SUFLETUL E O CARTE

Felix Rian-Constantinescu

2015

Acum după ce am murit

În pământ sunt pietrecare mă apasănu pot nu pot ieșisă te îmbrățișezîngenuncheată mă rogîn chilieîndurerata mea fruntee plecatăiar ochii mei sunt două lumini

epistola

de septesimus vita imo pectore estnon moræ moro egoo profesora mea muto ego fuitalma mea plangit nano mutasola secunda mater juven paxjuven sapientia non habetplango ego et amo caelum et sancta terraen caelum en nox jupiter plangædeus benedicite profesora measola secunda mater deus benedicite

Cartea închisă

Stăteam în ceainăria japoneză din Grădina Botanicătocmai începusem să citesc o cartenu știu cât timp a trecut în templul pustiu ca o bisericuță de piatrăo engleză bătrână m-a rugat politicos să-i arăt carteami-a dat-o înapoi sfătuindu-mă să-mi găsesc o prietenăaș fi preferat să plece cu ea-n mână fără să se uite înapoiam rămas privind cartea acum închisă și am fost dezamăgit ca orice tânără

Cireșul

Cireșul meu, fratele meufiul mamei melee rănit ca un soldatîngenuncheat lângă el ca o soră de Cruce Roșie îi umplugigantica rană sângerândăcu pământpământul îl alinăumple-mi sufletul cu pământcu mâinile tale delicatepune pământ în tăietura ce brăzdează sufletul meuoh, ce harnice sunt furnicile

Cuvânt

lui Rilke

Nu îmi vorbi, nu vei primi răspunsnu îmi zâmbi, zâmbet nu voi să-nnodeu dulf sperios sunt coborând în ascunsde-n port te duc de-n mări căzut te vădîn lumea asta pește cântând mut mai binede nu-nțelegi țărmul ți s-aținedar ochii mei ți-or spune tăceri multe

că ochii mei stau stelele s-ascultede-oi vedea că ești un dulf de omcum văd atât de rar stimate domndin apă oi sări și eu poate odatăși știi ce-nseamnă saltul meu? o roatăpentru o clipă iar e tot cum fu odatăși atunci vom încheia poate o prieteniece pân’și după moartea mea-o să țiecă marea este plină de dulfi ca minece te-or iubi cum dulfu numai țineprieten să-ți fiu, omule, aș vreași să-mi îngrop fruntea în inima tade nu-nțelegi, îngăduie-mi bietele cuvinteși lasă-mă să plec trist înaintede vrei să îmi vorbești, scrie-mi pe apăși poate-o prietenie o să-nceapă.

Dialogul lui Platon cu Aristotel

Pe undeva prin Cosmosul lui Dantedouă Umbre vorbeau măreț andanteapă ce curge-i unul, celălalt i-un sec vinpe lână ei în roată umbre se ațin

'Tu nu vezi ce e Omul? Idee de văpăi.''Da, văd și eu ce-i omul, rupt între dulăi.''Pe Om pe pământ Dumnezeu îl puse.''Duh, pământ și om omul tău distruse.'

și noi tăceam-n Divina Comediecine-o avea dreptate doar Dumnezeu o știede mii de ani vechi Umbre își stau vorbindde mii de ani noi umbre ședem, ședem privind

'Omul este moarte și tăcere vieomu-i durere și e fericire.cine veni? un chip fără moartene luă de mâini să ne ia la sie.

Elegie pentru frunze

Este vară încădar în frunze am văzut izvor de auroare ce simt frunzele?ce simte ursoaica prea obosită să se mai ridice primăvara,ce îi simt puii?

privesc lumea cu cinci ochi

chiar și soarele, el, mereu neînvinsul, neînvinsulare aurul toamnei în sineprivind omul simt că nu vreau să creddar frunzele și ursoaica și puii de urși și soarele tristmă dezarmează

când oamenii vor spune că nu mai sunt voi fi vântrază de vânt între pământ și stelesufletul meu va fi ploaie| cea mai rece ploaie de toamnătotul pentru că deja aurul izvorăște în frunzeiar în munte ursoaica a îngenuncheat la cizmele vânătoruluiși soarele nu poate oferi decât chipul său tristde frunză galbenă, muribundă

dintotdeauna am crezut că am mai multe inimipoate cinci poate șapte poate opt poate unacând îți va fi foamespune-mi și te voi hrăni cu inimile mele toate

Fisură

N-am învățat cât am putut de nimic din Geografia Românieiapoi în orașul care te distrugeam întâlnit un student cu plete în ultimul moment a renunțat la meseria de domn bine plătitca metropola să-i poată dea diplomă pentru ochii pe care îi avea în sufletprietenul cel mai bun al prietenului meu cel mai buni-am bălmăjit ceva despre negustori și despre Dumnezeu știe câte sute de mii de refugiațizicea că e din Suceavape undeva prin Moldova whateveravea un suflet șăgalnic dar părinții lui i-au bătut pe toți

zdravăn timp de secole unele după altele prietena lui nu se sfia să vorbeascădulce în inima burguluiel vorbea românește mai tăcut ca un ardeleanpentru că de o mie de ani robii au râs de oameniodată mi-a spusmă, unde vezi număr de Suceava intriazi m-aș duce pe jos până acolo să mă uit la toate motoarele și să bălmăjesc precum Călin Nebunulaici am văzut număr de Suceava așa că intru și dorm

Frumusețea vieții aspre

Dacă doar ați vedea ce vreme s-a făcutabia de pot sta afară să scriuchiar acum începe să picurenoaptea asta stelele vor curge pe pământ în șiroaiecerul e de apă, un râu uriaș care curge pe pământv-aș dori să veddeți cerul ăstabate vântulstau cu șapca-n capîn jurul meu prin curte e plin de îngeri uriașicu aripi albe și parfumate ca florile niponeazi am stat afară în frigaici viața e grea și aspră, sublimăoamenii sunt săracisunt fericitcurtea este într-adevăr o ogradăoamenilor ascultați-mă am lucruri importante să vă spun.

Eminescian

Pașii mei au rătăcit mult în jurul acestui pământl-au căutat mult precum cauți un prieten un sfânt un părintesufletul meu bate acum altundeva – nevăzut sfântă obsesie din care-mi izvorăsc mâinile

lacrimile mi le ascund – în ochi, da, aproape întotdeaunași nu mint niciodată ca o piatră îmbunată de apepe străbunicul meu îl chema Maria iar el mă vedeomul feminin omul feminin omul feminin și nu mă tocesc nu

am frunte de marmură sărutatăce să spun sufletul meu e alcătuit din emisferele a două case din Cernăuțiș-un bucureștean frumos cu ochi întunecațiîn clipa aceasta sunt un avatar

Alinare

Adun cu mâinile argilă vreau să o pun în apă pe care mi-o dă pământulsă fac o alinare cireșului iubitși mă gândesc că poate într-o zialte mâini neobișnuitecu muncamă vor aduna pe mineși mă vor presăra în apăsă mă facă alinare pentruun cireș iubitunde voi fi atunci?

***Mormântul mameiîn fața crucii veștede –Floare albastră

Iubirea este o piatră

Sunt singurul om care a trăit vreodată pe pământ

când mă voi rispi ca o statuie de apănimeni nu va veni cu mine

oricât ar fi de întuneric în cer stelele nu se văd una pe altaiar albatrosul care doarme singur pe ape nu zboară în stoluri

când închid ochii în ei ființă fiecare omcând îi deschid sunt o poartă închisă

Încet până la 100 cu ochii închiși

1-2-3-4-mult gândirea primitivă

Orice copac moare nu știu cumiar unii devin ochice e mai bine să respire sau să fie lumină?privesc peretele albastrupentru prima datăpietrele sunt oarbecând vei 100vei fi și tu orb

Mama nu te va uita niciodată

Muri-un băiat în Caucazîntr-un război nedreptcum iar și iar apar ca azimuri bietul băietși crezi că fu adus acas’? nu nici cruce nu avula comun fu îngropatși locu’ fu uitatscrisoare doar veni la pasmamei ce-n poartă fuși scria acolo: ‘Al tău băiet erou îi de acucăzu pe data – cine-o ști? – colo în Caucazmama-i mamă până-n cer da pe băiet n-avumama-i mamă-n negru cern dar nici mort nu-l avuîn țintirim făcu “mormânt”, o cruce ea făcuși se gândea ea: ‘Al meu băiat unde o fi acu?’el tinerel și neînsurat mama doar îl iubeao poză-i pusă pe mormânt sfielnic fiu de Lunădragul băiet, erou, ucis de-a Ordinului mânăși scrise-n piatră scrise ea cu lacrima de stea‘Niciodată-al meu copil mama nu te-o uita’ștearsă-i piatra-acum femeia fu sărmanăda’ tot ce-și dori el sus în munți: ‘Sărumâna dragă mamă’

biserica și ea-i ruină în ea dau ciuine-nfloritebolta-i surpată dar prin ea vezi Urse regăsitede ești ca Poe și-ngenuncheat cauți pe cei ce nu suntsă știi c-o viață se rugară-aici pe-acest pământmuri-un băiat în Caucazîntr-un război nedrepto mamă plânse-o viață de-azcum numa’ mama plângepe-al ei băiat căzut de azi;ei plânseră cu sânge.

Pământul credinței mele

Oricum sunt numit eretic chiar și aicidar nu știu cumde pământul, acesta, mă primeștepentru că din el sunt făcut de sute de aniîi trag în piept aerul de frunze ude și merg în câmp singur ca Abelstoluri de vrăbii zboară de sub pașii meiștiu de ce nu pot pleca din pământul ăstapentru că în el ca și în mine sunt conținutezâmbetul și sudoarea brâncușiană și sângele și oboseala de oameni trudiți a părinților meipământule, acasă, nu te voi numi fiindcă cine te-ar înțelege?poate doar cineva îndrăgostit de pământsângele meu îmi curge prin acest pământ prin inima nevăzutăde asta nu te pot părăsi.

Poezie ruptă din Biblie

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.Dar Dumnezeu a zis lui Iona:este drept să te mânii dincauza plantei? Și el a zis:Da este drept să mă mânii, chiarpână lamoarte! Dar Domnul a zis: Ție îți estemilă de planta aceasta pentru

care n-ai muncit, nici n-ai făcut-o să crească, dar care a crescut în-tr-o noapte și a pierit într-onoapte.Și Mie să nu-mi fie milă deNinive, cetatea cea mare, în caresunt mai mulți de o sutădouăzeci de mii de oameni, carenu știu să deosebească dreaptade stânga lor, și de asemenea omulțime de animale!

Potecă în cer

Stelele m-au chemat dintotdeaunacând eram copil îmi zvântam aripa mare de vultur în râul înghețatseara și dimineața mama îmi spăla părul amestecat cu pene maricât săbiile

ea a zburat prima dată

acum eu| oprit pe o stea|deslușesc o potecănu știutrebuie să sar sau să zbor?

Rugăciune cu îngerul porumb

Vântul topi porumbul într-o maretalazurile-i verzi izbindu-mi-se de piept

Vai minha tristeza era un cântec odatăpentru totdeauna

fug să te ajung din urmăîn câmp porumbul cântă

mă-mpiedic de mușețel

un înger puternic a coborât pe pământ

aripile îi miros a cimbrișor sacrumâinile ne devin o singură aripă în timp ce îl culegem

o pasăre uriașă deasupra talangelor lovite de vântul sălbatic

o, tu, albatrosule pasăre a furtunii –te salut

pălămida-mi înțeapă genunchii în vreme ce adun sufletecu mâinile mele slabemi le voi amesteca în păr și mi le voi sfărâma în privire

dar precum Cassandra vreau să le pun într-un loc sigur

până și muntele s-a retras în sine însușiIar în câmp e sălbăticia genezei

îngerule răvășit prin ierburi cu ochi de petalece spune mirosul părului tău, al alor tale aripi?care e sufletul tău?

hârtia mi-ai acoperit-o cu lacrimizburătăcindu-mi-o ca pe-o aripă

în ploaie când ajung înapoi la îngerul porumbmă zboară în aripile sale ca pe o mare liniștităcine plânge în câmp?

Scufundarea

Am multe să-ți spun în câteva cuvintecând pornești pe marea vieții nu sta prea mult pe ea ci scufundă-teca un submarinfii ca balena cu cocoașă care după ce și-a sfârșit cântecul deznădăjduitneauzită decât de crucile stelelorcoboară la temeliile înțelepte ale munțilorși stă acolo mutăfii ca foca înțeleapta soră a noastră care de îndată ce vede un omse aruncă de pe gheață în apăcoborând cât mai repede și cât mai adâncdacă înțelepții îți spun că trebuie să fii o floarefii acea floare de colț crescută undeva după o stâncă

unde nici un cioban nu poate ajungefii clopotul scufundat în marecare nu mai vrea niciodată să iasă din tăcuta catedrală lichidă și să știi că stelele sunt foci marinoaptea privind din cer pe când noi dormimiar dimineața când ieșim verticali să privim voioși universuldispar speriate și dezamăgite în adâncurile luminiicufundă-te în inima mării, în pădure, în cer, în Dumnezeuși fii ca acele puține animale înțelepte și neîmblânzitecare tac și devin invizibile când văd omulde ce să fii mâncat, Felixule?când vei simți nevoia să vorbești vorbește prin tăcere ca și chinuitul peștișor din meschinul acvariuși vei vedea cum tăcerea se va transforma într-un cântec epigraficprecum doar inscripțiile îndurerate și adevărate ale mormintelor umile suntpe care doar dezamăgit și obosit neînțeleptul soarepâlpâind prăbușit și el în mări după o zi de chinîl va auzitrudit cașalot închizându-și ochiul uriaș și trist toți avem nevoie de liniște va spune oceanul neclintit.

Oamenii din Anzi

Privirea lor e în flux și reflux urmând Luna precum Pacificulzdroabă e viața lor precum pentru Kierkegaardca un fel de urcat bolovanii cu amândouă mâinile

ca un cântec pe care dacă nu-l cântă pleacă cu pași grei să-l cânte în altă lumepână ajung chinuițila Dumnezeu neștiind cum îi va primi

Turma din munți

Mergeam prin munți cam rătăcitde ajunsei-n loc pustinito turmă de mamuți pășteavegheați de niște urși sadea‘Turma-i a unei muieri mari și grasă’,unul din urși-mi zise, ‘ne dă fiertură de la masă.’

eu eram ca mreana-n nadă dar ursul ședea molcumvorbii cu blânda arătare și mă pregătii de drumîn muntele uriașilor nimerii gândeam privind în urmăda’ cu cin’ s-or bate urșii pentru uriașa turmă?când dădui de turmă-mi pierise piuituldar gândindu-mă la uriași, veni și liniștitul.

Veșnicia s-a născut la sat

Cânele din munți primizâmbetul din vale

Stonhenge

Suflet al meu să fii mereu deschisziua când umblu noaptea când sunt mort

sufletul meu trebuie să fie un cromleh care să te ocrotească omulenu o literă care îți ucide spiritulsufletul meu trebuie să fie întotdeauna deschisca o aripă uriașă de înger uneori trist

iartă-mă cerule trebuie să am milă de iubirea ta

ziua îți aud plânsul noaptea îți văd arzătoarele lacrimi

spiritul meu e un orb care te vede

spiritul meu e un albatros care caută liniștea în susurul celei mai mari și mai blânde furtuni din cer

chiar și ploaia care va cădea peste cinci mii de aniîncercând zadarnic să-mi atingă ochiizadarnic va încerca

nu mai vreau să mustru pe nimeni sunt un trandafir negru

sunt etern precum Stonehenge

Algebră

1 - liniște egal 0oamenii tăcuți sunt mai fericiți1 nu rezistă fără zerodar vrea să rămână unu

ce simțea Bacovia?spune-mi te rog ce simțea -Ochii privindu-l -care suferea mai mult?

vreau să spun că după mine Apocalipsul?sufletul e dacă 1 există înseamnă că 0 nu existăce înseamnă 5?

acum camera mea e plină de aripi în amurgvreau să-mi îngrop ochii-npământ

Cântecul moților

Casă-n lume n-am avutnu era-n priciuri mâncareci mâncam mărgăritareaurul stătea în caledar noi nu aveam mâncarenici mâncare, nici hăinuțedoar mămucile drăguțeasta-i viața moțuluicum e viața câineluicâinelui mare și blândce îți șade pe mormântmai bine n-aveam în munți aurpita noastr-o face-un faurpâinea noastră îi turnată

în lingouri si-i furatămerge moțu-n lumea mareoamenii-îi picură saremerge moțu vânzătorși toți spun că-i cerșetorIancule măria tatu în mormânt nu ședeacă nu-i vreme de șezutci îi vreme de păscutde păscut cu turmeleoameni și cu oilesărăcan de sărăcanumblă moțu fără-un bancum trăiește doar el știedoar el și sfântă Mărie

Cerb zăcând

Cerbul rănit se târăște prin țărâna de ghindă sfărâmată și crenguțe moartepână când se oprește undevacu fruntea sprijinită în pământcoarnele îi sunt știrbite de zbuciumsânge sacru iese din el și cerbul respiră cu ochii închiși

ochii sunt cel mai prețios dar putându-i închide și redeschideca pe niște cristale ce văd

orice fiară rănită de alice tace|

zăcând asemeni pământului până când cerul o îngroapă în zăpadăabia atunci vântul o vede ridicându-se – cu greu|urcă spre munte să dezghioace prețioasele conuri de brad cu inima caldă în gerde îi este datsă mai caute și iarna asta cu dinții prin kilometri de pietriș și zăpadăși sacrele-i coarne să nu-i fie mângâiate de degetele bolnave ale vânătorului –poate ăsta e rostul tăceriicerbul și sufletul sunt asemeni|

Cuvânt despre alb

Sunt trist când mă gândesc la alb

cred că trebuie să-și tot injecteze Amazonul în vene în loc de heroinăRio Negro Rio Grande Rio de Orotrebuie să vrea să fie tatuat pe fațăsă i se toarne dulcele venin de cafea în privire

doar zăpada și irbisul merită să fie albi

pune-l pe indoeuropean să doarmă cu Mahabārata pe noptierăpoate o va citi înainte să plece

să i se facă apucunctură în sufletcu spinii trandafirilor pe care îi ucide în fiecare zi

să fie pimit în cromlehul de totemuriașa cum e

o pasăre mi-a spus asta între noapte și ziacum a plecat ca bădia Mihaivăd din pătuț deasupra mea tavanul sfâșiatpe unde a zbură

Cuvinte către Ella McShane

Haide te voi duce la muresă mănânci lângă ursul uriașmare și bunîți voi arăta sfintele albinecare se întorc iar și iar în găoacea singuratică de mieredacă simți că nu ești iubită nu te grăbinu te grăbipoate că ești poate că ești ca mărul din livada lui Robert Frostcare a crescut singură între steleca nimeni dintre noi să nu-l mai ajungăneîndurătoare sunt Parcelecât timp sunt stele în cer nu te îndoisărută-lnu nu te îndoipentru tine a fost făcut universul

Despre omul Nazca

Nazca – fii focului din pământai lavei -ai vulcanului –credeau că stelele sunt vii -transmițând mesaje către steleniciodată nu s-au desenat pe ei înșiși considerând că suntasemenea stelelorcredeau că stelele sunt Nazca

Dimineață

Soarele se oprește în câmppoate e obosit poate nufața și-o ține în iarbă strâns cu ghearele-i de irbisfața îi e plină de rouăori lacrimi

trebuie să fie un drum iar spre cer pe undevapoate pe cărarea Lunii

aș vrea să ajung soarele din urmăși să-l îmbrățișez

Florile te vor iubi

amintirii poetului Ciprian Nickel, cel care aștepta canonizarea unei flori

Vei întâlni multe flori pe pământnu rupe, nu rupe nici una aruncând-o mai apoicând vei vrea să rupi o floareaprinde o flacărăși vei vedea că din tine vor crește flori.vei fi o floare.nu ucide pe cei mai buni ca tinepoate că floarea aceasta hardenbergiană pe care o rupi e Dumnezeuiar florile te vor iubi

Glas verde

Să îngenunchem și să privim în oglinda verdea apei a pădurii a frunzelor ochilor noștri a ierbiivom muri dacă nu îngenunchem în fața vieții pământuluica la Hiroshima ca la Nagasaki ca la Chernobyl ca oriunde pe ceea ce numim Pământprivește-te în oglindă și observă că ai aripisă îngenunchem în fața copacului asemeni primilor Romantici

Îl iubește pe copilul acela rău

O mamă poate are un copil răuși toată lumea spune vai

ce copil răudar mama îl iubește pe copilulacela rău

Chemare la zăpadă

Vă invit pe pluta adusă de apepluta mulatrului Jim și a metisului Huck Finnvom pluti purtați de apa mâloasăstând noaptea cu spatele pe râu și privind galaxiile de îngeri

ne vom lăsa legănați de Apa Mare către visaflând de la cineva că moartea e o dimineațăîn care fugim la fereastră și privim prima zăpadăca în copilărie_- '

Icoanei ocrotitoare

Când îi sărut poala rameisau mi-o sprijin pe fruntefotografia de etern doliu a mamei- atunci sunt în transă -dar când o așez iar pe pat - e vie

Mamă

Ma simt ca în cubul de lumină blândă al unei piramide de petalepereții sunt albaștri - cred că dintotdeauna au fost

acum în camera ta se tace mult - și nu intră oricine

eu sunt zidul tău de piatrăsufletul mi-e un trandafir galben ca și al tăuplin de petale imperiale și spini romanici

suntem doar noi doi în camera noastră

până acum am învățat doar de la dumneata și îngericui mă pot ruga?mă voi ridica între pământ și cer precum albatrosul cu ochii închișide furtună

atunci poate te voi vedea

Mă neolitic

Oile au ajuns până lângă țărmul de pietreintru în apălângă mine lacul se scurge nabist într-un ponoroile tac - iar eu scriu mergând prin apa rece

întorcându-mă văd o piatră pusă peste altă piatrăcu tălpi ce ezită mergși o ridic pe a treia

soarele și apa mă neolitic

Mărășești

Demult am fost într-un cimitirși am văzut o statuie de eroucu fruntea tocită și pieptul frântcununa de piatră îi căzuse în iarbăși mă gândii ce fulger zeu sau îngerlovi neînfricata statuie în pieptul fisurat?avea o privire încrâncenatăde copil din vreme de războiinima-i ruptă în două era o harfă cu șase coardenu am vrut dar a trebuit mi s-a spussă cânt

Meditație

Zeul se desparte de sineși devine tuapoi se întoarce în sineși devine noi

Orfică

Dacă vrei să am o viață angajează-mă cu hârtii și te voi urmasuntcând am început am ieșit din gura lui Dumnezeuîn spiritul său mă voi întoarceîmi sunt propriul preotnimeni nu poate muri în locul meu

nu vreau să mă ratez în moarte

ar fi prea trist –

Pământul e un om

Pământul e un om|respirăprecum Nichita Stănescu pe patul de moarteși ne privește prin pietrerâurile sunt inima luibarajul progresist nu a reușit să ucidă sacrulși a devenit el însuși sacrubarajul e un vas uriaș cu apă sfântă într-un templu în crucetăcut precum piramidele ori megaliții răspândiți pe tot pământulori cifrele Nazca

munții sunt cei mai frumoși dar trebuie să-ți pleci frunteapentru a ști acest lucrupentru că munții sunt plini de suflet

totul e viu șii sfânt aici iar dacă îi vorbesc pământuluimă aude precum cerul

să nu-ți fie frică să adormi în sălbăticie Tristanși nu te teme de fiarede oameni ferește-te, ferește-te dar nu pământ

voi vedea cum toate jivinele vin oricât de fioroase mi-ar păreacum toate făpturile cu colți ori aripi uriașe vin și îmi spunfrate

ce-i voi spune ursului când mă va întâlni pe stâncă,ce le voi spune lupilor bravi,ce-i voi spune corbului când va insista să-mi vorbeascăce-i voi spune păianjenului, sărmanului păianjen,ce-i voi spune înțeleptului șarpe?oare nu suntem tot| una?ce le voi spune pietrelor,ce-i voi spune șuvoiului de apă,ce-i voi spune copacului negru,ce-i voi spune înluminurii de ierburi al câmpului,ce-i voi spune cerului?

iartă-mă,

iartă-mă îi voi spune ursului, bravilor lupi, corbului, păianjenului, șarpelui, pietrei care e un ochi, râului cubist de munte, copacului, ierbii, iartă-mă –îi voi spune cerului

barajul e sacru precum cromlehul în amurg îmi sacrifică sufletul

Să fii mama ta

Să-ți proptești fruntea în interiorul cotului ca mama tași să fii mama ta pentru că asta ești

3

3 e mai mare decât 45 a rămas de mii de ani acelașipreocupat de mituri Naso a devenit mitca orice zeu ca SteinhardtMarea Neagră e frumoasă în februariebucură-te de lumină prieteneși pregătește-te pentru îndelungata noaptecerul e tăcut cel mai adespraful acesta de lângă drum sunt eudacă sufli peste el e ca o zburătăcire de stol de steleputernicul cer e tăcutde parcă vrea să mă învețe cevastau pe iarbă privind pământulde parcă ar vrea să mă învețe ceva

Un irbis culcat cu botul la pământ

Am întâlnit un irbis culcat cu botul la pământcu creierul de gheață și fruntea de mierefruntea mi-e proptită de fruntea sa

toți am fost întrebați dacă vrem să ne naștemam spus da fericiți ca mireasa tânărătoți am fost întrebați dacă vrem să trăimtoți am fost întrebați dacă vrem să murim

Vers îngenuncheat

Pământul e ursitsuferințeidin pământ vindin pământ durerosînvii

Zeul

Zeul e întotdeauna el însușiprecum bătrânul care nu greșește și precum pasărea care nu mintesăbiile degetelor lui judecă drept și judecă nedreptniciodată în eroarenumele lui sunt cifrele adnzeul înghite oamenica să-i scuipe pe țărmul de sensucht

1

Rugăciunea te poate duce oriundeOriunde vrei să mergiEste ca aceeasi roată învârtindu-seCe te duce într-un loc diferitDacă tot esti înconjurat de întunericMăcar deschide-ți ochii – asemeni cerului- ai mulți ochi -

Dar speranța e o pană de vulturCe deja îți arde în părRugăciune spuse filosoful spuse omulRugăciunea e o inimă în sase colturiRugăciunea e soarele în sase colturiE mâna ce te trage afară din adâncuriRugăciunea e zâmbetul sclavului răscumpăratRugăciunea e frumoasa pe care n-o vei săruta niciodatăE izvorul la care nu vei ajunge niciodatăIzvorul privirii ei de zâmbet si oglindireRugăciunea e o înfrângere asemeni sufletuluiMulți ar dori să se piardă pe ei ca tine în rugăciuniMulți ar dori să plece în călătorie aiciEști lângă un munte pe care nu-l poti părăsiDar muntele umblă cu tine asemeni stelelor si tăceriiGautama a stat meditând 49 zile sub copacul BodhiHristosul a postit rugându-se 40 de zile în deșertPrimul sufi a stat veacuri pe geometria covorasului de rugăciuneAsa cum tu sau eu ne rugăm neîncetat în oratia acestor cuvinteCerul e un Amazon curgând pe deasupra capetelor noastreUn râu nesfârșit căruia nimeni nu i-a văzut marginileO apă mare în care sunt trei pești ce sunt un singur peșteOricine e primit în familia oamenilor Nu e nimic care să mă intereseze afară de elȘi doar rugăciunea se-nvârte asemeni unui nufărTotusi nu e nevoie să pleci în nici o junglă tainicăPentru că necunoscutul și pădurea se află chiar în tinecea mai grozavă călătorie cel mai mare adevărmustește asemeni pădurii ecuadorului ud din privirea taCând ochii îți sunt două pietre ale tăceriiAuzi cântecul râului și poți citi portativul furtuniiMuntele îți împărtășește tainele saleȘi nu mori când ochi îți sunt două pietre ale tăceriiCerul este o apă adâncă și tăcutăDe-i stai pe pietre trebuie să astepti ca orice pescarDar de vei face asta multi pesti vei prinde îngeri vei prinde zei vei prindeMulte miracole te vor întâlni dar nu ti le pot spune pe toateHristos isus este un prinț fericit deasupra ulițelor cosmosuluiIar rândunică cine este cine poate fi afară de martiri?Mucenic ucis ori mucenic fără sânge asta sunt toți uceniciiDe aceea rugăciunea nu trebuie să se opreascăTotul e o iluzieIubita și extazul durerea și non-durereaViata e iluzie iluzie e si moarteaChiar suferința e captivă în cosmosul unui visExistența e un război între flăcări si bezneAsa ca deschide-ți ochii dacă-i mai aiRugăciunea e o sabie scriptura e o sabie harul e o sabie

Poti alege să lupți sau să moriÎntâi vin toateApoi vin durerea și torturaOcara adesea le urmează pe toateIar apoi vine rugăciunea apoi vine Isus din NazarethÎngerul meu mi-a spus: ți-ai luat crucea?n-am stiut că trebuie să-i răspundși-a fost atât de aproape că l-am auzita fost atât de departe că nu l-am putut vedeaCei vechi spun că mintea-i un bostan ce trebuie să se tot coacăEu cred că mintea-i o sămânțăȘi trebuie să-ncolțească în adâncuri și singurătateAsemenea grăunței să moară și să-nvieAfară copii de la bloc urlă ca un trib lakotaCâtă fericire pe cărările liriciste ale copilărieiAmurgul e plin de urlete si fericireCopilăria se reflectă în noi ca un munteSufletul e cheia tuturor lucrurilorÎn el trebuie să-mi spăl fața și mâinileCând m-am întors din vietnamTu m-ai asteptat în vechea mea casăEu am pierdut ceva acolo în vietnamDar tu m-ai găsit acolo în vietnamAm mers la zeiță iar cu un rover cu un serafimAcolo în munte am întâlnit niste oameniIzolati de milenii în bezna unei peșteri prăbusiteAcesta a fost visulEsti rana mea de nevindecat dar eu mă rogEsti durerea de sâmbătă dimineata și de sâmbătă seara dar eu mă rogEsti Timpul mâncându-mă cum se mănâncă pâinea dar eu mă rogEsti rugăciunea mea tristă si neîntreruptă dar eu mă rogVrăbiile sunt amicii îngerilorIar dumnezeu e iubire dar noi noi ce suntem?Îngerii sunt frumosi de cântă oamenii în tăcereDoar vrăbiile sunt amicii îngerilorcopilăria mea a durat multMai mult decât s-a asteptat oricine chiar eucopilăria mea a durat până ieriiar karma e o cruce pe măsura fiecăruiaÎn noi ard candele în benares ard lotusiCând Ochii lui dumnezeu ard ce nu e flacără?Veghe în noapte la feștila computeruluiCu phil spunând mereu si mereu aceleasi cuvinte:„păi am fost acolo și am văzut ce ai făcut am văzut cu ochii mei doi”Cuvintele îngerului toateStelele sunt mai înalte decât oamenii

3 lacrimi

Sufletele noastre îngălbenesc toamnaAsemeni lacrimilorȘi învie odată cu florile acoperite de rouăOdata cu durerea inimii tinere de mesteacăn

Sufletele noastre zboară peste lacrimiAsemeni păsărilor și asemeni îngerilorȘi o lume întreagă nu va înțelege tainaCum inima martirului e strapunsă dar sufletul e viu

La început sufletele noastre se lasă purtate de vântȘi pleacă pierzându-se-n vântAsemni unei batiste pline de lacrimiScăpată din mână

Sufletele noastre îngălbenesc toamna Și învie apoiSufletele noastre pleacă odată cu stolurile de lacrimiȘi se întorc cu cohortele de îngeri

5 pictograme

Soarele se oglindeșteRăsfrângându-se într-un întreg universÎn cele 3 valuri ascuțite ale barajului

86147 504 (Hari)

18734 80 462358 164 915455

9153841 30956 305 4,159 10 8357631 20 45789101863891 2 345 78915 1809584315928 45 6487 67836451760 343 16 83056 1 3430254138 9561 6538 82458 2356 53589 45 70215431 0 45 7603251 251938 806,7

Acuarelă

Griuri colorate plutesc deasupră-ne Unde radio venite din ploaia ecuatorială Chitări flamenco mixere și zbârnâitul membranelor audio În loc de sticlă gravuri ne strălucesc în ferestre Romantic oraș asediat de păduri albite de cețuri Maiestuos rădăcini sfărâmă asfaltul Culori transparente ne fuzionează în ochi Și ploaia ce întrerupe iarăși curentul electric Primitiv ca o femeie ce naște Ochii ne plâng cu cioburi de sare Moartea venind din cer ghidată de legi balistice Egloge acompaniate de scratch-uri Efemer buchet de lalele împărtășindu-mi înțelepciune Porțelan alb acoperit cu linii subțiri Verde inflorescență de nufăr Imaterialitatea muzicii legănând florile Koan vizual mut Viu arhonte Mistică percuție Lângă arhipelag Inconștientul misterios ca o oglindă luminată de noapte Naturală scriere sub cer frunze îmbibate de pigmenți Păsări ce vâjâie precum pietrele Haite de câini atacând omul la ora 4 dimineața Frig septentrional pustiu de banchiză Sau pe aproape Ceața miresmei florilor de salcâm Cd-playerul inimii concertând Laser invizibil delicată lentilă Pete de motorină pe frunzele florilor Baroc filigran al petalelor de crin Reziduurile răsăriturilor acumulate sărat Olmeca uitare de sine spirit al continentului sudic

Artefacte africane frecate cu lemn ars Blues zgâriat pe coardele chitarei Calcar tocit sub ape Miniaturi luminoase topite în sticlă Fluid incandescent în cadru de plumb Lirice linii înscriindu-ne chipurile Arhitectura exactă a mușuroaielor Termite minuscule respirând cu un singur piept Acest prezent continnu văr bun cu eternitatea Morminte izbite de meteoriți arzând Sub norii tăiați în muchii de silex Svastica tibetană soare bland nori intrandu-mi pe fereastra India Spițele roții devenind una Cruce greceasca zgâriată in sideful icoanelor de pe veșmântul alb Ochiul mistic al pământului Deschis sub pietre Norii precum ceata viselor Filamentul solipsist Al descarcarilor electrice Blitz scaparand sub ceruri Ploaia nascand pesti oceanici Apa colorată irizând hârtia Lumina căzând razant la asfințit În urmele băltite ale pașilor noștri În acest moment Când o bătaie la ușa Sună ca un clarinet alto Întru deschideri si treziri

AD 1950 În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe În icoane strălucesc sfinţii în zeghe

Adam

Adam are doar o primăvară să se nascăDoar o vară să-și închipuie că iubeșteȘi doar o toamnă să-și vadă inima îngălbenindȘi doar o iarnă să se lase îngropat în zăpezi

Adam e un lăstar secerat de razele soareluiUn cerb a cărui frunte se va odihni-n țărânăAdam e o piramidă de lacrimi ciopliteÎn care sufletu-i e o lacrimă ce-așteaptă să învie

Amintirile bătrânului

Cântecul păsărilor prin vântE acest cântec – al înțelepților pești în ape

Al frunzelor transformandu-se în lutÎn imensa lacrimă a toamnei

În acest cântec unii dintr noi suntem litereMărunte și veșniceÎn universul incognoscibil și evanescentAsemeni unei flori albe și baroce

Pentru că universul e și el o lacrimăÎnvolburat de bulboanele de stele

Iar noi toți suntem durere

Dar unii suntem lacrimi ce se răzbunăDupă plânsAsemeni norilor din cerul de varăSau lacrimilor de copil

Sunt amintirile auzite de la un bătrânCare sunt ale altuia dinaintea lui careSunt ale altuia dinaintea luiSunt amintiri de care ai nevoiePentru că le-am trăit

Arhitectura unui trandafir

Am văzut o fotografie cu un trandafir, un trandafir anume. Este frumos, tulburător. Petalele sunt răsfrânte ca niște ghimpi,

ca niste spini.O arhitectură a ghimpilorrealizată în petaleNiște petale curbate, tăioase.

Artă poetică

Stiu că trebuie să existe Femei cu fruntea împodobită

de miracol Ne căutăm trecutul în

ultimele gânduri Poezia ne este dăruită precum anafura Barzii mint spunând adevărul

Frunți îngreunate de feeling Meditație urmând legile improvizației Turnuri de fildeș transformate în cochilii ale târârii în primăvara sfărâmată

Lumina invadându-ne precum un cântec Nevăzute clape se risipesc sub flăcările vântului Versuri despre săruturi în parc Si despre singurătatea poetului.

Artă

Ne înveșmântează toamna în Încremenit galben Mecanic vom păși în urma Cortegiilor funerare Privindu-ne unii pe alții Cu ochi estompați

Inconjurați de lumini cosmice Ne așezăm roată precum un Cromleh Păstrând dispariția în mijloc

Moartea ne dă târcoale Privindu-ne în ochi precum un cocoș cântând

Propria mizerie îmi mângâie fruntea singură

Voi împodobi bradul cu priviri inoxidabile Gândindu-mă la eternitate

Doar oamenii mor

La bătrânețe îmi voi lua un ucenic Și îl voi învăța să plângă

Atunci când tac

Sufletul meu Îl aude pe HristosDuhul din mine aude Duhul LuiAtunci când tac asemeni unei pietreAsemeni unei pietre de suflet

Aud tunetul Duhului Sfânt în sufletÎmi spăl ochii în lacrimile SaleIar lacrimile mele le plânge Dumnezeu pentru mineSpunându-mi că orice suflet e icoană văruită

Autoportet

Sunt ca un cărăbuș cu spinarea spartăÎncercând să se agațe de o rază de lumină.

Autoportret cu Isus

Sunt doar un băiat cu capul în pământSunt doar un băiat cu capul în pământSunt doar un băiat cu capul în pământSunt doar un băiat cu capul în pământ

Sunt doar un băiat cu capul în pământSunt doar un băiat cu capul în pământSunt doar un băiat cu capul în pământSunt doar un băiat cu capul în pământ

Băiatul în orașul natal

Și băiatul a mers mult cu capul în pământȘi băiatul a mers mult cu capul în pământȘi băiatul a mers mult cu capul în pământȘi băiatul a mers mult cu capul în pământ

Și la un moment dat căzu cu fruntea în pământCu sufletul incandescent, Excalibur și neînfrântȘi la un moment dat căzu cu fruntea în pământȘi la un moment dat căzu cu fruntea în pământ

Bocet pentru om

Piere omul ca frunzaÎn universul îngălbenit de toamnăDe nu va fi să mai trăimDoamne strigă tu bocetul despre om

Înainte să moară omul moare sufletul omuluiCa frunza ca iarba ca floarea din spiniNeghina-i mai multă ca grâul în câmpDoamne strigă Tu bocetul despre om.

Calea iertării

Calea iertării FelixAsta e pentru tine

Aleasă de Elohiym DomnulDin eternitate pentru tine

Calea iertării FelixSă nu o uiți niciodatăPornește pe ea de dimineațaNoaptea în praful ei proptește-ți fruntea

Către satori

Vânt prin păru-mi agrest

Strămoșii răsfirați prin pământul pe care călcăm Innegurarea ochilor în albastre umbre Amurgul dezbrăcând copacii de lumină

Mândria/ un dușman

Poezia evaporându-se alb în lumină

Cântec de jale

Izbesc de-o viață în tam-tam-ul Nefericirii Izbesc de-o viață în toba Nefericirii

Cântec idiș

Cimitir ovreiesc scăldat în lumină Lacrimi de piatră gravate în diamante înghețate Stânci pătrate de chihlimbar în care strălucesc alefuri Pietre de mormânt cioplite în uriașe lacrimi Acoperite cu lacrimi ovreiești… Te naști jidov Vei ști să plângi

Departe…Departe… Căci de mult deja Și Ierusalimul e clădit din lacrimi.

Cântec

Trebuie să reînviem tainele pământuluiPentru ca pământul să mai poată trăiTrebuie să reînviem tainele pământuluiPentru ca pământul să mai poată trăi

Trebuie să ne transformăm în rugăciuniȘi cuvintele trebuie transformate în rugăciuniPentru ca pământul să mai poată trăiPământul trebuie să reînvie ca să mai poată trăi

Cântecul unei bucăți de pâine

Sunt o bucată de pâineAcum de dimineața brutarii m-au pregătitȘi fata de la tejghea o să mă vândăSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâineȘi am să ajung astăzi în atâtea locuriAm să văd atâtea chipuriSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâineAm să ajung pe altarul preotuluiȘi în mâinile bătrânei adventisteSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâineÎn mâna copilului la grădiniță

Sau pe farfurie la casa de copiiSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâinePe masa săraculuiȘi în căruciorul de cumpărături al bogatuluiSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâineVoi fi frântă la mănăstireȘi mâncată în tăcere la închisoareSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâineMușcată cu ochi goiSau grei de lacimi prin spitaluriSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâinePe masa curată a familiei fericiteSau în mâna cerșetoruluiSunt o bucată de pâine

Sunt o bucată de pâine în mâna străinuluiUn codru de pâine uscată în mâna pustniculuiO bucată de pâine în mâna omuluiO pâine mare în mâna lui Hristos

Cenușotcă a întîlnit Prințesa

Scoatem lumină din ceruri îngălbeniteȘi din sufletele acoperite de mirScoatem lumină și o macerăm în preseAșa facem hârtie galbenă peste sat

Și lacrimi cad precum frunzele de aurȘi fericirea e ca la finala Italia ’90 în copilăriePentru că Cenușotcă a întâlnit Prințesa

Și afară frunze se preling precum lacrimile

Cer înlăcrimat

Cerul e înlăcrimat înFiecare ziÎn fiecare zi pentru suferințaPământului Pentru tine AdamȘi pentru mine FelixȘi lacrimile cerului devin îngeri Și oameniPe pământ

Cerul către hominid

Dacă prinzi un pui de vulturCe trebuie sa faci tu e sa-i tai aripileȘi sa-l lași sa ți se târască la picioareTrebuie sa-l lași sa se tarascăȘi sa-ți fie milă de el bietul vulturCare ca și tine habar n-are ca aripileCresc la loc asemeni tăcutei nopți

Cerul este un Zid al Plângerii

Cerul este un Zid al PlângeriiÎn fața căruia ne spunem rugăciunileDe care ne izbim mâinileUde de lacrimi

Cerul este un Zid al PlângeriiUn zid al TempluluiCe este universulUn zid de care ne putem sprijini frunțile

Chifa

Foșnesc lacrimile copacilor Aparent nimic nu se schimbă dar tu știi Râul zvâcnește pe pietre când tăcem Si ce poate fi mai important omule Doar rachetele eludează gravitația Prin rostire ardem minereul cuvintelor Conștienți că fiecare amurg ne neagă Iți spun: când sub mână literele îți devin De neînțeles Frunzele îți vor zgâria fața în joacă Soptindu-ți amăgiri în meandre de șarpe Pietrele te vor îmbrăca într-o grea mantie Stai la pândă cu ochi de marmură Te va înnegri frigul nopții crăpându-te Sfânt înconjurat de trădarea frunzelor Nebun ciobit cu liniștea palpitând ca o respirație Așteaptă.

Christian tristeza

Cerul e o lacrimă ce nu a plâns-o nimeniStându-ne încă în piepturiCerul este o lacrimăPentru că Dumnezeu e trei ochi

Cerul e o lacrimă făcută din sufletele noastreȘi din săbiile heruvimilorPentru că noi în mântuirea noastrăSuntem ca înaintea nașterii

Confesiunea fiului lui Bernadone

Daca as iubi pe cineva as iubi un suflet indescifrabilPentru ca ideogramele sunt cele mai frumoase litere

Daca as iubi pe cineva as face-o astaziDar vezi – eu nu voi iubi cred

Contemplare îngălbenită (poem ikebana)

Nori incandescenți

Lumină arsă

drum pătat de frunze

Copii cu probleme

Părinții fără grijiFac copii cu problemePărinții fără griji mamăFac copii cu problemeCopii ce plâng mereuEi plâng seara la teme

Diriginții prea liberiAu elevi cu problemeDiriginții prea liberi d-năAu elevi cu probleme

Nu pot decat să-si scrieLacrimi mari în teme

Copiii înving dacă rup tăcerea

Copiii înving dacă rup tăcereaPentru că în internatele școlareSunt și băieți cu suflete de păianjeniȘi copiii cheamă lumina în ajutor

Copiii înving dacă rup tăcereaPentru că în internatele școlare suntBătăi batjocură și lacrimi neplânseCopiii trebuie să rupă tăcerea

Cruce grecească înscrisă într-un templu pătrat

Visez la un pământSfânt și negru asemeni chihlimbarului

Un pământ de hârtie aurieUn pământ de icoană galbenă

Un pământ roșu precum frunza de arțarCare hrănește suflarea omului

Un pământ alb precum stelelePrecum universul

Crucea e o sferă de raze

TeologicCrucea Domnului e o sferă de raze

De acea suferința nu este decâtAcoperita de cioburi cărare spre casă

Cum poartă vântul

Cum poartă vântul Frunzele în toamnăRostogolindu-le blând –Așa mă poartă pe mineIubirea rostogolindu-mă

Cuvinte către suflet

Rămâi în lumină sufleteȘi teme-te de amurgPentru că amurgul moareÎn noapte e moarte

Rămâi în lumină sufleteȘi teme-te de amurgPentru că amurgul moareÎn noapte e moarte

d’Arc

Dumnezeul meu e Dumnezeul IoaneiFata cu privirea în flăcăriTeme-te teme-te de ElDe Dumnezeul iubirii

Dumnezeul meu e Dumnezeul IoaneiFata cu privirea în flăcăriTeme-te teme-te de ElDe Dumnezeul iertării

da si va veni o vreme cand in oglinda fața mea imbatranita imi va parea fireasca jucand poate sah de unul singur voi manca salata de cartofi ca in copilarie si voi bea bere neagra la pahar probabil ca voi fi un chip familiar pe strada in oraselul pe care nu a umblat niciodata un necunoscut si voi darui bomboane copiilor si tigari proaste soldatilor ridicandu-mi palaria in fata tuturor batranelor ferindu-ma din calea oricui daruind cersetorilor ultimul maruntis devenind tot mai mic si mai neinsemnat dand prioritate soferilor beti la semafor fața mea imbatranita imi va parea firească voi manca salata orientală ca in copilarie si voi bea bere neagra la pahar căutând să nu supăr tineretul dand intaietate oricui devenind tot mai mic si mai neinsemnat tot asa pe zi ce trece in fiecare zi pana ce ma voi ridica sovaielnic si nesigur la cer

Daca vrei sa faci un om

Daca vrei sa faci un omIntai trebuie sa faci o fundatie de ratiunePe care sa fixezi doua siruri de coloane doriceDe vointa

Iar apoi trebuie sa pui acoperisul triunghiularDe sentimentePentru ca omulE un templu

Dealurile

Ceața învăluind dealurile Albastră atmosferă lichidă Intârziind în aerul răsfirat Nori de primăvară arând pământul ud Metafizic arpegiu plutind deasupră-ne.

.

Derizorii secunde clipesc cu ochi electrici Hârtia de ziar tipărit a cerului în foșnet Urbane gângănii agățate de un labirint de țevi Clădiri acoperite cu bannere promovând primul sărut

În piețe curg manifestații cerând dezalienare Pe monumentele eroilor cade în picuri amurgul Când oare vom privi în ochii Domnului?Va privi el oare în ochii mei?

Dintotdeauna omul a durut

Dacă îți vei pune sufletul în palmeȚi se va spune adeseori că nu corespundeÎntotdeauna omul a respins omulDintotdeauna omul a durut

Însă o bucată de suflet e o bucată de sufletIar sufletul poate fi atât de nemărginitPrin iubirea care comunică bucățile de sufletUn cântec de fericire neștiutoare de sine

Distih schițat

Pe pământ frica a devenit un idol

proptit pe soclul unei singure frunți

Durere vindecătoare II

Durerea mea e fierul încinsCare îmi curăță rănileCând sunt singur în noapteZdrobit cu Răstignitul

Durerea mea e fierul încinsCare îmi curăță rănileCând sunt singur în noapteZdrobit cu Răstignitul

Durere vindecătoare

Durerea mă umpleAsemeni unui fagureDurerea mă vindecăTrezindu-mi spiritul

Durerea mă umpleAsemeni unui fagureDurerea mă vindecăTrezindu-mi spiritul

Elegie pentru mine

DIETA DIABET ZAHARAT CONTROLAT CU INSULINĂ(200 g GLUCIDE)

MIC DEJUN – 40 g glucide: -80 g pâineOra 8.00 -ceai -șuncă, ouă, cremvurști fierți -20 g margarină

GUSTARE (ora 11.00) – iaurt 200 ml -20 g pâine (2 biscuiți simpli sărați)

PRÂNZ - 60 g glucide : - supă de legume – 250 ml sau - supă cu tăiței – 250 ml (puțin paste făinoase) - 200 g cartofi fierți, piure (orez, paste făinoase) + carne (pui, vițel, pește - salată de varză 150 g - roșii - murături - 20 g pâine

când în loc de cartofi la felul doi se servește varză, spanac, fasole verde pâinea va fi 60 g

GUSTARE (ora 16.00) – 2 mere (150 g) 20 g glucide

CINA - 60 g glucide : - 250 g mămăligă cu brânză sau - 250 g macaroane cu brânză sau - 250 g salată de cartofi + ceapă + ou (brânză) sau - 250 ml lapte - 100 g pâine + mezeluri slabe + margarină (sandwich)

Cea maifrumoasăpovestire

Cea mai frumoasăpovestire

Odată nu era nimic pe lumea aceasta. Nici pești. Nici stele pe cer. Nici mări, nici flori frumoase.Totul era gol și întunecat. Dar dincolo de toateacestea era Dumnezeu, același Dumnezeu căruiane rugăm astăzi.Dumnezeu a avut un plan minunat. El a conceput o lume minunată, și îndată ce a conceput-o, a și dus-o la înfăptuire. A creat-o dinnimic. Ori de câte ori Dumnezeu a făcut ceva, doaratât a trebuit să rostească: ,,Să fie”, șiîndată a luatființă!El a făcut lumina. A făcut râurile și mările,pământul plin de verdeață, animalele, păsările șicopacii. La urmă de tot, l-a făcut pe om, după carei-a făcut omului o soție. Cei doi s-au numit Adamși Eva.Dumnezeu i-a iubit foarte mult. În fiecare searăîi vizita în grădina minunată în care îi așezase.Toată grădina era a lor și se puteau înfrupta dintoți pomii grădinii, în afară de unul singur, pomuloprit al lui Dumnezeu.Adam și Eva au fost fericiți pe pământ până într-o zi, când Satana, dușmanul lui Dumnezeu,i-a ispitit. Ei s-au decis să guste din fructul pomului

2

oprit al lui Dumnezeu. Și astfel au păcătuit. Pentruprima data le-a fost rușine și s-au simțit triști.De-acum, nu mai puteau sta de vorbă cuDumnezeu. Aveau să știe în curând ce înseamnădurerea și necazul. Iar la sfârșitul vieții i-a așteptatmoartea. Lor le-a părut rău!Dar Dumnezeu le-a promis ajutor. La vremeapotrivită, El va trimite în lume pe Fiul Lui, Isus,care va coborî din cer și va face posibil iertareapăcatelor. El va suferi și va muri pentru omenirea.Ce mare a fost bucuria lor când au auzit căDumnezeu va trimite un Mântuitor!Adam și Eva au avut copii și nepoți. Încetul cu încetul, pământul s-a umplut de oameni.Dumnezeu le-a dorit tuturor fericirea. De aceea,le-a spus ce să facă. Iată o listă a regulilor pe careli le-a dat Dumnezeu:1. Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.2. Să nu-ți faci chip cioplit.

3. Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău.4. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.6. Să nu ucizi.7. Să nu preacurvești.8. Să nu furi.9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

3

10. Să nu poftești casa aproapelui tău, să nu pofteștinevasta aproapelui tău, nici robul lui,nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui,nici vreun alt lucru, care este al aproapeluitău. (Exodul 20 : 2-17)Acestea au fost scrise în Biblie ca să le putemciti și noi. Dacă vom asculta de ele, vom fi fericiți.Satana nu dorește să ascultăm de ele.Uneori ne spune să furăm câte ceva, când nune vede nimeni. Dar Dumnezeu știe tot ce facem.Dumnezeu vede totul.Uneori, Satana ne ispitește să spunem ominciună și ne face să credem că nimeni nu va ști.Dumnezeu însă știe. El aude totul.Când săvârșim aceste lucruri, ne simțim rău înlăuntrul nostru. Dumnezeu ne iubește și doreștesă ne ajute să fim buni. De aceea, El L-a trimisîn lume pe Isus. Dumnezeu și-a adus aminte defăgăduința Sa.După mulți ani, S-a născut Isus, ca un copilaș.Apoi a crescut și a devenit adult.El a săvârșit multe lucruri minunate. A vindecat bolnavii. A redat vederea orbilor. Abinecuvântat copiii.Isus niciodată nu a făcut nimic rău. Le-a vorbitoamenilor despre Dumnezeu și le-a spus cum săasculte de El.După o vreme, dușmanii lui Isus L-au răstignitpe cruce. Isus a murit.

4

El a suferit și a murit pentru păcatele tuturoroamenilor, chiar și ale celor care L-au țintuit pecruce.Isus a fost pus în mormânt. Dar apoi i s-a întâm-plat un lucru minunat. El n-a rămas în mormânt, cia înviat dintre cei morți.

Curând după aceea, Dumnezeu L-a adus înapoiîn Cer, pe nori. în timp ce prietenii Lui Îl priveauînălțându-se la Cer, un înger le-a spus că Isus Seva întoarce iarăși.Isus a murit și pentru păcatele noastre. Elvrea să ne pară rău de păcatele noastre și să lemărturisim. El e gata să ierte.Noi ne putem ruga lui Dumnezeu oricând. Elaude fiecare cuvânt pe care-l rostim și cunoaștefiecare gând. El face să ne simțim fericiți în lăuntrulnostru atunci când ne mărturisim păcatele noastre.După aceea vom dori să facem ceea ce este bine șisă fim buni.Dacă însă ne hotărâm să nu ascultăm deDumnezeu, ci să-l urmăm pe Satana, adică peDiavolul, atunci, când vom muri, acesta ne va târîcu el în iad. Iadul e un loc unde focul arde fărăîncetare. Dar dacă-L iubim și ascultăm de Isus, larevenirea Sa, El ne va duce în Cer. Cerul estecasa minunată a lui Dumnezeu și a Fiului SăuIsus. Este căminul plin de iubire și lumină. AcoloVom fi fericiți pentru întotdeauna.

ISUS, ȘTIU MĂ IUBEȘTE

1. I-sus, știu mă iu-beș-te, Bi-bli-a-mi spu-ne mi-e; Cei mici Lui Îi a-par-țin, co-pi-la-șii la El vin.

2. Pen-tru mi-ne a mu-rit, Ca-să-n-cer mi-a pre-gă-tit; El spa-lă pă-ca-tul meu, De El m-apro-pii și eu.

3. Lui I-sus sunt foar-te drag, De-și eu sunt mic și slab; Din a lui Î-năl-ți-me, Mă scu-teș-te pe mi-ne.

Refren: Da, mă iu-beș-te, El mă iu-beș-te! Mă iu-beș-te da, Bi-bli-am-i spu-ne a-șa.

Pentru literatură creștină suplimentară, scrieți-ne laadresa de mai jos___________________________________________ Pentru distribuție gratuită – A nu se vinde___________________________________________

Gospel Tract & Bible SocietyLoc. Fântânele NR 272317120 Arad, România

gospeltrarad@rdslink.roThe Best Story To Know (Romanian)Publicat de Biserica lui Dumnezeu în Cristos, Menonită

Elegie pentru porumbelul ucis

O biet porumbel nevinovat dând din aripiÎn mâinile mele de copil atât de relele meleMicuțele nemiloasele mele mâini de băiatTu blând porumbel biet spirit nevinovat

Tu inocență martirizată de mâini de copilMicuțele nemiloasele mele mâini de băiatTu biet porumbel blând spirit nevinovatO biet porumbel nevinovat dând din aripi

Elegie propriului meu craniu

Osul acesta va ajunge în pământCreierul meu va deveni pământDar sufletul meu de peneSufletul meu unde va fi?

Voi fi un craniu fără numeCe voi fi? Ce voi fi, Suflete?Ce sunt? Ce sunt, Indescriptibilule?Voi fi un vultur atunci – nevăzut

Elegie

Aripi albe pâlpâie în filamente electrice Cuvintele îmi plâng acompaniate de tragic flamenco

O jale de moarte se-aude prin galbene frunze Emoții diluviale ne umplu ochii cu cenușă

La amiază lumina se zbate asemeni unei păsări în sârmă ghimpată și râs

Erato plângi pentru târârea în moarte Cântă și jelește fiică a lui Zeus Te tânguie și las-o pe Polymnia să vindece

Implacabil Thanatos ce răsfiri deznădăjduit bocet La toți ne sfâșii visul de pe frunte O muritor Thanatos Te plâng

Hai să urcăm în munții din Jamaica

Dumnezeule Scoate-mă dintre pietrele tăcute ce îmi acoperă mormântul Învie-mă Nu vreau în pământ Nu vreau în pământ

Ești un sărut supranatural

Pentru mine ești un sărut supranaturalIzvorât din acea lacrimă ce rămâne neplânsăAcel somn ce nu-l terminăm niciodatăMonoton ca o călătorie sfânt ca un pelerinaj

Acea oboseală ce ne transformă ochii în țărână

Asemeni unui venin pândind într-o injecțieCând voi cunoaște durerea voi cunoaște viulCând voi cunoaște iubirea voi fi iubire

Exhortație

Sunt oameni ce in loc de ochi care vadAu doua cioburi de sticla colorataSunt oameni care nu vad si Mai sunt oameni care raman asa

Ce trebuie facut e sa privim in ochii acestiaRupti din sticla sanctificata vitraliilorTrebuie sa iubim aceste cioburi colorateAi acestor oameni inconjurati de adancurile beznei

Trebuie sa îi iubim pentru ca iubirea e luminăPentru ca ei au atata nevoie de aceasta luminăSi va straluci iubirea in fruntile noastre, in ochii lorSufletele lor asemeni catedralelor inconjurate de zi

Sunt oameni ce in loc de doi ochi au cioburi colorateSi sunt oameni care in loc de ochi Îl au pe HristosSi care in loc de suflet Îl au pe Hristos si care In loc de viata Îl au pe Hristos si care in loc de Hristos îl au pe Hristos

Myth

Existence is an ocean world is a stone in it a whale as big as an island the entire world the whale was a cloud of locusts God made the sun look down the sun was cold he didn't like the whale the sun asked a kid to help him the whale will eat me the sun said I am not afraid but I don't like dying go the kid made himself a boat he flew to the island the whale thought he was a penguin to eat the kid became a spear the whale thought he was a fish to eat the kid pierced the whale with the spear the kid pierced the whale in the heart the kid pierced the whale three times then he took the whale and tore it in two with his little hands he ate a half then he ate the other half it was harder for him to eat the other half then he threw the spear in the ocean and rested in the boat he ate seven stars and fell asleep he woke up went at the edge of the boat and took a big shit the whale was now again in the sea all the small fish worms and creatures were eating it the sun smiled over the ocean the kid jumped in the water and frowned he missed three birds

Family photos

A traina train full of Roman crossesbig or little burningeyes transformed into acidstill looking at the black and white family photosheart is made to forgivebrain is made to rememberthe trains left to the Mountains of Sacred Ashes

Fragment de palimpsest

...și eu voi fi târât de barbă Prin praf și pietre ascuțite Rabi

Gândurile indianului mergând

Orașul e atât de mare că poți să te pierziPe străzile pustii și întunecate de noaptePrin parcări și benzinării prin ghetouriPoți să te pierzi pe străzile singurătății

Și Africa e atât de mare că te poți pierdePrin câmpuri roșii și pustii prin deșertTe poți pierde fără urmă prin închisoriȘi Africa e la fel de mare ca orașul

Și Europa și Europa e mare prea mareCând eram eu mic mulți se pierdeauMulți se pierdeau împușcați la granițăMulți se pierdeau în interogatorii

Fiecare oraș fiecare oraș e prea mare

Fiecare pământ e nesfârșit și pustiuAtât de mare că poți să te pierziSi pământul și pământul e prea mare

GER PASTELAT

***Lângă felinarArbori ninși de lumină.Vânt îngălbenit.

***Clară boltă bleuNori amestecați târând.Amurg desfrunzit.

***Pe cer muribundZbor înghețate aripi.În ger pastelat.

***Pătând zăpadaÎngenuncheate lacrimi.Dimineți stinse.

***Cerul înfloritLuminos arhipelag.Stradă stelată.

***‘Nalt stâlp electricÎnvăluit de pâclă.Arbori în flăcări.

***Din plopii galbeniPlutesc convexe frunze.

Stei întristatu.

***Între trandafiriFrunze atârnă stingher.Cer ars de lacrimi.

***Îi zic iar păsăriDin salcâmii încă albiLegănați de vânt.Tema pieselor veriiSau doar încă gamele.

***În pervaz clinchetDe pasăre sub valuriRostogolit îmiÎnvinge radioulÎn derivă, scufundat.

***Alb magnoliuArând cerul prim secundRăsfrânte steleÎn moi cinci colțuriLumină călcând trepte.

***Cerul strălucindFosfenic peste codrulCuprins de bezne.Valuri pătrate, drepteNoaptea prin salcâmi și noi.

***Pâlcul de rațeCurgând omogen pe râuSăltat de valuriMocirlindu-și penele Verzi și tălpile late.

Glasul

Poem inchinat suferintei, dedicat Planetei

INTRO:Sâmbure înțepenit în clepsidră

Omul nu-și va întoarce capul Să te petreacă pe drumul tău spiralat cu privirea sa arsă de mulțumirea existenței știi?

CONTRAPUNCT:Mortii, bolnavii, nefericiții, Cei părăsiți, înfricoșații de morți incurabile, alienații, internații în sanatorii, cei cu creiere îmbibate

în opiu, cerșetorii cu obrajii

invinetiti de alcool, viciile răstignite în priviri mahmure după o noapte de rugăciune, bătrânele bolnave de Parkinson acoperit cu florile de gheață ale singurătății,

aceia cu mâinile legate de regimul totalitar ai propriei singurătăți

TEMA A:și tragedia de a avea aripi într-un mușuroi construit în adolescență când ochii ne devin orbi și începem să ne târâm… da, aripile n-i se macină de asfaltul singurătății

în bălțile căruia se oglindesc screensaver-urile ochilor aproapelor noștri

TEMA B: Doar soarele ne va acoperi fiecaruia sfarsitul Cu o melodie impletita in parul Său blond

OUTRO:Iar eu? Glas stenografiat pe hârtie am rămas

haiku alb

zăpadă spre cer fata aleargă prin alb frig imaculat sus deasupra ei ramuri înzapezite lumini picurand aici aproape chitara în zăpadă fulgi cazuti pe corzi mesteceni iarna vant bland rahela fugind zăpadă yahweh precum o aripă în tine intră iarna frumusețe doar lacrimile ni se amestecă cu fulgii uneori plângem omătul e viu încearca să înțelegi furtuna vie uneori cerul nu e decat o lacrimă căzută din râu ca o cărare alb râul strălucește coborând din cer ca o cărare zăpada ne urcă in suflet rahela și nu știm încă nu știm ce vorbesc aceste lacrimi căci sufletul său e un ocean de lacrimi strălucitoare strigă-i numele spre furtuna din ceruri va tuna în noi cerul va fi rupt înauntrul nostru și vom tăcea plângând pentru nuferii ce cad din ceruri dalbe și se vor topi precum lacrimi ce curg pe obraji și vor muri muri uneori știm că lacrimile sunt râuri șlefuind suflări precum pietrele din munții troieniți din sufletul nostru caci viu el este domnul rahelei asa ii vorbea mergând printre crini rachel auzea cuvintele privea zăpada el e zăpada precum ploaia curată așa este el râul ce tace râul infinit e el inghețat și alb zăpada cade îmi cade pe suflet iar mă troienește dumnezeul tău e sfânt rachel dar tu știi asta soarele lumina înăuntrul zăpezii zăpadă nufăr e atâta zi uriașa lumină infinită zi mâinile noastre una într-alta în nea împartășită zăpada iubind îngenuncheată în ea în viu dumnezeu îngerii cânta și clapele orgei sunt acoperite de omăt aripile lor sunt albe ca zăpada albă muzică zăpadă biblia sta deschisă sub fulgi albi filele vântul privește rachel zăpada e lumina privește în jur fiindcă ochii ochii tăi sunt iubire albă lumină ascultă rachel voi merge și eu și voi privi îngerii noi vom fi prieteni rachel cei mai buni prieteni luminați de nea pentru că isus e această zăpadă zâmbet infinit și îți spun rachel știi voi reuși rachel să-mi scrii inima pentru că noi doi suntem prieteni albaștri 4ever & ever palma ta ține un fulg și a mea pe-a ta alb în zăpadă și vom juca go sau șah în cer de munte cu arhanghelii ce-ți spune râul în țara frumuseții ce îi vorbești tu adeseori el ți-a văzut lacrimile tale de safir dacă vei vrea să plângi tristă fii azi căci ploaia e în tine azi dumnezeu este el este o lacrimă domnul tău este iar lacrimile sunt un popor asemeni asemeni nouă suntem lacrime oglindite in mare uriașa mare plânsă din ochi din nesfârșitul ochi nears plângi astăzi plângi azi căci durerea e un univers durerea e universul lacrimile îți vor cădea în zăpadă rahel topind-o pentru că omul e un înger cu suflet de animal dar știi răspunsul sub cer mereu este da nu este altul tu stai în genunchi pe zăpadă rahela ți-e părul umed iar eu l-am văzut pe om am văzut omul astăzi am văzut omul așa că plângi ra plângi și pentru mine rachel pentru mine plângi dar zâmbește ra căci iubirea nu e înlăcrimare

Hartă către inimă

Floarea devine mărIar mărul devine arboreApoi pomul se umple de floriIar florile devin iarăși mere

Inima devine sufletSufletul se împărtășește

Dar mai întâi de oriceOmul devine inimă.

Hotel Rwanda

în amintirea celor morți și nevinovați

Fiecare zi ne mai șterge o iluzie din priviriȘi pe Pământul acesta există o singură rușineRușinea să fii alb și să nu faci nimicȘi nimic nu poate spăla obrazul albuluiȘi nimic nu-mi poate spăla obrazulNu mai vreau să fiu un alb și nu voi mai fiNiciodată niciodată niciodată niciodată

Uite deja mă-nnegresc mă-nnegrescSufletul meu e negru – carbonizat de milăȘtiu că o Lumină va veni căci noaptea e prea reaȘi chiar dacă doar plâng știu că am făcut cevaDacă doar plâng dacă doar plâng pentru RwandaPentru copiii și pentru toți cei martirizați din RwandaDacă plâng pentru Isus cel tutsi și hutu executat în Rwanda

Pentru Isus executat de 1 000 000 de ori în Rwanda

I-IV

I. Lumina e calda iar muntii stersi si ceturile stralucesc ca dintr-o stampa

Linistea a scris forma Unor muchii exacte in Metalul cubului privirii noastre

Suntem noi Aici Racoriti de amurg

Umblam pe miristile galbene si rosii Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flacarilor

Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate calatoriile Noastre

Si nu ne vom invoi

Soarele arde in noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor In noi insine purtam stralucirea de neon a vietii Il purtam ca pe embrionul Unui om Ce il vom naste

Pe noi Ne vom naste

II. Prin venele noastre ne curg quarci Si particule Stralucim Si noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Nascut din nou

Drept armura avem doar Vesmantul de crisolit al gloriei

Suntem noi Cei care am scapat Cei care am trecut de munti Dupa ce i-am aruncat in mare Muntii sub care am trait o viata

Din copilarie Ajungand dupa ani de asteptare La picioarele Domnului

Noi cei carora ni s-au deschis ochii De pamantul de argint al noii lumi Saliva si degetele lui Isus

Cei care am scapat Si am devenit vii Kyrie

III. Oameni adapandu-se din Revelatii Rasunand polifonic Precum un tinut de cascade si cataracte

Acolo vom merge Voind sa auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niste Pietre ce au stat nemiscate mii de ani In apele Pamantului

IV. Undeva inauntrul nostru al fiecaruia Exista o usa sau poate Niste tigle cazute Pe unde putem privi in afara

Acolo putem privi

***

Felix Rian-ConstantinescuOchii imi sunt trei stele fixeNu reusesc niciodata sa-i inchidRespir prin intrebari si vise talmudice Ziua sunt autist cand dorm sunt Bruce LeeStau in mijlocul linghispiruluiAs vrea sa-mi inchid ochii macar putin

Insa si cand sunt inchisi sunt deschisiMacar peste un ochi de as putea sa storc faguriSi sa dorm putin ca intregul pamantDormiti

Iertând

Te iertTe iertTe iertTe iert

Imprimare

Stau întins pe noapte Asemeni unei catedrale Undeva deasupra – spre lumină Sufletu-mi se înalță

Râurile orgăi reverberează în mine Umplând pardoseala cu pietricele Roase de apă/ de acum văd Sufletul meu e o Biblie

Instrucțiuni

Dacă vei fi împins vreodată într-o cameră de gazareCe trebuie să faci este să te trântești la pământSă stai în genunchi cu mâinile puțin ridicateSau una în alta și să te rogi până ajungi în cer

Asta trebuie să faci dacă vrei să nu-ți pierzi cerulViața fără sfârșit și dacă vrei să nu-l pierzi pe HristosPentru că orice altceva ai face e moarte

Iubire imposibilă

Acum stau în fața mâncăriiși mă gândesc la tineAzi am lucrat toată ziuaAm cărat bârne ciment și varȘi m-am gândit la tine.

De ce am ochi săvăd cât ești de minunată?De ce am o inimă în piept săte iubesc?De ce mă privești tuasemeni zăpezilor ce umflă râurile?

Când tot ce-mi înconjoară sufletule durereAidoma oceanului înconjurând un colț de stâncă.

Îngerul Domnului a trecut prin mine

Domnul e atat de aproapeÎncât dreptatea și judecata Lui mă îngrozescDomnul e atât de viuÎncât puterea lui mă face să tremur

Doamne tu ești viuȘi eu nuTu ești drept și eu nu suntȘi judecata Ta mă tremură

Tu îmi ești mai aproape decat mormântulȘi din orice el îmi e cel mai aproapeFă-mă te rog asemeni unuia ce l-ai scos din mormântÎngerul Domnului a trecut prin mine

Lacrimile

Evul Mediu nu s-a terminatEvul Mediu nu s-a terminatPrivesc si vad, respir si tacEvul Mediu nu s-a terminat.

De ma vei pune pe rug Voi sti ce sa-ti spunDar am sa plang si am sa tacCaci Evul Mediu nu s-a terminat.

Eu trebuie sa mor si trebuie sa sperDe va fi sa plang tu nu ai sa veziPentru ca tu-mi vezi doar steaua din pieptCaci Evul Mediu nu s-a terminat.

Se face tot mai intunericLumina noi nu am avut niciodataMereu au fost stele mereu au fost flacariVeacul intunecat nu s-a terminat.

Nu e a noastra lumina – a ta e doar flacaraAl tau e rugul ce lacrimile-mi nu-l stingNu mai plang, priveste, eu nu mai plangCaci doar lacrimile nu le poti arde.

Live jazz

I. Noaptea închidem ochii îngenuncheați în seifurile sufletelor

Sunt lucruri care ard înăuntrul nostru cu vâlvătăi curbate tăios într-o lumină roșie, stroboscopică Dimineața vine ca o însănătoșire

II. pătrate albastre jazz o întuneric ofilit

LOVING SOLOMON

"Tu ma faci sa zbor" DJ Project

“Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă gasiți pe preaiubitul meu, ce-i veți spune? Că sunt bolnavă de dragoste.” Song of Solomon

Teach me to Love

Teach me to love teach me what I never learnt I just couldn’t or just wasn’t paying attention or Just hadn’t met you like Joseph before he met Mary You can pass by and fill my soul with your smile Your love calls for mine like devotion calls tears Love I never had or love I ever knew I could have Make me learn what God wants me to learn My beautiful and wise love my Solomon you are

1

beautiful as a temple a pilgrim can never forget you are the dream the beloved and empress of me you are my mecca and medina, my jerusalem I’m your djafar humbly bowing and adoring you a soul of esmerald smiling a brook of myrrh we are 2 rivers walking together and becoming 1 2 stars rushing into each other giving birth to a 3rd and you are the regret of the holy to my loneliness before you i am cinderella loving solomon you’re the stained-glass madonna in my heart the first and the last and the only one my prayer to god is to say you i love you

2

love is the force beyond the incomprehensibility of beauty attracting lovers to each other like lovesick stars silent and question filled gauguin meditation the forest washes her hair in the stream of the sky and words are images in which we see our souls the hart and deer are pensive drinking from their own reflections when i think of you i remember all this meaning and i’m an in love albatross in his warm world of ice i am in love with you and my heart is a lit menora god gave me this love to me to give you my heart is a lily in my eyes fed by my tears weeping unites pain and happines in me into love

3

reflected in your eyes even the sky is a lighter heart with his kind angels and pilgrim clouds in your melodic gaze the morning sparkles beautiful as a madonna sculpted in light and in my silent moments love makes me pray love is a song i’m learning as i think of you my heart is an unknown wet flower opening in the wind and in the field I confess my love to the flowers to the lilies who tell me that you are their queen beloved caliph dressed in the gold of consecrated garments i love your fragrances and your smile makes me drunk graceful you are and holy and sacred is your love

4

while waiting for meeting you somewhere in the worlda life has passed like a story forever collected in a book and now I just wait to tell you i love youjust a cricket in love with a pensive amethist flowera pilgrim for you and beauty walking toward a Mecca of the hearttoward one thing no one understands but even unwillingly worshipsbut you sweetheart me ten fold like a woman of marble and gracelike the dewed rose's endeared by the Romantic bug of the sunthe sky sings to me the same shy song of the starsI am alone but the truth of a poet is no less trueand our hands are held together in the hand of Godmy life is but a dream beatifically enslaved by your love

5

god calls you to see inside your love like in an ancient book to look at your soul as you would the southern cross you were not made for loneliness pleasing friend your soul is a lover's mirror but would you believe? love needs you my friend and someone else needs you too there is someone who wishes you tenderness you are alone but know that you are alone no more all because love is the algebra of life a silent singer you are putting the sun to sleep the light is your teacher walking with you in the dust you are in love now and you're her soul's friend loving the soul that imperially loves you

6

before you i’m speechless like abu nuwas before a desert lily i give you this map of my heart you have concquered i’m in love i’m in love desperately in love with you my love is a river sounding in me the herds and sheperd drink from and an entire talmud could be written concerning your beauty a consecrated sufi i am lost in the contemplation of you you are more beautiful than a white swan or a statue of marble my lady of grace loving with the heart of mary please come in my heart and let me come in yours i am your Huck Finn loving you with the unlearnt love of a boy at night when i look up i see your face in the stars but love is saudade and sensucht dor and heartbreak

7

we’re god’s world but of love we know notworld is a song with author unknown if grief lies in everything then happiness lies in nothingverily it is true that love makes the heartthe soul we all seek for is an anointed stoneif man is a temple it’s only because of lovei seek to love all but it’s true that you are my loveno other woman can i love and it’s so truei wish to say my prayers with your hands in minesay to god i love you and to you’re his love

grace is for the humble and love for devoutgod wrote you in my heart so i can’t resist you

8

i invite you to my heart where my love waitsthis hanwritten book I found in me inked with unknown lettersthe thing that for millennia man wonders what is lovedeeper than the jazz forgiving as the forgiving onesthe power to love is the secret of world’s beautylove is the soul of man everything that man hasmy love is my treasure and my treasure you areyou are my love descended from beyondmore beautiful than the loving moon and brighter than heri invite you to the flowers and the ornamental writing of the jordanthe mountain wants to be your friend waiting for your smilegod made forever and man called it love

9

we cannot love but once and only onethis how man was made in likeness of one godand you love me as no one ever didand what i pray for is your one true lovegod gave life to me just to learn to lovetruth is love more important than man's oneselfi'm baptized in your love as in an endless seayou are my true love and your love gives me lifea walk in the world makes me see love is a propheti lose myself in love but love finds me againyou were made to love and i was made to love youso this is what i say my love i love you more than life

10

love is the true power of man and godjustly living makes love immanent and heartbreak brings god downhumbleness is the porter of every good thinggod made woman last most beautiful than everything there is

you are a book written by god in ink and stained-glassand your gaze a woman's tenderness embracing my facegod is in love with you you're his masterpiecehe made you to break my heart with endless lovetowards the splashing brook of the sunrays every skylark singsi too sing as a lovebird in the light of your glowing faceyou bring the day wherever you go like Jesus your brotherthe one who made me love you without telling me why

Luna e o prințesă

Luna e o prințesă măiastră cu un obraz de safir negruȘi cu celălalt de chihlimbar incandescent privirea îi Susură prin părul împodobit de diamante ca frunzele De mesteacăn oglindind stelele în început de noapte

Luna e o prințesă cum nu sunt fetele din lumea aceastaDar e o femeie tristă ea cum trist e cerul de când e lumeaDe aceea nu poate avea ca iubit decât un suflet tristCa mine frate sau ca tine omule ca tine suflete

Mamă

Ploaia scânteiază între noiMamăPloaia pe care o plângi tuȘi pe care o plâng eu

Trebuie să ajungem până la izvoarele ploiiȘi să ne ștergem acolo lacrimileTrebuie să ajungem până în ceruriȘi să privim

Marea din lacrimi

A fost odata ca niciodata un duh nevazut si fara inceput nici sfarsit.

Duhul acesta i-a facut pe oameni din nisip. Oamenii erau pe pamant. Dupa ce au fost facuti oamenii au plecat de langa duh. Nu ii ascultau glasul si nu ii interesa ce ar avea el de spus. Duhul statea in cer, umplandu-l, si plangea – nici un om nu stie de ce sigur. Plangea ca un copil caruia ii fug jucariile departe, fara sa le mai poata ajunge. Si lacrimile duhului au cazut pe pietre si nisip pana s-au facut toate marile nesfarsite si uriasele oceane ce le vedem in jurul nostru sau inauntrul nostru.

Marturisire despre univers

universul estedelimitat de cei 2 salcami tristiscufundati in acuarela indigoa cerului

de sinagoga micasi de aceasta lumina umedace imi spala ochiiori de cate ori imi amintesc bunatatea heruvimilor

Meditație

Iubirea e o mare de lacrimiNesfârșităAsemeni frumusețiiIubirea e o femeieIubirea e ea

Frumusețea ta mă face bărbatȘi eu te iubescAsemeni vântului înclărimatDe ploaie/ Miracol de frumusețe îndureratăDe suflet și singurătate

Tu galateea mea făurită de IndescriptibilPerfectă GalateeMiracolul meu la tejghea la trei dimineața

Când nici măcar Luna nu mai conteazăMuncitoare în tura de noapte

Momentul frunzelor

Mângâie-mi chipul alb ca un tub de oxigen.

Dacă m-am născut Inseamnă că sunt mort.

Cu mâini străvezii îmi scriu versurile.

Acum ca niciodată când moartea…

Adevărata viață îmi sărută ochii.

Muză bantu, Muză yoruba

Mi-acordez lira pe ritm blues Și-un saxofon alto îmi improvizează în piept Mi-acordez lira pe ritm blues Și însăși Muza se tânguie cu Africa în plete

Nevăzut asediu

Polară tribulație brumând peșteri de iluzie Spasmodice ghețuri irump din trecut Aur nocturn sunt aceste pietre Nisip cernut prin sită deasă de lacrimi

Corăbii fără de șobolani sunt sfinții?

Fericiți martiri purtători de cruce Ascultați o rugă de biet saltimbanc Duceti-o mai departe la Cel Fără De Nume

Scăpați un om de gheenă și de-al înstrăinării scrâșnet Pământul meu e trist ca toată firea Răsărit din liniștea veșnicelor ape Ghiocel umbrind disperarea e și ăst poem

Triste revelații flutură la gâtul solitudinii Aerul viselor devine rece în preajmă Monolit sfărâmat de infiltrațiile rătăcirilor Ani fumegând precum chibritele arse

Orbecăi precum o gâză de noapte căutând ceea ce am Meteoriți polenizează apocaliptice flori Pe umărul lemnului cioplit ne plecăm ochii Zgâriați de lacrimi

Ascultăm clipocitul nimfelor și privile orbilor Iar noi, chirciți în vii bordeie de lut Colecționari de zăpadă și dezamăgiri Doar viscolul ne însoțește pașii.

Noaptea va muri

Noaptea stă înaintea meaȘi îmi vorbeșteÎmi zâmbește și-mi spune cuvinteDar nu le înțeleg

Noaptea îmi spune cuvinteÎmi vorbește despre ziDar nu o înțelegÎmi spune că va muri

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor Inspirație fugitivă (…) Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă (…) Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip Muze gracile însuflețind templele în paragină Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi În intersecția năclăită de noapte Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării Alge împotmolind tălpile viselor Mărturia exploziei electrice cirus Prunii livezii își șoptesc egloge Văzduh geometric (…) Nori în vârtejurile nașterii apotropaice Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet După-amiaza petrecută la fereastră (…) Sprijiniți în palmele transformate în frunze Triunghi ascuțit ca o rachetă scuturându-și șuvițele de flăcări Vechi locomotive negre răsturnate precum niște jucării pe covor Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi Cadet pe corabia cu nume de pasăre Vântul îmi tocește muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele Iubirii (…) Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar Falsă exasperare în fața arborelui pragmatic Tablouri realizate cu amprente cromatice (…) Bibelouri purtând conversații în noapte pe rafturi Culori așezându-se simplu pe hârtia umedă Seraficul amestecat cu abjecția daimonic geniu lucrând la normă Valuri sărate îmi inundă cortegiul Pe chip am o meduză ca mască mortuară Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas

Ocean cu valuri distincte precum tușele impresioniste Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului Bancnote folosite în loc de cărți de vizită și de lanterne Oameni uciși pentru bani purtând steme de state Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate Lumea a Treia legată în lanțurile lagărului planetar Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie Bolovan turtit înaintând în necunoscut Orașe invadate de imperii de termite Diptere gri ce-și depun ouăle în pielea noastră Radiourile liniștindu-ne angoasele întru importantul comerț Viața părăsindu-mă la crepuscul Unul din șamanii comunității Revoluții de catifea înăbușite cu perne de pluș Pictură în frescă imitând grafitti-uri Frunze de cireș zburlite precum o coafură afro Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului Nisip curgând misterios din cutii de carton (…) Copilăria devenită un situ arheologic Dansul expresionist al frunzelor însuflețite de vânt Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip Stele îngropate pe umerii generalilor Noaptea sosind ca o divizie de tancuri Frunze purtate de vânt în deșerturile mantice ale îndoielii Furnicar de stele adunate în jurul matcei De la mii de ani lumină distanță Pământul strălucind enigmatic Muște zgâriind hexagonal sticla Circular șir de zile primitive salbă de mărgele străvezii Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine Nisip topit în lingouri Moartea îndepărtată precum următorul week-end Încă o noapte sub cerul pelasg Ziduri surpate cerul nopții scăpărând ca un vitraliu Legende țesând trecutul Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare (…) Oceanul Arctic inundând Europa Tatuaje incașe în scoarța baobabilor Deznădejdea zvâcnind precum un pește abisal Filozofi încărunțind la orele18 Schelete de uriași dinozauri lângă autostradă Lavă încremenind sub elemente Aborigen sfârșit sub soarele pătrat Efemeră argumentație a erorii convingătoare ca o bilă de heroină Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greșeală Vieți trăite doar pentru a umple câteva cărți sau cd-uri Și apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulți din cei șase miliarde

în imponderabilitatea revelației ignorate Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei și al primului început Conștiința mozartiană a frunzelor Neoplastic Stratocaster Lira electrică pe măsura secolului douăzeci Corzi de aur ce vor amuți când noi Vom fi acolo și nu aici Revelații parașutându-se precum trupele de ocupație Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului Singurătate strivită ca un pachet de carton Ploaia izbind frunzele copacilor (…) Mușuroaie crescând precum orașele sub lumina de neon a amurgului Copaci de umbre acoperite de aburul gheții ochilor noștri Bard rătăcit printre Muze în Parnassos Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene Din inima mea Surpat zid în jurul templelor grecești susținute De aliniamente de furnale în flăcări Suflare de aer cald pe ochi Apa solidificată în aisberguri Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriașe Blocuri către sud Topindu-se tot mai mult și devenind apă amară Și întunecată precum fruntea unei surori din Africa Inspirația strivind metafizic poeții Arta devenită o știință exactă Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă Gheizere trădând râuri subterane Meșteșugari medievali reprezentând miracolul în catedrala Cu ferestre mari cât oglinzile de mână Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr (…) Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a Giulgiului Africii Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli Cu tălpi prăfuite Fețele fraților noștri înnegrite de lacrimi Nervi scormoniți exhibiționist în cadrul noilor isme Muzica de cameră dispărând de pe servere Din lipsă de afișări (…) Oameni dărâmați contemplându-și degetele încleștate Unghii umplute de pământul aspru al urletului Egoismul narându-și propriul ego amăgit de tricksteri Sfârșitul strălucind pe munții Canaanului

Prooroci anunțându-ne deznădejdea (…) Consumatori zâmbind cu priviri de zombies Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor Pagini tipărite industrial conținând unice clipe de revelație Ochi verde smarald strălucește luna în surdul clipocit cosmic Buze de fildeș murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice Treime nevăzută Grație pogorâtă însuflețind lutul Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor Nori străjuind ca un cântec brazilian (…) Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineții Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă În care noi ne-am uitat la televizor și apoi… îți amintești ? Am pornit radioul și am dat făcut un chef Sau mai ții minte când am mers cu mașina o lună mai tarziu? Și la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie Un muncitor, un student, cine știe ce-o fi fost. Nu l-am luat și apoi la sfârșitul săptămânii am citit un articol mic În gazeta orașului în numărul 21-28 ianuarie : Un tânăr navetist a fost găsit degerat și jefuit la sensul Giratoriu. (…) Nori alunecă precum niște ciudate bărci de pescari Salcâmi niciodată înfloriți uzi de picurii de cerneală ai nopții Frunziș încărcat de păsări și gânduri Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră La vere revolution est prêt a porter Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopții Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele Evanescent personaj de animație cu privire indigo Înserarea se manifestă printr-o absență Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului Jungla strălucind în ochi africani Penele păsărilor îngălbenind în septembrie Ochi arși de acidul propriilor gânduri Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluție Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor Lui Dumnezeu Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei Măști gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei Idealiști murind în singurătate Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens Cărți arse în cuptoarele furnalelor

Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice Nesfârșitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creației păstrătoare a negației Solipsiste Universul iluzoriu mutant al Ideii Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noștri Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat De frunze și vântul ireversibil Dealurile se cabrează înconjurând orașul Asemeni unei turme nomade Veșnicii consumatori ctitorind supermarket-uri Trandafiri părăsiți pe o bancă Martori ai unei întâlniri ratate Blânzi pițigoi morți de frig iarna Simetrii fasciste încețoșează mușuroaiele în această zi putredă Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri Salcâmii acoperiți cu mușchi și lacrimi (…) Artă apărând în mod secundar din pură necesitate Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli Cărți cad misterios din rafturi alegându-ne Fauna marină înțepenită în pietre Nor fluturând ca un sombrero Din metrou cerul văzut printr-un grilaj Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi Vegetația primăverii strălucind ca fosforul De pe spinarea peștilor oceanici Verzi Ce mușcă atunci când vrei să-i scoți din acvariul supermagazinului Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri Cerul mă săruta cu buze întunecate Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului Peste pietre râul Draperie transparentă precum o respirație Lemn închircit într-o creștere a abstractului Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră Sub fulgere matematice Lumina organică strălucind în noi Terra devenita o aglomerare urbană Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri Prin camera de cămin Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră

Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone Mitic păcurar al turmelor de nori Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate Apriga zbatere a aripilor Timpul înnegrind fereastra Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii (…) Copilăria fluturând grandios zmee în urmă Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă de artă Amețeli vâjâind precum un salt boungee-jumping Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție Și acei ochi orbi Când deja exist și degetele lui de lumină Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele Când am să respir pentru ultima oară Am să-i devin propria respirație În rotație imperceptibilă Soarele Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor Remușcările înaintând în divizii Natura deszapezită de imaginație lângă Sfârșit Vă rog nu mai levitați Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei Note de jazz Monoton lustruind sticla dimineții Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor În plastelina atmosferei Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu Precum plantele care ies din pământ Cifre arabe Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură Aglomerația de asteroizi densă ca un perete Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene Nava cosmică făcută din diamant Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină

Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații Oceane de fosfor aureolând planete în geneză Terra Enigmatică precum un monument de pietre neciplite Acoperit de alge și ploaie Cerul pătat de nori Ca și cum ar sta la pândă Visare înscriind pătrate în raze incerte Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților (…) Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere Cununa din frunzele gândurilor Flirt al abstractei Muze Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor (…) Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile Încă înfrunzite Și emoția părăsirii omului de aur Cu ochi adânciti de idol Statuie care va pândi din orice Babilon În asfințit fereastra strălucind galben Precum sufletul nostru Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră Bolovani eclipsați de efortul aripilor În această noapte liniștită precum o pană de curent Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei Fulgere ne încunună părul cu aripi albe Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor Și încăperilor orașului Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York (…) Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă.

Note de călătorie

Iarbă udă lipindu-mi-se de mână Înconjurându-mă cu verde oceanic Sub cenușia ploaie englezească Arzând de nenumărate albe flori Prunii deveniți ruguri vii Printre pietrele răsărite din pământ

În livadă Izolați pruni înfloriți Ca o ceață coborâtă la pământ

Din iarbă Flori caligrafiate.

O piatră

O piatrăAm o piatră în mânăDar nu Nu o voi arunca

Voi muri cu ea în mânăFii liniștitPentru că piatra aceasta purpurieE inima mea

Ochi de sare

Suflet ieșit din gura lui Dumnezeu strălucind ca o respirație inoxidabilă

Cuvântul aramaic ce ne strălucește tuturor sub buze înainte de sigiliul morții

Ingerul care veghează incandescent de parcă ar fi alcătuit din mandale și svastici

Soarele care mi se imprimă pe frunte asemeni unui cuvânt sacru Somn legănat de corabia lui Sân Cer Vâslaș e vântul – stelele dorm

Aerul rece al lipsei ne vâjâie în priviri Noi – cei autoexilați din grație Cu tălpile tocite de pustiurile întunericului Luminat de blitz-urile stâlpilor electrici

Fulgerând

Incălătorit înspre gigantul chip al zeului cu ochii săi de cristal în care mi se reflectă ochii de sare

Om în alb (poem ikebana)

Păsări îndepărtându-se

alb

pământ

Omniprezenta pamantului

Necesitatea umanizarii Si a reumanizarii Cand totul ni se distruge in maini

In caleidoscopul colorat al amurgului Visele imbucandu-se unele intr-altele Picuri luminosi cazand in noapte Pe roua rece a civilizatiei Inceputul chemand reinceputul Simpla disparitie a propriului trup Intrat in somnul obiectelor Ce-mi scrie oare in liniile mainii Sau in ridurile fetei, nimic de buna seama Degeaba m-am acoperit cu tatuaje verzi Povestea corpului meu inca neted Nu poate fi inabusita Port in piept urma sabiei de duh A fierului in flacari a ingerului

Marea Neagra osciland dupa Luna Regulat, ca o respiratie

Rob al tanagrei gigantice De aer si argila purtata de vant Cu obrazul transparent pistruiat de stele Poezie cu sufletul ei cel nevazut Dar atat de terestra

Apollo, golane, pe unde umbli ? Cioplit patron poetic Cununa de chihlimbar iti straluceste pe tample Porti in mana lumina Parasita

Deschis luminii ca o frunza In fata pleoapei convexe A cerului. Dealurile estompandu-se In cununile de ceturi Nevazute in noaptea cazuta Ca dintr-o calimara de tus.

Omul de zăpadă

Îmi amintesc de o-ntâmplare vechepe când eram șoimi c-o fată colega meaeu pui de ursoaică și într-o urecheeram nedespărțiți deși o-iubeam pe soră-sa

colega mea frumoasă ca Luna prințesăatât de frumoasă atât de frumoasă eracă-mi amintesc și acum iubirea nențelesăera infinit mai frumoasă decât sora sa

stăteau atunci la un bloc sărăcuțși eu mergeam dincolo de ploisă le văd pe gemene cu ochii mei pierduțiși nu mai știu nimic de ele și de noi

iar într-un vechi decembrie într-un vechi gerzidirăm amândoi un om de zăpadătriști privindu-l până Maria frumosul îngersuflându-i cald în ochi îl făcu să vadă.

Orație (sculptură în lemn)

Norii încep să îngălbenească cerul iar vântul mă acoperă cu aripi uriașe fumul gunoaielor arse ne luminează într-o nuanță albastră

Perfecțiunea mi-a numărat lacrimile cum își numără țăranul gutuile la sfârșitul toamnei – Soarele străluceste stins ca un ochi acoperit de cataractă

Toamna îmi va vesteji părul îngălbenindu-mă Cum de nu m-ai făcut Doamne mesteacăn să fiu doborât și dus la târg

Organică armonie (poem experimental)

Auroră de psalmi înnegriți de cânt Acest început mărturisit Un sărut delicat sub zbârnâitul stâlpilor de Înaltă tensiune Emancipat de sub tutela lumii Căzut între stâncile memoriei Jelesc frunza gurii zgâriată De buza înaripată A toamnei Timpul se scutură.

Paian

Wordsworth, tu, Holderlin, unde sunteți Mocani romantici, bătrâne Caspar? Ah, în văzduh purces-ai drum nordic.

Parabolă nepătrunsă(mormântul Bunicii – parabolă de jucărie)

O Mamă, un Copil și un Mormânt. Toamnă galben arzând. Pe Mormânt sunt frunze de aur, în părul Copilului sunt frunze bizantine, în ochii Mamei iubirea și frunzele se amestecă cu lacrimi. Și Mama îi spune Copilului să țină lumânarea și să apere lumina de vântul de Noiembrie. Copilul păzește flacăra așa cum îngerii îi țin pe oameni în brațe apărându-le sufletele. Și e Mormântul galben acum de frunze, Mama indescriptibilă și Copilul meditând.

Pădurea

Omul care își udă pașii în rouă de umbre Copac creionat de limite impasibile Aglomerare de fragile frunze în vânt } sub mecanica

adevărului

Am privit arborii de pe marginea autostrăzii întorcându-mă prin străluciri de faruri în întunericul unei ierni străbătut de discul sentimentelor ca de un furt Strâng urme de pași pe cărarea din sclipirea de sticla a privirii

Drum făcut din cărămizile palmelor mele

Cântec ciudat precum al indienilor din nord Gigantice aisberguri ne plutesc prin sufletele chircite Sfărâmați de fosforul amurgului ca de o moarte Ne plângem unii pe alții ascultând pulsul cerului

Te privesc cu diamante șlefuite de sarea lacrimilor mângâindu-te pe fruntea de marmură castă sculptată de dalta celui mai frumos Vis

Arbori electrici de fulgere se întunecă prcum o pădure

Pictogramă indescifrabilă

Îmi apăs palma deschisă pe calcar

Dacă mâna mea ar fi fost Dată prin vopseaAr rămâne o urmă

De palmă deschisă

Dar așa niciuna Nu va rămâne

Pietre

Bolovani rotunjiti de curgerea raurilor Prin sute de mii de ani Stanci mai vechi decat dinozaurii Pietre inghitite de crocodili Verzi, maronii, galbeni, albi

Oceanele contemporane impanzite de corabii scufundate, Lingouri de plumb, arama acoperita de cochilii si alge, Cantitatea enorma de sticle cu mesaje Sparte de carenele metalice ale vapoarelor Sau implantandu-se in recifuri

Pietricelele – pete de culoare Frumusetea nuda a grohotisurilor Sterse bibelouri magmatice Lemne pietrificate Fildesi de mamut Cochilii, frunze si libelule incremenite Chihlimbarul luminos Molizii atat de indepartati Deveniti carbune

Mutenia taramurilor de dincolo Cantecul cerului cu ingeri mai mari decat galaxiile

Poem asupra vieții

Cât de frumos ar fi de s-ar transforma lacrimileÎn săruturi incandescente de zăpadă curatăDe frumusețea ar fi fost eternă asemeni iubiriiDacă timpul ar fi doar un mit iar tu Atena

Cât de frumos ar fi de s-ar transforma lacrimileÎn săruturi incandescente de zăpadă curatăDe frumusețea ar fi fost eternă asemeni iubiriiDacă timpul ar fi doar un mit iar tu Atena

Nici nu vreau dulcea frumusețe de nu e eternăSincer vorbind nu-ți doresc iubirea biată creaturăFiindcă robi cu toții suntem de Timp puși în lanțuriNu-mi doresc iubire și eu sunt un cărăbuș vremelnic

Nici nu vreau dulcea frumusețe de nu e eternăSincer vorbind nu-ți doresc iubirea biată creaturăFiindcă robi cu toții suntem de Timp puși în lanțuriNu-mi doresc iubire și eu sunt un cărăbuș vremelnic

Cuvintele mamei

Trebuie să dormAcumTrebuie să morPână mâine

Pentru că moartea e dulceCa somnulPentru că somnul e oglinda unei cărări vesnicePentru că somnul e moarte

Poem închinat noilor zori romantici

Lujerii izvoarelor răsărind din deșerturi Meteorit sfărâmat în jungla ecuatorială Lumina albăstrie acaparând lumina dimineața Poeți mai cunoscuți decât Coca Cola Intârziind un minut sau două La întâlnirea cu Polymnia

Lângă cadranul busolei făcut din Biblii Pe puntea prelungei corăbii “Parnassos” Uimit în fața simplității esteticului Sub cerul ca un vitraliu Nevrednic matelot păstrător al amintirilor In ruliul apei curgând prin clepsidre Frunze uscate și cioburi solare plutesc Pe rigolele toamnei

Stâncile zgâlțâie valurile în preajma Barcazului cuprins de febră la strigătul “pământ!”

Poem

Aș putea scrie un poem. Dar poemul nu oprește foamea.

Cel flămând și fară speranță nu l-ar putea mânca. Aș vrea să scriu o pâine.

Philosofism

Degeaba vom scoate icoanele de pe perețiPunând oglinzi în locul lorȘi după aceea degeabaVom transforma oglinzile în vitralii

Degeaba vom doborî stelele cu săgețiCulegându-le și punându-ni-le în orbite

Și după aceea degeaba vom privi romanticFetele ce se plimbă prin parc

Sonet

Medievale vitralii globi de gemă Născuți de “Fiat lux” în trupu-mi înstelat Lumină înconjurând lucrurile Desvet romantic privesc din văgăuni

Raze cristaline de primăvară Peste copacii încremeniți nipon Nemișcate gheișe prin fumul de ceai Florile de salcâm sărutându-mă

Vechi mângâieri tocind sticla pupilei Transparente lupe deschise oglinzi Sub apăsarea moale a cerului

Parfum de ocean pe pielea-mi curată Am părul de alge îngânând apa Înotând prin acvariu sub ai voștri ochi.

Strofă de Abecedar

Cand sufletul meu nu Te vedeSunt ca un copil cu o piatră în mânăCe nu are nici o mareÎn care să o arunce

Submarin

Ochiul mare al unui pește Mă fixează De dincolo de hubloul

Al cărei nerv optic sunt.

Templu

Stau întinsȘi îmi întind mâinile perpendicularMâinile mele sunt 2 coloaneSunt un templu

Stau pe pământȘi îmi întind mâinile spre cerMâinile mele sunt Iachin și BoozSunt un templu

Tocmai s-a lăsat noaptea

Tocmai s-a lăsatt noapteaA fost seară până mai adineauriAcum e noapteAșa că aprinde-ți candela fecioară

Tocmai s-a lăsat noapteaA fost seară până mai adineauriAcum e noapteAșa că aprinde-ți candela fecioară

Trei înfrunzit

Păianjenii țes ceruri ‘nstelate curb Picuri de rouă spulberă noaptea În catacombe străvezii prinși

Frunze uscate îmi țin umbră tâmplei Și crepusculare armonii căzând Sub mantie de toamnă rotund dispar Sonet mințind destinul Lacrimi ciobite tresar naive

Un înger trist

Îngerul omului Arată ca omul Dar este un ÎngerCurat

Dacă omul e bun Îngerul e fericit dacă omul e răuÎngerul e trist aproape Mereu

Un punct pe hartă

Ostrov în mijlocul unui deșert de ape și plângeri Doar oboseala mai vine în treacăt Aici peștii dorm cu ochii fosforescenți Iar mareea ne urcă până la piept timp de șase ore ‘Incomod’ vei spune dar noi avem alt sistem de referință În stânga e o prăpastie ascunsă din planuri verticale ca niște ziduri Iar în dreapta ești tu

Vor înflori

Ochii mei sunt doi bulbiDoi germeni de lalele indigo

Și știu – știuCă ochii mei vor înfloriMâine când am să te privesc

Nimrod şi fiara

Nimrod vânătorul de oameni a găsit făptură nemaivăzută nu o ucise ci așteptă să-i crească ghearele colții labele ochii inima au stat față în față vânătorul hrănind fiara cu propriul sânge iar când îi văzu ochii mari cât stelele își luă căciula regală de aur și o dărui tăcutei fiare închinat plecând în pustiu fiara îl urmă tăcând

***Je suis malade „je suis jeune fille” j'ai tout et je besoign rien amour m'est interdit „vai minha tristeza”

Tristan

Birth makes the princessnot the empireeven a slaveshe has her esquire

Basm

Mergeam spre asfalt spre casă Trecând pe lângă Cavalerul Înzăuat Ce scrie pe tapiseria pe care o porți? m-a întrebat Nu știu nu mai știu Vezi e cu steagul Angliei dar e verde cu alb Am găsit-o în piața de rolleri E a unui Inorog un prieten de-al meu zise Cavalerul Nu mi-o dai mie? Mai am una Tot el a pierdut-o Întrebăm pe cineva cuminte și vă dau literele fiindcă singur nu știu cui Cavalerul, Inorogul și cu mine mergeam pe stradă cam gândiți privind în jur când eu am observat-o pe sora Portiei pe când ea ne întreba ce vrem fiecare eu i-am dat manuscrisul Inorogului pentru că el l-a plătit Cum am putut să uit Cal Zănatec? m-am întrebat plângând și plin de rușine.

***Am întrebat pământul: -Mă iubești?-Desigur, mi-a răspuns, sunt mama ta.

Fenix

Privește-l, el e Copilul în lume numit Fenix nu fără tatăunul dintre Oamenii Mari.

Ades poți pune mâna pe doi arbori diferițifără să știi că o faciîn păduremai erau alți Oameni Mari.

Lumea e bântuită de la începutnu îți dori să-l veziteroristulîmpotrivește-i-te.

Știu despre Sumer și despre Nar-merștiu despre daci și despre cimerieniștiu despre pământ și despre cersunt un Copil.

Port pe cap o coroană uriașăde alamă scumpădupă cum teroristul are la gât o cruciulițăîi știu forma.

Au fost multe războaie de la începutul lumii

am făcut spațiul mediteranean pentru că erau pomidar nu a mersașa că ne retragem spre nord.

La sfârșitul care nu existăOamenii Mari l-au împușcatpe teroristam văzut.

Am ridicat cruciulița căzută pe asfalttrebuie să-ți împlinești visele Copiletrebuie să-ți împlinești viselecruciulița de acu e acum în coroana mea.

Bodhi

M-am așezat lângă copac și copacul a stat cu mineNu m-ai înțeles mi-a spus punându-mi mâna pe frunteNu te-am înțeles i-am spus punându-i mâna pe frunte

***I was at the embankment at nightand its water was filled with starsI took water in my handsand the stars weted my face

***One thousand kisses means MamaI look but the sky is blackI'm so sad but I feel aloneI remember your cool hand caressing my foreheadthat's the first thing I'm going to wish in heaven

Fata și roza

Fată sunt și tot ce vreau e roza asta în păr

Roză sunt și tot ce vreau e să mă aleagă

Fetele stau în case mari iar rozele așteaptă

Fata e acum femeie și fuge printre gențianeSunt talazuri de flori diamantine lângă mine

Ea mă ia pe mine roza veștedă sărutându-mă

***My head is dynamitemy heart is radioactiveI am the fifth elementI am a womanor a girlworld would be nothing without me

***My broken lifebrought love

***Sunt Fram stau la Polul Nordsunt prieten cu Apolodor stă la Polul Sudacum e prea departe de minenu îl pot întâlnidar când privesc cerul îl văd în luminispunând "Mi-e dor,mi-e dor!"

Autoportret

Pe ochi am funigei de lacrimisunt ofra hazaplâng nevăzut

vezi ce frumoasă sunt dar vezi doar atâttrebuie să ne îmbrățișăm și să plângema spus profetul

Om

Omule spune-mi care e numelepământului?ce îl însuflețește?

privește-ți ochii precum ai privi un izvordoar binele este amintitnumele pământului este om

Ieșirea din triunghi

Ieși din triunghipăzește flacăraîn cimitirul plin de oameni

iartă-i iartă-te cere iertarede la cei vii și de la cei numiți morțiochiul e o sferă

I I I I

Hate and you will be lovedbecause you don't deserve nirvāṇa is a state of mindlove what you miss

Cartea din Ecbatana

Ce îți spun știiai știut dintotdeaunanu vei uita vreodatăvei face întocmai ce îți spunsau nuîți vei tăia singur capul

așezându-l pe cartea deschisă a palmeloracum deschide-ți ochiia spus Dumnezeu

***

De ce-ai măiestrit iubirea?nu ne chinuim destul noi oamenii de carne şi de lut?pământul e trist tragic mi-e sufletulprogresiv cu iubirea creşte suferinţaşi suferim în taină ca şi tinede ce să suferim cu toţi Dumnezeu om înger?doar pentru că îndrăgostiţi iubim ca nimeni alţiişi nu e nici o vindecare nu există crematoriu pentru cenuşădoar să nu mai iubesc întristat adeseaan după an iubirea crescând asemeni unui uriaşşi înconjurându-mi ochii în lumină tristănu vreau să mai iubesc dar să iubeşti nu poţitristă armată suntem îngropaţi în sentimenteacum c-am spus acestea sufăr şi mai multdar nu nu poţi să nu iubeşti

I-IV

I. Lumina e calda iar muntii stersi si ceturile stralucesc ca dintr-o stampa

Linistea a scris forma Unor muchii exacte in Metalul cubului privirii noastre

Suntem noi Aici Racoriti de amurg

Umblam pe miristile galbene si rosii

Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flacarilor

Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate calatoriile Noastre

Si nu ne vom invoi

Soarele arde in noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor In noi insine purtam stralucirea de neon a vietii Il purtam ca pe embrionul Unui om Ce il vom naste

Pe noi Ne vom naste

II. Prin venele noastre ne curg quarci Si particule Stralucim Si noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Nascut din nou

Drept armura avem doar Vesmantul de crisolit al gloriei

Suntem noi Cei care am scapat Cei care am trecut de munti Dupa ce i-am aruncat in mare Muntii sub care am trait o viata Din copilarie Ajungand dupa ani de asteptare La picioarele Domnului

Noi cei carora ni s-au deschis ochii De pamantul de argint al noii lumi Saliva si degetele lui Isus

Cei care am scapat Si am devenit vii Kyrie

III. Oameni adapandu-se din Revelatii Rasunand polifonic Precum un tinut de cascade si cataracte

Acolo vom merge Voind sa auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niste Pietre ce au stat nemiscate mii de ani In apele Pamantului

IV. Undeva inauntrul nostru al fiecaruia Exista o usa sau poate Niste tigle cazute Pe unde putem privi in afara

Acolo putem privi

Sâmburi de piatră

Atâția și atâția sâmburi de piatră Purtați de pârâurile de aer ale toamnei Atâtea semințe nobile sfărâmându-se în deșerturi În prag de lungă iarnă

Boabe lustruite de valuri aspre Lucioase ca niște nasturi de plastic

Sâmburi fără viață zdrobiți sub tălpile mulțimilor De oameni singuri

Grei sâmburi de piatră atârnându-ne in piepturi Veșnic neîncolțiți Sâmburi morți și singuri Precum o planetă îndepărtată

Acvariul

Felix Rian

Sunt un peștișor galben într-un acvariuzilnic mă întorc și privesc lumea prin ferestrenoaptea adorm în întuneric printre pietricele și ferigisufletul îmi e un peștișor de aurpot îndeplini orice dorințătrupul mi-e un acvariucristal viu străpuns de lumină

***M-am prezentat înaintea munteluiși muntele era ascuns precum Dumnezeuîn cețurile creațieiizvoarele râului se pierdeau în noriacum stau cu fruntea plecatăafară peste morți moare zăpadaîn munte jivinele nu văd nimic asemeni nouăiar soarele și Luna sunt două clopote lovite de vânt

Portul de aur

Inspir adânc auzind gălăgia de afarăbăieții își strâng în brațe fetele de aurunii beau rom și joacă zaruri ori cărți măsluitesau își trec cuțitele printre degete pe punte peste argințidorm legănat de caravelă uitat într-o lume nouă

Indios bravos

The sun is such a foolevery night we steal his gold swords one by oneand put them into our blue hairwe try not to fall asleep ut when we do he comes and takes them back

Rugaciune

Marie Marie fata sarmanaCe-o fi de tine cand vei fi Mama?Asculta-mi inima pulsar prin CosmosAdu-i inima inapoi in RhodosSi nu lasa nu lasa sa plece DeparteAsculta-mi inima pulsar prin CosmosAdu-i inima inapoi in DelosL-ai tesut pe Fiul cu ochii de GerSi in praf si-a plecat aripi marele Inger

Sâmburi de piatră

Atâția și atâția sâmburi de piatră Purtați de pârâurile de aer ale toamnei Atâtea semințe nobile sfărâmându-se în deșerturi În prag de lungă iarnă

Boabe lustruite de valuri aspre Lucioase ca niște nasturi de plastic Sâmburi fără viață zdrobiți sub tălpile mulțimilor De oameni singuri

Grei sâmburi de piatră atârnându-ne in piepturi Veșnic neîncolțiți Sâmburi morți și singuri Precum o planetă îndepărtată

Acvariul

Felix Rian

Sunt un peștișor galben într-un acvariuzilnic mă întorc și privesc lumea prin ferestre

noaptea adorm în întuneric printre pietricele și ferigisufletul îmi e un peștișor de aurpot îndeplini orice dorințătrupul mi-e un acvariucristal viu străpuns de lumină

***M-am prezentat înaintea munteluiși muntele era ascuns precum Dumnezeuîn cețurile creațieiizvoarele râului se pierdeau în noriacum stau cu fruntea plecatăafară peste morți moare zăpadaîn munte jivinele nu văd nimic asemeni nouăiar soarele și Luna sunt două clopote lovite de vânt

Portul de aur

Inspir adânc auzind gălăgia de afarăbăieții își strâng în brațe fetele de aurunii beau rom și joacă zaruri ori cărți măsluitesau își trec cuțitele printre degete pe punte peste argințidorm legănat de caravelă uitat într-o lume nouă

Jidovul rătăcitor

Încet merge Jidovul pe drumeagîncet își amintește un vechi gândîn urmă rămâne satul râzândoamenii hârâie câini în harțag

încet își amintește un vechi gândîncet merge Jidovul pe drumeagoamenii hârâie câini în harțagîn urmă rămâne satul râzând

I-IV

I. Lumina e calda iar muntii stersi si ceturile stralucesc ca dintr-o

stampa

Linistea a scris forma Unor muchii exacte in Metalul cubului privirii noastre

Suntem noi Aici Racoriti de amurg

Umblam pe miristile galbene si rosii Printre norii de fum Ce se nasc Din durerea flacarilor

Inima ne este piatra De hotar de unde Pornesc toate calatoriile Noastre

Si nu ne vom invoi

Soarele arde in noi precum o malarie Sinele ne straluceste acum Asemeni TGV-urilor In noi insine purtam stralucirea de neon a vietii Il purtam ca pe embrionul Unui om Ce il vom naste

Pe noi Ne vom naste

II. Prin venele noastre ne curg quarci Si particule Stralucim Si noaptea doar ochii Ne umbresc stralucirea de Fosfor a trupului Nascut din nou

Drept armura avem doar Vesmantul de crisolit al gloriei

Suntem noi Cei care am scapat Cei care am trecut de munti Dupa ce i-am aruncat in mare Muntii sub care am trait o viata Din copilarie Ajungand dupa ani de asteptare La picioarele Domnului

Noi cei carora ni s-au deschis ochii De pamantul de argint al noii lumi Saliva si degetele lui Isus

Cei care am scapat Si am devenit vii Kyrie

III. Oameni adapandu-se din Revelatii Rasunand polifonic Precum un tinut de cascade si cataracte

Acolo vom merge Voind sa auzim cuvinte din gura lui Iahve Incandescente precum niste Pietre ce au stat nemiscate mii de ani In apele Pamantului

IV. Undeva inauntrul nostru al fiecaruia Exista o usa sau poate Niste tigle cazute Pe unde putem privi in afara

Acolo putem privi

Cantec Stelar

Stelele se cheama unele pe alteleUna ii spune alteia vino

Si cealalta ii raspunde vinoStelele se cheama unele pe altele

Stelele ard asemeni hidrogenuluiVor sa-si ofere flori si sarutari si oameniIntregul univers e o candela aprinsaStelele ard asemeni cerului