Tabelul de concordan - justice.gov.md de armonizare a legislatiei/Baza de... · 1 Tabelul de...

1

Tabelul de concordanţă

la proiectul hotărîrii Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea proiectului de lege ,,Cu privire la controalele oficiale privind produsele alimentare de origine animală.”

1. Titlul actului comunitar, subiectul reglementat şi scopul acestuia

REGULAMENTUL (CE) NR. 854/2004) AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUIdin 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.L 139 p.

64 din 28 ianuarie 2005.

Subiectul – stabilirea normelor specifice de organizare a controalelor oficiale la produsele de origine animală destinate consumului uman.

Scopul – protecţia sănătăţii publice, sănătăţii şi bunăstării animalelor.

COMMISSION REGULATION (2004/854/CE) OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE CONCIL from 29 aprilie 2004 laying down specific rules for the organisation of official controls on products of animal origin intended for human consumption and amended Decision 2003/881/EC (OJ L 25, 28.1.2005, p. 64) The subject – laying down specific rules for the organization of official controls on products of animal origin intended for human consumption.

The goal - in the interest of protecting the public health, the animal health and welfare.

2. Titlul actului normativ naţional, subiectul reglementat şi scopul acestuia

Proiect hotărîre de Guvern pentru aprobarea proiectului de lege ,,Cu privire la controalele oficiale privind produsele alimentare de origine animală.”

Subiectul – stabilirea normelor cu privire la controalele oficiale privind produsele alimentare de origine animală

Scopul - asigurarea inofensivităţii produselor de origine animală, garantarea calităţii acestora, urmare asigurarea protecţiei sănătăţii publice, sănătăţii şi bunăstării animalelor.

Project of Government decision on approval project of law ,,The official controls on foodstuffs products of animal origin”.

The subject - to lay down rules of official controls on foodstuffs products of animal origin.

The goal – securing the harmless of the products of animal origin, guaranteeing their quality, the protecting public health, animal health and welfare.

3. Gradul de compatibilitate

2

4. Prevederile şi cerinţele reglementărilor comunitare (articolul, paragraful)

5. Prevederile actului normativ naţional (capitolul, articolul, subparagraful, punctul etc.)

6. Diferenţe 7. Motivele ce explică faptul că proiectul este parţial compatibil sau incompatibil

8. Instituţia responsabilă

9. Termenul- limită de asigurare a compatibilităţii complete a actului

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabileşte norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală.

(1a) Prezentul regulament se aplică în completarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor (1).

(2) Prezentul regulament se aplică numai activităţilor şi persoanelor care ţin de domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 853/2004.

(3) Realizarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere răspunderii juridice primare a operatorilor din sectorul alimentar, care constă în asigurarea siguranţei alimentelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 1 Domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte norme cu privire la controalele oficiale privind produsele alimentare de origine animală.

(2) Prezenta lege se aplică pentru completarea Legii privind modul de efectuare a controalelor oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cerinţelor privind hrana pentru animale, produsele alimentare, precum şi a normelor de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

Parţial compatibil

Prevederi referitoare la statele membre ale UE

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

2011

3

Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor generale şi a cerinţelor generale ale legislaţiei comunitare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor şi de stabilire a procedurilor privind siguranţa alimentelor (2), şi răspunderii civile sau penale care decurge din nerespectarea obligaţiilor acestora.

Articolul 2

Definiţii

(1) În sensul prezentului regulament, se înţelege prin:

(c) „autoritate competentă”: autoritatea centrală a unui stat membru competentă pentru efectuarea unor controale veterinare sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată această competenţă;

(f) „medic veterinar oficial”: un medic veterinar autorizat, în temeiul prezentului regulament, să acţioneze în această calitate şi numit de către autoritatea competentă;

(g) „medic veterinar desemnat”: un medic veterinar desemnat de către autoritatea competentă în vederea punerii în aplicare pentru aceasta din urmă a controalelor oficiale specifice în exploataţii;

(h) „personal auxiliar oficial”: personal auxiliar autorizat, în temeiul prezentului regulament, să acţioneze în această calitate, numit de autoritatea competentă şi care lucrează sub autoritatea şi responsabilitatea unui medic veterinar oficial;

şi

(i) „marcă de sănătate”: marcă indicând, în

Articolul 2 Noţiuni de bază

Astfel de prevederi sînt stipulate în Legea nr.221 din 19.10.2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

(1) marcă de sănătate – marcă ce indică faptul că, la aplicarea ei, au fost efectuate controale oficiale;


4

cazul în care este aplicată, că au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Se aplică, de asemenea, definiţiile stabilite de următoarele regulamente, în cazul în care este necesar:

(a) Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(b) definiţiile de „subprodus animal”, „EST” (encefalopatii spongiforme transmisibile) şi „material cu riscuri specificate” menţionate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (1);

(b)a Regulamentul (CE) nr. 882/2004;

(c) Regulamentul (CE) nr. 852/2004, cu excepţia definiţiei pentru termenul „autoritate competentă”

şi

(d) Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

Aceste noţiuni sînt prevăzute în Legea nr.78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare.

(2) materiale cu riscuri specificate conform Regulilor sanitar – veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman aprobate de Guvern;

Astfel de noţiuni sînt stipulate în proiectul de hotărîre a Guvernului cu privire la aprobarea proiectului de lege privind modul de efectuare a controalelor oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cerinţelor privind hrana pentru animale, produse alimentare, precum şi anormelor de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

Aceste noţiuni sînt stipulate în ,, Reguli generale de igienă a produselor alimentare” aprobată prin hotărîrea Guvernului din 19.05.2010.

Aceste noţiuni sînt stipulate în ,, Reguli specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală” aprobată prin hotărîrea Guvernului din 19.05.2010.

(3) HACCP -- Analiză a Riscurilor în Punctele Critice de Control.

La recomandarea MAEIE este întrodusă abreviatura HACCP

5

CAPITOLUL II

CONTROALE OFICIALE PRIVIND UNITĂŢI COMUNITARE

Articolul 3

Autorizarea unităţilor

(1) Autorităţile competente aprobă unităţile dacă şi în modul specificat în articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2) În ceea ce priveşte navele fabrică şi navele frigorifice sub pavilionul unui stat membru, se pot prelungi, după caz, perioadele maxime de trei şi şase luni privind autorizarea condiţionată a altor unităţi. Cu toate acestea, durata unei autorizaţii condiţionate nu poate fi mai mare de douăsprezece luni în total. Inspecţiile acestor nave se efectuează în conformitate cu anexa III.

(3) Autoritatea competentă dă tuturor unităţilor desemnate, inclusive celor care au obţinut o autorizaţie condiţionată, un număr de autorizaţie, căruia i se pot adăuga coduri pentru a indica tipurile de produse de origine animală fabricate. În ceea ce priveşte pieţele cu ridicata, la numărul de autorizaţie se pot adăuga numere secundare care să indice unităţile sau grupurile de unităţi de vânzare sau de fabricare a produselor de origine animală.

(4) (c) Pentru pieţele cu ridicata, autoritatea competentă poate retrage sau suspenda autorizaţia pentru anumite unităţi sau grupuri de unităţi.

CAPITOLUL II

Controale oficiale privind întreprinderile din sectorul alimentar

Articolul 3 Autorizarea întreprinderilor

(1) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală (în continuare-Agenţia) autorizează întreprinderile din sectorul alimentar (în continuare-întreprinderi) conform Legii privind modul de efectuare a controalelor oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cerinţelor privind hrana pentru animale, produse alimentare, precum şi a normelor de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

(2) Agenţia acordă tuturor întreprinderilor desemnate, inclusiv celor care au obţinut o autorizaţie condiţionată, un număr de autorizaţie, căruia i se adaugă coduri pentru a indica tipurile de produse de origine animală fabricate.În ceea ce priveşte pieţele cu ridicata, la numărul de autorizaţie se pot adăuga numere secundare care să indice unităţile sau grupurile de unităţi de vînzare sau de fabricare a produselor de origine animală.

(3) Pentru vînzarea cu ridicata, Agenţia va retrage sau va suspenda autorizaţii pentru anumite unităţi sau grupuri de unităţi.

Parţial compatibil


6

(5) Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică de asemenea:

(a) unităţilor care au început introducerea pe piaţă a produselor de origine animală la data aplicării prezentului regulament sau după această dată

şi

(b) unităţilor care introduc deja pe piaţă produse de origine animală, dar care nu erau supuse unei obligaţii precedente de autorizare. În acest caz, vizita la faţa locului a autorităţii competente necesară în temeiul alineatului (1) se efectuează imediat ce este posibil.

Alineatul (4) se aplică, de asemenea, unităţilor desemnate care au introdus pe piaţă produse de origine animală în conformitate cu legislaţia comunitară imediat înainte de aplicarea prezentului regulament.

Articolul 4

Principii generale în domeniul controalelor oficiale privind toate produsele de origine animală care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament

(1) Statele membre se asigură că operatorii din sectorul alimentar oferă toată asistenţa necesară pentru a garanta punerea în aplicare în mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea competentă.

Acestea asigură, în special:

— accesul la toate clădirile, spaţiile, instalaţiile sau alte infrastructuri;

— prezentarea oricărui document sau

Articolul 4 Cerinţe privind controalele oficiale la produsele alimentare de origine animală

(1) Agentul economic cu activitate în domeniul alimentar are obligaţia:

a) să permită accesul în toate clădirile, spaţiile, instalaţiile sau în alte infrastructuri;

Compatibil Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

7

registru cerut în temeiul prezentului regulament sau pe care autoritatea competentă îl consideră necesar pentru a evalua situaţia.

(2) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a se asigura că operatorii din sectorul alimentar respectă cerinţele prevăzute în:


(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi

(c) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

(3) Controalele oficiale menţionate la alineatul (1) cuprind:

(a) audituri privind buna practică de igienă şi procedurile bazate pe analiza riscurilor şi puncte critice de control (HACCP);

(b) controalele oficiale definite în articolele 5–8

şi

(c) orice sarcină specială de audit stabilită în anexe.

(4) Auditurile privind buna practică de igienă verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică în mod curent şi corect procedurile privind cel puţin următoarele puncte:

(a) controalele informaţiilor privind lanţul alimentar;

b) să pună la dispoziţia medicului veterinar oficial al Agenţiei orice înregistrare ori documentaţie solicitată, în temeiul prezentei legi sau considerată necesară de către acesta, pentru evaluarea situaţiei.

(2) Medicul veterinar oficial din cadrul Agenţiei efectuează controale oficiale pentru a se asigura că agenţii economici din sectorul alimentar respectă cerinţele prevăzute în:

a) Regulile generale de igienă a produselor alimentare aprobate prin hotărîre de Guvern;

b) Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală aprobate prin hotărîre de Guvern;

c)Regulile sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman.

(3) Controalele oficiale menţionate la alin. 1 din prezentul articol include:

a) activităţi de audit ale bunelor practici de igienă şi al procedurilor bazate pe HACCP;

b) controalele oficiale prevăzute în art.5 şi cap.IX,X,XII;

c) orice atribuţii speciale de audit .

(4) Activităţile de audit al bunelor practici de igienă verifică dacă agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar aplică în mod continuu şi adecvat proceduri privind cel puţin:

a) controale privind informaţiile referitoare la circuitul alimentar;

8

(b) proiectarea şi întreţinerea spaţiilor şi echipamentelor;

(c) igiena preoperaţională, operaţională şi postoperaţională;

(d) igiena personalului;

(e) pregătirea în domeniul igienei şi al procedurilor de lucru;

(f) lupta împotriva dăunătorilor;

(g) calitatea apei;

(h) controlul temperaturii

şi

(i) controalele mărfurilor alimentare, care intră şi ies din unitate, şi ale documentelor care le însoţesc.

(5) Auditurile privind procedurile bazate pe sistemul HACCP verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică aceste roceduri în mod permanent şi corect, având în mod special grijă ca procedurile să ofere garanţiile definite în secţiunea II din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă garanţii, în măsura posibilului, că produsele de origine animală:

(a) sunt în conformitate cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislaţiei comunitare;

(b) sunt în conformitate cu legislaţia comunitară privind reziduurile, contaminanţii şi substanţele interzise

şi

b) proiectarea şi întreţinerea spaţiilor şi echipamentelor;

c) igiena preoperaţională, operaţională şi postoperaţională;

d) igiena personală;

e) instruirea privind procedurile de lucru şi de igienă;

f) controlul dăunătorilor - rozătoarelor;

g) calitatea apei;

h) controlul temperaturii;

i) controale privind intrarea şi ieşirea produselor alimentare din întreprindere, precum şi documente însoţitoare.

(5) Activitatea de audit referitoare la procedurile bazate pe HACCP verifică dacă agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar aplică aceste proceduri în mod continuu şi adecvat şi respectă prevederile Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală referitoare la:

a) produsele de origine animală sînt în conformitate cu Regulile privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare aprobate prin hotărîre de Guvern;

b) produsele de origine animală sînt în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare

9

(c) nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, un operator din sectorul alimentar recurge la procedeele indicate în ghidurile pentru aplicarea principiilor sistemului HACCP în loc să-şi stabilească propriile proceduri specifice, controlul trebuie să verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate corect.

(6) Verificarea respectării cerinţelor Regulamentului (CE) nr. 853/2004 privind aplicarea mărcilor de identificare se efectuează în toate unităţile desemnate în conformitate cu regulamentul menţionat, pe lângă controlul respectării altor cerinţe din domeniul trasabilităţii.

(7) În ceea ce priveşte abatoarele, unităţile de manipulare a vânatului şi secţiile de tranşare care comercializează carne proaspătă, sarcinile de audit prevăzute la alineatele (3) şi (4) sunt puse în aplicare de către un medic veterinar oficial.

(8) La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritatea competentă urmăreşte, în mod special:

(a) să se asigure că, în toate etapele procesului de producţie, personalul şi activităţile acestuia în unitate respectă cerinţele relevante ale regulamentelor menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b). Pentru a-şi completa controlul, autoritatea competentă poate efectua controale de aptitudine pentru a se asigura că, din punctul de vedere al competenţelor, personalul respectă parametrii specificaţi;

(b) să verifice toate înregistrările relevante

privind reziduurile, contaminanţii şi substanţele interzise;

c) produsele de origine animală nu prezintă riscuri de natură fizică, cum ar fi corpurile străine.

(6) În cazul în care un agent economic cu activitate în domeniul alimentar utilizează procedurile prevăzute de ghiduri de aplicare a principiilor HACCP în locul stabilirii unor proceduri proprii specifice, activitatea de audit verifică dacă aceste ghiduri se utilizează corect.

(7) Verificarea respectării cerinţelor menţionate în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală privind aplicarea mărcilor de identitate se efectuiază în toate unităţile desemnate în conformitate cu aceste Reguli, pe lîngă controlul respectării altor cerinţe din domeniul transabilităţii.

(8) În cazul abatoarelor, secţiile de tranşare ce comercializează pe piaţă carne proaspătă, activităţile de audit prevăzute la alin.(3) şi (4) se efectuiază de un medic veterinar oficial,

(9) La efectuarea auditului, Agenţia:

a) determină dacă personalul şi activităţile personalului din întreprinderi corespund cerinţelor sanitar-veterinare, la toate etapele procesului de producţie;

10

ale operatorilor din sectorul alimentar;

(c) să preleve eşantioane pentru analizele de laborator, în cazul în care este necesar

şi

(d) să justifice elementele luate în considerare şi rezultatele auditului.

(9) Natura şi intensitatea sarcinilor de audit privind fiecare unitate sunt în funcţie de riscul estimat. În acest sens, autoritatea competentă evaluează periodic:

(a) riscurile pentru sănătatea publică şi, după caz, pentru sănătatea animală;

(b) în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animalelor;

(c) tipul de prelucrare efectuat şi rezultatele acesteia

şi

(d) înregistrările anterioare ale operatorului din sectorul alimentar în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei privind alimentele.

b) verifică înregistrările relevante ale agentului economic cu activitate în domeniul alimentar;

c) prelevă probe pentru analize de laborator ori de cîte ori este necesar;

d) să justifice elementele luate în considerare şi rezultatele auditului.

10) Natura şi intensitatea sarcinilor de audit privind fiecare unitate sînt în funcţie de riscul estimat. În acest sens, Agenţia evaluează periodic:

a) riscurile pentru sănătatea publică şi, după caz, pentru sănătatea animalelor;

b) în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animalelor;

c) tipul de prelucrare efectuat şi rezultatul acesteia;

d) înregistrările anterioare ale agentului economic cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei din domeniul produselor alimentare.

11

Articolul 5

Carne proaspătă

Statele membre asigură efectuarea controalelor oficiale privind carnea proaspătă în conformitate cu anexa I.

1. Medicul veterinar oficial realizează sarcinile de inspecţie în abatoarele, unităţile de prelucrare a vânatului şi secţiile de tranşare care comercializează carne proaspătă, în conformitate cu cerinţele generale prevăzute la anexa I capitolul II secţiunea I şi cu cerinţele specifice din secţiunea IV, în special în ceea ce priveşte:

(a) informaţiile privind lanţul alimentar;

(b) inspecţia ante-mortem;

(c) bunăstarea animalelor;

(d) inspecţia post-mortem;

(e) materialele cu riscuri specificate şi alte subproduse de origine animală

şi

(f) testele de laborator.

2. Marcarea privind sănătatea pentru carcasele de ungulate domestice, de vânat de crescătorie, mamifere altele decât lagomorfele, de vânat mare sălbatic precum şi semicarcasele, sferturile şi bucăţile rezultate din porţionarea semicarcaselor în trei bucăţi mari se efectuează în abator şi în unităţile de prelucrare a vânatului în conformitate cu anexa I capitolul III secţiunea I. Mărcile de sănătate sunt plicate de către medicul veterinar oficial sau cu responsabilitatea acestuia imediat după controalele oficiale în cazul în care acestea

Articolul 5 Controale oficiale ale carnii proaspete

(1) Agenţia efectuează controale oficiale ale cărnii proaspete, în conformitate cu capitolul IV .

2) Medicul veterinar oficial la efectuarea inspecţiei în abatoare, în unităţi de manipulare a vînatului şi în unităţi de tranşare ce livrează pe piaţă carnea proaspătă, va respecta cerinţele generale, prevăzute la capitolul IV, art.11 şi cerinţele specifice expuse în capitolul VIII, în special, privind:

a) informaţii referitoare la circuitul alimentar;

b) inspecţia ante-mortem;

c) protecţia şi bunăstarea animalelor;

d) inspecţia post-mortem;

e) materialele cu risc specificate şi alte subproduse de origine animală;

f) testări de laborator.

(3) Marcarea de sănătate a carcaselor de ungulate domestice, a mamiferelor vînat de fermă, altele decît animalele lagomorfe, a vînatului sălbatic mare, precum şi a semicarcaselor, sferturilor şi a părţilor obţinute prin tranşarea semicarcaselor în trei părţi compacte trebuie efectuată în abatoare şi în întreprinderi de manipulare a vînatului, în conformitate cu prevederile capitolului IV, art.12. Mărcile de sănătate se vor aplica de către medicul veterinar oficial sau sub responsabilitatea lui, în cazul în care controalele oficiale nu au identificat deficienţe ce ar face carnea improprie pentru consum


12

nu au constatat nici una dintre neregulile care pot transforma carnea în carne improprie pentru consumul uman.

3. După ce a efectuat controalele prevăzute la punctele 1 şi 2, medical veterinar oficial ia măsurile corespunzătoare enunţate în anexa I secţiunea II, în special în ceea ce priveşte:

(a) comunicarea rezultatelor inspecţiei;

(b) deciziile privind informaţiile referitoare la lanţul alimentar,

(c) deciziile privind animalele vii;

(d) deciziile privind bunăstarea animalelor

şi

(e) deciziile privind carnea.

4. Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial la efectuarea controalelor derulate în conformitate cu anexa I secţiunile I şi II, aşa cum este specificat în secţiunea III capitolul I. În acest caz, aceştia funcţionează în cadrul unei echipe independente.

5. (a) Statele membre se asigură că dispun de un număr suficient de agenţi oficiali pentru efectuarea controalelor oficiale a căror necesitate este menţionată în cadrul anexei I cu frecvenţa prevăzută în secţiunea III capitolul II.

(b) Se monitorizează un demers bazat pe riscuri pentru evaluarea numărului de agenţi oficiali a căror prezenţă este necesară pelinia de sacrificare a unui anumit abator. Acest număr este stabilit de către autoritatea competentă şi este suficient pentru a permite respectarea tuturor cerinţelor prezentului

uman.

(4) După efectuarea controalelor prevăzute la alin.1 şi 2 din prezentul articol, medicul veterinar oficial va lua măsurile corespunzătoare prezente în capitolul V, în special, privind:

a) comunicarea rezultatelor inspecţiei;

b) deciziile privind circuitul alimentar;

c) deciziile privind animalele vii;

d) deciziile privind protecţia şi bunăstarea animalelor;

e) deciziile privind carnea.

Tehnicienii veterinari pot să asiste medicul veterinar oficial pe durata controalelor oficiale efectuate în conformitate cu capitolele IV şi V la prezenta lege, după cum este specificat în capitolul VI, art.18. În acest caz, aceştia trebuie să lucreze ca parte a unei echipe independente.

(5) Agenţia trebuie să se asigure că dispune de personal oficial suficient pentru a efectua controalele oficiale solicitate, în conformitate cu capitolul IV la prezenta lege, cu frecvenţa specificată la capitolul VI, art.19.

(6) Abordarea bazată pe risc trebuie să fie supravegheată, pentru a evalua numărul de personal necesar să fie prezent pe linia de sacrificare în orice abator. Numărul de personal oficial implicat urmează a fi stabilit de către Agenţie astfel încît să fie întrunite

13

regulament.

6. (a) Statele membre pot autoriza personalul din abatoare să participle la controalele oficiale, autorizându-l să realizeze, sub îndrumarea medicului veterinar oficial, anumite sarcini specifice legate de producţia de carne de pasăre şi de lagomorfe, în conformitate cu anexa I secţiunea III capitolul III partea A. În acest caz, acestea asigură că personalul care efectuează aceste sarcini:

(i) este calificat şi urmează o formare profesională în conformitate cu aceste dispoziţii;

(ii) lucrează independent de personalul de producţie

şi

(iii) notifică orice deficienţă medicului veterinar oficial.

(b) Statele membre pot, de asemenea, autoriza personalul din abatoare să procedeze la o eşantionare specifică şi la testări în conformitate cu anexa I secţiunea III capitolul III partea B.

7. Statele membre se asigură ca medicii veterinari oficiali şi personalul auxiliar oficial să fie calificaţi şi să urmeze o formare profesională în conformitate cu anexa I secţiunea III capitolul IV.

toate cerinţele prezentei legi.

(7) Agenţia poate permite personalului care activează în abator să sprijine controalele oficiale, prin îndeplinirea anumitor atribuţii specifice, sub supravegherea medicului veterinar oficial, cu referinţă la producerea de carne de pasăre şi de animale lagomorfe, în conformitate cu capitolul VI, art.20. Agenţia trebuie să se asigure că personalul care îndeplineşte astfel de atribuţii:

a) este calificat şi are instruirea respectivă în conformitate cu prevederile în cauză;

b) acţionează independent de personalul de producţie;

c) raportează orice deficienţă medicului veterinar oficial.

(8) Agenţia poate, de asemenea, să permită personalului care activează în abator să îndeplinească atribuţii specifice de prelevare a probelor şi de testare, în conformitate cu capitolul VI, art.21.

(9) Agenţia trebuie să se asigure că medicii veterinari oficiali şi tehnicienii veterinari sunt calificaţi şi au instruirea respectivă, în conformitate cu capitolul VI, art.22.

14

Articolul 6

Moluşte bivalve vii

Statele membre se asigură ca producţia şi introducerea pe piaţă a moluştelor bivalve, a echinodermelor, a tunicierilor şi a gasteropodelor marine să fie supuse unor controale oficiale aşa cum sunt prevăzute la anexa II.

Este stipulat în art. 36., cap. IX

Articolul 7

Produse pescăreşti

Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind produsele pescăreşti în conformitate cu anexa III.

Este stipulat în art. 43., cap. X

Articolul 8

Lapte crud şi produse lactate

Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind laptele crud şi produsele lactate în conformitate cu anexa IV.

Este stipulat în art. 46., cap. XII

CAPITOLUL III

PROCEDURI REFERITOARE LA IMPORTURI

Articolul 10

Pentru a asigura aplicarea uniformă a principiilor şi condiţiilor stabilite la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi a titlului VI, capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 se aplică procedurile stabilite de prezentul capitol.

Capitolul III

Proceduri privind activităţile de import

15

Articolul 11

Lista ţărilor terţe şi a părţilor din ţările terţe de unde este autorizat importul anumitor produse de origine animală

(1) Produsele de origine animală sunt importate numai dintr-o ţară terţă sau dintr-o parte a unei ţări terţe înscrise pe o listă întocmită şi actualizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2).

(2) O ţară terţă figurează pe aceste liste numai dacă în ţara respectivă a avut loc un control comunitar care demonstrează că autoritatea competentă oferă garanţiile necesare specificate în articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Cu toate acestea, o ţară terţă poate figura pe aceste liste fără ca un control comunitar să fi avut loc dacă:

(a) riscul stabilit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 nu îl justifică şi

(b) se stabileşte, la luarea deciziei de a adăuga o anumită ţară terţă pe o listă în conformitate cu alineatul (1), că alte informaţii indică faptul că autoritatea competentă furnizează garanţiile necesare.

(3) Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste stabilite în scopuri privind sănătatea publică sau sănătatea animală.

(4) La elaborarea sau actualizarea listelor se acordă o atenţie deosebită criteriilor enumerate la articolele 46 şi 48 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. De

Articolul 6 Condiţii referitoare la autorizarea importului anumitor produse de origine animală

(1) Produsele de origine animală sînt importate dintr-o ţară sau dintr-o regiune a unei ţări ce este stabilită în lista ţărilor din care se autorizează importul de produse şi subproduse de origine animală destinate consumului uman pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Ţara este inclusă în listă numai în cazul în care în ţara respectivă a fost efectuat un control oficial în conformitate cu prevederile Legii privind modul de efectuare a controalelor oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cerinţelor privind hrana pentru animale, produsele alimentare, precum şi a normelor de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

(3) La elaborarea sau actualizarea listelor se ţine cont de condiţiile de import prevăzute în legea menţionată şi la:

Parţial compatibil


16

asemenea, se are în vedere:

(a) legislaţia ţării terţe privind:

(i) produsele de origine animală;

(ii) utilizarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv normele privind interdicţia sau autorizarea acestora, distribuţia, introducerea acestora pe piaţă şi normele în domeniul gestionării şi inspectării şi

(iii) prepararea şi utilizarea furajelor, inclusiv procedurile privind utilizarea aditivilor şi prepararea şi utilizarea furajelor cu conţinut medicamentos, precum şi calitatea igienică a materiilor prime utilizate pentru prepararea furajelor şi a produsului finit;

(i) condiţiile de igienă, aplicate efectiv produselor de origine animală destinate Comunităţii, în timpul producţiei, fabricaţiei, manipulării, depozitării şi expedierii;

(j) orice experienţă câştigată în domeniul comercializării produsului care provine din ţara terţă şi rezultatele controalelor effectuate eventual la import;

(k) rezultatele controalelor comunitare efectuate în ţara terţă, şi în special rezultatele evaluării autorităţilor competente, şi măsurile luate de către autorităţile competente pe baza recomandărilor care le-au fost comunicate în urma unui control comunitar;

(l) existenţa, punerea în aplicare şi comunicarea programelor aprobate de luptă împotriva zoonozelor

1) legislaţia ţării în cauză, referitoare la:

a) produsele de origine animală;

b) utilizarea produselor medicinale de uz veterinar, inclusiv normelor privind interzicerea sau autorizarea acestora, plasarea şi distribuţia, lansarea pe piaţă, precum şi normelor privind gestionarea şi inspecţia;

c) prepararea şi utilizarea hranei pentru animale, inclusiv procedurile privind utilizarea aditivilor, prepararea şi utilizarea furajelor cu conţinut medicamentos, precum şi calitatea igienică a materiilor prime utilizate pentru prepararea furajelor şi a produsului finit;

2) condiţiile de igienă, aplicate produselor de origine animală, în timpul producerii, manipulării, depozitării şi expedierii;

3) orice experienţă anterioară de comercializare a produselor provenite din ţara respectivă şi rezultatele controalelor efectuate la import;

4) existenţa, implementarea şi comunicarea unui program aprobat de control al zoonozelor;

17

şi

(m) existenţa, punerea în aplicare şi comunicarea unui program aprobat de supraveghere a reziduurilor.

(5) Comisia adoptă măsurile necesare pentru ca publicul să aibă acces la versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu prezentul articol.

5) existenţa, implementarea şi comunicarea unui program aprobat de supraveghere a reziduurilor.

Articolul 12

Lista unităţilor din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală

(1) Produsele de origine animală pot fi importate în Comunitate numai în cazul în care au fost expediate din unităţi înscrise pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care au fost obţinute sau preparate în astfel de unităţi, cu excepţia:

(a) cazului în care s-a hotărât, după caz, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), că garanţiile oferite de o anumită ţară terţă în ceea ce priveşte importul anumitor produse de origine animală sunt de aşa natură încât procedura prevăzută de prezentul articol nu este necesară în vederea asigurării respectării cerinţelor alineatului (2)

şi

(b) cazurilor menţionate la anexa V.

De asemenea, carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din carne,produsele din carne şi carnea separată mecanic (MDM)

Articolul 7 Condiţii referitoare la autorizarea întreprinderilor privind importul anumitor produse de origine animală

(1) Produsele de origine animală se importă, doar cu condiţia că au fost expediate, obţinute sau prelucrate în întreprinderi incluse în lista întrepriderilor din care se autorizează importul produselor şi suproduselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu art.24 alin.(6) al Legii privind activitatea sanitar-veterinară nr.221-XVI din 19 octombrie 2007, cu excepţia:

a) unităţilor care prelucrează produse de origine animală pentru care în Regulile specifice de igienă a produselor de origine alimentară animală nu sînt stabilite nici o cerinţă;

b) unităţilor care se ocupă în exclusivitate cu activităţi de producţie primară;

c) unităţilor care se ocupă în exclusivitate cu operaţiuni de transport;

d) unităţilor care efectuiază exclusiv depozitarea produselor de origine animală care nu necesită o reglementare a temperaturii.

(2)Totodată pot fi importate carne proaspătă, carne tocată, preparatele din carne, produsele din carne şi carne separată mecanic, numai în cazul în

Parţial compatibil


18

pot fi importate în comunitate numai în cazul în care au fost produse din carne obţinută în abatoare şi secţii de tranşare care sunt înscrise pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol sau în unităţi comunitare desemnate.

(2) O unitate poate fi înscrisă pe o astfel de listă numai în cazul în care autoritatea competentă din ţara terţă de origine oferă garanţii:

(a) că respectiva unitate, precum şi orice unitate care manipulează materii prime de origine animală utilizate la fabricarea produselor de origine animală în cauză, respectă cerinţele comunitare relevante, în special cele din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 sau cele care au fost definite ca echivalente cu aceste cerinţe cu ocazia luării deciziei de a se adăuga această ţară terţă pe lista pertinentă în conformitate cu articolul 11;

(b) că un serviciu oficial de inspecţie din această ţară supraveghează unităţile, şi pune la dispoziţia Comisiei, în cazul în care este necesar, toate informaţiile relevante privind unităţile furnizoare de materii prime

şi

(c) că acest serviciu dispune de o putere efectivă pentru a împiedica unităţile să exporte în Comunitate în cazul în care acestea nu respectă cerinţele menţionate la litera (a).

(3) Autorităţile competente din ţările terţe înscrise pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu articolul 11 oferă garanţii că listele cu unităţile menţionate la alineatul (1) sunt întocmite, actualizate şi

care acestea au fost produse din carne obţinută în abatoare şi unităţi de tranşare incluse în liste întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol.

19

communicate Comisiei.

(4) (a) Comisia adresează periodic, către punctele de contact pe care le-au desemnat statele membre în acest sens, notificări privind listele noi sau actualizate pe care le primeşte de la autorităţile competente din ţările terţe interesate, în conformitate cu alineatul (3).

(b) În cazul în care, în termen de douăzeci de zile lucrătoare de la data notificării Comisiei, nici un stat membru nu se opune listei noi sau actualizate, este autorizat importul din unităţile care sunt menţionate pe această listă, în termen de zece zile lucrătoare de la data la care Comisia a făcut publică lista.

(c) De fiecare dată când cel puţin un stat membru prezintă observaţii în scris sau când Comisia consideră că este necesar să modifice o listă ţinând seama de anumite informaţii relevante, cum sunt rapoartele încheiate după inspecţiile comunitare sau o notificare în cadrul sistemului rapid de alertă, Comisia informează toate statele membre în această privinţă şi înscrie problema pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a secţiunii competente a Comitetului permanent pentru lanţul alimentar si sănătatea animală, pentru ca acesta să hotărască, după caz, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2).

(5) Comisia asigură ca versiunile actualizate ale tuturor listelor să fie accesibile publicului.

Articolul 13 Articolul 8 Importul de moluşte bivalve vii, Parţial Ministerul

20

Moluşte bivalve, echinoderme, tunicieri şi gasteropode marine vii

(1) Sub rezerva articolului 12 alineatul (1) litera (b), moluştele bivalve, echinodermele, tunicierii şi gasteropodele marine vii provin din zone de producţie din ţări terţe care sunt înscrise pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu articolul 12.

(2) Cerinţa din alineatul (1) nu se aplică pectinidelor recoltate în afara zonelor de producţie clasificate. Cu toate acestea, controalele oficiale privind pectinidele au loc în conformitate cu anexa II capitolul III.

(3) (a) Înainte de întocmirea listelor menţionate la alineatul (1), se iau în considerare, în special, garanţiile pe care le poate oferi autoritatea competentă din ţara terţă în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele din prezentul regulament privind clasificarea şi controlul zonelor de producţie.

(b) Înainte de întocmirea listelor menţionate, are loc o misiune de inspecţie comunitară la faţa locului, cu excepţia cazului în care:

(i) riscul determinat în conformitate cu articolul 18 punctul 18 nu justifică acest lucru

şi

(ii) în momentul în care se hotărăşte inspecţia unei zone de producţie anume dintr-o listă în conformitate cu alineatul (1), se consideră că alte informaţii arată că autoritatea competentă oferă garanţiile cerute.

(4) Comisia ia măsurile necesare pentru ca

echinoderme vii, tunicate şi gasteropode marine vii

(1) Moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii trebuie să provină din zone de producţie ale ţărilor incluse în listele întocmite şi actualizate în conformitate cu articolul 7.

(2) La întocmirea listelor Agenţia va lua în consideraţie următoarele:

1) garanţiile pe care le poate oferi autoritatea competentă a ţării importatoare în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele prezentei legi privind clasificarea şi controlul zonelor de producţie.

2) înainte de întocmirea listelor se efectuiază o inspecţie la faţa locului, cu excepţia cazului în care:

a) riscul determinat nu justifică acest lucru.

b) ţara importatoare oferă garanţiile cerute.

compatibil Agriculturii şi Industriei Alimentare

21

publicului să îi fie accesibile versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 14

Documente

(1) În cazul în care sunt importate în Comunitate, loturile de produse de origine animală sunt însoţite de un document care răspunde cerinţelor menţionate la anexa VI.

(2) Documentul atestă că produsele respectă:

(a) cerinţele menţionate pentru produsele în cauză în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 şi Regulamentului (CE) nr. 853/2004 şi toate dispoziţiile echivalente cu aceste cerinţe

şi

(b) orice condiţii specifice pentru importuri stabilite în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(3) Documentele pot include detalii cerute de alte dispoziţii comunitare privind sănătatea publică şi animală.

(4) Pot fi acordate derogări de la alineatul (1) în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), în cazul în care este posibil ca garanţiile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol să fie obţinute în alt mod.

Articolul 9 Certificatul sanitar-veterinar de însoţire

(1) În cazul în care sînt importate în Republica Moldova, loturile de produse de origine animală sînt însoţite de un certificat sanitar veterinar şi corespund următoarelor cerinţe:

1) Certificatul este semnat de către un reprezentant al autorităţilor competente din ţara de expediere şi are o ştampila oficială. În caz că certificatul are mai multe pagini această cerinţă se referă la fiecare pagină.

2) Certificatul este redactat în limba engleză şi însoţit de o traducere autorizată în limba de stat ale Republicii Moldova.

3) Certificatul în original însoţeşte loturile la întrarea pe teritoriul Republicii Moldova.

4) Certificatul trebuie să conţină:

a) o foaie de hîrtie unică

sau

b) două sau mai multe pagini care fac parte dintr-o foaie de hîrtie unică şi indivizibilă

sau

c) o secvenţă de pagini numerotate pentru a arăta că este vorba de o pagină specifică a unei secvenţe finite.

5) Certificatul trebuie să poarte un număr de identificare unic.În cazul în care certificatul este format dintr-o secvenţă de pagini, fiecare pagină


22

trebuie să indice acest număr.

6) Certificatul trebuie să fie eliberat înainte ca lotul la care se referă să înceteze a fi supus controlului autorităţii competente din ţara de expediere.

(2)În certificat se reflectă că produsele de origine animală sînt conform:

a)cerinţelor menţionate în temeiul Regulilor generale de igienă pentru produse alimentare şi Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală şi toate dispoziţiile echivalente cu aceste cerinţe.

b)condiţiilor specifice pentru importuri stabilite de Legea privind modul de efectuare a controalelor oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cerinţelor privind hrana pentru animale, produse alimentare, precum şi a normelor de sănătate şi de bunăstare a animalelor.

(3)Documentele pot include detalii cerute de alte dispoziţii privind sănătatea publică şi animală.

Articolul 15

Dispoziţii speciale pentru produsele pescăreşti

(1) Procedurile prevăzute de prezentul articol nu se aplică produselor pescăreşti proaspete debarcate în Comunitate direct dintr-o navă de pescuit care navighează sub pavilionul unei ţări terţe.

Controalele oficiale privind aceste produse pescăreşti se efectuează în conformitate cu anexa III.

(2) (a) Produsele pescăreşti importate de nave fabrică sau de nave frigorifice care

Nereglementat Incompatibil Prevederi referitoare la statele membre UE


2012

23

navighează sub pavilionul unei ţări terţe provin din nave care sunt înscrise pe o listă întocmită şi actualizată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 12 alineatul (4).

(b) Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) litera (b), o navă poate, de asemenea, fi înscrisă pe aceste liste:

(i) pe baza unei comunicări comune a autorităţii competente din ţara terţă sub pavilionul căreia navighează nava respectivă împreună cu autoritatea competentă a unei alte ţări terţe căreia i-a fost delegată de către prima autoritate competentă răspunderea inspecţiei navei în cauză, cu condiţia:

— ca această a doua ţară terţă să fie înscrisă pe lista ţărilor terţe, întocmită în conformitate cu articolul 11, din care este autorizat importul de produse pescăreşti;

— ca toate produsele pescăreşti ale navei în cauză care urmează să fie introduse pe piaţă în Comunitate să fie debarcate direct în această a doua ţară terţă;

— ca autoritatea competentă din această a doua ţară terţă să fi inspectat nava şi să fi declarat că aceasta este conformă cu cerinţele comunitare

şi

— ca autoritatea competentă din această ţară terţă să fi declarat că va inspecta periodic nava pentru a se asigura că este în continuare conformă cu cerinţele comunitare sau

(ii) pe baza unei comunicări comune a

24

autorităţii competente

din ţara terţă sub pavilionul căreia navighează nava respectivă şi a autorităţii competente a unui stat membru căruia i-a fost delegată de către prima autoritate competentă răspunderea inspecţiei navei în cauză, cu condiţia:

— ca toate produsele pescăreşti ale navei în cauză care urmează să fie introduse pe piaţă în Comunitate să fie debarcate direct în acest stat membru;

— ca autoritatea competentă a acestui stat membru să fi inspectat nava şi declarat că este conformă cu cerinţele comunitare

şi

— ca autoritatea competentă din acest stat membru să fi declarat că va inspecta periodic nava pentru a se asigura că este în continuare conformă cu cerinţele comunitare;

(c) Comisia ia măsurile necesare pentru ca versiuni actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu prezentul articol să fie accesibile publicului.

(3) În cazul în care produsele pescăreşti sunt importate direct de pe nave de pescuit sau de pe nave frigorifice, documentul necesar în temeiul articolului 14 poate fi înlocuit de un document semnat de către căpitan.

(4) Normele de aplicare ale prezentului articol pot fi stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2).

25

CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 16

Dispoziţii de aplicare şi dispozişii tranzitorii

Dispoziţiile de aplicare şi dispoziţiile tranzitorii sunt adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2).



2012

Articolul 17

Modificarea şi adaptarea anexelor

(1) Anexele I, II, III, IV, V şi VI pot fi modificate sau completate pentru a lua în considerare progresul ştiinţific şi tehnic în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2).

(2) Pot fi acordate derogări de la anexele I, II, III, IV, V şi VI în conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), cu condiţia ca derogările respective să nu afecteze realizarea obiectivelor stabilite în prezentul regulament.

(3) Statele membre pot adopta, fără a periclita realizarea obiectivelor stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu alineatele (4)–(7), măsuri naţionale prin adaptarea cerinţelor menţionate la anexa I.

(4) Măsurile naţionale prevăzute la alineatul (3):

(a) au drept obiect:

(i) facilitarea continuării utilizării metodelor tradiţionale în toate etapele producţiei,



2012

26

prelucrării sau distribuţiei mărfurilor alimentare;

(ii) satisfacerea nevoilor întreprinderilor din sectorul alimentar care au o producţie mică sau care sunt situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice

sau

(iii) facilitarea realizării unor proiecte pilot pentru testarea noilor metode privind controalele vizând condiţiile de igienă în ceea ce priveşte carnea;

(b) se referă, în special, la următoarele elemente ale anexei I:

(i) informaţiile privind lanţul alimentar;

(ii) prezenţa autorităţii competente în unităţi.

(5) Orice stat membru care doreşte să adopte măsuri naţionale precum cele menţionate la alineatul (3) informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta. Fiecare notificare:

(a) furnizează o descriere detaliată a cerinţelor pentru care statul membru în cauză estimează că este necesară o adaptare şi indică natura adaptării menţionate;

(b) descrie unităţile în cauză;

(c) explică motivele adaptării, inclusiv, după caz, prin furnizarea unei sinteze a analizei riscurilor realizată şi prin indicarea oricărei măsuri care trebuie luată pentru ca adaptarea să nu pericliteze realizarea obiectivelor prezentului regulament

şi

27

(d) comunică orice altă informaţie pertinentă.

(6) Celelalte state membre dispun de un interval de trei luni de la data primirii notificării menţionate la alineatul (5) pentru a transmite observaţiile, în scris, Comisiei. Aceasta poate şi, în cazul în care

primeşte observaţii scrise de la unul sau mai multe state membre, trebuie să consulte statele membre întrunite în cadrul comitetului menţionat la articolul 19 alineatul (1). Comisia poate hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2), dacă măsurile respective pot fi aplicate, sub rezerva modificărilor corespunzătoare, în cazul în care este necesar. După caz, Comisia poate propune măsuri generale în conformitate cu alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.

(7) Un stat membru poate adopta măsuri naţionale prin adaptarea cerinţelor anexei I numai:

(a) în conformitate cu o hotărâre luată prin respectarea alineatului (6)

sau

(b) în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut la alineatul (6), comisia nu a informat statele membre că a primit observaţii scrise sau că are intenţia să propună adoptarea unei decizii luate prin respectarea alineatului (6).

(8) În cazul în care un stat membru adoptă măsuri naţionale pentru realizarea proiectelor pilot de testare a noilor metode privind controalele vizând condiţiile de igienă în ceea ce priveşte carnea în conformitate cu alineatele (3)–(7), statul

28

membru comunică rezultatele Comisiei imediat ce sunt disponibile. Comisia ia în considerare oportunitatea propunerii unor măsuri generale în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 18

Decizii specifice

Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 16 şi al articolului 17 alineatul (1), pot fi adoptate dispoziţii de aplicare sau modificări ale anexelor I, II, III, IV, V sau VI în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2), pentru a preciza:

1. examenele care să evalueze aptitudinile operatorilor din sectorul alimentar şi ale personalului acestora;

2. metoda care permite comunicarea rezultatelor inspecţiei;

3. criteriile care permit stabilirea momentului în care, pe baza unei analize a riscurilor, nu este necesar ca medicul veterinar oficial să fie prezent în abatoare sau în unităţile de prelucrare a vânatului pe toată durata inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem;

4. normele privind conţinutul testelor pentru medicii veterinari oficiali şi personalul auxiliar oficial;

5. criteriile microbiologice care permit controlul proceselor în raport cu igiena unităţilor;

6. celelalte proceduri posibile, examenele serologice sau alte teste de laborator care oferă garanţii cel puţin echivalente cu cele oferite de procedurile specifice de inspecţie



2012

29

post-mortem descrise în anexa I secţiunea IV şi care pot, prin urmare, să le înlocuiască, în cazul în care autoritatea competentă hotărăşte acest lucru;

7. circumstanţele în care nu sunt necesare anumite proceduri de inspecţie post-mortem descrise în anexa I secţiunea IV, în funcţie de exploataţia, de regiunea sau de ţara de origine şi pe baza principiilor analizei riscurilor;

8. regulile care se aplică testelor de laborator;

9. tratamentul la temperaturi joase aplicat cărnii în caz de cisticercoză şi de trichineloză;

10. condiţiile în care anumite exploataţii şi regiuni pot fi official declarate indemne de cisticerci sau de trichine;

11. metodele care se aplică pentru examinarea condiţiilor menţionate la anexa I secţiunea IV capitolul IX;

12. pentru porcii de îngrăşat, criteriile pentru condiţiile controlate de adăpost şi sistemele de producţie integrată;

13. criteriile de clasificare a zonelor de producţie şi zonele de relocare pentru moluştele bivalve vii în cooperare cu laboratorul comunitar de referinţă în cauză, şi anume:

(a) valorile limită care trebuie respectate şi metodele de analiză pentru biotoxinele marine;

(b) procedurile de identificare a viruşilor şi standardele virologice

30

şi

(c) planurile de eşantionare, precum şi metodele şi toleranţele analitice care trebuie aplicate pentru a controla respectarea criteriilor;

14. criteriile organoleptice pentru evaluarea prospeţimii produselor pescăreşti;

15. limitele analitice, metodele de analiză, precum şi planurile de eşantionare care trebuie utilizate pentru controalele oficiale ale produselor pescăreşti menţionate în cadrul anexei III, inclusiv în ceea ce priveşte paraziţii şi contaminanţii mediului înconjurător;

16. metoda pe care o va utiliza Comisia pentru ca listele ţărilor terţe şi unităţilor aflate în ţări terţe să fie accesibile publicului, în conformitate cu articolele 11, 12, 13 şi 15.

Articolul 19

Procedura de comitet

(1) Comisia este asistată de comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătate animală înfiinţat prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 al acesteia.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

(3) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de



La semnareaacordului depreaderare între Rep. Moldova şi Uniunea Europeană

31

procedură.

Articolul 20

Consultarea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor

Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor în problemele care ţin de domeniul de aplicare a prezentului regulament, în cazul în care este necesar, în special:

1. înainte de a propune modificarea cerinţelor speciale privind procedurile de inspecţie post-mortem enumerate în anexa I secţiunea IV;

2. înainte de a propune modificarea normelor stabilite în anexa I secţiunea IV capitolul IX privind carnea animalelor pentru care inspecţia post-mortem a identificat leziuni care indică o bruceloză sau o tuberculoză;

şi

3. înainte de a propune dispoziţiile de aplicare în domeniile prevăzute la articolul 18 punctele 5–15.




Articolul 21

Raport către Parlamentul European şi Consiliu

(1) Până la data de 20 mai 2009, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport care analizează experienţa dobândită în cadrul aplicării prezentului regulament.




32

(2) După caz, Comisia anexează la raport propuneri corespunzătoare.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică după 18 luni de la data intrării în vigoare a următoarelor acte:


(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004

şi

(c) Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive privind igiena mărfurilor alimentare şi normele sanitare care reglementează producţia şi introducerea pe piaţă a anumitor produse de origine animală destinate consumului uman (1).

Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică înainte de data de 1 ianuarie 2006.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Dispoziţii finale si tranzitorii

Articolul 48 Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 18 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul va:

a) aduce actele sale normative în confomitate cu prezenta lege

b) prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI

Parţial compatibil


33

ANEXA I

CARNE PROASPĂTĂ

SECŢIUNEA I: ÎNDATORIRILE MEDICULUI VETERINAR OFICIAL

CAPITOLUL I: ÎNDATORIRI PRIVIND CONTROLUL

(1) În afara cerinţelor generale de la articolul 4 alineatul (4) privind auditurilepentru buna practică în ceea ce priveşte igiena, medicul veterinar official trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă în permanenţă propriile proceduri privind fiecare colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare şi utilizare sau eliminare a subproduselor deorigine animală, inclusiv materialele cu riscuri specificate care se află în responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar.

(2) În afara cerinţelor generale de la articolul 4 alineatul (5) privind auditurile bazate pe principiile HACCP, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că procedurile operatorilor oferă garanţii că, în măsura posibilului, carnea:

(a) nu prezintă anomalii sau alterări fiziopatologice;

(b) nu prezintă urme de contaminare, cu materii fecale sau de alt fel

şi

(c) nu conţine materiale cu riscuri specificate, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut de legislaţia comunitară, şi au fost produse în conformitate cu legislaţia comunitară în domeniul EST.

Capitolul IV

Carne proaspătă

Articolul 10 Atribuţiile de audit ale medicului veterinar oficial.

(1) Suplimentar la cerinţele generale, stabilite la art.4,alin.4, medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea permanentă cu procedurile proprii ale agenţilor economici cu activitate în domeniul alimentar privind colectarea, transportarea, depozitarea, manipularea, prelucrarea şi utilizarea sau distrugerea subproduselor de origine animală, incluzînd materialele de risc specific - operaţiuni pentru care agentul economic cu activitate în domeniul alimentar este responsabil.

(2) Pe lîngă cerinţele generale, specificate la art.4,alin.5, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că procedurile agenţilor economici oferă garanţii că, pe măsura posibilului, carnea:

a) nu prezintă modificări morfopatologice şi organoleptice;

b) nu este contaminată cu fecale sau alţi cotaminanţi;

c) nu conţine material de risc specific, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia în vigoare şi a fost produsă în conformitate cu privire la encefalopatii spongiforme transmisibile.

Compatibil


34

CAPITOLUL II: ÎNDATORIRI PRIVIND INSPECŢIA

În cazul în care îndeplineşte îndatoririle privind inspecţia în conformitate cu prezentul capitol, medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare rezultatele auditurilor efectuate în conformitate cu articolul 4 şi cu capitolul I din prezenta anexă. Este necesar ca, după caz, medicul veterinar oficial să identifice în consecinţă îndatoririle privind inspecţia.

A. Informaţii privind lanţul alimentar

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să controleze şi să analizeze informaţiile relevante care provin din registrele exploataţiei de origine a animalelor destinate sacrificării şi să ia în considerare rezultatele temeinic justificate ale acestui control şi ale acestei analize în cazul în care efectuează inspecţii ante-mortem şi post-mortem.

(2) În cazul în care îndeplineşte îndatoririle privind inspecţia, medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare certificatele oficiale care însoţesc animalele şi eventualele declaraţii ale medicilor veterinari care efectuează controale la nivelul producţiei primare, inclusiv ale medicilor veterinari oficiali şi desemnaţi.

(3) În cazul în care operatorii din sectorul alimentar care intervin în lanţul alimentar iau măsuri suplimentare pentru a oferi garanţii privind siguranţa alimentelor, prin punerea în aplicare a sistemelor integrate, a sistemelor particulare de control, a unei proceduri de certificare independentă de către terţe persoane sau prin alte mijloace şi, în cazul în care aceste măsuri sunt suficient

Articolul 11 Atribuţii de inspecţie

(1) În cadrul inspecţiei, medicul veterinar oficial va ţine cont de rezultatele activităţilor de audit efectuate în conformitate cu prevederile art.4 şi cu art.10. În funcţie de necesitate, medicul veterinar oficial îşi va stabili obiectivele de inspecţie, în conformitate cu rezultatele activităţii de audit.

Informaţii referitoare la circuitul alimentar

(2) La efectuarea inspecţiei ante- şi post-mortem, medicul veterinar oficial va verifica şi analiza informaţiile relevante obţinute din înregistrările exploataţiei de origine a animalelor destinate tăierii şi va ţine cont de rezultatele documentate ale acestor verificări şi analize.

(3) La efectuarea inspecţiei, medicul veterinar oficial va ţine cont de certificatele oficiale ce însoţesc animalele şi de orice declaraţii făcute de către medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi.

(4) În cazul în care agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar, care intervin în lanţul alimentar, iau măsuri suplimentare pentru a oferi garanţii privind siguranţa alimentară prin implementarea de sisteme integrate, sisteme private de control, proceduri de certificare independentă a unor terţe persoane sau prin alte mijloace şi dacă aceste măsuri documentate, iar animalele prevăzute


35

detaliate iar animalele cuprinse în aceste sisteme pot fi identificate cu certitudine, medicul veterinar official poate lua în considerare toate acestea în cadrul îndatoririlor sale privind inspecţia şi verificarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP.

B. Inspecţia ante-mortem

(1) Sub rezerva punctelor (4) şi (5):

(a) medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecţie antemortem a tuturor animalelor înainte de sacrificare;

(b) această inspecţie trebuie să aibă loc în termen de 24 de ore după sosirea animalelor la abator şi la mai puţin de 24 de ore înainte de sacrificare.

De asemenea, medicul veterinar oficial poate cere o inspecţie în orice alt moment.

(2) Inspecţia ante-mortem trebuie să permită în special determinarea, în ceea ce priveşte animalul inspectat în cauză, a existenţei vreunui semn:

(a) care să indice că a fost periclitată bunăstarea animalelor

sau

(b) a unei stări oarecare care ar putea afecta sănătatea animală şi umană, care contribuie la depistarea zoonozelor şi bolilor menţionate în lista A sau, după caz, în lista B a Oficiului Internaţional pentru Epizootii (OIE).

(3) În afara inspecţiei curente ante-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecţie clinică a tuturor animalelor pe care operatorul din sectorul

în aceste scheme sînt clar identificate, medicul veterinar oficial poate lua în considerare toate acestea la efectuarea activităţii de inspecţie şi revizuire a procedurilor bazate pe HACCP .

Inspecţia ante-mortem

(5) În conformitate cu alin. 8 şi 9 din prezentul articol:

a) medicul veterinar oficial efectuează o inspecţie ante-mortem a tuturor animalelor înainte de tăiere;

b) inspecţia respectivă trebuie să se efectueze în decurs de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator şi cu maxim 24 ore înainte de sacrificare. Totodată, medicul veterinar oficial poate solicita inspecţia în orice alt moment.

(6) Inspecţia ante-mortem trebuie să depisteze dacă animalul respectiv inspectat prezintă vre-un semn:

a) care ar compromite protecţia şi bunăstarea animalelor;

b) al unei stări ce ar putea să afecteze în mod nefavorabil sănătatea animalelor ori sănătatea umană, acordînd o atenţie deosebită detectării zoonozelor şi bolilor din lista Oficiului Internaţional de Epizootii – OIE (Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor).

(7) Pe lîngă inspecţia ante-mortem de rutină, medicul veterinar oficial efectuează o inspecţie

36

alimentar sau un membru al personalului auxiliar oficial este posibil să le fi separat de restul animalelor.

(4) În cazul sacrificării de urgenţă în exteriorul abatorului şi în cazul în care este vorba de vânat sălbatic, medicul veterinar oficial trebuie să examineze, la abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului, declaraţia care însoţeşte carcasa animalului şi care este eliberată de medical veterinar sau de persoana calificată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(5) În cazul în care acest lucru este prevăzut în secţiunea III capitolul II sau în secţiunea IV, inspecţia ante-mortem poate fi efectuată în exploataţia de origine. În acest caz, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem la abator numai în cazurile şi în măsura indicate.

C. Bunăstarea animalelor

Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă au fost respectate normele comunitare şi naţionale care se aplică în domeniul bunăstării animalelor, în special cele care se referă la protecţia animalelor în momentul sacrificării şi în timpul transportului.

D. Inspecţia post-mortem

(1) Carcasa şi organele care însoţesc animalul trebuie să fie supuse imediat după sacrificare unei inspecţii post-mortem. Toate suprafeţele externe trebuie să fie examinate. În acest scop, este posibil să fie necesară manipularea cu uşurinţă a carcasei şi a organelor comestibile sau poate fi nevoie de instalaţii tehnice. Problema detectării zoonozelor şi bolilor care sunt înscrise în lista A a OIE şi, după caz, în lista

clinică a tuturor animalelor pe care agentul economic cu activitate în domeniul alimentar sau un tehnician veterinar le-a separat.

(8) În cazul sacrificării forţate în afara abatorului, precum şi în cazul animalelor sălbatice vînate, medicul veterinar oficial, care activează în cadrul abatorului sau întreprinderii de manipulare a vînatului examinează declaraţia ce însoţeşte carcasa animalului, eliberată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau de persoana instruită, în conformitate cu Regulile specifice de igienă pentru produsele de origine animală.

(9) Inspecţia ante-mortem poate fi efectuată la exploataţia de provenienţă în cazurile prevăzute de capitolul VI, art.19 sau capitolul VIII. În astfel de cazuri, medicul veterinar de liberă practică la abator va efectua inspecţia ante-mortem numai de necesitate.

. Protecţia şi bunăstarea animalelor

(10) Medicul veterinar oficial verifică conformitatea cu cerinţe privind protecţia şi bunăstarea animalelor, ca de exemplu, regulile privind protecţia animalelor la momentul sacrificării şi în timpul transportării.

Inspecţia post-mortem

(11) După sacrificare, carcasele şi organele ataşate urmează a fi supuse, fără întîrziere, inspecţiei post-mortem. Vor fi examinate toate suprafeţele externe. În acest scop, poate fi solicitată o manipulare minimă a carcasei şi a organelor sau comodităţi tehnice speciale. Este necesar de a acorda o atenţie deosebită detectării zoonozelor şi bolilor din lista OIE. Viteza liniei de tăiere şi numărul personalului de inspecţie prezent trebuie prevăzute în aşa mod, încît să permită o inspecţie adecvată.

37

B a OIE va fi tratată cu mare atenţie. Este necesar ca viteza liniei de sacrificare şi efectivele de personal de inspecţie prezente să fie adaptate pentru a se putea efectua o inspecţie corespunzătoare.

(2) În cazul în care se consideră necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările şi incizarea anumitor părţi ale carcasei şi ale organelor comestibile, precum şi testări în laborator pentru a:

(a) pune un diagnostic definitiv

sau

(b) detecta

(i) prezenţa unei boli animale;

(ii) prezenţa unor reziduuri sau contaminanţi în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în cadrul legislaţiei comunitare;

(iii) nerespectarea criteriilor microbiologice

sau

(iv) prezenţa altor factori care pot duce la situaţia în care carnea să fie declarată improprie pentru consumul uman sau în care să fie impuse restricţii privind utilizarea acesteia, în special în cazul animalelor supuse unei sacrificări de urgenţă.

(3) Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitudinală în două semicarcase, urmând coloana vertebrală, a carcaselor de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste şase luni şi de porci domestici în vârstă de peste patru săptămâni, în vederea inspecţiei

(12) În caz de necesitate, se vor efectua examinări suplimentare, prin palparea şi incizia unor părţi ale carcasei şi ale organelor, precum şi teste de laborator:

1) pentru a se pune un diagnostic definitiv;

2) pentru a se detecta prezenţa:

a) unor boli ale animalelor;

b) unor reziduuri sau contaminanţi ce depăşesc limitele stabilite de legislaţia naţională în vigoare;

c) neconformităţii cu criteriile microbiologice;

d) altor factori, conform cărora carnea poate fi declarată improprie pentru consum uman sau ar fi impuse restricţii privind utilizarea acesteia, îndeosebi în cazul animalelor ce au fost sacrificate forţat.

(13) Medicul veterinar oficial solicită supunerea carcaselor de solipede domestice, de animale din specia bovină cu vîrsta mai mare de 6 luni şi de porcine domestice, cu vîrsta de peste 4 săptămîni, inspecţiei post-mortem, după ce ele au fost secţionate longitudinal în semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale.

În caz de necesitate, medicul veterinar oficial

38

postmortem.

În cazul în care este necesar pentru inspecţie, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ţine seama de obiceiurile alimentare specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situaţii specifice privind sănătatea animală, autoritatea competentă poate autoriza să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste şase luni şi de porci domestici în vârstă de peste patru săptămâni destinate inspecţiei.

(4) În timpul inspecţiei, trebuie luate precauţii pentru a se asigura reducerea la minimum a riscului de contaminare a cărnii prin operaţiuni cum sunt palparea, tranşarea sau incizarea.

(5) În cazul sacrificării de urgenţă, carcasa face obiectul, cât mai rapid posibil, unei inspecţii post-mortem în conformitate cu punctele (1) – (4) înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.

E. Materiale cu riscuri specificate şi alte subproduse de origine animală

În conformitate cu normele comunitare specifice privind materialele cu riscuri specificate şi alte subproduse de origine animală, medicul veterinar official trebuie să controleze îndepărtarea, separarea şi, după caz, marcarea acestor produse. Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita contaminarea cărnii prin materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării (inclusiv în timpul asomării) şi

poate, de asemenea, să solicite ca orice cap sau orice carcasă să fie tăiate longitudinal. Pentru a se ţine cont de anumite deprinderi nutriţionale, de evoluţii tehnologice sau de situaţii sanitare specifice, Agenţia poate autoriza să fie supuse inspecţiei carcasele de solipede domestice, cele provenite de la animale din specia bovină cu vîrsta mai mare de 6 luni şi cele de porcine domestice cu vîrsta de peste 4 săptămîni, neparcelate în semicarcase.

(14) În timpul inspecţiei urmează a fi luate măsuri preventive pentru reducerea la minimum a riscului de contaminare a cărnii prin asemenea operaţiuni cum sunt palparea, tranşarea sau incizarea.

(15) În cazul sacrificării forţate, carcasa va fi supusă examinării post-mortem, cît de curînd posibil, în conformitate cu alin. 11-14 din prezentul articol, înainte ca aceasta să fie distribuită pentru consum curent.

. Materiale cu riscuri specificate şi alte subproduse de origine animală

(16) În conformitate cu legislaţia privind materiale cu riscuri specifice şi alte subproduse de origine animală, medicul veterinar oficial verifică îndepărtarea, separarea şi, în caz de necesitate, marcarea unor astfel de produse. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că agentul economic cu activitate în domeniul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a se evita contaminarea cărnii prin intermediul materialelor cu riscuri specificate în timpul tăierii (inclusiv în timpul asomării) şi pentru îndepărtarea acestora.

39

îndepărtării acestora.

F. Teste de laborator

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să asigure efectuarea unei eşantionări, identificarea şi manipularea corectă a probelor şi trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:

(a) supravegherii şi controlului zoonozelor şi agenţilor acestora;

(b) unor testări specifice în laborator pentru diagnosticarea EST în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);

(c) detectării substanţelor sau produselor neautorizate şi al controlului substanţelor reglementate, în special în cadrul planurilor naţionale de supraveghere a reziduurilor prevăzute în Directiva 96/23/CE a Consiliului (2)

şi

(d) detectării bolilor înscrise în lista A a OIE şi, după caz, în lista B a OIE.

(2) Este, de asemenea, necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că toate celelalte teste de laborator necesare sunt efectuate.

Testări de laborator

(17) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că are loc prelevarea de probe şi că probele sunt identificate şi manipulate în mod corespunzător şi trimise la laboratorul respectiv, în cadrul programului de:

a) monitorizare şi control al zoonozelor şi al agenţilor patogeni care le produc;

b) testare specifică de laborator pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile;

c) detectare a unor substanţe sau produse neautorizate şi de control al substanţelor reglementate, în special în cadrul planurilor naţionale pentru reziduuri;

d) detectare de boli din lista OIE.

(18) De asemenea, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că este efectuată orice altă testare de laborator considerată necesară.

CAPITOLUL III: MARCAREA PRIVIND SĂNĂTATEA

(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să controleze marcarea privind sănătatea şi mărcile folosite.

Articolul 12 Marcarea de sănătate

(1) Medicul veterinar oficial supraveghează, în mod obligatoriu, marcarea de sănătate şi mărcile utilizate.


40

(2) Medicul veterinar oficial trebuie, în special, să asigure că:

(a) marca de sănătate este aplicată numai pentru animale (ungulate domestice, mamifere vânat de crescătorie, altele decât lagomorfele, şi vânat mare sălbatic) care au fost supuse unei inspecţii ante-mortem şi post-mortem în conformitate cu prezentul regulament şi în cazul în care nu există nici un motiv de a declara carnea improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, marca de sănătate poate fi aplicată înainte ca rezultatele examenului trichineloscopic să fie disponibile, în cazul în care medicul veterinar oficial este sigur că acea carne care provine de la animalul în cauză va fi introdusă pe piaţă numai în cazul în care rezultatele respective sunt satisfăcătoare şi că

(b) marca de sănătate se aplică cu o ştampilă cu tuş sau cu foc pe faţa exterioară a carcaselor, astfel încât, în cazul în care carcasele sunt tranşate în semicarcase sau în sferturi sau în cazul în care semicarcasele sunt tranşate în trei bucăţi, fiecare bucată să aibă o marcă de sănătate.

(3) Marca de sănătate trebuie să fie o marcă ovală cu o lăţime de 6,5 cm şi o înălţime de 4,5 cm cel puţin şi să comporte următoarele informaţii scrise cu litere perfect lizibile:

(a) marca trebuie să indice numele ţării unde se află unitatea; acesta poate fi scris în întregime cu majuscule sau sub forma unui cod de două litere în conformitate cu standardul ISO corespunzător.

Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt următoarele:

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în special, că:

a) marca de sănătate este aplicată numai animalelor (ungulate domestice, mamifere vînat de fermă, altele decît animale lagomorfe şi vînat sălbatic mare) care au fost supuse inspecţiei ante-mortem şi post-mortem, în conformitate cu prezenta lege, şi dacă nu există motive pentru a se declara carnea improprie pentru consum uman. Marca de sănătate poate fi aplicată înainte ca rezultatele examenului trichineloscopic să fie disponibile, dacă medicul veterinar oficial este convins că distribuirea pe piaţă a cărnii este posibilă numai dacă rezultatele respective sunt satisfăcătoare;

b) marca de sănătate se aplică pe suprafaţa externă a carcasei, prin ştampilare cu tuş sau cu foc, iar dacă carcasele sînt parcelate în semicarcase sau sferturi şi semicarcasele sînt parcelate în trei părţi, pe fiecare parte este aplicată o marcă de sănătate.

(3) Marca de sănătate trebuie să fie de formă ovală, de cel puţin 6,5 cm lăţime şi 4,5 cm înălţime, şi să poarte următoarele informaţii scrise cu caractere cît se poate de lizibile:

a) denumirea ţării în care este localizată întreprinderea, care poate fi scrisă cu litere mari sau ca un cod de două litere, în conformitate cu standardul ISO relevant.

Pentru RM codul ISO este MD.

41

►M2 BE, ►M5 BG ◄, CZ, DK, DE, EE, GR, ES, FR, IE, IT, CY, LV, LT, LU, HU, MT, NL, AT, PL, PT, ►M5 RO ◄, SI, SK, FI, SE şi UK ◄;

(b) marca trebuie să indice numărul autorizaţiei abatorului

şi

(c) atunci când se aplică într-un abator situat pe teritoriul Comunităţii, marca trebuie să cuprindă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK, EY, ES, EÜ, EK, ►M5 EO ◄, EB sau WE.

(4) Literele trebuie să aibă o dimensiune pe verticală de 0,8 cm cel puţin, iar cifrele de 1 cm cel puţin. Dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea mieilor, a iezilor şi a purceilor de lapte.

(5) Coloranţii utilizaţi pentru marca de sănătate trebuie să fie autorizaţi în conformitate cu normele comunitare privind utilizarea substanţelor colorante pentru alimente.

(6) De asemenea, marca de sănătate poate să conţină o indicaţie privind medical veterinar oficial care a efectuat inspecţia cărnii. (7) Carnea care provine de la animale supuse unei sacrificări de urgenţă în exteriorul abatorului trebuie să aibă o marcă specială de sănătate care să nu poată fi confundată nici cu marca de sănătate prevăzută de prezentul capitol, nici cu marca de identificare prevăzută la anexa II secţiunea I din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(8) Carnea care provine de la vânatul nejupuit poate avea o marcă de sănătate numai în cazul în care, după jupuirea într-o unitate de prelucrare a vânatului, a fost

b) numărul de autorizare al abatorului.

(4) Literele trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 0,8 cm, iar cifrele - de cel puţin 1 cm. Dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea mieilor, a iezilor şi a purceilor de lapte.

(5) Coloranţii utilizaţi pentru marcarea de sănătate urmează a fi avizaţi sanitar, în conformitate cu normele şi regulile sanitare privind aditivii alimentari.

(6) Marca de sănătate poate să includă, de asemenea, o indicaţie privind medicul veterinar oficial care a efectuat inspecţia de sănătate a cărnii.

(7) Carnea provenită de la animalele sacrificate de urgenţă în afara abatorului trebuie marcată cu aplicarea unei marci speciale de sănătate, care să nu poată fi confundată cu marca de sănătate prevăzută de prezentul articol.

(8) Carnea de vînat sălbatic nejupuit poate fi marcată cu aplicarea unei mărci de sănătate numai în cazul în care, după jupuire într-o întreprindere de

42

supusă unei inspecţii post-mortemşi a fost declarată corespunzătoare pentru consumul uman.

(9) Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere normelor de sănătate animală cu referire la marcarea privind sănătatea.

manipulare a vînatului, aceasta a fost supusă inspecţiei post-mortem şi a fost declarată proprie pentru consumul uman.

(9) Prevederile prezentului articol se aplică fără a se aduce atingere regulilor de sănătate a animalelor cu referire la marcarea de sănătate.

CAPITOLUL II: DECIZII PRIVIND INFORMAŢIILE DESPRE LANŢUL ALIMENTAR

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice că animalele sunt sacrificate numai în cazul în care deţinătorul abatorului a primit informaţiile relevante privind lanţul alimentar şi că a luat cunoştinţă în această privinţă.

(2) Cu toate acestea, medicul veterinar oficial poate autoriza ca animalele să fie sacrificate la abator, chiar dacă nu toate informaţiile relevante privind lanţul alimentar sunt disponibile. În acest caz, este necesar ca toate informaţiile relevante privind lanţul alimentar să fie furnizate înaintea declarării carcasei ca fiind corespunzătoare pentru consumul uman. Până la luarea unei decizii definitive, este necesar ca aceste carcase şi organele comestibile ale acestor carcase să fie depozitate separat.

(3) Fără a aduce atingere punctului (2), în cazul în care informaţiile relevante privind lanţul alimentar nu sunt disponibile în termen de 24 de ore după sosirea animalului la abator, orice carne care provine de la acest animal trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În cazul în care acest animal nu a fost încă sacrificat,

Articolul 14 Informaţiile referitoare la circuitul alimentar

(1) Medicul veterinar oficial este obligat să verifice ca animalele să fie sacrificate numai în cazul în care agentului economic din abator i s-au furnizat informaţii relevante referitoare la circuitul alimentar şi acestea au fost controlate.

(2) Medicul veterinar oficial poate să permită sacrificarea animalelor în abator, chiar dacă nu dispune de informaţiile relevante referitoare la circuitul alimentar. În acest caz, aceste informaţii urmează a fi furnizate înainte de autorizarea carcasei pentru consum uman. În aşteptarea unei decizii finale, astfel de carcase şi organele lor trebuie depozitate separat de cealaltă carne.

(3) Fără a lua în considerare prevederile alin. 2 din prezentul articol, cînd lipsesc informaţii relevante cu referire la circuitul alimentar în decurs de 24 de ore de la sosirea animalului la abator, toată carnea provenită de la animalul respectiv va fi declarată improprie pentru consum uman. Dacă animalul nu a fost încă sacrificat, el urmează a fi tăiat separat de alte animale.


43

acesta trebuie ţinut separat faţă de celelalte animale.

(4) În cazul în care, din înregistrări, documente sau alte tipuri de informaţii care însoţesc animalele, reiese că:

(a) acestea provin dintr-o exploataţie sau dintr-o regiune unde sunt interzise deplasările de animale sau fac obiectul altor restricţii din motive de sănătate animală sau publică;

(b) nu au fost respectate normele privind medicamentele de uz veterinar sau că

(c) este prezentă orice altă condiţie care poate periclita sănătatea umană sau animală, aceste animale pot fi acceptate pentru sacrificare numai în conformitate cu procedurile stabilite în cadrul legislaţiei comunitare în vederea eliminării riscurilor pentru sănătatea umană sau animală.

În cazul în care animalele se află deja la abator, este necesar ca acestea să fie sacrificate separat şi declarate improprii pentru consumul uman, asigurânduse, după caz, luarea unor precauţii pentru a asigura protecţia sănătăţii publice şi animale. În cazul în care se consideră necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploataţia de origine.

(5) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare în cazul în care descoperă că înregistrările, documentele sau orice alt tip de informaţii care însoţesc animalele nu corespund cu situaţia reală a exploataţiei de origine sau cu starea reală a animalelor sau că urmăresc să înşele deliberat medicul veterinar oficial. Este necesar ca autoritatea competentă să ia

(4) În cazul în care înregistrările, documentaţia sau alte informaţii însoţitoare indică faptul că:

a) animalele provin dintr-o exploataţie sau dintr-o zonă supusă unei restricţii de mişcare ori altor restricţii din motive de sănătate publică sau a animalelor;

b) nu au fost respectate regulile privind utilizarea produselor medicinale de uz veterinar;

c) este prezentă orice altă condiţie ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea publică sau animală, animalele pot fi acceptate pentru sacrificare doar în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia naţională, în scopul eliminării riscurilor pentru sănătatea umană sau animală.

(5) Dacă animalele sunt deja sosite la abator, acestea trebuie să fie sacrificate separat şi declarate improprii pentru consum uman şi, în funcţie de necesitate, se vor lua măsuri de precauţii pentru protecţia sănătăţii publice şi animale. Ori de cîte ori medicul veterinar oficial consideră necesar, vor fi efectuate controale oficiale în exploataţia de provenienţă.

(6) Agenţia va lua măsuri corespunzătoare în cazul în care descoperă că înregistrările, documentaţia sau alte informaţii însoţitoare nu corespund cu situaţia reală în exploataţia de provenienţă ori cu statusul real al animalelor sau induc în eroare în mod deliberat medicul veterinar oficial. Agenţia trebuie să ia măsuri împotriva agentului economic cu activitate în domeniul alimentar care răspunde de exploataţia de provenienţă a animalelor sau a oricărei alte persoane implicate.

44

măsuri împotriva operatorului din sectorul alimentar care răspunde de exploataţia de origine a animalelor sau a oricărei alte persoane în cauză.Aceste măsuri pot avea forma unor controale suplimentare. Operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploataţia de origine a animalelor sau orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale suplimentare.

Această măsură poate consta, în special, în controale suplimentare.Agentul economic cu activitate în domeniul alimentar, responsabil de exploataţia de provenienţă a animalelor sau oricare altă persoană implicată, suportă cheltuielile aferente controalelor suplimentare.

CAPITOLUL III: DECIZII PRIVIND ANIMALELE VII

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă obligaţiile care decurg din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanţii că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se asigure că animalele a căror identitate nu este verificabilă sunt sacrificate separat şi declarate improprii pentru consumul uman. În cazul în care consideră că este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploataţia de origine.

(2) În cazul în care există motive urgente legate de bunăstarea acestora, caii pot face obiectul unei sacrificări de urgenţă la abator, chiar dacă nu au fost furnizate informaţiile legal necesare privind identitatea acestora. Cu toate acestea, este necesar ca aceste informaţii să fie furnizate înaintea declarării carcasei ca fiind improprie pentru consumul uman. Aceste cerinţe se aplică şi în cazul sacrificării de urgenţă a cailor în exteriorul abatorului.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă obligaţiile care decurg din

Articolul 15 Animalele vii

(1) Medicul veterinar oficial verifică dacă agentul economic din sectorul alimentar respectă obligaţiile în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală pentru a oferi garanţii că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sînt identificate corect şi să se asigure că animalele a căror identitate nu a fost stabilită în mod rezonabil au fost sacrificate separat şi declarate improprii pentru consumul uman. Controalele oficiale în exploataţia de provenienţă urmează a fi efectuate ori de cîte ori medicul veterinar oficial consideră necesare.

(2) În cazul în care nu se ţine seama de reglementările legale privind protecţia şi bunăstarea animalelor, caii pot fi supuşi sacrificării într-un abator, chiar dacă nu au fost furnizate informaţiile referitoare la identitatea acestora, solicitate în mod legal. Aceste informaţii urmează a fi furnizate înainte de a se putea declara carcasa proprie pentru consum uman. Aceste cerinţe se aplică, de asemenea, în cazul sacrificării din necesitate a cailor în afara abatorului.

(3) Medicul veterinar oficial verifică dacă agentul economic din sectorul alimentar respectă obligaţiile în conformitate cu Regulile specifice de


45

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanţii că animalele în cazul cărora starea pielii sau a blănii este de aşa natură încât există un risc inacceptabil de contaminare a cărnii în timpul sacrificării nu sunt sacrificate pentru consumul uman cu excepţia cazului în care sunt curăţate înainte de sacrificare.

(4) Animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor în timpul manipulării sau la consumarea cărnii acestora şi, de regulă, animalele care prezintă simptome clinice de boală sistemică sau o emaciere nu trebuie sacrificate pentru consumul uman. Este necesar ca aceste animale să fie sacrificate separat, în condiţii care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, şi să fie declarate improprii pentru consumul uman.

(5) Este necesară amânarea sacrificării animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică putând avea efecte nocive asupra sănătăţii publice sau animale. Aceste animale trebuie să fie supuse unei examinări ante-mortem detaliate care să stabilească un diagnostic. De asemenea, medicul veterinar oficial poate hotărî completarea inspecţiei post-mortem cu o prelevare de probe şi teste de laborator. După caz, este necesar ca animalele să fie sacrificate separat sau la încheierea operaţiunilor normale de sacrificare, luându-se toate precauţiile pentru evitarea contaminării altei cărni.

(6) Animalele care ar putea prezenta reziduuri de medicamente de uz veterinar care depăşesc limitele stabilite în

igienă a produselor alimentare de origine animală pentru a oferi garanţii că animalele cu afecţiuni ale pielii sau modificări ale lînii, ce reprezintă un risc inacceptabil pentru contaminarea cărnii în timpul sacrificării nu sînt sacrificate pentru consumul uman cu excepţia cazului în care acestea sînt curăţate în prealabil.

(4) Animalele afectate de o infecţie ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne şi, în general, animalele care prezintă semne clinice de boală sistemică ori de emaciere nu trebuie sacrificate pentru consum uman. Astfel de animale vor fi sacrificate separat, în asemenea condiţii care să nu permită contaminarea altor animale sau carcase, iar animalele respective vor fi declarate improprii pentru consum uman.

(5) Se va amîna sacrificarea animalelor suspecte de a fi bolnave sau care prezintă o afecţiune ce poate afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor ori a animalelor. Astfel de animale vor fi supuse unei examinări ante-mortem detaliate, pentru stabilirea diagnosticului. Pe lîngă aceasta, medicul veterinar oficial poate decide ca prelevarea de probe şi examinările de laborator să constituie o completare a inspecţiei post-mortem. Dacă este necesar, animalele vor fi sacrificate separat sau la sfîrşitul procesului normal de sacrificare, luîndu-se toate măsurile necesare de precauţie, pentru a se evita contaminarea altei cărni existente în acelaşi spaţiu.

(6) Animalele care ar putea conţine reziduuri de produse medicinale de uz veterinar peste limitele

46

conformitate cu legislaţia comunitară sau reziduuri de substanţe interzise trebuie tratate în conformitate cu Directiva 96/23/CE.

(7) Este necesar ca medicul veterinar oficial să impună condiţiile în care trebuie să fie tratate animalele în cadrul unui plan specific de eradicare sau de luptă împotriva unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau agenţi zoonotici cum sunt salmonelele, sub directa supraveghere a acestuia. Este necesar ca autoritatea competentă să determine condiţiile în care pot fi sacrificate aceste animale. Aceste condiţii trebuie să prevadă reducerea la minimum a riscului de contaminare a celorlalte animale şi a cărnii acestor animale.

(8) În general, este necesar ca animalele prezentate pentru sacrificare într-un abator să fie sacrificate în acel loc. Cu toate acestea, în circumstanţe excepţionale, cum este o defecţiune gravă la echipamentul de sacrificare, medical veterinar oficial poate autoriza deplasări directe spre un alt abator.

prevăzute în conformitate cu legislaţia naţională specifică sau reziduuri de substanţe interzise trebuie să fie tratate în conformitate cu cerinţele Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor.

(7) Medicul veterinar oficial va impune condiţiile în baza cărora animalele urmează a fi tratate în cadrul unei scheme specifice pentru eradicarea sau controlul unei anumite boli, cum ar fi bruceloza sau tuberculoza, ori al unor agenţi patogeni care produc zoonoze, cum ar fi Salmonella. Agenţia determină condiţiile în care pot fi sacrificate astfel de animale. Aceste condiţii au drept scop reducerea la minimum a contaminării altor animale şi a cărnii altor animale.

(8) Ca regulă generală, animalele prezente pentru sacrificare într-un abator vor fi sacrificate în acesta. În cazuri excepţionale, însă, cum ar fi o defecţiune gravă a echipamentului de sacrificare, medicul veterinar oficial poate permite transportarea la un alt abator.

CAPITOLUL IV: DECIZII PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR

(1) În cazul în care normele privind protecţia animalelor în momentul sacrificării sau uciderii nu sunt respectate, este necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia imediat măsurile corrective necesare şi evită ca această situaţie să se repete.

(2) Este necesar ca medicul veterinar oficial

Articolul 16 Bunăstarea animalelor

(1) În caz de nerespectare a regulilor privind protecţia animalelor la momentul sacrificării sau uciderii, medicul veterinar oficial urmăreşte ca agentul economic cu activitate în domeniul alimentar să ia imediat măsurile corective necesare şi de prevenire a recidivării.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să dea


47

să adopte o abordare proporţională şi progresivă faţă de măsurile coercitive, a căror gamă pleacă de la simple instrucţiuni la decizia de a încetini sau chiar de a opri producţia, în funcţie de natura şi de gravitatea problemei.

(3) După caz, medicul veterinar oficial rebuie să informeze alte autorităţi competente despre problemele privind bunăstarea animalelor.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă că nu sunt respectate normele privind protecţia animalelor în timpul transportului, trebuie să ia măsurile necesare în conformitate cu legislaţia comunitară corespunzătoare.

(5) În cazul în care:

(a) controalele privind bunăstarea animală sunt efectuate de un membru al personalului auxiliar oficial în conformitate cu secţiunea III sau IV

şi

(b) aceste controale pun în evidenţă o nerespectare a normelor privind protecţia animalelor, această persoană trebuie să informeze imediat medicul veterinar oficial despre aceasta şi, în cazul în care este necesar sau în caz de urgenţă, să ia măsurile necesare prevăzute la punctele (1)– (4) până la sosirea medicului veterinar oficial.

dovadă de o abordare proporţională şi progresivă în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de rigoare, pornind de la elaborarea de instrucţiuni pînă la diminuarea sau stoparea producţiei, în funcţie de natura şi gravitatea problemei.

(3) După caz, medicul veterinar oficial va informa autoritatea competentă în legătură cu problemele de protecţie şi bunăstare.

(4) În caz de nerespectare a regulilor privind protecţia animalelor în timpul transportării lor, medicul veterinar oficial va lua măsurile necesare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(5) Dacă, în cadrul controalelor privind protecţia şi bunăstarea animalelor, efectuate conform capitolelor VI sau VIII se depistează neconformitatea cu regulile de protecţie a animalelor, tehnicianul veterinar va informa imediat medicul veterinar oficial şi, dacă este necesar, în cazuri de urgenţă, va lua măsurile necesare, specificate la alin. 1-4 din prezentul articol pînă la sosirea medicului veterinar oficial.

CAPITOLUL V: DECIZII PRIVIND CARNEA

(1) Carnea trebuie să fie declarată improprie consumului uman în cazul în care:

(a) provine de la animale care nu au fost

Articolul 17 Decizii privind carnea

(1) Carnea urmează a fi declarată improprie pentru consum uman, în cazul în care:

a) provine de la animale care nu au fost


48

supuse unei inspecţii ante-mortem, cu excepţia vânatului sălbatic;

(b) provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecţii post-mortem, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară prevăzută de prezentul regulament sau de Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(c) provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta de 7 zile;

(d) rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare;

(e) provine de la animale afectate de o boală înscrisă în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară prevăzută în secţiunea IV;

(f) provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt septicemia, piomia, toxemia sau viremia generalizate;

(g) nu este conformă cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislaţiei comunitare care servesc la determinarea posibilităţii de a introduce pe piaţă un aliment;

(h) prezintă o infestaţie parazitară, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară prevăzută în secţiunea IV;

(i) conţine reziduuri sau contaminanţi în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite de legislaţia comunitară. Orice depăşire a nivelului corespunzător trebuie să ducă, după caz, la analize suplimentare;

(j) fără a aduce atingere unei legislaţii

supuse inspecţiei ante-mortem, cu excepţia animalelor sălbatice vînate;

b) provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse inspecţiei post-mortem, cu excepţia cazului în care există o indicaţie prevăzută de prezenta lege sau de Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală;

c) provine de la animale care au murit înainte de sacrificare, de la animale născute moarte, de la animale avortate sau sacrificate pănă la vîrsta de 7 zile;

d) rezultă din excizia rănilor provocate de sîngerare;

e) provine de la animale afectate de o boală specificată în lista OIE, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară prevăzută la capitolul VIII din prezenta lege;

f) provine de la animale infectate de o afecţiune generalizată, ca, de exemplu, septicemia, piemia, toxiemia sau viremia;

g) nu este conformă criteriilor microbiologice prevăzută în legislaţia naţională în vigoare specifică, pentru a se stabili dacă produsele alimentare pot fi plasate pe piaţă;

h) prezintă o infestare parazitară, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară, prevăzută la capitolul VIII din prezenta lege;

i) conţine reziduuri sau contaminanţi peste limitele prevăzute de legislaţia naţională în vigoare. Orice depăşire a nivelului relevant atrage după sine analize suplimentare;

j) provine de la animale sau de la carcase ce conţin reziduuri de substanţe interzise ori de la animale ce au fost tratate cu substanţe interzise, fără

49

comunitare mai specifice, provine de la animale sau carcase care conţin reziduuri de substanţe interzise sau de la animale tratate cu substanţe interzise;

(k) este compusă din ficat şi rinichi de animale în vârstă de peste doi ani originare din regiunile în care aplicarea planurilor în temeiul articolului 5 din Directiva 96/23/CE a pus în evidenţă prezenţa generalizată în mediul înconjurător a unor metale grele;

(l) a fost tratată ilegal cu substanţe decontaminante;

(m) a fost tratată ilegal cu raze ionizante sau ultraviolete;

(n) conţine corpuri străine (cu excepţia, în cazul vânatului sălbatic, instrumentelor care au servit la vânarea animalului);

(o) prezintă un grad de radioactivitate mai mare decât nivelul maxim autorizat stabilit în cadrul legislaţiei comunitare;

(p) prezintă alterări fiziopatologice, anomalii privind consistenţa, o sângerare insuficientă (cu excepţia vânatului sălbatic), anomalii organoleptice, în special un miros sexual pronunţat;

(q) provine de la animale emaciate;

(r) conţine materiale cu riscuri specificate, cu excepţia cazului în care există o prevedere a legislaţiei comunitare;

(s) prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel;

(t) este compusă din sânge care poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică

să aducă atingere altor reglementări ale legislaţiei internaţionale specifice transpuse în legislaţia naţională;

k) constă din ficatul şi rinichii unor animale cu vîrsta de peste 2 ani, care provin din regiuni în care s-a depistat prezenţa generalizată de metale grele în mediul înconjurător;

l) a fost tratată în mod ilegal cu substanţe decontaminante;

m) a fost tratată în mod ilegal cu radiaţii ionizante sau cu raze ultraviolete;

n) conţine corpi străini (cu excepţia materialelor utilizate pentru vînarea animalelor sălbatice);

o) depăşeşte nivelurile de radioactivitate maxime permise, prevăzute de legislaţia naţională în vigoare;

p) indică modificări morfopatologice, anomalii de consistenţă, sîngerare insuficientă (cu excepţia vînatului sălbatic) sau modificări organoleptice, în special, un miros sexual pronunţat;

q) provine de la animale emaciate;

r) conţine materiale de risc specific, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia naţională în vigoare;

s) indică prezenţa unor resturi de pămînt, de fecale sau de alţi contaminanţi;

t) conţine sînge ce poate constitui un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, datorită stării de sănătate a animalului de la care provine sau contaminării produse în urma

50

sau animală având în vedere statutul zoosanitar al animalului de la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o contaminare în cursul procesului de sacrificare;

(u) poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informaţiilor relevante, constitui un risc pentru sănătatea publică sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru consumul uman.

(2) Medicul veterinar oficial poate impune cerinţe privind utilizarea cărnii care provine de la animale supuse unei sacrificări de urgenţă în exteriorul abatorului.

sacrificării;

u) poate constitui, conform opiniei medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informaţiilor relevante, un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, sau este, din orice alt motiv, necorespunzătoare pentru consum uman.

(2) Medicul veterinar oficial poate impune condiţii privind utilizarea cărnii provenite de la animalele care au fost sacrificate din necesitate, în afara abatorului.

SECŢIUNEA III: RESPONSABILITĂŢI ŞI FRECVENŢA CONTROALELOR

CAPITOLUL I: PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL

Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial în toate atribuţiile acestuia, sub rezerva următoarelor restricţii şi a oricărei norme specifice prevăzute în secţiunea IV:

1. în ceea ce priveşte îndatoririle de audit, personalul auxiliar oficial poate numai să colecteze informaţiile privind buna practică privitoare la igienă şi procedurile bazate pe sistemul HACCP;

2. în ceea ce priveşte inspecţiile ante-mortemşi controalele privind bunăstarea animalelor, personalul auxiliar oficial poate numai să efectueze un prim control al animalelor şi să ajute la efectuarea operaţiunilor pur practice

Capitolul VI

Responsabilităţile şi frecvenţa controalelor

Articolul 18 Tehnicianul veterinar

(1) Tehnicianul veterinar poate să asiste medicul veterinar oficial la îndeplinirea tuturor atribuţiilor ce constituie subiect al restricţiilor şi al oricăror reguli specifice prevăzute la capitolul VIII din prezenta lege:

(2) În legătură cu atribuţiile de audit, tehnicienii veterinari pot numai să colecteze informaţiile privind buna practică de igienă şi proceduri bazate pe HACCP;

(3) În legătură cu inspecţia ante-mortem şi controalele privind protecţia şi bunăstarea animalelor, tehnicienii veterinari pot să efectueze numai un control iniţial al animalelor şi să ajute la activităţi strict practice;


51

şi

3. în ceea ce priveşte inspecţiile post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să controleze periodic munca personalului auxiliar oficial şi, în cazul animalelor care au făcut obiectul unei sacrificări de urgenţă în exteriorul abatorului, trebuie să efectueze personal inspecţia.

(4) În legătură cu inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să controleze în mod regulat activitatea tehnicienilor veterinari, iar în cazul animalelor sacrificate de necesitate în afara abatorului, să efectueze personal inspecţia.

CAPITOLUL II: FRECVENŢA CONTROALELOR

1. Este necesar ca autoritatea competentă să asigure că un medic veterinar oficial cel puţin este prezent:

(a) în abatoare, pe toată durata inspecţiilor atât ante-mortem, cât şi postmortem

iar

(b) în unităţile de prelucrare a vânatului sălbatic, pe toată durata inspecţiei post-mortem.

2. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate adapta această abordare în anumite abatoare şi unităţi de prelucrare a vânatului sălbatic identificate în funcţie de o analiză a riscurilor şi în conformitate cu criteriile stabilite în conformitate cu articolul 18 punctul 3, în cazul în care acestea există. În acest caz:

(a) medicul veterinar oficial nu este obligat să fie prezent în abator la inspecţia ante-mortem în cazul în care:

(i) a fost efectuată o inspecţie ante-mortem în exploataţia de origine de către un medic veterinar oficial sau desemnat care a verificat informaţiile privind lanţul alimentar şi a comunicat rezultatele

Articolul 19 Frecvenţa controalelor

(1) Agenţia este obligată să verifice că un medic veterinar oficial este prezent:

a) în abatoare, pe toată durata atît a inspecţiei ante-mortem, cît şi a celei post-mortem;

b) în întreprinderi de manipulare a vînatului, pe toată durata inspecţiei post-mortem.

(2) Agenţia poate, după caz, să accepte această abordare pentru anumite abatoare şi întreprinderi de manipulare a vînatului, identificate în baza unei analize de risc în conformitate cu criteriile stabilite în legislaţia naţională în vigoare. În astfel de cazuri:

1) medicul veterinar oficial nu trebuie să fie în mod obligatoriu prezent în abator în momentul efectuării inspecţiei ante-mortem, dacă;

a) un medic veterinar oficial a efectuat inspecţia ante-mortem în exploataţia de provenienţă, a verificat informaţiile referitoare la circuitul alimentar şi a comunicat rezultatele controlului tehnicianului veterinar de la abator;


52

controalelor personalului auxiliar oficial prezent la abator;

(ii) personalul auxiliar oficial prezent la abator este asigurat că informaţiile privind lanţul alimentar nu indică absolut nici o problemă privind siguranţa alimentelor şi că starea de sănătate şi de bunăstare generală a animalului este satisfăcătoare

şi

(iii) medicul veterinar oficial se asigură periodic că personalul auxiliar oficial realizează în mod convenabil aceste controale;

(b) medicul veterinar oficial nu este obligat să fie în permanenţă prezent în timpul inspecţiei post-mortem:

(i) în cazul în care un membru al personalului auxiliar oficial procedează la inspecţia post-mortem şi pune separat carnea care prezintă anomalii şi toată carnea provenind de la acelaşi animal;

(ii) în cazul în care toată această carne este inspectată ulterior de către medicul veterinar oficial

şi

(iii) în cazul în care personalul auxiliar oficial furnizează informaţii asupra metodelor aplicate şi a rezultatelor obţinute pentru ca medicul veterinar oficial să poată fi sigur că au fost respectate standardele.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte păsările de curte şi lagomorfele, personalul auxiliar oficial poate îndepărta carnea care prezintă anomalii şi, sub rezerva secţiunii IV, medicul veterinar oficial nu este obligat să

b) tehnicianul veterinar din abator are certitudinea că informaţiile referitoare la circuitul alimentar nu indică nici o problemă privind siguranţa alimentelor şi că starea generală de sănătate şi bunăstare a animalelor este satisfăcătoare;

c) medicul veterinar oficial are certitudinea că tehnicianul veterinar efectuează în mod corespunzător controalele;

2) medicul veterinar oficial nu este necesar să fie prezent pe toată durata efectuării inspecţiei post-mortem, dacă:

a) un tehnician veterinar realizează inspecţia post-mortem şi separă carnea cu anomalii şi toată cealaltă carne provenită de la acelaşi animal;

b) medicul veterinar oficial inspectează ulterior, în totalitate, această carne;

c) tehnicianul veterinar îşi documentează procedurile şi constatările într-o manieră ce-i permite medicului veterinar oficial să se convingă de faptul că s-au respectat standardele.

(3) În cazul păsărilor şi al animalelor lagomorfe, tehnicianul veterinar poate să îndepărteze carnea cu anomalii, şi conform capitolului VIII din prezenta lege, medicul veterinar de oficial nu este obligat să inspecteze în mod sistematic şi în totalitate

53

inspecteze sistematic toată această carne.

(3) Flexibilitatea prevăzută la punctul (2) nu se aplică:

(a) în cazul animalelor sacrificate de urgenţă;

(b) în cazul animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică cu efect nociv asupra sănătăţii umane;

(c) în cazul bovinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de tuberculoză;

(d) în cazul bovinelor, ovinelor şi caprinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de bruceloză;

(e) în cazul apariţiei unei boli înscrise în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE. Este vorba de animalele sensibile la boala considerată a proveni din regiunea în cauză, după cum este prevăzut la articolul 2 din Directiva 64/432/CEE a Consiliului (1)

şi

(f) în cazul în care sunt necesare cele mai stricte controale pentru a lua în considerare bolile emergente sau bolile specifice prevăzute în lista B a OIE.

(4) În secţiile de tranşare, autoritatea competentă trebuie să se asigure că este prezent un medic veterinar oficial sau un membru al personalului auxiliary oficial în timpul prelucrării cărnii, cu frecvenţa corespunzătoare pentru a atinge obiectivele prezentului regulament.

această carne.

(4) Flexibilitatea prevăzută la alin.2 din prezentul articol nu se aplică:

a) animalelor care au fost sacrificate din necesitate;

b) animalelor suspectate de o afecţiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea umană;

c) animalelor din specia bovină provenite din efective ce nu au fost declarate oficial libere de tuberculoză;

d) animalelor din speciile bovine, ovine şi caprine provenite din efective ce nu au fost declarate oficial libere de bruceloză;

e) în cazul unui focar al unei boli specificate în lista OIE. Aceasta se referă la animale susceptibile de o anumită boală, care provin dintr-o anumită regiune, ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine.

(5)Agenţia are obligatia să verifice că în unităţile de tranşare, la prelucrarea cărnii este prezent un medic veterinar oficial sau un tehnician veterinar, cu o frecvenţă corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor prezentei legi.

54

CAPITOLUL III: PARTICIPAREA PERSONALULUI ABATORULUI

A. ÎNDATORIRILE SPECIFICE PRIVIND PRODUCŢIA DE CARNE DE PĂSĂRI DE CURTE ŞI DE LAGOMORFE

Statele membre pot autoriza personalul abatorului să exercite activităţile personalului auxiliar oficial specializat în raport cu controlul producţiei decarne de păsări de curte şi de lagomorfe în următoarele condiţii:

(a) în cazul în care unitatea aplică bune practici de igienă în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din prezentul regulament, precum şi procedura HACCP, de cel puţin 12 luni, autoritatea competentă poate autoriza personalul unităţii să efectueze sarcini ale personalului auxiliar oficial.Această autorizaţie poate fi acordată doar în cazul în care personalul unităţii a urmat o formare profesională, care să satisfacă autoritatea competentă, similară celei urmate de personalul auxiliar oficial în legătură cu sarcinile atribuite personalului auxiliar sau în legătură cu sarcinile specifice pe care personalul unităţii este autorizat să le efectueze. Personalul în cauză trebuie să fie plasat sub supravegherea, direcţia şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. În aceste împrejurări, medicul veterinar este prezent la examinările ante mortem şi post mortem, supraveghează aceste activităţi şi efectuează, în mod periodic, teste de performanţă pentru a garanta că sarcinile îndeplinite de personalul abatorului corespund criteriilor stabilite de autoritatea competentă; de asemenea, el întocmeşte documentaţia referitoare la rezultatele testelor de performanţă menţionate. În

Articolul 20 Responsabilităţi specifice privind producţia de carne de pasăre şi de animale lagomorfe

(1) Agenţia poate permite personalului din abator să preia activităţile tehnicianului veterinar pentru controlul producţiei de carne de pasăre şi de iepure, în baza următoarelor condiţii:

a) în cazul în care întreprinderea a respectat bunele practici de igienă, precum şi procedura HACCP în decurs de cel puţin 12 luni, Agenţia poate autoriza personalul întreprinderii care a fost instruit în acelaşi mod ca şi asistenţii oficiali şi au efectuat aceleaşi examinări să îndeplinească atribuţiile tehnicienilor veterinari şi să facă parte din grupe independente de inspecţie, sub supravegherea, îndrumarea şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. În aceste circumstanţe, medicul veterinar oficial are obligaţia să fie prezent la examinările ante-mortem şi post-mortem, să supervizeze aceste activităţi şi să efectueze în mod regulat teste de performanţă, pentru a se asigura că activităţile desfăşurate în abator întrunesc criteriile specifice stabilite de Agenţie, documentînd rezultatele testelor de performanţă. Dacă nivelul de igienă al întreprinderii este afectat de activitatea acestui personal, care îşi îndeplineşte atribuţiile în mod nesatisfăcător, în opinia Agenţiei, acest personal urmează a fi înlocuit de un tehnician veterinar specializat. Responsabilităţile pentru producţie şi inspecţie în întreprindere trebuie separate şi orice întreprindere care doreşte să apeleze la serviciile inspectorilor proprii ai întreprinderii trebuie să deţină certificate recunoscute pe plan internaţional.


55

cazurile în care nivelul de igienă al unităţii este afectat de activitatea personalului respectiv sau personalul respectiv nu îşi îndeplineşte sarcinile în mod corespunzător sau, în general, personalul în cauză îşi desfăşoară activitatea într-un mod considerat nesatisfăcător de către autoritatea competentă, acest personal este înlocuit de personalul auxiliar oficial.

(b) Autoritatea competentă a statului membru hotărăşte, în principiu de la caz la caz, dacă autorizează punerea în aplicare a sistemului descries anterior. În cazul în care statul membru optează pentru principiul acestui sistem, acesta trebuie să informeze Comisia în această privinţă şi să precizeze condiţiile de aplicare a acestui sistem. Pentru întreprinderile din sectorul alimentar al unui stat membru în care este pus în aplicare sistemul, utilizarea efectivă a istemului este facultativă. Întreprinderile din sectorul alimentar nu sunt constrânse de către autoritatea competentă să introducă sistemul descris anterior.

În cazul în care autoritatea competentă nu este convinsă că o întreprindere din sectorul alimentar răspunde cerinţelor, acest sistem nu va fi aplicat în unitatea respectivă. Pentru a determina dacă este cazul, autoritatea competentă procedează la o analiză a registrelor de producţie şi de inspecţie, a tipului de activităţi realizate în unitate, a istoricului acesteia pe planul respectării legislaţiei, al experienţei, al profesionalismului şi al simţului de răspundere al personalului abatorului în domeniul siguranţei alimentelor precum şi a altor informaţii relevante.

b) Agenţia decide, în principiu şi de la caz la caz, dacă autorizează implementarea sistemului descris anterior. Pentru întreprinderile din sectorul alimentar, în care este pus în aplicare sistemul, utilizarea efectivă a sistemului este facultativă. Agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie forţaţi de către Agenţie să introducă sistemul descris mai sus.

(2) În cazul în care Agenţia nu este convinsă că întreprinderile din sectorul alimentar corespund cerinţelor de rigoare, sistemul în cauză nu va fi implementat în unitatea respectivă. Pentru a se determina acest fapt, Agenţia efectuează o analiză a înregistrărilor de producţie şi de inspecţie, a tipului de activităţi practice în întreprindere, a istoricului acesteia, sub aspectul respectării legislaţiei, a expertizei, a atitudinii profesionale şi a simţului responsabilităţii personalului abatorului, în comun cu alte informaţii relevante.

B. PRELEVĂRILE DE PROBE ŞI TESTE Articolul 21 Atribuţii specifice de prelevare de Compatibil Ministerul

56

SPECIFICE

Personalul abatorului care a urmat o formare profesională specifică, sub conducerea medicului veterinar oficial, poate, cu răspunderea şi sub supravegherea acestuia, efectua prelevări de probe şi teste specifice asupra unor animale din orice specie.

probe şi de testare

Personalul abatorului care a fost instruit sub supravegherea medicului veterinar oficial poate, sub responsabilitatea şi supravegherea acestuia, să îndeplinească atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare, cu referire la animale de toate speciile

Agriculturii şi Industriei Alimentare

CAPITOLUL IV: CALIFICAREA PROFESIONALĂ

A. MEDICII VETERINARI OFICIALI

(1) Pot fi numiţi medici veterinari oficiali numai medicii veterinari care au reuşit la un test ce respectă cerinţele de la punctul (2).

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să prevadă dispoziţiile necesare pentru organizarea testului. Acesta trebuie să faciliteze confirmarea cunoştinţelor candidaţilor în ceea ce priveşte următoarele subiecte, în măsura în care este necesar, în funcţie de profilul şi de calificările medicului veterinar:

(a) legislaţia naţională şi comunitară privind sănătatea publică şi animală, siguranţa alimentelor, sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi substanţele farmaceutice;

(b) principiile politicii agricole comune, măsurile de susţinere a pieţelor, restituirile la export şi detectarea fraudelor (inclusiv pe plan mondial: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);

(c) cunoştinţe de bază în domeniul prelucrării alimentelor şi tehnologiilor alimentare;

Capitolul VII Calificări profesionale

Articolul 22 Medici veterinari oficiali

(1) Agenţia poate să numească în calitate de medic veterinar oficial numai medici veterinari de liberă practică împuterniciţi care au trecut un test ce întruneşte cerinţele alin. 2 din prezentul articol.

(2) Agenţia asigură condiţiile necesare pentru testare. Testarea trebuie să confirme cunoaşterea următoarelor subiecte, pînă la un anumit nivel, în funcţie de experienţa şi de calificările medicului veterinar:

a) legislaţia naţională în vigoare şi legislaţia internaţională referitoare la sănătatea publică veterinară, sănătatea animalelor, protecţia şi bunăstarea animalelor şi produsele medicinale veterinare;

b) principii ale politicii agricole generale, măsuri de susţinere a pieţei, subsidii la export şi detectarea fraudei (incluzînd contextul global: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);

c) cunoştinţe esenţiale privind prelucrarea şi tehnologia produselor alimentare;


57

(d) principiile, conceptele şi metodele bunei practici de fabricare şi de gestionare a calităţii;

(e) gestionarea calităţii înainte de recoltare (buna practică privind cultivarea);

(f) promovarea şi utilizarea igienei alimentare şi a siguranţei alimentelor (buna practică privind igiena);

(g) principiile, conceptele şi metodele de analiză a riscurilor;

(h) principiile, conceptele şi metodele sistemului HACCP şi utilizarea acestui sistem pe tot parcursul lanţului de producţie a alimentelor;

(i) prevenirea şi controlul riscurilor de origine alimentară pentru sănătatea umană;

(j) dinamica răspândirii infecţiilor şi intoxicaţiilor;

(k) epidemiologia diagnostică;

(l) sistemele de monitorizare şi de supraveghere;

(m) auditul şi evaluarea regulamentară a sistemelor de gestionare a calităţii alimentelor;

(n) principiile şi modul de aplicare în diagnosticare a metodelor moderne de examinare;

(o) tehnologiile informaţiei şi comunicării legate de măsurile veterinare în legătură cu sănătatea publică;

(p) prelucrarea datelor şi aplicaţiile biostatisticii;

(q) anchetele asupra apariţiei bolilor de

d) principii, concepte şi metode de bune practici de fabricare şi de management al calităţii;

e) management al calităţii în prerecoltare (bune practici agricole);

f) promovarea şi utilizarea igienei alimentare, şi siguranţei produselor alimentare (bune practici de igienă);

g) principii, concepte şi metode de analiză a riscului;

h) principii, concepte şi metode ale HACCP, utilizarea HACCP pe întreg parcursul lanţului alimentar de producţie;

i) prevenirea şi controlul pericolelor generate de boli de origine alimentară în raport cu sănătatea umană;

j) dinamica infecţiei şi intoxicaţiei în rîndul populaţiei;

k) diagnostic epidemiologie;

l) sisteme de monitorizare şi de supraveghere;

m) evaluarea şi auditul sistemelor de reglementare a managementului siguranţei alimentare;

n) principii şi aplicaţii de diagnostic ale metodelor moderne de testare;

o) tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor în raport cu sănătatea publică veterinară;

p) operarea manuală a datelor şi aplicaţii de biostatistică;

58

origine alimentară la oameni;

(r) aspectele relevante în ceea ce priveşte EST;

(s) bunăstarea animalelor în timpul creşterii, transportului şi sacrificării;

(t) problemele ecologice legate de producţia alimentară (inclusive gestionarea deşeurilor);

(u) principiul de precauţie şi preocupările consumatorilor;

şi

(v) principiile formării profesionale a personalului care intervine în lanţul de producţie.

Candidaţii pot dobândi cunoştinţele necesare în cadrul formaţiei lor veterinare de bază sau prin intermediul unei formări continue, sau al experienţei dobândite, după obţinerea diplomei de medic veterinar. Autoritatea competentă poate organiza diferite teste în funcţie de profilul candidaţilor. Cu toate acestea, în cazul în care autorităţii competente i se demonstrează că un candidat a dobândit toate cunoştinţele necesare în cadrul unei programe universitare sau al unei formări continue care duce la o calificare postuniversitară, aceasta poate dispensa de obligativitatea de a susţine un test.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini în domeniul cooperării multidisciplinare.

(4) De asemenea, fiecare medic veterinar oficial va urma o formare practică în timpul

q) investigaţii ale erupţiilor de boli de origine alimentară la oameni;

r) aspecte relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile;

s) protecţia şi bunăstarea animalelor la nivelul producţiei, în timpul transportării şi sacrificării;

t) aspecte de mediu corelate cu producerea de produse alimentare (incluzînd gestionarea deşeurilor);

u) principiul precauţiei şi preocupările consumatorilor;

v) principii de instruire a personalului care lucrează în lanţul de producţie.

(3) Candidaţii pot să obţină cunoştinţele necesare, în cadrul instruirii veterinare de bază, prin formare continuă sau prin acunularea experienţei profesionale dobîndite după primirea diplomei de medic veterinar. Agenţia poate organiza diferite testări ţinînd cont de experienţa şi pregătirea candidaţilor. Dacă Agenţia are certitudinea că un candidat a dobîndit cunoştinţele necesare în cadrul unei programe universitare sau al unei formări continue, necesare pentru calificarea postuniversitară, îl poate elibera de la susţinera testului în cauză.

(4) Medicul veterinar oficial este obligat să aibă aptitudini adecvate pentru cooperare multidisciplinară.

(5) În plus, fiecare medic veterinar oficial va

59

unei perioade de probă de cel puţin 200 de ore înainte de a începe să lucreze în mod independent. În această perioadă, persoana în curs de formare va trebui să lucreze sub supravegherea medicilor veterinary oficiali titulari în abatoare, în secţii de tranşare, în posturi de inspecţie a cărnii proaspete şi în exploataţii. Formarea profesională trebuie să cuprindă, între altele, controlul sistemelor de gestionare a siguranţei alimentelor.

(5) Medicul veterinar oficial trebuie să-şi actualizeze cunoştinţele şi să fie la curent cu noile evoluţii prin activităţi periodice de formare continuă şi prin lectura unor lucrări de specialitate. În cazul în care acest lucru este posibil, medicul veterinar oficial trebuie să participe la acţiuni anuale de formare continuă.

(6) Medicii veterinari numiţi deja pe un post de medic veterinar official trebuie să cunoască suficient de bine problemele menţionate la punctual (2). În cazul în care este necesar, aceştia vor trebui să dobândească aceste cunoştinţe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare.

(7) Fără a aduce atingere punctelor (1)–(5), statele membre pot stabili reguli specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucrează cu jumătate de normă şi care răspund de controalele din întreprinderile mici.

fi supus unei instruiri practice pentru o perioadă de probă de cel puţin 200 de ore, înainte de a începe să lucreze independent. În această perioadă candidatul va lucra sub supravegherea unor medici veterinari oficiali titulari, care îşi desfăşoară activitatea în abatoare, în unităţi de tranşare, la posturi de inspecţie pentru carnea proaspătă şi în exploataţii. Instruirea profesională va include, în mod special, verificarea sistemelor de management pentru siguranţa alimentelor.

(6) Medicul veterinar oficial este obligat să-şi perfecţioneze cunoştinţele, să fie la curent cu noutăţile în domeniu, prin activităţi regulate de instruire şi să studieze literatura de specialitate. Anual, el trebuie să participe la activităţi de pregătire continuă, ori de cîte ori este posibil.

(7) Medicii veterinari numiţi deja în calitate de medici veterinari oficiali trebuie să posede cunoştinţe adecvate privind subiectele prevăzute de prezentul articol. În caz de necesitate, ei urmează să-şi perfecţioneze de sinestătător aceste cunoştinţe prin activităţi de pregătire continuă. Agenţia trebuie să prevadă aceasta în mod expres.

(8) Fără a face referire la prevederile alin. 1-6 din prezentul articol, Agenţia poate stabili reguli specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucrează pe baza unui contract de muncă pe durată determinată şi care sunt responsabili de inspectarea întreprinderilor cu capacitate mică.

B. PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL

(1) Autoritatea competentă poate numi în calitate de personal auxiliar official numai persoane care au urmat un curs de formare

Articolul 23 Tehnicieni veterinari

(1) Agenţia este în drept să numească în calitate de tehnicieni veterinari numai persoane care au fost instruite şi testate în conformitate cu cerinţele


60

profesională şi au reuşit un test în conformitate cu cerinţele enunţate în continuare.

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile necesare pentru a organiza acest test. Pentru a fi autorizaţi să se prezinte la test, candidaţii trebuie să facă dovada că au urmat:

(a) cel puţin 500 de ore de pregătire teoretică şi cel puţin 400 de ore de pregătire practică, care acoperă domeniile definite la punctul (5)

şi

(b) o pregătire complementară necesară care să permită personalului auxiliar oficial să se achite cu competenţă de sarcinile care îi revin.

(3) Pregătirea practică prevăzută la punctul 2 litera (a) trebuie să se desfăşoare în abatoare şi în secţii de tranşare, sub conducerea unui medic veterinar oficial, şi în exploataţii şi alte unităţi corespunzătoare.

(4) Pregătirea şi testele trebuie să se refere în principal la carnea roşie sau la carnea de pasăre. Cu toate acestea, persoanele care au urmat unul dintre cele două cursuri şi au reuşit la test sunt obligate, pentru a susţine următorul test, să urmeze numai un curs de formare redusă. Pregătirea şi testul trebuie să se refere, după caz, la vânatul sălbatic, la vânatul de crescătorie şi la lagomorfele de crescătorie.

(5) Pregătirea personalului auxiliar oficial trebuie să se refere la cunoaşterea următoarelor puncte pe care trebuie să le certifice testele de calificare:

de mai jos.

(2) Agenţia va asigura condiţiile necesare pentru astfel de testări. Pentru a fi autorizaţi în efectuarea acestor testări, candidaţii trebuie să demonstreze:

a) că au cel puţin 500 de ore de instruire teoretică şi cel puţin 400 de ore de instruire practică, în toate domeniile prevăzute la alin. 5 din prezentul articol;

b) că au fost instruiţi suplimentar solicitată pentru a le permite tehnicienilor veterinari să-şi îndeplinească obligaţiile în mod competent.

(3) Instruirea practică, prevăzută la alin.2, lit. a) din prezentul articol, urmează a fi efectuată în abatoare şi în unităţi de tranşare, sub supravegherea unui medic veterinar oficial, precum şi în exploataţii şi în alte întreprinderi relevante.

(4) Instruirea şi testele trebuie să vizeze în principal carnea roşie sau carnea de pasăre. Totodată, persoanele care au urmat unul din cele două cursuri şi au reuşit la test sînt obligate, pentru a susţine următorul test, să urmeze numai un curs de formare redusă. Pregătirea şi testul trebuie să se refere, după caz, la vânatul sălbatic, la vânatul de crescătorie şi la lagomorfele de crescătorie.

(5) Instruirea efectuată pentru tehnicienii veterinari trebuie să cuprindă următoarele subiecte, iar testările trebuie să confirme cunoaşterea acestora:

1) cu referinţă la exploataţii:

61

(a) pentru exploataţii:

(i) latura teoretică:

— cunoaşterea sectorului agricol (organizare, metode de producţie, comerţ internaţional etc.);

— buna practică privind producţia animală;

— cunoştinţe de bază privind bolile, în special zoonozele (viruşi, bacterii, paraziţi etc.);

— supravegherea bolilor, utilizarea medicamentelor şi vaccinurilor, detectarea reziduurilor;

— controlul în domeniul igienei şi în domeniul sănătăţii animale;

— bunăstarea animalelor în exploataţie şi cu ocazia deplasărilor;

— cerinţe ecologice (în clădiri, în exploataţii şi în general);

— acte cu putere de lege şi acte administrative relevante;

— preocupările consumatorilor şi controlul calităţii;

(ii) latura practică:

— vizitarea diferitelor tipuri de exploataţii care practică diferite metode de creştere;

— vizitarea unităţilor de producţie;

— observarea încărcării şi descărcării animalelor;

— demonstraţii în laborator;

— controale veterinare;

partea teoretică:

a) familiarizarea cu modul de organizare a agriculturii, metodele de producţie, comerţul internaţional etc.;

b) bunele practici de administraţie în zootehnie;

c) cunoştinţele de bază despre boli, în special despre zoonoze - virusuri, bacterii, paraziţi etc.;

d) monitorizarea bolii, utilizarea medicamentelor şi vaccinurilor, testarea reziduurilor;

e) igiena şi inspecţia de sănătate;

f) protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi în timpul transportării;

g) cerinţele de mediu - în clădiri, în ferme şi în sens general;

h) legi, reglementări şi prevederi administrative;

i) preocupările consumatorului şi controlul calităţii;

partea practică:

a) vizite în exploataţii de diferite tipuri, care utilizează diverse metode de creştere;

b) vizite la întreprinderi de producţie;

c) supravegherea procedurilor de încărcare şi descărcare a animalelor;

d) demonstraţii de laborator;

e) controale veterinare;

f) documentare;

62

— documentare;

(b) pentru abatoare şi secţiile de tranşare:

(i) latura teoretică:

— cunoaşterea industriei cărnii (organizare, metode de producţie, comerţ internaţional şi tehnologia sacrificării şi tranşării);

— noţiuni fundamentale de igienă şi cunoaşterea elementară a bunei practici în domeniul igienei, în special al igienei industriale, al igienei sacrificării, tranşării şi depozitării, precum şi al igienei muncii;

— sistemul HACCP şi verificarea procedurilor bazate pe acest sistem;

— bunăstarea animalelor la descărcarea după transport şi la abator;

— noţiuni fundamentale de anatomie şi fiziologie a animalelor sacrificate;

— noţiuni fundamentale de patologie a animalelor sacrificate;

— noţiuni fundamentale de anatomie patologică a animalelor sacrificate;

— cunoştinţe utile în ceea ce priveşte EST, precum şi alte zoonoze şi agenţi zoonotici importanţi;

— cunoaşterea metodelor şi procedurilor de sacrificare, de inspecţie, de preparare, de împachetare, de ambalare şi de transport a cărnii proaspete;

— noţiuni fundamentale de microbiologie;

— inspecţia ante-mortem;

— examen trichineloscopic;

2) cu referinţă la abatoare şi unităţile de tranşare:

partea teoretică:

a) familiarizarea cu organizarea industriei cărnii, metodele de producţie, comerţul internaţional şi tehnologia de sacrificare şi de tranşare;

b) cunoştinţe generale de igienă şi bune practici de igienă, în special, igiena industrială, igiena sacrificării, igiena tranşării şi depozitării, igiena muncii;

c) HACCP şi auditul procedurilor bazate pe HACCP;

d) protecţia şi bunăstarea animalelor la descărcare după transport şi la abator;

e) cunoştinţe generale de anatomie şi fiziologie a animalelor de măcelărie;

f) cunoştinţe generale de patologie a animalelor de măcelărie;

g) cunoştinţe generale de anatomie patologică a animalelor de măcelărie;

h) cunoştinţe relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, alte zoonoze şi agenţii zoonotici importanţi;

i) cunoştinţe despre metodele şi procedurile privind sacrificarea, inspecţia, pregătirea, ambalarea, împachetarea şi transportarea cărnii proaspete;

j) cunoştinţe fundamentale de microbiologie;

k) inspecţia ante-mortem;

l) examinarea trichineloscopică;

m) inspecţia post-mortem;

63

— inspecţia post-mortem;

— îndatoriri administrative;

— cunoaşterea actelor cu putere de lege şi actelor administrative relevante;

— proceduri de eşantionare;

— aspecte legate de fraudă;

(ii) latura practică:

— identificarea animalelor;

— controlarea vârstei animalelor;

— inspecţia şi evaluarea animalelor sacrificate;

— inspecţia post-mortem într-un abator;

— examen trichineloscopic;

— identificarea speciilor animale prin examinarea părţilor caracteristice ale animalului;

— identificarea unui anumit număr de părţi ale animalelor sacrificate care au fost supuse unor alterări, cu comentarii;

— controlarea igienei, inclusiv verificarea bunei practici în domeniu şi proceduri ale sistemului HACCP;

— înregistrarea rezultatelor inspecţiei ante-mortem;

— eşantionare;

— trasabilitatea cărnii;

— documentare.

(6) Personalul auxiliar oficial trebuie să-şi actualizeze cunoştinţele şi să fie la curent cu

n) atribuţii administrative;

o) cunoşterea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative;

p) proceduri de prelevare a probelor;

q) aspecte privind frauda;

partea practică:

a) identificarea animalelor;

b) controlul vîrstei animalelor;

c) inspecţia şi evaluarea animalelor sacrificate;

d) inspecţia post-mortem la abator;

e) examinarea trichineloscopică;

f) identificarea speciilor de animale prin examinarea părţilor caracteristice ale animalului;

g) identificarea şi comentarii privind părţile animalelor sacrificate predispuse la descompunere;

h) controlul igienei, incluzînd auditul bunelor practici de igienă şi al procedurilor bazate pe HACCP;

i) înregistrarea rezultatelor inspecţiei ante-mortem;

j) prelevarea de probe;

k) trasabilitatea cărnii;

l) documentare.

(6) Tehnicienii veterinari trebuie să-şi perfecţioneze cunoştinţele, să fie la curent cu noutăţile în domeniu, prin activităţi regulate de pregătire continuă, şi să studieze literatura de

64

noile evoluţii prin participarea la activităţi periodice de formare continuă şi prin consultarea unor lucrări de specialitate. În cazul în care acest lucru este posibil, personalul auxiliar oficial trebuie să participe la acţiuni anuale de formare continuă.

(7) Persoanele deja numite în calitate de personal auxiliar oficial trebuie să cunoască suficient de bine problemele menţionate la punctul (5). În cazul în care este necesar, aceştia vor trebui să dobândească aceste cunoştinţe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare.

(8) Cu toate acestea, în cazul în care personalul auxiliar oficial efectuează operaţiuni de eşantionare şi de analiză în legătură cu examenul trichineloscopic, autoritatea competentă trebuie să se asigure că aceştia au urmat o pregătire corespunzătoare pentru a duce la bun sfârşit aceste operaţiuni.

specialitate. Anual, ei trebuie să participe la activităţi de pregătire continuă, ori de cîte ori este necesar.

(7) Persoanele numite deja în calitate de tehnicieni veterinari trebuie să posede cunoştinţe adecvate privind subiectele prevăzute la alin.5 din prezentul artticol. În caz de necesitate, ei urmează să dobîndească aceste cunoştinţe prin activităţi de pregătire continuă. Agenţia trebuie să ia măsuri adecvate în această privinţă.

(8) În cazul în care tehnicienii veterinari efectuează numai prelevare de probe şi analiză cu referire la trichineloscopie, Agenţia trebuie să se asigure numai de faptul că aceştia primesc o instruire corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor atribuţii.

SECŢIUNEA IV: CERINŢE SPECIFICE

CAPITOLUL I: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA BOVINĂ

A. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE SUB ŞASE SĂPTĂMÂNI

Carcasele şi organele comestibile ale bovinelor în vârstă de sub şase săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie postmortem:

1. examinarea vizuală a capului şi a gâtului; incizia şi examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); inspectarea cavităţii bucale şi a zonei

Capitolul VIII

Cerinţe specifice

Articolul 24 Animalele din specia bovine cu vîrsta sub 6 săptămîni

Carcasele şi organele comestibile de bovine cu vîrsta sub 6 săptămîni vor fi supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului, incizia şi examinarea limfonodulilor retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales), inspecţia cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene, palparea limbii,


65

faringolaringiene; palparea limbii;

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei, a esofagului; palparea plămânilor; incizia şi examinarea plămânilor şi a ganglionilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales).

Traheea şi principalele ramificaţii bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluşi de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului şi a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele şi să fie secţionat septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales); palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ficatului şi a ganglionilor limfatici;

6. examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales); palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici;

7. examinarea vizuală şi, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor şi a ganglionilor limfatici ai acestora (Lnn.

îndepărtarea tonsilelor;

b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhiei şi a celor mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale. Aceste incizii nu sunt necesare în cazul excluderii lor de la consum uman;

c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se secţiona septul interventricular;

d) inspecţia vizuală a diafragmei;

e) inspecţia vizuală a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea şi, după caz, incizia ficatului şi a limfonodulilor acestuia;

f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;

g) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea splinei;

h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după caz, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn.

66

renales);

9. examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;

10. examinarea vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi articulaţiilor. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul sinovial.

renales);

i) inspecţia vizuală a pleurei şi peritoneului;

j) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor. În caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile - deschise, iar lichidul sinovial - examinat.

B. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE PESTE ŞASE SĂPTĂMÂNI

Carcasele şi organele comestibile ale bovinelor în vârstă de peste şase săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie postmortem:

1. examinarea vizuală a capului şi a gâtului; incizia şi examinarea ganglionilor limfatici submaxilari, faringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei); inspectarea maseterilor externi, unde este necesar să fie practicate două incizii paralele cu mandibula, precum şi a maseterilor interni (muşchii interni pterigoizi), care sunt incizaţi într-un singur plan. Limba, detaşată în prealabil pentru a permite o examinare detaliată a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale şi al unei palpări.

2. inspecţia traheei şi a esofagului; examinarea vizuală şi palparea plămânilor; incizia şi examinarea plămânilor şi a ganglionilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales).Traheea şi principalele ramificaţii bronhice trebuie să fie deschise

Articolul 25 Animale din specia bovine în vîrstă de peste 6 săptămîni

Carcasele şi organele comestibile ale bovinelor în vîrstă de peste 6 săptămîni vor fi supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari, retrofaringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, Lnn. mandibulares şi Lnn. parotidei), examinarea muşchilor maseteri externi, în care trebuie făcute două incizii paralele cu mandibula, şi a muşchilor maseteri interni (muşchii pterigoidieni interni) ce trebuie incizaţi de-a lungul unui plan. Limba trebuie detaşată pentru a se permite o inspecţie vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene ce urmează a fi inspectată vizual şi palpată. Tonsilele vor fi îndepărtate;

b) inspecţia traheii şi a esofagului, examinarea vizuală şi palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară a acestora,


67

longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluşi de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului şi a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să se deschidă ventriculele şi să se secţioneze septul interventricular;


5. examinarea vizuală şi palparea ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales) ai acestuia; incizia suprafeţei gastrice a ficatului şi la baza lobului caudat pentru examinarea canalelor biliare;

6. examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, cranialesşi caudales); palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici;


8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor şi a ganglionilor limfatici renali (Lnn. renales);


10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

11. examinarea vizuală şi, în cazul în care

perpendicular pe axele lor principale. Aceste incizii nu sunt necesare în cazul excluderii pulmonilor din consum uman;



e) inspecţia vizuală şi palparea ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), incizia suprafeţei gastrice a ficatului şi la baza lobului caudat pentru a se examina canalele biliare;

f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;


h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după caz, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);


j) inspecţia vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă nu a fost deja îndepărtat);

68

este necesar, palparea şi incizia mamelei şi a ganglionilor limfatici ai acesteia (Lnn. supramammarii). La vaci, este deschisă fiecare jumătate a mamelei printr-o incizie longitudinală şi profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar ganglionii limfatici mamari sunt incizaţi, cu excepţia cazului în care mamela este exclusă de la consumul uman.

k) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea şi incizia ugerului şi a limfonodulilor acestuia (Lnn. supramammarii). Cu referinţă la vaci, fiecare jumătate de uger trebuie deschisă în lungime şi făcută o incizie profundă pînă la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar limfonodulii mamari - incizaţi, cu excepţia cazului în care ugerul este exclus de la consum uman.

CAPITOLUL II: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIILE OVINĂ ŞI CAPRINĂ

Carcasele şi organele comestibile ale ovinelor şi caprinelor trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului după jupuire şi, în cazul în care există suspiciuni, examinarea gâtului, a gurii, a limbii şi a ganglionilor limfatici retrofaringieni şi parotidieni. Fără a aduce atingere normelor sanitare, aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritatea competentă este în măsură să ofere garanţii că este exclus de la consumul uman capul, inclusive limba şi creierul;

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei şi a esofagului; palparea plămânilor şi a ganglionilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales). În cazul în care există suspiciuni, este necesar ca aceste organe şi ganglioni limfatici să fie incizaţi şi examinaţi;

3. examinarea vizuală a pericardului şi a inimii. În cazul în care există suspiciuni, este necesar ca inima să fie incizată şi

Articolul 26 Ovine şi caprine domestice

Carcasele şi organele de ovine şi caprine domestice vor fi supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

a) inspecţia vizuală a capului după jupuire şi, în caz de dubiu, examinarea gîtului, a cavităţii bucale, a limbii şi a limfonodulilor retrofaringieni şi parotidieni. Fără a se aduce atingere regulilor de sănătate a animalelor, aceste examinări nu sunt necesare dacă autoritatea competentă este capabilă să garanteze că, de fapt, capul, incluzînd limba şi creierul, va fi exclus de la consum uman;

b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). În caz de dubiu, aceste organe şi limfonodulii trebuie incizaţi şi examinaţi;

c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului. În caz de dubiu, cordul trebuie incizat şi


69

examinată;


5. examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului şi a ganglionilor limfatici ai acestuia, incizie a suprafeţei gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;

6. examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);


8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);


10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

11. examinarea vizuală a mamelei şi a ganglionilor limfatici ai acesteia;

12. examinarea vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi articulaţiilor, în cazul animalelor tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul sinovial.

examinat;


e) inspecţia vizuală a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului şi a limfonodulilor acestuia, incizia suprafeţei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;

f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);


h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după caz, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);


j) inspecţia vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă acesta nu a fost deja îndepărtat);

k) inspecţia vizuală a ugerului şi a limfonodulilor acestuia;

l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie incizată şi articulaţiile deschise, iar lichidul sinovial trebuie să fie examinat.

CAPITOLUL III: SOLIPEDE DOMESTICE

Articolul 27 Solipede domestice Compatibil Ministerul Agriculturii şi Industriei

70

Carcasele şi organele comestibile ale solipedelor trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului şi, după detaşarea limbii, examinarea gâtului; palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei). Limba, detaşată în prealabil pentru a permite o examinare vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale şi al unei palpări.

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei şi a esofagului; palparea plămânilor; palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales).Traheea şi principalele ramificaţii bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluşi de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului şi a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să se deschidă ventriculele şi să se secţioneze septul interventricular;


5. examinarea vizuală, palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);

Carcasele şi organele comestibile de solipede urmează a fi supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

a) inspecţia vizuală a capului şi, după detaşarea limbii, inspecţia gîtului, palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor submandibulari, a celor retrofaringieni şi a celor parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei). Limba trebuie să fie liberă pentru a se permite o inspecţie vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene, ce urmează a fi inspectate vizual şi palpate. Tonsilele trebuie îndepărtate;

b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi esofagului, palparea pulmonilor, palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii - incizaţi în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale. Aceste incizii nu sînt necesare în cazul excluderii pulmonilor de la consum uman;



e) inspecţia vizuală, palparea şi, după caz, incizia ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);

Alimentare

71

6. examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilorlimfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales); incizia, în cazul în care este necesar, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici;


8. examinarea vizuală şi palparea rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor şi a ganglionilor limfatici renali (Lnn. renales);


10. examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat) şi ale iepelor;

11. examinarea vizuală a mamelei şi a ganglionilor limfatici (Lnn. supramammarii) şi, în cazul în care este necesar, incizia nodulilor limfatici supramamari;

12. examinarea vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor, în cazul animalelor tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul sinovial;

13. depistarea, la toţi caii suri sau albi, a melanozei şi a melanomatozei effectuate prin examinarea muşchilor şi a ganglionilor limfatici (Lnn. subrhomboidei) subromboidali, de sub cartilajul scapular, prin secţionarea inserţiei unui umăr. Rinichii trebuie să fie scoşi şi examinaţi

f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), incizia, după caz, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici;


h) inspecţia vizuală şi palparea rinichilor, incizia, după caz, a rinichilor şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;

j) inspecţia vizuală a organelor genitale la armăsari (exceptînd penisul, dacă nu a fost deja îndepărtat) şi la iepe;

k) inspecţia vizuală a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii) şi, după caz, incizia limfonodulilor supramamari;

l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor animalelor tinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie incizată şi articulaţiile - deschise, iar lichidul sinovial trebuie examinat;

m) inspecţia tuturor cailor suri sau albi pentru depistarea melanozei şi melanomatozei, prin examinarea muşchilor şi a limfonodulilor subromboidali (Lnn. subhomboidei) de sub cartilajul subscapular, după secţionarea inserţiei unei spete. Rinichii trebuie decapsulaţi şi examinaţi printr-o incizie pe toată lungimea lor.

72

printr-o incizie pe toată lungimea lor.

CAPITOLUL IV: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA PORCINĂ

A. INSPECŢIA ANTE-MORTEM

(1) Autoritatea competentă poate hotărî că porcii destinaţi sacrificării trebuie să fie supuşi unei inspecţii ante-mortem în exploataţia de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de porci dintr-o exploataţie este autorizată numai:

(a) în cazul în care sunt însoţiţi de certificatul de sănătate animală prevăzut la capitolul X partea A

şi

(b) în cazul în care sunt respectate cerinţele enunţate la punctele (2)–(5).

(2) Inspecţia ante-mortem efectuată în exploataţia de origine trebuie să cuprindă:

(a) controalele registrelor sau ale documentelor exploataţiei, inclusive informaţiile privind lanţul de producţie;

(b) examinarea porcilor pentru a stabili:

(i) dacă sunt afectaţi de o boală sau dacă prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor la manipularea acestora sau în cazul consumului cărnii acestora sau dacă manifestă un comportament individual sau colectiv care indică posibilitatea apariţiei unei astfel de boli;

(ii) dacă prezintă tulburări ale comportamentului general sau semen de

Articolul 28 Inspecţia ante-mortem la porcinele domestice

(1) Agenţia este în drept să decidă dacă porcinele destinate sacrificării trebuie supuse inspecţiei ante-mortem la exploataţia de provenienţă. În acest caz, sacrificarea unui lot de porcine dintr-o exploataţie poate fi autorizată numai dacă acesta este însoţit de certificatul de sănătate semnat de un medic veterinar abilitat cu acest drept;

(2) Inspecţia ante-mortem la exploataţia de provenienţă trebuie să cuprindă:

1) controalele registrelor şi ale documentelor exploataţiei, incluzînd informaţii cu referire la circuitul alimentar;

2) examinarea porcinelor pentru a se stabili dacă:

a) acestea suferă de o boală sau de o afecţiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori care se comportă, individual sau în colectiv, într-un mod ce indică posibilitatea apariţiei unei atare boli;

b) acestea manifestă o perturbare a comportamentului general sau semne de boală ce pot determina caracterul impropriu al cărnii pentru


73

boală care pot face carnea acestora improprie pentru consumul uman

sau

(iii) dacă există indicaţii sau presupuneri care lasă să se înţeleagă că aceştia ar putea prezenta reziduuri chimice în cantitate mai mare decât de nivelurile stabilite de legislaţia comunitară sau reziduuri de substanţe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să procedeze la inspecţia ante-mortem în exploataţie. Este necesar ca porcii să fie trimişi direct la abator şi să nu fie amestecaţi cu alţi porci.

(4) Este necesar ca inspecţia ante-mortem la abator să comporte numai:

(a) un control de identificare a animalelor

şi

(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor şi că porcii nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. Acest examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial.

(5) În cazul în care porcii nu au fost sacrificaţi în termen de trei zile după eliberarea certificatului de sănătate animală prevăzut la punctul (1) litera (a):

(a) este necesar ca porcii să fie din nou examinaţi şi să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în cazul în care aceştia nu au părăsit exploataţia de origine pentru a fi duşi la abator;

(b) sacrificarea poate fi autorizată, după

consum uman;

c) există o dovadă sau motive pentru a se suspecta faptul că acestea pot conţine reziduuri chimice peste limitele prevăzute de legislaţia naţională în vigoare ori reziduuri de substanţe interzise.

(3) Medicul veterinar oficial are obligaţia să efectueze inspecţia ante-mortem la exploataţie. Porcinele vor fi trimise direct la abator, fără a fi amestecate cu alte porcine.

(4) Inspecţia ante-mortem de la abator trebuie să cuprindă:

a) un control al identificării animalelor;

b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor şi că animalele nu prezintă semne de îmbolnăvire, ce ar putea afecta sănătatea oamenilor şi a animalelor. Această evaluare vizuală poate fi realizată de un tehnician veterinar.

(5) În cazul în care porcii nu sînt sacrificaţi în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului de sănătate prevăzut la alin.1 din prezentul articol:

a) porcii vor fi din nou examinaţi şi va fi eliberat un nou certificat de sănătate animală în cazul în care aceştia nu au părăsit exploataţia de origine pentru a fi duşi la abator;

b) sacrificarea poate fi autorizată, după stabilirea motivului întârzierii, cu condiţia efectuării

74

evaluarea motivului întârzierii, cu condiţia să fie efectuată o nouă inspecţie veterinară ante-mortem a porcilor, în cazul în care aceştia se află deja în drum spre abator sau în cazul în care au sosit la abator.

unei noi inspecţii veterinare ante-mortem a porcilor, în cazul în care aceştia se află deja în drum spre abator sau au sosit la abator.

B. INSPECŢIA POST-MORTEM

(1) Carcasele şi organele comestibile ale porcilor altele decât cele care sunt prevăzute la punctul (2) trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

(a) examinarea vizuală a capului şi a gâtului; incizia şi examinarea ganglionilor limfatici submaxilari (Lnn. mandibulares); examinarea vizuală a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene şi a limbii;

(b) examinarea vizuală a plămânilor, a traheei şi a esofagului; palparea plămânilor şi a ganglionilor bronhici şi mediastinali

(Lnn. bifurcationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificaţii bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluşi de la consumul uman;

(c) examinarea vizuală a pericardului şi a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele şi să fie secţionat septul interventricular;

(d) examinarea vizuală a diafragmei;

(e) examinarea vizuală a ficatului şi a ganglionilor limfatici hepatici şi pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului şi a

Articolul 29 Inspecţia post-mortem la porcinele domestice

Carcasele şi organele de porcine vor fi supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:

a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari (Lnn. mandibulares), inspecţia vizuală a cavităţii bucale, a zonei faringolaringiene şi a limbii;

b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie deschise în lungime, iar pulmonii - incizaţi în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale. Aceste incizii nu sunt necesare dacă pulmonii sunt excluşi de la consum uman;



e) inspecţia vizuală a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales),


75

ganglionilor limfatici;

(f) examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales); palparea şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali şi mezenterici;

(g) examinarea vizuală şi, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

(h) examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor şi a ganglionilor limfatici (Lnn. renales) ai acestora;

(i) examinarea vizuală a pleurei şi a peritoneului;

(j) examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

(k) examinarea vizuală a mamelei şi a ganglionilor limfatici (Lnn. supramammarii) şi, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici supramamari la scroafe;

(l) examinarea vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi articulaţiilor, în cazul animalelor tinere; în cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile trebuie să fie deschise.

(2) Pe baza datelor epidemiologice sau a altor date care provin de la exploataţie, autoritatea competentă poate hotărî că este necesar ca porcii de îngrăşat deţinuţi de când au fost înţărcaţi în condiţii de creştere controlată în sisteme de producţie integrată să facă, în anumite cazuri sau în toate

palparea ficatului şi a limfonodulilor acestuia;

f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi a celor mezenterici (Lnn. gastrici, Lnn. mesenterici, Lnn. craniales şi Lnn. caudales), palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;


h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;

j) inspecţia vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă acesta nu a fost deja îndepărtat);

k) inspecţia vizuală a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii), incizia limfonodulilor supramamari la scroafe;

l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie incizată şi articulaţiile - deschise.

(2) Agenţia poate decide, în baza datelor epidemiologice sau altor date care parvin de la exploataţie, ca porcii de îngrăşat, deţinuţi de cînd au fost înţărcaţi în condiţii de creştere controlată în

76

cazurile prevăzute la punctul (1), numai obiectul unei examinări vizuale.

sisteme integrate de producţie, să facă în anumite cazuri sau în toate cazurile prevăzute la alin. 6 din prezentul articol, numai obiectul unei inspecţiei vizuale.

CAPITOLUL V: PĂSĂRI DE CURTE


(1) Autoritatea competentă poate hotărî că este necesar ca păsările de curte destinate sacrificării să fie supuse unei inspecţii ante-mortem în exploataţia de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de păsări de curte dintr-o exploataţie poate fi autorizată numai:

(a) în cazul în care sunt însoţite de certificatul de sănătate animală prevăzut la capitolul X partea A

şi

(b) în cazul în care sunt respectate cerinţele enunţate la punctele (2)–(5).

(2) Inspecţia ante-mortem efectuată în exploataţia de origine trebuie să cuprindă:

(a) controalele registrelor sau ale documentelor exploataţiei, inclusive informaţiile privind lanţul de producţie;

(b) examinarea lotului de păsări de curte pentru a stabili dacă păsările de curte:

(i) sunt afectate de o boală sau dacă prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor la manipularea acestora sau în cazul consumului cărnii acestora sau dacă manifestă un comportament care indică posibilitatea apariţiei unei astfel de boli;

(ii) prezintă tulburări ale comportamentului general sau semne de boală care pot face

Articolul 30 Inspecţia ante-mortem la păsări

(1) Agenţia este în drept să decidă dacă păsările destinate sacrificării urmează a fi supuse inspecţiei ante-mortem la exploataţia de provenienţă. În acest caz, sacrificarea unui lot de păsări dintr-o exploataţie poate fi autorizată numai dacă:

a) lotul este însoţit de certificatul de sănătate prevăzut de legislaţia în vigoare;

b) sînt respectate prevederile alin. 2-5 din prezentul articol.

(2) Inspecţia ante-mortem la exploataţia de provenienţă trebuie să cuprindă:

1)controalele registrelor sau ale documentelor exploataţiei, incluzînd informaţii cu referire la circuitul alimentar;

2) inspecţia lotului pentru a se stabili dacă păsările:

a) suferă de o boală sau de o afecţiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori dacă se comportă într-un mod ce indică posibilitatea apariţiei unei atare boli;

b) manifestă o perturbare a comportamentului general sau semne de boală ce pot să determine caracterul impropriu al cărnii acestora pentru consum


77

carnea acestora improprie pentru consumul uman

sau

(iii) par să prezinte reziduuri chimice în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite de legislaţia comunitară sau reziduuri de substanţe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să procedeze la inspecţia ante-mortem în exploataţie.

(4) Este necesar ca inspecţia ante-mortem la abator să comporte numai:

(a) un control de identificare a animalelor

şi

(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor şi că păsările de curte nu prezintă semne ale unei stări care să poată fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. Acest examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial.

(5) În cazul în care păsările de curte nu au fost sacrificate în termen de trei zile după eliberarea certificatului de sănătate animală prevăzut la punctual (1) litera (a):

(a) este necesar ca lotul să fie examinat din nou şi să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în cazul în care acesta nu a părăsit exploataţia de origine;

(b) sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii, cu condiţia ca o nouă examinare a lotului să fie efectuată, în cazul în care acesta se află deja în drum spre abator sau în cazul în care a

uman;

c) prezintă semne că acestea pot conţine reziduuri chimice peste limitele stabilite de legislaţia naţională în vigoare specifică sau reziduuri de substanţe interzise.

(3) Medicul veterinar oficial are obligaţia să efectueze inspecţia ante-mortem la exploataţie.

(4) Inspecţia ante-mortem de la abator trebuie să cuprindă o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor şi că păsările nu prezintă semne de îmbolnăvire, ce ar putea afecta sănătatea oamenilor şi a animalelor. Acest examen poate fi efectuat de către un tehnician veterinar.

(5) În cazul în care păsările nu sînt sacrificate în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului de sănătate, specificat la alin.1, lit. a) din prezentul articol:

a) este necesar ca lotul să fie inspectat din nou şi să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în cazul în care acesta nu a părăsit exploataţia de origine;

b) sacrificarea poate fi autorizată din moment ce s-a stabilit motivul întîrzierii, cu condiţia ca lotul să fie reexaminat.

78

sosit la abator.

(6) În cazul în care nu a fost efectuată nici o inspecţie ante-mortem în exploataţie, medicul veterinar oficial este obligat să efectueze o examinare a lotului la abator.

(7) În cazul în care păsările de curte prezintă semne clinice de boală, acestea nu pot fi sacrificate în scopul consumului uman. Cu toate acestea, sacrificarea acestor păsări de curte poate interveni la încheierea procesului normal de sacrificare în cazul în care sunt luate precauţii pentru a evita riscul propagării organismelor patogene şi pentru ca instalaţiile să fie curăţate şi dezinfectate imediat după operaţiunile de sacrificare.

(8) În ceea ce priveşte păsările de curte crescute pentru producţia de foie grasşi păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploataţia de origine, este necesar să fie efectuată o inspecţie ante-mortem în conformitate cu punctele (2) şi (3). Carcasele neeviscerate trebuie să fie însoţite până la abator sau la secţia de tranşare de un certificat conform cu modelul prevăzut în partea C.

(6) În cazul în care inspecţia ante-mortem nu este efectuată la exploataţie, medicul veterinar oficial o va efectua la abator.

(7) Dacă păsările prezintă simptome clinice ale unei boli, acestea nu pot fi sacrificate pentru consum uman. Sacrificarea păsărilor se va face la sfîrşitul procesului normal de sacrificare, dacă au fost luate măsurile de precauţie pentru a se evita riscul răspîndirii de organisme patogene şi pentru ca instalaţiile să fie curăţate şi dezinfectate imediat după operaţiunea de sacrificare.

(8) În cazul păsărilor domestice crescute pentru a produce "ficat gras" şi al celor tăiate la exploataţia de provenienţă şi eviscerate cu întîrziere, inspecţia ante-mortem urmează să fie efectuată în conformitate cu alin. 2 şi 3 din prezentul articol. Carcasele neeviscerate vor fi însoţite pînă la abator sau la unitatea de tranşare de un certificat sanitar veterinar în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr.1 .


(1) Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecţii post-mortem în conformitate cu secţiunile I şi III. De asemenea, medicul veterinar official este obligat să efectueze personal următoarele controale:

(a) inspecţia zilnică a viscerelor şi a cavităţilor corporale a unui eşantion

Articolul 31 Inspecţia post-mortem la păsări

(1) Toate păsările domestice vor fi supuse unei inspecţii post-mortem, în conformitate cu capitolele IV şi VI. Pe lîngă aceasta, medicul veterinar oficial exercită personal următoarele controale:

a) inspecţia zilnică a viscerelor şi cavităţilor corpului la un eşantion reprezentativ de păsări;


79

reprezentativ de păsări de curte;

(b) inspecţia detaliată a unui eşantion aleator, în fiecare lot cu aceeaşi origine, a părţilor de păsări sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru consumul uman în urma inspecţiei post-mortem

şi

(c) orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive pentru a suspecta că păsările de curte în cauză pot fi improprii pentru consumul uman.

(2) În ceea ce priveşte păsările de curte crescute pentru producţia de foie grasşi păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploataţia de origine, este necesar ca inspecţia post-mortem să comporte controlul certificatului care însoţeşte carcasele. În cazul în care aceste carcase sunt transportate direct de la exploataţie la secţia de tranşare, inspecţia post-mortem trebuie să aibă loc la secţia de tranşare.

b) o inspecţie detaliată a unui eşantion dubios, în fiecare lot de păsări cu aceeaşi provenienţă, a unor părţi sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei post-mortem;

c) orice investigaţie, ulterioară necesară, dacă există bănueli că, de fapt, carnea provenită de la păsările respective poate fi improprie pentru consum uman.

(2) În cazul păsărilor crescute pentru producerea de "ficat gras" şi al celor tăiate la exploataţia de provenienţă şi eviscerate cu întîrziere, inspecţia post-mortem trebuie să includă un control al certificatului ce însoţeşte carcasele, conform modelului elor stabilite de legislaţia sanitară veterinară în vigoare.

(3) În cazul în care atare carcase sînt transportate direct de la exploataţie la o unitate de tranşare, inspecţia post-mortem se va efectua la unitatea de tranşare.

Cerinţele pentru păsări se extind şi asupra animalelor lagomorfe de fermă.

C. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ pentru păsările de curte crescute pentru producţia de foie gras şi păsările de curte cu eviscerare amînată sacrificate în exploataţia de origine

Anexa nr.1 la Legea nr.____

din_________2010

MODEL DE CERTIFICAT SANITAR VETERINAR

CERTIFICAT SANITAR VETERINAR

pentru păsările de curte crescute pentru producţia de foie gras şi păsările de curte cu eviscerare amânată

Compatibil Transpus integral


80

sacrificate în exploataţia de origine

CAPITOLUL VI: LAGOMORFE DE CRESCĂTORIE

Este necesar ca normele care se aplică păsărilor de curte să se aplice şi lagomorfelor.

Este stipulat în art. 31 Compatibil Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

CAPITOLUL VII: VÂNAT DE CRESCĂTORIE


(1) Inspecţia ante-mortem poate fi efectuată în cadrul exploataţiei de origine în cazul în care sunt respectate cerinţele secţiunii III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În cazul în care aceste norme sunt respectate, aceasta trebuie să fie efectuată de către un medic veterinar oficial sau desemnat.

(2) Este necesar ca inspecţia ante-mortem efectuată în exploataţie să cuprindă controalele registrelor sau documentelor exploataţiei, inclusiv informaţiile privind lanţul alimentar.

(3) În cazul în care inspecţia ante-mortem este efectuată la cel mult de trei zile înainte de sosirea animalelor la abator şi în cazul în care aceste animale sunt livrate vii, este necesar ca inspecţia ante-mortem la abator

să comporte numai:

(a) un control al identificării animalelor

şi

(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor şi că animalele nu prezintă semne ale unei stări care poate fi

Articolul 32 Inspecţia ante-mortem la vînatul de fermă

(1) Inspecţia ante-mortem poate fi efectuată la exploataţia de provenienţă, în cazul în care sînt respectate cerinţele Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală. În acest caz, un medic veterinar oficial trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem.

(2) Inspecţia ante-mortem la exploataţie trebuie să includă controale referitoare la înregistrări sau documente din exploataţie, incluzînd informaţii cu referire la circuitul alimentar.

(3) În cazul în care inspecţia ante-mortem se efectuează cu mai puţin de 3 zile înainte de sosirea animalelor la abator şi animalele sînt livrate la abator vii, inspecţia ante-mortem de la abator trebuie să includă:

a) un control al identificării animalelor;

b) o examinare vizuală pentru a se stabili dacă au fost respectate regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor şi că animalele nu prezintă semne ale oricărei afecţiuni ce ar putea afecta sănătatea


81

nocivă pentru sănătatea umană sau animală.

(4) Animalele vii inspectate la exploataţie trebuie să fie însoţite de un certificat conform cu modelul care este prevăzut la capitolul X partea A. Animalele vii inspectate la exploataţie trebuie să fie însoţite de un certificat conform cu modelul din capitolul X partea B.

oamenilor şi a animalelor.

(4) Animalele vii inspectate la exploataţie sînt însoţite de un certificat sanitar veterinar în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr.2. Animalele inspectate şi sacrificate la exploataţie sînt însoţite de un certificat sanitar veterinar în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr.3.


(1) Această inspecţie trebuie să includă palparea şi, în cazul în care se consideră necesar, incizia părţilor animalului care au fost supuse unei alterări sau sunt suspecte din orice alt motiv.

(2) Este necesar ca procedurile de inspecţie post-mortem descrise pentru bovine, ovine, porci domestici şi păsări de curte să fie aplicate speciilor corespunzătoare de vânat de crescătorie.

(3) În cazul în care animalele au fost sacrificate în exploataţie, medical veterinar oficial care operează la abator trebuie să verifice certificatul care le însoţeşte.

Articolul 33 Inspecţia post-mortem

(1) Inspecţia post-mortem trebuie să includă palparea şi, după caz, incizia părţilor animalului cu semne de alterare sau care sunt suspecte din orice alt motiv.

(2) Procedurile de inspecţie post-mortem descrise pentru animalele din speciile bovine şi ovine, porcine domestice şi păsări se aplică şi speciilor corespunzătoare de vînat de fermă.

(3) În cazul în care animalele au fost tăiate la exploataţie, medicul veterinar oficial de la abator trebuie să verifice certificatul ce însoţeşte aceste animale.


CAPITOLUL VIII: VÂNAT SĂLBATIC

A. INSPECŢIA POST-MORTEM

(1) În momentul livrării la unitatea de prelucrare a vânatului, este necesar ca vânatul sălbatic să fie inspectat cât mai repede.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare declaraţia sau informaţiile pe care le-a prezentat persoana calificată care participă la vânarea animalului în

Articolul 34 Inspecţia post-mortem al vînatului sălbatic

(1) Vînatul sălbatic urmează a fi inspectat cît mai curînd posibil după livrarea acestuia la întreprinderea de manipulare a vînatului.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să ţină cont de declaraţia sau de informaţiile pe care le-a furnizat persoana iniţiată, implicată în vînarea animalului, în conformitate cu cerinţele Regulilor

82

conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(3) La inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:

(a) o examinare vizuală a carcasei, a cavităţilor acesteia şi, după caz, a organelor în scopul de a:

(i) detecta eventuale anomalii care nu rezultă din activitatea de vânătoare. În acest scop, diagnosticul se poate baza pe informaţiile furnizate eventual de persoana calificată privind comportamentul animalului înainte de a fi ucis,

(ii) verifica dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât vânătoarea.În cazul în care numai rezultatele examinării vizuale nu permit să se ajungă la o evaluare, este necesar să fie efectuată o inspecţie mai amănunţită într-un laborator;

(b) identificarea unor anomalii organoleptice;

(c) o palpare a organelor, în cazul în care este necesar;

(d) în cazul în care presupuneri serioase duc la suspiciunea privind prezenţa unor reziduuri sau contaminanţi, o analiză prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanţilor mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecţie mai amănunţită pe baza acestor presupuneri, medical veterinar oficial trebuie să aştepte concluzia acestei inspecţii înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat ucis la o anumită vânătoare sau a părţilor despre care se poate presupune că prezintă aceleaşi

specifice de igienă pentru produsele alimentare de origine animală.

(3) În timpul inspecţiei post-mortem, medicul veterinar oficial are obligaţia să efectueze:

1) o examinare vizuală a carcasei, a cavităţilor acesteia şi, după caz, a organelor, în vederea:

a) depistării oricăror modificări ce nu sînt cauzate de procesul de vînătoare. În acest scop, diagnosticul poate să se bazeze pe orice informaţie furnizată de persoana iniţiată privind comportamentul animalului înainte de a fi ucis;

b) verificării faptului dacă moartea nu a fost cauzată din alte motive decît vînătoarea. În cazul în care nu poate fi realizată o evaluare numai în baza examinării vizuale, se va efectua o inspecţie mai detaliată într-un laborator;

2) investigarea modificărilor organoleptice;

3) palparea organelor, după caz;

4) în cazul în care lipsesc motive întemeiate de suspectare a prezenţei reziduurilor sau a contaminanţilor, o analiză prin prelevare de probe pentru reziduuri ce nu rezultă din procesul de vînătoare, inclusiv existenţa contaminanţilor în mediul înconjurător. Dacă se efectuează o inspecţie mai detaliată în baza unor astfel de suspiciuni, medicul veterinar oficial trebuie să aştepte rezultatele inspecţiei respective, înainte de evaluarea întregului vînat ucis în timpul vînătoriei sau a părţilor suspectate de prezenţa aceloraşi modificări;

83

anomalii;

(e) identificarea elementelor caracteristice care indică prezenţa unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:

(i) un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a animalului viu semnalate de vânător;

(ii) prezenţa generalizată a unor tumori sau abcese în diferite organe interne sau muşchi;

(iii) prezenţa artritei, orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a splinei, o inflamare a intestinelor sau a regiunii ombilicale,

(iv) prezenţa unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de vânătoare în cavităţile corporale şi în special în interiorul stomacului şi al intestinelor sau în urină, în cazul în care culoarea pleurei sau a peritoneului prezintă o alterare (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);

(v) prezenţa paraziţilor;

(vi) formarea unei cantităţi importante de gaz în tractusul gastrointestinal cu alterarea culorii organelor interne (în cazul în care

viscerele respective sunt prezente);

(vii) prezenţa unor anomalii de culoare, de consistenţă sau de miros accentuate în musculatură sau în organe;

(viii) prezenţa unor fracturi mai vechi deschise;

(ix) o stare de emaciere şi/sau un edem generalizat sau localizat;

5) examinarea parametrilor ce indică că, de fapt, carnea prezintă un risc pentru sănătate, în special:

a) comportament anormal sau perturbarea stării generale a animalului viu, după cum a informat vînătorul;

b) prezenţa generalizată de tumori ori abcese ce afectează diferite organe interne sau muşchi;

c) prezenţa artritei, orhitei, modificări patologice în ficat şi splină, inflamaţia intestinelor sau a regiunii ombilicale;

d) prezenţa de corpi străini ce nu rezultă din activitatea de vînătoare, în cavităţile cadavrului, în stomac sau intestine ori în urină, în cazul în care pleura sau peritoneul prezintă o alterare (în cazul existenţei viscerelor respective);

e) prezenţa de paraziţi;

f) producerea unei cantităţi semnificative de gaze în tractul gastrointestinal, cu decolorarea organelor interne (în cazul în care viscerele respective sînt prezente);(incontinuare singur)

g) modificări semnificative de culoare, de consistenţă sau de miros ale ţesutului muscular sau ale organelor;

h) fracturi vechi deschise;

i) emaciere şi/sau edem generalizat sau

84

(x) aderenţe recente în cazul organelor sau al pleurei şi al peritoneului

şi

(xi) alte alterări importante evidente, cum este putrefacţia.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana vertebrală şi capul trebuie despicate în sensul lungimii.

(5) În cazul în care este vorba de bucăţi întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul veterinary oficial trebuie să supună un eşantion reprezentativ de animale de aceeaşi provenienţă unei inspecţii post-mortem. În cazul în care inspecţia pune în evidenţă o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la punctul (3) litera (e), este necesar ca medicul veterinary oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.

(6) În cazul unor suspiciuni, medicul veterinar oficial poate practica alte tranşări şi inspecţii pe părţi ale animalelor pe care este necesar să le examineze pentru a pune un diagnostic definitiv.

localizat;

j) aderenţe peritoneale sau pleurale recente;

k) alte modificări extensive evidente, cum ar fi putrefacţia.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial insistă, coloana vertebrală şi capul vor fi secţionate longitudinal.

(5) În cazul vînatului sălbatic mic neeviscerat imediat după ucidere, medicul veterinar oficial efectuează o inspecţie post-mortem pe un eşantion reprezentativ de animale de aceeaşi provenienţă. Dacă inspecţia relevă o boală transmisibilă la oameni sau oricare dintre modificările prevăzute la alin.(3),lit.e) din prezentul articol, medicul veterinar oficial este obligat să controleze suplimentar întregul lot pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman sau dacă este necesar ca fiecare carcasă să fie inspectată individual.

(6) În caz de dubiu, medicul veterinar oficial poate realiza orice incizii şi inspecţii suplimentare ale părţilor relevante ale animalelor, necesare pentru punerea diagnosticului final.

B. DECIZII LUATE DUPĂ EFECTUAREA CONTROALELOR

Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menţionate la secţiunea II capitolul V, precum şi în cazul în care prezintă, la inspecţia post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate în

85

partea A punctul (3) litera (e).

CAPITOLUL IX: RISCURI SPECIFICE

A. ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE

Controalele oficiale efectuate în ceea ce priveşte EST trebuie să ia în considerare cerinţele Regulamentului (CE) nr. 999/2001, precum şi toate celelalte dispoziţii legislative comunitare din domeniu.

B. CISTICERCOZA

(1) Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la capitolele I şi IV constituie cerinţele minimale pentru identificarea cisticercozei la bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, precum şi la porci. Pot fi, de asemenea, utilizate teste serologice specifice. În ceea ce priveşte bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, incizia maseterilor la inspecţia postmortem nu este obligatorie în cazul în care se utilizează un test serologic specific. Această regulă este, de asemenea, valabilă în cazul în care bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni au fost crescute într-o exploataţie declarată oficial indemnă de cisticercoză.

(2) Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părţile neinfectate pot fi declarate corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la rece.

Articolul 35 Riscuri specifice

Encefalopatiile spongiforme transmisibile

(1) Controalele oficiale ale encefalopatiilor spongiforme transmisibile se efectuează ţinînd cont de cerinţele Programului interdepartamental de profilaxie şi combatere a encefalopatiei spongiforme conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.1081 din 22.09.2008.

Cisticercoza

(1) Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la art.24 şi art.29 constituie cerinţele minime pentru depistarea cisticercozei la animale din specia bovine în vîrstă de peste 6 săptămîni şi la porcine. De asemenea, pot fi utilizate teste serologice specifice. În cazul bovinelor cu vîrstă de peste 6 săptămîni, nu este obligatorie incizia maseterilor în cadrul inspecţiei post-mortem, dacă se efectuează un test serologic specific. Aceeaşi procedură se aplică în cazul în care animalele din specia bovine cu vîrsta de peste 6 săptămîni au fost crescute într-o exploataţie în care s-a declarat oficial ca fiind liberă de cisticercoză.

(2) Carnea infestată cu cysticercus urmează a fi declarată improprie pentru consum uman. Totuşi, dacă animalul nu este infestat masiv cu cysticercus, părţile neinfestate pot fi declarate proprii pentru consum uman după ce au fost supuse unui tratament termic.

Trichineloza


86

C. TRICHINELOZA

(1) Carcasele de porcine (porci domestici, vânat de crescătorie şi vânat sălbatic), de solipede sau de alte specii care pot fi afectate de trichineloză trebuie să fie supuse unui examen trichineloscopic în conformitate cu legislaţia comunitară care se aplică, cu excepţia cazului în care în această legislaţie există indicaţii contrare.

(2) Carnea care provine de la animale infectate de trichine trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.

D. MORVA

(1) După caz, solipedele trebuie să fie supuse unei examinări pentru identificareamorvei. Identificarea morvei la solipede cuprinde o examinare atentă a mucoaselor traheei, a laringelui, a cavităţilor nazale, a sinusurilor şi a ramificaţiilor acestora, după despicarea capului în plan median şi excizia septului nazal.

(2) Carnea care provine de la cai la care a fost diagnosticată prezenţa morvei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.

E. TUBERCULOZA

(1) În cazul în care animalele prezintă o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecţii, acestea trebuie să fie sacrificate separat faţă de celelalte animale, luându-se toate precauţiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare şi a personalului prezent în

(1) Carcasele de porcine (domestice, vînat de fermă şi vînat sălbatic), de solipede şi de alte specii susceptibile la trichineloză, vor fi supuse trichineloscopiei, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare ce transpune legislaţia internaţională specifică aplicabilă, cu excepţia cazurilor în care legislaţia respectivă nu prevede acest lucru.

(2) Carnea de la animalele infestate cu trichină se declară improprie pentru consum uman.

Morva

(1) În caz de necesitate, solipedele vor fi examinate pentru identificarea morvei. Examinarea în cauză trebuie să includă un control atent al membranelor mucoase ale traheii, laringelui, cavităţii nazale şi ale sinusurilor şi ramificaţiilor acestora, după secţionarea capului în plan median şi excizia septumului nazal.

(2) Carnea cailor diagnosticaţi cu morvă se declară improprie pentru consum uman.

Tuberculoza

(1) În cazul unei reacţii pozitive sau neconcludente a animalelor la tuberculină ori dacă există alte motive pentru suspectarea infecţiei, acestea urmează a fi sacrificate separat de celelalte animale, luîndu-se măsuri de precauţie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de sacrificare şi a personalului prezent în abator.

(2) Toată carnea provenită de la animalele la care inspecţia post-mortem a depistat leziuni de

87

abator.

(2) Toată carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a permis punerea în evidenţă a unor leziuni tuberculoase în mai multe organe sau părţi ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidenţiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiaşi organ sau în aceeaşi parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei şi ganglionii limfatici asociaţi trebuie să fie declaraţi improprii pentru consumul uman.

F. BRUCELOZA

(1) În cazul în care animalele prezintă o reacţie pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecţii, acestea trebuie să fie sacrificate separate faţă de celelalte animale, luându-se toate precauţiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare şi a personalului prezent în abator.

(2) Carnea care provine de la animale la care inspecţia post-mortem a permis punerea în evidenţă a unei bruceloze acute trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În ceea ce priveşte animalele la care a fost depistată o reacţie pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, mamelele, tractusul genital şi sângele trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost detectată nici o leziune de acest ip.

tuberculoză localizate la un număr mare de organe sau la un număr mare de zone ale carcasei se declară improprie pentru consum uman. Totuşi, cînd s-a depistat o leziune de tuberculoză în limfonodulii unui singur organ sau într-o parte a carcasei, se vor declara improprii pentru consum uman numai organul afectat ori partea respectivă a carcasei şi limfonodulii asociaţi.

Bruceloza

(1) În cazul unei reacţii pozitive sau neconcludente a animalelor la un test pentru bruceloză ori dacă există alte motive pentru suspectarea infecţiei, acestea urmează a fi sacrificate separat de alte animale, luîndu-se măsuri de precauţie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de sacrificare şi a personalului prezent în abator.

(2) Carnea de la animalele la care inspecţia post-mortem a depistat leziuni ce indică infecţia acută cu bruceloză se declară improprie pentru consum uman. În cazul animalelor ce reacţionează pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloză, ugerul, tractusul genital şi sîngele se declară improprii pentru consum uman chiar dacă nu a fost detectată nici o leziune de acest tip.

88

CAPITOLUL X: MODELE DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ

A. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE VII transportate de la exploataţie la abator


din_________2010

MODEL DE CERTIFICAT SANITAR VETERINAR PENTRU ANIMALELE VII


pentru animalele vii transportate de la exploataţie la abator

Compatibil

Transpus integral


B. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE SACRIFICATE ÎN EXPLOATAŢIE


din_________2010

MODEL DE CERTIFICAT SANITAR VETERINAR PENTRU ANIMALELE SACRIFICATE ÎN EXPLOATAŢIE


pentru animalele sacrificate în exploataţie

Compatibil Transpus integral


89

ANEXA II

MOLUŞTE BIVALVE VII

CAPITOLUL I: DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică moluştelor bivalve vii şi, prin analogie, echinodermelor vii, tunicierilor vii şi gasteropodelor marine vii.

CAPITOLUL II: CONTROALE OFICIALE PRIVIND MOLUŞTELE BIVALVE VII CARE PROVIN DIN ZONE DE PRODUCŢIE CLASIFICATE

A. CLASIFICAREA ZONELOR DE PRODUCŢIE ŞI DE RELOCARE

(1) Este necesar ca autoritatea competentă să stabilească amplasarea şi limitele zonelor de producţie şi de relocare pe care le clasifică. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerinţă în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să clasifice zonele de producţie în care autorizează recoltarea moluştelor bivalve vii în trei clase diferite, în funcţie de nivelul de contaminare fecală. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerinţă în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.

(3) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa A zonele în care pot fi recoltate moluştele bivalve vii pentru consumul uman direct.Moluştele bivalve vii care provin din aceste zone trebuie să respecte standardele de sănătate animală care se aplică moluştelor bivalve vii prevăzute la capitolul V secţiunea VII din

Capitolul IX

Controale oficiale privind moluşte bivalve vii, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi gastropodelor marine vii din zone de producţie clasificate

Articolul 36 Clasificarea zonelor de producţie şi de relocare

(1) Agenţia trebuie să stabilească habitantul şi delimitările zonelor de producţie şi de relocare pe care le clasifică. În caz de necesitate, ea poate îndeplini această cerinţă în comun cu agentul economic cu activitate în domeniul alimentar.

(2) Este necesar ca Agenţia să clasifice zonele de producţie în care autorizează recoltarea de moluşte bivalve vii în trei clase diferite, în funcţie de nivelul de contaminare fecală. În caz, de necesitate, ea poate îndeplini această cerinţă în comun cu agentul economic cu activitate în domeniul alimentar.

(3) Agenţia este în drept să clasifice în zone din clasa A zonele din care pot fi colectate moluşte bivalve vii pentru consum uman direct. Moluştele bivalve vii recoltate din aceste zone trebuie să fie conforme standardelor de sănătate pentru moluşte bivalve vii, prevăzute în Regulile specifice de igienă pentru produse de origine animală.

Compatibil


90

anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(4) Autoritatea competentă poate clasifica drept zone de clasă B zonele în care moluştele bivalve vii pot fi recoltate, dar nu pot fi comercializate pentru consumul uman decât după ce au fost supuse unui tratament întrun centru de purificare sau după relocare, pentru a respecta standardele de sănătate menţionate la punctul 3. Moluştele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot să depăşească, în 90 % din eşantioane, limita de 4 600E. coli la 100 g de carne şi lichid intravalvar. În restul de 10 % din eşantioane, moluştele bivalve vii nu trebuie să depăşească limita de 46 000E. coli la 100 g de carne şi lichid intravalvar.

Metoda de referinţă pentru această analiză este testul numărului celui mai probabil (NCP) cu cinci tuburi şi trei diluări specificat de standardul ISO 16649-3. Alte metode pot fi utilizate în cazul în care sunt validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu criteriile stabilite prin standardul EN/ISO 16140.

(5) Autoritatea competentă poate clasifica în zonele de clasă C zonele în care moluştele bivalve vii pot fi recoltate, dar nu pot fi introduse pe piaţă decât după o relocare de lungă durată pentru a respecta standardele de sănătate menţionate la punctul 3. Moluştele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot să depăşească limita de 46 000E. coli la 100 g de carne şi lichid intravalvar. Metoda de referinţă pentru această analiză este testul NCP la cinci tuburi şi trei diluări specificat de standardul ISO 16649-3. Alte metode pot fi utilizate în cazul în care sunt validate în ceea ce

(4) Agenţia este în drept să clasifice în zone din clasa B zonele din care pot fi colectate moluşte bivalve vii, ce pot fi plasate pe piaţă pentru consum uman numai după tratare într-un centru de purificare sau după relocare, astfel încît să fie conforme standardelor de sănătate specificate la alin. 3 din prezentul articol. Moluştele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depăşească limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne şi lichid intravalvular ale unui test MPN (numărul cel mai probabil) cu 3 diluţii în 5 tuburi.

Metoda de referinţă pentru această analiză este specificat de standardul ISO 18593. Alte metode pot fi utilizate în cazul în care sînt validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu criteriile stabilite prin standardul EN/ISO 6579.

(5) Agenţia este în drept să clasifice în zone din clasa C zonele din care pot fi colectate moluşte bivalve vii, ce pot fi plasate pe piaţă numai fiind tratate într-un centru de purificare sau după relocare pentru o perioadă îndelungată de timp, astfel încît să fie conforme standardelor de sănătate specificate la alin. 3 din prezentul articol. Moluştele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depăşească limitele de 46.000 E.coli/100 g de carne şi lichid intravalvular ale unui test MPN (numărul cel mai probabil) cu 3 diluţii în 5 tuburi.

Metoda de referinţă pentru această analiză este specificat de standardul ISO 18593 şi în

91

priveşte metoda de referinţă, în conformitate cu criteriile stabilite prin standardul EN/ISO 16140.

(6) În cazul în care autoritatea competentă decide, în principiu, să clasifice o zonă de producţie sau de relocare, aceasta trebuie:

(a) să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală care pot constitui o sursă de contaminare a zonei de producţie;

(b) să examineze cantităţile de poluanţi organici emise în cursul diferitelor perioade ale anului, în funcţie de variaţiile pe anotimpuri ale populaţiei umane şi ale populaţiei animale în bazinul hidrografic, în funcţie de precipitaţii, de tratarea apelor reziduale etc.;

(c) să determine caracteristicile circulaţiei poluanţilor pe baza modelelor cunoscute ale curentologiei (ştiinţă care studiază curenţii marini), ale batimetriei şi ale ciclului mareelor în zona de producţie

şi

(d) să elaboreze un program de eşantionare a moluştelor bivalve vii în zona de producţie, bazat pe examinarea datelor stabilite, cu un număr de eşantioane, o repartizare geografică a punctelor de eşantionare şi o frecvenţă de eşantionare care trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în considerare.

conformitate cu criteriile stabilite prin standardul EN/ISO 6579.

(6) Dacă Agenţia decide, în principiu, să clasifice o zonă de producţie sau de relocare, ea are obligaţia:

a) să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală ce ar putea constitui o sursă de contaminare pentru zona de producţie;

b) să examineze cantităţile de poluanţi organici emanaţi în diferite perioade ale anului, în funcţie de variaţiile sezoniere, atît ale populaţiilor umane, cît şi ale celor de animale din zona de recoltare, de cantitatea de precipitaţii, de tratarea apei reziduale etc.;

c) să determine caracteristicile circulaţiei poluanţilor;

d)să elaboreze un program de prelevare a probelor de moluşte bivalve în zona de producţie, bazat pe examinarea datelor stabilite şi cu un anumit număr de probe, o distribuţie geografică a punctelor de prelevare de probe şi o frecvenţă de prelevare de probe ce trebuie să asigure că rezultatele analizei sunt reprezentative, pe cît posibil, pentru zona respectivă.

B. CONTROLUL ZONELOR DE PRODUCŢIE ŞI DE RELOCARE

(1) Zonele de producţie şi de relocare clasificate trebuie să fie controlate la

Articolul 37 Controlul zonelor de producţie şi de relocare clasificate

(1) Zonele de producţie şi de relocare clasificate urmează a fi monitorizate periodic pentru a


92

intervale regulate pentru a verifica:

(a) că nu există fraude privind originea, provenienţa şi destinaţia moluştelor bivalve vii;

(b) calitatea microbiologică a moluştelor bivalve vii în funcţie de zonele de producţie şi de relocare;

(c) posibilitatea prezenţei planctonului toxic în apele de producţie şi de relocare precum şi a biotoxinelor în moluştele bivalve vii

şi

(d) eventualitatea prezenţei contaminanţilor chimici în moluştele bivalve vii.

(2) În scopul aplicării punctului 1 literele (b), (c) şi (d), este necesar să se stabilească planuri de eşantionare care prevăd că aceste controale trebuie să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de eşantionare şi frecvenţa eşantionării trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în considerare.

(3) Planurile de eşantionare care vizează controlul calităţii microbiologice a moluştelor bivalve vii trebuie să ia în special în considerare:

(a) variaţiile probabile ale contaminării fecale

şi

(b) parametrii indicaţi la partea A punctul 6).

(4) Planurile de eşantionare pentru

se controla:

a) că nu există fraude privind originea, provenienţa şi destinaţia moluştelor bivalve vii;

b) calitatea microbiologică a moluştelor bivalve vii în funcţie de zonele de producţie şi de relocare;

c) prezenţa planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi de relocare, precum şi prezenţa biotoxinelor în moluştele bivalve vii;

d) prezenţa de contaminanţi chimici în moluştele bivalve vii.

(2) Pentru a asigura realizarea prevederilor alin. 1 lit. b), c) şi d) din prezentul articol, planurile privind prelevarea de probe trebuie să includă cu prevederea ca astfel de controale să se efectueze la intervale regulate sau de la caz la caz, dacă perioadele de recoltare sînt neregulate. Distribuţia geografică a punctelor de prelevare a probelor şi frecvenţa prelevării de probe trebuie să asigure ca rezultatele analizei să fie reprezentative, pe cît posibil, pentru zona respectivă.

(3) Planurile privind prelevarea de probe care vizează controlul calităţii microbiologice a moluştelor bivalve vii trebuie să ţină cont de:

a) variaţia posibilă a contaminării cu fecale;

b) parametrii specificaţi la alin. 6 din articolul precedent.

(4) Planurile privind prelevarea de probe pentru a se verifica prezenţa planctonului ce produce

93

identificarea posibilităţii prezenţei planctonului toxic în apele de producţie şi de relocare precum şi a biotoxinelor în moluştele bivalve vii trebuie să ia în special în considerare eventualele variaţii ale prezenţei planctonului care conţine biotoxine marine. Eşantionarea trebuie să cuprindă:

(a) o eşantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în compoziţia planctonului care conţine toxine şi repartizarea geografică a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de toxine în carnea moluştelor trebuie să fie urmat de o eşantionare intensivă;

(b) testări periodice ale toxicităţii pe moluştele din zona afectată care sunt cele mai sensibile la contaminare.

(5) Frecvenţa eşantionării în vederea analizei toxinelor prezente în moluşte trebuie, ca o regulă generală, să fie săptămânală în cursul perioadelor în care este autorizată recoltarea. Această frecvenţă poate fi redusă pentru zonele specifice sau pentru tipuri specifice de moluşte, în cazul în care în urma unei evaluări a riscurilor privind prezenţa toxinelor sau a fitoplanctonului există indicaţia unui risc foarte scăzut de episod toxic. Este necesar ca această frecvenţă să fie mai mare în cazul în care această evaluare arată că o eşantionare săptămânală nu este suficientă.Evaluarea riscurilor trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice în vederea evaluării riscului de apariţie a toxinelor în moluştele bivalve vii din aceste zone.

(6) În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de

toxine în apele de producţie şi relocare, precum şi abiotoxinelor în moluştele bivalve vii trebuie să ţina cont, în special, de variaţiile prezenţei planctonului care conţine biotoxine marine.

(5) Prelevarea de probe va cuprinde:

a) prelevarea periodică de probe pentru depistarea schimbărilor în compoziţia planctonului ce conţine toxine şi distribuţia geografică a acestuia. Orice rezultat care trezeşte suspiciuni de acumulare a toxinelor în carnea de moluşte va fi supus unei prelevări intensive de probe;

b) testări periodice ale toxicităţii moluştelor din zona afectată ca fiind cea mai susceptibilă de a fi contaminată.

(6) Frecvenţa prelevării de probe pentru analiza toxinelor din moluşte este, de regulă, săptămînală, în perioadele în care este autorizată recoltarea. Această frecvenţă poate fi redusă pentru zonele specifice sau pentru anumite tipuri de moluşte, dacă o evaluare de risc privind toxinele sau apariţia fitoplanctonului indică asupra unui risc foarte redus de epizoade toxice. Este necesar ca această frecvenţă să fie mai mare în cazul în care o astfel de evaluare va demonstra că prelevarea săptămînală de probe nu este suficientă. Evaluarea de risc urmează a fi revizuită periodic, pentru a se evalua riscul de apariţie a toxinelor în moluştele bivalve vii din aceste zone.

(7) Cînd ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii ce cresc în aceeaşi zonă, o specie cu cea mai mare pondere poate

94

specii crescute în aceeaşi zonă, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de referinţă. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conţinuturile de toxine ale speciei de referinţă sunt mai mici decât limitele regulamentare.În cazul în care conţinuturile de toxine ale speciei de referinţă sunt mai mari decât aceste limite, recoltarea altor specii este autorizată numai în cazul în care analizele suplimentare practicate asupra acestor specii pun în evidenţă conţinuturi de toxine mai mici decât aceste limite.

(7) În ceea ce priveşte supravegherea planctonului, eşantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de apă şi să furnizeze informaţii asupra prezenţei speciilor toxice şi asupra evoluţiei populaţiei. În cazul unei evoluţii a populaţiei toxice care poate duce la o acumulare de toxine, frecvenţa eşantionării moluştelor va trebui să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obţinerea rezultatelor analizelor toxinelor.

(8) Planurile de eşantionare pentru controlul prezenţei contaminanţilor chimici trebuie să permită detectarea oricărei depăşiri a conţinuturilor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Comisiei (1).

fi considerată ca specie-indicator. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup dacă nivelurile toxinelor în specia-indicator sînt sub limitele reglementate. Cînd nivelurile toxinelor în specia-indicator sînt peste limitele normale, recoltarea altor specii este permisă numai în cazul în care analiza ulterioară a celorlalte specii indică niveluri de toxine mai mici decît aceste limite.

(8) Referitor la monitorizarea planctonului, probele din coloana de apă trebuie să fie reprezentative şi să furnizeze informaţii referitoare la prezenţa speciei toxice, precum şi la evoluţia populaţiei. Dacă se depistează orice schimbări în populaţia toxică ce pot conduce la acumularea de toxine, frecvenţa prelevării de probe de moluşte urmează a fi majorată sau luate măsuri de închidere a zonelor din motive de precauţie, pînă cînd se obţin rezultatele analizei toxinelor.

(9)Planurile privind prelevarea de probe pentru verificarea prezenţei de contaminanţi chimici trebuie să permită depistarea oricărei depăşiri a nivelurilor prevăzute de cerinţele sanitar-veterinare referitoare la măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală.

95

C. DECIZIILE LUATE ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROLULUI

(1) În cazul în care rezultatele eşantionării scot în evidenţă că nu au fost respectate standardele sanitare privind moluştele sau că este pusă în pericol sănătatea umană, este necesar ca autoritatea competentă să închidă zona de producţie în cauză, împiedicând astfel recoltarea moluştelor bivalve vii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate reclasifica o zonă de producţie în zonă din clasa B sau C în cazul în care această zonă respectă criteriile relevante enunţate în partea A şi nu reprezintă un risc pentru sănătatea umană.

(2) Autoritatea competentă poate autoriza redeschiderea unei zone de producţie închise numai în cazul în care standardele sanitare privind moluştele sunt din nou în conformitate cu legislaţia comunitară. În cazul în care autoritatea competentă dispune închiderea unei zone de producţie din cauza prezenţei planctonului sau a conţinuturilor excesive de toxine în moluşte, redeschiderea acesteia este condiţionată de două analize succesive, practicate la un interval de 48 de ore cel puţin ale căror rezultate trebuie să se situeze sub limita regulamentară. În momentul în care ia această decizie, autoritatea competentă poate lua în considerare informaţia privind evoluţia fitoplanctonului. În cazul în care există date solide privind dinamica toxicităţii unei zone şi cu condiţia să fie disponibile date recente care indică tendinţa de scădere a toxicităţii, autoritatea competentă poate decide să redeschidă zona în cazul în care o singură eşantionare oferă rezultate sub limita regulamentară.

Articolul 38 Decizii luate în urma efectuării controlului

(1) În cazul în care rezultatele prelevării de probe indică faptul că sînt depăşite standardele de sănătate pentru moluşte sau că poate exista un risc pentru sănătatea oamenilor, Agenţia trebuie să închidă zona de producţie respectivă, prevenind recoltarea de moluşte bivalve vii. Agenţia poate reclasifica o zonă de producţie ca fiind de clasa B sau C dacă aceasta întruneşte criteriile prevăzute la art. 36 şi nu prezintă nici un alt risc pentru sănătatea umană.

(2) Agenţia poate autoriza redeschiderea unei zone de producţie anterior închise numai dacă standardele de sănătate pentru moluşte sînt conforme legislaţiei naţionale în vigoare. În cazul în care aceasta dispune închiderea unei zone de producţie din cauza prezenţei planctonului sau a nivelurilor excesive de toxine în moluşte, sunt necesare cel puţin două rezultate consecutive, sub limitele reglementate, la interval de cel puţin 48 de ore, pentru redeschiderea acesteia. La adoptarea unei astfel de decizii se va ţine cont de informaţiile privind evoluţia fitoplanctonului. În cazul în care există date concrete privind dinamica toxicităţii pentru o anumită zonă şi cu condiţia să fie disponibile date recente privind tendinţele de descreştere a toxicităţii, Agenţia poate decide redeschiderea zonei cu rezultate sub limitele reglementate, obţinute la o singură prelevare de probe.


96

D. CERINŢE SUPLIMENTARE ÎN DOMENIUL CONTROLULUI

(1) Autoritatea competentă trebuie să asigure supravegherea zonelor de producţie clasificate în care a interzis recoltarea moluştelor bivalve vii sau a condiţionat-o în mod special pentru a evita comercializarea produselor nocive pentru sănătatea umană.

(2) Este necesară supravegherea zonelor de producţie şi de relocare prevăzută în partea B punctul (1), precum şi un sistem de control care să includă testări de laborator pentru a verifica dacă operatorii din sectorul alimentar respectă cerinţele care se aplică produselor finale în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei. Acest control vizează în special verificarea conţinuturilor de biotoxine marine şi de contaminanţi care nu trebuie să fie mai mari decât limitele de siguranţă şi calitatea microbiologică a moluştelor care nu trebuie să prezinte nici un pericol pentru sănătatea umană.

Articolul 39 Cerinţe suplimentare privind controlul

(1) Agenţia monitorizează zonele de producţie clasificate din care a interzis recoltarea de moluşte bivalve sau care fac obiectul recoltării în condiţii speciale, pentru a se asigura că nu sînt plasate pe piaţă produse dăunătoare sănătăţii umane.

(2) Pe lîngă aceasta, cu referinţă la monitorizarea zonelor de relocare şi de producţie specificate la art.37, alin. 1, trebuie să se stabilească un sistem de control ce cuprinde teste de laborator, pentru a verifica conformitatea agenţilor economici cu activitate în domeniul alimentar cu cerinţele pentru produsul final, la toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. Acest sistem este necesar pentru a se verifica, în mod deosebit, ca nivelurile de biotoxine marine şi contaminanţi să nu depăşească limitele de siguranţă, iar calitatea microbiologică a moluştelor să nu constituie un risc pentru sănătatea umană.


E. ÎNREGISTRAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Este necesar ca autoritatea competentă:

(a) să elaboreze și să actualizeze o listă a zonelor de producție și de relocare desemnate, cu indicarea detaliată a amplasării, delimitării și clasificării acestora, în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii în conformitate cu cerințele prezentei anexe. Este necesar ca această listă să fie comunicată părților interesate de prezenta anexă, în special producătorilor și responsabililor centrelor de purificare și ai centrelor de expediere;

(b) să informeze imediat părțile interesate

Articolul 40 Înregistrare şi schimb de informaţiiAgenţia are obligaţia:

a) să întocmească şi să actualizeze lista zonelor de producţie şi de relocare autorizate cu detalii privind localizarea şi limitele acestora, precum şi clasa în care a fost clasificată zona din care pot fi recoltate moluşte bivalve vii, în conformitate cu cerinţele prezentei anexe. Această listă va fi comunicată părţilor interesate, ce cad sub incidenţa prezentei anexe, cum ar fi: producători, culegători şi agenţi economici din centrele de purificare şi de distribuţie;

b) să informeze imediat părţile interesate aflate sub


97

de prezenta anexă, cum sunt producătorii și responsabilii centrelor de purificare și ai centrelor de expediere, despre orice modificare privind amplasarea, delimitarea sau clasificarea unei zone de producție, sau despre închiderea acesteia, fie că este temporară sau definitivă

și

(c) să intervină rapid în cazul în care controalele prevăzute de prezenta anexă arată că o zonă de producție trebuie să fie închisă sau reclasificată sau că poate să fie redeschisă.

incidenţa prezentei anexe, cum ar fi: producătorii, culegătorii şi agenţii economici din centrele de purificare şi distribuţie, despre orice modificare a localizării, a delimitărilor sau a clasei unei zone de producţie sau despre închiderea acesteia, fie temporară sau definitivă;

c) să acţioneze prompt în cazul în care controalele prevăzute de prezenta anexă denotă faptul că o zonă de producţie trebuie închisă ori reclasificată sau că poate fi redeschisă.

F. AUTOCONTROLUL EXERCITAT DE CĂTRE OPERATORII DIN SECTORUL ALIMENTAR

Pentru a se pronunţa în ceea ce priveşte clasificarea, deschiderea sau închiderea zonelor de producţie, autoritatea competentă poate lua în considerare rezultatele controalelor realizate de către operatorii din sectorul alimentar sau de către organizaţiile care îi reprezintă. În acest caz, autoritatea competentă trebuie să fi autorizat laboratorul care va efectua analiza şi, după caz, eşantionarea şi analiza trebuie să fi fost realizate în conformitate cu un protocol convenit între autoritatea competentă şi operatori sau organizaţia în cauză din sectorul alimentar.

Articolul 41 Autocontroale ale agenţilor economici cu activitate în domeniul alimentar

Pentru a decide asupra clasificării, deschiderii sau închiderii zonelor de producţie, Agenţia va ţine cont de rezultatele controalelor pe care le-au efectuat agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar sau organizaţiile ce îi reprezintă. În acest caz, Agenţia trebuie să desemneze laboratorul care efectuează analizele, iar dacă este necesar, prelevarea de probe şi analizele trebuie să se realizeze în conformitate cu un protocol convenit între părţile participante la aceste controale. Autoritatea competentă şi agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar sau organizaţiile respective.


CAPITOLUL III: CONTROALELE OFICIALE ALE PECTINIDELOR RECOLTATE ÎN EXTERIORUL ZONELOR DE PRODUCŢIE CLASIFICATE

Controalele oficiale ale pectinidelor

Articolul 42 Controale oficiale privind pectinidele recoltate în afara zonelor de producţie clasificate


98

recoltate în exteriorul zonelor de producţie clasificate trebuie să fie efectuate în momentul vânzărilor de peşti prin licitaţie, în centre de expediere şi în unităţi de prelucrare. Aceste controale oficiale au drept scop verificarea respectării standardelor sanitare privind moluştele bivalve vii prevăzute la capitolul V secţiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 precum şi a altor cerinţe prevăzute la capitolul IX secţiunea VII din anexa III la regulamentul respectiv.

Controalele oficiale ale pectinidelor recoltate în afara zonelor de producţie clasificate trebuie efectuate în cadrul vînzării la licitaţii a peştelui, în centre de distribuţie şi la întreprinderi de prelucrare. Astfel de controale au drept scop verificarea conformităţii cu standardele de sănătate referitoare la moluştele bivalve vii, prevăzute în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală.

ANEXA III

PRODUSE PESCĂREŞTI

CAPITOLUL I: CONTROALE OFICIALE ALE PRODUCŢIEI ŞI INTRODUCERII PE PIAŢĂ

(1) Controalele oficiale ale producţiei şi introducerii pe piaţă a produselor pescăreşti trebuie să cuprindă în special:

(a) un control periodic al condiţiilor de igienă la debarcare şi la prima vânzare;

(b) inspecţii periodice ale navelor şi unităţilor terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitaţie şi pieţele de comerţ cu ridicata, pentru a verifica, în special:

(i) după caz, dacă sunt încă respectate condiţiile autorizării;

(ii) dacă produsele pescăreşti sunt manipulate corect;

(iii) respectarea cerinţelor în ceea ce priveşte igiena şi temperatura

şi

(iv) starea de igienă a unităţilor, inclusiv

Capitolul X

Controale oficiale asupra producerii şi plasarii pe piaţă a produselor din peşte şi produse de pescuit

Articolul 43 Controale oficiale aspra producerii şi plasarii pe piaţă a produselor din peşte

(1) Controalele oficiale asupra producerii şi distribuţiei pe piaţă a produselor din pescuit trebuie să includă, în mod expres:

1) o verificare regulată a condiţiilor de igienă la debarcare şi la vînzarea primară;

2) inspecţii periodice ale vaselor şi ale întreprinderilor terestre, inclusiv ale pavilioanelor pentru licitaţii şi pieţelor angro, pentru a se controla, în special:

a) după caz, dacă sînt respectate în continuare condiţiile de autorizare;

b) dacă produsele din pescuit sînt manipulate corect;

c) conformitatea cu cerinţele de igienă şi de temperatură;

d) curăţenia în cadrul întreprinderilor, inclusiv

Parţial compatibil


99

navele, şi a instalaţiilor şi echipamentelor acestora şi igiena personalului

şi

(c) controale ale condiţiilor de depozitare şi transport.

(2) Cu toate acestea, sub rezerva punctului (3), controalele navelor:

(a) pot fi efectuate în cazul în care navele fac o escală într-un port dintr-un stat membru;

(b) vizează toate navele care debarcă produse pescăreşti în porturile Comunităţii, indiferent de pavilionul sub care navighează

şi

(c) pot, în cazul în care este necesar, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava efectuează controlul oficial, fi efectuate când nava este pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă.

(3) (a) Pentru inspectarea unei nave fabrică sau a unei nave frigorifice care navighează sub pavilionul unui stat membru efectuată în scopul acordării unei autorizări pentru această navă, autoritatea competentă a acestui stat membru este obligată să realizeze inspecţii în conformitate cu cerinţele din articolul 3, în special în ceea ce priveşte duratele prevăzute la articolul 3 alineatul (2). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă.

a vaselor, instalaţiilor şi echipamentelor acestora, precum şi igiena personalului;

3) controlul condiţiilor de depozitare şi de transport.

(2) În conformitate cu alin. 3 din prezentul capitol, controalele oficiale ale vaselor de pescuit:

a) pot fi efectuate în cazul în care vasele acostează în portul Republicii Moldova;

b) vizează toate vasele ce descarcă produse din pescuit în portul Republicii Moldova, indiferent de pavilionul acestora;

(3) Pentru inspectarea unui pescador sau a unui pescador-congelator ce navighează sub pavilionul Republicii Moldova ori al unui alt stat, efectuată în vederea autorizării vasului, Agenţia trebuie să efectueze inspecţia vasului în conformitate cu prevederile Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală.

100

(b) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava a acordat pentru această navă o autorizare condiţionată în conformitate cu articolul 3, autoritatea competentă respectivă poate autoriza autoritatea competentă:

(i) din alt stat membru

sau

(ii) dintr-o ţară terţă care este menţionată într-o listă a ţărilor terţe din care este autorizat importul de produse pescăreşti stabilită în conformitate cu articolul 11, să realizeze o inspecţie de monitorizare în vederea acordării unei autorizaţii definitive sau să proroge o autorizaţie condiţionată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b)

sau să menţină autorizaţia în faza de examinare în conformitate cu articolul 3 alineatul (4). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă.

(4) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru autorizează autoritatea competentă din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă să realizeze inspecţii în numele acesteia în conformitate cu punctul (3), cele două autorităţi competente stabilesc împreună modalităţile de realizare a acestei inspecţii. Este necesar ca aceste modalităţi să ofere, în special, garanţia că autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion navighează vasul primeşte imediat un raport privind rezultatele inspecţiilor şi orice suspiciune de neconformitate care să-i

101

permită să ia măsurile necesare.

CAPITOLUL II: CONTROALELE OFICIALE ALE PRODUSELOR PESCĂREŞTI

Controalele oficiale ale produselor pescăreşti trebuie să cuprindă cel puţin elementele care urmează.

Articolul 44 Controale oficiale ale produselor din pescuit

(1) Controalele oficiale ale produselor din pescuit trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:


A. EVALUĂRILE ORGANOLEPTICE

Este necesar să fie efectuate controale organoleptice aleatorii în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei. Aceste controale au drept scop, în special, verificarea respectării criteriilor de prospeţime stabilite în conformitate cu legislaţia comunitară. Aceasta înseamnă, în special, să se verifice, în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei, dacă produsele pescăreşti depăşesc liniile de bază cel puţin ale criteriilor de prospeţime stabilite în conformitate cu legislaţia comunitară.

1) examinări organoleptice, care urmează a fi efectuate la toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. Scopul unic al acestor controale este stabilirea conformităţii cu criteriile de prospeţime prevăzute de legislaţia naţională specifică în vigoare. Aceste controale includ, în special, verificarea respectării, la toate etapele de producţie, de prelucrare şi de distribuţie, a normelor admisibile referitoare la parametrii de prospeţime ai produselor din pescuit, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

B. INDICATORII DE PROSPEŢIME

În cazul în care examinarea organoleptică pune sub semnul întrebării prospeţimea produselor pescăreşti, pot fi prelevate probe care să fie supuse unor testări în laborator pentru determinarea conţinuturilor de azot bazic volatil total (TVB-N) şi de azot-trimetilamină (TMA-N).

Autoritatea competentă trebuie să utilizeze criteriile stabilite de legislaţia comunitară. În cazul în care evaluarea organoleptică pune sub semnul întrebării şi alţi parametri care pot afecta sănătatea umană, este

2) indicatori de prospeţime - pot fi prelevate probe ce urmează a fi supuse testelor de laborator pentru determinarea nivelurilor azotului bazic uşor hidrolizabil (TVB-N) şi ale azotului trimetilamină (TMA-N).


102

necesar să fie prelevate probe corespunzătoare în scopul verificării.

C. HISTAMINA

Este necesar să fie efectuate teste aleatorii de control al histaminei în scopul verificării respectării conţinuturilor stabilite de legislaţia comunitară.

3) histamină - se efectuează testarea aleatorie, pentru a se verifica conformitatea cu nivelurile permise, prevăzute de legislaţia în vigoare.


D. REZIDUURILE ŞI CONTAMINANŢII

Este necesar să fie adoptate dispoziţii pentru a controla nivelurile de reziduuri şi de contaminanţi în conformitate cu legislaţia comunitară.

4) reziduuri şi contaminanţi – vor fi prevăzute aranjamente de monitorizare pentru a se controla nivelurile de reziduuri şi contaminanţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare ce transpune legislaţia internaţională specifică.


E. CONTROALELE MICROBIOLOGICE

Este necesar să fie efectuate controale microbiologice, în cazul în care acest lucru este necesar în conformitate cu normele şi criteriile stabilite în această privinţă de legislaţia comunitară.

5) controale microbiologice – după caz, urmează a fi efectuate controale microbiologice, în conformitate cu regulile şi criteriile prevăzute de legislaţia în vigoare.


F. PARAZIŢII

Este necesar să fie efectuate teste aleatorii în scopul verificării respectării legislaţiei comunitare privind paraziţii.

6) paraziţi - se efectuează testarea aleatorie pentru a se verifica conformitatea cu legislaţia naţională în vigoare referitoare la paraziţi.


G. PRODUSE PESCĂREŞTI TOXICE

Trebuie efectuate controale pentru a garanta că:

1. produsele pescăreşti provenite din peşti toxici din următoarele familii nu sunt comercializate: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae şi Canthigasteridae;

2. produsele pescăreşti proaspete, preparate şi prelucrate din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus şi Lepidocybium

7) produse din pescuit otrăvitoare – se verifică dacă următoarele produse din pescuit nu au fost plasate pe piaţă:

a)peştii otrăvitori din familiile: Tetraodontidae, Molidae, Diodonitidae şi Canthigasteridae;

Parţial compatibil


103

flavobrunneum, nu pot fi comercializate decât ambalate sau împachetate şi trebuie etichetate în mod corespunzător pentru a informa consumatorul cu privire la metodele de preparare şi/sau de fierbere, precum şi cu privire la riscul generat de prezenţa substanţelor care pot provoca tulburări gastrointestinale. Denumirile ştiinţifice şi denumirile comune ale produselor pescăreşti trebuie specificate pe etichetă;

3. produsele pescăreşti care conţin biotoxine, cum ar fi Ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea umană, nu sunt comercializate. Totuşi, produsele pescăreşti provenite din moluşte bivalve, din echinoderme, tunicate şi gasteropode marine pot fi comercializate în măsura în care au fost produse în conformitate cu secţiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 şi respectă standardele stabilite în capitolul V punctul 2 din secţiunea menţionată.

b) produse din pescuit ce conţin biotoxine, ca, de exemplu, Ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea oamenilor. Pot fi, însă, plasate pe piaţă produse din pescuit provenite din moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine, dacă acestea au fost obţinute în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală.

CAPITOLUL III: DECIZII ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROALELOR

Este necesar ca produsele pescăreşti să fie declarate improprii pentru consumul uman:

1. în cazul în care controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice sau examenele pentru identificarea paraziţilor arată că acestea nu sunt în conformitate cu legislaţia comunitară relevantă;

2. în cazul în care au în părţile comestibile conţinuturi de contaminanţi sau de reziduuri care depăşesc limitele stabilite de legislaţia

Capitolul XI

Rezultatele controalelor oficiale

Articolul 45 Decizii în baza rezultatelor controalelor oficiale

(1) Produsele din pescuit sînt declarate improprii pentru consum uman în cazul în care:

1) controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice, precum şi controalele pentru identificarea paraziţilor demonstrează că produsele în cauză nu corespund prevederilor respective din legislaţia în vigoare;

2) părţile lor comestibile conţin contaminanţi sau reziduuri peste limitele prevăzute de legislaţia în vigoare ori la niveluri la care consumul zilnic calculat

Parţial compatibil


104

comunitară sau la niveluri care fac ca absorbţia alimentară calculată să depăşească dozele zilnice sau săptămânale admisibile pentru oameni;

3. în cazul în care provin din:

(i) peşti toxici;

(ii) produse pescăreşti care nu respectă cerinţele capitolului II partea G

punctul (2) privind biotoxinele

sau

(iii) moluşte bivalve, echinoderme, tunicieri sau gasteropode marine care conţin o cantitate totală de biotoxine marine care depăşeşte limitele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004

sau

4. în cazul în care autorităţile competente consideră că acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau animală sau sunt, din orice alt motiv, improprii pentru consumul uman.

ar putea să depăşească limita de consum zilnică sau săptămînală acceptabilă pentru oameni;

3) acestea provin din:

a) peşti otrăvitori;

b) produse din pescuit ce nu sînt conforme cu cerinţele pct. 7), lit. b) din precedentul capitol privind biotoxinele;

c) moluşte bivalve, echinoderme, tunicate sau gasteropode marine ce conţin biotoxine marine în cantităţi totale ce depăşesc limitele prevăzute în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală.

4) Agenţia consideră că acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori sînt improprii pentru consum uman, din orice alt motiv.

ANEXA IV

LAPTE CRUD, COLOSTRU, PRODUSE LACTATE ŞI PRODUSE PE BAZĂ DE COLOSTRU

CAPITOLUL I: CONTROLAREA EXPLOATAŢIILOR CARE PRODUC LAPTE ŞI COLOSTRU

1. Animalele din exploataţiile care produc lapte şi colostru trebuie să facă obiectul unor controale oficiale cu scopul de a verifica dacă sunt respectate condiţiile de sănătate animală privind producţia de lapte

Capitolul XIII

Inspecţia exploataţiilor de producere a laptelui şi controlul laptelui şi a colostrului la

colectare

Articolul 46 Inspecţia exploataţiilor de producere a laptelui

(1) Animalele din exploataţiile pentru producerea laptelui sînt supuse controalelor oficiale pentru a se verifica dacă corespund condiţiilor de sănătate pentru producerea laptelui şi, în special, celor ce ţin de sănătatea animalelor, precum şi


105

crud şi de colostru, şi în special starea de sănătate a animalelor şi utilizarea produselor medicinale de uz veterinar. Controalele respective se pot desfăşura odată cu controalele sanitar-veterinare realizate în temeiul dispoziţiilor comunitare privind sănătatea animală sau publică sau bunăstarea animalelor şi pot fi efectuate de un veterinar autorizat.

2. În cazul în care există motive de a suspecta că nu sunt respectate cerinţele de sănătate animală, starea generală de sănătate a animalelor trebuie să facă obiectul unui control.

3. Exploataţiile care produc lapte şi colostru trebuie să facă obiectul unor controale oficiale cu scopul de a verifica dacă sunt respectate cerinţele în materie de igienă. Aceste controale oficiale pot consta în special în inspecţii şi/sau o monitorizare a controalelor efectuate de organizaţiile profesionale. În cazul în care se dovedeşte că nu există condiţii adecvate de igienă, autoritatea competentă trebuie să verifice că se adoptă măsurile adecvate pentru remedierea situaţiei.

utilizarea produselor medicinale de uz veterinar.

(2) Aceste controale pot fi iniţiate în baza rezultatelor controalelor sanitare veterinare efectuate în conformitate cu prevederile naţionale în vigoare, cu referinţă la sănătatea publică sau la sănătatea animalelor ori la protecţia şi bunăstarea animalelor.

(3) În cazul în care există motive pentru a suspectarea că nu sunt îndeplinite cerinţele de sănătate animală, urmează să se verifice statusul general de sănătate al animalelor.

(4) Exploataţiile de producere a laptelui sînt supuse controalelor oficiale, pentru a se verifica dacă sînt respectate cerinţele de igienă. Aceste controale oficiale pot implica inspecţii şi/sau monitorizarea controalelor efectuate de organizaţii profesionale. În cazul în care se constată că igiena nu este respectată, Agenţia va întreprinde măsuri corespunzătoare pentru remedierea situaţiei.

CAPITOLUL II: CONTROLAREA COLECTĂRII LAPTELUI CRUD ŞI A COLOSTRULUI

1. În cazul laptelui crud şi al colostrului, autoritatea competentă trebuie să monitorizeze controalele efectuate în conformitate cu anexa III, secţiunea IX, capitolul 1, partea III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

2. În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu a remediat situaţia în trei luni de la prima notificare cu privire la

Articolul 47 Controlul laptelui şi a colostrului la colectare

(1) Agenţia trebuie să monitorizeze controalele efectuate în conformitate cu Regulile specifice de igienă pentru produse alimentare de origine animală.

(2) În cazul în care agentul economic cu activitate în domeniul alimentar nu a remediat situaţia în decurs de 3 luni de la prima notificare a Agenţiei

Parţial compatibil


106

nerespectarea criteriilor privind conţinutul de germeni şi/sau de celule somatice, trebuie suspendată livrarea de lapte crud şi de colostru provenind din respectiva exploataţie producătoare sau, în conformitate cu o autorizaţie specifică sau cu instrucţiuni generale de la autoritatea competentă, trebuie să facă obiectul unor cerinţe privind tratamentul şi utilizarea sa, necesare pentru protejarea sănătăţii publice. Suspendarea sau cerinţele respective trebuie să rămână în vigoare până în momentul în care operatorul din sectorul alimentar dovedeşte că laptele crud şi colostrumul îndeplinesc din nou criteriile impuse.

privind neconformitatea cu criteriile referitoare la numărul total de germeni (NTG) şi numărul de celule somatice, livrarea laptelui crud din exploataţia de producere se suspendă sau, în conformitate cu o autorizare specifică a Agenţiei ori cu instrucţiunile generale ale acesteia, urmează a fi supusă unor cerinţe privind tratamentul şi utilizarea acestuia, necesare pentru protejarea sănătăţii publice. Această suspendare sau aceste cerinţe rămîn în aplicare pînă cînd agentul economic cu activitate în domeniul alimentar dovedeşte că laptele crud este conform, din nou, cu criteriile respective.

ANEXA V

UNITĂŢI DISPENSATE DE OBLIGAŢIA DE A FI MENŢIONATE ÎN LISTA PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (1)

Următoarele unităţi din ţări terţe nu trebuie să fie menţionate în listele stabilite şi actualizate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4):

1. unităţile care prelucrează produse de origine animală pentru care anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 nu stabileşte nici o cerinţă;

2. unităţile care asigură exclusiv activităţi de producţie primară;

3. unităţile care asigură exclusiv operaţiuni de transport;

4. unităţile care efectuează exclusiv depozitarea produselor de origine animală pentru care nu este necesară o reglementare a temperaturii.

Este stipulat în art.7 Compatibil Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

107

ANEXA VI CERINŢE PRIVIND CERTIFICATELE CARE ÎNSOŢESC IMPORTURILE

(1) Reprezentantul autorităţii competente din ţara terţă de expediere care eliberează un certificat care însoţeşte un lot de produse de origine animală destinate Comunităţii trebuie să semneze certificatul şi să se asigure că acesta are o ştampilă oficială. Această cerinţă este valabilă pentru fiecare pagină a certificatului în cazul în care acesta are mai multe pagini. În cazul navelor fabrică, autoritatea competentă poate autoriza căpitanul sau un alt ofiţer al navei să semneze certificatul.

(2) Certificatele trebuie să fie redactate cel puţin în limba oficială (sau limbile oficiale) a (ale) statului membru destinatar şi a (ale) statului membru în care se efectuează controlul la frontiere, sau să fie însoţite de o traducere autorizată în limba respectivă (sau limbile respective). Cu toate acestea, statele membre pot accepta să fie utilizată o limbă oficială din Comunitate, alta decât limba lor.

(3) Este necesar ca versiunea originală a certificatului să însoţească loturile la intrarea în Comunitate.

(4) Certificatele trebuie să conţină:

(a) o foaie de hârtie unică

sau

(b) două sau mai multe pagini care fac parte dintr-o foaie de hârtie unică şi indivizibilă

sau

(c) o secvenţă de pagini numerotate pentru a

Este stipulat în art.9 Compatibil Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

108

arăta că este vorba de o pagină specifică a unei secvenţe finite (de exemplu: „pagina 2 din 4”).

(5) Certificatele trebuie să poarte un număr de identificare unic. În cazul în care certificatul este format dintr-o secvenţă de pagini, fiecare pagină trebuie să indice acest număr.

(6) Certificatul trebuie să fie eliberat înainte ca lotul la care se referă să înceteze a fi supus controlului autorităţii competente din ţara terţă de expediere.

Viceministru Vasile BUMACOV Ex: Ţîmbaliuc N Tel:210-724

Tabelul de concordan - justice.gov.md de armonizare a legislatiei/Baza de... · 1 Tabelul de...

Documents

Transcript of Tabelul de concordan - justice.gov.md de armonizare a legislatiei/Baza de... · 1 Tabelul de...