SUPORT CURS

SC ANDIRIVAC SRL GALATI

2009

1. COMUNICAREAComunicarea este o caracteristic fundamental a existenei. Toate funciile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicrii, ca un proces de nelegere ntre oameni cu ajutorul transferului de informaie.De aici rezult cele trei aspecte semnificative ale comunicrii:

MESAJ: ideea, informaia care trebuie transmis receptorului.

EMITOR - RECEPTOR: comunicarea implic prezena a cel puin dou persoane fr de care nu are sens.

CUVNT - NELEGERE: utilizarea cuvintelor astfel nct s fie nelese de ctre participanii la procesul comunicrii.

A. CARACTERISTICILE UNUI PROCES DE COMUNICAREProcesul de comunicare cuprinde urmtoarele elemente:

1. Emitorul2. Mesajul3. Mijlocul de comunicare4. Limbajul comunicrii5. Receptorul6. Contextul1. EMITORUL: este iniatorul comunicrii, cel care elaboreaz mesajul. El alege mijlocul de comunicare i limbajul astfel nct receptorul s-i neleag mesajul formulat. Emitorul are dreptul de a alege receptorul cu care dorete s comunice.

2. MESAJUL: reprezint forma fizic n care emitorul codific informaia, poate fi un ordin, o idee, un gnd. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obinerea unei aciuni.Mesajul este supus unui proces de codificare i decodificare dintre cele dou persoane, emitorul codific mesajul trimis, iar receptorul decodific mesajul primit. Mesajul este elementul care conine simbolurile verbale i non-verbale, are un "text" - care este vizibil i are "muzica" - care poate conine o ameninare nedorit.3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare: este drumul parcurs de mesaj dinspre emitor spre receptor.Mijlocul de comunicare cuprinde discuia de la om la om (corespondena oficial, edine, telefon, fax, internet, etc).4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:

-verbal -cu cuvinte,- non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spaiului, lucrurilor, mbrcminii

- paraverbal-prin folosirea tonalitii,accenturii,ritmului de vorbire

5. RECEPTORUL este persoana care primete mesajul, dar ascultarea mesajului este la fel de important ca i transmiterea ei.6. CONTEXTUL este foarte important pentru c aceleai cuvinte vor suna altfel ntr-un birou dect pe strad. Orice comunicare are contextul ei.

B. RELAIA EMITOR-RECEPTOR N COMUNICAREA MANAGERIALComunicarea managerial implic doi parteneri: managerul i subordonatul sau colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emitori sau receptori i urmresc n egal msur ca prin comunicare s se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite. Personalitatea managerului inhib n multe cazuri comunicarea dintre cei doi parteneri. Este important s se determine ce rol joac fiecare n procesul de comunicare i care sunt obligaiile ce le revin.

OBIECTIVELE COMUNICRII MANAGERIALE sunt:1. receptarea corect a mesajului2. nelegerea corect a mesajului3. acceptarea mesajului4. provocarea unei reacii (o schimbare de comportament sau de atitudine)3. FUNCIILE COMUNICRII MANAGERIALEIndiferent de sistemul social, ntr-o organizaie comunicarea ndeplinete opt funcii: informarea, socializarea, motivaia, dialogul, educaia, promovarea culturii, distracia, integrarea.Funciile comunicrii manageriale:

1. INFORMAREA

2. TRANSMITEREA DECIZIILOR

3.INFLUENAREA RECEPTORULUI

4.INSTRUIREA ANGAJAILOR

5. CREAREA DE IMAGINE

6.MOTIVAREA ANGAJAILOR

7.PROMOVAREA CULTURII ORGANIZAIONALEFuncia de baz a comunicrii manageriale este INFORMAREA.Conducerea organizaiei primete i selecteaz informaiile primite de la surse numeroase, pe care le interpreteaz i le transform n ndrumri sau decizii i le transmite mai departe.Managerii trebuie s controleze calitatea cilor de comunicare i s verifice rspunsurile i reaciile la mesajele trimise.Comunicarea eficientPREZENTAASCULTARE ACTIVPUNEREA DE NTREBRIOBSERVARE _EVALUAREAUTOEVALUAREECOUL (oglinda celui cu care comunicm)

C O MuNICAREAE F I CI EN T

ELEMENTE ALE MESAJULUINONVERBALPARALIMBAJ + (INTONAIE, VITEZ, DICIE, PAUZ, INTERJECII)EMPATIE+ PARAFRAZARE

ACORDARE DE FEEDBACKMEDIEREMONOTONIZARE

ASERTIVITATE

SUMARIZAREA citi i a scrie sunt forme de comunicare. La fel vorbirea i ascultarea. De fapt, acestea sunt cele patru modaliti de comunicare. Dac dorii s v nsuii cu succes comunicarea interpersonal trebuie s v cultivai aptitudinea unei ascultri empatice, ntemeiate pe un caracter care s inspire ncredere, s trezeasc dorina n cellalt de a se deschide.

2. SISTEMUL LEGISLATIV AL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Directiva cadru din 12.06.1989 a marcat o noua etapa in constructia prevenirii riscurilor profesionale si constituie pilonul central al politicii europene privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor si o noua abordare a gestiunii securitatii si sanatatii la locurile de munca.

Prevenirea riscurilor profesionale in noua abordare are la baza 3 elemente fundamentale.

Referentialul juridic constituit din directiva cadru si directivele specifice emise in baza art. 137 al Tratatului;

Definirea mai clara a rolului si misiunilor care revin fiecarui participant la procesul de munca: angajator, lucratori, reprezentanti ai lucratorilor, servicii de prevenire si protectie, servicii de control, si mai ales afirmarea rolului preponderent al angajatorilor a caror raspundere fata de prevenirea riscurilor este totala;

Importanta evaluarii riscurilor. Analiza factorilor potentiali de risc care precede procedura de evaluare este obiectul unui inventar precis al starii locurilor de munca la nivelul unitatii de munca

Directiva cadru intareste noua abordare a securitatii si sanatatii lucratorilor prin:

1. Atribuirea intregii responsabilitati a asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, angajatorilor.

2. Intarirea drepturilor lucratorilor.

3. Atribuirea de obligatii clare guvernelor.

Drepturile pe care directiva le acorda lucratorilor determina o mai profunda constientizare a acestora privind rolul si importanta participarii lor atat la luarea deciziilor in materie de sanatate si securitate in munca cat si la aplicarea masurilor dispuse in scopul ameliorarii conditiilor de munca.

In aceeasi masura lucratorii devin responsabili pentru felul in care isi insusesc si aplica instructiunile pe care le primesc, reglementarile legale si bunele practici la locurile lor de munca.

Drepturile lucratorilor- dintre drepturile pe care directiva cadru le da lucratorilor cele mai importante sunt:

sa fie informati si consultati in aplicarea masurilor privind SSM;

sa participe la luarea si aplicarea deciziilor SSM

sa-si aleaga reprezentanti in comitetele SSM

sa paraseasca locul de munca daca este un risc grav si iminent fara a fi penalizati din cauza acestei actiuni.

Cel mai important element prin care directiva intervine la locurile de munca in scopul imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca il constituie responsabilizarea totala a angajatorilor in materie de SSM.

Obligatiile angajatorilor- cele mai importante obligatii ale angajatorilor mentionate in directiva se refera la:

Prevenirea riscurilor

Angajatorii trebuie sa gestioneze foarte atent toate riscurile la care pot fi supusi lucratorii, prin parcurgerea a trei faze:

1. Identificarea pericolelor

2. Evaluarea riscurilor

3. Adoptarea, pe baza evaluarii, de masuri de prevenire si protectie pentru a asigura securitatea si santatea lucratorilor la nivelele cerute de reglementarile in domeniu

Instruire si informare

Angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii sunt:

1. instruiti;

2. dispun de instructiuni si informatii pe care le inteleg;

3. controlati.

Intreruperea lucrului

Angajatorul trebuie sa opreasca lucrul imediat in situatia unui pericol grav si iminent pentru lucratori.

Obligatiile guvernelor- directiva impune guvernelor atributiile urmatoare:

Sa dezvolte si sa revada o politica nationala coerenta in domeniul SSM consultandu-se cu angajatorii si cu organizatiile sindicale

Sa stabileasca autoritatea competenta care sa implementeze legislatia si celelalte reglementari

Sa stabileasca drepturile si obligatiile angajatorilor si lucratorilor

Sa asigure un sistem de inspectie cu mijloace adecvate pentru locurile de munca cu prevederea de masuri corective si penalitati corespunzatoare.

Sa stabileasca mecanisme pentru coordonare intersectoriala pe langa autoritati.

n ara noastr, armonizarea legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca in urma semnarii tratatului de Asociere de catre Romania s-a facut pe etape in contextul transformarilor care s-au produs in plan politic, social si economic.

In acest moment integrarea Romaniei in familia tarilor europene a impus transpunerea in totalitate a directivei cadru si a directivelor specifice in legislatia nationala intr-un sistem legislativ care contine Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, Hotarari de guvern care preiau directive specifice si normele metodologice pentru aplicarea unitara a legii aprobate prin H.G. nr. 1425/2006.

Sistemul legislativ referitor la securitatea i sntatea n munc reprezint o component a sistemului de reglementri naionale pentru asigurarea proteciei segmentului de populaie activ mpotriva riscurilor de accidentare sau mbolnvire profesional, ca urmare a unor disfuncii ale sistemului de munc.

Securitatea i sntatea n munc reprezint un ansamblu de norme avnd ca obiect reglementarea relaiilor sociale formate n cadrul organizrii, desfurrii i controlului procesului de munc pentru asigurarea condiiilor optime la nivelul standardelor moderne de aprare a vieii i sntii participanilor la acest proces, al prevenirii accidentelor de munc i mbolnvirilor profesionale.

Unitatea trebuie s identifice toate obligaiile legale ce i revin n privina securitii i sntii n munc. Pentru actualizarea permanent a obligaiilor ce i revin din punct de vedere legal, unitatea trebuie s stabileasc o procedur de identificare, documentare i actualizare a prevederilor legale dar i a altor cerine pe care unitatea dorete s le adopte.

LEGEA NR. 319/2006 A SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Directiva cadru 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea securitatii si sanatatii lucratorului constituie pilonul central al politicii europene in acest domeniu. Integrarea tarii noastre in familia tarilor europene a impus preluarea in totalitate a directivei in Legea nr. 319/14.07.2006 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 646/26.07.2006 si care a intrat in vigoare la 1.10.2006.

Legea securitatii si sanatatii in munca indeplineste rolul de lege fundamentala in domeniu si stabileste cadrul general, principiile si regulile de baza pentru promovarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

Avand cel mai mare nivel de aplicabilitate, legea este elementul generator pentru toate prevederile normative din domeniul securitatii si sanatatii in munca si marcheaza o etapa importanta in construirea prevenirii riscurilor profesionale si a unei noi abordari a gestiunii acestora.

Prevenirea riscurilor profesionale se bazeaza pe 3 elemente fundamentale:

refentialul juridic constituit din directiva cadru pe care aceasta lege a transpus-o;

definirea precisa a rolului si misiunilor care revin fiecarui participant la procesul de munca (patroni, lucratori, reprezentanti ai lucratorilor, servicii de protectie si prevenire, servicii de control) si mai ales afirmarea rolului preponderent al angajatorului in domeniul prevenirii riscurilor profesionale si a responsabilitatilor;

importanta evaluarii sistematice a riscurilor. Analiza factorilor potentiali de risc care precede procedura de evaluare este obiectul unui inventar precis a starii locurilor de munca. Acest inventar se face la nivelul locurilor de munca si al unitatii de munca.

Domeniul de aplicare

Legea constituie actul normativ aplicabil intr-un domeniu foarte larg si urmareste punerea in practica a masurilor vizand promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii lucratorilor in munca. Domeniul de aplicare al legii vizeaza ansamblul situatiilor de munca private si publice. Totusi legea exclude anumite activitati ale serviciilor publice a caror natura este intervetionista si ale caror misiuni nu sunt compatibile cu dispozitiile prezentei legi (fortele armate, politia, sau serviciile de securitate civile). Este de notat ca aceste excluderi nu trebuie sa fie un obstacol la garantarea unui nivel de prevenire a riscurilor profesionale. Legea aduce o definitie precisa termenilor importanti in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Termenul de lucrator include si studentii si elevii in perioada de practica precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice.

Obligatiile angajatorului

Obligatiile angajatorului sunt tratate in capitolul 3 al legii. Mai intai angajatorul are obligatia generala de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor. Este un principiu absolut, care nu va fi pus in cauza nici prin organizarea in intreprindere a unui serviciu intern de prevenire, nici prin interventia unui serviciu extern avand ca misiune generala prevenirea riscurilor in intreprindere. Totusi acest principiu general de responsabilitate poate sa nu fie aplicat in situatii circumstantiale, anormale sau imprevizibile sau a evenimentelor cu caracter exceptional (cazuri de forta majora).

De asemenea angajatorului ii revine obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea securitatii, sanatatii, prevenirea riscurilor profesionale, informarea si instruirea lucratorilor, asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca. Aceasta obligatie trebuie sa fie asigurata pe baza principiilor generale ale prevenirii:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, n special n ceea ce privete proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca i de producie, n vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat i a diminurii efectelor acestora asupra sntii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) nlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprind tehnologiile, organizarea muncii, condiiile de munca, relaiile sociale i influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, n mod prioritar, a msurilor de protecie colectiv fata de msurile de protecie individual;

i) furnizarea de instruciuni corespunztoare lucrtorilor.

O mare responsabilitate pentru angajator o constituie evaluarea riscurilor legate de echipamentele alese, substantele si preparatele puse in lucru si de amenajarea locurilor de munca. Este important de precizat ca riscurile profesionale, care fac obiectul unei evaluari de catre angajatori, nu sunt determinate o data pentru totdeauna si evolueaza in functie mai ales de dezvoltarea progresiva a conditiilor de munca si de cercetarile stiintifice in materie de riscuri profesionale. In urma evaluarii efectuate angajatorul elaboreaza un plan de actiune pentru activitatile de prevenire precum si pentru metodele de munca si de productie care sa garanteze un nivel mai bun securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

Activitatile de prevenire, metodele de munca si de productie trebuie sa fie integrate in anasamblul activitatii intreprindeii la toate nivelele de incadrare .

Angajatorului i se cere sa ia masurile corespunzatoare pentru :

evaluarea riscurilor

luarea in considerare a capacitatii lucratorilor atunci cand li se incredinteaza sarcini

planificarea introducerii progresului tehnic

punerea la dispozitia lucratorilor a instructiunilor adecvate pentru accesul in zonele cu riscuri

organizarea coordonarii activitatii intreprinderilor in cadrul unor situatii de coactivitate intre una sau mai multe intreprinderi exterioare care intervin in acelasi loc de munca.

Masurile prinvind securitatea sanatatea si igiena muncii nu trebuie sa comporte obligatii financiare pentru lucrator.

Servicii de prevenire si protectie

Punerea in opera a unor servicii de protectie si prevenire este o obligatie pe care Legea o impune angajatorului in situatii bine precizate in normele metodologice.

Aceste servicii pot fi compuse din: lucratori din intreprindere sau poate fi un prestator exterior daca resursele interne nu sunt suficiente. Acest serviciu poate sa aibe la dispozitie un cod de bune practici cu principii clare in beneficiul lucratorilor respectivi. Lucratorii desemnati nu pot fi prejudiciati din cauza responsabilitatilor pe care le au.

Daca angajatorul face apel la competente externe, persoane sau servicii, acestea trebuie sa fie informate despre factorii cunoscuti sau suspectati de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor

Legea stabileste ca in cazul intreprinderilor mici in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite angajatorul poate el insusi sa-si asume atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca daca are capacitatea necesara.

Organizarea primului ajutor si evacuarii lucratorilor.

Stingerea incendiilor

Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare si adaptate la natura si marimea intreprinderii pentru organizarea primului ajutor. El trebuie de asemenea sa organizeze relatiile cu serviciile externe insarcinate cu asistenta medicala de urgenta si cu lupta impotriva incendiilor.

Angajatorul desemneaza lucratorii care vor forma echipa de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor. Insituatiile de pericol grav si iminent angajatorul trebuie sa raspunda mai multor obligatii:

sa informeze lucratorii susceptibili sa fie expusi la un risc de pericol grav si imediat, asupra riscului si dispozitiilor luate pentru asigurarea protectiei lor;

sa ia masuri si sa dea instructiuni pentru oprirea lucrului si pentru a se pune in siguranta

sa se abtina sa ceara lucratorilor sa reia lucrul in caz de persistenta a pericolului

sa se abtina sa creeze un prejudiciu lucratorilor care au parasit locul de munca in cazurile de pericol iminent si grav;

sa asigure lucratorilor posibilitatea ca in caz de absenta a sefilor ierarhici sa ia masuri corespunzatoare pentru evitarea consecintelor unui astfel de pericol

Potrivit legii, angajatorul mai are si alte obligatii dupa cum urmeaza:

in domeniul organizarii prevenirii:

sa dispuna de evaluarea riscurilor

sa determine masurile de prevenire

sa tina lista accidentelor de munca

sa stabileasca rapoartele privind accidentele de munca cerute de autoritatea nationala competenta

in domeniul informarii lucratorilor:

sa ia masurile corespunzatoare pentru ca lucratorii sa primeasca informatiile necesare privind riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si masurile de prevenire stabilite

sa ia masuri pentru organizarea primului ajutor

in situatii de coactivitate a mai multor intreprinderi care intervin in acelasi loc de munca:

sa organizeze informarea fiecarei intreprinderi privind riscurile profesionale si masurile de prevenire dispuse

sa ia masuri pentru organizarea primului ajutor

in cazul lucratorilor cu functii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca:

sa organizeze accesul la evaluarea riscurilor si a masurilor retinute

sa organizeze accesul la rapoartele asupra accidenteleor de munca

sa organizeze accesul la informarea provenita de la Inspectia Muncii si serviciile externe de prevenire.

Consultarea si drepturile reprezentantilor lucratorilor

Angajatorii trebuie sa consulte lucratorii sau pe reprezentantii lor si sa permita participarea lor in cadrul tuturor chestiunilor care se refera la securitatea si sanatatea lor. Aceasta implica consultarea lucratorilor, dreptul acestora si a reprezentantilor lor de a face propuneri. Lucratorii sau reprezentantii lor, avand functii specifice in materie, vor participa intr-un mod echilibrat si sunt consultati in prealabil si in timp util asupra oricarei actiuni susceptibila sa aiba efecte substantiale asupra securitatii si sanatatii in munca, asupra organizarii serviciilor de prevenire, de prim ajutor si de lupta contra incendiilor, asupra obligatiilor angajatorilor privind formarea lucratorilor in domeniu.

Reprezentantii lucratorilor

Reprezentantii lucratorilor au, potrivit legii, urmatoarele drepturi:

pot cere angajatorilor sa ia masuri corespunzatoare si sa ii faca propuneri pentru eliminarea si reducerea riscurilor;

nu pot fi prejudiciati din cauza activitatii lor

trebuie sa beneficieze de un timp de munca suficient fara pierdere la salariu si de mijloacele necesare din partea angajatorului pentru exercitarea drepturilor si functiilor care decurg din lege

pot face apel la autoritatea competenta daca estimeaza ca masurile luate si mijloacele angajate de patron nu pot fi suficiente pentru garantarea securitatii si sanatatii lucratorilor

au dreptul unei formari corespunzatoare, organizata in timpul de munca in, sau in afara intreprinderii fara a i se pune in sarcina plata acestuia.

Lucratorii au dreptul la o formare suficienta si adecvata, mai ales sub forma informarilor si instructiunilor specifice axate pe postul de munca si functie care sa fie organizata in timpul programului de munca fara a le fi pusa in sarcina plata:

la angajare

la mutare sau schimbarea functiei

la introducerea sau schimbarea unui echipament de munca

la introducerea unei noi tehnologii

Asceasta formare trebuie sa fie repetata periodic si sa fie adaptata evolutiei riscurilor si aparitiei de noi riscuri.

Obligatiile lucratorilor

Legea stabilieste obligatii de prevenire a riscurilor profesionale pentru lucratori.

Acestia trebuie sa abia grija de securitatea si sanatatea lor precum si a celorlalte persoane care ar putea suferi din cauza actelor sau omisiunilor in munca. Aceasta obligatie se bazeaza pe instructiunile angajatorului si pe formarea lucratorilor. In acest scop lucratorii trebuie:

sa utilizeze corect masinile, utilajele si substantele periculoase, echipamentele individuale de protectie puse la dispozitia lor

sa nu scoata din functie si sa nu schimbe sau deplaseze dispozitivele de securitate pe care trebuie sa le utilizeze corect

sa semnaleze imediat angajatorului sau lucratorului cu functie in materie de securitate si sanatate in munca orice situatie de munca daca are un motiv rezonabil de a se gandi ca aceasta constituie un pericol grav si imediat pentru securitate si sanatate

sa concure la eliminarea / diminuarea riscurilor profesionale

sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari

Supravegherea sanatatii lucratorilor

Lucratorii vor face obiectul unei supravegheri a sanatatii lor dupa o periodicitate stabilita prin reglementari. Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

Conmunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

Conducatorul locului de munca si orice persoana care are cunostinta de producerea unui eveniment trebuie sa-l comunice de indata angajatorului. Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentul de indata, dupa cum urmeaza:

inspectoratelor teritoriale de munca toate evenimentele;

asiguratorului, potrivit Legii 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, evenimentele urmate de incapacitate temporata de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;

organelor de urmarire penala dupa caz.

Legea stabileste si obligatia medicilor, inclusiv a medicilor de medicina a muncii de a semnala, obligatoriu, suspiciunea de boala profesionala, sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza de catre:

angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

inspectoratele teritoriale de munca in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca, lucratorilor, la angajatorii persoane fizice, precum si in situatii cu persoane date disparute;

Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective generate de unele evenimente deosebite precum avariile sau exploziile;

autoritatile de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boli profesionale sau de boli legate de profesiune.

In capitolele 8 si 9 ale legii sunt definite infractiunile si contraventiile, precum si sanctiunile si persoanele care pot aplica sanctiunile, respectiv, inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

Autoritati competente

Autoritatile compentente in domeniul securitatii si sanatatii in munca si institutiile cu atributii in domeniu sunt definite in capitolul 10 al legii.

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in domeniul securitatii si sanatatii in munca si in aceasta calitate elaboreaza politica si strategia nationala in acest domeniu, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultare cu alte institutii cu atributii in domeniu.

Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica, coordoneaza activitatea de medicina muncii la nivel national si supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor.

Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce proveste controlul aplicarii legislatiei referitoare le securitatea si sanatatea in munca.

Legea stabileste pentru aceste autoritati principalele atributii. De mentionat ca Legea stabileste si principalele atributii ale asiguratorului pentru accidentele de munca si bolile profesionale, precum si ale Institutului National de Cercetare, Dezvoltare pentru Protectia Muncii.

NORMELE METODOLOGICE

PENTRU APLICAREA LEGII SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA APROBATE PRIN H.G. 1425 DIN 30.10.2006

Scopul

- scopul Normelor metodologice este de a reglementa procedurile de

aplicare a principiilor pe care Legea nr.319/2006 le statueaza si anume:

autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;

serviciile de prevenire si protectie;

organizarea si functionarea comitetelor de securitate si sanatate in munca;

instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific;

comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalizarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale.

Primul capitol al Normelor metodologice este destinat definirii termenilor si expresiilor utilizate in norme.

Autorizarea

Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca este reglementata in capitolul 2 si constituie procedura prin care inspectoratele teritoriale de munca, in baza cererii depusa de angajator, insotita de declaratia tip pe proprie raspundere si de copiile de pe actele de infiintare, acorda certificatul constatator in baza caruia se pot desfasura activitatile pentru care a fost solicitata autorizarea.

Servicii de prevenire si protectie

In capitolul 3 al Normelor intitulat Servicii de prevenire si protectie sunt stabilite cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, protectia lucratorilor la locul de munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie in cadrul intreprinderii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, precum si statutul de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Activitati de prevenire

Articolul 14 al normelor stabileste modurile in care angajatorul poate realiza activitatile de prevenire si protectie, respectiv:

prin asumarea de catre angajator a atributiilor;

prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori;

prin infiintarea unui serviciu intern;

prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Activitatile de prevenire sunt:

1. Indentificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca.

2. Elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie.

3. Elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca in vigoare.

4. Propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul S.S.M. ce revin lucratorilor corespunzatori functiilor exercitate.

5. Verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie.

6. Intocmirea necesarului de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire.

7. Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii instruirii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite.

8. Elaborarea programului de instruire-testare.

9. Asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent, instruirea lucratorilor.

10. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific.

11. Stabilirea zonelor care necesita semnalizare, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor HG 271/2006 a semnalizarii corespunzatoare.

12. Evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor.

13. Evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare.

14. Evidenta posturilor de lucru care necesita testarea aptitudinilor sau control psihologic periodic.

15. Monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control si a instalatiilor de ventilare sau altor instalatii pentru controlul noxelor in mediul de munca.

16. Verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare avertizare, semnalizare de urgenta precum si a sistemelor de siguranta.

17. Informarea angajatorului in scris asupra deficientelor constatate in timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie.

18. Intocmirea rapoartelor.

19. Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice sau incercarile acestora sa fie efectuate de persoane competente.

20. Identificarea EIP necesare pentru posturile de lucru.

21. Urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si inlocuirii lor la termenele stabilite.

22. Participartea la cercetarea evenimentelor conform competentelor.

23. Intocmirea evidentelor conform competentelor.

24. Elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca.

25. Urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca

26. Colaborarea cu lucratorii sau reprezentantii lucratorilor cu serviciile externe de prevenire si protectie, cu medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie.

27. Colaborarea cu lucratorii desemnati si/sau serviciile externe ale altor angajatori in situatia cand mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca.

28. Urmarirea actualizarii planului de avertizare a celui de prevenire si protectie si a celui de evacuare.

29. Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori pe criteriul indeplinirii atributiilor in domeniul SSM

30. Propunerea de clauze privind SSM la incheierea contractelor de prestari de servicii.

31. Intocmirea necesarului de mijloace materiale pentru desfasurarea activitatilor.

Norma stabileste conditiile in care se vor organiza aceste activitati si nivelul de pregatire al celor chemati sa efectueze activitatile, respectiv lucratorii desemnati, lucratorii din serviciile interne si din serviciile externe.

Un instrument important prin care angajatorul este chemat sa indeplineasca cerintele legale privind imbunatatirea conditiilor de munca il constituie Planul de prevenire si protectie (art.13 lit b din Legea nr.319/2006) care trebuie revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca sau noi riscuri.

Planul de prevenire si protectie contine masuri de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare organizarii securitati si sanatatii lucratorilor, iar masurile se stabilesc in urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca.

Pentru activitatile de prevenire si protectie sunt trei nivele de pregatire necesare pentru care in norma sunt stabilite cerintele minime.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt alesi de catre lucratori, tinand cont de numarul angajatilor si trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire pentru a-si duce la indeplinire atributiile inscrise in norme.

Comitetul de Securitate si Sanatate in Munca

Organizarea si functionarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca este obligatorie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori sau chiar un numar mai mic, la cererea inspectorului de munca.

Secretariatul Comitetului este asigurat de lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciul intern de prevenire si protectie.

In norme sunt stabilite modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor si modul de functionare a Comitetului.

Instruirea lucratorilor

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.

Norma stabileste ca instruirea se efectueaza in timpul programului de lucru, iar perioada de timp utilizata in acest scop se considera timp de munca.

Instruirea lucratorilor cuprinde trei faze:

instruirea introductiv generala;

instruirea la locul de munca;

instruirea periodica.

Angajatorul are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate, iar la instruire vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire ca: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.

Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruie testare, pe meserii sau activitati.

Rezultatul instruirii lucratorilor se consemneaza obligatoriu in fisele individuale de instruire.

Norma prevede categoriile de lucratori pentru care se face fiecare faza a instructajului, scopul, problemele care se expun, durata, conditiile si cine executa instruirea.

Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific

Definiia: Starea de pericol grav si iminent de accidentare poate fi constatata de catre orice lucrator din intreprindere, lucrator al serviciului extern si de catre inspectorii de munca.

La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare, norma impune luarea urmatoarelor masuri de securitate:

oprirea echipamentului de munca si activitatea;

evacuarea personalului din zona periculoasa;

anuntarea conducatorilor ierarhici;

eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

Realizarea acestor masuri il obliga pe angajator sa desemneze lucratorii care trebuie sa actioneze si pe care trebuie sa-i instruiasca. De asemenea, angajatorul trebuie sa intocmeasca si sa afiseze Planul de evacuare a lucratorilor si sa instruiasca lucratorii pentru ca acestia sa contacteze serviciile specializate si sa anunte operativ nivelele ierarhice superioare si sa aiba capacitatea necesara pentru a elimina starea de pericol grav si iminent.

Angajatorul este obligat sa evidentieze zonele cu risc ridicat si masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor care vor fi aduse la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si a lucratorilor expusi.

Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale.

Normele metodologice reglementeaza procedurile, metodele si mijloacele privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase si a bolilor profesionale.

Art. 116 din Norme enumera informatiile care formeaza obiectul comunicarii oricarui eveniment.

La producerea unui eveniment, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente. Daca totusi se impune schimbarea starii de fapt rezultata din producerea evenimentului este obligatoriu sa se faca schite, fotografii ale locului si sa se conserve probe care pot contribui la elucidarea cauzelor si imprejurarilor evenimetelor.

Sunt stabilite in Norme si obligatiile pe care le au unitatile sanitare, unitatile medicale si cele de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, atunci cand evenimentele produse impun interventia acestora.

Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

Normele stabilesc cine face cercetarea evenimentelor in functie de gravitatea acestora, respectiv:

angajatorul la care s-a produs evenimentul atunci cand acesta a avut drept urmare incapacitatea temporara de munca;

inspectoratul teritorial de munca, cazul evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidenta, accident colectiv, persoane disparute, incidentele periculoase, incapacitatile temporare de munca devenite invaliditati;

precum si durata cercetarii si cazurilor de prelungire a acesteia.

Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Normele metodologice stabilesc tipurile de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul social si/sau in munca care se supun avizarii, cerintele pe care acestea trebuie sa le indeplineasca si procedurile de avizare.

Documentatiile pentru care este necesara avizarea sunt:

filmele cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

afisele, pliantele, brosurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

modulele de curs destinate instruirii;

diapozitivele, diafilmele.

Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor sunt:

continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca in vigoare;

sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;

continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.

Normele stabilesc si cerinte specifice pentru fiecare tip de documentatie.

Pentru avizarea documentatiilor solicitantii se adreseaza Comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca din judetul unde isi are sediul elaboratorul.

L I S T A

HOTARARILOR DE GUVERN APLICABILE IN DOMENIUL

SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1. Hotarrea nr. 1.218/06.09.2006

privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate n munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor mpotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici

2. Hotarrea nr. 1.146/30.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea n munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

3. Hotarrea nr. 1.136/30.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de cmpuri electromagnetice

4. Hotarrea nr. 1.135/30.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate n munca la bordul navelor de pescuit

5. Hotarrea nr. 1.093/16.08.2006

privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor mpotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca

6. Hotarrea nr. 1.092/16.08.2006

privind protectia lucratorilor mpotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici n munca

7. Hotarrea nr. 1.091/16.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

8. Hotarrea nr. 1.058/09.08.2006

privind cerintele minime pentru mbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

9. Hotarrea nr.1.051/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, n special de afectiuni dorsolombare

10. Hotarrea nr. 1.050/09.08.2006

privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj

11. Hotarrea nr. 1.049/09.08.2006

privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran

12. Hotarrea nr. 1.048/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

13. Hotarrea nr. 1.028/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate n munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

14. Hotarrea nr. 1.007/02.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor

15. Hotarrea nr. 971/26.07.2006

privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

16. Hotarrea nr. 461/12.04. 2006

pentru modificarea Hotarrii Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii n atmosfere potential explozive

17. Hotarrea nr. 300/02.03.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

18. Hotarrea nr. 1.876/22.12.2005

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii

19. Hotarrea nr. 1.875/22.12.2005

privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1218/2006

privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca

pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 98/24/CE, Directivei 91/322/CEE, Directivei 2000/39/CE, Directivei 2006/15/CE.

Obiectivul hotararii este de a stabili cerintele minime pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru securitatea si sanatatea lor, care provin sau pot proveni din efectele agentilor chimici prezenti la locul de munca ori ca rezultat al oricarei activitati profesionale care implica agenti chimici.

Hotararea stabileste intelesul termenilor urmatori: agent chimic; agent chimic periculos; activitati care implica agenti chimici; valoarea limita biologica; supravegherea sanatatii; pericol; risc.

Obligatiile angajatorilor

Angajatorul trebuie sa ia pe langa riscurile prevazute in art. 7 alin (1) (3) din Legea nr.319/2006 si urmatoarele masuri din prezenta hotarare:

sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca, indus de un agent chimic periculos, este eliminat sau redus la minimum, tinand cont de valorile limita de expunere profesionala si de valorile limita admise;

atunci cand constata prezenta agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor care decurge din prezenta agentilor, luand in considerare:

proprietatile lor periculoase;

informatiile puse la dispozitie de furnizori cum ar fi fisele de securitate;

nivelul, tipul si durata expunerii;

conditiile in care se desfasoara lucrul in prezenta unor altfel de agenti, inclusiv cantitatile acestora;

valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice nationale;

efectul masurilor preventive luate sau care urmeaza sa fie luate;

concluziile care rezulta in urma supravegherii starii de sanatate a lucratorilor.

Principii generale pentru prevenirea riscurilor asociate cu agenti chimici periculosi

Masurile prin care angajatorul elimina sau reduce la minimum riscurile datorate agentilor chimici periculosi, potrivit evaluarii de risc, mentionate de hotarare, sunt:

a) proiectarea si organizarea sistemelor de lucru;

b) dotarea cu echipament corespunzator pentru lucrul cu agenti chimici, elaborarea si implementarea procedurilor de intretinere, care sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca;

c) reducerea la minimum a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi;

d) - reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere;

e) masuri corespunzatoare de igiena;

f) reducerea cantitatii de agenti chimici prezenti la locul de munca minim necesar pentru tipul de activitate respectiva;

g) proceduri adecvate de lucru care includ in special reglementari tehnice privind manipularea, depozitarea si transportul in conditii de siguranta la locul de munca al agentilor chimici periculosi si ale deseurilor care contin asemenea agenti chimici.

Masuri specifice de protectie si prevenire

Hotararea de guvern stabileste masurile specifice de protectie si prevenire dupa cum urmeaza:

angajatorul recurge la substituirea unui agent chimic periculos, inlocuindu-l cu un agent sau proces chimic care in conditiile utilizarii, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru securitate si sanatate;

atunci cand substituirea nu este posibila, angajatorul ia in ordinea prioritatii masurile:

a) proiectarea unor procese de munca si control tehnic adecvate si utilizarea echipamentelor si materialelor potrivite, astfel incat sa se evite sau sa se reduca la minim, emiterea de agenti chimici periculosi care pot prezenta un risc pentru siguranta si sanatatea lucratorilor la locul de munca;

b) aplicarea unor masuri de protectie colectiva la sursa riscului, cum ar fi ventilatia adecvata si masurile potrivite de organizare;

c) aplicarea unor masuri de protectie individuala, inclusiv asigurarea echipamentului individual de protectie daca expunerea nu poate fi prevenita cu alte mijloace.

Angajatorul este obligat sa efectueze masurari ale agentilor chimici care pot prezenta risc pentru sanatatea lucratorilor la locul de munca in mod regulat si ori de cate ori se produce expunerea lucratorilor la agenti chimici, in special cu privire la valorile limita de expunere profesionala.

Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala stabilita efectiv la nivel national a fost depasita, angajatorul ia masuri imediat pentru remedierea situatiei prin aplicarea de masuri de prevenire si de protectie.

Masurile catre trebuie luate pot fi masuri tehnice sau organizatorice potrivite cu natura operatiunii inclusiv de depozitare, manipulare si separare a agentilor chimici incompatibili.

Masuri aplicabile in cazul producerii de accidente, incidente sau urgente

Angajatorul stabileste masuri sau planuri de actiune care pot fi aplicate atunci cand se produce un eveniment. Aceste planuri trebuie sa includa exercitii la intervale regulate si pentru care se asigura mijloacele adecvate de prim ajutor.

Atunci cand un eveniment se produce, angajatorul ia imediat masuri pentru reducerea efectelor evenimentului si pentru informarea lucratorilor interesati.

Pentru a readuce situatia la normal angajatorul trebuie:

sa aplice masurile de remediere a situatiei;

sa permita sa lucreze in zona afectata numai lucratorilor care sunt indispensabili pentru efectuarea reparatiei.

Lucratorilor care lucreaza in zona afectata li se asigura imbracaminte de protectie potrivita, echipamente individuale de protectie si instalatiile pe care trebuie sa le utilizeze pana la revenirea situatiei la normal.

Angajatorul asigura disponibilitatea informatiilor cu privire la masurile aplicabile in caz de urgenta, care implica agenti chimici periculosi.

Informarea si instruirea lucratorilor

Angajatorul se asigura ca lucratorii sau reprezentantii lor primesc:

datele referitoare la existenta oricarui agent periculos la locul de munca si informatii suplimentare de cate ori au loc schimbari majore la locul de munca;

informatii despre agenti chimici periculosi la locul de munca, riscurile pentru securitate si sanatate, valorile limita de expunere profesionala si prevederi legale;

instruire si informare privind precautiile necesare si actiunile ce trebuie intreprinse pentru a se proteja pe ei insisi si pe alti lucratori la locul de munca;

acces la orice fisa tehnica de securitate.

Interdictii. Supravegherea starii de sanatate

In art. 34 al hotararii se interzice producerea, fabricarea sau utilizarea la locul de munca a agentilor chimici prevazuti in anexa 3 a hotararii, in conditiile prevazute in anexa pentru a preveni expunerea lucratorilor la riscurile pentru sanatate pe care le pot prezenta anumiti agenti chimici sau anumite activitati care implica agenti chimici.

Se pot permite exceptiile urmatoare:

pentru scopul exclusiv al cercetarii stiintifice si testarii;

pentru activitatile prin care se elimina agentii chimici care sunt prezenti sub forma de produse secundare sau deseuri;

pentru producerea agentilor chimici pentru a fi folositi ca produse intermediare in conditii specificate de hotarare.

Obtinerea derogarii obliga angajatorul sa prezinte la MMSSF urmatoarele date:

motivul pentru care solicita derogarea;

cantitatile de agent chimic ce va fi folosita anual;

activitatile si/sau reactiile sau procesele implicate;

numarul lucratorilor care vor fi implicati;

masurile prevazute pentru protejarea securitatii si sanatatii lucratorilor implicati;

masurile tehnice si organizatorice luate pentru a preveni expunerea lucratorilor.

Supravegherea starii de sanatate

Supravegherea starii de sanatate se efectueaza atunci cand sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:

1. expunerea lucratorului la agentul chimic periculos este de asa natura incat se poate stabili o legatura intre o boala identificabila sau un efect negativ al expunerii asupra sanatatii;

2. exista posibilitatea ca boala sau efectul sa apara in conditiile specifice de la locul de munca al lucratorului;

3. tehnica de investigare prezinta un risc scazut pentru lucratori.

In situatia in care este stabilita o valoare limita biologica tolerabila obligatorie, supravegherea starii de sanatate este obligatorie daca se desfasoara o activitate cu respectivul agent chimic periculos.

Hotararea interzice utilizarea unor agenti chimici, respective a carbonatului basic de plumb (ceruza), sulfatului de plumb, oxidului de plumb, la vapoare, cu exceptia unor activitati mentionate.

Dosarele medicale cu privire la starea de sanatate a lucratorilor supravegheati trebuie sa contina un rezumat al rezultatelor supravegherii starii de sanatate si al tuturor datelor reprezentative obtinute prin monitorizarea expunerii persoanei respective la agentul chimic periculos.

Lucratorii au acces la dosarele lor medicale.

Atunci cand in urma supravegherii medicale se releva faptul ca un lucrator sufera de o boala sau o afectiune legata de expunerea la un agent chimic periculos la locul de munca sau daca o valoare biologica admisa a fost depasita, lucratorul trebuie sa fie informat despre acest lucru de medicul care ii da informatiile si il consiliaza asupra starii sanatatii sale.

Angajatorul trebuie sa revada evaluarea riscurilor si masurile prevazute pentru suprimarea sau reducerea acestor riscuri tinand cont de avizul medicului de medicina muncii.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1146/2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamenetelor de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 89/655/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamenetelor de munca

Scopul: Hotararea are scopul de a stabili cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamante de munca

Hotararea precizeaza regulile aplicabile la montarea si utilizarea echipamentelor de munca de catre lucratori.

Obiectivul principal al hotararea este de a pune in opera masurile concrete minimale vizand promovarea securitatii si sanatatii in munca pentru utilizarea echipamentelor de munca.

Aceasta hotarare fixeaza obligatiile angajatorilor privind alegerea echipamanetelor de munca in functie de lucrarile de efectuat si de riscurile la care vor fi supusi lucratorii. Ea stabileste de asemenea, regulile de informare si formare adecvate in beneficiul lucratorilor pusi sa monteze si sa utilizeze echipament de munca.

Hotararea fixeaza principiile de verificare initiale si periodice a echipamentului in functie de criteriile de periculozitate si de conditiile de punere in functiune a echipamentelor.

Pentru amenajarea posturilor de munca si aplicarea prescriptiilor minimale de securitate trebuie luate in considerare si aplicate principiile ergonomice.

Reprezentantii lucratorilor trebuie sa fie consultati si asociati in ansamblul demersurilor care se refera la aplicarea prescriptiilor din hotarare.

Definitii

Echipamentul de munca este orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de munca.

Zona periculoasa este orice zona din interiorul si din jurul echipamentului de munca in care prezenta unui lucrator expus il supune pe acesta unui risc pentru sanatatea si securitatea sa.

Obligatiile angajatorului sunt de mai multe naturi.

Alegerea echipamentelor in functie de tipul de munca si riscuri.

Angajatorii sunt obligati sa aleaga echipamentele de munca in functie de caracteristicile specifice ale muncii si de riscurile pentru muncitori cu scopul eliminarii sau pentru minimalizarea riscurilor.

Conditiile specifice de aplicare

Echipamentele puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor dupa aplicarea prezentei hotarari trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale prevazute in anexe.

Gestiunea echipamanetelor specifice Utilizarea, repararea sau mentenanta echipamentelor de munca la riscuri specifice sunt rezervate lucratorilor abilitati special.

Obligatiile privind informarea si formarea pentru utilizare sigura.

Angajatorul trebuie sa furnizeze lucratorilor informatiile adecvate, notificari asupra echipamentelor de munca, continand minimum de indicatii asupra securitatii si sanatatii.

Trebuie de asemenea sa se acorde o formare adecvata lucratorilor insarcinati cu utilizarea echipamentelor privind riscurile in utilizare.

Verificarile initiale si periodice

Trebuie vegheat ca echipamentul de munca a caror securitate depinde de cerintele de instalare sa fie supuse unei verificari initiale si unei verificari dupa fiecare montare. Echipamentul de munca trebuie sa faca obiectul verificarilor periodice si unor verificari exceptionale de fiecare data cand pot avea evenimente susceptibile sa produca daune.

Principiile prevenirii (ergonomie)

Postul de munca si pozitia lucratorilor in timpul utilizarii echipamentului de munca precum si principiile ergonomice trebuie sa fie luate deplin in considerare de catre angajator in timpul aplicarii prescriptiilor minime de securitate.

Lucratorii trebuie sa fie atenti la riscurile care se afla in mediul imediat de munca.

Consultarea si participarea lucratorilor

Angajatorul are obligatia de a organiza consultarea si participarea lucratorilor in materiile acoperite de prezenta hotarare.

HOTARAREA DE GUVERN NR.1093/2006

Privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru

protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la

agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 2004/37/CE privind protetia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca.

Scopul

Hotararea are ca scop protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil sa apara prin expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca.

Definitii. Domeniul de aplicare. Determinarea si evaluarea riscurilor

Agentul cancerigen este:

a. o substanta care corespunde criteriilor de clasificare 1 sau 2 de agenti cancerigeni conform anexei 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000;

b. un preparat compus din una sau mai multe substante prevzute la lit.a) atunci cand concentratia uneia sau a mai multor astfel de substante, corespunde cerintelor impuse de anexa 2 a Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000;

c. o substanta, un preparat sau un procedeu, prevazute in anexa 1, precum si o substanta sau un preparat care este degajat printr-un procedeu prevazut in aceasta anexa.

Hotararea defineste de asemenea agentii mutageni.

Valoarea limita limita mediei ponderate in timp a concentratiei agentului cancerigen sau mutagen in aer in zona de respiratie a lucratorului, pe o perioada de referinta.

Identificarea si aprecierea riscurilor

In cazul oricarei activitati susceptibile sa prezinte pentru lucratori un risc de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat sa determine natura, gradul si durata de expunere a lucratorilor, pentru a face posibila evaluarea oricarui risc pentru sanatatea si securitatea lor, precum si stabilirea masurilor care trebuie luate.

Angajatorul are obligatia de a evalua periodic ridscurile si la orice modificare a conditiilor de munca.

Angajatorul trebuie sa tina cont la evaluare de toate caile de patrundere a agentului cancerigen sau mutagen in organism si sa acorde atentie speciala lucratorilor cu sensibilitate cunoscuta.

Obligatiile angajatorilor

Reducerea utilizarii si inlocuirea agentilor cancerigeni sau mutageni la locul

de munca

Angajatorul trebuie sa reduca utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de munca daca este posibil din punct de vedere tehnic tehnic in special prin inlocuirea sa cu o substanta, preparat sau procedeu care, in conditii de utilizare nu este periculos sau este mai putin periculos.

Prevenirea si reducerea expunerii la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca

In situatia in care s-a depasit valoarea limita a agentului cancerigen sau mutagen expunerile nu trebuie sa se realizeze.

Obligatiile angajatorului pentru a garanta sanatatea si securitatea lucratorilor sunt:

1. Reducerea utilizarii unui agent cancerigen sau substituirea cu un altul care nu este periculos sau este mai putin periculos;

2. Evitarea sau reducerea expunerii

Trebuie sa se produca agentul cancerigen in spatiu inchis. Daca acest lucru nu este posibil tehnic trebuie ca nivelul de expunere sa fie cat mai redus posibil. In toate cazurile de utilizare a unui agent cancerigen, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri:

sa limiteze numarul de lucratori expusi;

sa evite (sa sa minimizeze) degajarea agentului cancerigen la locul de munca;

sa evacueze agentul cancerigen la sursa (aspirare locala si ventilatie generala);

sa utilizeze metode de masurare corespunzatoare (pentru detectarea precoce a poluarii);

sa aplice metode si proceduri de lucru corespunzatoare;

sa acorde prioritate masurilor de protectie colectiva (daca este imposibil individuala);

sa puna in aplicare masuri de igiena (curatarea locurilor);

sa informeze lucratorii;

sa delimiteze zonele de risc si sa utilizeze semnale adecvate de securitate

(interdictia de fumat);

sa puna in aplicare planuri de urgenta (pentru caz de accident);

sa asigure mijloace de depozitare si de transport fara risc (etichetarea obligatorie a recipientilor care trebuie sa fie ermetici);

sa asigure mijloace care sa permita colectarea, depozitarea si evacuarea in siguranta a deseurilor de catre lucratori.

3. Informarea autoritatilor competente

Angajatorul trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente la cerere informatiile legate de motivele pentru care se utilizeaza agentii cancerigeni sau mutageni;

activitatile desfasurate si procedeele industriale folosite;

cantitatile fabricate sau utilizate de substante ori preparate care contin agenti

cancerigeni sau mutageni;

numarul lucratorilor expusi;

masurile de prevenire luate;

tipul echipamentului de protectie utilizat;

natura si gradul expunerii;

cazurile de inlocuire a agentilor cancerigeni sau mutageni;

4. Expunerea imprevizibila si cea previzibila

Accesul in zonele de risc

In cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormala a lucratorilor, angajatorul trebuie sa ii informeze pe acestia.

Pana la normalizarea situatiei si eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri:

a. sa dispuna ca in zona afectata sa lucreze numai lucratori care sunt indispensabili;

b. sa doteze lucratorii implicati cu echipament individual de protectie;

c. sa nu permita ca lucratorii neprotejati sa lucreze in zona afectata.

5. Masuri de igiena si de protectie individuala

Angajatorul este obligat ca pentru orice activitate in care exista risc de contaminare cu agenti cancerigeni sau mutageni sa ia masuri pentru a se asigura ca:

a. lucratorii nu mananca, nu beau si nu fumeaza in zonele cu risc;

b. lucratorii sunt dotati cu echipament individual de protectie;

c. sunt prevazute locuri special amenajate pentru depozitarea separata a echipamentului individual de protectie fata de imbracamintea de strada;

d. lucratorii au la dispozitie grupuri sanitare si dusuri;

e. echipamentul individual de protectie este depozitat corect este verificat si curatat inainte si dupa fiecare utilizare;

f. echipamentul individual de protectie cu deficiente este reparat sau inlocuit inainte de urmatoare utilizare.

6. Informarea si formarea lucratorilor

Informarea si formarea lucratorilor trebuie sa fie suficienta si adecvata bazata pe toate cunostintele disponibile privind:

riscurile potentiale pentru sanatate;

masurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerilor;

cerintele de igiena;

purtarea si utilizarea echipamentului individual de protectie;

masurile de luat in caz de incidente.

Angajatorul trebuie sa vegheze ca recipientii, ambalajele, instalatiile sa fie etichetate clar si lizibil si sa exprime semnele de avertizare cat mai vizibil.

Este necesar sa se permita lucratorilor sa veifice daca dispozitiile prezentei hotararii sunt bine aplicate

7. Consultarea si participarea lucratorilor

Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si reprezentantilor lor la procesul de stabilire a masurilor privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la actiunea agentilor cancerigeni si mutageni.

Supravegherea medicala

Fiecare lucrator care desfasoara activitati cu risc pentru securitate si sanatate trebuie sa fie supus unei supravegheri medicale inainte de expunere si la intervale de timp regulate.

In baza supravegherii medicale se intocmeste un dosar medical si medicul de medicina muncii propune masuri individuale de protectie sau de prevenire de luat in cazul fiecarui lucrator.

Toate cazurile de cancer identificate ca rezultat al expunerii la un agent cancerigen in timpul muncii trebuie sa fie notificate autoritatii responsabile.

Lista lucratorilor expusi si dosarul medical sunt pastrate pentru 40 de ani de la sfarsitul expunerii.

HOTARAREA DE GUVERN NR.1092/2006

Privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de

expunerea la agenti biologici in munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 2000/54/CE privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

Scopul

Hotararea are ca scop protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, rezultate sau care pot sa rezulte din expunerea la agenti biologici in cursul activitatii, precum si prevenirea acestor riscuri.

Definitii si clasificare

Agentii biologici sunt microorganisme inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie.

Microorganismul este o entitate microbiologica celulara sau nu, capabila de a se reproduce sau transfera pe un material genetic. O cultura celulara este rezultatul cresterii in vitro a celulelor izolate din organisme multicelulare.

Clasificarea agentilor biologici se face in patru grupe de risc, in functie de importanta riscului de infectie pe care il prezinta.

Grupa 1 agenti biollogici care nu sunt succeptibili sa provoace o boala la om;

Grupa 2 - agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru lucratori; propagarea lor in colectivitate este imposibila; exista , in general, o profilaxie sau un tratament eficace.

Grupa 3 agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave la om si constituie un pericol serios pentru lucratori; ei pot prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar exista in general o profilaxie sau un tratament eficace.

Grupa 4 agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios pentru lucratori; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista in general o profilaxie sau un tratament eficace.

Domeniul de aplicare. Identificarea si evaluarea riscurilor

Hotararea se aplica in toate axctivitatile in care exista riscul ca lucratorii sa poata fi expusi agentilor biologici.

Angajatorul este obligat sa determine natura, nivelul si durata expunerii pentru orice activitate susceptibila sa prezinte un risc de expunere la agenti biologici, pentru a se putea evalua orice risc pentru sanatatea si securitatea lucratorilor si pentru a se putea stabili masurile ce trebuie luate.

Angajatorul trebuie sa reinnoiasca periodic evaluarea riscurilor si la orice modificare a conditiilor de munca.

Evaluarea riscurilor profesionale se efectueaza mai des pe baza:

a. clasificarii agentilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sanatate;

b. recomandarilor emise de inspectorii de munca sau cei sanitari;

c. informatiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorita unei activitati profesionale a lucratorilor;

d. efectele alergice si toxicogene ce pot sa rezulte ca urmare a activitati lucratorilor;

e. faptului ca un lucrator sufera ce o boala legata direct de munca sa.

Obligatiile angajatorilor

Angajatorul trebuie sa evite utilizarea unui agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, in functie de conditiile de utilizare si de stadiul actual al cunostintelor, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru sanatatea lucratorilor.

Daca evaluarea releva existenta unui risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca expunerea lucratorilor sa fie evitata. Daca acest lucru nu este posibil tehnic atunci angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere profesionala la un nivel suficient de scazut pentru protejarea sanatatii lucratorului prin aplicarea urmatoarelor masuri:

a. limitarea, la un nivel cat mai scazut posibil a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi;

b. conceperea proceselor de munca si a masurilor de control tehnic, astfel incat sa se evite sau sa se reduca la minimum diseminarii agentilor biologici la locul de munca;

c. masuri de protectie colectiva si/sau masuri de protectie individuala, atunci cand expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace;

d. masuri de igiena adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminarii accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca;

e. utilizarea panourilor care semnalizeaza pericolul biologic;

f. elaborarea unor planuri care sa fie puse in aplicare in caz de accidente ce implica prezenta agentilor biologici;

g. daca este necesar si tehnic posibil, detectarea in afara izolarii fizice primare a prezentei agentilor biologici utilizati in procesul de munca;

h. utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor in deplina securitate de catre lucratori, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile;

i. masuri care sa permita manipularea si transportul fara risc a agentilor bilogici la locul de munca.

Informatiile ce trebuie furnizate autoritatilor competente

Angajatorii trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente la cererea acestora informatiile corespunzatoare privind:

- rezultatele evaluarii;

- activitatile in care lucratorii au fost sau pot fi expusi la agenti biologici;

- numarul de lucratori expusi;

- numele si competenta persoanei responsabile cu sanatatea si securitatea la locul de munca;

- masurile de protectie si de prevenire luate, inclusiv procedeele si metodele de lucru;

- un plan de urgenta pentru protectia lucratorilor impotriva expunerii la un agent biologic din grupa 3 sau 4 in cazul defectarii izolarii fizice.

Angajatorul trebuie sa informeze imediat autoritatile de sanatate publica si medicul de medicina muncii despre orice accident sau incident care ar putea sa provoace diseminarea unui agent biologic care ar putea provoca lucratorilor o infectie sau o boala grava.

Masuri de igiena si protectie individuala

Angajatorul trebuie sa ia 5 tipuri de masuri fara a antrena costuri pentru lucratori.

Aceste masuri trebuie:

a. sa interzica sa se manance si sa se bea in zona de risc;

b. sa furnizeze imbracaminte de protectie;

c. sa asigure lucratorilor spatii dotate cu instalatii igienico-sanitare adecvate, care pot include solutii/picaturi pentru ochi si/sau substante antiseptice pentru piele;

d. sa aiba in vedere ca echipamentul individual de protectie sa fie:

1. asezat corect intr-un loc stabilit separat de celelalte haine;

2. verificat si curatat, daca este posibil inainte, si, in orice caz, dupa fiecare utilizare;

3. reparat sau schimbat inaintea unei noi utilizari, in cazul in care prezinta defectiuni;

e. sa stabileasca proceduri privind prelevarea, manipularea si tratarea esantioanelor de origine umana sau animala.

Orice imbracaminte care poate fi contaminata de agenti biologici trebuie sa fie dezinfectata, curatata sau la nevoie distrusa.

Informarea, pregatirea si consultarea lucratorilor

Angajatorul trebuie sa ia masuri conrespunzatoare pentru ca lucratorii si reprezentantii lor sa primeasca o formare adecvata sub forma de informatie si instructiuni referitoare la eventualele riscuri pentru sanatate si la precautiile de luat si prescriptiile privind igiena, utilizarea EIP, masuri de luat in caz de incidente.

Angajatorul trebuie sa asigure la locul de munca instructiuni de securitate scrise si dupa caz afise, privind procedura de urmat in caz de:

a. accident sau incident grav datorat manipularii unui agent biologic;

b. manipularea unui agent biologic de grupa 4.

Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de securitatea si sanatatea in munca in cazul expunerii la agenti biologici.

Lista lucratorilor expusi

Angajatorul trebuie sa aiba lista lucratorilor expusi la agenti biologici din grupele 3 si 4 care indica activitatea efectuata si, atunci cand este posibil, agentul biologic la care lucratorii au fost expusi si, dupa caz, datele referitoare la expuneri, la accidente si incidente.

Normele prevad termenele de pastrare a listelor in functie de grupa de agenti biologici si de consecintele expunerii.

Medicul de medicina muncii, inspectorul de munca precum si orice persoana responsabila cu securitatea si sanatatea in munca trebuie sa aiba acces la lista.

Supravegherea medicala a lucratorilor

Normele impun supravegherea medicala a lucratorilor inainte de expunere profesionala si, in continuare, periodic.

Datele rezultate din supravegherea medicala sunt tinute in dosare medicale individuale, care se pastreaza de catre serviciile de medicina a muncii cel putin 10 ani dupa incetarea expunerii sau chiar pana la 40 de ani de la ultima expunere in cazul expunerilor susceptibile sa antreneze infectii.

Medicul de medicina muncii trebuie :

- sa propuna masuri de protectie sau de prevenire utile individual pentru fiecare

lucrator;

- sa dea informatii si sfaturi medicale lucratorilor privind supravegherea medicala la

care ei vor fi supusi dupa ce a incetat expunerea.

Lucratorii trebuie sa aiba acces la rezultatele supravegherii medicale care ii privesc personal.

Toate imbolnavirile sau decesele survenite tebuie notificate autoritatilor competente.

Serviciile medicale si veterinare altele decat laboratoarele de diagnostic

Masurile care trebuie luate in serviciile medicale si veterinare cuprind:

a. specificarea procedeelor corespunzatoare de decontaminare si de dezinfectie;

b. punerea in practica a procedeelor care permit manipularea si eliminarea fara riscuri a deseurilor contaminate.

In serviciile de izolare sau in sectiile de carantina unde se gasesc pacienti umani ori animale care sunt sau ar putea fi contaminati cu agenti biologici din grupele 3 si 4 angajatorul trebuie sa ia masuri de izolare.

HOTARAREA DE GUVERN NR.1091/2006

Privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 89/654/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Scopul

Prezenta hotarare are ca scop sa promoveze ameliorarea mediului de munca pentru a garanta o mai buna protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

Obiectivul hotararii il constituie punerea in opera a masurilor minimale vizand promovarea ameliorarii mediului de munca pentru garantarea unui nivel mai bun protectiei securitatii si sanatatii muncii.

Locurile de munca sunt definite ca locurile destinate sa cuprinda posturile de lucru situate in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau a unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.

Exceptiile in aplicare

Dispozitiile nu se aplica mijloacelor de transport utilizate in afara intreprinderii nici locurilor de munca din interiorul mijloacelor de transport, santierelor temporare sau mobile, industriilor extractactive, vaselor de pescuit, campurilor, padurilor si altor terenuri care apartin unei intreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate in afara ariei cladirilor intreprinderii.

Obligatii generale

Angajatorul trebuie sa ia toate masurile ca:

a) sa fie pastrate in permanenta libere caile de acces ce conduc spre iesirile de urgenta si iesirile propriu-zise;

b) sa fie realizata intretinerea tehnica a locului de munca si a echipamentelor si dispozitivelor iar orice neconformitati constatate si suscceptibile de a afecta sanatatea si securitatea lucratorilor sa fie corectate cat mai curand posibil;

c) sa fie curatate cu re gularitate penmtru a se asigura un nivel de igiena corespunzator locului de munca, echipamentele si dispozitivele;

d) sa fie cu regularitate intretinute si verificate echipamentele si dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminarii pericolelor.

Obligatii specifice

Locurile de munca trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale de securitate si sanatate care figureaza in anexele la hotarare. Aceste anexe fixeaza prescriptiile detaliate in materie de instalatii electrice, cai si iesiri de urgenta, lupta contra incendiului, aerisirea locurilor de munca inchise, temperatura locurilor de munca, luminat, porti, plansee, plafoane, pereti, scari, echipamente sanitare, principii ergonomice.

Informaream consultarea si participarea lucratorilor

Angajatorul trebuie sa organizeze consultarea si participarea lucratorilor asupra materiilor acoperite de hotararea de guvern conform prevedrilor art. 18 si 19 din Legea 319/2006.

Lucrul in conditii de izolare

Un lucrator lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are contact vizual si comunicare verbala directa cu alti lucratori pentru o perioada de timp mai mare de 1 ora si cand nu este posibil sa i se acorde ajutor medical in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica.

Pentru aceste situatii lucratorii trebuie sa fie informati cu privire la:

a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia;

b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora;

c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;

d) utilizarea echipamentului individual de protectie;

e) primul ajutor;

f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1051/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 1990/269/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare.

Obiectiv.

Hotararea fixeaza cerinte minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care comporta riscuri pentru lucratori mai ales de afectiuni dorso-lombare.

Definitia: Manipularea manuala a maselor este operatia de transport sau de sustinere a unei mase care prin caracteristicile sale sau conditiile ergonomice defavorabile comporta riscuri pentru lucratori.

Obligatiile angajatorilor: Angajatorii sunt obligati sa utilizeze mijloace corespunzatoare in vederea evitarii necesitatii manipularii manuale a maselor de catre lucratori. Daca acest lucru nu se poate evita ei trebuie sa ia atunci masuri organizatorice corespunzatoare pentru a reduce riscul tinand cont de dispozitiile din anexa 1. Ei trebuie sa vegheze ca lucratorii sa aiba cunostinta despre indicatiile privind greutatea maselor respective, centrul de greutate sau partea cea mai grea cand continutul unui ambalaj este plasat intr-un mod excentric.

Lucratorii trebuie sa primeasca o formare corespunzatoare si informatii precise privind manipularea corecta, riscurile pe care le comporta tinand cont de anexele 1 si 2 ale hotararii.

Consultarea si participarea lucratorilor trebuie sa fie organizata conform dispozitiilor Legii 319/2006.

Anexele 1 si 2 ale hotararii contin elemente de referinta privind caracteristicile sarcinii si ale mediului de munca, efortul fizic redus, exigentele activitatii precum si factorii individuali de risc.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1048/2006

privind nomele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana Directiva 89/656/CEE privind normele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca.

Obiectiv Hotararea stabileste cerintele minime referitoare la echipamentul de protectie utilizat de lucratori la locul de munca

Definitie Prin echipament indivividual de protectie (RIP) se intelege orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop.

Domeniu de aplicare

Hotararea nu se aplica pentru:

a) echipamentul folosit de serviciul de urgenta si salvare;

b) imbracamintea de lucru si uniformele obisnuite care nu sunt proiectate in mod special pentru a proteja securitatea si sanatatealucratorului;

c) echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie ori alte institutii de ordine publica;

d) echipamentul individual de protectie pentru mijloacele de transport rutier;

e) echipamentul sportiv;

f) echipamentul de autoaparare si descurajare;

g) dispozitivele purtabile pentru detectarea si semnalizarea riscurilor si factorilor nocivi;

EIP trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient pentru mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin masurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Obligatiile angajatorilor:

EIP trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate fara sa conduca el insusi la un risc marit;

b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca;

c) sa se ia in considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului;

d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile necesare.

Atunci cand datorita prezentei unor riscuri multiple trebuie purtate mai multe EIP acestea trebuie sa fie compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscurile respective.

EIP se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intretinere, reparare si inlocuirile necesare.

Angajatorul trebuie sa furnizeze toate informatiile legate de riscurile pentru care se acorda echipament individual de protectie caracteristicile acestuia si daca este necesar organizeaza antrenamente pentru utilizarea corecta a acestuia.

Instructiunile de utilizare a echipamentului individual de protectie trebuie sa fie pe intelesul lucratorilor.

Informarea, consultarea si participarea lucratorilor

Informarea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectarea prevederilor Legii nr.319/2006.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1028/2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca

referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Prezenta hotarare transpune in legilsatia romana prevederile Directivei 1990/270/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Scop hotararea generala stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in munca privins utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.

Definitie

Echipament cu ecran de vizualizare echipament de vizualizare grafic sau alfa-numeric, indiferent de procedeul de afisare folosit.

Post de lucru ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare prevazut cu tastatura, accesorii operationale, periferice, inclusiv unitatea de discheta sau unitate optica, telefon, modem , imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau suprafata de lucru, precum si mediul de munca inconjurator.

Lucrator orice persoana angajata conform prevederilor art.5 lit. a) din Legea nr.319/2006, care foloseste in mod obisnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o durata semnificativa a timpului normal de lucru.

Obligatiile angajatorului

angajatorii au obligatia de a evalua conditiile de securitate si sanatate in special in ce priveste riscurile pentru vedere, probleme fizice si solicitare mentala;

angajatorii trebuie sa ia masuri pentru remedierea riscurilor constatate;

angajatorii trebuie sa ia mmasuri corespunzatoare pentru ca posturile de lucru sa indeplineasca cerintele minime de securitate prevazute in anexa la hotarare;

angajatorii trebuie sa planifice sarcinile lucratorilor astfel incat folosirea zilnica a ecranului de vizualizare sa fie intrerupta periodic prin pauze sau schimbari de activitate care sa reduca suprasolicitarea.

Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor

Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectarea prevederilor din Legea nr.319/2006.

Protectia ochilor si a vederii

Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii, efectuat de o persoana care are competenta necesara:

inainte de inceperea activitatii la ecranul de vizualizare

ulterior, la intervale regulate

ori de cate apar tulburari de vedere cauzate de activitate.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 971/2006

privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si

sanatate la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 92/58/CEE, privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca.

Obiectiv: Hotararea stabileste cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca.

Obligatiile angajatorilor

In situatiile in care riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protectia colectiva ori prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie sa prevada semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca.

Pentru alegerea semnalizarii corespunzatoare angajatorul trebuie sa ia in considerare:

a) evaluarea riscurilor

b) cerintele minime prevazute in anexele 1-9 din prezenta Hotarare

Informarea si instruirea lucratorilor

Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie informati referitor la masurile care se iau cu privire la semnalizarea utilizata la locul de munca

Lucratorii trebuie sa primeasca o instruire corespunzatoare in special sub forma de instructiuni precise care sa cuprinda semnificatia semnalizarii precum si comportamentul general si specific ce trebuie adoptat.

Consultarea si participarea lucratorilor

Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora in ce priveste semnalizarea trebuie sa se faca cu respectarea prevederilor art 18 din Legea nr. 319/2006

HOTARAREA DE GUVERN NR. 493/2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurilor generate de zgomot

Prezenta HG transpune in legislatia romana Directiva 2003/10/CE privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agenti fizici (zgomot)

Obiectiv: - prezenta HG stabileste cerintele minime pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, generate de expunerea la zgomot,