Redactor: Iu fia Chaţu Tehnoredactor: Eugenia Cernaa

Coparta: Niculala Nkolaiascu

Prof. dr. doc. Teodor Martin

Tâierea şl conducerea viţei de vie

pe lîngâ casa

IIEDITURA CERES

Bycure;ţi> 1?83

CUVÎNT ÎNAINTE

Mărirea producţiei dc struguri Ia unitatea de

suprafaţă cu menţinerea calităţii ci reprezintă

o cerinţă majoră a etapei actuale fi o sarcină

de răspundere civică fi profesională pentru cei

care lucrează In sectorul viticol, dar j i pentru

cultivatorii amatori.

In ţările viticole, cum este România, mărirea

producţiei de struguri, la nivelul cerinţclor, *e

poate real ha prin extinderea suprafeţelor ocu­

pate cu vii (prin noi plantafiij, prin creşterea

recoltei la unitatea de suprafaţă sau prin aces­

tea împreună. Dacă prima cale este f i rămtne

totuşi limitată la anumite suprafeţe, cca de a

doua apare practic nelim itată; de aceea in-

treaga activitate creatiră dcsfăţwată de om, cu

multiplele salr. Ioturi, se concentrează asupra

5

acesteia din urmă, cum o resimt fi litirultorii amatori.

Deşi nu Oja dc repede, precum se crede, se

creează totuşi soiuri noi, mai productive, altele

mai rezistente la boli şi temperaturi scăzute,

se elaborează tehnologii adecvate şi se perfec­

ţionează cele existente, se adincesc cunoştinţele

legate de reacţia plantei de vifă la mijloacele

de intervenţie asupra sa şi a rodului sflu, se

scot la iveală şi se utilizează în practica pro­

ducţiei de struguri diferite legi, legităţi fi

principii care luminează activitatea productivă

etc., pe care ton fi omul nu le foloseşte încă

deplin, de aceea nici producţiile obţinute nu se

apropie incă de cele posibile.

Toate verigile din tehnologia de obţinere a

producţiilor mari de struguri, constituite in sis­

tem, sint la fel de importante şi se valorifică

unele pe fondul şi In prezenţa altora; flecar,-

verigă Ia rinditl sâu d n in e in tehnologie do­

minantă la un moment dat, işl schimbă fnsâ dominanţa in succesiunea aplicării lo r ; de aceea,

trebuie finul seama 1a început de veriga teh­

nologică dc bază, cea care dimensionează, prin

6

aplicare corectă, mărimea p-oducţiei de xtru

guri şi calitutea acest,-ia, ap>;i ia rlndul lor de

celelalte care o valorifică.

Din întreaga experienţă practică dobindită dc

t'iticultori ;I perfecţionată in succesiunea ge­

neraţiilor, din era existentă in literatură şi din

tot ce a scos Ia ii'esld pină acum jlitnfa viti­

colă, rezultă că lucrarea de bază, care dimen­

sionează mărimea producţiei de struguri şi ca­

litatea ei, o constituie tăierile in „uscat'4.

„Nici una din lucrările aplicate viilor — spune

C o l u m el l a * nu depăşeşte In importanţă tă­

iereai", sau „In foarjeca tdi.'torului — afirmă

I. C. T e o d o r e s e u — stă secretul produc­

ţiei- •*.

Tocmai pentru a sublinia importanţa tăierii,

corect aplicau şi a rolului său In obţinerea

producţiilor mari de struguri, cu menţinerea

puterii butucului de t-lţă, a longevităţii plan­

taţiei ţi a calilâfii rodului, s-a întocmit lucrarea

de faţă.

* A trăit acum 2000 dr an]»• 1886— 1978

7

Pe Ungă tăieri se prezintă in lucrare formele

de conducere in general, ţi cele indicate in cul­

turile din curţile ţi grădinile de Ungă casă,

uneltele folosite la tăiere, lucrările fi operaţiile

in verde, mal ales cete care se pot practica in

gospodăriile personale etc. In afară de unelr

luturi relativ cunoscute, ea aduce şi altele mal

puţin cunoscute sau chiar n o i; de aceea, credem

că in etapa actuală a folosirii fiecărui petec de

pămint pentru autoaprovlzionare, lucrarea va

scrii scopului pentru care a fost întocmită.

8

C U N O ŞTIN ŢE NECESARE CREŞTERII PRODUCŢIEI DE

STRUGURI Şl APLICÂRII TĂIERILO R LA VIŢA DE VIE

Aplicarea corectă, aşa cum trebuie, a tăierilor

in plantaţiile de vil presupune stăptnirea de

către tăietor a unor cunoştinţe neccsare şl chiar

obligatorii pentru o bună executare a lucrării,

cu efectele prevăzute şl urmărite prin aplicarea

el. Dintre aceste cunoştinţe, două se cer neapă­

rat bine ştiute şi anume : caracteristicile (însu­

şirile) biologice (de viaţă) ale viţel de vie şi

organele supraterestre (deasupra pămlntului)

ale acestei plante.

NECESITATEA CREŞTERII PRODUCŢIEI DE STRUGURI

Nevoile de consum ale produselor viţei de vie

'struguri proaspeţi, stafide) şi a le ' derivatelor

9

acestora (vin In principal urmat de sucuri,

must etc) ca şi cele ale industriei prelucrătoare,

slnt In continua creştere In ţara noastră şl p<-

întregul glob, Iar satisfacerea acestora devine

posibilă numai pe calea creşterii producţiei de

struguri, cu menţinerea sau îmbunătăţirea ca­

lităţii ei.

Creşterea so poale obţine prin Înfiinţarea de

noi plantaţii cu soiuri mai productive Insă l i­

mitată, prin sporirea acesteia pe unitatea dc

suprafaţă — ultima cale larg deschisă şl cu

perspectivele nelimitate, ca şi pe ambele căi.

Dc aceea, in toate documentele de partid şi de

stat se dau indicaţii şi se insistă in principal

asupra măririi producţiei de struguri la unita­

tea dc suprafaţă, fără Insă a neglija şi sporirea

In anumite limite a suprafeţelor ocupate cu vii.

Ştiinţa şi practica viticolă au elaborat, pe baza

experienţei doblndite, tehnologii (complexe de

măsuri şi metode pentru îngrijirea plantaţiilor

de vii) In acord cu cerinţele viţel do vie (pe

grupe de soiuri) şi condiţiile de mediu pe baza

cărora se pot obţine producţiile planificate şl

10

chiar depăşi fără alte eforturi In afară do apli­

carea corectă a lor.

Tn fapt, prin tehnologiile aplicate In plantaţiile

dc vii aflate pe rod se urmăreşte permanent

menţinerea desimii butucilor şl a vigorii aces­

tora şi chiar sporirea ei, sporirea longevităţii

butucilor din plantaţie cu scopul unic de obţi­

nere a unor producţii de struguri cit mai mari,

fără oscilaţii de la un an la altul, de bună cali­

tate şl cit mai economice pentru unitatea pro­

ducătoare. Totalitatea acestor preocupări, puse

In faţa unităţilor viticole, se rezolvă prin in­

tervenţiile omului, cu ajutorul tehnologiilor In

viaţa viţel dc vie, spre a-i conduce (dirija) creş­

terea şl fructificarea In folosul producţiei de

struguri.

Dintre toate lucrările de îngrijire, componente

ale tehnologiilor prin care omul intervine In

viaţa viţei du vie, t<jit*rtl«> s-au dovedit cele mal

brutale, mai dezechllibrante, dar şi cele mai

eficace pentru dirijarea (conducerea) proceselor

de creştere şi de fructificare în folosul rodirii

plantaţiilor de vii ; de accea cu veacuri şl ml- -

II

Icnii In urmă. ele s-au aptic.it şi continuă să

sc aplice In prezent In fiecarc an In plantaţii.

CARACTERISTICILE BIOLOGICE ALE VIŢEI DE VIE Şl UTILIZAREA LOR

IN PRACTICA TĂIERILOR

Vi(u de vie din cultură prezintă unele caracte­

ristici biologice (de creştere şi rodire) proprii,

asemănătoare cu cele de la cca sălbatică (in-

tllnite prin păduri, pe cursul apelor etc.), din

care provine, a căror cunoaştere permite folo­

sirea lor in practica producţiei de struguri şi

a economiei acesteia.

Prin natura sa (felul său de a fi) vita dc vie

cultivată este o plantă perenă, întocmai ca şl

rea sălbatică, a cărei viaţă durează mal mulţi

a n ! ; durind mal mulţi ani este şi pollcarpicâ,

rodeşte de mai multe ori In viaţă (mal mulţi

ani), de aceea prin tehnologia aplicata durata

de viaţă trebuie menţinută ori chiar prelungiţi

pe ctt posibil, dar nu scurtată, cum sc tntlmplâ

deseori.

12

înfăţişarea exterioară şi alcătuirea internă arată

rS viţa din cultură se încadrează, ca şi cca

sălbatică, In grupa lianelor, plante cu una sau

mal multe tulpini, de lungimi ţi grosimi varia­

bile, de regulă dimensionate de om In acord cu

felul climatului şi economia producţiei de stru­

guri. In zonele cu Ierni mai aspre, unde tempe­

raturile coboară sub limita la care viţa poate

rezista, tulpinile se proiectează, (se prevăd) incă

de la înfiinţarea plantaţiilor, mai scurte

(20—40 cm, rar mai mult) şi mal lungi (1—2m

şl chiar mai mult) in cele cu Ierni bllnde, ori

cu temperaturi pozitive in acest sezon.

La viţa din cultură întocmai ca şi la celelalte

liane, ţesuturile de susţinere din trunchi şi din

coarde (de unul şi dc doi ani) sint *Ia6 formate

ţi dimensionate ; dc accea, tn loc de rigide (tari)

ca la arbori şi arbuşti slnt elastice, nu se pot

autosusfine, se îndoaie şl se apleacă spre pă-

m ln t ; de aceea viţel de vie din culturii 1 se

asigură mijloace de susţinere (spalier!, araîl,

pergole, arbori etc), altfel producţia de struguri

şi calitatea el slnt puternic afectate, adesea

13

chiar compromise tn podgoriile noastre *. Că

viţa din cultură nu-fi poate susţine portul ri­

dicat (drept), cum se intlmplă la arbori şi ar­

buşti, o arata prezenţa ctrcellor cu care se agaţă

şi se susţine de arbori, cu care cea sălbatică

creşte Împreună, ori de niljloaccle d<; susţinere

la cea din cultură ; chiar la aceasta din urmS

susţinerea sc asigură tn principal prin cercuirl,

legări Sn verde, folosiri de sirnie duble printre

care se conduc lăstarii etc.

— In comparaţie cu cele de la alte plante lem­

noase creşterile nnttalf' ale lăstarilor, tn lungime,

sint excepţional de mari (2—3 m la cca rodi­

toare şi 8— 14 m la viţele portaltoi, rar mai

mult).

* In zonele cu veri şi toamne (mai ales) sece­

toase, ori cu pierderi mari de apă in vari-

toamnă, viţa de vie poate fi cultivată pe tul­

pini de 1,00— 1,20 m, tăiată la cepl şl nesusţi­

nută, cum se practică In sudul Franţei, Iar Ui

nni la unii hibrizi direct producători.

14

Creşterea nnu.ilă aşa de mare in lungime, per­

mite acestei plante să-ţi refacă repede şi In

scurt timp organele supraterestre (lăstari, coarde,

tulpini etc.), distruse prin acldente climatice ori

tehnice (grindină, ger, tăieri in timpul lucră­

rilor de înprijire etc.), ca şi a celor înlăturate

total sau parţial prin tăieri de regenerare, ori

prea scurte la cea din cultură.

Creşteri anuale ale lăstarilor mai mari de

1,50— 1,80 ni la viţa din cultură arată că nu s-a

folosit decit o parte din puterea de rodire a

butucilor, rezervînd pe aceştia la tăiere sarcini

mai mici decit cele cuvenite ; de aceea şi pro­

ducţiile de struguri slnt mai mici decit cele

care se pot ob(ine.

Grăbirea formării tulpinii la viţele neprota-

jate peste iarnă şi scoaterea mai repede la su­

prafaţă a coardelor la viţele plantate In cuiburi

ori in tranşee, cum se practică pe nisipurile cu

dune nenivelate din sudul Judeţului Dolj, devin

posibile tot prin folosirea însuşirii de creştere

anuală, excepţional de mare la lăstari ; la fel

şl compensarea biologică practicată la viţele

15

portallol şi chiar la cele roditoare clnd nevoile

o impun. *

Creşterilor anuale, aşa de mari ale lăstarilor, 11

s-au subordonat (s-au modelat) şl construc­

ţia Internă (anatomică) a lo r ; comparativ

cu cca de la alte plante lemnoase, lumcnul va­

selor de lemn (diametrul lor) este mai mare

şi funcţionează mai mulţi ani la viţa dc v ie ;

de aceea asigura transportul mai repede şi In

măsură îndestulătoare a sevei brute (amestecul

de apă şi săruri nutritive dizolvate şi simpli­

ficate In ea) de la rădăcini spre vîrfurlle şl

părţile superioare ale lăstarilor, aflate la depăr­

tare de metri şl zeci de metri. Cu aceste modi­

ficări. la care se adaugă şi alţi factori ajutători,

a devenit posibilă umplerea !n timp scurt o

boabelor cu ap<i in faza de coacere, tnsoţită

de sporuri de volum şi de greutate a lor, prin

aceasta a strugurilor, deci a producţiei. Insufl-

• Cind numărul de lăstari aflaţi pe butuc este

mal mic decit cel cuvenit, cel înaintaşi se ciu­

pesc de timpuriu, de pe care pornesc 2—3 copiii

care Ii înlocuiesc cu bune rezultate pe cel lipsă.

16

cienţa de formare şl do dimensionare a ţesutu­

rilor mecanice (de susţinere) s-a compensat

(suplinit) in afară dc clrcei şi prin densitate

mai mică a ţesuturilor din ramurile coroanei,

coarde anuale (mal ales) şi bianuale şl exfoli-

crea (desfacerea) anuală a scoarţei.

Densitatea mal mică a ţesuturilor este legată

de alcătuirea acestora din celule mai rarefiate,

cu mai mult aer, care împreună cu exfolierea

(lepădarea) anuală a scoarţei ajută la uşurarea

greutăţii coardelor şl prin aceasta la susţinerea

in anumită măsură cit dc cit verticală, in afară

de prezenţa clrceilor.

Pentru a putea asigura cu sevă brută un apa­

rat supraterestru de dimensiuni aşa de mari,

viţa de vie şi-a format un sistem radicular deo­

sebit de puternic, dotat cu putere de absorbţie

şi presiune radiculară mal mari ca la alte plan­

te, cu ţesuturi formate, aproape In totalitate,

din celule vil, Sn care se depun (ori se pot

depune) rezerve mari din substanţele nutritive

sintetizate de plantă. Pe seama acestora, butucii

sau părţi ale lor, se pot reface In urma tăie­

rilor de regenerare (totală sau parţială).

17

Spre deosebire dc cclc do la alte plante rădă-

cinlle viţei de vie nu au muguri adventivi,

cum nu au nici lnternodiile, de iicwa nu pot

drajona şi nici nu ]>ot fi utilizate la înmulţire ;

mugurii de iarnă şi cei donninzi se află numai

în zona nodurilor, dc acera butaşii folosiţi la

Înmulţire trebuie să aibă cel puţin un nod, alt­

fel nu pot reproduce o noua plantă.

La viţii din cultură, Întocmai ca şl la cca săl­

batică, puterea de creştere se manifestă, ru

precădere, spre. vtrfuri (la polul morfologic su­

perior), de aceea pornesc mal Intli, cresc mai

repede şl dobindesc lungimi mai mari lăstarii

situaţi sus pe coarda anuală aflată Sn poziţie

verticală sau oblic ascendentă ; nu pornesc sau

pornesc mal tlrziu, cresc mai încet ţi ating d i­

mensiuni mai mici lăstarii aflaţi spre baza

coardei (la polul morfologic inferior), de aceea

coardele anuale se degarnisesc (se golesc) pe

porţiunile dinspre baza lor, indopărtfnd altfel

an de an organele vegetative şl generative (lăs­

tari cu inflorescenţe) de suprafaţa solului.

Această inegalitate de creştere constituie o ma-

18

nlfestare negativă (păgubitoare) pentru viile din

zona protejată peste iarnă.

însuşirea de creştere inegală a lăstarilor pe

lungimea coardei orientată vertical şi oblic as­

cendent (îndreptată cu vtrful In sus) sau ver­

tical şi oblic desccndent (orientală cu virful in

jos) se foloseşte de om In scopuri practice, po­

trivit cu interesele sale şi cu cele ale producţiei

dc struguri.

Spre deosebire de alte plante arborescente la

care mugurii sint specializaţi (unii pentru for­

marea organelor de creştere, iar alţii pentru

cele dc fructificare), la viţa de vie mugurii,

dc pe lăstari şi coarde anuale, cuprind ambele

insuţiri, pe cea de creştere ca şl pe cea de fruc­

tificare, dc aceea la stabilirea sarcinii (încăr­

căturii) se iau in considerare, in calcul, toţi

ochii (mugurii) de iarnă, existenţi pe coarda

anuală. Cum mugurii din ochiul de iarnă (com­

plex mugurai) cuprind însuşirea de fructificare,

c/e?i nu In măsură egală, ca şi lăstarii din care

pornesc, trebuie folosiţi in practică acel lăs­

tari la care însuşirea de fructificare se mani­

festă fn cel mai inalt grad.

19

Lăstarul principal (central) din ochiul de lamă,

pornit din mugurel? cu acelaşi nume, manifestă

cea mal mare capacitate do fructificare, de aceca

pe accţll lăstari sc sprijină, In principal, obţi­

nerea producţiilor planificate de struguri, aceş­

tia se şl rezervă pe butuc la aplicarea lucrărilor

şi operaţiilor In verde (plivit, mal ales) ; dc

accea şl la verificarea (controlul) stării de ic-

nare a ochilor, atenţia sc Îndreaptă In primul

rlnd asupra mugurelul principal (central) ■lin

ochiul de ia rn â ; dacă acesta este sănătos, sigur

sint sănătoşi ceilalţi muguri (secundari şi ter­

ţiari) din acelaşi ochi.

Mugurelc principal din ochiul dc iarnă este, la

vita de vie, cel mal bine format şi poarW ccl

mal marc număr dc rudimente (începuturi) dc

inflorcscontc cu dimensiunile ccle mal mari, dar

este şl cel mal sensibil la Rer şl la atacurile

de mucegai, la asfixie ctc., tocmai de aceea toată

atenţia viticultorului se concentrează asupra

acestuia.

La viţa de vie sălbatică şi Ia cea cultivată,

lăstarii po irtă rod in anul formării şi creşterii

lor. fructificarea yccstora este generalizată la

20

lăstarii porniţi din mugurii de iarnă de p<»

coardele de un an aşezate pe altc!c de doi ani,

de aceea se spune, Sn chip de lege, că viţa de

t'ic rodeşte, pe lemn de un n»t f>orn<t din altul

de doi a n i; lăstarii porniţi din muguri secun­

dari sint mal puţin roditori, iar cei din mugurii

terţiari (de-al treilea ordin) al ochiului de iarnă

şi mal ales ccl de pe lemn bătrin (de doi şl mnl

mulţi ani), cu mici excepţii (abateri), stnt de

regulă nerodltorl sau slab ro lltorl. tocmai de

nrcea tăietorul rezervă pentru rodire pe butuc,

numai coarde de un an pornite din altttle de

doi ani, Iar pentru cepl accicaşi coarde, cu pre­

cădere insă pe cele pornite din lemn mai bătrin.

Pe lungimea lăstarilor şi a coardelor anuale mu­

gurii, ochii de iarnă de mal tirziu (după căde­

rea frunzelor), deşi au acelaşi potenţial gene­

rativ (capacitate de formare a organelor de

fructificare) nu-I valorifică în aceeaşi măsură

ci diferit, astfel :

• rint mai fertili şl cu lăstari mal roditori,

ochii aflaţi Intre nodurile 3—4 ţi 14—16, rar

mal mult sau mai p u ţin ;

21

S gradul dc rodire al lâstarilor porniţi din

ochii dc iarnă, crejte de la ochii 3— i socotiţi

de la baza coardei si coi de la ochii 14— 18,

spre cei situaţi in dreptul nodurilor 6—14, rar

mai mult sau mai puţin ; de aceea, la aceeaşi

sarcină tăierile mal lungi asigură de regulă

producţii mai mari decit cele scurte, chiar dacă

ultimele scutesc circuitul (legarea coardelor pc

mijloacele de susţinere);

• Inflorescenţele şi mai ales strugurii dc mal

tlrziu, purtafi pe lăstarii dinspre baza coardelor

(ochii 1—3) sSnt de regulă mai mic» fi mai uşori

faţă de cei de pc lăstarii porniţi din ochii si­

tuaţi mai sus pe coardă.

Faţă de cea săllxitică, viţa de vie cultivată ma­

nifestă (prin luare in cultură) rrzisfenffi mai

mică la condiţiile climatica (mal ales la tem­

peraturi scăzute) yi Ia atacuri dc boli j i rMunfi-

to r i; de aceea, tehnologiile de cultură se ela­

borează şi se aplică In zona noastră, tntre altele

In strînsă legătură cu gradul de1 rezistenţii la

temperaturile scăzute din Iarnă (protejate sau

neprotejate poşte iarnă ş» pe tulpini Înalte ori

joase etc.). Din cadrul său, soiurile pentru stru-

22

fiuri de masă slnt mai viguroase, au creşteri şi

producţii mai mari faţă de cele pentru vin, in

schimb însă nu rezistenţa la ger şi capacitate

dc acumulare a zaharurilor în boabe mai mici,

do aceea sc amplasează diferit pe teritoriu, cum

diferit se utilizează in practică şi produsul

acestora.

Spre deosebire de cca sălbatică, viţa de vie din

cultură are o durată de viaţă mai scurtă (50—

60 ani, rar mai mult) sensibilizarea du'oindită

prin îngrijirile acordate şi rănile relativ mori,

produse prin tăieri anuale sau chiar foarte

mari (prin cele de regenerare) împreună cu

protecţia de multe ori necorespunzătoare care

ii scurtează durata de viaţă ; de aceea tehno­

logiile trebuie astfel elaborate şi aplicate incit

sâ-i men(lnă dacă nu să-i prelungească durata

dc viaţă şi din cadrul său mal aies perioada

de rodire deplină, de la minimum 15—20 ani,

cum se constată uneori, la 35— 10 dc ani şi

chiar mai mult.

Viţa de vie din cultură, de origine euroasiatică,

nu r«>ri.<<a In atacurile filoxcrli (forma radici-

23

colă), de aceea, in afară de nisipuri (cum sint

cele din sudul judeţului Dolj, nord-vestul Tran­

silvaniei, Ilanu Conachl judeţul Galaţi etc.), se

poate cultiva numai altoită pe butaşi de viţe

porta] toi, rezistenţi la forma rad ici colă a filo-

xerii ; tocmai pe această bază s-au refăcut toate

viile europene distruse de filoxeră.

Totalitatea caracteristicilor biologice ale vitei

de vie din cultură menţionate şi a color nes­

mintite aici (uşurinţa de înrădăcinare, trans-

misibilitatea însuşirilor rodului etc.), se utili­

zează In scopuri practice cu rezultate mai bune

sau mai puţin bune, după gradul de cunoaştere

$1 dc folosire a lor tn practică. Cine le cunoaşte

bine şl le foloseşte chibzuit, ob|ine totdeauna

rezultate bune şi invers, tocmai de aceea le-ani

amintit aici, spre 0 mai bună cunoaştere şi

utilizare in practica viticolă.

ORGANELE VIŢEI DE VIE

Caracteristicile biologice ale viţel de vie din

cultură, Inclusiv însuşirile sale de producţie.

24

se includ (cuprind) şi se manifestă tn grade

diferite, in şi prin organele sale, cu rol şi

participare inegală In producţia viticolă ; de

aceea cunoaşterea acestor organe (mal ales a

celor supraterestre) şl a rolului pe care aces­

tea II îndeplinesc pe butuc şi in producţie

prezintă Interes deosebit pentru ştiinţa şi

practica viticolă.

întreaga tehnologie viticolă cu verigile sate

necesită cunoaşterea organelor viţei dc vie şi

a rolului acestora In producţie, iar tăierile,

care zdruncină cel mai puternic viata plantei,

nu pot fi gindite şi nici nu se pot aplica fără

această cunoaştere, fie ea chiar cit de su­

mară.

Cititorii care au o anumită experienţă practică

şi cel instruiţi prin cursuri şi prin citit cu­

nosc intr-o oarecare măsură organele supra-

terestre ale viţei din cultură şi le utilizează

in practică, insă o reîmprospătare a lor cu

completările ta nivelul cunoştinţelor din etapa

actuală, este pe cit de utilă pe atit de nece­

sară pentru tăieri corcct aplicate, de aceea le

şi prezentăm in cele ce urmează.

25

FO RM A ŢIU N ILE LEM N O ASE A LE VIŢEIDE VIE

l.a viţa de vie sălbatică şi la cea cultivată pe

arbori in piirţile calde ale globului, dar ne­

supusă tăierilor, sc disting deasupra solului

întocmai ca şi la plantele arborescente cele

două părţi : tulpina şi coroana.

Tuljiin-o. Prin creştere continuă, nestinjcniW

de Om şi nici <lo accidente climatice, tulpina

la viţa dc vie, sălbatică şi cultivată pe arbori,

ctinge dimensiuni mari şi foarte mari. Astfel

lungimea (înălţimea) măsoară de obicei 10— 15

m şi chior mai mult, puţind să-şi scoată uşor

lăstarii şt frunzişul la lumină, deasupra co­

roanei arborilor la cea sălbatică sau a supor­

ţi lor la cea cultivată.

Grosimea tulpinii, la aceleaşi viţe, este mult

mal mică faţă de lungimea el, variind de re­

gulă intre 10—40 cm In diametru la cele cu

două sau mal multe tulpini_si mal mult l i

cele cu o singură tulpină.!Literatura de spe­

cialitate arată că în 1895 *xista in California

(Statele Unite ale Americii) un butuc de viţă

la care tulpina, la înălţimea de 3 m, avea

26

circumferinţa de 2,&u m, după care se rami­

fica In 14 braţe din care cel mai gros avea

1,20 m in circumferinţă ; această viţă — ar­

bore — acoperea 1 200 m2 şi producea plnă la

mi yagon de struguri. _ * _

Coroana. Totalitatea ramurilor dc ordine şi

vlrstc diferite pornite de pe tulpină şi unele

din altele constituie coroana la viţa de vie.

La viţa sălbatică şi la cca susţinută pe arbori

coroana este întreagă (conţine toate ramifi­

caţiile sale cu virsta .şi dimensiunile lor), mai

marc mai voluminoasă faţă de cea de la

viţa din cultură, dc aceea la primele ocupă

spaţiu incomparabil mal mare decit In ultima.

La primele viţe (sălbatică şi susţinută pe ar­

bori) coroana nu are şl nici nu poate avea

o formă anumită ; neputinţa ramurilor de a-şi

menţine poziţia dreaptă, orientată in sus (ver­

tical) şl a lăstarilor cu greutatea lor şi a stru­

gurilor, dau forme diferite coroanei, determi­

nate de regulă de forma coroanei arborilor pe

care se sprijină, mai frecvente fiind formele

globuloasp.

27

La Hfa cu/tit'aM fi supusă anual tăierilor tn

„uscat1*, susţinute sau nu (cele din cultură

oloagă) pp mijloace de susţinere (spaliere,

araci etc.). coroana, cu volum, este mult mai

mică (de la unul la ciţiva m3), variind cu con­

diţiile de me llu şi sistemul de tehnologie prac­

ticat.Forma coroanei la aceste viţe este cea dată

şi hotărltA de om, de viticultor, fiind legată

de sistemul do tăiere practicat şi de modul

cum sc conduc ramurile de toate virstclo, ră­

mase pe butuc (plantă) după tăiere şi so leagă

pe mijlocul de susţinere.

Totalitatea formelor dc coroană tntilnite l-l

viţele cultivate se grupează In ap’.atizale (tur­

tite pe laturi) şl neaplatizate. In cadrul prime­

lor forme sc numără cele cu coroana condusă

In pian t'ert/col (ex. cordoanele uni şl bilate­

rale, etajate sau nu) sau orizontal, radiar sau

nu (ex. cea de la pergola raţională*) iar In

• Mijloc de susţinere format din bulumaci cu strme şi plasă de strmă de dimensiuni dife­rite, pe care se conduc elementele butucului-

cel dc-al doilea, cele cu elementele coroanei

conduse in toate direcţiile (ex. formele date coroanei do vas. umbelă etc.).

Care forme sint mal indicate şi in ce condi­

ţii. sint întrebări a căror răspunsuri corecte

(drepte) depind de numeroşi factori (climă, sol.

uşurinţa de obţinere şl de menţinere a lor,

de Îngrijire a plantaţiilor, de nevoia de folo­

sire a luminii solare etc.). In orice caz şi în

condiţiile noastre, formele aplatizate tn plan

vertical sînt generalizate in practica produc­

ţiei viticole, dovedlndu-se sub acest aspoct şi

cele mai corespunzătoare in etapa actuală.

Formafiunile (elementele) componcntc ale co­

roanei. Felul, numărul şi dimensiunile forma­

ţiunilor care compun coroana unei viţe de­

pind de preluarea sau nu In cultură a aces­

teia.

i.a viţele sălbatice şl cele susţinute pe arbori,

dar nelăiate, coroana este intactă, întreagă şl

cuprinde toate ramurile care o rompun cu

virsta şl dimensiunile acestora, monţinindu-şi

aceleaşi denumiri cu cele atribuite la ar!>orl,

afară dc cele dc doi şl dc* un an, cărora li sc

spun coarde.

OCHII DE IARNĂ, ALCĂTUIRE, DIFERENŢIERE

Dintre formaţiunile întîlnlto pe coarda anu­

ală, zisă şi dc rod, Interesează ochii de iarnă,

numiţi de unii şi muguri de iarnă. Denumirea

do ochi şi nu dc muguri de lam ă este cu­

noscută In toată literatura dc specialitate, ca

şi In practica viticolă şi se foloseşte ca atare ;

de aceea, o menţinem şi o utilizăm şi In lu­

crarea de faţă. *

Tn ochii dc Iarnă, dc pe coarda anuală, aflaţi

la noduri, sc află in stare incipientă (rudimen­

tară,) viitorii lăstari, care întrunesc însuşirile

de creştere şl de fructificare, de aceea nobil

dc iarnă, formaţiuni principale, singurele pur­

* Tendinţa de a înlocui denumirea do ochi de lam ă cu coa de muguri chiar dacă rollectă mal fidel conţinutul, arc acelaşi înţeles cu coa dinţii (complex de muguri şi nu muguri sim­pli). care este şi generalizată.

30

lu ton re de rod şi do vegetaţie din anul în curs

pentru ccl viitor, concentrează întreaga aten­

ţie şi grijă a oamenilor dc ştiinţă, a cercetă­

torilor şi a practicienilor şl tot dc areca pre­

zintă ntlta importanţă.

Ochii dc iarnă slnt asemănători cu sămînţa

pusă sub brazdă, dacă aceasta va fi bună va

ieşi din on o nouă plantă bună, cum dlntr-un

ochi dc lamă bun va Ieşi un nou lăstar pur­

tător al tuturor formaţiunilor aflate pc cl

(frunze, cir col, copiii, Inflorescenţe şi struguri

mai tlrziu la ccl fertili otc.).

/UceHufrea, formarea y| diferenţierea ochilor

de iarnă. Dacă fenomenele de creştere şl de

rodire la viţa de vie încep şl pornesc in prin­

cipal din ochii do iarnă, cunoaşterea alcătui­

rii, formării şl a diferenţierii lor, precum şl

a condiţiilor necesare acestora prezintă marc

Interes pentru ştiinţa şi practica viticolă şi mal

ales pentru cea a tăierilor ce se cer aplicate ;

de aceea trebuie bine cunoscute.

Ochiul de lamă de pe coarda anuală sau do

pe copilul lemnificat este alcâluu (format) din

2—3 sau mal mulţi muguri, aflaţi sub acelaşi

31

înveliş- Mugurii din ochiul de Iarnă au poziţii

(aşezare), mărimi şi grade diferite de formare

şi de evoluţie, cu Însuşiri şi roluri deosebite

In producţia viticolă!

In centrul (mijlocul) complexului mugurai din

ocltiul de lam ă, se găseşte mugurele central.

care este cel mai bine format şi evoluat (dez­

voltat), de aceea este numit şi mugure prin­

cipal ; in vecinătatea mugurelui central (prln-

i Ipal), pe laturile acestuia, se tntilncsc 1— 2

sau mai mulţi muguri, mai slab formaţi ii

evoluaţi (de-al doilea ordin) numiţi, in opo­

ziţie cu primul, laterali sau secundari ; alătu­

raţi acestora se gă&esc uiţi muguri şl mai mici,

dar şi mai puţin evoluaţi, numiţi prin com­

paraţie cu cel anteriori, mucuri terfiari (de al

treilea ordin).

Avlnd mărimi şl grade diferite dc evoluţie,

mugurii din ochiul de iarnă au şi însuşiri di­

ferite.

Mugurele principal (central) din ochiul de

Iarna este cel mai sensibil la condiţiile de

viaţă neprielnice (putrezire prin asfixiere la

viţele protejate peste iarnă şi pieirea in urma

32

temperaturilor scăzute din iarnă la cele ne­

protejate), de aceea piere (moare, se distruge)

cel dinţii şi tn cea mni marc proporţie.

In acelaşi timp, mugurele principal sănătoi

porneşte cel dinţii (n creştere şi dă naştere

la un lăstar mai puternic. Acest mugure poartă

cele mai multe Începuturi (rudimente) de for­

mare a inflorescenţelor ; este cel mai fertil.

Mugurii secundari (laterali) 1—2, rar mai mulţi,

consideraţi ca fiind la subsioara celui centrai,

pe lingă dimensiuni şl grad de evoluţie mai

reduse, slnt mal puţin sensibili la condiţiile

nefavorabile de mediu (Îngheţ, putrezire etc.);

au excitabilitate mai mică şi nu pornosc In

vegetaţie decit in lipsa celui principal (cen­

tral) din ochiul de lam ă ; de aceea ori de clte

ori. Ia control, se arata sănătos cel principal,

negreşit că slnt sănătoşi şi cei secundari. Faţă

de cel principal, mugurii secundari au fertili­

tate mai micâ, lntramugural (In ochiul de

iarnă) şi extramugural (afară) pe lăstarul că­

ruia i-au dat naştere, purtind la început 1 sau

maximum 2 inflorescenţe mal mici şi mai tlr- zlu strugur! Ia fel.

33

Mugurii terţiari (de mina a treia) In număr

de 2—5 sau mal mulţi, socotiţi cel mai de jos

(de subsioară) al celor secundari, sJnt abia

schiţaţi In ochiul de lamă, dc aceea se arată

numai ca nişte mici excrescenţe (un fol de

negi). Aceşti muguri au cea mai micâ sensi­

bilitate (aţă de factorii externi nefavorabili şi

cea mai micâ excitabilitate ; de a ceva nu por­

nesc in vegetaţie decit atunci clnd li se cre­

ează condiţii speciale (tăieri de regenerare to­

tale sau parţiale, sarcină mult prea mică faţă

de cea normală etc.). Nepornind in vegetale,

cresc totuşi in lungimea tulpinii, rămtn adă­

postiţi sub straturile de scoarţă unde nu pot

fi distruşi de ger decit numai o dată cu scoar­

ţa ; lăstarii porniţi din aceşti muguri stnt de

regulă infertlli.

Rezultă astfel că producţia viticolă se spri­

jinii In principal pe existenţa şi starea de să­

nătate a mugurelui principal din ochiul de

iarnă şl in secundar pe cei laterali (secun­

dari) şi practic de loc pe terţiari ; de aceea,

grija viticultorilor, ca şi a specialiştilor, se

34

îndreaptă in primul rînd şi tn cca mai mare

măsură asupra mugurelul principal.

Faptele arată Insă că ori de ctte ori mugurele

principal din ochiul de iarnă este bine format,

dimensionat şl evoluat (are mal multe noduri

si internodii, ca şi inflorescenţe tn stare ru­

dimentară etc.), sint de regulă mai bine for­

maţi şi cel secundari nu insă şl cei terţiari,

care tn linii generale se arată prea puţin avan­

tajaţi, dacă nu chiar de loc.

Toţi mugurii vizibili sau nu, existenţi la viţa

de vie, indiferent de organele pe care se află,

provin din cei formaţi in ochii de iarnfi, si­

tuaţi numai la noduri pe coarda anuuM ; de

aceea la înmulţire (butăşire, altoire etc.), se

folosesc porţiuni de coardă anuală sau do lăs­

tar cu cel puţin un nod prevăzut cu un ochi

de iarnă (sau mugure de vară cu părţi dc

lăstari nelcmnlflcaţi), altfel porţiunile folosite

tnrădăcinează dar nu emit (nu dau) lăptari

si ca atare nu pot reproduce o nouă plantă.

Pe coarda anuală se tntilnesc, in pirţile noas­

tre, două feluri dc ochi de iarnă, unii situaţi

la baza acesteia, apropiaţi intre ci din cauza

35

Intcrnodillor foarte scurte, Inctt prin aşezare

ţl desime desenează un fel dc Inel, dc co­

roană, de nccoa sc numesc muguri (sau ochi)

coronari, care din cauza înfăţişării lor, un-

ghluloase (ascuţite) se mal numesc ţl unghiu­

lari ; accştia slnt mal m ld, mal slab formaţi

şl nu pornesc In vegetaţie decit după tăieri

«curte (In cepl sau la Inel *).

In afară de ochii unghiulari (coronari), pc

coarda de un an sc Intllnesc ochii aşezaţi la

noduri pe laturile coardei, pc axa acesteia,

de aceca se numesc ochi laterali sau axilari.

Aceştia slnt adevăraţii ochi de iarnă situaţi

la nodurile I—20 sau chiar mal mult, au d i­

mensiunile cele mal mari, pornesc In vegeta­

ţie clnd slnt sănătoşi indiferent de lungimea

coardei (cep, cordiţa sau coarda scurtă, m ijlo­

cie ori lungă).

In climatele cu temperaturi negative, mai co­

bori te de minus 4—5°C, mugurii din vlrful

lăstarilor insuficient lemnlflcaţi slnt distruşi

de geruri o dată cu v lrfurlle ; de aceca pe

* Ingroşare de la baza coardelor anuale.

36

coarda anuală nu m? Intllncsc In aceste cli­

mate decit cele două categorii de ochi de

iarnă, mugurele terminal prezent la lăstari,

alături de ceilalţi menţionaţi, lipseşte aici de pe coarda anuală.

In accste condiţii, continuarea creşterii în fie­

care an sc face la viţa de vie din părţile noas­

tre prin ochiul de lamă lateral (axllar), si­

tuat cel mal sus (mal dep;irtc de bază) rămas viabil.

In condiţii prielnice de mediu, ochii de Iarnă

sau mugurii dormlnzl pornesc In vegetaţie,

cresc şl dau naştere la lăstari, care poartă

accloaţi denumiri cu cele ale mugurilor din

care provin (lăstari: principali — cel care

pornesc din mugurii principali ; secundari —

ccl porniţi din mugurii secundari şi lăstari

terţiari sau lacomi — cel care provin din mu­

curi terţiari sau dormlnzi).

Pornind din muguri diferiţi, lăstarii au în ­

suşiri şl caracteristici diferite, menţinlnd In

fapt aceleaşi diferenţieri ca şi mugurii din

caro provin, exprimate Insă mult mai clar şl

la alte dimensiuni. I.<1:tttirii principali ntlng

37

lungimi mal tnari şi poartă mai multe Inflo­

rescenţe faţă do cel secundari, Iar col lacomi

(din muguri torţu'iri-dorminzi) deşi au creştcri

mari, rămln dc regulii infertill chiar dacă

dispun de potenţă generativă. Dc aceea. Jn

practică lăstarii lacomi, deveni)! coarde, sc

utilizează dc regulă la formarea (pregătirea)

elementelor de rod, din anul In curs i>cntru

cel viitor, ori la refacerea tulpinii sau a unor

elemente do schelet, distruse prin diferite ac­

cidente.

Formarea ji diferenţierea mucurilor Ia t'i[a de

t'ie. Pe lăstarii principali In creştere, porniţi

din mugurii eu acelaşi nume şi ceva mal tir-

7.Iu pc cel secundari (de regulă unul din ccl

doi din ochiul dc iarnă), ţesutul mcrlstcmatic

din vlrful acestora dâ naştere la organe ve-

«etatiro (frunze, clrcel) şl mai tirziu la rele

generative (inflorescenţe şi (lori).

Formarea mugurilor. Din vlrful dc creştere

a lăstarilor Iau naştere dc timpuriu, sub forma

unor umflături foarte miei, începuturile dc

formare a frunzelor, numite prjmordii primare,

38

le subsioara cărora apar ceva mal in urmă.

in acelaşi fel, inceputtirile de formare a mu­

gurilor (prlmordille secundare) pc lungimea

lăstarului In crcştcrc ; Intr-o etapă mal avan­

sată şi ceva mal tirziu, începuturile de for­

mare a mugurilor, alcătuite din celule merls-

Icmatlce, işi formează solzii : Inii! solzul mare,

apoi cel mic. La adăpostul solzului mic, apă­

rut mai in urmă, se Connea/Jl primul mugure

d? substoartf, cârc creşte repede şi dă naştere

l-i rudimente dc noduri şi intcrnodil, de frunze

ctc. Clnd In vlrful mugurelul mare, format cel

dinţii, Îşi fac apariţia 3 plnă la 5 Începuturi

de formare a frunzelor la adăpostul solzului

marc îşi face apariţia al doilea mugure, şi

anume cel mic ; cel doi solzi — marc şi mic —

cresclnd, acoperă ambii niuguri, care împre­

ună alcătuiesc mugurele (mugurii) dc subsi-

oară (ocliii dc vară) dc pc lungimea lăstaru­

lui.

Aflaţi sub acelaşi Snveliş, ccl doi muguri cresc

cu viteze diferite, mai repede mugurele mare

si mai incct cel m ic ; cresclnd mal repede,

mugurele mare se transformă in vara forină-

39

rii sale într-un lăstar numit copil, care rea­

lizează dimensiuni diferite (mal mari cel din­

spre mJJlocul lăstarului care li poartâ), puţind

avea sau nu inflorescenţe.

Mugurele mic, viitorul principal, format pe

seama ţesutului celui mare, creşte Încet, îşi

formează rudimente de noduri şi internodii,

de frunze şi Inflorescenţe, căpătind dimen­

siuni proprii solurilor sau grupelor dc soiuri

la viţa din cultură. Clnd acest mugure şi-a

format cîteva rinduri de rudimente de frunze,

la subsioara acestora t>;i fac apariţia unul sau

doi din cel secundari, iar lntr-o etapă şi mai

avansată la subsioara primodiilor de frunz».'

ale mugurilor secundari îşi fac apariţia înce­

puturile de formare ale mugurilor terţiari.

Complexul acesta de muguri (ccl mic) din

ochiul de vară, devenit prin creştere şl dez­

voltare, mugure principal, cel secundari (1

sau 2) formaţi la subsioara prlmordiilor dc

frunze ale celui dinţii şi ccl terţiari, apăruţi

tn acelaşi mod pe seama celor de-al doilea,

alcătuiesc Împreună complexul mugurai de la

subsioara frunzelor, num it şi ochi dormind de

40

vară, care tn tot cursul verii lasă impresia

la exterior de inactivitate, de viaţă latentă,

dormindă.

Spre deosebire de mugurele de copil, cel mare

din ochiul de vară, care de regulă dă naştere

la lăstar in vara formării sale denumit de

aceca şi acrii» de tură, cel mic, evoluat Încet

in ochi dormind de vară, nu lăsLăreşte In ace­

eaşi vară, devine după căderea frunzelor,

ochi de iarnă, iar lăstarii devin coarde anuale,

elemente principale de fructificare la viţa din

cultură ca şi la cca sălbatică cu care lucrează

tăietorul.

Regulile după care se formează mugurii j i

factorii care le influenţează. Mugurii din com­

plexul mugurai (ochi dc vară, dormind de

vară şl ochi dc Iarnă) se formează după anu­

mite reguli (legi chiar), de accca şi cunoaş­

terea lor prezintă mare interes pentru ştiinţa

şi practica viticolă.

KcguUle de formare. Formarea mugurelul dor­

mind de vară (a ochiului dormind) are loc In

urma celui activ de vară (de copil) şl la sub­

sioara frunzei celei mai de jos a acestuia, dc

41

aceea uncie din însuşirile mugurelul acliv dc

vară, de copil, sc pot regăsi ţi în cele ale

mugurelul dormind de varii.

Formarea mugurilor începe dinspre baza lăs­

tarilor şl continuă spre mijlocul şi vlrful aces­

tora. Chiar dacă macroscopic lasă Impresia cu

primii muguri lnccp undeva mal sus pe lăs­

tar, de unde continuă spre mijloc şl bază.

Primele porţiuni de lăstar apărute foarte de­

vreme (timpuriu) sint cele rămase la bază, ele

poartă şi cele dinţii rudimente de muguri (în­

ceputuri de formare) de dimensiuni foarte re­

duse, comparativ cu cele situate mai sus, cu

dimensiuni mni mari şi deci mai uşor vizi­

bile.

Ochii dinspre baza lăstarilor se formează în-

ir-un timp mal lung decît cei situaţi mai sus.

de aceea timpul necesar procesului de formare

a mugurilor se scurtează de la bază spre m ij­

loc şi vlrf (mugurii se formează mai repede).

Formarea mugurilor situaţi mai sus pe lăs­

tari are loc In prezenta celor existenţi, si­

tuaţi mai Jos, de aoeca cel in formare cuprind

42

şi însuşirile primilor (H? c^tv deseori Io p \t

valorifica.

Pe lungimea lăstarilor, deveniţi coarde după

căderea frunzelor, mărimea mugurilor, gradul

lor de evoluţie şl fertilitate.-» acestora cresc de

!« bară ţi virf undeva spre mijlocul coarde­

lor, chiar dacă toţi ochii dc iarnă de pc coarda

anuală slnt potenţial generativi (au însuşirea,

putinţa dc a fructifica). FiinH mal slab for­

maţi şi dezvoltaţi, ochii dc iarnă dinspre bază

sl vîrful coardei au, fată dc col dinspre m ij­

loc, şi rudimentele de inflorescenţe (viitori

ciorchini) mai mici, de accea ţl strugurii slnt

mai mici şi mai uşori, iar producţia obţinută

de la aceştia mai mică.

Factorii de influenţă. Pentru a se putea forma,

mugurii la viţa de vie din cultură cer anu­

mite condiţii, dintre care unele sînt neapărat

necesare, iar altele dc influen(ă. In rlndul

acestor condiţii sc numără factorii de mediu,

solul şi tehnologia aplicată viţei de vie.

Factorii dc mediu prielnici (căldură, umidi­

tate, lumina etc.) ajută creşterea normală *i

lăstarilor, formarea mucurilor pe lăstari şl

43

evolufia acestora, maturarea rodului a lem­

nului ca şi pregătirea mugurilor pentru ler-

nare (in condiţiile noastre de climă). Căldu­

rile prea mari, Însoţite de lipsa sau insufi­

cienţa umidităţii şi cele reduse din anii mai

reci, creşterile puternice sau prea slabe ale

lăstarilor impicdlcă formare;! normală a mu­

gurilor pe lungimea lăstarilor, a coardelor de

mai tirziu.Tehnologia corespunzătoare (tăieri corecte, chib­

zuite, combaterea bolilor ţl dăunătorilor, asigu­

rarea umidităţii In sol şl a unei fertilităţi po­

trivite in sol etc.), favorizează procesul de for­

mare a mugurilor Iar cea nepotrivită (tăieri in­

corecte, eu sarcini prea mari sau prea mici, sol

de sub vie neîngrijit, bătătorit ori Imburule-

nat, atac de boli şi dăunători, insăcetarea so­

lului etc.), il defavorizează ; de aceea in pri­

mul caz se obţin rezultate bune şi ncmulţu-

mitoare, ori slabe in cel dc-al doilea.

Soiurile de viţe din cultură au nevoi diferite

pentru a-şi forma mugurii şi mai ales pentru

a-şi putea forma şi rudimentele organelor de

fructificare In muguri ; de aceea unele soiuri

44

formează la timp şi bine mugurii pe lăstari

(Allgot6, Fetească albă şl regală. Rlesling Ita­

lian etc.), altele tirziu şi numai in mică m ă­sură cel roditori (Klş-MIş etc.).

Rezultă aţtfcl c3 stă Tn putinţa omului, a spe­

cialistului, să aleagă locurile, tehnologia şi so­

lurile cele mal potrivite, spre a le utiliza

(folosi) cil mal bine, mai chibzuit in scopuri

practice, ale producţiei dc struguri.

Totdeauna, creşterile normale (nu prea încet,

dar nici prea repede) ale lăstarilor de viţă

ajută in aceeaşi măsură formarea normală a

mugurilor pe lungimea acestora, Însoţită şl

de formarea normală a rudimentelor de in ­

florescenţe tn muguri, de aceea spre acestea

trebuie aţintită grija viticultorilor.

Diferenţierea mugurilor. Mărimea producţiei

de struguri şi in bună măsură calitatea el.

depind Iniţial de modul cum se plămădesc

mai Intii şi se valorifică mai in urmă înce­

puturile de formare a rudimentelor de inflo­

rescenţe în muguri, de factorii sau condiţiile

necesare acestui proccs ; de aceea cunoaşterea

diferenţierii mugurilor de rod, a factorilor ho-

45

W rit ori şi a timpului clnd arc loc, prezintă in ­

teres deosebit pentru ştiinţa şi practica viti­

colă. In procesul dc diferenţiere interesează

mecanismul după care sc desfăşoară, factorii

cure it ajută .ţi cei care II stinjenesc.

I.a nivelul cunoştinţelor actuale, mecanismul

diferenţierii rudimentelor de inflorescenţe tn

mugurii din care pornesc lăstarii roditori, se

desfăşoară In două etape şi anume : etapa pre­

gătitoare şi cc.) dc diferenţiere propriu-zisă.

în etapa pregătitoare are loc pregătirea celu­

lelor din (esuturile meristematicc (dc înmul­

ţire) ale conului de creştere. Sistemul hormo­

nal prin raporturile dintre componente, orien­

tează metabolismul protopiasmei şi al sucului

celular, din ţesuturile şi celulele conului dc

creştere, spre o nouă direcţie, decit cea an­

terioară, clnd acestea doblndesc şi o hoiui ca-

litatc, O nouă însuşire, asigurind astfel prima

treaptă din etapa pregătitoare şi anume i«-

ducţia, adică pregătirea pentru treapta urmă­

toare numită iniţiere, începuturile de formare

a rudimentelor de inflorescenţe şi nu apariţia

acestora, cum s-ar putea Înţelege.

46

In etapa de diferenţiere apar. se formează şi

sc dezvoltă rudimentele dc Inflorescenţe in

muguri. în linii mari. mecanismul sc desfă­

şoară schematic astfel: conul de creştere din

virful lăstarului sc împarte, la un moment dat,

în două părţi din care una, cea asemănătoare

c u o emisferă, cresclnd monopodlal * şi apla-

tizlndu-so (turtindu-se) pe laturi, reprezintă

rudimentul unei viitoare injlore.ţccnfe; dacă

această emisferă creşte simpodial **, iar vlrfui

apare ascuţit, în loc de rotunjit, reprezintă

rudimentul unui cfrcol. Prin urmare, din cele

două păr{i in care s-a despărţit conul de creş­

tere, una s-a transformat in rudiment de in­

florescenţă sau dc cîrcel, după condiţii, iar

alta, cea rămasă, continuă creşterea şl alun-

girea axului mugurai.

Cresclnd, rudimentul de inflorescenţă dă naş­

tere la rachfs; pe acesta, Intr-o etapă mai

* Creştere continuă a axului principal a tul­pinii.** Creştere discontinuă, prin uzurpare suc­cesivă a vlrfulul.

47

avansată, încep să apară mici umflături (ex*

crescenţe) care reprezintă începuturile de for­

mare a ramificaţiilor de ordinul in t l l ; mal

tirziu îşi fac apariţia pe accstca începuturile

ramificaţiilor de ordinul doi şi pe acestca cele

de ordinul trei clnd evoluţia rudimentelor de

inflorescenţă se Inchclc tn anul In curs.

Pe burletul (umflătura) ultimilor ramificaţii

începe In primăvară formarea părţilor florii

de la exterior (periferie) spre interior: sepa-

lele sudate la vlrf, petalele, androceul (stami-

nele) şi glneceul (partea femei as că); grăunţii

de polen din antere ating dimensiunile ma­

xime şi maturitatea acestora la cca 7 săptă-

mini de la apariţia frunzelor pc lăstari, rlnd

stnt apţi pentru germinare.

Etapelor din cursul diferenţierii le corespund

anumite momente de cotitură numite crize, a

căror cunoaştere prezintă mare importanţă

ştiinţifică şi practică. Prima criză corespunde

momentului clnd conul de creştere se desparte

In cele două p ă r ţ i; dacă In acest moment

condiţiile necesare şi In primul rlnd cele dtf

hrănlre stnt corespunzătoare, partea cmlsfe-

48

rlcă sc transformă In rudiment de Inflores­

cenţă, altfel evoluează In rudiment de clrcel;

a doua criză coincldc cu apariţia negilor (um­

flăturilor) pe raliis şi hotărăşte numărul ra­

mificaţiilor acestuia iar a treia, numărul bu­

ton ilor florali.

Intervalul de timp, din cursul perioadei de

vegetaţie, in cadrul căreia are loc procesul de

formare şl de diferenţiere a mugurilor la vlţs

de vie, interesează In aceeaşi măsură ştiinţa

si practica viticolă, In zonele climatice In care

condiţiile de mediu favorabile se întrunesc mai

de timpuriu, formarea şl diferenţierea mugu-

illor au loc de asemenea mai timpuriu şl in ­

vers. Faptele arată că procesul de formare şi

de diferenţiere începe din^ mai-lunie/In pri­

mele zone şi d in ţ lunie-lulle /ln ultimele. Dacă

mugurii se formează şi măT devreme, diferen­

ţierea are loc ceva mai tirziu ; pentru mugurii

din zona inflorescenţelor pe lăstar, diferen­

ţierea are loc la unele soiuri concomitent cu

InTloritul (ex. la Aligote), la altele cu faza de

creştere a boabelor (ex. Tămlinasă) sau fti cea

4 !)

do coaccre a lor, cum au arătat cercetările

de la noi din ţară si cele din alte fări.

Durata procesului dc diferenţiere, socotit din

momentul despărţirii In două a conului de

creştere şi pină la formarea bureletului, d u ­

rează 30—90 z ile ; prima inflorescenţă se for­

mează intr-un timp mai lung (cca 30 zile), iar

următoarele succcsiv (pe rlnd), intr-unui mni

scurt (cca 20 zile).

Cunoscînd intervalul de timp în care are loc

procesul de formare şi de diferenţiere a m u ­

gurilor pc lungimea lăstarului, ordinea in care

are loc şi crizele ce se Ivesc, se poate inter­

veni din timp pentru asigurarea (snu crearea)

condiţiilor necesare, favorlzindu-1.

/•'actorii (eonciiftilej carc influenţează diferen­

ţierea mugurilor la viţa de vie din cufrurâ.

Procesul de diferenţiere a mugurilor, timpul

cînd are loc, durata şi intensitatea sa, slnt

influenţate şi determinate de un complex de

factori (sau de condiţii) intre care pregătirea

biologică, condiţiile externe, soiul de viţă, hră-

nirea Îndestulătoare şi iuţeala de creştere a

lăstarilor, deţin rol principal.

50

l'rcţje'itirea biologică reprezintă, in complexul

de factori, condiţia fundamentală (de bază) io

prezenta şi pe seama căreia se valorifică ori

se pot valorifica ceilalţi factori. Prin pregăti­

rea biologică celulele din conul de creştere a

lăstarului şi ţesuturile formate din acestea do-

blndesc Inxuşirca de a putea forma rudimente

de inflorescenţe, calitate nouă absolut nece­

sară Iii plantele ieşite din săminţă şi într-un

mod oarecum asemănător la cele din buta.jl

altoiţi sau nu.

Condiţiile de mediu, în cadrul cărora are loc

procesul de diferenţiere, trebuie să fie favo­

rabile dacă nu chiar optime. Calitatea com­

ponenţilor climatici (lumina, alternanţa lu-

mină-lntuneric, căldura, umiditatea etc.) >i

raporturile dintre aceştia se schimbă cu ano­

timpurile şi cu zonele climatice pe glob, de-

tcrminlnd in unele regiuni realizarea mal de­

vreme (mal spre sflrşit de primăvară) a facto­

rilor climatici in optim, iar tn altele mai tir­

ziu ; de aceea, tn cazul tntii diferenţierea are

loc mai dc timpuriu şi chiar dinspre baza

51

lăstarilor, mal tirziu şl ceva mal sus in cel

de-al doilea.

Dintre (actorii climafict, temperatura (căldura)

şi luminozitatea, la cnrc *e adaugă .ţi um idi­

tatea, Joacă rol principal.

Observaţiile practice, confirmate de ştiinţă, au

arătat că vitele aflate la umbra unor arbori

sau chiar la semlumbră (lumină insuficientă)

nu rodesc, Iar cind (nc struguri aceştia Blnt

mult prea mici şl de regulă mal acri decit cel

de la acckişl sol aflat la lumină îndestulă­

toare. Faptele arată că Intre indicele helloter-

mlc * şi (orirtarea rudimentelor dc Inflores­

cenţe In muguri există o legătură directă ;

lumină ;] căldură mal multă înseamnă In ace­

leaşi condiţii şi diferenţiere mai bună şl In ­

vers. Sc arată că diferenţierea are loc Intre

anumite limite dc temperatură, considerate ca

optime (20—30”C rar mal nr.ult sau mal

puţin).

• Produs dintre lumină şi temperatură, expri­mat In cifre.

32

Diferenţierea reclamă, pe ltngâ lumină şl căl­

dură şi o anumită umiilitatc in sol, aer şl In

plantă, altfel este stlnjenită, realizabilă Intre

anumite valori şi prin Irigare.

Soiurile dc vl(ă din cultură au cerinţe dife­

rite pentru diferenţierea mugurilor potrivit

cu natura lo r ; soiul Muscat Alexandri, for­

mat in zone mai calde, (şl diferenţiază mugu­

rii la căldură mal mare (dc la 25®C) In timp

ce Riesling Italian la una mal mică (20°C).

I.umlna şi căldura care o însoţeşte, ajută sau

nu diferenţierea In prezenta unei anumite

um id ilifi fiziologice j umiditatea fiziologică

mărită ori micşorată, faţă de cea necesară

(optimă) împiedică dKerenţierea, cn dealtfel

şl celelalte fenomene din viata vitei dc vie.

Vigoarea soiurilor şl mal ales cca a Msfortîor

influenţează, In prezenta celorlalţi factori, d i­

ferenţierea mugurilor ; vigoarea prea mare ori

prea mică a butucului şi cu deosebire a lăs­

tarilor împiedică (stlnjcneşte) diferenţierea,

iar cea potrivită o ajută (stimulează); de aceea,

Ijutucllor din plantaţie şl mal ales lăstarilor

53

dc pc aceştia li sc asigură, prin îngrijiri ori

prin alegerea soiurilor, o vigoare potrivită.

intre viteza de creştcrr a lăstarilor şi dife­

renţierea mugurilor există o strlnsă legătură ;

vitezele de creşterc prea mari ori prea mici,

stlnjenesc diferenţierea mugurilor. Iar cele

potrivite o ajută ; de aceca, prin îngrijiri date

viţelor se reglează viteza de creştere a lăsta­

rilor pc bntuc.Pe lingă factorii climatici şi soiul de viţă cu

cerinţele sale, diferenţierea mucurilor esle

strlns legală şi de sol fjl subsol), cu InsU-yirlli?

sale. Este dovedit acum că o bună stare de

fcrtilit'ito (dc asigurare cu apă şi hrană) n

solului, asigură o diferenţiere normală a mu­

gurilor dc rod şi dimpotrivă, una prea bună

sau neîndestulătoare o stlnjcneşte. Fertilizările

unilaterale (cu un singur element) şl îndeosebi

cu azot, grăbcsc prea mult creşterea In păgubi

diferenţierii; de aceea, după starea de apro­

vizionare a solului sc aplică fertilizarea avlnd

grijă totdeauna ca aceasta să cuprindă ele­

mentele hrănitoare In proporţiile (cantităţile)

cerute de viţa de vie.

54

In timpul diferenţierii, viţa de vie trebuie

neapărat să fie asigurată cu hrană îndestulă­

toare In care să sc afle principalele compo­

nente (părţile din care este alcătuită) tn anu­

mite rapoarte (mărimi) unele faţă dc altele-

Insuficienţa hranei sau a unora dintre cle­

mentele care o alcătuiesc stlnjenesc formarea

noilor rudimente de inflorescenţe In muguri

şi determină darea Înapoi a celor existente şi

chiar transformarea acestora In ctreel, mai

ales In timpul dezmugurltului; la aceeaşi si­

tuaţie se ajunge şi In cazul hrânlrii prea abun­

dente sau cu multe îngrăşăminte azotate.

Pe lingă factorii dc climă, sol (odaricl) şi so­

iul de viţă cultivat, diferenţierea mugurilor

este influenţată In mare mtlsurd jl de îngri­

jirile date, Intre care tăierile prin mărimea

sarcinii de ochi şi de lăstari rezervată pe

butuc şi modul de conducere a coardelor (la

tăierile mixte ori lungi) lăsate pc butuc după

tăiere joacă un mare rol. Sarcinile prea mari

de ochi şi de lăstari, ca şi cele prea mici de­

zavantajează diferenţierea, iar cele normale,

bine stabilite faţă dc puterea viţelor, o avan­

55

tajează. Conduecrea coardelor rectilinie (dreap­

tă) orientată tn sus stlnjeneştc diferenţierea,

Iar cea curbilinie (îndoită, in cerc ori arc de

ccrc) o ajută.Diferenţierea mugurilor are loc Intr-un anu­

mit interval dc timp, a cărui cunoaştere îngă­

duie omului să intervină prin îngrijirile date

viţel, spre a o ajuta.Faptele arată că ia scurt timp după apariţia

macroscopicu a mugurilor de subsioară pe lăs­

tari, Începe şl continuă diferenţierea acestora

pe soluri şi grupe de soiuri. Intervalul de timp

In care se încadrează (cuprinde) diferenţierea,

In condiţiile noastre şl la actualele soiuri de

viţă roditoare, variază îr»tr« sftrţit de mai,

început dc iunif:, şi durează plnă spre s/rrjit

de august şi prima jumătate a lunii septem­

brie, rar mai devreme sau mal tirziu. Cea mai

mare parte dintre soiuri diferenţiază în lunile

de vară.La unele soluri începutul diferenţierii are loc

după cca 40 zile de la dezinugurit (ex. Mer-

lot), la altele o dată cu Înfloritul (ex. Allgoti*,

Riesllng etc.), m u cu coacerea strugurilor

56

(cx. Klş-Miş). In mugurii de pe treimea infe­

rioară a lăstarului, diferenţierea se Încheie In

primele două luni de vară. In timp ce pentru

cei mai de sus se continuă încă timp de 1—2 luni.

Diferenţierea mugurilor o dată Încheiată In

toamnă se pare, după datele de pînă acum,

că noi rudimente de Inflorescenţe In acelaşi

muguri nu se mal formează in primăvara ur-

irătoare, chiar dacă se constată acum un spor

de inflorescenţe. Prin netndebtulore cu hrană

parte din inflorescenţe formate so pot trans­

forma In clrcei. Prin Îngrijirile date în acest

timp (mal ales prin tăieri) se poate prdnttm-

pina transformarea rudimentelor de inflores­cenţe In cîrcei.

In primăvara următoare se continuă. In mu­

gurii din ochi de iarnă, creşterile rudimente­

lor existente, se desăvîr.şesc cele de formare

a butonilor florali şi a organelor din interio­

rul acestora, androceu (partea bărbătească) ţi

gineceu (partea femeiască).

Cunosclnd, pe soiuri şl grupe de soiuri, inter­

valul de timp In care se petrece diferenţierea

57

muguiilor, practica vltirolă o poate ajuta prin

Îngrijirile aplicatc clnd şi cum trebuie.

C IC L U L B IO LO G IC A L O C H IU L U I DE IARNĂ

Deşi mult mai complex şl mal complicat decit

se înfăţişează *, ciclul biologic al mugurelul dc

iarnă, simplificat mult. poate Ii schiţat astfel :

• Primăvara, după ce temperatura aerului, in

prezenţii celorlalte condiţii necesare (umiditate

suficientă, activizarea complexului enzimohor-

monal etc.), atinge şl depăşeşte zero de creş­

tere (10°C), Încep şi se intensifică procesele de

creştere Intramugural (din mugure), ochiul de

Iarnă sc deschide (dezmugureşte), se iveşte din­

tre solzi şi vlrful de creştere al mugurelui

principal, care prin creştere dă naştere lăsta­

rului cu acelaşi nume (lăstar principal).

• Din mal-lunle pe lăstarul principal in creş­

tere (şi pe cel secundari In lipsa celui princi­

pal) începe şi continuă, la subsioara frunzelor,

procesul de formare a mugurelul activ de vară

• La prima vedere

58

(a celui de copil), care In aceeaşi vară dă naş­

tere la copil (lăstar de .subsioară).

• La scurt timp după Începutul de formare

a mugurelul de copil, la baza acestuia /sau

alăturat Iul) Începe şl continuă sub acelaşi în­

veliş, dar In ritm mult mal lent, formarea inu-

Kurelul dormind de ra r i — cel principal ; in

timp de cca două luni acesta continuă să

crească lent — Îşi schiţează citevn rudimente

dc noduri şi lnternodil, rudimente de frunze

si de inflorescenţe, după care spre sflrşit dc

vară, început de toamnă, Intră In repaus gata format.

ţ In cursul formării şi diferenţierii sub înve­

lişul iniţial, la baza sa ori alăturat, Îşi fac

apariţia şl continuă să crească şl mal lent 1

sau 2 muguri secundari care de asemenea îşi

schiţează, dar In măsură mal redusă, aceleaşi

Începuturi de rudimente; ceva mal tirziu. in

vecinătatea acestora se schiţează tot sub ace­

laşi înveliş şi începuturile de formare a mugu­rilor terţiari.

0 Complexul acesta de muguri (principali, se­

cundari şl terţiari) apărut, format şi diferen-

50

ţiat In Interiorul aceluiaşi înveliş (intramugu-

rnl), aflat la subsioara frunzelor, lasă Impresia

la exterior dc Inactivitate, dc somnolent, de

aceea I se spune mugure dormind de vară.

După intrarea In repaus (sitrşit de vară) şi

căderea frunzelor, atest mugure poartă nu­

mele de ochi de iurnă, stare în care rărr.Ine

peste iarnă (Iernează) plnă tn primăvara vii­

toare, clnd ciclul sc încheie relulndu-se, dar

cu alţi muguri formaţi din acesta (Mg. I).

FORM AŢIUNILE LEMNOASE LA VIŢA DIN CULTURĂ

La o plantă de viţă cultivată se intllncsc In fond

acclcaşl formaţiuni lemnoase ca şi la una sălba­

tică de aceeaşi vtrstă sau la una cultivată pc

arbori, dar nesupusă tăierilor; diferentele care

apar şi le deosebesc pe uncie dc altele se re­

feră mai mult la dimensiuni, la lipsa unora

fi In principal la denumirile convenţionale,

atribuite de viticultori, preluate in scrieri, in

practica viticolă şi utilizate ca atare.

60

Cic

lul

bio

logic

al

ochiu

lui

dc

iarn

ă,

La viţa din cultură, înălţimea tuipincl sc sta­

bileşte anterior (înainte) formarii plantei (sau

butucului) şt sc realizează In timpul său prin

mijlocirca talerilor „dc formare"; de aceca.

fa ţii dc cca de la viţa sălbatică, are şi dimen­

siuni mici şi foarte mici, prevăzute de om şi

determinate in principal dc factorii climatici

şi economia producţiei dc struguri.

Tn zonele cu ierni calde şl moderate li sc re­

zervă viţelor cultivate tulpini mai inalte —

]f50—3,00 m, rar mai mult), sau mai puţin şi

mal Joase (0,20—0,30 m, rar mai mult) in cele

cu ierni mai aspre spre a u^?ura protecţia peste

iarnă (Îngropatul); chiar şi in aceste zone, pe

pante adăpostite, bine expuse etc., existlnd con­

diţii pentru cultura neprotejată, înălţimea tul­

pinii oscilează intre 0.8— 1,50 ni, rar mai mult.

In acclcaşi zone, grosimea tulpinii variază in ­

tre 5— 6 şl 10—20 cm in diametru şi chiar mai

mult la viţele din zona neprotejată, peste iarnă

şi mai mult ori mal puţin la cele din zona

de cultură protejată.

62

La vifele altoite pc tulpină, se intilneşte por­

ţiunea punctului de altoire*, deasupra căruia

tulpina este mult Îngroşată, mai ales in zona

protejată ; tulpina scurtată mult (20— 30 cm)

Ia aceste viţe, Împreună cu Îngroparea, reduc

partea supraterestră (deasupra pămintului) d

tulpinii la o simplă buturuyă, formaţiune care

nu se intilneşte la cele nealtoitc.

Coroana, rărită şi redusă prin tăieri anuale,

este mult mal mică la viţele cultivate faţă de

cele sălbatice, dc aceca in componenţa sa sc

fntilnesc şl mal puţine formaţiuni multinnudlc

(bătrlne) şi anuale.

La o viţă din cultură nctăiată Incă sc intil-

nesc in coroană anumite formaţiuni care o

compun, cu denumiri strict convenţionale atri­

buite de către viticultori, acceptate preluate

in scris, in vorbire şi folosite in practică cu

acelaşi înţeles.

• Această porţiune este, ca orice cicatrice, rană vindecată, mai sensibilă la ger şi la secetă, de aceea se apără prin muşuroi re.

G3

Hamurile principale dc schelet, pornite din

tulpină, indiferent de înălţimea sa, sau prin

îndoirea acesteia poartă numiri diferite după

lungimea pe care o au, scurtată prin tă ie ri:

braţe, cotoare, cordoane.

Urâţele slnt porţiuni de ramuri principale mai

tinere fată de tulpina din care provin, scur­

tate prin tAieri la 50, GO la 100 cm, rar mai

m ult*, stnt rigide (tari, neelastice), au gro­

simea .ţi vlrsta ramurilor din care provin şi

susţin toate celelalte formaţiuni lemnoase, ve­

getative, inclusiv strugurii.

Cotoarele provin din actieaţi ramuri, au

aceeaşi grosimi-, virstă, rigiditate şi îndepli­

nesc acelaşi rol pe butuc Inşii slnt mai scurtp

decit braţele, avlnd do regulă 30—45 cm rar

mal mult sau mal puţin.

Cordoanele slnt porţiuni de tulpini, clnd pro­

vin din Îndoirea şi scurtarea acestora, sau de

ramuri principale, unitare sau nu ca vlrstă

dupâ cum s-au obţinut Intr-un singur an sau

* Lungimea braţelor depinde In principal de distanţa Intre butuci pe rlnd.

64

tn ani diferiţi ; sint rigide şi îndeplinesc ace­

laşi rol In coroană întocmai ca braţele şl co­

toarele. Cordoanele orizontale mal des Intll-

nlte, au lungimi diferite, după cum slnt uni

sau bilaterale; primele au de regulă lungime

practic egală cu distanţa Intre viţe pe rlnd

(cca 120 cm), Iar cele dc-al doilea, cu jum ă­

tatea aceleiaşi distanţe (cca 50—C0 cm). For­

maţiunile multianuale (braţe, cotoare şi cor­

doane) pot avea pe butuc, durata de viaţă

permanenta sau temporară ; In cazul Intii du­

rează cit tulpina şl nu se înlocuiesc, iar In

cel de-al doilea durează mal puţin şt se Înlo­

cuiesc o dală la 8— 10 ani, rar la mai mulţi

sau mal puţini.

Pe ramurile principale pornesc succesiv (po

rlnd) unele din altele, formaţiuni mal tinere cu

ctte un an, care In mod obişnuit poartă nu­

mele de coarrfe, cu însuşiri şi caracteristici

proprii.

Coardele de doi ţi de un an, prezintă interes

cu totul deosebit pentru ştiinţa şl practica

viticolă şi mai ales in ştiinţa şi practica lălr-

65

rilor „In uscat" la vita din cultură ; de âcvwa,

trebuie bine cunoscute sub toate aspectele.

Coardele de doi ani, numite ţi punţi de rod,

purtătoare de organe roditoare, au dimensiuni

variabile, 1,20—1,50 plnă la 1,80—2,00 m lun­

gime, rar mal mult sau mal puţin şi 14—24 mm

grosime, rar mal mult. Au nodurile şterse, nu

prezintă muguri de iarnă şi nici circei sau

tămăşi|e de ale acestora ori de ale struguri­

lor ; au scoart^ plesnită şi culoare comună

(aceeaşi la toate solurile). Pe lingă cel de sus­

ţinere a celor anuale, coardele de doi ani în­

deplinesc şi rolul unor locuri de depunere a

rezervelor de hrană. Ele, sau o parte din aces­

tea, se înlătură şl s.e scurtează prin tăieri, fiind

şi mal temporare decît braţele ţi cotoarele.

Coarde anuale, provenite din lăstari lemnlfi-

cati după căderea frunzelor, au lungimi ea-

riabile: 1,00—3,00 m, lungimi mal mari san

mal mici indică sarcini de ochi nepotrivite pe

butuc, In cazul intli mal mari decît puterea

butucului şi mult prea mici In cel de-al doi­

lea. De fapt lungimile de 1,20— 1,80 m reali­

zate pe butuc Sn perioada de vegetaţie sint

66

cele mai corespunzătoare, iar grosimile de 7—

10 ni (In diametru), chiar dacă aceasta osci­

lează Intre 6— 12 mm, rar mai mult sau mai pu(in.

Coardele anuale sint compuse din noduri şl

internodii (clmpuri, mentale) bine distincte;

la noduri se află ochii de iarnd (căpuşe) pur­

tători de rod, de mărimi diferite. Scoar(a de

pe coardele anuale este colorată diferit plnă

la venirea iernii, după care se uniformizează.

Coardele anuale prezintă şl alte caracteristici

pe care Insă nu le mal amintim aici.

Nu toate elementele lemnoase se Intilnesc pe

una şi aceeaşi plantă de viţă, mal ales din

cele multianuale şi chiar anuale; la unele

plante (sau butuci) se lnttlnesc sau nu braţe

ori cotoare, ori acestea Împreună, la altele

■cordoane, după forma de conducere şi slite-

nml de tăiere practicat şi impus de asprimea iernilor.

In zonele do cultură protejată peste tarnl. In

care partea supraterestră a plantei de viţă este

ţinută cit mul aproape de pămint (de supra­

faţa solului) sc Sntllnesc pe acelaşi bu tuc ;

f>7

buturuga cu partea de sus lăţită mult şi coarde

anuale pornite de pe aceasta ; buturuga pre­

văzută cu cotoare şi porţiuni mici (scurte) de

lemn de doi ani pe care se află coardele

anuale.

tn climatele de cultură neprotejată peste iarnă,

partea supraterestră a viţel de vie este situată,

de către viticultori, mal departe do suprafaţa

solului (2,00—3,00 m ţi chiar mal mult), iar in

părţile noastre Ia 0,80— 1,20 m rar mal mult.

In aceste situaţii, ia partea supraterestră a

aceleiaşi plante de viţă, se deosebesc :

* tulpina, de înălţimi diferite, cu zona punc­

tului de altoire şi gilma (sau gllca), braţele sau

cotoarele şl porţiuni scurte de lemn de doi ani

de pe care pornesc coardele anuale ;

* tulpina de aceleaşi înălţimi, cu zona punc­

tului de altoire şi gilma, cordoane orizontal*

(uni sau bilaterale, etajate sau nu, mal rar

verticale (In prelungirea tulpinii), cu porţiuni

mici de lemn de doi ani, de pe care pornesc

coardele anuale.

în zonele de cultură « ’mfprolcjflM peste iarnă,

se Intllnesc, la partea supraterestră, aceleaşi

68

părţi ca la viţele din zonele de cultură nepro­

tejată, la care se adaugă prezenţa, pe tulpină,

In apropierea solului a două sau patru coarde

anuale pornite dintr-o porţiune mică de lemn

de doi ani (cep de siguranţă).

Elementele (formaţiunile) lemnoase inliinitc la

vii» de vle după tăiere ţi denumirile acestora.

Elementele lemnoase existente pe o plantă de

viţă de vlc din cultură, in perioada de viaţă

latentă suferă unde modificări, prin tăierile

tn uscat, numeric şi dimensional, după care

Işl păstrează sau nu denumirile anterioare. De

regula îşi menţin denumirile elementele multl-

anuale, dar pot fl mlcşoratc. Iar cele de doi

şi mai ales de un an se micşorează numeric

şi sc scurtează, după care doblndesc noi de­

numiri convenţionale, atribuite de viticultori.

Numeric, braţele şl cotoarele se micşorează

numai atunci etnd unul sau altul dintre aceste

elemente au Imbătrinlt prea mult ori nu asi­

gură pornirea normală a lăstarilor ; paralel c’l

această micşorare se transformă uneori prin

scurWrl unele braţe In cotoare, iar coardele

de doi ani se micşorează numeric.

69

r

Coardele anuale sJnt clcnuntelc lemnoase, asu­

pra cărora se operează cel mai mult prin mic­

şorare numerică şl prin scurtarea color rămase

pe butuc după taiere, cînd acestea do!>Indesc

noile denumiri convenţionale. In cadrul ares-

tora apar, după tăiere, denumirile de cep. cor-

diţă, călăraş, coarda de rod, veriga de rod fi

bici.

Unele dintre aceste clemente, cu denumiri con­

venţionale, sint destinate să poarte rod in anul

in curs, iar altele să formeze viitoarele ele­

mente roditoare; de aceea se şi grupează in

elemente dc producţie, şi elemente dc formare-

In rindul elementelor purtătoare de rod se nu­

mără : cepul, cordea, călăraşul şi coarda de

rod.

• Cepul de rod provine dintr-o coardă anuală

purtătoare de rod scurtată la 1— 3 ochi de

iarnă ; aceştia sc* folosesc in practică la tăie­

rile scurte, la sistemul dc tăiere scurt, la tă ­

ierile scurte aplicate pe cordoanele orizontale

bl şi unilaterale, la cele verticale etajate etc.

Funcţia principală, dai\i nu chiar exclusivă, i

70

acestui cep este cea roditoare, deoarece lăstarii

porniţi din ochii săi dc iarnă sint purtători de

rod, de aceea formaţiunile acestea se numesc

cepl de rod-• Cordiţa, cum arată şi numele, este o por­

ţiune dintr-o coardă de rod scurtată la 4—7

ochi, adică o coardă scurtă numită cordlţă. Ca

formaţiune (clement) de producţie, cordiţa se

intilneste de regulă la sistemul de tăiere mixt,

cind numărul coardelor de rod este mai mte

decit cel care trebuie lăsat pe bu tuc ; in acest

caz serveşte la completarea încărcăturii (sarci­

nii de rod); mal des cordiţa de rod se Intîlneşte

pc cordoanele orizontale şi verticale care prin

mărimi (4—7 ochi) şi rigiditate evită circuitul,

ca neavtnd obiect. Ca aşezare, cordiţa de rod

se află cit mai aproape de butuc (ori de scau­

nul său).

Călăraşul, ca formaţiune roditoare, este o por­

ţiune de coardă roditoare scurtată la acelaşi

număr de ochi ca şi cordiţa, adică tot la 4—7,

avind şi aceeaşi funcţie pe butuc, asigurarea

producţiei. Provenind dlntr-o coardă de rod

este şi el roditor. Deosebirea dintre călăraş

71

şi cordifâ constă numai in poziţia sa Pe bu

tuc ; totdeauna călăraşul :>e găseşte pe puntea

de rod sltu«it In urma coardei de rod de pe

aceeaşi punte. Şl călăraşul, întocmai ca şl cor-

dlţa, serveşte la completarea sarcinii de ochi,

ţinind loc unei coarde care lipseşte ori este

mal scurtă decit trebuie (mai lungă de 8 ochi

de iarnă), coarda de rod «ltuată înaintea că­

lăraşului are lungimea minimă de 8 ochi.

Coarda de rod, din care provin prin scurtare

celelalte elemente lemnoase de rod, este o

coardă anuală, de lungimi diferite, situată obli­

gatoriu pe o coardă de doi ani, pe o punte

de rod, care la rindu-1 poate avea diferite lun­

gimi. Pentru a fi roditoare, coarda de rod tre­

buie să pornească neapărat dintr-o porţiune

cit de mică de lemn de doi ani, care face le­

gătura intre ea (coarda de rod) şl temnul mai

bătrin de pe planta de viţă (sau de pe butuc).

Coarda de rod reprezintă formaţiunea princi­

pală de rod la sistemele dc tăiere lung şi mixt,

ultimul fiind şl cel mai răsplndlt In practica

viticolă. După lungime, socotită In număr de

o<-hl de Iarnă, rezervaţi după tăiere, coarda

72

de rod poartă la rindul său diferite numiri con­

venţionale • şi anume :

— Coardă <te rod scurfrr, rezultată dlntr-o

coardă anuală de rod, scurtată la 8—11 ochi,

rar mai mult, folosită mal ales la solurile de

viţă roditoare cu vigoare mică (ex.: Traminer,

Muscat Ottonel etc.), situate pe terenuri mal

slab fertile etc.

— Coardă de rod mijlocie, obţinută din aceeaşi

coardă anuală, scurtată Insă la 12— 14 ochi de

iarnă, rar mal mult, se utilizează In practică

la solurile de viţă cu vigoare (putere de creş­

tere) mijlocie (ex.: Merlot, Rtesling italian.

Chasselas, Regina viilor etc.). Singură sau in

combinaţie, se Intllneştc mal alos la sistemul

dc tăiere mixt şl prea puţin la cel lung.

* Numărul de ochi de Inrnă, după cârc se de­numesc formaţiunile (elementele) lemnoase ro­ditoare, este relativ, cu o diferenţă In plus sau In minus de 1—2 ochi de iarnă, cum se constată adesea in scrieri ; această diferenţă nu afectează insă denumirile şi nici înţelesul aces­tora.

7;i

— Coarda de rod lungă, este formaţiunea ro­

ditoare cea mai lungă inttlnită in practică, ob­

ţinută din aceeaşi coardă anuală scurtata la

15— 18 do ochi de iarnă, rar mai mult. Se in-

tllneşte dc obicei la sistemul dc tăiere lung,

dar mai ales Ia cel mixt şi la soiurile cu vi­

goare mare (Fetească albă şi neagră. Cardi­

nal, Italia, ATuz-Ali etc.)-

tn zonele dc cultură protejată peste iarnă, cu

soiuri puţin viguroase situate pe terenuri cu

fertilitate mai mică se utilizează mal ales

coarde scurte şi mijlocii, iar In cele semlpro-

tejate şl neprotejate, mai des cordlţe şi cepl

de rod po cordoane orizontale şi verticale,

simple sau etajate, ori coarde mijlocii la soiu­

rile mai viguroase ori cu tulpini relativ înalte

(80—100 cm, rar mai mult).

In grupa elementelor de formare sc numără in principat cepii de fulocuire, la care se

adaugă : ccl de rezervă şi cel de coborlre.

Cepul de tnlocuire, ore acelaşi Înţeles con en-

ţional ca şi cel de rod, provine tot dintr-o

coardă anuală, dar de regulă neroditoare, por­nită insă nu din lemn dc doi ani, ci mai bâltin.

74

Coarda anuală din care se rezervă (de regulă)

cepul dc inlocuire, porneşte nu din ochi de iar­

nă, ci din ccl dorminzi, situaţi cit mai spre baz:i

butucului şi pe punţile dc rod la plantaţiile

din zena protejată peste iarnă, pc cordoane

orizontale sau verticale şi pe cotoare la ccle

din zona neprotejată şi semiprotejată.

Rolul principal al ce/ntlui de inlocuire esie cel

de formare a lemnului de rod pentru anul

viitor, care ii va înlocui pe cet din anul in

curs care rodeşte ; de aceea i se spune cep dc

înlocuire. In lipsa coardelor anuale pornite

din muguri dorminzi, cepii dc inlocuire sc pot

rezerva şi din coarde roditoare. Din cauza vi­

gorii lor, coardelor anuale pornite din muguri

dorminzi ii se mai spun lacome * şi din aces­

tea se caută mai ales a se rezerva cepi de

înlocuire.

* Coarda lacomă poate să nu provină neapărat din muguri dorminzi ci şi din ochii dc iarnă la sarcini prea mici faţă de puterea viţelor; lacom sau buiac se referă la creşterea rapidă ţi la dimensiuni mai mari decit cele obişnuite.

75

CVpttl dc rezervă provine dlntr-o coardă anuală

pornită de pe porţiunea tulpinii aflată tn apro­

pierea solului (pămtntulul) sau spre baza ele­

mentelor lemnoase multlanuale (braţe, cotoare

sau cordoane) cu rolul dc a forma anual lem­

nul necesar înlocuirii la nevoie, a acestor ele­

mente.

înţelesul de cep de rezerva priveşte şi pe cel

de Înlocuire (I—3) lăsaţi in plus, pc butuc, ca

rezervă mal ales tn zonele cu cultură prote­

jată peste iarnă ; rolul lor principal este cel

de a înlocui pe cel distruşi sau cu ochii dc

iarnă pieriţi etc.

Cepul de cobortre, rezultat tot din coarde

anuale, lacome sau chiar roditoare, situate pe

tulpină şl cit mal aproape dc pămlnt, cu rolul

de a forma lemnul trebuitor cobortrll (apro­

pierii) unul braţ sau a tulpinii, Îndepărtate

prea mult de sol, uşurind astfel refacerea aces­

tora, proiecţia peste iarnă, folosirea mal bună

a căldurii radiate de sol etc.

Cepul de siguranfâ provine, dc asemenea, dln­

tr-o coardă anuală pornită do pc tulpină (mu­

76

guri dormlnzl *au Iniţial orii! de Iarnă, apoi

cepl din cepl) situată cit mal aproape de sol,

cu funcţia de a forma lemnul necesar înlocuirii

tulpinii In caz dc distrugere a acesteia (prin

tngheţ, mal ales); se întllne>tc In principal

şi chiar obligatoriu. In plantaţiile conduse pe

semltulpinl (şi chiar pe tulpini) In zonele de

cultură somlprotejată. în flecare toamnă aceşti

cepl se protejează peste iarnă.

F'ormaffuni lemnoase combinate. Elementele

lemnoase rezultate după tăiere, prezente pe

planta do viţă, Indiferent de înălţimea tul­

pinii, pot rămlnc Izolate (separate) sau sc pot

combina unele cu altele, dnd dobîndesc alte

denumiri convenţionale.

Veriga de rod (cuplul de rod) reprezintă com­

binaţia obligatorie tntllnltă la sistemul de tă­

iere mixt. Este alcătuită dlntr-o coardă dc rod,

de mărime diferită şl un cep de înlocuire. După

cum elementele alcătuitoare se găsesc situate

ori nu pe aceeaşi porţiune dc lemn de doi ani,

veriga de rod ponte fi unitară sau neunltară.

Veriga de rod este unf(ară sau adevărată ori

dc cltc ori clementele sale rompononte, coarda

77

dc rod şi cepul de inlocuire, se afla alezate

(situate) pc aceeaşi porţiune de lemn de doi

ani şi dimpotrivă, clnd aceleaşi clemente se

află pe uite porţiuni decit cea comună, veriga

este neunitară, adică alcătuită din elemente

componente separate. Cel mai des se tntllneşte

In practică, veriga de producţie adevărată, al­

cătuind unitatea cu suport comun.

Dc regulă, In practica asigurării prin tăieri a

producţiei din anul in curs şi n lemnului dv

rod pentru cel următor, coarda din verigă asi­

gură producţia in anul in curs, iar cepul dc

inlocuirc lemnul de rod pentru cel viitor.

Veriga de rod cu elemente dispersate (neuni-

lare) reprezintă o abatere de la refula gene­

rală de alcătuire a verigii de rod adevărate.

In componenfa unei astfel de verigi, clemen­

tele alcătuitoare sint situate separat: coarda

de rod, Indiferent de mărime, pe o poziţie:

pe brat, cotor, cordon etc., iar cepul de înlo­

cuire pe alta, sltuatic intilnită in trecut mai

ales in podgoria Drăgăşani.

Biciul, combinaţie mai rar intilnită, se arată

ca o formaţiune lemnoasă, alcătuită dlntr-o

78

coardă roditoare de uti an şi alta de mai mulţi

ani, legate prin mijlocirea unei porţiuni mici

dc lemn de doi ani. I se spune bici combina­

ţiei dintre elementele componente, coarda

anuală şi cca bi sau trianuală deoarece sint

astfel legate Incit sc aseamănă cu un bici ade­

vărat

TĂIERILE APLICATE VIŢELORRODITOARE

Cunoscind părţile supraterestre ale viţel de

vie şi rolul pe care acestea 11 îndeplinesc In

viaţa plantei şl In asigurarea producţiei de

struguri, tăierile se pot aplica mai cu folos.

Dc ce se taie viţa de vie. Lăsată In stare li­

bera, necondusă (dirijată) de om. viţa de vie

produce Întocmai ca şi cea sălbatică (sau se-

nilsălbatlcă), struguri mulţi dar mici, cu bo-

blţe mărunte, cu must puţin şl acru, IndepSr-

tlnd prin creştcri anuale, rodul de păm ln t;

de aceea pentru rt preveni asemenea feno­

mene, creşterile şi rodirea viţelor se reglează

prin ajutorul unui complex de măsuri tehno­

logice, Intre care tăierile In «uscat- (şl mal tir-

zlu cele In verde) deţin rolul principal. Nici

una din lucrările de îngrijire a viilor, spuneau

80

învăţaţii acum două mii dc ani, nu depăşeşte

In importanţă tăierea. Dacă s-ar lăsa netăiată

viţa de vie, ar rodi neregulat, intr-un an ar

producc mult, iar In altul puţin, rodul ar fi

de slabă calitate, cu maturaţia (coacere) pe

rlnd a strugurilor, iar abundenţa frunzelor ar

ajuta atacurile de boli şl de Insecte, compro- miţindu-1 adesea.

Volumul mare al creşterilor anuale şi înde­

părtarea neîntreruptă a organelor supraterestre

de suprafaţa solului, ar face imposibilă exis­

tenţa şi deci cultura acestei plnnle În zonele

cu ierni aspre. Reducind volumul părţii supra­

terestre şi menţinind-o prin tăieri, aproape de

suprafaţa solului, devine pasibilă extinderea

culturii sale şi In zonele cu Ierni aspre, unde

viţa de vie se protejează peste iarnă,

fn ce constau tăierile. In fapt, tăierile constau

in micşorarea numărului de olemonle lemnoase

aflate In coroană şi In scurtarea celor rămase

după tăiere. Mlcşorind numărul, mai ales scur-

tindu-le pe cele rămase, se schimbă poziţia re­

lativă (locul) a elementelor lemnoase pe butuc

81

şi mal ales a Coardelor anuale şi a ochilor

po coarde, reglind astfel după voie creşterile

şi rodul pe accii porţiune a coardelor care

iijută mai mult şi mai bine creşterilc şi ro­

direa ; de aceea tăierile reprezintă veriga prin­

cipală din tehnologia aplicată in via pe rod.

Scopurile urmărite prin tâieri. Prin tăierile

aplicate, viticultorul urmăreşte o multitudine

de scopuri a căror Înşiruire cu sreu le-ar cu­

prinde p j tonte şi dacă s-ar face. cum se in-

fearc.l deseori, mal curînd s-ar abate atenţia

cititorului de la cele principali’, care le includ

si pe cele secundare, rezolvabile concomitent

cu primele. l>e aceea, pentru o mai bună cla­

rificare a lor. considerăm că totalitatea sco­

purilor urmărite prin tăieri se reduce in fapt

lf . : transformarea formei de creştere (nu a na­

turii plantei) şi menţinerea ei ; la reglarea pu­

terii de creştere şi de rodire ; la uşurarea apli­

cării celorlalte lucrări de Îngrijire; la asigura­

rea producţiei de struguri planificată ; la

Îmbunătăţirea calităţii el in limitele unei eco­

nomicităţi ridir-rite.

82

• Transformarea formei de creţtcrc ţi mmft-

nrrra ei. Scopul principal, nemărturisit insă,

urmărit de viticultor prin tăieri constă in

transformarea formiH de creştere *, din cea de

liană, cum este la viţa sălbatică şi la cca sus­

ţinută pe arbori şi nctăiată, in cea de arbust

.«au de tufă, joasă ori mai inaltâ şi in menţi­

nerea ei. Numai prin această transformare for*'

ţaţă, realizată prin tăieri anuale, viţa dc vie

a devenit şi a r'imas planta cultivabiiu şi cul­

tivată cu posibilităţi şi însuşiri dc producţie

uidical (profund) schimbate.

Trai sformarea formei de creştere prin tăieri

devine posibilă oricind ; obişnuit insă. şi cu

rezultate mai bune, sc realizează, cum este

şi firesc, in perioada de tinereţe de virstă;

anii 2—3 sau 4—5 de ia plantare. In această

perioadă se obligă (forţează) prin „tăieri de

* IVln tăieri nu se transformă n itura de liană a viţei dc vie in arbust s-iu tufa ei. forţat numai forma de creştere, natura de liană ră- mlnind neschimbată altfel prin netăicri tşi reia forma de creştere iniţială cea de liană.

formare" ca viţa de vie să crească sub formă

de arbust sau de tufă, după condiţiile de me­

diu (temperatură şi umiditate) şi economia cul­

turii. O dată realizate forma (le creştere se

menţine tot prin tăieri anuale, de întreţinere,

ajutate şi dc al tu procedee (conducere etc.).

In primii ani din perioada de tinereţe de

vlrstfi scopul principal urmărit prin tăieri con­

stă In fortificarea viţelor şi obţinerea in ca­

drul acesteia a unui lăstar viguros folosit la

formarea tulpinii viţelor din zonele semipro-

tejate şi neprotejate peste iarnă sau a 2—3

lăstari din care unul mai viguros la cele din

zona protejată. De aceea, in primii 1—2 ani

se rezervă mai multe puncte de creştere pe

plantă pentru fortificarea ei şi mal puţine in

următorii 1—2 spre a stimula creşterea şi ob­

ţine lăstarii necesari realizării părţii suprate­

restre. Rezultă astfel că intrenga putere de

creştere din perioada de tinereţe de virstâ, se

dirijează prin tăieri, spre obţinerea in timp

util, a transformării formei do creştere şi a

menţinerii forţată a ei ; in fapt tăierile de for­

S4

mare urmăresc tocmai această transformare a

formei de creştere la viţa din cultură.

In perioada de maturitate de virstâ, scopul

principal urmărit prin tăieri anuale vizează

In fapt pe lingă reglarea puterii de creştere şi

de rodire, in vederea obţinerii producţiilor

mari de struguri cu păstrarea vigorii viţelor

şi menţinerea formei de creştere, realizată in

perioada anterioară.

Tăierile de producţie din această perioaiă si

eficienţa acestora sint de neconceput fără men­

ţinerea formei de creştere astfel transformată.

In perioada de declin (bâtrfneţe de virstă), sco­

pul principal urmărit prin tăieri se reduce,

atit la refacerea capacităţii de fructificare prin

tăieri de regenerare, unde este cazul, cit şi

la obţinerea unor producţii mari prin aplica­

rea tăierilor de sleire (epuizare), cind planta­

ţia este prea bătrină şi urmează, In 2—3 ani,

să fie defrişată.

• Reglarea puterii de crejtere fi de rodire.

Puterea de creştere, excepţional de mare, pe

care o manifestă viţa de vie, conduce la croş-

85

teri tot mai rtviri in-.oţite do rod mai puţin, la

îndepărtare an dc an dc sol şl de tulpină

a organelor regcCatife (lăstari cu frunze otc.)

şl generative (flori, struguri etc.). Prin tăieri

anuale. In principal ţi prin conducere se diri­

jează, in această perioadă, puterea de crcştcre

spre anumite dimensiuni (lungimea şi grosi­

mea) ale lăstarilor dovedite ca cele mal bune

pentru rodire ; se schimbă raportul dintre to­

talul asimilatelor (100y,) produse de plantă şi

partea folosită din acestea pentru fructificare

de la 14% cit sc foloseau pentru rodire la o

plantă nctăiatâ la oS’/o la cea tăiată.

Mlcşorind prin tăieri anuale numărul puncte­

lor de creştere (ochi de lamă) [aţă dc totalul

lor, cele rămase după tăiere sporesc In dimen­

siuni (pentru lăstari). In volum (pentru stru­

guri) şi greutate (pentru ambele).

Suprlmînd prin tăieri In cea mal marc parte

lemnul anual (coardele anuale şi parte din cele

bianuale) sc schimbă raportul dintre acesta

si cel multianual Iu ravoarea ultimului. Sc în­

cetineşte prin accasta, intr-o anumită măsură,

iuţeala de creştcrc a lăstarilor, iar prin re^er-

vele de hrană rămase, se îmbunătăţesc condi­

ţiile de formare şi de diferenţiere a mugurilor

de rod. In acest mod şi pe aceste căi se re­

glează prin tăieri puterea de creştere şi de

rodire a viţei de vie.

Faţă de nrtălerl, tăierile aplicate anual vi­

ţelor din cultură limitează (mărginesc) împu­

ternicirea plantelor do viţă (sau a butucilor) şl

micşorează durata de viaţă a acestora, de

aceea se cer astfel aplicate Incit să prevină pe

rit posibil asemenea urmări.

I.a aplicarea tăierilor, tăietorul trebuie să aibă

în vedere trei lapte de reţinut : prima, să ur­

mărească obţinerea de rod cit mai m u lt ; a

doua, să asigure butucul (planta dc viţă) cu

lemnul de rod pentru anul viitor, iar a treia,

să asigure plantei o durată dc viaţă Cit mai

lungă, cu menţinerea formei de creştere.

Prin urmare, trinitatea (realizarea celor trei

scopuri) rod pentru anul In curs. lemn de rod

pentru cel viitor şi durata de viaţă cit mai

lungă cu menţinerea formei, reprezintă sinteza

cea mal concentrată, de cca mal mare răspln-

drle a scopului roglatlv (regulator) realizat, prin

87

tăieri, a fenomenelor dc creştere şi fructifi­

care la viţa din cultură.

Acestor scopuri, realizabile prin transformarea

formei de creştere, li se subordonează şi al­

tele : menţinerea Intre anumite limite a lem­

nului productiv şi neproductiv avantajoase

producţiei, forţarea pornirii ochilor de lamă

şi a mugurilor pe acea porţiune a coardei

care Interesează practica, Înnoirea anuală a

lemnului de rod şi periodic (din clnd în clnd)

a celui multianual etc.

Prin urmare, scopul reglativ al puterii de creş­

tere şi de rodire la viţa dc vie, urmărit prin

tăieri, apare as fel pe cit de simplu, pe atit de

lesne dc înţeles şi de utilizat In practica viti­

colă.

• /uiesnirea apUcârit celorlalte i'C'tgi din teh­

nologia viţei de vie. Suprimlnd prin tăieri o

parte din elementele coroanei şi scurtlndu-le

pe cele rămnse. se realizează In acelaşi timp

i> micşorare a volumului acesteia şi rărirea

corespunzătoare a sa, menţinlnd-o la o anu­

mită mărime şi formă, potrivit cu spaţiul de

nutriţie cuvenit fiecărui butuc de viţă.

88

Rărind coroana şi menţlnlnd-o in anumite l i­

mite. se evită umbrirea In inferior, se uşu­

rează aerisirea, pătrunderea lum inii şi a căl­

durii, se înlesneşte protecţia contra bolilor şi

dăunătorilor a aparatului vegetativ (frunze,

lăstari etc.), şi a celui generativ (inflorescenţe,

cu flori, struguri) contra mucegaiului, şi a al­

tor boli sau dăunători.

La uşurinţa de aplicare a acestor lucrări se

adaugă şi altele (plivit, copilit, normarea sar­

cinii dc inflorescenţe şi dc struguri etc.), a

căror executare ar fi altfel îngreunată.

• rmbunutdfirca aetit’ifâfii rodului. Reduclnd

numărul ochilor dc lamă pe buluc, prin tă­

ieri, se micşorează şi numărul -.trucurilor pe

acelaşi butuc, Iar prin aceasta se creează con­

diţii pentru mărirea volumului şi a greutăţii

boblţelor şi deci a strugurilor; de aceea cei

rămaşi devin mai grei, mal mari şi mai su­

culenţi.

Mărind volumul şi greutatea bobiţelor, reali­

zate prin tăieri, se schimbă raportul dintre

miez-must şi seminţe-piellţe In favoarea pri­milor termeni ai rapoartelor; sporeşte pro­

89

ducţia marfă la strugurii dc masă ; se Îmbu­

nătăţeşte acumularea zuharurllor in bobite şi

se intensifică coloraţia acestora etc.

Tăierile, lată de netăieri, grăbesc maturaţia

strugurilor, creează condiţii pentru uniformi­

zarea maturaţiei lor, îmbunătăţind astfel cali­

tatea acestora.

Importanţa tăierilor. Scopurile propuse de vi­

ticultor şi uşurinţa de realizare a lor prin tă­

ieri, clnd sint aplicate echilibrat, dezvăluie im­

portanta considerabilă a lor.

p r i n c i p i i l e ş t i i n ţ i f i c e PE CARE SE BAZEAZĂ TĂIERILE

Modul In care vita de vie răspunde la tăierile

ce l se aplică prezintă un interes deosebit pen­

tru înţelegerea şi executarea corectă a aces­

tora.

Orice tăiere trebuie considerată şl înţeleasă ca

un rău necesar ; pentru vita de vie orice tă­

iere este un rău fată de netăiere, insă pentru

economia culturii acest rău devine o necesl-

90

tate. In felul său orice tâiere, fie ea cit de

slab aplicată, limitează fată dc netăiere, pu­terea plantei de viţă sau chiar o oprimă. Efec­

tul limitativ sl oprimator este cu atlt mai pu­

ternic cu cit tăierea se aplică mal sever, cu cit

se menţine pe plantă (sau pe butuc) un nu ­

măr mal mic de puncte de creştere fată de

totalul lor existent anterior tăierii. Chiar din

cadrul acestor reacţii de răspuns a viţei de

vie, izvorăsc unele principii care stau la baza

aplicării corecte a tăierilor In „uscat* la viţa

de vie.

Totalitatea principiilor, pe care se sprijină tă­

ierile la viţa de vie, sc bazează pe unitatea

dintre organism şl condiţiile de mediu, pe uni­

tatea din cadrul organismului şi pe legea în­

locuirii anuale a lemnului de rod.

Unitate a dintre orgatilsm-mediu. Felul tăieri­

lor şl volumul (mărimea) acestora s-au stabilit

şi s-au determinat încă din vechime, pe baza

observării din practică, a existenţei unităţii

dintre organism şi mediu, sesizată de unii

şerjitori cu vţacuri şi milenii tn urmă, pro-

W

luată, Intr-o formă sau alta şi folosită la apli­

carea tăierilor.

Unitatea dintre organism-medlu, ca bazăştiin*

ficâ a tăierilor, a fost exprimată prin anumite

formulări acceptate şi folosite ca principii in

practica tăierilor; intre acestea se numără ur­

mătoarele :

9 Viile se taie după soi şi starea dc fertilitate

a solului. Diferitele soiuri de vită, cultivate tn

aceleaşi condiţii (de sol şl climă) nu se taie la

fel, iar acelaşi sol amplasat pe coluri diferite

ca stare de fertilitate se taie In mod deosebit.

0 Lungimea coardelor, respectiv numărul de

ochi de iarnă, se stabileşte după dezvoltarea

viţei (vigoarea el) şi bogăţia pămlntului.

Principiile acestea şi altele neamintlte aici, fo­

losite la aplicarea tăierilor, exprimă clar uni­

tatea dintre organism şi mediu, ca bază ştiinţi­

fică a acestora.

Unitatea din cadrul organismului. Faţă de cca

dintre organism şi mediu, unitatea din cadrul

organismului apare mai clar exprimată, de

aceca manifestările acesteia, diferit formulate,

92

se intllnesc de mult timp In lucrările legate

de tăierile aplicate viţei de vie.Unitatea dintre sisteme. Sistemul radlcular şl cel

nerian alcătuiesc, cum uşor sc înţelege, o uni­

tate (un tot) in care laturile sale se influen­

ţează reciproc (unn pe a lta ); de aceea, orice

mărire sau mişcorare, realizată prin tăieri, asu­

pra unui sistem, se răsfrlnge cu ncccsitale in

acelaşi sens şi asupra cclullalt sistem. îm pu­

ternicirea ori slăbirea unuia dintre sisteme atra­

se inevitabil modificări In acelaşi sens şi asu­

pra celuilalt sistem. Mlcşorind prea mult sar­

cina pe butuc, slăbeşte sistemul radicular prin

neindestuiare cu hrană, a unei părţi din rădă­

cinile hrănitoare, de aceea slăbeşte şi vigoarea

butucilor (plantelor) de viţă.

Unele forme de manifestare ale unităţii din

cadrul organismului au fost de mult timp în­

ţelese şi acceptate ca principii ştiinţifice puse

la baza tăierilor şi folosite ca atare fn practica

viticolă, intre care figurează :

fîaporturt utile producţiei. Dimensionind prin

tăieri mărimea sistemului aerian sc determină

prin aceasta anumite creşteri sau descreşteri

!)3

pentru ccl radicular, reallzind astfel, Intre sis­

teme, proporţii sau raporturi utile producţiei

de struguri ţi calităţii el. In literatura de spe­

cialitate, aceste raporturi sint cunoscutc şi în­

ţelese ca un echilibru Intre sisteme. Dc fapt,

prin tăieri nu se asigură un echilibru cl se

deranjează (se strică) ccl existent Intre siste­

mele aceleiaşi plante. Prin tăieri bine chibzuite

se stabilesc numai raporturi utile producţiei;

cele prea severe nu valorifică bine puterea

plantei, iar cele proa slalx* o slăbesc, păgubind

(n ambele cazuri vig.>area şi rodirea.

L'mtotca dintru suprafaţa joliară ?i fortificarea

plantei. Intre suprafaţa fottară şi fortificarea

butucului (a plantei) de viţă există o corelaţie

directă (pozitivi); orice tăiere micşorează su­

prafaţa activ asimilatoare a frunzelor, depla­

sează mal spre mijlocul verii realizarea mărimii

maxime a lor şi scurtează prin aceasta timpul

util pentru activitatea frunzelor. Faţă de nctă-

lere, tăierea severă (scurtă, eu număr mic de

oi hl pe butuc), micşorează de 7— 14 ori greu­

tatea frunzelor, desigur şi suprafaţa acestora,

dc «ceea tăierea trebuie astfel făcută Incit să

94

rămtnă pe butuc 1— 2 mJ de suprafaţă foliară

activ asimilatoare pentru flecare kg de struguri.

Numai in aceste condiţii tăierile pot regla cu

folos raporturile dintre creştere ţi fructificare,

asigură menţinerea sau sporirea fortificării bu­

tucului, a producţiei de struguri cu menţinerea

calităţii şl formei butucilor.

Unitatea din cadrul sistemelor. în cadrul fie­

cărui sistem (aerian şi radicular) există Intre

părţile componente o anumită unltute. iar sen­

surile In care se influenţează laturile sale au

fost sesizate şi folosite de mult timp tn prac­

tica tăierilor.

Luiiluieu til/tlre numărul lăstarilor pe butuc fi

((/meimunile acestora. Intre numărul lăstarilor

(număr de ochi dc iarnă la început şi apoi al

lăstarilor) aflaţi pc butuc şi dimensiunile aces­

tora există o unitate, In care laturile sale stnt

corelate nepatit>. Dacă la tăiere se rezervă,~Ia

Inccput, un număr marc de ochi pc butuc şl

mal apoi de lăstari, se realizează o fortificare

generală a butucului concomitent (paralel) cu

o slăbire a creştorli fiecărui lăstar In parte.

Rezultă astfel că laturile unităţii (număr de

lăstari şi dimensiunile acestora) se influenţează

Intr-un sens clnd se consideră Intre ele şi In alt

sens clnd unitatea este considerată intre acestea

şi planta întreagă ; In cazul in t lf sint corelate

negativ (număr şi dimensiuni) iar In cel

de al doilea pozitiv (număr şi fortificare gene­

rală a butucului). Corelaţiile şi sensul acestora

sint reale in aml>elc cazuri şi se utillzeazj cu

folos in practica viticolă.

Totdeauna dupâ tăieri cu sarcină marc dc ochi

şl lăstari, conrdelc rezultate au dimensiuni mal

mici şi mai mari la sarcină mal mică. Coarda

do rod normală trebuie să aibă insă 7— 12 mm

grosime şl 1,20— 1,80 m lungime, rar mai mult

sau mai puţin ; de acvea, la tăiere mărim sau

micşorăm numărul punctelor de creştere (ochi

dc lamă şl apoi lăstari) pe buluc ^pre a putea

obţine nreste dimensiuni, valabile la condiţiile

noastre de mediu; in alte condiţii (ex. Itall i,

Africa) s-au arătat mai fertile coardele de 13—

20 mm grosime.

Relaţiile Intre grosimea coardclor fi gradul cir

fertilitate a ochilor de Iarnă de pe acestea aralfi

96

că grosimile cele mal potrivite pentru producţie

depind de soi, iar in cadrul acestuia unele

grosimi sint mai utile decit altele (7 mm la

Iilesling şi 8 mm la Băbească) ; de aceca, spre

acestea trebuie să luptăm prin tăieri, reallzind

astfel menţinerea vigorii butucilor paralel cu

obţinerea unei producţii mai mari de inflores­

cenţe mai iutii şi de struguri mai in urmă.

Utilizind corelaţia din cadrul unităţii număr

de lăstari (prin număr de ochi de lamă) şl

dimensiunile acestora, viticultorul poate regla

după voie, atlt puterea de creştere, cit şi cea

de fructificare In interesul producţiei dc stru­

guri, fără a micşora vigoarea butucilor.

Unitatea dintre creştere fi fructificare. Ca la­

turi deosbile ale unităţii, creşterea şi fructi­

ficarea reclamă şi condiţii de mediu deosebite

pentru parcurgerea lor. Uneori condiţiile din

natură şi cele create prin tăieri sint mal pri­

elnice crcşterii, alteori fructificării sau chiar

ambelor procese ; de aceea, relaţiile dintre creş­

tere şi fructificare pot fi normale, sau de domi­

nanţă alternativă. In cazul Jntîi ele slnt, In

anumite limite, corelate pozitiv (la creştere nor­

97

mală, fructificare normali), (ar in cel dc al

doilea negativ (la creşterea anormală — prea

mare ori prea mică, fructificare anormală — la

creştere prea mare fructificare mică şi Invers),

tntre aceste situaţii extreme, există multe altele

in care creşterea şi fructificarea (formarea ru­

dimentelor de inflorescenţe in muguri) îmbracă

diferite forme de manifestare; acestea arată că relaţiile dintre creştere, proces premergător,

şi fructificare, proces finit, nu stnt simple şi nici

constante, ci complexe şl schimbătoare.

Prin tăieri, şi prin alte măsuri, se reglează

relaţiile (raporturile) dintre creştere şi fructi­

ficare, schlmblnd sensul acestora, din in­

verse cum erau sau cum puteau fi in pozitive

şi din limitative pentru producţia viticolă In

stimulative pentru ca.

Unitatea dintre vigoarea plantei de vită şi Pr°-

ducţia viticolă. Faptele arată că vigoarea butu­

cilor de viţă şi producţia acestora alcătuiesc

o unitate in care laturile sale sint corelate po­

zitiv. Totdeauna, unui butuc (plantă de viţă)

mal viguros i se lasă la tăiere sarcină mai mare

dc ochi de iarnă decit altuia mai puţin viguros ;

98

iar sarcina mai mare Înseamnă neîndoielnic

şi producţie dc struguri mai marc la acelaşi

butuc şi invers.

Unitatea dintre vigoarea unui butuc, sarcina

acestuia şi producţia obţinută este considerată

nu numai ca principiu ştiinţific, ci chiar ca

lege şi utilizată ca atare in practica tăierilor

„In uscat".

L'mtatca dintre virsta mugurilor ţi capacitatea

lor dc rodire. Se cunoaşte de mult timp că intre

\irsta mugurilor la viţa dc vie şi capacitatea

lor de fructificare există o corelaţie pozitivă ;

cu cit mugurii sint mai tineri (dar nu mai puţin

de un an), cu atit au capacitate mai mare de

fructificare şi invers. Numai ochii de iarnă

(complexul de muguri din aceştia) dc pc coarda

dc un an pornită din alta de doi ani, au capa­

citate dc fructificare ; de aici a rezultat constata­

rea şi principiul ştiinţific, unanim recunoscut

cu „itfa de vie rodeţte pc lemn de un an, por­

nit din altul de doi ani“. Ceilalţi muguri mai

bătrini decît un an, cei dorminzi, ca şi lăstarii

rezultaţi din aceştia, indiferent de unde por­

nesc (braţe, cotoare, tulpini) sint in general

99

nepurtătorl de rod chiar dacă se aduc uncie

dovezi in sprijinul capacităţii dc fructificare

a acestora. Lăstarii porniţi din muguri dorminzi,

servesc de regulă la formarea lemnului de rod

pentru anul următor.

Se Înţelege astfel de ce la tăiere, se asigură

permanent butucului, pe lingă rodul din anul

ir. curs (coarde de un an pornite de pe altele

de doi ani) şl lemnul de rod pentru cel viitor

(cepl de înlocuire obţinuţi de regulă din coarde

ncrodltoarc, zise adesea şi lacome).

Unitatea dintre cantitate şi calitate. In forma

lor cea mai generală, laturile unităţii, cantita­

te şi calitate, apar corelatc negativ. Aceasta

înseamnă că mărirea producţiei de struguri,

dincolo de anumite limite, este însoţită dc mic­

şorarea calităţii şi invers.

Faptele arată că uneori şi In anumite condiţii

(sarcinii prea mari pe butuc, ani ploloşi, Ingră-

şare unilaterală cu azot, Irigarea abundentă

etc.), la o sporire mare a cantităţii se constată

o scădere a calităţii (a conţinutului strugurilor

In zaharurl), alteori cu sporirea cantităţii se

menţine ori se îmbunătăţeşte şi calitatea, după

100

cum există şi situaţii In care ambele laturi ră-

mln corelate pozitiv (la producţii mici şi cali­

tate slabă, la producţii mari şi calitate bună).

Corelaţia de tip negativ schiţată pe plan cu

totul general arată că legăturile dintre cantitate

şi calitate in producţia de struguri, nu stnt aşa

de strfnse cum s-ar părea. Intr-adevăr, la creş­

teri de 2—3 ori a cantităţii, calitatea nu scade

In aceeaşi măsură (tot de 2—3 ori) cl numai cu

5— 10 şi maximum 15—20 g zaharurl la litru

de must, rar mai m u lt

Spre a fl bine înţelese, relaţiile rcciproce din­

tre cantitate şl calitate trebuie examinate In

cadrul unul soi dc viţă şi in cel al succesiunii

(înlocuirii) solurilor.

Un sol de viţă poate suporta sarcină cresdndd

de ochi (şi deci producţie mărită) cu menţinerea

calităţii pină la o anumită limită, dincolo de

care calitatea începe să scadă ;

In succesiunea soiurilor, sarcinile legate de creş­

terea cantităţii (producţiei de struguri) plafo­

nate (devenite limită) pentru unele, slnt pre­

luate de altele şl duse la un plafon mal tn a lt ;

101

dc aci'CM, In succcsiunca soiurilor, in fornia lor

cea mai generală, laturile apar corelate pozitiv.

HczulUi asttel că tăierile reprezintă, intr-ade­

văr, in mina tăietorului, mijlocul cel mai sleur

şi mai cflcace pentru reglarea proceselor de creş­

tere si do rodire la viţa de vie tn acord cu

Interesele producţiei dc struguri, a tipului dc

vin propus a se obţine şi a economiei acestci

culturi ; dc accea secretul producţiei de stru­

guri stă tn foarfecele tăietorului, deplnr-lnd doar

dc modul cum aresta se minuieşte.

Legea fnlocutm anuale a lemnului de rod. In

afară de principiile ştiinţifice expuse anterior,

cunoscutc şi folosite intr-o anumită măsură,

la aplicarea tăierilor se ţine scama obligatoriu

de legea după care se înlocuieşte In flecare an

lemnul care a rodit, cu altul nou, care va rodi.

Intr-adevăr, ochii de iarnă de pe coarda anuală

care au rodit, şi-au valorificat (consumat) în­

suşirea tn lăstarii din anul in curs, in schimb

preiau (dobindesc) însuşirea ochii dc iarnă de

pe noua coardă formată pe cea care a rodit,

devenind ci roditori. In acest mod înlocuirea

obligatorie tn fiecare an a coardelor care au

102

rodit cu cele c&re vor rodi, a <!o\cnit leiţe In

;<plicarca tăierilor în „uscat" In viţa din cultură.

Cunoaşterea, lie şi rezumativă, a bazelor şi

principiilor teoretice (ştiinţifice) dc care trebuie

să se ţină seamă la aplicarea tăierilor in prac­

tica viticolă, urmăreşte scoaterea acestora din

domeniul meşteşugului şi al artei şi plasarea

lor în cel al ştiinţei: omul devenind astfel

stăpin pe ele, le foloseşte după \oic şi cu efici­

enţă sporită, fie în ferire viticole, fie in gră­

dina de lingă casă.

SISTEMELE DE TĂIERE

Prin sistem de tăiere se înţelege un tot unitar

in care părţile componente se află In anumite

raporturi de subordonare. Orictt dc multe şi

de felurite ar fi, ele se încadrează totuşi in

trei grupe bine distinctc: sistemul dc tăiere

scurt, lung şi mixt. Flecare sistem de tăiere

se poate practica pe tulpini Înalte (1,2U— 1,80 m,

rar mai muit), mijlocii (0,80— 1,(1;» m) şi joase

103

(15— 30 cm, rar mal mult), purtînd braţe, co­

toare, cordoane, după sol şi condiţiile de climă.

Pentru aceeaşi tulpinii, sistemele de tăiere se

caracterizează prin felul clementelor lemnoase

rămase pe butuc dup tâlore, numărul acestora

şi lungime*» lor.4 Pe această bază se caracteri­

zează flecare sistem de tăiere şl se deosebeşte

unu) de celelalte. Intr-adevăr :

Sistemul de tăiere scurt:

— felul elementelor -» cepi de rod

— numărul lor 2, 4, 6, n

— lungimea -*■ i—3 ochi pe flecare,

rar mal mult.

Sistemul de tăiere lu n g :

— felul elementelor -r coarde de rod, lungi

— numărul lor -* 2, 4, 5. n

— lungimea 14— 20 ochi de iarnă

pe fiecare coardă.

* In nici un caz nu se poate asemui şl nici substitui sistemul de tăiere cu lungimea coar­delor.

104

SUt/mut de tăiere m ix t:

— felul elementelor -*• verigi (cupluri) de rod

— numărul acestora -> I — 2 plnă la 3—8, rar

mat mult

— lungimea coardei -*14—20 ochi, rar mai

din verigă mult.

A. S i s t e m u l de t ă i e r e s c u r t , f ă r ă

t u l p i n ă se caracterizează prin prezenta pe

butuc numai a elementelor scurte, cepi de rod.

Pe lingă unele avantaje, sistemul are şl deza­

vantaje.

Printre avantaje se remarcă următoarele :

•Perm ite obţinerea unor lăstari vlguroşi din

mugurii situaţi la baza coardelor, asigurtnd

prin acesta menţinerea scaunului şi a ele­

mentelor de producţie aproape de pămlnt, uşu-

rind îngropatul.

• Fiind simplu, se execută mai repede, mai

uşor şi cu mal puţine cunoştinţe legate de

tăieri.

• înlesneşte mecanizarea lucrărilor, inclusiv a

tăierilor, avantajează economia de materiale,

105

maturaţia (coacerea) strugurilor ţi acumularea zaharurilor in boabe.

a Stimulează pornirea unui număr mai maro

de ochi fată de totalul celor rezervaţi prin

tăieri ele.

Pe lingă avantaje, sistemul de tăiere scurt fără

tulpinii, cu buturugi), prezintă şi uncie deza­

vantaje, intre care amintim pe următoarele:

0 Foloseşte pentru producţie 5— 10% din poten­

ţialul dc producte al butucului, ochii dinspre

baza coardelor de rod cu fertilitate mai scăzută.

• Micşorează vigoarea butucilor, producţia d>>

struguri pe butuc (cca 1 kg/butuc), scurtează

longevitatea plantaţiilor şi perioada de rodire

deplină.

• Prezenta aproape dc pămint a organelor ve­

getative şi generative, le expune uşor brumelor

si Îngheţurilor Urzii de primăvară şt timpurii

de toamnă, ca şl atacurilor de boli, mărind

mult pagubele produse etc.

Sistemul dc tăiere scurt se aplică In plantaţiile

t:nere, In primii ani după plantare şi in ccle

mature cu desime mare şi soluri neviguroav

situate In zona dc cultură protejată peste iarnă.

106

• Se poate practica şi pe scmitulpini <70— 80

cm) !n zona neprotejată fără sistem de susţinere,

după ce butucii s-au Întărit bine,' cu lăstarii

menţinuţi drepţi prin scurtări repetate (meca­

nizat) la o anumită Înălţime.

B. S t.t t e m u i de t ă i e r e l u n g , caracterizat

prin prezenta pe plantă numai <t elementelor

roditoare lungi. Întocmai ca şi cel scurt, siste­

mul de tăiere lung prezintă unele avantaje şi

dezavantaje.

Printre avantajele acestui sistem se roniarvS

următoarele:

0 Permite utilizarea, Intr-o mal mare măsură,

s potenţialului productiv al plantei dc viţă

(20— 40Vo), asigură fortificarea acesteia prin

sarcini mai mari (şl produc(ii mnl ridicate de

struguri).

• Avantajează longevitatea butucilor, durata

plantaţiilor şi perioada de rodire deplină.

• Este simplu şi uşor de executat, micşorează

pericolul Îngheţurilor, brumelor, atacurilor de

)>oll şl dăunători, funcţie dc înălţimea tulpinii

şi lungimea braţelor.

107

Se practică In plantaţiile cu desimi mal mici,

in celc cu soluri mal viguroase, situate pe te­

renuri fertile etc.

Printre dezavantajele sistemului se numără :

a Ne asigurarea cu lemn de rod 3proape de ca­

pul butucului, favorlzlnd astfel îndepărtarea

mai rapidă a organelor vegetative şi generative

de butuc şi de suprafaţa so lu lu i;

0 Favorizează pornirea unui număr mai mic

de ochi faţă de totalul acestora rezervat la

tăiere, dezavantajează pornirea celor dinspre

baza coardelor anuale.

0 Practicat de regulă pe lemn multlanual

(braţe, cotoare sau chiar cordoane), măreşte su­

prafaţa rănilor, Ingreulnd vindecarea lor, mă­

reşte pericolul umbririi In interiorul coroanei

butucilor etc.

C. S i s t e m u l de t S ie re m i x t . caracterizat

prin prezenţa pe butuc a formaţiunilor scurte

şi lungi, fiecare cu funcţii unice (cele scurte

formatoare de lemn de Înlocuire, cele lungi

producătoare de rod), Iar nu duble, cum este

cazul la sistemele scurt şi lung. Aceasta în ­

seamnă că sistemul de tăiere mixt Întruneai®

avantajele celorlalte două sisteme mal puţin

dezavantajele lor. De asemenea, permite utili­

zarea In şi mai mare măsură a potenţialului

de producţie al lemnului roditor. Prezenţa Ce­

pului de înlocuire la baza coardei roditoare şl

sub ea frinează îndepărtarea rapidă a organelor

viţei de vie de capul butucului in plantaţiile

neprotejate şi de suprafaţa solului la cele din

zona de cultură protejată peste iarnă, asigurind

In caz de distrugerea tulpinii refacerea rapidă

a acesteia prin lemnul furnizat de cepul de

siguranţă situat la baza tulpinii.

Variind numărul clementelor de' producţie şl

lungimea lor, exprimată prin număr de ochi,

sistemul de tăiere mixt asigură permanent bu­

tucul cu elemente de rod In anul In curs şi cu

lemn de rod In cel viitor.

Prin avantajele pe care le oferă, sistemul de

tăiere mixt se potriveşte, prin mărimea sar­

cinii, pentru toate solurile Indiferent de vigoa­

rea acestora şl tn toate condiţiile de mediu in

care este posibilă cultura viţei de vie, protejată,

semiprotejată sau neprotejată peste iarnă, pe

tulpini joase (buturugi), semlinalte (0,70—1,00

108

m) sau Înalte (1,2U— 1,80 ni) ; de aoeea este ţl

cel mul generalizat in practica viticola din loiit*»

ţările ţi dc ia nai din ţară. Aplicarca in prac­

tică insă cerc cunoştinţe mai muite ţi mai bine

lămurite dccit la celelalte sisteme de taiere.

T/puri (variante) ale ststcmuiui de tăier? mi.ri.

Verigile de rod (dc producţie), variabile ca nu­

măr, constituie caracteristica principală a sis­

temului de tăiere mixt, iar variaţia numerică

a acestora arată marea sa capacitate (putinţă)

de folosire la cclc mai felurite condiţii dc cul­

tură, incepind cu cclc mai puţin priclnicc şi

sfirşind cu celc mai prielnice culturii vitei dc

vie şi producţici sale economice.

In funcţie de numărul de verigi dc rod, ră­

mase pe butuc după tăiere, se deosebesc in ca­

drul .sistemului mixt mai multe tipuri sau va­

riante ale acestuia; dintre acestea mai des

Intilnlte şi folosite In practică sint -

Tipul de tăiere mixt, cu o sinpuro rcri</â de

iod, numit şi Guyot simplu, la care coarda do

rod numără C—12 oclil. Se foloseşte In planta­

ţiile cu desime mare, soiuri cu vigoare slabă,

terenuri slab fertile situate pe dealuri şi co­

110

line, unde se obţin de regulă producţii mnl

mici, dar dc bună calitate ; poate fi utlliwit şi

in alte condiţii.

Tiiml de tăiere mixt cu două verigi dc rod,

Intllnlt prin comparaţie cu primul, sub numele

dc Ouyot dublu. Caracterizat prin sarcină du­

blă, faţă de cel simplu, şi întrebuinţare mal

largă in practică ; se aplică soiurilor cu vigoare

mijlocie, cultivate pe terenuri cu fertilitate me­

die, situate tot pe dealuri şi coline, pe pante

şi chiar spre'piciorul acestora etc.

Tipul de tăiere mixt cu mai multe verigi de

ro<i, numit Ouyot multiplu, iar obişnuit Ouyot

modificat. * l.a acest tip dc taiere mixt numărul

verigilor de rod poate fi 3— 4 sau 5— 6 şi chiar

mai marc. Avind sarcina mult mai mare, se

aplică soiurilor viguroase, cultivate pe terenuri

fertile, situate pe locuri plano, la piciorul pan­

telor etc., de pe care se obţin producţii mari

* Guyot modificat presupune pe lingă număr mal mare (decit două) dc verigi şl adaosuri de alte elemente (ex.: cord iţe, călăraşi).

I I !

şi foarte mari de struguri pentru vin şi pentru consum proaspăt.

Dacă sistemele de tăiere, cunoscute şi folosite

Încă acum două milenii, s-au menţinut fn prac­

tică şi se utilizează încă, arată marea lor po­

sibilitate de a răspunde celor mal diverse si­

tuaţii puse de tăieri, dar şi marea capacitate

de folosire In oricare condiţii, unde este ori

devine posibilă practica viticolă.

FELURI DE TĂIERI

tn viticultură se cunosc şl se aplică mal multe

feluri de tă ie ri; de aceea pentru a le deosebi

mal uşor pe unele de altele şi pentru a sesiza

(Întrevedea) înţelesul după denumire, ele se gru­

pează după anumite criterii, unice sau combi­

nate, intre care se numără : perioada de viaţă

tn care se aplică, perioada din cursul anului,

scopurile ce se urmăresc prin aplicarea lor sau

după timpul clnd se execută.

112

A. D u p ă p e r i o a d a d i n v i a f a p l a n t e i .

I.uind drept criteriu perioadele din viaţă In

caro se aplică, tăierile sc pol grupa In :Tdieri dc formare, In fapt de transformare a

formei dc creştere din cea de liană în cea de

arbust sau de tufă înaltă sau mai Joasă, după

condiţii, aplicabile In perioada de tinereţe de

tirstâ.

Tăiett de produefie, de rodire, in fapt de men-'

fin iri' a formei ile creţi ere, pe calea reglării

anuale a proceselor de creştere fi de fructificare,

aplicabile in toată perioada dc niatitrilate de

tirsiâ sau de rodire deplină.

Potenţialul butucului vegetativ şi productiv,

poate fi slăbit din diferite cauze (accidente cli­

matice. sarcini prea mari etc.). In perioada de

maturitate de vlrstă, clnd se reface tot prin

tăieri de reglare a proceselor de creştere şl de

fructificare.

Tdieri de epuizare, de sleire a potenţialului de

producţie, aplicabile plantaţiilor bătrfne. nu

Imbătrinite. ajunse In mod normal, iar nu pro­

vocat, la limita de producţie economică, care

Sn următorii 3—5 ani urmează a fi defrişate ca

112

jierpntabile. Aoeste tăieri se aplică plantaţiilor

numai Jn perioada de bătrlneţe <le virală şi

sub nici un motiv altora.n. D u p ă p e r i o a d a dc v i a ţ ă d i n c u r s u l

a n u l u i , tăierile sc pot grupa In : ~

Tăieri jrt „uscat", aplicate an de an nutnai in

perioada de repaus, *, de viaţă latentă, pentru

reglarea proceselor do creştere şi fructificare

cu menţinerea formei de creştere, ace->U*-i no-

fiind altele <ît*ctt cele Jn „uscat*.

Tăieri (operaţii, lucrări) in verde, aplicate t«t

an de an. integral sau parţial, dar nunţiii î'i

jicrioadu d«- rcprlnfii’, spre a le complota ori

corecta |>c colo in „Uscat”.

C. D u p ă s c o p u r i I r u r m ă r i t e , * * tăierile

aplicate viţelor pot fl grupate in :

• Fie ele de tcamnă (provizorii «au de uşu­rare), de primăvară (definitive), de iarnă. In plantaţiile neprotejate peste Iarnă, sau chiar de vară.♦♦ De fapt, scopul urmărit reprezinţi unicul rriferift. cu valabHitate generală, după care se grupează U"iieri 1<\ celelalte au valoare limitată ori se includ In acesta (cele după perioadele

114

Triirri dc transformare <i formei dc rrryterc,

din liana in arbust sau in vas, denumite nhis-

nult tăieri dc formare, amintite anterior.

Tăieri 'le fructificare sau dc rodire, cu menţi­

nerea fnrmei He creştere, pc calea reglării pu­

terii de creştere şi dc fructificare, menţionate

î'.nterior.

D. D u p ă s e z on ţ i t i mp . Sezonul şl tim­

pul considerate ca repere (criterii) dc grupare

a tăierilor, sc Includ dc fapt In grupările legate

de perioadele din ciclul biologic anual ; cele

in „uscat, se aplică in tot cursul perioadei dc

repauţ, de la căderea frunzelor plnă la înmu­

gurit, iar cele In verde de după dezniugurlt *1

plnă la sfirşitul creşterii lăstarilor.

Tăierile din perioada de repaus, cunoscute obiş­

nuit sub numele dc tăieri in „uscat", se pot

aplica toamna, iarna şi primăvara.

din viaţă sau din cadrul ciclului biologic anual, sau după sistemul de talere care Înseamnă cu totul altceva), restul criteriilor reprezintă mal mult o complicare a clasificării tăierilor şl nu o simplificare a lor.

115

Tâicrilf! tir toamnă, înainte (Ie îngropat sau

muşuroit, zise dc uşurare in viile din zona

protejată |>cste iarnă, clnd se elimină. prin

rărire şi apoi scurtare, parii? din elementele

lemnoase din coroana butucilor.

Tăierile de iarnâ, pentru plantaţiile din zona

dc cultură neprotejată şi chiar joiniprotcjată.

cu deosebire In lunile februarle-martie, evltlnd

aglomerările dc muncă din primăvară.

Tăierile dc primăvară, Inceplnd dc la dezgropat

pentru viile din zona protejată peste iarnă,

sau anterior dezgropatului pentru cele din zona

neprotejală sau semiprotejată.

tr. cadrul sezoanelor (toamna, lama, primăvara),

tăierile In „uscat" se aplică în legătură ru În­

trebuinţarea sau nu la înmulţire a coardelor

anuale, asupra cărora se operează cel mai mult.

Dacă elementele lemnoase anuale (coardele) se

folosesc la Înmulţire, tăierea in „uscat1* trebuie

aplicată atunci, clnd în acestea se află depo­

zitate cele mai multe substanţe de rezervă ; şl

invers, clnd nu se folosesc. Intervalul de timp

pentru cazul in lîi, începe cu căderea frunzelor

şi durează ccl mult 10—14 zile după acesta,

116

de aceea una este sezonul In care sc aplică >,1

alta timpul, momentul, clnd trebuie aplicate *

Tăierile după sezoane slnt foarte cunoscute

In practică, dar nu şl timpul, dc aceea l-am

amintit aici.

SARCINA (încărcătura de ochi)

Dacă prin tăieri sc înţelege micşorarea numă­

rului dc formaţiuni lemnoase dc pc butuc (din

coroana acestuia) şi scurtarea celor rămase, con­

ţinutul acestora exprimă chiar sarcina (încăr­

cătura dc ochi de iarnă) şi nu altceva. A vorbi

despre tăieri înseamnă a vorbi despre sarcină,

ele fiind Inseparabile, cum inseparabile rămin

si principiile ştiinţifice pe care acestea sc spri­

jină. înţelegem astfel de ce sarcina constituie

* Opinia după care in perioada de repaus nu ar avea nici un fel dc schimbări (dc substanţă intre părţile plantei) este Infirmată si de exis­tenţa fisurilor pc părţile tulpinilor expus? spre sud (spre soare).

117

problema cea mai importantă, caro se cere re*

zolvată corert In aplicarea tăierilor dc producţie

la vita de vie din cultură.

A determina şi rezerva la ha şi butuc, numărul

iniţial di» ochi de larnii corespunzător soiului

<vau grupelor dc soiuri), virstel şi puterii sale.

condiţiilor de mediu, Inclusiv agrotehnică, În­

seamnă a determina chiar sarcina sau Încărcă­

tura. A determina ţi rezerva pe buluc un anumit

număr de ochi de lam ă şi nu altul .şi a-l re­

partiza chibzuit pe clementele de producţie

(repi de rod, cordite, călăraşi şi coarde dc rod)

şi de formare a lemnului de rod pentru unul

viitor (cepi dc Înlocuire ori de coboriro sau dc

siguranţă) inscanitiâ, in acclaţi timp, a regla

(Jupă voie raporturile dintre creştere şi fructi­

ficare şi dintre mărimea producţiei dc struguri

si calitatea ei, a păstra puterea butucului de

viţă şi forma acestuia, a prelungi durata plan­

taţiei şl a obţine producţii mari, ori unde se

cultivă viţa de vie (In terme sau in grădini

de lingă casj).

Ilti

Categorii de sarcini. După elementele prin care

se exprimă, se pot deosebi următoarele cate­

gorii de sarcini :

Sarcina inifiulu. La taiere sc rezervă pc butuc

un anumit număr de ochi de lamă, care re­

prezintă chiar sarcina inifialâ sau de inceput.

Sarcina iniţială bine determinată şl repartizată,

dimensionează (prestabileşte) cu aproximaţie o

dată cu numărul de ochi de iarnă şi pe cel de

lăstari ce vor porni, mărimea viitoarei producţii

de struguri şi calitatea ei, ca şi afectarea sau

nu a puterii butucului de viţă.

Sarcina iniţială de ochi de iarnă este In ace­

laşi timp o sarcină globală, deoarece in ea se

cuprind toţi ochii de iarnă vii, viabili şi morţi.

Pentru producţie interesează insă numai cel

vii, care pornesc şi dau lăstari normali. Nu

orice sarcină iniţială (globală) corespunde, prin

mărime, economiei producţiei de struguri, ci

numai cru optimă sau optimizată ; numai

aceasta poate asigura producţia cea mai eco­

nomică in anul in curs, formarea şi diferenţi­

a t a mugurilor dc rod pentru cel viitor paralel

cu maturarea normală a strugurilor şi a lem-

119

nulul Inclusiv menţinerea formei, n puterii

butuc ilor ţl durata plantaţiei.

Sarcini iniţiale supradimensionate (mai mari

dccit trebuie) ori subdimensionate (mai mici

dcclt trebuie) dezavantajează economia produc­

ţiei de struguri şl puterea butucilor de viţă.

In cazul Intii chiar dacâ se obtln In primii

«ml (1—3) producţii mari, calitatea acestora şi

puterea butucilor scad (slăbesc), iar In cel de-al

doilea producţiile slnt mal mici decit ar trebui

să f ie ; de areea determinarea corectă a sarcinii

Iniţiale optime, constituie preocuparea cca mal

Importantă in aplicarea tăierilor de producţie

la soiurile dc masă şl la cele pentru vin (mai

ales superioare şl de mare marcă).

Sarcina reala. ]n condiţiile noastre de climă

numai o parte din ochii de iarnă constituiţi fn

sarcină Iniţială rămln vil şi dau naştere la

lăstari cu sau fără rod. Iar alta piere. Numărul

de ochi dc iarnă râmaţi viabili, care pornesc

şl dau naştere la lăstari normali cu sau fără

rod, reprezintă tn fapt sarcina realâ, partea

adevărată şi utilă producţiei şi vegetaţiei din

120

cen iniţială. Mărimea sarcinii reale depinde mal

ales de mărimea celei iniţiale şi de factorii

care o modifică, en fiind totdeauna mai mică

faţă dc cea iniţială.

Prin mărlmr şi uniformitate de realizare, sar-

rina reală dimensionează mai prccis o dată cu

numărul dc lăstari şi pc cel de inflorcsccnţe

pe butuc, dc aceea reprezintă adevărata sar­

cină. Cu această sarcină se tncarcă butucul dc

viţă (şi m2), de aceea se vorbeşte tot mal mult

do sarcina de lăstari la butuc şi ha (sau la

m.l.) in loc de ochi de Iarnă. Comparativ cu

cea iniţială care cuprinde şi o parte de necu­

noscut, cuprinsă in proporţia de ochi neporniţi

(viabili şi morţi), sarcina reală se arată in în ­

tregime, etnd şi funcţia reglatoare pe butuc

devine mal eficace ; de aceea, atenţia cultiva­

torilor se deplasează acum de la cea Iniţialăl i cea reală.

Sarcina finală. Sarcina reală rămasă nemodl-

licată de om sau de accidente, devine sarcină

/inald. De regulă. Insă, sarcina reală se mo*

difică de om, prin lucrări şi operaţii In verde

(plivit, copilit), mlcşorlnd numărul de lăstari,

121

de inflorescenţe şi chiar do struguri; de aceea

sarcina /inald reprezintă ultimul număr de

lăstari şi de struguri râmaşi pe butuc, după

lucrări şi operaţii in verde inclusiv accidente,

mai ales climatice. Modiilcarca sarcinii reale

se referă mai ales la soiurile dc viţă pentru

struguri de masă şi mai puţin la cele pentru

vin. In condiţiile actuale, modificările aduse

sarcinii reale trebuie reduse la minimum po­

sibil prin corecta stabilire şi dimensionare a

celei iniţiale, tinzind tot mal mult spre con­

topirea ultimilor două (sarcina ro:ilă cu CfJ

finală).

Jin lre sarcini. Intre diferitele calegoii

dc sarcini există, cum uşor se consută. anumiW

relaţii (legături) de dependenţă reciprocă şl de

dominanţă succesivă ; modul Sn care se produc

şl puterea cil care se desfăşoară lejălurllc de­

pind de etapa pe care o reprezintă fiecare ca­

tegorie de sarcină in procesul de realizare a

producţiei de struguri (sarcină finală).

De mărimea şi gradul de realizare a sarcinii

iniţiale depinde in principal mărimea sarcinii

122

reale, Iar de aceasU» ş| modul său dc realizare,

mărimea şi calitatea sarcinii finale. I.a rlndul

său, sarcina Iniţială depinde dc modul şi con­

diţiile de realizare a sarcinii finale (formare

mai bună sau mai slabă a ochilor de iarnă pa­

ralel cu maturarea strugurilor şi a lemnului

etc.). Dacă mărimea şl modul de realizare a

sarcinii iniţiale optime depind in mod necesar

de mărimea şi modul de realizare a celor reala

şi finală, înseamnă că determinarea şi preci­

zarea celei iniţiale optime reprezintă, p» lingă

un mijloc eficace pentru reglarea. după voie,

a proceselor de creştere şi dc rodire la buluc

şl un important factor pentru simpii/jcarc 3 tehnologici dc producţie la viţa dc vie.

Factori modificatori. Categoriile dc sarcini se

stabilesc (mai ales cea iniţială) şi se realizează

in prezenţa şi sub Influenţa mai multor factori,

intre care se numără omul, solul, condiţiile dc

mediu, mărimea sarcinii din anul in curs etc.

Omul (viticultorul) prin cunoştinţele sale şi ex­

perienţa doblndită determină ţi stabileşte m ă­

rimea sarcinii inifiale optime de ochi de Iarnă

şi fiyfdrtfffe repartizarea acesteia pe elementele

do producţie şi de formare pe butuc şi tot el,

prin riscurile ce şi Ie asumă, o măreşte sau o

micşorează mal mult decit trebuie; de aceea,

numai el este responsabil de stabilirea corectă

sau nu a sarcinii iniţiale optime şi prin ea tn

bună măsură a celor reală şi finală.

Solul de t~iţă (sau grupa de soiuri;, suportă

prin atribuire, sardnl Iniţiale, reale şi finale

diferite ; solurile (ori grupe de soluri) mal vi­

guroase, cu rezistenţă mal ridicată la ger, cu

număr mal mic de lăstari fertili (faţă de totalul

lor) pe butuc şi cu struguri mai mici şi mai

uşori, suportă sarcini iniţiale mai mari şi mai

mici, cele cu rezistenţă mai mică, număr mai

mare dc lăstari fertili, struguri mal mari.

Condiţiile de mediu, prin gradul de favorabi-

litate pe care îl oferă. Influenţează asupra vl-

goarei. stării de sănătate a ochilor de lam ă şi

In general a mărimii categoriilor de sarcini

(iniţiale, reală şl finală). In condiţii prielnice

de mediu (Ierni moderate, umiditate potrivită,

soluri destul de fertile etc.), la aceleaşi soluri,

omul rezervă la tăieri sarcina Iniţială mai mică

şi mai mare tn colt.* cu condiţii nefavorabile

(leml «spre), deoarece o parte din ochii dc

lam ă aflaţi pe coarde pier din diferite cauze. Mărimea sarcinii din anul in curs. $n prezenţa

celorlalţi factori, influenţează putcrnic asupra

viitoarei sarcini iniţiale. Dacă din diferita

cauze (apreciere necorespunzătoarc la tăieri,

procent mal mare de ochi porniţi sau nepor-

nlţt decit cel prevăzut etc.), sarcina iniţială

rezervată la tăiere In anul în curs a fost mal

mare decit trebuie, In cel viitor v-i fl mal mică

pentru aceleaşi condiţii de mediu, la aceleaşi

sarcini şi cu aceiaşi tăietori şi invers, dacă

a fost mai mică va trebui mărită.

Lupta viticultorilor cu factorii modificatori ai

sarcinii iniţiale optime îmbracă un caracter

permanent şi sc deplasează de la aceasta, o

dată determinată şi stabilită, succesiv la cea

reală şi de la aceasta ia cea finală, cum per­

manentă rămine lupta prin precizarea acestora

pentru producţii mari dc struguri, economice,

şl de bună caii ta tc, cu menţinerea formei bu­

tucilor şl a longevităţii lor.

125

D E T E R M IN A R E A M ĂRIM II S A R C IN I I

A. Af fi r 1 m <? « s a r c i n i i i n i ţ i a l e . Cit dc

tnarc trebuie să tic sarcina Iniţială optimă de

ochi de iarnă şi după ce indici (sau criterii)

poate fi determinată, sint întrebări cărora Incă

nu li s-n dat un răspuns definitiv. Pentru

aflarea răspunsurilor cuvenite la întrebările

puse cultivatorul tre'.wie să stea de vorbă cu

viţa dc vie, întocmai cum face medicul cu

bolnavul înainte dc a sc pronunţa asupra bolii

do cai-c acesta suferă.

A sta dc vorbă" cu tvfu dc vie înseamnă <«

o examina cu atenţia cuveniţii >;i a constat',

pc accastâ bază, starea generală a plantaţiei

cu laturile sa le : vigoarea butucilor şi unifor­

mitatea acestora, creşterile anuale ţi dimen­

siunile lor, capacitatea de formare a lăstari­

lor dc pc lemn băţ rin. gradul do Imbătrtnire

şi dc imbrăcare cu lemn anu:il a braţelor, co­

toarelor şi coardelor, starea de sănătate a for­

maţiunilor anuale, multianuale şi in princi­

pal a ochilor dc iarnă, la care se adaugă şi

126

alţi indici cunoscuţi *, inclusiv procentul de

goluri.

Flccare aspect examinat şl reţinut şi toate îm ­

preună .vorbesc” (spun), prin manilestărllc lor

despre modul corect sau m;;i puţin corect In

care au fost încărcaţi butucii tn anul anterior,

mărimea sarcinii iniţială {şi a celor derivate)

atribuită la tăiere. Inclusiv nivelul tehnologiei

aplicată. Numai pe această bază se poate sta­

bili starea plantaţiei ca şi măsurile ce trebuie

luate la determinarea sarcinii.

Indici pejilru aprecierea mărimii sarcinii. Asi­

gurarea unei producţii mari de struguri In

anul In curs, a lemnului de rod pentru cel

viitor şi a prelungirii perioadei de rodire de­

plină. reprezintă întreitul scop urmărit prin

aplicarea tăierilor de producţie în via pe rod.

realizabil an de an şi tn principal, prin sarcină

adecvată (potrivită) acestui scop şi stării plan­

taţiei.

• Felul eu-.n sint distribuiţi pe coai\1â mugu­rii de rod, coclit lenţii de fertilitate, indicii de productivitate etc.

127

Toţi indicii de apreciere a mărimii sarcinii hU

numai o raloare com parai ii>â, dc comparare

a celor constataţi pe bază de examinare eu

i-ei consideraţi normali şi acceptaţi ca „repere*

in ştiinţa şi practica tăierilor de fructificare

ic via pc rod.

Unii dintre indici se referă la mărimea pro­

ducţiei de struguri din anul trecut, ia dimen­

siunile realizate in acelaşi an de lăstarii în

creştere deveniţi coarde anuale, alţii la anu­

mite valori ale rapoartelor dintre diferite ca­

tegorii de coarde, dintre mărimea producţiei

de struguri şi lemnul căzut la tăiat etc.

Deşi comparativă şi deci relativă, valoarea

acestor indici este totuşi destul de conclu­

dentă pentru nevoile practicii, de aceea in

lipsa altora, mai preclşi, îi utilizăm pe aceş­

tia.

Mărimea producţiei de struguri din anul tr

«*u< serveşte intr-o anumită măsură ca indice

de apreciere a mărimii sarcinii iniţiale din

anul trecut şl de orientare pentru cea vii­

toare.

128

Dacă producţia din anul trecut a fost prea

mare (prea bogată) — spuneau marii specia­

lişti români — se lasă la tăiere coarde mal

puţine şi mai scurte, iar dacă a fost săracă

se lasă mai multe şi mai lungi *. Producţiile

prea mari ori prea mici din anul trecut arată,

In anumite cazuri, că rolul reglator al tăie­

rilor (a sarcinii iniţial*) tn relaţiile dintre creţ-

terc ţi fructificare, nu a fost realizat cum tre­

buie. Producţia prea mare a fost determinată

dc sarcina iniţială prea mare ; de aceea, creş­

terile lăstarilor deveniţi coarde, au rămas prea

mici, urmind ca in aceleaşi condiţii la tăiere,

sarcina iniţială să fie micşorată ; la rindul său

producţia prea mică a fost determinată de

sarcina mică, Însoţită de creşteri puternice şi

dimensiuni prea mari ale coardelor, dc aceca

la tăiere sarcina iniţială trebuie mărită com­

parativ cu cea din anul trecut.

• Valoarea orientativă a acestui indicator îşi menţine semnificaţia numai in aceleaşi con­diţii (mediu, tehnologie, soi), la modificări ale acestora se schimbă ca şi sensul său.

129

Diferite rapoarte, Inlrc coardele anuale, intre

producţie şi lemnul anual. Intre numărul to­

tal de coarde si cel a! coardelor cu dimensiu-

nări normale etc., servesc la stabilirea mări­

mii sarcinii iniţiale.

Ratwrtul intre numărul coardelor dc un an

(Ct) fi a cel'»r de doi ani (C-J cind este echi-

unitur ( — = l| arată că sarcina anterioară 9U j j

fost bine stabilită (cum spunea V. Hrczeanu

In 1912), iar dacă este mal marc sau mai mic,

în ambele cazuri a fost nccorespunzătoare;

mai mare în cazul In tii| - ' ■ )J c în l la tă ­

iere trebuie mărite cu 1— 2 coarde) şi mal

mică In ccl de al doilea | < ijc ind trebuie

micşorată cu 1— 2 coarde.

Raportul Inlrc produefia (le struguri (P) ji

creşterile anuale totale (!.)*, sau mai simplu,

• /> — producţia de struguri, iar L — greu­tatea lemnului anual.

130

Intre producţie şi greutatea lemnului anual

(I.), servesc prin valorile care le capătă, drept

Indici pentru aprecierea mărimii sarcinii ini­

ţiale ; in cazul Intii (producţie-crcşterl anuale

totale) valorile 4— 6 corespund unei sarcini

normale pentru solurile cu vigoare mijlocie,

merglnd plnă la 8 pentru cele cu capacitate

mare de acumulare a zaharurilor tn boabe, iar

pentru cel de-al doilea in jur de 5 pentru so­

lurile <U vigoare şi producţii mijlocii şi 8

pentru ccle cu vigoare şi producţii mari.

Raportul între numărul total dc coarde anuale

fi cele cu dimensiuni normale | ^ J variabil

intre 1—2, arată sarcina normală ; valoriU- mai

mari ca şi cele mai mici indică sarcini anor­

male, mai mici sau mul mari faţă de puterea

butucului de viţă. Dacă valorile cuprinse in ­

tre I— 2 arată şi situaţii pn-a variate în care

se află butucul, cele In jur do 1,5 par să in­

dice sarcină practic normală.

Rapoartele dintre numărul de coarde normale

pornite din muguri dorminzl (C*) şi numărul

de cepi necesari (C„) sau dintre numărul de

131

coarde anuale crescute din cepi (C<) şl nu­

mărul necesar de verigi (F-») arată, de ade­

menea, dacă sarcina iniţială a fost bine sau

nu stabilită anterior şi modificarea in conse­

cinţă a celei viitoare; in ambele cazuri (- £IC .

O \si — ! valoarea 1 (unu) arată sarcina iniţială

Vn)echilibrată, Iar cele mal mici iau mal mari

sarcini nccorespunzătoare, însoţite de modifi­

cările ce trebuie făcute asupra sarcinii vii­

toare.

Dimensiunile coardelor anuale (lungimea şl

grosimea) servesc cu bune rezultate ca indici

de apreciere a mărimii Garclnil iniţiale.

Din Întreaga mulţime de lungimi, care se In-

tilnesc la coardele anuale, mal potrivite pen­

tru producţie şi pentru menţinerea puterii bu­

tucului de viţă, s-au dovedit cele cuprinse In­

tre 1,20—1,80 m, rar mal mult sau mai puţin.

La fel, dintre grosimi, s-au arătat mal co­

respunzătoare cele care măsoară 7—12 mm 1b

diametru, rar mal mult sau mai puţin.

132

Unele date asupra relaţiilor dintre grosimea

coardelor de rod şi gradul de fertilitate a

mugurilor pe carc ii poartă, slnt prezentate

in tabelul 1.

Tattiui ţ

(U ljJ li latre jroclmca coardelor nu « i r u l 4c tariom ctaţe

I kmc&tecondile

Crwimracoardelor

N u m lr cjf inJIoretcpuj

Se constată din tabel că grosimile de 8 mm

in diametru la Băbească neagră şi 7 mm la

Ricsling Italian se arată drept cele mai fer-

tilo, de aceea prin mărimea sarcinii iniţiale

spre acestea trebuie să ţintim, rînd lungimile

acestora nu cobonră sub 1,20—1,50 m.

Numărul aşa de mare de indici utilizaţi la

aprecierea mărimii sarcinii iniţiale arată vft-

Şai urile

Rinllag JtAtiio 1 Bibfud oti|ri OhwfTâJIi

6 3 a 9 10 s 0 7 & 9

49 53 47 - - - - 54 n e?

J0 In mm

47

U 100 d« ochi

5

133

loarea lor relativă, aproximativi ţi de orien­

tare, suficientă însă pentru apreciere.

Dintre «ceşti indici cel mai comod şi mai uşor

de folosit la aprecierea mărimii sarcinii in i­

ţiale din anul trecut ţi la stabilirea celei pen­

tru anul In curs II reprezintă dimensiunile lăs­

tarilor deveniţi coarde anuale, lungimea şl

grosimea acestora ; ele pot fi apreciate uşor.

cu destulă precizie şl folosite, In consecinţă,

la aplicarea tăierilor de fructificări* in via pe

rod.

Metoda V* de ochi (10, 20, 30%) din cel exis­

tenţi pe butuc este mai incomodă şi deci mai

puţin utilizabilă.

B. C a l c u t u l s a r c i n i i . Mărimea sarcinii

iniţiale din anul trecut, determinată (sau apre­

ciată) cu ajutorul unora sau altora dintre in­

dicii utilizaţi, este numai aproximativă şi deci

orientativă pentru cea care se cere stabilită

şi precizată ia tăierea viei din anul In curs ;

de aceea, ultima trebuie calculată, spre a fi

cit mai apropiată de cea cuvenită. De cele mai

dese ori, indicii pentru determinarea mărimii

sarcinii anterioare se referă la o sarcină ad-

134

misd convenţional (ad hoc) sau rrcluaiă din

yriiclica curentă ; acestea pot fi destul de bine

stabilite, după cum pot fi şi însoţite de erori,

mal ales prin supraîncărcare, cum sc Inttm-

plă deseori In practică. De aceea, verificarea

acestora prin calcul sau chiar calculul lor por­

nind de la producţia de struguri planificată

pe o anumită suprafaţă devin necesare.

I.a calculul sarcinii iniţiale se folosesc ter-

nenl bine cunoscuţi (producţia propusă a se

ibţine, numărul de butuci la ha, numărul sau

procentul do goluri) şi alţii necunoscuţi, sau

care rrebuie deferminafi (procentul de ochi

neporniţi, morţi şl viabili, rămaşi in stare la­

tentă, coeficienţii de fertilitate, indicii de pro­

ductivitate etc.) ; de aceea, nepotrivirea din­

tre sarcina prevăzută (preluată din practică)

şi cea rezultată din calcul revine numai ter­

menilor (datelorf necunoscuţi, care In orice

condiţii se cer totdeauna determinaţi ctt mal

corect la faţa locului.

Dintre cele două moduri de lucru, preluarea

Sarcinilor din practică, aşa cum se Sntfmplă,

ţl verificarea prin calcul a acestora ori cal­

135

cularea lor, procedeul ultim esle singurul re­

comandabil.Procedee de calcul. Sarcina iniflaW de ochi

dc târnă se calculează In flecare an cu puţin

timp înainte de începerea tăierii de fructt-

ficarc, fie ea de sfirşlt de iamâ-Inceput de pri­măvară (februarle-martle) sau de primăvară.

Calculul sarcinii se face la unitatea de su­

prafaţă (ha şi m*) şi la butuc (planta de viţă

do vie) folosind pentru uşurinţă anumite me­

tode.

Cea mal simplă metodă (procedeu) de calcul

a sarcinii Iniţiale de ochi de iarnă la unita­

tea dc suprafaţă constă în a împărţi producţia

de struguri planificată la indicele dc produc­

tivitate*, a soiului (sau a grupelor de soiuri)

căruia 1 se stabileşte (ori se verifică) sarcina.

Exprimat in formulă rezultă că :

s ' -‘ p

* Indicele de productivitate este produsul din­tre coeficientul de fertilitate relativ şi greu­tatea mijlocie (medie) a unul strugure.

136

In care :

Si — este sarcina Iniţială ;

P — producţia de struguri planificată, tn kg/ha ;

fp = C/r x g. tn care: CfT — coeficientul

de fertilitate •, iar g — greutatea medie a

unui strugure din acdaşl soi.

Exemplu: să se calculeze sarcina iniţială a

unui sol la care :

C/r — 1.2; g — 100, Iar P = 12 000 kg.

înlocuind termenii din formulă ou valorile lor

rezultă că :

12 000St = --------= 100 000 ochi de iarnă, clnd

1,2 x 0,100

la numitor se foloseşte indicele de producti­

vitate, calculul devine şi mai s im p lu :

* Coeficientul de fertilitate relativ (raportul fntre numărul inflorescenţelor de pe butuc Îm­părţit la totalul lăstarilor de pe acelaşi butuc), trebuie calculat pe cel puţin 100 de butuci, mijlocii ca stare de vigoare, iar greutatea me­dic a unul strugure pe cel puţin 1 000 stru­guri ; altfel datele obţinute sint cu totul apro­ximative.

137

Si — —■— = 100 000 «chl dc iarnă/ha 0.120

sau 10 ochi/m*Datele obţinute din calcul corespund sau nT»

tu sarcinile Intllnitc in practica viticolă din

podgoria sau ccntrul viticol respectiv, făcln-

du-so, după caz, corecturile cuvenite.In caz că timpul nu a permis inefi stabilirea

coeficienţilor de fertilităţi* şl nici a greutăţii

mijlocii a unul strugure, 1» soiurile din pod­

gorie, se pot folosi provizoriu cel cunoscuţi.

Sarcina iniţială calculată după metoda indi­

cată se referă numai la razurile plantaţiilor

dc vii din zonele neprotejate peste iarnă In

care ochii dc Iarnă nu au suferit nici un fel

de pierderi faţă dc totalul lor |>e butuc sau

la cele care pierderile nu depăşesc 10— 15'/».

Corectarea sarcinii. In condiţiile noastre de

mediu sarcina Iniţială nu rămine cum a re­

ieşit din calcul, ci obişnuit sc corectează mai

dos prin coni|M*nsare şi mal rar prin mărire

sau micşorare.

Compensarea sarcinii. Do cele mal multe ori

Jn plantaţiile din zonele protejate ţl ngprote-

138

jatc peste Iarnă şi in general pretutindeni

unde, din diferite cauze (ger, asfixie, putre­

zire etc\(, o parte din ochii de iarnă pier,

sarcina iniţială se micşorează ; de aceea pen­

tru a o restabili (readuce la cca ieşită din

calcul) se compensează {completează) prin

adaus de ochi sănătoşi in locul celor pieriţi.

Pentru a se putea face compensarea trebuie

determinată proporţia de ochi pieriţi. In •/# *

si folosită apoi in calculul de compensare ;

operaţia se face cu ajutorul unor formule sa>i

a regulii de trei simple, ambele procedee con­

duc la acelaşi rezultat.

• Pentru a determina •/« de ochi morţi se re­coltează coarde de rod de pe 1—5V* din bu­tuci» aflaţi Intr-o parcelă sau tarla, de gro­sime medie, aşa fel incit să reprezinte m ij­locia stării butucilor şi a formelor de relief, vlrstei plantaţiei, care etichetate se fragmen­tează in butaşi de cite un ochi, cu întreg in- ternodul de sub ochi şi se pun. In anumite condiţii la Înmugurit, sau se secţionează lon­gitudinal fiecare ochi şi se apreciază după culoare starea lor de sănătate ; culoare verde înseamnă ochi sănătoşi, iar marou ochi morţi.

139

Exemplu: tntr-o plantaţie de vio, producţia

planificată este de 12 000 kg struguri/ha, sar­

cina iniţială de 80 000 ochl/ha, indicele de pro­

ductivitate 0,150 kg a solurilor cultivate ia”

procentul de oclii pieriţi 30V&; se întreabă care

va fl sarcina compensată ? Pentru calculul

sarcinii compensate (corectate) cu 30V» se fo­

loseşte formula :

s 100Ip (100 — p)

In care : ,

Sc — este sarcina compensată (corectată);

P — producţia planificată (12 000 kg stru­

guri/ha) ;

Ip — indicele de productivitate (0,150 kg );

p — procentul de ochi pieriţi (30*/t).

înlocuind tn formulă termenii prin date, re­

zultă :

_ 100 X 12 000 . , , . . , , ,S, — — --------- sa 114 28a ochi de iarnă buni

0.150 (100 — 30)

şl pieriţi sc află 80 000 ochi sănătoşi, cum tre­

buia să fie.

UO

La acelaşi rezultat se ajunge şi cu regula de

trei simple *, în care caz se Judecă astfel:

— Dacă in 100 de ochi buni şl răi (pieriţi) se

află 70 ochi sănătoşi ?

— In clţi (X) . . . . se vor afla 80 000

X = 80000 X 100 : 70; de unde X = 114285

ochi de larnă/ha, din care 80 000 sint sănătoşi

(Si — sarcina iniţială) iar 34 285 sint pieriţi

(morţi) nepomifi, Împreună alcătuind sarcina

compensată (St ) căutată.

Sarcinile iniţiale şl compensate la butuc sau

m2 se află prin împărţirea celor cuvenite la

ha, la numărul butucilor existenţi In planta­

ţie (determinaţi înainte de tăiere) sau la nu­

mărul metrilor pătraţi din ha (80 000 : 4 000

butuci = 20 ochi/butuc sau 80 000 :10 000 =

8/m2).

In loc de calcul, compensarea se poate stabili

şi cu ajutorul datelor din tabele anume în ­

tocmite.

* ea nu conduce la erori, cum s-a afirmat, dacă este folosită corect.

141

R elaţii

% ochi inoi|i

- sarlin» A orx iili, p»i>cri*l aebi ido ijI >i sarcina C i>m^niat4

Şucioa oojmalâ U iatâ

15 [ 2 0 I 28 | M I 35 | 40 J 45 | 5 °

10 16 22 28 33 39

“ i50

15 1? 33 311 35 41 47 52

20 19 25 32 3« 44 » !‘ b

25 20 20 33 40 46 *3 &*

30 » 2* 36 4.4 50 57 6*

.15 2.1 .31 ’S8 4 ti 53 61 69

40 25 .14 42 50 5fl 67 75

45 27 36 45 55

3 ; 1

72 K2

5u 30 40 50 60 70 HO 90

55 Xi 44 55 66 77 8« I0U

tio 35 50 6'2 75 87 |00 112

65 40 57 21 85 100 114 m

70 50 66 â J iOO 116 133 150

75 60 fcti 100 120 140 160 160

bO 75 100 135 150 135 200 225

56

58

6)

645

72

76

84

90

100

111

125

142

166

200

ySO

142

TqMuIZ

ţt Sutuc la I4î<r«

55 m 65 7» » 40 81 40 « 100

61 67 72 7fi KO 5)4 100 10S 111

64 70 76 12 * 9» 100 105 112 117

69 71 95 #5 94 100 105 J 12 i 19 125

73 *0 F 6 93 100 12* 113 120 126 133

7B W 03 100 107 IN 121 130 116 145

34 92 100 187 115 123 130 138 146 153

HttJ I0« 117• _

125 125 134 141 150 158 166

100 Km 118 127 136 145 IM 16 1 172 181

110 120 130 140 150 160 170 1*0 190 200

122 133 144 155 166 177 1») 200 211 222

137 l e0 162 175 187 200 212 2*5 235 250

157 171 1H5 200 214 225 24J 257 273 285

1*0 21M) 216 2X1 250 L>66 2ti.1 300 316 333

220 240 260 280 300 320.. I

340 3 60 380 400

275 300 325 350 375 j 44JO 42> 4S0 475 500

Wflrirca sau micşorarea sarcinii irtifiale. In

a Tară de compensare, adaos de ochi sănătoşi

Jn locul celor pieriţi, sc aplică, e drept mal

tar şi alte corecturi ale sarcinii Iniţiale, mă-

rlnd-o sau micşorfnd-o, In funcţie dc starea tn

care sc ariă plantaţia de vie.

CorecUiroa sarcinii iniţiale pc calea măririi

(amplificării) .-.ale, sc fflce ori dc clic ori con­

diţiile de fertilitate ale solului se Îmbunătă­

ţesc (fertilizare', irigare etc.), In anii normali.

In acest coz, faţă de cea obişnuită, sarcina

iniţială de ochi de iarnă se măreşte cu 20—

30*/*. rar mal mult, in loc de 80 000 sau

100 000 ochi rit era In condiţii normale, se

măreşte de la 96 009, la 104 000, după caz.

Corectarea aceleiaşi sarcini se poate face şl

prin mlejorare (reducţie), in toate cazurile In

care pierderile de ochi de iarnă depăşesc 80Vi

faţă de totalul lor şi privcsc mal ales ochii

dinspre mijloc şi vlrfurile coardelor de rod.

în această situaţie sarcina iniţiala se reduce

cu 40—50Vi şi chiar mal m u lt ; de aceea. In

loc dc 80 000 sau 100 000 dc ochi de iarnă d ţ

144

putea fi, sc micşorează (reduce) la 48 000—

fiO 000 sau la 40 000—50 000, după caz.

Calculul corectării sarcinii iniţiale, se poate

face prin aceleaşi procodeo şl anum e: prin

formule sau regula de trei simple.

De obicei se foloseşte ultima formulă, căreia

i sc adaugă la numărător In °/o mărirea sau

micşorarea (± c) In care caz noua formulă

devine:

S i ( l 0 0 ±e)*c —------- --

100 - p!n care : literele au acelaşi înţeles:

Sc — este sarcina corectată ;

St — sarcina Iniţială ;

p — procentul de ochi p ieriţi;

c — mărirea sau micşorarea, In •/* a sarcinii

in iţia le ; semnele + sau — arată adaos sau

scădere.

Cu ajutorul acestei formule se calculează din­

tr-o dată toate modificările cuvenite (com­

pensare şi mărire ori micşorare) incit se ob­

ţine dintr-un singur calcul sarcina corectată.

145

Exemplu.: să sc calculeze surei na corectată l i

o plan ta tio de vie aflată pc rod la care: sar­

cina Iniţială este de 100 000. iar proporţia de

ochi morţi 20V*. ştiind că în urma îmbunătă­

ţirii condiţiilor de mediu, sarcina Iniţială

poate fi mărită cu 30*/«.înlocuind In formulă termenii cu datele cu­

noscute rezultă :

c. _ 100 000(100 4 30) _ 16250Q ochi de

** ” 100 - 20

lamă. . ,Dacă in loc dc mărirea sarcinii Iniţiale, ar n

fost micşorarea cl tot cu 30*/o, sarcina corcc

lată ar fl devenit:

C _ 100 !® 112P~A°I a 87 500 ochi de Iarnă.’ * ” 100 - 20Acelaşi rezultat se obţine şi prin regula de

trei simple, avlnd grijă. mal «ntl*. să se mă­

rească sau să se micşoreze sarcina Iniţială :

— In cazul lnlll se măreşte sarcina Iniţială

cu 30*/Ol devenind 130 000 ochi de Iarnă In loc

de 40 000 cit era nem urită; aPcl 50 Juc,eîă

astfel:

M G

— tn 100 de ochi buni şl răi se află 80 d*1

ochi buni (sănătoşi) ;

— In clţi X ochi buni şi răi se a f li 130 000

dc ochi buni ?

.. iOO.t 30.000A “ ---------- rs 162 500 ochi de lamă

8

I.n fel şi tn ccl de al doilea caz;

„ 100.70.000 _A ----- ■— - sc 87 300 ochi de Iarnă

100 - 20

ltezullă astfel că cei Interesaţi pot calcula,

cu ajutorul formulelor sau al regulii de trei

simple, sarcinile iniţiale şi cele corectate, dacă

au determinai coreei procentul de ochi pieriţi

(morţi) şl măririle sau micşorările ce se cer

aplicate, după care sarcinile de ochi de Iarnă

la ha se tmpart la numărul butucilor din

plantaţie, obţlntndu-se sarcina medie/butuc.

.Sarcinile do ochi de iarnă. Experienţa practică

doblndită de viticultori a condus cu timput

la stabilirea şi utilizarea anumitor sarcini la

tăierile de producţie din diferite podgorii ale

ţării. De regulă, aceste sarcini (iniţiale) de

ochi dc iarnă slnt mai mari decit cele rezul-

147

TaM *I 9

00

■uckmlk m rttl la h* Io prlnclpilde podP»II ţ l « » l i e

m

îe

îO

Podg«rlJ şi c a l i f *itleek

*►•iJSo

ii *•AOO

H * * 3 o

P3b *X

■7-« ^ fl x £

C i< /

li H «

taaH

l> ISO 000 300 000 180 000 160000 230 000 130 000 130 000 100 ooo Varia-

b» fltnlmai

I»®* 19 30 18 16 22 19 13 13 m âil

Ttlulml *

■Afimra lu cla ii dc ochi ( n i l l it lr i ) f t kntuc to cUcr» ţ l i l »Hi<ole

late din Calcul şi mal ales faţă de cele rolo-

site In alte ţâri viticole (tabelele 3, 4). Mări­

mea sarcinilor plnă la dublu, faţă dc cele din

alte ţări, sc explică, In bună măsură, prin

condiţiile mai aspre din Iarnă, clnd o parte

importantă din ochii de iarnă pier, la care se

adaugă şl tendinţa, adesea nejustificată, de

supraîncărcare a butucilor, socotind că prin

sicust procedeu sc pot obţine producţii mal

mari de struguri.De fapt nu prin sarcini supradimensionate

(prea mari) se obţin producţii mari de stru­

guri cu menţinerea vigorii butucilor, ci prin

cele optime, In prezenţa celorlalţi factori ne­

cesari.

REPARTIZAREA SARCIN II

In afară dc determinarea mărimii prin calcul

a sarcinii iniţiale optime, repartizarea acesteia

pe elementele de producţie şi pe cele de for­

mare la butuc Influenţează deosebit de pu­

ternic fenomenele de creştere şl Cele de fruc-

150

tilicare (rodire) la viţa de vie. IX* «ceea, mă­

rimea sarcinii împreună cu reparllz.irea aces­

teia pe butuc devin hotărltoare pentru soarta

producţiei de struguri, menţinerea formei de

creştere, vigoarea plantaţiei şi durabilitate» sa.

Sarcina cuvenită pe butuc, reprezintă o me­

dic şl serveşte ca element de orientare; ea

se modifica la flecare butuc în funcţie de vi­

goarea acestuia şi nivelul agrotehnic folosit

în plantaţie.

Repartizarea sarcinii iniţiale optimă cuvenită

la butuc pc elemente de producţie şi de for­

mare se poate faec in două moduri şi anum e:

pe coarde mal multe şi mal scurlc sau pe

mai puţine .şi mat lungi.

Care dintre aceste moduri de repartizare este

mai bun şi mal avantajos din punct de ve­

dere economie, slnt întrebări care încâ nu au

primit un r.'«spujts unic şi niri definitiv ; de

aceea, cunoaşterea factorilor care pot deter­

mina un mod de repartizare înaintea altuia,

prezintă mare Interes ştiinţific şi practic.

I j I

A . C r i t e r i i f o l o s i t e Ia r e p a r t i z a r e a

s a r c i n i i pe b u t u c . Din complexul de

criterii care stau la baza alegerii şl folosirii

unui mod de repartizare a sarcinii înaintea

altuia se numără :

I.egea de distribuire a ochilor fertili pe coardă,

arată care mod de repartizare a sarcinii ini­

ţiale optimă este mal indicat *. Se ştie in ge­

neral că ochii 1—2 de la baza coardei **, clnd

pornesc, dau naştere de regulă la lăstari in-

fertlli sau cu fertilitate scăzută (slabă), iar

4—9 şl chiar 6— 12 dau lăstari CU fertilitatea

cea mal mare. Rezultă astfel că ochii cei mal

fertili se află In condiţiile noastre dc mediu

pe porţiunile inferioară şi mijlocie de pe

coarda anuală. în această situaţie şi la so­

lurile respective, repartizarea sarcinii iniţiale

optime pe butuc se face mai cu folos pe coarde

• Excepţie face solul Cardinal la care şi lăs­tarii porniţi din ochii 1—2 poartă inflores­cenţe, sint destul de fertili.♦♦ Acesta ar fi criteriul ştiinţific de repartizare a sarcinii iar nu de stabilire a ei.

152

mai multe şl mai scurte, decît pe mal puţine

şl mai lungi.

Pozifia ochilor şi greutatea strugurilor Indică

in bună măsură modul de repartizare a sar­

cinii Iniţiale optime pc elemente dc producţie

şi de formare la butuc. Legătura intre po­

ziţia ochilor pe coarda de rod şi greutatea

strugurilor pe lăstarii proveniţi din aceştia,

este redată in tabelul 5.

TmMul 5

R<la|ia la t r r g rcu la lra C ru g u rilo r şl p o liţ ia och ilo r pc coarda

So lurileCrupe dc ochi dc la rn i

O k srr*a |ili - i 4 - 6 7 - H 1 0 - 1 2

K ie t J in f i ia l ia a 60 100 120 110 Gram a

M uscal 11 am burg 100 100 2-10 130 Gram e

Se constată din tabel că strugurii cel mal

mici (şi mai uşori) se află pe lăstarii porniţi

din ochii l—3 dinspre baza coardei de rod, iar

153

1h4cc irpiillum sammi U >J frhiliJalf* ochllm fr rurd

R t p a f l i z a t t |*!*o j î | U o r b i l o r

c o a f d c1 2 3 « 5 * 7 * *

7 o c h i 3 5 14 17 17 17 21 - -

10 tx h i 1 4 6 8 9 10 10 1 0 1 2

18 u c h i 1 1 4 $ 4 5 6 «4

coi mai mari (şi mai grei) pe lăstarii provcnili

clin ochii 4—12 (m.iximum 7—9), după care

greutatea începe să scadă. Kczultă ţi după

arest (actor că repartizarea pc elemente mai

multe şi mai si-urlc este, dc asemenea, mai

avantajoasă decît invers.

Soiul (sau prujxi dc soiuri), prin poziţia pc

coardă a primilor ochi fertili, arată care mod

de repartizare osU* mai potrivit. La unele so­

luri poartă rod lăstarii 1—3 de la bază (ex.

Cardinal), la altele cel mai dinspre mijloc ;

la primele repartizarea s>e face j>e clemente

154

Ttblul g

toarte a au iU

1 0»

12 1314 1 ’ *

> • | » 18

O b 'r i V a j l J

14 - - - - - - - -

K r p a i t i v a r c a m o d i f i c A

1 H a l c a p c r c t f t d l

S 9 4 S * 4 <1 5 4

Totalul 7

R<blia Inlrr r r ţ ir l iu r r a u r r lu l l ir t^-hi }i f io Ju r(li ir i l ia ţ a f l

• 60 ^ ochi pe bol ic

Xit. Umfari L> ha

3 cofdi^ a 7 ccliJ 1 crp a J

<*hi

5 ruir^r a1« «*hi Jctp1 « i

ikChi

3 roafdr ■ ia (XbJ 3crpl a 2

<whl

OtKrtTAfll

CU>b*U 21 400 dQ DUO 21 BOUSt ruj ari

U«ill io*x> 11 fcuO 11 900da tua l

ISS

mal scurte şi mal multe iar la ultimele pe mai

puţine şi mal lungi.

Repartizarea sarcinii iniţiale de ochi de iamS

pe butuc nu modifică numai */s de ochi por­

niţi, ci şi procentul de lăstari fertili, pe acea

porţiune a coardei de rod care interesează prac­

tica (tabelul 7).

Se constată din tabel că repartizarea acele­

iaşi sarcini pe elemente mal multe şi mai

scurte (cordiţe de 7 ochi) este mai avanta­

joasă decît pe mai puţine şi mai lungi (coarde

de 18 ochi).

Potenţialul generativ al ochilor pe lungimea

lăstarului, devenit coardă şi modul de reparti­

zare a sarcinii iniţiale reprezintă cele două

plrghii deosebit de eficace cu ajutorul cărora

omul (viticultorul) poate modifica frecvenţa

maximă a ochilor fertili pe lungimea coardei,

conform cu interesele economiei producţiei de

struguri. Se constată din tabel că repartizarea

sarcinii pe elemente mal scurte şi mai multe

(cordiţe de 7 ochi) valorifică la maximum po­

tenţa generativă a ochilor dinspre baza coarde­

lor de rod (2—7) şl li măreşte cota procen-

156

mE1o

MrS-s

a&ia*5 00 1•n 3

zo. I1 §e* 1 3

1

iP

§ OS- MO£mV) «0 In S

SĂi i

§▼ gO r»

mZItk

m1

io

m!•%îX

«•iajt?I*

167

tual.1 de manifestare pfi această porţiune. Pe

c-lcmente mai lungi ţi mai puţine (ochi 9— 12)

sc valorifica aceeaşi potenţă lără insă a-i spori

şi nivelul procentual dc manifestare.

Producfia obţinută ca factor de alegere a celui

mal bun mod de repartizare a sarcinii iniţiale

de ochi de iarnă pe butuc are un rol hotărâ­

tor. Rezultatul cercetărilor Întreprinse asupra

relaţiilor existente (şi posibile) intre modul de

repartizare a aceleiaşi sarcini pe butuc şi pro­

ducţia de struguri obţinută, inclusiv calitatea

acesteia, este redat In tabelul 8.

Se constată din tabel că dintre cele trei mo­

duri de repartizare a sarcinii pe butuc, cel p?

coarde de 10 ochi este cel mai avantajos.

Simplificarea tehnologiei aplicată in via pe rod

obligă, in etapa actuală, tot mai mult la re­

partizarea pe butuc a sarcinii de ochi de iarnă,

pe clemente mai scurte şl mai multe, pe cor­

diţe (şl cepl de Înlocuire) de 4—7 ochi de

iarnă, tn loc de mai puţine şi mai lungi (coarde

dc 10— 14 ochi), scutind astfel şi cercuitul. O

astfel de repartizare se practică mai ales In

cultura neprotejată peste Iarnă, condusă pe tul*

15â

pini Înalte sau scmltulplnl şl cordoane ori­

zontale uni şi bilaterale.

Pentru a preveni degarnir.irea prin nepomirea

ochilor de iarnă de pe porţiunile cordoanelor,

s-a trecut de la repartizarea sarcinii pe cor­

diţe la cea pe cepi de 1—2 ochi de iarnă sau

chiar unghiulari şi tn extremis prin suprima­

rea coardelor de rod la inel (unde există În­

grămădire de muguri practic latenţi). Deşi

avantajos pentru mecanizarea tăierii In ,us-

cat“, acest mod de repartizare asigură produc­

ţii mal mici decît rel pe cordiţe sau chiar pe

coarde mijlocii (8—10 ochi); de aceea, numai

economia producţiei poate hotărî a?upra lui.

T EH N IC A APLIC&RII T Ă IER ILO R DE PRO D U CŢIE

Pentru a se putea aplica tăierea de fructificare

cum trebuie şi a preveni unele greşeli posi­

bile. Prima şi cea mai frecventă greşeală fă­

cută la tăierile de producţie, este supraîncăr­

carea butucilor, urmată 1—2 ani de producţii

159

mari, creşteri slabe ale lăstarilor, rezistent

micşorată la ger, pielrea butucilor etc. A doua

greşeală constă in reţinerea pe butuc a unor

coarde prea groase (12— 14 mm) sau prea sub­

ţiri (sub 7 mm) şi unele ca şi altele sint ne­

corespunzătoare pentru producţie în condiţiile

noastre de mediu. In timpul desfăşurării lu­

crării, se face mai întîi un examen asupra for­

maţiunilor anuale şi multianualc aflate pe bu­

tuc, a modului de aşezare a lor in coroană, a

necesarului de verigi de rod In cazul sistemu­

lui de tăiere mixt etc. Paralel cu examinarea,

sc compară caracteristicile formaţiunilor anuale

cu indicii la care acestea trebuie să răspundă,

mai ales ceie ce vor vor rămtne ;je butuc după

tăiere, se precizează cele de prisos care se eli­

mină făcind astfel „lumină*1, spre a putea ob­

serva mai bine formaţiunile care trebuie să

rămînă.

Se aleg verigile de rod la sistemul de tăiere

mixt ca număr şi poziţie pe butuc, cepii de

Înlocuire, cel de rod la sistemul de tăiere

scurt, cepii de rezervă şi cei dc siguranţă la

butucii din zona semiprotejată, precum şi 1-2

>60

formaţiuni in plus pentru a mări posibilita­

tea de alegere a celor mai corespunzătoare,

restul sc suprimă. După alegere coardele de

rod şi cele din lemn bâtrin pentru cepi *e

scurtează la numărul de ochi stabilit ante­

rior, obţinîndu-se astfel elementele de pro­

ducţie şi cele de formare pentru anul viitor,

se desăvirşeşte apoi toaleta fiecărui butuc.

Hcguli de care se (ine seama Io tăiere. Viţa

de vie îşi vindecă (cicatrizează) greu rănile

provocate prin tăieri, i;ir în dese cazuri rămtn

nevindecate, de aceea orice tăietură trebuie

făcută perpendicular pe lungimea formaţiunii

lemnoase care se suprimă, cind rana deschisă

are suprafaţa cea mai mică. Tăieturile tre­

buie făcute numai pe o singură parte a lem­

nului multlanual (sau a punţilor de rod) spre

a stLnjeni cit mai puţin circulaţia substanţelor hrănitoare.

Deşi sistemul dc tăiere scurt se arată avan­

tajos faţă de celelalte, rămine fnsă dezavan­

tajos ca producţie, in aceleaşi condiţii lăstarii

proveniţi din ochi unghiulari şi din primii

1—2 sau chiar 2—3 (ochi de iarnă) socotiţi dc

161

In bază, poartă inflorescenţe şi struguri mal

mici şl mal uşori decît cel porniţi din ochii

situaţi mai sus pe coarda de rod, de aceea nu

pare de perspectivă pentru solurile de mare

productivitate şi mal ales pentru nevoia ob­

ţinerii unor producţii mari (şl foarte mari)

cum se solicită tn etapa actuală chiar in gră­

dina de lingă casti.

U N ELT E FO LO SIT E LA TĂ IERE

Tn afară dc cunoştinţele strict necesare, tăie­

rea aplicată viţei dc vie cultivată fiind tn fond

o operaţie de „chirurgie vegetală- Implică şi

asigurarea cu unelte adecvate, potrivite pen­

tru executarea corectă a ei.

Deşi tn ultimul timp se inventează şi se fa­

brică pe lingă cele clasice arhicunoscute al­

tele noi mal perfecţionate • cu întrebuinţări

* Este vorba de foarfecele pneumatic pentru tăiat braţe sau chiar de unele maşini pentru mecanizarea tăierii etc.

162

mai ales în fermele viticole, în plantaţiflc de

vii din grădina dc lingă casă ca ţi pe loturile

personale rămin ca indicate, in etapa actuală,

tot uneltele clasice \ tn rlndul cărora sc nu­

mără : foarfecele de vie, ferăstraiele, foarfeca

de buturugi, cosorul şi cuţitul.

Foarfecele de i'ie este unealta indispensabilă

pentru tăierna viţei de vie, de toate vSrstele

(tinere, mature, bătrtne). Ele sint de mai multe

tipuri, modele (fig. 2), dar şi de calităţi di­

ferite. Indiferent de model o foarfecă bună

trebuie să funcţioneze bine, lamele să alunece

uşor şi strtns unele pe altele, cuţitele să tale

foarte bine, s i aibă arc bun şi să so menţină

închisă după întrebuinţare. Gradul de apro­

piere a cuţitelor foarfecel şi cel de taiere a

lamei tăietoare se verifică şi se apreciază după

cum tale sau nu o foiţă subţire de hirtie (ca

* In ultimul timp, s-au profilat anumite uni­tăţi pentru fabricarea uneltelor clasice, nece­sare gospodăriilor personale ; acestea se găsesc la magazinele de specialitate ale comerţului de stat.

163

original »

Foarfecec

Pig. 2 — Unelte folosit* la tMcre

cea de ţigară). Lama tăietoare poate face sau

nu corp comun cu braţul corespunzător ei,

mal practice slnt foarfecele de vie (pentru

tăiat vie) cu lama detaşabilă, care la nevoie

sc poate Înlocui fără a schimba foarfecele in

caz de uzura sa. Piesa activă estu lama tăie­

toare de aceea trebuie s<l fie bine ascuţită

şi rezlblentA, confecţionată din oţel de buni

calitate.

Ferăsiraiele, de construcţie şl modele diferite

se folosesc la tăierea altor porţiuni de pe

planta dc viţă (cioturi mal groasa, braţe sau

cotoare etc.) decit cele tăiate cu foarfeca de vie.

Ele slnt (aşa trebuie) construite din plnză de

oţel mal groasfi, rigide, înguste şi cu dinţa-

tura orientată spre miner, adică dinainte îna­

poi, clnd tăietura se execută numai prin tra­

gere nu şl prin împingerea sa. Calitatea unul

bun ferăstrău de vie depinde de cea a ma­

terialului din care-i făcut (ptnză bine sau nu

oţelită). iar pentru acelaşi material de mă­

rimea dinţilor şl de gradul de deschidere a

lor (ceaprăzulţl), care uşurează execuţia tă-

165

ieturli şi alunecarea lesnicioasă a ptnzcl fe-

răstrăului.

Foarfecele dc buturugi, asemănător ru cel dc

vie cu deosebirea că are braţele mal lungi >i

nu are arc şi mecanism de închidere. Avlnd

braţele mult mal lungi foarfecă dc buturugi

se utilizează la tăierea aceloraşi părţi de pe

planta de vită ca şi fcrestralele de v ie ; de

aceea le poate înlocui cu succes, nefilnd nea­

părat necesare ambele unelte In aceeaşi gos­

podărie. Funcţionalitatea şi calităţile foarfe­

celui de buturugi sint (trebuie să fie) aceleaşi

cii pentru foarfeca de vip, de aceea nu le mai

amintim aici.

Cosorul (pentru vie) este unealta arhicunoscută

poporului român şl mai ales cultivatorilor de

vlţâ de vie. Rste un fel de cuţit cu lama adusa

tn formă de secera ; funcţia sa In tăierea viei

a preluat-o cu succes foarfeca de vie, de aceea

se foloseşte azi mai puţin ca In trecut la

accasta lucrare. Singur sau împreună cu cu­

ţitul se utilizează la netezirea rănilor mai

mari, rămase de pe urma ferăstrăulul.

166

Cuţitul, spre deosebire de cosor, este folosii

pentru netezirea rănilor mal mari. Are ascu­

ţişul pc partea convexă (bombată) a lamei,

uşurtnd folosirea sa la netezirea oricărei răni

proaspete de pe planta de viţă. Calităţile la­

mei tăietoare sint la fel cu cele ale acelciaşi

lame de la foarfeca de vio.

/nprijfrra şi pregătirea uneltelor dc (âiat rto.

Starea uneltelor dlntr-o gospodărie reflectă

Brija pc care o manifestă gospodarul faţă de

acestca ; de aceea s a şl format zicala : „faţ:«

uneltelor o arată pc cea a gospodarului* aşa

Incit nu reţinem atenţia asupra acestei pro­

bleme, cu sublinierea de a fi menţinute cu­

rate, ferite de umezeală şl rugină.

Pregătirea uneltelor, înainte de tăierea viei,

este o preocupare bine cunoscută tuturor gos­

podarilor şi tăietorilor; de aceea ar trebui

poate, să nu atragem atenţia asupra el, totuşi

o reamintim ctt de sumar :

ţ Toate uneltele folosite la tăierea vitei de

vie trebuie examinate atent şl verificată sta­

rea tn care se află şi cea de funcţionalitate,

luind din timp şi măsurile cuvenite.

167

• Se revizuiesc piesele active (de la unelte),

se ascut bine şi atent, se vcrlfică arcurile şi

se ung peste toi unde este nevoie (Îmbinări,

şuruburi, arcuri etc.).Cu unelte bune şi bine pregătite, tăierea vi­

ţelor din grădina de ltngă casă se face uşor

şi bine.

FORME DE CON DUCERE, TEH N O LO G IA OBŢINERII LOR

Nevoia de a dirija fenomenele de creştcre şl

de rodire la viţa din cultură, prin tăieri ţi

alte mijloace, a rezultat din Imposibilitate.!

plantei de a-şi menţine portul ridicat, din

Îmbunătăţirea aerisirii Interiorului coroanei şl

a Iluminării acesteia ca şi din cerinţa de a

obţine producţii mari dc struguri relativ sta­

bile şi de calitate corespunzătoare produsului

propus a sc obţine.

FORMELE DE CONDUCERE

In cadrul aceluiaşi sistem de tăiere, lung sau mixt, se du coroanei o anumită formă, re­zultată din modul cum se orientează şi se

169

conduc in spaţiu formaţiunile lemnoase mul-

tianualc şi anuale existente pe butuc şi sc

leagă pc mijlocul dc susţinere.

Forma dată butucilor nu depinde dc prezenţa

sau absenţa tulpinii, ci de modul cum sc

orientează şl sc conduc în spaţiu formaţiu­

nile anuale şi multianuale existente pe butuc

şi cum se leagă pe mijloaccle dc susţinere.

In componenţa formei dc conducere intrâ for­

maţiuni lemnoase multianuale (braţe, cor­

doane, cotoare) şi anuale. Primele iau parte

la forma dată butucului In limita dimensiu­

nilor pe care le au şi a orientării in spaţiu ;

lipsa acestora sau micşorarea la lungimi mai

mici şi foarte mici, dau butucilor forma de

„cap“ mai mare sau mai mic, purtat sau nu

pe tulpini de inălţim l diferite.

Prezenţa pe butuc a formaţiunilor multianuale

de lungimi relativ mari (tiC—00 sau 100— 120

cm ori mai mult) şi orientarea acestora tn

spaţiu, imprimă butucilor forma primară (cor­

don orizontal, vertical sau dc \asp umbrelă,

verandă etc.),

170

Caracterul general al formei este astfel dat

de formaţiunile multianuale. care prin număr,

lungimi şi orientare in spaţiu, desunează forma

cea mai generală a scheletului coroanei butu­

cului sau chiar a acestuia întreg. Clnd spunem

cordon orizontal, nu indicăm şi felul acestuia

(Cazennave, Sylvoz etc.), pentru că precizarea

(Individualizarea) formei nu o pot da forma­

ţiunile multianuale, ci cele anuale.

Formaţiunile anuale prin lungime şi orientare

tn spaţiu întregesc şi individualizează forma

primară, conturată de cele multianuale. For­

maţiunilor anuale rămase pe butuc după tăiere

dindu-li-se diferite orientări în spaţiu, con­

firmă rolul lor In definirea formelor de co­

roană, altfel nici nu se poate explica exis­

tenţa, In practică, a diferitelor tipuri dc cor­

doane (Sylvoz, Cazennave, Royat simplu sau

mixt etc.).

La Întregirea sau chiar la modificarea formei

primare, dată coroanei prin formaţiunile mul­

tianuale şi anuale, contribuie in bună măsură.

In perioada de vegetaţie şi lăstarii. Aceştia,

prin modul cum sint dirijaţi şi legaţi sau nu.

171

pe mijloacele de susţinere, modifică forma ge­

nerală din cum era sau cum putea fi, in una

asemănătoare trunchiului dc con răsturnat sau

nu, vasului deschis etc., rezultind una din di­

feritele forme modificate, întllnite curent In

plantaţiile de vil.

PA R TIC U LA R ITĂ ŢILE FORMELOR DE C O N D U C ER E

Formele de conducere, cunoscute şi folosite In

viticultură, includ anumite particularităţi pro­

prii a căror cunoaştere ar.'ită unitatea aces­

tora.

Indiferent de diversitatea lor, tcate formele

de conducere a vegetaţiei şi producţiei la vlţ*

de vie din cultură, sint creaţii artificiale ale

maselor de viticultori sau de unii specialişti

consacraţi. Şl unii şl alţii au observat că unele

forme s-au dovedit mal potrivite pentru con­

ducerea viţel de vie faţă de altele, pe acestea

le-au Îmbunătăţit mereu a]unglndu-se cu tim­

pul la formele actuale, net deosebite de ce'e

din natură.

172

Spre deosebire de formele libere şi răsfirat»;

intllnlte la viţa sălbatică şi la cea susţinută

pe arbori, Ia cea cultivată ele unt de regulii

cplatizcte ; acestea s-au dovedit mal indicate

pentru cultura economică a viţei de vie, de

aceea pe acestea le-nu preluat şi rătplndlt In prictica viticolă.

Oricum s-ar prezenta, toate formele de con­

ducere existente In viticultură sint determinate

de modul In care se orientează In spaţiu şi se

conduc formaţiunile lemnoase permanente fi

anuale, din coroană şl se leagă pe mijloacele

de susţinere. Pe forma iniţială astfel deter­

minată se suprapune cea ulterioară, rezultată

prin dirijare şl legare sau nu a lăstarilor In

cursul perioadei de vegetaţie.

Diversitatea formelor de conducere existente

şi a celor noi care so vor proiecta este con­

diţionată de utilizarea cit mai deplină a ener­

gici heliotermice • şl de economicitatea cul­

turii viţel de vie. Dintre formele de condu­

cere. Intllnlte In practica viticolă, aceea este

• l umina $1 căldura razelor solare.

173

mai bună şi mat recomandabilă care, intr-o

etapă dată, asigură producţia cea mai mare.

cu menţinerea calităţii, scop urmărit de orice

cultivator.

La ţoale formele de conducere i-\ristenfa tul­

pinii fi menţinerea ei sint şi râm ti determi­

nate, fn principal, de regimul termic • din

perioada rece a anului. Tulpina viţei de vie

din cultură este de ri'puld mai inalfâ in zo­

nele de cultură neprotejată peste iarnă şi mai

joatf sau chiar lipseşte, in cele protejate, tn

cadrul zonei de cultură neprotejată peste iarnă

sc ivesc variaţii in înălţime a tulpinii legale

fie dc scoaterea organelor din zona cu tem­

peraturi ridicatc «flală pe sol şi tn vecinăta­

tea sa, fie de pericolul prea mare al atacu*

rilor de mucegai pc struguri ; ambele situaţii

confirmă dependenţa înălţim ii tulpinii de re­

gimul termic de peste an.

Toate formele de conducere aplatizate, cu ten­

dinţă de generalizare fn viticultură, implică

utilizarea spolierilor, ca mijloace de susţinere n

* De temperatură.

174

vegetaţiei ţi producţiei. Este aproape dc ne­

conceput obţinerea şl menţinerea formelor dc

conducere aplatizate * fără întrebuinţarea spa-

lierilor ca mijloc de susţinere sau pergolc-

lor.

Toate formele de conducere strlnse pe laturi,

aplatizate, fn plan vertical permit mecaniza­

rea largă a lucrărilor dc tehnologie viticolă

(lucrările solului, fertilizarea, protecţia contra

bolilor şi a dăunătorilor, erbicidarea, culesul

strugurilor de \in la viţele cu tulpini cores­

punzătoare etc.) ; înlesnesc folosirea mai bună

a energiei heliotermice, Iluminarea şi aerisi­

rea mal bună a coroanei viţelor, avantajează

fn anumită măsură eficienţa tratamentelor şi

eficacitatea lor etc.

Condiţiile care se cer formelor i!e conducere

Pentru a putea fi preluată şi folosită In prac­

tica viticolă orice formă dc conducere trebuie

să întrunească anumite condiţii considerate

minime. Intre cure se numără Următoarele :

• In plan vertical şi orizontal.

175

Formele de condwere, oricare ar II, trebuie

să asigure crearea unui microclimat (microfi-

toclimat) * In plantaţie şl Sn coroana butu­

cului (plantei) de vită, care să permită desfă­

şurarea normală a proceselor de viaţă (in spe­

cial de fotoslnteză) şl pe cit posibil a celor ne­

favorabile pentru boli şi dăunători. Dinlre ac­

tualele forme de conducere cele aplatizate,

conduse pe tulpini ţi semitulpfni, unde se

poate, s-au dovedit mai indicate, mai ales dacă

asigură şi un randament mai ridicat (mai maro)

a fotoslntezei actice. Se pot îndeplini. In bună

măsură, cele două cerinţe, prin acea formă

de conducere care asigură o suprafaţă mal

mare activ asimilatoare şi o iluminare a frun­

zişului mal multe ore din zi ; de aceca se

proiectează şl se experimentează noi variante

ale formelor de conducere.

In afară dc microclimat favorabil, forma de

conducere trebuie să Tic cit mai '«{ir» cosfisi

tcare, mai simplii, cit tnai u$or de obţinut,

dc menţinut in practica v itico lă; numai In

** Ambiantă bună pentru viVă.

176

aceste condiţii forma dc conducere poate fi ac­

ceptată şi generalizată In producţic şi utili­

zată In grădina de lingă casă.

Pentru a fi acceptată In practică orice formă

de conducere trebuie să permită şi să se pre­

teze Ia obţinerea unor producţii de struguri

cit mal mari şi de bună calitatc. Dintre toate

formele de conducere, adaptate condiţiilor du

mediu si solului (sau grupelor dc soiuri) este

mai bună aceea care, cu aceeaşi tehnologie, asi­

gură producţia cea mai mare dc strucuri. Relaţia

dintre forma dc conducere, la acelaşi soi uflatln

aceleaşi condiţii şi producţia de struguri obţinută

este prezentata In tabelul 8, pag. 157.

Se constată din tabel că dintre formele de con­

ducere studiate comparativ, cca denumitâ Mo­

ţională asigură producţia globală (18 500 kg/ha)

si marfă (15 000 kg/ha), cea mai mare la so­

iurile pentru struguri de masă, iar Mi.rf eta­

jat, cea mai mică (11800 kg/ha — producţia

globală şi 10 700 kg/ha, producţia marfă). Din­

tre formele de conducere In cordon, Cordonul

Sylvoz (cu 10 000 kg struguri/ha} se arntă su­

perior celui orizontal.

177

In acelaşi timp, forma de conducere aleasă şi

folosită In practică trebuie să reclame chel­

tuieli de producfie cit moi mici.

După cum se ştie, unele forme de conducere

necesită cheltuieli de producţie mai mari, a l­

tele mai mici ; de aceea la alegerea şi folo­

sirea lor in practică se ţine scama şi de acest

fapt deosebit de important In etapa actuală.

Examinarea In ansamblu a tuturor condiţiilor

pe care trebuie să lc Îndeplinească formele de

conducere, este singura cale In măsură să arate

care dintre ele este cea mai recomandabili

pentru utilizarea tn practică. Experienţele dr

plnă acum indică totuşi cordonul orizontal uni

si bilateral, ca formă dc conducere mai po­

trivită pentru soiurile de vită producătoare de

struguri pentru vin şi Guvot pe tulpină (sau

Cap înălţat) pentru cele de masi, iar in gră-

dinele de lingă casă bolţile şi semibolţile.

SCO PU R ILE URMĂRITE

In afară de tăieri, reglarea procesolor de creş­

tere şl a celor de fructificare sc realizează

178

prin conducerea formaţiunilor multianuale şi

mai ale* anuale rămase pe butuc după tA­

iere.

Orientind diferit in planul vertical, coardele

de rod din coroana butucului, purtate sau nu

pe tulpini, dau acestuia astfel dc forme Incit,

prin acestca, se utilizează mai bine resursele

tcrmice, luminoase şl cele de umiditate din

so l:

Prin dirijarea rectilinie (dreapta) sau curbili­

nie (curbată) a coardelor se poate deplasa por­

nirea şl creşterea lăstarilor pe ncea porţiune

care interesează mai mult ştiinţa şi practica

producţiei viticole, spre vlrfuri, mijloc ori spre

bazo coardelor de rod.

Pentru acelaşi mod de conducere a coardelor

anuale purtate pe tulpini de înălţimi diferite,

se micşorcază (deseori plnă la anihilare), con­

secinţele accidentelor climatice (brume şi în ­

gheţuri tirzii de primăvară), a atacurilor de

boli (mană, mai ales mucegăirea strugurilor

etc.), se micşorează evaporarea apei din sol

pr'ji umbrirea acestuia sau mărirea et, dupfl

179

caz. Rezultă astfel că In afară dc tăiere, di­

rijarea vegetaţiei şi producţiei l i vil şi uşu­

rarea aplicării celorlalte măsuri de îngrijire

cu-., se realizează In mare parte prin condu­

cerea formaţiilor din coroana butucilor de

viţa.

Conducerea coardelor. Coardele râmase pe bu­

tuc după tăiere pat fi conduse rectlllniu sau

curbiliniu (flg. 3).

A. C o n d u c e r e a r e c t i l i n i e se poate face

!n plan vertical, In toate direcţiile posibile:

\ertlcal ascendent şi descendent, oblic ascen­

dent şi descendent ţi orizontal, fiecare cu

avantajele şi dezavantajele sale.

Conducerea tvrlicald fi oblică cu virjul In sus,

favorizează la maximum inegalitatea de por­

nire şi de creştere a lăstarilor pe lungime.)

coardei de rod (sau Infertilă). La acest mod

de orientare şl conduccre a coardelor de rod,

rămase pe butuc după tăiere, ochii dc lamă

situaţi spre polul morfologic superior (capătul

coardei) dezmuguresc mai tntll, lăstarii por­

niţi din aceştia «resc mai repede şl realizează

lungimi mni mari, Iar cel dinspre baza coar-

180

3 — Cnuduccrc.i coardelor:» — vtrtital u co idm t; i — vertical

c - d •» oMic aw ndcnt ţi d «fc i,< !« il1 t - o iu e n U I; d — In fere

181

dei (polul morfologic Inferior) porncsc mal In

urmă. ori nu, cresc mai tncet şi ating lungimi

mai mici.

Ochii dc lam ă din această parte a coardei de

rod (primii 1—3 şi chiar 1— 4) nu pornesc mal

ales cind coarda râmine mai lungă ; de aceea

printr-un proces de golire (degarnlsire) con­

tinuii a porţiunilor dinspre baza coardelor, se

acumulează aici mai repede şi In cantitate mal

mare lemn multlanual, indepărtlnd astfel coar­

dele an de an de suprafaţa solului.

In concluzie, la acest mod de conducere lăs­

tarii cel mai corespunzători se găsesc spre

vlrful punţilor de rod, a coardelor dc doi ani,

iar cei mai slabi, clnd pornesc sp;-e baza aces­

tora.

Conducerea verticald fi oblică descendentă (cu

vlrful in Jos) deşi menţine inegalitatea de por­

nire şl de creştere a lăstarilor, inversează ma­

nifestarea ei pe lungimea coardei anuale.

Prin îndoirea şi legarea coardelor anuale cu

vlrful In jos, baza lor devine pol morfologic

superior (aşezat mai sus), iar vlrful pol mor­

fologic Inferior arcplasat mal Jos. De aceea

182

pornesc mai Intll, cresc mai repede, lăstarii

dinspre baza coardei, devenit prin îndoirea

vlrfului, pol morfologic superior, de aceea rea­

lizează lungimi (şl grosimi) mal mari. Pornesc

mal In urmă (sau nu pornesc) ochii situa(i

spre vlrful coardei, rămas după îndoire pol

morfologic inferior, lăstarii cresc mai Încet

si ating dimensiuni mai mici.

Ambele moduri de conducere a coardelor fver-

ticală fi oblică, ascendcntă ţi dcsccndenlâ),

favorizează la maximum inegalitatea de creş­

tere a lăstarilor pe lungimea coardelor şi J1

schimbă intensitatea de manifestare de pe o

porţiune de coardă pe alta, In funcţie de In­

teresele practico alo conducerii viţei de vie.

Spre deosebire de cea verticală şi oblic ascen­

dentă, care prin degarnlsire şi acumulare de

lemn multlanual Îndepărtează an de an orga­

nele vegetative şi cele generative de supra­

faţă solului, conducerea verticală şi oblică des­

cendentă, previne şi frîneazi asemenea feno­mene.

Rezultă astfel cJ, folosind una sau alta din

cele două moduri de orientare şl conducere a

183

coardelor râmase pe buluc după litiere, viti­

cultorii put obţine lăstari şi mai apoi coarda

mal viguroase sau mai slabe pe acea porliune

a coardelor de rod care este mai avantajoasă

pentru practica şi economia viticolă.

Conducerea orizontală, determină Influenţe şi

efccte contrarii celor Înregistrate prin cele­

lalte moduri dc conducere. Prin conducere

orizontală virful şi baza coardelor se gîis&u-

la acelaşi nivel, pc aceeaşi linie, rar unul mai

jos sau mai sus ca a ltu l; dc aceea, In toc de

o inegallzare, se realizează o egalizare In creş­

terea lăstarilor pe lungimea coardei anuale.

La conducerea orizontală dezmuguresc practic

In acelaşi interval de timp mai mulţi ochi de

iarnă faţă de totalul lor ; lăstarii cresc aproape

la fel de repede sau de Încet pe Întreaga lun­

gime a coardei şi realizează dimensiuni (Iun

yimi ;l grosimi) aproximativ egale. Pornind

mai mulţi ochi de iarnă faţă de totalul lor,

pentru aceeaşi sarcină pe butuc, dimensiunile

acestora, deşi mai uniforme, rămin ceva mni

mici comparativ cu cele de la conducerile ver­

184

tical şi oblic ascendentc şi descendente ; In

schimb, se Împiedică acumularea lemnului bă-

trln şl deci Îndepărtarea de pămlnt sau de

capul butucului a organelor vegetative şi ge­

nerative. Lăstari mal mulţi pe butuc, Înseamnă

aerisire şi iluminare mai slabe In interiorul

său şi condiţii mai bune pentru atacuri de boli.

Ţinînd seamă de avantaje şl dezavantaje, vi­

ticultorii aleg şi folosesc în practică acele mo­

duri de conducere rectilinie, a coardelor care

servesc mal bine economia producţiei viticole,

dintr-o podgorie sau alta ori din grădina de

lingă casă.

13. C o n d u c e r e a c u r b i l i n i a , mal des fo­

losită in practică decit cea rectilinie, poate fi

In cerc, semicerc, şi chiar In arc de cerc, după

gradul de curbare a coardelor rămase pe bu­

tuc ca şi după lungimea acestora; fiecare cu

avantajele şi dezavantajele sale.

Comparativ cu cea orizontală, conducerile In

semicerc şi In cerc utilizează la maximum spa­

ţiul dintre butuci pe rind şi pc metru liniar.

Comtuccrca in ccrc, situează diferit In plan

185

vertical prin îndoire, ochii dc iarnă pe Iun-

gimca coardelor anuale, de aceca menţine şl

favorizează creşterea neuniformă a lăstarilor

pc uncie por(iunl de coardă faţă de altele. în ­

tocmai ca şl la cele rectilinii, vertical şi oblic

ascendent şi descendent, la conducerea curbi­

linie in cerc pornesc mai tntii, cresc mal re­

pede, lăstarii proveniţi din ochii de iarnă si­

tuaţi pc segmentele cele mai ridicate şi pc

cele ascendente şi descendente din vecInăUitci

acestora şi ating dimensiuni mal mari. Por­

nesc mal in urmă, cresc mai încet şi realizează

lungimi mal mici, lăstarii proveniţi din ochii

de iarnă situaţi spre baza cercului şi pe por­

ţiunile dc coardă din vecinătatea sa.

Procentul de ochi porniţi de pe porţiunile cels

mal ridicate ale cercului şi de pe segmentele

ascendente din apropierea sa fiind mai mare

decit cel de la baza cercului şl de pe por­

ţiunile învecinate, sc ajută acumularea lem­

nului bătrin şi îndepărtarea sistonatlcâ (re­

gulată) a organelor vegetative şi generative rte

suprafaţa solului şi de capul butucului.

(«6

Conducerea (n semicerc, mai răsplndîtâ in

practică faţă de cea tn ccrc, provoacă efecte

«semănătoare asupra fenomenelor de creştere

şi de rodire ca şi cea in cerc. Semicercul ne-

filnd altceva decit jumătatea superioară din

conducerea Jn cerc, toate manifestările de

pornire şi creştere a lăstarilor, constatate pe

această parte a cercului, sint şl rămln valabile

pentru conducerea coardelor tn semicerc.

Ochii de iarnă aflaţi spre baza şi vlrful coar­

delor, conduse tn semicerc, pornesc mal tirziu

(sau nu pornesc), iar lăstarii proveniţi din

aceştia (clnd pornesc), cresc mai încet şi ating

lungimi mai mici şi invers ; cele mal mari d i­

mensiuni le realizează lăstarii aflaţi pc seg­

mentul de curbură maximă a semicercului şi

cei de pe porţiunile ascendcntc şi descendente

învecinate.

Rezultă astfel că modul de conducere a coar­

delor rectilinii fi curbilinii, pe direcţii şi sen­

suri diferite, reprezintă mijloace eficace prin

care viticultorii modifică raporturile dintre

creştere şi fructificare, după voie şl cerinţele

18?

practicii viticole iar cel cu grădini lingu casă

şi după mărimea acestora.

Înălţimea la care se conduc coardele. Varieta­

tea condiţiilor de climă şi economia culturii

vitei dc vie hotărăsc Înălţimea tulpinii, a co­

roanei şi a coardelor faţă de suprafaţa solu­

lui şl legarea sau nu a a cos torn pe mijloacele

dc susţinere. Cu cit cultura viţei de vie sc în­

depărtează dc la sud spre nord cu ntlt scad

lnăltimc-a tulpinii şi cea la care sc conduc

coardele faţă de suprafaţa solului şi Invers.

Căldura, intensitatea luminii, umiditatea so­

lului şi a aerului, depind In marc măsură de

poziţia geografică a locului, de formele de re­

lief (dealuri, pantă, şes etc.), de orientarea

locului faţă de punctele cardinale şi dc Înăl­

ţimea Iul faţă dc nivelul mării şi in acelaşi

loc cu depărtarea faţă dc sol. Ziua, căldura

cca mal marc şi umiditatea cca mai mică se

lntllnesc mal aproape do pămlnt. Sar noap­

tea ln\<rs. Tn zonele cu deficit termic,

viţa de vie şl portul său, inclusiv coar­

dele se conduc? mal aproape de suprafaţa so­

lului şi mal departe tn cele cu excedent termic.

188

In cazul intii vita de vie primeşte pe lingu

căldura directă venită de la soare şi un plus

din cea cedată de sol, lmplinlndu-şi astfel ne­

voile de căldură.

tn zonele de cultură neprotejată sau chiar

semiprotejate din părţile noastre, viţa de vie

se conduce pe semltulplni (0,70—0,90 m) sau

pe tulpini (1,00—1,20 plnă la 1,50—1,80 m, rar

mai mult) iar in cele protejate, coroana In­

clusiv coardele la 0,40— 0,50 m depărtare de

sol, rar mal mult. Conducerea, tn părţile noas­

tre, a coardelor mai aproape sau mai departe

do sol, oferă unele avantaje şl dezavantaje.

Conducerea coardelor mai aproape de sol

ajută la maturarea mal bună a strugurilor sl

a coardelor anuale, In schimb devin mai frec­

vente atacurllo de boli (mană, mucegai) şi

cresc efectele îngheţurilor şi brumelor tlrzll

dc primăvară ; tăierile şi culesul se aplică mai

greu.

Dacă insă coardele se conduc mal departe de

sol, strugurii sc coc mai tirzlu, in schimb

atacurile de boli şl efectele accidentelor cll-

189

matlce slnt mal mici, iar lucrările do Ingrijre

se execută mai uşor (tăieri, cules etc.).

Reiese astfel că Înălţimea la care sc conduc

coardele rămase pc butuc după tăiere depinde

In primul rlnd de condiţiile termice (căldură)

de peste an şi In special de cele din lamă, iar

In cadrul acestora de avantajele economice pc

care le oferă unele modalităţi de conducere

comparativ cu altele, urmlnd ca viticultorii să

le folosească In practică pe cele care s-au do-

■vedit mal indicate In grădina de lingă casă.

TEH N O LOGIA OBŢINERII FORMELORDE CONDUCERE

Tehnologia transformării formei de creştere şi

de realizare a formelor de conducere se des­

făşoară la toate plantaţiile In perioada dc ti­

nereţe de virstă, iar In cea de maturitate,

numai la plantaţiile clasice supuse moderni­

zării prin Înălţarea tulpinii. Indiferent de înăl­

ţimea tulpinii, tehnologia de obţinere a for­

melor dc conducere ss realizează etnpizat pe

ani, chiar dacă numărul acestora este diferit.

190

O B ŢIN EREA FORM ELOR DE C O N D U C ER EJO A SĂ

Toate formele de conducere joasă, utilizate de

regulă In zonele de cultură protejată peste

iarnă, sc obţin In acelaşi fel indiferent de sis­

temul de tăiere practicat pe acestea. Anii şi

etapele de obţinere a formei se ridică la trei,

rar mai mult sau mai puţin.

La sistemul de tăiere scurt. Din ochii de iarnă,

aflaţi sub muşuroi, pornesc In anul Intli dup<1

plantare cel puţin trei lăsîari, care In t o a m n a

aceluiaşi an devin coarde.

In primăvara anului doi, de la plantare, se

suprimă una din celc trei coarda (cea din

mijloc) cu porţiunea din cordlţfl pe care se

sprijină, iar cele rămase sc scurtează la cept

de cîte 2—3 ochi fiecare ; din ochii de iarnă

de pe cepi pornesc 5— 6 lăstari, care, de ase­

menea, devin coarde In toamnă şi din nou se taie In cepi.

l a sistemul de tăiere mixt. In prLmâvara anu­

lui trei după plantare, coardele sc scurteaz'i

din nou In cepi de 2—3 ochi, dacă viţele sc

vor Wia după sistemul dc tăiere scurt, sau In

PI

una şi doi cepl (a clte 2—3 ochi) ori chiar in

două verigi (după vigoarea viţelor), clnd vi­

ţele urmează a fi formate după sistemul de

tăiere mixt.

în primăvara anului patru, de la plantare,

planta de viţă este prevăzută cu prlnclpaicla

formaţiuni lemnoase necesare tăierilor de pro­

ducţie ; de aceea se aplică tăierea la cepl de

2—3 ochi pentru sistemul de tăiere scurt sau

In verigi de producţie pentru cel mixt, ori in

coarde pentru ccl lung.

Tn caz că tulpina Joasă nu se reduce In o sin­

gură buturugă, cl trebuie să aibă 40—Gfl cm

înălţime de la suprafaţa solului, din cele trei

coarde existente in toamnă, cea mal bine pla­

sată, mai viguroasă şl mal dreaptă sescurtcază

in primăvara anului doi la această înălţime,

Iar celelalte se suprimă, de la locul de por­

nire (inserţie). Pe coarda astfel scurtată se

menţin primii doi ochi viabili dinspre capătul

scurtat, iar ceilalţi situaţi mal Jos, se suprimă.

De aici înainte se proccdează la fe l: cele două

coarde sc scurtează In clte 2—3 ochi fiecare

192

pentru tăierea scurtă In primăvara anului trei

sau la clte o verigă de producţie pentru sis­

temul de tăiere mixt (In cordiţe sau In coarde

şl cepl) ori tn coarde pentra cel lung.

O B ŢIN ER EA FORM ELOR DE C O N D U C ER EI n a l t A

In tehnologia de obţinere a formelor de con­

ducere pe scmitulplnl sau pe tulpini înalte se

deosebesc, in principiu, trei etape şi anum e:

obţinerea tulpinii, formarea scheletului coroa­

nei (braţe, cordoane, cap înălţat) şi obţinere»

elementelor de producţie.

A. Obţinerea sau formarea tu lp in ii Prezenţa

tulpinii de înălţim i diferite devine cu putinţă

numai in zonele de cultură neprotejată şl chlîr

in cele semiprotejată peste Iarnă.

înălţimea tulpinii. In munca de formare a

tulpinii trebuie precizată înălţimea sa şi cu­

noscuţi factorii de Influenţă din a căror exa­

minare, fie ea cit de sumară, se deduce Inăl-

193

ţimoji cea mai convenabila, stabilită si Înţe­

leasă convenţional şi relativ. *

Tn unele ţări viticole tulpina de 0,70— 1,20 m

nu este considerată joasă şi Înaltă clnd mă­

soară peste 2,00 m In timp ce in altele la 1,20—

1,50 m, se consideră mijlocie. La noi in Vară

tulpina s« socoate semllnaltă, clnd măsoară

0,70—0,90 m şi Înaltă clnd are 1,20 ± 20—

30 cm, rar mai mult (la pcrgola raţională

ajunge la 2 m).

Factorii de influentă. Chiar dacă Înălţimea tu l­

pinii este aşa dc variabilă şi cu Înţeles aşa

dc diferit, aceasta nu se preia şt nici nu s<?

acceptă decît ca un rezultat dedus din influ­

enţa combinată a diferiţilor factori, dintre caro

unii devin hotărltori.

7Vmper<itura, din vară şi din iarnă, deţine rel

mai mare rol In stabilirea înălţim ii tulpinii

l.i cultura neprotejată şi semlprotejată peste

iarnă. In zilele de vară temperatura cea mal

* Diferitele înălţim i au înţelesuri diferite ; înălţimea mică din unele ţări este considerată marc In altele.

194

ridicată se Intllneşte pe sol şi In imediata sa

vecinătate, de unde începe să scadă cu înde­

părtarea de sol, inregistrlndu-se la 2 m înăl­

ţime o micşorare plnă la 5—10°C, rar mai

mult sau mal puţin. Se ştie că la 60—70°C in

zona frunzelor încetează fotosinteza la cele lu­

minate direct, dar continuă la 50—55°C In

viile irigate sau In zonele cu temperaturi mai

coborlte in vară. Mărind înălţimea tulpinii In

cazul Intii de la 50—60 cm la 2 ni, iar in cel

de-al doilea la 1,20— 1,50 m de sol, tempe­

ratura scade de la 60—70°C cit era mal aproape

de sol, 50—SS'-'C şi de la 50—55 la 40—45*C

clnd procesele de viaţă se desfăşoară In con­

diţii relativ mulţumitoare ; de aceea înălţimea

tulpinii trebuie să fie mai mare in cazul intii

şi mal mică in cel de-al doilea.

Vigoarea soiurilor fi starea de fertilitate a pi-

mlntului, influenţează, de asemenea, înălţimea

tulpinii. Pe acelaşi sol soiurile mal viguroase

pot fi conduse pe tulpini mai înalte decit cele

mai puţin viguroase, ca şi accla-jl soi cultivat

193

pe soiuri cu fertilitate diferită, unele pe tul­

pini, altele pe semitulplni.

Productivitatea muncii este diferită la înălţimi

diferite; ca creşte cu Înălţimea tulpinii pină

la un anumit nivel, dincolo de care scade cu

creşterea tn continuare a Înălţimii, cum scade

şi producţia de struguri.

tn condiţiile noastre de mediu, Înălţimea tul­

pinii In plantaţile din zona de cultură nepro­

tejată şi chiar semiprotejată peste iarnă osci­

lează Intre 70— 80 cm faţă de suprafaţa solu­

lui, rar mai mult sau mai puţin ; la înălţimi

mai mari (peste 1,00 mj calitatea producţiei În­

cepe să scadă treptat cu mărirea Înălţimii

tulpinii. Dacă scăderea treptată, la Început

chiar neînsemnată, a calităţii nu interesează

in aceeaşi măsură la soiurile de viţă pentru

struguri de masă şi la cele pentru vinuri de

consum curent, interesează Insă la cele supe­

rioare şi mai ales la cele cu trepte de calitate;

de aceea la stabilirea Înălţim ii tulpinii se ţine

seama şi de felul producţiei de struguri, de

calitatea pe care aceasta trebuie să o asigure.

Tehnologia de formare a tulpinii. Faptele arată

196

că tehnologia de formare a tulpinii este prac­

tic aceeaşi, iar deosebirile care apar se referă

la Înălţime şi la timpul In care se poate ob­

ţine ; de aceea considerăm că trebuie redat

ceea ce este comun In formularea tulpinii de

înălţim i diferite (fig. 4).

Timpul In care se poate obţine tulpina, indi­

ferent de Înălţimea sa, este de doi ani, mai

rar de unul sau chiar de trei a n i ; cel de doi

ani este considerat normal, ca fiind cel mal

Indicat, de aceca este şi cel mai des folosit

In practica viticolă.

Tehnologia de formare normală a tulpinii,

pe ani, se desfăşoară astfel:

tn vara anului ini îi, după plantare, se re­

zervă din cel porniţi toţi lăstarii cu creştere

normală, iar cei debili se înlătură. Dintre lăs­

tarii normali cel puţin 1—2 se conduc vertical

şi se leagă de 2—3 ori de tutore, asigurln-

du-li-se protecţia contra bolilor şi dăunătorilor.

Copilii se suprimă numai In stare erbacee;

terenul se menţine curat de buruieni, cu ară­

tura de toamnă, lăstarii deveniţi coarde, se

muşuroiesc la bază.

197

• >

4

'»■ftoHÂMM TOAMNA, mUAVAM TlUMMdupi pknftrc Asfirf.ru/arriai- nt/riede <kpi bsfoş/hffenst-

dsidtvtgcM * litere li/ere da dk agefgfe

AfW{. /*

tt-20ar

1

ASOr

M l ■ J .1 ,

m .vJ'/A .şjtvimedetJxne dupJiijtre

T-«4 T.lT.I»

toamnah sflrşl/u/penosde/ ck wpt/f/it?

Pig- 4 — Tehnologia dc formare a tulpinii la viţa dc- vie

In primăvara anului doi, din lăstarii porniţi

din ochii de iarnă, deveniţi coarde ce alege

cea mal viguroasă, mai dreaptă, situată cit m«l

jos, care se scurtează la fi— 6 ochi ţi ie leagă

sau nu de tutor, iar restul se suprimă de la

locurile lor de pornire. Din lăstarii porniţi de

pe porţiunea rămasă după scurtare, se re­

zervă 3—4 prin rărire alternativă, care se leagă

repetat de tutor, celelalte lucrări de Îngrijire

stnt la fel cu cele din anul intli după plan­

tare.

In primăvara anului trei, după plantare, din

coardele provenite din lăstarii anului doi, se

aleg şl se rezervă cea mai de jos, pentru cep

de siguranţă, iar cea mal corespunzătoare (si­

tuată cit mal jos, mal dreaptă, normal formată

şi dezvoltată) pentru tulpină înaltă (1,20—

1,50 m) sau semllnaltă 0,80— 1,00 m).

Ambele corzi rezervate se scurtează prin tă­

ieri ; cea dinspre bază la 2 ochi obţlntndu-se

astfel cepul de siguranţă, iar cea de a doua,

la o lungime corespunzătoare (ndl{imii tulpinii

prevăzute a se obţine.

200

In acest mod, la sflrşltul anului doi sau la în­

ceputul anului trei de la plantare, tulpina este

gata formată ca şl cepul de siguranţă.

De îndată ce tulpina de înălţimea propusă

s-a obţinut I se dau Îngrijirile cuvenite : lăs­

tarii porniţi de pe aceasta sc suprimă In stare

erbacee, sau şl mal bine se orbcsc (se scot)

ochii de Iarnă, evitlnd formarea rănilor, puncte

sensibile pe tulpină. In vară se acordă plan­

taţiei Îngrijirile cuvenite (distrugerea buruie­

nilor, protecţia contra bolilor şi dăunătorilor,

muşurolre tn toamnă a cepului de Sigu­

ranţă etc.).

Formarea rapidă a tulpinii se poate realiza tn

anumite condiţii. La soiuri viguroase, cu creş­

tere rapidă a lăstarilor In prima parte a peri­

oadei de vegetaţie, dar fără fenomene de bulre

(creştere prea mare), Insă cu maturaţle relativ

timpurie a lemnului anual. In iicest caz se

procedează astfel: In vara anului Intli după

plantare, se rezervă 3— 1 lăstari porniţi din

ochii de iarnă de pe cordiţa aflată sub mu­

şuroi, restul se suprim ă; din lăstarii rezer­

vaţi se alege cel mai de jos, mai viguros, dar

2QI

nu „buit“ (lacom), se dirijează vertical şi se

leagă repetat de tutor, restul rămln liberi, Insă

cu vtrfurile ciupite. De pe lăstarul ales pentru

formare rapidă a tulpinii, se suprimă toţi co-

piiil îndată ce îşi fac apariţia.

Clnd lungimea acestui lăstar depăşeşte cu

80—90 cm Înălţimea viitoarei tulpini, iar dia­

metrul său este de minimum 7—8 mm se scur­

tează cu 1—2 ochi mai sus sau mai Jos de

inălfimea proiectată pentru Guyot pe tulpină

ori se îndoaie pc prima strmă pentru cordon

orizontal sau pentru altă formă, tulpina fiind

astfel formată la sftrşltul anului Intli după

plantare.

formarea scheletului coroanei. Tehnologia de

formare a scheletului coroanei depinde do mo­

dul cum aresta va fi reprezentat, cordon ori­

zontal uni şi bilateral sau Guyot pe tulpină etc.

I.a cordonul orizontal scheletul principal va fi

reprezentat prin cordon orizontal uni sau bi­

lateral, porţiunea de coardă care depăşeşte înăl­

ţimea tulpinii se îndoaie in primăvara anului

trei şl se leagă pe sîrma portantă (prima slrmă

a spalierului) după care se scurtează la o lun-

202

glme egală cu jumătatea distanţei intre viţe

pe rind. Toţi ochii de iarnă de pe tulpina ast­

fel formată şi cel de pe partea inferioară (dacă

cei de sus stnt suficienţi) a celei îndoite se

suprimă, afară de cel din capăt, tare prin lăs-

tărire va servi la prelungirea cordonului ptnă

In formarea deplină a Iul.

tn primăvara anului patru, coarda provenită

din lăstarul principal al ochiului dc iarnă,

aflat pe partea inferioară a primei jumătăţi

de cordon, serveşte la prelungire pină la bu­

tucul învecinat după care se scurtează. In acest

mod cordonul orizontal unilateral, parte prin­

cipală a scheletului coroanei, este astfel format

In toamna anului patru sau cel tirziu In pri­

măvara anului cinci.

Cordonul orizontal bilateral se poate forma

tn două moduri şi anum e: prin asigurare!

pornirii unui lăstar, din ochii de iarnă aflaţi

in apropierea indoiturii sau prin asigurarea a

doi lăstari din ochii de iarnă aflaţi ctt mal

aproape de capul tulpinii după scurtarea aces­

teia In In'ilţimca stabilită.

203

In primul caz, se foloseşte un lăstar pornit

de la cotul indoituril, cel mal bun (viguros,

drept), care sc pallsează (leagă) pe tutor şi se

îngrijeşte cum trebuie, tn toamna aceluiaşi an

(trei de la plantare) sau primăvara anului pa­

tru, lăstarul se îndoaie in partea opusă, se

leagă dc sirma portantă şi se scurtează la Ju­

mătatea distantei dintre viţe pc rind. In

toamna aceluiaşi an ori in primăvara anului

cinci, se obţine prelungirea cordonului Incit in

toamna anului cinci sau cel tirziu in primă­

vara anului şase, cordonul orizontal bilateral

este format definitiv.

In al doilea caz se folosesc in primăvara anu­

lui trei după plantare doi lăstari porniţi din

ochii de lam ă aflaţi cit mai aproape de capul

tulpinii după scurtarea acesteia la înălţimea

stab ilită; lăstarii obţinuţi din aceşti ochi se

palisează (leagă) pe tutor şi se Îngrijesc atent,

iar toamna după căderea frunzelor ori primă­

vara (anului patru) se dirijează In sens contrar,

se leagă pe strma portantă şi se scurtează la

jumătatea distanţei dintre viţe pe rlnd. Lăs­

tarii porniţi din cei doi ochi de iarnă, de la

204

capete, situaţi pe partea Inferioară servesc la

întregirea braţelor cordonului, incit la sflrşitul

aceluiaşi an sau tn primăvara anului cinci,

cordonul orizontal bilateral este gata format.

Dintre ccle două metode de formare a cordo­

nului orizontal bilateral, parte principală a

scheletului coroanei, cea de a doua este mal

răspindită In producţie chiar dacă braţele cor­

donului rămin permanent inegale ca vigoare

şi dimensiuni.

La Guyot pe tulpină. Spre deosebire de for­

marea cordonului orizontal uni sau bilateral,

obţinut In cinci ani, cea a capului butucului la

Guyot pe tulpină se poate realiza şi In trei

ani, respectiv mai scurtă cu 1—2 a n i ; In ace­

laşi timp la acest mod de conducere şl tehno­

logia este mal simplă şi fără pericol de degar-

nisire ca la cordonul orizontal (fig. 5).

In primăvara anului trei de la plantare, se

opresc 4—5 lăstari porniţi din ochii de iarnă,

rezervaţi pe porţiunea superioară a capului

tulpinii, restul se suprimă In stare erbacee.

Aceşti lăstari se dirijează Intre ilrmele duble

ale spalierului, 11 se suprimă sau nu copilil In

205

Fig. 5 — Obţinerea formei Goyot pe tulpini: ■ — cu 2 verigi de rod; b — cu 4 verigi de rod

funcfle de posibilităţile de creştere pe care le

au şl de realizare a dimensiunilor cuvenite. In

cursul perioadei de vegetaţie li *e asigură con­

diţii bune de creştere («ol curat de buruieni,

protecţie contra bolilor şl dăunătorilor etc.),

şi de maturare mormală a lemnului anual.

tn primăvara analul patru, după plantare, din

cel 4—5 lăstari rezervaţi anterior pe porţiunea

de sus a tulpinii, deveniţi coarde In toamna

aceluiaşi an, se aleg şi se reţin doi sau patru,

restul se suprimă de la punctul de pornire.

Coardele oprite se scurtează In cepl de ctte

2—3 ochi flecare, rămlnlnd după tăiere 2 sau

4 cepl. In caz de vigoare bună a butucului şl

a coardelor anuale, In loc de doi sau patru se

pot lăsa mal mulţi cepl, grăbind, prin Ingro-

şare mal rapidă, formarea capului butucului.

In acest mod, la sflrşltul anului patru capul

butucului (sau chiar al cotoarelor) este astfel

obţinut.Formarea elementelor de producţie. Concomi­

tent eu formarea componentelor principale din

scheletul coroanei (cordoane, cap înălţat etc.),

începe şi continuă formarea elementelor d«

208

produefte (cepl, cordiţe, coarde, verigi de rod).

Indiferent de formele de conducere, elemen­

tele de producţie ie formează In acelaşi fel

şl după aceeaşi tehnologie, de aceea formarea

lor poate fi prezentată In comun sau separat

pe forme mal uzuale in ţara noastră.

La cordonul orizontal uni j i bilateral. Elemen­

tele de producţie la cordonul orizontal uni ţi

bilateral se formează In etape succesive, în­

tocmai ca şl cea a elementului principal din coroană.

Indiferent de procedeul de obţinere a cordo­

nului succesiv sau simultan, baza elemente­

lor de producţie o constituie cepii, obţinuţi ccl

dinţii, pe care apoi se formează cordltele sau

coardele, asociate ori nu in verigi de produc­

ţie, după cum cepii pot rămlne ca atare, ser­

vind ca elemente dc producţie.

Elementele de producţie la cordonul orizontal

unilateral se formează astfel:

Cepii de pe prima porţiune de la acest cordon

se formează In primăvara anului patru de la

plantare. In acest scop coardele provenite din

lăstarii răriţi la 25—30 cm, situate pe partea

209

superioară a primei' porţiuni de cordon, se

tale In cepi de 2—3 ochi fiecare, cu excepţia

ultimei pornită din ochiul de iarnă aflat pc

partea inferioară care serveşte la formarea In

completare a celei de-a doua porţiuni a cor­

donului. In primăvara anului cinci, de la plan­

tare, se tale in cepi dc 2—3 ochi şi coardele

de pe a doua porţiune a cordonului. Aceştia

pot servi in continuare ca elemente de pro­

ducţie, cum se Intllneşte la sistemul de tăiere

scurt practicat cu sau fără tulpină, la cordo­

nul speronat * etc., după cum servesc şi co

elemente de formare a verigilor de rod et1?.

Formarea verigilor de producţie, pe prima por­

ţiune a cordonului orizontal unilateral începe

Jn primăvara anului cinci după plantare ; acum

coardele de pe această porţiune se taie In ve­

rigi de rod, cele situate mai Jos In cepi de

2—3 ochi, iar cele de sus, Insă învecinate ce-

pilor. In cordiţe de 5—7 ochi.

In anii următori, elementele de producţie ast­

fel formate se folosesc potrivit cu sistemul de

• Cu cepi de 2—3 ochi rar mai mulţi.

210

tăiere adoptat sau se transformă după cerin­

ţele ridicate de practica producţiei viticole.

Elementele de producţie la cordonul orizontal

bilateral se formează In acelaşi mod şl in etape

succesive sau nu, după cum se formează şi

braţele cordonului.

Dacă braţele cordonului se formează succesiv,

Intii primul din ele, prin îndoire, dirijare şi

legare a unei porţiuni de tulpină corespunză­

toare primei părţi a cordonului, iar după un

an cel dc al doilea, dlntr-un lăstar devenit

coardă, pornit din zona Indoiturii (curburii).

Formarea elementelor de rod nre loc după

acelaşi procedeu ca la cordonul orizontal uni­

lateral, tn etape, pe ani şi succesiv, pe braţe

şl porţiuni ale acestora.

Dacă Insă braţele cordonului se formează si­

multan prin rezervare a doi ochi de lam ă pe

porţiunea superioară a tulpinii scurtate In apro­

pierea primei slrme portantă {corespunzătoare

înălţim ii tulpinii formată) şi prin dirijarea

coardelor, legarea acestora de slrmă şl scur­

tarea lor la lungimea necesară obţinerii pri­

melor Jumătăţi de braţe, formarea elementelor

211

de producţie, deşi pe ani, are Ioc rimulian

pe ambele porţiuni ale braţelor cordonului in

formare; se formează cepii pe primele por­

ţiuni ale braţelor apoi pe cele următoare (de

a doua) şi In fine verigile de producţie In ace­

laşi mod.

Formarea elementelor de producţie ia Guyot

pe tulpina. Deşi tot in etape succesive, ele­

mentele de producţie la Guyot pe tulpini (sau

semltulplni) se formează intr-un timp mai

scurt, după cum In timp mal scurt se obţine

Întreaga formă faţă de cea in cordon orizontal;

de aceea se întrebuinţează mai ales in prac­

tică. Elementele de producţie, reprezentate

prin verigi de rod, se obţin la Guyot pe tulpini

In două etape (in doi ani) şl anume :

formarea cepllor, a cordiţelor ţl formarea ve­

rigilor de rod.

Cepii sau cepii ţ i cordiţele se formează I i

primăvara anului patru, după plantare, In

care caz din cele 4—5 coarde situate spre capul

tulpinii se aleg 2 sau 4, după vigoarea v iţe i;

cele situate mai Jos *e tale In cepi de 2—3 ochi

212

Iar cele de mai sus in cordiţe de 9— 6 ochi

sau toate cele patru coardc sc tale numai in

cepi de 2—3 ochi.

In primăvara anului cinci de la plantare, coar­

dele pornite din cepi se tale In verigi de pro­

ducţie, după acelaşi procedeu ; rele de jos In

cepi, cele de sus in coarde de 8—10 sau chiar

12 ochi, cele de pe cordiţele din anul patru

(clnd există) se suprimă cu lemnul de suport

cu tot. în anul cin ci după plantare toate ele­

mentele de rod fiind gata formate, plantaţia

intră in producţie deplină ; de aici înainte se

aplică tăierea după metoda cunoscută, siste­

mul de tăiere mixt Guyot modificat (cu mai

multe verigi) sau dublu (cu două verigi) mal

rar simplu (cu o verigă).

Obţinerea formelor cu tulpini conduse pe per-

golă raţională. Formele de conducere a viţe­

lor cu tulpini înalte, susţinute pe pergolc (tren-

tină simplă sau dublă, raţională etc.) in loc de

spaliere, nu sint şl nici nu pot fi altceva In

etapa actuală (aşa cum arată) decit un sistem

de tăiere mixt (Guyot modificat), cu elemen-

213

telc necesare purtate pe tulpini de înălţimi di­

ferite ; do aceoa nu poate fi vorba de formarea

viţelor conduse in pergolă raţională, ci pe

pergolă raţională, Înţeleasă numai ca mijloc

de susţinere. * Indiferent de existenţa sau nu a

braţelor ori a cotoarelor şl de lungimea aces­

tora, sistemul de tăiere aplicat formelor de

conducere, susţinute pe pergolă raţională, este

cel mixt cu verigi de rod, coardă de lungimi

diferite şi puntea de rod, cind există ; de aceea

şi tehnologia de obţinere a acestei forme de

conducere este identică cu cea folosită la

Guyot pe tulpină modificat.

In anul fnCii după plantare, se obţin in toamnă

3—4 coarde normal dezvoltate, care se muşu-

* In literatura de specialitate se suprapun ade­sea înţelesul corect al formei de conducere bine precizat, acum cu sistemul (mijlocul) de susţinere sau cu sistemul de tăiere care sint cu totul altceva; asemenea suprapuneri (sau chiar confuzii) slnt la fel de păgubitoare pen­tru înţelegerea clară şi delimitarea lor ca şi pentru ştiinţa adincirii şi dezvoltării in con­tinuare, de aceea trebuie evitate.

214

roiesc la bază întocmai ca la toate viţele din

zona semiprotejată şi chiar protejată peste

iarnă.

In anul doi de la plantare, se rezervă din coar­

dele existente cea mai corespunzătoare, care

se scurtează la 4—0 ochi sau Ia înălţimea vii­

toarei tulpini, după intervalul de timp in care

se obţine Întreaga formă (5—6 sau 3— 4 ani),

in cazul intii restul se suprimă. Iar In al

doilea, cea de Jos se taie in cep dc 2 ochi şl

restul se suprimă, asigurînd îngrijirile cuvenite

porţiunii rezervată pentru tulpină, cu menţi­

nerea celor 4 ochi dc iarnă situaţi spre capătul

de sus, după scurtare.

In anul trei după plantare, din lăstarii prove­

niţi din cei 5—6 ochi, deveniţi coarde in cazul

intii (formarea In 5—6 ani), cea mai corespun­

zătoare serveşte după acelaşi procedeu, la for­

marea tulpinii, cea de jos ia a cepului de si­

guranţă, iar In cel de-al doilea, din coardele

aflate spre capul tulpinii se formează primele

2 verigi de rod, tăind coardele de sus la 5— 6

ochi (cordlţe). Iar cele de Jos In cepi de 2—3

215

ochi, forma obţinută fiind astfel gata reali­

zată (fig. 6. ')

In anul patru se obţin, după acelaşi proccdeu,

alte două verigi de producţie la forma reali­

zată In trei ani şi primele la cea in 5—6 ani,

inclusiv cepul de siguranţă, in continuare se

obţin în anul cinci, in acelaşi mod şl dupS ne­

cesităţi alte verigi de producţie, forma fiind

gata obţinută.

OBŢINEREA RAPIDĂ A FORMELOR DE CONDUCERE CU TULPINI

Şl SEMITULPIN1

Intervalul de timp prea mare (5—6 ani) in

care sc obţin formele de conducere cu tulpini

şi semitulpinl şl cheltuielile neproductive deo­

sebit dc ridicate, au pus in discuţie n-ducerea,

la m inimum posibil, a timpului de obţinere a

* In acelaşi mod se obţine şi forma de con­ducere pentru mijlocul de susţinere numit per- gola raţională, care in fond este tot un guyot pe tulpină chiar dacă se caută şl unele deo­sebiri ; de aceea nu redăm şi figura.

216

Fig. 6 — Conducerea siil> formă dc prigol& raţională

accstor forme şl implicit a cheltuielilor afe­

rente lor.

Ştiinţa şi practica au arătat că sc pot obţine

formele de conducere pc tulpini şi semitulpinl

intr-un interval de timp mal scurt, tn 3 ani

In loc de 9 cit se consideră normal.

A. Condiţii necesare. Obţinerea rapidă a for­

melor de conducere pe tulpini şi semltulplnl

rcclamă prezenta anumitor condiţii necesare şi

chiar obligatorii; dintre acestea unele se re­

feră la materialul folosit la plantare şi la pre­

gătirea acestuia, altele 1b starea dc fertilitate

a terenului şi la timpul In carc se plantează.

Materialul folosit şi pregătirea acestuia pentru

plantare influenţează in marc măsură asupra

obţinerii rapidă a formelor de conducere pc

tulpini dc dimensiuni diferite (tnalte sau semi-

inalte).

Indicii dc apreciere, a viţelor admise la plan­

tare, prevăzuţi in STAS-urlle in vigoare, tre­

buie să fie nu numai strict îndepliniţi, fără nici

un fel de toleranţă, ci chiar depd;>ţi peste li­

mita superioară a acestora (să aibă 3 rădăcini

in loc de 2, bine repartizate etc.); in acelaşi

timp materialul să provină din soluri riguroase

(Cabernet Sauvlgnon, Băbească etc., dintre cele

de v in ; Afuz-All, Italia etc., dintre cele de

masă) sau cel puţin din cele mijlocii ca vi­

goare (Chasselas, Muscat Hamburg, Merlot, Pl-

not gris etc.).

218

Pregătirea viţelor pentru plantare trebuie fă­

cută in cele mai bune condiţii şi după proce­

deul cel mal adecvat scopului u rm ărit; faso­

narea lungă, prin scurtarea cord iţei la 10 cm

şi a rădăcinilor principale la 14— ÎS cm, repre­

zintă o condiţie necesară pentru prindere

creştere mai puternică a viţelor plantate, bază

necesară pentru scurtarea timpului de obţi­

nere a formelor de conducere cu tulpini ; in

acelaşi timp sc cere mocirllre ireproşabilă.

Starea de fertilitate a terenului, inclusiv pre­

gătirea acestuia fi timpul in care se face plan­

tarea, hotărăsc, impreună cu materialul folosit,

atupra scurtării timpului de obţinere a for­

melor de conducere pe tulpini.

Terenul in care se facc plantarea trebuie să

aibă o stare de fertilitate bună, dar nu exage­

rată (prea bună) ; tn caz de fertilitate slabi,

aceasta trebuie îmbunătăţită prin adaos de în ­

grăşăminte organice <30— 40 tone/ha sau 3—

4 kg/m2), completate la nevoie cu cele chimice

in funcţie de cartarea agrotehnică şi indica­

ţiile rezultate din aceasta.

219

Starea dc fertilitate slabă sau prea bună devin

neprielnice pentru scurtarea timpului de obţi­

nere a formelor de conducere pe tu lp in i; prima

— prin condiţii slabe dc nutriţie şi deci creş­

teri slabe, a doua prin condiţii prea bune, creş­

teri exagerate, însoţite de „bulrc“ », cu prelun­

giri spre toamnă, maturare insuficientă a lăs­

tarului anual şi sensibilizare la temperaturi

scăzute din iarnă, de aceea se cere stare de

fertilitate bună.

Pregătirea terenului pentru plantare se cere

făcuiu tn condiţiile cele mai bune, cum indică

ştiinţa şl practica dobtnditâ la noi In ţară,

atlt sub aspectul mobilizării pe mare adtn-

clme (60 cm măsuraţi pe mal), timpului clnd

se execută lucrarea etc.

Deşi In mod obişnuit plantările se fac la noi

primăvara, de vreme şi plnă spre sfirşit de

aprilie, pentru scopul propus şi urmărit sint

mai indicate plantările de toamnă şi numai

tn lipsa acestora cele de primăvară. Compa­

rativ cu cele din primăvară, avantajele plan­

* Creştere exagerată.

220

ţărilor de toamnă stnt cunoscute, de aceea nu

le repetăm aici, atragem insă atenţia asupra

lo r ; timpul cel mal favorabil pentru plantare

şi condiţiile necesare pentru reuşita prinderii,

se cer cunoscute şi îndeplinite Întocmai.

Scurtarea timpului pentru obţinerea formelor

cu tulpini obligă la folosirea in acelaşi scop

a tâieriîor în „uscat" şi a lucrărilor şi operaţii­

lor fn „verde", In ordinea succesiunii de apli­

care a lo r ; de aceea, îmbinarea chibzuită şi

execuţia corectă a lor garantează reuşita.

Utilizarea tăierilor In „uscat“ şi mai ales a

lucrărilor şl operaţiilor tn verde", ca procedee

de scurtare a timpului, reclamă o anumită

cali/lcare şi cheltuieli mai ridicate, de aceea

procedeul nu s-a răspindit Încă aşa de mult

In practică, chiar dacă oferă numeroase avan­

taje şi incă dintre cele mai Importante.

Numai Îndeplinirea întocmai, aşa cum trebuie,

a tuturor condiţiilor necesare, garantează şl

conduce la rezultate bune In munca de scur­

tare a timpului pentru obţinerea formelor de

conducere a viţel de vie pe tulpini de înăl­

ţimi diferite In condiţiile noastre de mediu din

221

zânele de cultură neprotejate şi semiprotejate.

B. T e h n o l o g i a o b ţ i n e r i i r a p i d ă a

f o r m e l o r d e c o n d u c e r e pc t u l p i n i .

In principiu, tehnologia obţinerii rapidă a for­

melor de conducere pe tulpini şi somltulplnl

se reduce la următoarele etape :

I.a cordon orizontal. In anul /, după plantare,

din ochii de iarnă aflaţi sub muşuroi por­

nesc 4—5 sau mai mulţi lăstari ; dintre aceş­

tia se aleg 2—3, care sint mal viguroşl (mal

groşi şi mal lungi] şi mai bine situaţi pe cor-

d iţă ; clnd aceştia ating 60—70 cm lungime,

doi dintre ei, mal corespunzători se rezervă, se

conduc paralel cu tutorul şi se leagă de acesta,

al treilea, clnd s*a oprit se înlătură prin plivit

ori se menţine pe cordiţâ dacă este prea slab

insă lăsat liber, nepalisat •. Dacă lăstarii ră­

maşi nopalisaţi pe tutor sint situaţi deasupra

• Lăstarii lăsaţi liberi, nepaiisaţi, dar ciupiţi, contribuie in bună măsură prin asimilatele lor la fortificare (sporirea puterii) tinerilor viţe fi la creşterea mai rapidă a lăstarilor.

222

celor palisaţi se pot menţine după ciupit, plnă

spre toamnă cind se înlătură cu tot cu lemnul

de suport, altfel după cca o lună sc înlătură

prin plivit chiar dacă au fost ciupiţi, la fel şl

eventualii copiii de pc porţiunea corespunză­

toare viitoarei tulpini.

Prin Îngrijirile cuvenite, lăstarii palisaţi pe

tutor cresc repede şi realizează dimensiuni

mari, mal ales In lungime ; clnd aceştia au

depăşit lungimea (inălţimea) viitoarei lulpini

(0,80 sau 1,20 m) cu cel puţin distanţa dintre

viţe pe rînd şi au grosimea minimă pe această

parte, de 6 mm, ccl mal de sus dintre cel doi

lăstari palisaţi se îndoaie atent la Înălţimea

viitoarei tulpini, sc conduce orizontal pc slrma

portantă \ sau pe tutori intermediari şl se

leagă din loc In loc spre a se menţine cit mai

drept. Pe porţiunea de lăstar astfel condusă,

corespunzătoare viitorului cordon realizabil In­

tr-o singură etapă, cu riscul şi grljele legate

de preîntâmpinarea degarnisirii sau In două

• Formarea rapidă implică adesea şl instala­rea spallerllor In anul I, după plantare.

223

etape, egale cu dte jumătate din distanţa Intre

vl(e fără pericol aşa mâre de degarnisire, por­

nesc şi cresc copiii, cei de pe partea superi­

oară se menţin şi se Înlătură cel de pe cea

inferioară, dacă primii asigură distanţa cuvenită

intre viitoarele elemente de rod, afară de cel

de prelungire a cordonului In anul viitor.

In anul //, după plantare, coardele provenite

din copiii se taie In cepi de ctte 2 ochi fiecare,

la fel şi coarda rea mai de jos, care devine

astfel cep de siguranţă obligatoriu, pentru plan­

taţie purtate pe tulpini din zona dc cultură

semiprotejată peste lamă. Toţ ochii de iarnă

existenţi pe porţiunea de coardă devenită tul­

pină şi de pe cea orizontală devenită braţ al

cordonului orizontal se suprimă fără a provoca

răniri prin această operaţie, afară de cei care

ar servi la completarea elementelor lipsă rea­

lizabili din copiii.

Dacă obţinerea rapidă a formelor de conduccre

cu tulpini se realizează lntr-o singură etapă,

prevenind şi riscul de degaraisire, in anul II

după plantare, forma tn chip de cepi, este ast­

fel realizată. Dacă Insă lungimea cordonului

224

orizontal se realizează In două etape, In loc

de una, coarda, devenită prin Îndoire cordon,

sc scurtează la Jumătatea distanţei dintre viţe

pe rlnd. copllli lemniflcaţi tn cepi de 2 ochi.

menţinlnd copilul ultim situat pe partea infe­

rioară sau ochiul de iarnă In lipsa sa, pentru

asigurarea prelungirii cordonului.

Tn aceste condiţii, In primăvara anului doi după

plantare, cepii sînt gat1» formaţi pe prima por­

ţiune de cordon. Iar pină In toamna, sau cet

mal tirziu In primăvara anului trei slnt for­

maţi şi cel de pe ulthna porţiune a cordonului

concomitent eu verigile de rod de pe prima.

Cu aceeaşi tehnologie si obţin şi celelalte forme

de conducere în cordoane orizontale unilate­

rale, Indiferent de modul de orientare a coar­

delor din verigile de rod, rămase pe cordon

după tăiere.

Rezultă astfel că, utilizlnd tehnologia de ob­

ţinere rapidă a formelor do conducere pe tul­

pini de Înălţimi diferite, timpul necesar se

reduce de la cinci la doi sau, cel mult trei

ani, pt>ntru cordonul orizontal unilateral, redu-

225

rind prin aceasta şi Intervalul de timp cu chel­

tuieli neproductive.

La cordoanele orizontale bilaferale, timpul de

obţinere a lor se reduce de regulă la trei ani

In loc de cinci, cum ne putem uşor Imagina.

tn anul I după plantare se procedează la fel

ca la cordonul orizontal unilateral, a'-’înd insă

grijă ca tn zona de îndoire a lăstarului pentru

formarea cordonului să existe un copil mai

viguros caro rămînlnd astfel situat la polul

morfologic superior va creşte mal repede şi se

va întări mai mult.

In cursul verii sau spre Început de toamnă,

copilul fortificat se Îndoaie şi se conduce pe

slrma portantă opus lăstarului din care a pro­

venit, servind astfel In formarea primei por­

ţiuni a celui de-al doilea braţ al cordonului-

tn antil II după plantare, In timp ce pe primul

braţ (sau porţiune) se formează cepii, pe al

doilea braţ provenit din copil se obţin lăstarii

porni|i din ochii de lamă al accstuia, întoc­

mai ca cel de pe a doua porţiune şi ultima

a primului bruţ.

226

fn anul 111 după plantare se obţin cepi pe

cel de-al doilea braţ al cordonului (sau po

prima porţiune a sa) şi pe cea de a doua por­

ţiune a primului braţ.

In acest mod se obţin, In trei ani In loc de

cinci, formele de conducere pe tulpini tn cor­

doane orizontale bilaterale.

La Guyot pe tulpină. Sistemul de tăiere Guyot

modificat cu 3 sau mai multe verigi de rod,

cunoscut şl sub numele de sistem mixt, este

la noi, ca şl In alte ţuri viticole, cel mal râs-

plndit tn practica viticolă. Chiar dacă este mal

complicat fa|ă dc celelalte două sisteme dc- tă­

iere, viticultorii şl l-au însuşit, ti stă pin esc şi

11 aplică bine In practica tăierilor, Indiferent

de prezenţa sau absenţa tulpinii şl do înălţi­

mea acesteia la viţa din cultură.

Deosebirile care se ivesc, Intre Guyot din plan­

taţiile protejate şl cel din cele neprotejate sau

semlprotejate peste iarnă, constau numai tn

prezenţa sau absenţa tulpinii, iar tehnologia

de obţinere a ei este aceeaşi cu cea de Ia ori­

care formă de conducere pe tulpini, obţinută

227

pe cale normală sau rapidă ţi Intr-un tlmo

mai scurt pentru cea normală.

tn primăvara anului /, după plantare, din ochii

de iarnă aflaţi sub muşuroi porncsc 3—5 lăs­

tari cărora li se acordă îngrijirile cuvenite pen­

tru a se dezvolta normal.

In vara acrluia; an, dintre lăstarii aflaţi

pe cordlţă, sc alege cel mai corespunzător (mai

viguros, mal bino plasat, mal lung şi mai

drept), care se scurtează la înălţimea tulpinii

proleetată ; toţi copilit afară do 4 (patru) si­

tuaţi In zona vlrfulul rămas după scurtare s-î

extirpă cu grijă spre a nu provoca răniri, por­

ţiunea de lăstar rezervată pentru tulpină se

conduce vertical ascendent (drept) şl sc leagă

din loc in loc, de tutor. Lăstarul cel mai de

jos (din apropierea solului) se tale în cep de

2 ochi, obţinind astfel încă din anul I cepul

de stguranfâ, restul se înlătură do la locurile

lor de pornire. In tot cursul perioadei de ve­

getaţie sc dau îngrijirile cuvenite pentru creş­

terea şi dezvoltarea normală a lăstarilor.

In primăvara anului II de la plantare, din

coardele aflate la capătul de sui a ttlpinel,

228

astfel obţinută, se reţin 4 (cele mat bine for­

mate şi mai bine dezvoltate) din care, 2 si­

tuate mai jos se taie în ccpi de 2—3 ochj dc

iarnă, iar alte 2, aflate mai sus se tale in cor-

diţe de 5—6 och i; din coardele aflate pe cepul

de siguranţă cea dc jos se taie din nou la

cep de 2 ochi Iar cea (sau cele) aflată mai sus

se Înlătură cu tot cu lemnul dc suport.

In accst mod. In primăvara anului doi după

plantare, Guyot dublu condus pe tulpină este

gata format, iar primele două verigi pot intra

in producţie moderată, urmind ca viţelor astfel

formate să 11 se acorde îngrijirile indicate de

tehnologie.

In primăvara anului III, din coardele existente

pe viţă se aleg şi se reţin cele mai corespun­

zătoare pentru trei sau patru verigi de rod :

2 din coardclo pornite de pe cepi şi alte 2

din cele situate pc cordlţe (din cele mai de

jos). Astfel se obţine tn 3—4 ani, forma de

conducere pc tulpini Guyot modificat, cu toate

elementele de producţie gata formate.

229

A LT E FORME DE C O N D U CER E

Ştiinţa şi practica viticolii cunosc încă nu­

meroase alte forme; de conduccre a viţei de

vie pe tulpini Înalte şi scmilnalte ; multe d in­

tre acestea au o întrebuinţare limitată tn fer­

mele viticole din Întreprinderile agricole so­

cialisto şi alta deosebit de largă in curţile şi

In grădinile de ltngă casă. Prin spiritul născo-

ritor şi inventiv al cultivatorilor amatori aceste

forme stnt tn măsură să satisfacă attt nevoile

de struguri proaspeţi pentru familie şi deseori

prisosuri prntru plată cit şi cele de Înfrumu­

seţare a curţilor, zidurilor, gardurilor ctc. de

aceea şi reţinem, cit de fugitiv, atenţia celor

interesaţi asupra lor. In cazul acestor forme

de conducere se numără următoarele :

Cordoane orizontale simple şl etajate ; primul

şi mal puţin al doilea se folosesc de obicei tn

unităţile viticole socialiste ca şi pe suprafeţe

relativ mici de pe loturile personale ori chiar

In grădinile de ltngă casă ; modul de obţinere

a lor este prezentat anterior, iar susţinerea re­

clamă prezenţa spalierului cu slrma portantă

230

(de susţinere a cordonului) la Înălţimea tu!-

pinei propusă a se obţine. Cel etajat se obţine

in acelaş fel pleclnd de la un lăstar de pre­

lungire pornit din zona cotului primului cor­

don ori din vecinătatea sa, impiiclnd şi pre­

zenţa spalierului adecvat,

rr im u l sau amlndouă se utilizează şi pe Hngă

garduri, pe alei etc. folosind porţiuni înguste

de teren Insă bine Însorite.

Cordoane verticale, proprii porţiunilor de te­

ren. mal lungi sau mai scurte, tn general In-

Kustc, aflate pe lingă ziduri, calcane etc. bine

expuse la soare.

Tulpina, de înălţime diferită (60—80 cm) se

obţine la fel ca la toate formele cu tulpint

din zona neprotejată peste iarnă. Dincolo de

înălţimea tulpinei, servesc drept cordon verti­

cal porţiunile succesive (una după alta) cores­

punzătoare înălţime! cordonului (ex. 1,20 m)

Iar realizarea sa se face fracţionat (pe porţiuni

de 40 sau de G0 cm) pe uni după numărul

propus (2 sau 3 ani), mal bine In trei deelt In

doi ani, obţinut mai repede duce la degarnl-

slre (golire) In părţile de Jos. Din ochii de

23!

Iarnă, porniţi de pe flecare porţiune a cor­

donului răriţi (la soiurile cu intemodll scurte)

sau nu {la cele care le au mai lungi) lăstarii

deveniţi coarde se scurtează mal Intli la cepi

(anul I) apoi in verigi de rod (oep şi codiţe).

Cordoanele verticale (zise şi palm etc ca la

pomi) pot avea aceeaşi înălţime sau înălţimi

diferite, altcrnlnd unul mal Jos cu altul mai

Înalt.

Susţinerea viţelor conduse sub formă de cor­

doane verticale se face pe spalierl cu 3—4 sau

mal multe slrme, iar tulpinile se tutorcază In

primii 4—6 ani, plnă doblndesc rezistenţă con­

venită la Îndoire.

Forme derivate. După sistemul de susţinere fo­

losit, cordoanele verticale conduse pe acestea

pot lua şi alle forme artistice derivate : dintre

acestea mai des Intilnite se numără semibolţlle,

bolţile şl halingllc Iar mai rar chioşcurile, va­

sul înălţat etc. Formele derivate, de conducere

a viţelor pe tulpini înalte, se potrivesc mal bine

ca cele anterioare pentru folosirea porţiunilor

de teren, rămase deseori neutilizate, din curţile

232

şi grădinile de lingă casă, de aceea slnt şi rele mal generalizate In acestea.

SemiboIfUe, reprezintă forme în care se diri­

jează cordoanele verticale, se conduc şi se sus­

ţin pe spalierl cu cozoroc (consolă) confecţio­

naţi din lemn, beton armat sau din ţevi de

fler Îndoite 90° Înspre partea superioară, pre­

văzuţi cu slrme (distanţate la 40—70 cm) pe

care se conduc şi se susţin coardele şl lăstarii,

tn curţile şi grădinile de lingă casă, semlbol-

ţile se plasează In lungul zidurilor, a gardu­

rilor, Iar In fermele viticole pe alei, tn amonte

(partea de sus) pe platformele terenurilor te-

rasato etc.

Dolfi fi halingi reprezintă celc două forme de

conducere a viţelor, pe sisteme anume confec­

ţionate, cu cea mal largă Întrebuinţare In

curţile şi chiar In grădinile de Ungă casă cu

suprafeţe mici de teren.

Bolţile, pe lingă curţile din gospodăriile per­

sonale, se mal lntilnesc şl la sediul multor

unităţi socialiste (ferme mal ales), unde înde­

plinesc şl funcţia de umbrare In afară de cea

producătoare de struguri, In general de masă

233

Dimensiunile bolţilor (lungime, lăţime şi Înăl­

ţime) deşi In general, limitele ca lăţime şi înăl­

ţime (mal ales) depind do mulţi factori (mă­

rimea suprafeţei de teren disponibilă, felul şi

cttlmea materialelor dn care se confecţionează

bolta ca sistem (mijloc) de conducere şl sus­

ţinere a viţelor care o îmbracă, dorinţa gos­

podarului etc.

Bolţile sc confecţionează In acelaşi mod ea şi

semibolţilo şi din acelaşi material, de prefe­

rinţă din ţevi de fier (unde sc poate), fixate tn

beton şi Înţepenite In pămlnt, arcuite In formă

dc boltă şl sudate Intre ele in punctele ele

contact. In loc dc ţevi de fler sc pot folosi

stilpl de beton, armat, peste capetele cărora

se Instalează o reţea confecţionată din sirmă

de grosimi diferite (mai groase cele care su­

portă punţile de rod snu cordoanele şl mal

subţiri cclc care susţin lăstarii).

Pc bolta astfel confecţionat,'» se conduc şi s«*

siiţin viţele cu tulpini Inaitc.

Ilallugile reprezintă nişte forme specifice de

conducere a tulpinilor şl braţelor viţei de vie

234

de la locul de piantare spre streaşinile con­

strucţiilor, de regulă ale caselor, acoperind

suprafeţe relativ mari, dc ramificaţiile ace­

leiaşi tulpini sau a ci tor va dintre ele. In afară

dc susţinere proprie prin Ingroşări ale tulpi­

nilor, hallngele se susţin şi prin tutori, ampla­

saţi din loc In loc, legaţi intre ci cu o reţea

de sirmă, de grosimi diferite. Sirmele mai

groase, legate de tutori sorvesc la susţinerea

lemnului multlanual şi a plasei de sirmă cu

coardele anuale şi lăstarii porniţi de pe aces­

tea.

Hallngele sint risplndite mal ales In judeţelu

de dealuri şl de sub munte ale Olteniei ; sub

o formă ceva modificată se tntllnesc şl alte

părţi din ţară şi chiar Sn zonele dc clmple, in­

clusiv In numeroase curţi din Bucureşti. Fie

îndeplinesc funcţia de asigurare cu struguri

proaspeţi a familiei şi pc cca de umbrare,

de locuri de odihnă şl chiar de recreere.

Chiojcul }l vaxul confecţionate cu sistem de

susţinere, după locul disponibil şi gustul cul­

tivatorilor amatori, pe care se conduc ţi se fl-

235

xeazfi viţele cu tulpini tnalte, braţe şl cor-

doale • lungi, pe care se află coardelc de rod,

mai lungi sau mal scurte.

Chioşcurile sint cele mai răsplndlte In prac­

tică, intlinindu-se în toate regiunile ţării. Pe

scheletul construit, din orice fel de materiale,

de formă circulară mai ales, viţele cu tulpini

Înalte se conduc de regulă sub formă de cor-

doanc verticale. In Interior se instalează masă

(sub formă de butoi răsturnat) şi scaun.

Vasul, mal rar intllnlt, dar deosebit de aspe:-

tuos şi de util in gospodăria de lingă casă. Un

arbore, de regulă neroditor, condus In formă

de vas sau chiar un schelet astfel confecţionat,

servesc ca formă şi mijloc de suţlnere pe care

se conduc viţele cu tulpini înalte, ramurile

(braţele) viţelor se conduc şi se susţin pe cele

ale vasului iar coardele roditoare pot fi diri­

jate orizontal sau oblic intre acestea, etnd «?

• Coarde lungi <2—3 cm) mai bătrfne de 2 ani pe care se sprijină punţile de rod sau chiar verigile de rod.

236

iasă mai lungi şi rămîn libere clnd sînt mal

scurte.

Numărul formelor de conducere a viţelor cu

tulpini Înalte (şi seinitulpini) din grădini şl

curţi mal ales, nu se rezumă numai la cele

menţionate, ci este mal mare şi mai variat,

fiind strins legat şi determinat de forma sche­

letului (mijlocului dc susţinere) concepută şi

realizată de cultivatorul amator, de gustul şi

spiritul său inventiv; viţa de vie, prin con­

strucţie şi Însuşirile sale ; se pretează oricărei

forme de conducere din cele menţionate şi al­

tele neamintite in lucrare dar existente In prac­

tică sau în curs de realizare, calea spre aces­

tea fiind permanent deschisă.

Prin cultura viţel de vie condusă pe tulpini

înalte, pe locuri însorite, adesea nefolosite, din

curţi şi grădinile de lingă casă, sc pot obţine

de regulă, dc pe suprafeţe mici (clţiva m2)

sau de la cîteva viţe, producţii mari de stru­

guri pe viţă (zeci de kg) şi pe suprafeţe mici

(sute de kg) care asigură nu numai nevoile

familiei cl şi prisosuri Însemnate pentru piaţă

ori chiar pentru contractar® j 4* aceea toata

317

suprafeţele de teren Însorite, din curţi şi gră­

dini, aflate In zone de cultură neprotejată ;i

semlprotejată, rămase nefolosite, trebuie ocu­

pate cu vită de vie purtată pe tulpini înalte

şi scmllnalto, condus» 1n una din formele pre­

ferate sau indicate pentru locurile respective.

LUCRĂRI Şl OPERAŢII ÎN VERDE

în afară de tăierile în „uscat,* şi conducerea

coardelor rămase pe butuc după tăiere, regla­

rea proceselor de creştere şi de fructificare se

realizează în bună măsură şi prin lucrări şl

operaţii In „verde". Din mulţimea lucrărilor

şi operaţiilor în „verde" cunoscute anterior ce­

lor In „uscat“. unele se aplică mal mult, altele

mal puţin, în practica viticolă.

LUCRĂRI Şl OPERAŢII NECESARE

Susfinerea lăstarilor. Chiar dacă se recomandă

de unii lăsarea liberă a lăstarilor ra la vita

sălbatică, la cea cultivată, lucrarea devine ne­

cesară fie pentru a regia şi pe această cale,

raporturile dintre creştcre şi fructificare şi

239

dintre număr dc lăstari şi dimensiunile aces­

tora solicitate In practică, fie pentru a îmbu­

nătăţi flitocllmatul şi deci condiţiile dc foto-

sinteză şi cele de combatere a bolilor ţi a dăunătorilor etc.

Pentru simplificare şl economisire a forţei de

muncă, susţinerea lăstarilor rezervaţi pe butuc

după plivit, se face prin legare nelnghesultă

a lor pe mijloacele de susţinere sau mal ade­

sea prin dirijarea lor printre slrmele duble

ale spalierului ori pe plasă de sirmă la per-

gole raţionale. De regulă se suorimă lăstarii

dn prisos (parte din cei nepurtătorl de rod,

cei debili, cel mai slab din cel gemeni etc.).

restul se susţin prin un.i sau alta din meti-

dele menţionate.

Copciiul. Dacă la viţele pe rădăcini proprii şl

In condiţii normale de mediu (hibrizi direct

productivi, viţe nealtoite aflate pe nisipuri)

copcltul poate fl facultativ sau. dupfi unii, chiar

eliminat, la cele altoite este şl rămlne necesar

(obligatoriu), ultfcl despărţirea altoiului de

portal toi devine Inevitabilă, urmată In timp

relativ scurt pe terenurile filoxerate de ple-

240

irea viţelor nobile, de distrugerea plantaţiilor

I.ucrarea constă In îndepărtarea tuturor rădă­

cinilor pornite din altoi şi a lăstarilor daţi din

portaltol nu o dată cu tăierile In „uscat1* cum

se obişnuieşte In practică, cl In luna august

clnd condiţiile de regarnlsire (sau de formare

din nou) sint mal puţin prielnice, clnd şi re­

zultatele obţinute sint mal bune. Pe suprafeţe

mici (In viile de Ungă casă) lucrarea făcută

o dată CU tăierea In „uscat** poate fi repetată

si In august, dar şi In plantaţiile de pe su­

prafeţe mari, unde forţa de muncă şl cheltu­

ielile In plus afectează economia producţiei de

struguri.

ClrnHuI. In condiţiile de mediu ţi de tehno­

logie din plantaţiile irigate şl <i modulul dc

practicare a tăierilor, rirnltul devine lucrare

necesară şi nu facultativă.

Kfectul principal al aplicării core-te a lucrării

constă In îmbunătăţirea fltocllmatulul, cel pu­

ţin în părţile superioare ale lăstarilor puternic

umbrite prin noclrnire. O bună parte din aceste

porţiuni umbrite Joacă rol principal In elabo­

211

rarea asimilatelor * eu începere din a doua ju ­

mătate a perioadei de vegetaţie, de aceea lu ­

crarea trebuie făcută. Ea constă In suprimarea

la Intrarea In pîrgă a tuturor lăstarilor (cu

şi fără rod) pe o porţiune cu 6—8 frunze so­

cotite dinspre vlrful acestora; făcut mai de­

vreme sau mal tirziu nu conduce la rezultate

bune.

, LU CRĂRI Şl OPERAŢII FA C U LT A T IV E

fV.ţ/runzitul parfial. In anii viticoli defavora­

bili procesului de maturaţie a strugurilor (cu

sflr.şit de vară, început dc toamnă, ploioşi, cu

multă rouă dimineaţa. In cei cu plesnirea

boabelor şi a pericolului atacurilor de muce­

gai, destul de frecvente la noi etc.), desfrun­

zirea parţială (30— 10*/» din totalul lor) In zona

strugurilor devine obligatorie mai ales la so­

iurile pentru struguri de masă şl la cele de

* A substanţelor hrănitoare.

242

vinuri superioare cu denumire de origine ţl

trepte de calitate

Lucrarea se execută pe timp noros (sau dimi­

neaţa ş| spre seară), Inceplnd cu intrarea In

pîrgă a strugurilor, dacă nu chiar cu 7—10 zile

mal Înainte. Procodlnd In acest mod, se Îm­

bunătăţeşte regimul de aeraţie. de lum ină şi

căldură din zona strugurilor, făcută anterior

intrării în pîrgă şi se realizează o stropire mal

bună, direct pe struguri, justificată mal ale»

in anii ploioşi.

LU CRĂRI Şl OPERAŢII SPECIALE

La soiurile de viţă pentru struguri de masă (şi

chiar de vin la cele din gospodăriile popula­

ţiei) se aplică şi alte lucrări operaţii fn

„verde", intre care sc numără : ciupitul, co­

pilitul, normarea inflorescenţelor (strugurilor de

mal tirziu) pe butuc, scurtarea acestora, Inci­

zia Inelară şi In unele cazuri chiar polenizarea

artificiali. Făcute clnd şi cum trebuie, acolo

243

unde există condiţii devin chiar obligatorii ;

ele conduc totdeauna la rezultate pozitive.

Ciupitul, respectiv suprimarea virfurllor de

creştere ale lăstarilor cu rod In preajma sau la

începutul Înfloritului, executat cum trebuie

ajută la mărirea numărului de flori legate in

flecare Inflorescenţă, aslgurtnd obţinerea d.»

struguri, mai ales la cel de masă, mal bine

Imbricaţi cu boalx*. Unele cercetări au arătat

că un ciupit bine făcut (suprrmind numai vlr-

ful de creştere a lăsta'rilor cu rod la Începutul

înfloritului sau cu 2—3 zile mai înainte) mă­

reşte faţă de necluplt cu 16% numărul de flori

legato In inflorescenţe, cu 55% greutatea medie

a unui strugure şl cu 16—34% producţia de

struguri la unitatea de suprafaţă (cu deosebire

la soiurile pentru struguri de masă) ; de ace?;»

considerăm că trebuie aplicat In viile din

curţi si grădinile de lingă casă.

Copilitul, înlăturarea sau scurtarea copililor,

după caz. aplicat corect conduce la rezultat»

bune. In regiunile mal răcoroase unde recolta

de pe copiii (subsiorl) nu ajunge la coacere

iar oclill de lam ă din porţiunea superioară a

244

lăstarilor deveniţi coarde nu se rezervă pe

viţă, copilii se suprimă, iar in cele mal calde

In care recolta dc pc copliil se coace, aceştia

st* scurtează.

Suprimarea copililor sc facc dc sub prima

frunză degajată cind aceştia se află In stare

erbacee, nu mal tlrziu. Clnd insă copilii se

menţin pe lăstar, dar se scurtează, scurtarea lor

trebuie făcută clnd au 7—8 frunze cu suprima­

rea a 1—2 din virful acestora. Un copilit mal

sever sau mai puţin sever nu conducc la re­

zultate pozitive.

Aplicat corect (clnd au 7—8 frunze cu supri­

marea a 1—2 din vîrf) copilitul sporeşte cu

7*/» numărul de lăstari fertili de pe viitoarei

coardă şi producţia de struguri cu peste 40%:

de aceea trebuie practicat in grădinile de lingă casă.

Polenizarea artificială suplimentarii, este o lu­

crare utilă nu numai la soiurile de viţă care

nu leagă cu polen propriu (Coarnă neagră şi

albă. Ceauş alb şl roz etc.) cl şl la cele care

leagă, cum au arătat cercetările ştiinţifice.

Pot sen i ca polenlzatorl toate soiurile de viţă

245

cu polen fertil dacă : Înfloresc odatâ cu soiul

care trebuie polenlzat; dacă soiul polcnizator

are polen mult şi cap aci talc marc de germinare

a acestuia (50—60*/*); dacă corolele celor două

soluri (polcnizator ţl polenlzat) slnt caduce.

Polenizarea artificială constă in i aduce polen

dc la soiul polcnizator la cel de polenlzat pe

una din că ile : tamponare cu vată a inflores­

cenţelor polcnlzatorulul şi apoi a celor ale

polonizatorulul ; scuturarea unor Inflorescenţe

de la primul sol (polenizator) pe cele de al doi­

lea (polenlzat), scuturarea butucilor primului sol

pentru a crea curenţi de aer şi a transporta

polenul pe solul dc polenlzat etc.

Lucrarea se execută o singură dată şl anume

In timpul Înfloritului ambelor soiuri (poleniza­

tor şi polenlzat). Prin repetarea lucrării (de

2—3 ori) se realizează sporuri apreciabile de

producţie (peste 40V« la Muscat de Haniburg

şi Aligote), de aceea unde este cazul trebuie

aplicată in grădinile de lingă casă.

Incizia inelară este altă lucrare In verde care

d<k bune şl foarte bune rezultate la toate *o­

346

lurile de viţă dar mal ales la cele pentru stru­

guri de masă. Lucrarea constă In practicarea

unei tăieturi In scoarţa lăstarilor sau mal bine

a coardelor care-1 poartă, adincă pină la ţesu­

tul lemnos (care poate fl scoasă sub formă de

Inel do 3—5 mm lăţime sau nu, cum i>sU> mal

bine). Incizarea se poate face cu unelte spe­

ciale (indzoare), cu lame de bărbierit, cu bri-

ccgo de altoit etc., bine ascuţite.

Prin incizia inelară se ponte realiza :

• mărirea numărului de flori legate In inflo­

rescenţă aplicată la înflorit ori in preajma sa ;

• sporirea mărimii şt a greutăţii boabelor şi

deci a strugurilor ca şl grăbirea coacerii lor

(cu 4—5 plnă la G— 7 zile), aplicata In preajma

Intrării în pîrgă a strugurilor.

De obicei incizia inelară se aplică In planta­

ţiile de vii cultivate In sere. solarii, in cele

din gospodăriile personale etc. Prin această

operafic In verde se realizează sporuri mari

de producţie (30—50*/0). se îmbunătăţeşte cali­

tatea ei cu deosebire la soiurile pentru struguri

de masă şl se grăbeşte coacerea.

247

Kormnrra in/lorcsccnfelor fi sctflarca aces­

tora sini lucrări In verde, aplicate la strugurii

de ni as fi, cu scopul de a Imbun.Uăţi calitatea

lor concomitent cu sporirea mărimii şi a greu­

tăţii acestora.

Prin normar<; se urmăreşte rezervarea pe butu':

şi lăstar a unui anumit număr de inflorescenţe

(struguri de mal tlrzlu) pe planta dc viţâ şi

pe lăstar care să asigure producţia şi calltatei

cea mai bună. Se realizează aceasta micşorlnd

după legare, ciorchinii mici şi prea m k l fa ţ i

de cei normali, ciorchinii neaspoctoşi şi cu

număr mare de flori nelegate, al treilea sau al

patrulea de pe lăstar etr., menţinindu-se pc

i>utuc (planta de viţă, ciorchinii normali bine

alcătuiţi).

Experienţa practică dobîndită |>iru'< In prezent

arată că pentru soiurile de masă cu boabe

mari sint suficienţi : 12— 18 ciorchini la Afuz-

Ali, Italia şi Cardinal şl 20—HO la Chasselas

si Perla le Csaba etc.

Prin scurtare se \ izează obţinerea unor stru­

guri de formă cît mal plăcută, apreciată dc

consumatori şi uniformizarea coacerii boabe­

248

lor de pe acelaş strugure. Operaţia constă tn

suprimarea unor părţi din axul ciorchinilor

(1/4—1,M din totalul său lipsite de boalio sau

cu puţine şl neuniforme) şi a ramificaţiilor

sale (vîrfurllo). Cînd strugurii sint prea com­

pacţi iar ramificaţiile prea numeroase se În­

lătură parte din acestea, cu menţinerea a

4—6 pe ciorchine faţă dc totalul lor.

Ambele lucrări, normarea şi scurtare, se exe­

cută la 5—7 zile după legarea florilor, altfel

rezultatele scontate rămtn sub aşteptări ; ele

se pot aplica cu bune rezultate la viţele din

gospodăriile personale: Inreglstrlndu-se pc

această cale sporuri importante de producţie

şi de calitate.

Considerăm că toate lucrările şi cperaţlile tn

verde pot şi trebuie aplicate la viţele din

gospodăriile personale, in-cele din curţile şi

grădinile de lingă casă, deoarece măresc sim­

ţitor producţia şi îmbunătăţesc apreciabil ca ­

litatea ei.

Desigur, la obţinerea rezultatelor bune şi foarte

bune şi sigure, nu contribuie numai tăierile,

conducerea coardelor rămase pe butuc după

249

tăiere, lucrârlle şi operaţiile tn verde ci şl

alte verigi tehnologice (întreţinere,i locului fără

crustă şi curat de buruieni, protecţia contra

bolilor şi dăunătorilor, asigurarea umidităţii

solului, prin udări şi irigări unde se poate şi

a hranei necesare etc.), asupra cărora nu mai

reţinem atenţia cititorilor, deoirece au fost

tratate şi in alte lucrări din această colecţie-

C U P R I N S

Cuvlnt înainte , ....................................... 5

Cunoştinţe necesare creşterii producţiei de struguri şi aplicării t i lefi lor la viţade v i e .......................................................... 9Necesitatea creşterii producţiei de struguri 9 Caracteristicile biologice ale viţei folositela t ă i e r i .........................................................12Organele viţei de v i e .......................... 24Formaţiile lemnoase ale viţei de vie . 26Ochii de iarnă, alcătuire, diferenţiere . 30Ciclul biologic al ochiului de iarnă . 58Formaţiunile lemnoase la viţa din cultură 60

Tăierile aplicate viţelor roditoare . . 80 Principiile ştiinţifice pe care se bazeazăt ă i e r i l e .......................................................... 90Sistemele de t ă i e r e .................................103Feluri de t ă i e r i ....................................... 112Sarcina (încărcătura de ochi) . . . 117Determinarea mărimii sarcinii , . . 126

Bun da tipar l.Xl.ttSS. Apărut IWJ.Coli editorial» t,tj. Coli de tipar I.

Tiparul executat sub comanda tu . 52« la

Întreprinderea poligrafica .13 Dccembrie 1»18-,

itr. Grtgore Alexandrescu nr. 43-87 Bucureşti.

Republica Socialista România

Repartliarea s a r d n e l ................................150Tehnica aplicării tâierilor de producte 159Unelte folosite la t ă i e r e .......................... 162Forme de conducere, tehnologia abţineriil o r ................................................................Formele de conduccre .................................169Particularităţile formelor de conducere 172Scopurile u r m ă r i t e ......................................178Tehnologia obţinerii formelor de condu­cere ................................................................Obţinerea formelor de conducere Joasă . 191 Obţinerea formelor de conducere înaltă 193 Obţinerea rapidă a formelor de condu­cere cu tulpini şi semltulpini . . . 216 Alte forme de conducere . . . . 230

Lucrări şi operaţii în verde . . • 239 Lucrări şi operaţii necesare . . . 239 Lucrări şl operaţii facultative . . - 242 Lucrări şi operaţii speciale . . . - 243

• Nici una din lucrările aplicate viilor nu depăşeşte In importanţă tăierea.

COLUMELLA

• în foarfeca tăietorului stă secretul producţiei.

I. C . TEODORESCU

Lei 6,75

EDITURA CERES COLECŢIA .CALEIDOSCOP*Bucurefii, Plato Scintcii, nr. 1, i*ct. 1. Telefon : 176010. int. 2005