Autoare: JOYCE DINGWELL

Titlu original: THE TIMBER MAN

Titlu românesc: TĂIETORUL DE LEMNEVariantă: OMUL DE LEMN

Traducător: Mihnea Columbeanu

Spre deosebire de majoritatea mamelor vitrege, cea a lui Mim Tarrant era o adevărată Gorgonă – întruchiparea mamei vitrege din căr i: egoistă, hrăpărea ă i cu o undă deț ț ș cruzime. Mim ar fi putut să-i ină piept singură, dar ceea ce nu suporta era să-l vadă peț fratele ei mai mic, Karri, la discre ia Lydiei. Singura solu ie, a conchis ea, era să fugă – a aț ț ș că s-a deghizat convenabil i l-a dus pe Karri cât mai departe posibil de casa lor dinș Sydney, în tabăra unor tăietori de lemne din jungla aflată în nordul Queensland-ului. Din păcate, pentru oricine care nu cuno tea toate faptele, Mim părea să practice o formă deș în elătorie destul de neplăcută. Noul ei ef, Blaze Barlow, nu tia toate faptele, i s-a repezitș ș ș ș să tragă o concluzie gre ită. Mim ar fi dat orice ca să-i poată spune tot adevărul – dar, dacăș o făcea, ce s-ar fi întâmplat cu Karri?

– Ei, în sfâr it am prins păsărica în la , spuse tăios Lydia. Ceea ce n-au putut faceș ț poli ia i presa pentru mine, ai făcut chiar tu. Te-ai dat de gol. Întotdeauna ai fost o proastă.ț ș

– Cum... vreau să zic...Dar Mim î i amintea ultima zi a incendiului, i cuvintele pe care le rostise: ș ș Acum

închid!... Cu bine. Aici Mim Tarrant. Dumnezeu să ne aibă în pază.Isabel le transmisese la Brisbane. De acolo, ajunseseră în toare col urile lumii.ț

Incendiile făceau întotdeauna senza ie.ț– A fost foarte emo ionant, râse afectat Lydia. tii că ai ajuns pe prima pagină aț Ș

ziarelor? Dacă-mi amintesc bine, au scris: "ACUM ÎNCHID! – DUMNEZEU SĂ NE AIBĂ ÎN PAZĂ".

Cu voce îngro ată, Mim o întrebă:ș– De ce-ai venit?– A, nu după tine, Mimosa, nu- i face griji, nu coseai chiar atât de bine. După pu tiț ș

am venit.– După... după Karri? Nu se poate!– Sunt aici, nu?– Dar niciodată n-ai inut la el, tii bine că nu!ț ș– Foarte adevărat, iar acum cu atât mai pu in. Dar ceea ce ai omis tu, în entuziasmulț

tău fră esc, a fost faptul că trebuia să prezint obiectul între inerii ori de câte ori câte unț ț mandatar băgăre î i vâra nasul ca să vadă cum o mai duce âncul.ț ș ț

– Vrei să spui că tatăl meu a stipulat asta?– Da.Fa a Lydia era vânătă de furie.ț– N-a fost tocmai prost, nu-i a a?șÎ i aprinse o igară, punând-o în port igaretul ei lung.ș ț ț– Ai perfectă dreptate, continuă ea, ghicind gândurile lui Mim, nu-mi doresc plăcerea

companiei lui Karri. Dar cu banii a avea ce să fac. Nu-s mul i, dar vin regulat. Vreau să măș ț extind, iar a a ceva i-i înghite pe to i, până la ultima centimă. De-asta am vrenit aici, ca săș ț ț te scap de povara acestui pu ti odios, dar necesar.ș

– Nu-l iei nicăieri! Nu te las!– A, nu mă la i? Te sfătuiesc să te mai gânde ti înainte de a face asemenea declara iiș ș ț

pripite. Legea nu le prive te deloc cu ochi buni. Un tutore fără casă!ș– Am casă, răspunse Mim.– Ai o slujbă i o locuin ă de serviciu, dar nici un domiciliu propriu. Eu nu-s proastăș ț

ca tine, Mimosa, eu mă documentez! În al doilea rând, legea sus ine o stare financiarăț solidă. Eu am salonul, apartamentul... Tu n-ai decât o simplă leafă săptămânală. În al treilea rând, starea conjugală. Legea nu prive te cu ochi buni o sus inătoare legală nemăritată.ș ț

În timpul acestei tirade, Mim o zărise pe Caroline îndepărtându-se i, în clipa cândș Lydia men ionă dorita stare civilă, o văzu aducându-l pe Blaze Barlow prin arenă. Blazeț ajunse lângă ea tocmai la timp pentru a răspunde:

– Asta se poate aranja.Lydia se răsuci spre el.– i dumneata, mă rog, cine e ti? A, acum îmi amintesc. Ai câ tigat concursul, i peȘ ș ș ș

urmă l-ai pierdut, făcând pe prostul.Blaze se înclină.

– i cu ce drept te amesteci? întrebă Lydia.ȘNetulburat, Blaze răspunse:– Cu dreptul so ului celei mai apropiate rude a copilului.ț

Toate personajele din această carte există numai în imagina ia autoarei, i nu auț ș nici cea mai mică legătură cu unele persoane care ar putea să poarte acelea i nume. Eleș nu sunt inspirate nici măcar aproximativ de unele persoane reale, cunoscute sau necunoscute de autoare, i toate incidentele descrise sunt absolut imaginare.ș

Capitolul 1

Era o zi blândă de primăvară în Sydney, dar Mim Tarrant – botezată Mimosa, pentru că la na tere avusese un păr ca o spumă aurie – ar fi putut la fel de bine să fie cumpănaș iernii.

Nu scena mohorâtă din fa a ei – o stradă industrială anostă, cu trotuare sordide, i unț ș ir de tomberoane murdare înclinate cani te oameni be i, cu capacele căzute – o întrista, ciș ș ț

propria ei stare de spirit. Chiar putea spera să-i reu ească figura? continua ea să seș îndoiască, i într-al doisprezecelea ceas.ș

Timp de câteva momente, o sfidase pe domni oara Lannock i se oprise din lucruș ș pentru a privi în gol pe fereastra atelierului, sperând să vadă în scena deprimantă de afară ceea ce vedea uneori când se gândea la comentariile iste e ale fratelui ei mai mic, Karri, cuț speran a de a găsi ceva de basm în labirintul clădirilor dărăpănate i în albastrul cerului deț ș deasupra – măcar atâta cât să-i mai vină inima la loc.

Azi, însă, nu reu ea. Totul rămânea posomorât i incolor, fără nimic de poveste, iarș ș albastrul cerului nu avea nici un efect.

"Totu i," î i spuse ea, "a a vreau să fie, a a se cuvine. Trebuie să am un stimulent,ș ș ș ș ceva care să mă ină pe picioare, iar calea asta neîmbietoare e singura mea speran ă – peț ț lângă Karri, bineîn eles."ț

– Visezi cu ochii deschi i? toarse prin atelier, până la Mim, vocea răutăcioasă aș domni oarei Lannock.ș

Când domni oara Lannock vorbea pe tonul acela dulceag-purulent, Mim intraș întotdeauna în gardă. tia că, la zece minute după orice confiden ă pe care i-ar fi putut-oȘ ț face în disperarea ei, mărturisirea ar fi ajuns la urechile mamei sale vitrege.

– Îmi odihneam doar ochii, răspunse ea.– Nu te condamn, dragă, se auzi din nou vocea mieroasă. A teaptă multe de la tine,ș

nu-i a a?șO pauză de efect.– Nu te-ai gândit niciodată să pleci de-aici? i să iei i băiatul?Ș ș– Să-l iau pe Karri cu mine? Ar fi o nebunie.Mim repetase acest răspuns atât de des, încât îl rostea pe cel mai firesc ton.Văzu dezamăgirea de pe fa a domni oarei Lannock, care dorea atât de mult să seț ș

vâre pe sub pielea efei ei, i- i ascunse expresia aplecându-se sârguincios peste ma ina deș ș ș ș cusut.

În clipa următoare, cosea din nou tivuri, fredonând mut în ritmul ma inii.ș"Karri i cu mine vom pleca", spuneau cuvintele cântecelului neauzit. "La noapte,ș

vom pleca de-acasă."

* * *

La douăzeci i unu de ani, Mim tia de cinci ani, de când în via a sa interveniseș ș ț mama ei vitregă, că nu-i mai rămăsese decât să plece. Dar Karri fusese prea mic, ea fusese minoră – i mai existase i tata. Slab, ineficient, nedemn de încredere, era totu i tatăl ei. A aș ș ș ș că se mul umise să tragă de timp i să- i urzească pe îndelete planurile.ț ș ș

La cincisprezece ani, când mama ei murise, Mim sim ise cu o cumplită certitudine căț această povară apăsa prea greu pe umerii ei tineri. Partea cea mai frumoasă din via a ei seț sfâr ise. Chiar înainte ca mama ei să se prăpădească, Mim îi spusese ceva în acest sens,ș căci tia că sfâr itul era aproape.ș ș

– Nu, Mim, o asigurase mama ei. Tot ce-i mai frumos abia acum urmează.Totu i, mama ei se în elase. La nici un an după moartea so iei lui, Gerald Tarrant seș ș ț

recăsătorise. Noua sa so ie se numea Lydia i era genul de mamă vitregă despre careț ș oamenii cred că există numai în basme i melodrame – caustică, acidă, opresivă,ș provocatoare când n-o pă tea nici un pericol, adeseori crudă. În adolescen ă, Mim îiș ț cunoscuse adeseori această cruzime – înfigerea inten ionată a câte unui pieptene în păr, sauț usturimea palmelor ei pe obraji i peste urechi, când Gerald nu era în apropiere. Alteori,ș cruzimile erau mai subtile – o carte preferată ruptă, o vază pe care o primise în dar de la mama ei făcută ăndări pe jos... Mim nu se plânsese niciodată, căci Lydia găsise încă de laț început o cale de a pedepsi orice reclama ii: Karri. Mim nu suporta să- i vadă lovit fră iorul,ț ș ț în vârstă doar de doi ani când murise mama lor i de trei la apari ia Lydiei.ș ț

Fuseseră ni te ani de co mar. Mim fusese retrasă de colegiu i pusă să lucreze înș ș ș croitoria Lydiei. Nu avea talent, dar era o mână de lucru ieftină. Abia acolo în elesese Mimț de ce se căsătorise Lydia cu tatăl ei, căci chiar i pentru ochii ei indiferen i – indiferen iș ț ț fiindcă se deta a instinctiv de toată acea situa ie dezgustătoare – nimeni nu făcea risipă deș ț dragoste.

Lydia era o femeie ambi ioasă i dorise să- i fructifice cumva extraordinarul talent.ț ș ș Talentul ei era acela de a croi haine, iar Mim trebuia să recunoască cinstit că era extrem de iscusită cu acul i a a. Ar fi admirat-o, dacă n-o detesta. La fel cum ar fi putut să-lș ț antipatizeze i pe tatăl ei, dacă în primul rând nu l-ar fi iubit.ș

– Să ai grijă de tata, îi spusese mama ei, fără ca so ului ei să-i fi spus niciodată: "să aiț grijă de copii". Cât despre micul Karri, el era întru totul băiatul lui Mim.

Lucrând în salonul de croitorie al Lydiei, descoperise că înainte de căsătorie aceasta nu avusese nici un ban i că, doar cu un mic capital, ar fi putut ajunge departe. Iar din ziuaș cununiei cu Gerald Tarrant, ajunsese într-adevăr departe.

De-atunci, totul fusese dedicat afacerilor. Fiecare tablou pictat i vândut de Geraldș Tarrant. Taxele colară ale lui Mim, după retragerea de la colegiu. Mai târziu, când îi veniseș i lui vremea, Karri se dusese la coală arătând ca un copil sărac. Mim î i amintea că înș ș ș

diminea a aceea, nemaisuportând, alergase la tatăl ei.ț– Tată, trebuie să înceteze odată, nu- i dai seama?țÎn sfâr it, Gerald Tarrant î i venise în fire.ș ș– O să se termine, Mim, am pregătit ceva.Mim î i amintea că-l privise cu milă pe omul acela slab, nesigur de sine, pierdut.șDupă aceea, se bucurase că nu-i repro ase cât de nechibzuit fusese i ce suferin e leș ș ț

provocase copiilor lui, căci în mai pu in de o săptămână Gerald Tarrant murise.țAbia atunci ie ise la iveală planul lui. Era atât de ridicol, încât Mim izbucnise înș

plâns.Capitalul rămas era pentru între inerea lui Karri – Mim era adultă acum, trebuia să- iț ș

facă singură un rost în via ă – iar banii urmau să-i fie plăti i cui avea grijă de el. Tatăl ei,ț ț care mereu încurcase borcanele, crezuse că proceda foarte abil. tia că Lydia îl antipatizaȘ pe băiat, ca pe to i copiii. Fără îndoială, credea că i l-ar fi dar în primire bucuros lui Mim,ț

care atunci ar fi avut la dispozi ie i banii.ț șLa citirea testamentului, Lydia râsese. Peste cinci minute, îl pălmuise pe Karri la fel

cum cândva o bătuse i pe Mim. Acum o putea face fără ascunzi uri. Gerald, cu protesteleș ș lui mole ite, nu mai era.ș

Mim în elesese o dată pentru totdeauna că trebuia să plece cu Karri cât putea deț repede. Acum, însă, s-ar fi putut să-i fie mai greu. După testamentul prostesc al lui Gerald, Lydia ar fi putut încerca să-l ină pe băiat la ea, de i Mim insista că putea să păstreze banii.ț ș Pe lângă firea ei caustică i nedreaptă, Lydia mai era i extrem de meschină.ș ș

i mai era i vicleană. Mim nu se îndoia că întrebarea răutăcioasă a domni oareiȘ ș ș Lannock, "Nu te-ai gândit niciodată să pleci de-aici? i să iei i băiatul?", fusese pusă laȘ ș cale de altcineva. Lydia, cu mintea numai la bani, stătea tot timpul în alertă.

Dar i Mim era în alertă, de cinci ani. Iar Karri, oricât de pu in în elegea el situa ia,ș ț ț ț era la rândul lui atent. Mim îl pusese în gardă.

– Să tii, Karri, că dacă vreodată par să fiu aspră i rea cu tine, nu vorbesc serios.ș ș– tiu, Mim. tiu c-ai s-o faci de ochii Ș Ș ei.Era îngrozitor, să înve e un copil să fie a a de necinstit, dar lui Mim nu-i mai păsa.ț ș– Vei mai ti i că o fac ca să nu ghicească planul nostru secret.ș ș– Să plecăm?– Taci!– Da, răspunsese Karri, privind-o cu ochii lui cenu ii-argintii ca arborele din vestulș

Australiei căruia îi purta numele, căci Gerald Tarrant î i botezase copiii după lucrurile peș care le iubea i le picta. Am să tiu, Mim.ș ș

Apoi adăugase melancolic, atingându- i involuntar o vânătaie cu mâna:ș– Când?– Curând. Curând, iubitule. Planul e aproape gata.A a era. Mim se consultase cu Nick Peters, un tânăr detectiv, so ul uneia dintreș ț

prietenele ei de la W.E.A. Vorbise cu falsă nepăsare, astfel încât Nick nu bănuise ce inten iiț serioase avea. i o scosese bine la capăt, gra ie cursurilor de artă dramatică de la W.E.A.Ș ț

Lydia privise cu sarcasm lec iile de actorie, dar n-o putuse opri pe Mim, pentru căț fiica ei vitregă avea acum douăzeci i unu de ani, iar lec iile de la Asocia ia de Educa ie aș ț ț ț Muncitorilor erau gratuite.

– De i, dac-am văzut în via a mea pe cineva care să aibă mai pu in mutră de actri ă...ș ț ț ț comentase batjocoritor Lydia, iar Mim tiuse că avea dreptate. Era prea scundă, prea palidă,ș prea tearsă pentru scenă, i nu avea har. Dar învă ase de-acolo ceea ce dorise: arta de aș ș ț pune întrebări extrem de importante ca i cum n-ar fi contat – arta prefăcătoriei.ș Prefăcătoria putea avea o importan ă decisivă în via a ei.ț ț

Lui Nick, înalt, simpatic i deloc bănuitor, îi spusese într-o doară:ș– Am citit despre cazul acela Trenton – cum l-au prins pe Trenton după ce l-au căutat

atâta într-o suburbie. În joacă, mi-am închipuit că m-a ascunde i eu. Care ar fi locul celș ș mai bun, Nick?

– Hmm, delicată întrebare, tânără Mim. Unii spun că în ora – uită-te cum se pierdeș po ta ul în decor – dar eu a zice...ș ș ș

– Da...?– Cât po i de departe. Totu i, re ine, asta nu-i decât teoria lui Nick.ț ș ț– A a, Nick...?ș

– Cu cât ajungi mai departe, cu atât va trebui să se întindă mai mult bra ul lung alț legii – a a trebuie să prive ti lucrurile. i mai există i posibilitatea – redusă, recunosc – caș ș Ș ș anun ul tău din ziarul local să nu se răspândească în ară. A a că eu, dacă a fi pe fugă, m-aț ț ș ș ș duce cât mai departe i acolo m-a da la fund un timp. M-a face de folos, astfel încât, dacăș ș ș a fi descoperit, oamenii să nu vrea totu i să renun e la mine. Dar trebuie să în elegi, tânărăș ș ț ț Mim, că eu nu sunt un infractor, ci numai un...

– Un cetă ean cinstit într-o pasă proastă. Zi mai departe.ț– După un timp, a porni din nou la drum, reluă Nick, cu zâmbetul lui vesel.ș– În eleg... Ni mi-ai spus dacă la nord, la sud, la est sau la vest.ț– Estul se exclude, acolo e coasta, i ar trebui să am autoriza ie pentru ie irea dinș ț ș

ară. Sudul i vestul ar putea rezolva problema, de i eu, personal, a lua-o spre nord.ț ș ș ș– Spre nord?– Pe moment, în Queensland e o lume destul de amestecată, zâmbi Nick. Planta iileț

de zahăr, de pildă...Mim, însă, începuse dintr-o dată să tremure, a a că nu-l mai asculta.șCăci, când î i depusese cererea la Agen ia de Plasare Castle – fără succes, pentru căș ț

domni oara Castle avusese îndoieli văzând o tânără care căuta un loc de muncă unde să- iș ș poată lua i fratele mai mic – Mim citise pe panoul cu locuri vacante rezemat lângă u ă unș ș anun care parcă ar fi fost inventat de Nick.ț

BARLOW'S, NORDUL QUEENSLAND-ULUI, CAUTĂ TÂNĂRĂ PENTRU COMPANIE I AJUTOR. FĂRĂ OBIEC II LA COPII. SALARII BUNE.Ș Ț

Aceasta se întâmplase săptămâna trecută. Oare postul mai era liber?Descoperise că era.– Vre i să spune i că nu vă deranjează distan a? Barlow e departe.ț ț țDomni oara Castle n-o recunoscuse pe Mim cea din urmă cu o săptămână, văzând înș

locul ei o femeie de vreo treizeci de ani, destul de insipidă. Mim î i pulverizase părul blondș cu cenu iu, într-o toaletă a gării. De asemenea, se fardase atent, a a cum învă ase laș ș ț cursurile de machiaj. Î i aplicase în jurul gurii i al ochilor câteva riduri discrete deș ș oboseală. Buzele i le rujase cu un roz discret, propriu tinere ii mai trecute. Arăta ca oș ț mamă tânără i îngrijorată.ș

"Sărăcu a de ea", î i spuse domni oara Castle.ț ș ș– Nu-mi place frigul, îi explică Mim. Mă gândeam să încerc în Queensland. Ave iț

ceva în Queensland? În nord, eventual?Domni oara Castle ezită un moment. Tânăra părea harnică, dar nu arăta în stare săș

prea ină companie, iar domni oarei Castle îi plăcea să-l mul umească pe domnul Barlow,ț ș ț care întotdeauna î i selec iona angaja ii de la Sydney, nu de la Brisbane, convins că după ceș ț ț un candidat făcuse atâta drum avea mai mari anse să se oprească locului. Pe de altă parte,ș î i spuse domni oara Castle, nordul fierbinte al Queensland-ului era dificil în timpul verii.ș ș Iarna, toată lumea s-ar fi repezit să ocupe postul.

– Am un băiat, spuse Mim cu curaj.– Nici o obiec ie, răspunse domni oara Castle. Ceva referin e?ț ș țMim se pregătise din timp. Le convinsese pe colegele ei de la W.E.A. să practice un

joc de-a referin ele. "Alegem orice nume", propusese ea, "dar cu acelea i ini iale. Eu î iț ș ț ț

scriu ie, Julia, iar tu, mie."ț– "Pentru oricine poate fi interesat: am cunoscut-o pe Marion Thomas pentru o

perioadă de...", citi domni oara Castle.șApoi puse scrisoarea de referin e pe masă. Încă nu era convinsă, de i nu se îndoia că,ț ș

dacă dorea o fată ca ajutor i companie, Caroline Pettit ar fi preferat fără îndoială unaș neinteresantă, ca asta. O trimisese pe Caroline la Barlow, ca secretară, anul trecut, i tiuseș ș ce avea în minte din momentul când îl cuno tea pe noul ei ef. Până acum, î i spuseș ș ș domni oara Castle cu pizmă, figura nu-i inuse.ș ț

– Pot primi postul ăsta, vă rog? insistă Mim. Băie elul meu... are pieptul camț sensibil... trebuie să trăiască într-un climat cald. În elege i...ț ț

– Bine, atunci, foarte bine, cedă în sfâr it domni oara Castle; în fond, postul de laș ș Barlow era scos la plasare de trei săptămâni. Pentru o femeie cu un copil, taxa ar fi de treizeci de lire sterline.

Lui Mim îi căzu fa a. Economisise numai zece.ț– Totu i, distan a fiind considerabilă, continuă domni oara Castle, domnul Barlow vaș ț ș

plăti în avans biletele, re inându- i apoi cheltuiala din leafa dumitale săptămânală, după ceț ș te angajezi pentru cel pu in ase luni.ț ș

Acest lucru o cam amărâse; urmând sfatul nevinovat al lui Nick, Mim voise să se instaleze doar temporar, apoi să- i continue fura. Totu i, ase luni nu însemna prea mult i,ș ș ș ș având în vedere că trebuia să- i plătească drumul, altfel neputând decât să stea acasă,ș acceptase.

– A a voi face, spusese ea.șPregătindu-se, î i falsificase chiar i semnăturile. Lydia putea să contacteze poli ia,ș ș ț

iar poli ia s-ar fi interesat la agen iile de plasare, examinând registrele. Constatse că, dacă- iț ț ș inea rigide două degete, scrisul ei se schimba complet. Se semnase cu numele de Marionț

Thomas, cel pe care i-l atribuise Julia. Trebuia să aibă acelea i ini iale cu cele de pe geantă,ș ț căci nu- i putea permite să- i cumpere o valiză.ș ș

– Foarte bine, doamnă Thomas, dacă veni i mâine după-amiază tot pe la ora asta,ț vom avea biletele pentru Binbilli Siding i pute i pleca în aceea i seară.ș ț ș

Nici că s-ar fi putut mai bine. O dată pe lună, Lydia se ducea la "conferin a deț boarfe", cum îi spunea ea; pleca direct de la salon, iar noaptea rămânea la o prietenă. Dar unde Dumnezeu era Binbilli Siding?

– În nordul Queensland-ului, unde este i firma Barlow, desigur, răspunseș impacientată domni oara Castle.ș

Încă nu era convinsă că făcea bine ce făcea; domnul Barlow era un om atât de elegant, iar femeia asta, pe lângă că arăta destul de anost, nu părea nici prea inteligentă. Totu i, Caroline trebuia să se mul umească doar cu atât.ș ț

– i mai este i taxa mea, se răsti ea.Ș ș– O am pregătită.Mim îi dădu banii.Peste un minut, ie i.ș

* * *

În după-amiaza aceea, imediat ce atelierul se închidea, urma să pornească grăbită

spre Agen ia Castle – oprindu-se mai întâi pe drum ca să se machieze, desigur. Era oț problemă în plus, dar după ce scăpa din Sydney i de domni oara Castle putea să renun e laș ș ț orice prefăcătorie prostească.

Mecanic, cusu încă un tiv. "Să-l iau pe Karri cu mine? Ar fi o nebunie", îi spusese ea domni oarei Lannock, care abia a tepta s-o toarne Lydiei; acum, nu-i rămânea decât săș ș raporteze: "E a a cum a i sperat dumneavoastră, dragă doamnă Tarrant, nu are timp pentruș ț frate-său, bestia asta mică i ingrată, iar dacă o-ntinde n-o să-l ia cu el, pute i să mă crede iș ț ț pe cuvânt!"

Dar domni oara Lannock se în ela. Mim urma să-l ia pe Karri cu ea. În Queensland.ș ș În aceea i noapte.ș

"Dacă pot să-l între in pe Karri, iar slujba asta e plătită bine i n-au nici o obiec ieț ș ț fa ă de copil, cum scrie în anun , totul va fi bine", î i spunea bucuroasă Mim.ț ț ș

Începu încă un tiv. Undeva, bătu un ceas. Totul mergea bine, peste două ore avea să ia biletele, iar după încă trei ore...

U a dintre salon i atelier se deschise.ș ș– Asta-i persoana, spuse răspicat o voce – vocea rece i dură a Lydiei. Are aceea iș ș

statură i constitu ie. Ridică-te! îi ordonă ea lui Mim.ș țAscultătoare, Mim se ridică. Numai de complica ii nu avea nevoie.ț– Ei?Lydia se întoarse spre femeia care intrase după ea în atelier – o femeie între două

vârste, cu ochi ageri.– Colora ia merge? Ar putea să treacă?țAmândouă o priveau pe Mim ca i cum ar fi fost un vi el la expozi ie.ș ț țCâteva momente, avu loc o inspec ie atentă. Lui Mim i se ceru scurt să se întoarcă iț ș

să meargă până în capătul încăperii.Apoi:– Cred că merge, declară femeia, măsurând-o cu privirea din cap până-n picioare.

Capitolul 2

Lydia Tarrant se întoarse spre fiica ei vitregă.– Ia- i haina i du-te cu domni oara Bellamy. O să- i explice ea pe drum.ț ș ș țApoi adăugă – pentru domni oara Bellamy, fără îndoială:ș– În seara asta nu e nevoie să mai vii la atelier.Între timp, toate trei ajunseseră în salonul pentru clien i al Croitoriei Lydia Tarrant.ț

Era mochetat luxos i înzestrat cu draperii bogate, iar Mim se întrebă ce- i spuseseș ș domni oara Bellamy când intrase în atelierul searbăd i nedecorat din spate. Se mira căș ș mama ei vitregă o primise acolo; clien ii erau răsfă a i întotdeauna în salonul de catifea iț ț ț ș plu . Apoi, domni oara Bellamy începu să-i explice, iar Mim în elese. Lydia nu- i iroseaș ș ț ș niciodată efectele pentru subalterni. Iar domni oara Bellamy era doar o subalternă, căci îiș spuse lui Mim:

– Lucrezi pentru familia Clinfield. Îi cuno ti, desigur, nu?ș– Da.Mim îi cuno tea foarte bine, căci de-o lună cosea toate tivurile pentru nunta din casaș

Clinfield. Lydia fusese în culmea satisfac iei când înhă ase comanda pentru rochiileț ț domni oarelor de onoare. Numai faptul că mireasa î i cumpărase rochia de la Paris îiș ș umbrise triumful.

– W vorba de a treia domni oară de onoare, spuse domni oara Bellamy, grăbindu-seș ș cu Mim spre o ma ină care le a tepta. Fata în rochie galbenă. i-o aminte ti?ș ș Ț ș

– Eu nu lucrez decât tivurile, răspunse Mim.– Era foarte mică, a a ca tine, semăna cu un oricel. Mult mai distinsă, bineîn eles.ș ș ț

Trebuie să i-o aminte ti, pentru că doamna Tarrant te-a folosit la proba a doua i a treia,ț ș ș fiindcă ave i acelea i măsuri.ț ș

– Îmi amintesc, spuse Mim.Nu putea suferi clientele care aveau acelea i măsuri cu ea. Oricât de monoton erauș

cusutul tivurilor, prefera să lucreze la ma ină o lună încheiată, decât să stea cinci minute cuș rochia în lucru pe ea, în timp ce Lydia o împingea, o smucea i o împungea cu ace. O dată,ș î i înfipsese în antebra ul ei chiar i foarfecele. "Stai la un loc, proasto!" o repezise ea.ș ț ș

– E o nuntă-curcubeu, continua domni oara Bellamy. Geraldine Clinfield este foarteș tânără, iar tineri sunt sensibili la tot felul de microbi.

Pufni cu dispre .ț– În ultimul moment, s-a produs ceva neprevăzut. Rochia galbenă s-a îmbolnăvit de

gripă.– Mare păcat, o să se strice efectul de curcubeu, spuse cu nepăsare Mim, care se

gândea la lucruri mai importante, ca repeti ia meticuloasă cu Karri, în aceea i seară,ț ș înaintea plecării.

– N-o să se strice, replică domni oara Bellamy. Tocmai de-asta am venit după tine.ș– După mine?– Ai aceea i statură i colora ie – nu i aceea i distinc ie, se repetă ea – dar, cu pu inș ș ț ș ș ț ț

fard, o să meargă.– Dar...

– Dacă vrei să tii părerea mea, e ti o fată foarte norocoasă. Va fi mai distractiv decâtș ș să robote ti în atelierul ăla. i-n plus, alde Clinfield n-au să te lase să pleci cu mânagoală.ș Ș Ei, uite că am ajuns. ine-te aproape de mine. Cei de la catering i aprovizionare s-auȚ ș împră tiat peste tot i, în îmbulzeala asta, po i să te pierzi. i n-avem timp de-a a ceva.ș ș ț Ș ș

Mim o urmă cât putu de aproape, căci domni oara Bellamy aproape că alerga.ș Fugind în urma ei, Mim zări ni te holuri spa ioase, scări ascuite i antreuri pardosite cuș ț ș faian ă. În elegea de ce fusese Lydia atât de încântată să preia comenzile pentruț ț domni oarele de onoare. Mama ei vitregă murea după "crema societă ii", cum o numea ea.ș ț

Pretutindeni forfoteau oameni, ceea ce făcea ca avertismentul domni oarei Bellamyș de a se ine pe lângă ea să aibă foarte mult sens.ț

– Recep ia se ine pe terasă, gâfâi domni oara Bellamy, urcând treptele câte două,ț ț ș sub o marchiză de mătase roz. Am ajuns. Hai, intră.

Mim, însă, se opri în u ă, intimidată.ș– Asta-i? strigă o tânără. Ce oroare!– Lasă, replică altă voce, mai veselă, cu pu ină pudră, o să dea bine.țO a treia voce, mai vârstnică, i se adresă lui Mim pe un ton de scuză:– Nu-s chiar atât de nesuferite pe cât par, domni oară...ș– Tarrant.– Fiica doamnei Tarrant?– Fiică vitregă.– Intră, feti o, n-avem timp de pierdut. Bella i-a explicat, desigur. Claire s-aț ț

îmbolnăvit. E un mare ghinion pentru Gerry, de când s-a logodit î i dorea o nuntă-curcubeu.ș Dacă tiam mai din timp, am fi putut căuta printre prietenele ei. Ce nesim ire din partea luiș ț Claire, să telefoneze tocmai în ultimul moment! Dar noroc că Bella i-a amintit ce-a spusș mama ta vitregă, că pentru a doua i a treia probă ale rochiei galbene are o angajată cuș acelea i măsuri.ș

Posesoarea celei de-a treia voci, în rochie albastră, cu tocă albastră, păr u or albăstrit,ș era în mod vizibil mama miresei. Zâmbi.

– Nu trebuie să le iei în seamă pe fete, o încurajă ea. Mereu vorbesc a a. tii cumș Ș sunte i voi, tineretul din ziua de azi.ț

– Da... răspunse cam încurcată Mim."A a suntem?" se întrebă ea. "N-am de unde să tiu. Nu le cunosc decât pe Lydia iș ș ș

pe Lannock – i, pentru o oră pe săptămână, pe fetele de la W.E.A."ș– Arăt ca un monstru! se lamentă altă domni oară de onoare.ș– Păi i ce, dragă, nu e ti? toarse suav o fată înaltă i brunetă.ș ș șDoamna Clinfield îi zâmbi lui Mim, ridicând din umeri. Apoi se întoarse i strigă:ș– Gerry!O fată cu cremă pe fa ă i părul legat într-o e arfă se apropie. Era cea care strigaseț ș ș

"Ce oroare!"– Ea e mireasa, o prezentă maică-sa.Geraldine îi zâmbi vesel lui Mim, prin crema de pe fa ă.ț– Acum e rândul tău să zici "ce oroare"!O împinse pe Mim în altă cameră, unde o coafeză pieptăna capete, iar două fete

făceau manichiura i cosmetica.ș– Claire a fost dezamăgită? o întrebă pe mireasă una dintre domni oarele de onoare.ș

– Părea distrusă. Voia neapărat să-l cunoască pe Blaise.O înghionti pe Mim.– Acum e al tău, scumpo, zâmbi ea.– Vărul tău e drăgu ? întrebă altă voce.ț– E foarte înalt, foarte chipe i foarte bogat.ș ș– Aaaa, înseamnă că e foaaarte drăgu ...!țRâseră toate.între timp, Mim ajunsese pe scaunul de toaletă, iar coaforul i manichiurista o atacauș

în acela i timp. În oricare alt moment, i-ar fi plăcut, totul era atât de diferit de via a pe careș ț o dusese, dar acum nu se putea gândi decât la un singur lucru: "Cât o dureze? Cât de curând am să pot scăpa?"

– Apropo, iubito, cum te cheamă? strigă mireasa.– Mimosa.Era un nume absurd, dar Mim î i dădea seama că putea fi foarte convenabil. Cândș

Karri îi spunea "Mim", acesta ar fi sunat ca unul dintre numeroasele diminutive copilăre tiș pentru "mamă". Dacă s-ar fi numi Dorothy, Judith, Lorraine, oricâte repeti ii făcea cu Karri,ț băiatul ar fi putut avea unele scăpări, creând dificultă i.ț

– Mimosa. Ei, o să i se potrivească rochia! se bucură Geraldine.țPărul lui Mim era pieptănat, fixat cu gel, pulverizat cu aur până nu se mai văzu nimic

din culoarea de oricel.șInterveni cosmeticiana, dar machiind-o altfel decât la W.E.A. Acolo o învă aserăț

cum să- i schimbe fizionomia, nu cum s-o avantajeze.ș– Asta-s eu? exclamă Mim, cu ochii mari.– În veci nu te-ai recunoa te, a a-i? râse magiciana. Datorită conturului de ochi, plusș ș

alte câteva trucuri. Următoarea la rând, vă rog.Mim se ridică de pe scaun, iar o altă domni oară de onoare îi luă locul. Mireasa oș

duse înapoi în prima cameră.Mai întâi rochia – o probase, deci tia că i se potrivea – apoi câteva flori galbene, caș

să se asorteze cu rochia galbenă, părul galben... i pantofii galbeni.ș– Oroare! strigă mireasa la adresa pantofilor. Picioarele lui Claire sunt mai mari.– Claire ar urî-o pentru asta, chicoti fata înaltă i brunetă care era prima domni oarăș ș

de onoare, cea ro ie – numai că ro ul, observă Mim, era de fapt un roz intens.ș șImediat, plăcându-i la nebunie escarpenii fini cum în via a ei nu mai avusese, Mimț

spuse:– O să-mi in degetele de la picioare strânse.ț– E o păpu ă, încuviin ă mireasa.ș ț– A a arată, dădu din cap domni oara ro ie. i noi, care am zis "oroare"...!ș ș ș Ș– Ororilor, mai am doar o jumătate de oră, descoperi Geraldine. Stai aici, mielu ico,ș

i distrează-te.șMim rămase privind cum celelalte erau pe rând finisate i veneau să a epte lângă ea.ș șMireasa ie i din cremă i bigudiuri ca un fluture din crisalidă. Intrară câtevaș ș

fotografi, iar blitzurile fulgerară. Tatăl miresei anun ă că erau deja cu zece minute înț întârziere i din nou se auziră strigăte de "Oroare!".ș

Dar, în cele din urmă, fură împăr ite în patru grupuri – domni oarele ro ie iț ș ș ș portocalie în prima ma ină, cea galbenă i cea verde în a doua, cea albastră, cea indigo iș ș ș

cea violetă într-a treia, iar în a patra, mireasa i tatăl ei.șMim se pomeni cu o po etu ă în mână – o pungă galbenă asortată cu costuma ia. Seș ț ț

uită înăuntru i văzu un plic cu inscrip ia: "Cu mul umiri, Grace Clinfield". Era răsplata peș ț ț care i-o promisese domni oara Bellamy. Mă rog, zece ilingi, poate o liră sterlină, i-ar fiș ș fost de mare folos.

Se uită nelini tită după un ceas, în timp ce ma ina gonea pe străzi. Când văzu unul,ș ș se relaxă. Mai avea o oră i jumătate până când era a teptată la agen ie. Timp berechet.ș ș ț

Ajunseră la biserică, une se aliniară i porniră încet prin naos.șCei apte cavaleri de onoare a teptau pe latura lor, în majoritate bărba i înal i, darș ș ț ț

domina i cu to ii de unul anume. "Al meu", î i spuse Mim, amintindu- i de cuvinteleț ț ș ș miresei: "foarte înalt, foarte chipe i foarte bogat."ș ș

Era cu siguran ă foarte înalt i brunet – i, fiind văr cu familia Clinfield, probabilț ș ș foarte bogat, dar Mim nu era convinsă că-l găsea prea chipe , după părerea ei având un chipș mai degrabă agreabil i onest.ș

Mim urmă exemplul domni oarei de onoare din fa a ei i se a eză lângă partenerulș ț ș ș său. Ceremonia începu.

Întrucât aceasta n-o prea interesa, necunoscând mireasa, Mim î i lăsă aten ia să seș ț abată spre omul de lângă ea.

Îl privi pe furi , în timp ce pastorul începea să vorbească. tia că se numea Blaise.ș Ș Numele nu i se potrivea. Părea un om prea aspru pentru un asemenea nume. Era, fără îndoială, foarte oache . Avea pielea închisă la culoare ca lemnul i ochii de aceea i culoare.ș ș ș Erau ni te ochi extrem de limpezi.ș

Mim le observă imediat această limpezime. Ochii tatălui ei fuseseră nelini ti i,ș ț ovăitori. Ace ti ochi erau atât de direc i, încât o făceau să se simtă mai sigură pe sine.ș ș ț

Văzu că privirea lui era pu in amuzată, chiar u or dispre uitoare. Deduse că nu seț ș ț afla în propria lui lume.

Se întrebă care era lumea lui. Mireasa spusese că era foarte bogat i, fiind văr cuș familia Clinfield, putea lucra în acela i domeniu cu ei, o re ea de magazine. Totu i, cumvaș ț ș nu părea om de afaceri. Stătea într-o pozi ie corectă, dreaptă, dar nu era atent nici laț veri oara lui, nici la altcineva din suita ei. Mim îi urmări privirea i văzu că estima ceva –ș ș lemnul din care era construit altarul. Nu se mi ca, dar era clar că ochii lui îl studiau i-lș ș evaluau. Evident – era un tăietor de lemne.

Ca atrasă de un magnet, privirea lui se întoarse spre Mim. Păru să-i descifreze constatarea i- i înclină imperceptibil capul brunet, în semn de confirmare. Nemul umită deș ș ț sine însă i, Mim privi din nou drept înainte.ș

– Iubi i enoria i, ne-am adunat aici...ț șN-avea nici un rost. Nu- i putu stăpâni o nouă privire scurtă spre el.șAcum zâmbea, calm, discret, dar nu ironic ca înainte, ci parcă solicitând un zâmbet

de răspuns.– ...în fa a lui Dumnezeu, i înaintea acestei congrega ii...ț ș țBlaise continua s-o privească pe Mim, în a teptare, iar ea, împotriva propriei voin e,ș ț

zâmbi la rândul ei.Slujba continua, dar Mim pierduse irul cuvintelor. Fu surprinsă când domni oara deș ș

onoare din spatele ei, cea verde, o împinse u or înainte, spre sacristie. Ceremonia seș terminase, iar pastorul scotea registrul pentru semnături.

Din sacristie se auzeau râsete i voci. Erau prea mul i oameni. Pu ine mirese aveaș ț ț câte apte domni oare de onoare cu apte cavaleri. Mim, care nu dorea să se amestece, seș ș ș retrase spre u a de la ie ire.ș ș

Partenerul ei îi zâmbi din nou, la fel de prietenos ca în timpul slujbei. Recunoscătoare, Mim se întrebă dacă nu cumva i se spusese că venise în locul altei fete, iar el, fiind un om amabil, se hotărâse să-i u ureze situa ia.ș ț

Dar părea să nu tie.ș– Culoarea mea e cea gablenă, spuse el. Atâta mi sa spus. E clar că tu n-ai nevoie să

i se spună nimic. În elegi i singură.ț ț șMim ro i.ș– S-a văzut atât de clar?– Nu, dar s-a văzut clar ce făceam eu.N-avea nici un rost să-l contrazică.– Estimai lemnul din altar, spuse ea.– Drept pentru care, m-ai etichetat ca fiind un tăietor de lemne. Într-adevăr, asta sunt.– Îmi pare rău, murmură Mim.– Că sunt tăietor de lemne?– Că am fost indiscretă.– N-ai fost indiscretă deloc. Ia stai, se pare că au pornit. Trebuie să ne păstrăm

locurile, sau poate fi un curcubeu neregulat? întrebă el, cu acela i zâmbet amuzat i pu inș ș ț dispre uitor dinainte.ț

– Nu mă prea pricep la nun i...ț– Nici eu. În nici un caz la o nuntă ca asta.– i totu i, e ti cavaler de onoare?Ș ș ș– Nu eu am ales.– A a cred, dădu Mim din cap, amintindu- i că era vărul miresei, deci probabil nuș ș

putuse să refuze.– Nu i-am re inut numele.ț ț– Nici nu i l-am spus.țMim nu avea inten ia să cedeze. Ce rost ar fi avut, dacă peste o jumătate de oră urmaț

să plece?Blaise a teptă un moment, apoi ridică din umeri, zâmbind.ș– Te voi numi Lână-de-Aur, i se potrive te.ț șMim tresări u or. Ce intui ie avea...!ș ț– Foarte bine, Blaise.Fu rândul lui să tresară.– Cum naiba tii...? A, da, desigur...șOrice explica ie fu zădărnicită de constatarea nemul umită a miresei:ț ț– Oroare, galbenul nu-i aici!– Să mergem, o chemă el.Dar Mim întârzia, căci îi ie ise un pantof din picior. Uitase să- i ină degeteleș ș ț

strânse.– Un pantof prea mare! exclamă el nevenindu-i să creadă. Parc-a fi la mine acasă.ș– Femeile de-acolo poartă pantofi mari?– Sunt foarte pu ine, dar e un loc unde trebuie să ai încăl ări comode, că altfel...ț ț

– Că alfel...?– Altfel, nu mai umbli deloc. Hai, Lână-de-Aur, vino sub haina mea, trebuie să

coborâm printr-o avalan ă de confetti.șTotu i, nu scăpară de confetti – nici de petalele de trandafir i de boabele de orez.ș șÎn ma ină, Mim se aranjă, apoi începu să-i culeagă i lui confettile i petalele de peș ș ș

haine.– Mul umesc, zâmbi Blaise.țTăcră câteva momente, apoi Blaise îndrăzni să-i arunce o privire piezi ă.ș– În eleg că acum trebuie să apărem la recep ia asta?ț țMim se uită repede la el. Nu voia să spună decât că se plictisea, ca orice bărbat, de

formalită ile mărunte, dar un moment lui Mim îi sărise inima din piept. Preocuparea pentruț fratele ei mai mic îi lăsase prea pu in timp pentru distrac ii în societate i, oricum, în situa iaț ț ș ț ei umilă nu cunoscuse niciodată un bărbat ca el – un om atât de bogat.

– Desigur, răspunse ea, întrebându-se cum să dispară cu prima ocazie.– Am ajuns, anun ă Blaise.țMarchiza roz răsuna de râsete i pahare ciocnite.ș– Î i aduc ceva de băut, spuse el. Stai aici.țMim stătu pe loc până când Blaise dispăru, apoi se smulse din cea a roz i o luă laț ș

fugă spre casă.Urcă grăbită scara i găsi camera unde fusese atinsă cu bagheta magică. Se schimbă,ș

dar mai pierdu câtva timp ca să- i caute ceva de pus pe cap. Nu avea timp să- i spele părul,ș ș i nu putea să apar la agen ie cu culoarea aceea aurie strălucitoare, când era mamaș ț

încărun ită a unui băiat de opt ani.țVăzu pe jos e arfa pe care Geraldine o purtase peste bigudiuri. Nu credea că avea să-ș

i simtă lipsa.Îi fu u or să plece. Un moment, se a teptase să-l vadă pe Blaise la baza scării,ș ș

repro ându-i: "Unde-ai pornit? i-am spus să nu te mi ti din loc."ș Ț șDar, când ajunse la asgen ie, constată că domni oara Castle nu era acolo. Biroul eraț ș

închis.– Nu se poate!Mim bătu disperată în u ă, până când apăru un îngrijitor.ș– Degeaba, duduie, au plecat. Mâine-i găsi i.ț– Nu se poate, acum am nevoie!– Vede i i dumneavoastră că nu-s aici. Eu tocmai închideam. Trebuie să pleca i.ț ș țFără tragere de inimă, Mim ie i. Se duse la cel mai apropiat telefon public i căutăș ș

prin carte.Încercă la toate numele "Castle". N-o găsi nicăieri, i nimeni nu o cuno tea.ș șDisperată, scoase plicul pe care-l găsise în po eta de la nuntă. Con inutul era multș ț

mai voluminos decât un mic bac i , iar când văzu banii, Mim scoase o exclama ie. Nu erauș ș ț zece ilingi, a a cum se a teptase, sau o liră – ci patru bancnote de cinci lire sterline.ș ș ș

Se gândi la coafeză, la machieusă, la manichiuristă, care ar fi avut dreptul la atâta. Fără îndoială, doamna Clinfield încurcase plicurile.

Douăzeci de lire sterline. Douăzeci! Treizeci, cu cele zece pe care reu ise să leș economisească. Iar domni oara Castle spusese că biletele costau treizeci de lire sterline.ș

– Mă întreb cum... dacă... a îndrăzni...?ș

Putea înapoia familiei Clinfield banii din salariul ei de la Barlow, i un moment i seș restabili moralul, pentru ca apoi să i se prăbu ească imediat din nou. Tot furt se chema. N-șavea încotro, trebuia să amâne plecarea.

Dar, când ajunse acasă, î i dădu seama că nu mai putea amâna. Karri o aptepta laș u ă, cu fa a luminată de nerăbdare – i o umflătură ro ie pe care înainte n-o avusese.ș ț ș ș Marginile începuseră deja să se învine ească.ț

– Iubitule! exclamă Mim.– A venit acasă după ceva. Noroc c-am văzut-o, Mim, i am ascuns geanta pentruș

drum. Numai că...Buza începu să-i tremure.– Am zgâriat masa i... i m-a... Dar n-am plâns, Mim, fiindcă tiam că e pentruș ș ș

ultima oară.Îi văzu expresia de pe fa ă.ț– A fost ultima oară, Mim, a a-i?ș– Da, iubitule, a fost ultima oară. N-o să i se mai întâmple niciodată.țMim îi strânse mâna într-a ei i, împreună, intrară în apartament să ia geanta.ș

Capitolul 3

Expresul de Brisbane urma să plece peste două minute, în timp ce Mim i Karriș mergeau grăbi i pe peron.ț

În timp ce-l instruia pe Karri, făcea bagajul i-i scria Lydiei o scrisoare, Mim seș transformase din nou în femeia de treizeci de ani, felicitându-se că-l pregătise pe Karri pentru acel rol. În ultimele săptămâni, băiatul o văzuse atât de des pe Mim cea de treizeci de ani, încât spuse doar atât:

– A, acum e ti iar acea Mim.ș– Da, i doar pentru scurt timp, iubitule.șNimeni, î i spunea Mim, n-ar fi ghicit, după înfă i area lor neinteresant, ce emo ie îiș ț ș ț

stăpânea, i mai ales fascina ia lui Karri când văzu trenul. Nici un băie el nu poate rezistaș ț ț unui tren, i mai ales unui gigant argintiu ca Expresul de Brisbane.ș

– Mamăăă, Mim! exclamă el.Controlorul le verifică biletele, îi conduse în compartiment i, peste o jumătate deș

minut, se auzi semnalul, iar trenul se puse în mi care.șKarri stătea pe culoar, cu nasul turtit de geam. Mim regreta că nu-i găsise loc la

fereastră, dar nu conta. Probabil avea să stea tot drumul pe coridor, încercând să se uite pe toate ferestrele de-acolo.

Trenul trecea prin suburbii, lăsând ora ul Sydney în urmă, cu Lydia i cu toată via aș ș ț lor dinainte – i cu încă cineva... Pentru prima oară de când plecase de la recep ie, Mim avuș ț un moment de răgaz ca să se gândească la el i să-l regrete. Era un regret sincer, căci acelș Blaise fusese un om foarte drăgu .ț

Blaise i mai cum? Blaise Clinfield? Nu, numele Clinfield nu părea să i seș potrivească.

Karri rămase pe culoar trei ore, până la Newcastle, după care picioarele începură să i se înmoaie, ochii i se împăienjeniră, i reveni în compartiment, unde adormi imediat, cuș capul pe genunchii lui Mim.

– Nu e nevoie să stea a a, spuse pasagerul de vizavi – singurul care mai era înș compartiment, restul locurilor având inscrip ia "Rezervat" pe ele. Băiatul dumneavoastră seț poate culca pe o parte. Înso itorii mei se vor urca în tren abia mâine. Inten ionez să măț ț întorc în fumoar, la o partidă de căr i. Nu pot dormi bine în trenuri, de aceea nu iau cu etă.ț ș Deci, dacă dori i, va fi loc pentru amândoi.ț

Când omul intrase în compartiment, Mim fusese prea preocupat de Karri i nuș ridicase privirea. Nici acum nu se uită, murmurând doar o mul umire – nu pentru că n-ar fiț fost recunoscătoare, ci fiindcă era împietrită. S-ar fi putut să se în ele, trebuia să se în ele,ș ș dar era aproape sigură că recunoscuse glasul. În timp ce ea se gândea la numele rudelor familiei Clinfield, vărul cel bogat ocupase locul din fa a ei. O singură privire i-ar fiț confirmat-o, dar Mim nu îndrăznea – nu putea – să se uite la el.

Auzi u a compartimentului închizându-se, urmată de pa ii care se îndepărtau peș ș coridor – pa i lungi, apăsa i, a a cum î i amintea să umblase tăietorul de lemne. "O, nu, nu,ș ț ș ș nu!..." î i spuse ea.ș

Într-un târziu, adormi mângâiată de gândul că, dacă era într-adevăr el i o vedea aș doua zi diminea a, urma să aibă în fa ă o femeie cu totul diferită de fata pe care escortase înț ț

ajun. Acesta fu ultimul ei gând.

* * *

Se trezi cu numele "Barlow" pe buze. Acest lucru i se păru destul de surprinzător, căci nu se gândise prea mult la numele omului la care se ducea să se angajeze. Ridică ochii spre suportul pentru bagaje i- i dădu seama cum îi venise în minte. Pe eticheta singureiș ș valize de acolo era scris numele "Barlow". După nume părea să fie scrisă o destina ie, dar oț ascundeau franjurile unui covor. Probabil Mim re inuse involuntar numele "Beryl" seara,ț înainte de a adormi.

Privi în jur i văzu că fratele ei nu era în compartiment. Luându- i buretele de baie iș ș ș prosopul din geantă, Mim porni pe culoar, spre toaletă. Pe la jumătatea drumului, auzi glasul însufle it al lui Karri.ț

– Mai spune-mi despre Big Timbers, Blaise.Vocea se auzea dintr-un coridor îngust aflat în spatele compartimentului de bagaje.

Pe bancheta strâmtă stătea a ezat un bărbat, inându-l pe fratele ei pe genunchi.ș țDe astă dată, Mim nu mai coborî ochii. tia că nu se putea ascunde la nesfâr it.Ș șA adar, nu se în elase. Glasul era al vărului familiei Clinfield care o înso ise în ajun.ș ș ț

Orice îndoială îi fusese risipită de acele cuvinte rostite cu însufle ire: "Mai spune-mi despreț Big Timbers, Blaise."

– Sunt stejari mătăso i, fagi, nuci negri, ar ari argintii, cedri ro ii i obi nui ii scoar ă-ș ț ș ș ș ț țde-fier.

– Scoar ă-de-fier sunt arbori de cauciuc, nu-i a a?ț ș– Da, Karri, i cei mai duri eucalip i din to i, de i tu, fiule, ai una dintre cele maiș ț ț ș

frumoase granula ii.ț– Copacul karri, vrei să spui? Nu-l tiu. Tata m-a botezat Karri fiindcă era pictor.ș– E un copac din vestul Australiei, fiule, i din el se fac podele foarte bune, la fel caș

din jarrah.Din clipă-n clipă, se temea Mim, fratele ei mai mic, cucerit de bărbatul cel prietenos,

avea să adaugă că pe sora lui o chema Mimosa – i, uite-o Blaise, tocmai a venit!șFăcu repede un pas înainte, pentru a împiedica o asemenea dezvăluire.– Aici erai, iubitule! spuse ea.– El e Blaise, îl prezentă Karri. Blaise Barlow.Prin urmare, valiza era a lui – lucru firesc, în compartiment încă nu venise nici un alt

pasager. Era o coninciden ă ciudată, că întâlnise numele Barlow de două ori în aceea iț ș săptămână, dar nu neverosimilă, din moment ce nu era un nume chiar atât de ie it dinș comun.

Totu i, Karri găsea numele "Blaise" destul de rar – rar i ciudat, după cum o i spuse.ș ș ș– Nu, Karri, nu e deloc a a, îl dojeni Mim cam în epată, este un nume englezescș ț

vechi.Îi aruncă o privire tăietorului delemne.– Sau, poate, e francez?Oml î i scosese o pipă i o umplea metodic, apăsând tutunul cu un deget ferm, brunș ș

ca lemnul. Karri, care nu mai văzuse pe nimeni fumând pipă, trăind în lumea de igări iț ș port igarete lungi a Lydiei, se uita fascinat.ț

– Nu tiu, spuse tăietorul de lemne. În elege i, nu mă numesc Blaise, ci Blaze. B-l-a-ș ț țz-e. Ceea ce înseamnă flacără, văpaie, vâlvătaie...

Îi surâse lui Mim, cu din ii strălucindu-i albi pe chipul negricios.ț– Deci tot e un nume ciudat, nu-i a a, Mim? insistă Karri. Adevăratul lui nume eș

Bernard, i zice că-l pot numi Bern sau Blaze, cum îmi place, iar mie îmi place "Blaze".ș Pentru că în tabăra lui de tăietori de lemne – sau apinari, Mim, cum le spun canadienii,ț Blaze zice că proprietarul taberei de-alături î i zice apinar, dar lui Blaze îi place mai multș ț tăietor de lemne – deci, în tabăra lui de tăietori de lemne, care se nume te Big Timbers,ș Blaze aprinde întotdeauna mai întâi un foc, ca să nu-i ia foc copacii. Ce ciudat, nu-i a a, săș aprinzi focul ca să opre ti focul.ș

– E o veche măsură de prevedere, pe care am aplicat-o dintotdeauna, îi spuse lui Mim tăietorul de lemne. Îi înconjur pe băie ii mei cu o fâ ie de pământ ars...ț ș

Mim îl privi întrebătoare.Blaze zâmbi, arătându- i din nou din ii strălucitori.ș ț– Copacii, explică el scurt. Întotdeauna am făcut-o, i de-aici mi s-a tras reputa ia.ș țÎ i vârî pipa în gură i o aprinse.ș ș– i numele.Ș– Blaze! zâmbi radios Karri.– Cred, iubitule, că ar fi timpul să te speli, îi spuse Mim pe un ton matern.– M-am spălat! protest indignat Karri, întorcându- i fa a într-o parte i-n alta, ca săș ț ș

dovedească. M-am spălat cu Blaze.– Aha...Un moment, lui Mim nu-i trecu prin minte nici un răspuns.– Atunci, mă duc să mă spăl i eu.ș– Poveste te-mi mai departe, Blaze! îl rugă Karri pe tăietorul de lemne. Ajunsese i laș ș

eucaliptul ăla înalt de trei sute de picioare. Ai spus că-l cheamă Tall Feller.Răsuflând u urată, Mim se duse să se spele.șCând reveni pe coridor, văzu că micul culoar era gol, ceea ce însemna că Blaze iș

Karri se întorseseră în compartiment – unde mai apăruseră încă trei bărba i.ț– Jock Fennell, Tim Brothers i Paul Sadler, îi prezentă Blaze Barlow. S-au urcat laș

sta ia dinainte. Băie i, dumneaei este...ț ț– Doamna Thomas, spuse Mim cu sufletul la gură, sperând că fratele ei nu- i uitaseș

lec ia.ț– Am fost to i patru colegi la o coală forestieră din Sydney, îi explică Barlow. Oriț ș

de câte ori mă întorc din sud, iau trenul, nu avionul, îi anun i pe ceilal i i mergemț ș ț ș împreună până la Brisbane, făcând schimb de însemnări.

– N-ar fi mai ieftin să vi le trimise i prin po tă?ț ș– Preferăm contactul direct, zâmbi Blaze. Oricum, băie ii trebuie să se ducă i ei laț ș

Marele Fum din când în când.– Adică la Brisbane, doamnă Thomas, îi explică Jock Fennell. În pădurea noastră,

suntem doar la patru ore distan ă de Brisbane.țCam nervoasă, Mim se întrebă unde era pădurea lui Blaze Barlow. Spusese: "Ori de

câte ori mă întorc din sud...", deci era clar că locuia la nord. Cât de departe, spre nord?– Presupun că ave i foarte multe însemnări de schimbat, spuse ea politicoasă.ț– Destule, confirmă al doilea om, Tim Brothers. Lemnu-i lemn pretutindeni, dar

administrarea lui e diferită, la latitudini atât de îndepărtate.– Cât... cât de îndepărtate?– Aproape o mie de mile distan ă, vorbi i Paul Sadler. Trei dintre noi, am rămas înț ș

New South Wales, doamnă Thomas, dar Blaze aci de fa ă a ars drumu' pân-n nordulț îndepărtat.

În nordul îndepărtat – în nordul Queensland-ului, unde locuia acel Barlow la care se ducea să se angajeze. O, nu, protestă inima lui Mim, acest Barlow nu putea să meargă tot acolo.

– Nu l-am prea ars, spuse tărăgănat Blaze Barlow. Nu uita c-am apărut abia al doilea în scena cherestelei. i ani de zile am fost tot al doilea.Ș

– Îmtrebarea e: el te lasă să ui i?țBlaze Barlow î i aprinse din nou pipa. Pufăi din ea un moment, apoi o scoase dinș

gură.– Nu, răspunse el.– Deci, discordia continuă? întrebă cu compasiune Jock.– O să continue atâta vreme cât el rămâne la aceea i atitudine. Dar să nu vorbimș

despre problemele mele personale, ci despre cele comune, pe care sperăm să le remediem. În legătură cu acel weevil cu care aveai dificultă i, Tim – care mai e situa ia?ț ț

Mim îl auzi pe Tim descriind situa ia, îl auzi pe Paul vorbind despre un nou joagărț mecanic, îl auzi i pe Jock. Dar cel mai tare î i auzea bătăile inimii.ș ș

Cum avea să reac ioneze viitorul ei ef, dacă acest om îl întâlnea întâmplător într-o ziț ș i, la fel de întâmplător, îi dezvăluia faptul că noua lui ajutoare avea două fe e – aceea aș ț

unei tinere cu un frate, i aceea a unei mame cu un fiu? Căci, chiar dacă pe ea n-oș recuno tea, avea să-l recunoască pe Karri. Erau deja prieteni buni.ș

Schimbarea înfă i ării ei putea declan a o anchetă. Ancheta putea ajunge până laț ș ș Lydia. Un moment, Mim se gândi la toate lucrurile care se puteau întâmpla, i păli.ș

Apoi î i aminti cât de întins era Queensland-ul, cât de departe s-ar fi aflat o tabără deș cherestegii de o planta ie de zahăr – lanta ia de zahăr spre care se îndrepta ea – cât de...ț ț

– Mi-e foame, Mim, îi întrerupse Karri irul gândurilor, întorcându-se dinspreș fereastră.

– Sigur că da, iubitule, am ceva de mâncare în geantă.– Ce-i asta? interveni Blaze Barlow. Micul dejun la pachet? O, nu...!– Dar...– Vom lua cu to ii micul dejun la vagonul restaurant. De fapt, am i rezervat masa.ț ș– Masa? Dar...– Sunte i invita ii mei. Sau ai lui Jock, ai lui Tim ori ai lui Paul, dacă au vândut maiț ț

mul i bu teni decât mine în trimestrul ăsta. Cum e, băie i? Vom compara încasările, iarț ș ț câ tigătorul achită consuma ia.ș ț

Aceste cuvinte păreau ciudate din partea unui om bogat, dar poate că Blaze Barlow prefera să rămână pe picior de egalitate cu prietenii lui.

Mim încercă să protesteze, însă Karri, cu ochii cât faruriile, pornise deja spre vagonul restaurant. Fără îndoială, examinase încă dinainte tot trenul.

– Pot să beau un cacao, Blaze? Lydia zice că-i o risipă fără rost, când este ceai gata făcut, de i Mim spune că pentru un copil cacao e mai bun.ș

– Po i să bei mai mult decât unul, fiule – două ce ti, dacă vrei. i cine-i Lydia?ț ș Ș

Atra i ca de un magnet, ochii lui Karri se îndreptară spre ai lui Mim.ș– Două ce ti ar merge de minune, Blaze, ocoli el răspunsul.ș– Două ce ti de cacao, îi comandă Blaze ospătări ei, cinci cafele, fructe, uncă, ouă –ș ț ș

toate cele...Se întoarse spre Paul.– Cum te-ai descurcat cu lăstarii ăta de lemn-de-talc?Conversa ia revenise la subiectul cherestelei.țMim î i lăsă gândurile să se abată spre acel Barlow unde urma să se angajeze,ș

întrebându-se cum era via a pe o planta ie de zahăr i ce o a tepta acolo. Apoi îi auzi peț ț ș ș bărba i râzând i reveni în prezent.ț ș

– Cam netipic pentru tine, nu-i a a, Blaze, îl tachina amical Tim, să fii cavaler deș onoare pentru altcineva?

Mim se îndreptă de spate.– Netipic, cum spui, fu Barlow de acord. Totu i, s-a dovedit a fi un ocol destul deș

plăcut.– Ceea ce nu poate însemna decât un singur lucru, deduse Paul pe un ton complice.

Era brunetă sau blondă?Î i scoasese igările i le oferea celor din jurul mesei. Mim clătină din cap. Blazeș ț ș

Barlow refuză i el, sco ându- i nelipsita pipă.ș ț ș– Ei? întrebă Jock, râzând. Răspunde la-ntrebare, omule. Blondă sau brunetă?Urmă o pauză – oare mai lungă decât ar fi fost firesc să fie? Mim n-ar fi putut spune

nici moartă.Apoi, tăietorul de lemne răspunse tărăgănat:– Domni oara avea păr auriu.ș

Capitolul 4

Putea să- i fi dat seama? Doamna Jones, de la apartamentul doi, nu- i dăduse seama.ș ș Domni oara Castle se lăsase păcălită, i oferul de autobuz, i casieri a de la gară, iș ș ș ș ț ș controlorul care-i condusese la locurile lor, i-atunci cum ar fi putut să ghicească acest om?ș Nimic nu sugera că ar fi tiut, răspunsul lui nu ascunsese nimic concret, numai pauzaș păruse cam prea lungă, iar aceasta putea să fi fost i doar o plăsmuire a imagina iei ei.ș ț

Karri citea cu voce tare denumirile gărilor prin care treceau, dar Mim nu vedea decât ni te litere învălmă ite.ș ș

– Banyabba, citi Karri. Îmi place cum sună, la fel ca Binbilli a noastră.Un moment, Blaze ridică privirea.– Taci, Karri, îi opti Mim la ureche fratelui ei.ș– E-n regulă, zâmbi radios Karri. Cu Blaze, nu contează.Mim prefera să nu ri te. Ca să prevină alte palavre periculoase, scoase jocul " erpi iș Ș ș

scări".Jucară înver unat până la Risc, apoi Karri, ca întotdeauna, termină partida urcând peș

erpi i coborând pe scări.ș ș– A a e, aprobă Blaze Barlow, întrerupându-se pentru câteva momente dinș

conversa ia despre cherestea. erpii nu sunt întotdeauna du mani, a a cum îi credem, fiule.ț Ș ș ș– Ce mai face Cecil? îl întrebă Tim pe Blaze.Îi făcu lui Mim cu ochiul:– El e arpele de casă de la Big Timbers.ș– Face bine, mul umesc, dădu din cap Blaze, de i nu la Cecil mă gândeam.ț șÎntoarse capul spre Karri, serios.– A fost odată un Copperhead mic, iar mama lui i-a spus: "Să nu treci niciodată pe

lângă tufi urile mari, fiindcă acolo locuiesc oamenii cu be e lungi i grele." Dar miculș ț ș Copperhead voia să vadă lumea, a a să s-a dus.ș

Făcu un gest de neputin ă.ț– i-a a s-a sfâr it povestea.Ș ș ș– A murit, Blaze?– Da, fiule. i majoritatea erpilor sunt a a, nu vor decât să arunce o privire. Pu iniȘ ș ș ț

caută inten ionat să te atace.ț– Cred că ar fi mai bine să joci din nou jocul ăsta a a cum trebuie, o sfătui Jock peș

Mim, altfel Inimă-de-aur aci de fa ă o să-i bage băiatului în cap tot felul de idei sucite.ț– Mă rog, to i sunt făpturile lui Dumnezeu, îi aminti moderat Blaze, amintindu-i luiț

Mim cum numise copacii "băie ii" lui. Cum îi putuse fi teamă de el.țTim se uită la numele unei sta ii.ț– În jumătate de oră ajungem la Brisbane, anun ă el.țMim începu să adune lucrurile, recunoscătoare pentru prezen a celorlal i trei bărba i.ț ț ț

Cu ei, nu conversau decât pe teme generale, i încă nu era sigură în legătură cu pauza peș care i se păruse c-o depistase.

Când ajunseră în sfâr it la ultima sta ie, Mim reu i să scape mai u or decâtș ț ș ș îndrăznise să spere. În agolmera ia călătorilor, ea i Karri ie iră din gară, în Brisbane.ț ș ș

Karri, cu ochii mari la vederea nenumăratelor poduri, părea să fi uitat de prietenul

lui. Timp de aproape o oră, nu- i dădu seama că-l lăsase în urmă pe tăietorul de lemne.șDeodată, se opri în loc.– Mim, unde-i Blaze?– Cu prietenii lui, desigur, iubitule.Îl privi drept în ochi.– Karri, îi spuse ea serios, te rog să fii rezonabil. Nu noi suntem prietenii lui.– Dar al meu este.Băiatul nu mai adăugă nimic, dar Mim observă că buza de jos îi tremura, iar mâna pe

care nu i-o inea ea într-a ei i se ridică la ochi.ț– Iubitule, te rog, nu plânge.– Nu plâng, Mim, doar... doar m-am ters la ochi cu mâmneca.șDragul de el! Numai de-ar fi putut să fie i ea la fel de tare i curajoasă ca fratele ei!ș ș

Însă n-ar fi fost recomandabil să încurajeze acea prietenie. Când fugise de la Lydia, trebuise să fie cât mai prudentă, iar Mim considera că încă mai era necesar. i-l alungă din minte peȘ Blaze Barlow i strânse mâna lui Karri într-a ei.ș

– Vom trece prin grădini, Karri, o să fie distractiv. Aici trăiesc tot felul de plante care nu cresc în Sydney. Li se spune plante tropicale.

Karri se mai înveseli, de i încă mai avea o expresie nesigură. Mim sim ea i eaș ț ș aceea i incertitudine. Nimic nu e mai nelini titor decât un ora străin, chiar dacă ziua esteș ș ș însorită, caldă i veselă.ș

Ajunseră la gară mult prea devreme, pe peron încă nu era nimeni, dar când casa se deschise, Mim fu bucuroasă că veniseră din timp. Curând, însă, cunoscu un moment de panică. Trenul nu avea compartimente, ci numai cu ete.ș

– Noroc că nu suntem în sezon, bombăni casierul, consultându- i diagrama. Iarna, n-șa i fi avut nici o ansă. Când pornesc spre nord tăietorii de trestie-de-zahăr, un loc liber nuț ș mai rămâne.

– Acolo mergem i noi, spuse Karri. La o planta ie de trestie-de-zahăr.ș ț– Pe bilet nu scrie a a, răspunse casierul, dându-le tichetele. Gara asta e în zonaș

forestieră. Următorul, vă rog.Mim i Karri plecară de la casă, i o femeie le luă locul.ș ș– Ce înseamnă zonă forestieră, Mim? întrebă Karri.Mim preferă să nu-i explice. Nu-i plăcea deloc golul pe care începea să-l simtă în

stomac. Noroc că trenul tocmai sosea la peron.– Bundaberg, Rockhampton, Townsville, toate sta iile de la până la Cairns, anun ăț ț

vocea din megafon.Cât mai departe de Lydia, î i spuse Mim, încercând să- i facă pu in curaj. Îl luă peș ș ț

Karri de mână i se urcă în vagon.șAcolo, însă, o a teptau alte probleme. Cele două locuri erau în cu ete diferite.ș ș– Dar fratele meu... începu ea.– Regret, domni oară, va trebui să stea cu un domn, iar dumneavoastră cu o doamnă.ș– Dar...– Îmi pare rău, domni oară.ș– E doar un băie el...! protestă Mim.ț– Regulamentul, domni oară.ș– Dar nu-l pot lăsa singur!

– Regret, dar a a spune regulamentul.ș– Nu vrea să vină cu mine? întrebă un glas pe care-l cuno teau preabine.șDe i crezuse că nu voia să-l mai vadă, dintr-o dată Mim se pomeni plângând laș

pieptul lui lat.Karri plângea i el, fără să se mai ascundă – dar de fericire.ș– E Blaze, Blaze e! chiuia el.În sfâr it, Mim se desprinse de la pieptul lui Blaze, întrebându-se cât din machiaj îiș

terseseră lacrimile. Dar în acel moment nu-i mai prea păsa. Nu sim ea decât o imensă iș ț ș minunată u urare.ș

– M-ai tras în piept la Brisbane, spuise Blaze Barlow, luându-i geanta i punând-o înș cu eta lui. Dar nu mi-am făcut griji, fiindcă tiam că urma să te găsesc în seara asta.ș ș

– De unde-ai tiut? Trenul e foarte lung.ș– Am tiut, fu singurul lui răspuns.șApoi se întoarse spre Karri.– Mă tem că va trebui să dormi în patul de sus, fiule, pe mine mă doare piciorul.

tia instinctiv ce le place copiilor, î i spuse Karri, i se mai pricepea i să le ofere cuȘ ș ș ș tact.

– O, Blaze! exclamă Karri.

* * *

Trenul pornise. La fel ca în seara trecută, străbătea suburbiile ora ului. Mim nu vedeaș prin ferestre altceva decât iruri de străzi luminate.ș

Li se aduse cafea, i o farfurie cu pâine prăjită. Mim cuprinse cea ca în mână, parcăș ș pentru a se mângia cu căldura ei, apoi acceptă cu recuno tin ă încă una, după care, ridicândș ț ochii spre Nick, ro i vinovată i puse cea ca jos.ș ș ș

– Hai, ia-o, îi zâmbi el.Mim se sim i datoare să-i explice.ț– În elegi, eram cu Karri... începu ea nesigură. i nu... n-am vrut să-l duc într-oț Ș

cafenea... vreau să zic, un copil...Blaze ridică o mână mare i bronzată.ș– Nu te repezi. Ai spus "eram cu Karri". Ia să ne oprim pu in aici...țMim împinse cafeaua într-o parte. N-o mai voia, nu voia decât să scape.– N-am făcut nimic rău! izbucni ea.– Sunt sigur. Pe de altă parte, ridică scurt Blaze privirea, peste pipa pe care i-oș

aprindea, e ti sigură că e bine ce faci?ș– Nu te în eleg.ț– Sentimentul e reciproc.Termină de aprins pipa, dar nu i-o puse în gură.ș– Ce-ar fi să ne explicăm amândoi, ca să nu mai existe nici o neîn elegere?ț– Nu am nimic de spus. Îl... îl duc pe băiat în nord. Am o slujbă care mă a teaptăș

acolo.– Mă rog, pentru început tot e bine. i eu mă duc în nord. Înapoi la tabăra mea deȘ

cherestegii. Te rog să- i bei cafeaua.țMim sorbi, cu privirea în jos. Când ridică ochii, văzu că Blaze încă se mai uita la ea.

Avea ochii de un căprui maroniu ca lemnul, la fel ca părul i pielea bronzată. Oareș cât de mult puteau să vadă acei ochi? se întrebă ea.

Ca i cum i-ar fi citit gândurile, Blaze spuse alene:ș– Din locul unde cresc copacii mei, văd peste un platon drept până la Oceanul

Pacific. Marea calitate a unor ochi este aceea de a privi la distan ă, a a se spune...ț șTrase din pipă, apoi încheie calm.– Am o vedere foarte pătrunzătoare.– Foarte bine... mormăi neclar Mim.– Dar nu la fel de bine a fost ieri la recep ie când, întorcându-mă la fata pe care oț

escortasem, am descoperit că dispăruse.Ce să facă? Să pară surprinsă? Să simuleze că nu în elegea? Să se arateț

în elegătoare?ț– Unde Dumnezeu te-ai dus? întrebă Blaze.După un timp, adăugă cu repro :ș– Nu e nevoie să-mi spui, totu i. Am aflat că erai tot o înlocuitoare.șMim nu-l mai asculta, minunându-se doar de perspicacitatea lui.– Dacă e ti nedumerită, urmă el calm, i te întrebi cum te-am recunoscut, află căș ș

pentru mine a fost la fel de vizibil ca deosebirea dintre un lemn de cicoare i un arbore deș cauciuc pătat.

Mim ridică bărbia.– N-a ti să le deosebesc.ș șPe nea teptate, Blaze zâmbi.ș– Ai să înve i, îi promise el.ț– Pe o planta ie de zahăr?țDrept răspuns, Blaze îi luă tichetul de rezervare a locului, pe care Mim i-l puseseș

lângă cea ca de cafea, alături de po etă. Îi aruncă o privire, apoi îl puse la loc.ș ș– De ce neapărat zahăr?– Acolo, în nord, sunt o mul ime de planta ii.ț ț– De bumbac, i de orez, i de fricte tropicale, in, floarea soarelui... i turi ti, iș ș Ș ș ș

cherestea, i mai multe alte activită i, comentă el pe un ton sec.ș ț– Pe hartă, insistă copilăre te Mim, lângă Binbilli, scrie "zahăr?. Karri mi-a arătat.ș– Facă se uita la Binbilli Siding, ar fi văzut cherestea, replică Blaze.– Dar pe panoul de la agen ie scria tot zahăr...țLăsă fraza neterminată. Abia acum î i aminti că nu scrisese decât "BARLOW'S,ș

NORDUL QUEENSLAND-ULUI, CAUTĂ..."– Cuno ti Binbilli Siding?ș– Ar fi i cazul.ș– i... i...Ș șNu se putea îndura s-o spună.O spuse Blaze în locul ei.– Acolo locuiesc.Locuia la Binbilli Siding i se numea Barlow. Nu putea însemna decât un singurș

lucru. Mim rămase cu gura căscată. Încă înainte de a începe să lucreze pentru el – dacă avea să mai înceapă, după cele întâmplate – se afla într-o situa ie tulbure. Mai devreme sauț mai târziu – iar cuvintele lui: "la fel de vizibil ca deosebirea dintre un lemn de cicoare i unș

arbore de cauciuc pătat" dădeau de în eles că avea să se întâmple destul de devreme –ț trebuia să-i explice de ce- i schimbase fizionomia. Cum ar fi îndrăznit să-i spună adevărul?ș

Dar exista un adevăr pe care trebuia să-l recunoască, dacă Blaze nu-l tia deja.șA a că mărturisi.ș– Sunt angajata dumneavoastră, domnule Barlow.Blaze trase din pipă un minut încheiat. Apoi spuse:– Nu a mea.– Adică... Da, în eleg...țFa a lui Mim se crispase.ț– Nu mă dori i... acum, după ce...ț– Nu te-am dorit niciodată.Dintr-o dată, zâmbetul acela nea teptat lumină iar chipul lui Blaze.ș– N-o lua în sens personal. Vreau să spun, niciodată n-am avut nevoie de o angajată

nouă.– Dar pe panoul de la agen ie scria...ț– Ce scria?– "Barlow's caută".– Aha, dădu el din cap, da, acum în eleg.ț– eful de echipă a trimis cererea?Ș– Nu am nici un ef de echipă – în sens oficial, vreau să spun. Las asta în seama luiș

Barlow's.Mim îl privi nedumerită.– Barlow i Barlow's, continuă el. Hotarele noastre se ating, dar ne desparte o lumeș

întreagă.– Nu în eleg.țBlaze î i îndesă tutunul în pipă i o aprinse din nou.ș ș– M-ai auzit spunând, în Expresul de Brisbane, că noi patru – Jock, Tim, Paul i cuș

subsemnatul, am terminat împreună coala forestieră i am pornit să ne facem un rost.ș ș– Îmi amintesc.– Aveam Concesiuni ale Coroanei. În elegi ce ar putea fi astea?ț– Cred, îndrăzni Mim, că sunt loturi de teren al Commonwealth-ului care fi se dau în

arendă ca să le lucra i i să îmbunătă i i, iar dacă n-o face i, pute i fi penaliza i.ț ș ț ț ț ț ț– Vorbe ti ca i cum ai avea tu însă i o concesiune, zâmbi Blaze. Desigur, mai sunt iș ș ț ș

alte prevederi. În domeniul cherestelei, cel pu in. Una dintre ele con ine o sec iune pentruț ț ț lemnul de esen ă moale, de care Australia duce lipsă, cultivat exclusiv pentru uzulț guvernului. Se folosesc copaci de prăsilă selec iona i, din care se cresc puie i speciali, iar unț ț ț inspector însemnează regulat anumi i copaci care trebuie să fie rezerva i pentru traverseleț ț de cale ferată, i alte detalii. Dar, în linii mari, e o concesiune bună i generoasă.ș ș

– i-atunci...?ȘBlaze făcu o pauză, privindu- i un moment pipa.ș– Gre eala pe care am făcut-o eu a constat în alegerea locului.ș– Nu e bun?– E perfect, în Queensland cresc cei mai buni copaci din Australia. Din păcate, acolo

mai e încă cineva. Blaise Barlow.– Dumneata te nume ti Blaze Barlow.ș

– Adică, "Flacără", îi aminti el. Pe el îl cheamă chiar Blaise, de i acolo î i spune maiș ș mult Barlow's.

– De ce?– Fiindcă e rege, răspunse scurt tăietorul de lemne.– El a venit acolo primul, î i aminti Mim un fragment din conversa ia auzită înș ț

expres.– Cu mul i ani în urmă. Bunicul lui era acolo. i străbunicul lui, din câte tiu.ț Ș șBlaze făcu încă o pauză.– Mă ură te de moarte.ș– Blaise...Mim reflectă la acest nume, apoi ridică privirea.– Blaise se numeaomul care ar fi trebuit să mă escorteze la nuntă, vărul Clinfield cel

bogat.– Blaise Barlow este vărul Clinfield cel bogat.– Dar nu în eleg... Vreau să zic, tocmai ai spus că te ură te, i totu i i-ai inut locul laț ș ș ș ț

nuntă.– Uită-te la mine, îi ceru tăietorul de lemne. Am eu fa ă de nunta ?ț ș– Nu, dar...– Barlow se a tepta, tia cum m-a fi perpelit tot timpul. Are o minte de-a dreptulș ș ș

diabolică.– i l-ai lăsat să- i facă asta?Ș țMim îl privea cu ochi mari.– Te temi de el, sau ceva?– Nu mă tem sau ceva, dar întâmplător sunt într-o pozi ie dezavantajoasă.ț– Dezavantajoasă?– Hotarele noastre se ating, i-am spus. Încă de la început am avut necazuri din cauzaț

asta, eu nu-mi cuno team pământurile la fel de bine cum i le cunoa te el pe ale lui. Nuș ș ș încă.

Mim încă nu în elegea.ț– A a că te pedepse te?ș șBlaze Barlow î i adună umerii.ș– Într-un fel.– Tot nu te urmăresc. E ti un om în toată firea.ș– i el la fel – ca i marea majoritate a popula iei de sex masculin din nord. Ș ș ț Acum

în elegi?ț– Nu.– Uite cum e. Pentru că trăim într-un stat al tuturor posibilită ilor, majoritateaț

popula iei migratoare masculină, virilă, între douăzeci i treizeci de ani, a venit în nord.ț ș Acum e o adunătură i, de i prinde bine pentru viitor, pe moment situa ia e destul deș ș ț delicată. Pe scurt, noi, localnicii, trebuie să stabilim un sistem. Mai pe leau spus, într-unș climat fierbinte, unde i popula ia are sângele fierbinte, nu ne rezolvăm gâlcevile cu pumnii.ș ț

– Atunci, cum vi le rezolva i? Trimi ându-vă du manii la nun i? întrebă ironic Mim.ț ț ș țBlaze Barlow răspunse fără undă de ironie:– Cel care are puterea dă tonul. Cel dezavantajat se supune.– Parcă ar fi o ceartă între copii.

– E între bărba i – bărba i care tiu unde poate duce temperamentul, la latitudinea deț ț ș nouăsprezece grade.

– Dar o nuntă...! protestă Mim.– tia că aveam drum la Sydney. Fără îndoială, s-a gândit că, dacă mă îmbrac într-unȘ

costum de maimu oi, suntem chit.ț– Chit pentru ce?– Defri asem copacii dintr-o vale de-ale lui. Fără inten ie. Crezusem că erau ai mei.ș ț– Nu puteai să-l despăgube ti?ș– Sincer, nu, i la fel de sincer, nici el n-ar fi vrut banii, are destui.șÎi aruncă o privire complice.– Nu de-asta te duci i tu acolo?șIndignată, Mim răspunse:– Nici nu-l cunosc.– Dar ai auzit de el.– N-am auzit nimic! insistă ea, i mai indignată.șBlaze ridică din umeri.– Majoritatea candidatelor se gândesc la asta, de i până acum a reu it să scape deș ș

însurătoare.Geamul se aburise. Mim îl terse cu degetul, pentru a vedea afară ni te ocoluri deș ș

vite.– Cât de mult îl antipatizezi, comentă ea, i numai fiindcă trebuie să dansezi dupăș

cum î i cântă el.ț– De data asta nu, îi reaminti succint tăietorul de lemne. Fugise i, a a că n-am maiș ș

avut cu cine dansa. Ceea ce, cred, înseamnă că acum e rândul tău.Mim rămase cu privirea prin por iunea tearsă de pe geam. Străzile luminate seț ș

împu inaseră.ț– Da, spuse Blaze Barlow, citindu-i din nou gândurile, lumea e mică. Până i în trenș

am primit locuri în acela i compartiment.ș– Epti sigur să nu tu ai aranjat asta?– Încă nu văzusem puietul cel de soi ales, spuse el, iar pentru fata de la nuntă n-a fiș

făcut-o. Foarte drăgu ă, recunosc, dar nu pe gustul meu.ț– i care e gustul tău?ȘBlaze o privi iar drept în ochi.– Am să- i spun când te voi vedea a a cum e ti.ț ș ș– Mă vezi acum.N-o contrazise, ci doar se rezemă de spătar, întrebând:– Cum ară i ț în realitate, Mim?Lui Mim îi venea să ipe de frustrare, tiind că Blaze avea tot dreptul s-o chestioneze,ț ș

din moment ce-i depistase iretlicul.ș– Cu siguran ă, nu inten ionai să continui prefăcătoria, nu? continuă el. Pe căldura deț ț

la noi, ar fi fost extrem de incomod.– Nu am de gând să continuu.– De ce ai adoptat-o, la început?– Nu pot să- i spun i, oricum, prefer să nu vorbesc despre asta.ț ș– Ai tot dreptul.

Blaze î i bătu pipa de latul palmei.ș– Dar numai atâta timp cât mă asiguri că băiatul nu va avea de suferit. i-am spus, eȚ

un puiet de soi ales.– Pentru el o fac, replică Mim, pe un tomn defensiv.– Ce anume? Fugi?– Da.În sfâr it, fără tragere de inimă, o spusese.șBlaze o privea lung, a teptând i alte amănunte.ș ș– E ti încăpă ânată, conchise el, când văzu că nu mai continua, dar la fel sunt i uniiș ț ș

dintre copacii mei, i totu i de obicei au lemn bun. În regulă, pentru moment am terminat cuș ș întrebările. E clar că-l iube ti pe puiet, ceea ce-mi ajunge. În elătoria nu-mi place. Faptulș ș că-l pui pe copil să mintă.

– Nu fac asta.– Mim?– E numele meu adevărat. Prescurtare de la Mimosa.– Deci, n-am fost prea departe de adevăr cu Lâna-de-Aur, a a-i? Chiar ai păr auriu?ș– Nu, blond- oarece. Tatăl meu era pictor.ș– Da, Karri mi-a spus.Blaze îi aruncă scurt o privire piezi ă.ș– Poate considerai că mediul artistic e nepotrivit pentru aduca ia copilului?ț– Continui să mă iscode ti, i mi-ai promis că n-ai s-o faci. Nu, nu cred asta i,ș ș ș

oricum, tatăl meu a murit.– Îmi pare rău. i mama?Ș– A murit acum câ iva ani.ț– Atunci, de cine fugi? Cine e Lydia?– Cred că ai nu numai vederea, ci i auzul foarte bun. i memoria, comentă iritatăș Ș

Mim.– Da, Lydia strâmbă din nas la cacao, când ceaiul e gata făcut, nu-i a a? Cine e?ș

Ma tera cea rea?șObrajii lui Mim se înro iră ca focul. Î i mu că buza tremurătoare.ș ș ș– Î i dau cuvântul meu, îi aminti el simplu. Nu e nevoie să mai spui nimic, Mim. i-ț Ș

acum, du-te i culcă-te pu in, dar dacă diminea ă vrei să dormi mai mult, fă bine i spală- iș ț ț ș ț acum părul, altfel tovară ei tale de călătorie i se va părea cam suspect.ș

Nu mai adăugă nimic, iar Mim îi fu recunoscătoare. În fond, i ea, în locul ei, ar fiș privit cu suspiciune toată acea mascaradă.

Când ie i de la spălător, Mim îl întâlni pe culoar i-i sim i atât de intens privirea,ș ș ț încât se opri, alarmată.

– Karri? întrebă ea.– Doarme ca un fluture în cocon.– M-ai speriat... te uitai atât de intens la mine...– Voiam să văd cu ochii mei – i nu e oarece, ci ghindă. Îmi plac foarte mult stejarii,ș ș

probabil dintr-o dorin ă de a atinge inaccesibilul. În Australia nu cre tem decât stejar-de-ț șmătase, care e cu totul altceva.

Îi văzu expresia nedumerită i zâmbi cald.ș– Blond-ghindă, explică el, nu "blond- oarece".ș

Capitolul 5

Era într-adevăr Calea Strălucirii Soarelui, a a cum spunea reclama, reflectă Mim aș doua zi diminea a, când deschise ochii. Era abia cinci diminea a, dar cerul strălucea deja,ț ț iar norii matinali erau auri i de soare.ț

Se sculă i se îmbrăcă, atentă să nu- i deranjeze tovară a de călătorie. Când seș ș ș întoarse de la spălător, îi întâlni pe Blaze i Karri. Fratele ei sărea în sus de emo ie.ș ț

– Luăm micul dejun cu prima serie, îi spuse el lui Mim, i e mai bine a a, zice Blaze,ș ș pentru că o să ne rămână timp ca să facem loc pentru plăcinta cu mere de la Rosedale.

– La Rosedale trebuie să aibă plăcinte cu mere, dădu din cap tăietorul de lemne, serios. Fără ele, călătoria în nord nu mai are nici un farmec.

– Atunci mă tem că nici noi n-avem nici un farmec, replică ferm Mim. Am mâncare în geantă.

Karri se îndepărtase pe coridor, ca să exploreze celălalt capăt al trenului.– Vrei să spui că stai prost cu banii? întrebă Blaze Barlow în stilul său direct, cu care

Mim începuse să se obi nuiască.șRo ind, Mim nu-i răspunse.ș– Trebuie să fie o simplă meschinărie, pentru că, orice s-ar spune despre el, King

Barlow numai zgârcit nu e. i-ar fi făcut Ț cadou biletele.– Nu le-am primit.Vorbise fără să gândească. Mai bine i-ar fi mu cat limba.ș ș– Vrei să spui că nu i-a avansat nimic, nici măcar biletele?ț– Ba da, dar...Degeaba, acum trebuia să-i spună.– Nunta a durat mai mult decât crezusem. Când am ajuns la agen ie, închisese.ț– i a trebuit să cumperi biletele din banii tăi?Ș– Da.Îi spusese destul, nu era nevoie să adauge că putuse fugi numai datorită confuziei cu

plicul.– Sărăcu a de tine, o compătimi Blaze, nici nu mă mir că încerci să faci economii.ț

Ve i fi invita ii mei, desigur. Nu mai face mutra asta, po i să-mi dai banii înapoi din primulț ț ț salariu.

N-avea nici un rost să discute, mai ales acum, când Karri se întorsese i-i povesteaș încântat cum aflase de la Blaze că pe Sunlander se servea întotdeauna ananas la micul dejun. Neconsolată, Mim î i spuse că, după ce- i achita toate datoriile, n-avea să-i maiș ș rămână mare lucru din primul salariu.

Se auzi semnalul, i porniră prompt spre vagonul restaurant.ș– Chiar ai vorbit serios despre plăcintele alea cu ananas, comentă Mim.– Mai serios mă gândesc la altceva, replică tăietorul de lemne. La slujba asta a ta... I-

ai telegrafiat lui Barlow's că vii?– Nu, de ce?Un timp, Blaze nu spuse nimic. Îl ajuta pe Karri cu o felie de ananas. Făcea totul atât

de firesc, încât Mim se întrebă dacă avea familie.– Nu te-ai gândit, întrebă el într-un târziu, că absen a ta de la agen ie, când trebuia să-ț ț

i iei biletele, ar fi putut însemna că te răzgândise i?ț ș– Nu, nu m-am gândit... adică...Lăsă fraza neterminată. Dintr-o dată, începuse să se gândească. – Dar domni oara Castle trebuie să fi tiut că, dacă mă răzgândeam, a fiș ș ș

contramandat, murmură ea.– A a crezi. Eu, în locul ei, mi-a fi spus doar atât: "Altă neserioasă..." Tu nu?ș ș– Nu... sau, cel pu in...țNici de astă dată nu duse fraza până la capăt.– Problema e, spuse Blaze Barlow, că Barlow's nu e acum acolo, altfel ai fi încurcat-

o la semnal. Îi plac fetele tinere i blonde.ș– Am douăzeci i unu de ani i păr oricel.ș ș ș– Ghindă, o corectă el.Mim trecu mai departe.– Cum adică, nu-i acolo?– S-a dus pentru un timp la casa lui de pe coastă. Îl pasionează naviga ia – n-arț

renun a la ea pentru nimic în lume. De-asta n-a venit la nunta veri oarei lui.ț șRidică din umeri.– i mi-a pasat sarcina mie.Ș– Dar cineva tot trebuie să fie acolo! replică nelini tită Mim.ș– Tocmai asta-i problema, repetă tăietorul de lemne. Caroline n-o să te lase să intri.– Caroline?– Caroline Pettit. A venit acum doi ani i s-a agă at ca iedera. Supervizează lec iileș ț ț

prin coresponden ă ale copiilor tăietorilor de lemne. Barlow's are o mul ime de angaja i.ț ț țÎi aruncă lui Mim o privire enigmatică.– Ce rol urma să joci?– Companie i ajutor, mormăi Mim.ș– Ter ă, mai bine zis, răspunse tărăgănat Blaze Barlow.ț– Ce vrei să spui?– E înalt, e brunet, chipe i ș ș bogat, îi reaminti el. Ce i-ar putea dori mai mult o fată?ș

Caroline nu cere mai mult, iar Barlow e clar c-o tie, a a că a dat anun pentru un număr înș ș ț trei.

– E obscen ce spui!Mim o putea spune, căci Karri, care terminase de mâncat, hoinărea spre capătul

vagonului.– Obscen, dar adevărat.– Vrei să spui că, în cazul ăsta, Caroline n-o să mă primească la Barlow's?– Bag mâna-n foc. i nici nu va trebui să te justifici. N-ai luat biletele, deci e clar căȘ

te-ai răzgândit în legătură cu slujba.– Dar voi fi acolo, la fa a locului. Asta nu va dovedi că...ț– Nu dovede te nimic, mai ales când e ti o candidată de douăzeci i unu de ani.ș ș ș– Nu sunt drăgu ă.ț– E ti destul de drăgu ă în ochii oricărei femeii geloase.ș ț– Obscen! repetă ea.– Dar adevărat, nu se lăsă nici Blaze. Ascultă, într-un fel, mie Caroline chiar îmi

place, vreau să spun că măcar e directă, dar tiu cum îi func ionează mintea, cum ar trebuiș ț

să lucreze ca să-l prindă în cursă pe Bruce.– Bruce?– În nord, când nu e Barlow, e Bruce. Probabil că Blaise e numele lui pentru Sydney.– Te-au înver unat pedepsele, observă Mim.ș– Dar, spre norocul tău, feti o, nu m-au i orbit.ț ș– Spre norocul meu?– Altfel, ai fi rămas cu ochii-n soare la nouăsprezece grade latitudine.– Dar nu va refuza să mă primească.– Va refuza, fii sigură. Îl vrea pe Blaise. Până acum, n-a avut nici o concurentă. Crezi

că, după ce n-a reu it de una singură, e dispusă să încerce în prezen a competi iei? În niciș ț ț un caz, Mim.

– Dar... dar trebuie să mă angajez! Nu... nu mă pot întoace.Mim se ridică brusc de la masă i plecă înapoi în cu eta ei, lăsându-l pe Karri cuș ș

tăietorul de lemne.Nu peste mult, auzi semnalul pentru seria a doua la micul dejun i tiu că Blaze iș ș ș

Karri aveau să se întoarcă. Privi pe fereastră, deznădăjduită. Fără slujbă, fără bani – ce putea să facă?

– Uite-o pe Mim! exclamă Karri. Urmează Rosedale, Mim, i plăcintele cu mere.ș– Nu fi lacom! îl mustră ea.– Nu e lacom, e nerăbdător, o corectă tăietorul de lemne, a a cum îmi plac i mieș ș

copacii, dornici să crească i să se înal e, încercând să-i întreacă pe ceilal i.ș ț ț– Păcat că nu suntem to i copaci! spuse Mim furioasă.ț– Via a ar fi mult mai u oară, fu Blaze de acord. A putea să dobor regele – sau, iț ș ș ș

mai bine, l-a însemna pentru traversele de cale ferată.ș– Chiar dacă nu practici violen a, e clar că o ai în minte! îl acuză Mim.ț– Nu uita că până acum el a impus sistemul, nu el. Ascultă, mai avem de mers cu

trenul ăsta toată ziua, toată noaptea i toată diminea a de mâine. Să nu ne certăm atât deș ț curând.

– Blaze, ce-i iarba aia mare? îi întrerupse Karri.– Trestie, fiule, iar prin păr ile astea are cel mai bogat con inut de zahăr din lume.ț țSunlander-ul intră în Rosedale, i to i pasagerii, sau cel pu in a a păru, alergară laș ț ț ș

bufet.– i-am spus eu, zâmbi Blaze, care ajunsese acolo printre primii i tocmai se întorceaȚ ș

cu o pungă plină de plăcinte cu mere. Fără ele, nu se poate numi călătorie în nord.Ziua trecea pe nesim ite – străbăteau mai mult câmpii i esuri de coastă darț ș ș

ocazional mai apărea i câte o înăl ime împădurită. Pe o asemenea înăl ime, î i spuse Mim,ș ț ț ș se afla i Binbilli Siding. Se uita afară curioasă, de i tia că mai aveau douăzeci i patru deș ș ș ș ore de mers, de fiecare dată când viteza trenului scădea. Privind-o din celălalt capăt al compartimentului, Barlow comentă tărăgănat:

– i-am spus, mai avem ziua de azi, noaptea, i diminea a de mâine.Ț ș ț– Toate sunt prea mari...O spusese cu pu ină teamă, dându- i seama cât de întinse erau spa iile în statul acelaț ș ț

vast.Blaz, care o auzise, îi arătă două înăl imi ce se apropiau.ț– Mount Christian i Mount Convenient, deci nu e ti foarte departe de civiliza ie,ș ș ț

Mim.Mim reu i să zâmbească vag.șAlte planta ii de zahăr, uneori câmpii cu mazăre Gambia, despre care Blaze spuse căț

era cultivată numai ca să fie îngropată cu plugurile, spre a furniza azot pentru recolta de zahăr, pe alocuri câte un ora construit pe coastă, aproape la o zvârlitură de bă distan ă deș ț ț insulele Marii Bariere de Corali.

– De pe platou, putem vedea Bariera, spuse tăietorul de lemne, dând din cap.– Cred că e foarte frmoasă.– Ai să vezi.Mim î i aminti din nou situa ia imposibilă în care se afla.ș ț– i cum am s-o văd, dacă n-am unde să mă duc?ȘSe apropia înserarea. Karri, obosit după ziua agitată, privea norii care nu mai erau

ar i de soare, ci pastela i, ca ni te perne pentru apusul acestuia.ș ț șBlaze Barlow o privi pe Mim drept în ochi.– Ai putea să vii cu mine, îi propuse el.– Cu tine?– De ce te miri?Mim stătu un moment pe gânduri.– Mi-ai spus că ai o casă mică.– În compara ie cu a lui Barlow, dar cred totu i că s-ar găsi loc pentru încă oț ș

persoană i jumătate.ș– i o slujbă pentru persoana respectivă, ca să poată între ine jumătatea?Ș ț– Cred că da. Într-o tabără de tăietori de lemne se găse te întotdeauna de lucru.ș– Ce fel de muncă?– Mă rog, nu companie i ajutor, noi nu avem asemenea posturi fanteziste, dar nu ne-ș

ar strica o dirigintă de po tă.ș– Dirigintă de po tă? repetă Mim.ș– Am treizeci de oameni, îi spuse Blaze. Primesc i trimit scrisori. E o adevăratăș

corvoadă să sortezi coresponden a, după o zi de tăiat lemne. i-n plus...ț Ș– Da?– Autorită ile au hotărât să plaseze oficiul po tal pe proprietatea mea. Dacă Barlow'sț ș

vrea un timbru, trebuie să vină până la Big Timbers, adăugă el, zâmbind răutăcios.– i vine?ȘZâmbetul i se terse de pe buze.ș– Până acum, nu, recunoscu Blaze amărât.– Mai spune-mi despre oficiul ăsta po tal.ș– Te interesează postul?– Nu, dar...– E o co melie ase pe ase. Munca presupune adunarea coresponden ei, trimiterea eiș ș ș ț

în ora , vânzarea timbrelor i manevrarea centralei telefonice.ș ș– Chiar există i o centrală telefonică?ș– Una mică. Ai să te înve i repede cu ea.ț– N-am să mă învă cu nimic, spuse categoric Mim.țOricât ar fi fost de disperată, nu putea să- i asume un asemenea risc. Ca să seș

angajeze la stat, ar fi trebuit să- i dea numele, datele personale. Nu avea curaj.ș

– O să fie în regulă, o asigură Blaze, cu obiceiul lui deconcertant de a-i ghici gândurile. Oficial, eu sunt dirigintele po tei, a a că numai pe mine mă prive te pe cineș ș ș angajez.

– N-am spus...– Nici eu, replică el.Mai trecură câteva mile. Lumina asfin itului devenise violacee.ț– Gânde te-te, Mim, o îndemnă tăietorul de lemne.ș– Am venit aici ca să mă angajez la Barlow's.– Ei, când povestea cu Barlow's o să pice...– Cum po i spune asta? De unde tii că o să pice?ț ș– Când o să pice, reluă el, îl vei avea la dispozi ie nu pe Barlow's, ci pe Barlow.țSe înnopta. Karri adormise. Când sună semnalul pentru cină, nici nu se clinti.– Cred c-am să te pun în pat, fiule, spuse Blaze.Aruncă o privire spre Mim.– Ce zici, o fi mâncat destule plăcinte cu mere ca să se poată lipsi de cină în seara

asta?– Tu ar trebui să tii mai bine, răspunse ea cu oarecare nemul umire. De când seș ț

urcaseră în Sunlander, Blaze îl luase în primire pe fratele ei.După ce-l culcă pe Karri, Blaze o întrebă grav dacă avea vreo obiec ie.ț– Nu vreau să te îndepărtez de el, dar mă gândeam că poate ai nevoie de odihnă.Pe buze i se repeziră cuvintele: "Ce te face să crezi c-ai putea să mă îndepărtezi?" dar

în schimb îl întrebă numai atât:– Ai ceva împotrivă dacă nici eu nu iau cina?– Nu cumva pentru că-mi e ti deja datoare?ș– Nu, pur i simplu am mâncat i eu o mul ime de plăcinte.ș ș țBlaze dădu din cap i se a eză lângă ea.ș șTrenul gonea prin noapte, iar ici i colo se zăreau rândurile de lumini ale ora elor.ș ș– Ce inut întins... mai murmură Mim, i adormi.ț ș

* * *

Când deschise ochii, era culcată în patul ei, acoperită cu o pătură. Probabil Blaze o dusese în bra e.ț

Se uită la ceas. Era trecut de ora douăsprezece. Mai aveau mult de mers, a a că seș dezbrăcă i se culcă de-a binelea.ș

Diminea , luară micul dejun în vagonul restaurant, apoi Blaze Barlow spuse:ț– Adună- i lucrurile, trenul nu stă mult.țMim î i dădu seama că încetiniseră din nou i se uită afară. Trenul urca printre ni teș ș ș

dealuri.Ar fi vrut să se uite în vie la pădurea verde i deasă, la formele pe care le alcătuiauș

stejarii, fagii, nucii negri, ar arii argintii, dar ritmul trenului se schimba deja, semn căț ajunseseră pe culme. Totu i, nu văzu nici o gară, iar Blaze îi spuse:ș

– Nici nu există, sărim jos i gata.șCoborî el primul, luă bagajele, apoi pe Karri, după care o ajută i pe Mim.șTrenul porni din nou, mai repede de astă dată, coborând panta. Peste câteva clipe,

dispăru.Fascinată, Mim se întoarse spre explozia de verdea ă, spre copacii alinia i regulat peț ț

sute de metri, i spre cei nealinia i, festona i cu plante parazite i orhidee agă ătoare. Cuș ț ț ș ț respira ia tăiată la vederea acelei frumuse i, tiu că-i părea bine că venise – chiar dacă Blazeț ț ș Barlow avea dreptate, i n-o a tepta nici o slujbă, chiar dacă rămăsese blocată pe paralelaș ș nouăsprezece.

Capitolul 6

În lumini ul îngust de lângă calea ferată era parcat un Land Rover. Blaze Barlow seș îndreptă calm spre el i deschise portiera. Puse bagajele înăuntru, apoi se întoarse spre Mimș i Karri, dând din cap.ș

– Pofti i în vagoane! îi invită el.ț– E al tău? întrebă Mim, nevenindu-i să creadă.– Da.– i l-ai lăsat aici? În fond, trebuie să fi fost plecat câteva zile.Ș– Câteva săptămâni. Ce crezi că i s-ar fi putut întâmpla? Să-l ia cineva la o plimbare

de plăcere?Râzând, Blaze arătă spre drumul plin de hopuri i noroi ro cat adânc, i presărat cuș ș ș

bolovani col uro i.ț ș– Aici via a nu-i deloc blândă, zâmbi el. Într-un loc caăsta, nici nu se poate altfel.ț– În care caz, cred că s-ar putea să fiu acceptată la Barlow's, în fond.– Dacă via a nu-i blândă, răspunse tărăgănat Blaze, Caroline cu atât mai pu in.ț țSe urcaseră cu to ii. Blaze se întoarse spre Mim, privind-o în ochi.ț– Te-am prevenit cum ai fi primită la Tabăra de Cherestegii Barlow's. Mai vrei să te

duci?– Sigur că da.Karri, care se a ezase în spate, declară:ș– Eu vreau să mergem cu Blaze.– Facem ce spune Mim, fiule, răspunse Blaze.– Eu spun Barlow's.Mim vobise tăios, pentru că o singură privire spre fa a fratelui ei o în tiin ase căț ș ț

acesta acceptase imediat i fără discu ie răspunsul tăietorului de lemne. Cu siguran ă, Blazeș ț ț Barlow cucerise respectul i afec iunea lui Karri.ș ț

Blaze porni jeep-ul, i o luară la stânga.ș– Drumul din dreapta unde duce? se interesă Mim.– La Big Timbers.– Asta-i tabăra ta, Blaze! exclamă însufle it Karri.ț– A a e, fiule.șÎncepră să urce prin prima lume verde, lungla primordială exterioară i, deocamdată,ș

neatinsă. Deasupra lor, un plafon de frunze neîntrerupt acoperea cerul.– Noaptea, spuse Blaze, guanoul broa telor răspânde te o lumină verde.ș șNu peste mult, intrară în a doua lume verde, planta iile de ferigi, unde se vedea iț ș

pământul ro u printre plante, precum i cerul albastru, printre frunze.ș șDrumul forester erpuia prin pădure, mereu în sus. Apoi, dintr-o dată, ie iră într-oș ș

poiană, iar Mim tiu că ajunseseră pe platou i, dacă s-ar fi întors, ar fi văzut jos planta iileș ș ț de zahăr i, dincolo de ele, Marea Barieră de Corali, a a cum îi spusese Blaze. Dar rămaseș ș cu privirea înainte, spre Barlow's, căci ca să ajungă acolo străbătuse atâta drum, zile în ir.ș

Găsi tabăra de cherestea foarte mare, cu o casă înaltă i destul de opulentă, după careș se întindea un ir lung de căsu e, o clădire despre care află că se folosea ca coală, chiar iș ț ș ș un magazin.

– Aici se vând mai mult veste negre i pălării de paie, o informă Blaze.ș– Un magazin! se minună Mim.– i-am spus că Barlow's a fost rege.ȚCu curaj, Mim coborî din ma ină. Se întoarse să-l ia i pe Karri, dar băiatul seș ș

prefăcea că scotea o geantă i dispăruse sub banchetă. Era hotărât să rămână cu Blaze pânăș la sfâr it.ș

Ridicându- i bărbia, Mim îl lăsă acolo. Parcurse cei câ iva pa i până la casă, urcăș ț ș treptele i sună la u ă.ș ș

I se răspunse aproape imediat, iar fetei care-i deschise îi căzu vizibil fa a la vedereaț ei. Era clar că a teptase pe altcineva.ș

Mim inten ionase să nu se bâlbâie, dar nu se putu stăpâni.ț– Sunt... sunt noua... companie i ajutoare...șCaroline – Mim presupunea că era Caroline Pettit – o măsură cu privirea, apoi spuse:– Nu se poate, nu a teptăm a a ceva.ș ș– Dar am primit repartizarea de la Castle.– A i contramandat-o.ț– Nu, n-am contramandat nimic.– Dacă a i fi venit aici oficial, domni oara Castle ne-ar fi telegrafiat, replică receț ș

Caroline. Nu omite niciodată să ne anun e.ț– Dar s-a produs o confuzie. Am ajuns prea târziu ca să mai iau biletele, a a că mi-ș

am plătit drumul din banii mei i am venit singură.ș– Îmi pare rău, ridică din umeri fata.Situa ia devenea ridicolă. Înro indu-se la fa ă, Mim o i spuse, pe un ton indignat.ț ș ț ș– N-am ce face, stărui netulburată Caroline. În lipsa domnului Barlow, eu

administrez activită ile de-aici, i pur i simplu nu vă pot accepta, în asemenea circumstan eț ș ș ț nesatisfăcătoare.

Blaze Barlow li se alătură agale.– Circumstan ele ar fi modificate dacă ar avea treizeci i unu de ani, în loc deț ș

douăzeci i unu? întrebă el ironic. Te sfătuiesc să te ui i mai bine, Carol. Bruce i-ar puteaș ț ț aduce o concurentă reală, mâine-poimâine, dacă n-o angajezi pe ea.

– Tot ce tiu e că n-am primit nici o confirmare de la Castle.șCaroline Pettit începu să închidă u a.ș– Dar... protestă Mim.U a se închise.ș– i-am spus eu, ridică din umeri tăietorul de lemne.ȚÎn timp ce pornea Land Rover-ul, cu Mim din nou lângă el, adăugă:– Îmi pare rău de chestia cu "concurenta reală", Mim. I-a fost adresată numai

domni oarei Pettit, desigur.ș– E-n regulă. tiu că nu-i fac concuren ă, i tocmai asta mă nedumere te.Ș ț ș ș– Faptul că nu te acceptă, vrei să spui? N-ar accepta-o nici pe Gorgona.– Mul umesc!ț– Nu mi-o lua în nume de rău, nici pe asta, nici pe aia cu concuren a. Efectiv, amț

vrut să spun că n-ai putea s-o înlături – nu e ti genul.ș– De unde tii tu ce gen sunt?ș– Nu tiu, dar presupun că-m următoarele câteva săptămâni am să aflu. N-ai unde săș

te duci i, oricum, chiar dacă ai avea unde, nu și-au mai rămas bani. Va ț trebui să vii cu mine.

– Eu...– Î i place aici, nu?ț– Da, dar...– i lui Karri îi place – a a că, ce te îngrijorează?Ș șPe Mim o îngrijorau multe, i începu să le enumere, cam bâlbâindu-se:ș– Situa ia în care... în care am nimerit... întâmplător, nu... cum să spun... nu-miț

permite să-mi fac publicitate.– N-o să ai nici o publicitate.– Dar, cu siguran ă, te întrebi... vreau să zic, m-ai văzut cu o înfă i are diferită...ț ț ș– Cu două înfă i ări diferite. Dar întrebările pe care mi le pun eu nu vor ajunge maiț ș

departe. Î i dau cuvântul meu de onoare. Ce altceva ar mai fi, Mim?țMai erau multe. Mim aruncă o privire scurtă spre ochii lui limpezi i duri ca lemnulș

i preferă să nu continue.ș– tiu ce te îngrijorează, spuse el pe nea teptate, i e o mare prostie.Ș ș șMim în epeni în scaun.ț– Te întrebi unde ai să locuie ti, nu-i a a? Ei bine, am să- i spun. Vei avea o cabanăș ș ț

mică, numai a ta – propriii tăi patru pere i. Nici o grijă în legătură cu proprietatea, Mim, niciț un inconvenient. Ei, dar văd că râzi!

Mim râdea într-adevăr – râdea în hohote, u urată, căci numai laa a ceva nu seș ș a teptase.ș

Cam eapăn, Blaze spuse:ț– i-n plus, mai sunt i alte femei.Ș ș– Câte?– Păi, vreo trei, patru...– Vrei să spui că nu tii?șBlaze stătu un timp pe gânduri.– Nu, recuoscu el, zâmbind fără voia lui.Coborâseră din nou spre calea ferată, în acela i loc de unde porniseră, iar acum Blazeș

o luă pe drumul din dreapta.– Nu există nici o scurtătură? întrebă Mim.– Dacă ai putea să zbori, ai ajunge acolo în câteva minute, dar ne desparte o ravină

pe care n-a încerca s-o traversez nici cu jeep-ul ăsta, nici cu altul. i nici pe jos, la dreptș Ș vorbind.

Străbăteau din nou marginile virgine ale pădurii tropicale de lângă planta ie.ț– Vorbe te-mi despre acea primă vale cu copaci, cei pe care i-ai defri at din gre eală,ș ș ș

ai lui Barlow, îi ceru Mim.– Era o vale neatinsă, cam ca asta, a a că gre eala a fost scuzabilă.ș ș– Ai defri at-o?ș– Da, i în locul lui Barlow a fi fost la fel de revoltat. Nici eu n-a fi vrut ca băie iiș ș ș ț

mei să fie atin i decineva. Oricum, a fost o eroare, cum am spus.ș– Asta a fost prima voastră întâlnire?– Da. Din păcate, Barlow nu tia că veneam încoace, altfel poate ar fi fost pregătit.ș

Fusese regele platoului atât de mult timp, încât pentru el a fost un adevărat oc.ș

– I-ai arătat hârtiile de concesionare?– Da, la care el mi-a atras aten ia că-i încălcasem proprietatea.ț– i o încălcase i?Ș șTăietorul de lemne dădu din cap.– Descifrasem gre it harta.ș– Ai fi putut să-i ară i cât de mult defri ase i pentru el.ț ș ș– Dacă ar fi vrut ca valea să fie defri ată, i imediat a declarat că nu voise – evident.ș ș

Oricum, n-o făcusem în stilul lui. Asta e marea problemă, Mim, că nici unul dintre noi nu face nimic la fel, nici măcar tăiatul copacilor. El îi doboară altfel. Taie unul astfel încât să cadă peste altul, i se prăbu esc to i ca popicele. Mie nu-mi place metoda asta.ș ș ț

– i?Ș– i mi-a spus cât îi datoram, tiind prea bine că pentru el nu însemna nimic, iarȘ ș

pentru mine era o sumă imposibilă. N-aveam un sfan .ț– i?Ș– Excluzând for a fizică, de care i-am explicat că nici nu poate fi vorba aici, trebuiaț ț

să rămân la ordine – la ordinea lui. Trebuia să-i dobor personal ase copaci, ca să mă achit.șBuzele i se strânseră, amintindu- i.ș– A râs de mine ca de-un boboc ce eram – pe-atunci.– i erai?Ș– În compara ie cu el, da.ț– i acum?Ș– Nu tiu. Nu tiu... repetă gânditor Blaze Barlow.ș ș– Mi-ai spus că au mai avut loc i alte fric iuni, nu? îl întrebă Mim.ș ț– Da. În majoritate, incidente de frontieră.– Dar, cu siguran ă, v-a i făcut garduri, nu-i a a?ț ț șBlaze o privi neîncrezător.– Garduri? Domni oară, a teaptă numai să vezi până unde urcă hotarele.ș șAcum, ma ina mergea pe serpentinele, printre planta ii cu copaci nu la fel de mari caș ț

la Barlow's, dar la fel de bine alinia i, pe linii drepte ca privirea directă a tăietorului deț lemne.

– i ce alte "pedepse" ai mai meritat? întrebă cu nepăsare Mim, nemul umită deȘ ț compara iile pe care le făcea.ț

Blaze râse abătut.– A trebuit să-i tai scânduri dintr-un copac. Trei transporturi am avut de făcut.Aruncă o privire piezi ă spre Mim.ș– i a trebuit să mă duc la o nuntă.Ș– Toate sunt atât de infantile! izbucni ea.– De i eu sunt cel pedepsit, i nu mă bucur deloc de ceea ce am avut de făcut, numaiș ș

infantile nu le găsesc. O vreme, am fost la un pas de necaz, aici, în ara vie ii libere iț ț ș u oare. Majoritatea imigran ilor vin din ări cu tulburări, a a că nu-i de mirare că umblă cuș ț ț ș nasul pe sus. Pe lângă asta, diferen ele culturale i climaterice duc la combina ii delocț ș ț u oare. Au avut loc câteva revolte na ionale, vreo două răzmeri e, o dată s-au format ni teș ț ț ș bande. Dar totul s-a lini tit, i cred că datorită nouă. N-am rezolvat lucrurile a a cum neș ș ș dictau imboldurile noastre masculine fire ti, prin ac iune. Am apreciat că, într-un climatș ț cald, temperamentele fierbin i pot fi la fel de u or inflamabile ca vremea, iar o scânteie întreț ș

doi oameni riscă să pună pe foc două sute. A a că...șBlaze zâmbi.– N-am dat niciodată exemplu rău.Mim dădu din cap gânditoare, recunoscându-i judecata sănătoasă.– i tu, Blaze? Tu ce-ai decretat, când ai dat tonul?Ș– i-am spus. Încă nu l-am dat. Gre esc încontinuu. Sunt încă relativ crud, verde iȚ ș ș

fără experien ă, dar am să-l ajung din urmă.țDrumul urca acum foarte abrupt, dar Mim nu era con tientă de înăl imea ame itoare,ș ț ț

gândindu-se numai la situa ia aceea curioasă.ț– E o ară ciudată, spuse ea.ț– Dar foarte civilizată, sublinie Blaze. Nu folosim violen a. Asta nu înseamnăț

civiliza ie? Ei bine, iată i casa – i fără compara ii, te rog.ț ș ș țNu era loc pentru nici o compara ie. Clădirea era cât un sfert din locuin a luiț ț

Barlow's. Dar edificiul principal, fără etaj, înconjurat de cabane montane dispuse ca razele unei ro i, era construit cu cap. Cu cap fusese clădit i joagărul amplasat la o oarecareț ș distan ă pe drum, astfel încât rumegu ul ro iatic să nu ajungă până la locuin e. Aceea iț ș ș ț ș chibzuin ă se folosise i la alegerea copacilor lăsa i pentru umbră i înfrumuse are.ț ș ț ș ț

– E foarte frumos, aprecie Mim, cu grijă să nu se arate prea entuziasmată.– Mul umesc. Dar priveli tea? Pe cea de la Barlow's ai pierdut-o.ț șÎntorcând capul, Mim văzu sub ei drumul abrupt pe care urcaseră, mozaicul

planta iilor de zahăr, apoi întinderea albastră a Oceanului Pacific, cu insulele visătoare aleț Marii Bariere de Corali. Frumuse ea peisajului îi tăia respira ia.ț ț

Karri alergase înainte, spre cabana pe care Blaze le-o indicase ca fiind a lor.– Are de toate, Mim! strigă el în extaz. O sobi ă, o masă i scaune, i...ț ș șGlasul îi ezită.– Blaze, ce-i asta?– William Pufăitorul. Urcu ul de la locurile de tăiat din vale e considerabil, a a căș ș

nu-i spunem niciodată Billy. Pe o pantă abruptă ca a noastră, merită să i se folosească tot numele.

– Un trenule ! Până i trenule ul nostru propriu! exclamă Karri, în culmeaț ș ț entuziasmului.

– Barlow's are o flotă de tractoare i trailere de cherestea care ar putea să care aseș ș Williami Pufăitori la fiecare transport, preciză Blaze.

– Dar e un tren! insistă Karri.O luă la fugă în lungul liniei, pentru a examina mica locomotivă, iar Blaze duse

lucrurile lui Mim în cabană.– Dacă ai nevoie de ceva, strigă, o instrui el.Mim se îndoia că ar fi putut să strige atât de tare. Cu siguran ă, William Pufăitorulț

pufăia foarte tare, iar de la joagăr, de i era departe, se auzea un zgomot continuu.ș– Ei, atunci strigă după semnalul de încetare a lucrului, zâmbi Blaze.– Ăla când e?– La ora cinci, dar tu nu pleci acasă, oamenii vor veni să- i ia scrisorile.șMim râse. Nu se putea stăpâni.– i atunci, când strig?ȘBlaze se scărpină în cap.

– Dacă stau să mă gândesc, cred că cel mai bine e să faci un drum.– Până la tine acasă?– Da.– E o casă foarte frumoasă, Blaze.– Singur mi-am construit-o, din câ iva băie i de-ai mei. N-am zugrăvit-o niciodată,ț ț

mi s-ar fi părut un sacrilegiu. O ung doar cu ulei, din când în când.– Lemn de cea mai bună calitate, fu Mim de acord.Nu păreau să mai aibă nimic de spus.Blaze î i mută greutatea de pe un picior pe altul, apoi dădu să iasă.ș– Ei, atunci... strigă sau traversează, fu ultima lui recomandare, pe un ton cam timid.La fel de sfioasă, Mim dădu din cap.Dar nu părea să aibă nevoie de nimic, căci cabana, de i simplă, era perfect echipată.ș

Con inea două paturi, cu o perdea de rafie între ele, o mică ma ină de gătit i un răcitor.ț ș șMai exista i un fotoliu, iar Mim se a eză, cu privirea spre peretele opus. Oare eraș ș

adevărat? se întrebă ea. Cum îndrăznise? Cum am îndrăznit?Dintr-o dată, o cuprinse teama. Închise ochii.Dar urechile îi rămaseră descoperite, auzind trenul, joagărul, strigătele de încântare

ale lui Karri, vântul suflând printr-o mie de copaci, corul sonor al păsărilor.Cu frica risipită dintr-o dată, Mim deschise ochii din nou, se ridică i porni prin casă.ș

În timp ce scotea o rochie din geantă, îl văzu pe Blaze Barlow trecând pe drum, spre joagăr. Fluiera vesel, atonal. Pesemne îi sim i privirea, căci se uită spre ea i- i ridică pălăria cuț ș ș boruri largi pe care i-i pusese în locul celei de ora .ș ș

Mim îi făcu i ea cu mâna. Termină de despachetat, apoi ie i în u ă.ș ș șSe întrebă de unde putea găsi ceva de mâncare. Spre deosebire de Barlow's, la Big

Timbers nu exista nici un magazin. Porni spre joagăr, pe urmele lui Blaze, ca să-l întrebe.A a cum se a teptase, îl găsi acolo pe Karri. Joagărul func iona zgomotos, iar aerulș ș ț

era plin de rumegu . Mim se opri lângă fratele ei, fascinată. Motorul era ac ionat de ni teș ț ș cazane mari cu aburi, iar iuitul fierăstraielor imense obliga oamenii să strige, dacă voiau săț se facă auzi i. William Pufăitorul tocmai adusese un bu tean masiv, la acesta era luat înț ș primire, pe rampa de descărcare, se un munte de om zâmbitor.

– El e Ollie! strigă Karri.Bu teanul fu spălat cu un furtun, tras înainte, după care fierăstrăul îl tăie scurt înș

două, la mijloc. "Câte inele, atâ ia ani," î i spuse Mim întristată, " i uite ce soartă l-aț ș ș a teptat!"ș

– i eu gândesc la fel, remarcă Blaze lângă ea.ȘÎl ciufuli pe Karri, întrebând-o în continuare:– Vrei să vezi i atelierele?ș– Vreau să te întreb despre aprovizionare. Am văzut că în cabană e i o ma ină deș ș

gătit.– Într-adevăr, dar nu e nevoie s-o folose ti. Am utilat a a toate cabanele pentruș ș

muncitorii pe care s-ar putea să-i angajez într-o bună zi.Lui Mim îi stătea pe limbă să răspundă că pe ea tocmai o angajase, dar se stăpâni.– Vei mânca la fel ca tot personalul, î i iei farfuria de la bucătărie.ț– i tu mănânci tot acolo?Ș– De ce nu?

Mim sim i că i se înro eau obrajii.ț ș– Păi... după felul cum te purtai cu Karri, am crezut că ai o familie...– O fac din instinct, zâmbi Blaze. Iar familie – nu, nu am.O cuprinse de cot, îl luă pe fratele ei de mână i porni împreună cu ei spre bucătăriaș

de campanie.– Nici un moment nu e mai bun decât cel prezent, spuse el. Alf, trei farfurii mixte!Bucătarul zâmbitor, cu or i bonetă albe, le dădu trei farfurii care con ineau într-ș ț ș ț

adevăr sortimente de mâncare variate. Ro ii, cartofi cop ui, cârna i mari, gra i mai-mai săș ț ț ș plesnească, o fleică zdravănă i, peste toate, un sos maroniu.ș

– În veci n-am să pot mânca atâta...! murmură Mim.– Fă o încercare, insistă Blaze. Întotdeauna îmi dau toată silin a, când e vorba deț

bucătari. Cine are bucătari buni, are i lucrători buni, se spune – iar oamenii mei sunt foarteș buni.

– Ai zis "bucătari". Deci nu ai numai unul?– Mai e o bucătărie, în apropierea cabanei tale. Probabil că voi acolo ve i mânca. Nuț

e nevoie să face i atâta drum.ț– Vrei să spui că nu contează unde mâncm?– Când ai de-a face cu lemnul, nu tii niciodată unde te-apucă foamea. Nici Alf iș ș

nici Fred n-au să se uite dacă e ti muncitoare cu program niormal, dacă asta te interesa.șMim coborî privirea spre farfurie i văzu, surprinsă, că era aproape goală. A lui Karriș

se golise de-a binelea, iar băiatul o tergea cu o coajă de pâine.șPe Mim o străbătu un val de recuno tin ă profundă. Cu vocea pu in îngro ată, spuse:ș ț ț ș– Trebuie să mă instruie ti ca să-mi încep munca.ș– Nu azi. Azi ai să te acomodezi. Ce-ai zice de o călătorie până jos cu William, ca să

vezi o tăiere?– O, da! exclamă implorator Karri.Se urcară în locomotivă, iar Blaze îi arătă lui Karri de ce manetă să tragă. Cale de

vreo cincizeci de metri, călătoria decurse lin, după care, fără veste, calea ferată începu să coboare aproape vertizal. Mim ipă, iar Karri chiui de plăcere. Curând, însă, teama îi pieri,ț alungată de încântare, căci trenule ul intră într-un hă i atât de des încât n-ar fi încăput acoloț ț ș nici un jeep.

inele luară sfâr it, iar William, cu un duduit de mul umire, parcă, se opri, scuipândȘ ș ț un nor de fum i aburi. Pasagerii coborâră.ș

– Băiatul ăsta va fi dat jos, indică Blaze un copac. Uite ce platformă au pregătit tăietorii.

Îi arătă o schelă ubredă înaltă cam de doi metri i jumătate. Lângă baza trunchiuluiș ș fusese crestat un V. În partea opusă, scoar a era desprinsă.ț

– Vom sta în partea asta a drujbei, Mim. Întotdeauna trebuie să faci a a.ș– De cât timp lucrează la copacul ăsta?– De trei sau patru ore. O doborâre terminată e considerată de obicei o diminea ă deț

muncă încheiată cu succes. Tăietorii lucrează în perechi, mai întâi cu topoarele, apoi cu fierăstraiele.

Î i îngustă ochii spre copacul condamnat.ș– Cred că e aproape gata, îi vei vedea pe tăietori sărind la o parte când aud copacul

vorbind.

– Vorbind?– Ascultă.Mim auzi un trosnet slab, ca un oftat, apoi tăcere, urmată de încă un oftat, după care

văzu tăietura începând să se lărgească. Urmă sunetul oamenilor sărind la distan ă i, înț ș sfâr it, un zgomot crescând cu ecou care umplu planta ia, în timp ce copacul începea să seș ț încline, tot mai repede, pentru a- i trânti la pământ tonele de ramuri.ș

Frunzele încă mai fremătau când tăietorul de lemne o întoarse brusc pe Mim în altă direc ie.ț

– Pe lângă băiaul ăsta, care a primit un tratament de V.I.P., azi tai traverse de cale ferată.

Glasul îi era pu in mai aspru, i nu se uită spre copacul căzut.ț ș– Am pus mâna pe o comandă indiană apreciabilă. Căile ferate australiene î i aleg deș

obicei singure traversele, de obicei din scoat ă-de-fier sau lemn-alb, la mărimea de opt peț nouă. Comanda asta e pentru talc i pentru un lemn cu fibra mai densă.ș

Aruncă o privire spre fierăstratele mecanice pe care oamenii lui le foloseau pentru traverse i- i coco ă umerii.ș ș ș

– A prefera sunetul securii late, decât infernul ăsta, comentă el.ș– Se mai folose te securea?ș– Subsemnatul a folosit-o la ordinul lui Barlow's, după ce fusese cură ată o vale deț

copaci. i-am spus, zâmbi el trist. În mod destul de trist, Mim, destul de trist pentru unȚ tăietor de lemne, nu mi-e dor de secure. Prefer oricând fierăstrăul.

– De ce?– O simplă preferin ă. Cumva, fierăstrăul mi se pare mai pu in violent.ț ț– Iar ie nu- i place violen a.ț ț țBlaze dădu din cap.– Să nu crezi din asta că un fierăstrău nu e rapid, îl apăr el. În ultima prezentare de la

Gidgie, Barlow's a primit panglica albastră la concursul de fierăstrău cu o singură mână.– Gidgie?– Scuză-mă, am uitat că e ti nouă pe-aici. Gidgie e dincolo de platou, ora ul cel maiș ș

apropiat, i anual se in acolo festivaluri.ș ț– Prin "Barlow's" te referi la unul dintre oamenii lui, bineîn eles, nu?ț– Nu, mă refer la rege însu i.șSe uită în jur după Karri.– E un puiet bun, i-l lăudă el lui Mim. I-am spus să nu se ducă mai departe de-acolo,

i a respectat semnul. Acum ne întoarcem. Cred că e timpul să vezi smal ul.ș ț– Smal ul?ț– Gemul de pe pâinea cu unt, acolo, sus. De cele mai multe ori e lemn-de-trandafir,

i în general se lucrează la o tâmplărie de smal , dar îl fac eu însumi.ș țUrcară cu William – care pufăia chinuit la tot pasul – i, la o tâmplărie mai mică,ș

Mim văzu bu tenii tăia i în segmente de patru metri, cură a i de coajă, apoi apuca i cu cle tiș ț ț ț ț ș de o el i cufunda i în apă clocotită.ț ș ț

– Stau în apă patruzeci de ore, apoi sunt sub ia i i împăr i i, după care se dau prinț ț ș ț ț ma ina de tăiat.ș

Blaze î i scoase pipa i i-o aprinse.ș ș ș– Incidental, ăsta e principalul motiv pentru care am dansat cuminte pe melodia lui

Barlow's. Ma ina asta nu m-a costat nici un ban.șCând se întoarseră în tabără, soarele ajunsese la apus. Doi kookaburras se a ezară peș

ramura unui sânger, începându- i râsul hohotitor.șKarri râse o dată cu păsările, dar chipul lui mic era nedumerit.– Eu nu văd nimic de râs, Blaze.– Râd de ceva ce- i amintesc, îi explică tăietorul de lemne. Într-o după-amiază, cuș

mul i ani înurmă, doi kooka stăteau pe creanga unui coolabah, când au văzut un arpe mareț ș care tocmai înghi ea o păsărică pe care o prinsese ciugulind pe jos. Pe urmă, arpele s-aț ș încolăcit ca să doarmă i, când a căscat, păsărica a zburat afară. Cei doi kooka au coborât iș ș au ucid arpele, iar după aceea au fost atât de mul umi i, încât au făcut un lucru pe care nu-lș ț ț mai făcuseră niciodată – au izbucnit în râs, i au râs, i-au tot râs. Au râs până după apusulș ș soarelui. Diminea a, s-au trezit, au văzut arpele mort, i-au amintit de păsărică, i iar auț ș ș ș început să râdă, amintindu- i, până când a răsărit soarele. i de-atunci, ori de câte oriș Ș soarele răsare sau apune, kookaburra ii î i amintesc de pozna lor i râd de se prăpădesc.ș ș ș

Karri îl asculta cu ochii mari.– E adevărat, Blaze?– Primii australieni a a zic.ș– Sper că arpele nu era ca acela mic, spuse Karri încet, căruia mama lui i-a spus săș

nu de ducă în lume de frica oamenilor cu be e lungi.țBlaze î i scoase pălăria, pentru a i-o pune mai jos pe ochi.ș ș– Să-mi dai un ghiont dacă-l mai încurc pe puiet, îi ceru el încet lui Mim.– Ăsta ar fi un act de violen ă, îi aminti ea.țÎntre timp, Karri se lămurise singur.– Nu era unul dintre erpii ăia care- i văd de treburile lor, de-asta l-au omorât.ș ș– Cam a a ceva, fiule.șAjunseseră la cabana lui Mim.– E confortabil? întrebă Blaze.– Foarte confortabil. Are de toate.– tiu. i eu stau într-una la fel.Ș Ș– Într-o cabană ca asta? Dar casa cea mare...– Mi se părea o prostie s-o ocupe doar un singur om.– Ai să te mu i acolo când vei avea o so ie i mul i copii, Blaze? întrebă Karri.ț ț ș ț– Păi, recunoscu tăietorul de lemne, cam asta ar fi ideea...O privea drept în ochi pe Mim. Ciudat de deconcertată, Mim întrebă din nou:– Munca de la po tă...?ș– Începe mâine. Am să- i arăt atunci. Acum pregăte te-te pentru încă o farfurieț ș

mixtă. Fred o să tie că ai luat prânzul la Alf i va dori să-l întreacă. Iar pe urmă...ș ș– Stingerea, cred, se amărî Karri.– Încă vreo oră, nu. Oamenii î i scot muzicu ele, avem i câteva acordeoane...ș ț șModest, adăugă:– Cânt i eu o melodie, la fluier.ș– Eu pot să-mi iau casetofonul de la coală, se repezi Karri. L-am adus cu mine. Da,ș

Mim, l-am pus când tu nu te uitai. E între cămă ile i blugii mei. i Mim tie să cânte, îlș ș Ș ș informă el pe Blaze.

– Bine, s-ar putea chiar să participăm i la festivalul de la Gidgie.ș

– i la festival...?ȘTăietorul de lemne ro i, î i trase pălăria pe ochi, apoi ciufuli părul lui Karri.ș ș– Ei, eu mă duc să văd de coresponden ă.țPeste cinci minute se auzi sunând semnalul de încetare a lucrului, uierând ascu itș ț

peste platou i vale. Într-o clipă, joagărul amu i, iar William Pufăitorul tăcu i el.ș ț șOamenii pădurii începură să apară de pretutindeni. Majoritatea erau tineri –

necăsători i, după părerea lui Mim. Îi adresau câte o privire prietenoasă, o înclinare aț capului, un semn cu mâna. Păreau mul umi i s-o primească printre ei.ț ț

Văzu două femei, mai vârstnice decât ea, ie ind în întâmpinarea so ilor, i-i făcură iș ț ș ș ele prietenos cu mâna. La masa mixtă a lui Fred, Mim le cunoscu – doamna Ashe, so iaț contabilului, i doamna Quist, al cărei so era administrator la smal .ș ț ț

– Alte femei nu mai sunt? Domnul Barlow a spus că sunt trei sau patru.– Blaze, râseră cele două, se pricepe numai la copaci.Dar acest lucru nu era complet adevărat. Recunoscuse o fată tânără deghizată în

femeie matură – la fel de u or cum deosebea cicoarea de cauciucul pătat.șDupă cină începu muzica. Pe fundalul copacilor, al cerului i al stelelor, muzicaș

răsuna ciudat de dulce. Ciudat, î i spuse Mim, pentru că, excep ie făcând o vioarăș ț indiferentă, un acordeon scâr âitor, câteva chitare i banjouri dezacordate i un fluier chinuitț ș ș – al lui Blaze – celelalte instrumente constau numai în piepteni înfă ura i în hârtie.ș ț

Mai era, desigur, i casetofonul lui Karri. i mai era, ar fi adăugat Blaze, i Mim.ș Ș șSfioasă la început, refuză să participe. Dar, în cele din urmă, copacii i cerul înstelatș

îp i făcuiră efectul.șÎncepu să cânte instinctiv. Cântă până când îl văzu pe Karri renun ând la casetofon iț ș

rezemându-se de ea, apuizat.Imediat, la fel ca în tren, Blaze îl luă în bra e i porni cu el spre cabană. De astă dată,ț ș

însă, Mim veni i ea. Auzi în urma lor concertul spărgându-se. Oamenii aceia munceau dinș greu i se culcau devreme.ș

– Puietul e frânt, spuse Blaze. A fost o zi grea pentru un băiat mic.– i pentru băiata asta mare a fost obositor, căscă Mim. Sunt gata să mă culc i eu.Ș ș– Te-ai sim it bine, Mim?ț– Păi...– Vreau să zic, mai pu in dezamăgirea de la Barlow's?țDiplomatic, Mim răspunse:– Se putea i mai rău.șÎl a tepta să plece, dar Blaze nu se grăbea.ș– Seara asta a fost reu ită, comentă el.șPărea să insinueze o întrebare, dar Mim refuză să se lase atrasă în discu ie. Cândț

văzu că n-avea de gând să răspundă, Blaze spuse:– Ai cântat bine, ne-ai făcut cinste. Ai o voce foarte frumoasă.Absurd de încântată, Mim îl contrazise:– E mică.– Ei, cred că i tu e ti cam la fel.ș șOchii lui maronii ca lemnul o măsurau cu privirea, estimativ.Nu mai pleca, i dintr-o dată stânjenită, la fel ca după-amiază, Mim izbucni:ș– Noapte bună.

Cu gestul lui stingherit, Blaze vru să- i potrivească pălăria mai jos pe ochi, apoi î iș ș dădu seama că nu avea pălărie i, în schimb, î i trecu degetele prin păr.ș ș

– Noapte bună, Mim, răspunse el i plecă.ș

Capitolul 7

Diminea a era răcoroasă, de un cenu iu perlat. Peste câteva săptămâni, până iț ș ș crăpatul zorilor avea să fie fierbinte, după cum le spuse Fred, dându-le farfuriile. De i,ș adăugă el, acolo pe platou sufla întotdeauna o boare de munte.

Micul dejun era foarte pu in diferit de "farfuriile mixte" de la prânz i cină. Con ineaț ș ț aceea i ra ie generoasă de carne, cu acelea i garnituri abundente, plus ouă de astă dată.ș ț ș Înaintea farfuriilor mixte se serveau felii mari de ananas tăvălite prin zahăr i bucă i deș ț pawpaw, astfel încât masa era i mai substan ială.ș ț

– Ei, spuse tăietorul de lemne, în timp ce Karri î i tergea farfuria cu miez de pâine,ș ș în general nu mă deranjez să deschid oficiul po tal până la fluierul de încetare a lucrului;ș înainte, oamenii nu au timp. Dar, dacă vrei să te acomodezi, vom merge acum acolo.

– i Karri?Ș– N-o să aibă nici o problemă, Struthers spune că pot coborî împreună la locul de

tăiere, cu William Pufăitorul. Cum i-am spus, Mim, e un puiet bun, n-o să deranjeze peț nimeni.

În timp ce mergeau spre oficiul po tal, Mim spuse, destul de îngrijorată:ș– Mă preocupă învă ătura fratelui meu.țTăietorul de lemne î i scosese nelipsita pipă.ș– N-ar fi trebuit să te gânde te la asta dinainte? întrebă el.ș– Nu mă a teptasem să ajungem într-un loc unde nu sunt copii. În anun ul de laș ț

Barlow's scria: "fără obiec ii la copii", ceea ce însemna că trebuia să existe i o coală.ț ș ș– Foarte adevărat, dădu din cap Blaze. Carol se ocupă de asta, în sala mare.– Deci e profesoară?– Supervizează cursurile prin coresponden ă. Cum i-am spus, i cum ai văzut,ț ț ș

Barlow's e mare.– Într-adevăr, confirmă Mim, cam abătută. Ar fi vrut ca fratele ei să se bucure de

compania unor copii de vârsta lui.– Trebuie să-l înscriem imediat la cursurile prin corespunden ă, spuse Blaze.țMim nu era prea entuziasmată. Departamentul Educa iei era o institu ie oficială i, înț ț ș

actuala ei situa ie, nu voia să aibă încurcături cu oficialită ile.ț țGhicindu-i gândurile, ca întotdeauna, Blaze îi reaminti:– Chiar dacă stăteai cu el la Barlow's, tot a a ar fi trebuit să înve e.ș țCând Mim nu-i răspunse, adăugă:– Oricum, cu ce-i strică o vacan ă? De ce nu l-ai lăsa liber încă vreo câtevaț

săptămâni?Era o solu ie simplă, iar Mim o acceptă cu recuno tin ă. Karri se sim ea foarte bine înț ș ț ț

mijlocul naturii, iar câteva săptămâni de vacan ă nu i-ar fi dăunat cu nimic.ț– Iată i Po ta Maiestă ii Sale, în variantă Big Timbers, anun ă Blaze cu un gestș ș ț ț

teatral, descuind u a unei cămăru e. Era aproape goală, cu excep ia unei tejghele, a unui irș ț ț ș de căsu e însemnate alfabetic i a unei mici centrale telefonice.ț ș

– Po ta n-ar trebui să fie deschisă toată ziua, pentru telefon? întrebă Mim.ș– De obicei, telefonul se folose te după încetarea lucrului. Pentru urgen e, fie oș ț

deschis în mod special, fie trimit omul la telefonul din casă. Acolo e o linie directă.

– Dar în casă nu stă nimeni.– Se mai învârte te pe-acolo Bătrânul Bob.ș– Bătrânul Bob?– Îngrije te casa, de când i-a tăiat cu toporul un deget de la picior, în vale. Era unulș ș

dintre acei copaci rari pe care trebuie să-i doborâm în întregime manual.Mim porni prin oficiul po tal, orientându-se.ș– Ai fost foarte generos că l-ai ajutat să se vindece i să- i păstreze independen a,ș ș ț

declară ea. Cât a trecut de-atunci, Blaze?Tăietorul de lemne se înro i la fa ă.ș ț– A, cam trei, patru...– Săptămâni?– Păi...– Luni?– Ani, răspunse cu falsă nepăsare Blaze Barlow. i-acum, în legătură cu centralaȘ

asta...Îi explică lui Mim câteva detalii simple, pe care le putea stăpâni, cu toată lipsa ei de

experien ă. Existau doar câteva linii, cu legătură la bucătării i ateliere.ț ș– Barlow's unde e? întrebă ea.– Barlow's?– Tabăra. Mi-ai spus că autorită ile au instalat aici oficiul po tal de district.ț ș– Dar nu i centrala telefonică regională. Telefonul de la Barlow's, la fel ca al meuș

din casă, e direct. Singurul motiv pentru care regele s-ar deranja până aici ar fi ca să- iș cumpere timbre, pe care Caroline le ine, fără îndoială, în coli e mari, mărun i sau ordineț ț ț ș de plată – i cine ar mai avea nevoie de astea, când are trei, patru sau chiar mai multeș conturi în bancă?

Glasul lui Blaze devenise tăios.– Nu po i să-l suferi, a a-i? remarcă Mim.ț șTăietorul de lemne stătu un moment pe gânduri.– Ba nu, spuse el după un timp, cred că a putea să-l simpatizez, dacă mi-ar da măcarș

o ansă. Uite, în sertarul ăsta de-aici sunt timbrele.șApoi îi arătă cum să pună în căsu e scrisorile primite i cum să împartă în pacheteț ș

coresponden a pentru expediere.ț– N-o sortăm noi, treaba asta se face la Gidgie, îi explică el. Dacă tot sunt aici, am s-

o sun pe Isabel, ca să vă fac cuno tin ă.ș ț– Isabel?– Nu-i tiu celălalt nume, ea e centralista din Gidgie. Când termini de conversat cuș

ea, închizi, iar când pleci, închizi u a i o încui. Asta-i o regulă strictă a departamentului.ș ș– Dar... dar când lucrez? se interesă nelini tită Mim.ș– După încetarea lucrului, te vei trezi cu un val de oameni, to i întrebând de scrisoriț

de la iubitele lor.– Numai atunci? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Asta... asta nu– o slujbă, e o

sinecură. Cred... cred că ai inventat-o anume pentru mine.– Atunci, crezi o mul ime de prostii, replică Blaze ursuz. De ani de zile îmi doreamț

pe cineva care să preia fuc ia asta. După ce a tăiat lemne toată ziua, nimănui nu-i mai ardeț s-o facă pe po ta ul, la apusul soarelui.ș ș

– Cred... cred că sunt la fel ca Bătrânul Bob, comentă Mim cu voce tremurătoare, dar î i mul umesc totu i, Blaze.ț ț ș

– Fleacuri, îi expedie el mul umirile, ridicând receptorul i făcnd legătura.ț șDupă un timp, se auzi un răspuns, iar Blaze salută vesel:– Bună, Isabel.Destul de tare pentru ca Mim să audă, răsună o voce:– Bună, Blaze. Ce mai e nou la Big Timbers în ziua asta veselă?– Mai veselă ca oricând, pentru că avem o angajată nouă, cu numele...Aruncă o privire scurtă spre Mim i, după o pauză infinitesimală, adăugă:ș– ...Thomas.– Atunci sunte i mult mai veseli! aplaudă nevăzuta Isabel. Locul ăla lipsit de femeiț

are nevoie de multă veselie ca asta. De ce nu-i însura i pe unii din apinarii ăia ai vo tri?ț ț ș– De ce nu vii să-l vezi cu ochii tăi pe unul dintre ei?– Am destui care se in după mine i aici.ț șA a era, î i spuse Mim. Queensland-ul era un stat populat în primul rând de bărba i,ș ș ț

mai mul i decât femeile cu vreo două sute de mii, iar majoritatea acestora se aflau aici, înț nord.

Blaze o privea, continuând să converseze cu telefonista.– Ei bine, Isabel, chiar acum e aici...Făcu o pauză deliberată.– Marion, fă cuno tin ă cu Isabel.ș ț

i-i puse lui Mim receptorul în mână. În timp ce pornea spre u ă, îi făcu semn să nuȘ ș uite să închidă, iar Mim dădu din cap, spunând timid în receptor:

– Bună diminea a.țIsabel o salută cu căldură i, imediat, începu să-i citească principalele tiri din ziareleș ș

ora ului.ș– Întotdeauna fac asta, îi explică ea. Uneori, trec zile întregi până când ziarele ajung

pe platou. A a că, să-i dăm drumul, iubito. "Festivalul Orhideelor din Brisbane proclamatș cel mai bun până acum". "Un câine salvează un copil de la înec. Ieri, în râul Brisbane..." Auzi, e ti queenslandeză?ș

Mim nu avea talent să mintă. Răspunse fără să stea pe gânduri:– Sunt din Sydney.– Aha, ia să vedem ce-are de spus "Herald"-ul. E de alaltăieri, a a că s-ar putea să-lș

fi văzut, dar am să-l răsfoiesc totu i. A a... "Un feribot nou pe linia Manly". "Primireș ș entuziastă pentru steaua ecranului". Dacă te interesează ve tile din înalta societate,ș "Mireasa săptămânii" a fost o anumită domni oară Geraldine Clinfield.ș

Mim î i inea respira ia. tia că era o prostie. Chiar dacă Lydia dăduse alarma – ceeaș ț ț Ș ce nu avea nici un motiv să facă, întrucât primea în continuare aloca ia pentru Karri –ț vestea încă nu putuse ajunge în ziare. Nu în acel ziar, oricum, căci apăruse imediat după plecarea lor.

– Mai e ti acolo, iubito?ș– Da, Isabel. Ce mai scrie?Conversară un timp, apoi Isabel îi spuse cu părere de rău că avea de lucru.Mim făcu tot ce-i spusese Blaze, apoi aranjă în casă, ceea ce dură doar cinci minute,

după care porni pe cărare spre joagăr, în căutarea lui Karri.

Abia când ajunse la magazie de scule î i aminti că, după cum îi spusese Blaze, Karriș plecase cu Struthers în vale, la locul de tăiere. Dădu să se întoarcă din drum, dar rămase pe loc, privind fascinată spre atelier.

În clipa aceea, îl văzu pe fratele ei stând într-o pozi ie pe care până i ochii ei lipsi iț ș ț de experien ă o putură recunoa te ca fiind periculoasă. Sau se plictisise în vale i seț ș ș întorsese pe platon, sau nu se întâlnise cu Struthers. Pericolul consta în distan a la care seț afla i solul pe care stătea. Karri respectase sfatul lui Blaze i nu se apropiase de bu teni,ș ș ș dar se că ărase pe un munte de rumegu , curios, ca să vadă mai bine cum se lucrea.ț ș

Movila era aproape la fel de mare ca atelierul. În fiecare zi i se adăugau câte douăzeci de tone. Blaze se plângea că rumegu ul le crea mari probleme, nimeni nu aveaș nevoie de el, iar în cele din urmă era dus de-acolo i incinerat, focul arzând tot anul. Dacăș cineva putea găsi o întrebuin are pentru rumegu , ar fi câ tigat o avere.ț ș ș

Mim deschise gura să strige, dar un glas o avertiză încet, de alături:– Nu, Mim, s-ar putea să tresară i să declan eze o avalan ă. Lasă-l în seama mea.ș ș șBlaze ocoli cu grijă spre marginea movilei, urcă atent, apoi se întinse, apucă strâns

mâna băiatului într-a lui i îl trase repede spre el. Totul ar fi mers bine, dar picioarele luiș Karri ac ionară a alunecare de rumegu ... o alunecare care, în virtutea iner iei, îl învălui i-lț ș ț ș îngropă complet pe Blaze. Da, îl îngropă. Într-o clipă, dispăru.

De astă dată, Mim nu- i mai putu stăpâni strigătul. Karri ipa înnebunit, scormonindș ț prin rumegu în locul unde dispăruse Blaze. Mim îl săltă pe picioare, îi strigă la ureche,ș peste vuietul joagărului, să cheme în ajutor, apoi privi disperată în jur.

Nu tia ce căuta – o lopată, un hârle , o cazma – dar văzu ceva ce putea să-i fie deș ț folos. Un furtun. Era furtunul pe care-l foloseau pentru a spăla bu tenii înainte de a-i da laș fierăstrău. Îl luă, alergă drept spre locul unde stătuse Blaze i împinse capătul furtunului înș rumegu , adânc.ș

După aceea, nu-i mai rămase decât să spere i să se roage, în a teptarea oamenilor.ș ș Părură să treacă ani de zile până veniră – fără îndoială, Karri avusese nevoie de timp ca să se facă auzit. În sfâr it, dintr-o dată, joagărul se opri, iar cei ase lucrători din atelier apărurăș ș lângă Mim, dând din cap spre locul pe care li-l arăta. Aduseră câteva lope i cu cozi lungi iț ș începură să sape.

Cei din vale, alerta i, trimiseră i alte ajutoare cu William Pufăitorul. Dezgroparea luiț ș Blaze dură zece minute, dar când apăru, ro u din cap până-n picioare i scuipând rumegu ,ș ș ș era intact i, slavă Domnului, părea nevătămat.ș

Mim scoase un strigăt slab de u urare. Îl privi cum î i vâra capul sub robinet, iarș ș după ce- i clăti părul Blaze î i scoase vesta ca să se teargă i privi în jur.ș ș ș ș

Alergând la el, Mim îi puse o mână pe bra .ț– Eu am fost de vină! izbucni ea. Trebuia să-i spun dinainte să nu se urce acolo. Să...

să nu-l ba i, Blaze.ț– Să nu ce?Ochii tăietorului de lemne erau uimi i, iar Mim, în agita ia ei, în elese pe dos.ț ț ț– E mic i... i a primit atâtea... atâtea bătăi... Uită-te ce semn are pe fa ă...ș ș ț– Nu, o întrerupse Blaze Barlow, uită-te tu. Uită-te la mine.Blând, o întoarse cu fa a spre el.ț– Credeai că l-a lovi pe puiet? întrebă el.ș– Merită o pedeapsă... murmură nefericită Mim.

– Asta-i părerea ta. Eu consider că n-a făcut altceva decât ceea ce ar fi făcut orice băiat. Acum douăzeci de ani, i eu a fi făcut acela i lucru.ș ș ș

– Dar nu trebuia să se urce acolo. Uite ce era să pă e ti!ț ș– Grămada a fost de vină, nu băiatul, dar gra ie unei min i agere, nu s-a întâmplatț ț

nimic. Cum i-a venit ideea să-mi împingi furtunul, Mim? Oamenii mi-au spus că tu aiț făcut-o.

– Speram să ajungă la tine i să po i respira prin el.ș ț– A a am i făcut.ș șO privea cu admira ie nedisimulată.ț– E ti o fată de teaptă.ș șLaudele lui o stinghereau, a a că Mim schimbă subiectul:ș– i cu Karri cum rămâne? Chiar dacă n-a fost rău, totu i, nici prea cuminte n-a fost.Ș ș– Asta rămâne de văzut. Struthers mi-a spus că a uitat de el i a coborât singur.ș

Oricum, dacă vrei să-l pedepse ti, Mim, uită-te la mâinile lui.șÎntr-adevăr, mâinile lui Karri erau zgâriate i julite, după cum scormonise prinș

rumegu .ș– Ne-ar prinde bine la amândoi pu ină asisten ă medicală, sugeră Blaze. Vino în casaț ț

mare, să faci pe sora.În casă nu existau covoare, ca să fie mai răcoroasă, dar podelele erau lăcuite, la fel ca

lemnăria de afară. Mobila fusese men inută la nivelul strictului necesar, ceea ce accentuaț efectul de răcoare i spa iu.ș ț

Bătrânul Bob îi conduse la baie, unde Blaze scoase trusa de prim ajutor.– Luăm câte o trusă cu noi oriunde mergem să tăiem, i în fiecare atelier e câte una,ș

dar am preferat să venim aici, ca să ne spălăm rănile cu apă caldă, spuse el.În timp ce vorbea, Blaze dădu drumul la apă în lavabou i cadă. Spălându-l pe Karri,ș

Mim constată că, după înlăturarea rumegu ului ro u, mâinile lui nu se mai prezentau atât deș ș rău. Aruncând o privire spre Blaze, văzu că i el era aproape nevătămat.ș

Bătrânul Bob mormăi ceva în u ă, timid, iar Blaze traduse:ș– A făcut ceai.– Nu trebuia să se deranjeze.– tie că uneori îmi place să beau o cea că.Ș șFăcu din nou inevitabilul lui gest de a- i potrivi pălăria, ca întotdeauna când eraș

stânjenit, î i aminti că n-o avea, a a că- i trecu mâna prin părul de culoarea lemnului.ș ș ș– Mi-a venit o idee, spuse el, cu o sfială băie ească. A vrea să serve ti tu ceaiul,ț ș ș

Mim.Mim o făcu, iar Karri comentă încântat:– Parc-am fi într-o casă de oameni, Mim, ca o familie fericită!Î i privi grav sora.ș– La fel era i la noi înainte de a veni Lydia?ș– Taci, Karri.– Da, taci, îl admonestă i Blaze, dar cu privirea spre Mim. Nu uita că sunt i eu aici.ș șÎn ciuda acestui incident, ceaiul fu băut într-o atmosferă plăcută. Apoi se auzi un

uierat, iar Blaze spuse:ș– Sus, domni oară po tări ă, î i începe programul.ș ș ț ț– Dar... dar e abia ora douăsprezece.

– Azi e sâmbătă, se lucrează doar o jumătate de zi. Ar fi trebuit să- i spun dinainte.țMim alergă spre oficiul po tal, intră i rămase în a teptarea oamenilor.ș ș ș– Cel mai bine, spuse alene Blaze, care o urmase împreună cu Karri, ar fi ca la

început să sortezi coresponden a primită.țÎi arătă pe podea, unde zăceau plicurile introduse prin fanta din u ă.ș– Nu mi-ai spus că astea vor fi aici.– Nici eu n-am tiut. Oricine vine pe platou de la Gidgie, le bagă înăuntru. Dacă nuș

vine nimic, a teptăm. Vezi că acel "A.B. Peters" trebuie să intre la P., nu la A.ș– Sigur că da.Mim se agita să le termine mai repede.– Karri, du-te afară, îi ordonă ea.– Cred că la amândoi te referi, zâmbi Blaze. Hai, fiule, să ie im.șOamenii începură să apară, câte trei, câte patru. Î i strigau numele, adăugând:ș– A de la "afine"... B de la "banane".Unul dintre ei voia să dea un telefon interurban. Mim o sună pe Isabel, în Gidgie.– Bună, iubito, care-i treaba?... Cine vrea cu Brisbane-ul?.. A, trebuia să ghicesc că-i

marele îndrăgostit. Spune-i lui Barney că-i timpul să se-nsoare cu fata. Uite i câtevaș noută iț

pentru tine, sydneyanco, tocmai a venit "Herald"-ul: "Podul va fi luminat noaptea". "Răsturnare de situa ie în alegerile preliminare din Benelong"... Barney-i acolo? Zi-i că amț prins legătura.

Peste o jumătate de oră, totul se sfâr i, iar Mim mătură i închise. Ie i pe platou,ș ș ș unde se lăsase o lini te neobi nuită.ș ș

– Oamenii au coborât cu camioanele, îi explică Blaze. Numai cei căsători i rămân peț loc, trei sau patru, câ i sunt...ț

– Doi.– A a? Ei, restul au ters-o la cele trei cârciumi din Gidgie.ș ș– Dar bucătarii?– Fac cu rândul până la ora stingerii.– Atunci, de ce nu...Gândul îi venise ca o inspira ie.ț– ...de ce nu mă la i pe ș mine să iau bucătăria în primire, ca să poată pleca i ei înș

acela i timp?ș– De ce Dumnezeu?– Sunt sigură că le-ar plăcea.– i eu sunt sigur, dar cu tine cum rămâne?Ș– Nu- i dai seama că ț vreau s-o fac, Blaze, că... că...?Vocea îi tremura de însufle ire. Adăugă, pe un ton mai serios:ț– ...că trebuie s-o fac. Te rog.– Ei...Blaze stătu un moment pe gânduri.– Ei, cred că s-ar utea. Sâmbăta seara se servesc doar salate i alte mâncăruri u oare.ș ș– O, î i mul mesc, Blaze!ț țTo i părură mul umi i de serviciile ei – cu excep ia lui Blaze. Acesta primi cu unț ț ț ț

dezinteres vizibil tava oferită de Mim.

– N-ai vrea ceva gătit? îl întrebă ea, dornică să-l mul umească. N-ar dura mult, i nuț ș mi-e greu deloc.

– Nu, răspunse el, privind-o lung, drept în ochi. Mi-a venit cheful să mănânc singur, la mine acasă.

Capitolul 8

A a cum se a teptase, cât ai bate din palme Mim ajunse să-i cunoască pe to i oameniiș ș ț după nume.

Cei mai frecven i clien i ai ei erau Barney i Snowy – Barney fiindcă era îndrăgostitț ț ș i în fiecare zi trimitea i primea câte o scrisoare din Brisbane, i suna interurban adesea, iarș ș ș

Snowy pentru că avea mania de a răspunde la anun uri i reclame.ț șSnowy primea tot felul de lucruri – un prospect despre cum se poate ajunge vorbitor

public, cum să devii mai înalt de statură în treizeci de zile (avea deja peste un metru optzeci), cum să vinzi pachete de semin e, cum să te la i de fumat.ț ș

– Dar tu nu fumezi, Snowy.Mim tia acest lucru de la Karri, care descoperise prompt cea mai bună sursă deș

dulciuri din Big Timbers.– Nu, domni oară Mim, dar avea cuponul de răspuns i nici măcar n-avea nevoie deș ș

timbru.Impactul lini tii de duminică era atât de perceptibil, încât tăcerea părea maiș

zgomotoasă decât hărmălaia din timpul săptămânii. Fo netul vântului printre frunze suna caș vuietul oceanului, iar ciripitul unei păsări părea un imn sonor.

– Nu-i a a că lini tea asta face zgomot, Mim? comentă Karri.ș șBlaze veni la cabana lor cu o invita ie la biserică.ț– Nu avem întruniri regulate, mastorii din Gidgie trec pe la noi doar când au timp.

Incidental, Mim, nu ne preocupă confesiunea, la noi slujbele sunt pentru to i.ț– Foarte frumos, aprecie Mim. Le ine i la tine în casă?ț ț– Când vine pastorul, da, dar azi se duce la Barlow's, unul dintre apinarii de-acolo î iț ș

botează copilul. M-a sunat Caroline azi diminea ă.țRidică din umeri.– E singura ocazie când acest Barlow e invitat la Barlow's, însă până i regele, ca săș

fim drep i, recunoa te regatele diferite de ale lui.ț ș– Îl antipatizezi, Blaze, constată din nou Mim.Blaze î i trecu degetele prin păr – î i inea pălăria în mână – cu gândul la cuvinteleș ș ț

ei.– Nu, răspunse el iar. A putea să-l simpatizez, dacă a avea ocazia.ș ș– To i oamenii se duc la biserică?țO privi parcă nevenindu-i să creadă.– Nu, dar să nu- i formezi idei gre ite. Băie ii ă tia-s în regulă, i...ț ș ț ș șZâmbi.– ...e ciudat cât de mult din munca unui tăietor de lemne se desfă oară stând înș

genunchi.– Întotdeauna când e vorba de tabăra ta, spui "tăietori de lemne", observă Mim.– Pe apinari îi las în seama regelui. Nefiind un om umblat, ca Barlow's, preferț

varianta australiană. Incidental, s-a întors. Azi ai să-l vezi.– Pe cine?– Pe vărul cel bogat al familiei Clinfield.Blaze î i puse pălăria pe cap, trăgându- i-o bine peste ochi.ș ș

– Să fii gata într-o jumătate de oră, Mim.Mim îl găsi pe Karri, îl spălă, în ciuda protestelor lui sonore, i-l pieptănă.ș– Dar nu vreau să mă duc la Barlow's! strigă el.– i-am spus, Karri, acolo e biserica.Ț– Nu-i biserica la care vreau eu să merg, Mim, e a lui Barlow. La început, era vorba

că te duci acolo, i mi-e frică să nu vrei iar să te duci, pentru că nu vreau să mai plecămș niciodată de-aici, Mim, niciodată!

Mâna lui Mim, care-l freca energic cu săpun, se opri o clipă.– Dar, iubitule, va trebui să plecăm la un moment dat, e important să fugim

încontinuu. Mă bucur că te sim i bine, Karri, i sunt fericită că ai uitat de vremurile triste,ț ș dar trebuie s-o ii minte pe Lydia; să ii minte că trebuie să fim aten i, ca să nu ne găsească.ț ț ț

– tiu, dădu băiatul din cap, dar nu pot să fac asta aici?Ș– Of, Karri, nu- i înfige rădăcinile! îl imploră ea.ț– E foarte bine să ai rădăcini. A a a spus Blaze. Rădăcini lungi i adânci, cum auș ș

copacii cei mai buni.Blaze, Blaze, Blaze – ce putea face cu Karri?Deodată, î i aminti de atrac ia firească dintre copii.ș ț– Iubitule, la Barlow's sunt o mul ime de copii. Mai mult băie i, probabil de vârsta ta.ț ț

S-ar putea să te împrietene ti cu unul.șKarri o privi neconvins.– M-am împrietenit cu Blaze.– Păi...Pe Mim începea s-o ajungă exasperarea.– ...Blaze se duce i el la biserică. Asta nu te face să te grăbe ti pu in?ș ș ț– Ba da.Băiatul luă buretele i, în continuare, se spălă singur pe gât.șLa biserică se duseră cele două cupluri căsătorite, Bătrânul Bob, Snowy, Blaze, Mim

i Karri. Cele două jeep-uri coborâră pe drumul desfundat, ie iră din planta ie, în junglaș ș ț virgină, i porniră din nou în sus, spre Barlow's. Acolo, Karri coborî de pe genunchiul luiș Snowy, iar Blaze, Mim, bărba ii i băiatul îi urmară pe so ii Ashe i Quist în sala construităț ș ț ș anume pentru a servi drept coală, biserică i centru comunitar, care era aproape plină.ș ș

– To i, de la Barlow's, opti Blaze. i-am spus eu că e mare.ț ș ȚMare de statură, cât i ca pozi ie, observă Mim, în timp ce se ridica în picioare, laș ț

intonarea imnului. Adevăratul văr bogat al familiei Clinfield era cel mai chipe bărbat peș care-l văzuse Mim vreodată. Era mai închis la culoare decât Blaze, mai înalt cu un defet iș nu încăpea nici o îndoială că era incomparabil mai prezentabil – iar cât despre bogă ie...ț

Imediat, Mim sim i ochii lui Barlow îndreptându-se spre ea – ochi cu totul diferi i deț ț cei ai tăietorului de lemne. Privirea lui era pătrunzătoare i îndrăznea ă, dar lipsită deș ț statornicia fermă i ne ovăitoare, deschisă, cu care se deprinsese. Ro ind, î i feri propriiiș ș ș ș ochi.

Slujba fu simplă i scurtă, dar aten ia lui Mim se tot abătea în altă parte – se abăteaș ț spre cel mai înalt om din clădire, da, mai înalt chiar i decât Snowy, în timp de- i punea totș ș felul de întrebări despre el.

Faptul că i el î i punea întrebări despre ea ie i la iveală imediat ce slujba se sfâr i.ș ș ș ș "Barlow's" se apropie de ei.

– Salut, Blaze.– Ura, Bruce.Mim î i aminti ce-i spusese Blaze – că aici, sus, Blaise Barlow era numit Bruce.șOchii lui Bruce o priveau fără ascunzi uri. Imediat, întoarse din nou capul spreș

tăietorul de lemne.Fără tragere de inimă, Blaze îi spuse lui Mim:– Domnul Barlow.Apoi mormăi către Bruce:– Thomas.– În vizită la Big Timbers?Zâmbetul pe care i-l adresă Bruce lui Mim era prompt i profund.ș– Angajată, răspunse Mim.Sprâncenele negre ale lui Bruce Barlow se înăl ată.ț– Pesemne prosperăm, îi spuseel lui Blaze. Eu nu m-am putut lăuda cu o secretară

fermecătoare decât când am ajuns de două ori cât tine.– Lucrez la po tă, spuse Mim.șSim i degetele lui Blaze sub bra , conducând-o de-acolo. Karri era deja în jeep,ț ț

complet indiferent fa ă de copiii care alerga înapoi spre casele lor ca să- i scoată hainele deț ș duminică. Mim o văzu pe Caroline Pettit luându-l pe Bruce Barlow de bra , cu un gestț posesiv. O observă trăgându-l după ea la fel cum făcea i Blaze.ș

În jeep, vorbind încet, astfel ca Bătrânul Bob i Snowy să nu audă, Blaze o întrebă:ș– De ce naiba ai spus asta?– Ce-am spus?– Despre po tă. Mâine va veni să cumpere un timbru.ș– Parcă spuneai că timbrele sunt la Caroline, în coli e i mărun i .ț ș ț șBlaze trecu peste aceste cuvinte.– Îi place orice fa ă drăgu ă.ț ț– Fa a mea! exclamă Mim surprinsă.țBlaze Barlow nu se grăbi s-o contrazică. Nu făcu decât să declare, în stilul lui simplu

i concis:ș– Ei bine, eu a a o găsesc.ș– Î i mul umesc foarte mult, replică în epată Mim.ț ț țCând ajunseră la Big Timbers, mirosul ce carne friptă plutea peste cel de eucalip i iț ș

ră ină.ș– Duminica e zi de masă mare, la noi, îi explică Blaze. Lua i-vă farfuriile i a eza i-ț ș ș ț

vă la coadă.Drumul cu ma ina le făcuse poftă de mâncare, astfel încât, după masă, nu maiș

rămase nimic din friptura de vită cu cartofi i mazăre.ș– După care, spuse Blaze, care mânca împreună cu ei, cei mai mul i băie i dormț ț

după-amiaza.– Dormi i tu?ș– Uneori. Azi voi coborî la poalele muntelui ca să mă întâlnesc cu un client, un

cultivator de trestie-de-zahăr, care consturie te o magazie nouă i cumpără scânduri de laș ș tâmplăria mea. Mă gândeam că poate v-ar plăcea i vouă să veni i. Ar fi educativ pentruș ț puiet să vadă o fermă de trestie-de-zahăr, i cum tot va zburda liber câteva săptămâni, nu i-ș

ar strica o lec ie ca asta.ț– O, da, Mim, zi da, da, da! insistă Karri.Blaze o privi pe Mim cu o expresie de scuză.– Îmi pare rău. Data viitoare n-am să mă mai reped a a. Chiar voiam să- i dau ansaș ț ș

să refuzi.– N-a fi refuzat, răspunse Mim. i eu vreau să văd ferma de trestie-de-zahăr.ș ȘCoborâră iar cu jeep-ul, dar dincolo de calea ferată îi a tepta un drum i mai abrupt.ș ș– O să me putem întoarce? întrebă Mim cu îndoială.– Ceea ce poate coborî poate să i urce, declară Blaze, asigurând-o pe Mim că nuș

avea nici un motiv de teamă i că văzuse din vârf că nu se apropia nici o ma ină din sensș ș contrar. Ce părere ai de asta? întrebă el, arătând în jur cu bra ul.ț

Priveli tea era magnifică, impersionantă. Drumul erpuia printre coline, piscuri, văi,ș ș stânci i ravine, pe sub cascade care- i răspândeau ce urile argintii. Apoi, colinele seș ș ț nivelau spre esuri, iar dincolo de planta iile de zahăr, în depărtare, insulele Marii Bariereș ț de Corali străluceau ca ni te nestemate.ș

Mim nu putu răspunde – iar Blaze, mul umit, porni din nou jeep-ul.țCasa cultivatorului de zahăr semăna mult cu a lui Blaze – mare, întinsă, construită

astfel încât să înfrunte căldura. Bougainvileele se că ărau pe pere i, florile de frangipani î iț ț ș revărsau petalele ca de smântână, iar ibiscul era în plină înflorire.

În timp ce Blaze se sfătuiacu fermierul, so ia acestuia îi arătă lui Mim planta ia Mimț ț îi privi pe culegători cum tăiau trestiile, rânduri-rânduri, secerând în dreapta i-n stânga iș ș lăsând tulpinile să zacă perpendicular.

Karri făcu o plimbare cu "tramvaiul" i se întoarse cu ochii mari.ș– Am trecut printr-un foc! anun ă el.ț– Cred că a a părea, zâmbi so ia fermierului. Planta ia de alături e arsă, ca să seș ț ț

înlăture gunoaiele, pentru ca tăietorii să poată trece acolo după ce termină aici. A a trebuieș să se facă întotdeauna.

La întoarcerea spre Big Timbers, Karri povesti cu fascina ie despre foc.ț– Asta-mi aminte te, spuse Blaze, că mâine trebuie să ard i eu ceva.ș ș– În jurul băie ilor, dădu din cap Karri, cu un aer de cunoscător. Un foc ca să opre tiț ș

focul?– Exact, fiule.– Pot să te ajut i eu?ș– Sigur că po i! Po i chiar să te urci în postul de observa ie – cuibul-de-vulturi, cum îiț ț ț

spune, noi – ca să te ui i dacă nu zboară scântei.ț– O, Blaze, chiar pot?Tăietorul de lemne dădu din cap.Mim sim i că era momentul să intervină.ț– Nu e nici un pericol? întrebă ea.– Este foarte sus, recunoscu Blaze. Am instalat observatorul la înăl ime, altfel ce rostț

ar avea?– Zău că nu prea cred...– Ei, haide, mămico, insistă Blaze. Dacă băiatul vrea să ajungă tăietor de lemne...– Dar nu vrea să ajungă, răspunse ea, privindu-l.– Mă rog, consim i el, dacă-i vorba să fie măcar pentru o perioadă...ț

– Pentru totdeauna! îl întrerupse Karri cu convingere. N-am să mai plec niciodată de la Big Timbers – i-am spus, Mim!ț

– Las-o mai moale, fiule, îl temperă Blaze. Nu a a se vorbe te.ș șO privi pe Mim.– Îmi cer iertare din nou pentru că nu-mi pun lacăt la gură.– Ai i de ce!șKarri, nerăbdător să se ca ăre în observator, afirmă imediat:ț– i eu îmi cer iertare. Acum pot să mă urc în cuibul-de-vulturi, Mim?Ș– Cred că nu-mi mai rămâne decât să aprob, oftă ea.Dar, a doua zi, Mim văzu că nu era nici un pericol. De i ascensiunea era abruptă,ș

căci pentru cuibul-de-vulturi fusese ales, în mod firesc, cel mai înalt "băiat", treptele păreau sigure chiar i în ochii ei temători, iar platforma din vârf, pe lângă că era solidă, mai avea iș ș o balustradă de siguran ă.ț

– Se vede bine de acolo, spuse Blaze. Vrei să te urci i tu?ș– Nu, mul umesc, te cred pe cuvânt. Pot să ajut cu ceva aici, jos?țBlaze îi dădu un cu it, instruind-o să se alăture celorlal i pentru a tăia toate crengu eleț ț ț

uscate i bucă ile de scoar ă desprinsă, i toate buruienile ofilite, până la brazda pe care oș ț ț ș tăiase în jurul copacilor pe care voia să-i protejeze.

Lui Mim îi plăcea efortul fizic... iar con tiin a ei feminină percepu apari ia unui nou-ș ț țsosit în grup, a cuiva foarte înalt, foarte oache (foarte chipe i foarte bogat).ș ș ș

– Fecioara de Foc! observă Bruce Barlow cu admira ie sinceră.țApoi adăugă cu repro :ș– Am venit să iau un timbru, dar am găsit oficiul po tal închis.ș– Nu deschis decât după încetarea lucrului, domnule Barlow, îi explică ea.– Mă numesc Bruce. i mi se mai spune i Blaise, dar suntem prea mul i cu numeleȘ ș ț

ăsta aici. i Barlow's mi se mai spune. i "regele". Întrebarea este...Ș ȘOchii lui aten i i îndrăzne i o priveau pe Mim pătrunzător.ț ș ț– ...cine va fi regina?– Eu... Chiar vre i un timbru? întrebă ea bâlbâindu-se.ț– Da. i mai vreau i o explica ie. Vreau să tiu de ce domni oara – sau doamna? –Ș ș ț ș ș

Thomas vine de la Sydney ca să lucreze la Barlow's, i când colo o găsesc lucrând laș altcineva.

– A i... a i aflat? V-a spus domni oara Pettit?ț ț ș– Caroline? râse Bruce Barlow. Ăsta ar fi ultimul lucru pe care mi l-ar spune. Nu,

Caroline a distrus toate dovezile – sau, cel pu in, a a crede ea. Din nefericire pentru ea, dinț ș fericire pentru mine, le-am găsit. Locul dumitale e la Barlow's, nu la Big Timbers. Nu-i a a?ș

– Îmi pare rău, dar nu vin.Mim se hotărâse pe loc. Omul acela era mult prea atrăgător pentru o fată care trebuia

să rămână cu picioarele pe pământ. Da, mult prea atrăgător. Nici nu era de mirare că domni oara Caroline Pettit...ș

– Potrivit legii, am dreptul să te revendic, spuse el zâmbitor, dar hotărât.– E absurd. Pot lucra unde vreau. Mi-am plătit singură biletul de tren.– Serios? M-a fi a teptat ca Blaze să se ocupe de asta, la fel cum...ș șFăcu o pauză de efect.

– ...cum pare să se fi ocupat de toate celelalte.– Adică?Blaze Barlow li se alăturase. Î i aprindea pipa, cu mi cări fire ti, dar Mim văzu căș ș ș

nodurile degetelor i se albiseră i- i dădu seama că mâinile-i erau încordate.ș ș– Adică, nu-mi convine, fiule, spuse tărăgănat Bruce Barlow. Nu-mi convine să-mi

sufli fata de sub nas, la fel cum mi-ai suflat i copacii.ș– Am recunoscut că erau copacii tăi, mi-am prezentat scuzele, mi-am ispă itș

pedeapsa. Dar...Blaze Barlow î i vârî pipa în gură.ș– ...nu recunosc că i fata ar fi ș a ta.Zâmbind, Bruce se întoarse spre Mim.– Poate are i domni oara ceva de spus.ș ș– N-am nimic de spus în sensul ăsta, se eschivă Mim. Toată situa ia e absurdă, e de-aț

dreptul barbară.– În unele privin e, suntem unstat barbar, confirmă Bruce; privi spre linia de jăraticț

fumegând, încruntându-se. De pildă, numai un barbar ar aprinde a a focul.ș– Asta-i opinia ta, Barlow.– Pare să nu fie i a ta, Barlow.șDouă perechi de ochi, unii bruni ca lemnul, ceilal i negri ca de cărbune, se înfruntară.țUnul dintre oamenii lui Blaze tăia cu fierăstrăul creanga unui sânger, pentru a o

arunca pe foc.Cu un gest arogant, Bruce Barlow se duse la el i-i luă fierăstrăul din mână.ș– Lasă-mă să-i arăt eu domni oarei cum se face.șMim îl privi uimită, surprinsă de repeziciunea i u urin a cu care ramura seș ș ț

desprinse, tăiată de fierăstrăul mânuit dibaci de bra ul musculos i bronzat, vizibil acum,ț ș când Bruce î i scosese căma a albă imaculată.ș ș

Când creanga căzu, Bruce Barlow aruncă fierăstrăul. Se întoarse, fără a sta măcar o clipă să- i tragă respira ia.ș ț

– Cu ăsta n-a câ tiga Cupa de la Gidgie, spuse el tărăgănat. Fierstrăul omului tău eș ș tocit, Barlow. Are nevoie de-un doctor, să-l îndrepte i să-l călească.ș

Apoi se răsuci spre Mim.– Iar acum, doamnă Thomas, a dori să cumpăr timbrul acela.șUn moment, Mim crezu că Blaze avea să protesteze. Nu voia asta, nu dorea să fie

umilit, iar omul acesta l-ar fi umilit. Bruce Barlow era într-adevăr un rege.– Te rog, nu-l lăsa pe fratele meu singur, îi ceru ea tăietorului de lemne i,ș

întorcându-se, porni spre po tă.șÎn timp ce o înso ea, Bruce î i aprinse o igară – nu folosea greoaia pipă – i oț ș ț ș

întrebă:– Frate? Deci e ti domni oară, nu doamnă. Parcă în elesesem altceva, de laș ș ț

domni oara Castle.ș– A fost o gre eală, mormăi Mim.ș– Da, a mea, replică el pe un ton fermecător. Că n-am fost aici când ai sosit.– Domnule Barlow, nu plec de la Big Timbers. Vreau să spun...Î i amintise sfatul lui Nick de a nu se opri nici un moment din fugă.ș– ...Nu încă.

– Să nu-mi spui că te-ai amorezat de opârlanul ăsta! mârâi dispre uitor Bruce.ț ț– Nu-i un opârlan, i-o tii foarte bine! se răsti Mim.ț ș șUrmă un moment de tăcere. Apoi:– Da, tocmai asta-i problema – că o tiu. E un băiat foarte agreabil – i eficient...ș ș– Atunci, de ce...?– De ce adopt atitudinea asta? Domni oară Thomas, dacă ai fi rege – regină – pesteș

to i cei pe care-i ai în stăpânire de când te tii, te-ar nemul umi i pe dumneata apari ia unuiț ș ț ș ț intrus, nu-i a a? Mai ales într-un regat ca ăsta? întrebă el, arătând cu bra ele tot platoul.ș ț

– Dar pământul nu era al dumitale.– tiu asta – acum.ȘTonul lui Bruce devenise înver unat.ș– Dar străbunicul meu l-a luat în primire, l-a cultivat, a nădu it pentru el...ș– La fel cum face Blaze acum.Bruce Barlow o privi amuzat.– Cred totu i că- i place micu ul.ș ț ț– Nu e micu deloc.ț– Mă rog, reluă el pe acela i ton arogant, nu-i la fel de mare ca Barlow's. Astaș

include i fabrica lui de chibrituri, pentru că nu altceva face aici, nu-i a a, decât să taieș ș lemne pentru chibrituri.

– tiu că taie traverse, că face smal uri... spuse Mim, cam în epată.Ș ț ț– Caca-maca, domni oară Thomas. Vino într-o tabără de cherestea adevărată, ca săș

vezi realitatea. Să-i vezi pe adevăra ii apinari.ț țSe opri, îndreptându-se de spate cât era de lung, i o privi pe Mim, care din nou sim iș ț

atrac ia fizică exercitată de acel bărbat.ț– Nu, răspunse ea scurt.– Din cauza Carolinei? întrebă sarcastic Barlow's. A pune-o la punct imediat.șAjunseseră la po tă. Mim deschise oficiul.ș– De fapt, nu voiai nici un timbru, îl acuză ea.– Într-adevăr. Pe dumneata te vreau.Mim trecu peste cuvintele lui.– Ei bine, acum, că m-ai adus până aici, va trebui să cumperi unul.– Te voi dezamăgi – n-am bani. La mine, mai bine zis.Mim î i aminti de cuvintele lui Blaze: ș cine ar mai avea nevoie de ordine de plată, cu

trei, patru sau mai multe conturi în bancă?– Nu po i cumpăra chiar totul, domnule Barlow, spuse ea pe un ton repezit.ț– Încă n-am găsit nimic ce să nu pot cumpăra, replică Bruce, sus inându-i privirea.ț– Nu po i să cumperi un timbru! se agă ă ea copilăre te de acest detaliu. N-ai bani laț ț ș

dumneata.– Nu la timbre mă gândeam.Telefonul suna. Mim, ridicând privirea spre ceas, văzu că era aproape ora încetării

lucrului.– Oamenii vor fi aici foarte curând, spuse ea, întinzând mâna spre receptor.– Omul ăsta e aici chiar acum.– N-ai vrea să pleci, te rog? Suntem într-o institu ie oficială.ț– Voi pleca – dar să nu ui i, domni oară Thomas, i scopul meu e oficial. Există unț ș ș

acord semnat, la agen ia Castle din Sydney, mai ii minte? De asemenea, aici eu sunt rege,ț ț iar unui rege îi place să i se dea ascultare. Dar dacă expresia asta te irită, po i s-o înlocuie tiț ș cu: unui rege îi place să aibă o regină...

Făcu o pauză semnificativă.– A a că mai gânde te-te.ș ș

i ie i, cu mi cări mult mai elastice i gra ioase decât ar fi fost de a teptat din parteaȘ ș ș ș ț ș unui om înalt i masiv ca el.ș

Mim a teptă până-i auzi ma ina plecând, apoi duse receptorul la urechea.ș ș– Bună, scumpo! ciripi Isabel din Gidgie. Un moment, am crezut că nu e ti acolo.ș

Azi ai întârziat cu un minut.– Mai degrabă ai sunat tu cu un minut mai devreme, aici încă n-a sunat semnalul.– Da, mă rog, până atunci am să- i umplu timpul cu câteva noută i. Ia să vedem,ț ț

unde-i "Herald"-ul>? "Murray Rose î i bate propriul record la înot". "Cre teri de pre uri înș ș ț Kuring-gai Shire". "Cine a văzut-o pe această fată?" Are i o fotografie, iubito, nu preaș clară, i scrie c-a dispărut cu fratele ei mai mic, care-i în grija lui..."ș

Isabel continuă să povestească, trecând la spargerea unei bănci, dar Mim nu mai asculta, strângând receptorul cu ambele mâini încle tate.ș

"Fugi mai departe!" A a o sfătuise Nick. Trebuia să plece de la Big Timbers cât maiș repede, să se mute în altă parte – fie i numai la Barlow's. Numai să fie tot timpul înș mi care, ș tot timpul în mi care...ș

– Ai ceva pentru mine, domni oară Mim?șProbabil semnalul sunase, iar ea nu-l auzise. Era Snowy, bineîn eles.ț– Am comandat un catalog David Jones.Mim găsi catalogul i i-l întinse. Făcu o legătură telefonică pentru Barney, cuș

Brisbane. Puse în căsu e scrisorile neridicate pe moment.țFii tot timpul în mi care, fii tot timpul în mi care... Asta însemna că avea de făcutș ș

cale lungă, dar nu putea, nu-i ajungeau banii. Desigur, Blaze o plătea bine, dar trimisese anonim cea mai mare parte din primul salariu la doamna Clinfield – îi ceruse unui băiat care călătorea în sud să-i pună la po tă de-acolo – a a că nu-i rămăseseră destui bani ca săș ș fugă departe. Decât cel mult până la Barlow's.

Î i termină munca la oficiul po tal, făcu ordine, apoi închise u a i o încuie. O dureaș ș ș ș capul. Nici nu mai tia ce să facă sau la ce să se gândească.ș

În spatele u ii închise, telefonul sună din nou.șNervoasă, Mim se întoarse, descuie iar u a i ridică receptorul.ș ș– "CINE A VĂZUT-O PE ACEASTĂ FATĂ?" întrebă un glas plăcut, pe care i-lș

amintea bine.– Domnule Barlow! exclamă ea.– Aha, mă ii minte. Vorbesc din lumea civilizată, draga mea. Voi, acolo sus, nuț

sunte i tocmai civiliza i, nu-i a a? Nici măcar ziarele nu le primi i, decât cu o zi întârziere.ț ț ș ț Barlow's trimite jos după ele, nu depinde de bunăvoin a altcuiva – de i, fire te, Barlow's areț ș ș oameni de prisos, Barlow's e mare. Asta vreau să ii minte, Mimosa. Căci acesta eț adevăratul tău nume, nu-i a a? i-am recunoscut i fotografia, de i nu te reprezintă. Nu seș Ț ș ș vede strălucirea din ochi, iar obrajii nu sunt atât de îmbujora i pe cât i-am văzut eu. Totu i...ț ș

Râse u or.ș– ...nu e nici pata de funingine de pe nas.

– Domnule Barlow... începu Mim.– Bruce. Ascultă, nu tiu povestea, povestea ta. Nici nu in neapărat – eu sunt un omș ț

de ac iune, nu de bibliotecă. Dar pot să te asigur, Mimosa, că la mine ai fi în siguran ă.ț ț– Sunt în siguran ă aici unde mă aflu.ț– Serios?– Sigur că da. Blaze...– Nu la Blaze mă gândeam, ci la Bruce. Când i-am spus că la mine vei fi înț

siguran ă, exact la asta m-am referit. Am vrut să spun că n-ai fi în siguran ă ț ț nicăieri altundeva. În elegi ce vreau să spun?ț

– Nu.– Ei, haide, feti o!ț– Domnule Barlow, ce vrei?– Vreau să vii aici. E destul de clar, nu? Scurt i la obiect. i nu trebuie să- i faci niciș Ș ț

un scrupul. Caroline e o ter ă foarte prezentă.ț– Nu vim.– Eu în locul tău nu m-a grăbi a a.ș șO pauză deliberată.– "CINE A VĂZUT-O PE ACEASTĂ FATĂ?" Ia spune-mi, Mim, ce-ai mai făcut,

pe lângă că ai răpit un copil?– Copilul e fratele meu.– Te cred, dar altceva, ce-ai mai făcut?– Nimic, pe cuvântul meu. Ascultă, nu pot... nu pot vorbi acum. Vine cineva.Venea Blaze. Mergea spre oficiul po tal fluierând vesel melodia lui atonală, probabilș

ca să-i spună că era ora ceaiului.– Te las, spuse glasul cel plăcut. Dar gânde te-te bine. Gânde te-te i iar gânde te-te.ș ș ș ș

Dacă vrei să fugi, fugi încoace.Încă o pauză, după care, pe un ton atât de cordial încât o încălzi împotriva propriei ei

voin e, repetă:ț– Vino la Barlow's, Mim.Telefonul amu i.ț

Capitolul 9

"Vino la Barlow's." Mim auzea iar i iar glasul cel cald, în timp ce mergea spreș bucătăria de campanie, pe lângă Blaze. De i invita ia fusese lansată după amenin area luiș ț ț formulată diplomatic, dar categoric, de a o raporta la poli ie dacă nu se conforma, tonulț rămăsese cât se putea de cald.

– Probleme, Mim? întrebă Blaze cu glasul lui calm, lipsit de emo ie, privind-o în acelț stil direct, caracteristic lui.

Un moment, Mim vru să i se confeseze, apoi se răzgândi. Ce rost ar fi avut? Bruce Barlow spusese: "Când i-am spus că la mine vei fi în siguran ă, exact la asta m-am referit.ț ț Am vrut să spun că n-ai fi în siguran ă ț nicăieri altundeva. În elegi ce vreau să spun?"ț

Da, în elegea, în elegea că regele inea pâinea i cu itul, că putea să dea tonul. i îlț ț ț ș ț Ș dăduse destul de des, după câte se părea, cu Blaze.

– Sunt aici, feti o, spuse tăietorul de lemne, dar Mim îl privi cu triste e. Era un omț ț bun, dar nu le putea ine piept altora.ț

Darcă ghicindu-i gândurile – de i de obicei i le citea clar – Blaze Barlow spuseș alene:

– Nu m-a învins la foc, tare i-ar mai plăcea să reu ească. Provenim din coli diferiteș ș cu privire la asta, Mim. Bruce nu degajează locul sub copacii lui. Crede în sădirea liberă, crede că semin ele aruncate vor proteja copacul-tată de foc, prin verdea a i seva lăstarilor.ț ț ș Eu cred în ajutorul practic, propriu-zis, în prevenirea pericolului.

– Deci, ăsta-i un conflict vechi între voi? întrebă fără interes Mim.– Focurile mele îl ard rău, la figurat vorbind, atât de rău încât m-a reclamat la

Comisia Forestieră. Comisia m-a vizitat anul trecut, dar...Arătă cu bra ul în direc ia cuibului-de-vulturi, apoi spre brazda înconjurătoare.ț ț– ...au fost foarte satisfăcu i de măsurile de prevedere pe care le-am luat.ț– Păcat că sunte i în conflict, comentă Mim.ț– Numai el e cauza.– Poate, dar pune-te în locul lui...– Sper, o întrerupse Blaze, că a fi un rege mai bun.șSe apropiau de bucătăria mobilă.– Mă a tept să am necazuri săptămâna asta, recunoscu Blaze. Struthers mi-a spusș

despre Ollie.– Ollie de la atelier?– Da, cel cu joagărul. Problema e că înainte a lucrat la Barlow's, iar acum îl vrea

înapoi. În elegi, e un lucrător foarte bun. Doar unul dintr-o sută ar primi să lucreze la joagăr.ț La cea mai mică gre eală de judecată, bu teanul poate să devieze i să-l strivească.ș ș ș

– Domnul Barlow tie că e aici?ș– Încă nu. Dar, din câte-am aflat de la Swede, a semnat ni te hârtii.ș"La fel ca mine", î i spuse Mim abătută.ș– A a că Barlow's are dreptul să-l ia la el, continuă Blaze.ș" i-l va lua." Mim tia prea bine i acest lucru.Ș ș ș– Bietul Blaze, îl compătimi ea, cam cu sufletul la gură. Mergi pe un drum greu. Nu

i-e u or deloc.ț ș

– Într-adevăr, dar nu fac decât ceea ce-au făcut i strămo ii lui Barlow înainte-a lui.ș ș Urma ilor mei le va fi mai u or. Ei, Mim, am ajuns. Friptură sau salată?ș ș

Nu prea conta. Mim primi o farfurie mixtă uria ă.ș– Diseară avem concert, spuse Blaze, în timp ce mâncau pe o masă de scânduri, sub

copaci. În weekend, băie ii au economisit destul din leafă ca să- i cumpere piepteni noi.ț ș Orchestra are de ce să fie mândră.

Lui Mim numai de concerte nu-i ardea, dar ascunse acest lucru.

* * *

Mim ascultă pieptenii, acordeoanele, chitarele i banjourile, până când Karri adormi,ș iar Blaze îl duse în bra e acasă. Atunci se strecură în întuneric, dar nu spre cabană. Pradăț unui impuls, fără nici o inten ie clară, se pomeni urcând în copacul cu cuibul-de-vulturi.ț

Era mai u or decât crezuse, luna strălucea atât de puternic încât ar fi putut să citeascăș la lumina ei, iar treptele era late, mărginite de două balustrade rezistente. La treizeci de metri înăl ime, în bifurca ia dintre două ramuri fusese construită o colibă de doi metriț ț pătra i.ț

Mim ajunse pe platformă i intră. Înăuntru văzu o măsu ă i un scaun. Pe masă eraș ț ș un bidon de apă i o cutie cu biscui i. Prin jur mai zăceau aruncate diverse căr i. Era preaș ț ț întuneric ca să sondeze gusturile literare ale tăietorului de lemne, a a că făcu lucrul pentruș care venise – privi în jur.

Priveli tea era mărea ă. De i panorama nu se prea distingea pe întuneric, se sim ea.ș ț ș ț Hotarul de foc pe care-l arsese Blaze continua să strălucească ro iatic. Scânteia ca unș miriad de licurici în noaptea de catifea.

Dintr-o dată, cu umilin ă, Mim în elese că lucrurile mici erau mici, i la fel era iț ț ș ș problema ei – măruntă. Nu era nevoie să- i aleagă direc ia, avea să înfrunte necazurile cândș ț îi ie eau în cale. Meritase să se urce până acolo ca să admire peisajul, să privească în afară,ș nu înăuntru, a a cum făcuse ea. Zâmbi i se pregăti să coboare.ș ș

Nu tia cât de jos ajunsese, când lini tea o părăsi. Punând un picior pe o treaptă,ș ș dintr-o dată îi fu frică să-l coboare i pe celălalt. Se oprise undeva la jumătatea drumului,ș capul îi vâjâia, avea ae eală i sim ea că pământul de jos abia a tepta să se repeadă spre ea,ț ș ț ș strivind-o, sufocând-o.

Spuse cu voce tare:– Am să cad.– De la nici ase picioare, o tachină un glas – al lui Blaze Barlow. Te-ai face de râs.ș– Atât de jos am ajuns? Ce faci aici?– Mai ai doar vreo două trepte. Am venit să te ajut la coborâre.Îl auzi urcând sub ea, îl auzi spunând:– Sunt aici, Mim. Vino.Mim î i lăsă i celălalt picior lângă primul. Repetă procesul. O dată. i încă o dată.ș ș Ș– Nu erau doar ase picioare, gâfâi ea.ș– Acum atâta e, o asigură Blaze. Po i sări. Ascultă-mă cum sar eu.țMim îl auzi aterizând cu un zgomot înfundat.– Tu acum, feti o.țSări – în bra ele lui.ț

– Î i mul umesc că nu mi-ai spus cât de sus eram, spuse ea cu voce camț ț tremurătoare. Hai, continuă- i predica. O merit, am făcut o prostie.ț

– Ei, nu tiu... se codi el. i eu o fac. O fac adeseori.ș Ș– Dar pe tine nu te-apucă panica la jumătatea drumului.– Nu- i bate capul cu asta. Li se întâmplă celor mai mul i oameni, când se urcă acoloț ț

pentru prima oară. Chiar dacă nu veneam după tine, până la urmă tot ai fi reu it să cobori.șMim se gândea la Karri i la muntele de rumegu . Ce om bun era Blaze Barlow!ș ș– Întotdeauna le găse ti scuze celorlal i, remarcă ea.ș ț– Nu i lui Barlow's, îi reaminti el.ș

i adăugă, îndârjit:Ș– Mai ales acum.Un moment, inima lui Mim ovăi – apoi î i aminti de problema cu Ollie.ș ș– A aflat despre Ollie?– Da, vine după el mâine diminea ă. Numai că, desigur, nu e vorba numai de Ollie, ciț

i de mine.ș– Pentru că l-ai angajat pe Ollie.Blaze dădu din cap, în întuneric.– i l-am angajat, Mim, pentru că mi-a plăcut din prima clipă. Mi-a fost mai comodȘ

să nu-l întreb de unde venea, nici dacă avea vreo obliga ie.ț– Ollie de ce a venit?– Nu-i plăcea la Barlow's. Zicea că era "prea ditamai găliganu'".– Totu i, i el e un munte de om! râse Mim.ș șBlaze, însă, nu râse.– Oare care va fi pedeapsa de astă dată? se întrebă el.Mergeau printre desi urile de jacaranda.ș– Ai găsit ce te interesa în cuibul-de-vulturi? întrebă el, schimbând subiectul.– Ei, nu tocmai, dar mi-am găsit lini tea sufletească.ș– A spune că asta e solu ia tuturor problemelor.ș țMim, amintindu- i cât de mici i se păruseră dintr-o dată lucrurile, văzuse de sus,ș

dădu din cap.– Î i mul umesc că m-ai salvat, Blaze, îi spuse ea, din u a cabanei.ț ț ș– Era important, răspunse ei cu gravitate.– Important?Blaze schi ă gestul lui tipic de a- i aranja pălăria, î i aminti că n-o avea, a a că spuseț ș ș ș

evaziv:– Avem un activ curat aici, Mim, nici o victimă până acum. N-a vrea să se schimbeș

situa ia.țEzită un moment, apoi mai spuse:– Noapte bună.

* * *

Era o diminea ă a vizitatorilor.țPrimul fu un curcan de munte care mânca lini tit printre păsările domestice. Karri eraș

în culmea încântării i spera ca pasărea sălbatică să se aciuiască la ei. Fred se a tepta laș ș

acela i lucru, o dată ce prindea gustul mâncării servite pe tavă.șAl doilea vizitator fu un inspector forestier care mergea prin jungla de lângă planta ieț

ca să însemneze oficial copacii care puteau fi tăia i.ț– Am cerut câ iva copaci, îi explică Blaze lui Mim. Aveam o comandă pentru oț

punte de navă, i n-o puteam onora numai din băie ii mei de-aici.ș ț– Ai voie să tai copaci din pădure?– Numai pe cei cu semn oficial, ceea ce înseamnă că trebuie să fie copaci destul de

mari ca să poată fi tăia i i amplasa i astfel încât să nu vatăme vegeta ia din jur în cădere.ț ș ț ț Chiar i atunci, trebuie să fiu foarte atent. Trebuie să tai în direc ia semnului i să nu măș ț ș ating de nici un copac din jur, altfel mi se anulează lucen a.ț

Blaze îi arătă fierul special cu care însemna atât bu teanul, cât i buturuga, ca să seș ș identifice ca tăietor.

Mim i Karri intarră în junglă, împreună cu inspectorul i Blaze.ș ș– E cam înfrico ător aici, constată Karri.șSe mai lini ti când Blaze îi găsi o liană i-i arătă cum circula Tarzan prin copaci.ș ș

Prinse repede pilul i porni înaintea celorlal i. Deodată, i se auzi glasul:ș ș ț– Un arpe, unul groaznic de mare, Blaze!ș– Stai pe loc, fiule, vin acum.Dar, când ajunse la el, Blaze râse:– E doar o rădăcină, de i nu mă mir c-ai luat-o drept arpe.ș șÎi spuse lui Mim că smochinul parazit avea re ele de rădăcini aeriene, precum iț ș

mase de rădăcini de suprafa ă ca ni te erpi. Îi arătă în scorbura unuia dintre ficu i trunchiulț ș ș ș putrezit al copacului pe care parazitul germinase, cu ani în urmă.

– Jungla e pe cât de frumoasă, pe-atâta de crudă, îi spuse el.– E lacomă, dădu din cap inspectorul forestier. De-asta permitem aceste tăieri. Altfel,

jungla s-ar sufoca singură. Ăsta pare un băiat probabil, Blaze.Îl însemnă, apoi porni pe o cărăruie. Cel pu in, a a părea, dar Blaze spuse că era oț ș

potecă de wallaby.– O potecă de wallaby? repetă Mim.– O potecă pe care o fac wallaby-ii, îi explică el.Deodată, se opri i-l luă pe Karri de mână.ș– Uite, acum i-ai găsit i arpele, fiule.ț ș ș– Are câ iva iarzi, zâmbi inspectorul, i monopolizează singura rază de soare care aț ș

pătruns până aici. Îl dai tu la o parte, Blaze, sau eu?– Să-l dea la o parte? exclamă Mim, căci arpele era într-adevăr enorm.șApoi î i aminti ce-i spuseseră prietenii lui Blaze în tren, că la Big Timbers exista unș

arpe de casă numit Cecil.ș– E Cecil?– Cecil e încă în magazia de scule; l-am văzut azi diminea ă. Hai, băiete, mi că!ț ș

Mi că, am spus!șÎn disperare de cauză, Blaze îl apucă i-l împinse la o parte de pe poteca de wallaby.ș

arpele se instală la loc, nepăsător.Ș– Dar niciodată, niciodată să nu încerci figura asta cu orice alt arpe, îl preveni Blazeș

pe Karri.Ie iră din junglă în spatele taberei Big Timbers. Mim fu surprinsă când sim i din nouș ț

mirosul familiar de rumegu uscat i ma inării încinse. Crezuseră că mai avea de mers mileș ș ș i mile întregi. Karri, pe care nu-l mai surprindea nimic, alergă să-i vadă pe "gemeni", celeș

două fierăstraie gigantice, lucrând. Nu se mai sătura să se uite.Inspectorul i Blaze intrară în birou, iar Mim, convinsă că fratele ei, instruit de Blaze,ș

era în siguran ă, porni înapoi spre cabană.țÎn timp ce mergea peste petalele de jacaranda căzute, trecu prin dreptul copacului cu

cuibul-de-vulturi unde se împăcase cu sine în noaptea trecută. Zâmbi pu in... dar, dupăț câ iva pa i, zâmbetul îi pieri de pe buze.ț ș

În curtea dintre casa mare i cabane sta iona un Land Rover. Nu ea parcat, ci pur iș ț ș simplu stătea în mijloc, arogant. Numai un singur om i-ar fi lăsat ma ina într-o asemeneaș ș pozi ie. Bruce.ț

Acesta coborî i veni spre ea imediat ce o văzu.ș– Bună diminea a, Mimosa, îi zâmbi el.ț– Bună diminea a, Bruce.ț– Pare pustiu pe-aici, în diminea a asta.ț– Se lucrează la atelier.– A, da, am văzut. De ce se ine bătrânul Blaze? Scânduri pentru lăzile de fructe?țCu nepăsare, Mim îl întrebă:– Bei un ceai?Bruce Barlow zâmbi u or, aruncând o privire spre casa principală, a a că Mim seș ș

grăbi să precizeze:– La bucătăria de campanie, desigur.Bruce ridică din sprâncene, apoi i le coborî la loc. Refuză, râzând.ș– Un ceai într-o cea că groasă de-un deget, probabil festonat cu frunze de ceai i atâtș ș

de tare încât po i să-nfigi linguri a în el? Nu, mul umesc.ț ț ț– Voiai... voiai să mă vezi?Degeaba ar fi încercas să ocolească subiectul. Omul venise, trebuia să-i facă fa ă.ț– Fire te, zâmbi el fermecător. Întotdeauna vreau să te văd. Dar nu pentru asta amș

venit, Mim, m-am hotărât să- i acord o scurtă perioadă de gra ie. De fapt, pentru eful tăuț ț ș am venit. Avem o mică problemă cu cel mai valoros angajat al meu. Se nume te Olafș Duhan. E tâmplar.

– Da, răspunse Mim.– Ei, unde e Barlow?Glasul apinarului era nerăbdător.ț– N-am toată ziua la dispozi ie.ț– E la birou, cu un inspector forestier. A primit o comandă pentru o punte.– Nici nu mă mir. i pentru stâlpi de ponton, pe care să crească scoicile, replicăȘ

dispre uitor Bruce Barlow.ț– Ollie te-a lăsat în încurcătură? îl întrebă Mim.– Dumnezeule, nu, la mine nu-i ca la Big Timbers, n-am numai un singur tâmplar.– Atunci, de ce toată agita ia asta?ț– Fiindcă omul e angajat la Barlow's, de-asta. N-am să-l las să-mi scape cu una, cu

două.Mim îl privi curioasă.– Ai lăsa ceva să- i scape?ț

– De la Blaze? Nu. De ce-a face-o? El e intrusul, de ce i-a u ura eu via a?ș ș ș ț– Cred, spuse Mim, că strămo ul tău i-ar fi u urat-o, pentru că, după ce i el luptase,ș ș ș

l-ar fi în eles.țapinarul î i îndreptă umerii.Ț ș

– Ascultă, Mim, pe ambele noastre planta ii avem o pădure de copaci cu lemn deț esen ă moale. Ne-o cere guvernul i, în plus, ies profituri bune. Dar nu este lemnul nostruț ș natural – cum nici moliciunea nu se numără printre atributele noastre naturale. Lemnul nostru originar este de esen ă tare, toate esen ele de lemn din Australia sunt dure, iar unț ț pădurean australian trebuie să fie i el un om dur.ș

– Nu, îl contrazise imediat Mim, Blaze nu este a a.ș– Fă-l ef de haită, în loc de că elandru, i s-ar putea să-i vezi o altă fa ă. Oricum, nuș ț ș ț

e eful haitei i nici nu prea are anse să devină. Mai ales acum, când a făcut încă o gre ealăș ș ș ș de neiertat.

– Ollie?– Da. Mi l-a înstrăinat inten ionat.ț– Nu-i adevărat, Bruce. Ollie a venit de bună voie. A zis că e ti "prea ditamaiș

găliganu'".– Un om, sau un loc, nu poate fi niciodată "prea ditamai".Spunând aceasta, apinarul se întinse cât era de lung, depă ind doi metri înăl ime.ț ș ț– Ce prostie! se enervă Mim. Toată gâlceava asta a voastră e o prostie.– i ce te-ai a tepta să facem, să ne scrierm recalama ii politicoase?Ș ș ț– Nu, m-a a tepta să vă comporta i ca ni te oameni în toată firea.ș ș ț șBruce Barlow î i flexă bra ele.ș ț– Am să fac asta oricând vrea Blaze Barlow. Dar e clar că nu vrea, nu-i a a? i nuș Ș

po i să-l condamni.ț– Am în eles că formula de a vă regla conturile a fost stabilită de comun acord.ț– Sigur că e de comun acord. Nu po i împunge un om în ochi când nu te împunge iț ș

el. A, uite-l pe violentul nostru că vine, râse el dispre itor.țBlaze nu pierdu vremea cu amabilită ile.ț– De Ollie e vorba, cred. Îl iei înapoi.– N-am mare nevoie de el, dar la tine nu mai poate sta.– Atunci...?– Vreau să-mi explici de ce l-ai acceptat, când tiai că-mi apar inea mie.ș ț– N-am tiut. Nu mi-a spus niciodată.ș– Totu i, tiai. Nu e ti prost.ș ș ș– Bine, tiam, recunoscu Blaze.șBruce întoarse capul spre Mim.– Domni oarei nu-i place cum ne reglăm noi conturile. Consideră că ac iunea directăș ț

ar fi mai bărbătească.– Cred că nici unul dintre noi nu vrea asta, dintr-un motiv bine stabilit, declară Blaze

indiferent.– Vezi? îi zâmbi Bruce lui Mim.– În regulă, Barlow, zi pentru ce ai venit.Glasul lui Blaze nu mai era atât de indiferent.– O vreau pe domni oara, Barlow, replică direct Bruce Barlow.ș

Blaze se răsuci spre el i, un moment, Mim crezu că tot ce-i spusese despre climatulș acela încins, unde oamenii de na ionalită i amestecate aveau nevoie de un sistem organizatț ț pentru a- i duce existen a, se ducea de izbeli te.ș ț ș

În clipa următoare, în spatele lui Blaze apăru un om cu ochi negri scăpărători, care- iș inea bra ele flexate i avea o atitudine de a teptare. Mim tiu că putea să creadă tot ceea ce-ț ț ș ș ș

i spusese Blaze despre via a în locurile acelea din nordul îndepărtat. Omul abia a tepta săț ș ac ioneze. Îi văzu pumnii strân i. i, î i spuse ea, mai erau mul i cael.ț ș Ș ș ț

Calm dar autoritar, Blaze spuse:– Nino, spune-i bucătarului că vreau să servească cina cu o jumătate de oră mai

târziu. În după-amiaza asta vreau să coborâm în vale, după doi băie i.ț– Am în eles, efule.ț șFără tragere de inimă, omul se îndepărtă.Blaze se întoarse spre apinar.ț– Am fost întrerup i, spuse el politicos. Continuă, te rog.ț– Ai auzit ce-am spus, Barlow.– Dacă ai spus ce-am auzit eu, Barlow, înseamnă că am în eles gre it.ț ș– Atunci, spuse tărăgănat apinarul, mai bine s-o întrebăm pe domni oara însă i...ț ș șSe întoarse spre Mim, zâmbindu-i... dar în zâmbetul lui se citea că putea da tonul – iș

că era gata s-o facă.– Cum e, Mimosa? o întrebă el. Rămâi aici, la fabrica asta de chibrituri, sau vii jos,

într-o tabără de apinari adevărată?ț– Sunt cu băiatul, răspunse disperată Mim.– Fire te. Dar avem deja o duzină de copii... chiar mai mul i. Unul în plus n-o să seș ț

simtă.– Nu...– i avem loc destul, în condi ii civilizate. N-ai să dori într-o baracă, nici nu veiȘ ț

mânca de la bucătăria de campanie.– Eu nu... încercă iar Mim.– Cum vrei tu, fire te. E ti absolut liberă.ș șO privi drept în ochi, iar după un moment spuse cu falsă bunăvoin ă:ț– N-am să te grăbesc, po i să-mi dai răspunsul mâine.ț– Domni oara î i poate răspunde acum, interveni Blaze, aprinzându- i pipa. Nu vine.ș ț șBruce î i aprinse i el o igară, dintr-o tabacheră de argint pe care mai întâi i-o oferiș ș ț

lui Mim.– Ce are de spus domni oara în legătură cu asta?șDouă perechi de ochi se a intiseră asupra lui Mim. Cafeniu închis ca lemnul, negruț

precum cărbunele. Dar nici unora dintre ace ti ochi nu le răspunse, ci ochilor cenu ii ai luiș ș Karri, cenu ii ca arborele după care fusese botezat, cenu ii, limpezi i veseli, acum cândș ș ș Lydia nu-i mai putea face nici un rău.

Ochii aceia trebuia să rămână limpezi i veseli. Dacă avea i vreun alt motiv care să-iș ș înrâurească hotărârea, Mim nu era con tientă de el.ș

Dar, când se întoarse spre apinar, înalt iar de peste doi metri, un rege din cap până-nț picioare, nu mai fu atât de sigură pe cât ar fi preferat să fie.

O tia, i mai tia i că i el tia – i, cu pu ină triste e, tiu că i Blaze Barlow tia –ș ș ș ș ș ș ș ț ț ș ș ș când spuse:

– Mâine vom pleca la Barlow's.

Capitolul 10

Mult timp după ce Land Rover-ul părăsi curtea, coborând în vale, Mim i Blazeș stătură în tăcere.

În jurul lor se auzea zarva obi nuită, vuietul joagărului, mormăielile lui Williamș Pufăitorul, zgomotul vântului prin frunze, undeva în vale un glas strigând: "Caaadeeeee...!!!" i un freamăt de mi care, după prăbu irea unui gigant, Fred sunândș ș ș masa.

Karri risipi tăcerea. Apăru în fugă, exclamând:– I-auzi, cina!Se opri un moment pe loc, nedumerit, sim ind că era ceva în neregulă.ț– Iar o dor din ii pe Mim? întrebă el dintr-o dată, cu un aer de cunoscător. Pentruț

Karri, durerile de din i – cu excep ia celor ale Lydiei – acopereau toată aria catastrofelor.ț țI-ar fi fost u or să se eschiveze, dar Mim preferă să-i spună adevărul.ș– Mâine, îl anun ă ea încet, mergem la Barlow's.ț– Nu-i duminică, zi de biserică.– Ne mutăm acolo. Adu- i minte, Mim, la Barlow's am venit, din capul locului.ț– Nu te-au vrut! declară scurt Karri.– A fost o gre eală.ș– O gre eală o să fie dacă te duci acolo, afitmă băiatul, cu o în elepciune precoce.ș ț– Ne ducem, îl corectă Mim.– Eu nu mă duc – nu că, Blaze?Karri redevenise băie el, un băie el foarte mic, căci de obicei vorbea corect.ț ț– Faci ce spune sora ta, fiule, rupse Blaze tăcerea.– Nu pot să mă duc. Nu vreau să mă duc. N-am să plec de la Big Timbers. Nu-mi

părăsesc cel mai bun prieten. i-n plus, mai e i curcanul sălbatic...!Ș șDe i cel mai bun prieten al lui era Blaze, gândul la curcan îi umplu ochii de lacrimi.ș– O, iubitule...! îl imploră Mim, când Karri î i ridică mâna la ochi.ș– Nu plâng! se apără el cu înver unare. Mă terg doar cu mâneca la ochi.ș ș– Sigur că da, fiule, se arătă Blaze de acord, oricine poate vedea asta. i acum, fugiȘ

la masă. Spune-i lui Fred să păstreze două farfurii.Tonul lui dădea de în eles că totul era în regulă, iar Karri se mai înveseli. Dar, înț

timp ce pleca, mai aruncă o privire spre sora lui.– i când te gânde ti că omu', când cre te, tre' să se-nsoare cu-o femeie! bombăni el.Ș ș șÎn împrejurări normale, acest comentariu ar fi stârnit râsul. Acum, însă, nu făcu decât

să lase în urma lui o tăcere posomorâtă.Cum Blaze nu părea dispus s-o risipească, Mim vorbi cea dintâi. Spuse fără

ocoli uri:ș– Am vorbit serios.– Nu pot să te cred.

i deodată, ca i cum s-ar fi rupt un zăgaz, Blaze începu să vorbească repede, lăsândȘ ș să se reverse un torent de cuvinte.

– Păreai fericită. tiu că i puietul era fericit. Ce te-a apucat? Azi diminea ă, te-amȘ ș ț văzut în pădure, i erai nervoasă. Aseară mi-ai spus că- i găsise i lini tea sufletească, ai fostș ț ș ș

de acord cu mine că asta le rezolva pe toate. Nu te plătesc îndeajuns? Nu locuie ti înș condi ii confortabile? Izolarea te supără? Te obose te munca la po tă? Te-ai plictisit să aiț ș ș de-a face numai cu două femei? E ti sătulă să ai vreo treizeci de bărba i în jur? Sau...ș ț

Pe chip i se ivi o bănuială nea teptată.ș– ...te-ai săturat doar de un bărbat?– Nu fi absurd! replică tăios Mim.– Ei bine, a a se pare. De i, poate, vrei să-l schimbi pe acel bărbat. Asta e, Mim? Aiș ș

fost mul umită aici, cu mine, până l-ai văzut pe el?ț– Blaze, nu...– A putea spune că nu te condamn. E mai mare, mai înalt, mai bogat, mai puternic,ș

mai important decât mine. A putea spune toate astea, dar... fir-ar al dracului să fie, nu leș spun!

– Blaze...– Care-i cauza? A spus el ceva?Ajunseseră pe un teren periculos, a a că Mim răspunse cu pruden ă:ș ț– Sigur că a spus ceva. Mi-a spus că, la fel ca Ollie, am semnat un contract.– Ollie nu- i face griji.ș– Asta, pentru că domnul Barlow nu- i face griji în legătură cu el.ș– Vrei să spui că- i face... în legătură cu tine. Asta e? Face caz de contractul ăla?ș– Păi...– Atunci po i s-o la i baltă, Mim, are tot atâta valoare ca hârtia pe care e scris, nu-iț ș

un document legal. Deci, s-a rezolvat. Vino, hai acum să mergem la masă.Mim îl apucă de mânecă.– Nu, Blaze, am să... o să plecăm totu i.șBlaze se răscuci spre ea, cercetându-i fa a.ț– Cred că vorbe ti într-adevăr serios.ș– A a e.ș– De ce?– Nu- i pot răspunde decât amintindu- i de un lucru pe care l-ai spus în Sunlander.ț ț

Mi-ai promis că, dacă vreau, pot să nu- i dau nici o explica ie.ț ț– Asta a fost în tren, a trecut.– N-a trecut, îl contrazise ea cu triste e. i acum am tot atâta nevoie de acceptarea ta.ț Ș– Îmi ceri prea mult, Mim. Nu-mi ceri numai să accept faptul că tu i puietul pleca i,ș ț

ci i să nu suflu o vorbă.șO privi drept în ochi.– Ce-am făcut ca să merit asta?– Nimic, Blaze. Ai făcut tot ce-ai fi putut face, ai fost bun i atent i atât degenerosș ș

încât mi-a venit să plâng. Dar trebuie să plecăm. Nu putem să ne oprim aici?– Barlow's exercită presiuni asupra ta?– A, nu...Blaze î i scosese pipa, de i îl instruise pe Karri să-i spună lui Fred să-i a tepte cuș ș ș

masa. i-o umplu.Ș– Nu-mi place repeziciunea cu care mi-ai răspuns la întrebarea asta, Mim. Mai

degrabă cred că Barlow's î i for ează mâna. i cred că motivul pentru care pleci are legăturăț ț Ș cu...

Făcu o pauză, aprinzându- i pipa, cu o privire piezi ă spre Mim.ș ș– ...fotografia.– Care fotografie?– Cea publicată în ziarul din Sydney – ieri a ajuns aici. În Sud a apărut acum trei zile.– În ziar...? repetă ea proste te.ș– Nu- i face griji fără rost, o încurajă Blaze. La noi n-a ajuns decât un exemplar, i l-ț ș

am re inut eu.ț– Fotografia din ziar... spuse din nou Mim.– Te surprinde, nu-i a a? Când n-am comentat, ai crezut că n-o văzusem, că acelș

număr din "Herald" nu ajunsese aici. Ei bine, a ajuns, l-am văzut, te-am recunoscut, dar nu i-am pus nici o întrebare.ț

Trase un fum din pipă.– Acum, î i ț pun.– Iar eu nu- i pot da nici un răspuns, insistă cu fermitate Mim.ț– Numai lui Barlow's i-l po i da?ț– Blaze...Mim ovăi.ș– De cine fugi? Dacă el poate să tie, eu de ce să nu pot?ș– Nu de asta e vorba...Blaze scoase pipa din gură, i-o lovi violent de călcâi, apoi o puse la loc în buzunarulș

blugilor.– Nu, pe to i sfin ii, văd i eu că nu de asta e vorba. De el însu i e vorba, nu? Deț ț ș ș

pozi ia lui, de felul cum arată, de averea, de puterea lui. Te-ai repezit la mine când amț sugerat că de-asta ceruse i slujba, dar acum nu mai po i să negi.ș ț

– Ba pot.– Atunci, neagă că, de i n-ai candidat din motivul ăsta la început, între timp te-aiș

răzgândit.– Neg.– Min i, replică el scurt.ț– Blaze, te rog, încearcă să în elegi.țMim vorbea pe un ton atât de rugător, încât Blaze tăcu un timp, contemplând-o.

Apoi...– Încerc, Mim, dar nu pot. Îmi pare rău, feti o. N-am nimic cu ce să te in aici, niciț ț

măcar o semnătură falsă pe contractul de angajare cu o ange ie de plasare, a a că mă retragț ș demn. Bate palma, colega.

i-i întinse mâna lui mare, cu degete spatulate.ȘMim ar fi dorit să n-o facă, ar fi preferat furia i repro urile. Înecată de lacrimi,ș ș

constata că acestea ar fi fost mai u or de suportat.ș– Îmi pare rău, Blaze.– i mie.Ș– Crede-mă, există un motiv.– Nu pot decât să sper.– Nu... nu...– Ascultă, îi propuse el morocănos, cred că ar fi mai bine să te tergi cu mâneca laș

ochi.

Chiar în acel moment apăru Karri. Ca orice copil, uitase de norul care-i întunecase un moment existen a.ț

– Fred întreabă când vin câinii în suferin ă, anun ă el.ț ț– Chiar acum, puiete, spune-i să pună mâncarea în farfurii.Dar farfuriile fură umplute degeaba. Blaze abia se atinse de a lui, iar Mim î i împinseș

farfuria deoparte.

* * *

Diminea a, primul lucru pe care-l văzu Karri fu geanta împachetată.ț– Mim! exclamă el.– i-am spus încă de ieri, Karri.Ț– Am... am crezut că te dureau din ii.ț– Ascultă-mă, iubitule, i ascultă-mă bine. tiu ce sim i. i eu simt la fel. Dar trebuieș Ș ț Ș

să mergem. tii i tu ce ce.Ș ș– Lydia?– Da.– Blaze ar în elege, sunt sigur că ar în elege, Mim.ț ț– Da, ar în elege, dar lucrurile nu s-ar opri aici. Blaze e un om foarte cinstit, i arț ș

considera că trebuie să raporteze situa ia la poli ie.ț ț– i Barlow's n-ar face-o? Înseamnă că el nu e cinstit?Ș– Of, Karri, nu-mi crea dificultă i i mai mari!ț șLacrimile îi curgeau acum din bel ug, prea abundent ca să se mai teargă pe furi cuș ș ș

mâneca la ochi.– Blaze îmi place cel mai mult din lume, îmi place aici. i-n plus, mai e i curcanul!Ș ș

insistă Karri.– tiu, tiu, dar a a trebuie. Karri, fi un puiet bun pentru Mim.Ș ș șFu surprinsă de propriile ei cuvinte, surprinsă de influen a lui Blaze Barlow asupra eiț

– i de aerul bărbătesc cu care băie elul î i reveni, la auzul acestui apelativ.ș ț ș– Blaze îmi zice mereu a a, spuse el cu glas înecat.șApoi î i terse lacrimile.ș ș

* * *

Totu i, când plecară, Mim i-ar fi dorit ca fratele ei să plângă. La fel ca în fa a luiș ș ț Blaze, când îi întinsese mâna în ajun, spunându-i: "Bate palma, colega", în loc să se înfurie, chipul crispat i ferm al băiatului i se părea mult mai greu de suportat.ș

Barlow's veni să-i ia cu Land Rover-ul, îl urcă pe Karri în spate, cu bagajele, pe Mim o instală lângă el, în fa ă, apoi, accelerând cum îi era obiceiul, demară.ț

Ajunseră în vale i reîncepură să urce, prin junglă, apoi prin planta ie. Casaș ț ornamentată apăru la vedere, apoi irurile de cabane, sala mare, joagărele i micul atelier deș ș smal – toate emanând un aer de măre ie.ț ț

Bruce se dădu jos i o ajută i pe Mim să coboare.ș ș– Vei locui în casa mea, fire te. Nu e cazul să faci mutra asta. Caroline i doamnaș ș

Roseby, menajera mea, locuiesc tot aici. De fapt...

Râse alene.– ...am putea caza aproape tot ora ul Gidgie, iar Big Timbers, cu siguran ă.ș țO împinse pe Mim înaintea lui. Observând că era preocupată de Karri, întoarse capul

i strigă autoritar:ș– Vino după noi, mititelule."Mititelule". Nu era nimic rău în asta, numai că suna atât de diferit de "puiete" iș

"fiule". Acolo totul era diferit. Cu siguran ă, camera – frumoasă i având alături încă unaț ș pentru Karri, nu doar o perdea despăr itoare – era diferită.ț

Diferite fură i salutările doamnei Roseby i ale Carolinei, fa ă de cele ale doamnelorș ș ț Ashe i Quist de la Big Timbers. Doamna Roseby era destul de cordială, într-un stil rigid,ș dar Caroline nu făcu decât s-o privească pe Mim piezi , spunându-i, imediat ce Bruce nuș mai putu să le audă:

– Ei, ai reu it, este? Felicitări pentru runda întâi.șFăcu o pauză, apoi se duse la u a camerei unde o condusese pe Mim.ș– Dar eu în locul tău, domni oară... sau doamnă?... Thomas – ș Thomas? – n-a lăsa săș

mi se urce chestia asta la cap.

Capitolul 11

Lui Mim nu i-ar fi venit să creadă că scurtul răstimp pe care-l petrecuse la Big Timbers fusese de ajuns ca să i se facă dor de via a de-acolo. Dar îi ducea dorul i seț ș întreba cu neplăcere prin ce trecea Karri.

Totu i, băiatul nu i-o repro a niciodată i se în elegea destul de bine cu ceilal i copii,ș ș ș ț ț dar Mim îl vedea adeseori întorcând spontan capul când auzea zgomotul ascu it alț joagărului de la Barlow's – tipic pentru toate joagărele, tipic i pentru joagărul lui Blaze.ș Vedea cum ochii lui cenu ii se îndreptau instinctiv spre Big Timbers i tia că, de i se aflaș ș ș ș la Barlow's, inima lui era în altă parte.

Iar acest lucru o tulbura. Făcuse ceea ce considera ea că era cel mai bine pentru Karri. Dar expresia lui crispată din unele momente o în tiin a că o altă solu ie ar fi fost ceaș ț ț mai bună.

Probabil Bruce discutase cu Caroline, căci tânăra consim i să-i arate lui Mimț locurile.

– Ce voi avea de făcut? întrebă Mim.– Po i împăr i atribu iile mele, i anume să supervizezi lec iile prin coresponden ă aleț ț ț ș ț ț

copiilor, să aju i la birou i să lucrezi vreo oră la magazin.ț șMim păru nemul umită.ț– Î i încalc teritoriul?ț– Da, dar sunt destule de făcut pentru amândouă. Întotdeauna am avut prea multe pe

cap.– i atunci...?ȘMim se întreba de ce o primise Caroline cu atâta ostilitate.Cealaltă îi intui nedumerirea.– Nu te-am vrut aici, asta-i tot! izbucni ea.– Pe mine... sau pe oricare alta? întrebă Mim pe negândite.Caroline nu se lăsă descurajată.– Pe oricine, răspunse ea sec i se îndepărtă.șÎn continuare, Mim vizită singură tabăra. Barlow's nu putea fi descrisă decât într-un

singur fel – a a cum o descrisese întotdeauna Blaze.șBarlow's era mare. Avea de trei ori mai mul i angaja i, case, ateliere, probabil i deț ț ș

trei ori mai mul i copaci. Mai avea i o sală de asisten ă socială i un magazin.ț ș ț ș– Dar, observă triumfător Karri, n-are oficiu po tal – nu-i a a, Mim?ș ș– Într-adevăr, confirmă ea, repetând explica ia lui Blaze. Autorită ile au hotărât să-lț ț

instaleze pe proprietatea lui Blaze.Bruce Barlow ie i chiar atunci dintr-un birou alăturat, la care băiatul î i luă promptș ș

tălpă i a. De lângă Blaze, ar fi trebuit să-l smulgă cu for a.ș ț ț– Mititelul nu mă place, observă nepăsător eful apinarilor. Nu, Mim, nu-mi daș ț

explica ii, zău că n-are nici o importan ă.ț țDar avea, Mim trebuia să încerce o discu ie ra ională cu Karri.ț țUria ul î i potrivi pasul lângă al ei.ș ș– Nu vreau să- i formezi o idee gre ită despre răpirea asta, Mimosa.ț ș– Asta a fost?

– Mă rog, i-am for at mâna, nu? Îmi pare rău.ț ț– Domnule Barlow...– Bruce. Sau Blaise, dacă preferi. Rudele mă numesc Blaise.– Bruce, spuse ea ferm – exista numai un singur Blaze, Blaze care însemna "flacără".

Bruce, de ce m-ai adus aici?– Ca să lucrezi. Vorbesc serios. Când te-am văzut, mi-am spus: "Biata fată e

derutată, nu tie încotro s-o ia." Ei bine, am să- i spun, Mim. Chiar am nevoie de cineva – iș ț ș pentru muncă...

Mim se întoarse întrebătoare spre el, iar Bruce ridică din umeri, continuând:– ... i pentru Caroline.ș– Nuîn eleg.ț– Ei, haide, doar nu e ti chiar atât de naivă. Fetei ăsteia i s-a pus pata pe mine. I s-aș

pus din ziua când a venit aici, acum doisprezece luni. Am cerut de la Castle să-mi trimită pe cineva care să supravegheze lec iile copiilor, să vadă de magazin, să facă treburile de birouț în general. i mi-au trimis-o pe domni oara Caroline Ș ș Pettit. Observi cum accentuez cuvântul "Pettit"? Fiindcă a a am de gând s-o las.ș

Mim găsea discu ia dezgustătoare i i-o i spuse.ț ș ș– Nu la fel de dezgustătoare ca presiunile ei de a-mi pune pirostriile, replică Bruce.– Dacă a a consideri, de ce...ș– De ce o mai in?țCâteva clipe, Bruce merse în tăcere.– Îmi place, recunoscu el după un timp.– E ti un om ciudat, remarcă Mim.ș– Ciudat pentru că nu-mi awnvine să fiu for at, în loc să for ez eu? replică Bruceț ț

râzând.Împotriva propriei voin e, Mim zâmbi i ea.ț ș– Vorbe te-mi despre munca mea, Bruce – vreau să spun, dacă ai vorbit serios într-ș

adevăr, când mi-ai spus că ai nevoie de cineva.– Am vorbit serios. Carol are prea multe pe cap, oricât ezită ea să- i împartă sarcinileș

cu altcineva. Când am anun at la Castle, aveau cu adevărat nevoie de un ajutor. i...ț ȘÎ i deschise tabachera i-i oferi o igară lui Mim.ș ș ț– ...sunt foarte nemul umit că, în absen a mea, Carol a respins o solicitantă.ț ț– E ti cam nedrept, o apără Mim pe Caroline. Nu luasem biletele, deci nu putea fiș

sigură că eu eram cu adevărat solicitanta respectivă.– Nu era nevoie decât să tie că aveai sub treizeci de ani i erai rezonabil de drăgu ă.ș ș ț– Primul criteriu se aplică, al doilea nu, declară Mim fără falsă modestie.– De acord, zâmbi alene Bruce. E ti ș foarte drăgu ă.ț– Serios? îl privi ea cu uimire sinceră; în felul lui, i Blaze spusese acela i lucru. Darș ș

era simplă, avea părul ca o blană de oarece. ș Ca ghinda, îi reaminti un glas, în mintea ei.– E ti un spiridu , continuă Bruce. Te potrive ti cu pădurea. i...ș ș ș ȘÎnchise capacul tabacherei i- i aprinse igara.ș ș ț– ...te potrive ti i cu mine. Când am aflat că inamicul îmi luase noua angajată, m-amș ș

înfuriat – pe bună dreptate.– Se pare că te înfurii cam des, "pe bună dreptate", din cauza lui Blaze.– Adevărat. El ce are de spus despre asta?

– Recunoa te că până acum a gre it.ș ș– Nici nu mă mir. E cinstit până-n adâncul sufletului, recunoscu Bruce cu nepăsare.Ceva o îngrijora pe Mim, care în cele din urmă îi spuse:– Domnule B... vreau să zic, Bruce, am făcut ceea ce trebuia să fac, ceea ce m-ai

obligat să fac, am venit aici, dar dacă a mai văzut i altcineva?șBruce o privi cu uimire.– Ce să vadă, micu o?ț– Articolul din ziar. Mi-ai promis că totul va fi în regulă, dar cu oamenii tăi cum

rămâne?După încă un moment de nedumerire, Bruce î i aruncă pe spate capul, izbucnind înș

râs.– A, fotografia... Nu te-ar recunoa te niciodată, Mim. i tii ceva? Nici eu nu te-amș Ș ș

recunoscut.– Dar... dar ai sunat la Big Timbers, mi-ai spus că mă recunoscuse i...ș– Am făcut o încercare la nimereală. Semeni cu fotografia aia proastă, cum semăn eu

cu Blaze Barlow.Făcu o pauză, întinzându-se cât era de lung, în stilul lui caracteristic.– i nu prea semăn, nu-i a a?Ș ș– Într-adevăr.O privi piezi , apoi îi apucă mâna strâns.ș– O să ne în elegem bine, micu ă Mim.ț țMim vru să- i tragă mâna, nu fiindcă strânsoarea ar fi fost neplăcută – era mult preaș

plăcută – ci pentru că o văzuse printr-o fereastră a sălii pe Caroline Pettit. Nici chiar când privirile li se întâlniră, Caroline nu plecă de la fereastră. Totu i, Mim încă nu- i retraseș ș mâna, căci mai avea ceva de întrebat.

– Bruce...Ezită un moment.– Ai vrut să spui că aici suntem în siguran ă, i că nu e nevoie să afli toată povestea?ț ș– Aici ve i fi în siguran ă, iar povestea m-ar plictisi. Nu pot să sufăr pove tile.ț ț șSe opri, îi puse o mână sub bărbie i-i ridică fa a. Ochii lui de cărbune îi zâmbeau i,ș ț ș

după un timp, Mim zâmbi i ea. Era un om fascinant, nici o femeie n-ar fi putut să negeș acest lucru.

Apoi plecă, iar Mim î i reluă plimbarea prin tabără. Într-un târziu, involuntar, ajunseș la clădirea unde învă au copiii apinarilor.ț ț

Caroline nu făcu nici o referire la scena pe care o observase, poate pentru că la mese stăteau a eza i aptesprezece copii cu vârste foarte diferite.ș ț ș

– Nu cred c-ai să găse ti în tabăra asta doi copii de aceea i vârstă, bombăni ea, ceeaș ș ce înseamnă că to i sunt la lec ii diferite.ț ț

– Dar nu le predai tu personal,nu-i a a?ș– Un părinte, sau un supraveghetor, are grijă să- i respecte programul de învă ăturăș ț

i, desigur, pe cei mici trebuie să-i mai îmbolde ti, altfel n-au să înve e niciodată.ș ș țMim se plimbă printre mese, compătimind-o pe Caroline. Programa era diversificată,

desigur – de la botanica australiană până la istoria Europei. Sim ea că, în pofidaț animozită ilor dintre ele, Caroline era o persoană inteligentă. Putea fi i agreabilă, oare?ț ș

– În ce clasă era fratele tău? o întrebă aceasta.

– Karri are opt ani.– Ar trebui să se găsească destule manuale pentru nivelul lui. Bruce mi-a spus să nu-l

înscriu.O privi pe Mim drept în ochi.– Asta înseamnă că n-o să sta i mult?ț– Nu prea mult, o asigură Mim, gândindu-se la sfatul lui Nick.Părăsi coala i se duse la magazin. Una dintre nevestele apinarilor se afla dincoloș ș ț

de tejghea.– E u or, o informă ea pe Mim. To i cunosc pre urile i tiu unde să găsească ceea ceș ț ț ș ș

vor.Tot felul de lucruri stăteau îngrămădite laolaltă – uncă, umbrele, nelipsitele vesteș

negre i cămă ile cadrilate ale apinarilor, reviste, ma inu e cu fric iune, păpu i, gem deș ș ț ș ț ț ș prune...

În cele din urmă, Mim se duse la birou, văzu că era deja în seama unui func ionarț tânăr i competent i avu bucuria de a afla că sarcinile ei erau elementare.ș ș

– Doar deschizi coresponden a i cam atât, o asigură Peter Hirst.ț ș– Centrală telefonică nu există?– De asta mă ocup eu.Mim se bucura. N-ar fi suportat să mai audă acel vesel "Bună, iubito!" cu care se

obi nuise la Big Timbers.șDa, nu s-ar fi a teptat ca un răstimp a a de scurt era suficient pentru a se familiarizaș ș

cu atâtea lucruri.

* * *

După câteva zile, Mim i Karri păreau să se fi acomodat. Totu i, o nelini tea unș ș ș lucru. Nu teama de Lydia – care, cu fiecare zi, părea să fi rămas tot mai departe în trecut – ci ceva ce auzise de la Bruce. Vorbea cu eful lui de echipă i, după expresia lui încruntată,ș ș î i dăduse seama că era furios. Îl auzise rostind cuvintele:ș

– Blaze Barlow... nesim irea dracului...!țMim nu s-ar fi a treptat să conteze atât de mult. După plecarea lui Bruce, se duse laș

Carter i-l întrebă ce mai făcuse Blaze de astă dată.ș– A luat apă de la Barlow's.– Vrei să spui că a venit până aici i a luat ni te apă?ș ș– A luat-o de la izvorul din vale. Întâmplător, valea e a lui Bruce Barlow.– A... aceea i poveste ca aia cu defri atul copacilor... Numai că acum, a luat apă.ș ș– Exact.– Dar pe-aici e apă destulă.A a era. Peste tot se vedeau cascade, izvoare i nenumărate pâraie.ș șCarter ridică din umeri.– Un motiv în plus ca să ia de la el.– Poate că nu tia.ș– Ei bine, data viitoare când o să mai vină, o să tie.ș– Vrei să spui că domnul Barlow o să-i spună?– Nu, vreau să spun că egful o să-i mai dea o ansă să afle singur. După aia, o săș ș

primească hârtiile.– Dar pe un teren ca ăsta e dificil să- i cuno ti frontierele.ț șCarter zâmbi indiferent. Era a a cum spusese Bruce despre lemnul australian – unș

om dur.Am să-i spun eu, se hotărî ea.Î i făcuse deja ora la magazin, deschisese coresponden a i supraveghease elevii.ș ț ș

Avea după-amiaza liberă i era hotărâtă să-l pună pe Blaze în temă.șPe drum, în aceea i poiană unde văzuseră arpele, Mim dădu peste un tăietor deș ș

lemne pe care-l văzuse învârtindu-se pe la Big Timbers. Zăcea la soare, la fel ca arpele.șMim î i spuse că, dacă ar fi fost un individ dubios, Blaze nu l-ar fi găzduit în noapteaș

aceea, a a că- i continuă drumul cu mi cări fire ti i îl salută pe un ton natural. În ciudaș ș ș ș ș bărbii stufoase i a singurul dinte care-i lucea feroce în gură, omul era inofensiv.ș

– Doar n-ai de gând să- i petreci noaptea aici? îl întrebă ea.țVagabondul dădu din cap.– Dar, cu siguran ă...ț– La Barlow's nu vor să mă primească.– Dar la Big Timbers? Acolo ei fost primit.– Da, i eful m-ar mai primi i acum, numai că pe la ei am trecut, conchiseș ș ș

vagabondul, ca i cum asta ar fi explicat totul.ș– Nu vrei să te întorci la el? La Blaze Barlow? Vino cu mine. În elegi, nu cred că eț

bine să aprinzi focul aici.Omul î i pregătise uscăturile i avea rucsacul desfăcut.ș ș– Pădurea e udă, duduie, nu-i nici un pericol.– Totu i, i-ar fi mult mai comod în tabăra tăietorilor de lemne.ș ț– tiu, dar pe-acolo am mai fost, i acum am plecat la drum.Ș șLogica lui de nomad nu putea fi contrazisă. Mim îl salută cu o mi care a capului i- iș ș ș

continuă drumul.Tocmai se pregătea să iasă în spatele joagărului, când văzu Land Rover-ul lui Bruce

Barlow parcat lângă birou. Bruce era la volan, iar Blaze Barlow stătea lângă portieră, ascultându-l.

Glasurile li se auzeau foarte limpede prin aerul rarefiat al muntelui.– Deci, de data asta binevoie ti să-mi spui cu ce am gre it, Barlow, spunea surprinsș ș

Blaze. Mare minune.– A fost un fleac, răspunse tărăgănat Bruce. Izvoarele pot fi confundate u or. Darș

vezi să nu le mai confunzi.– Totu i, nu e stilul tău, insistă Blaze. Nu cumva te mole e ti, ca lemnul tău deș ș ș

esen ă moale... sau altceva te-a făcut să- i schimbi sistemul?ț ț– Altcineva, mai bine zis. O femelă a speciei.Bruce râse încet, semnificativ – dar Blaze nu-i inu isonul.țMim tia că nu trebuia să se mi te, pentru ca Blaze i Bruce să nu observe că îiș ș ș

auzise. Nu-i mai rămânea decât să pornească pe jos înapoi.Sub coroanele copacilor începuse să se întunece, iar vagabondul î i aprinsese focul.ș– Face i bine i vă grăbi i, duduie. Aicea se-ntunecă repede.ț ș țCând ajunse la răscruce, se însera, i mai avea de trecut prin jungla dinainteaș

planta iei lui Bruce Barlow. Ce prostie făcuse, că nu intrase în tabăra Big Timbers, ca săț

ceară cuiva s-o ia cu ma ina!șÎn sfâr it, pătrunse în planta ie. Tremurând de frică, parcurse ultimii patru sute deș ț

metri în fugă. Intră în casă, iar Bruce Barlow apăru în hol.– Unde Dumnezeu ai fost, Mim? M-am speriat îngrozitor. Nu trebuie să întârzii atât

de mult pe-afară, prostu ă mică!țO cuprinse cu bra ele lui mari, iar când o sărută, Mim nu protestă. Era acasă, era înț

siguran ă, iar calvarul catedralei întunecoase a pădurii se sfâr ise. În plus, omul acela îi maiț ș dăduse lui Blaze o ansă.ș

În timp de stătea în bra ele lui, nesigură dar i fără să protesteze, Caroline Pettit îiț ș privea de la celălalt capăt al coridorului.

Capitolul 12

Sâmbătă seara, înainte de începerea dansului, când o văzu pe Mim în fusta pe care i-șo croise cu ajutorul unei neveste de apinar, Bruce avu o reac ie cu totul diferită de cea laț ț care se a teptase ea.ș

– Buline i raze de lună! exclamă el admirativ. E ti ca o păpu ă scoasă din ctie.ș ș șÎi atinse panglica galbenă cu care- i legase părul.ș– O por i pentru un aviator de departe, sau pentru un tăietor de lemne de pe platou?ț

Încă te mai gânde ti la micu ul ăla?ș ț– Nu.– Cred că protestezi prea mult. Oricum, în seara asta n-are rost să oftezi după el, nu

le are pe-astea cu dansul, a a că-mi po i acorda mie toate dansurile.ș ț– S-ar putea să-mi ceară câteva i oamenii de la Big Timbers, îi aminti Mim.ș– N-au decât să i le ceară, râse Bruce i o luă la un vals.ț șFără veste, o mână îl atinse pe umăr, iar un glas bărbătesc întrebă:– Îmi permi i?țIntrusul nu a teptă răspunsul, ci pur i simplu o luă pe Mim în bra e, învârtind-o înș ș ț

cealaltă direc ie.ț– Blaze! exclamă ea.– E ti surprinsă?ș– Da. Bruce a spus că nu le ai pe-astea cu dansul...– i tu ce spui? Încă nu te-am călcat pe bătături.Ș– tii ce vreau să spun, la ce s-a referit... Că nu obi nuie ti să dansezi.Ș ș ș– Nu obi nuiesc, dar toate au un început. Asta e.ș

i o răsuci mai departe.ȘO mână îi opri. Mim a teptă răzbunătorul "Îmi permi i?" al lui Bruce, dar acesta îlș ț

privea numai pe Blaze, cu ochi duri.– Ai făcut o gre eală, Barlow. Aici nu merge cu "mă scuza i", ăsta-i un dans întreș ț

parteneri, nu între parteneri i intru i.ș șExpresia lui Blaze era înnebunitor de inocentă.– A, eu am crezut că era, i că ai cerut permisiunea să dansezi cu domni oara.ș ș– Atunci te în eli, suficient ca să dau din nou tonul – doar dacă nu cumva, fire te,ș ș

preferi s-o rezolvăm afară?– tii bine că nu mi-ar conveni.Ș– Bine, atunci termină- i dansul cu Mim, i pe urmă termină- i seara asta cuț ș ț

altcineva. Ai în eles?ț– În eles.țDocil, Blaze continuă să danseze.Orchestra consta dintr-un pian i o baterie. Cei doi instrumenti ti veniseră de laș ș

Gidgie – pentru bani, căci nici o forma ie cu mintea la cap n-ar fi făcut atâta drum doar de-țamorul artei. Cel pu in, a a presupusese Blaze. Continuând s-o ină pe Mim în bra e, dansăț ș ț ț spre pian, apoi î i vârî o mână în buzunar i o scoase inând strâns un obiect.ș ș ț

Mim nu distinse schimbul de replici dintre el i pianist, căci bateria bubuia asurzitor,ș dar obiectul din mâna lui Blaze trecu într-a pianistului, iar după aceea...

Ei bine, după aceea, dansul continuă fără întrerupere. Unii dintre dansatori renun ară,ț al ii începură să ceară milă. Bruce Barlow, stând rezemat de perete, arăta mai dur decâtț lemnul lui de esen ă tare, iar Caroline Pettit arăta, rând pe rând, învinsă, nostalgică iț ș nedumerită.

– Cred, Blaze... murmură Mim fără convingere...– A spus să terminăm dansul, dar dansul nu s-a terminat încă, nu-i a a? răspunseș

tăietorul de lemne, cu un zâmbet viclean.Dar, în cele din urmă, dansul se sfâr i. Durase atât de mult, încât orchestra dinș

Gidgie începu să- i strângă instrumentele. Reprezenta ia se terminase.ș ț– Ce-am mai râs, Barlow, mârâi Bruce, în timp ce Blaze i Mim părăseau ringul.ș– Mă bucur, Barlow, replică Blaze.Nu- i luă rămas-bun de la Mim. Camionul de la Big Timbers tocmai pleca, iar Blazeș

o luă la fugă i sări în benă, în timp ce ma ina ie ea pe poartă.ș ș ș– Nu putea să vină cu jeep-ul, observă Mim, privind pe urmele camionului.– A, nu, a venit cu băie ii, răspunse Karri, de lângă ea.ț– Atunci, unde a fost înainte de cină?– Cu mine!În glasul băiatului se sim ea entuziasmul.ț– Am stat de vorbă ca între bărba i.ț– Ar trebui să fii în pat.Dintr-o dată, Mim î i dădu seama cât de târziu se făcuse.ș– Karri, du-te imediat la culcare.Băiatul râse – primul lui râs cu adevărat fericit, în câteva săptămâni de zile – i o luăș

la fugă.Mim se întoarse în sală, pentru a le ajuta pe femei să strângă. Se bucură să vadă că

Bruce plecase i el. Caroline, însă, era acolo, aruncându-i lui Mim priviri pline deș du mănie. În sfâr it, la spălatul vaselor, î i lansă atacul.ș ș ș

– Între doi, remarcă ea, nu te umpli de noroi.– Nu în eleg ce vrei să spui.ț– Ba eu nu te în eleg pe tine. Cine e ti? O nimeni – i totu i, ai reu it să prinzi înț ș ș ș ș

mreje doi bărba i.ț– Nici n-am încercat.– Poate că asta e meseria ta.Dintr-o dată, Mim se enervă.– Poate că e. Iar pe de altă parte, Caroline, dacă nu te-ai for a atâta, ț poate că ai

câ tiga.ș– Ce vrei să spui?– Ceva ce-am învă at odată de la mama. Tatăl meu avea o slăbiciune pentru femei,ț

era atât de slab încât, la câteva luni după moartea mamei, s-a recăsătorit cu o femeie complet necunoscută. Dar, în ciuda slăbiciunii lui, mama l-a cucerit i l-a făcut să-i fie fidelș ani de zile – ani de fericire. i tii cum? Ab inându-se să-l ină din scurt. Chiar astea au fostȘ ș ț ț cuvintele ei, mi le mai amintesc i acum. "Dragostea nu se ine din scurt", a a a spus. "Nuș ț ș po i să prinzi dragostea în lesă i s-o ii cu for a." Ei, Carol, ce ai...?ț ș ț ț

Caroline pălise. În locul geloziei i al du măniei, în ochii ei se citea durerea.ș șMim o cuprinse cu un bra , dar Caroline se smulse i o luă la fugă spre casă. Obosită,ț ș

Mim spălă mai departe vasele.Termină după miezul nop ii. U a Carolinei era încuiată, a a cum se a teptase, iarț ș ș ș

luminile erau stinse. Tulburată de amintirea acelei fe e palide i a durerii din ochii ei, Mimț ș se vârî în pat i adormi.ș

* * *

Începând din noaptea aceea, Caroline se schimbă. O evita pe Mim, care nu observă un timp că mai evita i pe altcineva. Pe Bruce.ș

Magazinul era centrul bârfelor de la Barlow's, i acolo află Mim pentru prima oară ceș se întâmpla. În timp ce punea în ordine borcanele cu gem, o auzi pe nevasta contabilului spunându-i unei neveste de apinar:ț

– Cucoana noastră cea hotărâtă nu mai pare atât de hotărâtă în ultima vreme.– S-o fi săturat. Tipul e greu de prins.Ni te ca e, î i spuse Mim. Trânti cu zgomot un borcan de gem, pentru a le aminti deș ț ș

prezen a ei acolo.ț– Noroc că nu era de sticlă, observă doamna Hawthron, de i cred că ș tu ai fi putut să

scapi basma curată dacă-l spărgeai, scumpo.Mim o privi întrebător, iar doamna Hawthown remarcă, de i fără ostilitate:ș– Pisicu a lu' efu'.ț șNevasta apinarului adăugă:ț– i Caroline, e mai bine că acceptă situa ia, pentru că oricum săptămâna viitoare oȘ ț

s-o dea la o parte.Mim n-ar fi vrut să asculte bârfele, dar nu avea unde să se ducă.– Peter Hirst mi-a spus că liniile au fost supraîncărcate cu apeluri interurbane, că

Bruce a teaptă ni te rude de la Sydney, săptămâna viitoare.ș ș– Clinfielzii, dădu din cap doamna Hawthorn. Bani cât cupride, i pozi ie socială, totș ț

a a.ș– Deci, deduse nevasta apinarului, Caroline a noastră o să trebuiască oricum să seț

dea mai la o parte.Îi zâmbi lui Mim.– i tu, scumpo. Ver i vreo lacrimă?Ș ș– iciuna.– Bravo, feti o! Lasă-i să ghicească, asta-i deviza mea.ț– Ai făcut asta? interveni doamna Hawthorn.Conversa ia devenise generală, iar Mim se sim ea mai u urată.ț ț ș– Da, i uite unde-am ajuns. În vârf de munte, printre copaci, cu singurul magazinș

pe-o rază de cincizeci de mile vânzând doar veste negre i gem de prune.ș– Într-adevăr, spuse Mim, temându-se ca femeile să nu observe cum pălise. Nici

măcar un cupon de material, de când am cumpărat eu ultima bucată.– i arătai ca păpu ă în fusta aia, scumpo, dar mă tem că frumoasele din neamulȘ ș

Clinfield nu poartă fuste cu buline.După ce plecară, comentând despre lenevia bărba ilor, Mim rămase cu privirea spreț

borcane."Ce Dumnezeu am să fac?" se întrebă ea.

Nu se îndoia că cei din familia Clinfield aveau s-o recunoască. Reu ise să trimităș doar două rate din banii care-i apăsau con tiin a i era sigură că fata care primise suma dinș ț ș gre eală le era bine întipărită înminte.ș

– Dau un penny, spuse un glas.Mim reveni la realitate, pentru a vedea că în magazin intrase Bruce Barlow.– Singurul lucru pe care-l pot vinde pe un penny e o minge de plastic.– Gândurile tale mă interesau – sau dormeai în timpul programului?Bruce râse, dar cam nesigur. Acest lucru o uimi pe Mim. Până atunci, nu-l mai

văzuse niciodată pe Bruce nesigur.– Mă bucur că ai venit aici, trebuie să te întreb ceva, spuse ea cu seriozitate.– De-asta am venit i eu, ca să te întreb ș pe tine ceva. Ce o supără pe domni oaraș

Pettit?– Pe Caroline? E bolnavă?– Eu pe tine te întreb, Mimosa. Fuge de mine ca de ciumă.– N-o cunosc foarte bine, se eschivă Mim. Nu i-a putea răspunde.ț șBruce luă un borcan de gem care ar fi trebuit să fie pus la locul lui, apoi îl lăsă din

nou pe tejghea.– E rândul tău, ridică el din umeri.– Săptămâna viitoare î i vin ni te vizitatori, Bruce.ț ș– Moara bârfelor i-a făcut datoria?ș– Da.– Ei bine, da, au să vină.Examină din nou gemul.– Asta o preocupă pe Carol?În glasul lui se sim ea o notă de însufle ire involuntară.ț ț– tie că vor veni i o mul ime de persoane care nu mi-s rude, de sex feminin i abiaȘ ș ț ș

trecute de douăzeci de ani. O roade arpele geloziei, nu crezi, Mim?ș– Întrucât n-o cunosc pe Caroline, nu pot crede nimic. tiu numai că Ș pe mine mă

preocupă.– Pe tine, Mim?– Mă preocupă foarte tare. În elegi...ț

i, nefericită i nu prea coerent, îi spuse toată povestrea.Ș șBruce râse de câteva ori, mai ales când ajunse la cele douăzeci de bancnote din plic.– Mlădi o, fii sigură că n-a fost nici o gre eală, pentru tine erau.ț ș– Douăzeci de lire sterline?!?– Pentru mătu a Phyllis e o nimica toată. Acum te-ai mai lini tit?ș ș– Nu. Mama mea vitregă coase pentru mătu a ta, i nu mă îndoiesc că i-a spus totul –ș ș

din punctul ei de vedere.Făcu o pauză.– În propriul ei stil inimitabil.Era clar că pe Bruce nu-l prea interesa. O prevenise încă dinainte. Îi spusese:

"povestea m-ar plictisi. Nu pot să sufăr pove tile."ș– Bruce, nu mă ascul i! îl acuză ea.ț– Regret, spiridu ule, mă întrebam doar de ce naiba fata aia... Ei, da-n fond, ceș

contează? Deci – ce vrei de la mine?

– Vreau să plec.– Cred că ai înnebunit. Mătu a mea Phyllis nu e a a, dar cred că dacă i-a intratș ș ț

gărgăunele ăsta în cap... Ai vreo idee anume?– A putea...șMim ro i, dar continua.ș– ...să mă duc la casa ta de pe coastă, până pleacă vizitatorii?Bruce o privi amuzat.– Ce tii despre casa mea de pe coastă?ș– tiu că o ai. Nu i-a fi cerut asta, Bruce, dacă a fi avut un alt loc unde să mă duc –Ș ț ș ș

bani de drum, vreau să zic. Dar încă n-am economisit atâ ia.ț– Da, nici nu mă mir, mai ales că o parte din ei i-ai trimis mătu ii Phyllis,ș

caraghioasă mică. Dar casa mea de pe coastă...Privirea îi devenise speculativă.– Crezi că n-a putea să am grijă de ea?ș– Nu cred a a ceva, dar mă gândesc...ș– Da?– La ce-ar zice lumea, lucru care e clar că nu i-a trecut prin minte. Nu- i dai seama,ț ț

spiridu ule, că ar da na tere la comentarii?ș ș– Vrei să spui... prezen a mea în casa ta?ț– Da.– Dar l-a lua cu mine pe Karri, iar tu n-ai fi acolo, ci aici, cu oaspe ii tăi.ș ț– Foarte adevărat. i la fel de adevărat este că to i cei de la Barlow's ar vedea că suntȘ ț

aici. Dar mai încolo? Cum rămâne cu Big Timbers?– Nu cred că ar avea vreo legătură cu Blaze, spuse Mim.Bruce bătu cu palma în tejghea, râzând.– Ba eu cred că ar avea – am să-i spun eu, anume ca să-l sâcâi, zâmbi el. S-ar putea

chiar să se repeadă cu jeep-ul până aici, ca să-mi ceară explica ii.ț– Pe ce temei? întrebă ea nedumerită.– Nu face pe naiva, Mimosa. La care, eu l-a lăsa să vorbească, iar apoi i-a amintiș ș

că tu e ti acolo, iar eu aici.ș– Deci, putem merge! exclamă Mim.– i atunci, încheie Bruce, iar a putea să dau tonul.Ș șU urarea lui Mim se risipi la gândul că Blaze Barlow urma să se facă de râs din nou.ș– Bruce, trebuie neapărat?– Trebuie.Bruce î i aprindea o igară, cu mi cări lene e.ș ț ș ș– Te-a tep i să mor de dragul lui?ș ț– Mă a tept să ajunge i la o în elegere.ș ț ț– N-a putea face niciodată asta, nu suntem egali din nici un punct de vedere. Niciș

măcar la mânuirea fierăstrăului.Fumul se ridica în spirale albastre repezi; orice urmă de lene pierise.– Un pădurean de la ora , aruncă dispre uitor Bruce. I-a putea da zece secundeș ț ș

avans, i tot a termina eu primul.ș ș– Dar lucrurile astea nu contează.– Pentru mine contează. Ce Dumnezeu, feti o, m-am născut în pădurile astea!ț

– Însă i al ii, care nu s-au născut aici, pot să ină la ele.ș ț ț– Pun pariu că pot – când vin aici pe de-a moaca.– Blaze va trebui să- i achite concesiunea.ș– O taxă simbolică – mare lucru...! declară Bruce dispre uitor.ț– Dar, la început, tatăl tatălui tău...– Mai adaugă un tată, i poate vei reu i să în elegi pu in ceea ce simt.ș ș ț ț– Ăsta-i colonialism, Bruce, obiectă Mim.– Atunci, sunt un colonist. i, atâta vreme cât Blaze Barlow încalcă legile, va fi unȘ

nelegiuit.– Probabil că i strămo ul tău a venit tot cu o concesiune.ș ș– Strămo ul meu a venit pe un teren nerevendicat de nimeni. Un pământ pe care l-aș

ocupat singur, l-a muncit, a transpirat, a luptat pentru el.– i Blaze a făcut toate aceste lucruri, lăsând la o parte concesdiunea.ȘBruce o privi din nou amuzat.– Vrei în casa mea de pe plajă, spiridu ule? o provocă el. De ce nu încerci în schimbș

la micu ul ăsta, dacă tot îi iei apărarea cu atâta îndârjire?ț– Nu i-o iau. Nu vreau decât să fii drept.– Un Barlow's nu e niciodată drept, Mim, zâmbi el. Nu e o trăsătură a familiei, nu stă

în obiceiurile unui rege.– Ai putea să te schimbi.– Mă simt foarte bine a a cum sunt.ș– Nu tiu ce să zic... comentă Mim, cu o în elepciune nea teptată. Când ai intrat, nuș ț ș

păreai prea sigur de tine.Chipul lui Bruce se schimbă pu in. Spuse iritat:ț– E ti prea de teaptă pentru binele tău propriu. Dar nu mi-ai răspuns. De ce nu teș ș

ascunzi la el?– Pentru că... ei bine, Blaze nu-i ca tine, Bruce, el e... e cinstit. Vreau să zic, n-ar...– Vrei să zici că te-ar da de gol, asta e?– Ar face ceea ce spune legea.– Iar eroul negativ n-ar face-o. Foarte bine, draga mea, fugi în fortărea a ticălosului.ț

Trebuie să iei i copilul cu tine? Fără el, povestea e mai picantă.ș– Sigur că trebuie să-l iau pe Karri. Î i mul mesc, Bruce. i, te rog, să nu sufli oț ț Ș

vorbă...– Draga mea, dacă- i închipui că rudele mele vin aici ca să discute despre problemeleț

cusătoreselor...La auzul acestor cuvinte, Mim zâmbi, tiind cum s-ar fi ofuscat Lydia la auzul unuiș

asemenea calificativ.– ...te în eli. Va fi o săptămână de bridge i recep ii interminabile.ș ș ț– Caroline joacă bridge?– Caroline, replică Bruce clar i răspicat, poate să se ducă la dracu'.șSe aplecă peste tejghea, sărutând cre tetul lui Mim.ș– Tu îmi placi mult mai mult, nu e ti făcută din ghea ă. Ei, când ai nevoie de ma ină?ș ț ș– O, Bruce, n-a putea s-o iau!ș– De ce? ofezi, nu?Ș– Da, am condus pu in la Big Timbers... Mi-a arătat Blaze cum.ț

– Pu in e de ajuns. Nu trebuie decât să cobori muntele, iar unul dintre oameni te vaț duce până acolo. În continuare, mai ai doar un drum drept spre est.

– Dar s-ar putea să ai nevoie de ma ină.ș– Mai am încă trei.O spusese în stilul lui obi nuit, sigur pe sine, iar Mim râse.ș– Te recunosc.Bruce îi aruncă o privire scurtă.– Eu sunt. De parcă mi-a face griji pentru...ș– Da, Bruce?– Pentru orice fleac, încheie el.Numai că nu se gândise la un fleac, iar Mim o tia.ș

* * *

Karri rostise câteva cuvinte de protest, apoi amu ise ca un pe te.ț ș– Dar, Mim, obiectase el, dacă trebuie să ne mutăm, de ce nu putem merge la Blaze?– Vine familia Clinfield, i o cunosc pe Lydia, a a că trebuie să plecăm de-aici. Laș ș

Blaze nu putem merge, fiindcă... ei bine, fiindcă Bruce mi-a promis că vom fi în siguran ă.ț– i la Blaze am fi în siguran ă.Ș ț– Iubitule, lasă totul în seama mea.– Mai bine a lăsa în seama lui Blaze. Dacă Blaze ne-ar trimite înapoi, a ti că e maiș ș ș

bine a a, fiindcă Blaze a făcut-o.ș– Karri, nu tii ce vorbe ti. Săptămânile astea te-au făcut să ui i de Lydia.ș ș ț– O in minte, i n-a vrea să mă întorc acolo, dar tiu că Blaze tie mai bine ce e deț ș ș ș ș

făcut.– Sunt sora ta, Karri, îi reaminti Mim.– tiu i asta, Mim, dar Blaze tie cel mai bine.Ș ș șEra un fel de fixa ie, ca o obsesie a respectului fa ă de un frate mai mare. tiind că n-ț ț Ș

avea ce-i face, Mim nu mai spuse nimic.

* * *

Casa fusese construită pentru vacan ă. Avea patru verande mari, pe care se ie ea dinț ș camere. În două dintre aceste camere, Bruce le puse bagajele.

– Iar acum, spiridu ule, mai am o oră până să mă întorc la bridge, canasta i alteș ș distrac ii. O voi petrece pe ț Lucia.

– Lucia? repetă Mim.– Iahtul meu frumos, elegant, capabil, perfect echipat, lung de aisprezece picioare.ș

Vii, matelot?– Da, să trăi i! răspunse Mim fără entuziasm, dar sim ind că măcar atâta putea săț ț

facă după ce o ajutase să scape. Tu ce preferi, Karri?– Nu, refuză băiatul, eu am să mă-nvârtesc pe-aici.Mim oftă.După ce se întoarseră din scurta ie ire în larg, Bruce se schimbă i plecă. Mim aveaș ș

senza ia că nu era deloc impresionat de ea.ț

În casă existau provizii destule, dar se hotărî să-i facă o plăcere lui Karri, cumpărând câteva dulciuri de la micul magazin din apropiere.

– Ce fructe sunt astea? întrebă Karri. Lemnul-dulce e bun, de i-i cam vechi. Ăsta nuș tiu ce e, dar e i mai bun. Vrei i tu, Mim?ș ș ș

Cu asta, îngropară securea războiului, iar următoarele două zile trecură în lini te.șÎn cea de-a treia zi, văzură norul. Stătea pe unul dintre mun ii vine i din spatele casei,ț ț

propriul lor munte cu planta iile, având un aer vag amenin ător.ț ț– Oare se anun ă ploaie, domnule Moore? îl întrebă Mim pe vânzătorul de laț

magazin.– Nu de ploaie mă tem eu, oftă omul, ci de foc.– De foc?!Glasul domnului Moore era posomorât când răspunse:– Foc este, domni oară. Uita i, chiar i de-aici se văd flăcările.ș ț șMim privi spre norul negricios. Devenise mult mai mare i mai dens. Sub ochii ei, oș

săgeată stacojie se repezi însus.– Unde... unde să fie? întrebă ea.– În pădurile de pe platou.– La tabăra de apinari Barlow's?țCumva, nu se putea îndura să rostească numele "Big Timbers".– Nu, mai la vest.– Atunci, la Blaze Barlow?Cuvintele părură să iasă de la sine.– Nu pot fi sigur, dar n-a vrea să fiu în nici una din taberele alea acum, dacă s-arș

schimba direc ia vântului.țCând se întoarse acasă, Mim îl găsi pe Karri privind spre munte, de pe creasta

falezei.– Mi-e frică, Mim. A luat foc, nu-i a a?ș– Da, iubitule, dar nu e în nici una din tabere.– Dar ar putea să ajungă. Blaze mi-a spus că focul se răspânde te repede.ș– N-a crede. Fumul se ridică dintr-un singur loc. Înseamnă că focul nu s-a întins.șDar, de i cuvintele ei îl mai lini tiră pe Karri, Mim nu se putea calma. Stătu treazăș ș

toată noaptea, apoi î i făcu un ceai i începu să se plimbe prin camere. În camera lui Bruce,ș ș văzu hainele aruncate la întâmplare pe jos. Î i aminti cum se grăbise să se schimbe i săș ș plece după plimbarea cu Lucia. Le duse pe verandă, unde era copaia de rufe, i începu să leș spele, ca să aibă o ocupa ie.ț

Avea bra ele cufundate până la coate în clăbuc, când auzi ma ina, urmată imediat deț ș ni te pa i grăbi i. Nu avu timp să- i scoată bra ele din apă, înainte ca un glas să spună:ș ș ț ș ț

– Bună, Mim.Mim se răsuci în loc, împră tiind spuma. Se gândise că Bruce ar fi putut să vină dupăș

ei, sau să trimită pe cineva, dar nu se a teptase să-l vadă pe Blaze.șAcesta arăta obosit i îngrijorat, cu ochii du i în fundul capului, dar le vederea luiș ș

Mim se luminară.– Grozavă priveli te pentru un bărbat, spuse el, o femeie făcând treburi gospodăre ti,ș ș

tocmai când natura ne-a făcut una din cele mai urâte figuri ale ei.– Focul, vrei să spui?

– Da, Mim. De-asta am venit, ca un ho , dar când te văd a a...ț șPrivi spre hainele pe care le spăla.– Ale lui Barlow?– Da. tii...ȘBlaze ridică o mână. Mim văzu că ochii îi redeveniseră tulburi.– Nu contează, oricum n-avem timp.– Ba contează. Crezi că...– De când te interesează pe tine ce cred eu?– Exagerezi, Blaze. Bruce m-a adus jos, i...ș– E clar. Doar e ti aici, nu? i Karri?ș Ș– Da, i Karri e aici.șScurt, Blaze îi aruncă o privire furioasă.– Când am auzit zvonul, nu mi-a venit să cred. Abia când s-a aprins pădurea i amș

sunat la Barlow's, am aflat că era adevărat.– Venea familia Clinfield, în elegi, i Bruce...ț șMim se întrerupse, nervoasă.– Bruce nu i-a spus?ț– N-a spus nimic de musafiri, de i n-am vorbit prea mult. Am cerut cu tine, i mi-aș ș

spuse unde te pot găsi.Mim dădu din cap, închipuindu- i zâmbetul cu care Bruce îi dăduse lui Blaze vestea.ș– Nu e ceea ce crezi...Chiar i în propriile ei urechi, cuvintele sunau neconvingător.șDeodată, îi veni un gând. De ce voise să vorbească Blaze cu ea? De ce-l sunase pe

Bruce?În stilul lui caracteristic, Blaze îi ghici din nou gândurile.– Vreau să te întorci la Big Timbers. eful tău mi-a dat aprobarea.Ș– Dar de ce?– To i oamenii sunt la posturi, nu ne putem lipsi de nimeni, nici chiar de Bătrânulț

Bob, pentru centrala telefonică. i trebuie să inem liniile deschise, Mim, într-o situa ie deȘ ț ț urgen ă ca asta. E o problemă de via ă i de moarte.ț ț ș

Mim dădu scurt din cap.– Cât de grav e?– Foarte grav, dar o să fie i mai rău?ș– i Bruce?Ș– Nici situa ia lui nu-i prea roză. Roză! Ce banc! Ro ie ca focul, mai bine zis.ț ș– Adun lucrurile imediat, i-am să-l trezesc i pe Karri, hotărî Mim.ș ș– De puiet mă ocup eu. Unde e?– În camera aia, îi arătă ea.Blaze dădu din cap, porni, apoi se opri iar.– Cred că- i convin mai mult două camere, decât una singură, despăr ită printr-oț ț

perdea.Mim nu răspunse, continuând să strângă lucrurile.Îl auzi pe Karri sco ând un strigăt de bucurie. Apoi îl auzi protestând i bănui căț ș

Blaze îi spunea că nu putea veni i el la Big Timbers, ci numai sora lui. Dar, când ie i dinș ș cameră, Karri părea să se fi împăcat cu situa ia – ca întotdeauna, când idolul lui dădeaț

ordinele.– Mă opresc la tabăra apinarilor, Mim, până când la tăietorii de lemne o să fieț

înregulă.La fel ca localnicii, Karri făcea i el diferen a între apinari i tăietorii de lemne.ș ț ț ș– Da, dragul eu.Mim aruncă o privire în jur.– Cred că le-am luat pe toate.– La i hainele a a? arătă Blaze cucapul spre vesta i căma a lui Bruce, rămase înș ș ș ș

copaie.Ro ie în obraji, Mim le scoase i le stoarse, apoi le întinse pe sârma de pe verandă.ș ș

Blaze îl urcă pe Karri în ma ină, cu bagajele.ș– Eu stau în spate, spuse repede Mim.– Cum vrei.Urcară drumul abrupt al promontoriului, apoi cotiră pe lângă câmpiile de coastă.

Ocoliră planta iile de zahăr, după care, prin fumul tot mai dens, începură urcu ul spreț ș platou.

Capitolul 13

Când ajunseră la Big Timbers, Mim î i dădu seama imediat de schimbare. Nicăieriș nu se vedea nici un bărbat. Zări doar două or uri femeie ti în rulota bucătărei lui Fred.ș ț ș

– Doamna Ashe i doamna Quist muncesc pe brânci, spuse Blaze. Bucătarii se luptăș cu flăcările.

– La ce distan ă e focul?ț– La douăzeci de mile.– Pare destul de departe.– Ar putea ajunge aici într-o jumătate de oră, sau nici atât, dacă se schimbă vântul.– E cineva în cuibul-de-vulturi?– Nu-l lăsăm nici o clipă gol.O înso i până la oficiul po tal i deschise u a.ț ș ș ș– Nu vine i nu pleacă nici o scrisoare. Deci, de grija asta ai scăpat. Vei avea deș

lucru numai la centrala telefonică. Isabel adună toate datele despre foc i ni le transmite peș măsură ce le prime te. Vezi cât de importante sunt pentru Big Timbers i ni le spui pe celeș ș care pot avea legătură cu tabăra noastră.

– Nu-i o răspundere cam mare pentru o novice?– Acum ai experien ă, sau vei avea, după ce trece tot necazul ăsta. Uite, i-am schi atț ț ț

o hartă a districtului. Aici e Big Timbers. Aici, focul principal, la Never Fail. Oamenii no tri luptă aici, arătă el cu degetul pe hartă, i aici. Până acum, au reu it să-l ină pe loc.ș ș ș ț

– i când aflu ceva important, ce fac?Ș– Anun i cuibul-de-vulturi. Asta-i linia, am făcut legătura acolo. Observatorul ne vaț

anun a pe noi, am stabilit un sistem de comunicare. Dar orice s-ar întâmpla – ț orice, auzi? – nu încerca să vii singură să ne spui.

Tăcu un moment, se întoarse să plece, apoi reveni.– În cel mai rău caz – dacă focul ajunge la tabără – te duci la un izvor. Noroc că sunt

destule. i cel mai important lucru, nu face pe eroina. Acum mă duc.Și se îndreptă spre u ă.Ș ș

– Când...Vocea lui Mim ovăia.ș– Când am să te mai văd?– Dumnezeu tie. Dacă nu intervine nimic grav aici, ai să mă vezi abia cândș

terminăm.– Să ai grijă de tine, îi mai spuse ea, ezitant.– Pentru ce? Mai bine ai tu grijă de tine, Lână-de-Aur.Îi mai aruncă o ultimă privire lungă, cu ochii lui ca de lemn, i plecă.șCamera rămase ciudat de rece i pustie. Mim stătea nemi cată.ș șCând am să te mai văd? îl întrebase.Dumnezeu tie,ș răspunsese el.Probabil că din cauza fumului i se umpluseră ochii de lacrimi.

* * *

– Alo, Gidgie?– Aici Gidgie.– Big Timbers, Isabel.– A, te-ai întors acolo, iubito. Slavă Domnului că ai voce clară i destulă minte.ș

Harta e pregătită?– Te-ascult, Isabel.– A a: sunt douăzeci i doi de oameni la Forrest Valley, inclusiv doi bebelu i. Au oș ș ș

adăpătoare în apropiere i se pare că nu-i pa te nici un pericol. La Gunyah, însă, e mai rău.ș ș Trenul de cherestea n-a putut aduce pompierii, pentru că au ars traversele de la ultimul pod. Acum oamenii sunt evacua i cu un funicular, printre copacii care ard. Never Fail încă maiț rezistă.

Mim auzi un apel pe cealaltă linie i întrerupse legătura. Vorbi cu cuibul-de-vulturi,ș aflând că observatorul de gardă era Barney.

– Azi trebuia să fie ziua nun ii mele, domni oară Mim, se plânse el. De ce n-amț ș plecat din timp? Mă a teptam la asta, încă de săptămâna trecută.ș

– Oricum nu te-ai fi sim it bine la nuntă, tiind ce e aici, replică Mim.ț ș– A a cred. Da' din toate zilele, tocmai azi să se-aprindă! Ce se mai aude?șMim îi spuse ce aflase de la Isabel. Barney îi dădu i el câteva informa ii.ș țBantry Point se făcuse scrum, cu atelierul ars până-n temelii. Un camion cu doi

ofi eri forestieri fusese prins pe drumul Orphan Point. Drumul avea doar un metru iț ș jumătate lă ime – nu avuseseră nici o ansă.ț ș

Mim sună din nou la Gidgie.– Parc-ar fi noapte aici, scumpo, spuse Isabel, fumul plute te în jurul meu în timp ceș

vorbesc. Never Fail încă mai rezistă.Mim, cu gândul la Karri, întrebă ce era la Barlow's.– Dacă vântul se schimbă, focul va ajunge mai întâi la Big Timbers, dar rămâne de

văzut dacă întârzie acolo, sau dacă o să se înte ească i mai mult, în drum spre Barlow's.ț ș Cel pu in...ț

Vocea lui Isabel părea doborâtă.– ...spre să nu rămână de văzut.– Isabel, e ti obosită.ș– Frântă, dar Crucea Ro ie lucrează non-stop, i dacă ei pot, pot i eu.ș ș șMim sună la cuibul-de-vulturi. Barney era încă la post.– A vrea să-mi trimită schimbul, oftă el.ș– Ai obosit?– Mă simt ca un chiulangiu, aici sus, în timp ce neferici ii ăia muncesc i seț ș

perpelesc acolo. i-n plus, de ce să fiu Ș eu în siugran ă?țDe ce să fie Barney în siguran ă?țBietul Barney! Probabil că lucrul cel îngrozitor se întâmplă chiar în timp ce vorbea

el: vântul î i schimbă direc ia. Dintr-o dată, norii de fum se abătură spre ei, iar flăcările seș ț repeziră printre copaci cu muget de tunet. Totul dură atât de pu in, încât cerceta ul nu avuț ș timp să coboare i să fugă.ș

Mim auzi slab cuvintele:– ...ziua nun ii mele...ț

i, peste câteva clipe:Ș

– Allison... Allie, iubito...Apoi se auzi o bubuitură.Femeile veniră în fugă spre ea dinspre bucătăria de campanie.– Vine mai repede decât un tren expres. Ne ducem la adăpătoare. Vino i tu!șDar Mim rămase pe loc. Blaze îi spusese să se ab ină de la acte de eroism, dar atâtaț

vreme cât putea să simtă butoanele centralei, căci de văzut nu le mai vedea, avea de gând să- i facă datoria până la capăt.ș

Îi spuse lui Isabel că de la Barney nu se mai auzea nimic, că Never Fail căzuse, i eraș timpul să dea alarma la Barlow's.

Aergând la u ă, văzu flăcările învăluind atelierul de smal , a a că se întoarse iș ț ș ș anun ă. Privi din nou afară, cu groază, cum flăcările se apropiau, tiu că nu mai putea faceț ș nimic i strigă:ș

– Acum închid! Am să-ncui oficiul i iau cheile cu mine la pârâu!șDin cine tie cemotiv neîn eles, mai adăugă:ș ț– Cu bine. Aici Mim Tarrant. Dumnezeu să ne aibă în pază.Iar aceste cuvinte ajunseră la Isabel, de acolo la Brisbane, la Sydney, prin toată

Australia, până la Fleet Street, pentru a răsuna în întreaga lume.Pentru Mim, însă, important era că ajunseseră până la Sydney.

* * *

La adăpătoare, oamenii stăteau înghesui i unul într-altul. Nimeni nu tia când eraț ș noapte, când zi, de cât timp dura tot calvarul, dar la un moment dat vântul se opri i,ș aproape imediat, începu ploaia.

După aceea, focurile fură u or de controlat. Ie iră cu to ii din aspă i pornirăș ș ț ș împletici i înapoi spre tabără.ț

Majoritatea nu aveau unde să se ducă – printre care, i Mim. Cabana arsese până-nș temelii. Rulotele bucătăriilor erau carbonizate. Din atelierul de smal mai rămăsese doar oț ruină, dar joagărul cel mare, prin cine tie ce miracol, scăpase. William Pufăitorul părea înș bună stare, însă inele se îndoiseră. Camioanele explodaseră, iar dintr-o semi-remorcă maiș exista doar scheletul.

Casa principală, prin alt miracol, rămăsese i ea intactă. Se a ezară pe verandă,ș ș a teptând în tăcere numărătoarea.ș

Mim se duse la telefonul din casă i reu i să prindă legătura cu Gidgie.ș ș– Barlow's? întrebă ea cu teamă.– Totu-i în regulă, iubito. Tocmai am vorbit cu ei. La Big Timbers ce se-aude?– tiu că l-am pierdut pe Barney.Ș– Era ziua nun ii lui, gemu Isabel. Cred că toată lumea de pe-aici tia. Am o scrisoareț ș

pentru el. E într-un plic roz. Mai e una i pentru Snowy.șSnowy.În timp ce bărba ii se întorceau în tabără, Cliff, Dave, Rocky, to i ceilal i, Mim îiț ț ț

numără. Ultimul fu Blaze.Dar mai lipsea unul, nu numai Barney, i se observa imediat, căci nimeni la Bigș

Timbers nu fusese atât de înalt i lat în umeri ca Snowy.șBlaze o văzu pe Mim privind în jur i o cuprinse pe după umeri cu un bra .ș ț

– S-a prăpădit, Mim, i printr-o ironie a soartei, a murit în timp ce încerca să-lș salveze pe omul care, probabil, a provocat incendiul. N-am de unde să tiu, poate n-a fostș vagabondul, poate să fi fost i un fumător neatent, un chibrit aruncat la întâmplare, prinș pădurile australiene umblă destui incon tien i, dar a a a murit Snowy.ș ț ș

– La Gidgie e o scrisoare pentru el, spuse Mim cu voce surdă.– Da, tiu. Ne-a spus despre ea în timp ce a teptam la Never Fail, înainte deș ș

schimbarea vântului. Zicea că în anun scria: "To i au râs când mi-am scos vioara, căciț ț credeau că nu tiu să cânt..." Cred că nimeni nu va râde, Mim.ș

– Nu, vor plânge.i Mim fu cea dintâi.Ș

* * *

Spre seară, apăru i Bruce Barlow. Land Rover-ul său intră în ruinele taberei cu oș viteză care nu lăsa nici o îndoială cu privire la ceea ce urma să se întâmple.

Nu se uită nici la Mim, nici la altcineva. Se duse direct spre Blaze.– Gata, Barlow, până aici! se răsti el.– A tept, Barlow, răspunse Blaze.ș– Se pare că ai avut de suferit. Bun. Mă bucur. Măcar atâta consolare am, să văd că

ai plătit pentru prostia ta crasă. Dar încă nu e de ajuns. S-au distrus case. Lăptăria. Vitele au ars de vii. Doi ofi eri de stat au murit.ț

– i noi am pierdut doi oameni, Barlow.Ș– Îmi pare rău – pentru ei. Dar nu i pentru tine. De-asta am venit.ș– Explică-te, îi ceru Blaze posomorât.– Să mă explic! Mai ai tupeul să-mi ceri asta, când de la tine a pornit totul, de la

afurisitele tale de focuri "preventive"!– N-am făcut a a ceva! Perimetrele mele de foc au fost întotdeauna patrulate cuș

stricte e. Poate că, dacă făceai i tu la fel, în loc să te bazezi pe verzituri ca să opreascăț ș focul... poate că...

Fa a lui Blaze se înăspri.ț– ...dacă l-ai fi găzduit pe vagabond, în loc să-l la i singur în pădure, să aprindăș

focul...– A, ajungem la vagabond acuma, da?– Da. Nu-i mai poate cere nimeni socoteală. Din păcate, o dată cu el s-a dus i unulș

dintre oamenii mei. Snowy.– Mare păcat.Buza lui Bruce se răsfrânsese.– Un incendiator mai pu in, ca să aprindă alt foc preventiv, să declan eze altăț ș

calamitate. Ce-i cu tine, Barlow? Î i ț place să distrugi?Blaze făcu un pas spre el.– Te sfătuiesc să nu mai spui niciodată asta.– Ba uite că o spun. Deci, î i plac distrugerile.ț– Am să chem comisia forestieră, ca să descopere cauza.– Pe pariu. O să am eu grijă de asta. Iar tu, între timp, ai să- i aduni for ele, ca să teț ț

pregăte ti pentru următoarea distrugere.ș

– Nu spune asta, repetă Blaze.– Pe dracu'! ripostă Bruce.Undeva, în cercul oamenilor din jur, un glas strigă:– Elibera i ringul, ultima repriză!țAceste cuvinte risipiră tensiunea. Bruce făcu un pas înapoi. Blaze se retrase i el.ș– Voi a tepta concluziile comisiei, Barlow! mai strigă Bruce i se duse la ma ină.ș ș ș

* * *

Membrii comisiei – i Bruce – apărură după-amiază. Blaze nu coborî cu ei în vale,ș pentru cercetări, dar Bruce, da. Mai târziu – mult mai târziu, se părea, de i trecuse numai oș oră – se întoarseră.

– Sunte i exonerat, domnule Barlow. Ne-am a teptat tot timpul. V-am mai văzut deț ș multe ori zidurile de foc. Dacă nu se cerea special să investigăm, nici nu v-am mai fi deranjat.

– Nici un deranj, îi asigură Blaze. A i găsit o cauză?ț– Ar putea fi un foc de tabără aprins de vagabond, bietul om. Ar putea fi i un chibrit,ș

sau un chi toc de igară.ș ț– Iresponsabili cât cuprinde, repetă Blaze.Comisia plecă, dar Bruce Barlow mai stătu câteva momente.– E rândul tău să mu i, Barlow, spuse el sec.țBlaze îl privi întrebător, iar Bruce se răsti:– Nu face pe sfântul! tii al naibii de bine că am fost prins pe picior gre it. Nu teȘ ș

preface că nu vezi. Eu, în locul tău, n-a face-o.ș– Asta-i o scuză, Barlow?– E tot ce pot să- i spun. Câ tigi pentru prima oară, Big Timbers, vina e a taberei deț ș

apinari. Foarte bine, domnule, hai – dă tonul.țBlaze î i scoase pălăria, î i trecu mâna prin ea, apoi i-o puse pe ochi.ș ș ș– Las-o baltă, ridică el din umeri.– Nu face pe sfântul, spuse pentru a doua oară Bruce. Fii bărbat.Adăugă, jignitor:– Dacă po i.ț– A, pot, ba bine că nu!– Atunci, spune-mi ce vrei.Oamenii se strânseseră iar în jur.– E ti membru al juriului la festivalul din Gidgie, spuse Blaze.ș– i participant.Ș– Vreau să fiu i eu participant. La concursul de tăiat cu fierăstrăul. Nu m-am îmscrisș

la timp, dar tu, ca membru în juriu, po i s-o rezolvi.ț– O să se rezolve. La proba de Handicap, fire te.ș– Nu, la concursul liber. Bu tenii de cin pe inci, cu o singură mână.ș ș– E ti nebun! Ăla-i concursul meu, Barlow.ș– Exact la ăla, Barlow, dădu din cap tăietorul de lemne.Se răsuci pe călcâie, înainte ca Bruce să răspundă. Mai aruncă peste umăr doar atât:– Ne vedem în arenă.

Capitolul 14

În aceea i seară, Mim plecă înapoi la Barlow's. Nu mai avea nimic de făcut. Cabanaș ei arsese, pu inele clădiri rămase erau pline până la refuz, iar hainele ei se aflau la Barlow'sț – i Karri, bineîn eles.ș ț

Acesta era lucrul pe care i-l tot repeta Mim, în timp ce unul dintre oameni o duceaș cu jeep-ul. Nu îndrăznea să recunoască profunda dezamăgire pe care o sim ise când Blazeț nu insistase să rămână. Nici măcar nu i-o sugerase.

– O să ne lipse ti, la Big Timbers, oftă Bill Price, la volan. Ne-ai fi fost de folos unș timp, ca să punem totul la punct, domni oară Mim.ș

– Toate lucrurile mele sunt la Barlow's. i fratele meu e acolo. Bill, Ș poate Big Timbers să- i revină?ș

– Întreabă-mă asta peste patru săptămâni. Până atunci, Blaze o să reconstruiască tabăra.

Trecură prin dreptul unui copac uria , încă fumegând. Purta tampila oficială pentruș ș tăiere, dar acum nimeni nu mai avea nevoie de el. Mim î i aminti de copacul pe care-lș văzuse căzând, iar imaginea o duse cu gândul la concursul care se apropia.

– Bill, începu ea, întrecerea aceea liberă între Bruce i Blaze...ș– Da?– O fi în elept ce-a făcut?ț– Nu tiu, domni oară Mim. Barlow's n-a fost învins niciodată, iar Blaze n-aș ș

concurat nici el niciodată. Dar pot să vă spun un lucru, n-o să fie nici un om de la Big Timbers care să nu parieze pe efu'.ș

– Se vor pune i pariuri?șBill zâmbi.– Pe pariu! Singurul pariu sigur, o informă el.

* * *

În tabăra apinarilor, Karri îi ie i lui Mim în întâmpinare, agitat:ț ș– Cine-o să se ocupe de hainele lui Blaze? El n-o să aibă timp, i trebuie să fieș

îmbrăcat elegant.– Despre ce vorbe ti? întrebă tăios Mim, temându-se ca evenimentele din ultimaș

vreme să nu-l fi ocat.ș– Despre concursul liber, cu o singură mână, la bu teni de cincisprezece inci. Fiecareș

concurent trebuie să poarte pantaloni i cizme albe.ș– Poate că n-o să participe. Cred că a vorbit sub efectul unui impuls. tie i el, caȘ ș

toată lumea, că domnul Barlow e invincibil.Karri o privi cu groază.– Cum să nu participe?! Altfel, nici n-ar fi spus. Blaze nu-i din-ăia...– Probabil, încercă Mim să-l calmeze, dar, Karri, nu- i face prea mari speran e. Vreauț ț

să spun...Expresia oripilată reapăru pe chipul băiatului.– Am impresia, Mim, că nu crezi c-o să câ tige! o acuză el.ș

– Nu cred nimic, se răsti Mim enervată, decât că totul e o copilărie.– Să tai cu fierăstrăul bu teni de cincisprezece inci?ș– Să rezolvi a a conflictele!ș– Ei bine, aici, sus, a a se face! declară Karri. i cred că ar trebui să te ocupi deș Ș

hainele lui Blaze, a a cum face Caroline pentru domnul Barlow.ș– Caroline?– Da, i-a spălat i călcat pantalonii albi, cu o dungă ascu ită ca un tăi de secure. Î iș ț ș ț

spun eu, Mim, sunt îngrijorat pentru Blaze.Dar Mim nu era atât îngrijorată, cât intrigată. Când părăsise tabăra apinarilor,ț

Caroline fusese dezinteresată, distantă. Acum, călca la dungă pantalonii lui Bruce.– Trebuie să fie cura i i călca i în tot timpul festivalului, continuă Karri cu un aer deț ș ț

cunoscător.– Cine i-a spus toate astea?ț– Am citit în catalog. Concurentul trebuie să poarte pantaloni i cizme albe, i o vestăș ș

de o culoare aprobată de comisie. Domnul Barlow poartă verde, a a a spus Caroline. Într-unș campionat ca ăsta, trebuie să taie trei bu teni. Bu tenii pot să fie doar spăla i cu apă i nimicș ș ț ș altceva. i fiecare concurent trebuie să taie bu tenii care i se dau. N-are voie să-i schimbe.Ș ș

Karri î i privi sora.ș– Vrei să continuu?– Da, te rog, opti ea.ș– Bu tenii trebuie să fie tăia i în două. Chiar dacă se mai in într-o a chie, nu merge.ș ț ț ș

Nu pot să împingă lemnul cu piciorul sau mâna i nici să-i facă semne înainte de a începe.ș Pe ring, pe lângă juriu, mai au acces doar asisten ii, iar dacă asistentul ghidează unț fierăstrău, concurentul e descalificat.

Făcu o pauză de respira ie.ț– N-am s-o fac.– Tu, iubitule?– Da. Blaze trebuie să aibă pe cineva, i tiu c-o să mă ia pe mine.ș ș– O, Karri!Mim nu putea să mai asculte. Intră în casă.

* * *

A doua zi, Carol îi spuse că Bruce se dusese în ora ca să supravegheze reglareaș fierăstrăului.

– Ce prostie e toată povestea asta! izbucni impulsiv Mim.Spre surprinderea ei, Caroline zâmbi.– Nu-i a a? Dar bărba ii sunt ni te copii, iar femeile trebuie să- i dea seama de asta.ș ț ș șArăta mai femeie decât o văzuse vreodată Mim. Părea numai femeie. Oare Bruce îi

descoperise vreodată această înfă i are?ț șÎntabără nu se mai vorbea decât despre concurs. Toată lumea punea pariuri.

Prognozele erau notate pe o tablă neagră, în fa a biroului.ț– Pot să primesc mărun i ul pentru sâmbătă ca să-l pariez pe Blaze? o rugă Karri.ț ș– Nici nu mă gândesc. Nu-mi place treaba asta. i-n plus, vei avea nevoie de baniȘ

pentru vată de zahăr, de la doamna aceea grasă.

Karri o privi pe Mim cu milă.– N-ai decât să- i iei ț tu vată de zahăr. Eu voi fi cu Blaze, în arenă.– Nici n-am să mă duc acolo, declară sec Mim.– Dar trebuie! Toată lumea se duce.– A a e, Mimosa.șMa ina lui Bruce Barlow tocmai oprise alături, silen ios ca de obicei.ș ț– Vorba lui Karri, toată lumea va fi acolo. Tabăra o să fie închisă.– Pot sta aici, să am grijă de lucruri, răspunse ea cu încăpă ânare.țBruce î i aprinse o igară.ș ț– Ce s-a întâmplat? o tachină el. Nu supor i să-l vezi pe ăndărică mâncând bătaie?ț ȚDin fericire, Karri se îndepărtase, ca întotdeauna când apărea Bruce.Cam rigid, Mim spuse:– Nu asta e, ci pur i simplu n-am bani de aruncat. Încă n-am trimis contribu ia peș ț

săptămâna asta pentru mătu a ta.șBruce zâmbi ca în fa a unui copil foarte naiv.ț– Am vorbit cu mătu a Phyllis despre asta i a fost foarte amuzată.ș ș– Amuzată?– i crezi că banii nu erau ai tăi, mlădi o?Ș ț– Ai mei? Vrei să spui că acele douăzeci de lire sterline mi-au fost date inten ionat?ț – Exact asta vreau să spun. i mai vreau să spun că mâine tabăra va fi într-adevărȘ

închisă. N-am de gând să te las aici. Dacă vrei, n-ai decât să stai în ma ină, la festival, fărăș să participi, dar să nu crezi nici o clipă că am să te las aici când noi to i vom fi acolo, laț cheremul oricărui derbedeu în trecere.

Mim nu răspunse. Î i aminti de vagabond, de ceea ce se întâmplase după aceea.șBruce î i aruncă igara, o strivi sub picior i se întoarse să plece, iritat.ș ț ș– Mergem cu to ii! mai declară el.ț

* * *

Cei doi bărba i intrară în arenă. Bruce, în verde i alb imaculat, Blaze în alb i auriu.ț ș șBruce era înso it de unul dintre tăietorii lui; Blaze îl avea alături... ei bine, îl avea cuț

el pe Karri. Cel pu in, Karri părea să fie. Mim abia putea să-l distingă, printre lacrimi. De ceț auriu? se întreba ea, proste te. Auriu ca Lâna-de-Aur? Auriu ca o mimoză?ș

– ...competi ia privată între Blaise Barlow i Bernard Barlow, intona crainicul.ț șDesigur, î i aminti Mim, se numea Bernard, iar Karri îi putea spune Bern sau Blaze,ș

i alesese numele de Blaze.ș– Fierăstraiele trebuie să taie complet bu tenii în două, continua glasul. La acestș

concurs, participan ii trebuie să taie începând cât mai aproape posibil de capătul anterior alț lemnului. Se poate folosi ulei înainte de a începe.

Karri făcu un pas înainte, cuun aer hotărât, unse fierăstrăul lui Blaze i se retrase.ș– Concuren i vor tăia patru bu teni. Pe locuri... fi i gata... Start!ț ș țAproape înainte ca Mim să se dezmeticească, începură. Bruce era deja la jumătatea

primului lemn. Se mi ca repede ca argintul-viu, ritmic, fără efort. Ajunse la al doilea înainteș ca Blaze să-l fi tăiat pe primul pe trei sferturi.

Blaze nu tăia la fel de lin, ci mai muncit, mai chinuit, ca o broască estoasă pe lângăț

iepurele care era Bruce.Dar, în chip ciudat, aproape insidios, nu numai că inea pasul, dar i recupera, astfelț ș

încât, când Bruce ajunse la al treilea bu tean, Blaze tocmai îl termina pe al doilea.șTăcerea mormântală se risipea, oameni regăsindu- i graiul. Cele mai multe strigăte îlș

încurajau pe Barlow's, căci pe el pariaseră, dar sentimentele erau pentru Blaze, în timp ce fierăstrăul lui Bruce ajunsese la jumătatea ultimului lemn, gonind spre finish.

Broasca estoasă câ tiga teren. Mai rămăsese doar o mică por iune din bu teanul luiț ș ț ș Bruce, Blaze mai avea mult, dar se întâmpla ceva nea teptat. Broasta în trecea iepurele,ș alerga cu o iu eală lipsită de efort care făcea fierăstrăul lui Bruce să pară aproape că stăteaț oprit în aer.

În clipa următoare, totul se sfâr i. Blaze se oprise din tăiat. Stătea privindu-l pe Bruceș cum termina.

i atunci Mim o văzu, în acela i timp cu Karri, văzu a chia netăiată care încă maiȘ ș ș inea ultimul bu tean. Îl văzu pe băie e, pă ind înainte, îl văzu pe Blaze întorcând capul iț ș ț ș ș

privindu-l scurt, pătrunzător, autoritar. Apoi Bruce termină, tăind curat, fără a lăsa nici o a chie care să-i mai ină bu teanul.ș ț ș

Mul imea se repezi înainte. Un moment domni agita ia, apoi Bruce Barlow fuț ț anun at ca învingător – de i to i tiau că Blaze câ tigase, iar oamenii vociferau.ț ș ț ș ș

Cumva, Mim ajunse până lângă Blaze.– Idiotule! strigă ea. Karri i-a atras aten ia, i uite ce-ai făcut!ț ț ș– Da, asta, răspunse el – i se întoarse să strângă mâna întinsă a lui Bruce.ș– Eu sunt învingătorul, dar tu ai învins, Barlow, îi zâmbi Bruce. Nu tiu dacă aiș

făcut-o anume dar, pe to i sfin ii, omule, e o idee!ț ț– Trebuia să se termine la un moment dat, răspunse Blaze. N-o puteam ine a a laț ș

nesfâr it. Era rândul meu să dau tonul i ăsta-i tonul pe care l-am dat: tu e ti învingătorul,ș ș ș iar eu sunt omul care te-a învins pe tine. Dacă- i convine, îmi convine i mie, colega.ț ș

– Îmi convine, colega.Bruce îi strânse din nou mâna.Cei doi se îmbulzeau prin mul ime, spre vestiar. Bruce îi inea lui Blaze o mână peț ț

umăr.– Nu-mi vine să cred, spuse Mim.– Poate că nici asta nu- i vine să crezi.țLângă ea apăruse Caroline. Sfioasă, îi întinse mâna.Mim privi inelul cu diamant de pe degetul ei, apoi ridică ochii spre ea.– Tu i Bruce...?ș– Da. E ti surprinsă?șPe fa a Carolinei apăru o expresie nelini tită.ț ș– Sau... necăjită?– A, nu, nu...! Sunt doar extrem de bucuroasă, Caroline.– A fost opera ta, spuse Caroline cam încurcată. După ceea ce mi-ai spus în seara

aceea, m-am analizat mai bine. N-am mai alergat după Bruce, lăsându-l pe el să alerge după mine în schimb.

– Carol, am spus eu asta? N-am vorbit serios!– Chiar dacă n-ai vorbit serios, mă bucur că mi-ai spus-o. Îl iubesc pe Bruce din

prima zi când am venit aici. Ghinionul meu a fost că, înainte, l-au mai "iubit" vreo duzină

de fete, punându-l în gardă. Mă tot ineam după el, Mim, de i toată tabăra mă bârfea, pentruț ș că iubirea nu cunoa te mândrie i... i... în tine, i încă dintr-o cauză.ș ș ș ș

– Da, Carol?– Din cauza lui Bruce însu i. tiam că inea ș Ș ț cu adevărat la mine. De i nu mi-aș

arătat-o niciodată, eu tiam. Cred că o femeie tie întotdeauna lucrurile astea, în inima ei.ș ș Dar...

Zâmbi.– ...A fi putut continua la nesfâr it, dacă tu nu-mi spuneai că încercasem prea tare.ș ș– A a am spus? murmură Mim.șEra doar un murmur, pentru că Mim privea prin mul ime spre o siluetă care părea săț

fi apărut dintr-un co mar. Lydia nu putea fi acolo.șDar Lydia era acolo. Se împingea printre oameni, apropiindu-se. i, înainte ca MimȘ

să poată interveni, îl apucă pe Karri de mână.

Capitolul 15

– Ei, în sfâr it am prins păsărica în la , spuse tăios Lydia. Ceea ce n-au putut faceș ț poli ia i presa pentru mine, ai făcut chiar tu. Te-ai dat de gol. Întotdeauna ai fost o proastă.ț ș

– Cum... vreau să zic...Dar Mim î i amintea ultima zi a incendiului, i cuvintele pe care le rostise: ș ș Acum

închid!... Cu bine. Aici Mim Tarrant. Dumnezeu să ne aibă în pază.Isabel le transmisese la Brisbane. De acolo, ajunseseră în toare col urile lumii.ț

Incendiile făceau întotdeauna senza ie.ț– A fost foarte emo ionant, râse afectat Lydia. tii că ai ajuns pe prima pagină aț Ș

ziarelor? Dacă-mi amintesc bine, au scris: "ACUM ÎNCHID! – DUMNEZEU SĂ NE AIBĂ ÎN PAZĂ".

Cu voce îngro ată, Mim o întrebă:ș– De ce-ai venit?– A, nu după tine, Mimosa, nu- i face griji, nu coseai chiar atât de bine. După pu tiț ș

am venit.– După... după Karri? Nu se poate!– Sunt aici, nu?– Dar niciodată n-ai inut la el, tii bine că nu!ț ș– Foarte adevărat, iar acum cu atât mai pu in. Dar ceea ce ai omis tu, în entuziasmulț

tău fră esc, a fost faptul că trebuia să prezint obiectul între inerii ori de câte ori câte unț ț mandatar băgăre î i vâra nasul ca să vadă cum o mai duce âncul.ț ș ț

– Vrei să spui că tatăl meu a stipulat asta?– Da.Fa a Lydia era vânătă de furie.ț– N-a fost tocmai prost, nu-i a a?șÎ i aprinse o igară, punând-o în port igaretul ei lung.ș ț ț– Ai perfectă dreptate, continuă ea, ghicind gândurile lui Mim, nu-mi doresc plăcerea

companiei lui Karri. Dar cu banii a avea ce să fac. Nu-s mul i, dar vin regulat. Vreau să măș ț extind, iar a a ceva i-i înghite pe to i, până la ultima centimă. De-asta am vrenit aici, ca săș ț ț te scap de povara acestui pu ti odios, dar necesar.ș

– Nu-l iei nicăieri! Nu te las!– A, nu mă la i? Te sfătuiesc să te mai gânde ti înainte de a face asemenea declara iiș ș ț

pripite. Legea nu le prive te deloc cu ochi buni. Un tutore fără casă!ș– Am casă, răspunse Mim.– Ai o slujbă i o locuin ă de serviciu, dar nici un domiciliu propriu. Eu nu-s proastăș ț

ca tine, Mimosa, eu mă documentez! În al doilea rând, legea sus ine o stare financiarăț solidă. Eu am salonul, apartamentul... Tu n-ai decât o simplă leafă săptămânală. În al treilea rând, starea conjugală. Legea nu prive te cu ochi buni o sus inătoare legală nemăritată.ș ț

În timpul acestei tirade, Mim o zărise pe Caroline îndepărtându-se i, în clipa cândș Lydia men ionă dorita stare civilă, o văzu aducându-l pe Blaze Barlow prin arenă. Blazeț ajunse lângă ea tocmai la timp pentru a răspunde:

– Asta se poate aranja.Lydia se răsuci spre el.

– i dumneata, mă rog, cine e ti? A, acum îmi amintesc. Ai câ tigat concursul, i peȘ ș ș ș urmă l-ai pierdut, făcând pe prostul.

Blaze se înclină.– i cu ce drept te amesteci? întrebă Lydia.ȘNetulburat, Blaze răspunse:– Cu dreptul so ului celei mai apropiate rude a copilului.țLydia îl privi cu gura căscată.– E ti... e ti căsătorit cu ea?ș ș– Ne vom căsători, foarte curând.Pentru prima oară în via a ei, Mim o văzu pe Lydia descumpănită.ț– Legea prive te cu bunăvoin ă un tutore bărbat, continuă calm Blaze.ș țLydia î i regăsi graiul. Se răsti cu venin:ș– Nu te cred! Nu cred o vorbă! Nici măcar n-are inel de logodnă!– i ăsta ce-o fi? replică Blaze.ȘScoase o cutiu ă i, un moment, Mim crezu recunoscătoare că era inelul lui Carol,ț ș

dat cu împrumut. Apoi văzu că nu avea diamant, ci un chihlimbar superb, în montură de perle, pe o bandă de aur ca Lâna-de-Aur – ca mimoza.

Lydia îl privi lung.– În regulă, consim i ea după un timp, ai să te însori cu fata, dar până atunci...ț– Despre asta vreau să vorbim, doamnă Tarrant.– Vom vorbi, fii sigur. Vom mai vorbi despre asta, după căsătorie. Faptul că fiica

mea vitregă a furat inima unui bărbat nu-i dă dreptul să creadă că poate fura i aloca iaș ț fratelui eu.

– N-am nici o nevoie de ea! interveni disperată Mim. Numai pe Karri îl vreau.– Cine are pu tiul, prime te i banii – ce, nici atâta lucru nu poate să- i intre în minteaș ș ș ț

aia înceată?Buzele lui Blaze se sub iaseră tăios, dar glasul îi rămase calm pi politicos, cândț

spuse:– În orice caz, doamnă Tarrant, vom vorbi despre asta după căsătorie.Se întoarse spre Mim.– Ia-l pe Karri de aici, te rog.– Dar...– Fă ce spun eu. Glasul lui Blaze era ferm.În timp ce se conforma, Mim o auzi pe Lydia râzând dispre uitor.țSe duseră în cortul cu ceai. A a cum era de a teptat, Karri avea deplină încredere înș ș

Blaze.– Blaze o să le rezolve pe toate. Blaze poate face orice. E minunat – el e regele, nu

Barlow's! Mim, Blaze e fratele meu mai mare!– Of, Karri, taci odată! îl rugă ea.Dar Karri nu putea să tacă, i nici să stea locului. Cânta. Juca în loc. Apoi, Mim săriș

în picioare i îl luă de mână, strâns.șBlaze Barlow intrase în cort. Veni spre ei, î i scoase pălăria, cu grestul luiș

caracteristic, î i trecu degetele prin jurul borului, apoi i-o puse din nou pe cap, trasă peș ș ochi.

– Ei bine, anun ă el, a plecat.ț– A plecat? repetă Mim.– S-a întors la hanul unde stă, ca să- i ia bagajele. Trenul spre sud pleacă într-oș

jumătate de oră.– Vrei să spui că... pleacă de-aici?– Da.– i nu se mai întroarce?Ș– Nu.– Adică... adică o va reprezenta avocatul ei?– N-o va reprezenta nimeni, Mim. A renun at la copilul nostru.ț"Copilul nostru". Numai Karri î i dădu seama de importan a acestor cuvinte i începuș ț ș

să sară într-un picior. Mim nu făcea decât să-l privească lung pe Blaze.– Dar Lydia n-ar face niciodată asta.– Uite că a făcut-o.– Lydia n-ar renun a la o asemenea sumă de bani.ț– I-a primit.– Ce? exclamă ea.– Nu-ncepe, Mimosa. Ce înseamnă câ iva băie i, acolo, pe lângă puietul nostru?ț ț

Atâta costă, i- i spun eu că, dacă tai copaci pentru traverse, pentru pun i, pentru te miri ce,ș ț ț pe to i sfin ii, crezi că nu-i pot tăia i pentru fiul meu.ț ț ș

– Dar planta ia a ars, Blaze, e ti ruinat...!ț ș– Nu-s la fel de bogat ca Barlow's, i nici nu voi fi vreodată, dar nici sărac nu sunt.ș

Regiunea asta e sălbatică, dar generoasă. O să-mi dea înapoi tot ce mi-a luat.– Tot nu- i po i permite! protestă Mim.ț ț– A a cum ar putea regele, vrei să spui?ș– Tu e ti regele, interveni Karri, dar Blaze ridică o mână.ș– N-are rost să plângi pentru asta, feti o, o sfătui el pe Mim. Carol a ajuns prima.ț– Nu pentru asta plângeam! bătu Mim din picior. Niciodată n-am plâns pentru asta!– Atunci, de ce te-ai dus la el? De ce-ai plecat de la Big Timbers?– Trebuia să fug, spuse ea simplu.– i la casa de pe plajă de ce te-ai dus?ȘO pauză. O exprese tăioasă în ochii duri ca lemnul.– De ce i-ai spălat hainele?– A fi spălat orice haine care mucezeau, prostule, i m-am dus acolo pentru căș ș

vizitatorii lui Bruce o cuno teau pe mama mea vitregă i mă temeam să nu-mi dea de urmă.ș ș– i nu puteai să-mi spui toate astea?ȘKarri întrebase i el acela i lucru, iar Mim dădu acela i răspuns:ș ș ș– Tu e ti prea cinstit.șBlaze î i umplea pipa, cu mi cări calme, metodice. Deodată, ochii lui calzi îi privirăș ș

pe ai ei.– Nu-s întotdeauna atât de cinstit, Mim, o amenin ă el cu blânde e.ț țMim îl privi deconcertată, apoi spuse cu voce răgu ită:ș– Inelul acela...– E frumos, nu-i a a? Auriul e culoarea ta. Vrei să-l mai vezi?ș– D-da...

Blaze scoase din nou inelul.– N-ai vrea să-l încerci?– Ba... ba da...I se potrivea perfect. Soarele se reflecta în chihlimbar, cu luciri blânde.Karri, nedeprins cu cele lume ti, întrebă:ș– Acum sunte i căsători i?ț ț– Aproape, răspunse Blaze.Coborî privirea spre Mim.– Ei, cum rămâne?– N-ai să prime ti prea mult, opti ea. Nu avem nimic. A trebuit să plăte ti până i caș ș ș ș

să ne ii aici, Blaze.ț– Voi primi în schimb paradisul, răspunse el cu convingere.– Cred că asta-nseamnă o familie fericită, îi întrerupse din nou Karri. Mereu ai vrut

să stai în casa aia mare, nu-i a a, Blaze, iar acum po i să te mu i.ș ț țAdăugă mândru:– Vin i eu!ș– Se poate, încuviin ă Blaze. Îmi placi, fiule, dar am să- i spun ceva. Sora ta îmiț ț

place mult mai mult.Aceste cuvinte ar fi trebuit să-l dezumfle pe Karri, dar avură efectul contrar: îl făcură

să sară-n sus de bucurie.Cât despre Mim... dintr-o dată, se bucura că ajunsese acolo, într-o regiune fără

preten ii, unde un bărbat putea sta într-un cort public, în văzul tuturor, sărutând o fată a aț ș cum nimeni n-o mai sărutase în via a ei.ț

Karri se potolise. Zâmbea cu gura până la urechi, dar buzele îi tremurau. Oricum, nimeni nu i-ar fi putut forma o părere gre ită, căci anun ă prompt:ș ș ț

– Nu plâng, nici să nu vă gândi i. Mă terg doar cu mâneca la ochi.ț ș

– Sfâr it – ș