SUPORT DE CURS

SUPORT DE CURS

1. Notiunea de creativitate

Societatea noastra este vital interesata in dezvoltarea si afirmarea in proportii de masa a personalitatilor creatoare. Exista in epoca noastra un interes general si crescand referitor la actul creatiei, la procesele care i stau la baza, la modul in care poate fi depistata si cultivata creativitatea. Desi nu exista, pana in present, o unanimitate de pareri in privinta definirii creativitatii, consideram ca aceasta poate fi circumscrisa referindu-ne atat la produsul procesului, cat si la procesul insusi.

Irwing Taylor (1959), cercetator in domeniul psihologiei sociale a analizat peste 100 de definitii ale creativitatii si a pus in evidenta 5 nivele de creativitate. El a sugerat ca creativitatea variaza in adancime si amploare mai degraba decat ca tip. Astfel, ar fi eronat sa facem deosebiri (desigur d.p.d.v. psihologic) intre creatia stiintifica si cea artistica, deoarece creativitatea implica o abordare a problemei sub aspect mai mult fundamental decat cel accidental, al formatiei profesionale.

Primul nivel il constituie creatia expresiva ce poate fi exemplificata de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamentala a creativitatii si necesara pentru aparitia mai tarziu a unor nivele superioare. Ea implica o expresie independenta, in care indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. La nivelul urmator al creatia productive exista o tendinta de a restrange si a controla jocul liber si de a imbunatatii tehnica; produsele obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La nivelul creatiei inventive - inventia si descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implica flexibilitatea in perceperea unor relatii noi si neobisnuite intre partile care inainte erau separate . Creatia inovatoare este cel de-al patrulea nivel care se intalneste la putini subiecti. Ea inseamna o modificare semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui intreg domeniu de arta sau stiinta. Forma cea mai inalta a puterii creatoare este creatia emergentiva in care un principiu total nou sau o ipoteza noua apare (emerge) la nivelul cel mai profund si mai abstract.

In afara problemelor de nivel, mai poate fi abordata si problema ariilor de comportament uman carora li se poate aplica o definitie - creativitate. De ex., cat de intemeiat este a vorbi despre creatie la nivelul relatiilor umane? O gospodina, o mama, o sotie, care ofera o viata sigura si fericita familiei sale, poate fi creatoare?, desi nu e cu putinta sa evaluam un produs care nu e tangibil.

Pentru intregirea sferei notiunii creativitatii, alti cercetatori exploreaza aspecte ale procesului de creatie si ale produsului sau. Astfel, Graham Wallas, extinzand analiza lui Helmoholtz - despre ceea ce pare sa aiba loc in general in timpul procesului de creatie - a sugerat existenta a 4 etape: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea.

1. Prepararea implica constiinta ca exista o problema si, desigur, culegerea unor informatii legate de ea; 2. Incubatia implica o perioada de asteptare in care problema ramane "nedestelenita" pana in momentul 3. Iluminarii, cand apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia este rezolvata problema, dupa care, urmeaza 4. Verificarea, un proces de punere la punct, un gen de revizuire.

Pentru a nu trece in revista si alte puncte de vedere expuse fie de T. Vianu, A.Osborn, M. Bejat si altii, consideram ca am putea da o definitie de lucru din care reiese ca acceptam:

CREATIVITATEA - ACTIVITATE CONJUGATA A TUTUROR FUNCTIILOR PSIHICE ALE PERSOANEI (INTELECTUALE, AFECTIVE SI VOLITIVE), CONSTIENTE SI INCONSTIENTE, NATIVE SI DOBANDITE, DE ORDIN BIOLOGIC, PSIHOFIZIOLOGIC SI SOCIAL IMPLICATA IN PRODUCEREA NOULUI SI ORIGINALULUI.

Sternberg i Davidson au elaborat n anul 1995 o teorie privind creativitatea, susinnd c procesul creaiei este echivalent cu fenomenul insight-ului (inspiraie, iluminare), insight care poate fi de dou feluri: convergent i divergent. n cazul insight-ului convergent se face legtura ntre fenomene fr legtur aparent, insight-ul divergent se manifest atunci cnd se gsesc mai multe explicaii la un fenomen. Reinem faptul c insight-ul este cea mai important component a creaiei.

C. Rogers i Rollo May consider c baza procesului creaiei o constituie nevoia, tendina individului de a se autorealiza. Deci, n viziunea acestor doi autori, la baza creaiei st motivaia. Exist dou tipuri de motivaie:

intrinsec real, autentic, este considerat motorul creaiei.

extrinsec mai puin spontan, neautentic.

Teoria neurobiopsihologic susine existena unor zone cerebrale diferite ce sunt rspunztoare (favorizante) pentru creativitate. n procesul creaiei sunt implicate: gndirea mpreun cu operaiile ei, cuvntul (limbajul), imaginaia, memoria, tririle afective i voina n ceea ce privete capacitatea de efort.

S-a vehiculat modelul 3D al creierului care presupune existena a trei tipuri de creier:

Creierul reptilian, prezent att la animale ct i la oameni. Aici este sediul instinctelor foame, sete etc.

Sistemul limbic este sediul emoiilor, sediul neexprimrii verbale, are legtur cu afectivitatea i cu memoria, mai ales cu cea de lung durat. Aici sunt nregistrate aciunile imediate, neplanificate.

Cortexul la nivelul cortexului apare limbajul, este sediul recunoaterii fiinelor, lucrurilor, aici i au sediul operaiile gndirii.

Aceasta este specializarea pe vertical a creierului. ntlnim i o specializare pe orizontal, la om aceasta se ntlnete la nivelul cortexului. Ea presupune mprirea creierului n dou emisfere cerebrale. Fiecare emisfer are o organizare n patru lobi: frontal, parietal, occipital i temporal. Aici sunt sediile rspunztoare de funciile senzoriale, distribuite astfel: sim vizual lobul occipital, sim auditiv lobul temporal, sim tactil ntre lobii frontal i parietal. Tot aici se gsesc i sediile pentru ariile motrice, centrul pentru micare fiind lobul frontal. n aceti lobi exist o zon primar, mai multe zone secundare i unele arii de asociaie (lobul frontal este rspunztor de percepie i de gndire, ntre lobii parietal i occipital se afl aria rspunztoare de memorie).

Mult vreme se considera c emisfera fundamental, nobil a omului este cea stng. Ulterior aceast consideraie a fost infirmat. Nu putem spune c o anumit emisfer este superioar celeilalte. ntlnim n acest sens noiunea de emisfericitate, termen ce se refer la specializarea funcional a fiecrei emisfere n parte. Din punct de vedere senzorio-motor, fiecare emisfer comand partea opus a corpului. ntlnim trei tipuri de emisfericitate:

emisfericitate de execuie, deoarece omul a repetat o anumit activitate, i-a dezvoltat emisfera corespunztoare.

emisfericitate individual, este tipic individului i o gsim la fiecare individ n parte.

emisfericitate cultural, datorit apartenenei la o anumit cultu-r s-a dezvoltat o anumit emisfericitate.

Caracteristicile emisferelor

Emisfera stngEmisfera dreapt

rspunztoare de planul verbal

sim analitic

plan raional

plan logic

plan simbolic

plan numeric

plan linear (gndire conver-gent) rspunztoare de planul non-verbal

sim sintetic

plan afectiv

plan intuitiv

plan concret

plan spaial

plan global (gndire diver-gent)

ntlnim i modelul creierului total, atunci cnd se intersecteaz specializarea pe vertical cu cea pe orizontal. Din categoria persoanelor care folosesc cu preponderen emisfera stng se numr inginerii, matematicienii. Printre cei care folosesc predo-minant emisfera dreapt se numr artitii, psihologii.

2. Dimensiunile creativitii Din perspectiva lui Gollan se disting patru criterii&dimensiuni de definire a creativitii: creativitatea ca produs a fi creativ nseamn a obiectiva acest potenial, a obine un produs. creativitatea ca proces presupune considerarea creativitii ca avnd caracter stadial, deoarece niciodat nu putem spune c creativitatea este instantanee. creativitatea ca potenialitate general uman abordnd creativitatea din aceast perspectiv deducem faptul ca orice om este creativ n plan potenial. Asta nu nseamn c el este ntotdeauna creativ, dei nu exist oameni necreativi. creativitatea ca expresie complex a personalitii n procesul creativ intervin toate palierele vieii psihice. Produsul i procesul creativ ca aparinnd persoanei pro-dusul i procesul creativ aparin persoanei i nivelurilor n care se integreaz persoana (grup, organizaie, mediu). n psihologia romneasc, creativitatea este expresia ntregului sistem psihic uman. Modelul bifactorial al creativitii susine c vorbim de creativitate cnd se intersecteaz dou categorii de factori: vectorii i operaiile, mai exact vectorii creativi i operaiile generative. Vectorii reprezint tendina, dorina strilor, dispoziiilor energetice ale persoanei care o incit la aciune. Exemple de vectori: trebuine, dorine, aspiraii, convingeri, idealuri, adic factori dinamizatori. Toi aceti vectori declaneaz operaiile. Operaiile se refer la operaiile gndirii (strategiile de tip euristic), ale imaginaiei.

Vectorii creativi sunt:

trebuine: trebuine de autorealizare i de autocunoatere.

motivaie: motivaia intrinsec.

aspiraii: aspiraiile superioare.

atitudine nonconformist: nonconformism epistemic, nonconfor-mism pragmatic.

Atitudinile creative importante sunt: ncredere n fore proprii, atitudine antirutinier, interes pentru cunoatere, perseveren n a cuta noi i noi soluii, curaj n a adopta soluii ce la prima vedere par imposibile, sim valoric crescut, capacitate de concentrare, spirit fantezist, capacitate de problematizare, receptivitate la nou, toleran la schimbare, toleran la ambiguitate, autonomie, independen.

3. Factorii ce intervin n sfera creativitii: factori interiori, structurali (psihici) sunt factorii ce in de persoan.

factori exteriori (conjucturali) sunt factorii socio-culturali.

factori psiho-sociali sunt factorii ce in de interaciunea persoanei cu mediul.

factori socio-educaionali.

Factorii interiori sunt de trei feluri: factori intelectuali, factori motivaionali afectivi i factori de personalitate.

Factorii intelectuali sunt reprezentai de:

a) Gndirea creativ gndirea, n formele ei divergent i convergent este util pentru creaie. Guillford aprecia c gndirea divergent influeneaz procesul creaiei prin patru caracteristici: fluiditate (bogia i rapiditatea debitului asociativ), flexibilitate (restructurarea rapid i adaptat a traiectoriei gndirii), originalitatea (capacitatea de a da rspunsuri neuzuale) i elaborarea (punerea n practic i caracterul inedit al ideilor). Pentru procesul creativ este necesar stimularea gndirii mixte, care presupune combinarea i interaciunea dintre cele dou forme ale gndirii.

b) Imaginaia n viziunea lui Osbourn, imaginaia are dou forme: creativ i necreativ. Formele necreative sunt cele reproductive, orientate spre trecut. Acestea au un caracter spontan (ex: visul, reeveria). Aceste forme sunt n general necontrolate, dar dac persoana este contient, atunci ele pot fi i controlate. n opoziie cu acestea se afl formele creative ale imaginaiei. Acestea sunt: imaginaia anticipativ (se proiecteaz viitorul, se formuleaz o ipotez), imaginaia expectativ (presupune schiarea ateptrilor pe care le avem de la o soluie, o persoan, de la viitor). Aceste forme au dou funcii fundamentale n procesul creativitii:

declaneaz procesul de cutare a ideilor.

ne permit s schimbm ceea ce exist.

Mecanismele operaionale ale imaginaiei sunt:

combinarea i recombinarea.

analogiile n viziunea lui Gordon acestea sunt de patru tipuri: analogia personal (presupune empatia cu un obiect sau cu o fiin), analogia direct, analogia simbolic (evitarea verbalizrii), analogia prin fantezie (pornete de la premisa c totul este pe dos, imaginndu-se apoi situaia diametral opus).

Procedeele imaginaiei creative n viziunea lui Osbourn:

procedee bazate pe interogaie i vizualizare avem urmtoarele tipuri:

adaptarea (a prelua din teorie i a adapta n practic).

modificarea (a schimba ceva).

restructurarea (modificarea elementelor structurii).

substituirea (nlocuirea unui element cu altul).

procedee bazate operaii aritmetice:

augumentarea (a exagera, a amplifica un element, o dimensiune, o caracteristic).

multiplicarea (repetarea unui element).

diminuarea (miniaturizarea unui element).

adiionarea (adugarea a ceva n plus).

omisiunea (are o form aparte - schematizarea).

diviziunea.

procedee mprite n modul n care se realizeaz operaiile din analiza matematic:

rearanjarea.

inversarea (schimbarea a dou elemente succesive).

combinarea.

aglutinarea (alturarea de pri din obiecte diferite ce nu au legtur unul cu altul).

procedee bazate pe empatie i analogie:

transpoziia (transpunerea n pielea unei fiine, obiect etc).

c) Inteligena este un fenomen spontan. Se realizeaz n special prin intuiie, cunoatere instinctual, fler.

Factorii motivaionali afectivi se refer la motivaia creatoare, respectiv la motivaia intrinsec. Aceasta are caracter ofensiv, de cretere, are caracter neperiodic i divergent. Reabiliteaz rolul motivaiei extrinseci. n ceea ce privete afectivitatea, creativitatea poate fi definit ca inteligen + afectivitate.

Factorii de personalitate se refer la: factori atitudinali, factori aptitudinali, factori temperamentali i factori caracteriali.

4. Relaiile creativitii cu celelalte procese psihice

Relaia creativitii cu percepia percepia este relativ fiind dat de expectana pe care o are individul, de dorinele i interesele lui precum i de prejudeci. n funcie de aceste interese, dorine, omul i mobilizeaz anumite instrumente care uneori pot fi inadecvate. Un astfel de instrument este spiritul de observaie. Contribuia percepiei la procesul creaiei const n spiritul de observaie.

Relaia creativitii cu motivaia exist anumite motive specifice pentru creaie, cum ar fi: pasiunea pentru munc, satisfacia n munc, trire emoional extrem de intens, dorina omului de contacte sociale, dorina (curiozitatea) pentru cunoatere. Motivaia creatoare are anumite caracteristci:

are caracter neperiodic.

are caracter direct (extensional / intrinsec).

motivaia creatoare este orientat spre coninutul aciunii i nu spre mediul nconjurtor.

motivaia creatoare are scopuri multiple.

Alexandru Roca spune c motivaia intrinsec este fundamental pentru creaie. Optim pentru creaie nu este valoarea maxim a motivaiei ci o valoare situat sub nivelul maxim. Tereza Amabile susine i ea ideea motivaiei intrinseci pe care o consider component a modelului creativitii. Modelul componenial al creativitii, propus de autoarea amintit mai sus cuprinde:

motivaia intrinsec.

aptitudinea pentru un anumit domeniu sau o anumit activitate.

aptitudini specifice (generale) pentru creativitate.

Tereza Amabile susine c i motivaia extrinsec este util, dar nu de una singur ci doar combinat cu cea intrinsec.

Un rol important n creativitate l au metamotivele (metamotivaia) despre care vorbete Maslow. Ele const ntr-un impuls, trebuin, nevoie de a iubi.

Relaia creativitii cu inteligena s-a crezut mult vreme c a fi creativ nseamn a fi inteligent. Guilford are meritul de a fi eliberat parial creativitatea de sub tutela inteligenei, pentru ca ulterior s fie considerat ca entitate de sine stttoare, independent fa de inteligen i ca reprezentnd o orientare general a ntregului nostru sistem psihic uman. ns pentru a fi creativ este necesar un nivel mediu de inteligen.

Relaia creativitii imaginaia n procesul creaiei se utilizeaz tipul de gndire divergent ce se gsete n strns legtur cu imaginaia. n concepia lui Osbourn imaginaia poate fi creativ (imaginaia anticipativ i expectativa creatoare) i necreativ. Osbourn d urmtoarea formul de calcul a creativitii:

Creativitate = Imaginaie + Intenie + Efort

Creativitatea are legturi strnse cu ntreaga personalitate, produsul creativ purtnd amprenta persoanei respective.

5. Dezvoltarea creativitatii

Multa vreme creatia a fost considerata apanjul exclusiv al unei minoritati restrinse. Distingand insa mai multe trepte calitative in cereativitate si observind cum si eforturile de gandire obisnuita implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si cel creator. Orice om normal poate realza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tari, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile dezvoltarii imaginatiei. Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursurii de creativitate si chiar ,,scoli de inventica. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii? Mai intai, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interente individului sunt denumite, de obicei, blocaje.A. Blocajele creativitatii1) Mai intai, sunt amintite blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau comportari neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor. Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrcere.

2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune, dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de efervescenta, sa lasam ideile sa curga doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi furtuna, asaltul creierului" in limba noastra iol caracterizam ca asaltul de idei" sau evaluarea amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula, dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care vom vorbi imediat.

3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie, factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie, de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.

B. Metode pentru stimularea creativitatii

Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.

Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: judecata critica este exclusa" ; cat mai multe idei" ; dati frau liber imaginatiei" si ultima: combinarile si ameliorarile sint binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca, lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat. Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza, ci doaratinci cand impasul este bine precizat.

Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon. Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, sinele" se exprima pri metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se face srainul familiar" adica se clarifica bine dificultatiile problemei. Apoi se transforma familiarul in ceva strain", adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca este un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede" ; altcineva invoca balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.

Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloanece se va completa de catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte trei idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile. Conducatorul srange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita.

Pshilips 6-6. Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane. Aceasta multime segrupeaza in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o discutie generala dupa care se trage concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta opinia multora: 4-5 minute organizarea, 6 minute discutia in colectiv, 2 minute raporteaza rezultatul fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30 minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15 minute.

Discutia panel. Termenul panel inseamna in engleza ,, jurati. Si in acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari. Discutia propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii), e format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta. Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor. Uneori biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari, cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt primite din unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje ). Discutia e condusa de un ,,animator. La urma, persoanele din sala pot interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza si trage concluzii. Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de televiziune. Auditorul (zeci de mii de persoane) urmareste discutia acasa si poate interveni prin telefon. Ceea ce lipseste discutiilor televizate sunt sunt sintezele si concluziile animatorului, totul ramane in aer si cetatenii nu stiu ce sa creada! De altfel, nu sunt discutii urmarind creatia, ci numai informatia.

Dezvoltarea creativitatii in invatamant

Cata vreme creatia era socotita un privilegiu dobandit ereditar de o minoritate, scoala nu s-a ocupat in mod special de acest aspect, desi, e drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru supradonati. De cand se arata ca automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile monotone, stereotipe si deci omului ii revin mai mult sarcini de perfectionare, de innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire.

Factorii stimulatori pentru creativitate: A stimula creativitatea nseamn a identifica blocajele i de a gsi soluii practice de depire a lor. O alt cale de stimulare este stimularea propriu-zis a creativitii prin formarea de atitudini creative.

Cei mai muli cercettori s-au axat pe descoperirea trsturilor ce in de personalitate, realiznd un profil teoretic al persoanei creative i au ncercat formarea acestor trsturi la subieci prin antrenament creativ. Aceast abordare este fragmentar i deci ineficient.

Martin Covington a introdus conceptul de copil creator, cruia i-a gsit urmtoarele caracteristici tipice:

nevoia permanent de explorare.

plcerea copilului de a risca.

punerea frecvent de ntrebri.

El propune creativitatea ca disciplin de studiu ce ar trebui s fie predat n coli. Aceast disciplin a creativitii are urmtoarele principii:

copilul este nvat s recunoasc c n toate informaiile pe care le primete exist lacune.

copilul este nvat s formuleze ntrebri ct mai concrete.

copilul este nvat s sesizeze cerinele clare ale unei sarcini.

Prin realizarea acestor trei obiective se formeaz un mod de gndire creator care ns nu poate funciona dac nu exist un mediu creativ.

M. Covington face dou mari recomandri: elevilor trebuie s li se ofere ct mai multe ocazii de nvare creativ i predarea creativitii trebuie s se fac prin explicarea strategiilor creative.

n predarea creativitii, intervin urmtoarele tipuri de sarcini:

sarcini de tip ipotetic, constau n prezentarea unei probleme sub form de situaii absurde.

sarcini de tip durabil, constau n oferirea ca exemple a diferitelor fenomene, ntmplri valabile n orice moment temporar.

Mihaela Rocco consider c n orice antrenament creativ trebuie depistat faza n care se gsete individul (ne referim la faza de cretere i dezvoltare psiho-intelectual a individului) pentru a reui s intervenim n momentul optim.

Metode pentru stimularea creativitii:

( Metoda Brainstorming este o metod de stimulare a creativitiin grup ce are la baz principiul Cantitatea genereaz calitatea n sensul c se urmrete obinerea de ct mai multe idei cu putin. Principiile acestei metode sunt:

conductorul grupului de brainstorming le explic membrilor acestui grup s nu fie preocupai de calitatea ci de cantitatea ideilor lor.

n momentul n care cineva spune o idee, orict de absurd ar fi ea, este interzis criticarea ei.

se accept orice fel de idee.

se poate porni n asociere de la orice idee venit din grup.

imaginaia liber este extrem de stimulat.

tema poate fi propus fie de ctre grup, fie de cel care conduce grupul.

( Metoda checklistingurilor se dau liste de termeni la care subiectul trebuie s gseasc tot felul de asociaii.

( Metoda analogiilor.

( Metoda sinecticii este o metod tot de grup, dar acesta este mai mic dect n cazul brainstormingului, avnd maxim 5-6 persoane. Dac la brainstorming o singur persoan conducea edina, acum exist doi animatori o persoan care organizeaz edina i alta care coordoneaz cursul discuiilor. Durata edinei este mult mai mare dect la brainstorming.

Principii: Aceast tehnic aparine lui Gordon care pornete de la dou principii fundamentale:

transformarea strinului, a nefamiliarului n familiar, n cunoscut.

transformarea cunoscutului n necunoscut.

Etapele edinei de sinectic:

PAG (problem is given problema este dat). Animatorul prezint problema aa cum este ea dat de situaia respectiv, ncercndu-se eliminarea tuturor prejudecilor inerente existenei.

PAU const n redefinirea problemei, n nelegerea particular a ei.

regndirea problemei, a familiarului.

etapa gsirii unei soluii la problem i formularea ei n termeni familiari pentru ceilali. ( Metoda identificrii.

( Metoda matricei de ndeprtare creativ.

Grigore Nicola este de prere c un climat creativ trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:

utilizarea de ntrebri generatoare de alte ntrebri (idei). Eficiente sunt ntrebrile care s vizeze simplificarea situaiilor (gndire convergent).

n situaii concrete se ofer strategii de nvare creativ. Ele presupun nvingerea mai multor blocaje ale creativitii. Nicola gsete trei categorii de blocaje:

blocaje perceptuale dificulti de a face distincie ntre cauz i efect, incapacitatea de a stabili relaii ntre fenomene.

blocaje culturale suprageneralizrile, rigiditatea.

blocaje emoionale teama de a grei, de a vorbi n public.

prin exerciii l educm pe individ n a accepta c orice individ este creativ. Acest lucru se realizeaz prin tehnici de stimulare a creativitii i prin educarea ncrederii de sine.

n literatura de specialitate strin se vorbete despre elaborarea de manuale de creativitate (care s fie predate nu numai elevilor), manuale care s conin mai multe teme:

situaia de nvare orice situaie de nvare din clas trebuie gndit astfel nct copilul s fie antrenat n predare. O alt modalitate o reprezint antrenarea individului n a gsi ct mai multe soluii la o problem.

poziia celui care pred (profesor, lider, conductor de grup) trebuie s fie orientat spre stimularea creativitii, nu doar spre predare.

metoda de nvare trebuie s fie o metod care s permit mult libertate de gndire i imaginaie din partea elevului.

procedurile variate ale celui care pred se impune folosirea succesiv a ct mai multor proceduri (analogii, metafore etc).

susinerea permanent a copilului se urmrete crearea la copil a sentimentului de securitate psihic.

dezvoltarea personalitii copilului.

formarea disciplinei n comportament i n modul de a gndi.

Alexandru Roca este de prere c n orice demers de stimulare a creativitii urmrim dou obiective:

dezvoltarea flexibilitii gndirii.

nvarea cuiva s gndeasc cu neles.

Urmnd aceste dou obiective nseamn a nva euristic. Alexandru Roca propune cteva ci de nvare euristic:

nvarea pe baz de probleme (problematizarea informaiei).

nvarea prin descoperire, scopul final fiind necunoscut n acest caz.

nvarea de tip cercetare.

Tipul de nvare euristic este opus tipului de nvare tradiional, acesta din urm avnd un caracter expozitiv, mecanic, deductiv i este caracterizat prin conformism i rigiditate, ducnd n final la plafonarea i uniformizarea potenialului. nvarea euristic are nevoie de un climat care s nu fie dezaprobator, climat care s fie deschis la sugestii, coordonat. n astfel de mediu, mediatorul stimuleaz creativitatea i are urmtoarele roluri: ofer permanent prilejul de a se confrunta cu realitatea i ofer posibilitatea de a sistematiza toat informaia primit.

Jocurile creative constituie alte situaii de stimulare a creativitii. Ele sunt benefice deoarece creaz o ambian de umor, educnd ambele emisfere.

Anca Munteanu nelege prin stimularea creativitii nlturarea unor reguli de aur ale nvmntului romnesc, reguli care promoveaz cultul elevului mediu, etichetarea ca elev model a elevului care nva i reproduce mecanic, obsesia profesorilor n urmrirea exact a programei colare, supraestimarea rolului notelor (luate ca indici relevatori 100% pentru valoarea elevului), preaslvirea raiunii i a memoriei n detrimentul imaginaiei. Sunt propuse astfel anumite condiii pentru stimularea creativitii:

democratizarea raportului elev profesor.

creterea permisivitii atmosferei din clas.

restructurarea programelor colare.

predarea creativitii ca materie de sine stttoare printr-o abordare neutr.

gndirea fiecrei materii din planul de nvmnt de a fi predat creativ.

Creativitatea de grup presupune generarea noului prin interaciune n cadrul unui grup de persoane. Rezultatele obinute ca urmare a acestei creativiti de grup constau n: inovaii, invenii, soluii complexe la probleme, proiecte care vizeaz soarta mai multor persoane.

Diferenele dintre creativitatea individual i cea de grup

Creativitate individual

Creativitate de grup

Individul d dovad de operativitate atunci cnd vrea s soluioneze probleme simple (timp scurt i eficien)Se soluioneaz rapid problemele complexe

Se opereaz cu raionamente independenteIndivizii ntr-o prim faz comit raionamente independente ns acestea se vor conforma normei grupului i gndirii de grup

Individul are acces limitat la informaii i idei, comunicarea cu ceilali desfurndu-se lentAccesul la idei al individului i schimbul acestora este nelimitat, comunicarea este mult mai rapid

Se utilizeaz o gndire unilateral exploratorieGndirea este multilateral exploratorie

Individul este puternic n procesul creativ de prejudeciPrejudecile tind s se estompeze

Rar se ntmpl ca procesul creaiei s fie disciplinatGndirea este sistematic, deci procesul creaiei tinde s fie unul disciplinat

Individual, n urma procesului de creaie se obine un numr limitat de ideiSe obine o cantitate uria de idei i soluii

Evaluarea ideilor se face dup unul sau cteva criterii, acestea fiind limitate ca numrEvaluarea ideilor se face dup un sistem multicriterial

Creativitatea individual este mare consumatoare de energie fizic i psihicEpuizarea energetic a individului este oarecum estompat

Procesul creativ este permanent ameninat de teama eeculuiTeama de eec este estompat, grupul acionnd fie mai prudent, fie riscnd mai mult dect individul implicat singur n procesul de creaie

Individul i poate dezvolta limitat potenialul creatorPosibilitatea de dezvoltare a potenialului creator este amplificat

n creativitatea individual soluiile de multe ori rmn doar n stadiul teoretic, neputnd fi aplicate practicn finalul procesului creator sunt selectate doar soluiile concrete, practice

Supradotare, talent, geniu

Supradotarea - Se consider c o persoan este supradotat dac are o evident superioritate n privina uneia sau a mai multor capaciti, fr s tim exact, din pcate, care sunt acestea, care sunt cauzele supradotrii i fr s tim n ce msur sunt dezvoltate aceste abiliti.

De-a lungul timpului s-a considerat c supradotarea reprezint o dezvoltare excedentar a inteligenei. Treptat ns s-a mers pe o abordare pluralist a supradotrii, care consider c supradotarea este o sum bazat pe interaciunea componentelor ntre capaciti intelectuale dezvoltate peste medie la care se adaug i alte abiliti superior dezvoltate.

Tipuri de definiii ale supradotrii:

Definiia pedagogic supradotarea se refer la existena la copil a unei capaciti peste medie de a nva rapid i cu uurin volumul de cunotiine propus grupului de copii de aceeai vrst din care el face parte.

Definiia psihologic consider c supradotarea o ntlnim la persoana care are vrsta mental superioar celei cronologice (biologice).

Definiia social supradotarea presupune obinerea unor rezultate speciale, deosebite, utile social pe care persoana le poate obine n urma unei educaii speciale.

Definiia biologic supradotarea presupune existena la persoana considerat a fi supradotat a unui sistem nervos central ale crui structur i funcionare s fie astfel dezvoltate nct s-l fac apt pe individul respectiv s memoreze, s nvee, s raioneze peste media populaiei.

Aceste definiii se refer fie la aspectul calitativ, fie la cel cantitativ al supradotrii. Definiiile de tip calitativ presupun c a fi supradotat nseamn a avea profunzime, a vea un grad ridicat de abstractizare a gndirii, trsturi de personalitate, creativitate cu mult peste media omului obinuit. Definiiile de tip cantitativ susin c oamenii cei supradotai i cei obinuii nu se difereniaz prin abiliti diferite ci prin cantitatea acestor abiliti.

Supradotarea presupune nu doar existena unor abiliti foarte bine dezvoltate ci presupune i persistena lor pe o lung durat de timp.

Definiiile supradotrii se pot clasifica n funcie de mai muli termeni, adic n funcie de mai multe criterii de evaluare a supradotrii:

Criterii de tip comparativ putem aprecia o persoan ca fiind supradotat comparnd-o cu alte persoane.

Criterii de tip psihologic este cel mai frecvent folosit. Are ca baz de apreciere a supradotrii prezena unui coeficient de inteligen ridicat (peste 130).

Criterii de tip cantitativ se refer la rezultatele obinute concret de ctre persoana respectiv.

Criterii de tip componenial sunt diferite oarecum de cele cantitative, referindu-se la gradul de excepie al rezultatelor.

Criterii de tip creativ presupune c persoanele supradotate dau dovad de originalitate foarte mare, originalitate manifestat chiar i n cele mai banale activiti.

Criterii referitoare la dotarea natural supradotarea presupune o nzestrare ereditar deosebit, mai ales n plan intelectual, care este responsabil de posibilele performane viitoare ale individului n condiiile aciunii favorabile a mediului.

n determinarea gradului de supradotare a unei populaii se urmrete stabilirea procentului de persoane supradotate din populaia general i evidenierea domeniilor n care aceste persoane sunt supradotate. Se ridic dou mari ntrebri: ce poate i ce ar trebui s fac sistemul de nvmnt pentru aceste persoane supradotate. Ar trebui s le ofere posibiliti diferite, dar de cele mai multe ori acestea msuri nu sunt oferite.

Exist dou dimensiuni de baz n abordarea supradotrii:

dimensiunea de precondiionare supradotarea este cumva condiionat de caracteristici somatice, de existena unor abiliti intelectuale (aptitudini) care l ajut pe individ s se manifeste ca un om cu supradotare

dimensiunea de activare apare pe fundalul de precondiionare. Este reprezentat de motivaie sau personalitate n sine cu laturile ei.

n SUA termenul de dotat n cele mai multe studii este considerat a fi sinonim cu un coeficient de inteligen de peste 130.

Talentul termenul de talent presupune existena unor aptitudini deosebite pentru o anumit disciplin de studiu. Talentul este o direcionare pe o singur fie de performan sau pentru un anumit domeniu de activitate.

Sternberg era de prere c supradotarea presupune prezena obligatorie a creativitii i a capacitilor de adaptabilitate. Gardner vorbete de existena unei inteligene multiple: inteligen matematic, muzical, lingvistic, spaial, interpersonal. Un alt autor Tannembaum susine c sunt necesare abiliti intelectuale, dar factorul fundamental pentru supradotare i este inteligibil individului, acesta fiind ansa acea variabil de mediu ce interacioneaz pozitiv sau negativ cu abilitile copilului supradotat i condiioneaz realizarea sau nu a potenialului.

Exist dou modele de baz ale supradotrii:

Modelul Renzulli vorbete despre un model tridimensional al supradotrii, cele trei dimensiuni fiind: aptitudini generale peste medie, implicarea automotivat n sarcin, creativitatea, aceasta din urm ocupnd locul central.

Modelul Gagn este modelul diferenial al supradotrii avnd componentele: domeniile n care se exprim talentul sau supradotarea, aptitudini catalizatori interpersonali (motivaia, interesele, stri afective de o anumit intensitate i durat, creativitate), catalizatori externi (mediul): familie, coal. Autorul face distincie ntre supradotare i talent susinnd c supradotarea reprezint perfecionarea (competena) peste medie n una sau mai multe aptitudini n timp ce talentul presupune perfecionri peste medie, dar n activiti umane.

Supradotarea este diferit de geniu, deoarece supradotarea reprezint perfecionarea peste medie n una sau mai multe sfere iar geniul presupune obinerea unor performane excepionale n orice domeniu de activitate. Galton susinea c geniul este ereditar. Alii l contrazic, spunnd c geniul este determinat de mediu i de educaie. Geniul apare la intersecia a trei factori: datul natural (zestrea ereditar), mediul optim de stimulare i statutul istoric al domeniului.

Definirea geniuluil se face n termeni de creativitate (cu mult peste medie) i a unor caracteristici individuale aparte anumite trsturi emoionale, socioemoionale (loialitatea), trsturi sociale (responsabilitatea, continciozitatea), trsturi de personalitate foarte dezvoltate (ncredere n sine, autostima).

Geniul se difereniaz de omul obinuit prin anumite trsturi caracteriale ce i confer persoanei respective un profil puternic de personalitate, fie c era sau nu armonios construit, dar n toate cazurile puternic motivat.

Domeniile supradotrii: n Anglia, supradotarea a fost detaliat pe mai multe ramuri: domeniul tehnic (mecanic), domeniul literar sau abstract i domeniul practic (concret).

La primul congres Emotalent de la Barcelona (1989) au fost relevate domeniile de manifestare asupra dotrii:

aptitudini intelectuale.

aptitudini academice sprecifice.

gndire creativ.

aptitudini de lider.

aptitudini pentru arte vizuale.

aptitudini psihomotorii.

Din punctul de vedere al educaiei, avem urmtoarele domenii:

domeniul simbolic (formele de comunicare).

domeniul empiric.

domeniul estetic.

domeniul sinoetic (cunoatere psihologic subiectiv a propriei persoane i a celorlali).

domeniul etic (al moralei).

Tannembaum gsete urmtoarele categorii de talente:

talente extrem de rare.

talente excedentare.

talente n limite normale.

talente neobinuite se remarc prin unicitatea aptitudinilor sau a rezultatelor obinute (ex: persoane care trag la int foarte precis).

n viziunea lui Taylor exist mai multe tipuri de talent:

talentul academic.

talentul creativ productiv.

talentul pentru planificare i organizare.

La copiii supradotai ntlnim un fenomen paradoxal discronia. Acesta este de dou feluri:

discronie intern presupune existena unei dezvoltri eterogene a copilului, adic o dezvoltare peste medie a nivelului intelectual i a altor abiliti legate de nvare (mai ales de lectur), copilul rmnnd ns n urm cu scrisul. Se remarc o dezvoltare inegal a mentalului cu planul motor.

discronie social se refer la faptul c copilul este inadaptat colar, avnd probleme de relaionare i integrare.

BIBLOGRAFIE

COSMOVICI, A., IACOB, L.(coord), 1998, Psihologie colar, Editura Polirom, Iai

DAVITZ R., BALL, SAMUEL, 1978, Psihologia proecesului educaional, EDP, Bucureti

MUNTEANU, A, 1994, Incursiune n creatologie, Editura Augusta, Timioara

NICOLA, I.,2001, Tratat de pedagogie colar, Editura Aramis , BucuretiSLVSTRU, D., 2004, Psihologia educaiei, Editura Polirom, Iai. TRU, E., MARDAR, S., 2005, Relaia profesor- elevi: blocaje i deblocaje, Editura Aramis, Bucureti