Sugestii pentru reflecţia de dimineaţă

Anul şcolar 2011-2012

Vacanţa de vară (Săptămâna a 39-a)

LUNI

Iată-ne ajunşi în ultima săptămână din anul şcolar 2011-2012. Sfârşitul de an şcolar bate

la uşă. Îl aşteptăm cu nerăbdare, trebuie să recunoaştem. Ne mai rămân încă cinci zile de

practică şi este bine să nu lăsăm o impresie mai puţin bună acum spre sfârşit. Vacanţa

de vară bate la uşă. Cu siguranţă că ne facem încă de pe acum, dacă eventual nu ne-am

făcut deja, planuri pentru petrecerea acestui timp. Este bine să nu lăsăm nefructificat

timpul de mai bine de două luni pe care îl avem în faţa noastră. Să căutăm să-l petrecem

cu folos!

MARŢI

În ultima zi de şcoală, vineri dimineaţă, vom primi notele/ mediile finale pe anul acesta.

Împreună cu aceste medii vom primi şi media la purtare. Notele nu reflectă decât o

anumită parte a ceea ce suntem capabili. Unii dintre noi pot avea note foarte bune şi să

nu fii depus efort prea mult pentru a le obţine. Alţii, în schimb, s-au străduit poate mult,

au studiat şi s-au pregătit oră de oră, iar rezultatele să nu fie pe măsura muncii lor. Cred

că trebuie apreciat mai mult efortul, silinţa, constanţa de care dăm dovadă, decât notele

„vânate” şi luate fără prea mult efort. Să nu ne mulţumim niciodată cu notele luate prea

uşor, fără efort din partea noastră. Nota la purtare reflectă, în bună măsură prezenţa

constantă la practică şi orele de curs precum şi comportamentul nostru.

MIERCURI

Vacanţa de vară trebuie să fie un timp în care să ne odihnim aşa cum se cuvine, după un

an plin de activităţi şcolare şi extraşcolare. Este un timp necesar şi bine venit pentru

ritmul nostru anual. Cu toate acestea este bine să fim atenţi, ca timpul de odihnă şi de

distracţie să-l îmbinăm cu lectura unor cărţi bune şi folositoare, cu rezolvarea eventual a

unor exerciţii şi probleme la matematică, fizică, chimie, cu practicarea unor sporturi

care să ne ajute să ne dezvoltăm mintea şi trupul pregătindu-le astfel pentru noul an

şcolar 2012-2013. Chiar dacă poate vă stârneşte râsul auzind aceste cuvinte, este

deosebit de important să vă exersaţi memoria prin metodele cele mai potrivite, pentru a

nu se aşeza praful pe cele învăţate anul acesta.

JOI

Dragi elevi, sufletul nu are vacanţă! Aşa cum trupul are nevoie în mod constant de

hrană, la fel şi sufletul trebuie hrănit zilnic. Să nu uităm să ne rugăm seara şi dimineaţa.

Poate, în vacanţă vom avea timp să mergem mai des la biserică, nu doar în zi de

duminică, să ne facem simplu „datoria”, ci şi în timpul săptămânii. Nu trebuie să-l uităm

pe Dumnezeu, deoarece El ne cunoaşte cel mai bine, ştie de ce avem nevoie mai mult.

Să căutăm timp să vorbim cu El în rugăciune şi în slujirea celor de lângă noi, al celor

mai nevoiaşi! Dăruieşte-ne, Doamne, o vacanţă frumoasă, odihnitoare şi păstrează-ne în

harul Tău. Amin!

Vineri Evanghelia Duminicii a XV-a de peste an.

DESPRE RESPONSABILITATE (Săptămâna a 38-a)

LUNI

Încet, încet ne apropiem de sfârşitul anului şcolar. Mai avem o săptămână, respectiv

două – pentru elevii de clasele a IX-a - de practică. Sunt puţine dacă privim spre cele

37 de săptămâni pe care le lăsăm în spate. Tema din această săptămână face referire la

responsabilitate. Este o temă deosebit de importantă. Cele două săptămâni care au mai

rămas trebuie să le abordăm cu multă seriozitate şi responsabilitate. Ceea ce lucrăm şi

punem în practică ne va fi de folos pentru viitor şi ne va ajuta să fim de folos celorlalţi.

Dacă privim cu această atitudine ceea ce facem, nu vom putea neglija îndatoririle

noastre.

Există în lume multe drumuri care n-au fost terminate iar altele lipsesc cu desăvârşire.

Sunt mulţi bolnavi care aşteaptă să fie vindecaţi şi milioane de copii care nu au

posibilitatea de a merge la şcoală. Nu existăm în lume pentru a trăi în mod egoist. Viaţa

este o misiune şi o slujire. Unii nu vor să o vadă aşa, fug de probleme, doresc să

trăiască în linişte. Asta înseamnă laşitate. Lucrurile, lumea, trebuie să le clădim

împreună.

MARŢI

Pentru că lumea ne oferă multe posibilităţi în care să ne implicăm, ar fi interesant să

reflectăm asupra următorului îndemn: „Să facem mai mult, să lucrăm pentru ceilalţi,

să lucrăm împreună cu ceilalţi” . SĂ FACEM MAI MULT: înseamnă să dorim să ne

întrecem mereu, să nu rămânem mulţumiţi cu ceea ce am făcut. Să fim dornici de mai

mult, să ne fie foame după dreptate şi să fim corecţi. Să nu fim comozi! Să ne gândim că

tot ceea ce acumulăm în anii de şcoală: cunoştinţe teoretice şi practice ne va fi de folos

pentru viitor atât nouă cât şi celor de lângă noi.

MIERCURI

SA LUCRĂM PENTRU CEILALŢI: să captăm solidaritatea care îi uneşte pe oameni,

să ne sacrificăm, să slujim, să rupem limitele Eu-lui propriu şi să învingem egoismul. Să

înţelegem idei, să acceptăm proiecte, să ajutăm continuu. Ia aminte la responsabilităţile

tale şi acţionează în conformitate cu acestea. Toate acestea nu sunt uşoar de realizat,

însă nu sunt imposibile. Multe persoane ne-au demonstrat-o. De ce să nu fii şi tu una

dintre ele?

JOI

Dacă cineva are un atelier, o fabrică sau o afacere nu va cere, oare, angajaţilor săi să

lucreze cu responsabilitate şi să nu piardă timpul de pomană, fără să facă nimic? Viaţa

este afacerea noastră şi nu merită să o trăim dacă nu suntem capabili de a-i sluji pe

ceilalţi. Trebuie să ne dezvoltăm la maximum valorile şi posibilităţile noastre. Să

punem la dispoziţia lui Dumnezeu şi a oamenilor talanţii noştri. Ajută-ne, Doamne, să

fim mai buni, mai harnici, mai altruişti, mai responsabili. Amin.

Vineri Evanghelia Duminicii a XIV-a de peste an

DESPRE MUNCĂ (Săptămâna a 37-a)

LUNI

Dragi elevi ai claselor a IX-a, a X-a şi a XI, chiar dacă majoritatea elevilor din ţară de la liceele

teoretice au luat deja vacanţă să ştiţi că toţi elevii claselor a IX-a, a X-a şi a XI din liceele

tehnologice mai au activitate 3 respectiv 2 săptămâni. E adevărat că nu e uşor, după 36 de

săptămâni de carte să mai rămâneţi încă la şcoală. Vă invit să consideraţi aceste două, respectiv

trei săptămâni ca o oportunitate care vi se oferă în a vă perfecţiona ca specialişti în domeniile

voastre. De aceea tema reflecţiilor din această săptămână este tocmai despre muncă.

Lipsa locurilor de muncă, şomajul, sunt realităţi prezente şi în societatea noastră. Presa nu

încetează să ne informeze despre acestea, aproape zilnic. Întreaga societate este interesată să

găsească diferite soluţii la această problemă. Munca se află la baza societăţii noastre.

Munca, însă, nu trebuie privită doar din punct de vedere economic, ci şi spiritual, pentru că

fiecare persoană trebuie să se simtă utilă societăţii şi semenilor săi.

MARŢI

Voi aveţi fericirea de a avea „un loc de muncă”, o activitate – studiul – şi – practica - de aceea

aveţi obligaţia să vă faceţi datoria cât mai bine. (In lume există milioane de copii şi tineri care

nu au posibilitatea să frecventeze vreo şcoală).

Munca este unul dintre mijloacele cele mai importante de realizare personală. În momentul de

faţă, prin studiu, vă pregătiţi pentru a putea realiza într-o zi activitatea care vă place, cu eficienţă

maximă. În aceste trei săptămâni de practică comasată sau cursuri, veţi avea ocazia să şi puneţi

din teorie în practică ceea ce aţi învăţat în timpul anului şcolar. Să profitaţi la maxim de aceste

zile, chiar dacă Moldova vă face cu ochiul şi vă „ispiteşte” să o vizitaţi.

MIERCURI

Ştiţi să vă organizaţi munca, astfel încât să nu vă plictisească şi să o realizaţi repede? Aţi putut

experimenta satisfacţia pe care o produce realizarea unei activităţi, sau a unei munci, atunci

când aţi ştiut să vă organizaţi? Putem comenta textul Sf. Paul (1 Tes 4, 11-12): “Şi să râvniţi ca

să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat

poruncă, ca să umblaţi cuviincios faţă de cei din afară (de Biserică) şi să nu aveţi trebuinţă de

nimeni.”. El ne spune că prin munca noastră contribuim la dezvoltarea societăţii. Este bine şi

frumos să ne simţim utili faţă de societatea în care trăim.

JOI

Obiectivul mediilor de comunicaţie este ca să ne informeze despre unele evenimente care se

petrec în lume. Nu putem să ne mulţumim doar cu această simplă prezentare, ci trebuie să ne

informăm şi noi, să căutăm alte mijloace de formare şi informare. Nu trebuie să fim doar simplii

receptori, ci să încercăm să alegem, să analizăm, să comparăm, să aprofundăm, sintetizăm,

informaţia pe care o deţinem. Este ceva ce ţine de domeniul nostru de formare profesională, este

păcat să nu profităm din plin de aceste mijloace pentru a creşte pe zi ce trece din toate punctele

de vedere. Trebuie totuşi să fim echilibraţi în accesarea informaţiilor aflate în circulaţie pe

mijloacele de comunicare şi să alegem doar ceea ce ne ajută să creştem şi nu ceea ce ne

dezumanizează.

Vineri

Evanghelia Duminicii a XIII-a de peste an.

MULŢUMIRE ŞI RECUNOŞTINŢĂ (Săptămâna a 36-a)

Luni Vara şi-a intrat deja în drepturi iar temperaturile foarte ridicate ne îmbie să ne îndreptăm mai

degrabă spre malul Moldovei sau la ştranduri, decât să venim la Şcoală. Toate acestea

prevestesc vacanţa de vară, care se apropie. Anul şcolar este pe sfârşite. O mare parte a

mediilor, rodul muncii noastre pe anul acesta, sunt încheiate sau urmează să fie încheiate în

aceste zile. Unele sunt mulţumitoare, altele lasă, însă, de dorit. Este timpul să tragem linie, să ne

analizăm situaţia personală şi să aducem mulţumire pentru anul acesta şcolar şi pentru

realizările noastre, prezentându-ne recunoştinţa faţă de toate persoanele pe care le-am avut

alături de noi. Vom aduce recunoştinţă şi mulţumire, în mod cu totul particular, la sfânta

Liturghie de încheiere de an, care va avea loc vineri 22 iunie.

Marţi

Avem oare motive, acum, la sfârşit de an şcolar să mulţumim. Ne putem întreba cui şi pentru ce

ar trebui să mulţumim? Faţă de cine ar trebui să fim recunoscători? Mulţumirea şi recunoştinţa

sunt două cuvinte care ar trebui să fie prezente în vocabularul şi în trăirea fiecăruia dintre noi.

Multe sunt lucrurile pentru care trebuie să mulţumim şi multe sunt persoanele cărora trebuie să

le mulţumim şi faţă de care să fim recunoscători. Vă invit să-i aduce mulţumire, înainte de toate,

lui Dumnezeu, pentru că ne-a păstrat în viaţă, ne-a dăruit sănătate, ne-a ferit de rele, ne-a

luminat minţile pentru a putea înţelege cele învăţate în timpul anului şcolar. El este Primul care

merită mulţumirea şi recunoştinţa noastră. Chiar dacă mass-media, lumea în general, are

tendinţa de a scoate în evidenţă perfecţiunea şi autosuficienţa omului, să nu uităm că suntem

nimic fără harul şi lumina lui Dumnezeu. Este cineva dintre noi, care îşi poate adăuga un singur

minut vieţii sau să-şi ofere sieşi şi altora sănătate, putere de muncă, inteligenţă, înţelepciune ? În

cel mai fericit caz ne putem le putem dori aceasta, dar nu să le dăruim!

Miercuri Dacă ieri, am adus mulţumire lui Dumnezeu pentru harurile primite şi am fost recunoscători

pentru tot ceea ce am dobândit gratuit din partea Lui, se cuvine să ne îndreptăm privirea spre cei

care ne-au îndrumat şi însoţit pe parcursul acestui an, spre profesorii, inginerii şi maiştrii noştri.

Lor li se cuvin mulţumirea şi recunoştinţa noastră pentru eforturile, grija, bunătatea, răbdarea şi

profesionalismul de care au dat dovadă în educarea şi instruirea noastră. Alături de mulţumirea

şi recunoştinţa noastră dorim, de asemenea, să le cerem iertare pentru faptul că nu ne-am ridicat

mereu la înălţimea aşteptărilor lor şi că poate uneori, am întrecut măsura în atitudinea noastră

faţă de ei.

Joi Se cuvine să le aducem mulţumire şi recunoştinţă colegilor noştri de clasă şi de şcoală.

Cu siguranţă că fiecare dintre noi ştie mai bine pentru ce trebuie să mulţumească sau să fie

recunoscător. Multe au fost momentele în care am simţit ajutorul, sprijinul şi încurajarea

acestora pe parcursul orelor de curs sau la practica din ateliere sau laborator. Pentru sfaturile

bune primite, pentru cuvintele de încurajare şi îmbărbătare, pentru gesturile lor de prietenie şi

camaraderie, pentru momentele de bucurie şi împărtăşire a reuşitelor; pentru toate acestea

mulţumire şi recunoştinţă. Iar, dacă eventual au mai existat şi momente de neînţelegere şi

supărare, avem ocazia în zilele care au mai rămas să ne cerem iertare şi să ne împăcăm.

Vineri

Sfânta Liturghie de mulţumire pentru anul şcolar care se apropie de sfârşit

DESPRE RĂSPLATĂ II (Săptămâna a 35-a)

LUNI

Apropierea sfârşitului de an şcolar este un bun motiv de a ne îndrepta gândurile şi reflecţiile

noastre asupra temei răsplăţii. Este adevărat că asupra acestei teme am mai zăbovit şi în primul

semestru, în jurul sărbătorii lui Cristos Regele Universului şi al sfârşitului de an liturgic. Dacă

aspectele aprofundate atunci au fost multiple, săptămâna aceasta reflecţiile noastre vor

aprofunda tema răsplăţii din perspectiva rezultatelor pe care urmează să le primim pentru

eforturile noastre depuse în decursul anului şcolar. Să acordăm atenţie acestor momente de

reflecţie şi să încercăm să răspundem cu sinceritate la posibilele întrebări care vor fi formulate,

referitor la tema răsplăţii.

MARŢI

Există multe proverbe şi maxime referitoare la tema răsplăţii. Dintre acestea cu siguranţă că am

avut ocazia să auzim cel puţin de două astfel de proverbe sau zicători utilizate mai des, şi

anume: După faptă şi răsplată şi Ceea ce vei semăna aceea vei secera. În mod normal, aceste

două proverbe nu rămân numai la stadiul de teorie, ci pot fi întâlnite şi în viaţa de zi cu zi.

Există poate şi unele excepţii, însă acestea trebuie înţelese ca fiind situaţii extraordinare. În

calitatea noastră de elevi, ce învăţăminte putem trage din aceste două proverbe? Să pornim în

reflecţiile noastre, analizându-ne fiecare în parte situaţia şcolară actuală şi răspunzând la

următoarele întrebări: Sunt mulţumit de rezultatele pe care le-am obţinut în acest an şcolar? Se

datorează aceste rezultate gradului meu de implicare în pregătirea zilnică a temelor şi a lecţiilor

avute, sau există alte motive care nu ţin neapărat de mine?

MIERCURI

O analiză sinceră şi profundă a responsabilităţii pe care o purtăm în ceea ce priveşte rezultatele

şcolare obţinute şi a cauzelor care au condus la acestea este imperios necesară pentru a ne putea

înţelege situaţia şcolară. Dacă noi în timpul anului şcolar, am semănat indiferenţă şi nepăsare

faţă de materiile de studiu şi faţă de îndatorirea noastră principală: aceea de a învăţa, nu putem

aştepta acum, la sfârşitul anului şcolar, să culegem „roade”- note bune şi frumoase. Secerăm

ceea ce am semănat! Pentru unii dintre noi poate este prea târziu să mai putem îndrepta totul,

acum pe ultima sută de metrii şi va trebui să aşteptăm toamna pentru „ a număra toţi bobocii”.

Este bine, ca în linişte să răspundem la următoarea întrebare: Cât la sută din eşecul rezultatelor

şcolare ni se datorează nouă?

JOI

Dragi elevi, este mai uşor să aruncăm vina pe ceilalţi, în special pe profesori, pentru rezultatele

rele pe care le-am obţinut în timpul anului şcolar, decât să avem curajul să ne recunoaştem

propria vină şi lipsă de implicare la studiu. Trebuie să fiţi convinşi de un lucru: întregul corp

profesoral şi-a dat silinţa şi a manifestat toată bunăvoinţa – chiar dacă poate uneori nu i-a reuşit

pe deplin - , ca pe durata întregului an şcolar, atât la cursuri, cât şi la practica de specialitate în

domeniile de specializare în care vă formaţi, să beneficiaţi de condiţiile cele mai bune de studiu

şi de formare umană şi creştină. De asemenea, şi echipa de conducere a Liceului consideră că au

fost create toate condiţiile optime pentru a putea beneficia de o educaţie şi instruire practică de

specialitate de excepţie. Vă invităm să răspundeţi, fiecare în parte, cu sinceritate la următoarea

întrebare: În ce măsură am ştiut să profit la maxim de aceste condiţii avute la dispoziţie, pentru a

mă forma bine pentru viaţă?

Vineri Evanghelia Duminicii a XI- a de peste an.

DESPRE IMPORTANŢA ECHILIBRULUI (Săptămâna a 34-a)

LUNI

ZI LIBERĂ

MARŢI Sfârşitul anului şcolar bate la uşă. Au mai rămas patru săptămâni de activitate şcolară, dacă

ţinem cont şi de săptămânile de practică. Încet, încet se apropie „timpul recoltei” şi ne aflăm în

situaţia de a culege roadele muncii noastre de un an. Vă invităm în săptămâna aceasta să

reflectăm împreună asupra importanţei echilibrului în vieţile noastre. Dicţionarul explicativ al

limbii române, prezintă pentru cuvântul echilibru mai multe sensuri. Printre sensurile prezentate

sunt şi două sensuri figurative care se prezintă astfel: 1. Stare de linişte, armonie, de

stabilitate lăuntrică şi 2. proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de

armonie care rezultă din aceasta. Sensul cuvântului echilibru, din titlu, face referire tocmai la

proporţia justă, la raportul just între două lucruri opuse şi la starea de armonie care rezultă din

acesta, în situaţii concrete din viaţa şi activitatea şcolii.

MIERCURI

În viaţa de zi cu zi apar deseori momente în care o realitate, o situaţie, lasă loc la mai multe

interpretări. Cei implicaţi în astfel de situaţii pot fi deopotrivă profesori, elevi, membrii ai

personalului auxiliar didactic şi nedidactic, iar nu de puţine ori şi părinţii elevilor. În astfel de

situaţii, păstrarea unei proporţii juste între posibilele luări de poziţie este fundamentală pentru a

nu da naştere neînţelegerilor şi pentru a nu degenera în posibile conflicte. De aceea un prim pas

care trebuie făcut este ascultarea tuturor părţilor implicate într-o anumită problemă, cu o

atitudine de nepărtinire şi lipsă a urii – sine ira et studio - , deoarece adevărul şi virtutea se

găsesc mereu la mijloc şi nu la extreme. Al doilea pas pe care trebuie să-l facem este acela de a

a armoniza relatările persoanelor aflate “în conflict” şi de a găsi soluţiile cele mai potrivite

pentru aplanarea “conflictelor”. Un ultim aspect pe care trebuie să-l avem în vedere este

bunăvoinţa de ambele părţi. Acolo unde există bunăvoinţă, situaţiile conflictive nu au cum să

producă durere şi dezbinare. Ne putem întreba: în situaţiile conflictive încercăm să păstrăm un

echilibru? Dacă răspunsul este negativ, ce putem face să reuşim să ajungem la proporţia justă

care conduce la armonie?

JOI - Sărbătoarea Trupului şi a Sângelui Domnului nostru Isus Cristos

Toţi să adorăm fierbinte, Tatălui daţi închinare,

Marea taină din altar, Cinste, laudă şi cânt,

Jertfa cea de înainte Fiului, fără-ncetare

Facă loc la noul dar; Slavă-n cer şi pe pământ,

Ce e peste simţ şi minte Pururi binecuvântare,

Să ne dea-al credinţei har. Fie Duhului Preasfânt. Amin.

Vineri Evanghelia Dumnicii a X- a de peste an.

DESPRE SLUJIRE (Săptămâna a 33-a)

LUNI

Cu valoarea slujirii, asupra căreia dorim să ne oprim în această săptămână, încheiem seria

reflecţiilor asupra celor trei elemente fundamentale ale carismei noastre lasalliene: credinţa,

fraternitatea şi slujirea. Pentru sfântul Ioan de La Salle între cele trei valori există o strânsă

legătură, una fără cealaltă neavând sens. Încă de la început, Ioan de La Salle îi îndemna pe cei

care s-au hotărât să-l urmeze în opera pe care a fondat-o să aibă o credinţă profundă, să

preţuiască viaţa comunitară/ fraternitatea şi, însufleţiţi de aceste două valori, să se dedice cu

totul slujirii celor mici şi celor mai nevoiaşi, prin educaţie. Credinţa şi fraternitatea au sens

doar dacă sunt puse în slujirea celor încredinţaţi spre a fi educaţi. Acest spirit rămâne valabil şi

astăzi pentru toţi cei care doresc să se inspire din carisma sfântului Ioan de La Salle. Ne putem

întreba: în ce măsură suntem însufleţiţi de acest spirit al slujirii?

MARŢI Viaţa şi activitatea lui Isus, atât de frumos prezentate în Evanghelie, sunt pline de astfel de

gesturi de slujire. Isus Cristos adresându-se ucenicilor le spune: „Ştiţi că cei ce se socotesc

cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu

trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea

să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca

El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.” Printr-o singură frază, Isus dă

peste cap valorile lumii. Lumea i-a pus în vârful listei pe regi, pe comandanţii militari, pe

bogaţi, pe cei ce se bucură de onoare şi recunoaştere. În josul listei sunt marea masă a

umanităţii, urmată de slugi. Isus inversează întreaga scală a valorilor şi spune: Cel mai mare

dintre voi este cel care vă slujeşte. Nouă unde ne place să fim, în capul listei sau la urmă?

MIERCURI

Ioan de La Salle nu face nimic altceva decât să trăiască şi să acţionez conform Evangheliei.

Asemenea lui Isus, se dăruieşte slujirii celor mici şi nevoiaşi. A renunţat la situaţia materială

foarte bună pe care a avut-o, la liniştea şi comoditatea pe care i le ofereau statutul său social,

formarea intelectuală şi spirituală pe care le-a primit la renumitele universităţi ale vremii şi s-a

dăruit educaţiei copiilor muncitorilor din cartierele sărace ale oraşelor Franţei secolului al XVII-

lea. Gestul său nu a fost înţeles de cei din familie şi pentru alegerea sa a îndurat multe neplăceri,

însă credinţa puternică în Dumnezeu, convingerea că opera sa este lucrarea lui Dumnezeu şi

viaţa comunitară-fraternă l-au ajutat să continue opera de educare a copiilor şi a tinerilor în

special a celor mai nevoiaşi. Să-i mulţumim lui Dumnezeu, că şi astăzi, după mai bine de 300 de

ani, carisma sfântului Ioan de La Salle continuă să existe şi să fie de folos atâtor mii de copii şi

de tineri.

JOI

Doamne Isuse Cristoase, venind în lume, tu ne-ai învăţat ce înseamnă umilinţa, supunerea şi

slujirea. Adresându-te ucenicilor tăi, le-ai spus că ei nu trebuie să fie asemenea fiilor acestei

lumi, iar dacă cineva doreşte să fie mare între ceilalţi, să fie slujitorul lor, deoarece şi Tu nu ai

venit în lume ca să fii slujit, ci ca să slujeşti şi să-ţi dai sufletul răscumpărare pentru mulţi. Prin

mijlocirea sfântului Ioan de La Salle, îţi cerem, Isuse, să ne ajuţi să fim atenţi la suferinţele şi

nevoile celor de lângă noi şi să ne angajăm cu totul în slujirea acestora. Tu care fiind

Dumnezeu, vieţuieşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Vineri Evanghlia Dumnicii închinate Preasfintei Treimi

DESPRE COMUNIUNE/FRATERNITATE (Săptămâna a 32-a)

LUNI

După ce săptămâna trecută am aprofundat împreună valoarea credinţei, săptămâna

aceasta continuăm cu valoarea comuniunii/fraternităţii, ca al doilea element de bază al

carismei lasalliene. Sfântul Ioan de La Salle, pentru a putea duce la îndeplinire, mai bine,

misiunea de a educa pe copii şi pe tineri, a înfiinţat o comunitate de educatori, care a fost numită

“Institutul Fraţii Şcolilor Creştine”. Încă de la început Ioan de La Salle a fost profund convins

de faptul că reuşita operei sale, alături de grija şi Provindenţa divină, va depinde de modul în

care Fraţii vor trăi în comunitate şi de îngrijirea şi cultivarea valorii fraternităţii. Acest aspect

este valabil şi acum, la peste 300 de ani de existenţă a spiritului şi carismei lasalliene şi ne

priveşte pe toţi, Fraţi, profesori, personal auxiliar şi elevi. Cu toţii suntem invitaţi să vedem în

ce mod reuşim să trăim în Şcoala noastră acest aspect al comuniunii şi fraternităţii. Pot oare cei

care ne văd să spună: cu adevărat cei care fac parte din Liceul „La Salle” sunt ca o familie?

MARŢI

În scrierile sale, sfântul Ioan de La Salle aminteşte deseori despre importanţa iubirii

fraterne şi a întăririi vieţii comunitare. Cuvintele pe care le adresa atunci Fraţilor astăzi ne sunt

adresate nouă tuturor, întregii comunităţi educative. Ioan de La Salle cunoştea bine slăbiciunile

inimii uname şi cât de dificil îi este acesteia să se elibereze de egoim, pentru a se dărui cu iubire

dezinteresată în slujirea celorlalţi. Fiecare dintre noi trebuie să suporte defectele celorlalţi. A trăi

în comuniune adevărată şi în fraternitate, zi de zi, doar din proprie iniţiativă şi cu forţele noastre

propri nu este uşor. Trebuie să cerem din partea lui Dumnezeu harul şi ajutorul său de a ne

păstra uniţi, de a fi cu toţi o singură inimă şi un singur suflet, în Cristos Isus. Deoarece

Dumnezeu ne-a chemat prin harul său să trăim în comunitate, nu există un lucru pe care trebuie

să i-l cerem cu mai mare insistenţă de cât această unire a inimii şi a spiritului cu cei de lângă

noi, pentru că numai prin mijlocirea unei astfel de uniuni vom dobândi pacea.

MIERCURI

Sfântul Ioan de La Salle îi îndemna pe Fraţi, iar astăzi, pe toţi cei care formăm

comunitatea educativă, să-l vedem, în spirit de credinţă, pe Isus Cristos în cei de lângă noi. Dacă

vom fi convişi de faptul că Isus Cristos este prezent în cel de lângă noi, vom putea depăşi orice

antipatii, vom putea evita să spunem lucruri rele despre ceilalţi, îi vom respecta şi stima, în mod

sincer, simţindu-ne cu toţii uniţi. Această stimă şi respect trebuie să fie trăite zilnic şi puse în

practică prin respectul reciproc, prin dăruire în slujire, prin ascultare atentă a celorlalţi, prin

uitarea de sine şi iertarea greşelilor, imitându-l astfel pe Isus Cristos, care a trăit toate acestea cât

timp a fost pe pământ. Trăim noi, oare, aceste aspecte amintite, în viaţa de zi cu zi, acasă, la

şcoală, în grupul de prieteni?

JOI Duminică, în Biserica catolică, vom sărbători Rusaliile, adică coborârea Duhului Sfânt.

Cu această sărbătoare se încheie şi timpul pascal. Isus Cristos, înălţat la cer la dreapta Tatălui, îl

trimite pe Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi, asupra apostolilor şi asupra femeilor

sfinte adunate în Cenacol. Biserica, care îşi are începuturile în acel eveniment de manifestare al

Duhului Sfânt, continuă să ducă mai departe misiunea pe care Isus Cristos, prin apostoli a

transmis-o mai departe tuturor şi anume aceea de a vesti tuturor că Împărăţia lui Dumnezeu a

sosit în mijloc nostru. Doamne trimite-l pe Duhul tău sfânt ca el să reînnoiască faţa pământului

şi să aprindă în noi focul iubirii sale!

Vineri Evanghlia Dumnicii de Rusalii

DESPRE CREDINŢĂ (Săptămâna a 31-a)

LUNI

La reflecţiile de săptămâna trecută am amintit că elementele fundamentale ale carismei

lasalliene sunt: credinţa, comunitatea-fraternitatea şi slujirea. În următoarele trei săptămâni,

ne vom opri asupra fiecărui element în parte şi vom încerca să le analizăm şi să le aprofundăm

împreună. Săptămâna aceasta vom reflecta asupra valorii credinţei şi a spiritului credinţei. În

scrierile sale, sfântul Ioan de La Salle utilizează des cuvântul credinţă. De asemenea, expresia

„spiritul credinţei” apare de 55 de ori în scrierile sale. Sfântul Ioan de La Salle a privit tot ceea

ce i s-a întâmplat în decursul vieţii cu ochii credinţei. La fel îi îndemna şi pe primii învăţători,

pe care i-a adunat în jurul său: să privească totul cu ochii credinţei. Ne putem întreba: pentru

noi, ce înseamnă a avea credinţă? Reuşim să privim toate evenimentele vieţii, tot ceea ce ni se

întâmplă bun şi rău, cu ochii credinţei? Asemenea cu apostolii să ne rugăm şi noi: Doamne,

măreşte în noi credinţa.

MARŢI

Ora. 9.00 – Sfânta Liturghie în cinstea sf. Ioan de La Salle

MIERCURI

Sântul apostol Paul în scrisoarea sa către Romani (1, 17) afirmă că fiecare creştin trebuie să

trăiască din credinţă. Pentru Ioan de La Salle a trăi din credinţă însemna: a privi viaţa ca pe un

drum care duce la mântuire. Scopul parcurgerii acestui drum este Dumnezeu şi cerul, viaţa

fiind drumul. Credinţa ne este lumină şi călăuză. Credinţa înseamnă căutare şi uniune. A ne trăi

credinţa înseamnă a ne afla în prezenţa lui Dumnezeu şi a ne ruga. Credinţa mai reprezintă

convertire, a-l aşeza pe Dumnezeu deasupra tutror şi a te dezlipi de ceilalţi. Credinţa înseamnă a

asculta continuu de glasul Domnului, a călători împreună şi a transmite mai departe credinţa

noastră. Credinţa înseamnă a vedea în fiecare dintre semenii noştri chipul lui Dumnezeu şi a ne

abandona cu totul în mânile Providenţei, indiferent ce ni s-ar putea întâmpla.

JOI - Înălţarea Domnului

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20

În acel timp, Isus înviat s-a arătat celor unsprezece ucenici şi le-a spus: 15

"Mergeţi în lumea

întreagă, predicaţi evanghelia la toată făptura. 16

Cine va crede şi va fi botezat se va mântui, iar

cine va refuza credinţa va fi osândit. 17

Acestea sunt semnele care vor însoţi pe cei care cred: în

numele meu vor alunga demoni; vor vorbi limbi noi; 18

chiar dacă vor bea otravă nu le va dăuna;

peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi ei se vor vindeca". 19

Domnul Isus, după ce le-a vorbit,

s-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu. 20

Iar ei au plecat să predice pretutindeni.

Domnul Isus lucra în ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau. Cuvântul Domnului

Vineri Evanghelia Duminicii a VII- a Paştelui.

SĂPTĂMÂNA LA SALLE (Săptămâna a 30-a)

LUNI Pentru a ne pregăti aşa cum se cuvine pentru zilele şcolii, când îl vom sărbători pe Sf. Ioan de

La Salle, patronul tuturor educatorilor creştini, săptămâna aceasta reflecţiile de dimineaţă şi

momentele de rugăciune, din capelă, de la începutul zilei ne vor ajuta să cunoaştem mai bine şi

să aprofundăm mai mult spiritul şi carisma lasalliană. În urmă cu 361 de ani, la 30 aprilie, în

oraşul încoronării regilor Franţei, Reims, se năştea, într-o familie nobilă, micuţul Jean Baptiste

de La Salle. La sfârşitul celor 68 de ani de viaţă pământească, Ioan de La Salle lăsa lumii

moştenire o familie de învăţători creştini, numită „Fraţii Şcolilor Creştine”, care avea să

transforme profund învăţământul şi educaţia copiilor şi a tinerilor, în special a celor mai săraci.

Să-i mulţumim, Domnului, pentru darul pe care l-a făcut copiilor şi tinerilor, în persoana

sfântului Ioan de La Salle.

MARŢI Această istorie, începută în urmă cu peste 300 de ani, continuă şi astăzi. Din spiritul şi carisma

sfântului Ioan de La Salle se inspiră astăzi aproximativ 5000 de Fraţi, 300 de Surori, 1.100

membri ai Signum Fidei, 90.000 de profesori, învăţători şi educatori şi 1.000.000 de elevi, în

peste 80 de ţări ale lumii. Împreună ducem mai departe dorinţa sfântului Ioan de La Salle, de a

oferi copiilor şi tinerilor, îndeosebi celor mai săraci o educaţie umană şi creştină de calitate. Şi

noi, elevi, profesori, personal auxiliar didactic şi nedidactic, suntem parte a acestei mari Familii

lasalliene. Împreună putem duce mai departe carisma lasalliană şi să facem posibil ca niciunul

dintre cei mici să nu se piardă, ci să ajungă la mântuire. Doamne, ajută-ne să rămânem fideli

carismei şi spiritului lasallian.

MIERCURI În decursul celor trei secole de activitate, cele trei elemente de bază ale carismei lasalliene, pe

care trebuie să se fundamenteze orice comunitate educativă formală sau non-formală lasalliană

au fost şi continuă să fie: credinţa, comunitatea şi slujirea. Credinţa în Dumnezeu Unul şi

Întreit, pe care îl considerăm Tată, ne ajută să ducem împreună, ca şi comunitate, mai departe

misiunea de a educa. Ne putem întreba şi noi referitor la aceste aspecte: Cât de mare este

credinţa noastră? Ne putem considera un grup unit, o familie unită? În ce mod îi slujim pe

ceilalţi? Am putea face mai mult, decât până acum, pentru a le veni în ajutor celor de lângă noi?

Doamne, măreşte-ne credinţa, păstrează-ne uniţi şi ajută-ne să fim mai generoşi în slujirea

celorlalţi.

JOI Doamne Dumnezeule, Părinte îndurător, Tu l-ai ales pe Sfântul Ioan de La Salle și ai întemeiat

prin el, în Biserica, o familie religioasă de educatori și învăţători a căror menire este educația

creștina a tinerilor și a copiilor săraci; te rugăm, cheamă și în zilele noastre educatori și

învăţători care sa se consacre cu generozitate și devotament formării de oameni și creștini

adevărați în rândul noilor generații. Prin Domnul nostru Isus Cristos Fiul tău, care, fiind

Dumnezeu, împreuna cu tine viețuiește și domnește în unire cu Duhul Sfânt în toți vecii vecilor.

Amin

Vineri Evanghelia Duminicii a VI- a Paştelui.

LUNA MAI – LUNĂ ÎNCHINATĂ SFINTEI FECIOARE MARIA (Săptămâna a 29-a)

LUNI

Luna mai este considerată cea mai frumoasă lună a anului. În trecut, celei de-a cincea luni a

anului i se mai spunea şi Florar. Orice explicaţie a acestui cuvânt este de prisos, gândul zburând

fără prea mari eforturi spre cuvântul floare. Este o lună a florilor; a naturii înflorite şi pline de

viaţă, a razelor de Soare care mângâie şi încălzesc Pământul îndemnându-i pe copii să iasă afară

şi să se bucure de frumuseţea naturii. În Biserica noastră catolică, luna mai este închinată Maicii

Preacurate – Sfintei Fecioare Maria – care poate fi considerată „Floarea” cea mai frumoasă de

pe Pământ, creatura cea mai gingaşă, fiinţa cea mai perfectă, după Fiul său Isus Cristos. Despre

Sfânta Fecioară Maria vom reflecta şi medita în această săptămână, dorind astfel să fim în

asentimentul Bisericii noastre locale.

MARŢI

1 Mai – Zi liberă

MIERCURI Aşa cum bine ştim, Sfânta Fecioară Maria nu a cunoscut putreziciunea trupească,

tradiţia spunându-ne că ea a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer. Această realitate a fost

consfinţită de Biserica catolică prin Dogma: Ridicării cu Trupul şi cu Sufletul la Cer a

Preasfintei Fecioare Maria, adevăr care este sărbătorit în Biserică la data de 15 august (Sfânta

Maria cea Mare), atât în Biserica ortodoxă, cât şi în cea catolică. Şi astăzi, Maica Domnului

continuă să fie prezentă şi să-i ajute pe oameni în drumul lor pe acest Pământ. Multe sunt

locurile de Pelerinaj închinate Preasfintei Fecioare, două dintre acestea fiind recunoscute în mod

oficial de către Biserică: Lourdes şi Fatima. Spre aceste două centre de pelerinaj se îndreaptă

zeci de mii de pelerini, implorând din partea Preacuratei sprijin şi ajutor în necazurile lor, putere

în purtarea crucii zilnice iar exemplele pot continua. Rugăciunea rostită cu multă evlavie şi

încredere, în fiecare zi, de cei prezenţei în aceste două localităţi este RUGĂCIUNEA

ROZARIUL. În toate apariţiile sale, Preacurata insistă ca această rugăciune să fie rostită cât mai

des, îndeosebi în sânul familiei. Ne putem întreba: „ce importanţă are pentru mine Rozariul?”

Ştiu să mă rog Rozariul?

JOI Desigur, că nu putem vorbi îndeajuns despre rolul important pe care l-a avut şi continuă

să-l aibă Preasfânta Fecioară Maria în istoria mântuirii oamenilor. Am avea nevoie de mai multe

săptămâni de reflecţie şi meditaţie pentru a reuşi să atingem toate aspectele rolului jucat de

Maica Domnului în această istorie a răscumpărării noastre. Vă invit să ne oprim, totuşi, asupra

Da-ului Mariei pe care Ea l-a adresat îngerului Gabriel şi prin el lui Dumnezeu. Dumnezeu

Tatăl, pentru a putea duce la îndeplinire planul său de mântuire, este nevoit să apeleze la om,

creatura sa şi să-i ceară colaborarea. Sosind momentul pentru a-L trimite în lume pe Fiul său

preaiubit, Dumnezeu Tatăl, o cheamă pe Maria, o tânără umilă din Nazaret, pentru a fi Mama

Fiului Său. Deşi speriată şi copleşită de această propunere, Maria răspunde: „Fie mie după

Cuvântul tău!”. Această disponibilitate este susţinută de CREDINŢĂ. Ne putem întreba şi noi:

În ce măsură ascultăm şi noi de glasul lui Dumnezeu, care se face prezent prin părinţii noştri,

profesorii noştri, preoţii din sat….?

Vineri Evanghelia Duminicii a V - a Paştelui.

Paştele – Învierea Domnului (Săptămâna a 28-a)

Luni După o vacanţă binemeritată, din nou la şcoală, dornici de a încheia cu bine ultima parte

a anului şcolar. Mesajul sfintelor sărbători de Paşti: că Isus Cristos a învins moartea şi, biruitor,

a înviat din morţi, străbate veacurile şi de mai bine de 2000 de ani continuă să rămână mereu

actual. Creştinismul nu ar avea sens fără Învierea lui Isus Cristos. În jurul acestui mare mister,

gravitează celelalte învăţături creştine. Învierea lui Isus Cristos dă sens credinţei noastre şi poate

explica credinţa înaintaşilor noştri, a miliarde de creştini care ne-au precedat şi care şi-au

fundamentat viaţa lor pe credinţa în învierea lui Isus Cristos. Deoarece evenimentul Învierii

Domnului este de o importanţă covârşitoare pentru întreaga creştinătate, se cuvine să medităm

mai profund acest mare mister.

Marţi Toate cele patru Evanghelii îl prezintă pe Isus cel înviat, care se arată femeilor pioase,

apostolilor şi altor ucenici. „În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă

la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt.

Atunci a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus şi le-a zis: "L-au luat

pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus". Petru şi celălalt ucenic au plecat şi s-au dus

la mormânt. Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând mai repede decât Petru, a ajuns cel

dintâi la mormânt. Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat. A ajuns şi

Simon Petru care venea după el. A intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos, ca şi

ştergarul care îi acoperise capul; acesta din urmă nu era împreună cu fâşiile de pânză, ci era

înfăşurat şi pus undeva deoparte. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la

mormânt. El a văzut şi a crezut. Căci ei încă nu ştiau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din

morţi.” Mormântul gol şi mărturia celor cărora li s-a arătat cel Înviat dau lumii întregi de ştire

că Isus a învins moartea şi că a înviat glorios din morţi.

Miercuri Dacă evenimentele din Vinerea Mare: patima, suferinţele, crucificarea şi moartea lui

Isus i-au îndurerat pe cei care îl urmau îndeaproape şi i-au descurajat, iată că evenimentul

Învierii le dă acestora curaj şi speranţă.

„În zilele acelea, Petru a luat cuvântul şi a zis: "Voi ştiţi ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând

din Galileea, după botezul predicat de Ioan: cum l-a consacrat Dumnezeu prin Duhul Sfânt şi l-a

întărit cu puterea sa pe Isus din Nazaret, care pe unde a trecut a făcut bine şi i-a vindecat pe toţi

cei stăpâniţi de diavol, căci Dumnezeu era cu el. Noi suntem martori la tot ceea ce a făcut el în

ţara iudeilor şi în Ierusalim; ei l-au omorât, atârnându-l pe lemnul crucii. Dar Dumnezeu l-a

înviat a treia zi şi i-a îngăduit să se arate, nu la tot poporul, ci martorilor orânduiţi de Dumnezeu,

nouă care am mâncat şi am băut cu el, după ce a înviat din morţi. El ne-a poruncit să predicăm

poporului şi să dăm mărturie că el este acela care a fost pus de Dumnezeu, ca judecător al celor

vii şi al celor morţi. Despre el toţi profeţii dau mărturie: că oricine crede în el primeşte, în

numele lui, iertarea păcatelor". Asemenea apostolilor şi cei care au primit această misiune de a

predica Evanghelia: episcopii, preoţii şi diaconii continuă să-l vestească lumii pe Isus cel Înviat.

Fiecare creştin, este invitat la rândul său să-l vestească lumii pe Cel Înviat.

Joi Creştinilor, aduceţi Victimei Pascale jertfă de laudă. Mielul a răscumpărat turma;

Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoşi cu Tatăl ceresc. Moartea şi viaţa s-au

înfruntat în mod minunat: stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte. "Spune-ne, Marie

Magdalena, ce-ai văzut pe cale?" "Am văzut mormântul lui Cristos care trăieşte, am văzut

mărirea celui înviat. I-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele. Cristos,

speranţa mea, a înviat! El va merge înaintea voastră în Galileea". Noi o ştim: Cristos Domnul a

înviat cu adevărat din morţi. Tu, rege biruitor al morţii, îndură-te de noi toţi. Aleluia .

Vineri Evanghelia Duminicii a IV- a Paştelui.

Săptămâna Sfântă (Săptămâna a 27-a)

Luni Timpul îşi continuă cursul său imperturbabil şi iată-ne ajunşi în ultima săptămână înainte de

vacanţa de Paşti. Tema reflecţiilor din această săptămâna va fi în consonanţă cu evenimentele

liturgice care vor avea loc în Săptămâna Sfântă. Vom avea ocazia, ca împreună, să ne reamintim

evenimentele trăite de Isus Cristos, în ultimele sale zile de viaţă: Ultima cină luată cu ucenicii

săi, în Joia Mare, Patima, Moartea şi Îngroparea sa, în Vinerea Mare, precum şi Învierea cea de

a treia zi. Tot în cursul acestei săptămâni, în parohiile din care facem parte, va fi o zi dedicată

sacramentului pocăinţei (spovezii). Să nu lăsăm să treacă marea sărbătoare a Paştelui fără să ne

împăcăm cu Dumnezeu şi cu cei de lângă noi, în special cu cei cu care poate suntem certaţi.

Marţi În Joia din săptămâna sfânta, care mai este numită şi Joia Mare, Biserica aminteşte momentul

Cinei Domnului. Isus, împreună cu ucenicii săi, se află la masă, la ultima sa cină. În timpul

cinei, El le spune ucenicilor că va fi vândut şi că va avea de suferit. Ucenicii se întreabă uimiţi

cine poate fi cel care-l va vinde, iar Isus, cu multă delicateţe, fără să-l numească direct pe

trădător, dă de înţeles că acesta este Iuda. Biserica ne învaţă că în această zi, Isus instituie două

sacramente: sacramentul Euharistiei şi sacramentul Preoţie, momentul Cinei celei de Taină fiind

considerat ca celebrarea primei Liturghii. În această zi, episcopii din fiecare dieceză se

întâlnesc, în catedralele episcopale cu preoţii din dieceză, şi celebrează împreună sfânta

Liturghie în amintirea acelui moment. Tot în timpul sfintei Liturghii, care se mai numeşte şi a

Crismei, sunt sfinţite uleiurile care vor fi folosite la administrarea anumitor sacramente (Botez,

Mir, Ungerea Bolnavilor şi Preoţie).

Miercuri În Vinerea Mare, Sfânta Biserică retrăişte Patima şi Moartea lui Isus Cristos. Este o zi

aliturgică (nu se celebrează sfânta Liturghie, ci, seara, credincioşii sunt invitaţi să participe la o

celebrare care cuprinde trei părţi: Celebrarea Cuvântului Domnului, Adorarea sfintei Cruci şi

distribuirea sfintei Împărtăşanii). Isus Cristos, după ce a fost condamnat, după ce a fost dus în

faţa lui Ana, Caifa, Pilat şi Irod, după ce a suferit fiind biciuit, încoronat cu spini, şi după ce şi-a

purtat crucea până pe Golgota, este răstignit pe cruce, alături de doi tâlhari. Pe cruce, îi iartă pe

cei care i-au pricinuit atâtea dureri şi, după ce îşi încredinţează sufletul în mâinile Tatălui său

ceresc, moare. Cel nevinovat moare pentru ca să răscumpere păcatele omenirii întregi. Isus m-a

iubit şi a suferit şi pentru mine, cum răspund eu acestei iubirii? Oare voi lăsa mult timp să mai

treacă, până să mă întorc la Dumnezeu? „Ne închinăm, Ţie, Cristoase şi te binecuvântăm, căci

prin Sfânta ta Cruce şi Moarte ai răscumpărat lumea!”.

Joi

Moartea nu avea cum să-l ţină prizonier pe „Cel dătător de viaţă”. A treia zi, Isus Cristos învie

glorios din mormânt! Puterea morţii este înfrântă. Dumnezeu triumfă asupra morţii! Martorii

învierii lui Isus: mormântul gol, femeile şi ucenicii, duc mai departe întregii omenirii vestea că

Isus Cristos a înviat. Această veste a învierii lui Isus este mereu actuală de două mii de ani. Este

nucleul învăţăturii noastre creştine, este temelia pe care se bazează şi trebuie să fie

fundamentată credinţa noastră. Isus Cristos înviat din morţi este prezent în mijlocul

comunităţilor noastre prin Taina Sfântă a Împărtăşaniei precum şi în Cuvântul său. Isus doreşte

ca fiecare dintre noi să fim martorii săi, martorii învierii sale, care să ducem mai departe această

Veste: Dumnezeu ne iubeşte, L-a înviat pe Fiul său preaiubit şi ne asigură că vom învia şi noi

împreună cu El la a doua sa venire!

Vineri Evanghelia Duminicii Învierii Domnului nostru Isus Cristos – Paştele

Despre Voinţă (Săptămâna a 26-a)

Luni Tema reflecţiilor din această săptămână este Voinţa. Prima parte din cel de-al doilea

semestru se apropie de sfârşit iar săptămâna aceasta vor avea loc şedinţele de evaluare parţială a

rezultatelor obţinute. Săptămâna viitoare, la şedinţa cu părinţii aceste rezultate vor fi înmânate

părinţilor voştri. Este un moment oportun de a reflecta asupra modului în care ne-am îndeplinit

îndatoririle pe care le avem ca elevi, iar rezultatele pot fi un barometru potrivit în această

privinţă. Înainte de toate să vedem cum defineşte dicţionarul explicativ al limbii române

termenul de voinţă: funcţie psihică caracterizată prin orientarea conştientă a omului spre

realizarea unor scopuri şi prin efortul depus pentru atingerea lor. Trăsătură de caracter

manifestată prin decizie fermă şi perseverenţă în învingerea piedicilor, greutăţilor,

încurcăturilor de orice fel. Pornind de la această definiţie vom reflecta asupra scopurilor pe care

ni le-am propus şi asupra eforturilor depuse pentru atingerea lor, precum şi asupra modului în

care am ştiut să învingem piedicile, greutăţile şi încercările pe care le-am întâmpinat.

Marţi Activitatea noastră principală rămâne incontestabil şcoala şi tot ce ţine de ambientul

şcolar: orele de curs, temele pentru acasă, timpul acordat studiului individual, în mod special

acasă, activităţile extraşcolare cu toată varietatea lor. Desigur, că pe lângă aceste activităţi

rămân şi îndatoririle pe care le avem ca fii şi fiice, în familiile din care facem parte, precum şi

îndatoririle de creştini. Referitor la îndatorirea noastră de a învăţa şi a ne pregăti temeinic pentru

viitor, este bine să reflectăm, în mod conştient, la motivaţiile pe care le avem în ceea ce priveşte

studiul şi pregătirea zilnică pentru orele de clasă. De ce învăţăm? De ce este important să

învăţăm şi să ne pregătim zilnic la obiectele pe care le avem? Învăţăm oare numai pentru că

trebuie să ne asculte a doua zi? Sau învăţăm pentru că suntem conştienţi că ceea ce asimilăm

acum ne va fi de folos în viitor, pentru viaţă? Iată întrebări care aşteaptă răspunsuri din partea

noastră şi răspunsuri profunde, nu superficiale.

Miercuri Desigur, că multe sunt dificultăţile pe care le întâmpinăm în activităţile noastre şi

nimeni nu ştie mai bine decât fiecare dintre noi de ce natură sunt acestea. Important este să ne

întrebăm, dacă am depus eforturi pentru a le depăşi. Aminteam luni că voinţa reprezintă acea

trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă şi perseverenţă în învingerea piedicilor,

greutăţilor, încurcăturilor de orice fel. Ce am făcut pentru a trece peste dificultăţile pe care le-

am întâlnit? Este mult mai uşor să spunem, nu avem timp să învăţăm, avem prea multe teme

pentru a doua zi, am altceva mai plăcut de făcut decât temele la diferite obiecte, decât să ne

apucă cu multă seriozitate de treabă, să căutăm soluţiile cele mai potrivite pentru a depăşi

piedicile, greutăţile, încurcăturile indiferent de ce natură ar fi. Gândul că o pregătire temeinică

în această perioadă îmi va deschide multe porţi în viitor să ne ajute în motivaţiile noastre.

Joi Câteva reguli care ne-ar putea ajuta să ne întărim voinţa: prima regulă este aceea de a

gândi pozitiv, trebuie să ne gândim că deja am ajuns la scopul dorit. A doua regulă este dorinţa

de a ne schimba, trebuie să fim convinşi că o anumită situaţie nu ne ajută să ajungem la scopul

dorit şi că trebuie să schimbăm ceva pentru atingerea scopului. O a treia regulă este aceea de a

ne fixa obiective clare. A patra regulă să credem cu adevărat în ceea ce ne-am propus, să fim

convinşi de ceea ce dorim. A cincia regulă să reafirmăm constant dorinţa de a ne atinge scopul.

A şasea regulă de a prevedea dificultăţile, a fi conştienţi de faptul că vom întâmpina dificultăţi şi

că drumul nu va fi uşor. A şaptea regulă să fim realişti în ceea ce ne dorim şi să nu dorim ceea

ce poate va fi, din motive obiective, imposibil de obţinut. Şi ultima regulă să fim răbdători în

atingerea obiectivelor. În această privinţă, cuvintele Sfintei Tereza de Lisieux ne pot fi de folos:

„Răbdarea obţine totul”.

Vineri Evanghelia Duminicii Floriilor din Postul Mare

DESPRE DISCIPLINĂ (Săptămâna a 25 a)

Luni După ce săptămâna trecută am văzut cât de importantă este valoarea cinstei, săptămâna

aceasta vom reflecta asupra valorii disciplinei – înţealeasă ca totalitatea regulilor de

comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. Trebuie să

recunoaştem că nu de puţine ori aţi luat atitudine faţă de seriozitatea disciplinei şi a ordinii din

liceul nostru şi că nu sunteţi întru totul de acord cu regulile prezente în regulamentul de ordine

interioară. În orice colectivitate, existenţa anumitor reguli care să contribuie la armonizarea

relaţiilor dintre membrii acesteia este ceva ce ţine de normalitate. Este important pentru noi să

ne convingem că regulile de comportament şi de ordine ne sunt de folos atât acum, în calitate de

elevi, cât şi mai târziu în viaţă. Cunosc bine regulamentul de ordine interioară al liceului? Mă

străduiesc să-l respect? Care sunt aspectele pe care trebuie să le îmbunătăţesc?

Marţi Disciplina reprezintă un element fundamental în educaţia şi formarea copiilor şi a

tinerilor. Aceasta este un mijloc pentru a ne atinge scopurile pe care ni le propunem în viaţă.

Este bine cunoscut faptul că fiecare latură a vieţii sociale, fiecare profesiune are disciplina

sa specifică. Astfel pe poate vorbi despre disciplina sportivului, disciplina muzicianului,

disciplina balerinului, disciplina omului de ştiinţă... Fără disciplină, fără anumite sacrificii, fără

renunţări nu se poate obţine vreun succes notabil în niciun domeniu, nu se poate face

performanţă. Părintele tragediei universale, Eschil, afirma următoarele referitoare la disciplină:

„Disciplina este izvorul succesului”, iar marele Napoleon Bonaparte repeta des: „Fără

disciplină nu poate exista victorie.”. Marea cântăreaţă contemporană Celine Dion recunoaşte

că: „Toată viaţa mea nu a fost altceva decât disciplină, disciplină, disciplină.”. Suntem

convinşi că viitorul nostru depinde şi de modul nostru de a şti să fim disciplinaţi?

Miercuri În calitate de elevi trebuie să îngrijim aspectul disciplinar atât în ce priveşte pregătirea

noastră zilnică la obiectele de studiu, cât şi comportamentul nostru. Chiar dacă ni se pare că

suntem isteţi, că suntem atenţi la ore, că prindem din clasă, trebuie să ne dobândim frumosul

obicei de a munci şi învăţa acasă şi de a nu ne mulţumi cu puţin. Autorul american H.

Jackson Brown Jr., are o frumoasă maximă, care ne poate fi de folos: „Talentul fără disciplină

este ca o caracatiţă pe patine cu rotile. Există foarte multă mişcare, dar nu poţi şti

niciodată dacă va merge înainte, înapoi, sau într-o parte.”. Să căutăm mereu să îmbinăm

calităţile pe care le avem cu valorile disciplinei şi ale efortului susţinut; cu siguranţă că reuşita

va fi o realitate de care ne vom putea bucura o viaţă întreagă.

Joi Încă de la începutul existenţei Şcolilor lasalliene, sf. Ioan de La Salle a pus un accent

deosebit pe vigilenţă şi disciplină. Pedagogia sa preventivă, metodologia de a evita eroarea,

dorinţa de a evita greşeala, abaterile, se converteşte într-o formă de a educa pentru o viaţă

ordonată, acest fapt oferind un stil propriu personalităţii fiecărui elev. Caracteristica educaţiei în

şcolile La Salle este dată de abilitatea, îndemânarea şi înainte de orice de zelul dedicării

învăţătorilor şi al profesorilor, care trebuie să fie mereu în atitudine de previziune şi să ţină cont

de tot ceea ce ar fi de folos în activitatea elevilor. Sf. Ioan de La Salle, le spunea prosfeorilor:

„Învăţătorii trebuie să fie capabili, pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle lor în şcoală, să

supravegheze asupra tuturor elevilor pentru a-i angaja să-şi îndepliniească îndatoririle şi

să-i menţină în ordine şi linişte.”. Să-l rugăm pe sfântul Ioan de La Salle să ne ajute să fim cât

mai ascultători şi disciplinaţi!

VINERI Textul Evangheliei din Duminica V -a din Postul Mare

DESPRE CINSTE (Săptămâna a 24- a)

Luni Începem a treia săptămână din timpul Postului Mare şi ne apropiem încetul cu încetul de

marea sărbătoare a Paştelui. Cu siguranţă că fiecare dintre noi se străduieşte să-şi respecte

hotărârile luate la începutul acestui timp sfânt şi că reuşeşte să fie de folos semenilor săi prin

faptele de milostenie trupească şi sufletească, amintite în săptămânile anterioare. În această

săptămână, ne vom opri atenţia asupra valorii CINSTEI. Dicţionarul explicativ al limbii

române prezintă mai multe sensuri pentru cuvântul cinste. Noi alegem sensul pe care îl vom

analiza în reflecţiile din această săptămână şi anume cinstea înţeleasă ca o calitate morală și

sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servesc drept călăuză în

conduita omului. Ne putem considera cinstiţi în tot ceea ce facem acasă, la şcoală, în grupul de

prieteni…?

Marţi A vorbi despre cinste şi corectitudine, astăzi, poate însemna un gest de curaj, o

încercare de a înota împotriva „curentului” situaţiilor pe care le experimentăm poate în fiecare zi

în viaţa noastră, în legătură cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Cu toate aceste dificultăţi,

trebuie să fim convinşi de faptul că valoarea cinstei nu va pieri niciodată. Un proverb românesc

spune că: „Cinstea cântăreşte mai mult decât aurul”, iar un proverb francez completează cele

citite anterior: „Mai mult valorează comoara cinstei decât aurul.”. A face o asemănare între

cinste şi metalul preţios, care pentru mult timp a fost etalonul de bază în relaţiile comerciale,

poate părea puţin exagerat, însă experienţa de fiecare zi ne dovedeşte, aşa cum afirmă un

proverb grecesc, că: „Cinstea este mai presus de orice preţ.”. Cât valorează pentru noi

cinstea? Pentru ce notă la vreo teză sau vreun examen, am fi dispuşi să ne vindem cinstea

dobândită în decursul celor 15, 16, 17 sau 18 ani de viaţă?

Miercuri Un proverb japonez afirmă următoarele, referitoate la cinste: „Dacă sufletul e cinstit,

cinstite vor fi şi faptele.”. Atât sufletul cât şi faptele noastre vor fi cinstite doar în măsura în

care noi considerăm că a fi cinstiţi reprezintă cu adevărat o valoare morală pentru noi şi că ne

dăm silinţa să o obţinem. În această situaţie proverbul francez: „Cinstea se obţine cu multă

trudă” capătă un sens cu totul aparte. Marele poet român Tudor Arghezi, scriind despre cinste,

ne-a lăsat următoarele frumoase învăţături: „Cuvântul cinste se angrenează obişnuit

cuvântului Muncă, fiecare cuvânt din pereche salvându-l pe celălat.” Fiecare persoană

devine cinstită pe măsură ce îşi dă silinţa să fie cinstită atât faţă de ea însăşi, cât şi faţă de

semenii săi şi faţă de Dumnezeu! Ne străduim, noi, oare, cu adevărat, să fim cinstiţi? Dacă ar fi

să ne oferim o notă, pentru cinstea pe care o avem, vom reuşi oare să trecem de nota cinci?

Joi Într-una din scrierile sale, Mircea Cărtărescu, referindu-se la cinstea compatrioţilor săi

afirma urmtoarele: „Problema noastră, [a românilor] în lume nu sunt nici ţiganii, nici câţiva

sceleraţi care fură, ucid şi violează, nici şovinismul italienilor sau al englezilor. E

FALIMENTUL NOSTRU MORAL, E LIPSA CINSTEI ŞI A CORECTITUDINII DIN

OBIŞNUINŢELE NOASTRE DE FIECARE ZI.” Cu toate că riscăm să părem demodaţi,

lipsiţi de personalitate, trebuie să căutăm din răsputeri, aşa cum afirmă un proverb latin, : „Să

trăim cinstit, să nu dăunăm altora şi să dăm fiecaruia ceea ce i se cuvine.”, pentru că

citându-l pe Honore de Balzac: „A fi simplu dar cinstit e mai preţios decăt a fi genial, dar

necinstit.” Ce trebuie să schimbăm în comportamentul nostru referitor la cinste şi

corectitudine?

VINERI Textul Evangheliei din Duminica IV -a din Postul Mare

DESPRE FAPTELE DE MILOSTENIE SUFLETEASCĂ (Săptămâna a 23- a)

Luni Săptămâna trecută am avut posibilitatea de a medita asupra faptelor de milostenie

trupească, despre care vom fi întrebaţi la judecată, în ziua de apoi. Sfânta Biserică ne învaţă că

alături de faptele de milostenie trupească există şi fapte de milostenie sufletească. Acestea sunt

următoarele: a sfătui pe cei ce sunt în îndoială, a învăţa pe cei neştiutori, a dojeni pe cei

păcătoşi, a mângâia pe cei mâhniţi, a ierta celor ce ne-au supărat, a suferi cu răbdare

nedreptatea, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi. În mesajul său

pentru Postul Mare sfântul părinte Papa Benedict al XVI-lea amintea următoarele: „"A fi

atenţi" faţă de fratele cuprinde, de asemenea, grija faţă de binele său spiritual. Şi aici

doresc să amintesc un aspect al vieţii creştine care mi se pare căzut în uitare: corectarea

fraternă în vederea mântuirii veşnice.”. Ne putem întreba, care dintre aspectele menţionate le

punem în practică? Suntem obişnuiţi să-i corectăm pe fraţii noştri, atunci când observăm că prin

atitudinea lor îl supără pe Dumnezeu şi pe confraţii lor?

Marţi Primele două fapte de milostenie sufletească amintite ieri au fost: a sfătui pe cei ce

sunt în îndoială şi a învăţa pe cei neştiutori. Iată două aspecte la care ne gândim poate mai

rar. Un cuvânt de îmbărbătare spus celui care se simte singur, abătut şi descurajat poate face

mult bine şi aduce multă bucurie. De asemenea, un sfat bun dat celui care se află într-o situaţie

dificilă sau în îndoială poate fi de mare ajutor şi aduce multă linişte şi pace. Există situaţii în

care unii dintre semenii noştri se află în ignoranţă - de cele mai multe ori independent de voinţa

lor-, a-i învăţa – instrui şi educa – reprezintă o faptă de milostenie sufletească bineplăcută

Domnului. Sfântul apostol Paul, adresându-se colosenilor, le spunea următoarele cuvinte:

„Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. Învăţaţi-vă şi îndemnaţi-vă unii pe alţii cu

toată înţelepciunea, în psalmi, în imnuri şi în cântări spirituale.” (Col 3, 16). Am fost puşi în

situaţia de a da vreun sfat cuiva, care se afla într-o situaţie de îndoială? Îi ajutăm pe fraţii noştri

mai mici sau pe colegii noştri, mai puţin capabili decât noi, la teme sau la alte activităţi

instructiv-educative?

Miercuri Trei dintre faptele de milostenie sufletească formează un grup aparte. Acestea sunt: a

mângâia pe cei mâhniţi, a ierta celor ce ne-au supărat, a suferi cu răbdare nedreptatea. În

scrisoarea sa către Coloseni, sfântul apostol Paul îi îndemna pe aceştia cu următoarele cuvinte:

„Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu

bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are vreo

plângere împotriva altuia, iertaţi-vă! Aşa cum v-a iertat Domnul la fel să vă iertaţi şi voi. Însă

mai presus de toate acestea îmbrăcaţi-vă cu iubire, care este legătura desăvârşirii.”. Sfântul

Paul ne învaţă să fim iertători, buni şi îndurători! În ce mod iertăm celor care ne-au greşit sau

ne-au supărat? Suferim oare cu răbdare nedreptăţlie pe care ni le pricinuiesc ceilalţi?

Joi A dojeni pe cei păcătoşi – a corecta pe fraţii noştri – şi a ne ruga lui Dumnezeu

pentru cei vii şi pentru cei morţi sunt ultimele două fapte de milostenie sufletească pe care

sfânta Biserică ne îndeamnă să le practicăm. Este frumos să ne rugăm pentru cei dragi, pentru

părinţi, fraţi, surori, rude, prieteni şi cunoscuţi, atât pentru cei care sunt în viaţă, cât şi pentru cei

care au trecut deja din această lume la Domnul. Prin rugăciune ne simţim mai uniţi cu ei, fii ai

lui Dumnezeu şi fraţi în Cristos Isus, care murind pe cruce ne-a adus mântuirea! Duhule Sfânt

Dumnezeule dăruişte-ne harul tău, ca în toate să fim bineplăcuţi Domnului şi împreună să

ajungem în împărăţia măririi Tatălui, prin Cristos Domnul nostru. Amin

VINERI Textul Evangheliei din Duminica III -a din Postul Mare

DESPRE FAPTELE DE MILOSTENIE TRUPEASCĂ

(Săptămâna a 22- a)

Luni În mesajul adresat întregii Biserici, cu ocazia Postului Mare, sfântul Părinte Benedict al

XVI-lea a subliniat responsabilitatea pe care o avem faţă de fraţii noştri şi necesitatea de a fi

atenţi faţă de semenii noştri. Această „ atenţie faţă de celălalt înseamnă a dori pentru el sau

pentru ea binele, sub toate aspectele: fizic, moral şi spiritual.” „Marea poruncă a iubirii faţă de

aproapele, spunea sfântul Părinte, cere şi solicită conştiinţa că am o responsabilitate faţă de cel

care, ca şi mine, este creatură şi fiu al lui Dumnezeu […]”. Săptămâna aceasta vom încerca

împreună să medităm asupra faptelor de milostenie trupească despre care vom fi întrebaţi la

judecată, în ziua de apoi. Sfânta Biserică ne învaţă că aceste fapte sunt următoarele: a da de

mâncare celor flămânzi, a da de băut celor însetaţi, a îmbrăca pe cei goi, a adăposti pe

străini, a vizita pe cei bolnavi, a vizita pe cei închişi, a îngropa pe cei morţi.

Marţi Faptele de milostenie trupească îşi fundamentează originea în cuvintele Mântuitorului

din Evanghelia după sfântul Matei 25, 31-36: „.Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi

sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate

înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre şi va pune oile

la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniţi

binecuvântaţii Tatălui Meu moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost

străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi;

am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine." Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă

spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei,

Mie mi le-aţi făcut." . Ne putem întreba: Ce i-am prezenta Domnului, dacă ni s-ar cere cont

acum pentru viaţa noastră?

Miercuri Pentru ca faptele de milostenie trupească să fie bineplăcute Domnului şi să aducă

roade sufleteşti, trebuie să ne străduim ca acestea să izvorască din iubire sinceră faţă de

Dumnezeu şi faţă de aproapele. Femeia văduvă, care a dăruit la templu doi bănuţi, singurii pe

care-i mai avea, trece mult înaintea bogaţilor care puneau sume mari în cutia templului, dar

numai de ochii lumii (Mc 12, 42-44). Darul făcut aproapelui, cuvintele de mângâiere şi

împăcare care ies dintr-o inimă lipsită de iubire, nu pot avea o bună înrâurire, aşa după cum

minunat spune, Sfântul Apostol Paul: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar

dragoste nu am, sunt ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zăngănitor...Şi de aş împărţi toată

averea mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte”

(1Cor. 13, 1, 3). Câtă iubire există în faptele pe care le facem?

Joi Să ne rugăm împreună cu Maica Tereza de Calcuta: Doamne, când îmi este foame,

trimite-l pe cineva care să aibă nevoie de mâncare; când îmi este sete, trimite-l pe cineva care să

aibă nevoie de apă; când îmi va fi frig, trimite-l pe cineva care are nevoie de căldură; când mă

voi considera săracă, pune lângă mine pe cineva cu adevărat sărac; când mi se va părea crucea

prea grea, ajută-mă să-i ajut pe ceilalţi în a-şi duce crucea; când doresc ca ceilalţi să mă

înţeleagă, trimite-l pe cineva care are nevoie de înţelegerea mea. Doamne, fă-ne demni să-i

slujim pe fraţii noştri. Dăruieşte-le prin mâinile noastre nu doar pâinea cea de toate zilele, ci şi

iubirea noastră milostivă, imagine a Ta. Amin.

VINERI Textul Evangheliei din Duminica II -a din Postul Mare

POSTUL MARE ( Săptămâna a 21- a)

Luni Deoarece săptămâna aceasta începe perioada sfântă a Postului Mare, ca sursă de

meditaţie şi reflecţie ne vom folosi de o parte din mesajul sfântului părinte Benedict al XVI-lea

pentru Postul Mare: „Anul acesta, afirmă papa, doresc să propun câteva gânduri în lumina unui

scurt text luat din Scrisoarea către Evrei: "Să fim atenţi unii faţă de alţii pentru a da impuls

carităţii şi faptelor bune" (10,24). Este o frază introdusă într-o pericopă în care scriitorul sacru

îndeamnă la încrederea în Isus Cristos ca mare preot, care ne-a dobândit iertarea şi accesul la

Dumnezeu. Rodul primirii lui Cristos este o viaţă desfăşurată după cele trei virtuţi teologale:

este vorba de a ne apropia de Domnul "cu inimă sinceră în plinătatea credinţei" (v. 22), de a

menţine neclintită "mărturisirea speranţei" (v. 23), în atenţie constantă de a exercita împreună

cu fraţii "caritatea şi faptele bune" (v. 24).”.

Marţi "Să fim atenţi": responsabilitatea faţă de fratele. Primul element este invitaţia de "a

fi atenţi": verbul grec folosit este katanoein, care înseamnă a observa bine, a fi atenţi, a privi cu

conştiinţă, a ne da seama de o realitate. Deci verbul care deschide îndemnul nostru invită să ne

îndreptăm privirea spre celălalt, înainte de toate spre Isus, şi să fim atenţi unii faţă de alţii, să nu

ne arătăm străini, indiferenţi faţă de soarta fraţilor. În schimb, adesea prevalează atitudinea

contrară: indiferenţa, dezinteresul, care se nasc din egoism, mascat de o aparenţă de respect faţă

de "sfera privată". Şi astăzi răsună cu putere glasul Domnului care îl cheamă pe fiecare dintre

noi să se îngrijească de celălalt. Şi astăzi Dumnezeu ne cere să fim "păzitorii" fraţilor noştri (cf.

Gen 4,9), să instaurăm relaţii caracterizate de grija reciprocă, de atenţie faţă de binele celuilalt şi

faţă de tot binele său. Marea poruncă a iubirii faţă de aproapele cere şi solicită conştiinţa că am

o responsabilitate faţă de cel care, ca şi mine, este creatură şi fiu al lui Dumnezeu: faptul de a fi

fraţi în umanitate şi, în multe cazuri, şi în credinţă trebuie să ne facă să vedem în celălalt un

adevărat alter ego, iubit în mod infinit de Domnul. Dacă vom cultiva această privire de

fraternitate, solidaritatea, dreptatea, precum şi milostivirea şi compasiunea vor apărea în mod

natural din inima noastră.”.

Miercuri „Atenţia faţă de celălalt înseamnă a dori pentru el sau pentru ea binele, sub toate

aspectele: fizic, moral şi spiritual. Cultura contemporană pare că a pierdut simţul binelui şi al

răului, în timp ce trebuie reafirmat cu forţă că binele există şi învinge, pentru că Dumnezeu este

"bun şi face binele" (Ps 119,68). Binele este ceea ce trezeşte, protejează şi promovează viaţa,

fraternitatea şi comuniunea. Responsabilitatea faţă de aproapele înseamnă deci a voi şi a

face binele celuilalt, dorind ca şi el să se deschidă la logica binelui; a ne interesa de fratele

înseamnă a deschide ochii cu privire la necesităţile sale. […] Niciodată nu trebuie să fim

incapabili de "a avea milă" faţă de cel care suferă; niciodată inima noastră nu trebuie să fie aşa

de absorbită de lucrurile şi de problemele noastre încât să fie surdă la strigătul săracului.”

Joi "A fi atenţi" faţă de fratele cuprinde de asemenea grija faţă de binele său spiritual.

Şi aici doresc să amintesc un aspect al vieţii creştine care mi se pare căzut în uitare: corectarea

fraternă în vederea mântuirii veşnice. Astăzi, în general, suntem foarte sensibili la discursul

despre grija şi despre caritatea faţă de binele fizic şi material al celorlalţi, dar se tace aproape cu

totul cu privire la responsabilitatea spirituală faţă de fraţi. Apostolul Paul afirmă: "Dacă un om a

căzut într-o greşeală, voi, cei spirituali, corectaţi-l în duhul blândeţii. Dar tu fii atent la tine

însuţi ca să nu fii ispitit şi tu" (Gal 6,1). În lumea noastră impregnată de individualism este

necesar să redescoperim importanţa corectării fraterne, pentru a merge împreună spre sfinţenie.

Deci este o mare slujire a ajuta şi a ne lăsa ajutaţi să ne citim cu adevărat pe noi înşine, pentru a

îmbunătăţi propria viaţă şi a merge mai corect pe calea Domnului.

VINERI Textul Evangheliei din Duminica I din Postul Mare

DESPRE CURAJ ( Săptămâna a 20- a)

Luni

Începem astăzi, dragi elevi, a 20-a săptămână de şcoală din anul şcolar 2011-2012.

Timpul se scurge deosebit de repede şi e bine să profităm din plin de fiecare clipă pe care o

petrecem în şcoală. Avem o intenţie de rugăciune şi ne simţim solidari cu cele peste 60.000 de

persoane, din sudul Moldovei şi din Muntenia, care au de suferit din cauza vremii, a

temperaturilor scăzute şi a căderilor masive de zăpadă. Ne rugăm, de asemenea, şi pentru cele

peste 700 de persoane care au murit, în lume, din cauza frigului. Dumnezeu să se îndure de ele

şi să le dăruiască odihna cea veşnică. Săptămâna trecută am reflectat asupra valorii bunăvoinţei.

Aminteam săptămâna trecută că bunăvoinţa – ca tragere de inimă şi zel - implică şi libertatea.

Alături de libertate un loc important îl ocupă şi curajul. Aceasta este valoarea asupra căreia vom

reflectat în săptămâna aceasta. Ne putem întreba: noi suntem curajoşi? În ce situaţii am dat

dovadă de curaj?

Marţi Curajul este o trăsătură de caracter care implică voinţa de a atinge un scop, în ciuda

opoziţiilor externe sau interioare pe care le putem avea. Curajul înseamnă să vrem să ducem la

capăt o sarcină în ciuda greutăţilor anticipate şi a chemării interioare de a fi prudenţi sau

comozi. Curajul este legat atât de capacitatea fizică a noastră, cât şi de capabilitatea emoţională,

psihologică de a ne asuma pe de-antregul riscurile şi povara ducerii la bun sfârşit a lucrului de

început. Curajul este un act conştient, deliberat, chiar dacă apare uneori spontan, ca un mod de

reacţie primară. Curajul înseamnă bravură, respectiv înfruntarea fără frică a ameninţărilor,

provocărilor, dificultăţilor sau durerii întâlnite pe parcurs. Curajul înseamnă perseverenţa de a

continua în ciuda vicisitudinilor, obstacolelor sau chiar a daunelor.

Miercuri Să încercăm, în această dimineaţă, să vedem dacă cele câteva idei amintite la reflecţia

de ieri se potrivesc cu situaţia noastră. Aminteam ieri, că valoarea curajului este o trăsătură de

caracter care implică voinţa de a atinge un scop, în ciuda opoziţiilor externe sau interioare pe

care le putem avea. Cu siguranţă că fiecare dintre noi şi-a pus drept scop cel puţin terminarea

studiilor liceale şi obţinerea diplomei de bacalaureat. Chiar dacă vom întâmpina dificultăţi de

orice natură externe sau interioare – şi cu siguranţă că vom întâlni - , curajul trebuie să ne ajute

să ne atingem scopul. Tot ieri aminteam că valoarea curajului este un act conştient, deliberat,

chiar dacă uneori apare spontan, ca un mod de reacţie primară. Trebuie să dorim să fim curajoşi

şi să depunem efort pentru a rămâne la fel toată viaţa. Marele istoric Nicolae Iorga spunea

următoarele cuvinte referitor la acest aspect: „Curajul este ceva care se formează, care

trăieşte şi moare, care trebuie să fie întreţinut la fel ca şi armele.” În ce măsură ne îngrijim

de curajul nostru? Ne folosim de el zilnic? Ce trebuie să mai îmbunătăţim în această privinţă?

Joi Charles du Bos, un critic literar francez, care a trăit între anii 1882 şi 1939, făcea

următoarea afirmaţie în cartea sa Approximations (1922) : „Lucrul important este acesta: Să

fii capabil în orice moment să sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea să devii.” Dacă dorim să

reuşim în viaţă şi să devenim ceea ce aşteptăm, va trebui neapărat să învăţăm să fim capabili, în

orice moment, să facem sacrificii, să renunţăm la tot ceea ce nu ne ajută să ne concentrăm pe

studiu şi pregătire temeinică la orele de curs. Să-l rugăm pe Domnul să-l trimită pe Duhul său

Sfânt ca El să ne întărească, să ne dea curaj în toate activităţile noastre. Să ne ajute să discernem

ceea ce este bine pentru noi şi viitorul nostru şi să ne lumineze să luăm deciziile cele mai

corecte, de care să nu ne pară rău mai târziu şi să nu le regretăm.

VINERI Textul Evangheliei din Duminica a VII-a de peste An.

DESPRE BUNĂVOINŢĂ ( Săptămâna a 19- a)

Luni

Pentru a rămâne în aceeaşi tonalitate cu reflecţiile săptămânii trecute, propunem în

această săptămână ca temă de reflecţie Bunăvoinţa. În dicţionarul explicativ al limbii române

acest cuvânt are următoarele explicaţii: BUNĂVOÍNŢĂ s.f. 1. Purtare sau atitudine

binevoitoare faţă de cineva; îngăduinţă. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. (după lat.

benevolentia). Aspectele primului sens, acela de purtare sau atitudine binevoitoare faţă de

cineva au fost amintite şi săptămâna trecută, când am reflectat asupra valorii bunătăţii. De

aceea, săptămâna aceasta vom acorda mai multă atenţie sensului de tragere de inimă, râvnă,

zel şi sârg şi vom încerca să vedem care este gradul nostru de bunăvoinţă, de râvnă în a studia şi

a ne pregăti mai bine la studiu şi astfel de a ne pregăti mai bine pentru viaţă. Astăzi, ne putem

întreba şi căuta răspunsuri la următoarele două întrebări: există lucruri pe care le fac cu tragere

de inimă? Dacă da, studiul se numără printre ele?

Marţi Sfântul Ioan Gură de Aur (354-407 d.Cr), într-una din scrierile sale, a făcut următoarea

afirmaţie: „Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în

suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.” O afirmaţie care

îşi păstrează valabilitatea şi actualitatea după 16 secole. Tot ceea ce se învaţă din constrângere,

din obligaţie: de gura părinţilor sau a profesorilor, de frica notelor mici sau din orice alt motiv

care ar presupune vreo constrângere, nu va rămâne şi nici nu va aduce roade. În schimb,

învăţătura care pătrunde în sufletul nostru prin dragoste şi bunăvoinţă – prin tragere de inimă,

aceea va rămâne acolo pentru totdeauna şi va putea fi folosită oricând vom avea nevoie de ea.

Este bine să ne întrebăm: care sunt motivele care mă animă să învăţ? Mă constrânge ceva sau

cineva ca să învăţ? Ce aş putea schimba în modul meu de a studia, pentru a începe sau a

continua să învăţ cu tragere de inimă – cu bunăvoinţă?

Miercuri Probabil că ieri majoritatea dintre noi am reuşit să găsim răspunsuri satisfăcătoare la

întrebările pe care ni le-am pus. Este adevărat că, în situaţia concretă de astăzi, nu este uşor de a

găsi motive solide pentru a prinde drag de studiu şi învăţat, însă, pentru orice trebuie să existe

un început. Marele poet roman Vergiliu (70 î.Cr.-16 î.Cr.), vorbind despre bunăvoinţă, a făcut

următoarea afirmaţie: „Priveşte un început îndrăzneţ cu bunăvoinţă.” Dacă a începe să

studiem cu adevărat reprezintă pentru noi un „început îndrăzneţ”, atunci să facem aceasta cu

bunăvoinţă, adică cu multă tragere de inimă. Poate ne întrebăm: la ce folosesc toate acestea? Un

posibil răspuns ni-l poate oferi actorul american, David Stephen Caruso, care a afirmat

următoarele: „Dacă nu ai bunăvoinţa de a risca, nu vor exista recompense.” Dacă nu avem

bunăvoinţa de a risca, şi de a ne apuca de studiat şi învăţat, nu vor exista nici recompensele –

rezultatele - care însoţesc, în mod normal, studiul şi pregătirea zilnică pentru şcoală.

Joi Bunăvoinţa, râvna, implică libertatea. Este adevărat că fiecare dintre noi suntem liberi

să alegem ce atitudine să adoptăm faţă de studiu şi învăţat. Ar fi de dorit ca, în libertatea

noastră, răspunsul dat să fie pozitiv şi în favoarea studiului. Să-l rugăm pe Domnul să-l trimită

pe Duhul său Sfânt, ca el să ne lumineze cu harurile sale şi să ne ajute în alegerea noastră. El să

ne întărească voinţa pentru ca să nu ne descurajăm repede în faţa muncii şi a eforturilor

susţinute pe care le implică activitatea noastră educativă. Astfel, ne vom număra printre cei care

se vor bucura de pacea lui Dumnezeu, pace vestită de îngeri la naşterea lui Isus: „Mărire întru

cei de sus şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă”.

VINERI Textul Evangheliei din Duminica a VI-a de peste An.

DESPRE BUNĂTATE ( Săptămâna a 18- a)

Luni După ce săptămâna trecută am reflectat împreună asupra nevoii de schimbare,

săptămâna aceasta ne vom opri asupra unei teme frumoase şi anume vom reflecta împreună

asupra valorii bunătăţii. Reflecţiile noastre se vor opri asupra bunătăţii ca însuşire de a fi bun,

înclinare de a face bine, bunăvoinţă şi amabilitate. „Bunătatea, spunea Lev Tolstoi,

înfrumuseţează viaţa, împăcând toate neînţelegerile; ea limpezeşte ceea ce e încurcat,

uşurează ceea ce este greu, înveseleşte ceea ce este trist.”. Într-o lume, în care prezenţa răului,

sub toate formele sale: război, violenţă, ură, criză financiară, lipsuri, foamete, neînţelegere,

păcat - este mediatizată pe larg de mass-media, a vorbi despre bunătate cere mult curaj. Care

este atitudinea noastră faţă de valoarea bunătăţii? Putem afirma cu sinceritate că suntem buni,

binevoitori şi amabili faţă de cei de lângă noi?

Marţi Marele poet german Johann Wolfgang von Goethe, ilustru gânditor şi om de ştiinţă care

a trăit între anii 1749 şi 1832 afirma următoarele cuvinte, vorbind despre bunătate: „Omul să

fie generos, milostiv şi bun! Căci numai aceasta îl deosebeşte de toate fiinţele pe care le

cunoaştem.” De asemenea, scriitoarea engleză Mary Anne Evans, cunoscută mai bine sub

pseudonimul George Eliot, vorbind despre bunătate, afirma, la rândul ei, următoarele cuvinte:

„Prima condiţie a bunătăţii sufletului omenesc este să aibă ceva de iubit iar a doua să aibă

ceva de respectat.”. Omul, creatură a lui Dumnezeu, înzestrat cu ştiinţă şi voinţă şi având un

suflet veşnic şi nemuritor, aşa după cum ne învaţă sfânta Biserică, trebuie să se străduiască să fie

generos, milostiv, îndelung răbdător şi bun faţă de semenii săi. Trebuie să-i iubim şi să-i

respectăm atât pe cei de lângă noi: pe membrii familiei, pe colegii de clasă, pe prietenii noştri,

cât şi pe cei pe care nu-i agreăm sau nu ne sunt simpatici. Este adevărat că nu este uşor să fim

buni cu cei care ne fac rău, însă, ca buni creştini, trebuie să ne amintim mereu de cuvintele lui

Isus Cristos: „Iubiţi-i pe duşmanii voştri.” Aceasta este marea noutate pe care o aduce

creştinismul! Noi ce atitudine avem faţă de „duşmanii” noştri?

Miercuri Cunoscutul jucător şi antrenor american de baschet John Wooden (1910-2010), într-una

din cărţile sale, făcea următoarea afirmaţie: „ O zi nu poate fi perfectă până ce nu faci ceva

pentru o persoană care nu va putea niciodată să te răsplătească.”. Ideal ar fi ca toate faptele

noastre bune să fie făcute în mod dezinteresat, fără să aşteptăm răsplată din partea persoanei

căreia i-am oferit ajutor sau faţă de care ne-am arătat binevoitori. În această privinţă, cuvintele

lui Isus Cristos sunt clare şi ne pot ajuta: "Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune

înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru

care este în ceruri.” (Mt 6, 1). Ajută-ne Doamne să fim milostivi, buni, generoşi cu cei de

lângă noi, fără a căuta să facem acestea în văzul tuturor şi fără a aştepta să primim mulţumire,

cuvinte de apreciere şi de laudă sau să fim răsplătiţi, pentru a putea primi răsplată de la Tatăl din

ceruri.

Joi

Doamne Isuse Cristoase, milostiv, îndurător şi bun, a cărui dragoste pentru oameni nu

cunoaşte margini, ne închinăm gloriei Tale cu teamă şi evlavie şi-ţi mulţumim pentru tot ceea ce

am primit de la tine. Îţi mulţumim pentru mila şi bunătatea pe care o ai faţă de noi şi te rugăm

ajută-ne să fim şi noi mai buni faţă de semenii noştri. Măreşte bunătatea şi dragostea noastră

faţă de tine şi faţă de aproapele nostru, pentru ca astfel să fim bineplăcuţi înaintea ta şi să ne

numărăm printre cei care vor auzi cuvintele de izbăvire: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu,

moşteniţi împărăţia pregătită vouă, încă de la întemeierea lumii.” Amin.

VINERI Textul Evangheliei din Duminica a V-a de peste An.

NEVOIA DE SCHIMBARE ( Săptămâna a 17- a)

Luni Tema reflecţiilor din această săptămână se axează pe cuvântul schimbare şi

nevoia de schimbare. Aflându-ne la începutul semestrului al II-lea, este necesar să

analizăm evoluţia noastră din semestrul I, atât în ceea ce priveşte rezultatele la materiile

de studiu, cât şi atitudinile pe care le-am avut faţă de studiu, faţă de colegi sau faţă de

profesori şi să vedem ce trebuie să îmbunătăţim. Cu siguranţă că este loc pentru mai

bine! Scriitorul american Gail Sheely afirma, într-una din lucrările sale: „Dacă nu ne

schimbăm, nu creştem. Dacă nu creştem, nu trăim cu adevărat.”. Nu este bine să ne

mulţumim cu puţin, trebuie să căutăm mereu să ne autodepăşim şi să dorim să fim mai

buni, mai competitivi, mai bine informaţi, mai bine pregătiţi pentru viaţă.

Marţi Este important să îngrijim aspectele care privesc modul nostru de relaţionare faţă

de studiu şi nevoia de a fi mereu interesaţi şi atenţi la ore şi de a ne pregăti constant la

materiile de studiu pe care le avem. Cu adevărat, aici, trebuie să schimbăm ceva.

Înţeleptul chinez Confucius spunea că: „Numai cei foarte înţelepţi şi foarte ignoranţi

nu se schimbă”. Dacă ar trebui să ne alăturăm vreuneia dintre cele două categorii

enumerate de Confucius, cărei categorii ne-am alătura? Cu siguranţă că majoritatea

dintre noi ne vom afla la mijloc, nici foarte înţelepţi şi nici foarte ignoranţi. Şi, atunci,

nu avem altceva de ales decât să ne schimbăm în bine! Este important să credem în

capacitatea noastră de schimbare. În acest sens, cuvintele lui H. Jackson Brow Jr: „Să

nu vă subestimaţi niciodată puterea de a vă schimba” şi ale cunoscutului

psihoterapeut austriac Alfred Adler: „Speranţa stă la baza oricărei schimbări. Fără

speranţă nu se trece la faptă” să ne ajute să începem să lucrăm la propria noastră

schimbare.

Miercuri Orice schimbare este dureroasă, deoarece necesită din partea noastră efort şi

sacrificiu. Nevoia de schimbare în ceea ce priveşte studiul şi pregătirea zilnică pentru

şcoală ne îndeamnă să fim mai atenţi, mai harnici, mai plini de iniţiativă şi acest fapt

pentru unii este o povară. Specialistul american în bussines management, Tom Peters,

afirma, referitor la schimbare, următoarele cuvinte: „Schimbarea produce în viaţa

noastră o ruptură… Dar asta n-are nicio importanţă. Oricum trebuie să ne

schimbăm. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim

schimbarea.”. Oricât de mult ar dori, însă, părinţii noştri şi profesorii noştri ca noi să ne

schimbăm în bine şi să fim mai conştienţi de faptul că numai de noi va depinde viitorul

nostru, schimbarea rămâne numai în mâinile noastre. Rămâne, deci, ca noi să dorim să

ne schimbăm! Să-l rugăm pe Domnul să ne ajute să ne schimbăm!

Joi Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos. Doamne, ia-ne

de unde ne aflăm acum şi condu-ne acolo unde Tu vrei să mergem. Fă să nu fim numai

purtătorii unei moşteniri, ci şi semne vii ale împărăţiei tale care vine. Aprinde-ne

pasiunea pentru dreptate şi pace între toate popoarele. Umple-ne de credinţa, speranţa şi

iubirea care se află în inima Evangheliei şi fă-ne una în puterea Duhului Sfânt: ca lumea

să creadă, ca numele tău să fie sfinţit în lumea întreagă, ca Biserica ta să poată fi

recunoscută efectiv reunită într-un singur trup. Ne angajăm să te iubim, să te slujim şi să

te urmăm nu ca nişte străini unii de alţii, ci ca peregrini. Amin.

VINERI Textul Evangheliei din Duminica a IV-a de peste An.

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR ( Săptămâna a 16- a)

Luni După o vacanţă de iarnă binemeritată şi mai lungă ca niciodată, iată-ne din nou la

şcoală. Începem un nou semestru, pornim din nou la drum, cu mult elan şi entuziasm, chiar dacă

sfârşitul anului şcolar este îndepărtat. Avem posibilitatea, în acest al doilea semestru, de a învăţa

lucruri noi, de a dobândi noi aptitudini şi deprinderi, de a întări relaţiile de prietenie cu toţi

colegii de clasă şi de şcoală, de a continua „să căutăm lumina din interiorul nostru, care ne face

să fim stele” şi, nu în ultimul rând, de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, cel de la care am

primit şi continuăm să primim totul: viaţa, sănătatea, iubirea, credinţa, speranţa…. Este bine şi

recomandat, ca la începutul acestui nou an calendaristic, la începutul acestui nou semestru să ne

luăm fiecare dintre noi unul sau două angajamente, pentru creşterea noastră umană,

profesională, creştină, lasalliană, angajamente pe care să încercăm să le ducem la îndeplinire

spre binele nostru şi al celorlalţi. Dacă eventual nu le-am luat deja, avem posibilitatea, acum, în

tăcere să le luăm.

Marţi

Ritualul sfinţirii Şcolii şi a tuturor celor ce învaţă şi lucrează în ea!

Miercuri

În mod tradiţional, în intervalul 18 – 25 ianuarie este celebrată săptămâna de rugăciune

pentru unitatea creştinilor. Materialele din Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor

din acest an, 2012, au fost pregătite de un grup de lucru compus din reprezentanţi ai Bisericii

Romano-Catolice, ai Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericilor Vetero-Catolice şi protestante prezente

în Polonia. După discuţii lungi la care au participat reprezentanţi din diferite cercuri ecumenice

din Polonia, s-a decis să se concentreze asupra unei teme care se referă la puterea

transformatoare a credinţei în Cristos, temă foarte relaţionată cu rugăciunea noastră pentru

unitatea vizibilă a Bisericii, trup al lui Cristos. Aceasta se fundamentează în cuvintele sfântului

Paul adresate Bisericii din Corint, care vorbeşte despre caracterul vremelnic al vieţii noastre

prezente (cu toată dimensiunea sa aparentă de „victorie” şi de „înfrângere”), în comparaţie cu

darul care ne este dat prin victoria lui Cristos. Titlul temei este “Toţi vom fi schimbaţi prin

victoria Domnului nostru Isus Cristos. (cf. 1Cor 15,51-58). Să participăm şi noi cu spirit de

credinţă la toate activităţile care vor fi propuse atât la nivel de şcoală, cât şi la nivel parohial.

Joi În Cristos, Dumnezeu este Învingătorul. Victoria cere efort şi luptă. Atunci când ne

rugăm şi ne străduim pentru unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii, noi înşine – şi tradiţiile de

care aparţinem – vom fi schimbaţi, transformaţi şi configuraţi cu Cristos. Noi, creştinii, putem

să facem acest efort împreună, fără triumfalism, cu umilinţă, în slujba lui Dumnezeu şi a

aproapelui după exemplul lui Isus Cristos. În căutarea unităţii, aceasta este atitudinea pe care

vrem să o cerem de la Dumnezeu împreună. Dumnezeule atotputernic, prin Isus Cristos ne-ai

spus că acela care vrea să fie cel dintâi trebuie să devină cel din urmă şi slujitorul tuturor. Intrăm

în prezenţa ta, ştiind că victoria ta se câştigă prin slăbiciunea crucii. Te rugăm ca Biserica să

poată fi una. Învaţă-ne să acceptăm cu umilinţă că această unitate este un dar al Duhului tău;

prin acest dar, schimbă-ne şi transformă-ne şi fă-ne mai asemenea cu Fiul tău Isus Cristos.

Amin.

Vineri Textul Evangheliei din Duminica a III-a de peste An.

SFÂRŞIT DE SEMESTRU ( Săptămâna a 15- a)

Luni

Iată-ne ajunşi în ultima săptămână a semestrului I, din anul şcolar 2011-2012. Cu voia noastră

sau fără voia noastră, timpul îşi urmează ritmul său imuabil – neschimbător. Nu-l putem încetini

sau opri şi cu atât mai puţin să-l dăm înapoi. Nimic din toate acestea nu ne sunt cu putinţă. Ceea

ce, însă, stă în puterile noastre este faptul de a gestiona bine timpul pe care Dumnezeu, în marea

sa iubire şi bunătate, ni-l pune la dispoziţie. Vă invit, în această săptămână, să reflectăm la

modul în care am ştiut să folosim timpul pe care l-am avut la dispoziţie, de-a lungul celor trei

luni calendaristice scurse de la începutul anului şcolar. Să subliniem progresele, reuşitele şi

realizările avute şi să găsim cauzele care au stat la baza posibilelor eşecuri sau nerealizări.

Marţi

Fiecare sfârşit de semestru sau de an şcolar constituie un moment de bilanţ. Se încheie medii, se

fac anumite clasamente, şi în funcţie de valoarea acestora se primesc laude şi aprecieri sau

contrariul. Notele obţinute la materiile de studiu nu reflectă mereu cunoştinţele asimilate sau

atitudinile şi aptitudinile formate. Desigur, că notele au importanţa lor, nimeni nu contestă

aceasta, însă mult mai importante sunt temeinicia cunoştinţelor acumulate şi a atitudinilor şi

deprinderilor formate. Dacă unele note pot fi „vânate” şi obţinute prin metode care nu au nimic

de a face cu studiul intensiv şi constant, cunoştinţele asimilate prin eforturi susţinute şi zilnice,

precum şi atitudinile şi deprinderile formate în mod conştient şi conştiincios sunt cele care au

valoare şi care ne vor fi mai folositoare pe viitor. Ne putem întreba, noi în care categorie ne

situăm? Am ştiut să gestionăm bine timpul şi să studiem în mod intens şi constant sau am fost

„vânători de note”?

Miercuri

Alături de aspectul instructiv, un loc important în şcolile lasalliene îl ocupă aspectul educativ. În

şcoală nu ne pregătim să devenim doar viitori specialişti în domeniile alese, ci persoane cu un

simţ al adevărului, al dreptăţii, al respectului, al prieteniei, al bunei cuviinţe, al credinţei şi al

carităţii dezvoltat, dispuse mereu la perfecţionare şi reînnoire. Ne putem întreba în ce măsură

ne-am însuşit aceste aspecte enumerate? Suntem mai respectuoşi, mai prietenoşi, mai

credincioşi faţă de cum am început anul şcolar? Iubim mai mult adevărul şi dreptatea ca mai

înainte? Dacă răspunsurile noastre nu sunt mulţumitoare, e timpul să revizuim modul nostru de

a privi lucrurile şi să ne dăm silinţa să ne schimbăm.

Joi

Deoarece, peste puţin timp vom sărbători solemnitatea Naşterii Domnului, reflecţia de astăzi va

avea ca temă sărbătoarea CRĂCIUNULUI. Dacă eşti trist, înveseleşte-te! Crăciunul înseamnă

BUCURIE. Dacă ai duşmani, împacă-te! Crăciunul înseamnă PACE. Dacă ai prieteni, caută-i!

Crăciunul înseamnă ÎNTÂLNIRE. Dacă alături de tine se află săraci, ajută-i! Crăciunul

înseamnă A DĂRUI! Dacă eşti mândru, renunţă la mândrie! Crăciunul înseamnă UMILINŢĂ.

Dacă ai datorii, plăteşte-le! Crăciunul înseamnă DREPTATE. Dacă ştii că ai păcătuit,

converteşte-te şi schimbă-ţi viaţa! Crăciunul înseamnă CONVERTIRE ŞI HAR. Dacă te afli în

întuneric, caută lumina! Crăciunul înseamnă LUMINĂ. Dacă ai resentimente, uită-le! Crăciunul

înseamnă IERTARE.

Vineri Textul Evangheliei din Solemnitatea Naşterii Domnului.

CRĂCIUNUL – MISTERUL ÎNTRUPĂRII ( Săptămâna a 14- a)

Luni

Cu paşi mărunţi dar repezi, frumoasa sărbătoare a Crăciunului se apropie. Au mai rămas

două săptămâni. În aceste două săptămâni temele reflecţiilor de dimineaţă vor face referire la

semnificaţia acestei sărbători. De mare ajutor ne vor fi scrierile Sfântului Ioan de La Salle, atât

cele catehetice, cât şi cele cu tematică spirituală. În scrierile sale, referinţele la misterul

Întrupării sunt numeroase. Enumerăm câteva scrieri: „Îndatoririle creştinului”, „Exerciţii de

pietate care se fac în timpul zilei în Şcolile Creştine”, „Instrucţiuni şi rugăciuni”, „Explicarea

metodei de meditaţie” şi „Meditaţiile pentru Sărbători”. În Dicţionarul Limbii Franceze din

secolul al XVII-lea, cuvântul „Întrupare” avea următoarea semnificaţie: „Unirea Fiului lui

Dumnezeu cu natura umană, mister prin care Cuvântul etern s-a făcut om, pentru a ne asigura

mântuirea”. Sfântul Ioan de La Salle, vorbind despre acest mister al Întrupării, dă următoarea

definiţie: „ Unirea trupului şi a sufletului lui Isus Cristos în persoana Fiului lui Dumnezeu.

Marţi

În scrierile sale catehetice, Sfântul Ioan de La Salle, folosindu-se de întrebări şi de

răspunsuri, prezintă elevilor elementele esenţiale ale acestui mare mister, al Întrupării. Astfel,

sfântul Fondator, consideră că scopul final al Întrupării pare să fie fondat pe dorinţa lui

Dumnezeu de a-l elibera pe om din starea de păcat în care se afla; pentru aceasta Fiul s-a făcut

om luând un trup şi un suflet asemenea nouă, oamenilor. Fiul lui Dumnezeu, făcut om, se

numeşte Domnul nostru Isus Cristos sau Cuvântul Întrupat. Este o singură persoană care are

două naturi, cea divină şi cea umană, în toate asemănător oamenilor afară de păcat, înclinaţiei

spre păcat şi spre ignoranţă. Isus Cristos a fost conceput de Preasfânta Fecioară Maria, prin

puterea Duhului Sfânt. Acest mister al Întrupării este sărbătorit în Biserică pe 25 martie – în

sărbătoarea Bunei Vestire.

Miercuri

Ioan de La Salle, considera că sărbătoarea misterului Întrupării trebuie să îmbrace un

caracter festiv, cu totul special. De aceea, pentru a o celebra cum se cuvine fiecare trebuia să:

adore în această sfântă zi pe Fiul lui Dumnezeu întrupat în sânul Preacuratei Fecioare Maria; să-

i aducă mărire Fecioarei în calitatea sa de Mamă, pe care a primit-o în această zi; să-i

mulţumească lui Dumnezeu pentru harul pe care l-a făcut întregii omeniri şi pentru iubirea pe

care a mărturisit-o trimiţându-l în lume pe propriul său Fiu; să-i ceară de la Duhul Sfânt harurile

cu care Isus Cristos a fost umplut, în momentul conceperii sale, pentru a le putea împărtăşi

tuturor oamenilor şi nu în ultimul rând, să ceară de la Isus Cristos, prin mijlocirea Preasfintei

Fecioare Maria o curăţie interioară şi exterioară, precum şi o umilinţă profundă care să-l dispună

pe fiecare să-l primească cu demnitate pe Isus Cristos în taina sfântă a Împărtăşaniei.

Joi

În cartea sa „Exerciţii de pietate care se fac în timpul zilei, în Şcolile Creştine”, Ioan

de La Salle rezumă, propria sa credinţă, pe care doreşte să o transmită mai departe Fraţilor şi

tuturor educatorilor creştini, într-o frumoasă rugăciune, care trebuia să fie rostită, în fiecare

miercuri în şcoală.: „Isus Cristoase, Mântuitorul meu, cred cu tărie că eşti Fiului Tatălui şi că

te-ai făcut om din iubire faţă de noi şi că ai luat un trup şi un suflet asemănător alor noastre, în

sânul Preasfintei Fecioare Maria, mama ta, şi în această credinţă te ador şi te iubesc din toată

inima.”. Amin.

Vineri Textul Evangheliei Duminicii a IV - a din Advent

ANUL FAMILIEI – „Apropierea familiei de Biserică” ( Săptămâna a 13- a)

Luni

În dieceza de Iaşi, anul pastoral început o dată cu noul an liturgic iniţiat cu prima

duminică din Advent continuă să aprofundeze tema FAMILIEI. Cu această ocazie preasfinţitul

Petru Gherghel, episcopul nostru, a adresat o scrisoare pastorală tuturor membrilor diecezei. În

această săptămână, reflecţiile de dimineaţă vor aprofunda mesajul transmis de preasfinţitul

Gherghel prin intermediul acestei scrisori. „După parcurgerea programului pastoral de anul

trecut, în care am încercat să aprofundăm grija Bisericii faţă de familie, după ce ne-am oprit la

învăţătura Bisericii despre familie, după ce am urmat catehezele şi iniţiativele susţinute în

diferite momente ale anului, care ne-au ajutat să ne apropiem mai mult de familie, în curând

urmează să mobilizăm întreaga familie a diecezei şi fiecare familie creştină spre Biserică, spre

învăţătura ei, spre ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, spre participarea la momentele

liturgice în vederea trăirii şi promovării valorilor creştine în societate, a preţuirii darurilor

oferite de Dumnezeu, în şi prin familie, adică viaţa însăşi şi copiii. Vom putea astfel să

contribuim mai bine şi mai eficient la cunoaşterea sacramentului Căsătoriei - izvor de credinţă

şi iubire -, cale spre desăvârşirea vieţii şi a societăţii, mijloc şi instrument de mântuire.”

Marţi „Vom ajuta credincioşii să înţeleagă cum familia poate să găsească drumul Bisericii,

calea spre Biserică, spre întâlnirea cu Dumnezeu, prezent între oameni, prezent în celebrarea

misterelor pe care Cristos le-a încredinţat Bisericii şi poporului creştin. Considerată ca

structură fundamentală a societăţii, celula pe care se bazează viitorul omenirii, leagănul firesc

al vieţii şi sanctuar al iubirii, familia, consfinţită prin sacramentul Căsătoriei, reprezintă, în

noua economie a mântuirii, şcoala credinţei, începutul legăturii cu Dumnezeu, prima biserică,

numită de Conciliul Vatican II "ecclesia domestica" (biserica domestică, LG II,11), unde

începe, creşte şi se desăvârşeşte legătura omului cu Creatorul său şi raportul său personal cu

însuşi Dumnezeu. Aprofundarea legăturii membrilor familiei cu Biserica, depozitara tezaurului

credinţei, va fi mijlocul cel mai fericit de a face ca opera mântuirii să se realizeze, iar omul să

se desăvârşească în vocaţia sa de a fi în lume purtătorul chipului şi imaginii lui Dumnezeu (cf.

Gen 1,27).”

Miercuri

“În întunericul acestei lumi, între atâtea idei şi afirmaţii contrare învăţăturii Sfintei

Scripturi şi a tradiţiei creştine, Biserica este garanţia drumului sigur şi binecuvântat spre

cunoaşterea omului şi a vocaţiei sale, spre împlinirea şi desăvârşirea sa ca reprezentant al lui

Dumnezeu pe pământ şi moştenitor al împărăţiei cereşti. Îndemnăm cu tărie pe toţi păstorii

sufleteşti, persoanele consacrate şi responsabilii cu pastoraţia familiei, să ofere credincioşilor

posibilitatea cunoaşterii drumului spre Biserică, să-i ajute să descopere tezaurul de care ea

dispune, pentru ca, în lumina adevărurilor de credinţă, toţi membrii ei, părinţi şi copii, să

găsească drumul spre împlinire şi desăvârşire în viaţă. Papa Benedict al XVI-lea, urmând

exemplul marelui papă fericitul Ioan Paul al II-lea, ne cheamă să descoperim în familie locul

unde credinţa îşi are începutul, se alimentează şi se desăvârşeşte. El nu încetează să arate că de

familie depinde viitorul lumii, al Europei şi al Bisericii. Dacă vom avea familii bune, pline de

credinţă şi unite, vom avea şi copii şi tineri credincioşi şi orientaţi, care vor construi lumea de

mâine.” Cu binecuvântarea noastră arhierească, Petru Gherghel, episcop de Iaşi .

Joi

Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri

Vineri Textul Evangheliei Duminicii a III - a din Advent

CAMPANIA DE SOLIDARITATE: „AJUTĂ-I SĂ FIE STEA”

( Săptămâna a 12- a)

Luni Iată-ne ajunşi în timpul sfânt al Adventului, un timp de har, un timp de pregătire la Sărbătoarea

Naşterii Domnului. Postul Crăciunului (Adventul) ne oferă posibilitatea de a fi mai buni, mai

înţelegători şi mai darnici faţă de semenii noştri. Atât de la TV cât şi din presă aflăm informaţii

despre diferite campanii de solidaritate făcute de diferite organizaţii şi instituţii non-

guvernamentale, campanii în scop caritativ. Astfel de campanii sunt de dorit şi de încurajat. Şi

în Şcoala noastră, a devenit deja o tradiţie ca în timpul Adventului să iniţiem o campanie de

solidaritate, pentru a veni în ajutor celor care sunt în nevoi. În Consiliul elevilor s-a luat

hotărârea ca şi anul acesta campania de solidaritate să fie făcută în beneficiul copiilor din

Centrul de Plasament „Căminul La Salle”. Campania din acest an am intitulat-o „Ajută-i să fie

stea”, inspirându-ne din moto-ul anului şcolar „Caută-ţi lumina, eşti stea!”

Marţi

Centrul de Plasament „Căminul La Salle”, după cum ne sugerează şi numele este a doua operă a

Fraţilor Şcolilor Creştine, în România, alături de Şcoala noastră. Casa Fraţilor de la Iaşi a fost

inaugurată la 28 iunie 2003, iar Centrul de Plasament, „Căminul La Salle” funcţionează cam din

aceeaşi perioadă, în clădirea Fraţilor din Iaşi. În acest Cămin, locuiesc în anul acesta şcolar un

număr de 17 copii şi tineri care provin din familii cu probleme de diferite naturi. Atât Fraţii cât

şi colaboratorii laici sunt alături de aceşti copii şi tineri şi se străduiesc să le ofere o atenţie şi

grijă deosebită şi să-i facă să se simtă ca într-o familie. Proiectul „Căminul La Salle” devine

realitate şi datorită contribuţiei multor binefăcători. Anul acesta, la nivelul conducerii Şcolii şi la

sugestia venită din partea Consiliului elevilor, campania de solidaritate cu ocazia Adventului va

fi în beneficiul acestor copii şi tineri din Căminul „La Salle”. Să fim darnici şi să contribuim

fiecare dintre noi la această campanie!

Miercuri Doamne învaţă-ne să nu fim egoişti, să nu ne mulţumim să-i iubim doar pe ai noştri, să nu

negăm iubirea faţă de cei care nu ne iubesc. Învaţă-ne să nu ne gândim numai la noi, ci şi la

ceilalţi; învaţă-ne să ne gândim în special la cei care au mai mare nevoie şi sunt uitaţi. Nu

permite ca doar noi să fim fericiţi, ca doar noi să trăim în pace, ca doar noi să avem de toate.

Doamne, nu permite ca să fim liniştiţi şi în pace, în timp ce alţii suferă, în timp ce există atâţia

oprimaţi, atâta lume care nu are ce mânca, ce bea şi cu ce se îmbrăca. Învaţă-ne, Doamne, ca din

bunăstarea noastră să oferim şi celorlalţi, ca pacea noastră să fie şi a celorlalţi, ca iubirea noastră

să ajungă la cât mai mulţi dintre semenii noştri. Învaţă-ne, Doamne, ca în cei nevoiaşi să te

vedem şi să te recunoaştem pe tine şi să nu-ţi întoarcem spatele. Aşa te rugăm, în unire cu Fiul

tău, Isus Cristos şi cu Duhul Sfânt, Mângâietorul. Amin!

Joi

Ziua naţională a Românie – zi liberă.

Vineri Textul Evangheliei Duminicii a II - a din Advent

ADVENT – Postul Crăciunului (Săptămâna 11)

LUNI

Ieri, 20 noiembrie, în Biserica romano-catolică a fost ultima duminică din Timpul de peste an şi

l-am sărbătorit pe Cristos Regele Universului. Cu paşi mărunţi dar repezi se apropie Timpul

Adventului şi o dată cu acesta şi începutul unui nou An liturgic. Duminica viitoare, 27

noiembrie va fi prima duminică a Adventului sau a Postului Crăciunului. Această perioadă

precedă Sărbătoarea Naşterii Domnului – Crăciunul şi variază în funcţie de confesiune şi de rit,

de la patru săptămâni, la şase săptămâni. Normele actuale pentru orânduirea anului liturgic

caracterizează astfel perioada Adventului: „Perioada Adventului are o dublă caracteristică: e

timp de pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului, în care ne amintim de prima venire a

Fiului lui Dumnezeu între oameni şi totodată este timpul în care, printr-o atare amintire,

sufletul este condus spre aşteptarea celei de a doua veniri a lui Cristos de la sfârşitul

timpurilor”.

MARŢI

Adventul este un timp de bucurie, de profundă dorinţă a venirii Mântuitorului şi de pregătire

spirituală în vederea acestei veniri. Cum purificarea de păcat este cea mai bună pregătire

spirituală e normal ca Adventul să aibă o nuanţă de pocăinţă, însă nu atât de pronunţată ca în

Postul Mare. Ca semn de pocăinţă culoarea veşmintelor liturgice în Advent este violetă. În

duminica a III-a se poate folosi şi culoarea roză. Postul, care în Advent a fost iniţial o practică

existentă în mănăstiri pentru zilele de luni, miercuri şi vineri a căpătat ulterior un caracter

obligatoriu pentru toţi. Ulterior postul s-a redus numai la abstinenţă de la carne, în zi de vineri.

Să căutăm ca, cel puţin în acest timp sfânt al Adventului, purificarea de păcat şi postul să fie

mijloacele prin care să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi de aproapele nostru.

MIERCURI

Un alt semn exterior vizibil în bisericile noastre este coroana de Advent. Coroana de Advent

are o formă circulară. Cercul este încă din antichitate un semn al veşniciei şi al unităţii; aici

indică şi soarele şi ciclul său anual, modul său continuu de a se reproduce, fără a se consuma

vreodată; exprimă foarte bine misterul lui Cristos care este propus mereu. La fel ca şi inelul,

care este un tot continuu, coroana este şi semn de fidelitate, fidelitatea lui Dumnezeu faţă de

promisiunile sale. Dată fiind această semnificaţie, coroana de Advent trebuie să-şi menţină

forma sa circulară şi nu trebuie să devină o compoziţie florală cu patru lumânări. Coroana este şi

semn al regalităţii şi al victoriei. Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care ornează coroana

sunt semnele speranţei şi ale vieţii fără de sfârşit, ale vieţii veşnice.

JOI

Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului. Aprinderea succesivă a

lumânărilor indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra

întunericului. De aceea e bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric. La început

lumânările erau trei de culoare violet şi una de culoare roşie: violet pentru a indica penitenţa şi

convertirea la Dumnezeu, roşie ca semn al bucuriei pentru iminenta naştere a lui Isus; cea roşie

se aprinde în a treia duminică de Advent, numită chiar Gaudete (bucuraţi-vă). Ele pot fi însă

toate de culoare albă sau în patru culori diferite. Fiecare lumânare îşi are semnificaţia sa

religioasă. Conform tradiţiei, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a

păstorilor, a patra a îngerilor. Maranatha! Vino, Doamne Isuse!

VINERI Evanghelia duminicii I din Timpul Adventului – Ciclul B

DESPRE RĂSPLATĂ ( Săptămâna 10 )

LUNI Dacă în săptămânile anterioare am reflectat asupra importanţei motivaţiei în toate

activităţile pe care le întreprindem şi, în mod cu totul special, în pregătirea zilnică la orele de

curs, săptămâna aceasta vom reflecta împreună asupra temei răsplăţii. Două sunt motivele

pentru care vom reflecta asupra acestei realităţi. Primul motiv vine ca o consecinţă a temelor

asupra cărora am meditat săptămânile trecute: importanţa studiului şi a efortului, sfinţenia şi

motivaţia. Al doilea motiv se află în strânsă legătură cu timpul liturgic în care ne aflăm şi

anume sfârşitul Anului liturgic, duminica viitoare fiind ultima din acest timp – în care îl vom

sărbători pe Cristos Regele universului. Evangheliile din ultimele trei duminici – ciclul A – ne-

au prezentat importanţa pregătirii ultimului moment al vieţii noastre, întâlnirea cu Domnul.

Ceasul judecăţii va constitui, de fapt, momentul răsplăţii pentru fiecare dintre noi.

MARŢI

Dicţionarul explicativ al Limbii române oferă următoarea definiţie pentru

cuvântul răsplată - Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o

acţiune săvârşită; recompensă. Cuvântul răsplată este un derivat regresiv al verbului a

răsplăti. În calitate de elevi, activitatea noastră principală este studiul. Răsplata obişnuită pentru

modul nostru de pregătire la obiectele de curs sunt cuvintele de apreciere făcute de profesori, în

faţa colegilor de clasă sau de şcoală şi notele. Este adevărat că notele nu reflectă întotdeauna

nivelul de pregătire al unui elev, putând fi uşor influenţate de mai mulţi factori, pe care nu îi

vom analiza acum. În general, însă, notele sunt privite şi acceptate ca o răsplată şi o încununare

a efortului depus de către elevi în activitatea instructiv-educativă. Este important ca fiecare

dintre cei care sunt instruiţi şi educaţi prin intermediul şcolii – printre care ne numărăm şi noi -

să-şi găsească o motivaţie mult mai nobilă decât notele care urmează să le primească.

MIERCURI John Ruskin afirma: „Cea mai bună răsplată pentru munca făcută nu este ceea ce se

obţine din ea, ci ceea ce se devine datorită acesteia.”. Aşadar gândul la ceea ce vom deveni,

dacă vom studia în mod conştiincios, să fie motivaţia noastră de a studia cu mai multă sârguinţă.

Această afirmaţie poate fi extinsă şi la alte activităţi pe care le facem în viaţa de zi cu zi precum

şi la pregătirea noastră pentru ultimul moment al vieţii: întâlnirea cu Domnul. Referitor la acest

ultim aspect, totul se joacă pe cartea credinţei. Credinţa, ca dar primit din partea lui Dumnezeu

la Botez, trebuie să fie îngrijită şi alimentată în continuu. Sfântul Augustin are următoarea

afirmaţie: „A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru aceasta

credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.”. Să-i cerem Domnului să mărească a noastră credinţă,

pentru a primi ca răsplată să fim cu El toată veşnicia.

JOI Întrebări…şi răspunsuri de Mariana Simionsecu

1. Oare cine-i mai ferice?! 3. Că nu ne-am născut la fel 5. Dar să nu aştepţi răsplată

Cel ce are şi nu dă, Unii dau alţii primesc, Pe pământ de n-a venit,

Cel ce-n viaţă dăruieşte, Ăi de dau vor şi răsplată Tu o vei avea în ceruri

Sau cel care primeşte De la cei ce îi iubesc Că acolo…eşti iubit.

2. Fiecare-n felul lui, 4. Ea nu-ntotdeauna vine. 6.Să trăim deci în speranţă

Poate este fericit. Şi-atunci eşti dezamăgit C-orice bine am făcut,

Important e ca în suflet C-ai făcut chiar peste poate Ne va călăuzi calea,

El să fie mulţumit. Şi că nu eşti răsplătit. Spre un veşnic început.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXIV – Cristos Regele Universului

DESPRE MOTIVAŢIE ( Săptămâna 9 )

LUNI

În această săptămână, a noua din anul şcolar în curs, vom avea posibilitatea să reflectăm

împreună asupra următoarei teme: MOTIVAŢIA. Cu o săptămână în urmă, am primit

rezultatele şcolare pe care le-am obţinut la învăţătură în prima jumătate a semestrului întâi.

Fiecare dintre noi a avut posibilitatea să le analizeze, împreună cu dirigintele clasei şi cu părinţii

şi să tragă anumite concluzii. Una din concluziile care au fost trase, pe care o considerăm

semnificativă, este aceea că la majoritatea dintre noi, elevii, ne lipseşte motivaţia de a studia. Cu

greu găsim motivaţia cea mai convingătoare pentru a ne hotărî să începem să învăţăm şi să ne

pregătim zilnic pentru materiile de curs. Să fim, deci, sinceri cu noi înşine şi să ne analizăm, în

ce măsură trebuie să îmbunătăţim ceva în privinţa motivaţiei.

MARŢI

În ce priveşte motivaţia, în general, şi motivaţia şcolară, în particular, s-au scris sute de

tratate de specialitate, aceasta dovedind că această temă este importantă şi de mare actualitate.

Motivaţia este una dintre condiţiile esenţiale care asigură dobândirea de noi cunoştinţe. Numai

prin motivaţie se poate explica atitudinea activă sau mai puţin activă a elevilor în procesul de

dobândire al cunoştinţelor. Motivele sunt cauzele conduitei noastre, mai exact cauzele interne ale

comportamentului. Prin urmare este evidentă necesitatea de a ne preocupa de educarea lor.

Motivaţia învăţării este constituită din totalitatea motivelor care, în calitatea lor de condiţii

interne ale personalităţii, determină, orientează, organizează şi potenţează intensitatea efortului

în învăţare.

MIERCURI

Am amintit la reflecţia de ieri că motivele sunt cauzele conduitei noastre, mai exact

cauzele interne ale comportamentului nostru şi că, prin urmare, este evidentă necesitatea de a ne

preocupa de educarea lor. Motivele în ceea ce priveşte învăţarea se încadrează în aceeaşi

categorie. Este important, deci, să ne preocupăm de educarea motivelor pentru care noi învăţăm.

De modul cum ne pregătim şi învăţăm acum, va depinde în mare parte viitorul nostru. Trebuie

să conştientizăm că perioada şcolară este fundamentală în construirea personalităţii noastre şi cu

cât o abordăm cu mai multă seriozitate, cu atâta ne va fi mai uşor în viitor să ne adaptăm

diferitelor situaţii în care ne vom afla. De aceea, este oportun să ne întrebăm: în ce situaţie mă

aflu? Care sunt motivele pentru care eu învăţ sau nu învăţ? La cine pot apela să cer ajutor în

această privinţă?

JOI Jim Rohn afirma că: „Motivaţia este ceea ce te face să porneşti. Obişnuinţa este ceea

ce te face să continui.” Dacă am reuşit, deja, să pornim este excelent. Să cerem de la Domnul,

în rugăciune, puterea de a continua, de a face din actul învăţării o obişnuinţă cotidiană şi

constantă. Trebuie să fim mereu vigilenţi, pentru a nu ne lăsa prea uşor pradă lenei şi mulţumirii

cu puţin. Michelangelo Buonarotti afirma că: „Pentru cei mai mulţi dintre noi, marele

pericol nu este ca ţintim prea sus şi nu reuşim, ci că ţintim prea jos şi reuşim”. Noi în ce

direcţie ţintim? La ce înălţime ne-am ridicat ştacheta? Nu ne mulţumim, poate, cu puţin şi ţintim

prea jos? Dacă da, să încercăm să ne schimbăm atitudinea şi să dorim mereu mai mult.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXIII –a de peste an.

DESPRE SFINŢENIE ( Săptămâna 8 )

LUNI

Tema reflecţiilor din această a 8-a săptămână a anului şcolar va fi Sfinţenia. Chiar dacă

poate părea o temă anacronică pentru timpurile noastre moderne, ştacheta acesteia fiind ridicată

la o înălţime, pe care o considerăm mai greu accesibilă, sfinţenia rămâne o realitate şi o valoare

mereu actuală. În acest sens, pot fi amintite exemplele a trei persoane cunoscute din timpurile

noastre, care au murit în faimă de sfinţenie şi care au fost beatificate sau canonizate: Sf. Padre

Pio, Fericita Tereza de Calcutta, Fericitul Ioan Paul al II-lea. Motivul alegerii acestei teme se

datorează sărbătoririi, în această săptămână, pe 1 noiembrie a Solemnităţii Tuturor sfinţilor şi

pe 2 noiembrie a Pomenirii Tuturor Credincioşilor Răposaţi. Exemplele de viaţă a celor care

au plecat deja de pe acest pământ la Tatăl să ne ajute şi pe noi să trăim în sfinţenie.

MARŢI

Astăzi, 1 noiembrie, în Biserica catolică este amintită solemnitatea Tuturor Sfinţilor.

Cu această ocazie, vă invităm, dragi elevi, să-l admirăm pe Dumnezeu în sfinţii săi. Alături de

sfinţii care sunt amintiţi de-a lungul anului în calendar, cu siguranţă că există mult mai multe

persoane care au ajuns să se bucure de prezenţa lui Dumnezeu în paradis şi care nu sunt amintite

nici în calendarul universal, nici în cele locale. Pentru acestea, sfânta Maică Biserică a stabilit o

zi, cea de 1 noiembrie, pentru ca să fie sărbătoriţi. Sfinţirea sufletelor noastre trebuie să

constituie pentru fiecare o preocupare şi o datorie constantă. Nu este necesar să facem fapte

minunate, ieşite din comun, pentru a ajunge sfinţi şi cu siguranţă nu vom putea fi adăugaţi cu

toţii în calendarul sfinţilor. Este, însă, la îndemâna oricui să-şi îndeplinească îndatoririle zilnice

care îi revin, specifice statutului şi rolului pe care îl are în societate. Toţi suntem chemaţi la

sfinţenie, iar Domnul ne oferă şi mijloacele pentru aceasta, rămne doar ca şi noi să dorim

aceasta cu adevărat.

MIERCURI

Rămânem tot în atmosfera de sărbătoare a zilei de ieri, deoarece, astăzi, în calendarul

romano-catolic avem Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi. O zi specială în care

Biserica ne invită să ne amintim de toţi cei dragi din familiile noastre sau cei cunoscuţi care au

trecut din această lume la Tatăl. Pomenirea credincioşilor răposaţi ocupă atât în Biserica

ortodoxă cât şi în cea catolică un loc aparte. Pe lângă semnificaţia umană a păstrării vie în

amintire a persoanelor dragi care au trecut la Domnul, pomenirea credincioşilor răposaţi

reprezintă, de asemenea, un act de credinţă în Viaţa veşnică şi în Învierea de Apoi. Să nu uităm

ca în aceste zile să mergem la mormintele celor dragi şi să ne rugăm pentru odihna sufletelor

lor. Odihna cea veşnică dă-o lor, Doamne. Şi lumina fără de sfârşit să le strălucească. Să se

odihnească în pace. Prin mila lui Dumnezeu. Amin.

JOI

Dumnezeule, Preasfânt, de la care vine toată sfinţenia, îţi mulţumim că ne-ai chemat la

viaţă şi că ai sădit în sufletele noastre dorinţa de a te căuta, de a te iubi şi de a ne sfinţi. Îţi

mulţumim pentru sfinţii care au trăit pe Pământ şi care ne sunt oferiţi ca exemple de viaţă.

Ajută-ne, prin mijlocirea lor, să trăim şi noi în sfinţenie, căutând să-ţi fim plăcuţi în toate

gândurile, cuvintele şi faptele noastre, pentru ca astfel să ajungem şi noi la slava Împărăţiei tale.

Aşa te rugăm prin Isus Cristos, Fiul tău preaiubit şi prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria,

modelul tuturor de sfinţenie. Amin.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXII –a de peste an.

DESPRE STUDIU ŞI EFORT ( Săptămâna 7 )

LUNI

Cu săptămâna aceasta am ajuns, deja, la jumătatea primului semestru al anului şcolar

2011-2012. Pentru a nu pierde din vedere obiectivele pe care ni le-am propus la începutul anului

şi a vedea dacă ne aflăm pe calea cea bună, vineri, 28 octombrie, la sfârşitul acestei săptămâni,

vor fi înmânate rezultatele parţiale obţinute în intervalul de timp scurs de la prima zi de şcoală şi

până în prezent. Acest motiv ne-a determinat să alegem ca temă pentru reflecţiile matinale ale

acestei săptămâni importanţa studiului şi a efortului în viaţa şi actvitatea noastră de elevi. Este

un moment potrivit pentru a ne analiza aspectele pozitive şi mai puţin pozitive din activitatea

şcolară de până acum şi de a le îmbunătăţi.

MARŢI

Nu este pentru întâia oară când avem ca subiect al reflecţiilor de dimineaţă această

temă: studiul şi efortul. Sunt două aspecte fundamentale din viaţa noastră de elevi care vor

rămâne valabile şi după terminarea liceului sau a studiilor superioare, deoarece a învăţa este un

proces care nu trebuie să se încheie atâta timp cât Domnul ne păstrează în viaţă şi ne bucurăm

de sănătate. Este bine să ne reamintim, din când în când, că acum principala noastră misiune,

activitate este de a învăţa, de a ne însuşi cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini, care să ne ajute pe

mai departe să ne realizăm din toate punctele de vedere, uman, profesional, religios… ca astfel

să ne simţim împliniţi şi folositori celorlalţi. Pentru mulţi de vârsta noastră faptul de a studia nu

este ceva plăcut, care să ne producă bucurie şi mulţumire sufletească, ci este privit ca o

obligaţie: Suntem elevi şi trebuie să învăţăm! Ar fi bine, ca pe lângă această motivaţie, să

căutăm şi altele care să ne ajute să acceptăm cu mai multă bucurie această datorie. Ne rămâne

nouă, astăzi, să căutăm aceste motivaţii.

MIERCURI

În zilele noastre, mai mult decât, poate, în alte vremuri, este actuală, trăită şi apreciată

de mulţi elevi şi nu doar de ei, legea efortului minim: cu efort puţin să obţii rezultate deosebite.

Aceasta nu se potriveşte, însă, persoanelor care au avut succes, în orice domeniu am dori să

luăm: ştiinţă, cultură, sport, literatură, medicină, religie… Toţi cei care au realizat lucruri

măreţe, frumoase, importante pentru omenire, pe lângă darurile, talentele primite de la

Dumnezeu, au depus eforturi enorme pentru a-şi atinge scopurile propuse în viaţă. Cunoscutul

inventator Thomas Edisson afirma că: „Geniul înseamnă 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie”. Nu

este suficient să ne mulţumim doar cu ceea ce reţinem, în clasă, este necesar ca zilnic, în linişte,

la biroul de lucru, să aprofundăm cele auzite la orele de curs. La fel şi cu atitudinile şi

deprinderile pe care le însuşim, trebuie să le exersăm şi să le facem să devină realitate, mereu.

JOI

Doamne, ne adresăm ţie cu încredere, ca unui Tată care îi cunoaşte pe copiii săi. Tu ştii

mai bine decât noi, Doamne, care sunt slăbiciunile şi limitele noastre. Ne este greu să găsim

motivaţiile cele mai pertinente, pentru a studia cu mai multă serioziate şi bucurie decât am

făcut-o până acum. Trimite-l, pe Duhul tău sfânt, ca El să ne lumineze şi să ne întărească în

eforturile noastre şi să ne ajute să reuşim în ceea ce ne-am propus. Ajută-ne, Doamne, să

înţelegem că lucrurile dobândite fără efort nu produc statisfacţie şi mulţumire interioară, că este

de datoria noastră să ne străduim ca talanţii primiţi de la tine să aducă roade, de care să ne

bucurăm atât noi, cât şi cei din jurul nostru. Aşa te rugăm, prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul

tău preaiubit, care şi-a dăruit viaţa pentru mântuirea noastră. Amin.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXI –a de peste an.

ZIUA MONDIALĂ A MISIUNILOR ( Săptămâna 6 )

LUNI

Duminică, 23 octombrie, în Biserică este sărbătorită a 85-a Zi Mondială a Misiunilor.

Tema pentru anul acesta este următoarea: “Urgenţa de a evangheliza în lumea globalizată”.

“Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In 20,21). Cuvintele sfântului Părinte

Papa Benedict al XVI-lea adresate întregii Biserici, cu această ocazie, ne vor fi hrană spirituală

pe parcursul întregii săptămâni. Cu ocazia Jubileului anului 2000, venerabilul Ioan Paul al II-

lea, la începutul unui nou mileniu al erei creştine, a reafirmat cu forţă necesitatea de a reînnoi

angajarea de a duce tuturor vestea Evangheliei “cu acelaşi elan al creştinilor de prima oră”

(Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, 58). Este cea mai preţioasă slujire pe care

Biserica o poate aduce omenirii şi fiecărei persoane care caută motive profunde pentru a trăi în

plinătate propria existenţă.

MARŢI

„Mergeţi şi vestiţi. Acest obiectiv este încontinuu reînviat de celebrarea liturgiei, în

special a Euharistiei, care se încheie mereu răsunând mandatul lui Isus înviat adresat apostolilor:

“Mergeţi…” (Mt 28,19). Liturgia este mereu o chemare “din lume” şi o nouă trimitere “în lume”

pentru a mărturisi ceea ce s-a experimentat: puterea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu,

puterea mântuitoare a Misterului Pascal al lui Cristos. Toţi cei care l-au întâlnit pe Domnul

înviat au simţit nevoia de a-l vesti altora, aşa cum au făcut cei doi discipoli din Emaus. Ei, după

ce l-au recunoscut pe Domnul la frângerea pâinii, “În acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la

Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei” şi au povestit ceea ce li

s-a întâmplat de-a lungul drumului (Lc 24,33-34).”

MIERCURI

„Destinatarii vestirii Evangheliei sunt toate popoarele. Biserica, “este, prin natura sa,

misionară, fiindcă ea însăşi îşi are originea în misiunea Fiului şi în misiunea Duhului Sfânt,

după planul lui Dumnezeu Tatăl” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Ad gentes,

2). Acesta este “harul şi vocaţia proprie a Bisericii, identitatea sa cea mai profundă. Ea există

pentru a evangheliza” (Paul al VI-lea, Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, 14). Prin

urmare, nu poate niciodată să se închidă în ea însăşi. Se înrădăcinează în locuri determinate

pentru a merge mai departe. Acţiunea ei, în adeziune la cuvântul lui Cristos şi sub influenţa

harului său şi a carităţii sale, devine pe deplin şi actual prezentă la toţi oamenii şi la toate

popoarele pentru a-i conduce la credinţa în Cristos (cf. Ad gentes, 5).”

JOI

„Misiunea universală îi implică pe toţi, totul şi întotdeauna. Evanghelia nu este un bun

exclusiv al celui care a primit-o, ci este un dar care trebuie împărtăşit, o frumoasă veste care

trebuie comunicată. Şi acest dar-angajare este încredinţat nu numai câtorva, ci tuturor celor

botezaţi, care sunt “neam ales, … o naţiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu” (1Pt

2,9), pentru ca să proclame faptele sale minunate. Sunt implicate şi toate activităţile. Atenţia şi

cooperarea la opera evanghelizatoare a Bisericii în lume nu pot să fie limitate la câteva

momente şi ocazii deosebite, şi nici nu pot să fie considerate ca una din multele activităţi

pastorale: dimensiunea misionară a Bisericii este esenţială, şi de aceea trebuie ţinut cont mereu

de ea. Ziua Misiunilor să reînsufleţească în fiecare dorinţa şi bucuria de “a merge” în

întâmpinarea omenirii ducându-l tuturor pe Cristos. În numele lui vă împart din inimă

binecuvântarea apostolică, îndeosebi celor care trudesc şi suferă mai mult pentru Evanghelie.”

Papa Benedict al XVI-lea.

VINERI Evanghelia duminicii a XXX –a de peste an.

DESPRE PACEA INTERIOARĂ ( Săptămâna 5 )

LUNI

Şi în această săptămână tema reflecţiilor de dimineaţă vor avea ca subiect pacea. Dacă

săptămâna trecută am abordat tema păcii din perspectiva bunei înţelegeri între popoare şi a

lipsei conflictelor armate, săptămâna aceasta vom reflecta împreună asupra păcii ca linişte

sufletească, ca stare de calm sufletesc. Toate marile religii şi cercetările în domeniul psihologiei

caută să-i ajute pe oameni să obţină un nivel cât mai ridicat al liniştii sufleteşti, deoarece, fără

pace interioară, toate celelalte lucruri par să nu mai conteze deloc. Pacea sufletească sau pacea

personală este acea certitudine impalpabilă, însă reală, de bunăstare emoţională şi spirituală.

MARŢI

Pacea interioară o dobândim atunci când ne îndepărtăm din punct de vedere mental,

emoţional şi chiar fizic de tot ceea ce se întâmplă în lume, de conflicte, de tot ceea ce, în mod

eronat, credem că trebuie să spunem, să facem, să susţinem sau să apărăm. Pacea interioară

devine realitate când ne hotărâm să trecem din “cetatatea tristeţii şi a preocupărilor” în “cetatea

liniştii şi a faptelor”. Dacă dorim, însă, să ajungem în această cetate trebuie să străbatem cu

succes drumul care conduce spre pacea interioară şi să îndepărtăm anumite obstacole personale

care ne subjugă, cum ar fi teama de viitor şi regretele pentru trecut. Pornind la drum pentru a

întâlni pacea interioară, trebuie să lăsăm bagajale vechi de o parte. Călătoria spre pacea

interioară începe atunci când renunţăm la invidie şi la teama de ceea ce vor spune alţii despre

noi, la abaterile nerăbdării, precum şi la încăpăţinare şi ignoranţă.

MIERCURI

Pacea interioară este cea pe care ne-o oferă Domnul, în fiecare zi: „Pacea mea v-o las

vouă, pacea mea v-o dau vouă…” (In 14,27). Într-adevăr, la fiecare sfântă Liturghie, preotul ne

doreşte: „Pacea Domnului să fie cu voi toţi!”. Dumnezeu este Dumnezeul păcii: „Căci eu ştiu

gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire.”

(Ier 29.11) Aceste cuvinte sunt reale. Sunt de fapt ceea ce aşteptăm şi ne dorim, pacea

sufletului. Ceea ce tulbură liniştea şi pacea noastră interioară este păcatul. Înainte de a deveni

reflexia faptelor noastre, păcatul creşte înlăuntrul nostru. Dacă noi nu reuşim să găsim pacea

interioară, în noi înşine, nu vom putea oferi pacea celor de lângă noi.

JOI

În drumul nostru de a dobândi pacea interioară, de mare ajutor sunt următoarele

mijloace: rugăciunea şi meditaţia. Ambele sunt forme excelente care ajută la dezvoltarea

conştiinţei şi înţelegerea aspectelor vieţii şi fundamentale pentru a ajunge la pacea interioară şi a

o păstra. Rugăciunea şi meditaţia ne ajută să trăim cu mintea şi gândurile noastre în clipa de

faţă, în prezent, îndepărtându-ne de temerile şi atitudinile defensive care nu ne permit să

ajungem la bunăstarea spirituală. A oferi în fiecare zi un moment potrivit rugăciunii ar putea fi

cel mai bun remediu împotriva tuturor neplăcerilor cauzate de stres şi teamă, ceea ce

îmbolnăvesc oamenii de astăzi. Rugăciunea şi meditaţia ne vor oferi o perspectivă nouă. Ne

ajută să ne dăm seama de faptul că aceste conflicte interioare ale noastre nu sunt eterne şi că

energiile care alimentau înainte „luptele” interne pot fi folosite pentru a trăi şi acţiona în mod

pozitiv.

VINERI Evanghelia duminicii a XXIX –a de peste an.

DESPRE PACE (Săptămâna 4)

LUNI

Temele pe care le vom alege spre reflecţie, în decursul acestui an şcolar, vor rămâne

fidele moto-ului: Caută-ţi lumina, eşti stea şi vor alterna cu teme care vor fi specifice timpului

liturgic sau anumitor evenimente sărbătorite la nivel bisericesc sau civil. În următoarele două

săptămâni, vom avea ca temă de reflecţie: PACEA şi o vom aborda din cel puţin două

perspective: pacea ca lipsă a războiului şi pacea ca linişte sufletească, care ne ajută să

aprofundăm mai uşor valoarea interiorităţii. În această lună, octombrie, la nivelul întregii lumii

sunt mai multe iniţiative în favoarea păcii. Amintim trei dintre acestea: pe 2 octombrie, ieri, a

avut loc la Institutul Teologic Franciscan din Roman, la iniţiativa Centrului de cercetare

Ecumenică şi Dialog Interreligios Pax et Unitatis, un moment de rugăciune pentru pace cu tema

„Pelerini ai adevărului, pelerini ai păcii”; pe 18 octombrie, la ora 9.00, un milion de copii se vor

uni pentru a se ruga cu acest scop: Unitate şi Pace, iar pe 21 octombrie, la iniţiativa Consiliului

Internaţional al Tinerilor Lasallieni, va avea loc un moment de rugăciune pentru pace.

MARŢI

Aminteam ieri câteva din iniţiativele care au fost întreprinse sau vor fi întreprinse în

favoarea păcii. Ne vom uni şi noi cu miile de elevi şi eleve, tineri şi tinere din Familia lasalliană

şi ne vom ruga în ziua de 21 octombrie cu acest scop. Violenţa, ostilitatea, teama continuă să

afecteze lumea de astăzi. Amintindu-ne de persoanele care trăiesc în situaţii de conflict,

încercăm să înţelegem mai bine situaţiile lor, greutăţile cu care se confruntă şi speranţele lor.

Ziua internaţională lasalliană pentru pace doreşte să fie un răspuns solidar dat celor aflaţi în

aceste situaţii suferinţă şi greutăţi şi, de asemenea, un prilej de a uni legăturile în sânul Familiei

lasalliene.

MIERCURI

Pacea, înţeleasă ca lipsă a războiului, ca bună înţelegere între popoare, este un dar pe

care „Dumnezeul păcii” îl oferă oamenilor. Din nefericire, istoria umanităţii este plină de lupte,

războaie şi neînţelegeri între popoare sau chiar între membrii aceluiaşi popor. Cele două mari

conflagraţii mondiale: primul şi al doilea război mondial, care au marcat secolul XX, lăsând răni

adânci care încă nu sunt vindecate pe deplin, sunt două mărturii a ceea ce înseamnă lipsa păcii.

Astăzi, în lume, există multe puncte de conflict armat, în care mii de vieţi nevinovate sunt

răpuse. Motivele adevărate pentru care există aceste conflicte sunt de cele mai multe ori greu de

găsit şi neconvingătoare. Viaţa unei singure persoane este mult mai valoroasă decât orice motiv

care ar putea fi invocat pentru a purta un război. Pentru a putea însă gândi astfel, este important

să nu pierdem din vedere legătura noastră cu Dumnezeu, care este un „Dumnezeu al păcii”, care

nu iubeşte ura şi răzbunarea, ci care oferă lumii pacea.

JOI

Să ne rugăm împreună cu sfântul Francisc de Assisi: Doamne, fă din mine un

instrument al împăcării între oameni: unde este ură eu să aduc iubire, Unde este vină eu

să aduc iertare, Unde este dezbinare, eu să aduc unire, unde-i rătăcire, eu să aduc

adevărul, unde-i îndoială, eu să aduc credinţă, unde-i disperare, eu să aduc speranţă,

unde-i întuneric, eu să aduc lumină, unde-i suferinţă, eu să aduc bucurie. Doamne,

ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alţii decât să fiu mângâiat, ca eu să-i înţeleg pe

alţii decât eu să fiu înţeles, ca eu să iubesc pe alţii decât eu să fiu iubit. Căci când mă uit

pe mine însumi atunci mă găsesc, când iert atunci găsesc iertare, când mor pentru Tine,

atunci învii la viaţa de veci. Amin.

VINERI Evanghelia duminicii a XXVIII –a de peste an.

Caută-ţi lumina, eşti stea (Săptămâna 3)

LUNI

Săptămâna aceasta continuăm să aprofundăm semnificaţia moto-ului pe care l-am

adoptat pentru anul acesta şcolar: „Caută-ţi lumina, eşti stea”. Afirmam, în prima săptămână, că

în partea cea mai profundă a fiecăruia dintre noi trebuie să construim un proiect de viaţă în care

ideile, credinţele, valorile şi comportamentele să formeze un tot unitar şi armonic şi că este

deosebit de important să acordăm o atenţie deosebită dezvoltării interiorităţii. Vom analiza

împreună imaginea pe care o vedem reprezentată pe posterul afişat la loc de cinste, la afişierul

clasei. Vă invităm, ca în timpul pauzelor, să vă luaţi timp şi să analizaţi cu mai multă atenţie

imaginea de pe poster.

MARŢI

Posterul cu moto-ul pentru anul şcolar în curs poate fi lecturat din mai multe puncte de

vedere. Astăzi vom face, împreună, o lectură „iconografică” a posterului, încercând să vedem

aspectele care sunt prezentate fără, însă, a interpreta simbolismul imaginilor. Ne vom limita,

doar la ceea ce am descoperit. Fondul albastru şi negru: albastru, culoare veselă, negru,

culoare mai sumbră. Albastrul acoperă mai mult de jumătate din poster, negrul ocupă partea de

sus, ca şi cum ar fi noapte. Observăm şi pătrăţelele pe fondul negru. Păpuşa, în atitudine de

căutare, pare bucuroasă şi este cu braţele ridicate. Inima sa este o stea care se proiectează atât

spre interior, cât şi spre exterior. Observăm o umbră care se ridică spre sus, iar corpul său este

format din bucăţi de hârtie asemănătoare celor de pe cer.

MIERCURI

Dacă ieri am făcut o lectură „iconografică” a posterului, astăzi vom face o lectură

„iconologică” a acestuia. Şi anume,, vom trece la interpretarea simbolică a posterului, pornind

de la semnificaţia şi importanţa fiecărui element şi ceea ce doresc acestea să ne transmită.

Fondul albastru şi negru ne poate invita să ne gândim la multe lucruri: albastrul reprezintă

realităţile cotidiene, ceea ce toţi întâlnim zilnic în familie, în şcoală, în relaţiile cu profesorii de

clasă… în această realitate trăim şi creştem ca persoane, creştini şi lasallieni. Pe de altă parte,

culoarea neagră se află în partea de sus, asemenea cerului. Este un fond rece care pare să se

restrângă şi să devină mai mic sub impulsul păpuşii şi reprezintă situaţiile în care nu reuşim să

descoperim cum să creştem, situaţiile în care nu suntem capabili de a da un răspuns afirmativ

vieţii.

JOI

Al doilea element, păpuşa este protagonista posterului şi poate să ne reprezinte pe

fiecare dintre noi. Pare în atitudine de căutare, însă, o căutare care o umple şi o face fericită.

Braţele-i ridicate semnifică faptul că doreşte să se umple cu ceea ce o face fericită, ceea ce a

descoperit că este important pentru viaţa sa. Inima sa este o stea lasalliană. Steaua care

reprezintă valorile pe care, ca Centru La Salle, încercăm să le facem să devină realitate prin

propunerea noastră educativă sintetizată în: CREDINŢĂ, FRATERNITATE ŞI SLUJIRE.

Steaua se deschide spre interior, unde sălăşluiesc convingerile, credinţele, valorile, speranţele şi

visurile noastre, dar, în acelaşi timp, se deschide şi spre exterior, deoarece ceea ce avem în

interior nu serveşte la nimic dacă nu se reflectă în activităţile cotidiene şi dacă nu le împărtăşim

cu ceilalţi. Umbra, care porneşte din stea şi se înalţă spre sus, reprezintă efortul depus în

interiorul nostru pentru a ne apropia de Transcendenţă. Pătrăţelele de pe cer reprezintă valorile

multiple care dau viaţă şi sens cerului de culoare neagră. Pătrăţele care apar pe corpul păpuşii

pot reprezenta valorile caracterului propriu, atitudinile pe care zilnic încercăm să le trăim şi care

ne motivează să acţionăm într-un anumit fel.

VINERI Evanghelia duminicii a XXVII –a de peste an.

Centrul “La Salle” – 10 ani de funcţionare (Săptămâna 2)

LUNI

Luna septembrie are în fiecare an o semnificaţie aparte pentru membrii Familiei

lasalliene: Fraţi, profesori, elevi şi părinţi, deoarece reprezintă începutul unui nou an şcolar.

Anul acesta, alături de reînceperea unui nou curs şcolar, aniversăm trei evenimente importante

din istoria prezenţei Fraţilor în România.

Primul eveniment aniversat este sosirea Fraţilor, în România, în anul 1861. Al doilea eveniment

îl reprezintă sosirea Fraţilor din provincia ARLEP (Spania şi Portugalia), în România, în anul

1991 şi ajutorul acordat de aceştia la reluarea activităţilor întrerupte pentru mai bine de 40 de

ani. Al treilea eveniment, pe care în aniversăm: 10 ani de la deschiderea porţilor Centrului La

Salle din Pildeşti, 2001-2011. Sâmbătă, 24 septembrie vom sărbători toate aceste evenimente

amintite, mulţumindu-i Domnului pentru harurile primite şi implorând, pe mai de parte, grija şi

binecuvântarea sa.

MARŢI

Pe parcursul celor 10 ani de activitate, Centrul social-educativ a cunoscut mai multe

schimbări, adaptându-se reformelor iniţiate de reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale.

Astfel, de la Şcoala profesională „La Salle” şi „Şcoala de Arte şi Meserii”, din anul 2009,

Centrul social-educativ este cunoscut, actualmente, sub numele de Liceul „La Salle” pregătind

viitori specialişti în domeniul Construcţii, instalaţii şi lucrări publice, precum şi cel al

Electronicii şi Automatizării. De pe băncile Şcolii „La Salle” au ieşit opt generaţii de elevi,

aproximativ 300 de absolvenţi, care s-au integrat în câmpul muncii, în funcţie de meseria

învăţată şi de cunoştinţele şi deprinderile însuşite specifice domeniilor în care aceştia s-au

pregătit: Fabricarea produselor din lemn, Construcţii, instalaţii şi lucrări publice precum şi

Industria textilă şi de pielărie.

MIERCURI

Una dintre cheile succesului de care se bucură Centrul nostru, l-a constituit, şi continuă

să-l constituie, colectivul de cadre didactice, cadre auxiliare şi nedidactice care a activat în

decursul celor 10 ani de funcţionare. Numărul acestora se ridică la 39: 19 cadre didactice pentru

ariile curriculare ale culturii generale, 8 ingineri şi 5 maiştrii pentru ariile curriculare tehnologii,

ale culturii de specialitate, 3 secretare, 2 responsabili curăţenie, 1 responsabil cu întreţinerea şi 1

contabil. Cultivarea şi îngrijirea unor relaţii bazate pe respect, bună înţelegere şi ajutor

reciproc, competenţa profesională şi dorinţa de perfecţionare sunt valorile care au

susţinut colectivul educativ în aceşti 10 ani de activitate. Şi relaţiile dintre membrii

colectivului educativ şi elevi se caracterizează prin: respect, apropiere, încredere, înţelegere,

seriozitate şi sentimentul lucrului făcut în mod conştiincios.

JOI

Centrul social-educativ „La Salle” a funcţionat în aceşti 10 ani, graţie sponsorilor şi

binefăcătorilor, care cu multă generozitate au contribuit la susţinerea financiară a acestuia.

Dintre aceştia pot fi amintiţi: dl. Johannes Frischeis, din Austria, organizaţia non-

guvernamentală PROYDE,din Spania, Europaschule din Ungaria, Congregaţia Fraţii Şcolilor

Creştine din regiunea RELEM, Ida şi Karl Kempf şi fundaţia CarElvetia din Schänis – Elveţia, ,

Sr. Ingrid din Austria, AGRANA S.A… . Recunoştinţa noastră faţă de toţi binefăcătorii noştri

dorim să o exprimăm prin rezultatele bune şi foarte bune pe care le obţin generaţie după

generaţie absolvenţii care ies de pe băncile şcolii.

VINERI Evanghelia duminicii a XXVI –a de peste an.

Caută-ţi lumina, eşti stea (Săptămâna 1)

LUNI

Participarea la sfânta Liturghie de început de an şcolar în biserica parohială din Pildeşti.

MARŢI

Luna septembrie aduce cu sine, în majoritatea statelor din Europa, reînceperea activităţii

şcolare. Mulţi dintre elevi aşteaptă acest moment cu mare bucurie.. Ne place să credem că şi noi

ne numărăm printre aceştia. Un nou an şcolar, o nouă oportunitate de a creşte din toate punctele

de vedere: intelectual, social, spiritual…. De reuşita acestei creşteri suntem responsabili, în mare

proporţie, doar noi înşine. Părinţii, profesorii, educatorii ne sunt alături, ne însoţesc, ne ajută să

creştem, însă nu pot face prea multe, dacă noi nu adăugăm şi partea noastră şi anume aceea de a

fi ascultători, silitori şi dispuşi de a depune efort pentru a ne atinge obiectivele propuse. Să

căutăm să răspundem, în mod sincer, la următoarele întrebări: Care este starea noastră de spirit,

în acest moment? Care sunt cu adevărat motivele pentru care mă aflu la şcoală? Sunt suficiente

pentru a mă ajuta să progresez anul acesta sau trebuie să caut altele?

MIERCURI

Luni, la festivitatea de deschidere a anului şcolar, au fost prezentate moto-ul şi logo-ul

care ne vor însoţi de-a lungul celor peste treizeci de săptămâni de activitate şcolară şi

extraşcolară: Moto-ul se intitulează: CAUTĂ-ŢI LUMINA, EŞTI STEA! Valoarea pe care o

vom aprofunda anul acesta şcolar este cea a INTERIORITĂŢII. Dicţionarul explicativ al limbii

române oferă următoarea explicaţie pentru cuvântul interioritate: Caracterul a ceea ce este

interior. A vorbi despre interioritate – viaţa interioară – înseamnă a scoate în evidenţă că omul

este o fiinţă chemată să se cunoască şi să atingă profunzimea propriei fiinţe şi a lucrurilor de-a

lungul vieţii. În consecinţă, viaţa ni se prezintă ca o perioadă care ne este dăruită pentru a atinge

această profunzime. Viaţa trebuie privită ca o misiune de către fiecare fiinţă, şi anume misiunea

de a merge spre partea profundă a fiinţei, spre interiorul propriei fiinţe. Una dintre pericolele

majore, care îl ameninţă astăzi pe om, este superficialitatea, faptul de a nu merge la ceea ce este

important.

JOI

În partea cea mai profundă a fiecăruia dintre noi trebuie să construim un proiect de viaţă

în care ideile, credinţele, valorile şi comportamentele să formeze un tot unitar şi armonic. Pentru

dezvoltarea interiorităţii trebuie să acordăm o atenţie deosebită: stimei de sine, exprimării

trăirilor şi a sentimentelor, capacităţii de empatie, de admiraţie, de linişte şi pace, dorinţei

de autenticitate, mulţumirii, sincerităţii şi reflecţiei. Trăirea acestor realităţi, zi de zi, să ne

ajute să fim mai fericiţi. Să-l rugăm pe Domnul să ne fie alături pe parcursul anului şcolar şi să

ne ajute să trăim în profunzime valoarea interiorităţii.

VINERI

Evanghelia duminicii a XXV –a de peste an.