

sunt iubi toare de căldură şi de us căciun e şi deci au ocupat po vâ r

nişurile bătute de soare ale dunelor, a căror culoare se schimbă

în cursul anului după vegetaţ ie: pr imăvara sunt galbene-verzi , la

începutul verii roşii, iar cătră toamnă devin alburii. Altele se fe

resc de prea mu ltă lumină şi s 'au retras prin locurile um brite

din do sul du ne lor sau pe su b tufişul rar al pă du rii. In sfârşit

altele sunt plante de apă (36,5%) şi au dat ocol albiilor ovale ale

lacurilor de altădată, iar acum au năp ădit fundurile secate ale

acestora.

Osci lând între extreme , m ediul acesta am bigu u a fost disputat

şi de pădure. Mai ales două feluri de copaci şi-au împărţit frăţeşte

terenul, ale cărui însuşiri deosebite sunt şi mai bine puse în evi

denţă prin această aplicare benevolă a principiului

suum cuique.

Coastele uscate ale dunelor sunt ocupate de mesteacăni luminoşi

iar pe marg inea ghio lurilor s 'au înde sit pâlcuri de arini cu um bra

neagră. Un regim de bună gospodărie a adus în t impul mai nou

un musafir exotic, în faţa căruia locuitorii băştinaşi sunt îu vădită

retragere. Pădurea plantată de pini a cuprins regiunea din trei părţi

şi imprimă peisagiului pentru privitorul de departe nota ei parti

culară. La mijloc se mai găsesc însă suprafeţe întinse cu aspectul

mai vechiu, neschimbat. In luna Mai, când copacii sunt înverziţi ,

când iarba măruntă de stepă smălţată cu mii de flori multicolore

a cuprins costişele domoale ale dunelor, când albul trunchiurilor

de mesteacăni^cu frunzişul vaporos se proectează pe cerul albastru,

o preumblare pr in rar iştea aceasta însor i tă procură momente

de adevărată plăcere estetică.

învelişul vegetal atât de variat a atras, cum era firesc, şi

o faună bo ga tă în fel de fel de spe ţe. Im presion ează în deo seb i



- 233 —

marea mulţime a paserilor. Atât flora cât şi fauna erau în toată

amploarea lor atunci când micile lacuri dintre dune nu secau în-

timpul verii , ci constituiau un eleme nt statorn ic de con tinuă în

viorare.

Astăzi toată acea stă lume bo ga tă şi atrăg ătoa re e în cu rs d e

prefacere, de scădere şi nimicire. Odată cu secarea lacurilor e pe

cale să disp ară împre ună cu animalele de apă boga ta felur ime a

plantelor acvatice. In l ibertatea de după răsboiu omul neprevăzător

şi rapa ce gră beş te op era de distru ger e. Intră cu plugul tot ma i

ad ân c în cuprinsul du nelo r con solida te cu atâta trudă , folosite ma i

nainte ca păşune, iar resultatul se vede imediat: vântul ia în pri

mire nisipul răscoli t de plug şi înă bu şe cu el plantele îns ăm ân

ţate, pe care acesta trebuea să le hră ne asc ă. Arinii şi m esteacă nii

din rariştea vec he şi m ai ales frum oşii pini din planta ţiile bin e

cre scu te su nt tăiaţi fără milă şi în locul lor s e întin de tot m ai

mult nisipul rămas golaş. Unde tufişul e mai des se recurge la

foc,

ca să se întindă păşunea sau locul de problematică arătură.

Cu un astfel de regim în câţiva ani nisipul se va desface din că

tuşele lui şi în locul m inun atei gră dini bo tanic e de astăzi vom

avea o para gină . Dela var ietatea de forme aşa de imp resionan tă

regiu nea evoluiază grăb it spre tot mai ma re un iformitate. E o cale

cont rară progresului .

o o

O .3

O o

o o



— 234 —

Cei d intâ i cu legător i a i numelor

româneş t i de p lante

de

D r .

E m i l

P o p

— U r m a r e —

I a t ă î n s ă a l t e l e : „Ghimber galbin"

x

) (g ' imb e r g . = „C u rcu m a lo n g a" ) ,

„Boroszlăn" ( b o r o s l a n = „ S y ri n g a v u l g a r i s " ) ; „Csikorie de jărne" (c icoare de

ia rn ă = „Va le r i an a Lo c u s ta o l i t o r i a " — Va le r i an e l l a lo cu s t a ) ; „Herdne" ( h r a n ă ?

c i că i - s ' a r z ice as t fe l secăr i i p r in Ţara Haţegu lu i ) „Bu'ser" ( u n g u r e ş t e „ b u -

z e r " = „ R u b i a t i n c t o ru m " ) ; „Mintsune" ( m i n c i u n ă = „ P l a n t a g o m a j o r " ; s e n u

meş te a şa ş i î n ju ru l A lb a - Iu l i e i ) ; „Kaptalan de cse gălbin" (căp tă lan de ce l

g a lb i n = „ V e r b a s c u m t h a p s u s " ) ;

„Maszlag"

( u n g u r e ş t e m a s z l a g

™=

D a t u r a S t r a -

m o n i u m ) ; „Flore Kodruluj", ( f lo a r ea co d ru lu i — „ A t r o p a B e l l a d o n n a " ) ; Putu-

răsza" ( P u t u r o a s ă = „ C o r i a n d r u m t e s t i c u l a t u m " = B i fo ra r a d i a n s ) ; „Szdkmik"

„ S o c m i c = „ S a m b u c u s e b u l u s " ) ; „Uszturoj Urszului" (Us to ro iu 'U r su lu i =

„ A l l i u m u r s i n u m " ) ; „Portsin" ( u n g . P o r ts f il = „ P o l y g o n u m a v i c u l a r e " ) ; „Szin-

tets"

( S i n t e c i ? = „ S i d e r i t is h i r s u t a " ? )

3

) „ Buszujokul fe'celor (secelor'?)" ( B u s u

i oc ul f e t s ' e lo r ? = „ M e n t h a P u l e g i u m " ) ; „Lup" ( L u p = „ R i n a n t h u s c r i st a g a l ii " );

„Tyus" ( T ' i u ş , d u p ă u n g u r e s c u l „ t o v o s " = „ B r a s s i c a n a p u s " ) ; „Kesuiz" (Căşu ţ i

= „Malv a ro d u n d i fo l i a " ; d - l Prof. Borza,*) a g ăs i t a c e s t n u m e d a t d e M i -

sch iu en i a l t e i p l an te ) ;

„Csicsere"

( C i c e r e ? N u m i r e f oa r te p r o b a b il ă , m a c e d o

nenii îi zic ţeaiire = Cicer a r i e t i n u m ) ; Cardo Măjkej precseszte (Câ rd u Ma ică i

P r e c e s t e = „ C a r d u s m a r i a n u s " = S i ly b um M a r i a n u m ) ; „Puine babe" ( P â i n e a

b a b e i = „ C a r l i n a a c a u l i s " ) ; „Putzoke" ( P u ţ o a c ă ? u n g u r e ş t e : „ P u t z o k - r e p a "

= H e l i a n t h u s t u b e r o s u s ) ; „Cardo szdntd ( C â r d u s fâ n t ? = „ C a r d u u s b e n e -

d i c t u s " = C n i c u s b e n e d i c t u s ) ; „Lopo" (u n m ag h ia r i sm = „Cu cu rb i t a l ag e n a r i a "

== L a g e n a r i a v u l g a r i s ) ; „Pepen Grecseszk" ( p e p e n g r e c e s c = „ C u c u r b i t a c i -

t r u l l u s " = C o l o c y n t h i s C i t r u l l u s ) ; „Fisikar" ( F i ş i c a r ? = „ P i s t a c i a v e r a " ) ; „Vir-

czid'sa" ( ? = „ P o l y p o d i u m v u l g a r e " ) ; „Notote" ( N o t o t ă = „ L yc op od iu m S e -

l a g o " .

— Această numire l ipseş te în Pan ţu , ed . I ; în a 11-a se găseş te ) ;

„Muszt

de lemne, Muszt de pe kopăcs" (Mu şch iu d e l em n e , mu ş ch iu d e p e co p ac i =

„ L i c h e n p u l m o n a r i u s " = S t i ct a p u l m o n a r i a ) .

Pe ntru cele mai m ulte din aces te pla nte B enk 5 şi dă al te

rjumiri cunoscute azi

Din categ oria a I i-a , a num iri lor cu o p ro nu nţa re isbi tor

deoseb i t ă sau cu p rec iză r i î n treg i toa re — faţă de Pa n ţu — fa c pa r t e :

1 C u v i n t e l e r o m â n e ş t i s a u l a t i n e ş t i s c r i s e î n tr e s e n i n e l e c i t a ţ i u n i i s u n t t r a n s c r i s e

î n t o c m a i d i n B e n k o . U n d e n u m e l e l a t i n e s c c i t a t d e B e n k o n u m a i e î n t r e b u i n ţ a t a zi , a m

a d ă o g a t ş i n u m e l e ş t i i n ţ i f i c a c t u a l a l p l a n t e i î n c h e s t i u n e . — P r i m u l n u m e d i n p a r a n t e z ă e

t r a n s c r i e r e a c u v â n t u l u i l u i B e n k o , c u s e m n e l e o b i ş n u i t e l a M u z e u l L i m b e i R o m â n e ,

C l u j .

9 )

N u m e l e l a t i n e s c n e p r e c i s ; 'ar p u t e a fi

Sideritis montana, Stachys reda

s a u

Stachys danica

( = B e t o n i c a h i r s u t a ) .

3 )

Borza Al:

F l o r a g r ă d i n i l o r ţ ă r ă n e ş t i r o m â n e . I I. P l a n t e l e d e p o d o a b ă d e l e a c ,

d e

f a r m e c e ş i c r e d i n ţ e . ( B u l e t i n u l d e I n f o r m a ţ i i a l G r ă d i n i i b o t . ş i a l M u z e u l u i b o t . d e l a

U n i v e r s i t a t e a d i n

C l u j ,

V. 1925 , p . 55) .



— 235 —

Jezsmin ( J a s m i n ) ; „Holbare mike" ( H o l b u r ă m i c ă = V o l b u r ă ) ; ' ) „Morkur"

( M o r c u r

2

) — m o r c o v ) ; „Morkur de kimp" (M o rcu r d e câ m p = mo rco v să lb a t i c ) ;

„Tyim de kimp" ( T 'i m d e c â m p = c h i m i on d e c â m p ) ; „Răkovina" (Raco v in ă

= r o c o v i n ă ) ;

„Ravent"

( R a v e n t = r e v e n t ) ;

„Szorponell"

( S o r p o n e l = S o p o n e l ) ;

„M akrisor de păszere, Ma kris cu trifoj" (M ac r işo r de pa să re , M . cu t r ifo i =

M a c r i ş - p ă s ă r e s c , m a c r i ş - t r i f o i o s ) ; „Iărbe grăsze de gredine" ( I a rb ă g r a să d e

g r ă d i n ă = I a rb ă g r a s ă ) ; „Altor de pădure" ( a l io r d e p ă d u r e = a l i o r ) ; „Mălin

alb" (Mă l in a lb = m ă l in ) ; „Szorb de pădure, Szorb szelbatik" ( S o r b d e p ă

d u r e ,

S . să lb a t i c = So rb ) ; „Burjane de Frăd'se, Foj de Frdd'se" (Bu ru ian ă ,

foi de fragi = F ra gi ), „Mdk nyegru, Măk alb" ( = M a c ; n um it de o s eb i t d u p ă

c u l o a r e a s e m i n ţ e l o r ) ; „Forasztd" ( F o r a s t ă u ? = F e r e s t r ă u ? = F o r e s t e u ) ; „Bujor

ros"

(Bu jo r r o ş = Bu jo r ) ; „Napra tznik ku flore albe" (Năp razn ic cu f lo a r e

a l b ă — N ă p r a z n i c ) ;

„Szkletsl miti" (Scalei mici?

p e n t r u R a n u n c u l u s F i c a r i a ;

o p l an tă în ru d i t ă , Ca l th a p a lu s t r i s , s e n u meş te Scalce); „Tsimbru szelbătyik"

C i m b r u s ă l b a t ' i c = C i m b r u d e c â m p ) ; „Izma szelbătike" ( I zma să lb a t i că =

m i n t ă s ă l b a t i c ă ) ; „Csormoly" ( m a g h i a r i s m = c i o r m o i a g ) ; „Burjdn kă Jinu"

( = B u r u i a n ă c a y n u = B u r u i a n ă d e i n ) ; „Flore de Viole" (F lo a re d e Vio a ia

= F l o a r e d e v i o a r ă ) ; „ Nap retund ( N a p r ă t u n d = n a p i ) ; Rdpitze nyăgre" (Răp i t ă

n ' a g r ă = r ă p i t ă d e m u ş t a r , m u ş t a r n e g r u ) ; „Flore Niprale gălbine" (F lo a re d e

N i p r a l ă g a l b i n ă = N i p r a l ă ) ; „Fuszule" ( F u s u l ă = F a s o le ) ; „Trifoj de Lunke

albe, Trifoj de Lunke roşu" (Trifoi de lun că alb şi ro şu = tr i foi a lb , t r i foi

r o ş u ) ;

„Pelin de Csemik"

(Pe l in d e ce l mic = pe l in m ic) ;

„Pelin stirp"

(Pe l in

s t e r p ? = P e l i n ) ; „Kaptalan de cse mare" (Că p tă l an d e ce l ma re = căp tă l an ) ;

„Ferfen mik" (Fe r f en mic = Fe r fen m a re ) : „Burjane de

Rimpff

( B u r u i a n ă

d e R i m f = R e m f ) ; „Frâd's de lemn alb, Frăd's de lemn nyegru" (F rag i d e

l e m n , a l b e ş i n e g r e ) ; „Lubenilze buborosze" ( L u b e n i ţ ă b u b u r o a s ă = L u b e n i ţ ă ) ;

„Burete de kimp" (Bu re te d e câm p = c iu p e rc ă , îi z i ce ş i Bu re ţ i ) ; „Burete de

zade" Bu re te d e zad ă , — ? In Be n k o „A g ar i c u s" ) .

Su nt în BenkO înc ă m ulte num ir i dialec tale, car i se d eo

sebesc de cele din Panţu pr in felul pronunţiei .

Următoare le 25 de numir i sunt cunoscute pent ru a l te p lante ,

nu pen t ru ca r i l e semnalează Benko:

„Szkumpine" ( S c u m p i n ă = „ S y r i n g a v u l g a r i s " ) ; „Skaj" ( S c a iu = „ D i p -

s a c u s s i l v e s t r i s " ş i „ A r c t i u m L a p p a " ) ; „Polomnide" ( P o l o m n i d ă = C o n v o l v u l u s

a r v e n s i s " ) ;

„Otyd bouluj"

( O c h iu b o u l u i = „ C a m p a n u l a p e r s i c i f o l i a " ) ;

„Lipan"

( L ip a n = „ V e r b a s c u m t h a p s u s " ) ; „Luminotz" ( L u m i n o ţ ? L u m i n o a s ă ? = „ A s -

c l e p i a s v i n c e t o x i c u m " ) ; „Izme" ( Iz m ă = „ C h e n o p o d i u m b o t ry s " ) ; „Polăj" (Po la i ,

= T e u c r i u m p o l i u m ) ; „Iărbe flokoasze" ( I a rb ă f lo co asă = „M ar ru b iu m v u l

g a r e " ) ;

„Matatsina"

( M ă t ă c i n a = - „ O c i m u m B a s i l ic u m ? " ) ;

„Zirne"

( Z ă r n ă ? =

. . R h i n a n t h u s c r i s t a g a l i i " ) ; „Lubitz" (Lu b i ţ = „M y ag ru m p e r fo l i a tu m") ; „Lippăn"

( L i p a n = „ T a t a r i a h u n g a r i c a " = C r a m b e t a t a r i a ) ; „Kaptalan" (Căp tă l an =

„ T a t a r ia . h u n g a r i c a " = C r a m b e t a t a r i a ) ; „Mazeritye" (M ăză r i t ' e = Ca n v a l l a r i a

m a j a l i s ) ; „(froszăme mik" ( G r o s a m ă m i c ă = G e n i s t a s a g i t t a l i s ) ; „Szuvulf

1 ) U l t i m a n u m i r e d i n p a r a n t e z ă e s t e a l u i P a n ţ u .

2 ) I n d i c ă î n s ă ş i

„Morkov"

( m o r c o v ) ş i

„murkoj"

( m u r c o i )



- 236 —

(Suvâ l f ? = M el i lo tus off ic ina l i s ) ; „Flore Szdrului" ( F l o a r e a s o a r e l u i ? = „ L e o n -

t o d u m t a r a x a c u m " = T a r a x a c u m o f f ic in a le ); „Dyntye dr'kuluj" ( D i n t ' e l e d r a

c u l u i = „ B i d e n s t r i p a r t i t a " ) ; „Viole" ( V i o a ie = „ V i o la o d o r a t a " ) ; „Aisor" (Ai şo r

= „ A s p h o d e l u s r a m o s u s " = A n t h er ic u m r a m o s u m ? ) ;

„Laba urszuluj"

( L a b a

u r s u l u i = „ H a r a c l e u m s p h o n d y l i u m " . In P a n ţ u e d . II L a b a u r s u l u i e s t e H e -

r a c l e u m s i b i r i c u m ) ; „Jărbe Bojerilor" ( I a r b a b o i e r i l o r = „ R i c i n u s c o m m u n i s " ) ;

„Fior Domneşti" ( F l o r i d o m n e ş t i = „ C o n v a l l a r i a m a j a l i s " ) ; „Kod ă rdkuluj",

( C o a d a r a c u l u i = „ C o n v a l l a r i a P o l y g o n a t u m " = P o l y g o n a t u m o f fi ci n al e) .

Este de s igu r greu să ad uc pre a m ulte exe m ple prin cari

să dovedesc superiori ta tea ş t i in ţ i f ică a acestei l is te de numiri ,

sup erio ri ta te afi rmată îna inte de toate în inten ţ ia ş i p lan ul de

lucru al autorului . Ea este de s igur lucrarea de temelie în ce

pr iveş te s t rângerea numir i lo r de p lan te la no i nu numai pent rucă

e cea mai veche culegere conşt i incioasă ş i corect concepută, c i

şi prin faptul că m ater ialul ce-1 ad uc e s 'a infi ltrat p e ne ştiu te în

ce le la l te co lec ţ i i de aceas tă na tură socot i te pân 'acum funda

men ta l e .

S pu ne am la înc ep ut că autori i noştr i nu cu no sc l is ta lui

BenkO. Ea a rămas în t r 'adevăr înmormânta tă . Singur

Crăiniceanu

o p o m e n e ş t e

1

) (p . 347), dar nu se serveşte de conţ inutul e i . Ci

tatul Iui C ră inic ea nu trece la Leon-) (p . 54), dar ope ra însă şi

îi răm ân e nec un osc ută ş i deci nec ons ul ta tă . D -sa ne dă o lu

crare originală . In o a doua lucrare

3

) Leon nici nu mai citează

pe Benko în bibl iografie .

Lista lui Be nko s 'a po pu lariza t însă totuşi — deşi nu co m

plect — prin

Sigerus

şi

Lexiconul dela Buda .

Farmacis tu l sas d in Sib iu ,

Sigerus

a fost c on sid era t pâ nă

acum arep t ce l d in tâ i cu legă tor de num ir i rom âneşt i de a le p l an

telor. EI publică la 1791 o l istă

4

) de 175 de nu m iri d ela 157 de

plan te m edic ina le , car i c resc spo ntan în Ardea l . A proap e toa te

ace ste nu m iri le-a luat , fără a ne-o indica, - - d ela

Benko,

r e p e

tând adeseor i g reşe l i le sau nonsensur i le aces tu ia . Fi reş te I imi-

tâ nd u- se la pla nte le de leac, l is ta lui este mult m ai scur tă dec ât

Crăiniceanu Gh., N o m e n c l a t u r a r o m â n o - l a t i n ă d i n i s t o r i a n a t u r a l ă .

Convorb i r i L i t e ra re , XXU, 1889 .

2

) Leon N., Bo ta n i c a me d ic a l ă a ţ ă ra nu lu i romîn . Arc h iva Soc i e t ă ţ i i

Ş t i in ţ i f ice ş i Li te ra re d in Iaş i , X. 1899, p . 54—80.

8

) Leon M-

I

I s t o r i a n a t u r a l ă m e d i c a l ă a p o p o r u l u i r o m â n . E x t r a s d i n

An a le l e Ac a de m ie i R om â n e . S . 11. t . XXV Bu c ur e ş t i , 1903 .

4

) Sigerus, P., V e r z e i c h n i s d e r i n S i e b e n b i i r g e n w i l d w a c h s e n d e n o f f i z i -

ne l l e n P f l a nz e n . E in Ve rsuc h . — S ie be nb i i rg i s c he Qua r t a l s c h r i f t . I I , 1791 .



— 237 —

a lui BenkQ. O rtografia un gu re as că a lui BenkQ o sch im bă cu

cea nemţească, ba pe ici colo face şi modificări gramaticale. In

fe lu l a c e s ta u n e l e n u mi r i s e p r e z in t ă ma i b i n e ( „ M u s c h k a t u

d r a k u l u i " în loc de „ M u s k â t d e d r â k " , „ E n t o r t z e l " în

loc de „ E n t o r s z e 1", „ T u r t j a e " în loc de „ T u t j c h e " , „ K u a d e

s c h o r i t s c h e

1

u

1

u i " în loc de „ K 6 d a s z o r e t s u l u i " ) , a l te le

m a i r ă u d e c â t l a B e n k Q ( „ S s u l i n e " , l a B e n k 5 „ C s u l i n e " ;

„ S p i n g e d r a k u l u i " , la BenkQ „ S z p i n e d r a k u l u i " e tc ) . Aci

tr eb uie să p om en im de m o nstru os ul „ S p e r i b a h n e t a r k a t e "

(Acorus calamus) copiat sau cules greşi t după destul de s tâ lci tul

„ S p e t i h a t z e t â r k â t e " ( S p e t ea z ă tă r c a tă ) a lui B enkQ . A c ea stă

gre şal ă gro so lan ă a lui Sig erus s 'a in t r us în l is te le lui Şinc ai

(care i a z is „S pe riba n tărc at" ) , F uss , Cip ariu ş i Bari ţ iu (S pe ri -

ban e tă rc a tă) , Brândză , aşa încâ t a pu tu t înş e la ch iar c r i ti c ismul

n ec ru ţă to r al d-lui P a nţu , u nd e g ăsim „ s p e r i b a n a t ă r c a t ă "

— nerost i tă de nici un ţăran român.

i

Sige rus se îndes tu leş te să t ransc r ie d in BenkQ num irea fun

da m en tală ş i cel m ult un sino nim (BenkQ are la 429 plan te 173

sinonime, Sigerus abia 18 la 157).

El complectează sau reduce unele numiri de ale lui BenkQ.

( „ P e t r i n s e i s z e l b a t i k , T j i m s e l b a t i k " în loc de „ P e t r e -

s e l j d e k i m p , T y i m d e k i m p " , „ T s c h i n t s c h d e s c h e t j e ,

B u r u m i t z e a l b e " , în ioc de „ F r u n s z e d e t s i n t s d e s i t y e ,

B u r u n u t z e a l b e m i k e " e tc ) .

Dar Sigerus , pe lângă numir i le copia te ev ident de la BenkQ

are ş i vre-o 18 numiri noi , originale:

„Schkapie", „Floare wunete" ( I ri s g e rm an ic a ) „Patladschine enguste",

„Trifoi amar", „Djinizure", „Kalm esze", „Buriăne de nedschei", „Tsints klc-

potzegle", „Jarbe usturoje", ,,/isme de muntje", „ Punga popi", „M ilot". „Aron",

„M urtz", „Tzinkraut", „Jarbe Scharpi", „P appel" (Păpălău? = P h y s a l i s A l -

k e k e n g i ) , „Polei" ( M e n t h a P u l e g i u m ) .

Deşi co ntrib uţ ia orig ina lă a lui Sig eru s este a tât de d is -

pa ren tă fa ţă de m ater ia lu l îm pru m uta t de la Ben k6, to tuş i luc ra

rea lui a avut o importanţă deosebi tă , căci majori ta tea autori lor

de aci încolo a consul ta t -o ş i a t recut-o pe de a 'n t regul în

l i s

te le din ce

#

în ce mai cupr inză toare . —

Tre cem în revistă pe autori i vechi de l is te , op rin du -n e în

special acolo, unde găsim influenţa Iui Benko sau vre un autor

n e c u n o s c u t p â n ' a c u m . —



— 2 38 —

Krăutner, un al t farma cist , com plec teaz ă la 1793 pe Si ge -

r u s

1

) cu 21 de numiri de plante, originale . Nu cunoştea pe Benko.

Vre-o 3 nu mir i le sun t egale sau ase m ăn ătoa re , ce le la l te nu .

K r ău tn er i n tr o d uc e a. z. „ P o l y t r i c h o n " ( A d ia n th u m c a p il lu s

Vener is ) , ia răş i un cuvânt inexis tent la Români . —

O lis tă se m na lat ă recen t de D-1 Dr. V. Bologa-) este cea

a lui Neustădter, pu bl ic a tă la 1795 în ac te le adm inis t ra t iv e a le

g u v e rn u lu i a rd e l e a n

8

) . — El copiază conspectu l lu i S igerus , dar

fără coloana I , cu numele la t ineş t i . Păs t rează însă numele farma-

7

ceut ice în exact ace eaş ord in e ş i num ăr . La coloana num elor

rom âneş t i t ransc r ie ase m en ea pe S igerus , dar ac i găs im şi câ teva

c om p le ctă ri o rig in a le , c a d. e. „ P o p i o n k i l e p o r e s k " ( P o p il n ic

i e p u re s c ), „ H i n c e j " (? = H ie ra c iu m p i lo s e ll a ), „ R e k o i n n e " ( r a-

c o i n ă = A n a g a l l i s ar v e n si s ?) , „ S z o r k u f r â t y e " ( So r cu f r a t ' e =

P a ri e t ar ia ? ), „ p l o p " , „ T s c h e r " (ce r) , „ M o r u L u p u l u j " (? =

S c a bi oa s a a rv e ns is ). Nu m ai zice „ S p e r i b a h n e t a r k a t e " c a

S ig e ru s , ci „ S z p e t y a s z e f â r k â t e " ( si c ). La sfâ rş itu l c o n s p e c

tu lu i său ada og ă ş i câ teva p la nte m edic ina le cul t iva te (M ărar

Isop etc.) de cari Sig eru s nu s 'a o cup at. — Câ teva num e de ale

lui Neustădter , noi faţă de Sigerus par a f i copiate de Benko

( „ L i m b a v e t s c h i n y e " , „ N a l b e m i k e , „ M i n t s u n e " , „ S i r -

n a " e tc ) . To tuş i faptu l , că are câ teva nu m e nec up r ins e în

BenkO, iar al te câteva num iri la t in eşti , căro ra B enk o le ală tur ă

numirea românească , ia r Neustădter nu , ne opreş te să af i rmăm

că N eus tădte r cun oştea opera lu i Benko — Pe Krăutner nu-

ut i l izează . —

Nu de m ult a fost pu bl ic at şi ad no tat de cătr ă d-1 Prof.

Borza,

dicţ io naru l de şt i inţe na tur ale al lui

Şincai,

păs t ra t ca

m an us cr i s la episc op ia d in O rad ea ş i scr is pe la 1808— 1810*)

•) Krăitner, S.,

N a c h t r a g z u d e s H e r r n P r o v i s o r S ig e r u s V e r z e i c h n i s s

w i ld w a c h s e n d e r S i e b e n b i i r g i s c h e n o ff iz in e ll en P f l a n z e n . S i e b e n b u r g i s c h e Q u a r -ta lschrif t , III . 1793.

Revis ta Is tor ică , XV, 1929, p . 87—88.

3

) C o n s ig n a t i o s p e c i f i c a o m n iu m p l a n t a r u m q u a e i n m a g n o h o c c e P r in -

c ip a tu s p o n t e s u a c r e s c u n t . — „ O p in io d e p u t a t i o n i s r e g n i c o l a r i s s y s t e m a t i c a e

in c a m e r a l i b u s o r d in a t a e c i r ca p r o m o t io n e m a g r i c u l t u r a e , m a n u f a c tu r a r u m

c o m m e r c i i q u e t r a n s s i l v a n i c i d e p r o m p ta , 1 7 9 5 .

4

) Borza A., P r im u l d i c ţ i o n a r d e ş t i i n ţe n a tu r a l e r o m â n e s c . „ V o c a b u -

l a r i u m p e r t i n e n s a d t r i a r e g n a N a tu r a e " d e ' G h . Ş in c a i . D a c o r o m a n ia , V , 1 9 25

— 2 6 p . 5 5 3 - 5 6 2 .



— 239 -

Şincai nu cun oşte a pe Ben ko, dar copiază, a pro ap e toate nu

m irile de pla nte din S ige rus (e influen ţat deci fără să şt ie şi de

B e nk o) . A re în să şi n um iri o r i g in a l e : „ G h i m b e r i u n e m ţ e s c ' *

„ F l o r i c e a m u l t ţ i i t o a r e " , „ P u c i o g n a " etc. —

Uu c ule gă to r m ai m od est, n e c u n o s c u t de b o t a n i ş t i i şi

f i l o l o g i i n o ş t r i e s t e

Domenico Sestini,

un natu ral is t i ta l ian,

care a călători t în 1780 prin M un tenia şi T ran si lv an ia , fi ind c e l

d i n t â i c a r e a f ă c u t o b s e r v a ţ i i f l o r i s t i c e î n M u n t e n i a

Str ân ge cu această ocazie 21 de num iri român eşt i de a dreptul-

din g ura po por ul lui . C ând nota el aceste num iri , încă nu ap ăr us e

nici l ista lui B en ko ; şi-le pu bli că î ns ă ab ia la 18 15

1

) Ortografia

ital ienească a lui Sestini nu ne permite să bănuim ce va să zică

„ T i m i n t i j "

( „ N a st ru ti um i n d ic u m " = T r o p a e o l u m m a j u s? ) ,

„Tur

nări"

( = B ry on ia ,

..Lentichie"

(? ) . Cele la l te numir i sun t cunos

cute .

Es te in te resa n t că pe a tunci sa lcâmu l — pro asp ăt in t ro du s

— se chema

^spine"

în Ardeal.

In ce priveşte contribuţia lui Sestini asupra florei , faunei

şi solului din Ţ ar a n oas tră preg ătes c o da re de sea m ă deo sebi tă .

Baumgarten, m edicu l sas d in Sighişoa ra , t ipăr ind o en u-

mera ţ ie a p lan te lor t rans i lvănene în 1816 ' ) comunică ş i o mul

ţ ime de num iri rom âne şt i , auzi te afi rmat iv dela gos po dar i ş i

c iob ani (p . XXI — XXII). Nu 1-a cu no scu t pe Ben ko, a în tr e

buinţat însă pe Sigerus. Aduce într 'adevăr multe numiri noi ş i

neaoşe, dar le-a i ta l ienizat în t r 'un mod supărător.

Ba um garten introd uce şi în l im ba n oa stră obiceiul de a bo

teza arti f ic ia l p lante le , cân d a ces tea nu s un t num ite de popor, o

ope raţ ie ce ni-se pa re ap roa pe cu totul l ipsi tă de se ns ş i care

în schimb a avut rolul să nască multe confuzii şi să ispitească

pe m ulţi bo tan işt i . Mai ales că aceşti inovato ri nepio şi nu erau

— nu erau cum ar fi t rebui t să f ie — cun osc ători des ăvâ rşi ţ i

ai l imbei noastre si ai spiri tului ei .

Ba um garten , sau ace i „ O econ om iae gn ar i" cari îi com u

nicau numiri le , au fost de-a dreptul barbari în această privinţă;

1 Via gg io c u r io so -s c i e n t i f i c o -a n t iq ua r io pe r l a Va la c h i a , T r a ns i l va n i a e

U n g h e r i a f i n o o V i e n n a 1 8 15 . F i r e n z e .

2

) E n u n i e r a t i o s t i r p i u m M a g n o - T r a n s s i l v a n i a e P r i n c i p a t u s . . . . J — 1 I I ,

V ind ob on a e 1816 . — Voi IV , a p ă ru t l a 1846 n ' a re num i r i rom â n e ş t i ( c r i p to -

game) . iN. A. )



— 2 4 0 —

ei t raduc din lat ineşte, i tal ieneşte, f ranţuzeşte sau chiar nemţeşte

n u m e l e n o u

1

) .

Din nenoroci re aceste e lucubraţ i i botanico- f i lo logice au pă

tru ns în l is ta lui F us s şi pr in asta m ulte din ele au dev enit c e

tă ţeni de co nt ra ba nd ă ai nom encla tu re i rom âneşt i . —

Un alt c ule gă to r ră m as n e c u n o s c u t p â n ă a c u m e ste

Leonhard

(Daniel Josef) , profesor la Sibiu, apoi preot evangel ic

în O răş t ie-) (N ăsc ut în 1786, mo rt în 1853) . A urm at difer i te

stud i i ac ad em ice la Viena, ap oi la G ott ing en, un de a făcut şi

şt i inţe naturale, de care zice că sunt cele mai f rumoase şt i inţe.

In 1812 publică la Sibiu o diser taţ ie asupra mamiferelor şi a

paser i lor d in Ardeal .

In 1818 publică un interesant

„Lehrbuch"

de 400 pa gin i ,

d e sp r e A r d ea l

3

) . Aci face de sc rie re a geo graf ică ( ca p 1.) şi is to

ricul (c. 111) A rde alu lui , iar ju m ăt at e din carte e o cu pa tă de

„ N a t u r g e s c h i c h t e v o n S i e b e n b i i r g e n " (c. II.) T ra tâ nd p e

rân d cele 3 regn uri ale natur i i ne dă şi nu m ir i le rom ân eşt i .

Aceste ar meri ta atenţ ie deosebi tă ; aci ne ocupăm numai de cele

ale plantelor .

Pla nte le le îm pa rte în pom i, cop aci , tufe, pla nte agr ico le,

t inc tor ia le , m edic in ale (cul tiva te ş i sp on tan e) , ş i ven inoa se . C o

m u n i că

103

numir i româneşt i de p lante .

Colecţ ia acea sta es te or ig in ală Leo nhard nu cun oşte a pe

Benko. La p lante le medic inale are câ teva numir i comune cu Si -

geru s , dar adu ce ş i a lte le noi . C un oşte a pe Sigeru s (ca re se gă

seş te pr in t re cum părăto r i i căr ţ ii lu i ) , dar Le onh ard ţ inea să-ş i

af i rme observaţ i i te sa le personale .

Este interes ant , că nu acc ep tă nici nu m ir i le Iui B am gar ten,

l

) Ex . „O dolano entrei foi" ( = V a l e r i a n a t r i p t e r i s ) , „O. de munte"

( = V . m o n t a n a ) , „ O . lungito" ( = V . e l o n g a t a ) , „O. de piatră" (V. sax a t i l i s ) .

„Pâine porcului"

• ( = p a n p o r c i n o ) ,

„Fagopiro de Sardcieni"

( = II F o r m e n t o

S a r a c e n o ) e t c .

a) Vez i „Al lg eme in e Deu t sch e B io g rap h ie " , XVl l i , Le ip z ig (b ib l io g ra fi e

m a i a m ă n u n ţ i t ă ) .

3)

Leonhard I., L e h r b u c h z u r B e f o r d e r u n g d e r K e n n t n i s v o n S i e b e n -

b i i rgen . S ib iu 1818. Cu o har tă .

I n t r e „p ren u m era n ţ i i " aces t e i c ă r ţ i g ă s im ş i p e „Moga Basilius Bischof

d e r N i c h t u n i r t e n W a l a c h e n " .



— 241 —

a căru i enumera ţ ie , ind ica tă ş i de Leonhard , apăruse cu 2 an i

mai îna inte . Arată chiar local i tă ţ i de pla nt e diferite de ale lui

B a u mg a r t e n .

Numiri le lui Leonhard sunt ardeleneşt i s i cele mai multe

nea oşe . Au răm as îns ă ui ta te ş i un ele din ele nu se cu prin d

nici în Pantu.

t

D . e . :

„Brad bun"

( = P i c e a e x c e l s a ) ;

„Litschin kigneschd" (=

Licin

c â n ' e s c = R h a m n u s f r a n g u l a) ;

„spin"

(= = C r a t a e g u s m o n o g y n a ) ,

„larbe kriatza"

( = I a r b ă c r e a ţ ă = M e n t h a c r i s p a ) ;

„Jarbe frigurului" (Iarba frigurilor? =

E r y t h r e a c e n t a u r i u m ) . „Fluore sorului" ( = F l o a r e a s o a r e l u i = T a r a x a c u m o ffi-

c ina l e ) .

„Jarbe rae"

( = I a r b ă r e a = R a n u n c u l u s s c e l e r a t u s ) .

„Bolundarine"

( = B o l u n d a r i n ă = D a tu ra S t r am o n i u m ) ;

„Nebunale"

( = N e b u n e le ? = L o liu m

t e m u l e n t u m ) . —

In 1825 ap are cu m ultă întâ rzier e

Lexiconul dela Buda

1

)

unde găsim numiri neaoşe surprinzător de multe faţă de autori i

c it aţ i pân 'acu m . Co-au to ru l ca re p re luc ra aceas t ă pa r t e a c o n

s u l t a t ş i p e B e n k o v u l ga r iz â n d u -i c e le m a i m u l te n u m i ri ,

cari n 'a u trec ut în l ista l im itată la pl an tel e de leac a lui S ige ru s.

Lexiconul consul tă probabi l ş i d ic ţ ionare le manuscr i se amin

t i te la început . Mulţ imea şi preciziunea datelor ne face să bă_

nuim că uni i d in colabo ratori i lu i cuno ştea u num iri le po po rale

de pla nte ş i chiar plan tele . Po ate să fi cule s m ateria l tocm ai

P e t r u M a i o r , ca re i sp răv ise Lex iconu l pâ nă la l it e ra K. D upă

m oar tea lui în să s 'a revizuit din nou şi pa rte a 1, un d e vre unu l

din urm aşi i lu i M aior avea deci pri le jul să intro du că no ută ţ i .

Bănuim, că dintre urmaşi i lu i s 'a putut ocupa de partea ş t i in

ţe lor na tura le medicu l

Alexandru Theodori

(a l ias

Theodorovits),

ang ajat ce-i drept cam târziu la revizia d icţ io na ru lui . A cesta

fusese „ al frum oase lor înv ăţă tur i şi al filozofiei do ctor ", iar în

anu l ce a urm at apa ri ţ ie i Lex iconului ş i -a t recu t docto ratul în m e

dicină, cu o diser ta ţ ie inte res an tă as up ra bol i lor de care sufăr

l i t e ra ţ i i

2

) . A mai făcut apoi l i te ra tur ă

3

) şi a murit Ia 1875 în

ca l i ta te de medic pr imar a l o raşu lu i Roman

4

) .

' ) L ex i co n r o m a n e s c u - I a t i n e s c u - u n g u r e s c u - n e m ţ e s c u q u a r e d e m a i m u l ţi

autor i în cursul a t r idec i ş i ma i mul tor ani s ' au luc ra t . Budae , 1825.

2

) D i s s e r t a t i o i n a u g u r a l i s m e d i c a d e v a l e t u d i n e l i t e r a t o r u m .

3

) Vezi Itirga: Is to ria l it . ro m . în se c . X VH l-lea , II , p . 31 8.

i) Crăiniceanu Gh.,

L i t e r a t u r a m e d i c a l ă r o m â n e a s c ă . B i o g ra f ii şi b i b l i o

gra f ie , p . 30 .



— 242 —

D upă pregăt i rea ce o avea dec i A lexandru Theo dori e ra

ind ica t pent ru redac tarea păr ţ i i bo tan ice . Adevăra t că e ra tânăr

şi pe când a ajuns să colaboreze, o parte din Lexicon probabi l

era t ipări t .

O ricare a fost aces t colab orator, e l a cu no sc ut ş i u t i l izat

lucrare a lu i Ben ko. Ii t ran scr ie — cu or tograf ie rom ân eas că —

ch iar ş i num iri le ofic inale s t re ine, de sp re cari farmacişt i i c i ta ţi

de Be nko cred eau că au t recut în graiu l ro m ân es c (H i r un di ne ,

V a l e r i a n , S a s a f r a s u , P i m p i n e l a e tc ) . U nele le ro m an iz e az ă

( K â l m u s z = ca lm u; a romate de tot fe le = a romate de t6t a p l a s a

seu spe c ia) . In gener a l Lexiconul le modi f ică dâ nd u-l e un aspe c t

mai românesc sau mai a rde lenesc (preferă să z ică „a iu sa lba-

tecu " în loc de us turo i să lb a tec cum pr ins es e B enko sau M olnar

d in M un tenia ş i d in ju ru l B raşov ulu i ) . Ap roape toa te num ir i le

„originale" ale lui Benko (cari n 'au fost publ icate de Panţu) se

găsesc în Lexicon . Câteva n i -se par t ranscr i se greş i t d in Benk5

( B en k o: J a r b e b o j e r i l o r , L ex ic on : E r b a b o i l o r ; B k.: P u i n e

b a b i , L ex .: P u n g a b a b i i , B k.: F 1 6 r e P a ş t i l o r , Lex .: F 1 6 r e

p a s e r i l o r e t c ) .

Deci este inc on testa bi l că op era lui Be nko a fost pr in ci

pa lul izvor de al im en tare pen tru a cea stă pa rte din Lexicon. Este

ade văra t că sun t câ teva numir i d e-a le lu i BenkS, des pre car i co

l abora to ru l Lex iconu lu i nec r ezân du- l e rom âneş t i sau scă pân du- l e

d in ved ere nu le -a rep rod us ( Ingber , D am arhin di , Bu 'ser , M int -

s u n e

1

) ,

Morcur , Turba lye , K6da râkulu j , Djen tz ian , FI6re ko-

dru lu j e tc ) .

Este probabi l că Lexiconul nu a mai întrebuinţat a l te l is te

t ipă rite, afară de a lui BenkO. N um irile lui S ige rus or igin ale faţă

de Be nk5 nu se gă se sc în Lexicon ; d in t re ce le pub l ica te de o

seb i t în B enk o şi Sig eru s, Le xiconu l le are pu bl ic ate pe cele

dintâi . Deci Lexiconul n 'a ut i l izat pe Sigerus, asemenea nici pe

Krăutner . Din exagerăr i le lu i Baumgarten nu găs im n ic i una în

Lexicon.

Trebuie să ins i s tăm însă asupra cont r ibu ţ ie i o r ig ina le , foar te

bog ate ş i pr eţ io as e a Lex iconului în ceea ce priveş te num iri le de

plan te ş i t e rminologia bo tan ică popora lă . Colabora toru l necu-

i) „Minciuna" l ips eş t e cu to tu l d in Lex ico nul de la Bu da( )



— 2 4 3 —

no sc ut t reb uie să fi fost un bun cu no scă tor al po poru lui ca ş:

al plantelor . Iată câteva din aceste numir i :

„Scrinte" ( se z i ce în M u n ţ i i Ap u se n i ) „Parincu" (m e i . u n cu v ân t r o -

t a c i z a t d i n P a n i n c u — P a n i c u m ) .

„Măzeroiu"

( L a t h y r u s o d o r a t u s ' ) ,

„Mişculă"

( M e s p i l u s ) , „Zizanie", „Nucşoră", „M oronfa" ( P e r s i c u m d u r a c i n u m ) , „Rădă

cina ciumii" ( T u s s i l a g o P e t a s i t e s ) , „Rădicina dulce", „Rădicina şerpilor",

„Rodie", „Ruşine fetelor", „Scorţişoră", „Secarea" ( C a r u m c a r v i ) , „Secarea-

de grădina" ( A n i s u m ) , „Silha" ( = P i n u s s i l ve s tr is ? ), „Şnepu", „Brădişoru",

„Spichinatu", „Stiru", „Straiu de borsca", „Lâna broştii", „Urda vacii", „M ă-

ăcinet moldovenescă s e u turcescă". e tc .

Colaboratorul Lexiconului a fost cel din urmă care a con

sul ta t pe Benko pent ru compunerea unei l i s te de numir i româ

neşt i de p lante .

Lexico nul stătea f ireşte Ia disp ozi ţ ia or icui , da r m ater ialul

lui B en ko risip it în Le xico n, ca şi frumo sul apo rt orig ina l al

a c e s t u i a

2

) n 'a fost cu toate acestea pe deplin util izat de autorii

de m ai târziu. Ar fi bin e să fie relu at L exico nul de la B ud a, m ai

a les de natura l i ş t i .

Mai mult a fost s tudiat Lexiconul (deci şi Benko) de Cipar iu

In 1847 a ap ăru t l is ta de num iri de pla nte a bo tan istulu i sas

Fuss,

de la S ib iu

3

) , l is tă în .c ar e a u t i l izat pe Sig eru s, K rău tner

şi Baumgarten (cu mai toate ar t i f ici i le acestuia din urmă). Are

si numir i de ale Iui BenkO, dar numărul lor redus dovedeşte că

le-a luat din popor , nu dela BenkO. Publică multe numir i noi .

Lista lui Fuss a ambiţ ionat pe Cipariu să scoată un d ic

ţ ionar de numiri de plante în

„Organul Luminărei"

înc ă în

ace laş an

4

) . In in t roducere spune că a în t rebuinţa t pe S igerus ,

1 ) C e l e c ă r o r a l e - a m a l ă t u r a t ş i n u m e l e l a t i n e s c n u s e c u p r i n d î n P a n ţ u .

2

) N im en i d in au to r i i n o ş t r i d e m an u a l e sau a r t i co le b o tan ice n ' a î n

t r e b u i n ţ a t t e r m e n u l p o p o r a l „rânsă" în loc de „ament". Lex iconul î i dă def i

n i ţ i a ex ac tă l a 1 82 5 ; su b sem n a tu l am n o ta t „ r ân sa " d e a r in , d e sa l c i e , d e a lu n ,

d e ca rp in d in mu l t e p ă r ţ i , ma i a l e s d e p e v a lea So meşu lu i .

3

) Fuss, M., A l p h a b e t a r i s c h e Z u s a m m e n s t e l l u n g d e r s â c h s i s c h e n , u n g a -

r i s c h e n , w a l a c h i s c h e n u n d d e u t s c h e n T r i v i a l n a m e n in S i e b e n b i ir g e n w i l d w a c h -

sen d e r o d e r a l lg eme in cu l t iv i e r t e r P f l an zen . — Arch iv d es Vere in s fu r s i eb en -

b t i rg isch e La nd es ku nd e III, (Heft II ) 1848, p . 177-208, (ca ie tu l a l I I - lea ap ăr us e

în 1847 N. A. ) .

*) Vo cao u la r iu d e n u m e le p l an te lo ru t r an s i lv a n e , r o m an e scu , l a t in e scu

(d u p ă S i s t em a lu i L in n e , L . ) n em ţ ie sc u ş i u n g u re scu . Org an u lu Lu m in ă re i ,

1847, Suplementu , p . 161-162 , 167-168, 173-174 , 179-180 , 185-186 , 191 .



— 244 —

Krăutner ş i mai a les pe Fuss . Nu-ş i recunoaşte a l t mer i t , decât

că s 'a nevoit a-1 „înto arce cu ro m an i 'a îna inte , al curaţ i pe cât se

potea dela noi de smentelele de t ipar iu şi locuri le goale în

R om ân ia a le îm plini de aire a şi mai alesu dein D ict io na riulu

M s. Iat ino -rom . a lui C orb ea şi dein celu rom .- lat inescu dela

B u d a " .

Aşa s 'a ajun s la l is ta aşa de cu prin ză toa re a lui

Cipariu,

si

Baritiu

1

).

Ea ad uc e mai m ulte num ir i noi fată de l is tele de

m ai în a in te ( „ S t r u g u r u l u u r s u l u i , T i t v a - d e p a m e n t u , C o

s i ţ i a, C o d ' a - e p e i , E r b ' a - d e - b o u - s e l b a t i c u " etc. e t c ) , şi

dacă - i ad evă ra t că Cipar iu n 'a ad ao s n imic , a tunci aceste num ir i

t reb uies c căuta te în d ic ţ ionarul m anu scr is a l lui

Corbea

(care se

găseşte la Blaj şi e pe cale de a fi studiat, după cât ştiu).

Nu m iri le de pla nte din L exicon ul de la B uda (şi deci şi din

B enk o) au mai t recut s i în d ic ţ iona re le rom âne st i -nem test i a le

lui

Iser

(Braşov 1850) şi

Polizu

(Braşov 1857) , iar dintre bota-

nişti Ie-a mai util izat

Porcius

(F lora ph an ero g. d in fostu lu d is -

t r ictu alu Naseudului , 1881) . —

Ne oprim aci , căci culeg ător i i noştr i de nu m iri po po rale de

pla nte din jum ăta tea a I l-a a vea culu i XIX şi din veacu l nostru

se cunosc mai bine, iar intenţ i i le , metodele de lucru si izvoarele

de care s ' au servi t sunt asemenea mai lămur i te .

Dupăce cunoaştem ast fe l mai b ine începutur i le culeger i lor

de numiri ro m âne şt i ale pla nte lor , cred, că este evid en tă da tor ia

no ast ră de a revizui voc abu larul nost ru botanic . C om pa rând pr i

mele l is te între olal tă şi cernând cuvintele neaoşe de cele ar t i

f ic ia le , s up r im ân d num ir i le greş i t copia te vom sc ăp a de mul ţ i

termini i legi t imi şi nepoft i ţ i . Această operă socotesc că t rebuie

făcută pr in cola bo rare a unu i bo tan ist (d-1 P an ţu cel mai ind ica t)

şi a unui f i lolog, care şt ie bine ungureşte şi nemţeşte.

1

Care r ep ro d u ce ex ac t v o cab u la r iu l l u i C ip a r iu în „Ca l in d a r iu p en t ru

p o p o r u l u r o m a n u " . 1 85 8, p . 2 5 — 3 5 ş i 18 5 9, p . 1 5 - 3 2 .



L O T R I I

. . . Că n am durdă , pu iu de corb ,

Zi le le să ţ i le sorb . . . (Cân tec pop.)

S u b r a m u r i d e m e s t e a c ă n p l â n g ă t o a r e ,

Se s fâş ie un lo t ru pe du lamă,

— De p a r t e h ă t, de z b u c i u m u l t ă u , m a m ă , —

Şi ge m e ş i se n tune că ş i m oa re , . ,

, . , Ş i r a m u r i d e m e s t e a c ă n s e d e s t r a m ă

P e t ru pu l l u i — c iun t it d i n c i ng ă toa re —

Precum i -a fos t u rs i t de u rs i t oa re ,

Ş i - i p lâng do i och i pus t i i pe ce l de-o samă.

C i n c l i pa când sub c rucea abu r i t ă ,

Pe vec i se în f ră ţ i cu b razda , mor tu l ,

Ce l v i u , f ăcând u -ş i c ru ce în t re i t ă

Ş i spumă coama ro ibu lu i ca to r tu l ,

Cet ia n scânte ia rup tă d in cop i tă

Me leagu l că lă to ru lu i ş i po r tu l ,

Dumitru Olariu



— 246 —

Solul lui Bogdan-cel-Chior.

Când pe scaunul Sucevii se urcă Bogdan-cel-Chior,

Strânse Vodă , de iznoavă, toţi boierii la sobor.

Şi, precum din vremea veche era 'n Ţară obicei,

Le ceru pe rând judeţul sfătuindu-se cu ei.

Au, să lupte ma i departe cu puternicul sultan ?

Au, să 'nchine Ţara Porţii — după 'ndemnul lui Ştefan ?

Şi-au pus cumpătul, boierii, şi cuvân tul la cântar

Şi răspuns i-au dat lui Vodă c orice luptă e 'nzadar.

Nici Muntenii şi nici Leşii nu-i mai ţin Moldovei pas,

Iară oastea e sleită — câtă brumă-a mai rămas

A 'nţeles pe gânduri Vodă că boierii ştiu ce spun

Şi sultanului să-i ceară scut, e lucru cel mai bun.

Deci, numindu-l pe Tăutu să-l închine la Divan,

A purces Ion Tăutu cu plocon după firman...

Spun în cronici că Vizirul d in Stambul l-ar fi rugat

Pe macat să stea cu dânsul, când a fost de s'a 'nchinat.

Şi ciobotele trăgându-i — după lege doi copii,

La nădragi Ion Tăutu n'ar fi fost avut mestii.

Fiind numai cu colţunii încălţat pe dedesupt,

Pe picioare Logofătul se 'nvărtia neîntrerupt.

Deci, luând el ceaşca n mână ca pe-o doniţă cu vin,

începu să 'nchine astfel: — „Eu, Tăutu, sol creştin,

„M ă 'nchin Vou ă cu credinţă şi să nu mai fim duşmani.

„Să trăiască împăratul şi Vizirul, la mu lţi ani "

Şi, Tăutu, — Logofătul — neştiind cum o va bea,

A 'nghiţit dintr'o sorbită toată ceaşca de cafea

Dumitru Olariu.



— 247 —

Ero i d i n romane moderne

de G a b r i e l Z a r e

V o u s r a e d i s i e z c e p a n d a n t q u e c e s

s e n t i m e n t s n e s o n t p o i n t s i r a r e s e t

q u e s o u v e n t c e q u e n o u s d i s s i m u l o n s

c o m m e u n e b i z a r r e r i e d e n o t r e n a t u r e

e s t a u s s i l e s e c r e t d e c e u x q u i n o u s

e n t o u r e n t ( E . C l e r m o n t ) ' ) .

închid rom anu l d in urm ă a lui Ja qu es de Lacrete l le '

2

). Se

pa re că autorul v rea să ne prezin te un caz par t icula r , un t ip cu

s t ructu ră ps ih ic ă eş ită d in c o m u n ; şi to tuş i am im pres ia că ,

pen tru a nu ş t iu câte a oa ră în tâl ne sc t ipul ac esta într 'o carte :

un om nem ulţumit , sbucium at , inc on s tan t . care om oară cu im pu -

sături de ac o femeie.

Dealungul t impului e l s 'a chemat când Hamlet , când

A d o l p h e

3

) , când Andre Cornel is .

Mă voi ocupa mai pe larg nu m ai de în t ru pă r i le mai rece nte

ale aces tu i erou. F i reş te , în t re pe rson agi i le pom eni te mai su s

sunt nuanţe ş i nuanţe . As tfe l , Hamlet datoreş te turburarea sa su

f letească unei cr ime incestuoase, care ar f i provocat în f iecare

din noi o gravă deraiere psihică.

Totuş i , nu de mot ive e vorba aci , — de reacţ i i

Intre cauz ă ş i efect (act) la Ham let intervin atâ tea raţ io na

me nte, de libe rări , oscilaţ i i , înc ât au t imp să na scă al te trag ed ii .

Eroul lui Shakespeare ucide mai mulţ i inocenţi cu otrava

din sufletul său , de câ t ar fi pu tu t-o face un om de ac ţiu ne

înarmat cu un pumnal .

Victimele acestui fel de eroi sunt în primul rând ei înşişi,

în al doilea rând fiinţele cele mai iubite.

An aliza, hip era na liza, iată viciul lui Ha mlet : iată prin ce

îl recunoaştem ca s trămoş l i terar al eroilor noştr i .

y y y

într 'un cerc mai puţin f i losofic, dar mai aproape de subi

ectul nostru întâ lnim pe Ad olph e, eroul lui Ben jamin C on stan t .

M an ia analizi i î l face pe ace sta să de sco pe re în iub ire o

piedică a l iber tă ţ i i lu i individuale , să vadă în devotamentul iu

bitei o s trangulare a puteri i lui creatoare.

E Clermont unul d in t re ce i mai înzes t ra ţ i scr i i to r i f rancezi , mor t în

r â s b o i u . *

2

) Amour nup ţ i a l .

8

) , , A d o l p h e " d e B e n j . C o n s t a n t .



— 248 —

Abia du pă m oar tea Eleon orei î ş i dă sea m ă că în e l n 'a

mai rămas decât v id def in i t iv ş i neput in ţă absolută .

In „Le D iscip le" , Pau l Bou rget face răs pu nz ăto are teor ia

dete rm inism ului de cr ima eroului său . De fapt ş i ac i nu în tâ l

n im al tceva, decât ac elaş pre ţ ios in s t rum en t de tor tură : anal iza ,

care de na ture az ă un suf le t ş i ucide un a l tu l . Ce iace t rebu ie să

rem arcă m î ns ă în cazu l din u rmă , ca ş i în cele pr ec ed en te, es te

că analiza vine înaintea sau în urma unor fapte trăi te , a unor

sentimente ş i senzaţi i s imţi te, nu numai gândite ; căci or icât s 'ar

ap ăr a „Le D isc ip le" de iub ire, de milă, de s inc eri ta te, ele î l

pr ind în capcană adesea ş i a tunci anal iza e învinsă .

Cu a l te cuv inte , pa s iu ne a a l tern eaz ă cu ref lexiunea, v ier

m ele ana lizei nu e în în su ş miezul iub irei , — ori cât ar vre a

să-I facă Bourget de odios — eroul e încă uman prin oare cari

înd oie l i , oare cari ezi tăr i , oare cari rem uşc ări — ceiac e nu e

cazul cu eroi i romanelor recente .

E t impul deci să a bord ăm sub iectul d i rect, înc ep ân d cu

romanul lui J . Lacretel le.

Eroul d in „Amour nupţ ia l" es te un tânăr scr i i tor , pe care

îl în t âm pin ă la in t rare a în v ia ţă o dezi luzie — nu sen t im en tală

— o dărâmare de valor i morale

Atunc i cons id eră man i fes ta rea in te lec tua lă ca s ingură dem nă

de e l ş i am bi ţ ion eaz ă să scr ie rom an e „ în car i v ia ţa pe rso na

gii lor să fie co vâr şi tă de viaţa ideilor lor" . In ac ea stă s tare de

spir i t i se prezin tă v i i toarea so ţ i e : p l in ă de farmec, ex pre s ie

i

cur iozi tă ţ i super ioare .

Mintea lui analizând e s i l i tă să admire, dar inima lui nu

se po ate încă lzi , căci s im ţul cr i t ic în ăb uş e în el or ice s im ţire.

Prima tentaţ ie i-o oferă Eliza într 'un moment de revoltă contra

>

impur i tă ţ i i sensuale . Ce contradic ţ ie Ş i în t imp ce o sărută pe

gu r a m ob i l ă , f em e ia s u r p r in s ă î l î n t r eabă : „C r ez i . . . c ă m ă

iubeşti ?" .

Caracter is t ic aces t „crezi" ş i p l in de pres imţi r i .— „Aş putea

z ice că iub i rea mă de dub leaz ă — nu mă cup r inde în t reg — aşa

încâ t o cons ider duşmană o r i că re i gând i r i super ioare" .

Cu astfel de idei eroul nostru de ba rc ă în că săto rie ; sciz i

unea lăuntr ică d in suf le tu l său se accentuiază .

Eliza vede în toată natura pri lej de înălţare morală, dar pe



— 249 —

m ăs ur ă ce-1 co ple şeş te pe soţu l ei cu aten ţii , virtuţi , sacrificii ,

spir i tul defensiv al acestuia se revoltă . Atmosfera paşnică a in

ter iorului nu convine unui creer atât de sbuciumat .

Pe oameni i buni „acea speţă nesimţ i toare ş i mul ţumi tă" î i

d isp re ţu ie ş te , căci nem ul ţum irea e o notă d is t inc t ivă a ero i lor

noştr i .

>

Nemulţumiţi au fost şi Hamlet şi Adolphe şi Rene şi alţ i

i luştri ten eb roş i , dar nici u nul nu a înd răs ni t să-ş i pro clam e

nem ul ţum irea „ isvor de voluptă ţi su pe r ioa re" , să o în t re ţ ie ca p e

o boală de lux.

D ac ă Eliza î i oferă pref erinţe le ei e ne m ulţu m it, da că îi

previne gustu l lu i e nemul ţumit , dacă se ara tă sensuală sau dacă

se re t rage ş i tace e iarăş i ne m ul ţu m it ; num ai când doarm e o

iubeşte , f i indcă a tuncia poate imagina sent imente în abst rac t .

Vir tutea în jurul său î l i r i tă într 'a tâta , încât devine şampi-

onu l rău lui . D evia ţ ia lui suf leteasc ă se ref lectă în ro m an ul pe

care-I scr ie

1

) . Acolo se complace să dea fiecărei fapte frumoase

un mobil m esch in, f iecărui ges t nobil o inte rpre tare infer ioară.

Ace asta nu m eşte e l a t i tud ine imp ar ţ ia lă , in te lec tuală . Şi când

soţ ia sa î i r ipostează că „binele nu e incompatibi l cu intel igenţa",

el î i răspunde : „încl inarea spre bine e infer ioară încl inăr i i spre

rău din punct de vedere intelectual , f i indcă înlătură mintea dela

cu rioz itate ", lată ide ile la cari 1-a c o nd us an aliz a — şi nu e

încă to t

Intr 'un moment de supremă exci tare, acuză pe soţ ia sa

de toată de sag reg are a din suf letul său. R ava gii le , u rm ări te cu

luc idita te p e faţa Elizei, nu îl op res c un m om en t de a lovi, a

striga, a răni.

Rămas s ingur , ne l in iş tea lu i es te pur cerebra lă : se în t reabă

dacă vo rbele lu i au ex pr im at exact gând ul lu i, dac ă ra ţ io na m en

tele au d ecu rs în mod logic, da că p roces ul ce rebra l e în re g u lă ;

şi con chizâ nd af irmativ e apro ape în câ n ta t De la înă l ţ im ea or

gol iu lu i său in te lec tual pr iveşte cu i ronie la „comedia b inelu i"

pe care o joac ă ne vino vata sa soţ ie . T oa te cal i tăţ i le ei îi ap ar

diformate, anal iza î l face să vadă în ele numai car icatura.

Cartea^ lui se sfârşeşte printr 'un faliment general al moralei,

sp re m area dis pe rare a El izei , care- i nă sc us e în ziua aceia un

' ) S i l b e r m a n n .



— 2 5 0 —

fiu . Ră m as s ing ur Ia Pa r is , e roul nost ru caută în aventur i se n -

su ale cheia cun oşt in ţe i . Astfe l se com place să de stă inu ias că fe -

meilor uşoare aspecte din viaţa lui inter ioară şi să le ceară re

vela ţ i i d in propia lor in t imi ta te : „aceasta , nu d in t r 'o nevoie sent i

menta lă de conf idenţe , c i d in t r 'o necesi ta te a imaginaţ ie i mele :

Voluptatea astfel s imţi tă , fără dragoste, îmi dădea cunoşt inţa ful

gerătoare a unui suf let uman". într 'o călător ie la Londra îşi dă

se am a că ceia ce î i l ipse şte lui este „acel ech i l ibru între cre er

ş i s im ţur i , acea s im pl i ta te a soc ie tă ţ ii englez e care- ţ i pro cură

impres ia de secur i t a t e" .

In Franţa sp i r i tu l cr i t ic răspândi t pr in sa loane î l făcea să

se observe tot t impul , să se dedubleze, să se i ronizeze.

„A bsen ta cur iozi tă ţ i i, ide ia că indiv idu al i ta tea nu t reb uie

forţată, faptul că omu l n atu ral are tot atâ ta su cc es ca şi cel „r e-

ch erc he " e ceva r ep au sa nt" . Cu cele mai bu ne in tenţ i i e roul

nost ru se în toarce în f ine acasă; dar es te deja prea târz iu . Doc

torul î i de clară că inim a soţ iei sale are nev oie de un cl im at

moral temperat : n ic i prea puţ ine , n ic i prea mul te emoţ i i .

Ş i a tun ci , s imţ ind că o p ie rde , îş i dă sea m a de per fec ţ iunea

tovarăşei lu i : acolo unde vedea mai îna in te îngust ime de spi r i t ,

des co pe ră acum o a legere rară , voi tă . Du pă exem plul e i , recu

noa şte că „pra ct icare a v i r tu ţ i i duce ad es ea la rar i tă ţi mai su r

pr inzătoare decât anal iza v ic iu lu i" .

Se s imte deodată cupr ins de un devotament fără de mar

gini şi nu se mai satu ră ad m irâ n d frum useţe a ide ală a El izei ;

dar când, d in în tâmplare , se regăseşte în lume, jocul sp i r i tu lu i

său re înc epe ş i im ag inân d via ţa cu sen saţ i i le ce lor d imprejur ,

se t rezeşte iar într 'o casă de plăcer i .

De acum via ţa lu i se împar te în t re devotament ş i volupta te .

N' a r fi nim ic deos eb i t în aven tur i le eroului nostru da că nu şi-a r

mot iva t r ibula ţ i i le pr in necesi tă ţ i ce re b ra le : „ceia ce co nt inu ă

să mă a t ragă în volup ta te era cre din ţa că a t ing pr in ea cun oş

t in ţa supremă a suf le te lor" .

Şi dela revelaţ i i le abjecte ale cur tezanelor , imaginaţ ia Iui

t rece cu aceiaş i ex al tare la atmo sfera de pu ri tate , nob leţă si vir -

tute a E l iz ei : dua l ism pe care soţ ia sa îl între ve de , dar tace şi

r abdă ş i i a r t ă . . . . până ce moare .

Intre do uă m orm inte , al s oţiei si al m am ei, erou l îsi dă

y y

7

y



— 251 —

seama de s ter i l i ta tea v ie ţ i i lu i t recute ş i p lânge — dar e prea

târz iu . F iul său reprezintă s imbo lul răsb un ăr i i natur i i ; căci e l

mani fes tă încă de t impur iu un ind iv idua l i s t accen tua t ; da r în t re

o mentali tate ş i al ta nu exis tă apropiere ş i tatăl , la rândul său,

izolat , ispăşeşte.

Eroul lui Lacretel le ar pu tea avea scu za c ă e l i terat — ar

t iş t i lor li se iar tă orice ab era ţi i . Un ii cr i t ici au pu s în sa rc in a

căsător ie i dra m a celor dou ă con ş t i i n ţ e ; a l ţi i au vrut să vad ă în

mot to -u l romanulu i suges t ia da tă de însuş i au to ru l : „chacun de

no us a de la hain e pou r ce qu ' i l a im e" .

Totuş i s ă nu ne înşe lăm

Ch iar da că ar fi o pa rte de ad ev ăr în toate inte rpre tăr i le

date mai sus , măsura în care eroul lu i Lacrete l le se aseamănă

cu acel al lui Em ile Cle rm on t e un fapt destu l de eloc ven t

pentru a da cheia dramei în ambele cazur i .

Eroul lui Clermont nu e nici însurat , nici scr i i tor , pr in ur

mare nu are n ici scuz a de a p resc him ba ana l iza în creaţ iun i

l i t er ar e ; la e l procesul cerebra l e s ter il ş i an al iza me rge de data

aceas ta până la extrem, la neuman.

Dar să nu ant ic ipăm.

Andre e un tânăr , care dela vrâs ta de doisprezece ani e obsedat

de o fet iţă . Intre prim a ş i a do ua lor în tâl nir e trec opt ani d e

s tudiu . S ingur , în Par isul s t răbătut de toate vântur i le îndoie l i i ,

el îşi face din propria sa minte un idol şi se dedă la analiză

ca la un viciu. Cu ac eas tă s tru ctu ră sufletea scă îş i reg ăse şte

iubi ta . Pr im ele lu i ma nifes tări par no rm ale : do r in ţă ş i c iud ă,

speranţă ş i decepţie în faţa femeii care-I ignorează. Dar voinţa

lu i de putere găseş te drumul spre in ima fe te i , inoculându- i v i ţ iu l

s ă u : anal iza . Un t imp, sus ţ inu tă de m ediul so l id ş i senin în care

t ră ise , E lena îş i păs t rează echi l ibrul . „Am evi ta t to tdeauna aces t

fel de gâ nd ur i , în urm a căro ra ai im pre sia unu i vid su fletesc " .

Dar cr i t icând un a câte un a valor i le mo rale s i t rad i ţ iona le

ce o încon joară , eroul nos t ru sbu ciu m at smu lge încă un sufle t

agăţat de al Iui , pentru a-1 naufragia: căci abia întrevede l ică

r irea iubir i i în o chii E lenii ş i op era an aliz ei înc ep e. Ori ce

decor i se p a re uzat, cântec ul prev eghetor i i ba na l , iubirea lui o

romanţă desuetă ş i pes te to t vede procedee de poezie învechi tă .

poa te bucura n ic i -



— 252 —

od ată de o scen ă s imţită în t imp ce o trăie ş te. Viaţa lui se c on

cen treaz ă în ima ginaţ ie sau în mem orie ; de aceia se în t r ea bă

to r tu ra t : „ în t re speran ţă ş i amin t i r e r ea l i t a tea nu înseamnă n imic" .

Ele na îs i dă sea m a că ate nţia iub itulu i ei e a iur ea s i- i

s p u n e : „de s igur a i vrea să iubeş t i , dar în fond rămâi to td ea un a

absent ş i îngheţat , mă întreb dacă eul tău nu trăieş te în afară

de sent imentele ta le . Chiar dacă mă iubeş t i , adevărata ta v ia ţă

nu e într 'as ta . Eşti turm enta t , ne liniş t i t ş i nim ic din ce cap eţi

nu te mul ţumeş te" .

In t r 'adevă r m ania m orbid ă de a se de du bla în emoţ i i îl duce

to td ea un a la o s tare de indife renţă lucid ă în faţa iub itei . A naliza

îi dec olore ază orice vorb ă, pa ral i ze az ă orice ge st . In urm a ace stor

scene se s imte hărţuit , contrar iat , pl in de tr is teţă.

Da r ce e mai int ere sa nt (ş i aci am intim pe eroul lui La-

cretel le) tr is teţea e cult ivată de el ca un har superior , căutată ca

o glor ie ra ră ; eroul î ş i iubeş te du rere a ş i î ş i p re ţu ieş te ne l i

niştea mai presus de ori ce. „In mijlocul fericirii mele căutam

un loc să mă rănesc" .

Ia tă ce speţă de eroi ne prezintă romancier i i moderni .

Legănat între impulsi i contrare, eroul nostru se complace în ele ş i

le ac cep tă pe toate. — „S chim bi sufletul la f iecare ce as " — îi

reproşează Elena. — Mult mai des — î i răspunde Andre , fără jenă.

De s igur a t i tud inea ace as ta ar fi pă rut a l tăd ată cel puţ in

cu r io as ă; ca racter is t ica eroi lor noş t r i m ode rni e în să aceia , că

acc eptă toate ma nifes tăr i le eului lo r : pe cele mai înal te ca ş i

pe cele m ai josnice , ca egal d e îndre ptă ţ i te in te lectual iceş te-

Fiec are t ind e să-ş i rea l izeze natu ra , fără con s idera ţ i i pentru con

sec inţe le mo rale sau soc iale ale de sord inii lor. Şi iată cum eroul

nostru îş i îm pin ge vict ima p as cu pa s spre ruin ă : o chia m ă, o

lasă , o imploră , o respinge, o îmbrăţ işază ş i o părăseş te .

Ex ced ată, Ele na î i s t r i g ă : „d ar tu nu ş t i i ce vrei . Eşti

aş a turm en tat ş i aşa m izerabil înc ât preferi do rinţele ş i reg retele

tale obiectului viu" , ş i neferici tul erou recunoaşte că nu poate

trăi nici cu, nici fără iu bită : î i tre bu ie o victim ă şi de ac eia o

ca ută mereu . I-a dis t rus l iniş tea, acu m că îl iub eşte , răm ân e să

î i dis trugă ş i cinstea ş i viaţa.

„Eram hotărî t să sfarm leg ătu ra cu Ele na ş i nu băn ui am



— 2 5 3 —

că ce iace mă îm pin gea la ren un ţare e ra a t rac ţ ia une i vo luptă ţ i

dureroase , mai ra re" .

Şi în t imp ce c on şti i nţa lui s ec ret a astfel de gâ nd ur i , el

cere Elene i sacri fic iu l supre m , con jurân du -o că numai po ses iun ea

totală , i -ar restabi l i echi l ibrul . Învinsă, la perspect iva de a-1

pierde , mândria e i se supune; sacr i f ic iu inu t i l . Până să a jungă

ia ca m era ei , eroul rezo ne az ă şi—şi d istr ug e do rinţa . De ab ia î i

ced ase, — o res pin ge şi fuge afară să-ş i asc ul te g ân dir ea . „Astfel

nimic nu mă reţinu: nici amintire, nici frică, nici milă. Mă în

depă r ta i , pă răs ind cam era ace ia, făcu i o c r imă des igur D ar

voiam să ascu l t nemul ţumirea d in mine" .

Dacă acesta nu e vit iu

Spectator în iubire , spectator în durere , eroul lui Clermont

rămâne spectator ş i în fa ţa morţ i i . Decât , ne mai având pe cine

tor tura dup ă s inucid erea Elen i i, po ves tea se opreş te ac i .

După mul ţ i an i se des tă inu ieş te unui pr ie ten : „adesea un

tân ăr abia intrat în viaţă , o vede scur tă , inut i lă , m ono tonă. E; nu

se mai com place decâ t în neg aţ iun e ş i se m âng âie de d isp era rea

lui,

m ult ip l icân d-o . Şi eu am dori t ad es ea să mă ui t pe m ine

într 'o viaţă fără reveniri , fără regrete; te invidiam, căci tu t ră iai ,

în t imp ce eu gâ nd iam Dar viaţa î ţi sca pă de în da tă ce cuget i

la ea. Şi am iub it pre a m ult curg ere a pro fun dă a vieţi i in te

r ioa re , t r anspa ren ţa e i vo lup toasă"

După cum vedem, în toate exemplele mai sus ci ta te , avem

de-aface cu t ipi cere bra l i , cari d in exces de ana l iză sunt in apţ i

de iubire , de acţ iune.

Şi paralel cu această infi rmitate fa ţă de viaţă , în tâlnim la

ei frenez ia de a tor tura o fem eie, cu atât m ai irezist ibil cu cât

sunt mai conş t ien ţ i .

Cel mai reprez enta t iv în ac eas tă priv inţă este des igur eroul

lui Emile Clermont .

In confesiunea lui Adolphe e durere , umil inţă — în „Dis

c ipolu l" lu i Bourget nes iguran ţă , lup tă , că in ţă

La eroi i moderni , n ici remuscare, nici scuze.

Se pa?e că ascu l tă cu sen ină tate , cu orgol iu imp erat ivul ca

tegoric al Intelectului lor egoist .

— Amora l i ? — Imora l i s t i ?

i



— 254 —

Ce e mai t r is t es te că s truc tura sufleteasc ă a ace stor eroi

nu este invenţie pură, l ivrescă.

Din nen oroc i re ne rec un oaş tem pre a mul ţ i ş i pre a m ul t d in

secretele noastre, în acţ iunile lor .

Anal iză , desagregare , scept ic ism.

Ce m ai răm ân e în pic ioa re , d up ăc e re l igia ş i m orala au

fos t d i sc red i ta te , ca s imple produse omeneş t i ?

In schim b, dacă observaţ i în t reag a galer ie de femei co res

punzătoare eroi lor tenebroş i , iurmentat i , inver t i t i suf le teş te , vet i

în tâ ln i , cu mici nu an ţe de cul tură sau de s im pl i ta te , ace laş t ip

de femeie — aş i pu tea z ice — pas ivă

Fi in ţe ge nero ase , s en ine sau resemn ate „Eleonora , E liza ,

Elena. . ." vib rea ză la toate f luctuaţ i i le iubitu lui lor, în du rer ate ,

dar supuse ş i nu găsesc a l tă soluţ ie personală , Ia urmă, decât

moar tea-violentă sau lentă .

Ia în t rebaţ i -vă acuma: ce ar f i iubi rea , căsător ia , c ivi l izaţ ia

no as t ră în vi itor, dac ă ş i femei le ar a t ing e grad ul de com plexi ta te

sp i r i tua lă ş i descompunere a e ro i lo r ana l iza ţ i ?

Vorbim , f ireşte, num ai de pă tu ra inte lec tua lă a soc ietăţ i i

moder ne .

Căci în afară de rom an ele ci tate mai su nt ş i eroi ca în

„Am our s ix- cy l ind res " — ş i a l ţi i — tot a tâ t de m ode rni .

Dar a tunci nu ne mai în ţe legem asupra termenului ş i ar

t rebui să def inim „amorul" după Marc-Aurel iu .

De o par te anihi larea iubir i i pr in reducerea e i la senzaţ i i ,

de a l t a descompunerea e i în abs t rac ţ i i .

Amator i lor de „subt i l i tă ţ i" le recomand romanul lu i Emile

Clermont ca pe o curiozi tate de preţ .

D ar pe cei cari vor s imţi o pr ea m are af ini tate cu erou l ,

î i îndemn să-ş i îndrepte a tenţ ia spre „Drumul Fer ic i r i i" de Dr .

Pauchet .

Rafinaţ i i nu vor g ăsi în carte a ac ea sta ceiac e cau tă — poa te

se vor ş i revol ta

Şi totuşi reţeta lui Dr. Pa uc he t , a fost de pu ţin t im p p re

miată de cea mai raf inată ţară a Europei .

Semn de cr iză — de cr iză



— 255 —

TISA

d e Al. Peto fi.

Intr'o zi de vară, în apus de soare,

Mă oprii pe ţărmul Tisei cotitoare,

Unde Tur aleargă 'n fluviul bătrân

Cum aleargă pruncul la al mamei sân.

Par'că sta pe gânduri să mai mearg' ori ba,

Apa 'n matca-i largă aşa se mişca.

Nu voia, pe semne, piedeci să le pună

Razelor de soare 'n a undelor spumă.

Razele 'n oglinda apelor întinse

Păreau zâne 'ncinse în danturi aprinse;

O ureche fină le-ar fi desluşit

Paşii chiar, un ţinchet de pinten vrăjit.

Unde mă oprisem, era 'ntins pe jos

Un covor de ţărnă, galben şi frumos.

Brazdele de-otavă, de curând cosite,

Ca şirele 'n carte steteau rânduite.

Dincolo de luncă 'n măreţie mută

O pădure 'naltă, neagră şi tăcută;

Dar jeratec svârle - apusul peste ea,

Parc' ar fi aprinsă sau ar sângera.

Plaja cea din faţă e împodobită

Cu aluniş şi 'n parte tufe de răchită.

Prin desişu - acesta num ai o cărare;

Se zăreşte-o turlă prin ea 'n depărtare.

In aceste ceasuri, scumpe amintirii,

Nori plutiau pe ceruri, roşi ca trandafirii;

Iar prin văl de ceaţă mă priviau din zare

Munţii Maramureş, pierduţi în visare.

Dincolo de T isa, drept în faţa mea,

Apare-o nevastă, apă vrând să-şi ia.



— 2 5 6 —

Pânăce urciorul cu apă-şi umplu

Se uită Ia mine, apoi dispăru.

Nimic nu se mişcă. Doar din când în când

Câte-un ciripit în pacea de mormânt.

Iar îndepărtatul vuiet dela moară

Un ţânţar îmi pare ce pe-aproape sboară.

Şi statui acolo nemişcat şi mut,

Par'că rădăcini din tălpi mi-ar fi crescut,

Ameţit de vraja dulce, nesecată,

A frumseţei firii 'ntr'una 'mprospătată.

O, dumnezeească, splendidă natură

Este oare limbă de a ta măsură?...

Cât eşti tu de mare Cu cât mai tăcu tă,

Cu - atât spui mai m ulte celui ce te-ascultă.

înnoptase bine când sosii acasă,

De ne aşezarăm cu toţii la masă.

Şi cu camarazii statui mult de vorbă

La focul de vreascuri ce ardeau în sobă.

Intre alte multe le spusei aşa:

Biata Tisă, ce veţi fi având cu ea

De-o huliţi într'una, scoţându-i la num e

Si ea biata-i râul cel mai blând din lume?...

Dar abia trecură vre-o trei-patru nopţi,

Clopot tras în dungă ne trezi pe toţi.

„E pe noi potopul " urlă lumea, sbiarâ,

Şi văzui o mare când privii afară.

Tocm ai ca nebunul scăpat din obezi

Năvăleşte Tisa peste şesuri verzi;

Cu sălbatic vuiet rupe stăvili, trece

Oarbă înainte, lumea vrând să'nnece.

In româneşte

de: Ax.

Bancill.

o ° ° o

° 0

0

°



— 257

Pro memoria

Era în ajunul Crăciunului din 1918

când,

după 27 de lunţ

de privaţiuni şi izbelişte, prin nevisate meleaguri, mă văzui iarăşi la

poalele Tâmpei, pe care de atâtea o ri o desmierdasem în nopţile-mi

lungi, fără somn.

Pe vechii colegi care supravieţuiră anii de răsboiu, ştiindu-i ri

sipiţi în cele patru vânturi, ajuns în Braşov, paşii mei se îndreptară

instinctiv spre locuinţa celui pe care-l ştiam rămas la va tră, spre

„fratele" Petru Roşea

1

).

Mă mâna spre acest coleg nu numa i prietenia care mă lega

de el, ci şi starea sufletească în care mă găsiam .

Simţiam nevoia contactului sufletesc cu o fire veselă, glumeaţă,

care să-mi alunge impresia dureroasă ce o simţiam la fiecare pas

prin preajma liceului nostru.

Căutam un razim sufletesc şi — vai — am dat de o nouă

durere, nebănuită măcar. Cel pe care-l căutam, nu mai era Petru

Roşea pe care-l lăsasem la plecare, — era numa i imaginea lui di.

formată.

Dar, cu toată paralizarea puterilor sale — şi trupeşti şi sufle

teşti — de o boală care nu cunoaşte îndurare, simţiai, totuşi, din

sforţările pe care le făcea în atitudinile sale, că în sufletul lui se dă

o luptă cumplită între puterea boalei şi între dragostea lui de viaţă-

Ori câtă putere de viaţă i-a împrumutat însă această dragoste

— căci Petru Roşea era un îndrăgostit de viaţă — boala, mai tare,

vedeai cu ochii cum i-o frânge zi de zi, făcând din cel care nu cu

mult în urmă te făcea să iubeşti viaţa, cel mai de compătimit ne

norocit.

Acest Petru Roşea a murit. A murit pentru totdeauna acum

zece ani. Trăeşte însă celalalt, cel de dinainte de răsboiu.

Pentru mine. acel Petru Roşea nu va muri niciodată, cum

nu cred să moară pentru nimenea dintre cei care l-au cunoscut şi

au avut vr'un contact cu acel suflet de adevărat prieten, de adevărat

camarad, de adevărat cavaler, — cu acel suflet de elită.

Şi de câte ori ne vom găsi m ai mulţi împreună, veseli sau în

discuţii nervoase — care de atâtea ori duc la supărări chiar între

' ) Mort în Maiu 1920.



— 258

prieteni, — totdeauna va răsări în mijlocul nostru acel Petru Roşea;

în cazul prim: sporind buna dispoziţie a societăţii, în cazul al doilea :

descreţind frunţile şi înseninând discuţiile cu umorul său sănătos.

Iar colo după Rusa lii, cătră sfârşitul anului şcolar. în vre-o zi

de sărbătoare, pe la orele 5 după masă, sufletele noastre vor porni,

grupuri-grupuri, spre modesta curte de lângă sala de gimnastică a

liceului „Andrei Şaguna", ca să asistăm la examenul elevilor pro

fesorului Petru Roşea, la acele sărbători naţionale pe vremuri, unde

producţiunile şi muşchii tineretului şcolar, hrăniau nădejdile noastre

de mai bine.

Şi aceste nădejdi nu s'au desminţit. Un Stan Şteflea. crai

nicul sburător al Ardealului, la Iaşi. înainte de intrarea a doua oră

a armatei române prin trecătorile Carpafilor, — un Stancill, care

s'a stins, luptând, în apele sângera te ale Jiului, — un I. Ciucăşel,

tânărul o fiţer de roşiori mort pe frontul din Moldova, au dovedit-o.

Petru Roşea a murit nemângăiat. S'a sfârşit cu marea părere

de rău de a nu-şi fi putut da şi el contribuţia la opera conso lidării

edificiului noului Stat român, ridicat pe gurgu iele atâtor sute de mii

de morminte,

A regretat-o el şi o regretăm în măsură potenţată noi, care

ştim ce valoare ar reprezen ta azi cinstea şi fermitatea caracte

rului său.

Cinste ne-a făcu i cât a trăit, in cinste îi vom păstra amintirea.

Ax. Banciu.



— 259 —

Din s tânga ş i d in dreapta

10.

Pe poetul Coşbuc, care dupăce se stabi l i la Bucureşt i multă

vreme nu mai cutează să revină în Ardeal , îndatăce i se dădu

iarăşi po sibi l i ta tea de a-şi reve dea plaiu r i le dragi , îl pu teai în

tâlni adeseori pe străzi le oraşului dela poalele Tâmpei . Părea că

ren aş te de câte or i pu tea să-şi p l im be în l iniştea însor i tă sau

um bri tă a aleielor de aici nervii extenu aţ i de nopţi le de m unc ă

şi de sgomotul capi talei .

Ste tea la Hotel C oro an ă, da r m as a o lua cu noi, la m ode stul

re sta ur an t din Str. Orfani lor „La îm păra tul Ro m anilor" . Ac easta

era de al t fel s ingura masă românească în Braşov, unde şt iai că

în to tdeauna găseşt i pe c ineva. Aci venia ş i Caragia le , când se

opria în Braşov, aci şi losif.

Câte ser i , pre lungi te pe nesimţ i te până târz iu după miezul

no pţi i , n 'au pr i leg i t aces te vizi te , — ser i neu i tate pentru vechi i

si s tatorn ici i m uşter i i ai mesei . . .

Ser i le acestea se scurgeau uneor i în necurmate g lume ş i

râs , a l teor i în adevăra te cursur i academice . Mi-aduc aminte de

cursul pe care ni 1-a ţ inut odată Badea Gheorghe despre Divina

Comedia lu i Dante . Tocmai î i te rminase t raducerea .

„S 'au scr i s b ib l io tec i desp re ace astă op eră — sp un ea în t re

altele — dar nici unu l din com enta torii ei de pâ nă acum n'a lovit

cuiul în cap . Am co nv inge rea că cheia gă si tă de m ine pen tru

în ţe legerea aceste i capodopere e cheia cea adevăra tă .

S tudiul meu asupra aceste i opere răs toarnă toate in terpre

tăr i le car i i s 'au dat până acum. Şi dacă-mi va ajuta Dumnezeu

să-1 pot publica în viaţă, mă tem c'o să ajung membru al Aca

demiei i tal iene înainte de ajunge al celei române.

Am şi muncit . Căci chest ia asta nu mă preocupă de ier i -

alal tă ier i . Su nt mulţ i ani de cân d mă răzb oes c cu ea. Am însă

sat isfacţ ia că am izbuti t" .

Şi poetul ne vorbi în acea seară neui tată cu atâta mândrie

de rezul tateje st rădaniei sale, cum nu l-am auzi t niciodată vor

bind despre vre-o lucrare a sa.

*



— 260 —

In sea ra de 7 Iunie s t . v. 1913 veni vorba de po ezia p o

porană ş i în legătură cu ea, de epigramă.

— „Epigrama atâ ţ ia inş i o cred special i ta tea celor cul ţ i .

F i reşte , dacă nu cun osc poez ia po po rană . Dar spun eţ i -mi — a da

ogă Ba dea Gh eorghe — ce cusu r are de pi ldă :

Lung e drumul Clujului ,

Da-i mai lung al dorului :

Drumul Clujului se gată,

Al doru lui nic iod ată . . .

sau

Câte cară cu povară

Toate suie ori coboară :

Numai caru badiului

Şade'n vârfu dealului ,

Nici nu suie nici coboară,

Bate boii de-i omoară,

sau

Spovedi -m'aş spovedi ,

Popă s u r d dac ' a ş găs i :

De nu surd, măcar sârbesc,

Să nu ş t ie ce vorbesc.

Observaţ i conciziunea, observaţ i cele două păr ţ i d is t incte a le

epigramei ş i mai a les , observaţ i neaş teptatul d in par tea f inală a lor?"

Şi epigram ele pop orului în ce pu ră a se înş i rui în t r 'o ne

sfârş i tă salbă.

Eu, deşi am reţinut câteva din ele, regret că pe cele mai

perfecte nu le pot aşterne pe hârtie.

Sunt prea poporane. Ar t rebui să-mi moiu condeiul în că

limara d-lor Al. Kiriţescu, Pamfil Şeicaru sau T. Arghezi.

*

A do ua sea ră ne du se în H ordou l cop ilăr iei lui . Cât haz

cu dialog ul ce-1 avuse , pa re-m i-se cu fratele său, cu pri lejul unei

vizi te pe care o făcu celor de-acasă, dupăce se s tabil ise la

Bucureş t i .

»

— Ne încălzirăm bine la vorbă într 'o seară — nu ne vă

zusem doar de mul t i şor — ne spune Badea Gheorghe — când,

deodată, f rate-meu se r idică să plece.



— Da ce te grăbeşti , că nu-i târziu? — îi z ic eu.

— As mai s ta io bucuro s , da d im ine aţă t rebuie să mă scol

cu noaptea 'n cap .

— P le c i u n d e v a ?

— Mă duc pân ' l a Năsăud .

—• Cu tr eb uri ori aşa la plim ba re ?

— La p l i m b a r e ? . . . N u n e a rd e n ou ă d e p l i m b a r e D a

s 'apropie Sfintele Paşti ş i mi s 'a rupt căputul .

— Vreai poate să-ţ i târgueşti ceva.

— Căput, n ' a u z i ?

— Bin e

că puţi, . .

. dar ce vrea i să- ţ i cu m pe ri ?

— Şi ce ţ i -a ră spuns? — no i că t re Badea Gheorghe .

— Nim ic, dar s 'a u itat la m ine ned um erit , ne şti in d dac ă

sunt ori numai mă fac prost .

Abia dupăce mă văzu zâmbind cu în ţe les , făcu nod d ia lo

gului :

— Să n 'o păţeş t i oda tă ş i d-ta ca Ţ iga nu l care s 'a făcut

c 'a u it at în c ăt ă n ie n u me le g r e b l e i . . .

*

în t r 'o dup ă m asă î l pe t receam spre hote l . In T ârg ul G râulu i

mă opri în faţa porţ i i de lângă l ibrăria Zeidner ş i , f ixând o tă

b l i ţă de t in iche a bă tu tă 'n z id , încep u a bu ch isa num ele unui

a v o c a t : F - r - a - e - t - s - c -h -k -e - s .

— Da ă sta ce na ţie-i ?

— Sas .

- - Z i - i p e n u me

— F ra e t s c h k e s .

— Ai d a n tu ra c o mp le t ă ?

— îmi l ipsesc două măsele .

— Aşa da . . . Pen tru da nt ur a mea, imp osib i l . . .

11.

— Şi cum îţ i spu n : te cruceşti de ce le tră sn eş te prin

căp şor pr ic hin dei lo r ăs tora . . . Auzi d- ta t reab ă de mucoşi . . .

Altul i-ar fi stâlcit în bătăi.

— Bine că nu ţ i-ai făcut păcate.

— Ba rău .

— Ba foarte bine.



— 2 6 2 —

— D e ce ?

— Sunt e i de v ină?

— D a c i n e ?

— Pi lda ă lor m ari .

Pilda societăţ i i , a cinemaului , a ziarelor s i revistelor , i lu-

strate ş i neilustrate , a părinţi lor chiar .

Să vezi ce m i-au aran jat a i m ei m ai deu nă zi , — îi ia vorb a

cela la l t păr in te .

Lip siam de ac asă , şi eu şi ne va sta . Era m datori cu o vizită

s i cum vrem ea era dom oală , z ic n ev es te i : Hai să ne repezim

azi, că cine şt ie când o să mai avem vreme. Şi ne-am dus. Să

fi l ipsi t preţ de două ceasuri , mai mult nu.

Câ n d n e -a m în a p o ia t , . . . n e - a m p u s mâ n i l e ' n c a p .

— Ce se 'n tâmplase ?

— Ascultă . Poarta vraişte , uşi le dela casă la fel . In curte ,

par 'că dă du se ră Tă tar i i . O colbăr ie , . . . de- abia - ţ i t răgeai suf le tu l.

Şi-o hăr m ăla ie , ş i a lerg ătur i , ş i ţ ipete , ş i zbateri de sp era te de

arip i prin cele colţuri de cu rte, şi fulgi în vă zd uh , şi p en e pe

jos . . . Ce să- ţ i mai spun ? Un iad .

Toată vecinătatea de copii la noi în ogradă.

Când ne-au văzut Ionel , puşcă spre noi :

— Ta tă , ma m ă . . . M o ta ta , M o t a t a . . . S i t ip a s i s ă r ia şi

bătea din palme ca un sminti t .

— A mânca t -o d ihoru? — ţ ip ş i eu .

— Nu u u . . .

Miss-găină —

urlă el cu sufletul la gură.

S tam îndob i toc i t .

— Ce e mă ?

— Miss găină

— Ce Miss -gă ină? — eu , că t răn i t .

— D intre toate gă inile , băieţ i i au ales pe M oţată m ea

„M iss gă in ă" — îmi aru ncă e l des luş i r ea d in m itra l ie ra- i gur i ţă .

Pr inse a se face lumină în capu-mi-c iubăr .

In mijlocul curţii , droaia de copii imita jocul desmăţat şi

ţ ipetele sălb atic e ale antrop ofagilo r în jurul albu lui sort i t de

vorări i .

In mijlocul lor, cel mai voinic, cu aripile bietei Moţate pi

roni te la păm ânt su b gen un chi i - i scr i je la ţi , o perch iz i ţ iona . Ş i

după acesta , ceilal ţ i , la rând.



— 263 —

— Ce faceţi mă ? — eu c ătre ei.

y

— Căutăm de ou pe Miss-Moţata , — ei , t r iumfător

— Pă ca t să m oară fără urm aşi aşa o f rumuse ţe de gă in ă

— cel mai mare dintre ei .

Când i-au dat drumul şi ş i -a văzut favori ta , săl tăreţul Ionel i

care cu câteva clipite în urmă sta să-şi iese din minţi de fe

r ici t , izbucni într 'un plâns convulsiv.

Moţată cu pl iscul căscat , ochi i bulbucaţ i , ar ipi le în secere,

coada ferfeniţă, ciupelită şi f locăită ca vai de ea, nu mai era de

recunoscu t . Ruş ine a g ă i n i lo r . . .

A trebuit s 'o dau de pomană. N'o mai puteam vedea de milă.

Nici în t igaie n'o mai doriam.

— Copii lor ce le-ai făcut?

— Ce să le fac? Su nt ei de v in ă ? Eram bu cu ro s că nu

i-a plesni t unuia pr in cap să propună alegerea unei fet i ţe de

„Mi ss - m u co z i t a t e " .

Iţi dai se am a ce-a r fi fost de ca pu l m e u ? . . .

— D e-al tău ca de-al tău . . .

12.

Profesorul , cu faţa con ge st ion ată, — unii spun : de sfor ţă

r i le cerebrale, al ţ i i : de ceeace se t rage la măsea — îsi scr ie

ar t icolu l pent ru gazetă . Enervarea cu care-ş i suge căptuşala buzei

infer ioare, pare a da dreptate celor din urmă.

Elevi i se ghiontesc pe sub bancă , s imulând pe preocupaţ i i

de subiectul de t ratat .

Din cân d în cân d, pr ivir i le profesoru lui cu g âtul ad us a

bu estru, lune cau de pe luciul hâr t iei , pe ste ochelar i i păta ţ i , la

elevi i car i î i pândesc vigi lenţa cu coada ochiului .

— Iar vân eaz ă du pă c ineva — glăsue şte s t ins că t re vecin

un elev cu ochi i vi i , neastâmpăraţ i .

Şi în cl ipi ta următoare î l ş i auziră:

— Ce- i Fur tună ?

— Nimic .

— C u m n i m i c ? . . . D e c e z â m b i a i ? ( F u r tu n ă a v ea î n t r' a -

de văr gh iti ionu l că de câte ori ar un ca ochii la profesor, un

zâmbet uşor î i înmuguria la col ţul guri i ) .

— N'am zâmbi t .



— 264 —

— Sp un e-m i a tun ci — îi z ice profesorul , su gâ nd u- ş i ş i

mai ene rvat că ptu şala buzei infer ioare — cine era la Rom ani

zeul vânturi lor ş i al tuturor furtunilor?

— ?

— Asa-i că nu s t i i? Si- t i mai dă mâna să f i i s i obraznic,

pe lângă că eş t i un leneş ş i -un puturos?

— Eolus , dom nu le profesor, î şi în t reru pe Fu r tun ă, a juta t de

şoaptele vecini lor , a t r ibutele cu care-1 împodobia profesorul .

— Ei , s i unde-s i ţ inea aces t Eolus vântur i le?

(— Ai dat de drac u, F ur tu nă Să ş t i i că i s 'a isp răv it

brânza din cămară, — î l mângâie , în surdină, vecinul din dreapta ,

de după paravanul une i pa lme pă ta te de cernea lă ) .

— Intr 'un burduf — spune cu ne încredere Fur tună , gh ion t i t

de vecinul din s tânga.

— Ei vezi, cei de azi tin brânză în burduf — cari au —

E olus ţ i nea vân tu r i l e . . . .

Pe s te o să pt ăm ân ă un burduf ne înc ep ut î şi făcu int rarea

în cămara văduvi tă de brânză a profesorului .

Şi Fur tună iarăş i a deveni t e lev

bun , stăruitor, inteligent.

Mai ales inteligen t . . .

In altă oră, altă undiţă.

— Care- i mai t a re în c lasa a s t a ? — în t rea bă aşa t am -

nesa m . — Elevi i, n ebă nu i tor i de inten ţ ia profesorului , se ui tă uni i

la a l ţ i i ş i , dupăce se cântăresc din ochi taxându-se reciproc, c inci

perech i de n ăr i , t ransform ate în c inci sorb ur i , se au d al im en tân d

cu aier c inci p iep tur i bom bate , r id icate de asu pra cap etelor ce

lorlalţi .

— Brava c la să Nu cre de am să fiţi atâţ ia, —• profeso rul ,

învio rat , către ei . D up 'am ea zi la min e ac asă M i-au ad u s do>

s tâ n ji ni d e l em n e . . . .

13.

— G r o z a v . . . N e m ai p o m e n i t . . .

— Ce s ' a ' n tâmpia t , madam In imă?

— Grozav, dom nu le Cu rage scu . . .

— Ce e, pen t ru n um ele lu i D um ne ze u?



— 265 —

— Un biet câ ne , în s tra dă , se ch inu ie îngrozitor , —• î l

des luşeş te madam In imă în sughi ţur i de p lâns .

— A t recut vr 'un autom obi l pes te e l ?

— Nu, l-au otrăvit .

— Şi pen tru asta plâ ng i d- ta ?

— Cum să nu p lângi cân d vezi b ia ta f iin ţă nev inov ată

zbătându-se în chinur i ş i târându- ţ i - se la pic ioare , rugător , să- i

a ju ţ i . . . Ce barb ar ie

— Ce puteau să facă cei cu răspundere pentru via ţa cetă

ţe ni lo r? Nu s 'a pu blic at c ar an tin ă de 30 de zi le pen tru toţi cân ii

de pe ter i tor iul oraşului? De ce nu- i ţ in acasă s tăpâni i lor?

— Să- i pedepsească pe s tăpâni nu pe cân i

— Cu as ta nu curmi pr imejdia .

— P e câini să- i pr in dă ş i să- i du că afară din ora ş , dar

să nu-i ucidă în astfel de chinuri ziua 'n ameaza mare, în vede

rea atâtor oameni — unii bolnavi de nervi — şi în faţa atâtor

c o p i i . . . Ce v ină au b ie ţi i c â n i?

— Că s 'au născut

cănişi

nu

porci-de-căni . .

. — o lă

mureş te domnul Curagescu .

14

Cu ochii logodiţ i , cu şu ru bu ri le c ap ulu i s lăb ite ş i cu pă rul

năduş i t de căldura încinsă sub căciula- i f locoasă, se judeca c 'un

ciocan de rachiu pe drojdi i .

— Iar cu glăjuţa, măi Io an e? î l at inge, m ustră tor , un vecin.

Ion, sorbin du -ş i s t ropi i de pe s fârcur ile m usteţe lor b l ioş di te :

— Cu glăjuţa o t ră it ş i m ă ic u ţa . . .

— Da t a t ă - t ău t i - aduc i amin t e cum s ' a s ăvâ r ş i t . . .

— Cu p ăhă ruţu . . . ş i tă tuţu — sug hi ţă Ion în gâtul s t ic le i ,

gata-gata s 'o umple din nou.

S . T a m b a

o o



— 266 —

' ) Se x t il P u şc a r iu : I s t o r i a l it e ra tu r i i ro m â n e . Vo lumul

I.

p a g i n a

97.

Sib iu , 1921.

2

) As tăz i se g ă s e ş t e în c o l e c ţ i a de m a n u s c r i s e a Bibl io tece i „A st re i"

B r a ş o v , d o n a t

de D-1

I li e Sav u, co m erc ian t .

3

) „ Ac ia s t ă c a r t e e s t e a lui P e t r u sin Ion C o j o c a r i u , din B r a ş o v , 10

M a r t i e

797".

M ss- ul c i ta t f il a

99.

O Istor ie a Ţ ă r i i R o m â n e ş t i în versur i

d in

1792

de

Ion

C o l a n

M a n u s c r i s u l , un v o l u m l e g a t de 99 f i l e

u

/

n

c u p r i n

z â n d , pe l â n g ă o s e r i e î n t r e a g ă de „întrebări" de o r i g i n e

b u g o m i l i c ă şi o „Cronică a Sloveanilor", — p o a t e a c e a

t r a d u c e r e a lui G h e o r g h e B r a n c o v i c i din ă d o u a j u m ă

t a t e

a

s e c o l u l u i

al

X V I l - l e a

1

)

— a

a p a r ţ i n u t u n u i o a r e

care

Petru sin Ion Cojocariu

din B r a ş o v

2

) . Anul 1797

p u s la s f â r ş i t u l c r o n i c e i , — alt s c r i s şi a l t ă c e r n e a l ă

3

) —

n u i n d i c ă d e c â t d a t a la c a r e , p r o b a b i l , m a n u s c r i s u l a

f o s t s f âr ş i t de t r a n s c r i s , p e n t r u c ă v o l u m u l , de fapt , nu

p a r e a fi d e c â t o c o p i e , cu m u l t i n t e r e s şi î n c e r c a t ă

r ă b d a r e s c r i s ă ,

de

a c e s t C o j o c a r i u

sau de

a l t c i n e v a .

C u

v i n t e l e , u n e o r i l e g a t e u n e l e de a l t e l e , n u m a i rar s u n t

i l e g i b i l e . T i t l u l î n t r e g , l i t e r a m ar e d e l a î n c e p u t u l ve r s u

r i lor

şi al

c a p i t o l e l o r s u n t s c r i s e

cu

f r u m o a s ă c e r n e a l ă

r o ş i e . A b r e v a ţ i u n i :

n r s d m i t şi 1 de

c e l e

mai

m u l t e

ori

a r u n c a t e d e a s u p r a .

La

m i j l o c u l c u v i n t e l o r

î şi â

e s t e r e d at p r i n

x.

V e r s u r i l e

pot fi — şi

a c e a s t a

nu-i

n u m a i d e c â t

o

a f i r m a ţ i u n e

— ale

P i t a r u lu i H r i s t a c h e : a c e e a ş i a t i t u d i n e

o s t i l ă G r e c i l o r v e n e t i c i

şi

a c e l e a ş i v e rs u ri

cu

r i m ă u ş o a r ă

în car i sp i r i tu l , i ron ia

şi

g l u m a , d e ş i u n e o r i t ri v i a l e ,

mai

t o t d e a u n a s u n t p o t r i v i t e

şi la

l o c u l

lor.



— 2 6 7 —

I S T O R I A Ţ Ă R I I R U M Â N E Ş T I

S ă r a c ă ţ a r ă r u m â n e a s c ă

C i n e s ă t e m a i j e l e a s c ă ,

C ă a i r ă ma s l a o s ta r e

D e e ş t i v r e d n i c ă d e j a l e .

U n d e e r a i m i n u n a t ă ,

I n t o a t ă l u m e a l ă u d a t ă ,

D o m n i e c a o c r ă i e

A c u m a i r ă m a s p u s t i e .

B o i e r i i c e i c i n s t i ţ i ,

Pr in ter i r i s ip i ţ i ,

T o a t ă ţ a r a r i s i p i t ă

P â n ă î n p ă m â n t s ă r ă c i t ă .

C â m p i i a u r ă m a s p u s t i i ,

D e c e r e z i d e h e r g h e l i i

C â t e o r a ş e f r u m o a s e

T o a t e p â n ă î n p ă m â n t s u n t a r s e .

I n R â m n i c ş i l a B u z e u ,

T o t f e r i c e D u m n e z e u ,

D i n m ă n ă s t i r i ş i d i n c a s e ,

M u l t e r ă m a s e n e a r s e ,

I a r ă a c u m m a i d e c u r â n d ,

L e a r s e p â n ă î n p ă m â n t .

I n o r a ş ş i î n B u c u r e ş t i ,

D e c e î n t â i s ă t e j e l u i e ş t i ,

U n d e e s t e m i n t e o m e n e a s c ă ,

S ă p o a t ă s ă s o c o t e a s c ă ,

A c e l o r a ş f r u m o s ş i m a r e ,

L a o j a l n i c ă s c h i m b a r e ,

E s te l uc r u de m ir a r e ,

D e n u a r e a s e m ă n a r e .

C u r ţ i b o i e r e ş t i ş i g r ă d i n i ,

S ă l e v e z i ş i s ă s u s p i n i ,

P r i n t o a t e e s t e d r u m m a r e ,

. T o c m a i c a d r u m u l d e s a r e . ( s i c )

C e î n tâ i să s c r i i s a u să fa c i ,

M a i b i n e e s t e s ă t a c i ,



— 268 —

C ă p r i m e j d i a e s t e m a r e ,

Ş i m i n t e a m e a t e m e i n ' a r e ,

I s tor ia es te mul tă ,

Ş i m i n t e a m e a e s t e s c u r t ă .

D a r ă n u v o i s ă f a c i s t o r i e ,

C i n u m a i o p r o t h i m i e ,

Pe n t r u ţ a r a m e a o i s ă f a c ,

Mă c a r s ă n u f i e p ă p la c .

In patru părţ i a le lumi i ,

P r e a c u m i n ţ i e r a r u m â n i i ,

Că sunt i s cus i ţ i la f i re ,

Dar n 'au în tre e i un ire ,

Ş i d in tr 'a lor neun ire ,

Va ven i ţăr i i per i re .

I a t ă a c u m a o v ă z u m ,

Ş i c u t o ţ i i o c r e z u m ,

C ă c u u n i i d i n n e u n i r e ,

Ş i c u a l ţ i i d i n n e m u l ţ ă m i r e ,

M â n i i n d p r e D u m n e z e u ,

N e - a u s o s i t a c e s t r ă u .

D e l a v ă l e a t 1 7 6 5 ,

F u p r i m e j d i i m a r i ş i m i c i ,

E r a în ţ a r ă n e l i p s i t e ,

S ă f ă c u s e o b i c i n u i t e ,

Iară la 1769 ,

V ă z u r ă m ş i a l t e l e m a i n o o ,

U u d e T u r c i i c u T ă t a r i i ,

A v e a r ă s b o i c u m u s c a l i i ,

Iară no i după a noas tră s tare ,

N ' a v e a m n i c i o s u p ă r a r e .

K i r a s t e l e z a c a r e l e ,

N e d e p r i n s a s e m c u e l e ,

I a r ă l a N o e m b r i e î n ş a p t e ,

J o i s p r e V i n e r i d i n n o a p t e ,

A u z i m u n ţ i p e t , ş i u n z g o m o t , u n h u e t ş i u n l o m a n

D e s t u p a i ş i d e a m a n ,

N u p u t e a i s ă t e p r i c e p i ,

C e s o c o t e a l ă v e i s ă î n c e p i .



— 269 —

U n i i z i c e a c ă s â n t t ă t a r i i ,

A l ţ i i z i c e a c ă s â n t m u s c a l i i ,

D a r a n e v o e s ă c r e d e a ,

U n lucru ce nu s ă vedea .

C â n d î n c e p u m a v e d e a m a i b i n e ,

O m a s c a r a p e s t e f i r e ,

C e s ă v e z i ş i c e - i s ă z i c i ,

O g r ă m a d ă d e c a l i c i ,

T o a t e u l i ţ e l e p l i n e ,

D e m i ş e i d e p o r c i d e c â i n e ,

C u c â t e u n p i ş k i r l e g a t d e m â n i , ( ă )

Ş i î n c a p p e n e d e g ă i n ă ,

O r l a c a r e m e r g e a i ş i î n t r e b a i ,

E i î ţ i r ă s p u n d e a s t u p a i ,

N u put ea i s ă l e a l eg i ,

N i c i s ă l e m a i î n ţ e l e g i ,

A t â t a a u z i a m s t u p a i ,

Ş i ne curăţ a de ca i .

N o i p â n ă s ă n e d u m e r i m ,

D e p r i n h a n u r i s ă e ş i m ,

E i l u c r a s e ş i p r ă d a s e ,

P e G r e c i n u m a i î n p e i î i l ă s a s e .

I ară ma ioru Z gura l i ,

E l p u t u s e n ă v ă l i ,

Ş i cu a i lu i în trase ,

T o c m a i l a V o d ' î n c a s ă ,

V o d ' d a c ă l - a u v ă z u t ,

Cu totul la e l au căzut ,

S ă r u t a

P e n t r u c a s ă n u j e f u i a s c ă ,

Iară e l să auză nu vrea ,

V od' f oar t e s ărut a ,

N u m a i c â n d n u - 1 s ă r u t a ,

A f i s e m e p a ra c a l o a s e , ( ? )

Ş i c u a l t e l e ş i m a i f r u m o a s e ,

E i a t â t a d e z b r ă c a r ă ,

^ V la i n im ica nu lăs ară ,

I a r ă C o r l a v a c ă p i t a n u l ,

I i l u a r ă ş i g u m a n u l ,



— 270 —

Cu un rând de ha ine î l l ă sară ,

Ş i de grab î l r id icară ,

La sre t i George în han,

U nde e r a ş i v e l ba n ,

Fr a te l e mă r i i s a l e ,

C u h a r e m u l D u m i s a l e ,

D u p ă c e p e V o d ' î l a ş e z a r ă ,

Iară la curte să înturnară.

S ă l ă s ă m p â n ă a i c i ,

S ă v o r b i m ş i d e T u r c i .

O m i l ă D u m n e z e i a s c ă ,

F u c u l e g e a c r e ş t i n e a s c ă ,

N u e s t e m i n t e o m e n e a s c ă ,

V r e d n i c ă s ă s o c o t e a s c ă ,

A c e a s t ă m a r e m i n u n e ,

D e a T u r c i l o r m u l ţ i m e ,

A t â t î i c u p r i n s e s e f r i c a ,

D e f u g i r ă d e n i m i c a ,

A t â ţ i a a n a d o l e n ,

G i u r g i u v e n k i c o p i s e n i ,

A g a l e l e c e l e de tur c i ,

E s t e m i n u n e c e - i s ă z i c i ,

Să i vez i fug ind făr de frâne , făr de ş e l e ,

D e ţ i g a n i d e h a i m a n a l e ,

D u m n e z e u c e l c e r e s c ,

N ' a m g u r ă s ă - ţ i m u l ţ ă m e s c ,

C ă mi l a ta ne -a u pă z i t ,

De t ine s ' a u î ng r o z i t ,

De c i de tur c i l ă să m,

Ş i i a r ă v o r b a s ă a p u c ă m .

D u p ă c e l a c u r t e v e n i r ă ,

M a i l ua r ă c e g ă s i r ă ,

Ş i a l e s e r ă m a i c u c a p ,

Pr e Gr ig o r i e Sc a r l a t ,

S ă m e a r g ă c a u n h a m a n t ( ? )

La s fe t i son în han, (? )

Ş i fă r ă de v o r be mul te ,

Să a duc ă pe bo i e r i l a c ur te ,



— 271 —

Iară e l ca u n p o l i t i co s ,

A d u c e p ă b o i e r i p ă j o s ,

E ş i r ă o v o r b ă m a r e ,

C ă d u c e s ă - i o m o a r e ,

B r â n c o v e a n u o s t e n i s e ,

P r i n t i n ă s ă n ă d u ş i s e ,

Ş i c â n d g â n d e a s ă s ă o d i h n e a s c ă ,

M i j l o c u l s ă - ş i r ă c o r e a s c ă ,

Iară p ân ă î ş i l u ară sam a ,

O st a ş i i î i f u ra b l an a ,

L u a r ă - i b l a n a d i n s p i n a r e ,

D e f u m are m irare ,

D e c i m e r g â n d b o i e r i l a c u r t e ,

V ă z u r ă o b r a z e f o a r t e m u l t e ,

Ş i u m b l a m t o ţ i n u m a i t a r e ,

C a s ă v e d e m c i n e e m a i m a r e ,

D a r c â n d s ă v e z i c e s ă z i c i ,

S ă râz i au să l ăcrăm ez i ,

Ş e d e a î n S p ă t ă r i e ,

A c e l a P o c o m n i c u l I l i e ,

P ă p o l e c r ă L ă p o ş a t ,

C u c o n t e ş u l l u i C i o c â r l a n ,

î n b răca t , î n f ă ş u ra t ,

De par 'că es te unf la t ,

C u o s ă b i o a r ă î n c i n s ,

Ş i vorb a l u i cam cu p l ân s ,

La f a ţ ă cu m ru m eor ,

N u m a i c u c a p u l g o l ,

D e - a d r e a p t a l u i A r g e ş a n u ,

Ş i d e - a s t â n g a V e r o ş a n u ,

A m â n d o i a r h i m a n d r i ţ i ,

C u m i n t e ş i i s c u s i ţ i ,

D ă d e a m ă r i t a b l o g r o d n i c i i a t ă ,

At â t a d e d es era câ t î ţ ven ea a vărsa .

A m â n d o i ţ i n e a b a s t o a n e ,

Ş i j u d e c a d i n c a n o a n e ,

P e a î m e n i ş i p ă o v r e i ,

î i l ă sară n u m a i î n p e i ,



— 272 -

D e c i b o i e r i i a ş t e p t a r ă

P â n ă s ă l ă s a r ă ,

Că văzură pă I l i e ,

D e s p r e d a l b a v e s e l i e ,

A p o i n u p r e a z ă b o v i r ă ,

Insă pr i l o for i s i ră ,

P r e c u m c ă u n o m v i t e a z ,

N i c i od a t ă n u e t r e az .

D e c i c u t o a t e a c e s t e a ,

P r e a s e l u n g e ş t e p o v e s t e a ,

A v e m o g r i j e m a r e ,

D e n u ar f i ve n i t Naz ar i e ,

A c e s t a c e v a ş i a u p ă z i t ,

L a c ăm ar ă au s t r ă j u i t ,

D e s t u l c u T u r c i i s ' a u l o v i t ,

M u l ţ i d i n t r ' n ş i i au d ob or î t ,

P o a t e n e - a u s l u j i t n o r o c u l ,

P ă n o i n u n e - a u c ă l c a t f o c u l ,

D e D u m n e z e u a m f o s t p ă z i ţ i ,

D a r n u d e o s t a ş i s t r ă j u i ţ i .

A c e s t e a s ă p ă r ă s i m ,

Ş i a l t e l e s ă a u z i m .

P e Vod ă î l gă t i r ă ,

Ş i n u m a i d e c â t î l p or n i r ă ,

F ă c u r ă a g ă p e V a r l a m ,

S ă d e a o ş t i l o r n e z a m ,

D e c i v e n i r ă v e s t e l a c u r t e ,

Că v i n o ş t i f oar t e m u l t e ,

Ca s ă i n t r e î n B u c u r e ş t i ,

I a ' n s ă s t a i ş i s ă p r i ve ş t i ,

Ţ a r a m u l t s ă v e s e l e ş t e ,

D a c ă a u d e ş i ş ( g ) i n d e ş t e .

Ş i b e i n e m a i v e s e l i m ,

Ş i m e r g e m c a s ă p r i v i m ,

D ar d e n e va ve n i vr e - o p u t e r e ,

C a s ă a v e m v r e - o m â n g â i e r e ,

C l o p o t e l e t r a g e t o a t e ,

L u m e a a l e a r g ă p ă m o a r t e ,



— 273 —

Cân d l a oas t e c e s ă ve z i ,

S ă r â z i a u s ă l ă c r ă m e z i ,

V e n i a u n M a r c o c ă p i t a n ,

U n m o j i c ş i u n b r o t a n ,

Cu o f . . . mare,

D e - a b i a s ă p i ş c ă c ă l a r e ,

T o a t e a l t e l e s ă l a ş i ,

Ş i s ă p r i v e ş t i l a o s t a ş i ,

N u m a i v i e r i p l u g a r i ,

Ţ i g a n i ş i m ă m ă l i g a r i ,

Ş i a l u i n u m i t ă o a s t e ,

L e e r a m a r e - n ă p a s t e .

Un i i cu frâne de te i ,

A l ţ i i c u s c ăr i d e c or m e n i ,

Cât e u n u d o i c ă l ar e ,

Ş i c u b e r z i l a s p i n ar e ,

E r a o p r i m e j d i e m a r e ,

De nu s 'ar f i pus la ocare .

B o i e r i i s ă s f ă t u i r ă ,

Ş i m a i b i n e o n e m e r i r ă ,

C â ţ i v a d i n b o i e r i s ă s e a l e a g ă ,

L a î m p ă r ă t e a s a c a s ă m e a r g ă ,

S ă f a c ă m a r e r u g ă c i u n e ,

P e n t r u a n o a s t r ă s l ă b i c i u n e ,

D e c i b o e r i s ă g ă t i r ă ,

N u m a i d e c â t c ă p o r n i r ă ,

P l e a c ă

Mihai Măgureanu,

Nicolae Brâncoveanu,

P ă r i n t e l e M i t r o p o l i t u ,

Cesar Arhimandriţii,

A c e ş t i a v o r f a c e t r e a ' b u n ă ,

C ă a c i a s t a n u e s t e g l u m ă .

Iar

Spătarii Pârvu

s ă r a c u ,

P e n t r u ţ ar ă î ş i p u s ă c ap u l ,

T o t c a s ă n e i z b ă v e a s c ă ,

© i n r o b i a c e a t u r c e a s c ă ; , , ,

P . S f â r ş i t u l I s t o r i i T .

S .

K .

M .

ţ â r i i r u m â n e ş t i

ş i l u i D u m n e z e u

s l a v ă .

792 .

J .

27 .

I .



- 274 —

Răsfo ind z iare l e ş i rev i s t e l e noas tre

HI.

O altă expresie la modă, înfiptă bine în tiparele limbii noastre

uzu ale, nă zu ind , la fel cu cele am intite în articolele pre ce de nte , să

ne uniformeze graiul, eliminând din uz o întreag ă serie de expresii

variate şi frumoase, e şi:

punerea la punct.

Citez d in z ia re le anu lu i 1924 . „M in . de ins t r . de lea gă pe d -1 in sp .

g e n . P o p a - L i s e a n u c u c e r c e t a r e a ş i punerea la punct a ch es t iun i i" (N. R.

Nr. 94 p . 3 col . 2) .

„ M ă î n t o r s e s e m g r ă b i t să pun ta punct r e g u l a m e n t u l p e r m i s e l o r "

(1.

M in u le scu , G ân d i r ea Nr . 1 4 p . 34 4 ) . -v

„D-1 Pr i e în că v r ea să-l puie la punct p e d -1 G . " (Ţa ra N o a s t r ă

Nr. 18).

„C red em că în p r iv in ţ a ace as t a g ăs im o ju s t ă ş i u n i t a r ă punere

la punct, la ca re aju ng e z iarul di n Sibi i u (N. R. Nr. 99 p . 4 col . 1.)

„D-1 1. Băilă pune la punct f r ăm ân tă r i l e m in o r i t ă ţ i i m ag h ia r e " . (N .

R. 117 pg. 1).

„ L e g e a p r e z e n t a t ă e o punere la punct a l eg i i d e o rg an iz a r e ju d e

că tor ea sc ă a d - lu i To m a S te l ian (U niv . Nr . 127 pg . 7 c . 5 ) .

„S tăp ân p e o su m ă d e ch es t iu n i so c ia l e ş i e co n o m ice p e ca r i ţ i

le

pune cu cea ma i mare u şu r in ţ ă la punct (N . R. 145 p g . 4 c. 1).

„D-1 G pune la punct ch es t iu n i l e ce v o r f igu ra în p ro g ra m u l co n

fer inţei" (N. R. 151 pg. 1 c . 7) .

„ E n e c e s a r să pun lucrur i le ta punct", s p u n e d -1 B . C e c r o p i d e

(Univ. dela 11 Iul ie pg. 3. c . 3) .

„Aurora" (de la 19 Iu l ie pg . 4 c . 2 ) pune la punct u n in d iv i d ; i a r

cea dela 26 Iul ie (pg. 3 c . 2) pune la punct „U n iv e r su l " , f ii n d că a în

ce r ca t ş i e l u n r ă sp u n s .

„Au d esco p e r i t o maş in ă in f e rn a lă g a ta

pusă la punct"

(Un iv. 26

Iulie pg. 3 c. 5).

„O punere la punct" ( t i t lu l un ui ar t . d in U niv . de la 27 Iul ie pg . 1 c . 1) .

„Z ia r e l e an u n ţă că d e leg a ţ i a f r an ceză a pus la punct n o u a f o r m u l ă "

(Adev. 2 Aug. pg. 4 c . 4) .

„ G a z . T r a n s . " pune la punct confuz ia vo i tă „a un or cerc ur i l ib e

r a l e " (N. R. 193 p. 1 c. 3).

„Să fie puse la punct p r o i e c t e l e " . . . ( V i it o ru l 13 S e p t . p g . 3 c . 3 ) .

„ î n a i n t e

de a pune punct

u n e i d e s b a te r i " (A u ro ra 1 3 Se p t . p g . 1 c . 3 ) .

„De leg a tu l b u lg a r ş i - a atras puneri la p u n c t ( l a S in a ia ) d in p a r t ea

de lega ţ i lo r români" e tc . (N. R. 216 pg . 2 c . 2 ) .

„ O i n t e r p r e t a r e pusă la punct va s lu j i ş i m ai m ul t m er i tuo as a lu

c r a r e d r ama t i că a d -n e i Lu c re ţ i a Pe t r e scu " (Un iv . 2 8 Sep t . f o i i . c . 8 ) .

„Nu s ' a f ăcu t n imic p u n t ru

punerea la punct

a v ech e i n o as t r e r e ţ e l e

(de cale f ierată)" (N. R. 297, 1925 pg. 2 c . 2) .



— 275 —

„ C o m e n t a r i i p r i n c a r e s'a pus la punct p r e t e n ţ i a m a g h i a r ă " ( C v . a n

I. Nr. 38 p. 4 c. 1).

„Buge te le an i lo r 1923 , 1924 au trebuit să fie puse la punct p r in

v o t a r e a d e c r e d i t e e x t r a o r d i n a r e " ( N . R . 1 8 2 5 N r .

9

pg. 1 c. 2) .

„ O a v i a ţ i e pusă la punct" (N. R. 1925 N r. 17 pg . 1 c. 2) .

„D- l min . a l jus t i ţ ie i a fost pus la punct d e d - l P . D r a g o m i r e s c u "

(N. R. 1925 Nr. 40 pg. 1 c. 4) .

„ Vom pune no i înv inu i r i l e ta punct" (Cu v. an I I . N r .

9 6 ,

pg . 2

c .

5) .

„ C o n d u c ă t o ri i p a r t i d u l u i . . . a u ş ti u t să pună la punct do r in ţa de

e m a n c i p a r e d e m a g n a ţ i a ţ ă r a n i l o r u n g u r i " ( C v . a n II . N r . 10 4 p g . 1

c .

5).

„Un co rec t iv p r in ca re se pune la punct a t i t u d i n e a b a z a r u l u i " ( C v .

II.

106 foii. c. 3).

„ C o r r i e r e d e l l a S e r a pune la punct c h e s t i u n e a î n t o a r c e r i i ţ a r u l u i

Ferd inand în Bu lga r ia" (Cv . I I . Nr . 135 pg . 4 c . 6) .

„ C a r a b i n e l e m u t e " d e e x p e r i m e n t a r e ş i l e - a c o n f e c ţ i o n a t s i n g u r ( i n

ven ta to ru l Savu Rogozea) d in ma te r i a l in su f ic ien t pus la punct... (Cv.

II.

N r . 238 p . 2 c .

6) .

„ D e l e g a ţ i a f r a n c e z ă l a H a g a a t e r m i n a t punerea la punct a l inii lor

g e n e r a l e d e a c ţ i u n e " ( C r . 6 I . 1930 pg. 8 c. 5) .

Ba am auz i t pe unu l poves t ind cum

a pus la punct

c u d o u ă p a l m i

pe un a l tu l .

Iată, de ci, c um ac eas tă ex pre sie fericită, — fericită fiindcă

vine din Franţa, şi tot ce vine de acolo vine cu farmecul lui vi-

no 'nco a, c 'un aier de t inereţe co ntagioa se — ne uşu rează de atâta

balast de dicţionar, putând înlocui pagini întregi de alte expresii .

Se dovedesc de pr isos aşadar : aranjarea , punerea în ordine,

regularea, rezolvirea, deslegarea, isprăvirea, terminarea, încheierea,

finalizarea, desăvârşirea, ultima corectură, darea formei ultime (de

finitive), precizarea, repararea, înzestrarea cu cele necesare, între

girea, com plectarea, spulb erarea sau desm inţirea (unei m inciun i) .

Iar când vom avea de furcă cu Nan sau cu Bran, nu vom mai

avea nevoie de vechiul

b a g a j :

aducerea la rezon, punerea la or

dine, reducerea la tăcere, cetirea levitelor, aplicarea căluşului, as

tuparea gurii , punerea cu botul pe labe, facerea cu ou şi cu oţet,

spovedirea, facerea de două parale — după om şi după împreju

rări, — fiindcă toate acestea pot fi înlocuite cu elastica, atotcu-

pr inzătoarea punere la punct.

înţelegem ca această expresie să înlocuiască, ca variaţie, si

nonimele : ultima corectură, ultima precizare, formularea definitivă a

unui text , a unei ches t iuni . . . Dar de aci până la a creia din ea



— 276 —

m uş am au a sub care să faci pierdu te atâtea alte expresii frumoase ,

colorate, plastice, e o distanţă

Azi,

expresia e încă m onop olul năd ragari lor şi -al se m ido c

ţilor. Dar, cum e cu lipiciu, să nu ne mirăm dacă în actuala eră

a democraţ iei , când domnii st râng mai adeseori manile noduroase

ale ţăranu lui şi cân d ţăran ul care se resp ectă nu se m ai m ulţu

meşte cu slovenirea foişoarei sale prov inciale, ci îşi poa rtă buricul

degetului pe paginile Universului sau Dimineţii , — va începe şi el

să-şi pună la punct: opinca,

dacă i s 'a ru pt ;

nevasta,

dacă-şi ia

nasul la pur tare ;

fata,

dacă- i prea luxoasă ori len eşe ;

băiatul,

dacă-i prea uliţarnic. Iar dacă o să i se strice carul, n'o să şi-1

m ai

dreagă,

acoperişul spart n 'o să şi-1 mai

repare,

cojocul n'o să

şi-1 mai

cârpească,

calul n'o să şi-1 mai

potcovească

nici

adape,

ci

toate

le va pune

şi el

la punct,

cum

va pune la punct

şi lelea

Mărie

copilaşii,

în ainte d e a-i tr imite la şcoală sa u biserică,

ciorba

şi mămăliga, înainte de a Ie servi la masă, găinile, înainte de cul

care ,

oalele cu lapte,

dac ă cum va găinile n'a u fost

puse la punct

de vr 'un dihor sau de vre-o vulpe, iar oalele cu lapte de niscaiva

pisici.

O altă exp resie a junsă la m od ă pe urm a îndrăg irii ei de cele

mai bune condeie gazetăreşt i e:

în funcţie de...

Citez tot din zi

arele din 1924.

„ S u c c e s u l e

în funcţie de

mi j lo ace le su f l e t e ş t i ş i m a te r i a l e p u se în

ac t iv i ta te de că t re lucră to r" (N. R. Nr . 98 p . 2 c . 3) .

„L ib e r t ă ţ i l e ş i d r ep tu r i l e su n t

în

funcţiune

de

r e s t r i c ţ iu n i , d e o b l i -

g a m en te ce t r e b u es c împ l in i t e în p r ea l ab i l " (So c . d e M â in e Nr . 4 p . 1 c . 3 ) .

„Pro fe s io n i ş t i i r e l ig io ş i v ăd p r in c ip i i l e

în funcţie de

p ro fe s iu n e , i a r

n u p r o f e s i u n e a în funcţie de pr incipi i (N. R. Nr. 103 p. 1 c . 2) .

„ O c h e s t i u n e

în funcţie de

t imp ş i

în funcţie de

c u m " . . . (e v o r b a

de s inc er i t a te a m on eta ră) (N. R. 114 pg . 1 fo ii . c . 7 ) .

„ A d e v ă r a t a p o p u l a r i t a t e e în funcţie de ce v rei şi de c e faci (N. R.

117 pg. 1).

„ S ' a a r u n c a t v o r b a g r a v ă în funcţie de ca re s ' a r pă re a că n ic i un

a l t a rg u m en t n u ma i a r e v a l o a r e : eco n o m i i " (N . R . 1 15 p . 1 c . 5 ) .

„ A c e i c a r e j u d e c ă e v e n i m e n t e l e t o t d e a u n a în funcţie de p r e f e r in ţ e l e

lo r po l i t ice" (N. R. 137 ar t . p r im) .

„Un p a r t id d emo cra t i c ca r e să n u f i e în funcţie de f in an ţa cap i t a l i s t ă "

(N. R. Nr. 143 pg. 1 c . 1) .

„P o a te fi co n cep u t a lt fe l sc r i su l d ec â t

în funcţie de

b â ţâ i a l a d e

par t id?" (N. R. Nr . 134 fo i i . pg . 1 c . 7 ) .



277 —

„Opin i i l e (d - lu i A. ) sun t în funcţie de a v a n t a j e l e c e - i p o t a d u c e "

(N. R. 149 pg. 1 c. 2).

„ E r a , d e s i g u r , in funcţie de f a im oasa vo rb ă a lu i I. B ră t i an u" (N-

R. 154 p. 1 c. 2).

„ O s o l i d a r i z a r e în funcţie de a l t e a ş tep tă r i v i i toa re" (Cv . I I . Nr .

51

p g . 4 c. 3).

„Succesu l une i comed i i ş a r j e e s te în funcţie de o d e s ă v â r ş i t ă i n t e r

p re ta re" (To t aco lo pg . 2 c . 5 ) .

„ R e f o r m a d r a m a t i c ă î n G e r m a n i a e s t e

în funcţie de

r eg i so r " (N. R .

1925 Nr. 27 p. 1 foii . ) .

„ P o p o r u l c u g e t ă ş i g r ă e ş t e în funcţie de m ă m ă l i g ă " ( C v . I I .

101

p g .

1 c. 6).

„ I n d e p e n d e n ţ a ( m a g i s t r a t u r e i ) e

în funcţie de

m o d u l d e s e l e c ţ i o n a r e

a membri lor e i" (Cv. I I . 164 pg . 1 c . 2) .

„ P a r t i d u l m a g h i a r a î n c h e i a t c u D - l G o g a p a c t u l d e l a C i u c e a , în

funcţie de care î l va sus ţ inea la Reghin" (Cv. I I . 105 pg . 4 c . 3 ) .

Citatele sunt scoase numai din „Neamul Rom." ş i „Cuvântul" .

Şi le cred suficiente spr e a d em on stra cum şi acea stă exp resie,

general izată odată, ne va sărăci lexicul de construcţ i i le: atârnă de. . . ,

dep inde d e . . . , conform c u . . . , po tr iv it c u . . . , d u p ă . . . , în sensu l

căruia (că reia), mulţum ită (da torită) căruia (vezi citatul ultim )

Ex presia e frumo asă şi, în unele cazu ri, ind ispe nsa bilă. Nu

se r idică nimenea împotr iva întrebuinţăr i i ei .

Să n'o investim însă cu dreptul exclusivităţii . Să nu facem

şi din aceasta o „Mădchen fiir Alles".

D ac ă nu de alta, de dra gu l varietăţii stilului şi d e gro aza

uniformei atotnivelatoare.

A x . B a n c i u .

o c

o o



— 278

în semnăr i răs le t e

G az . T rans . de la 19 I un ie 1854 N r . 49 .

„Mai multe persoane boereşt i din Moldova s 'au retras la

noi cu familii cu tot; iară mai mulţi fugari de miliţie (nu cătane:

dar civi l i , car i f igurează, ca să nu-i înroleze) se întoarseră din

M oldova înapo i z ic â n d : „că mai bine vor să f ie a ic i os taş i ,

decâ t sub Rus gospodar" .

Noi suntem foar te îngr i joraţ i neş t i ind încă încotro sună

atâtea pregăt i r i .

Săracii fraţi din Moldova şi Valahia, dacă şi acum nu le-au

răsărit soarele — apoi când oare le va mai răsări?

Coresp. e data tă din Bucovina 12 Iun ie.

*

Dint re conf in i i , 3 I u l i e s t . n . 1854 .

„Astăzi e anul când t recură Ruş i i su b co m an da gen . Da-

nenberg Rubiconul Pr inc ipa te lor , Pontul. Astăzi e şi o zi a n i

ve rsa ră de gele pt . bieţ i i f raţi M oido -rom âni cari i fără vina lor

au suferi t amar ş i încă nu l i s 'a împlut cupa suferinţelor etc.

G. Tr. 1854 Nr. 5 dela 26 Iulie pg. 1 col. 2.

*

In „Junimea Literară" Nr. 9— 12 din 1929 d-1 Sim eon Reli,

în ser ia de acte of ic ia le „sec rete " a le g uv ern ato rulu i Bu covin ei

din 1848 (baro nu l H en nig er) , af lă toare în arhivele s ta tu lui , în

C ern ău ţi , dă la ivea lă ş i o co m un ica re, cu da ta 7 Iul ie 1 851, a

guverna toru lu i Trans i lvan ie i că t re „preşed in te le ţ ă r i i " d in Cer

nău ţ i , de spr e sos i rea rep eta tă la po ş ta din Sibiu a mai m ul tor

exem plare d in rev i sta revolu ţ ionar i lo r rom âni d in Pa r i s „Junimea

Română", — prin care C. A. Ro sett i ş i N. Bălce scu pr eg ătia u

spir i te le pentru revo luţ ie — ad resa te în pl icur i înc hise urm ă

toare lor pe r s o a n e : „P ier re P ere tz , J ean C . Can tacuz ino , ambi i în

Bucureşt i , apoi Const . Caragie, în Craiova, Contesse Zoe Rosett i ,

în Piteşt i , Jea n B roşte an u f iul ş i Gligori Saftoriu, am bii în T â rg u -

Jiu, George Bariţ şi Mărie Maiorescu, în Braşov.

To ate exe m plare le au fos t însă conf isca te , o rd on ân du -se ,

în aceeaş i ad re să : „ca num itele pe rso an e să f ie sup rav egh iate

de Politie, în caz că s 'ar afla aici în tară".



— 279 —

C ă r t u r a r i , n e g u ţ ă t o r i , m e s e r i a ş i .

Montesquieu

z ice oare unde că oam eni i pâ nă acum pr im iră

trei felur i de creşter i ş i învăţătur i : una dela

părinţi,

care face

din noi, nici mai m ult nici m ai pu ţin de câ t niş te maimu ţe obraz

nice;

al ta dela

scoale

care , dacă suntem geni i , ne deschide că i

m inu na te, iar dac ă su ntem şt i i , mai aşa , dev enim tot atâte a nu le

în soc ietate a o m en ea sc ă ; a t reia creştere o luăm dela viată, în -

văţând mai to td eau na cu da un a noas t ră . Ce învă ţă tură t ragem

de a ic i? Foa r te m ân tu i to ar e : decât în 10 ani 100,000 iur i ş t i,

medici , teologi şcl . mediocr i , s labi şi cal ici , mult mai bine 90,000

neguţător i cu lăzi le pl ine şi meser iaşi foar te

deştepţi

şi av uţi şi

num ai 10,000 căr tu rar i , îns ă a ceş t ia să fie fruntea si lam ura n a -

7 3

ţ iunei , ade că nu num ai învă ţa ţ i , c i ş i oam eni de omen ie ş i pa

trioţi buni întru toată pu tere a cu v ân tu lu i ; iar celălal t pop or în că

să nu răm ân ă a fi tot nu le, în fruntea că rora D-lor să ste a ca

tot atâtea cif re mult semnătoare.

Unum faciendum, a l terum non omit tendum.

G. Tr. 1855 12 lan.

Corn. de B .

o o



— 2 80 —

C r o n i c ă

A n u a r u l şcoalei normale de con

ducătoare „Domniţa Florica" din

Braşov,

pe anii şcolari 1926/27,

1927/28, 1928/29, publicat de d-na

Măria Popescu-Bogdan , d i rec toară ,

Văleni i de Munte „Dat ina Româ

nească" 1930.

An u aru l î n cep e cu „O co n fe r in ţ ă d i

d a c t i c ă " î n c a r e , d u p ă c e s e a r a t ă i n t e

r e su l t o t ma i v iu p en t ru p ro b le m a o c ro

t i r ii cop i lu lu i , ma i a le s du p ă răzb oiu l

mo n d ia l — Braşo v u l , cu o s in g u ră g r ă

d in ă d e co p i i î n a in t e d e r ăzb o iu , a r e

a z i 10 ; Viena 103, cu 321 de secţ i i . In

ult imii 8 ani a înf i inţat 50, — se trece

l a s u b l i n i e r e a a s e m ă n ă r i l o r ş i d e o s e b i

r i l o r d in t r e ce l e d o u ă s i s t eme d e g r ă

d in i d e co p i i : f r o b e l i an ş i mo n te sso r i an .

D e r e m a r c a t : c o n s t a t a r e a c ă Ş c o a l a ,

i m p u n â n d u - i - s e p r o g r a m a ş c o a l e l o r n o r

ma le d e cu r s p r imar , n u ma i p o a te d a

ro ad e le p e ca r e l e d ed ea cân d î ş i av ea

p r o g r a m a s a a n a l i t i c ă s p e c i a l ă .

Răsp u n su l p e ca r e d i r ec ţ iu n ea şco a le i

î l d ă Min i s t e ru lu i î n aceas t ă p r iv in ţ ă e

log ic ş i co nc lud en t . Ş i nu ne pu tem

mira în d e a ju n s că M in i s t e ru l n ' a ţ i n u t

seamă d e e l , v â r ân d su b aceeaş i căc iu l ă

a c e s t e d o u ă c a t e g o r i i d e ş c o a l ă , c u r o

s tu r i d i fe r i te .

D u p ă a c e a s t ă c o n f e r i n ţ ă u r m e a z ă u n

cu v ân t o caz io n a l , ţ i n u t cu p r il e ju l se r

băr i i Zilei mam elor (2 Iunie 1929) . R e

ţ in em s f â r ş i tu l .

„Ar fi foar te b in e da că şcoa la , în loc

de o or ă de f iz ico -chim ice, ar face la

lun ă ce l pu ţ in o o ră de Cul tu l m am ei

— fie ch ia r ş i al ta te i. Şi a r fi m ai bin e

da că s ' a r mai red uc e d in une le şco l i ,

de car i sun t a tâ t de mul te , ş i s ' a r o r

g an iza „Şco a la mamelo r " , î n ca r e f e t e l e

să înve ţe , îna in te de a se măr i ta , cum

să - ş i c r ea scă co p i i i , v a l o a r e a co p i lu lu i

ş i v a lo a r ea ed u ca ţ i e i a ce s tu i a p r in d i

fe r i te cu l tu r i , fo rmând d in e i oameni

c in s t i ţ i , u man i , o amen i d e a r t ă , ş t i i n ţ ă ,

de to t ce a r e l ipsă un po po r ca re se

r e s p e c t ă .

Şi dacă as tăz i avem pr in excep ţ i i

mame id ea l i za t e p r in p i c tu r ă , p o ez ie ,

p ro z ă , ce l e i e ş i t e d in şco a la m am elo r

vor fi de s ig ur to a te d iv in iza te p r in cop i i i

lor.

Ş i a tu nc i cân d t oa te m am el e vor fi

co n ş t i en te d e b o g a te l e co mo r i ce l e - a

h ă răz i t l o r so a r t a , v o m p u tea p r iv i se

n in i î n v i i t o ru l p o p o ru lu i n o s t ru " .

Amb e le co n fe r in ţ e su n t a l e d -n e i d i

r e c t o a r e M ă r i a P o p e s c u - B o g d a n .

R e s t u l a n u a r u l u i c u p r i n d e d a t e ş c o

la re d in car i sp icu im.

1.

Serbăr i le şco lare la car i s ' au juca t

p ie se l e : „Se f ace z iu ă" (d e Z . Bâ r san ) ,

„Năp as ta " ( ? ) ( d e I . L . Ca rag ia l e ) , „Nu n ta

ţ ă r ă n e a s c ă " ş i „ P i a t r a î n c a s ă " ( d e V .

A l e c s a n d r i " , „ S f â r ş i t u l p ă m â n t u l u i " ( d e

V. Eft imiu) şi „Nici pe aici nu se trece"(?)

(de Sion) .

D in t r e lu c r ă r i l e e l ev e lo r ce t i t e l a „So

c i e t a t ea d e l ec tu r ă" amin t im : „Pr in ce

p o a t e c o n t r i b u i î n v ă ţ ă t o a r e a l a p r o p ă

ş i r e a e c o n o m i c ă a ţ ă r i i ? " ( F r ă t e a n u M ă

r ia ) , „ C a l i t ă ţ i l e u n e i b u n e î n v ă ţ ă t o a r e "

(Alex e M ăr ia ) , „Ex em p lu l î n ed u c a ţ i e "

(S tama t i E len a ) .

M a i r e m a r c ă m că „ u n e l e d i n p ă p u

ş i l e co n fec ţ io n a te l a ace as t ă şco a lă , îm-

d o b e sc az i mu zeu l şco a le i r o m ân e ş t i d in

Pa r i s d e su b co n d u ce rea d - lu i p ro f e so r

N .

I o r g a , a l t e l e m u z e u l A s t r e i - B r a ş o v " .

A u o b ţ i n u t d i p l o m a d e c o n d u c ă t o a r e

în anu l 192 7: 36 , în 19 28 :56 ş i în 192 9:20

de ele ve . Din 87 elev e, în 1926/27 au

fost 21 f iice de ag r icu lto r i , 21 orf an e,

17 fiice de învăţat. , prof., p re o ţ i , 9 de



— 281 —

m aeş t r i , lucr ă to r i , 8 de func ţ. pub l ic i .

Din 92 eleve, în 1927/28 au fost 29 fiice

de agri cu lto r i , 16 orfa ne, 19 f. d e înv. ,

prof., p reo ţ i , 7 de maeşt r i ş i 11 de

funcţ . pu blic i . Din 98 elev e, în 1928 29

au fost 24 f i ice de ag r ic ult or i , 22 or

fa ne ,

16 de funcţ . public i , 13 de prof.,

înv . , p reo ţ i .

*

S a b i n A n c a ,

prof.:

„Elementul

esenţial în artă" (conf.) Oradea

1930 pg . 16, fără indicarea pr e

ţului.

Po rn in d d in an a l i za „Mio r i ţ e i " au to ru l

gă se ş t e cau za u l t imă a ac t iv i tă ţ ii a r t i

s t ice „ în sen t imentu l de so l idar i ta te a l

omulu i cu semeni i să i ş i cu un iversu l

în t r eg , i a r cau za p ro x imă , p r in c ip iu l g e

n e ra to r , î n t en d iu ţa i zv o râ t ă în mo d

n a tu ra l d in aces t sen t imen t , t en d in ţă cu

doi po l i opuşi , d in t re car i unu l ne îm

b o ld eş t e să p a r t i c ip ăm l a v i a ţ a a l to r a ,

i a r ce l a l a l t , o p u s aces tu i a , n e în d eamn ă

să facem pe a l ţ i i să par t ic ipe la v ia ţa

n o as t r ă ; t en d in ţă ca r e a ju n g e l a r ea

l izarea e i in tegra lă a tunc i când în mo

mente le de insp i ra ţ ie a le a r t i s tu lu i ş i în

c : l e d e co n tem p la ţ i e a l e sp e c ta to ru lu i

se s t ab i l e ş t e o a rm o n iza r e p e r f ec t ă , o

un i f icare in tegra lă a ind iv idua l i tă ţ i i cu

u n iv e r sa l i t a t ea sau cu o p a r t e a ace le i a " .

No te l e f u n d amen ta l e a l e o r i că r e i o p e re

d e a r t ă , n o te l e ca r i co n s t i tu e sc e l e

mentu l spec i f ic a l e i ş i pe care t rebu ie

să le în t rupeze o r ice operă de a r tă ,

s u n t armonia ş i sensibilizarea.

„To t ce n u e d ec i a rmo n ie ş i s en s i

b i l i z a r e , ap a r ţ in e e l emen te lo r g en e r i ce

ş i e l emen te lo r in d iv id u a le — acceso r i a l e

a l e o p e re i d e a r t ă " .

Ia r „pr inc ip iu l că lăuz i to r de care se

co n d u c e în r ea l i z a r ea t en d in ţe i d e a r

mo n iza r e e s t e ad ev ă ru l , d r ep ta t ea . Ar t a ,

p r in u rmare , nu poa te f i n ic i imora lă ,

n ic i amora lă , c i e mora lă p r in însăş i

a c e a s t ă t e n d i n ţ ă s p r e a d e v ă r ş i d r e p

t a t e " .

De ace ea , „s ing uru l t i tlu de g lor ie

în v ia ţă , es te lup ta pe n t r u în făp tu i rea-

ad ev ă ru lu i ş i s in g u ra măsu ră r ea l ă p en t ru

v a lo a rea p e ca r e o r e p re z in t ă u n o m

es te p a r t ea d e co n t r ib u ţ i e ce a av u t -o

l a r ea l i za r ea ace lu i a " .

M u z e u l n a ţ i o n a l s e c u e s c din Sf. Gheorghe, instalat într 'o

clădire cu aspe ct mai mult original decât estetic, dar cu prin zân d

între zidurile lui respectabila cifră de 273,575 obiecte, manuscrise

şi cărţi, a împ linit la 15 Sept. 19 29 cincizeci de ani dela înfiin

ţarea lui. Actualii con duc ători au orga niza t cu aces t prilej o se r

bare comemorativă şi au publicat un volum festiv apărut prin în

grijirea d-lui director

Csutăk Vilmos.

Prin dimensiunile lui — cuprinde 780 pagini, — ca şi prin

seriozitatea celor mai multe din articolele cu care au contribuit un

mare număr de colaboratori , printre cari şi doi români, d-ni Al.

Tzigara Samurcaş şi I . Andrieşescu, volumul acesta frumos tipărit

şi ilustrat, «se în făţişează ca o m are lucr are cu caracter m on ogra fic,

indispensabi lă pentru cunoaşterea ţ inutului secuesc.

In general, diferitele articole sunt scrise cu interes şi cu dra-



- 282 —

goste pentru obiectul studiat dar şi cu obiectivitatea impusă unor

cercetări strict ştiinţifice. Găsim însă şi unele excepţii, dintre cari

relevăm următoarele două.

D -l

Bogăts Denes

se ocupă de vechea toponimie a judeţului

Trei-Scaune. Pe 16 pagini înşiră circa 2000 de numiri , culese de

d-sa din documentele aflate în arhiva muzeului din Sf. Qheorghe.

Cu toate că d-l B. subliniaz ă, că l ista d-sa le nu cup rind e toate

numirile vechi din Trei-Scaune şi deşi documentele cercetate nu

su nt mai vechi ca din sec . 14-lea, cele ma i m ulte fiind din se c.

16—19, totuş d-sa co nclude, că „du pă des com pu nere a imperiulni

hunic" în Trei-Scaune n 'a fost al tă populaţ ie veche afară de ma

ghiari şi slavi, pen trucă

„din acele timpuri

n'am găsit decât numiri

slave afară de cele m ag hia re, deşi am cercetat ma i mu lte mii de

documente" . Numir i le

vechi

culese de d-sa vorbesc despre bulgar i ,

despre saşi (drumul saşilor) , ba chiar şi despre ruşi (erumul ru

şilor).

Nici o indicaţie despre români, nici chiar în satele, unde

aceştia se mai păstrează şi astăzi.

Siculus

într 'un articol privitor la originea secuilor pune în

sarcina d-lor N . (orga şi Sab in O pre an u afirmarea, pe care n'a

făcut-o nici unul din aceşti autori, că secuii ar fi pur şi simplu

români maghiar izaţ i .

Astfel de alunecări trebuesc neapărat evitate. Ţinutul secuesc

şi locuitorii lui vor da mult de lucru mai ales de aci înainte cer

cetătorilor rom âni şi m agh iari . O cola bora re ştiinţifică, asid uă şi

oială, e cel mai bun mijloc de cunoaştere şi apropiere. Frumosul

volum jubiliar al m uzeului din Sf. G he org he a servit şi acest sco p.

N .

O .

° o o

c



— 2 83 —

BIBLIOGRAFIE

„ D a r u l V r e m i i "

se întitulează

noua revistă de literatură artă şi

ştiinţă ce ne-a sosit dela Cluj. O

aşteptam de mult . Şi ne bucurăm

că gândul bun a isbutit, în sfârşit,

să ia trup aievea, în forma sim

patică, ademenitoare în care se

înfăţişează atât sub raportul exte

rior cât şi al conţinutului.

Capitala Ardealului cu aţâţi in

telectuali mânuitori ai condeiului

era cea mai chemată să prindă

firul ve ch iulu i Luceafăr şi să-1

înnoade de caierul gândurilor, fră

mântări lor, aspiraţi i lor generaţiei

de azi.

Noi î i dorim sincer ca „gândul

răsleţ şi vorba nerosti tă încă, ele

mente de preţ tăinuite în ascun

zişuri ca şi comorile pe care le

anu nţă doa r vâlvătăi în no ap te"

să poată fi „dibuite" şi „pionerii"

să poată înfrunta greutăţi le înce

putului şi cu no roc s ă în se m ne

dâră bună celor ce vor veni

după ei" .

l a t ă ş i c u p r i n s u l p r i m e l o r d o u ă n u

me re :

Nr . 1 1 . Ch ine z i i : B i l a n ţ a rde l e a n ,

1. A g â r b i c e a n u : In n o a p t e , C . B u z d u g a n :

A ş v r e a s ă fiu I. M u n t e a n u : P o

v e s t e a u n e i i n i m i , G . R e t e z e a n u : L a

f r u m o a s a ' n c a s ă . . . , I. I l i e ş i u : P r o v i n

c i a l ă , V . P a p i l i a n : U n a c u z a t z â m b i . . .

H . Wa tz l i k : C a s t â nc a ( t r . de 1. C . D e -

l a ba i a ) . Ş t . Be z de c h i : Ov id iu ş i so ţ i a s a .

Nr . 2 . I . B re a z u : Buc ur i a ş i t r i s t e ţ a

un ui cen ten ar , I . I l ie ş iu : De c l in , P . D an:

U r s i t a , G . R e t e z e a n u : C â n d s o a r e l e

s ' a s c u n d e , V . P a p i l i a n : U n a c u z a t z â m b i

( u r m a r e ) , R . B r o w n i n g : E v e l y n H o p e

( t r . d e P . G r i m m ) , H . T e c u l e s c u : F o l -

k lor ul ş i l i t. cu l tă . Cr onic i le ( li t . p la s

t ică , soc ia lă ) sunt i scă l i t e de : I . Breazu,

A. C iu pe , V . Pa p i l i a n , D r . M . K e rnb a c h .

Ia r î n s e m nă r i l e p r iv i t oa re la c ă r ţ i ş i

r e v i s t e de : Va l . Bo loga , I . Ch ine z u , V .

Pu şc a r iu , 1. M uş l e a , Ş t e fa n ov ic i -S ve ns k

etc .

A bo n. pe an Le i 250, p e ş as e luni

Le i 150. P t . ins t i tu ţ i i ş i au tor i tă ţ i Le i

500 .

Exe mpla ru l Le i 25 . Re d . ş i Adm.

Cluj,

S t r . S t roescu Nr . 18 .

*

C o n v o r b i r i L i t e r a r e pe Fe

bruar ie a re urm. sumar:

B a s a r a b e s c u A . 1 . : C i n e a î n d e m n a t

p e C r e a n g ă s ă s c r i e , O d o b e s c u A l . :

l l i a da l u i Ome r , c â n tu l I . ( t r a d . ) C io ro -

g a r i u R o m a n , e p i s c o p : M e r i n d e a c u

car e a p lec a t I . S lavic i l a Vien a , S l a

v ic i I . : Lu m ea pr in c a re am t rec ut ,

N a um A I . : Mi re i a , Câ n tu l I. de A . M is

t ra l , Pe t rovic i C . C . : Dic ta torul roşu ş i

s i s t e m u l s ă u , A l . G e o r g h e 1 . : P e n t r u

Ch rys e i s ş i Fe r i c i re a , Pă un e i I . E . D r . :

Via ţ a ş i ope r a l u i H . C . A nd e rs e n , B i l -

c i u r e s c u A l . : I n t e r m e z z o d e p r i m ă v a r ă ,

Ko nya S . E . : Ce a m vă z u t î n O la n da

Sum arul N -rului de pe Ma rtie:

Sla v i c i I . : Lume a p r in c a re a m t re

c u t ( u r m a r e ) , C i u c h i E . : P o v e s t e ( P o

e m ă ) ,

l o r d ă n e s c u T . : O i s t o r i e a Ţ i

ga n i lo r , Al . G e o rg e 1 .: Ac e l e i a ş i , C he

m ă r i l e , S t u r d z a P . A l i c e : U n d r ă c u ş o r

de fa t ă, O do be sc u A . : O d i se i a ( c on t . )

Z a l p l a c h t a I . D r . : U n i v e r s i t a t e a d i n

W i l n o , S t a m a t i a d I . : V e r s u r i t r a d u s e

d i n M . M a e t e r l i n c k , P o p e s c u M .

prof.:

R ă z b o i u l A u s t r o - R u s o - T u r c î n t r e 1 7 8 7



— 284 —

— 1 79 2 ş i P r i n c i p a t e l e R o m â n e . — C r o

nic i ş i Recenzi i .

A bo n . pe an 500 Le i . Re d . ş i Adm

Bucureş t i , S t r . Wi l son Nr . 1 .

*

G â n d i r e a

Bucureş t i , Anu l X (1830) ,

N o .

4 . Nichifor Crainic: P a c i f i s m . Lu

cian Blaga: M unt e v ră j it . Sandu Tudor:

C a r t e a m u n t e l u i s f â n t . George Grego

rian: C im i t i ru l a lb . V. Ciocâlteu: P a r a

d o x a l . N. M. Condiescu: Din am in t i r i l e

lu i Saf i r im. R. Han: T r e i m e . V. Băn-

cilă:

I n t r ' o b i s e r i c ă b e n e d i c t i n ă .

Ion

Marin Sadoveanu: Sc r i i to r i i ş i v ia ţa so

c i a l ă . Tudor Vianu: I o n M a r i n S a d o

veanu ( cu p r i l e ju l „Cân tece lo r de Rob") .

Paul Stcrian: E l G a h e l ( Io n B a r b u :

„ j o c S e c u n d " ) . C r o n i c i le s e m n a t e d e

d - n i i : Al. Bădău ţâ, Aurel D. Broşteanu,

Ion Marin Sadoveanu ş i Nichifor Crai

nic. I lu s t r a ţ i i ş i de se ne de O. Han ş i

Demian.

R e p r o d u c e r i d i n

N. N. Tonitza

ş i

Teodorescu-Sion.

B u l e t i n u l e u g e n i e ş i b i o p o l i t i c ,

Cluj ,

anul 1930 (Voi. IV) No. 1-2. Gh. Comi-

cescu:

O r i e n t a r e a b i o l o g i c ă a e d u c a ţ i e i .

M. Kernbach: D e s p r e a s i g u r ă r i l e s o c i a l e .

Dr. I. Gomoiu şi Dr. P. Râmneanţu:

F r a g m e n t e d i n R a p o r t u l a s u p r a a n c h e t e i

d i n p l a s a d e d e m o n s t r a ţ i e G i l ă u , j u d e

ţu l C lu j .

Dr. G. Retezeanu:

D i s p e n s a

ru l p s ih ia t r i c . Ovidiu Comşa: C o n s i d e

r a ţ i i g e n e r a l e a s u p r a c a u z e l o r p r o s t i t u

ţ ie i .

Dr. V. L. Bologa: Is to ria s if i l isului .

Dr. Zolog:

Ac tua l i t ă ţ i .

*

C l u j u l M e d i c a l ,

anul X (1929) No.

12.

Număr f e s t iv înch ina t d - lu i

prof.

Dr .

I . Iacob ovic i cu pr i le ju l îm pl in i r i i a lor

50 ani de v ia ţă ş i 10 ani de ac t iv i ta te

la U n iv e r s i t a t ea d in Cluj . Dr. E. Ţe-

posu: P ro feso ru l Dr . I . I acobov ic i . Dr.

E. Ţeposu: Insuf ic ien ţa or i f ic iu lu i u re

t e ra l ş i r e f lux ves ico - rena l . Dr. E. Ţe

posu şi Dr. E. Mureşea nu:

C o n s i d e r a -

ţ iun i a supra una su tă in te rven ţ i i pen t ru

ca lcu loză vez ica lă . Dr. Al. Pop: C h o -

l e c y s t o e n t e r o a s t o m o z a ş i t r a n s p l a n t a r e a

cho ledo cu lu i în cazu r i l e de u lce re p e r i -

v a t e r i e n e . Dr. Liviu Câmpeanu: C o n t r i -

bu ţ iun i l a opera ţ iun i l e de apend ic i t ă .

Dr. Oct. Filipescu: C o n s i d e r a ţ i u n i a s u

p r a r e z e c ţ i i lo r s t o m a c a l e P e a n , H a b e -

r e r , B a b e o c k - G o e p e l .

Dr. M. Roth

ş i

Dr. E. Steiner: R a d i o t e r a p i a a f e c ţ i u n i

lo r in f l amato r i i acu te . Dr. Al. Pop-C lu]:

C o n s i d e r a ţ i u n i a s u p r a 2 5 0 0 c a z u r i d e

a p e n d i c i t ă o p e r a t e în c l in i c a c h i r u r g i

ca lă d in Cluj . Dr. Minai M. Mitrea:

E p i t e l i o m u l s t o m a c u l u i . Dr. Eugen Ni-

coară: Co n t r ib u ţ iu n i l a s tud iu l s a rc in e i

e x t r a u t e r i n e . D r . N i c o l a e B e l u : A s u p r a

m y o h y s t e r o p e x i e i P r o f e s o r D r . I a c o b o

vici . Dr. Martin Fodor ş i Dr. Zeno

Borza; S tud iu c l inic ş i s t a t i s t i c a s up ra

a fec ţ iun i lo r că i lo r b i l ea re , t r a t a t e în c l i

n ica ch i ru rg ica lă d in

C lu j .

Dr. Ion Mu

reşean : C o n t r i b u ţ i u n i l a t r a t a m e n t u l

o s t e o m i e l i t e l o r . Dr. G. Bolintioeanu: U n

caz de he rn ie c ru ra lă g igan tă . Al te a r

t i co le pub l i că d - n i i : Dr . M . I . Nich i t a ,

Dr . Al . Lupan , Dr . I . Dan ic ico , Dr . G .

C ă p r u c i u , D r . V . D o g a r i u , D r . N . O a n -

cea , Dr . T ra ia n Bo na , D r . T . Spo ia lă ,

Dr . Ios i f Ujhely , Dr . Atanas ie Demian,

Dr . S t . J i anu , Dr . Emi l M ure ş ia nu .

*

A r h i v a . O r g a n u l s o c . i s t o r i c o - f i l o l o -

d in Iaş i . Anul XX XVII (1930) N o. 2 .

Ilie Bărbulescu : ind iv idua l i t a t ea l imb i i

r o m â n e ş i e l e m e n t u l s l a v . C . Kogălni-

ceanu: R o m â n i i d e d i n c o a c e d e C a r p a ţ i

s u b d o m i n a ţ i u n e a U n g u r i l o r p â n ă l a

î n t e m e i e r e a Ţ ă r i i R o m â n e ş t i ş i a M o l

d o v e i . Th. Holbau: Boier i i lu i M iha i

V i t e a z u l ( c o n t i n u a r e ) Petru Caraman :

Cont r ibu ţ iun i b ib l iog ra f i ce l a s tud iu l Ro

mâni lor d in Is tor ie ş i a l l imbi i lor .

Co

municări s e m n e a z ă : Margareta Ştefă-

nescu: I n f lu e n ţ a c r o n i c e i l ui M a n a s s e s

a s u p r a p o e z i e i r o m â n e ş t i v e c h i . D a t i n e



—

285 —

a 40 de sfinţi. Zicători ce se as em ăn ă

toare cu ale noastre.

Lucian Predescu:

Rectificări în istoria literară.

Th. Hol

bau:

Românii la hotarele Galiţiei.

P.

Constantinescu-Iaşi: O ope ră de lite

ratură rusă medievală şi ţara noastră.

N. Gane

: Folklor din Basa rabi a.

Re

cenzii.

Arhiva Someşană.

(1930) No. 12.

Virgil Sotropa :

Un act memorabil . /.

Marţian:

Rapor tul locotenentului Frie -

derich Storch de Arben din 1838—49.

Cor esp ond enţa lui Nacşu cu Moisil şi

Petri. V. Bichicean : Material docum en

tar. /.

Marţian:

O altă scri soare a Ge

neralului Ioan Kemeny.

Virgil Sotropa:

In amintirea lui Grigore Silaşi.

*

Graiul Românesc.

Anul III (1929)

N o .

\—l.Dr. Victor Papacosta:

Despre

Românii desnaţionalizaţi dintre Rusciuc

şi Silistra. M. Pop: Românii din Ceho

slovacia. Simion C. Mândrescu: Corpul

nostru diplomatic în ţări cu minoritate

românească.

Anton Hoidas:

Românii

rutenizaţi din Bucovina. (In No. 3).

D.

Caracostea: O problemă de geografie

Folklorică sudesteuropeană. Elena Ef-

timiu:

Intre Valaşi . (In No. 4—5).

Di

mitrie Beratti:

O nou ă autocefalie în

Balcani. V. Vărădean: Români i din Ba

natul Jugosslav. (In No. 6). Simion C.

Mândrescu:

Etatiza rea şcoalelor ro mâ

neşti din Albania.

Paul St. Iliin:

Inde

pend enţa Ucrainei şi Românii Tr an s-

nistrieni. (In No. 7). Stoica Nicolaescu:

Sfântul Mun te Athos şi importanţa lui

pent ru România din punct de vede re

istoric, cultural şi religios.

Utopia. C l u j . Anul II. (1930) No . 1.

/.

Haţegan :

Politica tineretului. / .

E.

Drummond:

Pr ţb le ma limbii internaţio

nale.

Edmond Sechelle :

Filosofia co s

mologiei Einsteiniene. Corneliu Albu:

Democraţia şi problema minoritară. Tro

ian Ieremici:

Atavism.

V. L. Rogacev-

schi:

Scriitor ii ruşi legaţi de moş ie.

Note, cărţi, reviste.

Cele Trei Crişuri.

Oradea. Anul IX

(1930) No. 1—2. Nu măr înch inat Ro

mânilor de peste hotare.

Măria, Regină

a României: Int re Români i din America.

S. Mehedinţi, Românii de pest e hot are .

Ion C. Gtădişleanu:

însemnă tatea Ro

mânilor de peste hotare.

Ion Foti,

Ma-

cedo-Românii.

Sextil Puşcariu:

Românii

din Istria. Traian Birănescu: Românii

din Banatul înstreinat.

Vasile Stoica:

Românii din Ungaria (I).

A. Davidescu:

Românii din Ungaria (II).

Paul Negu-

lescu: Românii din America. Ştefan

Popp : Românii din Cehos lovacia. Gh.

Vornicu:

Românii din Mara mureşul Ce

hoslovac.

Ştefan Ciobanu:

Românii de

peste Nistru.

Note, cărţi, reviste.

Fât-Frumos.

Anul V, (1930) No. 1.

Număr închinat lui Ion Creangă , la 40

ani dela moart ea lui.

Leca Morariu :

Creangă.

Gh. Bogdan-Duică:

Variante

ungureşti la Ion Creangă. A. A. Cuza:

De-ale lui Creangă. I Creangă: De-ale

şcolii (spicuiri).

A. Garovei:

însemnări

de-ale lui Creangă.

V Tempeanu:

Fol-

ticenii în „Amintir ile" lui Creangă. N.

A Bogdan: Creang ă la Slănicul-Mol-

dovei (1885).

Leca

MorariJ Recenzia

ediţiei Creangă-Lovinescu. Cronică. Bi

bliografie.

Societatea de mâine. C lu j .

Anul VII,

(1930) No. 7. Ilie Cristea: Români i din

Rusia Sovietică. Traian Herseni: So

ciologia comparată a mentalităţilor.

Petru

Suciu:

Problema femenismulu i la noi.

Al. Ciur a: Crucifixul. Ar. Deleanu:

Afară cu politica din Universitate. Horia

Trandafir:

Spinoza în româ neş te.

Dr.

Val. Moldovanu:

Tend inţe le de evoluţie



— 286 —

a le r ap o r tu lu i d in t r e b i se r i că ş i S t a t .

Emest Bernea: So c ie t a t ea Na ţ iu n i lo r

ş i v i a ţ a u n iv e r s i t a r ă in t e rn a ţ io n a lă . G .

Serbu

: At las u l linqu is t ic a l R om ânie i .

Ion Clopoţel: A l e x a n d r u P a p i u - I l a r i a n u .

Ion Chinezu: As p ec te d in l i t e r a tu r a

mag h ia r ă d in Ard ea l ( 1 9 1 8-1 9 2 8) . Cronici

fapte etc.

*

R i t m u r i .

Braşov . Anul I (1930) , No .

8—9. / . Al. Bran-Lem eny; L i t e r a tu r a

ş i B ra şo v u l , î n lu m in a ma te r i a l i sm u lu i

ş i a i d ea l i smu lu i . Res tu l n u măru lu i v e r

s u r i ş i p r o z ă s e m n a t e d e : M ă r i a B .

Ba iu le scu , A l . Că l in escu , I o n Fo cşen ean u ,

Eca te r in a P i t i ş , A lex . I aco b escu , N . N i -

cu le scu Can to n ie ru , Lu c ian Co s t in , Au re l

Ch i r e scu , Au re l M ar in , I . I o rd ac h e , R .

Pr i şcu , Lu c iu Mar ian . Recen z i i .

*

S c r i s u l n o s t r u . Bâr lad . Anul I , No .

12 .

G

Tutoveanu:

A l . V la h u ţă . Ve r s u r i

ş i p ro ză d e : Zo e G . F ra s in , Ş t e f an

Co sma , G . Ur su , N . N . Len g u cean u , G .

lo n i ţ ă , G . Ned e lea , D . Fa rcaşan u , I .

Mih a i l . Cro n ic i , î n semn ăr i .

L u c e a f ă r u l l i t e r a r ş i a r t i s t i c . Anul

I, No. 8—9 şi 10—11.

S o v e j a .

Bucureş t i . Anul I I , (1930) ,

N o . 1—2.

M o l d o v a l i t e r a r ă .

Mihăi len i . Anul

IV, (1930), No. 1.

R o m â n i a l i t e r a r ă .

Anul I (1930) No.

1.

P r i m - r e d a c t o r Ovidiu Hulea. N o u a

rev is tă a Ardea lu lu i , v rea să f ie o con

t i n u a r e a „ T r i b u n e i " ş i „ L u c e a f ă r u l u i " :

„ In sp i r i t u l a ce s t e i t r ad i ţ i i v o m d esch id e

d ec i co lo an e le r ev i s t e i n o as t r e , t u tu ro r

n ăzu in ţe lo r cu ra t e d e a t ă lmăc i mare le

suf le t a l na ţ iun i i" .

I n aces t n u m ăr p u b l i că : / .

Agârbiceanu :

In imi s imp le ( sch i ţ ă ) . G . Bogdan-Duică:

B a s a r a b i a î n 1 8 3 8 . Al. Ciur a; D - l C o n

s i l i e r ( sch i ţ ă ) . Dr. Coriolan Suciu : C â n d

a p le ca t G h . La zăr d in Sib iu ? Nicolae

Mărgineamt: î n s e m n ă r i a s u p r a l ui P i -

r a n d e l l o . Livia Rebreanu-H ulea: Co p i lu l

c â t p l o p u l ( p o v e s t e ) . V e r s u r i s e m n e a z ă :

L iv ia R e b r e a n u - H u l e a , E m i l G i u r g i u c a ,

Ov id iu Hu lea , Gab r i e l Drăg an . Bo g a te

p ag in i d e c ro n ică .

Poate a r f i fos t b ine ca Redac ţ ia să

f i e în aceeaş i l o ca l i t a t e cu Ad min i s t r a ţ i a ,

iar nu una la Aiud şi ceai lal tă la Arad.

Vorb ind as t fe l ne gândim la une le g reşe l i

de t ipar car i s 'ar f i putut evi ta .

D e l a „ A S T R A " B r a ş o v

In 13 Aprilie c. D esp ărţăm ântu l „ A stra" Bra şov şi-a ţ inut

adunarea generală ordinară, în sala festivă a l iceului „A. Şaguna".

Din Raportul general despre activitatea comitetului în 1929—1930.

spicuim: (Capitolul „Propaganda cul turală") . „Sunt t rei lucrur i de

cari trebuie să se ţină seam ă atunc i când me rgi la ţa ră : confe ren

ţiarul, conferinţa şi politicianismul.

1.

Nu ori cine po ate vo rbi ţăran ilor. Intelectualul dela or aş

are un anumit l imbaj, împestriţat cu atâtea neologisme încât, dacă

nu e obişnuit să se coboare la mentalitatea şi limba satelor, fără

de nici un folos va căuta să înalţe satul printr 'o savantă conferinţă.

Aşadară, vorbitorul trimis Ia sate nu poate fi ori cine — ori câtă



— 287 —

bunăvoinţă ar avea — ci numai acel care are un vocabular rural ,

ca să-i zicem aşa.

2.

Nici conferinţa nu po ate fi aleasă Ia întâm plar e. Su nt p re

ferate cele ce îşi gă se sc o aplica re im ediată , mai ales la înc epu t,

şi acele în cari au şi ascultătorii un bagaj de cunoştinţe; fiind cu

totul strein i de u n sub iect, c hiar d acă vei reuşi să te faci ascu ltat,

folosul va fi problematic. Deci conferinţele vor fi alese. Ideal ar

fi ca însuşi satul să-ţi indice subiectul pe care ar dori să-l tratezi.

3 . A supra poli ticianismului sunt multe d e s pu s. In pr o pa

ganda noastră la sate suntem de atâtea ori pr ivi ţ i cu neîncredere:

„Domnii dela oraş" în mintea ţăranului reprezintă azi , de atâtea

ori, un fel de negustor de voturi, dar un negustor de şatră care-şi

tace reclam ă mărfii. Po liticianism ul a frânt m assele satelor, le-a

învrăjbit fără m iţân du -le, le-a arun cat în vâltoare a u no r lupte şi v i

no vate şi inutile. In cel ma i umil sătişo r, toa te partid ele îşi au re

prezentanţii lor şi ţăranul nici nu mai concepe altfel de întruniri

decât polit ice. Şi , — să ne bu cură m — e sătul de ele. Ţ i-o spu ne

în faţă cu acea s inceritate am ară ş i doje nito are : „N e-a m săturat

de poli t ică; lăs aţ i-ne în pa ce " Ori ce conferinţă pe c are o ţ inem

trebuie să înceapă cu aceeaşi frază s tereotipă:" Oameni buni , n 'am

venit să facem poli tică ş i nici să vă cerem votul . . . " Abia du pă

această prealab ilă spo ve da nie , feţele s e ma i lum ineaz ă, ochii se

uită mai buc uro şi de oasp eţi , mai încrezători în „D om nul dela

o r a ş" . Vina o poartă cei cari î i îmbată pe bieţii ţărani cu vorbe

go ale, înjurân d pe cei din partidul a dv ers , cu scop ul d e a le

smulge votul . Acesta odată dat , satul rămâne tot cu mâna goală,

da r cu sufletul îns ăm ân ţat de vrajbă. Cine stric ă? D e cele mai

multe ori chiar conducătorii satelor. Va trebui să se pună capăt

odată acestei vinovate exploatări a „conştiinţei cetăţeneşti" în nu

m ele c ăreia ple de az ă toţi cei ce du c politica m ilitantă la sat e. Aco lo

încă nu avem nevoie de ea, sau cel puţin nu în forma în care se

face azi".

D eşi a avut să lupte cu m ulte piede ci, activitatea . .Astrei"

din anul ace sta înreg istreaz ă un pro gr es sim ţitor faţă d e trecu t.

Având aparate de proiecţie, filme şi automobil propriu, conferinţe

s 'au ţinut şi ma i m ulte, şi în săli m ai p op ula te. S'au orga niza t trei

ser i i de conferinţe: una în Scheiu, unde au vorbit D-nii Dr. V.

Stinghe, I . Colan, Ing. V. Micu, Ing. B. Mâzgăreanu, Aurel Căpă-



—

288 —

ţ i nă ;

a

doua ' la l iceul

„A.

Ş ag u n a" u n d e

au

vorb i t D-n i i :

N. Or-

ghidan

prof., I.

Mărculescu

prof.,

Genera l

A.

Butunoiu ,

Dr. V.

Stinghe, Aurel

A.

Safirescu, Consilier

la

Curtea

de

Apel, Octavian

Giurgiu

prof., I.

Garoiu avocat,

Dr.

Voicu Niţescu, Ministrul Jus

tiţiei,

Ion

Colan,

prof., Ing.

Bujor Măzgăreanu,

Dr. N.

Căliman

şi Eugen Hulea,

prof. A

treia serie

a

fost organizată

la

sate unde

s'au ţinut

31 de

confer inţe

de

către D-nii

: Dr. N.

Căliman,

Ion

Colan,

Dr. V.

S t inghe,

Ing.

Bujor Măzgăreanu,

Ing. V.

Micu,

N.

O r g h i d an , prof., Dr. I. G ance vici m edic, Ioan Pricu, dir. şcoalei

comerciale, Aurel Căpăţ ină avocat ,

Ing.

Comanescu .

S'au ţinut, deci,

în

total

50 de

co nfer inţe.

S'au

organizat apoi

serbarea dela 1 Decemvr ie 1929, precum şi o şedinţă so lemnă în

cinstea

lui

Thomas Gar ique Massaryk ,

cu

prilejul împlinirii

a 80

de

ani

dela naştere.

Subvenţiuni

şi

ajutoare

s'au

pr imit dela: Prefectura Judeţului

Braşov, pr imăr i i le comunale :

Bod,

Hălchiu, Feldioara, Hărman,

Holbav, Purcăreni , Satulung, Tel iu, Turcheş, în sumă totală de

Lei

70.500.

Faţă

de

această sumă pr imită, Despărţământul

a dat, în 1929,

subvenţ iuni

şi

ajutoare

în

su m ă

de lei 123.991, sau,

dacă socot im

to t

ce s'a

împărţit t imp

de

patru

ani,

ajungem

la

peste 692.000

lei

Despre inaugurarea Bibl ioteci i

„Dr. Al.

B o g d a n " ,

am

vorbit

în

alt

n u m ăr

al

revistei noastre. Constatăm aici sporul faţă

de

1 9 2 9 : Biblioteca cuprinde 13.309

voi. (în 1929

nu m ai 10.778).

Rev i s t e :

217 în 403 voi. S'au

cumpăra t

640 voi. S'au

primit

do-

n a ţ i u n i :

1303

cărţi

588

broşur i ,

36 ani de

reviste, 2629 numeri

de reviste, 80 diverse. S'au catalogat în total 2201 cărţi (2220

Tara Barsei

Documents

Transcript of Tara Barsei