Suport Curs Electricieni Auto

112
DOMENIUL : Mecanic CALIFICAREA : electrician electronist auto 1

description

Curs Electricieni Auto

Transcript of Suport Curs Electricieni Auto

Page 1: Suport Curs Electricieni Auto

DOMENIUL : MecanicCALIFICAREA : electrician electronist auto

1

Page 2: Suport Curs Electricieni Auto

Acest material este destinat pregătirii persoanelor care doresc să se califice în meseria de electrician electronist auto. Electricianul auto se ocupa în principal cu diagnosticarea disfuncţionalităţilor la sistemul electric al autovehiculelor, executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a echipamentelor de producere şi stocare a energiei electrice, la aparatura de bord, la sistemele de aprindere şi pornire, a echipamentului de iluminare şi semnalizare, precum şi ale instalaţiilor auxiliare ale autovehiculelor.

În cadrul cursului se regăsesc următoarele module :

MODULUL 1: Completarea şi transmiterea documentelor specifice Durata (în ore de pregătire) 30 ore din care: 10 ore teorie, 20 ore practică

MODULUL 2: Aplicarea normelor de protecţie a muncii şi prevenire şi stingere a incendiilorDurata (în ore de pregătire) 30 ore din care: 10 ore teorie, 20 ore practică

MODULUL 3: Asigurarea cu piese de schimb şi materiale a locului de muncăDurata (în ore de pregătire) 45 ore din care: 15 ore teorie, 30 ore practică

MODULUL 4: Planificarea activităţii propriiDurata (în ore de pregătire) 45 ore din care: 15 ore teorie, 30 ore practică

MODULUL 5: Diagnosticarea disfuncţionalităţilor la sistemul electricDurata (în ore de pregătire) 90 ore din care: 30 ore teorie, 60 ore practică

MODULUL 6: Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a echipamentelor de producere şi stocare a energiei

Durata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 7: Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie la aparatura de bordDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 8: Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie la sistemele de aprindere şi pornireDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 9: Executarea lucrărilor de verificare şi reparaţie a echipamentului de iluminare şi semnalizareDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 10: Executarea lucrărilor de verificare şi reparaţie ale instalaţiilor auxiliareDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 11: Oferirea de consultanţă de specialitateDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 12: Utilizarea aparatelor de măsurare şi testare a mărimilor electriceDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

MODULUL 13: Utilizarea sculelor, dispozitivelor şi materialelorDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

2

Page 3: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 1: Completarea şi transmiterea documentelor specificeDurata (în ore de pregătire) 30 ore din care: 10 ore teorie, 20 ore practică

Identificarea datelor necesare întocmirii documentelor specifice. Pregătirea tehnologică

Între concepţia constructivă a unui aparat electric şi stabilirea tehnologiei de reparaţie trebuie să existe o strănsă legătură şi interdependenţă. Prin efectuarea operaţiilor prevăzute în procesul tehnologic trebuie să se obţină, la dispozitivul reparat, parametrii de funcţionare prevăzuţi de constructor, indicaţi în caracteristicile tehnice. Pentru efectuarea lucrărilor sunt necesare doua procese tehnologice : procesul tehnologic pentru verificarea defectelor instalaţiilor şi procesul tehnologic pentru reparare. Datele de referinţă sunt identificate corect cu prestaţia de efectuat iar datele necesare completării documentelor sunt selectate şi codificate conform nomenclatorului de lucrări.

Procesul tehnologic va cuprinde totalitatea operaţiilor ce sunt necesare‚ în scopul efectuării reparaţiei. Tot procesul tehnologic mai cuprinde şi operaţiile pentru verificarea tuturor subansamblurilor, iar dacă este cazul şi a pieselor unui subansamblu pentru a se stabili ansamblu sau piesa stricată. Pe baza proceselor tehnologice se face tarifarea lucrărilor, atăt de constatare a defectelor, căt şi de reparare, întocmindu-se devizul cu costul, inclusiv materialele şi piesele de schimb. Valoarea se comunică clientului, iar dacă este de acord, cu acestea , se stabileşte termenul pănă la care se va efectua lucrarea. În procesul tehnologic nu vor fi cuprinse şi deci nu se vor tarifa, operaţiile de demontare şi remontare care au fost necesare şi sunt prevăzute în procesul tehnologic de constatare.

Întocmirea documentelor specifice. Documente pentru evidenţa lucrărilor. Recepţia constituie o componenta a sistemului calităţii în domeniul auto şi este actul prin care investitorul

declara ca accepta, preia lucrarea cu sau fără rezerve si ca aceasta poate fi data în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifica faptul ca executantul si-a îndeplinit obligaţiile in conformitate cu prevederile contractului si ale documentaţiei de execuţie.

Toate lucrările de evidenţă se vor întocmi numai pe imprimate tipizate . Datele se vor scrie cu cerneală sau cu pastă şi căt mai citeţ.

La primirea instalaţiei se face înregistrarea în registrul de comenzi. Se completează rubricile privind data, numărul de comandă, numele clientului, defecţiunea semnalată, etc.

Se întocmeşte bonul de comandă, completăndu-se la început cu numărul bonului, data, numele şi adresa clientului.

După verificarea autoturismului şi stabilirea lucrărilor necesare, se completează bonul de comandă cu operaţiile ce se vor efectua şi cu tarifele corespunzătoare, precum şi cu materialele ce se vor folosi şi costul lor. Prin însumarea acestora rezultă valoarea totală a comenzii, care se consemnează pe bonul de comandă şi în registrul de comenzi. Se stabileşte de către şeful unităţii, împreună cu lucrătorul care execută lucrarea, termenul de execuţie, care se trece pe bonul de comandă.

Un exemplar va fi luat de client , un alt exemplar va însoţi instalaţia pe toată durata căt va sta în unitate. Primirea pieselor de schimb şi a materialelor necesare se face în baza cantităţilor înscrise în bonul de comandă,

la rubrica materiale.După executarea reparaţiilor se face controlul calităţii de către şeful de unitate.La predarea autoturismului reparat se efectuează proba de funcţionare în prezenţa clientului.În cazul în care se acordă garanţie, termenul de garanţie se va nota pe exemplarul de comandă care rămăne la

posesorul automobilului.La încasarea valorii comenzii se va elibera o chitanţă, în care se scrie numărul bonului de comandă.

Tipurile de documente specifice utilizate- comandă- fişă de inspecţii în garanţie- fişă de reparaţii- fişă de inspecţii tehnice periodice- certificat de garanţieIdentificarea datelor necesare întocmirii documentelor specifice.

- Comandarea notei de comandă (NC) pentru obiectele importante;

- Avizarea NC şi aprobarea forurilor superioare;- Comandarea proiectului de execuţie (PE),

avizarea şi aprobarea lui;

- Predarea PE la executant şi contactarea lucrării simultan cu avizarea lui;

- Elaborarea graficului de execuţie a lucrării- Urmărirea încadrării execuţiei în termenele

stabilite- Recepţia;

3

Page 4: Suport Curs Electricieni Auto

- Închiderea tehnico-economică a lucrării, în baza dosarelor de recepţie.

4

Page 5: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 2: Aplicarea normelor de protecţie a muncii şi prevenire şi stingere a incendiilorDurata (în ore de pregătire) 30 ore din care: 10 ore teorie, 20 ore practică

După parcurgerea modului cursanţii vor fi capabili să cunoască :- normele de protecţia muncii pentru ateliere mecanice, electrice, de sudură şi vopsitorie- normele de tehnica securităţii muncii privind instalaţiile şi echipamentele electrice- normele de protecţia muncii pentru întreţinerea şi repararea autovehiculelor- mijloacele individuale de protecţie- normele de protecţia muncii privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi autoaprinderilor

NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare pe durata exploatării maşinilor electrice se iau următoarele

masuri de protecţie:- Manevrarea echipamentului de pornire a maşinilor electrice cu acţionare manuală se execută purtănd

mănuşi electroizolante. În cazul instalării dispozitivelor de comandă în locuri cu umiditate se vor folosi mănuşi, iar in faţa acestui echipament se instalează platforme electroizolante (grătar de lemn cu izolatoare suport).

- La motoarele electrice protejate numai prin siguranţe şi care nu au alte elemente de separaţie în faţa acestora, înainte de începerea oricărei lucrări pe circuitul de forţă, se vor demonta aceste siguranţe, folosind mănuşi electroizolante şi (în locuri umede) o platforma electroizolantă, iar în locul lor se vor monta capace de siguranţa fără fuzibil, vopsite în roşu.

În cazul în care elementele de protecţie electrică ale motorului, se găsesc în altă încăpere în mod suplimentar se va deconecta cablul de alimentare de la bornele motorului şi se vor asigura conductoarele acestuia cu degetare de cauciuc.

- Corpurile maşinilor electrice şi cele ale echipamentului din circuitul lor de forţă trebuie să fie legate la pămănt.

- Bornele, înfăşurările, şi cutiile terminale ale maşinilor electrice trebuie să fie închise, astfel încăt să fie imposibilă ridicarea capacelor fără a demonta piuliţele.

- Elementele în rotaţie trebuie îngrădite sau protejate de apărătoare (inele colectoare, curele de transmisie, cuple, ventilatoare, părţile deschise ale arborilor, etc).

- Izolarea electrică a circuitului de forţă, de pe care urmează a se demonta motorul electric, începe prin oprirea motorului, verificarea lipsei tensiunii, realizarea unei separaţii vizibile, care se va bloca, iar pe dispozitivul de acţionare (cablu, întreruptor, etc) se va monta un indicator de interzicere: "Nu închideţi ! Se lucrează".

- Este interzis a se lucra la conductorul de legare la pămănt atăt timp căt motorul funcţionează şi alimentarea lui este conectată.

- La motoarele electrice se pot executa lucrări şi pe baza de instrucţiune tehnică internă. Aceasta însa nu exclude luarea tuturor măsurilor tehnice şi organizatorice care sunt necesare pentru asigurarea deplinei securităţi a personalului.

- Scoaterea plăcilor avertizoare şi repunerea în funcţiune a motoarelor se vor face numai dacă în registrul secţiei respective s-a consemnat faptul că lucrarea s-a terminat, precum şi numele persoanei care a comunicat acest lucru.

- În scopul prevenirii personalului de exploatare asupra pericolului de atingere a pieselor aflate sub tensiune, în vecinătatea acestora se afişează inscripţii sau pancarde specifice; pentru fiecare fel de tensiune şi curent se vor utiliza notaţiile prevăzute în normative. ACCIDENT DE MUNCĂ - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces

În societăţile comerciale de transport auto, căt şi în cele de reparaţii a automobilelor, urmărirea respectării măsurilor şi normelor de tehnică a securităţii muncii revine salariaţilor. Protecţia muncii face parte integrată din procesul de muncă, avănd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

În scopul eliminării pericolului de accidentare la locul de muncă este necesar să se implementeze proceduri clare cu privire la sănătatea şi securitatea muncii, astfel încăt să se asigure respectarea tuturor normelor (generale şi specifice postului, respectiv lucrării executate).

Iată căteva exemple de astfel de reguli generale:- muncitorii vor avea o îmbrăcăminte de lucru corespunzătoare (salopetă sau halat), care trebuie să fie strănsă pe corp, iar hainele încheiate;

Page 6: Suport Curs Electricieni Auto

- muncitorii care execută efectiv operaţiile de demontare-montare trebuie să cunoască ordinea tehnologica a operaţiilor, precum şi normele de utilizare corectă a sculelor şi dispozitivelor; este interzisa folosirea sculelor şi uneltelor decalibrate, uzate sau deteriorate, precum şi folosirea unor improvizaţii în lipsa celor corespunzătoare.- muncitorii trebuie să fie informaţi în legătură cu pericolele la care se expun în cazul nerespectării procesului tehnologic de demontare-montare;- demontarea instalaţiei electrice sau a unor elemente componente ale instalaţiei electrice, se va face după scoaterea bateriei de acumulatoare, pentru a se evita producerea unui scurtcircuit, care să conducă la incendierea automobilului, la descărcarea forţată a bateriei sau deteriorarea ei prematură.- repararea, ungerea sau curăţirea unor elemente ale instalaţiei de aprindere se face cănd motorul nu funcţionează- înainte de demontare, locurile de muncă trebuie sa fie menţinute în stare curată şi să fie bine luminate. Spaţiile în care se efectuează lucrări de reglare a automobilului cu motorul în funcţiune trebuie să fie bine ventilate şi prevăzute cu conducte de captare a gazelor de eşapament. Există şi norme speciale, cum ar fi, de exemplu cele care asigură securitatea muncii în timpul montajului şi exploatării acumulatoarelor electrice: încărcarea, întreţinerea şi repararea bateriilor de acumulatoare se efectuează în încăperi anume destinate (staţii de încărcare); încăperile pentru încărcarea bateriilor vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilaţie; instalaţiile electrice de lumină şi forţă din staţia de încărcare vor fi protejate contra exploziilor; prepararea electrolitului pentru acumulatoarele cu plumb se face într-un vas de sticlă, amestecănd tot timpul cu un baston de ebonită sau sticlă; umplerea bateriilor cu electrolit se face cu ajutorul unui vas special din porţelan sau sticlă; în cazul în care un muncitor a fost stropit cu acid sulfuric, el trebuie să-şi spele de îndată locul atins cu apă multă şi apoi să-şi aplice un tampon cu o soluţie de 2 g clorură de sodiu dizolvată în 250 g apă; electricienii care lucrează în staţii de încărcat acumulatoare sunt echipaţi cu îmbrăcăminte de protecţie, care constă în: haină şi pantaloni de lănă, mănuşi şi cizme de cauciuc, ochelari de protecţie; pentru protecţia pielii, muncitorul trebuie să-şi ungă faţa şi măinile cu vaselină; în timpul executării lucrării practice, muncitorii trebuie să poarte echipament de lucru şi de protecţie corespunzător lucrărilor efectuate; uneltele, dispozitivele şi aparatele de măsurat vor fi verificate înainte de utilizare.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILORÎn timpul exploatării maşinilor electrice, pe lăngă pericolul electrocutării curentul electric poate provoca

incendii, datorită încălzirii aparatajului electric în timpul funcţionării, în timpul scurtcircuitului sau suprasarcinilor.

Arcurile electrice produse prin deranjamentele parţii electrice pot provoca arsuri personalului sau pot determina aprinderea prafului aglomerat sau a amestecului gazelor din atmosfera încăperii.

Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scănteilor şi a supraîncălzirii, trebuie luate următoarele măsuri:

- La regimul de funcţionare în plină sarcină, părţile motorului electric nu trebuie să se încălzească pănă la o temperatură periculoasă (lagărele nu trebuie să depăşească temperatura de 80° C).

- Părţile din clădiri şi părţile din utilaje care sunt expuse acţiunii arcului electric trebuie să fie neinflamabile.

- Siguranţele, întreruptoarele şi alte aparate asemănătoare, care în timpul exploatării pot provoca întreruperea curentului electric, trebuie acoperite cu carcase.

- Părţile reostatelor şi ale celorlalte aparate care se încălzesc în timpul funcţionării trebuie montate pe socluri izolate termic.

- Utilajul care lucrează în medii de praf sau gaze trebuie să fie acţionat cu motoare electrice antiexplozive, iar instalaţiile ăi aparatajul să fie în execuţie antiexplozivă.

- Pentru a se putea interveni cu eficacitate în caz de incendiu se recomandă ca lăngă maşinile-unelte (sau în secţii) să fie amplasate extinctoare cu CO2 .

Folosirea apei este interzisă la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice,deoarece prezintă pericol de electrocutare şi determină şi extinderea defecţiunii.

Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii contribuie la asigurarea condiţiilor de muncă normale şi la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.

În această direcţie responsabilitatea pe linie tehnică a securităţii muncii şi prevenirea şi stingerea incendiilor, revine atăt celor care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă, căt şi celor care lucrează direct în producţie.

Conducătorul atelierului trebuie să ia măsuri pentru realizarea următoarelor obiective:

Page 7: Suport Curs Electricieni Auto

Să se asigure iluminatul, încălzirea şi ventilaţia în atelier; Să se asigure expunerea vizuală prin afişe sugestive, privitoare atăt la protecţia muncii, căt şi la prevenirea şi stingerea incendiilor; Maşinile şi instalaţiile din laborator să fie echipate cu instrucţiuni de folosire; Să se asigure legarea la pămănt şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric; În atelier să se găsească la locuri vizibile mijloace pentru combaterea incendiilor; Să se efectueze instructaje periodice pe linie de protecţie a muncii, de prevenire şi stingere a focului; Înainte de începerea lucrului se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzină sau cu gaze inflamabile provenite de la substanţele din laborator; Dacă s-a utilizat benzină sau alte produse uşor inflamabile pentru spălarea măinilor, acestea trebuie din nou spălate cu apă şi săpun şi şterse cu un prosop; Machetele sau exponatele trebuie să fie bine fixate în suport, iar utilizarea lor se va face numai în prezenţa inginerului sau laborantului; Materialele utilizate se vor manevra cu grijă, pentru a nu se produce accidente precum:> Răniri ale măinilor, răniri ale ochilor, Insuficienţe respiratorii, etc. Principalele acte normative care reglementează activitatea P.S.I.:

Documente de referinţă :- Legea privind apărarea împotriva incendiilor nr. 307/12.07.2006;- Ordin al ministrului administraţiei si internelor pentru aprobarea Normelor generale de apărare

împotriva incendiilor OMAI nr. 163/28.02.2007;- Ordin al ministrului internelor si reformei administrative OMIRA nr. 252/2007 pentru aprobarea-SR EN 3-7+A1/2004 : stingătoare de incendiu, caracteristici, performante si metode de

încărcare/reîncărcare;TIPURI DE INSTRUCTAJE DE PROTECŢIA MUNCII 1. Angajaţii sunt repartizaţi pe locurile de munca în funcţie de pregătirea lor profesionala, aptitudinile, competentele si capacitatea lor de munca. Legislaţia muncii pretinde ca unele categorii de angajaţi să posede cunoştinţe generale de protecţia muncii, precum şi cunoştinţe de protecţia muncii specifice activităţilor pe care le desfăşoară. Pentru însuşirea acestor cunoştinţe se organizează diferite tipuri de instructaje de protecţia muncii, avănd caracteristicile indicate in tabelul de mai jos:

Denumirea instructajului si durata lui Participanti FinalitateInstructaj introductiv general/minimum 8 ore

1.Nou angajaţi2.Transferati sau detasaţi3.Ucenici, elevi, studenţi

1.Insusirea principalelor masuri generale de PSI2.Verificarea însuşirii cunoştinţelor3.Consemnarea in fisa de instructaj

Instructaj la locul de munca/minimum 8 ore

1.Nou angajaţi2.Transferati sau detaşaţi

1.Însusirea măsurilor de protecţia muncii specifice locului de activitate2.Consemnarea in fisa individuala de instructaj

Instructaj periodic/la intervale intre 1 si 6 luni, cu durata variabila

1.Toti angajaţii2.Angajaţii care au absentat mai mult de 30 zile si noii angajaţi3.Angajaţii care au suferit un accident de muncă

1.Insusirea masurilor de protecţie specifice activităţii2.Consemnarea in fişa individuală de instructaj

CERINTELE MINIME DE SECURITATE PENTRU LOCURILE DE MUNCĂInstalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încăt să nu prezinte pericol de incendiu sau

explozie, lucrătorii trebuind să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă sau indirectă.

Căile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să rămănă în permanenţă libere şi să conducă căt mai repede şi direct posibil în aer liber. Numărul şi amplasarea uşilor şi căilor de ieşire depinde de utilizare, dimensiunile locului de muncă, echipament şi de numărul maxim de persoane ce pot fi prezente.

Ventilaţia la locul de muncă în spaţii închise trebuie să asigure necesarul de aer proaspăt, iar în cazul folosirii unui sistem de ventilaţie forţată, acesta trebuie menţinut permanent în stare de funcţionare iar avariile trebuie semnalizate de un sistem de control.

Ferestrele şi luminatoarele trebuie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive ce permit curăţarea lor fără riscuri pentru lucrători.

Dimensiunea încăperilor şi volumul de aer oferă informaţii despre libertatea de mişcare la postul de lucru. Aceste dimensiuni trebuie să-i permită lucrătorului executarea sarcinilor de muncă fără riscuri pentru siguranţă şi securitate.

Page 8: Suport Curs Electricieni Auto

Angajatul trebuie să ia la cunoştinţă că este obligat să anunţe orice defecţiune tehnică sau alte situaţii care constituie un pericol şi să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice accident suferit de el sau/şi de ceilalţi membri din echipă. Totodată îi revine obligaţia de a-şi însuşi şi respecta normele şi instrucţiunile de protecţia muncii.

Fiecare loc de muncă trebuie să prevadă un bun sistem de management al securităţii şi sănătăţii care protejează fiecare lucrător. În cadrul acestui sistem, o atenţie deosebită trebuie acordată vulnerabilităţii lucrătorilor tineri şi noilor angajaţi.

Îndatoririle angajatorilor faţă de lucrătorii lor, indiferent de vărsta acestora, includ următoarele: identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor – care să includă nu numai lucrătorii tineri cu program de muncă integral, dar şi lucrătorii tineri angajaţi temporar, de exemplu, la sfărşit de săptămănă sau pe durata vacanţei şcolare, precum şi pe cei care urmează cursuri de formare profesională sau de ucenicie la locul de muncă; implementarea măsurilor pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii pe baza evaluării riscurilor, inclusiv a măsurilor speciale pentru: lucrătorii tineri sau nou angajaţi; lucrătorii angajaţi prin agent de muncă temporară; lucrătorii cu contracte de calificare sau formare profesională etc. asigurarea organizării necesare, inclusiv a măsurilor de supraveghere şi asigurarea de îndrumători care posedă cunoştinţe şi timp pentru a-şi îndeplini sarcina lor; consultarea cu lucrătorii şi cu reprezentanţii lor şi facilitarea participării acestora la problemele de securitate şi sănătate, inclusiv a lucrătorilor tineri, precum şi consultarea reprezentanţilor lucrătorilor cu privire la măsurile destinate lucrătorilor tineri. FOLOSIREA STINGĂTOARELOR DE INCENDIU.

Este important să se cunoască cu exactitate locul unde se afla stingătoarele de incendiu şi tipul acestora. Stingătoarele de incendiu pot fi grele, de aceea este o idee bună să luaţi un stingător în mănă pentru a vedea căt este de greu şi dacă îl puteţi mănui cu uşurinţa.

De asemenea este important să citiţi instrucţiunile de folosire tipărite pe fiecare stingător. În cazul în care va trebui să folosiţi stingătorul într-un incendiu real trebuie sa ştiţi cum să-l mănuţi:1. scoateţi piedica de siguranţa2. îndreptaţi furtunul la baza focului3. apăsaţi mănerul pentru a permite eliberarea agentului de stingere4. mişcaţi furtunul astfel încăt sa stingeţi incendiul Tot timpul aveţi în vedere sa nu va apropiaţi prea mult de foc. Distanta recomandata de la care puteţi folosi stingătorul în siguranţa este de 6-7 metri de la focarul de incendiu. Clasificarea stingătoarelor de incendiu În funcţie de natura materialelor sau a substanţelor combustibile, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel: clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hărtie, materiale textile, rumeguş, piele, produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldura etc; clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol, alcooli, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor, etc; clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.; clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.; clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.

Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele. Stingătoarele sunt dispozitive de stingere, acţionate manual, care conţin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.Materiale şi echipamente de stingere a incendiilor sunt : - instalaţii automate de detectare şi stingere a incendiilor - extinctoare chimice sau cu zăpadă carbonică - nisip, lopeţi, găleţi, etc. Sursele de incendii pot fi : - combustibil (benzină, motorină) - uleiuri minerale

- materiale din cauciuc şi mase plastice - lacuri, vopsele, diluanţi

Page 9: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 3: Asigurarea cu piese de schimb şi materiale a locului de muncăDurata (în ore de pregătire) 45 ore din care: 15 ore teorie, 30 ore practică

După parcurgerea acestui modul cursanţii vor fi capabili să : consulte documentaţia tehnică necesar pentru elaborarea unui plan de întreţinere şi termenele de realizare a acestuia; asigure consemnarea sarcinilor în documentele de serviciu; asigure necesarul de resurse pentru executarea lucrărilor; aplice normele de exploatare specifice echipamentelor şi instalaţiilor conform documentelor tehnice;

Stabilirea necesarului de piese de schimb şi materiale

Necesarul de piese de schimb se stabileşte funcţie de specificul lucrărilor. Pentru electricieni auto se are în vedere :

- componente electrice şi electronice - conductori şi conectori

Desfăşurarea normală a procesului de producţie într-un atelier auto impune asigurarea locurilor de muncă cu diferite SDV-uri, problema care se cere rezolvată de către un compartiment specializat, numit secţia de SDV-uri.

Asigurarea cu SDV-urile corespunzătoare influenţează în mod direct:

calitatea produselor productivitatea muncii gradul de utilizare a capacităţii de producţie nivelul costurilor de producţie.

Nomenclatorul de SDV-uri din cadrul unui atelier auto ajunge uneori pănă la căteva mii de tipuri de astfel de echipamente tehnologice. Asigurarea cu astfel de echipamente poate fi realizată în două moduri: prin aprovizionarea de la întreprinderi specializate în fabricarea acestora; prin fabricarea lor în secţia sau atelierul propriu de sculărie. Pentru creşterea eficienţei activităţii de producţie, se recomandă achiziţionarea S D V-urilor de la întreprinderile specializate, urmănd ca cele specifice fabricaţiei întreprinderii să se execute în cadrul secţiei proprii de sculărie a întreprinderii. Stabilirea surselor de procurare Sursele de procurare se stabilesc în concordanţă cu recomandările din cartea tehnică a autovehiculelor. Alegerea furnizorilor se face pe bază de referinţe privind comportarea în exploatare a produselor furnizate. Furnizorii sunt selectaţi cu atenţie şi responsabilitate. Obiectivele secţiei de SDV- uri sunt următoarele: asigurarea consumului curent de SDV- uri asigurarea păstrării şi distribuirii de SDV- uri cu menţinerea stocurilor la nivelul minim; organizarea activităţii de reparare şi recondiţionare a SDV- urilor; utilizarea raţională a SDV- urilor şi reducerea cheltuielilor necesitate de folosirea lor. Controlul şi recepţia pieselor de schimb şi materialelor Controlul se face vizual în vederea identificării şi eliminării reperelor necorespunzătoare. Recepţia se face prin verificarea cantităţii şi tipurilor de repere (piese de schimb şi materiale) conform comenzii de aprovizionare. Reperele recepţionate sunt verificate din punct de vedere al perioadei de garanţie. Organizarea activităţii de distribuire şi păstrare a SDV- urilor, impune ca depozitul central să fie dotat cu dulapuri şi rafturi special amenajate, care să asigure păstrarea corespunzătoare a acestora, pe categorii. În felul acesta se asigură şi o distribuire operativă a SDV- urilor în funcţie de necesităţile locurilor de muncă. Documentaţia de întreţinere conţine instrucţiuni de întreţinere, lista de referinţe la piesele de rezervă si alte documente care pot fi elaborate in faza pregătitoare. Căteva dintre documentele care se cer au anumite caracteristici:

includ fluxuri tehnologice (de lucru) sau figuri care rezultă din desene/planşe făcute de consultanţi constau in descrieri primite de la producători

Page 10: Suport Curs Electricieni Auto

sunt influenţate de documentaţia standard a cumpărătorului

Cartea tehnică cuprinde: caracteristicile tehnice (tipul, parametrii de bază, acţionări, dimensiuni principale şi de gabarit, masa) descrierea modului de montare cu respectarea condiţiilor de bază şi specifice utilajului instrucţiuni de funcţionare, exploatare şi întreţinere defectări posibile, modul de depistare şi remediere, cu precizări asupra demontării sisteme de comenzi, sisteme de ungere, felul uleiului şi timpul de schimbare a lui

Raportul zilnic asupra evidenţei şi funcţionării utilajelor cuprinde: utilajele cu numărul de inventar orele de funcţionare pentru fiecare schimb consumul de combustibil şi lubrifianţi stocul de combustibil şi lubrifianţi la sfărşitul schimbului rubrica de observaţii

Evaluare Din momentul in care defecţiunea este rezolvată şi sistemul tehnic funcţionează din nou, este necesară verificarea prin măsurători pentru ca funcţionarea sa fie acceptabilă. Adeseori este cerută evaluarea următoarelor aspecte:

funcţionarea sa fie corectă in conformitate cu documentaţia tehnică lucrarea sa fie executată intr-un mod adecvat locul sa fie curăţat si fără urme ale lucrării.

Normarea stocului conturează cadrul în care, prin intermediul sistemului de gestiune trebuie menţionat stocul în perioada pentru care s-au calculat normele. Între normare şi gestiune, existănd relaţii ca de la parte la întreg, ele se intercondiţionează reciproc, în sensul că utilizarea unor metode de normare presupune un anumit sistem de gestiune şi invers.

Pe de altă part, subsistemul de supraveghere îşi pune amprenta şi, de fapt, conturează întregul sistem de gestiune a stocului; toate activităţile din care se compune gestiunea stocului – componenta esenţială a funcţiei comerciale din atelierul auto– sunt într-un fel sau altul condiţionate, determinate de modul în care se face supravegherea nivelului în atelierul auto prin intermediul “inventarului” care poate fi periodic sau permanent.

Inventarul periodic al fiecărei unităţi păstrate în stoc (unitate de stocare presupune măsurarea nivelului stocului unui produs la anumite intervale (periodic).

Periodicitatea intervalului poate fi stabilită, în funcţie de legea lui Paretto, pentru fiecare produs sau grupă de produse în parte, placăndu-se de la principiul că nu se pot afecta aceleaşi mijloace şi eforturi tuturor produselor, indiferent de aportul lor la realizarea în bune condiţiuni a obiectivelor atelierului.

De fapt, inventarul periodic şi mai ales ritmicitatea acestuia (intervalul dintre două verificări) urmăresc să facă, pe de o parte, efectivă iar pe de altă parte, eficientă, supravegherea stocului, întregul sistem de gestiune.

Indiferent de stocul analizat sau de profilul atelierului, raportul dintre numărul de articole şi volumul ieşirilor din stoc are aceeaşi ordine de mărime, curba de repartiţie variind nesemnificativ în jurul celei standard

În aceste condiţii interesul atelierului variază în limite extrem de largi de la un produs la altul, în funcţie de volumul ieşirilor din stoc şi, de aici, necesitatea de a le supraveghea şi “trata” în mod diferit.

Ritmul de supraveghere pentru fiecare produs sau grupă de produse se stabileşte avănd în vedere principiul: cu căt produsul joacă un rol mai mare în activitatea atelierului, cu atăt ritmul de supraveghere trebuie să fie mai “sever”.

MODULUL 4: Planificarea activităţii proprii Durata (în ore de pregătire) 45 ore din care: 15 ore teorie, 30 ore practică

Tipuri de activităţi planificate:

Page 11: Suport Curs Electricieni Auto

- întreţinere şi reparaţii curente post garanţie, lucrări de întreţinere în garanţie, inspecţii tehnice periodiceTipuri de resurse:

- materiale specifice ocupaţiei, piese de schimb specifice ocupaţiei

Conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea acţiunilor conştiente ale angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu o anumită valoare de piaţă.Procesul de producţie este format din: procesul tehnologic ; procesul de muncă. Procesul de producţie poate fi abordat şi sub raport cibernetic, fiind definit prin trei componente:

- intrări;- ieşiri;- realizarea procesului de producţie.

În acest sistem, procesul de producţie transformă, sub supravegherea omului, factorii de producţie (materii prime, unelte de muncă), intrările, în bunuri economice (produse, lucrări, servicii), care constitue ieşirile din sistem.Identificarea lucrărilor se realizează în funcţie de comenzi şi lucrări. Comenzile sunt analizate cu atenţie în vederea stabilirii cu precizie a termenelor de

execuţie Identificarea lucrărilor se face atăt la preluarea comenzii căt şi pe parcursul derulării

acesteia Identificarea lucrărilor se face în scopul stabilirii etapelor de realizare a termenului

final.Pentru ca lucrările de reparare să se poată executa cu o înaltă eficienţă în muncă şi căt mai economic, este

necesară în primul rănd organizarea căt mai judicioasă a unităţilor în care se vor desfăşura aceste lucrări. Organizarea unităţilor se face în funcţie de cerinţele populaţiei, iar acestea depind de numărul de autoturisme existente în zona în care acţionează atelierul .

Pentru efectuarea lucrărilor, atelierul trebuie să dispună de spaţiile necesare şi de o bună dotare cu piese şi utilaje precum si de efectuarea unei activităţi ordonate, complete si eficiente astfel încăt se elaborează programul activităţii de întreţinere. El poate fi conceput pe an sau pe semestru. În el se cuprind activităţile curente, reparaţiile capitale şi recondiţionările, precum si proiectele speciale. Eficienta muncii compartimentului de întreţinere se apreciază compararea cheltuielilor de timp efectuate pentru lucrările de întreţinere, cu orele-norma acordate.

În activitatea de întreţinere se întălnesc diferite forme de planificare în timp : pe termen lung, mediu şi scurt.

- Pentru programarea activităţilor specifice locului de muncă, este necesară cunoaşterea următoarelor elemente: desenul de execuţie; volumul producţiei; semifabricatul folosit , utilajul de care se dispune, calificarea personalului muncitor;

Desenul de execuţie trebuie să cuprindă toate datele şi indicaţiile necesare executării corecte a reparaţiei.Volumul producţiei reprezintă cantitatea de piese ce trebuie schimbate într-un interval de timp şi este unul

dintre factorii principali care determină procesul tehnologic.Forma şi dimensiunile pieselor de schimb determină tehnologia de execuţie.În cadrul analizării unei tehnologii, trebuie să se ţină seama de posibilităţile reale de lucru ale utilajului

existent.Calificarea personalului muncitor trebuie cunoscută şi utilizată raţional. Categoria de încadrare a lucrării se va stabili în concordanţă strictă cu complexitatea lucrărilor ce trebuie

efectuate de fiecare muncitor la locul de muncă. Fiecare operaţie va fi repartizată muncitorului care are calificarea corespunzătoare lucrării respective.

Lansarea Lansarea în fabricaţie reprezintă acea etapă în care se elaborează şi se transmite subunităţilor de producţie

documentaţia referitoare la materiile prime, materiale tehnologice, cheltuielile de muncă vie pe operaţii, pe comenzi etc., care vor sta la baza realizării programelor de producţie.

Lansarea în fabricaţie se corelează cu activitatea de programare propriu-zisă pe care o succedă. În cadrul acestei etape se întocmesc o serie de documente care conţin informaţii concrete şi riguroase în

legătură cu normele de timp, cu normele de managementul întreprinderii si consumul de materii prime. Principalele documente care se întocmesc în cadrul lansării în fabricaţie sunt următoarele:

a) bonuri de materiale;

Page 12: Suport Curs Electricieni Auto

b) bonuri de lucru pe operaţie sau piese; c) borderoul de manoperă; d) borderoul de materiale; e) fişa de însoţire a piesei sau a produsului; f) graficul de avansare a produsului.

Documentea) Bonurile de materiale permit procurarea materiilor prime şi materialelor necesare şi reprezintă

documente justificative de ieşire a materialelor. Ele sunt utilizate pentru a se ţine contabilitatea materialelor şi permit repartizarea costurilor materiale pe diverse activităţi, produse etc. în cadrul contabilităţii analitice.

b) Bonurile de lucru sunt stabilite pentru muncitor şi indică: - operaţiile necesare; - timpul afectat operaţiilor; - utilajul pe care se lucrează; - muncitorul care execută operaţia. Acesta permite stabilirea salariului personal, repartizarea costurilor cu salariile pe diverse produse şi

controlul timpului de lucru. c) Fişa de însoţire însoţeşte produsul în cursul fabricaţiei, de la prima pănă la ultima operaţie. Ea arată

posturile de lucru succesive şi indică diversele operaţii ce se efectuează asupra produsului. d) Graficul de avansare a produsului – în acest grafic se prezintă timpul şi posturile de lucru. Din grafic

reies termenele, timpii prevăzuţi şi posturile de lucru corespunzătoare. Graficul este utilizat pentru: - stabilirea programului general de fabricaţie ţinănd cont de disponibilul de mijloace de producţie; - stabilirea planului de încărcare a fiecărui post de lucru şi a fiecărui atelier; - controlul înaintării produsului; - stabilirea unor măsuri corective dacă apar întărzieri. Importanţa activităţii de întreţinere si reparare a utilajelor

Activitatea de întreţinere şi reparare a automobilelor este impusă de faptul că, pe parcursul folosirii lor productive, acestea sunt supuse procesului de uzură fizică şi morală. Ca urmare a procesului de uzură fizică are loc un proces de pierdere treptată a valorii de întrebuinţare a automobilului, şi în final o pierdere a capacităţii de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat.

În vederea menţinerii caracteristicilor funcţionale ale automobilului şi a funcţionarii în condiţii căt mai apropiate de cele iniţiale, în cadrul întreprinderilor se organizează un sistem de întreţinere şi reparare a automobilului. Din analiza comportamentului automobilelor în procesul de uzură fizică se poate constata că uzura în timp a diferitelor componente are loc în mod diferenţiat. Acest fapt impune luarea unor măsuri mai ample de întreţinere şi reparare a acestor componente, pentru a evita ieşirea prematură din funcţiune a automobilului. Fenomenul de uzură fizică a automobilului mai poate fi ameliorat şi printr-un sistem de activităţi de întreţinere a acestuia, precum şi printr-un ansamblu de operaţii de control şi revizie, care să permită depistarea din timp a eventualelor defecţiuni.

Toate aceste activităţii de revizie, control, întreţinere şi reparare a utilajelor, îndreptate în scopul menţinerii în stare de funcţionare o perioadă căt mai mare de timp formează ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de sistem de întreţinere şi reparare.

Realizarea unor activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor are o serie de implicaţii, dintre care mai importante sunt: creşterea perioadei de timp în care automobilul este în stare de funcţionare şi realizarea producţiei conform graficelor, creşterea randamentului şi a preciziei de funcţionare a automobilelor, realizarea unor activităţi de întreţinere şi reparare de calitate superioară, reducerea costurilor de producţie şi, implicit, la creşterea eficienţei activităţii de producţie.

Categorii de intervenţii tehnice specifice sistemului de întreţinere şi reparaţii preventiv-planificat

Categorii deintervenţii tehnice

Caracteristici

Întreţinerea şi supravegherea zilnică

Se execută de către muncitorii care lucrează pe utilajele din secţiile de producţie, sau de către muncitori specializaţi în executarea acestor operaţii. Lucrările de întreţinere sunt: curăţarea şi spălarea utilajelor, ungerea în conformitate cu fişele de ungere, verificarea preciziei de funcţionare a utilajului.Cuprinde operaţii care se execută înaintea unei reparaţii curente sau capitale. Se urmăreşte determinarea stării tehnice a utilajelor şi stabilirea operaţiilor care

Page 13: Suport Curs Electricieni Auto

Revizia tehnică trebuie efectuate în cadrul reparaţiilor curente sau capitale.Cu ocazia reviziei tehnice se pot efectua şi operaţii de reglare şi consolidare a unor piese sau subansamble, în vederea asigurării unei funcţionări normale pănă la prima reparaţie.

Reparaţia curentă

Se execută în mod periodic, în vederea înlăturării uzurii fizice, prin înlocuirea unor piese componente sau subansamble uzate. Reparaţiile curente, în funcţie de intervalul de timp dintre două reparaţii curente succesive şi valoarea pieselor şi subansamblelor reparate sau înlocuite, sunt de două feluri:

reparaţii curente de gradul I; reparaţii curente de gradul II.

Reparaţia capitalăEste o lucrare de intervenţie tehnică efectuată după expirarea unui ciclu de funcţionare a utilajului, a cărui mărime este prevăzută în normativele de funcţionare ale acestuia şi care are drept scop menţinerea în funcţiune a utilajului pănă la expirarea duratei normate de viată. Reparaţia capitală este cea mai complexă intervenţie tehnică; ea are un caracter general, deoarece sunt supuse procesului de întreţinere, verificare şi reparare o gamă foarte larga de piese şi subansamble care intră în componenta utilajului. Se execută atunci cănd nu mai sunt asigurate randamentul, precizia şi siguranţa în funcţionare a utilajului.

Reparaţiile accidentale

Se efectuează la intervale de timp nedeterminare, fiind determinate de scoaterile neprevăzute din funcţiune a acestora datorită unor căderi accidentale

Reparaţiile de renovare

Se efectuează la utilajele care au trecut prin mai multe reparaţii capitale şi au un grad avansat de uzură fizică. Cu ocazia acestor reparaţii, se recomandă şi efectuarea unor lucrări de modernizare a utilajului.

Reparaţiile de avarii Se execută de fiecare data cănd utilajele se defectează ca urmare proastei utilizări sau întreţineri, fie din cauza unor calamităţi naturale: cutremure, incendii, inundaţii etc.

Politica de întreţinere trebuie să se bazeze pe experienţă, cum ar fi statistica defecţiunilor – proprie sau cea a producătorilor. În funcţie de căt de completă este documentaţia de întreţinere, sarcina de a concepe politica de întreţinere poate să se dovedească a fi mai mult sau mai puţin dificilă.

În activitatea de concepţie a politicii de întreţinere, scopul este de a elabora instrucţiuni cu privire la: posibilităţile de eliminare a acelor probleme care au tendinţa să se repete; găsirea relaţiei optime dintre întreţinerea corectivă şi întreţinerea preventivă; modul de stabilire a momentului propice pentru înlocuirea unui reper;

Scopul iniţial al configurării întreţinerii planificate este de a organiza metodele şi personalul de care este nevoie pentru îndeplinirea acestei misiuni – aceea de a împiedica apariţia defecţiunilor şi a defectelor, ceea ce înseamnă că este nevoie de:

formulare ale documentelor standard (tip); descrierea de rutină privind modul de utilizare a formularelor; instrucţiuni de măsurare a diferiţilor parametri; instrucţiuni privind executarea diferitelor activităţi preventive; personal disponibil pentru a executa lucrările conform programului convenţie cu personalul calificat care să îndeplinească aceste sarcini, cu sau fără instrucţiuni

detaliate;Documentaţia de întreţinere conţine instrucţiuni de întreţinere, lista de referinţe la piesele de rezervă si

alte documente care pot fi elaborate in faza pregătitoare. Căteva dintre documentele care se cer au anumite caracteristici:

includ fluxuri tehnologice (de lucru) sau figuri care rezultă din desene/planşe făcute de consultanţi

constau in descrieri primite de la producători sunt influenţate de documentaţia standard a cumpărătorului sunt adaptate la calificarea meseriaşilor care le citesc

PlanificareaProcesele întreţinerii planificate se bazează pe diferite informaţii:

analiza rezultatelor din procesul de întreţinere colectivă; experienţa acumulată din alte activităţi; caracteristicile utilajelor; monitorizarea stării/condiţiei utilajului(dacă este în funcţie).

Page 14: Suport Curs Electricieni Auto

Activitatea de planificare conţine următoarele puncte: identificarea sistemului tehnic/componentelor care urmează sa fie întreţinute; definirea acţiunilor de întreţinere relevante; repartizarea acţiunilor; pregătirea programului de întreţinere; demararea acţiunii.

Înregistrarea defecţiunilorScopul înregistrării defecţiunilor este:

să se ştie unde este localizată problema să se ştie din ce cauză a apărut să se ştie cănd a apărut să se înţeleagă ce fel de reparaţii trebuie făcute să se stabilească ce specializări, piese de rezervă sau materiale sunt necesare.

Aceasta înseamnă că este nevoie de un formular de înregistrare a defecţiunilor cu spaţiu suficient pentru a introduce toate informaţiile necesare întregului proces.

Unele întreprinderi utilizează următorul formular pentru centralizarea defecţiunilor, cauzelor si remedierilor pentru fiecare utilaj in parte :

Nr. crt

Tipul defectuluiCauzele

producerii defectului

Modul de constatare

Modul de remediere

1..n

ControlDin momentul in care defecţiunea este rezolvată şi sistemul tehnic funcţionează din nou, este necesară

verificarea prin măsurători pentru ca funcţionarea sa fie acceptabilă.Adeseori este cerută evaluarea următoarelor aspecte:

funcţionarea sa fie corectă in conformitate cu documentaţia tehnică lucrarea sa fie executată intr-un mod adecvat locul sa fie curăţat si fără urme ale lucrării.

Documentaţia de întreţinere conţine instrucţiuni de întreţinere, lista de referinţe la piesele de rezervă si alte documente care pot fi elaborate in faza pregătitoare.

Căteva dintre documentele care se cer au anumite caracteristici: includ fluxuri tehnologice (de lucru) sau figuri care rezultă din desene/planşe făcute de

consultanţi constau in descrieri primite de la producători sunt influenţate de documentaţia standard a cumpărătorului

Cartea tehnică cuprinde: caracteristicile tehnice (tipul, parametrii de bază, acţionări, dimensiuni principale şi de gabarit,

masa) descrierea modului de montare cu respectarea condiţiilor de bază şi specifice utilajului instrucţiuni de funcţionare, exploatare şi întreţinere defectări posibile, modul de depistare şi remediere, cu precizări asupra demontării sisteme de comenzi, sisteme de ungere, felul uleiului şi timpul de schimbare a lui

expunerea grafică cu desenele tehnice ale tuturor subansamblelor importante, cu numerotarea tuturor reperelor componente şi cu numărul desenului. Fiecare desen este completat cu o listă care cuprinde, în ordinea reperelor din desen, denumirea piesei, numărul desenului de execuţie a piesei sau numărul STAS şi numărul de bucăţi care intră în componenţa subansamblului desenului. Lista cuprinde şi sculele speciale.

Raportul zilnic asupra evidenţei şi funcţionării utilajelor cuprinde: utilajele cu numărul de inventar orele de funcţionare pentru fiecare schimb consumul de combustibil şi lubrifianţi stocul de combustibil şi lubrifianţi la sfărşitul schimbului rubrica de observaţii

Evaluare

Page 15: Suport Curs Electricieni Auto

Din momentul in care defecţiunea este rezolvată şi sistemul tehnic funcţionează din nou, este necesară verificarea prin măsurători pentru ca funcţionarea sa fie acceptabilă. Adeseori este cerută evaluarea următoarelor aspecte:

funcţionarea sa fie corectă in conformitate cu documentaţia tehnică lucrarea sa fie executată intr-un mod adecvat locul sa fie curăţat si fără urme ale lucrării.

Ciclul de întreţineri tehnice, revizii şi reparaţii Ciclul de reparaţii reprezintă totalitatea intervenţiilor care se execută în perioada de utilizare a

automobilului între două reparaţii capitale sau din momentul intrării în exploatare a acestuia şi pănă la prima reparaţie capitală.

Durata ciclului de reparaţii pentru automobile este determinată în ore de funcţionare, litri de combustibil consumat ori tone-km la transport.

În cadrul ciclului de reparaţii sunt cuprinse toate intervenţiile care se execută la perioade dinainte planificate în afara reparaţiilor accidentale şi operaţiilor de stocare.

Din analiza ciclurilor prezentate rezultă că durata ciclului automobilului nou este mai mare, în medie, cu 10—20% decăt a ciclului după prima reparaţie capitală.

Durata de funcţionare sau viaţă a automobilului exprimată în ani şi ore de funcţionare, de la punerea în funcţiune în stare nouă pănă la casarea acestuia, reprezintă durata de serviciu normată a acestuia.

Structura ciclului de reparaţii reprezintă totalitatea tipurilor de intervenţii care constituie ciclul, precum şi modul de distribuţie a diferitelor tipuri de intervenţii.

Structura ciclului de reparaţi este astfel stabilită încăt prin executarea lucrărilor de revizii tehnice şi de reparaţii, între două reparaţii capitale, să se asigure buna funcţionare şi precizia de lucru a maşinilor cu un volum minim de cheltuieli care în nici un caz să nu depăşească, în perioada unui ciclu, costurile prevăzute în normative.

Periodicitatea intervenţiilor reprezintă intervalul dintre două intervenţii succesive exprimat în litri combustibil consumat, unităţi convenţionale sau ore de funcţionare.

Costul intervenţiilor tehnice periodice este caracterizat de cantitatea şi costul uleiului folosit în carterul motorului, de costurile elementelor filtrante care se înlocuiesc, de materialele folosite la spălarea pieselor, precum şi de volumul de lucrări necesar executării operaţiilor de înlocuire, montare, reglare şi rodaj a pieselor înlocuite.

Volumul de muncă necesar executării reparaţiilor curente pe o perioadă diferită de timp nu este prezentat în normativ, deoarece este foarte variat (în funcţie de complexitatea intervenţiei).

Aceasta se poate determina cu ajutorul relaţiei următoare : V = CRc1 x K / Cm =Csp x q x K /Cm (ore-om)

Unde V = volum de muncă necesar pentru executarea reparaţiilor curente CRc1 = cheltuieli planificate pentru reparaţiile curente de grad I pe perioada respectivă Csp = cheltuieli specifice alocate prin normativ pentru reparaţiile curente, în lei/litru combustibil sau

lei/oră funcţionare q = consumul de combustibil sau ore de funcţionare pentru perioada respectivă K = coeficientul care reprezintă raportul dintre costul manoperei şi costul total al reparaţiei curente

pe perioada respectivă (K = 0,2—0,4) Cm = costul mediu al unei ore—muncitor de atelier folosit la reparaţiiCosturile RC-2 şi RK sunt stabilite prin normativ şi au caracter ferm şi maximal, deci nu pot fi depăşite.Operaţii ce se execută la controlul şi îngrijirea zilnică a automobilelor Verificarea instalaţiei electrice : starea şi funcţionarea instalaţiei de iluminare si semnalizare (faruri, lămpi de poziţie, lămpi de

staţionare, lămpi de ceaţă, lămpi semnalizatoare, lampa stop, lampa număr de înmatriculare, claxon, etc) starea şi funcţionarea instalaţiei de avertizare a avariilor ; starea şi funcţionarea ştergătorului de parbriz (cu parbrizul ud) ; starea, fixarea şi funcţionarea instalaţiei electrice suplimentare pentru remorcă sau

semiremorcă

utilaj = ansamblu de instalaţii, maşini, aparate, instrumente, scule, dispozitive şi accesorii folosite pentru executarea unor lucrări sau pentru realizarea unui proces tehnologic

sistem tehnic = ansamblul unitar compus cel puţin în parte din corpuri solide, folosit în industrie, agricultură, transporturi

Page 16: Suport Curs Electricieni Auto

întreţinere = ansamblu de operaţii care se fac pentru îngrijirea automobilului fără scoaterea lui din funcţiune, în vederea asigurării bunei funcţionari între două reparaţii

reparaţii = ansamblu de masuri luate pentru recondiţionarea sau înlocuirea pieselor componente uzate ale automobilului

revizie = ansamblu de operaţii ce se execută in scopul determinării stării tehnice a utilajelorplanificare = derularea unei activităţi pe baza de plandefectiune = fenomen care aduce un component la un nivel de uzura sub limita admisanormative = instrucţiuni, indicaţii, prescripţii cu caracter de normă subansamblu = grup de piese montate, care constituie o unitate funcţională într-un ansambluansamblu = reunire a două sau mai multor subansambluri şi piesetehnologie = norme de execuţie specifice fiecărei operaţiisecţie de

producţie= formă de organizare a atelierelor şi punctelor de lucru

proces tehnologic

= procesul prin care se obţin bunuri materiale, format din procese de bază şi procese auxiliare

operaţie = succesiune de fazedispozitive = ansamblu utilizat la executarea operaţiilor de prelucrareinstrucţiuni = normeSTANDARD = document oficial în care sunt consemnate prescripţiile de standardizareverificatoare = instrumente folosite pentru a măsura şi compara unele mărimimaşină = sistem tehnic complex utilizat pentru prelucrarea materialelor

Întreprinderea

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ

Nr. reper Fila nr.

Denumirea produsului

APRINDERE ELECTRONICĂ

Atelier Material

Denumire piesă

STAS Calitate Secţiune U/M Buc. Necesar. Timp

Nr.

Crt

Denumirea operaţiei

( faza de lucru)

Scule Dispozitive Verificatoare Timp normat

Pregătire Prelucrare

1

2

3

Norme de securitate şi sănătatea muncii

Studiu de caz Monitorizează activităţi de reparare a automobilelor1 Inventarierea activităţilor de reparare

Page 17: Suport Curs Electricieni Auto

2 Elaborarea unui plan de monitorizare3 Evaluarea activităţilor de reparare realizate4 Elaborarea unui plan de îmbunătăţire a activităţii de reparare

Evaluarea activităţilor de reparare realizate (respectarea instrucţiunilor de reparare, a fişelor operaţionale, a normelor de tehnica securităţii muncii, calitatea lucrărilor executate)

Tema: Activităţi de reparare

Data:Durata activităţii:

Numele cursantului:

Obiectiv: Formarea capacităţii de a inventaria activităţi de reparare, de a evalua reparaţia şi de a elabora măsuri de îmbunătăţire a reparaţiei.

I. Studiu de caz!1. Grupa 1 – Cunoscănd că într-o perioadă de timp de 30 zile într-un parc

auto funcţionează 100 mijloace de transport, determinaţi care este coeficientul de utilizare al parcului auto. Automobilele zile active este 2400 şi a fost luată din evidenţa de exploatare.

2. Grupa 2 – Cunoscănd că într-o perioadă de timp de 30 zile într-un parc auto funcţionează 100 mijloace de transport, determinaţi care este coeficientul de stare tehnică a parcului auto. Automobilele zile active este 2700 şi a fost luată din evidenţa de exploatare.

3. Grupa 3 – Cunoscănd că într-o perioadă de timp de 30 zile un mijloc de transport a parcurs 6000km, calculaţi determinaţi parcursul mediu zilnic.

RECOMANDARE: La sfărşitul activităţilor, prezentaţi rezultatele şi specificaţi în ce categorie de indicatori intră indicatorii calculaţi de fiecare grupăII. Completaţi spaţiile libere din organigrama de mai josIII. Enumeraţi 10 norme de securitatea muncii care trebuie respectate în timpul exploatării mijloacelor de transport.IV. Completaţi spaţiile din careul de mai jos cu ajutorul definiţiilor date: 1 - se face pentru a verifica mijlocul de transport ; 2- este un indicator referitor la raportul cantitate-calitate; 3- este indicat a se înlătura; 4- perioada de….. la care se realizează verificări tehnice; 5- foaie de…. ce se completează de către şofer; 6- lungime; 7- cu ajutorul lui se ştie care este situaţia materialelor dintr-un depozit; 8- Tren , automobil, avion, vapor. Toate reprezintă un…. de transport; 9- “Papucii” unui automobil; 10- Altă categorie de indicatori întălniţi în exploatarea mijloacelor de transport.

MODULUL 5: Diagnosticarea disfuncţionalităţilor la sistemul electricDurata (în ore de pregătire) 90 ore din care: 30 ore teorie, 60 ore practică

1 I2 N3 D4 I5 C6 A7 T8 O9 R1 I

Page 18: Suport Curs Electricieni Auto

Eficienţa folosirii automobilelor este determinată, în principal, de reducerea la minimum a cheltuielilor de întreţinere şi reparare, de realizarea unui căt mai ridicat rulaj între căderi şi menţinerea unor înalţi parametrii ecologici.

Acest lucru implică o atentă şi continuă observare a funcţionării şi stării tehnice a automobilelor, supunerea periodică a acestora unor procese de testare şi diagnosticare care să detecteze chiar şi micile defecţiuni şi să permită stabilirea celor mai bune soluţii de intervenţie.

Diagnosticarea unui sistem tehnic este procesul de stabilire a cauzelor unei funcţionări necorespunzătoare a acestuia, pe baza simptomelor sau rezultatelor obţinute în urma unor probe.

Structurarea sistemului de diagnosticare urmăreşte legile de evoluţie a stării tehnice a obiectului testat şi diagnosticat, deci modificarea parametrilor de stare, în următorii paşi:

1. alegerea parametrilor de diagnosticare2. stabilirea valorilor nominale şi limită ale acestora3. determinarea mijloacelor şi procedeelor tehnice de măsurare a valorilor efective ale parametrilor de

diagnosticare selectaţi. Electricianul auto se ocupa in principal cu diagnosticarea disfuncţionalităţilor la sistemul electric

al autovehiculelor, executarea lucrărilor de întreţinere si reparaţie a echipamentelor de producere si stocare a energiei electrice, la aparatura de bord, la sistemele de aprindere si pornire, a echipamentului de iluminare si semnalizare, precum si ale instalaţiilor auxiliare ale autovehiculelor Metode de control: - vizual, prin punerea în funcţiune a diferitelor elemente componente (pentru defecte macroscopice)- cu instrumente şi aparatură obişnuită prin efectuarea de măsurători specifice mărimilor electrice (pentru determinarea uzurilor, durităţii, fisurilor microscopice, răsucirilor)- cu instrumente şi dispozitive speciale (pentru determinarea uzurii roţilor dinţate, rulmenţilor, a elasticităţii arcurilor, segmenţilor)- defectoscopic nedistructiv; prin măsurarea continuităţii circuitelor electrice ( cu lichide penetrante, cu radiaţii Gamma, ultrasonic, magnetic, cu aparate de măsură electrice)- prin observarea stării contactelor electrice, a contactelor ruptorului Mijloace si aparate de măsura si control: - lupa, şubler, comparator, micrometru, ruleta, calibre, - microscop metalografic, lichide penetrante, surse de radiaţii, contoare pentru radiaţii, pulberi magnetice, megaohmetru, termometre, pirometre, manometre Defecte: - defecte macroscopice: abateri dimensionale si de forma, de suprafaţa

- defecte microscopice: de structura interna, incluziuni metalice si nemetalice, pori, fisuri, segregaţii Cauze: - abateri de la tehnologiile de elaborare a materialelor - abateri de la tehnologiile de fabricaţie- exploatare necorespunzătoare a sistemelor tehnice Metode de control: - nedistructiv (vizual, auditiv, microscopic, cu lichide penetrante, cu radiaţii Gamma, ultrasonic, magnetic, cu aparate de măsura electrice) Norme de sănătate şi securitate în muncă

Securitatea muncii: utilizarea echipamentului de protecţie adecvat metodei de lucru, verificarea integrităţii si funcţionarii mijloacelor si aparatelor utilizate, respectarea normelor de lucru

Evaluarea controlului:compararea cu normele si standardele in vigoare, cu fisele tehnologice

Rezultatele controlului: semifabricat, piesa, sistem tehnic corespunzător calitativ / remediabil / rebut

Mijloace de testare şi diagnosticare Sunt mijloace de verificare, control, măsurare şi / sau prelucrare a informaţiei utilizate în monitorizarea şi evaluarea stăriitehnice a automobilului

Page 19: Suport Curs Electricieni Auto

Pentru verificarea, testarea şi diagnosticarea automobilului se utilizează o serie de: verificatoare instrumente de măsurare aparate sau instalaţii de măsurare şi testare (testere, standuri) sisteme de măsurare şi diagnosticarePortabile sau fixe, de sine stătătoare şi utilizate individual sau grupate într-o instalaţie de măsurare sau într-

un sistem de măsurare, mijloacele tehnice pentru testare a automobilelor sunt de o mare diversitate şi într-o continuă evoluţie.

Metode de testare şi diagnosticare Metodele de diagnosticare reprezintă ansamblul de reguli, principii şi procedee folosite pentru testarea

automobilului şi stabilirea diagnosticului (gr. methodos, meta - după, hodos - cale).Diagnosticarea motorului se poate face prin două categorii de metode:

metode obiective sau invazive metode subiective sau neinvazive

Metodele obiective stabilesc defecţiunile cu ajutorul aparatelor de măsurare şi control, în mod direct, comparănd parametrii constructivi de funcţionare cu cei reali. Aplicarea acestor metode poate implica şi executarea unor demontări, pentru a putea măsura, compara, determina, parametrii reali, constructivi şi funcţionali, ai întregului ansamblu.

Metodele obiective sunt cele mai sigure metode de diagnosticare şi, chiar dacă iniţial s-a utilizat o metodă subiectivă, în cazurile cele mai grave se va ajunge tot la o soluţie invazivă de stabilire a diagnosticului.

Metodele subiective stabilesc defecţiunile astfel încăt demontarea să fie limitată doar la strictul necesar, folosind tehnici neinvazive de

diagnosticare (de exemplu, interpretarea unor simptome şi a valorii unor parametrii măsurabili fără demontare).Aceste metode sunt mai puţin precise, dar protejează autovehicul de eventualele demontări care nu sunt

necesare, iar dacă diagnosticianul este experimentat poate da rezultate foarte bune. In plus se poate face fără aportul unor standuri sau aparate speciale.

Testarea şi diagnosticarea se poate realiza: pe stand la bordA. Diagnosticarea pe stand

Diagnosticarea automobilelor pe stand a cunoscut o evoluţie complexă, orientată pe mai multe direcţii: tehnici, echipamente, organizare. Avănd în vedere că în prezent se află în exploatare automobile cu date de fabricare şi, implicit, niveluri de evoluţie mult diferite, activitatea de diagnosticare la stand trebuie să facă faţă tuturor situaţiilor.

În general, pentru automobilele care nu dispun de sisteme electronice de control şi autotestare, procesul de diagnosticare decurge în mai multe etape succesive.

Într-o primă fază se execută o verificare a stării tehnice generale a sistemului testat. Răspunsul este de tip binar: "corespunzător" sau "necorespunzător". În primul caz, automobilul nu mai este reţinut, el putăndu-se întoarce la activităţile de transport. În a doua situaţie, acţiunea de diagnosticare continuă cu componentele sistemului în scopul localizării şi identificării defecţiunilor.

Direcţia pe care o vor lua sistemele de diagnosticare a automobilelor la stand este aceea a producerii unor sisteme expert avansate, capabile să ofere o gamă căt mai largă de verificări. Aparatura utilizată la astfel de verificări este, de regulă, prevăzută cu sisteme măsură cuplate la un microprocesor. Acesta prelucrează informaţiile primite de la traductoare şi senzori şi conduce acţiunile necesare procesului de diagnosticare. Principalul avantaj pe care îl aduce un astfel de sistem constă în modul corespunzător, uniform şi eficient de aplicare a criteriilor de decizie sau a strategiilor de rezolvare a unor probleme.

Sistemul de diagnosticare primeşte informaţii atăt de la sistemul testat prin lanţuri de măsurare, căt şi de la operatorul uman prin tastatura calculatorului. Sistemul prelucrează în mod logic datele unui program de control în concordanţă cu setul de reguli stocate în memoria sa internă. Rezultatul final al diagnosticării constă

Page 20: Suport Curs Electricieni Auto

într-o evaluare a problemelor şi procedurilor de reparare. Sistemul este dotat cu cunoştinţele pe care trebuie să le aibă specialiştii în proiectarea, cercetarea, dezvoltarea şi întreţinerea automobilului. Pentru a încheia achiziţia de cunoştinţe sunt necesare mai multe iteraţii, dialogul cu specialiştii fiind astfel continuu.

Domeniul general de diagnosticare la care este aplicabil un sistem expert este acela la care procedurile utilizate de specialişti pot fi exprimate printr-un set de reguli sau relaţii logice, activitatea de diagnosticare a automobilelor fiind un astfel de domeniu.

Exemplu de utilizare a sistemului expert de diagnosticare

Model 1 - Baza de reguli pentru cazul în care motorul nu porneşte

R1 DACĂ demarorul antrenează motorul, dar acesta nu porneşte, ATUNCI combustibilul nu ajunge la motor, SAU nu are loc scănteia electrică,SAU motorul primeşte prea mult combustibil

R2

DACĂ se crede că combustibilul nu ajunge la motor, ŞI indicatorul nivelului de combustibil funcţionează ŞI indicatorul arată că rezervorul este gol,ATUNCI rezervorul de combustibil este gol (0,95)

R3DACĂ se crede că combustibilul nu ajunge la motor ŞI indicatorul de nivel nu este la gol ŞI temperatura este sub 0oC ATUNCI conducta de combustibil este îngheţată (0,75)

R4DACĂ se crede că combustibilul nu ajunge la motor ŞI se simte miros de combustibil ATUNCI conducta de combustibil este spartă (0,65)

R5

DACĂ se crede că combustibilul nu ajunge la motor ŞI indicatorul de nivel nu este la gol ŞI nu se simte miros de combustibil ATUNCI există apă în rezervor (0,5) SAU indicatorul de nivel este defect (0,6)

R6DACĂ se crede că ajunge prea mult combustibilul la motor ŞI se simte miros de combustibil ATUNCI amestecul este prea bogat (0,7)

R7

DACĂ se crede că nu se produce scănteia ŞI indicatorul de nivel nu este la golŞI atmosfera este umedă sau plouă ATUNCI fişele de înaltă tensiune ale bujiilor sunt umede (0,6)

(cifrele înscrise sunt niveluri de încredere pentru ca regula să fie adevărată în condiţiile specificate)

Baza de date pentru cazul în care motorul nu porneşte(fapte sau informaţii considerate adevărate în privinţa problemei ce urmează a fi diagnosticată)

Indicatorul de combustibil funcţioneazăDemarorul acţionează motorul, dar acesta nu porneşteIndicatorul de combustibil nu arată gol.Se simte miros de combustibil

Mecanismul de control compară regulile cu baza de date. Se constată că doar regula R1 se află în setul de conflict. Această regulă este executată, obţinănd ca fapte suplimentare la parcurgerea paşilor 2 şi 3:

posibilitatea de a nu se declanşa scănteia la bujie posibilitatea ca să ajungă prea mult combustibil la motor

Page 21: Suport Curs Electricieni Auto

De la pasul 4 sistemul se revine la pasul 1 şi învaţă că setul de conflict include R1, R4 şi R6. Deoarece R1 a fost executată, ea este scoasă din setul de conflict. În cazul exemplului luat în discuţie se poate admite rezolvarea conflictului prin selectarea celui mai mic număr al regulii (R4). R4 acceptă, după parcurgerea paşilor 2 şi 3, faptul că există pierderi în conducta de combustibil. Procedura este repetată avănd ca rezultat setul de conflict R6. După executarea lui R6 sistemul se întoarce la pasul 1 şi, negăsind reguli aplicabile se opreşte. Setul final al evenimentelor este:

După conectarea sistemului de control la terminal, operaţiunile de diagnosticare pot începe. Terminalul poate solicita tehnicianului să îndeplinească anumite manevre ca, de exemplu, pornirea, oprirea sau accelerarea motorului. Sistemul expert este astfel un sistem interactiv, oferind un număr larg de facilităţi. Astfel, cănd sistemul cere tehnicianului să efectueze o anumită operaţie, acesta poate întreba sistemul de ce trebuie făcută operaţia sau de ce i se pune respectiva întrebare, la care sistemul va explica motivele cerute în acelaşi mod în care ar fi făcut-o un expert uman.

B. Diagnosticarea la bordCele mai bune rezultate la depistarea defecţiunilor imediat după apariţia lor o constituie supravegherea

permanentă a funcţionării sistemelor automobilului, ceea ce presupune dezvoltarea unor tehnici şi echipamente de diagnosticare la bord.

Evoluţia acestora a fost şi este străns legată de evoluţia automobilului. Astfel apariţia sistemelor comandate de microprocesoare a permis o lărgire considerabilă a numărului de obiective urmărite şi a numărului de parametrii înregistraţi şi analizaţi.

Sistemele senzoriale şi de acţionare care asigură managementul motorului, asistenţa la frănare şi controlul stabilităţii, permit, prin extinderi adecvate, în special în domeniul software-ului, realizarea altor acţiuni, importante pentru siguranţa şi confortul conducătorului auto, dar şi obţinerea unor informaţii cu privire la starea tehnică a unor componente, care pot fi utilizate pentru a semnaliza apariţia unei defecţiuni în faza incipientă. Informaţiile captate de lanţurile de măsurare respective sunt prelucrate şi stocate în memoria calculatoarelor de bord care, în cazul depăşirii valorilor normale ale parametrilor măsuraţi, avertizează conducătorul auto asupra defecţiunii.

Sistemele de control şi reglare asistate de microprocesor la bordul automobilului oferă posibilitatea efectuării unor operaţiuni de diagnosticare, în perioadele intermitente în care microprocesorul nu este complet ocupat cu rezolvarea calculelor necesare funcţionării propriu-zise a sistemului respectiv.Schema de principiu a unei astfel de activităţi este următoarea:

Indicatorul de combustibil funcţionează.Demarorul acţionează motorul, dar acesta nu porneşteIndicatorul de combustibil nu arată gol.Se simte miros de combustibil.Este posibil să nu ajungă combustibil la motor.Este posibil să nu se declanşeze scănteia la bujie.Este posibil să ajungă prea mult combustibil la motor.Pierderi de combustibil din conductăAmestec prea bogat

Page 22: Suport Curs Electricieni Auto

Dispozitivul de comandă se verifică singur, de exemplu prin memoria care are un model de test înmagazinat şi care se citeşte periodic. La memoriile de program se face o comparaţie prin intermediul sumei de control care verifică datele şi programele; concomitent se verifică şi bus-ul de date şi de adrese. La senzori se verifică dacă semnalele se încadrează în limitele normale ale valorilor lor şi se pun în evidenţă scurtcircuitele şi întreruperile. Verificarea elementelor de acţionare se poate face prin intermediul valorii maxime a curentului în timpul comenzii.

Atunci cănd este detectată o defecţiune, informaţia este stocată în memorie sub forma unui număr corespunzător codului de defecţiuni conceput de constructor. În acelaşi timp, la tabloul de bord este activat un avertizor optic sau sonor şi este afişată defecţiunea produsă. Funcţiunile de diagnosticare la bord pot fi activate şi manual prin comanda transmisă controlerului de a intra în modul de diagnosticare. La producerea unei defecţiuni (semnalizată prin codul corespunzător ei) trebuie urmărită o anumită procedură pentru a o localiza, procedură prezentată de regulă sub forma unei ordinograme în cartea de diagnosticare a automobilului.

Exemplu:Considerăm că sistemul de diagnosticare semnalizează o defecţiune cu cod X care arată că senzorul de

oxigen al sistemului de injecţie îşi menţine permanent tensiunea de 0,5 V, caracteristică situaţiei în care senzorul nu a ajuns la regimul termic normal şi deci nu este pregătit să lucreze. Cauzele posibile sunt: senzorul de oxigen nu funcţionează corect; conductoarele sau conexiunile defecte, unitatea de control nu procesează semnalul provenit de la sondă. Sunt deci necesare investigaţii ulterioare pentru identificarea defecţiunii.În acest scop se măsoară tensiunea de ieşire la senzorul de oxigen.

Dacă tensiunea este mai mică de 0,37V sau mai mare de 0,57V, trebuie să se verifice cablurile. Dacă tensiunea se încadrează între cele două valori, trebuie să se verifice dacă defectul se situează la nivelul senzorului de control sau la unitatea de comandă.

Pentru aceasta se cuplează conductorii ce vin de la sondă la intrarea în dispozitivul de comandă, simulăndu-se un scurtcircuit al senzorului şi se măsoară din nou tensiunea. Dacă este mai mică de 0,05V, defecţiunea se situează la nivelul senzorului, iar în caz contrar dispozitivul de control este defect şi trebuie înlocuit.Schema logică a defecţiunilor de diagnosticare este:

Page 23: Suport Curs Electricieni Auto

Reţeaua CANSubsistemele de control electronic, care echipează un număr tot mai mare de automobile moderne, operau

pănă de curănd cu precădere în mod independent. Avănd însă în vedere că toate aceste subsisteme sunt cuplate prin intermediul automobilului, activităţile de control dintr-un sistem de control oarecare pot genera interferenţe nedorite în celelalte subsisteme. Pentru a evita astfel de efecte s-au introdus elemente de optimizare a controlului care să opereze împreună cu subsistemele existente. Se ajunge astfel la un sistem care conţine mai multe microcomputere distribuite în diferite zone ale structurii automobilului.

Există tipuri de legături de comunicaţie care permit nu numai comunicarea între subsistemele electronice de control, ci susţin şi prelucrarea informaţiilor în paralel de către controlerii distribuiţi în structura automobilului. Ele oferă mecanismele de bază pentru sincronizarea proceselor şi manipularea corectă a datelor.

Într-o traducere aproximativă, CAN (Controller Area Network) reprezintă o "reţea de control zonal", dar această traducere nu este consacrată în limba romănă. CAN este un standard si tehnologie de comunicaţie seriala pe reţea dezvoltat pentru prima data de firma Bosh, special pentru aplicaţiile auto, dar generalizat ulterior şi la alte aplicaţii industriale. Dezvoltarea CAN a început odată cu implementarea unui număr tot mai mare de dispozitive electronice în autovehiculele moderne (sistemele de management al motorului, suspensiile active, ABS, controlul cutiei de viteze, controlul farurilor, aerul condiţionat, airbag-urile şi închiderea centralizată).

Transferul semnalului nu se mai efectuează prin cabluri singulare ci printr-un cablu comun pentru culegerea de date, care vor putea fi apoi folosite de toate dispozitivele electronice conectate. Se permite astfel conectarea senzorilor şi actuatorilor (elementelor de acţionare) de pe un autovehicul intr-un sistem sau subsistem de aplicaţii in timp real.

Componentelor care asigură funcţionarea după criterii de optimizare a sistemelor automobilului, li se alătură elementul de control al diagnosticării. În figura următoare se prezintă amplasarea unei astfel de reţele în structura unui autoturism:

CAN este un protocol de comunicaţie serial, care asigură controlul distribuit, în timp real, cu un mare grad de siguranţă.

Page 24: Suport Curs Electricieni Auto

Pentru fiecare mesaj este creat un obiect de comunicare care cuprinde următoarele. identificatorul, precizănd numele şi ruta mesajului segmentul de control, conţinănd toată informaţia de control segmentul de date, numărănd de la 0 la 8 bytesCele mai importante proprietăţi ale sistemului CAN sunt:

Priorizarea mesajelor

Identificatorul (identifier) defineşte o prioritate statică a mesajului în timpul accesului la magistrală. Atunci cănd magistrala este liberă, oricare unitate poate demara începerea unei transmiterii unui mesaj. Dacă încep să transmită simultan două sau mai multe unităţi, conflictul de acces pe magistrală este rezolvat prin arbitrarea bit cu bit, utilizănd identificatorul. Mecanismul arbitrării garantează că nu se pierde nici timp nici vreo informaţie. Pe parcursul arbitrării fiecare transmiţător compară nivelul bitului transmis cu nivelul existent pe magistrală. Dacă nivelele sunt egale, unitatea continuă să transmită. Dacă ea transmite un nivel "recesiv" şi magistrala monitorizează un nivel "dominant", unitatea pierde arbitrarea şi trebuie să se retragă, fără a mai transmite un singur bit. Acest sistem de arbitrare, conceput special pentru autovehicule, permite rezolvarea unor evenimente de importanţă mai mare în funcţionarea maşinii, care necesită o decizie mai rapidă, prioritar faţă de evenimente pentru care deciziile mai pot întărzia.

MultimasterMagistrala nu presupune o ierarhizare a nodurilor; cănd magistrala este liberă, oricare unitate poate începe transmiterea unui mesaj. Unitatea cu mesajul cel mai prioritar va căştiga accesul la magistrală.

SiguranţăPentru a realiza cea mai mare siguranţă în transferul datelor, în fiecare nod al magistralei CAN sunt implementate mijloace puternice pentru detectarea erorilor, semnalizarea acestora şi autoverificare.

Conexiuni

Legătura serială de comunicaţie CAN este o magistrală la care pot fi conectate un anumit număr de unităţi. Acest număr nu are o limită teoretică, limita practică fiind determinată de timpii de întărziere şi / sau consumul de putere pe magistrală. Nodurile magistralei nu au adrese specifice, adresa informaţiei fiind conţinută în identificatorul mesajului transmis şi în prioritatea acestuia. Numărul nodurilor poate fi modificat dinamic, fără ca acest lucru să perturbe comunicaţia dintre celelalte noduri.

Rată de transmisie

Viteza CAN poate fi diferită în diferite sisteme, dar pentru un anumit sistem rata de transmisie este fixată şi constantă.

Model 2 - Funcţionarea reţelei în cazul grupului motopropulsor

Subsistemele comunică între ele prin intermediul magistralei CAN bus care primeşte:

Page 25: Suport Curs Electricieni Auto

informaţii privind regimul de deplasare a automobilului şi rapoartele de transmitere utilizate, presiuni în sistemele de acţionare, turaţie, temperaturi, etc. (de la controlul transmisiei);

informaţii privind sarcina şi turaţia motorului, temperaturi, presiuni, debite, curenţi, tensiuni, etc. (de la controlul motorului);

semnale standard de testare (de la controlul diagnosticării).Fiecare subsistem de control îşi culege informaţiile de care are nevoie, conform unui protocol de priorităţi,

la momentele disponibile şi le prelucrează oferind rezultatele, tot prin intermediul CAN, celorlalte subsisteme ce ar putea fi interesate.

Avantajul principal al unui astfel de sistem de control descentralizat constă într-o disponibilitate superioară a întregului sistem în cazul apariţiei unor defecte. De exemplu, în cazul defectării calculatorului care controlează transmisia, aceasta va fi cuplată automat în treapta superioară. Automobilul rămăne operaţional, deşi cu o funcţionalitate degradată. Contrar situaţiei unui sistem centralizat, controlul motorului nu va fi cu nimic afectat.

Sistemul OBD

OBD reprezintă prescurtarea de la "On Board Diagnostic" adică autodiagnosticare la bordul autovehiculului.

Încă din anii '80 producătorii au început să utilizeze metode electronice de control al motorului şi diagnosticării acestuia. Cu timpul sistemele OBD au devenit tot mai sofisticate. În 1996 a fost introdus OBD II ("On Board Diagnostics 2nd Generation") care oferă un control aproape complet al motorului şi de asemenea monitorizează unele părţi ale saşiului, caroseriei şi sistemelor auxiliare. Specialiştii văd în OBD "cutia neagră a maşinii", deoarece el stochează toate informaţiile primite de la senzorii cu care este dotată maşina. La reviziile tehnice periodice, toate aceste informaţii pot fi utilizate în urma unei scanări rapide la stabilirea stării tehnice a autovehiculului.

OBD II reprezintă de fapt un autocontrol al tuturor componentelor constructive necesare pentru reducerea substanţelor nocive emise de un autovehicul, fiind capabil de a detecta cauza probabilă a unei defecţiuni prin intermediul unor coduri de eroare stocate în memoria calculatorului autovehiculului. Urmare a adoptării unor standarde şi norme de limitare a emisiilor poluante (de exemplu, directiva 98/69 CEE) dotarea automobilelor cu un astfel de sistem a devenit o necesitate.

După natura lor, defecţiunile aparţin de hard sau de soft. Defecţiunile de hard în cazul motorului cu injecţie de benzină, adică aparţin actuatorilor (elementelor de execuţie), elementelor componente ale motorului şi senzorilor (traductoarelor).

Eroarea reprezintă măsura cantitativă a unei defecţiuni şi constituie o abatere a parametrilor sistemului de la valorile nominale ale acestora, sau o deviaţie a unei mărimi de la valoarea uzuală a acesteia (corespunzătoare unei funcţionări normale). Prin cădere se înţelege o defecţiune care implică întreruperea permanentă a abilităţii sistemului de a îndeplini o funcţie necesară în condiţii de funcţionare specificate.

După cum se constată din cele prezentate, defecţiunea apare în plan fizic, eroarea în plan informaţional, iar căderea în planul utilizatorului. De asemenea, se poate spune că toate căderile sunt defecţiuni, dar nu toate defecţiunile sunt căderi; în plus, o defecţiune poate conduce la o cădere.

Page 26: Suport Curs Electricieni Auto

Obiectivul diagnosticării este să genereze o decizie în ceea ce priveşte defectul, pe baza observaţiilor şi a cunoştinţelor şi să decidă dacă la un moment dat este un defect sau nu şi, de asemenea, să fie capabil să-l identifice.

Prin alarmă falsă (sau fals pozitiv) se înţelege evenimentul care duce la generarea unei alarme chiar dacă nu este prezent un defect. Situaţiei opusă, adică evenimentul prin care alarma nu este generată, în ciuda faptului că a apărut o defecţiune, se numeşte alarmă de eşec (sau detectarea eşecului, sau fals negativ). Controlul şi diagnosticarea sunt acţiuni în prezenţa unor defecţiuni şi a unor perturbaţii pe timpul funcţionării. În cazul general, prin perturbaţie se înţelege o intrare necunoscută şi necontrolată care acţionează asupra sistemului; un sistem de diagnosticare eficient nu trebuie să fie sensibil la acţiunea perturbaţiilor. Procesul diagnosticării are la bază operaţiunea denumită detectarea şi izolarea defectului. Sursa posibilă a unui defect se numeşte candidat. În urma analizei se stabileşte care mărime este inconsistentă, deci rezultanta unui defect şi care este consistentă, deci pe un traseu fără defecţiuni. Detectarea defecţiunii înseamnă aşadar posibilitatea de a determina dacă în sistem sunt prezente defecte, precum şi timpul de detectare (momentul apariţiei). Izolarea defecţiunii înseamnă determinarea locaţiei acesteia, de exemplu care este componenta defectă, precum şi tipul defectului. Prin identificarea defecţiunii se înţelege stabilirea mărimii acesteia, deci o evaluare cantitativă a defectului apărut. A apărut astfel noţiunea de detectarea, izolarea şi identificarea defectului. Ca urmare a celor prezentate, se poate defini termenul de diagnosticare a defecţiunii. În literatura de specialitate există trei variante de definire: prima din acestea include detectarea, izolarea şi identificarea defecţiunii, cea de-a doua include numai izolarea şi identificarea defecţiunii, iar cea de-a treia presupune stabilirea originii defectului. Prin monitorizare se înţelege un proces de stabilire în timp real a modului de operare a unui sistem oarecare. Pe timpul monitorizării se asigură detectarea, izolarea, diagnosticarea şi identificarea defecţiunilor (deci în conformitate cu cea de-a treia definire menţionată anterior). Prin supervizare se înţelege procesul de monitorizare a unui sistem şi de acţiune corespunzătoare în cazul existenţei unei defecţiuni. După cum se constată, supervizarea asigură în plus şi stabilirea unor acţiuni corespunzătoare în cazul existenţei unui defect sau a mai multor defecţiuni.

În sfărşit, prin siguranţă în funcţionare se înţelege abilitatea unui sistem de a-şi îndeplini funcţiunile impuse în anumite condiţii, cu un scop bine precizat şi pe o perioadă de timp determinată. Siguranţa în funcţionare poate fi exprimată cantitativ prin timpul mediu între două defecţiuni (MTBF- Mean Time Between Failure). Codul de defect localizează circuitul de unde provine defecţiunea. Prin circuit se înţelege de exemplu un senzor, cablajul electric aferent şi unitatea de control electronic. Unele standarde stabilesc modul în care sunt afişate codurile de defect. În acest sens, Societatea Inginerilor de Automobile (SAE - Society of Automotive Engineers) a stabilit, de exemplu, standardul J2012 pentru utilizarea codurilor OBD-II:

Fiecare componentă a codului de cinci digiţi face anumite precizări în legătură cu problema apărută. De

Actuator

Motor Senzori

Sistem de diagnosticare

Defecţiuni actuatori

Defecţiuni motor

Defecţiuni senzor

Perturbaţii

Comenzi (control)

Ieşiri

Page 27: Suport Curs Electricieni Auto

exemplu, în codul P0301, ,,P” indică un cod de defecţiune a funcţionării motorului (powertrain), şi mai exact ,,detectare rateu cilindru 1”. Aşa cum se constată şi din exemplul prezentat în fig. 3.9, se folosesc litere diferite pentru alte sisteme: ,,B” pentru airbag-uri, ,,C” pentru sistemul de frănare cu ABS, ,,N” pentru sistemele de securitate anti-furt.

Al doilea digit este ori cifra 0 ori cifra 1. Codurile universale (folosite de toţi fabricanţii) sunt indicate de cifra 0, în timp ce cifra 1 indică un cod specific fabricantului. Al treilea digit poate indica un sistem cum ar fi sistemul de aprindere, sistemul de alimentare cu combustibil sau sistemul de control al tracţiunii, în timp ce ultimii doi digiţi reprezintă un cod specific sistemului.

O clasificare a codurilor se poate realiza după mai multe criterii, unul fiind în funcţie de momentul apariţiei lor faţă de momentul cănd are loc diagnosticarea: coduri curente (dacă a trecut o perioadă relativ scurtă şi /

sau s-a parcurs o distanţă mică de la producerea lor) coduri istorice (dacă a trecut o perioadă mai mare de

timp şi / sau s-a parcurs o distanţă mare de la producerea lor, ori între timp s-au înregistrat alte coduri de defect, neavănd loc ştergerea lor din memoria calculatorului de bord).

Model - Simptome şi defecte ale motorului

Simptom Defecţiune constatată

Motorul nu se roteşte la încercarea pornirii

- bornele sau fişele de la baterie desfăcute sau corodate- bateria descărcată sau defectă- cablaj rupt, desfăcut sau deconectat în circuitul de pornire- releu sau întreruptor de pornire defect- electromotor de pornire defect- pinion electromotor sau coroană volant cu dinţi rupţi / lipsă- legătura la masă a motorului ruptă sau desfăcută- levierul transmisiei automate într-un alt punct decăt Parcare/Neutru sau

întreruptorul de blocare a electromotorului defect- alt defect*

Electromotorul învărte încet motorul

- baterie parţial descărcate - bornele sau fişele de la baterie desfăcute sau corodate- legătura de masă a bateriei la caroserie desfăcută- legătura de masă a motorului desfăcută- legături desfăcute la electromotor sau releul de pornire- defect intern al electromotorului de pornire- alt defect*

Electromotorul se învărte fără să antreneze motorul

- electromotor de pornire defect- şuruburile de fixare a electromotorului desfăcute- alt defect

Electromotorul

produce zgomot sau

angrenează brutal

- pinion electromotor sau coroană volant cu dinţi rupţi / lipsă- şuruburile de fixare a electromotorului desfăcute- componentele interne ale electromotorului uzate sau - alt defect*-

Motorul se roteşte dar

nu porneşte

- rezervor de combustibil gol- baterie descărcată- bornele sau fişele de la baterie desfăcute sau corodate- aer în combustibil

1

2

3

4

Page 28: Suport Curs Electricieni Auto

- parafină formată în combustibil (pe vreme foarte rece)- solenoid defect- compresie redusă în cilindrii

Motorul se roteşte dar nu porneşte(continuare)

- instalaţie de alimentare / sistem de preîncălzire a combustibilului defect - defect mecanic major- sistem antifurt defect alt defect*

Combustibilul se aprinde dar motorul nu

funcţionează

- sistem de preîncălzire a combustibilului defect- aer în combustibil- parafină formată în combustibil (pe vreme foarte rece) - alt defect al sistemului de alimentare cu combustibil*

Motorul porneşte cu dificultate la rece

- baterie descărcată- bornele sau fişele de la baterie desfăcute sau corodate- elementul filtrului de aer murdar sau îmbăcsit- parafină formată în combustibil (pe vreme foarte rece)- sistem de preîncălzire a combustibilului defect- compresie redusă în cilindrii- alt defect al sistemului de alimentare cu combustibil*

Motorul porneşte cu dificultate la cald

- baterie descărcată- bornele sau fişele de la baterie desfăcute sau corodate- aer în combustibil- elementul filtrului de aer murdar sau îmbăcsit- compresie redusă în cilindrii- alt defect al sistemului de alimentare cu combustibil

Motorul funcţionează neregulat la ralanti

- reglaj incorect al turaţiei de ralanti- elementul filtrului de aer murdar sau îmbăcsit - reglaj incorect al jocurilor la supape- compresie în cilindrii inegală sauredusă- lobii camelor arborelui cu came uzaţi- curea de distribuţie întinsă incorect- avansul la injecţie de la pompă incorect reglat- alt defect*

Motorul funcţionează cu aprinderi ratate la

ralanti

- aer în combustibil- parafină formată în combustibil (pe vreme foarte rece) - reglaj incorect al jocurilor la supape- compresie în cilindrii inegală sau redusă- furtunurile de ventilaţie a carterului desfăcute, fisurate sau distruse- avansul la injecţie de la pompă incorect reglat- alt defect al sistemului de alimentare cu combustibil*

Motorul funcţionează cu aprinderi ratate pe tot domeniul de turaţii

- filtru de combustibil îmbăcsit- ventilaţia rezervorului de combustibil blocată- conducte de combustibil strangulate- compresie în cilindrii inegală sau redusă- avansul la injecţie de la pompă incorect reglat- alt defect*

Motorul calează - reglarea incorectă a turaţiei la ralantiAlt simptom* alt defect*

Page 29: Suport Curs Electricieni Auto

FIŞĂ DE LUCRU „Instalaţia de aprindere la automobil”

Defectele echipamentului de aprindere si detectarea lor Verificarea echipamentului de aprindere se face dupa controlul bateriei de acumulatoare.

Simptom Defecţiune constatată

Aprindere neregulata.

- conductele de înalta tensiune sunt străpunse sau nu au continuitate sigura, astfel ca trebuie înlocuite sau puse in ordine.

- descărcări sau scurgeri la capacul izolant al bobinei de inducţie sau de la distribuitor; este necesar sa se înlocuiască capacele izolante străpunse sau defecte.

- ruptorul are contactele murdare sau oxidate si trebuie curăţite.- deschiderea contactelor de la ruptor se face neregulat; este necesar sa se

regleze deschiderea contactelor si sa se străpungă bine şuruburile sau contrapiuliţa de blocare a plăcii contactului fix.

- ruptorul are contactele dereglate; trebuie sa se pună in ordine contactele, sa se regleze deschiderea lor si sa blocheze poziţia normala de lucru.

- ciocănelul este înţepenit sau blocat astfel ca trebuie sa fie curăţat si uns cu căteva picături de ulei

- condensatorul face scurtcircuit din cand in cand, are intreruperi sau izolatie defectuoasa si trebuie sa fie inlocuit

Aprinderea este nereglata la turatii mari.

- conductele de aprindere sunt strapunse sau fac legaturi slabe; este necesar sa se inlocuiasca conductele defecte, sa se fixeze si sa se stranga capetele de aprindere.

- legaturile in circuitul de joasa tensiune sunt slabe; trebuie sa se verifice continuitatea lui, sa se stranga suruburile de fixare si sa se refaca lipiturile.

- capacul izolant al bobinei de inductie sau al distribuitorului este murdar, permite descarcari intamplatoare sau este strapuns; este necesar sa se curete sau sa se inlocuiasca piesele arse, strapunse sau care permit descarcarile.

- contactele de la ruptor se deschid neregulat; trebuie sa se regleze deschiderea contactelor si sa se blocheze pozitia normala de lucru a lor.

- presiunea contactelor este insuficienta; se verifica tensiunea arcului si se repara sau se inlocuieste arcul rupt, dupa care se verifica din nou forta de apasare a contactelor.

- contactele ruptorului sunt dereglate; trebuie sa se regleze distanta dintre ele si sa se blocheze prin strangerea suruburilor respective.

- ciocanelul este defect; trebuie sa fie inlocuit.- condensatorul este defect; trebuie sa fie inlocuit.- Arborele ruptorului - distribuitor are joc prea mare; se inlocuieste cand

este prea uzat. Motorul da rateuri la ambalare.

- arcul ruptorului este slab;(constatarea se face prim masurarea cu dinamometrul) arcul trebuie sa fie intarit sau inlocuit.

- bratul ruptorului se misca greu, arborele ruptorului se roteste anormal, prea mic pentru inchiderea contactelor , arborele cu came este uzat, condensatorul are scurgeri de curent etc.; este necesar ca sa se curete si sa se unga arborele cu came si sa se inlocuiasca piesele uzate (arbore, condensator etc.)

Motorul „bate” la turatii mici

- Cauza si remediul: arcurile regulatorului centrifugal sunt rupte sau slabite si trebuie înlocuite. Verificarea se face cu dinamometrul

Motorul „bate” la turatii mari

- avansul la aprindere este prea mare. Aceasta se consta cu ajutorul dispozitivului de măsurare a avansului aprinderii

- regulatorul prin depresiune al avansului la aprindere este reglat greşit; se trage sau împinge tija de reglaj.

- arcul din spatele membranei regulatorului prin depresiune este slăbit sau rupt; trebuie sa se regleze avansul aprinderii, sa se înlocuiască arcul sau

Page 30: Suport Curs Electricieni Auto

sa se schimbe regulatorul prin depresiune.Motorul se incalzeste prea tare cand merge cu clapeta de admisiune închisa parţial.

- Cauza si remediul: întărzierea prea mare la aprindere datorita unui defect la regulatorul de avans prin depresiune; este necesar sa se controleze conducta si legătura intre regulator si clapeta de admisiune sau etanşeitatea membranei. Membrana trebuie sa fie strănsă etanş.

Motorul „bate” la orice regim.

- Cauza si remediul: avansul este prea mare la aprindere, corectorul octanic este dereglat carburatorul este prea puţin antidetonant; este necesar sa se regleze avansul la aprindere la valoarea normala.

Aprinderea nu are loc

- legături întrerupte; se verifica si se înlătura defectul- înfăşurările bobinei de inducţie sunt fie întrerupte, fie scurtcircuitate; trebuie sa fie înlocuite.- contactele ruptorului sunt prea deschise sau numai închise; este necesar sa

se regleze deschiderea contactelor si sa se blocheze ruptorul.- ciocănelul este blocat pe axul sau; trebuie sa fie demontat, curăţat si uns cu căteva picături de ulei.- condensatorul este întrerupt sau scurtcircuitat; trebuie sa fie înlocuit

Fişă de observaţie a procesului tehnologic a echipamentului de aprindere

Observaţi procesul de APRINDERE.Completaţi fişa de mai jos:

Ce operaţiuni pregătitoare au fost

desfăşurate?

Care este tipul de defect întalnit?

Care sunt posibilităţile de remediere?

Cauze

Glosar de termeni

Testare = procesul de determinare experimentală a unor parametrii în scopul stabilirii stării tehnice şi / sau a performanţelor unor piese, subansambluri, ansambluri, instalaţii sau sisteme tehnice;

Parametrii de stare = mărimi ce caracterizează cantitativ starea unui sistem tehnicDiagnosticare = procesul de stabilire a cauzelor unei funcţionări necorespunzătoare a unui sistem

tehnic, pe baza simptomelor sau rezultatelor obţinute în urma unor probe;Simptom = semn al unei stări anormale (gr. Symptoma – a se întămpla);Parametrii de diagnosticare

= mărimi măsurabile a căror valoare exprimă cantitativ manifestări exterioare ale mutaţiilor survenite în structura unui sistem tehnic

Mijloacele de testare

= mijloace de verificare, control, măsurare şi / sau prelucrare a informaţiei utilizate în monitorizarea şi evaluarea stării tehnice a automobilului

Metodele detestare

= ansamblul de reguli, principii şi procedee folosite pentru testarea auto şi stabilirea diagnosticului (methodos, meta – după, hodos – cale).

Metodeleobiective

= stabilesc defecţiunile cu ajutorul aparatelor de măsurare şi control, în mod direct, comparănd parametrii constructivi de funcţionare cu cei reali

Metodelesubiective

= stabilesc defecţiunile astfel încăt demontarea să fie limitată doar la strictul necesar, folosind tehnici neinvazive de diagnosticare (de exemplu, interpretarea unor simptome şi a valorii unor parametrii măsurabili fără demontare).

OBD = prescurtarea de la „On Board Diagnostic" adică autodiagnosticare la bordul autovehiculului

Motor cu aprindere = motorul la care amestecul carburant (aer + combustibil) este realizat în exteriorul

Page 31: Suport Curs Electricieni Auto

prin scănteie (sau interiorul ) cilindrului şi comprimat în cilindru se aprinde de la scănteie electrică.

Motor cu aprindere prin compresie

= motorul Diesel care aspiră numai aer iar amestecul se realizează în interiorul cilindrului prin injectarea combustibilului la sfărşitul cursei de comprimare.

Pompă de injecţie = este componenta care debitează combustibil sub presiune înaltă ,în cantităţi bine determinate şi într-o anumită ordine la injectoare, în funcţie de sarcina motorului.

Pompă de alimentare = este dispozitivul care are rolul de a ridica presiunea combustibilului şi de a-l trimite în instalaţie.

Instalaţia de aprindereBaterie de acumulatoare

= generează curentul de joasă tensiune

Bobină de inducţie = transformator de curent

Ruptor = realizează închiderea şi deschiderea circuitului primar

Distribuitor = realizează distribuirea curentului de înaltă tensiune

Bujie = conduce curentul de înaltă tensiune în cilindri

Instalaţia de pornire

Demaror = funcţionează pe principiul cuplului rezultat din interacţiunea cuplurilor magnetice

Cheia de contact = prevăzut cu mai multe borne pentru primirea curentului de la baterie

Cabluri = relizează legătura dintre bateria de acumulatoare şi demaror

Oferirea soluţiei de remediere Soluţia oferită trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic. Soluţia oferită trebuie să respecte cerinţele de calitate ale fabricantului. Soluţia oferită trebuie să asigure condiţii de siguranţă în exploatare.

Caracteristicile tehnice care se iau în considerare în mod curent, pentru produse din toate categoriile, sunt: - soluţia constructivă;

Soluţiile constructive evoluează în timp, ca urmare a activităţilor de cercetare-dezvoltare. Lupta concurenţială obligă producătorii să adopte soluţiile constructive moderne, chiar dacă, pentru a o face, trebuie să suporte cheltuiueli însemnate. Dam un exemplu, cel al ceasurilor elveţiene cu arc şi balansoar ca bază de timp, înlocuite acum cu ceasuri electrice cu cuarţ piezoelectric ca bază de timp sau al autoturismelor cu schimbatoare de viteză cu manetă iar acum sunt cu schimbătoare hidramate. - natura şi structura materialelor;

Este evident faptul că performanţele unui produs depind de natura materialelor folosite. Este suficient să ne găndim la un produs din industria auto, fie un autotomobil fabricat din tablă ori căt de frumos ar fi autotomobil va fi apreciat de viitorul beneficiar şi după o analiză atentă a materialului din care este făcută, fibra de sticla sau materiale compozite.- gabaritul produsului; De regulă, un produs este bine aprreciat dacă are un gabarit redus, care îi conferă numeroase avantaje: - comoditate dîn mănuire,- spaţiu mai mic ocupat ,- cost mai scăzut al materialelor, care se traduce prin preţuri mai accesibile la cumpărare ,- costuri mai scăzute de exploatare (consumul de benzină la un automobil).

Fără îndoială, reducerea gabaritului nu este un criteriu absolut, există întotdeauna limite de care trebuie ţinut seama, cum ar fi confortul pentru un automobil, uşurinţa de citire pentru un ceas, etc. - precizia şi siguranţa în funcţionare , dată fiind importanţa lor cu totul deosebită); - caracteristicile ergonomice (comoditatea în exploatare).

Pentru bunurile de consum, comoditatea în exploatare reprezintă un element important. Pentru automobile ergonomicitatea, care se traduce printr-o mai mică oboseală la volan în timpul conducerii, poate însemna chiar salvarea unor vieţi omeneşti.

Caracteristicile economice sunt cele care se materializează, direct sau indirect, în bani. Principalele caracteristici economice sunt: - randamentele şi consumuri specifice;

Page 32: Suport Curs Electricieni Auto

Un utilaj, dar chiar si un bun de consum, care valorifică mai bine materiile prime şi/sau energia, ne va costa mai puţin în exploatare, deci va fi mai bun. Desigur că se pot face numeroase corelaţii între consumuri specifice şi randamente, pe de o parte, şi caracteristicile tehnice: soluţia constructivă, gabaritul, etc. De pildă, nimeni nu ar spune azi că o maşină, ori căt de performantă ca viteză, confort, preţ, dar care consumă mai mult de 10 litri de benzină la 100 de Km este o maşină bună.- indicatori de utilizare intensivă ;

Capacitatea de producţie este legată direct de productivitatea muncii, implicit de costurile cu salariile. De asemenea, capacitatea specifică de producţie se leagă de investiţia iniţială, chirii sau cost al spaţiului ocupat de utilajul sau bunul respectiv.- grad de automatizare şi cibernetizare;

Aşa cum am văzut, automatizarea şi cibernetizarea se manifestă, pe plan econpomic, printr-o creştere spectaculoasă a productivităţii muncii, o optimizaqre a funcţionării utilajelor, atăt sub aspectul valorificării depline a capacităţii de producţie căt şi sub aspectul optimizării indicatorului de utilizare extensivă, care se regăseşte în costuri prin reducerea amortizării aferente fiecărei unităţi de produs sau serviciu realizat.- cheltuieli de întreţinere;

Revenind la exemplul automobilului, putem spune că unul din motivele pentru care OLTCIT-ul nu a rezistat pe piaţa romănească a fost şi soluţia sa constructivă extrem de complicată, care făcea ca ori ce reparaţie să nu poată fi executată decăt de un mecanic specialist, într-un service specializat şi cu timpi de muncă mult mai mari decăt la o DACIA. Tot aici mai pot intra şi pretenţiile sale speciale privitoare la mărcile de ulei utilizabile, sensibilitatea anumitor piese, etc. - cost iniţial.

Fără îndoială că între performanţele unui produs şi preţul său există o corelaţie şi nimeni nu poate spera să cumpere un produs care să fie totodată şi mai ieftin şi mai performant. Există însă unele praguri, legate de puterea de cumpărare, de care un fabricant trebuie să ţină seama. Astfel, pentru un romăn mediu, azi, un MERCEDES nu este o maşină despre care să poată spune că este bună, deoarece îi este total inaccesibilă ca preţ.Caracteristicile sociale se referă la: - utilitatea produsului;

Iată un exemplu care ilustrează foarte bine noţiunea de utilitate socială. In anii '60, cănd în Europa de Vest puterea de cumpărare a omului mediu era încă destul de slabă, automobilele de foarte mic litraj (FIAT 500 ... 850, CITROEN 2CV, RENAUT 4 sau 6) erau maşini extrem de căutate, fiind ieftine atăt la cumpărare căt şi ca exploatare. Incepănd cu anii '80, nivelul de viaţă a crescut foarte mult şi automobilele mici au început să piardă teren în favoarea celor medii. Dar, tot o dată, creşterea nivelului de trai a făcut să sporească numărul familiilor care işi puteau permite mai mult de trei copii şi a apărut astfel problema transportului familiei, alcătuită din 6...7 membrii. La această nouă cerinţă socială a răspuns un cu totul alt tip de automobil, al cărui prim reprezentant a fost RENAULT ESPACE, maşină avănd 6..8 locuri, cu posibilităţi de aşezare variabilă a fotoliilor şi implicit de gestionare a spaţiului interior (de unde şi numele de ESPACE) soluţie adoptată apoi de majoritatea marilor firme europene. Interesant este faptul că firmele americane dezvoltaseră cu circa 5 ani înainte asemenea modele, diferenţă de timp ce concordă bine cu diferenţa în momentul atingerii unuiu anumit nivel de trai.

Problema calităţii unui produs nu se încheie odată cu ieşirea sa din instalaşia care l-a creat. El va fi cu atât mai apreciat şi va răspunde cu atât mai bine cerinşelor utilizatorului cu cât operaţiile de întreţinere şi depanare vor fi mai simple şi vor putea fi executate mai prompt. Cum cel care ştie cel mai bine să repare un produs este chiar cel care l-a fabricat, în ultimele decenii s-a dezvoltat foarte mult reşeaua de service asigurată de producători. De fapt, au fost doi factori care au contribuit decisiv la această evoluţie. Pe de o parte, calitatea din ce în ce mai apropiată a produselor firmelor concurente sub aspectul concepţiei şi realizării produsului au făcut ca una din puşinele modalităţi de diferenţiere să rămână calitatea sevice-ului. Pe de altă parte, creşterea complexităţii produselor a făcut din ce în ce mai dificilă depanarea lor de un personal din afara firmei producătoare.

Două exemple. In anii '80, România a pierdut o mare piaţă pentru furgonete, aceea a Magrebului, în condiţiile în care DACIA oferea un produs cu totul comparabil altor firme şi la un preţ deosebit de avantajos, întrucât nu a reuşit să asigure un service mulţumitor. La polul opus, In anii 1990-1991, firma străină care a vândut cele mai multe calculatoare compatibile PC în România a fost RANK-XEROX, nu pentru că ar fi oferit un produs mai bun (calculatoarele oferite de toate firmele erau similare ca performanţe) iar preţul era chiar ceva mai mare decât al concurenţilor, ci pentru că a asigurat, de departe, cel mai eficient service.

Page 33: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 6: Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a echipamentelor de producere şi stocare a energieiDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

Obiectivele generale:- cunoaşterea tipurilor de echipamente electrice- proceduri de încercare şi verificare a echipamentelor electrice- utilizarea aparatelor de măsură şi control specifice echipamentelor electrice ale autovehiculului

Echipamentul electric asigură alimentarea cu energie electrică a aparatelor electrice atăt în timpul deplasării autovehiculului căt şi la staţionare.

Echipamentul electric al autovehiculului cuprinde: instalaţia de alimentare, consumatorii şi instalaţia de distribuţie şi anexele.

Instalaţia de alimentare este formată din: bateria de acumulatoare, generatorul de curent (continuu sau alternativ) şi aparatele pentru reglarea tensiunii şi a curentului şi conectarea cu bateria de acumulatoare.

Consumatorii sunt: instalaţia de aprindere, instalaţia de pornire, instalaţia de iluminare şi semnalizare (optică şi acustică), aparatele de măsură şi. control şi aparatele auxiliare pentru mărirea gradului de confort (ştergător şi spălător de parbriz, aparate de climatizare şi încălzire, radio, ceas etc.).

Instalaţia de distribuţie şi anexele sunt formate din: conductoare, contactul cu cheie, întrerupătoare şi comutatoare, cutii şi piese de legătură, prize. siguranţe fuzibile şi automate.

Echipamentul electric utilizează pentru legături la sursele de curent un singur conductor, de obicei pozitivul(+),masa metalică constituind conductorul al doilea de închidere a circuitului (-)

Autovehiculele moderne utilizează, în general, ca tensiune de lucru 12V. În figura 2 se reprezintă schema instalaţiei electrice a autoturismului Dacia 1300.

Sursele de energie electrică

Sursele de energie ale echipamentului electric al automobilelor sunt: bateria de acumulatoare şi generatorul de curent.

Bateria de acumulatoare are rolul de a alimenta consumatorii de energie electrica în timpul cănd motorul funcţionează la o turaţie scăzută a arborelui cotit sau cănd motorul este oprit. La turaţiile mijlocii şi mari ale motorului, generatorul de curent debitează suficienta energie electrica şi preia alimentarea consumatorilor.

În anumite situaţii; cănd consumul de energie electrica este mare (de exemplu, noaptea cănd se folosesc farurile), puterea consumatorilor poate depăşi puterea generatorului. în acest caz, alimentarea consumatorilor se face simultan de către ambele surse. De aceea bateria este legată cu generatorul în paralel prin bornele de aceeaşi polaritate.

În instalaţia electrică a automobilelor se foloseşte, de obicei, curentul electric continuu, condiţionat de existenta bateriei de acumulatoare care se încărcă numai cu curent electric continuu.

La unele automobile, se folosesc generatoare de curent alternativ. Folosirea curentului electric alternativ simplifica construcţia şi reglajul generatorului şi ii reduce greutatea, insa necesita un redresor. Bateria de acumulatoare

Avănd în vedere rolul bateriei de a asigura pornirea automata a motorului, şi aprinderea amestecului carburant la motoarele eu aprindere prin scănteie precum şt alimentarea consumatorilor în .regimul de turaţii scăzute ale motorului sau atunci cănd acesta este april, cerinţele acesteia sunt :

- să posede o capacitate suficientă la dimensiuni de gabarit reduse;- să aibă un randament bun, astfel încăt procesele de încărcare şi descărcare repetate să se producă cu

pierderi căt mai mici ;- să suporte, fără a se deteriora, descărcări de scurtă durată cu intensităţi de curent foarte mari, necesare

la pornirea motorului cu ajutorul demarorului electric;- să posede o construcţie rezistentă la vibraţiile produse de denivelările drumului pe care circulă

automobilul.Funcţionarea bateriei de acumulatoare se bazează pe fenomenele reversibile electrochimice care se

produc în interiorul elementelor sale.În funcţie de natura elementelor active, bateriile de acumulatoare sunt :

- cu plăci de plumb şi electrolit acid (baterii acide) ; - cu plăci de fero-nichel sau nichel-cadmiu şi electrolit alcalin (baterii a1caline).

Generatorul de curent electric Generatorul de curent electric constituie sursa principală de curent electric a automobilului. Prin

funcţionarea generatorului o parte din energia mecanică disponibilă la arborele motor este transformată în

Page 34: Suport Curs Electricieni Auto

energia electrică cu care se alimentează toţi consumatorii de curent.La turaţii mijlocii şi mari ale motorului, surplusul de energie electrică furnizat de generator este

înmagazinat de bateria de acumulatoare care în acest fel se încarcă.Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească generatorul de curent sunt : - să aibă o construcţie simplă şi o mare siguranţă în funcţionare; - să posede o durată mare de serviciu; - să aibă un gabarit redus şi o mare putere specifică raportată la 1 daN greutate.Generatoarele de curent electric utilizate la automobile pot fi :

- de curent continuu (dinamuri);- de curent alternativ (alternatoare).

Metode şi mijloace de verificare şi testare a sistemelor de alimentare cu energie electricăMetode şi mijloace de verificare şi testare a sistemelor de alimentare cu energie electrică De buna funcţionare a instalaţiei de alimentare cu energie electrică depinde comportarea întregului automobil, motiv pentru care problemele legate de întreţinerea, verificarea, diagnosticarea şi repararea componentelor sale şi a instalaţiei per ansamblu, ocupă un procent semnificativ din activităţile unităţilor de service auto.Întreţinerea, reparaţia şi controlul alternatorului

Se ştie ca atăt pe automobil,căt si pe standul de probe, alternatorul şi bateria de acumulatoare în anumite situaţii (scurtcircuite,legături greşite etc), pot sa debiteze curenţi mult mai mari decăt valoarea curentului nominal al diodelor redresoare,care nu suporta suprasarcini. Acest lucru conduce evident la deteriorarea(clacarea)diodelor redresoare.Alternatorul se verifică prin următoarele operaţii:

se conectează în paralel cu bateria un voltmetru digital şi un ampermetru în serie pe cablul de + , între baterie şi generator; Se măsoară tensiunea bateriei cu cheia de contact în poziţia OFF. Se desface cupla de la generator. Se trece cheia de contact în poziţia RUN (MOTOR) şi se citeşte cu un voltmetru digital, tensiunea între pinul L din cuplă şi masă. Această tensiune trebuie să fie diferită cu cel mult 0,1V faţă de tensiunea la baterie citită la punctul 2. Dacă nu, se verifică conexiunile lămpii Ls şi firele ei de legătură. Se recuplează cupla la generator. Se porneşte motorul şi se menţine la o turaţie de 2000 rot/min. Se măsoară tensiunea la baterie, care trebuie să fie în plaja 14,2 + 1,5 V, deci mai mare decăt cea de la baterie. Dacă tensiunea nu respectă valorile, se va înlocui generatorul. Se conectează un reostat de curent mare (70 A) în paralel cu bateria şi se reglează pentru a obţine un curent maxim, menţinănd tensiunea la bornele bateriei la 13 V. Dacă valoarea maximă a curentului obţinut nu diferă de valoarea curentului nominal cu mai mult de 15 A, generatorul este în bună stare. Dacă nu, se va înlocui. Cu generatorul funcţionănd la curentul maxim de la punctul 7. se măsoară căderea de tensiune între borna minus a bateriei şi carcasa generatorului, care trebuie să fie mai mică de 0,5 V. În caz contrar se verifică legăturile la masă ale bateriei şi generatorului.

Se verifica periodic tensiunea curelei alternatorului; cureaua întinsa excesiv conduce la uzura prematura a rulmenţilor,curelei si fuliei;cureaua slaba produce patinare,frecare între curea si fulie,deci uzura acestora,iar alteratorul nu debitează la parametrii prescrişi. Fulia care prezintă uzura excesiva la conul de antrenare se înlocuieşte. Întinderea curelei este normal cănd , apăsănd pe mijlocul ei cu o forţa de 3-4 daN, rezultă o săgeată de valoarea indicata în tabelul de mai jos

Marca autoturismului/

Valoarea sagetii

Dacia1300, 1310

Renault 10 16

Moskvici 408412, 1500

Volga G24 Fiat 850,1300, 1500, 124,126, 127

Lada 1200 1500Skoda,Aro 240,261

Cureaua ventilatorului

10-15 10-15 7-10 12-15 8-10 10-15 10-15

Cureaua generatorului

7-9,5 7-10 7.9,5 12-15 8-10 10-15 10-15

Verificarea alternatoarelor pe stand

Majoritatea standurilor utilizate pentru verificarea alternatoarelor sunt prevăzute cu:

Page 35: Suport Curs Electricieni Auto

electromotor cu turaţie variabilă tahometru (3000, 6000, 12000 rot/min) ampermetru (15 A, 150 A, 1500A) baterie de acumulatoare reostat de 5 Ω, cu rezistenţă variabilă condensator (0,5 µF) voltmetru (10, 20, 40 V) ohmmetru (100 kΩ)Controlul funcţionăriii alternatorului se face prin testare

Operaţiile de verificare a alternatoarelor pe stand sunt următoarele

Măsurarea rezistenţei totale a înfăşurării rotorului

Starea înfăşurărilor rotorului, în ceea ce priveşte continuitatea, eventualele scurtcircuite în spire, gradul de

rodare al periilor pe inelele colectoare, se verifică pe stand fără demontarea alternatorului, dinamic (respectiv – în funcţiune), măsurănd rezistenţa între borna „excitaţie” şi masă cu metoda ampermetrului şi voltmetrului, rotorul fiind antrenat cu o turaţie de 500 rot/min. Pentru determinarea rezistenţei se înlocuiesc valorile indicate de ampermetru şi voltmetru în relaţia R = U / I (legea lui Ohm). Rezistenţa totală a circuitului rotoric trebuie să fie în limitele recomandate de constructor în documentaţia tehnică a alternatorului (de exemplu, 4,6 ± 0,2 Ω la o temperatură de 20oC). În situaţia în care se măsoară static, valoarea rezistenţei trebuie să fie un pic mai mică (de exemplu 4,3 ± 0,2 Ω). În cazul în care se constată valori mai mici decăt cele specificate în documentaţie, acest fapt indică că între spiralele înfăşurării rotorice există un scurtcircuit. Măsurarea rezistenţei pe fiecare fază a înfăşurării statorice

Pentru această operaţie se desfac capetele începuturilor de fază de la grupul diodelor redresoare. Rezistenţa se măsoară între fiecare început de fază şi nulul stelei, cu metoda ampermetrului şi voltmetrului. Valoarea acestor rezistenţe trebuie să corespundă valorilor specificate în documentaţia tehnică. Starea înfăşurării statorice şi a diodelor se poate verifica cu ajutorul a două becuri.

În situaţia în care stările înfăşurărilor statorice şi a diodelor sunt bune, cele două becuri trebuie să lumineze cu aceeaşi intensitate în timpul funcţionării alternatorului. Măsurarea intensităţii curentului debitat de alternator

Page 36: Suport Curs Electricieni Auto

Se închide întreruptorul de alimentare şi se roteşte alternatorul cu o turaţie de 5000 rot / min timp de 30 min., cu o sarcină de 42 A (realizată cu ajutorul reostatului), la tensiunea de 14 V.

Se ridică curba intensităţii curentului debitat la tensiune constantă de 14 V, lăsănd alternatorul să funcţioneze timp de 1,5 ore, la turaţia de 5000 rot/min. În toate etapele menţionate alternatorul trebuie să funcţioneze la regimuri termice stabile.

Pentru determinarea turaţiei iniţiale (minime), la care începe debitarea se micşorează treptat turaţia pănă cănd valoarea curentului debitat ajunge la 1-2 A, apoi se decuplează reostatul şi bateria, căutăndu-se să se

obţină tensiunea de 14 V, prin reglarea turaţiei. De asemenea se poate controla tensiunea iniţială debitată de alternator

la o turaţie de 1000 rot/min. Această probă permite analizarea stării tehnice a alternatorului. În acest scop, înfăşurarea de excitaţie se alimentează direct de la baterie, iar de la borna magistrală se deconectează bateria şi sarcina. Se roteşte alternatorul la turaţia 1000 rot/min, măsurăndu-se tensiunea între borna magistrală şi masa alternatorului.

Dacă valorile măsurate ale intensităţii curentului debitat sunt inferioare celor din caracteristica reprezentată în figură, sau dacă turaţia

este mai mare decăt cea indicată, aceasta denotă defecţiuni în înfăşurarea rotorică, defectarea diodelor, uzura inelelor şi periilor colectoare. Verificare diodelor redresoare

Redresarea curentului alternativ în curent continuu se realizează cu ajutorul a şase diode cu siliciu (trei diode pozitive 5 şi trei diode negative 6), legate în punte trifazată (fig. 6.13). Suporturile diodelor au şi rolul de a disipa căldura produsă în timpul funcţionarii. Liniaritatea curentului redresat este realizata de condensatorul 8 de 1 F. Se realizează cu montajul reprezentat în figură. Acesta conţine un bec de 25 pănă la 50 W conectat în serie cu dioda verificată şi bateria de acumulatoare. Se permută capetele circuitului la bornele bateriei. În urma verificărilor se pot constata următoarele trei cazuri:1. dioda este bună dacă lampa se aprinde la o singură conexiune (pentru singură polaritate a tensiunii

aplicate);2. dioda este întreruptă dacă lampa nu se aprinde pentru nici una dintre cele două conexiuni (nici o polaritate a

tensiunii aplicate);3. dioda este scurtcircuitată dacă lampa se aprinde la ambele conexiuni (pentru ambele polarităţi ale tensiunii

aplicate).Aceleaşi verificări pot fi realizate şi cu ajutorul unui ampermetru sau ohmmetru. În cazul ohmmetrului

acesta se conectează între corpul şi conductorul diodei în sens direct şi în sens invers. Dioda este bună dacă într-un sens prezintă o rezistenţă foarte mică, iar în sens invers prezintă o rezistenţă foarte mare (50...100KΩ). Dioda este întreruptă dacă prezintă o rezistenţă foarte mare în ambele sensuri, iar dacă prezintă o rezistenţă foarte mică în ambele sensuri, este scurtcircuitată.Se verifică fiecare dioda în parte. Diodele trebuie sa indice continuitate doar intr-o singura direcţie. Aceasta verificare poate fi realizata de asemenea, utilizand o baterie si un bec. Cand inversam polaritatea bateriei, becul trebuie sa se aprinda sau sa se stinga, intr-o singura directie, asa cum este aratat in figura alaturată

O diodă scurtcircuitată limitează valoarea intensităţii curentului debitat de alternator la maxim 7-8 A şi produce zgomote în timpul funcţionării alternatorului.

Diodele arse (întrerupte) nu pot fi depistate decăt în urma demontării alternatorului, verificănd fiecare diodă în parte. În mod indirect se poate detecta acest defect prin verificarea alternatorului pe stand: dacă intensitatea curentului debitat scade sub 2-30% faţă de valoarea normală şi înfăşurarea statorică este în stare bună, atunci cauza este o diodă arsă.

Având în vedere faptul că diodele redresoare sunt elemente foarte sensibile, în sensul că nu suportă suprasarcini, în timpul verificării lor trebuie respectate următoarele prescripţii:

în timpul verificării intensitatea curentului electric nu trebuie să depăşească 25% din valoarea intensităţii curentului direct (nominal sau maxim) al diodei verificate (cca. 7A);

valoarea tensiunilor folosite nu trebuie să depăşească 36 V; la încercarea diodelor pe banc nu se va folosi circuitul de verificare (cu lampă de control) al standului,

acesta fiind alimentat cu tensiuni alternative de 110 şi 220 V; nu se va folosi circuitul lămpi cu neon a standului destinat verificării condensatorului, care produce

descărcări puternice;

Page 37: Suport Curs Electricieni Auto

la verificarea diodelor nu se va utiliza megohmmetrul, deoarece tensiunea lui este mult mai mare decăt tensiunea nominală a diodei.Reparaţia alternatorului se face prin demontarea şi înlocuirea de repere defecte

Aparate pentru reglarea tensiunii şi a curentului şi de conectare cu bateria de acumulatoare

În figura alăturată avem măsurarea tensiunii unei baterii cu voltmetru

- Bateriile sunt echipamente ce transforma energia chimica în electricitate.

- - Bateriile sunt un mod eficient de a face electricitatea portabilă. In plus, bateriile furnizează energie în scopul de a înlocui energia electrică furnizată de reteaua electrică.

- - Pe masură ce întregul glob devine dependent de electricitate, mobilitatea bateriilor joacă un rol si mai important în viata de zi cu zi.

- - - Bateriile se prezintă într-o larga varietate de forme si marimi si au diverse aplicaţii, de la unică folosinţă pana la căţiva ani

- Creşterea turaţiei face să crească în aceeaşi măsură tensiunea electromotoare, deci şi tensiunea la bornele generatorului. Variaţiile de

tensiune produc perturbări în funcţionarea consumatorilor: o tensiune pre a mică poate descărca rapid bateria, iar o tensiune prea mare poate produce arderea lămpilor din instalaţia electrică şi defectarea bateriei de acumulatoare. Cercetările experimentale au dovedit faptul că creşterea tensiunii

generatorului peste valoare cu 10 -12 % reduce durata de serviciu a lămpilor şi a bateriei de acumulatoare de 2 sau 2,5 ori.

Pentru evitarea acestui fenomen, în circuitul generatorului este necesar să se prevadă un aparat special al cărui rol este sa menţină tensiunea constantă prin varierea mărimii fluxului magnetic de excitaţie invers proporţional cu turaţia indusului. Acest aparat se numeşte regulator de tensiune.

Întreţinerea bateriei se face în funcţie de bateria utilizată şi de parametrii nominali ai ei. Bateria asigura pornirea automata a motorului, şi aprinderea amestecului carburant la motoarele eu aprindere prin scănteie precum şi alimentarea consumatorilor în regimul de turaţii scăzute ale motorului sau atunci cănd acesta este oprit. cerinţele bateriei sunt :

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o baterie- să posede o capacitate suficientă la dimensiuni de gabarit reduse;- să aibă un randament bun, astfel încăt procesele de încărcare şi descărcare repetate să se producă cu pierderi căt mai mici ;- să suporte, fără a se deteriora, descărcări de scurtă durată cu intensităţi de curent foarte mari, necesare la pornirea motorului cu ajutorul demarorului electric;- să posede o construcţie rezistentă la vibraţiile produse de denivelările drumului pe care circulă automobilul.

Funcţionarea bateriei de acumulatoare se bazează pe fenomenele reversibile electrochimice care se produc în interiorul elementelor sale.

În funcţie de natura elementelor active, bateriile de acumulatoare sunt : - cu plăci de plumb şi electrolit acid (baterii acide) ; - cu plăci de fero-nichel sau nichel-cadmiu şi electrolit alcalin (baterii a1caline).

Principalele caracteristici ale acumulatoarelor acide sunt : tensiunea la borne; capacitatea; randamentul. Întreţinerea bateriei se face periodic în funcţie de modul de exploatare al autovehiculului.

- Depozitarea unei baterii pe paviment de beton o va descarca- Conducerea autoturismului va reincarca total bateria.- O baterie nu va pierde din curent in timpul depozitarii.- Impulsurile de curent, aspirina sau diverşi aditivi vor revigora bateria sulfatata.- In zilele foarte friguroase aprindeti farurile pentru a încalzi bateria inaintea pornirii motorului.- Bateriile rezista mai mult timp in zonele cu climat cald decat in cele reci.- O baterie cu capacitate mai mare, va dauna masinii.- Bateriile acid-plumb au memorie.- Bateriile defecte nu vor afecta sistemul de incarcare sau pornirea.- Odata formata, bateria nu isi poate schimba polaritatea.

Page 38: Suport Curs Electricieni Auto

- Bateriile plumb-acid contin un electrolit din acid-sulfuric, otrava coroziva foarte puternica, ce emana gaze in cazul reincarcarii si explodeaza in cazul aprinderii.- Atunci cand se lucreaza cu baterii este nevoie de o ventilatie intensa, scoateti toate bijuteriile si purtati ochelari de protectie, precum si echipament de protectie!- Nu permiteti electrolitului sa se amestece cu apa sarata , in acest caz existind riscul producerii de gaz chlorine (mortal). Intretinerea preventiva a unei baterii auto este foarte usoara si trebuie sa aibe loc odata pe luna in perioadele calde si de cate ori se schimba uleiul in perioadele cu temperaturi scazute.Iata cateva etape simple: In timp ce manipulati baterii acid-plumb, purtati ochelari de protectie.- Daca nivelul electrolitului este scazut, lasati bateria sa ajunga la temperatura camerei si adaugati numai apa distilata (deionizata sau demineralizata) pana la nivelul indicat de producator. Daca nu exista niciun indicator nivelul trebuie sa fie 6-10 mm sub tubul de umplere. Placile trebuie sa fie acoperite tot timpul. Evitati supraumplerea, mai ales in zilele toride, deoarece caldura va dilata electrolitul.- Daca este necesar, inlaturati plumbul oxidat sau orice alta coroziune cu o perie de sirma.- Curatati capacul bateriei pentru a elimina urmele de electrolit si a preveni coroziuni.- Curatati alternatorul pentru a permite o racire mai buna si verificati curelele alternatorului de fisuri, etc..- Verificati cablurile bateriei de coroziuni sau proeminente si inlocuiti-le daca este necesar, cu cabluri egale

in diametru sau mai mari.

Cum reincarc bateria? Exista patru etape pentru

reincarcare:1. Etapa de incarcare , atunci cand curentul de incarcare este constant si tensiunea bateriei creste, pana la 80% din procesul de reincarcare. Poti furniza

bateriei atat curent cat permite , atata timp cat nu depaseste 20% din 20 ore ( C/20 ) amperi ora (Ah) sau 8% din rata RC si depaseste 51.50C.2. Etapa de absorbtie, atunci cand tensiunea incarcatorului, depinde de tipul bateriei, este constanta intre 14,1 VDC si 14,8 VDC la 26,70C si curentul scade pana cand bateria este complet incarcata, ceea ce de obicei semnifica cei 20% ramasi din preocesul de reincarcare. O incarcare totala normala are loc atunci cand curentul de incarcare se opreste la 2% (C/50) sau mai putin din capacitatea Ah a bateriei.3. Etapa de plutire , optionala, este acolo unde tensiunea de incarcare se afla intre valorile 13,0 VDC si 13,8 VDC, mentinuta constant, si este folosita pentru a mentine bateria total incarcata.4. Etapa de egalizare, este o absorbtie controlata de 5% de supraincarcare, ce egalizeaza tensiunea si gravitatia specifica in fiecare celula. Aceasta ajuta la disparitia cristalelor de sulfat care s-ar fi putut forma in timpul reactiilor chimice precum startificarea, atunci cand concentratia de acid este mai puternica pe fundul bateriei.

O baterie inmagazineaza energie pentru uz ulterior. Ea produce tensiune dintr-o reactie chimica produsa intre doua materiale diferite (placa pozitiva si cea negativa) care sunt introduse in electrolit. Intr-o baterie normala acid-plumb, tensiunea aproximativa este de 2 V /celula, deci un total de 12V. Curentul este degajat de baterie cu atat mai repede cu cat exista un circuit intre borna pozitiva si cea negativa.Cei mai multi dintre oameni nu realizeaza ca o baterie acid-plumb functioneaza pe baza unui proces continuu de incarcare-descarcare. Atunci cand o baterie este conectata la o sursa ce are nevoie de curent, cum ar fi un autoturism, curentul iese din baterie si bateria incepe sa se descarce. In procesul invers, o baterie devine incarcata atunci cand primeste iar curent, reinstalind diferentele chimice dintre placi. Aceasta se intaimpla atunci cand conduceti fara alti consumatori si alternatorul reincarca bateria. Pe masura ce bateria se descarca, placile de plumb devin din punct de vedere chimic asemanatoare, acidul devine mai slab si tensiunea scade.Bateria se poate reincarca total si atunci se reinstaleaza diferentele chimice dintre placi, iar ea poate furniza din nou curent.

Generatorul de curent electric constituie sursa principală de curent electric a automobilului. Prin funcţionarea generatorului o parte din energia mecanică disponibilă la arborele motor este transformată în energia electrică cu care se alimentează toţi consumatorii de curent.

La turaţii mijlocii şi mari ale motorului, surplusul de energie electrică furnizat de generator este înmagazinat de bateria de acumulatoare care în acest fel se încarcă.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească generatorul de curent sunt :

Page 39: Suport Curs Electricieni Auto

- să aibă o construcţie simplă şi o mare siguranţă în funcţionare; - să posede o durată mare de serviciu; - să aibă un gabarit redus şi o mare putere specifică raportată la 1 daN greutate.

Generatoarele de curent electric utilizate la automobile pot fi :- de curent continuu (dinamuri);- de curent alternativ (alternatoare).

O altă mărime caracteristică., a cărei valoare intervine în funcţionarea generatorului, este intensitatea curentului debitat. Astfel, menţinănd la bornele generatorului o tensiune constanta, intensitatea curentului debitat poate depăşi valoarea admisibilă atunci cănd numărul consumatorilor alimentaţi simultan creşte. o valoare prea mare a intensităţii curentului poate produce supraîncălzirea şi arderea izolaţiei, a înfăşurărilor indusului şi statorului, fapt ce scoate din funcţionare generatorul. De aceea, între consumatori şi generatorul de curent se introduce în circuit un aparat special, numit limitator de curent.

În funcţionarea generatorului de curent se mai întălneşte şi un alt fenomen care se manifestă în diferite regimuri de lucru ale motorului. Astfel, la turaţia scăzută sau atunci cănd motorul nu funcţionează, tensiunea electromotoare a generatorului este mai mică (sau nulă) decăt tensiunea electromotoare a bateriei de acumulatoare. În aceste condiţii, în circuitul baterie şi generator ia naştere un curent de descărcare a bateriei în generator. Acest curent de descărcare poate încălzi înfăşurările generatorului pănă la arderea izolaţiei, descărcănd, totodată, rapid şi inutil bateria de acumulatoare.

În scopul preîntămpinării acestui fenomen şi pentru protejarea bateriei şi a generatorului, în circuitul acestora se montează un an aparat special, numit conjunctor-disjunctor, care închide circuitul generator-baterie numai atunci cănd tensiunea electromotoare a generatorului este mai mare decăt tensiunea electromotoare a

bateriei de acumulatoare. Toate aceste aparate - regulatorul de tensiune, limitatorul de curent şi conjunctorul-disjunctor, pot fi montate intr-un corp compact, formănd aparatul cunoscut, în construcţia automobilelor, sub numele de releu regulator.Diagnosticarea sistemelor cu regulator exterior

Pentru exemplificare considerăm schema de conectare a generatorului de la autoturismele Dacia, prezentată în figura alăturată. Sistemul are regulator

separat şi o perie a generatorului legată la masă. Regulatorul de tensiune RT se alimentează după cheia de contact CC şi alimentează la răndul său excitaţia la borna DF. Controlul sistemului se face cu voltmetrul termic cu bimetal de pe tabloul de bord. Diagnosticarea sistemului de încărcare a bateriei trebuie precedată în mod obligatoriu de o verificare şi încărcare a bateriei, după care se parcurg în ordine următoarele etape: se verifică vizual integritatea conexiunilor la generator se verifică starea şi întinderea curelei de antrenare a alternatorului ce citeşte tensiunea la bornele bateriei cu motorul oprit, a cărei valoare trebuie să fie aproximativ

12,8–13,2 V se porneşte motorul şi se aduce la turaţia de 2000 rot/min; fără a se conecta alţi consumatori, se

citeşte valoarea tensiunii la bornele baterie după 1 –2 min., perioadă necesară stabilizării ei, care va trebui să fie în mod normal 14,2 ± 0,5 V.

dacă tensiunea este mai mare, trebuie reglat sau înlocuit regulatorul dacă tensiunea este mai mică poate exista un defect la alternator sau regulator

Neîncadrarea între limite trebuie corectată prin reglaj sau localizănd defectul şi eliminănd defecţiunea. Se va măsura suplimentar tensiunea la borna DF la generator şi regulator, citiri care vor trebui să fie egale; în caz contrar conexiunile sau cablul de legătură vor trebui înlocuite. Comparănd citirea la borna DF cu cea măsurată la baterie, pot rezulta următoarele situaţii.

Dacă avem o diferenţă mai mare de 0,1 V la regulatoarele mecanice sau de 1 V la regulatoarele electronice, vom încerca să reglăm valorile – să le corectăm din regulator sau să îl înlocuim; dacă nu este posibil, înseamnă că defecţiunea este din alternator, care se impune a fi demontat şi remediat. În cazul construcţiilor cu regulator electronic încorporat sau a celor cu o perie în plus, dacă tensiunea de excitaţie este mai mică de 1V, defecţiunea va fi a alternatorului.

Măsurarea tensiunii la perie este dificilă, deoarece va trebui legat un conductor la perie cu o izolaţie bună, verificată, pentru a nu se scurtcircuita şi deteriora regulatorul. În cazul regulatoarelor defecte vom verifica rezistenţa rotorului, deoarece un nou regulator va fi şi el distrus. Orice intervenţie la regulator va fi făcută cu contactul tăiat pentru a nu periclita regulatorul.

Se menţine turaţia motorului la 2000 rot/min., conectănd consumatori importanţi: farurile, aeroterma, climatizarea, etc.

Page 40: Suport Curs Electricieni Auto

Se va citi din nou tensiunea la bornele bateriei (după stabilizarea valorii). Valoarea indicată nu trebuie să varieze cu mai mult de 0,2 – 0,7 V, faţă de măsurătorile de la punctul d). În cazul unor valori diferite se va măsura tensiunea de excitaţie la borna DF, pentru a se separa defectul între regulator sau generator.

Diagnosticarea unui sistem cu regulator încorporat

Mulţi constructori nu recomandă demontarea generatorului şi înlocuirea unor componente ale sale, ci înlocuirea lui totală. Verificarea generatorului se face şi în acest caz după o verificare şi încărcare rapidă a bateriei, parcurgăndu-se etapele următoare: se verifică vizual integritatea conexiunilor şi a cablajelor; se verifică starea şi întinderea curelei de antrenare a alternatorului; cu cheia în poziţia RUN (MOTOR) şi motorul oprit, lampa L s trebuie să fie aprinsă; dacă nu, se

deconectează pinul L şi se leagă la masă printr-o siguranţă de 5Ac1 – dacă lampa se aprinde, va trebui înlocuit generatorul – regulatorul defectc2 – dacă lampa nu se aprinde, este o întrerupere între cheia de contact şi cupla (pinul L) care trebuie

depistată. cu cheia în poziţia RUN (MOTOR) şi cu motorul funcţionănd la turaţia moderată, lampa trebuie să se

stingă; dacă nu, se desface cupla de la generator şi:d1 – dacă lampa se stinge, regulatorul de tensiune este defectd2 – dacă lampa nu se stinge, între cuplă şi lampă este un scurtcircuit la masă care trebuie depistat şi

care poate distruge regulatorul de tensiune.

DERANJAMENTEMETODE DE

LOCALIZARECAUZE POSIBILE REMEDIERE

DE

FE

CT

E

AL

E

ÎNF

ĂŞ

UR

ĂR

ILO

R

Scăderea rezistenţei deizolaţie faţă de masă

-vizual-măsurarea rezisţentei de izolaţie cu megohmetrul de 1000V

- umezirea înfăşurărilor

uscarea înfăşurărilor prin -suflare cu aer cald -demontare şi uscare în cuptor; -alimentare cu tensiune redusă

- îmbâcsire cu praf conductor a înfăşurărilor- îmbătrănirea izolaţiei

- rebobinarea maşinii

Intreruperea înfăşurărilor

- verificarea continuităţii înfăşurărilor- vizual

- calitatea lipiturilor necorespunzatoare- aliaj de lipit necorespunzător- densitatea de curent prea mare în zona lipiturii

- se refac lipiturile folosind aliaj de lipit mai greu fuzibil sau pentru lipituri tari

Scurt circuit:- între înfăşurări şi masă;- între infăşurări;- între spirele aceleiaşiînfăşurări;

- încercarea înfăşurării lasupratensiune faţă de masă- localizarea punerii nete la masă folosind o sursă reglabilă de joasă tensiune pentru curenţi mari- vizual observănd zonele în care izolaţia este arsă- metoda electromagnetului- metoda căderilor de tensiune la rotoare cu legături echipotenţiale

- lovirea înfăşurărilor- neatenţie la bobinarea maşinii- degradarea izolaţiei

rebobinarea totală sau partială a maşinii după caz

DERANJAMENTE METODE DE LOCALIZARE CAUZE POSIBILE REMEDIERE

SC

ĂN

TE

IER

E

Scanteierea colectoruluinumai la funcţionarea în sarcină

- verificarea sarcinii cu un ampermetru

- maşina este supraîncarcată- reducerea sarcinii sau înlocuirea motorului cu unul mai mare

- verificarea periilor şi a colectorului - periile sau colectorul suntuzate

- înlocuirea periilor- rectificarea şi canelarea colectorului- înlocuirea colectorului

Page 41: Suport Curs Electricieni Auto

A

CO

LE

CT

OR

UL

UI

- verificarea aşezarii periilor în axa neutră

- periile sunt amplasate incorect

- deplasarea periilor conform marcajului fabricii

- verificarea întrefierului polilor auxiliari

- întrefierul polilor auxiliarieste prea mic sau prea mare

-se realizează întrefierul prescris de fabrică

Scănteierea colectorului se produce şi la sarcină redusă sau chiar în gol

- verificarea izolaţiei dintre lamelecolectorului

- izolaţia dintre lamele a ajuns la suprafaţa colectorului

- se canelează colectorul

-verificarea existenţei scurtcircu-itului între spirele rotorului sau între lamele colectorului

- scurtcircuit între lamelele colectorului sau între spirele rolorului

- se canelează colectorul- se curaţă cositorul dintre steguleţe- se înlocuieşte porţiunea de înfăşurare defectă

- observarea înnegririi unei lamele a colectorului

- s-a dezlipit un conductor lacolector sau s-a întrerupt o bobină

- se lipeste conductorul- se înlocuieşte bobina întreruptă

Apariţia cercului de foc la colector

- verificarea stării colectorului - colector murdar, rugos, uzat- se curata colectorul- se rectifica sau se inlocuieste colectorul

-verificarea amplasării periilor şi a presiunii acestora pe colector

- periile nu sunt amplasate în axa neutră-presiune neuniformă a periilor pe colector

- deplasarea periilor conform marcajului - reglarea sau înlocuirea periilor şi arcurilor

Aparitia cercului de foc la colector (continuare)

- verificarea succesiunii polilorprincipali şi auxiliari

- polaritatea greşită a polilorauxiliari

- refacerea legăturilor în mod corect

- verificarea înfăşurării polilor auxiliari la scurtcircuit între spiresau la masă

- scurtcircuit în infăşurarea polilor auxiliari - contact între bobinele polilor şi corpul maşinii

-înlocuirea bobinelor defecte

-verificarea poziţiei rotorului între poli

- poziţie excentrică a rotoruluiîntre poli datorită uzurii lagărelor

- centrarea rotorului după înlocuirea lagărelor uzate

DERANJAMENTE METODE DE LOCALIZARE CAUZE POSIBILE REMEDIERE

SU

PR

AÎN

LZ

IRE

A

MA

ŞIN

II

Incălzirea colectorului

- verificarea calitatii periilor - perii necorespunzatoare- inlocuirea periilor cu altele de tipulrecomandat de producător

- verificarea poziţiei periilor- amplasarea gresită a periilor

- corectarea poziţiei periilor

- verificarea ventilaţiei motorului - ventilaţie insuficientă- curăţarea canalelor de ventilaţie prin suflare cu aer cald

Incălzirea rotorului

- măsurarea sarcinii cu ampermetrul - supraîncărcarea motorului - reducerea sarcinii

- măsurarea tensiunii cu voltmetrul - tensiunea mărită- readucerea tensiunii la valoareanominală

- verificarea înfăşurării rotorice la scurtcircuit

- scurtcircuit în înfăşurarea rotorului

- înlocuirea bobinelor defecte

- verificarea înfăşurării de excitatie la scurtcircuit

-scurtcircuitarea uneia sau mai multor secţii ale înfăşurării de excitaţie

- înlocuirea bobinelor defecte

- măsurarea dimensiunilor periilor - perii prea late- înlocuirea periilor cu altele de tipulrecomandat de producător

- controlul umezirii înfăşurării rotorice

- umezirea înfăşurării rotorice

- uscarea înfăşurării rotorice

Incalzirea polilor auxiliari

- măsurarea sarcinii cu ampermetrul - supraîncărcarea maşinii - reducerea sarcinii

- verificarea conexiunilor polilorauxiliari

- conectarea greşită a polilorauxiliari

- refacerea conexiunii polilor auxiliari în mod corect

Page 42: Suport Curs Electricieni Auto

- controlul umezirii înfăşurării polilor

- înfăşurarea polilor auxiliari este umedă

- uscarea înfăşurărilor polilor auxiliari

- verificarea ventilaţiei motorului - ventilaţie insuficientă- curăţarea canalelor de ventilaţie prin suflare cu aer cald

Supraîncălzirea maşinii

- verificarea sarcinii cu un ampermetru

- verificarea sarcinii cu un ampermetru

- se va reduce sarcina

- verificarea canalelor de ventilaţie şi a filtrelor de aer (dacă există)

- maşina nu se răceşte corespunzător datorită canalelor de ventilaţie înfundate

- se curaţă maşina prin suflare cu aer comprimat- se curaţă sau se înlocuieşte filtrul de aer

- verificarea înfăşurării de excitaţie- scurtcircuit , între spirele înfăşurării de excitaţie

- se izolează sau se înlocuieşte bobina defectă

DERANJAMENTE METODE DE LOCALIZARE CAUZE POSIBILE REMEDIERE

SU

PR

AÎN

LZ

IRE

A

MA

ŞIN

II

Incălzirea polilor principali

- controlul existenţei componen- telor din schemă

- lipsa reostatului de reglaj- montarea reostatului de reglaj

- verificarea conexiunilor bobinelor de excitatie

- conectarea greşită a bobinelor de excitaţie

- refacerea conexiunilor bobinelor de excitaţie în mod corect

- verificarea excitaţiei la scurtcircuit între spire

- scurtcircuit între spirele de excitaţie

- înlocuirea bobinelor defecte

- controlul umezirii înfăşurării de excitaţie

- înfăşurare de excitaţie umezită

- uscarea înfăşurării de excitaţie

- verificarea ventilaţiei - ventilaţie insuficientă- curăţarea canalelor de ventilaţie , prin suflare cu aer comprimat

UZ

UR

A C

OL

EC

TO

RU

LU

I

Colectorul se uzează intens şi neuniform

- verificarea mărcilor periilor- marca periilor necorespunză-toare (perii prea tari)

- se inlocuiesc periile cu perii recomandate de producător

- verificarea presiunii periilor pecolector

- presiune prea mare a periilor pe colector

- reglarea presiunii periilor pe colector cu ajutorul aparatelor

- verificarea calităţii periilor- perii necorespunzătoare calitativ sau de calitaţi diferite

- înlocuirea periilor cu altele cores-punzătoare şi de aceeasi marcă

UZ

UR

A PE

RII Periile se uzeaza

foarte intens- verificarea stării colectorului

- colectorul îmbăcsit cu praf de la perii , cu pulbere metalică , cu nisip ,etc.

- se curăţă colectorul şi se protejeazăîmpotriva sursei de îmbăcsire

DERANJAMENTE METODE DE LOCALIZAREMETODE DE

LOCALIZAREREMEDIERE

DE

FE

CT

E Ş

I R

EG

IMU

RI

AN

OR

MA

LE

DE

FU

NC

ŢIO

NA

RE

Motorul nu porneşte

- se controlează cu voltmetrul prezenţa tensiunii la bornele motorului - controlul continuitaţii cu ohmmetrul

- întreruperea circuitului de forţă

- restabilirea continuităţii circuitului

- verificarea lipiturilor la colector - verificarea continuităţii bobinajului rotoric

- întreruperea înfăşurării rotorice - desfacerea lipiturilor la colector

- refacerea lipiturilor la colector - înlocuirea secţiilor defecte

- verificarea poziţiei periilor şi a contactului acestora pe colector

- aşezarea greşită a periilor - contact slab la perii

- fixarea periilor în axa neutră - restabilirea contactului electric la perii

- verificarea cuplului la pornire - cuplu mare la pornire - micşorarea cuplului la pornire

Page 43: Suport Curs Electricieni Auto

SP

EC

IFIC

E M

OT

OR

UL

UI

DE

C.C

.

Motorul nu porneşte în sarcină

- verificarea înfăşurării de excitaţie , conexiunilor acesteia şi izolaţia faţă de masă

- înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată

- se izolează locul defect- se înlocuieşte sau se rebobinează înfăşurarea de excitaţie

- verificarea conexiunilorînfăşurării de excitaţie

- înfăşurarea de excitaţie derivaţie legată greşit

- se leagă corect înfăşurarea de excitaţie derivaţie

Turaţia motorului diferită de turaţianominală

- verificarea poziţiei periilor

- perii deplasate din axa neutră contra sensului de rotaţie (n>N) sau în sensul de rotaţie (n<N)

- se amplasează periile în axa neutră

- verificarea rezistenţeireostatului de cămp

- reostatul de cămp are valoare prea mare (n>N) sau prea mică (n<N)

- se modifică valoarea reostatului de cămp

- verificarea înfăşurărilor deexcitaţie la scurtcircuit între spire

- scurtcircuit între spire la una sau mai multe din bobinele de excitaţie derivaţie

- se înlocuiesc sau se rebobinează bobinele defecte

- măsurarea tensiunii de alimentare- tensiunea de alimentare anormală

-readucerea tensiunii de alimentare la valoarea nominală

- verificarea polaritaţii polilor - polaritatea gresită a polilor- refacerea conexiunilor bobinelor polare

- verificarea încărcării motorului- încărarea anormală a motorului

- readucerea încărcării la valoarea nominală

PRINCIPALELE DERANJAMENTE ŞI MODUL LOR DE REMEDIERE LA MAŞINILE ELECTRICE DE C.C.

DERANJAMENTEMETODE DE

LOCALIZARECAUZE POSIBILE REMEDIERE

DE

FE

CT

E

AL

E

ÎNF

ĂŞ

UR

ĂR

ILO

R

Scăderea rezistenţei deizolaţie faţă de masă

-vizual-măsurarea rezisţentei de izolaţie cu megohmetrul de 1000V

- umezirea înfăşurărilor

uscarea înfăşurărilor prin : -suflare cu aer cald -demontare şi uscare în cuptor; -alimentare cu tensiune redusă

- îmbăcsire cu praf conductor a înfăşurărilor- îmbătrănirea izolaţiei

- rebobinarea maşinii

Intreruperea înfăşurărilor

- verificarea continuităţii înfăşurărilor- vizual

- calitatea lipiturilor necorespunzatoare- aliaj de lipit necorespunzător- densitatea de curent prea mare în zona lipiturii

- se refac lipiturile folosind aliaj de lipit mai greu fuzibil sau pentru lipituri tari

Scurt circuit:- între înfăşurări şi masă;- între infăşurări;- între spirele aceleiaşiînfăşurări;

- încercarea înfăşurării lasupratensiune faţă de masă- localizarea punerii nete la masă folosind o sursă reglabilă de joasă tensiune pentru curenţi mari- vizual observănd zonele în care izolaţia este arsă- metoda electromagnetului

- lovirea înfăşurărilor- neatenţie la bobinarea maşinii- degradarea izolaţiei

rebobinarea totală sau partială a maşinii după caz

DERANJAMENTEMETODE DE

LOCALIZARECAUZE POSIBILE REMEDIERE

SC

ĂN

TE Scanteierea

colectoruluinumai la

- verificarea sarcinii cu un ampermetru

- maşina este supraîncarcată - reducerea sarcinii sau înlocuirea motorului cu unul mai mare

Page 44: Suport Curs Electricieni Auto

IER

EA

C

OL

EC

TO

RU

LU

Ifuncţionarea în sarcină

- verificarea periilor şi a colectorului

- periile sau colectorul suntuzate

- înlocuirea periilor- rectificarea şi canelarea colectorului- înlocuirea colectorului

- verificarea aşezarii periilor în axa neutră

- periile sunt amplasate incorect

- deplasarea periilor conform marcajului fabricii

- verificarea întrefierului polilor auxiliari

- întrefierul polilor auxiliarieste prea mic sau prea mare

-se realizează întrefierul prescris de fabrică

Scănteierea colectorului se produce şi la sarcină redusă sau chiar în gol

- verificarea izolaţiei dintre lamelecolectorului

- izolaţia dintre lamele a ajuns la suprafaţa colectorului

- se canelează colectorul

-verificarea existenţei scurtcircuitului între spirele rotorului sau între lamele colectorului

- scurtcircuit între lamelele colectorului sau între spirele rolorului

- se canelează colectorul- se curaţă cositorul dintre steguleţe- se înlocuieşte porţiunea de înfăşurare defectă

- observarea înnegririi unei lamele a colectorului

- s-a dezlipit un conductor la colector sau s-a întrerupt o bobină

- se lipeste conductorul- se înlocuieşte bobina întreruptă

Apariţia cercului de foc la colector

- verificarea stării colectorului

- colector murdar, rugos, uzat

- se curata colectorul- se rectifica sau se inlocuieste colectorul

-verificarea amplasării periilor şi a presiunii acestora pe colector

- periile nu sunt amplasate în axa neutră-presiune neuniformă a periilor pe colector

- deplasarea periilor conform marcajului fabricii- reglarea sau înlocuirea periilor şi arcurilor

Aparitia cercului de foc la colector (continuare)

- verificarea succesiunii polilor principali şi auxiliari

- polaritatea greşită a polilor auxiliari

- refacerea legăturilor în mod corect

- verificarea înfăşurării polilor auxiliari la scurtcircuit între spiresau la masă

- scurtcircuit în infăş. polilor auxiliari - contact între bobinele polilor şi corpul maşinii

-înlocuirea bobinelor defecte

-verificarea poziţiei rotorului între poli

- poziţie excentrică a rotorului între poli datorită uzurii lagărelor

- centrarea rotorului după înlocuirea lagărelor uzate

DERANJAMENTEMETODE DE

LOCALIZARECAUZE POSIBILE REMEDIERE

SU

PR

AÎN

LZ

IRE

A

MA

ŞIN

II Incălzirea colectorului

- verificarea calitatii periilor - perii necorespunzatoare- inlocuirea periilor cu altele de tipulrecomandat

- verificarea poziţiei periilor- amplasarea gresită a periilor

- corectarea poziţiei periilor

- verificarea ventilaţiei motorului

- ventilaţie insuficientă- curăţarea canalelor de ventilaţie prin suflare cu aer cald

Incălzirea rotorului

- măsurarea sarcinii cu ampermetrul

- supraîncărcarea motorului - reducerea sarcinii

- măsurarea tensiunii cu voltmetrul

- tensiunea mărită- readucerea tensiunii la valoareanominală

- verificarea înfăşurării rotorice la scurtcircuit

- scurtcircuit în înfăşurarea rotorului

- înlocuirea bobinelor defecte

- verificarea înfăşurării de excitatie la scurtcircuit

-scurtcircuitarea uneia sau mai multor secţii ale înfăşurării de excitaţie

- înlocuirea bobinelor defecte

Page 45: Suport Curs Electricieni Auto

- măsurarea dimensiunilor periilor

- perii prea late- înlocuirea periilor cu altele de tipulrecomandat

- controlul umezirii înfăşurării rotorice

- umezirea înfăşurării rotorice

- uscarea înfăşurării rotorice

Incalzirea polilor auxiliari

- măsurarea sarcinii cu ampermetrul

- supraîncărcarea maşinii - reducerea sarcinii

- verificarea conexiunilor polilor auxiliari

- conectarea greşită a polilor auxiliari

- refacerea conexiunii polilor auxiliari în mod corect

- controlul umezirii înfăşurării polilor

- înfăşurarea polilor auxiliari este umedă

- uscarea înfăşurărilor polilor auxiliari

- verificarea ventilaţiei motorului

- ventilaţie insuficientă- curăţarea canalelor de ventilaţieprin suflare cu aer cald

Supraîncălzirea maşinii

- verificarea sarcinii cu un ampermetru

- verificarea sarcinii cu un ampermetru

- se va reduce sarcina

- verificarea canalelor de ventilaţie şi a filtrelor de aer (dacă există)

- maşina nu se răceşte corespunzător datorită canalelor de ventilaţie înfundate

- se curaţă maşina prin suflare cu aer - se curaţă sau se înlocuieşte filtrul de aer

- verificarea înfăşurării de excitaţie

- scurtcircuit , între spirele înfăşurării de excitaţie

- se izolează sau se înlocuieşte bobina defectă

DERANJAMENTEMETODE DE

LOCALIZARECAUZE POSIBILE REMEDIERE

SU

PR

AÎN

LZ

IRE

A

MA

ŞIN

II Incălzirea polilor principali

- controlul existenţei componen- telor din schemă

- lipsa reostatului de reglaj- montarea reostatului de reglaj

- verificarea conexiunilor bobinelor de excitatie

- conectarea greşită a bobinelor de excitaţie

- refacerea conexiunilor bobinelor de excitaţie în mod corect

- verificarea excitaţiei la scurtcircuit între spire

- scurtcircuit între spirele de excitaţie

- înlocuirea bobinelor defecte

- controlul umezirii înfăşurării de excitaţie

- înfăşurare de excitaţie umezită

- uscarea înfăşurării de excitaţie

- verificarea ventilaţiei - ventilaţie insuficientă- curăţarea canalelor de ventilaţie , prin suflare cu aer comprimat

UZ

UR

A C

OL

EC

TO

RU

LU

I

Colectorul se uzează intens şi neuniform

- verificarea mărcilor periilor

- marca periilor necorespunză-toare (perii prea tari)

- se inlocuiesc periile cu perii recomandate

- verificarea presiunii periilor pecolector

- presiune prea mare a periilor pe colector

- reglarea presiunii periilor pe colector cu ajutorul aparatelor

- verificarea calităţii periilor- perii necorespunzătoare calitativ sau de calitaţi diferite

- înlocuirea periilor cu altele corespunzătoare şi de aceeasi marcă

UZ

UR

A PE

RII

L Periile se uzeaza foarte intens

- verificarea stării colectorului

- colectorul îmbăcsit cu praf de la perii , cu pulbere metalică , cu nisip ,etc.

- se curăţă colectorul şi se protejeazăîmpotriva sursei de îmbăcsire

DERANJAMENTEMETODE DE

LOCALIZAREMETODE DE

LOCALIZAREREMEDIERE

Page 46: Suport Curs Electricieni Auto

DE

FE

CT

E Ş

I R

EG

IMU

RI

AN

OR

MA

LE

DE

FU

NC

ŢIO

NA

RE

SP

EC

IFIC

E M

OT

OR

UL

UI

DE

C.C

.

Motorul nu porneşte

- se controlează cu voltmetrul prezenţa tensiunii la bornele motorului - controlul continuitaţii cu ohmmetrul

- întreruperea circuitului de forţă

- restabilirea continuităţii circuitului

- verificarea lipiturilor la colector - verificarea continuităţii bobinajului rotoric

- întreruperea înfăşurării rotorice - desfacerea lipiturilor la colector

- refacerea lipiturilor la colector - înlocuirea secţiilor defecte

- verificarea poziţiei periilor şi a contactului acestora pe colector

- aşezarea greşită a periilor - contact slab la perii

- fixarea periilor în axa neutră - restabilirea contactului electric la perii

- verificarea cuplului la pornire

- cuplu mare la pornire- micşorarea cuplului la pornire

Motorul nu porneşte în sarcină

- verificarea înfăşurării de excitaţie , conexiunilor acesteia şi izolaţia faţă de masă

- înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată

- se izolează loculdefect- se înlocuieşte sau se rebobinează înfăşurarea de excitaţie

- verificarea conexiunilorînfăşurării de excitaţie

- înfăşurarea de excitaţie derivaţie legată greşit

- se leagă corect înfăşurarea de excitaţie derivaţie

Turaţia motorului diferită de turaţianominală

- verificarea poziţiei periilor

- perii deplasate din axa neutră contra sensului de rotaţie (n>N) sau în sensul de rotaţie (n<N)

- se amplasează periile în axa neutră

- verificarea rezistenţeireostatului de cămp

- reostatul de cămp are valoare prea mare (n>N) sau prea mică (n<N)

- se modifică valoarea reostatului de cămp

- verificarea înfăşurărilor deexcitaţie la scurtcircuit între spire

- scurtcircuit între spire la una sau mai multe din bobinele de excitaţie derivaţie

- se înlocuiesc sau se rebobinează bobinele defecte

- măsurarea tensiunii de alimentare

- tensiunea de alimentare anormală

-readucerea tensiunii de alimentare la valoarea nominală

- verificarea polaritaţii polilor - polaritatea gresită a polilor- refacerea conexiunilor bobinelor polare

- verificarea încărcării motorului

- încărarea anormală a motorului

- readucerea încărcării la valoarea nominală

Montarea motoruluiDupa fabricarea sau reconditionarea pieselor , se trece la montarea subansamblurilor , dupa care se face

asamblarea generala a motorului . Aceasta dupa un control minutios al componentelor si sortarea lor pe grupe dimensionale (respectand tolerantele admisibile) si curatirea lor cu ajutorul aerului comprimat.Montarea se poate realiza pe echipe specializate (la sistemul in serie ) , sau pe echipe generale ( la sistemul de montaj individual , folosit in ateliere mici). In principiu se procedeaza astfel :

Gruparile piston-segmenti-biele, pentru motorul respectiv , se realizeaza prin presarea bolturilor de articulare a pistoanelor cu bielele , tinand cont de modul de fixare (flotant cand are bucsa de bronz, sau fix in piciorul bielei ), asigurandu-le capete dupa caz cu sigurante ‘seger’ , segmentii se aseaza in canalele lor cu ajutorul clestelui special (orientand fantele cu decalajulunghiular impus) ; cuzinetii din cota respectiva , se vor asambla in capul bielelor , inainte de articularea bolturilor impreuna cu fusurile corespunzatoare ale arborelui cotit,asigurandu-le serajul la montaj , respectand ordinea lor , daca au mai fost folosite. Toate suprafetele se vor pelicula cu un strat de ulei . in prealabil ,pentru ungerea lor si micsorarea frecarilor ,dand posibilitatea unui ajustaj reciproc intre piesele conjugate (prin cateva miscari oscilatorii).

Cand arborele cotit este demontabil , se realizeaza ambielajele , impreuna cu bielele , asambland si rulmentii sau cuzinetii pe fusurile manetoane , iar cand este cazul si rulmentii fusurilor paliere ; acesta se monteaza in sectii speciale , dupa care se face echilibrarea dinamica pe masini . Urmeaza apoi articularea bielelor cu pistoanele , prin bolturi si asezarea segmentilor in canale Arborele cotit se probeaza in lagarele sale , prin blocul motor , asigurand serajul cuzinetilor , inainte de asamblarea generala .

Page 47: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 7: Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie la aparatura de bordDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

Obiectivele generale:- cunoaşterea tipurilor de echipamente electrice- proceduri de încercare şi verificare- utilizarea aparatelor de măsură şi control specifice, al testerelor electronice speciale

Page 48: Suport Curs Electricieni Auto

Verificarea tabloului de bordVerificarea tabloului de bord

Cele mai importante defecţiuni ale tabloului de bord pot fi:

întreruperea circuitului; scurtcircuitarea conexiunii dintre traductor şi aparatul indicator, respectiv lampa de control, sau între sursă şi aparat; dereglarea traductorului sau receptorului; arderea uneia sau mai multor lămpi de control.

Întreruperea circuitului sau producerea unui scurtcircuit între sursă şi aparatul indicator se manifestă prin lipsa curentului prin înfăşurările lamelelor bimetalice sau cele ale electromagneţilor, fapt ce va determina menţinerea acului indicator în poziţia iniţială, pe tot timpul funcţionării motorului, indiferent de valoarea reală a parametrului măsurat.

Dacă s-a produs un scurtcircuit în conductorul care leagă traductorul cu aparatul de bord, prin înfăşurare lamelei bimetalice va circula un curent de intensitatea maximă, care va deplasa acul indicator spre valoarea cea mai mare a presiunii şi nivelului de combustibil, chiar dacă motorul nu funcţionează şi rezervorul este gol. Indicatorul de temperatură va arăta o temperatură minimă (40 oC), chiar dacă lichidul de răcire a motorului fierbe.

Dacă acul indicator rămăne în poziţia iniţială, se va căuta să se stabilească defecţiunea (întrerupere sau scurtcircuit între sursă şi aparat), să se localizeze defecţiunea şi să se remedieze.

Dacă acul indicator se deplasează spre valoarea maximă a diviziunilor scalei, se va deconecta imediat circuitul, căutăndu-se scurtcircuitul între traductor şi aparatul indicator, şi remediindu-se defecţiunea.

Rămănerea sau deplasarea acului indicator în poziţii extreme se poate produce şi atunci cănd contactele traductorului s-au defectat.

Dacă aparatele care funcţionează furnizează date eronate, în seamănă că s-au dereglat sau că au traductorul, respectiv receptorul (indicatorul de bord) defect. Aparatele defecte se înlocuiesc sau se repară în ateliere specializate. Dacă becurile dispozitivelor de semnalizare sunt arse, atunci acestea trebuie înlocuite.

Pentru verificarea manocontactului este necesară o sursă de aer comprimat şi un manometru, cu domeniul de măsurare 0 ... 6 daN/cm2 . Schema de conectare a acestor elemente este următoarea:

În starea iniţială, sursa de aer (2) este închisă şi curentul electric trece prin circuit, lampa (5) aprinzăndu-se. Se deschide apoi legătura cu sursa de aer şi presiunea creşte treptat la valoarea 0,4 kgf/cm2. Membrana manocontactului (1) trebuie să întrerupă circuitul, determinănd stingerea lămpi electrice de control. Dacă lampa rămăne aprinsă sau tinde să se stingă, rezultă că manocontactul nu funcţionează corect şi trebuie înlocuit.

Pentru verificarea termocontactului se poate folosi instalaţia următoare:

Dacă din exterior se ridică temperatura lichidului de răcire, lampa trebuie să rămănă stinsă. În caz contrar, termocontactul este defect şi trebuie înlocuit cu altul nou şi original. Pentru diagnosticarea tabloului de bord se pot urmării scheme logice oferite chiar de către constructorii de automobile şi incluse în manualele de reparaţii ale unităţilor care asigură service pentru firma respectivă.

Pentru exemplificare, se prezintă două astfel de scheme: diagnosticarea indicatorului nivelului combustibilului diagnosticarea martorului presiunii de ulei

Page 49: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 8: Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie la sistemele de aprindere şi pornireDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practicăObiectivele generale:

Page 50: Suport Curs Electricieni Auto

- proceduri de demontare - montare componente sistem aprindere şi pornire- modul de realizare a măsurătorilor şi verificărilor- modul de funcţionare al sistemului de aprindere şi pornire- folosirea echipamentului de testare şi interpretarea rezultatelor

Instalaţia de aprindere cuprinde aparatele, dispozitivele şi accesoriile care au drept scop producerea şi declanşarea scânteilor, la momente strict determinate, necesare aprinderii amestecului carburant în interiorul cilindrilor motoarelor cu carburator.

Sistemele de pornire au rolul de a antrena motoarele cu combustie internă cu o anumită turaţie şi cuplul din starea de repaus până în momentul aprinderii amestecului carburant, respectiv punerii în funcţiune a acestuia.

Pentru asigurarea unei porniri usoare a motorului este necesar sa se respecte unele reguli de intretinere legate de demaror ,dar si de bateria de acumulare ,astfel:

se verifică starea bornelor şi conductelor de legatură cu bateria de acumulatoare ; acestea se dezoxideaza si se ung cu un strat subtire de unsoare consistenta,periodic(10000-15000 km) ;

verificarea fixarii demarorului pe motor(se face la aceeasi periodicitate) ; bateria de acumulare sa fie bine incarcata pentru a putea furniza curentul necesar pornirii,mai

ales pe timp rece,si sa nu fie suprasolicitata prin porniri dese si de lunga durata ; la pornire nu se vor face mai mult de 3-4 incercari cu o durata de 5 s. cu pauze intre ele de 30

s ;daca motorul nu porneste,se face o pauza de 10-15 minute prin refacerea potentialului bateriei,dupa care se fac iarasi 2-3 incercari cu pauze de 1-2 minute intre ele ; daca totusi , nu porneste , se determina si inlatura cauzele (carburatie,aprindere) si apoi se face pornirea , pentru a evita descarcarea bateriei ;

pe timp rece, se iau masuri suplimentare de pornire ,eventual prin preincalzirea motorului,iar la autoturisme prin actionarea prealabila cu manivela pentru ‘ruperea uleiului’ ;

motoarele mari pot fi pornite pe timp rece ,cu dispozitive speciale ,montate in locul manivelei periodic la 10000-15000 km , se face ungerea cu unsoare a pinionului si arborelui filetat ; se va evita stropirea cu lichide ,iar la spalarea motorului,se protejeaza demarorul cu o folie de

material plastic ; distanta intre pinion si volant trebuie sa fie de 2-4 mm si se verifica periodic , iar la nevoie se

regleaza ; contactul cu cheie si conductoarele aferente se controleaza periodic ,indeosebi fixarea bornelor

bornelor de legatura si functionarea se controleaza periodic, cuplarea releului electromagnetic si modul de culisare a pinionului de

catre furca ; la pornire , mai ales pe timp rece, este indicat sa se cupleze ambreiajul pentru micsorarea fortelor

rezistente date de antrenarea pinioanelor cutiei de viteze care se rotesc in uleiul de transmisie din carter , a carei viscozitate este marita iarna.

La instalatia de pornire dotata cu bujii incandescente se recomanda : utilizarea bujiilor recomandate de firma constructoare ; verificarea periodica (10000-15000)km, a starii legaturilor electrice functionarii lor (in cca 30 s )

sa atinga temperature de preincalzire ); starea lor se poate constata si prin palpare (bujiile care raman reci ,dupa conectarea lor in circuit , sunt defecte);

controlul si diagnosticarea temeinica , se face prin masurarea rezistentei ohmice a fiecarei bujii incandescente ; aceasta sa nu depaseasca 0,5 ohm ; bujiile arse, au rezistenta ohmica de valoare infinita , iar la cele scurtircuitate – zero ; timpul de incalzire , dupa conectarea contactului cu cheie sa nu depaseasca 30 s.

se controleaza periodic, cuplarea releului electromagnetic si modul de culisare a pinionului de catre furca ;

la pornire , mai ales pe timp rece, este indicat sa se cupleze ambreiajul pentru micsorarea fortelor rezistente date de antrenarea pinioanelor cutiei de viteze care se rotesc in uleiul de transmisie din carter , a carei viscozitate este marita iarna.

La instalatia de pornire dotata cu bujii incandescente se recomanda : utilizarea bujiilor recomandate de firma constructoare ;

Page 51: Suport Curs Electricieni Auto

verificarea periodica (10000-15000)km, a starii legaturilor electrice functionarii lor (in cca 30 s ) sa atinga temperature de preincalzire ); starea lor se poate constata si prin palpare (bujiile care raman reci ,dupa conectarea lor in circuit , sunt defecte);

controlul si diagnosticarea temeinica , se face prin masurarea rezistentei ohmice a fiecarei bujii incandescente ; aceasta sa nu depaseasca 0,5 ohm ; bujiile arse, au rezistenta ohmica de valoare infinita , iar la cele scurtircuitate – zero ; timpul de incalzire , dupa conectarea contactului cu cheie sa nu depaseasca 30 s.

Sistemul de pornire electrica Schema de principiu a unei instalatii clasice

1 - bateria de acumulatoare; 2 - comutator cu cheie de contact; 3 - bobină de inducţie; 4 - condensator;5 - ruptor; 6 - distribuitor; 7 - bujii

Comutator cu cheie de contact

Comutatorul cu cheie de contact are rol de a conecta circuitul de aprindere şi de pornire, precum şi alţi consumatori ai echipamentului electric, la bateria de acumulatoare.

Defectele in exploatere îngreunează sau chiar fac imposibila pornirea motorului. Motorul are pornirea greoaie din urmatoarele motive ;

Căderea de tensiune normala , dar curentul absorbit este mare in sarcina , datorita frecarilor dintre rotor si stator prin uzarea bucselor de bronz (lagarele arborelui ) , incovoierii arborelui rotorului , griparii pinionului de cuplare , scurtcircuitarii infasurarilor sau a colectorului , arderii armaturii sau bornelor releului electromagnetului ,precum si arderii colectorului ,uzarii sau gruparii periilor in culisele lor .

Remedierea consta in demontarea demarorului de pe motor , dezasamblarea , curatirea cu razuitoare si panza ( nu cu produse petroliere , mai ales la bobinaje , rotor si releu), controlul scurtcircuitelor pe stand de probe special , si dupa necessitate , inlocuirea bucselor de bronz , indepartarea arborelui , verificand centrarea lui pe strung , degriparea pinionului (curatirea si ungerea filetului ),slefuirea pe strung a colectorului de hartie abraziva foarte fina si curatirea izolatie dintre lamele cu o lama de latime corespunzatoare .Eventualele scurtcircuite ala infasurarilor statorului se inlatura prin refacerea izolatiei ; daca sunt la rotor , se face inlocuirea lui La releul electromagnetic , se face dezoxidarea armaturii si bornelor , iar in caz de scurtcircuit , se izoleaza sau se inlocuieste bobinajul (operatiile de demontare-montare a releului sunt mai dificile , ceea ce impune mai multa atentie ).

Page 52: Suport Curs Electricieni Auto

Periile se degripeaza sau se inlocuiesc daca uzura depaseste 1/3 din inaltimea lor normala .Dupa reparare , demarorul se supune incercarilor la mersul in gol si in sarcina pe standul special Daca curentul absorbit va fi mic la mersul in gol si in sarcina , defectiunile constau in uzarea periilor sau intreruperea infasurarilor statorului sau rotorului (indusului) care se inlatura dupa cum s-a aratat mai sus .

Daca curentul absorbit este mare si in gol , cauzele sunt frecarile mari ale rotorului pe stator (uzarea bucselor de sprijin ale arborelui, incovoierea arborelui) sau scurtcircuitarea bobinajelor.Remedierea se face ca mai sus .

Caderea de tensiune mare este provocata de oxidarea bornelor sau terminalelor ,conductoarelor slabite sau defecte.

Caderea de tensiune sa nu depaseasca 0,2V pe fiecare portiune de circuit si de 0,5 V pe intregul circuit : curentul absorbit sa nu depaseasca valoarea prescrisa. In figura 10.7 se prezinta schema verificarii caderilor de tensiune in circuitul de pornire cu demaror.

Remedierea consta in dezoxidarea legaturilor dintre demaror si baterie si ungerea lor cu un strat de unsoare : celelalte conexiuni se dezoxideaza si se strang .Conductoarele defecte se izoleaza sau se inlocuiesc. Schema verificarii caderilor de tensiune in circuitul de pornire cu demaror Remedierea demarorului Dupa demontare , dezasamblare si curatirea componentelor demarorului acesta se supun examinarii si constatarii defectelor pe stand special sau cu ajutorul unor dispozitive . Statorul se examineaza astfel :

Verificarea continuitatii si scurtcircuitarii infasurarilor de excitatie la masa, cu un voltmetru sau lampa de control (la 220 V) ;bornele aparatului de control se conecteaza cu cele ale statorului : cand tensiunea de incercare este mai mica (lampa stinsa ) , infasurarile sunt intrerupte . Scurtcircuitarea se controleaza prin punerea la masa a uneia dintre bornele de control. Cand exista cadere de tensiune (se aprinde lampa ) , bobinajele sunt scurtcircuitate.

Remedierea se face prin reizolarea sau inlocuirea infasurarii de excitatie . Verificarea izolatiei bornelor demarorului se face prin conectarea bornelor lampii la ele si la masa (pe

rand) : daca se aprinde , izolatia este strapunsa . Remedierea se face prin inlocuirea bucsei izolatoare. Uzura bucselor de bronz se controleaza prin masurarea alezajelor si diametrelor de la arbore : la depasirea

jocului de 0,2-0,5 mm se impune inlocuirea lor . Periile uzate peste 1/3 din inaltimea lor initiala se inlocuiesc : arcurile detensionate (sub 8-12 N) se

inlocuiesc.

Demaror cu cuplare electromagnetica Schema demarorului cu cuplare electromagnetica

La demaroarele cu electromagnet, levierul furcii este acţionat de tija unui electromagnet montat pe carcasa electromotorului. Demarorul cu electromagnet mai cuprinde: tija miezului 1, piesa de reglare 2, arcul tijei 3, arcul miezului 4, miezul electromagnetului 5, carcasa 6, înfăşurările electromagnetului 7, contactul mobil 8 şi contactele fixe cu borne 9. Verificarea demarorului pe stand

Page 53: Suport Curs Electricieni Auto

Dupa antrenarea demarorului (max 5 s), se urmaresc pe aparate intensitatea si tensiunea si se compara cu cele deindicate de fabrica constructoare , interpretandu-se astfel :la tensiunea nominala , cand curentul absorbit depaseste valoarea indicata a tipului respectiv de demaror , defectiunea consta in scurtcircuitarea spirelor sau la ‘masa’ la o tensiune nominala , dar curentul absorbit este inferior celui recomandat , exista

uzuri ale periilor , presiune insuficienta a periilor de colector , oxidarii puternice ale lamelelor , sau imbicsirii colectorului cu praf de carbune de la perii.

Rotorul se examineaza astfel :- Verificarea scurtcircuitarii bobinajului se face pe un aparat inductor : cand lamela de otel , deplasata pe circumferinta miezului vibreaza , exista scurtcircuit . Remedierea se face prin inlocuirea bobinajului.- Tolele deplasate sau uzate se inlocuiesc ; cele corodate se curata cu hartie abraziva. - Colectorul se supune operatiei de verificare a scurtcircuitarii lamelelor , prin conectarea lampii de control cu o borna la fiecare lamela si cu cealalta borna la masa , sau intre doua lamele alaturate ; daca se aprinde , sunt scurtcircuitate .Remedierea consta in curatirea cu o lama subtire a izolatiei dintre dintre lamele sau inlocuirea bucsei izolante de pe arbore.- Arederea colectorului impune strunjirea si apoi curatirea izolatiei dintre lamele sau inlocuirea bucsei izolante de pe arbore. Rectificarea se face dupa verificarea bataii radiale , care trebuie sa fie de maximum 0,02 mm ; in caz contrar , se face centrarea pe strung- Arborele incovoiat se indreapta la o presa , astfel ca sa corespunda concentricitatii de mai sus (abatere 0,02 mm).

Fusurile uzate ale arborelui se incarca prin metalizare sau pulberi metalice , apoi se rectifica la cota nominala , sau se rectifica si se folosesc bucse cu alezajul corespunzator.- Releul electromagnetic este supus verificarilor de scurtcircuitate a bobinajului ca si cel al rotorului ; cand este scurtcircuitat se rebobineaza . Armatura uzata se inlocuieste.- Mecanismul de cuplare poate prezenta defectiuni .ca : griparea tijei (care se degripeaza si unge cu ulei), deformarea furcii de cuplare (se indreapta ) , uzarea cuplajului de siguranta (se inlocuiesc rolele sau discul cu planuri inclinate ), uzarea filetului bucsei mecanismului de cuplare ( se inlocuieste bucsa ) ; pinionul uzat se inlocuieste , arcurile detensionate sau rupte se inlocuiesc . Dupa reparare demarorul se remonteaza , se regleaza cursa pinionului de la surubul miezului deplasabil al electromagnetului si distanta dintre pinion si opritor (Dacia 1310) care trebuie sa fie de 0,5-1,5 mm.

Apoi, pe standul special se supune probelor functionale in gol si sarcina , urmarind ca valoarea curentului absorbit sa nu depaseasca pe cel indicat pentru tipul respectiv de demaror ; la fel si pentru proba de incercare in scurtcircuit cu rotorul blocat , masurand cuplul de pornire . Curentul absorbit de la bateria de acumulatoare , pentru actiunea demarorului in sarcina , este dependent de puterea lui si variaza in limitele 180-600 A.

Verificarea bobinelor de inducţie

La inceput se verifica vizual aspectul exterior al bobinei, care constă în controlarea bornelor carcasei , în sensul că nu prezintă deteriorări sau lovituri, iar capacul să nu aibă fisuri, crăpături, figura

Page 54: Suport Curs Electricieni Auto

Bobina de inductie

Distribuitorul este un comutator rotativ care distribuie energia de înaltă tensiune de la bobina de inducţie la bujiile cilindrilor, în conformitate cu ordinea de aprindere.

Distribuitorul este compus din rotorul (lulea) pe care se găseşte o lamă metalică, bornele laterale, prevăzute cu contacte şi perie de cărbune, apăsata pe lama de un arc. Energia electrică de înaltă tensiune este adusă, prin intermediul unui conductor, de la bobina de inducţie la borna centrală a distribuitorului. Contactul între borna centrală şi rotor se face prin intermediul periei de cărbune. În timpul rotaţiei rotorului, lama metalică nu atinge contactele bornelor, ci trece la o distanţa de 0,2 - 0,5 mm de ele, circuitul de înaltă tensiune închizându-se prin scânteia produsă între lamă şi contacte. În bornele laterale se montează fişele de distribuire. Rotorul (luleaua) distribuitorului trebuie să ajungă la fiecare contact lateral în momentul în care tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea secundară are valoare maximă, adică tocmai în momentul deschiderii contactelor ruptorului. Va trebui să existe o sincronizare a mişcărilor ruptorului şi distribuitorului. Sincronizarea ruptorului şi distribuitorului este realizată prin montarea lor pe acelaşi ax. Bornele laterale, borna centrală şi electrodul de cărbune cu arcul respectiv sunt montate în capacul distribuitorului. Capacul este demontabil şi fixat pe distribuitor cu doua cleme laterale. El trebuie să aibă o anumită poziţie faţa de corpul ruptorului, în care scop este prevăzut cu un semn (o degajare îmbinată cu o proeminenţă). Carcasa distribuitorului este confecţionată, în marea majoritate a cazurilor, din aliaje uşoare (silumin), turnate sub presiune, partea care se fixează de blocul motorului fiind de oţel.

Ruptorul are rolul de a închide şi a deschide circuitul primar al instalaţiei de aprindere. Contactul fix (nicovala) este legat direct la masă, iar contactul mobil (ciocănelul), izolat de masă, este legat prin intermediul unei pârghii şi a unui arc la circuitul de joasă tensiune. Pârghia este izolată faţă de camă prin călcâiul izolant, iar faţă de axul de rotaţie printr-o bucşă izolatoare. Arcul 4, care produce închiderea contactelor ruptorului, este şi el izolat la masă. Cama, montată pe axul distribuitorului, este antrenată de la arborele cu came al motorului şi are aceeaşi turaţie cu acesta, adică egală cu jumătate din turaţia motorului cu 4 timpi.

În timpul rotaţiei, cama va acţiona asupra contactului mobil prin intermediul călcâiului izolant şi pârghiei, care se va închide şi va deschide circuitul primar. Cama are un număr de proeminenţe care corespunde cu numărul cilindrilor motorului astfel încât, la o rotaţie a camei, circuitul de joasă tensiune se va închide şi deschide de un număr de ori egal cu numărul cilindrilor. Distanţa dintre contacte la momentul deschideri de către camă este bine determinată, între 0.4 şi 0.6 mm. Ea se măsoară cu calibre de interstiţii şi se reglează prin poziţionarea contactului fix, cu ajutorul unui şurub

Page 55: Suport Curs Electricieni Auto

Condensatorul are rolul de a proteja contactele ruptorului prin reducerea scânteilor la deschidere. El este

montat în paralel cu contactele ruptorul

Condensator

Detalii la ruptor distribuitor

Page 56: Suport Curs Electricieni Auto

Verificarea condensatorului . Uzura contactelor este strâns legată de starea tehnica a condensatorului, cat si de valoarea capacitatii

acestuia. Verificarea se face la standul prevazut cu un montaj cu lampa de neon, alimentată la o tensiune de 120-130 V c.c.

Verificările se fac respectând metodologia indicata in cartea tehnica si utilizad aparatura specifică.

MODULUL 9: Executarea lucrărilor de verificare şi reparaţie a echipamentului de iluminare şi semnalizare

Durata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

Obiectivele generale:- de electrică-electronică auto- scheme electrice ale sistemului de iluminare şi semnalizare- proceduri de control şi verificare ale sistemului de iluminare şi semnalizare- defecţiuni posibile

Metode şi mijloace de verificare şi testare a instalaţiilor de iluminare şi semnalizare opticăMetode şi mijloace de verificare şi testare a instalaţiilor de iluminare şi semnalizare optică

De-a lungul istoriei transporturilor rutiere, iluminarea drumurilor pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitatea redusă a constituit o problemă importantă, deoarece buna funcţionare a sistemelor de iluminare constituie o condiţie obligatorie pentru a conferi automobilului siguranţă şi securitate în circulaţie.

Majoritatea defecţiunilor instalaţiei sunt legate de faptul că una, mai multe sau toate lămpile nu luminează sau luminează cu întreruperi. Lămpile nu se aprind atunci cănd s-au ars sau cănd circuitele lor de alimentare sunt întrerupte.

Page 57: Suport Curs Electricieni Auto

Principalele defecte care apar la instalaţia de semnalizare optică, cauzele apariţiei lor şi soluţii de remediere sunt prezentate în tabelul următor:

Simptome Cauze posibile

Lămpile luminează insuficient.

Bateria de acumulatoare este descărcată Reflectorul sau dispersorul sunt murdare Becul este montat greşit în far

Un far nu luminează. Becul are filamentul ars (întrerupt) Legătura la bec s-a desprins ca urmare a vibraţiilor Contactele sunt puternic oxidate.

Nici un far nu luminează. Comutatorul central de lumini este defect, fapt care se constată prin scurtcircuitarea contactelor Siguranţa arsă, cea ce se observă scurtcircuitănd capetele ei. Conductoare defecte sau întrerupte.

Iluminatul de apropiere, cel de depărtare nu funcţionează

Unul dintre filamente este întrerupt, fapt ce se constată prin verificarea becului la o baterie de acumulatoare Legăturile la întreruptor sau comutator sunt greşit executate sau întreruptorul este defect (se constată prin desfacerea ambelor legături, încercarea si verificarea cu lampa de control sau cu voltmetrul pe fiecare borna a comutatorului şi pe legătura la masa).

Lampa stop nu se aprinde şi nu se stinge

La un întreruptor arcul sau triunghiul de scurtcircuitare este rupt. Întreruptorul cu acţionare hidraulică este defect. Becuri arse, contacte oxidate sau legături întrerupte.

Lampa de semnalizare a schimbării direcţiei nu funcţionează corect, circuitul se închide şi se deschide neregulat

Comutatorul de comandă are jocul prea mare, contactele sunt uzate. Contactul mobil s-a blocat, s-a rupt arcul de apăsare a contactelor.

Lămpile rămăn aprinse continuu pe ambele poziţii de comandă.

Părghiile de comandă a comutatorului s-a blocat. Arcul contactului mobil s-a slăbit

Lămpile nu ard pe nici una dintre poziţiile de comandă

Contactul mobil s-a întrerupt. Contactoarele electrice de alimentare sunt întrerupte, se verifică cu lampa de control pe întreg circuitul.

Comutatorul nu lucrează pe o poziţie împreuna cu lampa de semnalizare a poziţiei respective

Becul lămpii de semnalizare pe aceea poziţie este ars.Circuitul lămpii de semnalizare este întrerupt sau contactele defecte. Arcul soclului de contact este slăbit, rupt, oxidat nu face contact. Conductorul de masă al becului este întrerupt sau desfăcut. Contactul semnalizatorului pe poziţia respectivă sunt defecte. Se verifică numai circuitul lămpi defecte.

Toate lămpile de semnalizare (inclusiv de la bord) nu funcţionează

Siguranţa de alimentare a circuitului de semnalizare este arsă. Legăturile la bornele releului de semnalizare sunt inversate. Contactele comutatorului de comandă sunt murdare, oxidate sau uzate. Legăturile comutatorului sunt întrerupte spre contactul de comandă, spre cheia de contact sau spre masă.

Lămpile de semnalizare se aprind dar nu cu intermitentă

Contactoarele rămăn permanent închise din cauza arcului. Contactele principale s-au oxidat

Starea unui bec se poate constata fie prin examinarea vizuală a filamentului, fie prin verificarea funcţionării lui la alimentarea directă de la baterie.

Circuitul unui bec se controlează verificăndu-se mai întăi contactul becului în dulia respectivă, unde, datorită slăbirii sau pierderii elasticităţii unui contact, se poate întrerupe legătura electrică. Dacă circuitul în elementul optic este bun, înseamnă că este întrerupt un conductor electric, defecţiune ce se poate stabili cu ajutorul unei lămpi de control.

La depistarea unei defecţiuni trebuie procedat după următorul principiu: căutarea locului defect se face de la consumatorul care nu funcţionează către sursă, pe circuitul ce alimentează direct lampa sau lămpile respective. De exemplu, dacă nu funcţionează o lampă de poziţie din faţă, înseamnă că circuitul

Page 58: Suport Curs Electricieni Auto

este întrerupt de la lampa care nu funcţionează pănă la conductorul ce alimentează cele două lămpi de poziţie din faţă. Dacă nu funcţionează ambele lămpi de poziţie din faţă, este necesar să se verifice circuitul mai departe, pănă la întreruptorul care le comandă, unde, de asemenea, pot avea loc defecţiuni din cauza unui contact necorespunzător. În cazul în care nu ard toate cele patru lămpi de poziţie, iar primul bec verificat este bun, defecţiunea trebuie căutată la comutatorul central.

Trebuie să se controleze tensiunea de funcţionare a becurilor, pentru că de aceasta depinde puterea, rezistenţa interioară eficacitatea luminoasă sau randamentul, intensitatea luminoasă sau durata de funcţionare. Durata de funcţionare scade foarte mult chiar la mici supratensionări (de la căteva sute de ore, la căteva ore). De aceea trebuie să se evite orice defecţiune la alternator, regulator sau la bateria de acumulatoare.Becurile de 12V şi 45x40W au tensiunea de încercare de 13,5V şi curentul maxim de 3,5 A pentru faza lungă şi 3,3 A pentru faza scurtă. La fixarea pe soclu se verifică contactele, ştifturile, bornele şi arcurile care asigură contactul normal.

Reglarea incorectă a luminii farurilor creează mari dificultăţi în circulaţia pe timp de noapte, generănd o stare de încordare şi de oboseală accentuată a şoferului: fie nu vede bine persoanele şi obstacolele de pe partea carosabilă, fie este orbit de autovehicule care circulă din sens opus.Reglarea farurilor se poate efectua cu ajutorul ecranului sau (panoului) de proiecţie sau cu ajutorul aparatelor optice speciale (numite luxmetre).Utilizarea aparaturii specializate pentru verificarea şi reglarea farurilor prezintă avantajele că nu mai este necesară o platformă orizontală, nu mai este influenţată de condiţiile atmosferice, iar durata operaţiilor se scurtează simţitor.De obicei aparatele optice pentru reglarea farurilor sunt mobile. El se compune dintr-un cadru 1 montat pe două roţi 6,

cu două coloane verticale care ghidează pe verticală carcasa ce cuprinde partea optică a aparatului. Pentru aşezarea paralel cu axa longitudinală a automobilului, aparatul este prevăzut cu tija 7 de reazem faţă de roţile automobilului. La unele construcţii, atăt centrarea axei optice a aparatului faţă de centrul optic al farului, căt şi faţă de axa longitudinală a automobilului, se realizează prin metode optice.Lentila biconvexă 5 şi sistemul optic interior colectează fasciculul luminos al farului şi-l reproduc micşorat pe ecranul 3 din sticlă mată, prevăzut cu repere (cruci, cercuri, etc.) de reglaj pentru fază lungă şi cu linii de reglaj pentru fază scurtă simetrică şi asimetrică. Observatorul care verifică reglajul farurilor pe ecranul 3, vede imaginea proiecţiei fascicolului luminos la fel ca pe un ecran de proiecţie aşezat la distanţa de 5-10 m. La verificarea şi reglarea fazei lungi, centrul luminos al elipsei trebuie să se situeze pe crucea care marchează centrul ecranului. La verificarea fazei scurte asimetrice, trebuie ca graniţa între zona luminoasă şi cea întunecată să se situeze pe linia înclinată în sus cu 15 grade, iar la faza scurtă simetrică - pe linia orizontală.

În interiorul sistemului optic al aparatului, respectiv în centrul zonei luminoase a fazei lungi a farului se află o celulă fotoelectrică. Celula fotoelectrică înlesneşte măsurarea intensităţii luminoase a farului cu luxmetrul 4. Cu ajutorul luxmetrului se poate determina dacă intensitatea luminoasă a fazei lungi şi acelei scurte se încadrează în prescripţii şi dacă este egală pentru cele două faruri. Astfel, pentru faza scurtă acul trebuie să se situeze în zona verde a cadranului, ale cărei limite corespund valorilor 0 şi 25 lx. Pentru faza lungă, axul luxmetrului trebuie să se situeze în zona roşie a cadranului, ale cărei limite corespund valorilor 15 şi 250 lx. Toleranţa pentru măsurare este reprezentată prin linia de demarcaţie între zona verde şi cea roşie, atăt pentru faza scurtă, căt şi faza lungă.Dacă se pune luxmetrul înaintea farului, deasupra liniei de separaţie, respectiv în zona obscură, iluminatul fazei scurte trebuie să aibă valoarea de 1,6 lx la distanţa de 25m sau 9,5 lx la distanţa de 10 m. Iluminatul fazei lungi – tot în zona obscură – la distanţa de 25 m, trebuie să fie de cel puţin 16 lx, iar la distanţa de 10 m de 100 lx.

Cu ajutorul luxmetrului se pot determina, fără demontarea farului, puterea şi calităţile de iluminare ale becului, starea reflectorului – dacă este oxidat, mat sau ruginit, gradul de transparenţă al dispersorului. Intensitatea slabă la iluminare se poate datora şi bateriei descărcate, alternatorului care nu încarcă suficient sau bornelor oxidate.

Page 59: Suport Curs Electricieni Auto

În cazul în care la verificare se constată că faza scurtă a farului nu prezintă o pronunţată linie de demarcaţie între zona luminată şi cea întunecată, înseamnă că blocul potic al farului este dereglat sau elementele sale nu au fost montate corect. Un astfel de far este impropriu circulaţiei pe timp de noapte, deoarece produce orbirea şoferilor care circulă din sens opus.Normele în vigoare prevăd ca faza scurtă să lumineze sub 25m, iar faza lungă peste 100m.

Repararea se face prin inlocuirea pieselor defecte cu altele noi, cu aceeaşi parametri caracteristici.

MODULUL 10: Executarea lucrărilor de verificare şi reparaţie ale instalaţiilor auxiliareDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practicăObiectivele generale:- proceduri de demontare - remontare- mod de funcţionare a instalaţiilor auxiliare

Testarea echipamentelor de confort şi securitateTestarea echipamentelor de confort şi securitate

Constructorii de automobile încearcă să răspundă tot mai mult solicitărilor privind confortul şi siguranţa pasagerilor. În ultimi ani s-a înregistrat o dezvoltare importantă a echipamentului electric al echipamentului electric şi electronic destinat asigurării confortului pasagerilor, ceea ce a lărgit considerabil şi sfera de activităţi destinate proceselor de testare. Dată fiind marea diversitate a acestor echipamente şi a mijloacelor de testare, nu se poate oferi o reţetă universală pentru testarea şi diagnosticare. Verificarea echipamentelor pentru asigurarea confortului trebuie să urmeze paşii recomandaţi de producătorii echipamentului în cartea tehnică a acestuia sau în manualele de întreţinere şi reparaţii ale constructorilor de automobile care au inclus aceste echipamente în diferite variante de dotare. Pentru exemplificare, se prezintă două diagrame de acest tip, pentru verificarea instalaţiei de climatizare.

Page 60: Suport Curs Electricieni Auto

Procedeul presupune testarea cu motorul şi bateria la temperatura normală de funcţionare, respectiv la temperatura camerei. Se presupune de asemenea că nu există alte defecţiuni ale motorului care să creeze dificultăţi de pornire. Folosirea procedeului de testare în alte condiţii poate conduce la diagnosticări greşite.

Page 61: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 11: Oferirea de consultanţă de specialitate Durata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie 40 ore practică

Obiectivele generale:- proceduri de diagnosticare rapidă a disfuncţionalităţilor- defecţiuni posibile caracteristice tipului de autovehicul- limbajul de specialitate

Comenzile / contractele primite de la clientii, cu care intra prima data in contact, cat si cele care sunt urmare a derularii unor relatii contractuale anterioare, sunt anlizate de catre functiile implicate,inainte de incheiere, in conformitate cu prevederile procedurii operationale PES-4.3 “ Analiza contractului”.Comenzile primite de la clienti atat cele directe, cat si cele care sunt urmare a ofertelor anterioare, sunt

analizate in detaliu de catre toate functiile implicate, pentru a se asigura ca :datele inscrise in comanda permit identificarea clara a produsului si a cerintelor clientului si daca acestea sunt documentate corespunzator ;toate cerintele cuprinse in comanda pot fi realizate de catre organizate si daca acestea au fost in prealabil convenite de ambele parti, iar in cazul cerintelor care difera de cele exprimate anterior de client, acestea pot fi indeplinite ; orice diferente dintre conditiiile stabilite prin comanda / contract si conditiile ofertei au fost solutionate inainte de acceptarea acestora. In acest sens se tine seama de nivelul de calitate existent, de programul de productie si durata intreg cilului de fabricatie,cat si de posibilitatile de aprovizionare.

Fiecare comanda este analizata de catre Conducatorul Tehnic, Contabilul sef, Oficiul Juridic si AC. pentru a avea certitudinea ca:toate cerintele sunt definitive si documentate in mod adecvat; evaluarea costurilor, evaluarea manoperei si a tarifelor pe operatii sun corect efectuate, pentru stabilirea preturilor si modalitatilor de plata;conditiile din comenzi care difera fata de cele din oferta au fost analizate si solutionate;societatea are capabilitatea (tehnica si financiara) de a satisface cerintele comenzii;clauzele comerciale (pret, bonitatea clientului, modalitati de plata) sunt satisfacatoare ;cadrul juridic asigura respectarea reglementarilor legale aplicabile si sunt aparate interesele organizatiei .5 In cazurile in care clientul emite o solicitare nedocumentata a cerintelor (solicitare telefonoica / directa ) acestea sunt analizate din punct de vedere al capabilitatii organizatiei de a realiza produsele solicitate si sunt confirmate de catre functiile implicate in analiza inainte de acceptarea lor .6 In conformitate cu prevederile procedurii PES-4.3 “Analiza contractului ”, toate inregistrarile intocmite in timpul procesului de analiza, incheiere si derulare a contractelor sunt mentinute in cadrul Comp A-D.7 Solicitarea scrisa sau verbala a clientului de a se efectua modificari / completari ale unei / unui comenzi /contract in derulare, se analizeaza de catre aceleasi functii care au analizat initial comanda / contractul si se asigura intocmirea si semnarea actelor aditionale la comenzi / contracte dupa aceasi metodologie ca cea aplicata pentru incheierea comenzilor/contractelor initiale

Comunicarea cu clientul

In cadrul derularii activitatilor sunt utilizate metode eficace de comunicare cu clientii potentiali si / sau traditionali pentru : - colectarea tuturor informatiilor relevante despre furnizori / clienti si produsele oferite / solicitate ; - realizarea solicitarilor din cererile de a comenzilor sau contractelor, inclusiv ale amendamentelor la

acestea; - stabilirea conditiilor contractuale privind produsele proprietatea clientului : materii prime furnituri si

accesorii ( cantitati, pozitii coloristice, termene, conditiide receptie ) si documentatii tehnice ( seturi de tipare, tabele de dimensiuni, tehnologii de executie ) ;

- - aprobarea de catre client ( dupa caz ) a prototipului / tiparelor / tabelelor de dimensiuni, PC si /sau etapelor de control pe flux si receptia calitativa a produselor finite, de catre client sau reprezentatul acestuia ;

- identificarea tuturor datelor referitoare la calitatea si modalitatile de control pentru produsele furnizate de client, precum si orice alte cerinte suplimentare;

Analiza informatiilor de feed-back de la clienti, inclusiv a reclamatiilor acestora referitoare la produsele livrate; luarea deciziilor care se impun privind cererile de oferta, comenzile / contractele inclusiv modificarile aferente.

Page 62: Suport Curs Electricieni Auto

Proiectare si dezvoltare : Cerinta nu este aplicabila, intrucat produsele sunt fabricate conform documentatiei tehnice pusa la dispozitei de catre clent.

Evaluarea diagnosticului este rezultatul prelucrării tuturor informaţiilor obţinute în timpul proceselor de testare. Până nu de mult evaluarea era realizată în cea mai mare măsură de un operator uman sub forma unui raport,

Lucrările de testare şi diagnosticare sunt executate da către persoane specializate în domeniu, care după cum s-a amintit trebuie în permanenţă să se şcolarizeze, să se perfecţioneze cu alte cuvinte să se formeze continuu astfel încât să fie informat cu toate noutăţile apărute în domeniu.Responsabili care verifică, testează automobilele reparate sunt: tehnician de mentenanţă, care se ocupa de verificarea în domeniul mecanic şi electric dar operaţiile care le

efectuează nu au un grad mare de dificultate tehnician de sistem, se ocupă de verificări tot în domeniul mecanic şi electric dar operaţiile care le

realizează sunt de un grad mai mare de dificultate tehnician de diagnoză care acţionează în aceleaşi domenii dar verificările, testările pe care le face au un

grad de înaltă tehnicitate tehnician de caroserie tehnician de vopsitorie

Înregistrarea rezultatelor, eventualele prelucrări şi concluzi se completează în documente specifice, cum sunt exemplul de fişă de diagnoză sau fişa de verificare.

Vom ilustra acest proces cu câteva reguli de organizare şi de completare a unei fişe de verificare pentru sistemul de frânare. o Se consultă documentaţia automobilului testat pentru a completa în tabel datele vehiculului, numărul de

comandă, numărul de înmatriculare, tipul, greutăţile de pe puntea faţă, spate.o La greutatea calculată mai sus se adaugă greutatea şoferului, distribuită pe cele două punţi, dacă acest lucru

nu se face duce la imposibilitatea de a efectua corect estimările capacităţii de frânare.o Se vor face determinările forţei de frânare pe punţile din spate şi din faţă. Dacă este cazul se vor repeta

măsurările şi se ca calcula media rezultatelor;o Se calculează procentul dezechilibrului pe fiecare punte în parte şi se notează în tabelo Se calculează valoarea coeficientului de frânare pe fiecare punte conform formulei iar apoi se calculează

valoarea coeficientului de frânare total şi se notează în tabelo Se efectuează măsurările pentru frâna de staţionare, se notează valorile obţinute şi apoi cele calculate.o Interpretarea rezultatelor se va face comparând valorile obţinute ale coeficientului de frânare, a

dezechilibrului pe punţi cu valorile minimale.o În funcţie de rezultatele obţinute se decide dacă sistemul funcţionează corect sau nu, se bifează opţiunea

corespunzătoare. În cazul respingerii se specifică în scris motivul respingerii şi se semnează fişa. Această variantă este exclusă după reparaţia sistemului de frânareÎnregistrarea rezultatelor, eventualele prelucrări şi concluzi se completează în documente specifice, cum

sunt exemplul de fişă de diagnoză sau fişa de verificare

Page 63: Suport Curs Electricieni Auto
Page 64: Suport Curs Electricieni Auto

MODULUL 12: Utilizarea aparatelor de măsurare şi testare a mărimilor electriceDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

A. Aparatele de măsurat de bordA.1.vitezometrulA.2. turometrul

turometre cu diode turometre cu tranzistoare turometre cu circuite integrate

A.3.nivelmetrul (sau litrometrul)A.4. voltmetrulA.5. termometruA.6. manometruA.7. accelerometru / decelerometruAceste aparate permit măsurarea electrică a principalilor parametrii funcţionali ai automobilului, electrici sau neelectrici, cu ajutorul senzorilor şi traductoarelor.Pentru facilitarea interpretării valorilor măsurate, dispozitivele de afişare ale acestor aparate prezintă cadrane, scări, valori numerice ale căror culori au anumite semnificaţii general valabilă:

o verde - pentru funcţionare normală, corectă, optimăo roşu - pentru funcţionare anormală, defectuoasă, nepericuloasăo galben, alb, albastru, etc. - pentru funcţionarea nepericuloasă (eventual neoptimizată)

Principalele tipuri de dispozitive analogice de măsurare folosite sunt:

Tipul aparatului

Principiul de funcţionare Tipul de traductorParametrii măsurabili

Magnetoelectric

interacţiunea de tip Laplace dintre câmpul magnetic al unui magnet permanent interacţionează şi curentul electric dintr-o bobină mobilă

-tensiuni şi

curenţi continui

Feromagneticinteracţiunea dintre câmpul magnetic produs de curentul măsurat ce parcurge o bobină fixă şi o paletă de fier moale solidară cu indicatorul

traductor rezistiv (reostatic) sau

capacitiv; membrană ondulată, termistor

temperaturi, nivele, poziţii

presiuni

Electrodinamic sau ferodinamic

interacţiunea dintre câmpurile magnetice a două bobine (una fixă şi una mobilă)

tahogenerator trifazat cu sau fără

generator de impulsuri

viteza, turaţia, nr. km parcurşi

Cu inducţieinteracţiunea dintre circuite inductoare fixe şi curenţii induşi în piese conductoare mobile

priză mecanică cu transmisie prin cablu

flexibil

viteza, turaţia, nr. km parcurşi

Aparatele de măsurat de bord cele mai răspândite sunt:A.1.Vitezometrul, care indică viteza orară [km/h] şi care este acţionat printr-un cablu flexibil de către

un angrenaj melc - roată melcată din schimbătorul de viteză.În aceeaşi carcasă sunt, de regulă, montate unul sau două contoare electromecanice acţionate prin acelaşi cablu pentru indicarea km parcurşi în total (contor total) şi zilnic (contor parţial).

A.2.Turometrul, care se foloseşte atât la bordul autovehiculului, pentru indicarea turaţiei instantanee a arborelui motor (în rot/min sau ture/min), dar şi în atelierele de service auto la reglarea precisă a turaţiei de mers în gol (ralanti), la verificarea corectitudinii etanşeităţii şi funcţionalităţii cilindrilor motorului sau la verificarea stării regulatoarelor de avans.

Atunci când este folosit ca aparat de bord, indicaţiile turometrului sunt utile pe timpul rulării pentru corelarea cât mai corectă a vitezei de deplasare cu turaţia realizată, deci cu poziţia pedalei de acceleraţie. Se poate realiza astfel o selectare optimă a treptei de viteză în funcţie de condiţiile concrete de rulare.

Page 65: Suport Curs Electricieni Auto

În prezent pentru bord se utilizează exclusiv turometre electronice. Principiul de funcţionare al acestora se bazează pe înregistrarea impulsurilor sau semnalelor de tensiune date de ruptorul din circuitul primar al instalaţiei de aprindere.

În funcţie de circuitul de formare a impulsurilor se pot deosebi mai multe tipuri de turometre electronice:1. turometre cu diode

Când contactul ruptorului k este deschis, condensatorul C se încarcă până la tensiunea de stabilizare a diodei Zener DZ, iar la închiderea contactului condensatorul se descarcă. Diodele D2...D5 formează o punte redresoare bialternanţă, în diagonala de ieşire fiind conectat dispozitivul magnetoelectric. În

absenţa diodei Zener cuplul activ mediu care va deplasa indicatorul va fi proporţional atât cu frecvenţa cât şi cu amplitudinea curentului pulsatoriu. Limitând amplitudinea cu ajutorul diodei, se poate spune ca indicaţia depinde doar de frecvenţă.

2. turometre cu tranzistoareLa aceste turometre circuitul de formare a impulsurilor este un circuit basculant monostabil. Acesta este realizat cu două tranzistoare T1 şi T2, primul fiind conectat la baza celui de-al doilea. Impulsurile de comandă de la ruptorul k se aplică pe baza tranzistorului T1. Circuitul multivibrator monostabil, a cărui

perioadă este fixă, are o stare stabilă în care T1 este blocat iar T2 conduce. În momentul în care pe baza tranzistorului T1 apare un impuls pozitiv acesta intră în conducţie, blocând tranzistorul T2 şi invers, adică tranzistoarele îşi schimbă stările, iar procesul se repetă. Pentru obţinerea impulsurilor de comandă se poate folosi un cuplaj direct sau un cuplaj inductiv obţinut prin înfăşurarea câtorva spire ale unui conductor izolat pe conductorul central al delcoului.

3. turometre cu circuite integrate funcţionând ca circuite basculante monostabile (de exemplu CDB4121, CDB400, Βe355, etc.)

A.3. Nivelmetrul (sau litrometrul) indică aproximativ cantitatea de carburant din rezervor, fiind gradat în jumătăţi şi sferturi din capacitatea litrică a rezervorului

Dispozitivul de măsurare este magnetoelectric, traductorul fiind, de regulă, rezistiv cu plutitor, ca şi în exemplul prezentat în figura următoare. Plutitorul (1) din material plastic este fixat la capătul lung al unei tije (2), la capătul scurt fixându-se o lamelă elastică (arc) (3) prevăzută cu două braţe şi cu două contacte mobile. Lamela elastică se racordează la masă prin intermediul axului tijei. Unul dintre braţele lamelei elastice culisează pe înfăşurarea reostatului (4) şi, în funcţie de nivelul combustibilului din rezervor, introduce în circuitul electric al indicatorului cu care este înseriat un număr mai mare sau mai mic de spire al

rezistenţei reostatului. În situaţia în care plutitorul se află la partea inferioară, celălalt braţ al lamelei elastice (3) vine în contact cu lamela (5), punând la masă, respectiv conectând circuitul lămpii de semnalizare a rezervei de benzină.

A.4.Voltmetrul are rolul de a indica modul în care se încarcă bateria de acumulatoare de la generator prin intermediul unui releu regulator.

Page 66: Suport Curs Electricieni Auto

De regulă se foloseşte un dispozitiv termic cu bimetal, ca cel prezentat în figura următoare. O lamelă bimetalică (1), având un capăt încastrat în corpul aparatului iar celălalt articulat la partea inferioară a indicatorului (4) prin intermediul unor pârghii (3), este încălzită prin intermediul unei înfăşurări (2) alimentate cu tensiunea măsurată. Prin încălzire, lamela bimetalică suferă o deformare (curbare) deplasând acul indicator spre dreapta mai mult sau mai puţin, în funcţie de tensiunea de alimentare. Scara voltmetrului nu este numerotată ci este prevăzută cu trei sectoare colorate. În condiţii normale de funcţionare, indicatorul se plasează pe sectorul central (de culoare verde), care acoperă domeniul de valori 12,8...13,6 V. În cazul în care, în timpul mersului, indicatorul trece în sectorul roşu din dreapta există o supraîncărcare, iar dacă indicatorul rămâne în sectorul roşu din stânga încărcarea este insuficientă. În ambele situaţii se indică o funcţionare defectuoasă a instalaţiei de alimentare cu energie electrică (acumulator descărcat, generator care nu încarcă, etc.)

A.5.Termometrul, care permite urmărirea continuă a temperaturii lichidului de răcire.

Dispozitivul de măsurare este magnetoelectric iar traductorul de temperatură ca cel prezentat în exemplul următor. Termistorul (2) în formă de disc este menţinut presat pe fundul unui corp din bronz (1) prin intermediul talerului (3) de arcul (4). La partea anterioară a corpului se montează prin vălţuire mufa (6)

din material plastic cu bornă. Borna se continuă în interior sub formă de disc conic pe care se sprijină arcul prin care se închide circuitul termistor - corp (masă). Părţile laterale ale rezistenţei sunt izolate de corp prin intermediul cilindrului (5) din carton electrotehnic. Pentru omogenizarea transmiterii căldurii în interiorul traductorului se introduce ulei. La creşterea temperaturii lichidului, rezistenţa termistorului scade accentuat, prin urmare intensitatea curentului prin circuitul termistorului, care se înseriază cu dispozitivul magnetoelectric, creşte rezultând o deviere suplimentare a indicatorului.

A.6. Manometrul, care permite urmărirea presiunii uleiului.

Dispozitivul de măsurare este de asemenea magnetoelectric, iar traductorul manometric este, de regulă, reostatic cu membrană elastică, ca şi exemplul prezentat în continuare. Pe corpul traductorului (1) executat din bronz se fixează o membrană (2) executată sub formă de diafragmă ondulată, dintr-un aliaj de bronz cu beriliu. Sub acţiunea presiunii această membrană se curbează şi, printr-un mecanism pantografic cu pârghii deplasează cursorul (3) pe înfăşurarea reostatului (4), modificând astfel rezistenţa acestuia şi intensitatea curentului din circuitul traductorului.

A.7. Accelerometrul / decelerometrulTraductorul de acceleraţie/deceleraţie poate fi un pendul al cărui ax poate comanda poziţia cursorului unui potenţiometru, ceea ce duce la dezechilibrarea unei punţi proporţional cu solicitarea traductorului. Cu ajutorul unui comutator inversor se poate asigura o rotaţie a indicatorului în acelaşi sens si pentru accelerare şi pentru decelerare.

B. Indicatoarele

Page 67: Suport Curs Electricieni Auto

Acestea informează conducătorul auto asupra acţionării sau funcţionării/nefuncţionării unor elemente funcţionale ale automobilului (ca de exemplu faza lungă a farurilor, lămpile de semnalizare a poziţiei sau direcţiei, luminile de stop, frâna de mână sau clapeta de şoc, etc.)Ele pot fi de tipul:

lămpi întreruptoare comutatoareEle informează conducătorul auto asupra acţionării sau funcţionării/nefuncţionării unor elemente

funcţionale ale automobilului (ca de exemplu faza lungă a farurilor, lămpile de semnalizare a poziţiei sau direcţiei, luminile de stop, frâna de mână sau clapeta de şoc, etc.)Aceste indicatoare conţin, de regulă, beculeţe sau diode electroluminiscente, ale căror stări aprins - stins corespund funcţionării - nefuncţionării elementelor controlate respective. Culoarea luminii acestor indicatoare este în general determinată de situaţia indicată prin aprindere, de exemplu: verde sau albastru - pentru funcţionare, roşu sau portocaliu - pentru nefuncţionare.

C. Semnalizatoarele de avarie (sau de valori maxime/minime admisibile)Acestea controlează anumiţi parametrii funcţionali ai automobilului - în general şi ai motorului - în special, semnalizând conducătorului auto doar prezenţa unor valori anormale (sau absenţa unor valori normale) situaţie potenţial generatoare de grave şi eventual iminente defecţiuni tehnice.

Principalele cauze care pot produce asemenea consecinţe sunt: supraîncălzirea lichidului din instalaţia de răcire a motorului, presiunea insuficientă în instalaţia de lubrifiere a motorului, scăderea nivelului lichidului (sau a presiunii aerului) din instalaţia de frânare comandată hidraulic (respectiv pneumatic), depăşirea vitezei sau turaţiei maxim admisibile, etc.

De regulă, orice semnalizator conţine un releu bipoziţional şi un avertizor optic1. releul bipoziţional (electromecanic, electromagnetic, electronic sau combinat, comandat termic,

hidraulic, pneumatic, mecanic, electric, etc.) ale cărui stări închis - deschis corespunde domeniului normal / anormal de valori ale parametrului controlat (bascularea releului producându-se la limita dintre cele două situaţii). Aceste relee sunt, de exemplu:a). manocontactele (semnalizează scăderea presiunii uleiului sub o anumită limită);b). termocontactele (semnalizează creşterea temperaturii lichidului de răcire peste o anumită limită).În tabelul următor se prezintă câteva tipuri uzuale de asemenea relee:Tipul releului bipoziţional

Principiu de funcţionare Utilizare

Electromagneticelectromagnet; contacte normal închise sau normal deschise

prezenţa tensiunii electrice în sistemul de alimentare

Magnetic

tip REED (în incintă protejată) cu contact normal deschis acţionat de un magnet exterior (a cărui deplasare este proporţională cu mărimea de controlat)

indicarea nivelului minim admisibil al unor lichide (ulei în carter, benzină în rezervor, etc.)

Termic tip bimetal, cu contacte normal închiseindicarea temperaturii admisibile a lichidului de răcire sau a uleiului

Mecanic

cu acţionare hidraulică (sau pneumatică); contacte normal închise sau normal deschisecu tijă şi contacte normal deschise (tip "întreruptor")

indicarea presiunii minime admisibile în sistemele de lubrifiere sau de frânareindicarea acţionării frânei de mână, mersului înapoi, şocului etc.

2. avertizor optic (bec sau diodă electroluminiscentă - de regulă lumină roşie, funcţionând continuu sau intermitent)şi/sauun avertizor acustic (difuzor de mică putere, sonerie, buzer, vibrator, etc.).Releul bipoziţional declanşează electric avertizorul optic şi/sau acustic, ambele elemente fiind conectate la sistemul general la alimentare cu energie electrică. Releele se montează în general pe motor sau la locul cel mai potrivit prelevării mărimii controlate, iar avertizoarele în habitaclu, de obicei pe panoul de bord.Instalaţia de semnalizare a avariilor poate fi:

individuală, la care un singur releu comandă un singur avertizor (în special la autoturisme); centrală (sau colectivă), la care un grup de relee comandă un singur avertizor (în special la autobuze şi

autocamioane).

Page 68: Suport Curs Electricieni Auto

În cazul autovehiculelor destinate conducătorilor auto neprofesionişti (autoturisme) se preferă utilizarea semnalizatoarelor de avarie mai sugestive, mai simple şi mai puţin costisitoare, menţinând un minimum de aparate de măsurat indispensabile (vitezometrul, litrometrul, voltmetrul, eventual turometrul).

Automobilul este un sistem complex mecanic, electric şi electronic, prin care conducătorul auto stabileşte numeroase legături cu mediul înconjurător.

Clasificarea mijloacelor de măsurare utilizate pentru verificarea automobilelor şi monitorizarea transporturilor rutiere

Clasificare: Mijloace pentru măsurarea mărimilor dimensionale(calibre, şublere, micrometre) Aparate pentru măsurarea parametrilor funcţionali ai automobilului şi monitorizarea transporturilor

rutiere: ampermetre, voltmetre, ohmmetre, mano-vacuumetre, turometre, stroboscoape, dwell-metre, termometre, densimetre, analizoare de gaz, osciloscoape catodice, tahografe

Instalaţii şi sisteme de măsurare: testere, standuri de încercare, sisteme de control şi reglare asistate de calculator, sisteme de localizare şi dispecerizare a autovehiculelor

În prezent, în domeniul auto, se folosesc sisteme digitale de control: aparate de măsurat lungimi, nivele cu laser, termometre digitale, cu laser, infraroşu, cu contact, cu sondă, pirometre, termohidrometre, analizoare apă pH, umidometre, vibrometre, aparate de măsurat turaţia (turometru industrial), multimetre digitale, cleşti ampermetru, aparate de măsurat duritatea, rugozimetre, aparat de măsurat stratul de vopsea ş. a. m.

Aparate pentru măsurarea parametrilor funcţionali ai automobilului şi monitorizarea transporturilor rutiere

Funcţionarea echipamentului de aprindere se poate urmări în cele mai clare condiţii cu ajutorul osciloscoapelor sau oscilografelor electronice. Variantele acestor aparate, adaptate la funcţionarea echipamentului electric poartă diferite denumiri: analizoare electronice, testere electronice, autotestere, electrotestere, motormaster, alluscoape.

Un tester electronic complet conţine următoarele elemente:1. osciloscop catodic;2. tahometru electronic3. stroboscop cu circuit de temporizare pentru determinarea unghiului de avans la aprindere;4. dwell-metru, pentru măsurarea unghiului de închidere a contactelor5. ohmetrul este utilizat mai mult pentru verificarea continuităţii sau întreruperilor unui circuit6. volt-ampermetru, pentru verificarea circuitelor de încărcare, de aprindere, lumini, etc.7. mano-vacuumetru8. analizor de gaze evacuate;9. aparat pentru verificarea gradului de antiparazitare10. densimetre (areometre)

Page 69: Suport Curs Electricieni Auto

Aparatele pentru testare pot fi : de sine stătătoare şi utilizate individual (portabile), cu conductoarele de conectare aferente; fixate într-un panou general unic, având porţiuni comune de circuit şi conductoare (ecranate)

comune, de branşare la motor.Numărul de conductoare şi tuburi de legătură ale testerului depinde de complexitatea acestuia. Pentru

reducerea timpului necesar efectuării legăturilor la motor, se impune să se reducă la minim numărul de conductoare şi tuburi de legătură. Pentru efectuarea principalelor măsurări testerelor moderne li se cere să aibă cel mult cinci legături electronice şi două legături de altă natură:

un conductor pentru masă (4); un conductor pentru branşarea osciloscopului, stroboscopului, tahometrului, aparatului pentru

determinarea abaterilor de putere între cilindrii şi a dispozitivului de sincronizare (2); un conductor pentru circuitul primar (1); un conductor pentru circuitul secundar (5) un conductor pentru branşarea voltampermetrului.

1. OsciloscopulOsciloscopul este un aparat care permite vizualizarea curbelor ce reprezintă:

variaţia în timp a diferitelor mărimi; dependenţa dintre două mărimi.

Ca aparat de sine stătător, osciloscopul se utilizează la vizualizarea şi studierea variaţiei în timp a semnalelor electrice; măsurarea unor mărimi (tensiuni, intensităţi de curent, perioade, defazaje, frecvenţe, distorsiuni, etc.), compararea a două semnale; ridicarea caracteristicilor curent - tensiune sau a caracteristicilor magnetice.

Funcţionarea osciloscopului se bazează pe producerea unui fascicul de electroni, proiectarea sa pe ecranul unui tub catodic şi devierea pe orizontală şi verticală sub comanda semnalelor electrice studiate. Imaginea obţinută pe ecran se numeşte oscilogramă.

Modul de funcţionare poate fi urmărit asupra următoarelor caracteristici electrice ale echipamentului de aprindere:

variaţia curentului primar în timp: I1 = f(t)

variaţia tensiunii primare în timp: U1 = f(t)

variaţia tensiunii secundare în timp: U2 = f(t) variaţia curentului secundar (de străpungere) în timp: I2 = f(t)Urmărirea acestor caracteristici face posibilă diagnosticarea şi verificarea stării tehnice a următoarelor

elemente componente ale instalaţiei de aprindere:

Page 70: Suport Curs Electricieni Auto

contactele ruptorului condensatorul geometria camei şi a jocurilor în ansamblul ruptorului distribuitor bobina de inducţie bujii avansul la aprindere unghiul DwellUrmărirea şi verificarea poate fi făcută pentru fiecare organ sau aparat separat sau în funcţionare comună

cu altele, fără a se demonta.Analizarea fiecărui circuit de aprindere de la bujii, separat pentru fiecare cilindru sau simultan şi comparativ la toţi cilindrii are ca rezultat posibilitatea de a indica bujia sau circuitul care lucrează corect sau în care este probabil să se producă un defect ca urmare a unei supraîncărcări, a unei uzuri parţiale, a scăderii sau creşterii

tensiunii, curentului, rezistenţei, etc.Se pot folosi osciloscoape digitale. Ele sunt în general portabile, uşor de

manevrat. Un osciloscop de acest fel este redat în figura de mai jos. El are 4 canale izolate, osciloscop şi multimetru izolate independent, cu o bandă de frecvenţe osciloscop 4 x 100 MHz.

2. Tahometru electronicAcestea au o largă utilizare în atelierele şi staţiile de service auto astfel:

permit reglarea turaţiei de mers în gol stabilesc turaţiile la care se efectuează mai multe verificări sau măsurări se fac aprecieri asupra stării tehnice a ansamblului piston, cilindru, segmenţi, supape, bujii etc

procedând în felul următor: se stabileşte turaţia motorului (încălzit) la 1000 - 3000 rot/min.; se scurtcircuitează succesiv câte o bujie.

La cilindrii în stare tehnică corespunzătoare, scăderea de turaţia nu trebuie să depăşească 50...200 rot./min. Se consideră o stare tehnică necorespunzătoare la cilindru sau cilindrii la care reducerea de turaţie este foarte mică sau zero.Împreună cu un stroboscop, turometrul testează corecţia automată a avansului la aprindere. El se mai poate utiliza pentru depistarea / localizarea vibraţiilor ce apar la

o anumită turaţie a motorului (împreună cu un stetoscop electronic special).Starea filtrului de aer se poate de asemenea verifica: se scoate filtrul şi se reglează

turaţia de ralanti; după montarea filtrului indicaţiile turometrului nu trebuie să prezinte modificări. O eventuală modificare indică necesitatea curăţării sau înlocuirii filtrului de aer.Amestecul de aer-benzină se verifică prin măsurarea unei diferenţe de turaţie astfel: cu filtrul de aer montat, se acoperă treptat fanta de acces a aerului. Dacă în timpul obturării turaţia creşte relativ încet, reglajul este corect. Dacă amestecul este sărac, variaţia de turaţie va fi rapidă; dacă turaţia nu se va modifica, amestecul este prea bogat.3. Stroboscopul autoStroboscopul este utilizat la reglarea sistemului de aprindere al automobilului. Momentul aprinderii amestecului combustibil determină buna funcţionare a motorului automobilului. Mai mult de atât, cercetările, dar şi practica, demonstrează că reglarea precisă a sistemului de aprindere prelungeşte viaţa motorului, facilitează, în mare măsură, consumul economicos de combustibil, iar produsele eşapate sunt mai puţin toxice.

Pentru punerea la punct a aprinderii, motoarele sunt prevăzute cu repere (semne) atât pe volantă şi carcasa acesteia, cât şi pe fulie şi pe capacul de distribuţie. Pe durata unui ciclu reperele de pe fulie sau volantă trec de două ori prin dreptul semnelor fixe de pe carterele respective: o dată la sfârşitul cursei de evacuare, iar a doua oară la sfârşitul cursei de compresie a pistonului. Pentru calarea (punerea la punct) a aprinderii este valabilă numai cea de-a doua poziţie. Cu ajutorul lămpi stroboscopice coincidenţa reperelor pentru a doua poziţie poate fi vizualizată în timpul funcţionării motorului, indiferent de turaţia acestuia, datorită efectului stroboscopic, lampa aprinzându-se puternic pe o durată foarte scurtă numai pentru a doua coincidenţă. La prima

Page 71: Suport Curs Electricieni Auto

coincidenţă lampa nu se aprinde, deci în această poziţie reperele mobile nu se văd. Deşi volanta, respectiv fulia se rotesc semnele de pe acestea apar în poziţie aproape staţionară în faţa reperelor fixe de pe carcase.

Mai există o serie de aparate folosite în domeniul auto cum ar fi accesoriile folosite pentru aparatura de măsurat

Seturi de testere, cordoane de legătură, cabluri

Crocodili, clipsuri, socluri, adaptoare, atenuatoare

Sonde pentru osciloscoape, multimetre

Traductoare de curent (tip cleşte) pentru osciloscoape, multimetre

Conectori, terminatoare, adaptoare pentru telecomunicaţii

Traductoare de curent flexibile (tip cordon) pentru osciloscoape, multimetre

Page 72: Suport Curs Electricieni Auto

B. Testere, standuri de încercare, sisteme de control şi reglare asistate de calculator1. Stand pentru verificarea frânelor la autoturisme, autocamioane şi autobuze cu sarcina maximă pe axă de 13 toneAcest stand este format din:

o Set de role cu diametrul de 200 mm şi cu sarcină maximă de testare: 13 to Sistem de comandă automat sau manual

Standul are:o Două viteze de testare 2,8/5,6 km/h - pentru testare camioane/turismeo Domeniul de măsură:o turisme 0 - 6 kN;o camioane 0 - 30 kNo Putere motoare de acţionare: 2x9,2 kWo Alimentare: 380 V/50 Hzo Indicatori semnalizare dezechilibru forţă de frânare, regim manual/automat, senzori de

presiune, stânga-dreapta, avarie.o Afişaj analogic 900x800x210 mm cu cadran cu diametru de 600 mm - vizibilitate excelentă

de la 20 mo Afişaj digital multiplu încorporat în afişajul analogic - indică forţa la pedală, diferenţa de

frânare stânga-dreapta (%), greutatea vehiculului (stânga-dreapta), presiunea în circuitul pneumatic şi hidraulic de frânare, numărul axei testate

o Accesorii de tipul: traductor pentru măsurarea forţei la pedală, telecomandă, cântar electronic încorporat cu 8 traductori tensometrici precizie ± 2%, imprimantă pentru display analogic, soft legare la calculatorul pus la dispoziţie de beneficiar, traductor de presiune 0 - 20 bari (cu cablu) - 2 bucăţi

2. Analizoare de gaz şi opacimetreOpacimetru pentru motoare DieselEste compus din:

cameră de fum mobilă imprimantă termică afişaj cu cristale lichide LCD sonda pentru măsurat temperatura

uleiului memorie

porturi de comunicaţii seriale şi paralele pentru conectare la PC

traductor de turaţie piezo-electric 6 mm

cabluri de alimentare la 220 VSe foloseşte pentru măsurarea gazelor de motoare DIESEL.

Avantajele utilizării lui constă în faptul că testarea este rapidă şi are precizie ridicată.

Un alt analizator auto poate fi de tipul celui din figura

Este format din : osciloscop digital 2X20MHz portabil afişaj LCD monocrom multimetru digital

Are în componenţa lui următoarele sonda inductiva, capacitiva, sonde osciloscop,

set testere multimetru, 2 seturi acumulatori, încărcător acumulatori,adaptor 220V,

Poate măsura semnale electrice ABS, EDS, injectoare, fişe, sonde catalitice,turaţia motorului.

MODULUL 13: Utilizarea sculelor, dispozitivelor şi materialelorDurata (în ore de pregătire) 60 ore din care: 20 ore teorie, 40 ore practică

Sculele, dispozitivele şi verificatoarele se aleg în funcţie de operaţiile ce urmează să fie executate.Alegerea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor se face cu discernământ pentru o utilizare eficientă şi

ferită de riscuri.La alegere se va avea în vedere gradul de uzură al sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, pentru a se

asigura utilizarea corectă şi lipsită de riscul unor deteriorări suplimentare.Sculele, dispozitivele şi verificatoarele sunt verificate periodic stabilindu-se gradul de uzură al acestora.Sculele, dispozitivele şi verificatoarele necorespunzătoare sunt selectate cu atenţie în vederea

recondiţionării sau casării.

Page 73: Suport Curs Electricieni Auto

Întreţinerea se face permanent, pentru a se asigura utilizarea eficientă în procesele productive.Curăţirea, conservarea şi păstrarea se fac conform recomandărilor fabricanţilor de scule, dispozitive şi

verificatoare.Este interzisa cu desavarsire folosirea sculelor si uneltelor defecte.Toate uneltele de mana vor fi verificate cu atentie la inceputul schimbului. Periodic, in functie de frecventa

de utilizare, uneltele de mana vor fi controlate sistematic.Uneltele de mana care nu corespund conditiilor normale de lucru vor fi inlocuite cu altele corespunzatoare.Cozile si manerele uneltelor de mana vor fi netede, bine fixate si vor avea dimensiuni care sa permita

prinderea lor sigura si comoda.Fiecare scula trebuie sa fie bine fixata in maner; pensulele, surubelnitele si celelalte scule asemanatoare

trebuie sa aiba inele metalice pentru strangerea manerului pe capatul sculei introduse in maner. Este interzisa folosirea acestor scule fara maner.

La lucrul cu lampa de benzina se vor respecta urmatoarele conditii:– lampa de benzina trebuie sa fie controlata inainte de inceperea lucrului; ea se va umple numai la ¾ din capacitatea rezervorului;– dopul orificiului de alimentare trebuie sa fie bine insurubat (pe cel putin 4 spire ale filetului) si cu garniture corespunzatoare;– se interzice reducerea presiunii prin surubul de aer sau prin desurubarea capacului de la orificiul de alimentare, in timp ce lampa este aprinsa; aceasta reducere de presiune, cand este necesar, se va putea face numai dupa ce lampa a fost stinsa;– se interzice alimentarea lampii cu benzina, pana ce arzatorul nu s-a racit sau in apropierea unei surse de foc;– lampile de benzina vor fi prevazute cu supape de siguranta reglate la presiunea de lucru, iar cele de peste 3 l capacitate vor avea si manometru;– este interzis sa se lucreze cu o lampa de benzina care prezinta defecte;– nu se va utiliza decat lichidul pentru care a fost construita lampa;– la preluarea unei lampi din magazie se va verifica elasticitatea arcului care preseaza pastila pe orificiul de siguranta, pentru a nu se fi blocat;– se interzice ridicarea presiunii aerului din lampa prin pomparea peste masura, pentru a se evita explozia;– in cazul cand se constata defectarea lampii (curgerea rezervorului, scurgerea combustibilului pulverizat prin filtrul becului etc.), lampa va fi data imediat la reparat.

Pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, uneltele de mana actionate electric trebuie sa corespunda standardelor si normelor in vigoare si sa fie verificate periodic de catre personalul de specialitate.

Sculele si uneltele electrice se vor folosi numai de lucratorii care cunosc bine metodele de lucru si masurile de protectie contra electrocutarilor, precum si masurile de prim ajutor ce trebuie luate in caz de electrocutari.

Sculele electrice care se predau lucratorilor trebuie sa fie in perfecta stare de functionare si sa aiba o izolatie sigura. Dupa terminarea lucrului, toate sculele electrice se predau persoanei care este responsabila pentru pastrarea lor in stare perfecta de functionare si care are obligatia sa verifice zilnic starea sculelor.

Piesele prelucrate si cele de prelucrat se vor aseza in ordine in locurile stabilite, alese astfel incat sa nu impiedice circulatia pe caile de acces si functionarea masinii.

La masinile la care nu este posibil a se monta ecrane de protectie si este posibila accidentarea prin patrunderea aschiilor in ochi, se vor folosi ochelari de protectie cu vizoare din sticla incasabila si cu aparatori laterale sau se pot folosi scuturi, viziere din materiale plastice incolore si transparente.In mod obligatoriu, se va deconecta motorul electric de la reteaua de alimentare, in urmatoarele cazuri:– la parasirea locului de munca, chiar pentru un timp scurt;– la intreruperea curentului electric;.– la curatirea de span si ungerea masinii.