Sunete - decembrie 2015 - ianuarie 201

GRATUIT DECEMBRIE 2015/IANUARIE 2016

www.sunetelive.ro

BEACH HOUSE ADELE CHVRCHES SAVAGES CHARLI XCX

DreamTeamDave Gahan &Soulsavers

ISSN 2392-9820

REDACTOR-ŞEFMihai Tiţa

[email protected]

COLABORATORI

Emanuel StoicaMaria Dobre

LAYOUT & DTP

Claudiu Oană[email protected]

[email protected]

DISTRIBUŢIEDan Budoi

[email protected]

VÂNZĂRISperanţa Velicu

[email protected]

PUBLISHERMarian Gîlea

[email protected]

CONTACTsunetelive.ro

facebook.com/[email protected]

Agendă muzicală proaspăt relaxată,

versatil necesară, care împacă zona alternativă

cu cea urbană, atentă la proiecte locale şi

conectată la importuri. Başca, Sunete se ambiţionează să

ajungă la oameni şi prin intermediul hârtiei.

Din 2003.

Ultimul număr pe anul ăsta. Concluziile le vom trage în februarie sau martie. Mai avem de adunat. Mai avem de suferit, după o lună

pe care nu o vom uita. După o tragedie care ne-a dărâmat, fizic şi emoţional. „Marele nimic” ne-a mai dat o palmă, ca să ne aducă aminte cât de mici suntem, de fapt, şi cum totul se poate termina chiar astăzi, acum, fără nicio urmă de îndoială. Dureros şi fulgerător. Un sfârşit de an la care să ne gândim. Şi un început de 2016 în care să luaţi în calcul ce a rămas adevărat şi important în vieţile voastre. Aveţi grijă.

ECHIPA SUNETE

5sunetelive.ronoiembrie 2015


10+1 PIESE ESENȚIALE PE

LUNA ASTA DE LA SUEDE, BLOOD ORANGE, GRIMES,

SAVAGES ȘI AȘA MAI DEPARTE

ALESE DE EMANUEL STOICA


Au trecut vreo opt ani de când Aubrey Drake Graham o dădea viral cu „Replacement Girl”. Pe cont propriu, cu câteva mixtape-uri la activ, nesemnat – cum se zice. Luna trecută, canadianul a lovit din nou, cu un video la o piesă care nu se regăseşte pe cele două albume lansate anul ăsta, scoasă la Cash Money Records Inc. Cu milioane de vizualizări, „Hotline Bling” înseamnă şi o serie aproape interminabilă de discuţii, atât despre dansul

amuzant, cât şi despre faptul că inspiraţia pentru video a venit de la lucrările artistului James Turrell. Başca, meme-uri cu găleata şi câteva parodii, una chiar de la Mike Tyson. De asemenea, video-ul a stat vreo săptămână exclusiv pe Apple Music, iar mulţi critici consideră asta momentul de top al platformei. Poate singurul ghinion al rapperului a fost faptul că-n aceeaşi perioadă Adele a scos „Hello”. Altfel, internetul a fost al lui.

01 Drake Hotline Bling

BUCATA LUNII

FILTRU // 10+1 PIESE

9 sunetelive.ronoiembrie 2015

02 Grimes Flesh without Blood / Life in the Vivid Dream

03 Suede Outsiders

Un album ratat şi aruncat la gunoi – a vorbit Claire Boucher despre el până s-a plictisit – şi vreo jumătate de an departe de civilizaţie i-au trebuit artistei canadiene ca să-şi revină şi să revină la formele sonore cu care am făcut cunoştinţă şi pe care le-am îndrăgit încă de la primul album. Iată că după „Realiti” primim încă un video pentru două piese care vor apărea pe Art Angels, albumul gata să fie lansat luna asta la casa de discuri 4AD.

AUZITE ŞI ROSTITE

„I don’t think it’s enough to just stand

onstage and sing.”

„When people meet me, they say that I’m really

kind — contrary to a lot of my music.”

„If you have too much time, you start to faff

around with things too much.”

Madonna

The Weeknd

Dave Gahan

IATĂ CĂ SE ÎNTORC, ÎNCĂ O DATĂ. ȘTIM

ASTA ÎNCĂ DIN LUNA IANUARIE

A LUI 2014, CÂND BRETT ANDERSON

CONFIRMA CĂ TRUPA E FUNCȚIONALĂ ȘI

VREA SĂ MAI SCOATĂ UN ALBUM: „VREM SĂ SCRIEM ȘI SĂ MERGEM

MAI DEPARTE”. DEOCAMDATĂ, DOAR

O PRIMĂ PIESĂ, IAR ALBUMUL PE 22

IANUARIE.



04 Charli XCX Vroom Vroom

Charlotte Emma Aitchison, din Cambridge, și-a dorit atât de mult să se apuce de cel de-al patrulea album că a anulat jumătate din turneul de astă-vară. Pare că și avea de ce, pentru că ceea ce auzim sună foarte bine – o bucată produsă de SOPHIE, zgomotoasă și energică, care funcționează ca un RnB ciudat pus de băieții din colțul blocului prin subwoofer-ul mașinii „preparateˮ. De fapt, cam asta înseamnă de vreo câțiva ani underground-ul britanic când vine vorba despre muzică electronică.


06 Baba DochiaWindCLUJENII DE LA BABA DOCHIA AU SCOS UN ALBUM LUNA TRECUTĂ, XII LAMBSKINS PE NUMELE SĂU, DISPONIBIL LA STREAM PE BABADOCHIA.BANDCAMP.COM. PE EL GĂSIM ȘI O COLABORARE INEDITĂ CU IOANA LEFTER, DE LA FINE, IT’S PINK, PE O PIESĂ CARE NE ÎNTOARCE PE SCENA ELECTRO A ANILOR ’90.NOAPTE ÎN STUDIO CU DEVONTE HYNES.

Fără să pregătească neapărat un album, ultimul fiind Cupid Deluxe, din 2013, Dev Hynes ne-a obișnuit cu single-uri în ultima vreme, proaspăta „Sandra’s Smiles” având o poveste destul de complexă în spate, titlul fiind o referință la Sandra Bland, tânăra arestată pentru o abatere minoră în trafic și care trei zile mai târziu s-a sânzurat în celula unde aștepta să fie eliberată pe cauțiune. Așa că versurile și influențele din jazz primesc conotații mult mai profunde decât ar părea la prima vedere.

05 Blood Orange Sandra’s Smile

07 Lontalius All I Wanna Say

Eddie Johnston are 18 ani, e din Noua Zeelandă și a făcut câteva cover-uri după Drake, Frank Ocean sau FKA twigs ca să-și pună în valoare vocea caldă. L-am urmărit încă de atunci, ceea ce înseamnă că ne-am bucurat tare când am văzut noua lui piesă cu videoclip, o prăjitură dulce, un post-RnB pentru fluturași în stomac, numai potrivit pentru o dimineață răcoroasă cu cafea caldă. Tocmai a semnat cu casa de discuri Partisan, așa că ne așteptăm la lucruri mari de la el. Urmărește-l.



08 MØ Kamikaze

DANEZA KAREN MARIE ØRSTED A AVUT UN AN VIRAL DATORITĂ PIESEI „LEAN ON”, PE CARE N-AI CUM SĂ N-O FI AUZIT VARA ASTA, IEȘITĂ DIN MÂNA CELOR DE LA MAJOR LAZER ȘI DJ SNAKE. CUM ERA FIRESC, URMEAZĂ UN ALBUM SOLO AL DOMNIȘOAREI, IAR UN PRIM SINGLE TOCMAI A IEȘIT, „KAMIKAZE” BENEFICIIND ȘI DE UN VIDEO PE MĂSURĂ. ATENȚIE, VA FI AL DOILEA MATERIAL DISCOGRAFIC, ASCULTĂ-L MAI ÎNTÂI PE CEL DE ANUL TRECUT, NO MYTHOLOGIES TO FOLLOW. MERITĂ.

09 TOPS Hollow Sound Of The Morn-ing Chimes

DUPĂ ALBUMUL PICTURE YOU STARING, SCOS ANUL TRECUT, CEI PATRU CANADIENI DAU SEMNE CĂ PRODUCȚIA MERGE ÎNAINTE, OFERINDU-NE DOUĂ SINGLE-URI ÎN DOUĂ LUNI – „ANYTHING” E PRIMUL DINTRE ELE. AL DOILEA, LA FEL DE BUN ȘI ROMANTIC.


Iată că s-a întors. Cu cel mai vândut single al anului ăsta şi cu un videoclip regizat de Xavier Dolan, regizorul-fenomen dat de Canada – vezi neapărat filme precum I Killed My Mother sau Laurence, Anywas. Al treilea album, intitulat 25, va apărea pe 20 noiembrie la XL Recordings şi a fost produs alături de Greg Kurstin, domnul recunoscut mai ales pentru colaborările cu Lily Allen, P!nk, Sia sau Tegan & Sara. În mare, va fi despre ce înseamnă să fi mamă, Adele declarând că inspiraţia pentru album vine de la fiul ei în vârstă de trei ani.

Video şi piesă nouă de la una dintre cele mai relevante trupe cu chitări din ultimii, să zicem, 10-15 ani – aşa se intră în iarnă. Fetele de la Savages scot al doilea material pe 22 ianuarie, la Matador Records. Adore Life se numeşte şi deja au fost anunţate datele turneului care-l va promova. Trupa spune că va fi „un album despre dragoste, orice fel de dragoste. Love is the answer.” Având în vedere coperta, putem spune că va fi vorba mai degrabă despre lupta pentru dragoste.

10 Adele Hello

10+1 Savages The Answer


Ioana LefterVocea suavă de la Fine, It’s Pink ne vorbește despre teniși scumpi, Nirvana și Keeping Up with the Kardashians

CASCĂ URECHEA

Ce-ai face acum, în loc să răspunzi la întrebările astea?M-aș plimba.

Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată?Azi. Mi-am luat cei mai scumpi teniși din toată viața mea de până acum!

Care a fost cel mai periculos lucru pe care l-ai făcut?M-am bătut cu niște băieți pentru că s-au luat de câinele meu.

Te-ai îmbrăcat vreodată în bărbat?Da. La școală. Trupa de teatru ducea lipsă de băieți…

Ce desene animate îți plăceau când erai mică?Road Runner și Wile E.

Coyote.

Cu cine aveai postere în cameră?Cu Nirvana și Nick Carter.

Ai un tic verbal?N-am.

În ce mașină ți-ar plăcea să străbați țările nordice?Într-un Range Rover Sport.

Te pricepi să tai ceapă ca la Master Chef?I’m pretty good, actually.

Ai vânat vreodată?Doar băieți.

Ceafă sau cotlet?None of the above.

Cu ce animal n-ai vrea să dai vreodată nas în nas?Șarpe!

Ți se pare jenant romantismul?Mi se pare jenant să nu-ți permiți măcar o dată-n viață romantismul.

Cum te-ai îmbătat prima dată?Cu brio!

Care-i cea mai nașpa sau ciudată chestie pe care ai mâncat-o?Carne crudă.

Ai putea spune despre tine că ești o tipă curajoasă?N-aș putea spune despre mine că-mi lipsește curajul de a spune ceva.

Trei lucruri pe care-ar trebui să știe să le facă orice femeie.Să tacă, să vorbească și să citească.

Ai dansat vreodată pe „Gangnam Style”?Yeap!

Dă-mi o melodie care intră-n categoria „guilty pleasure”.„La tribu de Dana”, de la Manau.

Cât de scump e prea scump?E prea scump să-mi fac vacanțele în România.

Care-i emisiunea ta preferată de la TV?Keeping Up with the Kardashians.

La ce te gândești noaptea-n pat?La mine.

Cum te-ai descrie dimineața?Ready, steady, go

Cât te costă chiria?Nu stau în chirie.

15sunetelive.rooctombrie 2015

IOANA S-A NĂSCUT PE 27 MARTIE 1987, LA IAȘI. ÎI PLAC MAREA, ULEIUL DE MĂSLINE ȘI DESIGN-UL INTERIOR.


AL DOILEA ÎNTR-UN AN

DE LABeach House

Duo-ul din Baltimore are atât de multe de spus anul ăsta că au scos două albume. După

Depression Cherry, am primit Thank Your Lucky Stars. De pus la colecție ambele.

DE MARIA DOBRE


SE AUD DIN NOU ECOURI ALE UNOR TRUPE DIN TRECUT ȘI DIN „ACEEAȘI OALĂ”, DAR CEI DOI TRATEAZĂ ATÂT DE BINE INFLUENȚELE, ÎNCÂT NE VINE GREU SĂ-I NUMIM IMPOSTORI.

Victoria Legrand şi Alex Scally au meşterit un dream-pop molipsitor încă de la primul album, autointitulat, scos într-un 2006 care la capitolul „chitări” a cam fost sufocat de revival-urile unor genuri precum post-punk sau post-rock – am avut atunci albume scoase de Arctic Monkeys, The Strokes, The Vines,The Charlatans, Snow Patrol, The Stills, The Raconteurs şi lista continuă. Uite că în urma unui brainstorming, prin 2004, cei doi şi-au ales un nume care funcţionează ca o metaforă chiar şi pentru excluderea din trend, nu doar pentru agenda lor muzicală. Şi aşa au pornit la drum cu dream pop care se poate pune în relaţie cu nume precum Mazzy Star, Galaxie 500 sau My

Bloody Valentine, dar fără să fim nevoiţi să folosim cuvinte precum „pastişă” sau „irelevant”, pentru că Beach House aduce un plus major în calcule: vocea romantică a Victoriei Legrand şi aranjamentele melancolice, uneori capricioase ale domnului Scally.Au mai scos alte trei materiale de la debut, Devotion (2008), Teen Dream (2010) şi Bloom (2012), care au continuat să exploreze noi expresii atât din punct de vedere sonic, cât şi tematic, Beach House fiind o trupă care poate vorbi atât despre droguri, dar şi despre plictiseală sau singurătate. Chiar şi anul acesta, cu două albume scoase la câteva luni distanţă (Depression Cherry şi Thank Your Lucky Stars), versurile insistă în simplitate şi nostalgie: „No better color / Look everywhere / We’re driving home every night / The shadows stay by your side.”Proaspătul Thank Your Lucky Stars începe mai grav, cu „Majorette” anunţând încă de la început faptul că n-avem de-a face, de fapt, cu o completare la Depression Cherry, ci cu altceva, de sine stătător. Evident, nu foarte diferit în abordarea stilistică – deşi, pe alocuri, Scally intervine cu orgi oarecum bizare pentru sound-ul lor –, doar ceva mai complex liric: „Imitation red carnation / Nothing is new and neither are you / It’s what you say you don’t do / Bottom of your well, that’s where you fell”. Se aud din nou ecouri ale unor trupe din trecut şi din „aceeaşi oală”, dar cei doi tratează atât de bine influenţele, încât ne vine greu să-i numim impostori. Beach House au locul lor în colecţia noastră de albume pentru nopţi târzii, cu luni pline, asta-i clar.Considerându-l mai bun

decât Depression Cherry (şi nu doar noi spunem asta), nu putem şti dacă trupa a preferat să lase „ce-i mai bun pentru sfârşit „ sau dacă pur şi simplu n-au mai avut răbdare încă un an să-l lanseze, pierzând, astfel, entuziasmul pe care probabil l-au simţit făcându-l – ambele albume au fost înregistrate în acelaşi timp. De asemenea, tentaţia de a-l vedea ca „partea a doua” e destul de mare. Cele două materiale, însă, sunt de ascultat separat: în timp ce primul trata momente romantico-euforice, al doilea e, cum spuneam, mai matur

şi mai reflexiv – aş merge chiar mai departe, spunând că Thank Your Lucky Stars e cea mai masculină colecţie de piese pe care au făcut-o vreodată. Sigur, cam tot ce-au făcut e meditativ şi melancolic, dar ăsta-i şi dramatic. Iar dacă stăm să ne gândim, coordonatele ne transmit şi ideea că titlul poate fi unul sarcastic.

În zilele noastre, să-ţi permiţi câteva luni de zile de pauză, ignorând fluxul copleşitor de informaţii din jurul tău, e un lux -Victoria Legrand

Oliver AckermannTipul cu vocea din „cea mai zgomotoasă trupă din New York”, A Place To Bury Strangers, a răspuns chestionarului nostru simpatic înainte să ajungă la București.

CASCĂ URECHEA

Ce-ai face acum, în loc să răspunzi la întrebările astea?Sunt în duba noastră de turneu și ascult Spray Paint, în drum spre Bloomington, Indiana. Bănuiesc că aș continua să-i ascult.

Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată?Noaptea trecută. Îmi plac distracția și surprizele. Viața poate sta pe loc, uneori, așa că merită să o întorci pe dos, din când în când.

Care a fost cel mai periculos lucru pe care l-ai făcut?Obișnuiam să conduc cu 200 km/h, în timp ce mașina începea să tremure și să trosnească din toate încheieturile.

Te-ai îmbrăcat vreodată în femeie?Am purtat niște haine de fete, dar nu pot să zic că am ieșit pe stradă îmbrăcat așa. Între prieteni, mai degrabă.

Ce desene animate îți plăceau când erai mică?He-man. Erau o nebunie.

Cu cine aveai postere în cameră?

Aveam atât de multe că mă puteai considera nebun. Practic, pereții camerei mele din copilărie erau acoperiți cu postere, iar acum e biroul tatălui meu. Avem de toate, chiar și coperte ale unor albume Red Hot Chili Peppers sau permise de conducere temporare. Toate ajungeau pe pereți.

În ce mașină ți-ar plăcea să străbați țările nordice?Într-o dubă. Cu multe boxe în spate.

Te pricepi să tai lemne?Da.

Ai vânat vreodată?Nu. De fapt, nu-mi place ideea de vânătoare. Mi se pare o luptă inegală.

Cu ce animal n-ai vrea să dai vreodată nas în nas?Cu un dihor.

Ți se pare jenant romantismul?Nu cred, dar bănuiesc că poate fi, nu?

Cum te-ai îmbătat prima dată?Mișto. Am băut prea multă tequila și suc de portocale. Mi-a ieșit pe nas și n-am mai

pus limba pe tequila vreo 15 ani.

Care-i cea mai nașpa sau ciudată chestie pe care ai mâncat-o?Limbă de vacă și cap de porc.

Trei lucruri pe care-ar trebui să știe să le facă orice bărbat.Două: să-i ajute pe ceilalți și să moară.

Ai dansat vreodată pe „Gangnam Style”?Nu știu… ce-i asta?

Dă-mi o melodie care intră-n categoria „guilty pleasure”.Prin primul an de liceu băgam la greu „She’s So High”, de la Tal Bachman.

Cât de scump e prea scump?Nimic nu e prea scump dacă-ți dorești cu adevărat acel lucru. Norocul meu e că nu-mi doresc prea multe.

Care-i emisiunea ta preferată de la TV?Hm, cred că A-Team.

Cum te-ai descrie dimineața?Praf.



Oliver Ackermann

A PLACE TO BURY STRANGERS CÂNTĂ PE DATA 13 NOIEMBRIE, ÎN CONTROL CLUB DIN BUCUREȘTI. BILETELE SE POT ACHIZIȚIONA ÎN AVANS VIA EVENTBOOK.RO.


DREAM TEAM:DAVE GAHAN &

SOULSAVERSColaborarea surprinzătoare

între maeștrii muzicii „aproape electronice” lovește cu încă un

material discografic. Parcă și mai bun decât primul

DE EMANUEL STOICA


pe cont propriu nu foarte populare – adu-ţi aminte de Paper Monsters (2003) şi Hourglass (2007). De pe el ne aducem aminte cu mare plăcere bucăţi precum „In the Morning”, „Just Try” sau „Take Me Back Home”. Un exerciţiu melancolic, vag trip-hop, după cum spuneam, peste care vocea caldă a lui Gahan s-a aşternut ca un caşcaval ras peste paste fierbinţi, chiar dacă succesul înregistrat n-a fost neapărat de proporţii, ci mai degrabă a fost considerat de melomani o bijuterie ascunsă printre mormanele muzicii pop-rock.Anul acesta am primit o binemeritată continuare, prin ceea ce poartă numele Angels & Ghosts, album lansat oficial pe 23 octombrie, la Columbia Records. Scurt şi la obiect, colecţia de piese adună

UN EXERCIȚIU MELANCOLIC, VAG TRIP-HOP PESTE CARE VOCEA CALDĂ A LUI GAHAN S-A AȘTERNUT CA UN CAȘCAVAL RAS PESTE PASTE FIERBINȚI.

Despre duo-ul britanic Soulsavers, din care fac parte Rich Machin şi Ian Glover, s-ar putea să nu ştii prea multe – chiar dacă au cinci albume. Şi nu neapărat electronice, deşi sunt tăguiţi astfel în majoritatea articolelor din media. De fapt, Soulsavers şi-au făcut un obicei din a combina albumele dedicate rock-ului alternativ cu texturi electronice şi invitaţi de calibru, precum Mark Lanegan (Screaming Trees, Queens of the Stone Age), Mike Patton (Faith No More, Tomahawk) sau Jason Pierce (Spiritualized, Spacemen 3) cu remixurile electronice trecute în portofoliul generos – poate cel mai celebru fiind cel făcut piesei „Four To The Floor” al celor de la Starsailor.Dar, hai să lămurim de-a binelea aspectul „muzică electronică” în cazul Soulsavers. Nu vorbim aici despre techno sau house, ci despre un fel de trip-hop în stilul, să zicem, UNKLE sau Massive Attack. Bun? Mergem mai departe.Acum doi ani, în primăvara lui 2012, apărea The Light the Dead See, primul album al celor de la Soulsavers scris şi produs împreună cu Dave Gahan, depeşarul care venea după două albume

puţin sub 40 de minute, iar „pumnul în stomac”, care a răvăşit internetul şi playlist-urile radiourilor, fie ele alternative sau mainstream, e „All of This and Nothing”, bucată scoasă, interesant sau nu, intenţionat sau nu, chiar pe 11 septembrie 2015. Başca, s-a pornit şi un turneu de promovare la fel de viral datorită faptului că reprezintă un adevărat „tur de forţă”: doar şase evenimente, 10 muzicieni pe scenă. Caută filmări pe YouTube, merită.Povestea a rămas, în mare, aceeaşi: deosebita voce baritonală a lui Dave Gahan rămâne în centrul atenţiei, iar compoziţia păstrează tonul alternative rock, piperat cu câteva intervenţii electronice, gospel sau Americana. Liric vorbind, nu se ridică la nivelul primului, care la prima vedere a fost mult mai poetic şi mai reflexiv, deşi „You Owe Me” poate fi ascultată cu mai multă atenţie şi interpretată ca o experienţă personală a lui Gahan: „I’m back where i came from / What a sight for sore eyes / A sour reminder of how hard i tried / I’m under your spell / I’m holding so tight / I feel cold and dishevelled / I’m as blue as your eyes”. Mai mult decât atât, după 35 de ani în care omul „şi-a împrumutat” vocea producţiilor lui Martin Gore, a venit vremea experimentelor, captând noi inflexiuni şi transmiţând o atmosferă diferită de cea din muzica Depeche Mode. Pentru că e diferită, oricât de obişnuiţi am fi cu vocea lui Gahan şi oricât de tentaţi am fi să ascultăm Angels & Ghosts ca pe un fel de album de b-sides al trupei din Essex. Puternic şi emotiv, aş zice că albumul ăsta e cel mai interesant proiect al lui Gahan din ultimii, să zicem, 10-15 ani.


DRAMĂEMOȚIE

1%Una dintre puținele dive pop

care poate trăi liniștită până la pensie din vânzările albumului înregistrate într-o singură zi a

revenit. Pentru încă o sesiune de lacrimi și frunze de toamnă

DE EMANUEL STOICA

30sunetelive.ronoiembrie 201530sunetelive.ronoiembrie 2015

Forms of Fear, scos anul trecut de Sia. Să ne aducem aminte şi de „Set Fire to the Rain”, un alt hit-monstru, dar scris împreună cu un alt outsider, Fraser t. Smith. Putem trage o singură concluzie. Adele nu îşi epuizează resursele.25, 2,3 şi iar 2525 de milioane de vizualizări pe YouTube, în primele 24 de ore. Două-virgulă-trei milioane de albume vândute în primele trei zile, doar în Marea Britanie. Uriaş. Putem spune că Adele face parte din acel 1% din populaţia muzicală. Restul – mărunţiş. Bine sau rău? Probabil câte puţin din fiecare. Despre ce e vorba în 25? Cam aceleaşi lucruri. Una de „dragoste rănită”, alta de „pahar şi voie bună”. Placa n-a schimbat-o, pentru că Adele a însemnat, încă de la început, „less is more” – adică vocea memorabilă, împreunată cu versuri simple şi la obiect. Nu e starul pop în stil Beyonce, Katy Perry sau Rihanna, care vin la pachet

ADELE ARE 27 DE ANI, DAR CÂNTĂ, DEJA:

„WE BOTH KNOW WE AIN’T KIDS NO MORE”.

În mai 2006, Adele Adkins ieşea de pe băncile BRIT School for Performing Arts & Technology. A urmat o piesă pe MySpace, care i-a adus un contract cu XL Recordings. În acelaşi an. Nu ştia nimic despre casa de discuri, ba chiar legenda spune că a mers însoţită de un prieten, în caz că e vorba despre o escrocherie. Dimpotrivă. În toamna aia, Adele făcea cunoştinţă cu Jim Abbiss, care avea să-i producă majoritatea pieselor de pe albumul de debut, 19. „Chasing Pavements”, primul single Adele, apărea în ianuarie 2008. Albumul, în vară. „Am simţit că-n perioada respectivă am devenit mai femeie. Piesele ţin loc de documentar.” Următoarele două albume, 21 şi 25, aveau să păstreze ideea vârstei şi a experienţelor personale trăite într-o anumit timeframe. Dacă pe 19 mai apărea la producători şi Eg White (vezi Florence and the Machine sau sam Smith), pe proaspătul 25 ridicăm pălăria în faţa lui Greg Kurstin, co-producător al piesei-fenomen „Hello”, omul care se mai face responsabil, printre altele, cu producţia primului album al lui Lily Allen, dar şi cu 1000

cu Instagram, side-boob sau campanii la Burberry sau Prada. Dimpotrivă. Adele îşi conduce singură Mini Cooper-ul.De aceea, 25 e şi despre asta. Despre simplitate. Adele se preocupă altfel, mai natural, despre probleme. Un fel de Paulo Coelho, dacă vrei, care vorbeşte clar şi limpede pe limba maselor.Adele are 27 de ani, dar cântă, deja: „We both know we ain’t kids no more”. Pe o piesă scrisă împreună cu Max Martin, producătorul suedez care spre sfârşitul anilor ’90 îşi punea semnătură pe trei dintre cele mai mari hituri pop ale istoriei: „I Want it that Way”, „Baby One More Time” şi „It’s My Life”. Nici nu mai menţionez trupele, ar fi inutil. Doar că pe 25, toţi super-scriitorii, dintre care îi amintesc pe Bruno Mars, Samuel Dixon, Brian Burton sau Tobias Jesso Jr., au intrat în paradigma Adele şi au fost provocaţi să trateze aşa-zisele „heartbreak songs”. Siropos? În mare, da. Ascultate prea des, chiar şi de către bunica ta, bucăţile de pe 25 devin insuportabile. Ca Bloguluotravă, să zicem, sau pagina de Facebook a lui Radu F. Constantinescu. Dar, dacă tragem linie, lumea asta vrea să asculte. Despre dragoste şi/sau distracţie. E foarte probabil ca mulţi dintre cei care ascultă un album Adele, să schimbe placa cu ceva de la Katy Perry, atunci când vor să se simtă optimişti. Astfel, cercul e complet. Cei 1% au câştigat din nou.

Adele nu e starul pop în stil Beyonce, Katy

Perry sau Rihanna, care vin la pachet

cu Instagram, side-boob sau campanii la

Burberry sau Prada. Dimpotrivă. Adele îşi

conduce singură Mini Cooper-ul.


CHVRCHES: Al doilea album,

a doua religieTrio-ul scoțian se întoarce cu un al doilea album după succesul din 2012, continuând poveștile

retro-futuriste și influențele horror optzeciste.

DE EMANUEL STOICA


CÂND AI FEEDBACK LIVE DE LA PUBLIC, CAM O DATĂ LA TREI ZILE, E FOARTE PROBABIL SĂ FII CEL MAI BUN PRODUCĂTOR AL MUZICII TALE.

În 2012, cei trei Iain Cook, Martin Doherty şi, nu în ultimul rând, Lauren Mayberry, atrăgeau atenţia cu un prim single „The Mother We Share”, foarte bine primit de critică şi viral pe internet. Au urmat alte două, „We Sink” şi, probabil, cea mai de succes piesă a lor, „Gun”, o bombă synthpop cu un refren memorabil şi versuri de pus în ramă: Hide, hide, I have burned your bridges / I will be a gun / And it’s you I’ll come for”. Spre sfârşitul aceluiaşi an a venit şi albumul de debut, The Bones of What You Believe, despre care s-a scris foarte mult şi s-a pus alături de referinţe precum The Knife, Purity Ring sau chiar M83. Valul electro-pop ajungea iarăşi în cluburi, la festivaluri şi-n playlist-urile unei generaţii care n-a prins New Order sau OMD. Sarea şi piperul trupei din Glasgow, însă, rămâne vocea melodioasă, aproape naivă şi remarcabilă a doamnei Mulberry. Pe deasupra, versurile sunt şi ele un punct forte, tipa

fiind licenţiată în Drept şi Jurnalism – asta înseamnă că nu scrie doar ca să se afle în treabă şi să umple foaia cu tot soiul de cuvinte „catchy”. Punem la socoteală şi aranjamentele sonore cinematice şi influenţele din zone precum Prince, The Cure sau coloane sonore ale filmelor horror din anii ’80 – numite chiar de ei! – şi avem un pacheţel de primăvară din care să guşti la volan sau cât mai sus, pe terasă, cândva la răsărit, după ce-ai pierdut toată noaptea. Chvrches sunt acea trupă rară de synth-pop care poate fi întunecată şi, în acelaşi timp, meditativă, distractivă, dar şi reflexivă.Au urmat doi ani şi 364 de concerte. Mult, da. Putem spune că au fost pe toată planeta. De asemenea, cel mai bun mod de a observa cum reacţioneaază oamenii la muzica ta e să cânţi în faţa lor, iar Chvrches au făcut asta din plin. Nu e de mirare, astfel, că au preferat ca şi albumul din acest an să fie produs independent. „In-house”, cum s-ar zice. Când ai feedback live de la public, cam o dată la trei zile, e foarte probabil să fii cel mai bun producător al muzicii tale, o voce din exterior părea în plus. Aşa că s-au apucat de el prin ianuarie, în acelaşi studio din beciul casei lui Doherty, unde l-au făcut şi pe primul. Au ieşit 30 de demo-uri, au înregistrat 21, iar pe Every Open Eye, lansat pe 25 septembrie, apar 11 piese. „Am primit oferte de la mai mulţi producători interesaţi să lucreze cu noi pentru albumul ăsta, dar le-am refuzat. Am vrut să fim o trupă în adevăratul sens al cuvântului şi să facem un album care să sune şi să se simtă spontan”, a spus Doherty.Iar Chvrches nu dă deloc

semne de oboseală. Au devenit rapid voci importante pe scena pop şi continuă să vorbească în interviuri şi despre subiecte sensibile. În plus, nu observăm nicio tentă de-a căuta un sound mai comercial, n-au colaborări cu nume mari, nici pe piese, nici în producţia video. În schimb, au folosit ce-au învăţat în ăştia doi ani de turneu şi n-au schimbat reţeta, oferind încă un album cel puţin la fel de bun cu primul, ba poate chiar mai atent construit şi convingător. Chiar şi tematica lirică

e mai matură, Mayberry insistând pe siguranţa de sine. Controlează situaţia, nu o pierde de sub control – titlul albumului e mai mult decât sugestiv în acest sens. Şi probabil ar fi momentul să termin acest text cu versurile uneia dintre piesele de referinţă de pe album, „Clearest Blue”: „Tied, to the shifting ground / Like it always was / Like it always was / You, were the perfect storm / But it’s not enough, it’s not enough.”

„Am vrut să fim o trupă în

adevăratul sens al cuvântului

şi să facem un album care să

sune şi să se simtă spontan”

-Martin Doherty


EVENTSALESE DE Emanuel Stoica

Meșterii Andy Turner și Ed Handley produc muzică împreună încă din 1989, iar primul album sub umbrela Plaid a ieșit doi ani mai târziu, numitul Mbuki Mvuki În aceeași perioadă au semnat cu Warp Records, alături de care au rămas până astăzi, fiind una dintre cele mai longevive trupe ale casei de discuri. Cei doi ajung pe 21 ianuarie în București, în cadrul evenimentului Electronic Experimental Night, unde printre invitați se mai numără Yvat, Dirk Geiger sau Roel Funcken.

CINE: PlaidUNDE: Control ClubCÎND: 21 ianuarie


2010 este anul lansării albumului de debut, Now in Stereo, urmat ulterior de două EP-uri. Cel de-al doilea EP va fi reprezentativ datorită single-ului „Gândurile” şi va marca un punct de referinţă în activitatea compoziţională a formaţiei. La aproape un an de la debutul acestei piese cei patru se separă şi îşi vor încheia activitatea.În primăvara lui 2015, The Mono Jacks revine pe scena muzicală, după o pauză de un an şi jumătate.

Brian May, chitaristul legendarei trupe Queen, compozitor, producător şi unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni ai lumii, va ajunge pentru prima dată în România în primăvara anului următor. Artistul va susţine un concert pe 14 martie, la Sala Palatului, împreună cu Kerry Ellis, una dintre noile senzaţii de pe Broadway şi West End-ul londonez. Alături de nelipsitele piese Queen, concertul de la Bucureşti va mai cuprinde şi interpretări ale unor hituri clasice, inclusiv piese The Beatles.

CINE: The Mono JacksUNDE: Control ClubCÎND: 19 decembrie

CINE: Brian May & Kerry EllisUNDE: Sala PalatuluiCÎND: 14 martie

EVENTS


Co-fondatorul casei de discuri Sublime Frequencies, care a descoperit şi promovat nume exotice precum Iraqi Choubi sau Omar Souleyman, vine în Control cu colecţia personală de discuri pentru o seară dedicată obscurităţilor din lumea largă. America de Sud, Orientul Mijlociu şi Africa puse toate pe un platou cu bunătăţi ascunse, pe care s-ar putea să nu le mai auzi cu a doua ocazie. De neratat.

Patru ani au trecut de la albumul său de debut. Se prea poate ca Selah Sue să nu-şi fi învins demonii, dar măcar i-a exploatat din plin pentru a scrie Reason, un disc marcant prin energie, lumină şi emoţie. Sunt piese ce te doboară de la primele acorduri, create de o artistă plină de viaţă şi de cicatrici, în acelaşi timp, aparent întodeauna una cu chitara ei. „Succesul nu mi-a vindecat rănile”, spune ea. „Nimic nu s-a schimbat cu adevărat. E o călătorie, o bătălie care va dura toată viaţa”. Biletele sunt deja în vânzare pe iabilet.ro.

CINE: Hisham MayetUNDE: Control ClubCÎND: 11 decembrie

CINE: Selah SueUNDE: Berăria HCÎND: 15 decembrie

EVENTS


Încă din 1993, americanii şi-au construit reputaţia de a fi una dintre cele mai creative şi inovative trupe de progressive death metal atunci când au lasant al cincilea album de studio, Individual Thought Patterns, nume ce a fost acordat şi turneului din 2016 în cadrul căruia trupa va ajunge la Bucureşti. Death DTA va cânta în premieră în România, pe 4 aprilie, iar concertul va avea loc la TY Events Hall din Bucureşti, o locaţie nouă, aflată în incinta magazinului Unirea, la primul etaj. Biletele sunt deja în vânzare pe iabilet.ro, iar cele earlybird costă 65 de lei până pe 15 decembrie.

Unul dintre cele mai sonore nume ale scenei heavy metal internaţionale, headlinerii de la Wacken 2014, germanii de la ACCEPT, sosesc în România pe 14 decembrie la Arenele Romane din Bucureşti pentru a prezenta fanilor show-ul „Blind Rage over Romania”. Cu 14 albume la activ şi mii de concerte în toată lumea, pionieri în dezvoltarea stilurilor thrash, speed şi heavy metal, ACCEPT vor prezenta pe 14 decembrie în cortul încălzit al Arenelor Romane cântece de pe noul album, Blind Rage, în cadrul unui playlist foarte variat care va include şi piese de pe albumele care i-au făcut celebri.

CINE: Death DTAUNDE: TBACÎND: 4 aprilie

CINE: ACCEPTUNDE: Arenele RomaneCÎND: 14 decembrie

EVENTS


GEAR

Unul dintre producătorii respectabili când vine vorba despre sunet curat şi limpede, cei de la Bose au scos o ediţie specială a căştilor Comfort 25 dedicată device-urilor Apple, cu un look minimalist şi elegant. Fireşte, tehnologia de reducere a zgomotului a rămas la fel de performantă, căştile având senzori încorporaţi care măsoară nivelul de poulare din jurul tău şi se activează când e cazul să ignori bormaşina vecinului.

BOSE QUIETCOMFORT 25


GEAR

BANG & OLUFSEN BEOLAB 90

Preţiosul, rafinatul producător de echipamente audio-video (ştim, şi foarte scumpe, dar nu putem să ne luăm ochii de la ele) a scos o pereche de incinte acustice despre care n-am putea şti exact dacă au fost folosite în Star Wars, Star Trek sau X-Men – chiar par genul de scule pe care Mr. Spock le-ar avea în living. Başca, livrează nici mai mult, nici mai puţin de 8.200 de waţi, ceea ce face să se audă pe toată nava sau, aici pe Pământ, în tot cartierul. Preţul nici n-are rost să vi-l spunem..

50sunetelive.roNoiembrie 2015

GEAR

RoBoHoN

Din categoria „Doar în Japoania”, Sharp va lansa în 2016 (şi chiar nu glumeşte) un fel de asistent personal care joacă atât rolul unui smartphone, dar şi a unui, să zicem, prieten! RoBoHoN citeşte mesaje sau e-mail-uri, salvează remindere în agendă, te trezeşte dimineaţa sau cheamă un taxi. Face singur poze şi îţi salută prietenii, prin tehnologia de recunoaştere facială. Başca, are încorporat şi un proiector!

Sunete - decembrie 2015 - ianuarie 201

Documents

Transcript of Sunete - decembrie 2015 - ianuarie 201