1

1 Lect. univ. dr. Maria David

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI TITLUL I DESPRE SUCCESIUNI ÎN GENERAL Capitolul I INTRODUCERE 1. Precizări terminologice cu privire la cuvântul „succesiune”. Termenul de succesiune desemnează într-o primă accepŃiune un mod specific de dobândire sau de transmitere a proprietăŃii pentru cauză de moarte (mortis causa), şi anume succesiunea legală (ab intestat), alături de acesta art. 644 C. civ. enumerând şi legatul, care este tot un mod de dobândire (transmitere) a proprietăŃii pentru cauză de moarte (mortis causa), dar care are la bază voinŃa celui decedat, iar nu legea cum se întâmplă în cazul moştenirii ab intestat. Obiect al transmisiunii succesorale poate să îl constituie fie întregul patrimoniu al defunctului (transmisiune universală), fie o cotă parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu universal), fie un bun sau altul – individual determinat sau de gen - din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu particular). Aşadar, spre deosebire de actele juridice între vii care nu pot fi decât cu titlu particular, patrimoniul unei persoane în viaŃă fiind incesibil ca atare, obiectul transmisiunii succesorale poate fi şi un patrimoniu în întregul său sau o cotă parte din acesta, adică un ansamblu de drepturi şi obligaŃii cu conŃinut patrimonial care a aparŃinut unei persoane fizice decedate. 2. Felurile succesiunii (în înŃelesul de dobândire sau transmitere a proprietăŃii). Potrivit art. 650 C. civ., „succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voinŃa omului, prin testament”. De aici rezultă că succesiunea poate fi legală sau testamentară. Alături de acestea, Codul civil a reglementat (art. 821, 933, şi 934) şi succesiunea contractuală. 1°) Succesiunea legală. În cazul în care o persoană decedează fără a lăsa un testament prin care să dispună de bunurile sale după moarte, patrimoniul succesoral se va transmite rudelor defunctului, soŃului supravieŃuitor sau statului, conform regulilor stabilite de lege. Regulile succesiunii legale se aplică şi atunci când cel decedat dispune valabil prin testament doar de o parte din bunurile sale, iar pentru restul nu, aceste din urmă bunuri deferindu-se conform legii. Succesiunea legală se mai numeşte şi succesiune ab intestat (fără testament). Alături de succesiunea legală de drept comun există şi o succesiune legală extraordinară sau anomală (anormală), adică în afara regulilor (a-nomos). Succesiunea anomală, denumire care provine din vechiul drept francez, constituie o derogare de la principiul caracterului unitar al devoluŃiunii succesorale şi desemnează o devoluŃiune întemeiată pe natura sau provenienŃa bunurilor succesorale , fără a Ńine seama de regulile moştenirii legale ordinare. Succesiuni anomale există şi la ora actuală în dreptul nostru, acestea urmând a fi analizate ca excepŃii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale.

2

2°) Succesiunea testamentară este cea care se deferă în virtutea voinŃei lui de cujus, manifestată pe timpul cât acesta a fost în viaŃă prin una din formele de testamente prevăzute de lege. 3°) Succesiunea contractuală. Numită şi instituire contractuală, este „actul prin care instituantul dispune, pentru timpul când nu va mai fi (s. a..), de tot sau o parte din bunurile sale în favoarea instituitului care acceptă”. Cu alte cuvinte, este vorba de instituirea (desemnarea) unei persoane ca succesor al dispunătorului printr-un contract de donaŃie, adică printr-un act juridic bilateral între vii, iar nu prin testament (act juridic unilateral). Instituirea contractuală este un act hibrid, în sensul că se face printr-un contract (act juridic între vii), care, în principiu, nu poate fi revocat unilateral, ci numai prin acordul ambelor părŃi, dar care, asemenea testamentului, conŃine liberalităŃi pentru cauză de moarte, neconferind instituitului nici un drept actual asupra bunurilor dispunătorului, ci numai un drept eventual asupra bunurilor pe care instituantul le va lăsa la data decesului său. Capitolul II CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIU NII SUCCESORALE Transmisiunea drepturilor şi obligaŃiilor care alcătuiesc patrimoniul unei persoane fizice decedate la moştenitorii acesteia, adică transmisiunea succesorală, este una specifică, distinctă de transmisiunea prin acte juridice între vii. Ea se caracterizează prin faptul că este o transmisiune mortis cauza (a), prin faptul că este universală (b) şi prin faptul că este unitară (c). a). Transmisiunea succesorală este o transmisiune mortis causa Art. 651 C. civ. prevede că „succesiunile se deschid prin moarte”. Faptul morŃii unei persoane fizice determină dispariŃia ca subiect de drept, dar nu şi a patrimoniului acesteia. Patrimoniul succesoral se transmite la moştenitorii care acceptă moştenirea chiar de la data şi ca urmare a decesului lui de cujus (art. 688 C. civ.), iar nu de la data acceptării. Transmisiunea succesorală poate opera doar cu privire la patrimoniul persoanelor fizice, iar nu şi al persoanelor juridice. În cazul desfiinŃării (încetării) unei persoane juridice (cazurile de desfiinŃare fiind diferite de la o categorie de persoane juridice la alta) patrimoniul acestora se transmite la alte persoane (fizice sau juridice) prin diverse acte juridice (administrative sau civile), altele decât succesiunea. b) Caracterul universal al transmisiunii succesorale Decesul unei persoane fizice face ca, urmând anumite reguli (ale succesiunii legale, testamentare sau contractuale) patrimoniul lui de cujus să se transmită de la acesta la succesorii săi cu vocaŃie universală (la întregul patrimoniu) sau cu titlu universal (la o cotă parte ideală din patrimoniu). Patrimoniul unei persoane fizice constituie însă o universalitate de drept cuprinzând ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor cu conŃinut patrimonial ale acelei persoane, prin opoziŃie cu universalităŃile de fapt care nu constituie decât grupe distincte de bunuri în cadrul aceluiaşi patrimoniu (cum ar fi cazul unui fond de comerŃ sau cazul unui portofoliu de valori mobiliare). Orice moştenire conferă cuiva (moştenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal, ori , în cazul moştenirilor vacante, statului) vocaŃie la întregul patrimoniu succesoral (cuprinzând deopotrivă elementele de activ şi de pasiv) sau la cote-părŃi ideale din acesta, chiar dacă întregul activ este consumat prin donaŃii sau legate particulare, adică prin acte de transmisiune individuale. În acest sens, transmisiunea succesorală are un caracter universal.

3

c) Transmisiunea succesorală are un caracter unitar Regula. În dreptul modern, pe a cărui linie se înscrie şi Codul civil român, transmisiunea succesorală are, în principiu, un caracter unitar. Aceasta înseamnă că devoluŃiunea moştenirii se face nu după provenienŃa sau natura bunurilor care compun masa succesorală, ci după regulile moştenirii legale, testamentare sau contractuale. ExcepŃii de la regulă. Succesiunile anomale. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale cunoaşte însă şi anumite excepŃii. Mai exact, există situaŃii în care anumite bunuri se transmit pe cale succesorală după alte reguli decât cele obişnuite, fiind aşadar vorba de succesiuni anomale. Este cazul bunurilor la care se referă art.5 din Legea nr. 3l9/1944 privitoare la dreptul de moştenire al soŃului supravieŃuitor (1°), al succesiunilor cu elemente de extraneitate (2°), al dreptului de locaŃiune transmis în caz de deces al titularului în temeiul art.27 din Legea nr. 114/1996 a locuinŃei (3°) şi al bunurilor reprezentând amintiri de familie (4°). Capitolul III DESCHIDEREA MOŞTENIRII Studierea deschiderii succesiunii implică analiza cauzei (1), a datei (2) şi a locului deschiderii moştenirii (3). 1. Cauza deschiderii moştenirii. Prin deschiderea moştenirii se înŃelege faptul care dă naştere transmisiunii succesorale. Acest fapt este moartea persoanei fizice, art. 651 C. civ. precizând că „succesiunile se deschid prin moarte”. Deschiderea moştenirii nu se confundă cu deschiderea procedurii succesorale notariale reglementate de Legea nr. 36/1995 privitoare la notarii publici şi activitatea notarială. Deschiderea moştenirii este declanşată de faptul juridic al morŃii unei persoane fizice, în timp ce deschiderea procedurii succesorale notariale se face la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului sau a secretarului consiliului local al localităŃii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu (art. 68 alin.1 din Legea nr. 36/1995). 2. Data deschiderii moştenirii. Stabilirea momentului deschiderii moştenirii este important întrucât: -în raport cu această dată se determină persoanele care au vocaŃie la moştenire (în temeiul legii, al testamentului sau al contractului), capacitatea succesorală a acestora, precum şi drepturile ce li se cuvin asupra moştenirii; -aceasta este data până la care retroactivează acceptarea sau renunŃarea la moştenire; -aceasta este data de la care începe să curgă termenul de prescripŃie prevăzut de art. 700 C. civ. pentru acceptarea moştenirii; -în raport cu această dată se stabileşte compunerea masei succesorale; -în cazul în care există mai mulŃi moştenitori, aceasta este data de la care se naşte starea de indiviziune între moştenitori şi în raport cu care se va produce efectul declarativ al partajului la ieşirea din indiviziune; -în cazul succesiunii în timp a unor legi succesorale diferite, legea aplicabilă succesiunii este cea în vigoare la data deschiderii acesteia. Se impune însă precizarea că actele ulterioare succesiunii, dar referitoare la aceasta, cum este cazul acceptării sau renunŃării la succesiune, vor fi supuse legii în vigoare la data săvârşirii lor în temeiul principiului aplicării imediate a legii noi. PrezumŃia legală a momentului morŃii în cazul comorienŃilor. Există situaŃii în care două sau mai multe persoane care au vocaŃie reciprocă (de exemplu, tată şi fiu) sau unilaterală (de

4

exemplu, un frate care are descendenŃi şi un frate care nu are, caz în care fratele care are descendenŃi are vocaŃie legală la moştenirea fratelui său în timp ce acesta nu are vocaŃie la moştenirea lui legală) de a se moşteni decedează în aceeaşi împrejurare (incendiu, cutremur, atentat, accident rutier etc.) fără a se putea stabili momentul decesului fiecăreia dintre acestea. Având în vedere dificultăŃile practice de soluŃionare a unei asemenea situaŃii, art.21 din Decretul nr. 31/1954 stabileşte că „în cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare , fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia ,ele sunt socotite că au murit deodată”. Aceste persoane poartă denumirea de comorienŃi, legea prezumând că au decedat în acelaşi moment. 3. Locul deschiderii moştenirii. Importan Ńa practică. Locul deschiderii moştenirii constituie criteriul unic de determinare a competenŃei teritoriale a unor organe cu atribuŃii în materie succesorală. Astfel, în funcŃie de locul deschiderii moştenirii se determină: a) secretarul consiliului local competent să ceară deschiderea procedurii succesorale notariale în cazul în care în masa succesorală lăsată de defunct se află bunuri imobile şi, dacă este cazul, să ceară luarea unor măsuri de conservare (art.68 alin. 1 şi art. 70 din Legea nr. 36/1995); b) notarul public competent să efectueze procedura succesorală notarială (art. 10 lit.a din Legea nr. 36/1995); c) instanŃa judecătorească competentă să judece acŃiunile privitoare la moştenire, indiferent dacă moştenirea conŃine sau nu bunuri imobile situate în circumscripŃia altei instanŃe. Locul deschiderii moştenirii este cel de la ultimul domiciliu al defunctului. Prin urmare, locul deschiderii moştenirii nu se confundă cu locul decesului lui de cujus, acesta putând deceda într-un loc în care se află doar întâmplător şi care nu are nici o legătură cu viaŃa, activitatea şi bunurile sale. Conform dispoziŃiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinŃa statornică sau principală”. În cazul celor declaraŃi morŃi judecătoreşte, locul deschiderii succesiunii este acela al domiciliului celui dispărut la data stabilită prin hotărâre ca fiind cea a morŃii prezumate. Capitolul IV CONDIłIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MO ŞTENI Conform Codului civil, pentru a putea moşteni o persoană trebuie să întrunească două condiŃii: una pozitivă, aceea de a „exista” la data deschiderii moştenirii, adică de a avea capacitate succesorală (SecŃiunea I), şi una negativă, aceea de a nu fi nedemnă (SecŃiunea II). La aceste condiŃii expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume aceea a existenŃei vocaŃiei (chemării) la moştenire (SecŃiunea III). Capacitatea succesorală şi vocaŃia la moştenire sunt condiŃii care trebuie să fie întrunite atât în cazul moştenirii legale, cât şi a celor testamentară şi contractuală, în timp ce condiŃia inexistenŃei nedemnităŃii este specifică doar moştenirii legale. Nedemnitatea succesorală are însă un corespondent specific celorlalte două forme de moştenire, şi anume revocarea judecătorească pentru ingratitudine (art. 831 şi 930 C. civ.). I. CAPACITATEA SUCCESORAL Ă. Orice persoană care există la momentul deschiderii moştenirii are capacitatea de a moşteni, deci de a dobândi succesiunea, iar orice persoană care nu există la data deschiderii moştenirii nu are capacitatea de a moşteni. Această cerinŃă

5

este o ilustrare a concepŃiei potrivit căreia nu poate exista nici un moment un patrimoniu fără titular, specifică şi dreptului român. § 1. Persoanele care au capacitate succesorală Au capacitate succesorală următoarele categorii de persoane: persoanele fizice în viaŃă la data deschiderii moştenirii (a); persoanele dispărute (b); copilul conceput dar nenăscut la data deschiderii succesiunii (c); persoanele juridice în fiinŃă la data deschiderii succesiunii (d). § 2. Persoanele care nu au capacitate succesorală Nu au capacitate succesorală persoanele fizice care nu sunt în viaŃă şi persoanele juridice care nu sunt în fiinŃă la deschiderii data succesiunii (a), precum şi comorienŃii (b). Problema comorienŃilor necesită o abordare atentă. Între persoanele care au vocaŃie succesorală una faŃă de alta este important care dintre acestea a supravieŃuit celeilalte întrucât, aşa cum am văzut, capacitate succesorală au doar persoanele în viaŃă la data deschiderii moştenirii, iar nu şi cele predecedate. De exemplu, în cazul a doi fraŃi, A şi B care sunt căsătoriŃi, dacă A decedează mai întâi, moştenirea sa este culeasă de soŃia sa şi de fratele său B, iar dacă B decedează şi el ulterior, patrimoniul succesoral, incluzând şi cota-parte ce i-a revenit din moştenirea lui A, va reveni soŃiei sale, iar dacă ordinea deceselor este inversă (B decedează mai întâi şi A ulterior), patrimoniul lui A, incluzând şi cota-parte din moştenirea lui B, va reveni soŃiei sale. Cronologia deceselor este aşadar decisivă pentru stabilirea capacităŃii succesorale şi, implicit, în ultimă instanŃă, a beneficiarilor patrimoniului succesoral. Există însă situaŃii în care persoane fizice care au vocaŃie succesorală una faŃă de alta decedează într-o împrejurare în care nu se poate proba în nici un fel care dintre ele a supravieŃuit celeilalte, cum ar fi: un accident aviatic, auto sau feroviar, un cutremur, inundaŃii, prăbuşirea unei clădiri, naufragiu etc. Pentru a tranşa într-un fel problema, art. 21 din Decretul nr. 31/1954 prevede că „în cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată”. Persoanele decedate în asemenea împrejurări poartă denumirea de comorienŃi. ConsecinŃa practică imediată a aplicării prezumŃiei morŃii concomitente în cazul comorienŃilor este aceea că aceştia nu se pot moşteni, căci nesupravieŃuind unul altuia, sunt lipsiŃi de capacitate succesorală. Pe cale de consecinŃă, fiecare va fi moştenit de ceilalŃi succesibili ai săi. De exemplu, dacă doi fraŃi căsătoriŃi, A şi B, sunt comorienŃi, fiecare va fi moştenit de soŃia sa, niciunul dintre ei neavând capacitatea succesorală de a-l moşteni pe celălalt. II. MOŞTENITORUL SĂ NU FIE NEDEMN. Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală constă în decăderea unui succesibil din dreptul de a moşteni o persoană decedată datorită săvârşirii unor fapte grave - anume prevăzute de lege - faŃă de defunct sau memoria acestuia, cu toate că are capacitate succesorală şi vocaŃie efectivă la moştenirea defunctului. Ea operează doar în cazul succesiunii legale şi înlătură pe cel vinovat de la moştenire în totalitate, chiar dacă este moştenitor rezervatar. Nedemnitatea nu funcŃionează nici în cazul moştenirii testamentare, nici în cazul instituirii contractuale. Nedemnitatea este o pedeapsă civilă, datorită faptului că îl afectează doar pe cel vinovat, nu şi pe succesorii acestuia care pot veni la moştenire în nume propriu. Deşi produce efecte identice cu exheredarea, adică îndepărtarea de la succesiune, nedemnitatea nu se confundă cu aceasta întrucât în timp ce prima este opera voinŃei lui de cujus, putând fi revocată până la data decesului de cel care a dispus-o, cea de a doua este opera voinŃei legii şi nu poate fi înlăturată, chiar dacă înainte de a deceda defunctul l-a „iertat” pe nedemn.

6

§ 1. Cauzele de nedemnitate. Art. 655 C. civ. prevede în mod expres şi limitativ următoarele cauze de nedemnitate: atentatul la viaŃa celui care lasă moştenirea (a); acuzaŃia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea (b); nedenunŃarea omorului căruia i-a căzut victimă cel despre a cărui moştenire este vorba (c). § 2. Modul în care operează nedemnitatea. Decăderea de plin drept a nedemnului din dreptul de a-l moşteni pe defunct. La ora actuală este unanim admis că nedemnitatea operează de plin drept, fără a fi necesară aplicarea (pronunŃarea) ei de instanŃa de judecată. Evident că în cazul în care între nedemn şi persoanele interesate să invoce nedemnitatea se iveşte un litigiu în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea condiŃiilor care atrag această pedeapsă civilă, soluŃionarea acestuia va fi de competenŃa instanŃelor judecătoreşti, dar dacă se constată îndeplinirea condiŃiilor cerute de lege instanŃa nu pronunŃă sau aplică nedemnitatea, ci doar constată survenirea acesteia, neavând nici o putere de apreciere. Cu alte cuvinte, o asemenea hotărâre judecătorească nu poate avea decât un caracter declarativ, iar nu constitutiv. Fiind declarativă, hotărârea de declarare a nedemnităŃii, pe de o parte, poate fi pronunŃată după moartea nedemnului, iar pe de altă parte produce efecte retroactive, de la data morŃii lui de cujus. Nedemnitatea nu poate fi „iertată” sau „confirmată”, astfel încât dacă cei îndreptăŃiŃi nu o invocă, trebuie invocată din oficiu de instanŃă sau de notarul public în faŃa căruia se dezbate succesiunea. Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, categorie care include: comoştenitorii chemaŃi la moştenire împreună cu nedemnul, care vor beneficia de dreptul de acrescământ; moştenitorii subsecvenŃi, care culeg moştenirea în locul nedemnului decăzut din dreptul de a moşteni; donatarii sau legatarii care vor păstra în întregime liberalităŃile primite, fiind puşi la adăpost de acŃiunea în reducŃiune a rezervatarului nedemn; creditorii celor de mai sus acŃionând pe cale oblică (art. 974 C. civ.); instanŃa de judecată sau notarul public din oficiu; chiar şi nedemnul. § 3. Efectele nedemnităŃii Nedemnitatea produce efecte specifice în raport cu nedemnul (a), în raport cu descendenŃii nedemnului (b) şi în raport cu terŃii Excluderea de la moştenirea defunctului. Efectul principal al nedemnităŃii este excluderea nedemnului de la dreptul de a moşteni pe defunct. Este vorba de decăderea din dreptul de moştenire legală (ab intestat), nu şi din dreptul de moştenire testamentară sau contractuală, care, fiind liberalităŃi, nu pot fi desfiinŃate decât pentru ingratitudine în temeiul dispoziŃiilor art. 831 şi 930 C. civ, sancŃiune care nu operează de drept, ci numai la cerere (art. 832 C. civ.). Înlăturarea nedemnului de la moştenire este completă, el neputând culege nici rezerva succesorală. Pedeapsa civilă a nedemnităŃii produce efecte relative, în sensul că nedemnul este exclus numai de la moştenirea celui faŃă de care s-a făcut vinovat de faptele prevăzute de lege, nu şi de la moştenirea altor rude care l-au moştenit pe de cujus, în patrimoniul cărora poate regăsi, eventual, elemente ale patrimoniului celui faŃă de care a fost nedemn. De asemenea, nedemnul exclus de la moştenirea unei persoane poate reprezenta pe de cujus, venind în locul şi gradul acestuia la moştenirea unui ascendent sau colateral privilegiat în grad de rudenie mai îndepărtat. De exemplu, fiul poate urca în locul şi gradul tatălui său faŃă de care este nedemn pentru a-l moşteni pe bunicul său. ExplicaŃia rezidă în faptul că, în acest caz, nedemnul nu exercită drepturi succesorale proprii faŃă de cel în raport cu care este nedemn, ci drepturi ale acestuia faŃă de succesiunea unui terŃ. Restituirea bunurilor succesorale. Dacă între momentul deschiderii succesiunii şi momentul îndeplinirii condiŃiilor cerute de lege pentru survenirea nedemnităŃii ori momentul constatării acesteia nedemnul intră în posesia bunurilor succesorale, acesta are obligaŃia de a restitui bunurilor respective celor îndreptăŃiŃi (nedemnul este un deŃinător fără titlu al bunurilor succesorale). Restituirea

7

se va face în natură, afară de cazul în care bunurile succesorale au fost înstrăinate unor terŃi care nu pot fi obligaŃi la restituire către moştenitorii de drept (este vorba de dobânditorii de bună-credinŃă ai bunurilor mobile sau de dobânditorii de bunuri imobile care se pot prevala de principiul error communis facit jus) sau de cazul pieirii acelor bunuri, când restituirea se va face prin echivalent. III. VOCAłIA (CHEMAREA) LA MO ŞTENIRE . VocaŃia succesorală sau chemarea la moştenire este conferită fie prin voinŃa legii, fie prin voinŃa lui de cujus exprimată prin testament sau donaŃie de bunuri viitoare (instituire contractuală). Determinarea persoanelor cu vocaŃie la moştenirea unei persoane decedate poartă denumirea de devoluŃiune succesorală. După cum devoluŃiunea se face prin lege, prin testament sau prin contract, aceasta poate fi legală, testamentară sau convenŃională. TITLUL II DEVOLUłIUNEA LEGAL Ă A MOŞTENIRII Capitolul I REGULILE GENERALE APLICABILE DEVOLU łIUNII LEGALE A MO ŞTENIRII DevoluŃiunea legală a moştenirii se face, în principiu, atunci când defunctul nu a dispus de bunurile sale prin testament sau atunci când, deşi a dispus prin testament, acesta este lipsit de efecte întrucât este nevalabil sau caduc. De aceea, ea se mai numeşte şi moştenire ab intestat (fără testament). Dreptul nostru admite coexistenŃa moştenirii legale şi testamentare cu privire la una şi aceeaşi moştenire. Aşa, de exemplu, în cazul în care există moştenitori rezervatari, dispunătorul nu poate face liberalităŃi (donaŃii şi legate) decât în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii, rezerva fiind deferită rezervatarilor în virtutea legii. De asemenea, în cazul în care o persoană a dispus prin testament numai de o parte din patrimoniul său, restul patrimoniului succesoral va fi deferit celor în drept conform regulilor moştenirii legale. Studierea devoluŃiunii legale a moştenirii necesită analizarea criteriului şi sferei persoanelor din rândul cărora vor fi desemnaŃi moştenitorii (I), a principiilor generale de stabilire a persoanelor chemate efectiv la moştenire şi a excepŃiilor de la acestea(II) , precum şi a reprezentării succesorale (III). I. CRITERIUL ŞI SFERA PERSOANELOR DIN RÂNDUL CĂRORA VOR FI DESEMNAłI MO ŞTENITORII . Pentru a se evita fărâmiŃarea excesivă a succesiunilor, legea a stabilit o anumită ordine de preferinŃă în care rudele defunctului sunt chemate la moştenirea legală a acestuia. Potrivit dispoziŃiilor art. 669-676 C. civ., rudele defunctului sunt ierarhizate în patru clase de moştenitori, fiind chemate la moştenire în această ordine: -clasa I – clasa descendenŃilor în linie dreaptă, este alcătuită din copiii, nepoŃii, strănepoŃii etc. defunctului, fără limită de grad; -clasa II – clasa ascendenŃilor şi colateralilor privilegiaŃi, cuprinde părinŃii defunctului, fraŃii şi surorile defunctului, precum şi pe descendenŃii fraŃilor şi surorilor până la gradul al patrulea inclusiv; -clasa III – clasa ascendenŃilor ordinari , include pe bunicii, străbunicii, stră-străbunicii, etc. defunctului, fără limită de grad;

8

-clasa IV – clasa colateralilor ordinari, cuprinde rudele în linie colaterală ale defunctului până la gradul patru inclusiv, altele decât cele din clasa a doua, şi anume: unchii, mătuşile (fraŃii şi surorile părinŃilor), verii primari (copiii unchilor şi mătuşilor), fraŃii şi surorile bunicilor defunctului. Conform dispoziŃiilor Legii nr.319/1944, soŃul supravieŃuitor al defunctului este chemat la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori. Chemarea rudelor şi a soŃului supravieŃuitor în această ordine la moştenire se explică atât prin afecŃiunea prezumată a defunctului faŃă de aceştia, cât şi prin ideea existenŃei unei obligaŃii morale şi sociale a defunctului faŃă de cei apropiaŃi. În cazul în care nu există moştenitori în grad succesibil în nici una din cele patru clase şi nu există nici soŃ supravieŃuitor, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale nici prin testament, moştenirea este vacantă şi se cuvine statului în temeiul puterii sale suverane (art. 680 C. civ.). II. PRINCIPIILE GENERALE DE STABILIRE A PERSOANELOR CHE MATE EFECTIV LA MO ŞTENIRE ŞI EXCEPłIILE DE LA ACESTEA . Principiile de stabilire a persoanelor chemate efectiv la moştenire sunt următoarele: principiul priorităŃii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii făcând parte din clase diferite (a); principiul proximităŃii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă (b) şi principiul împărŃirii moştenirii în părŃi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad (c). a) Principiul priorităŃii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii din clase diferite. Codul civil a împărŃit rudele defunctului în patru clase de moştenitori, chemândule la moştenire în ordinea acestora. Astfel, dacă există moştenitori în clasa întâi care nu au renunŃat la moştenire şi care nu sunt nedemni, aceştia înlătură de la succesiune pe moştenitorii din clasele subsecvente. Moştenitorii din clasa a doua vin la succesiune doar dacă nu există moştenitori din clasa întâi sau dacă aceştia sunt renunŃători sau nedemni, cei din clasa a treia doar dacă nu sunt moştenitori din primele două clase şi aşa mai departe. Când există moştenitori cu vocaŃie succesorală din clase diferite, pentru chemarea efectivă la moştenire esenŃial este criteriul ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu defunctul. Aşa, de exemplu, nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul doi, moştenitor făcând parte din clasa întâi, înlătură de la moştenire pe tatăl defunctului, moştenitor din clasa a doua, deşi acesta din urmă este rudă de gradul întâi. Prin derogare de la această regulă, conform dispoziŃiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori. El nici nu înlătură, dar nici nu este înlăturat de la moştenire de nici o clasă de moştenitori. b). Principiul proximităŃii gradului de rudenie cu defunctul între moştenitorii din aceeaşi clasă. Principiul priorităŃii clasei de moştenitori este completat de principiul proximităŃii gradului de rudenie, conform căruia, în cadrul aceleiaşi clase, rudele în grad mai apropiat cu defunctul înlătură rudele în grad mai îndepărtat. Aşa, de exemplu, fiul defunctului şi nepotul de fiu al defunctului sunt ambii moştenitori din clasa întâi, dar la moştenirea legală a acestuia nu vor veni amândoi, ci doar fiul defunctului, rudă de gradul întâi, care înlătură de la moştenire pe nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul doi. Tot astfel, unchiul defunctului, frate al unuia dintre părinŃii acestuia, rudă de gradul trei, înlătură de la moştenire pe vărul primar al defunctului, rudă de gradul patru, deşi ambii fac parte din clasa a patra de moştenitori. Principiul proximităŃii gradului de rudenie cu defunctul între rudele din aceeaşi clasă de moştenitori cunoaşte două excepŃii:

9

- în clasa a doua de moştenitori, conform dispoziŃiilor art. 671 şi 673 C. civ., părinŃii defunctului, rude de gradul întâi, vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaŃi, care pot fi rude de gradul doi (fraŃii defunctului), trei (nepoŃii de frate ai defunctului) sau patru (strănepoŃii de frate ai defunctului); - reprezentarea succesorală, care permite unei rude în grad mai îndepărtat cu defunctul să urce în locul şi gradul unui ascendent predecedat să moştenească în locul acestuia, constituie şi ea o excepŃie de la regula mai sus menŃionată1. c). Principiul împărŃirii moştenirii în părŃi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad. În cazul în care la moştenire vin mai mulŃi moştenitori din aceeaşi clasă şi acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte pe capete, adică în atâtea părŃi egale câŃi moştenitori sunt (art. 669, 670, 674 şi 675 C. civ.). De exemplu, dacă la moştenire vin trei fii ai defunctului, aceştia vor împărŃi moştenirea în trei părŃi egale, iar dacă vin doi fraŃi ai defunctului aceştia vor primi fiecare câte o jumătate din moştenire. De la acest principiu există o excepŃie, şi anume, cazul în care la moştenirea defunctului sunt chemaŃi fraŃi şi surori care nu au aceeaşi părinŃi, situaŃie în care împărŃirea moştenirii se va face pe linii, fraŃii consangvini (care au comun doar tatăl, mamele fiind diferite) şi uterini (care au comună doar mama, taŃii fiind diferi Ńi) culegând moştenirea fratelui lor decedat doar pe linia (jumătatea) părintelui comun (paternă sau maternă, după caz), pe care o împart între ei în părŃi egale, în funcŃie de numărul fraŃilor rămaşi în viaŃă în fiecare din aceste linii, numai fraŃii buni cu defunctul (care au aceeaşi părinŃi) culegând moştenirea atât pe linie paternă, cât şi maternă, deci mai mult decât fiecare frate consangvin sau uterin în parte (art.674 C. civ.). SecŃiunea III REPREZENTAREA SUCCESORALĂ 1. NoŃiune. Reprezentarea succesorală este instituŃia care permite anumitor moştenitori legali (descendenŃilor în linie dreaptă şi descendenŃilor fraŃilor şi surorilor defunctului) să urce în locul şi gradul unui ascendent decedat anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestuia partea ce i s-ar fi cuvenit din moştenire dacă ar fi fost în viaŃă. Ascendentul predecedat se numeşte reprezentat, iar moştenitorul care vine la moştenire prin reprezentare – reprezentant. 2. Fundamentul reprezentării se regăseşte, pe de o parte, în ideea de a sustrage devoluŃiunea succesorală hazardului unei cronologii accidentale a deceselor, contrare celei fireşti (copiii care decedează înaintea părinŃilor), iar pe de altă parte în asigurarea respectului egalităŃii tulpinilor, pornind de la ideea că afecŃiunea lui de cujus faŃă de succesorii săi ca şi sentimentul de datorie faŃă de familie nu se apreciază individual (pentru fiecare succesor în parte), ci faŃă de tulpina pe care fiecare dintre aceştia o formează împreună cu descendenŃii lor. 3. Domeniul reprezentării. Potrivit Codului civil român, reprezentarea succesorală este permisă numai (a) în cazul descendenŃilor în linie dreaptă ai defunctului (art. 665) şi (b) în cazul descendenŃilor colateralilor privilegiaŃi (art. 666 C. civ.). Problema reprezentării succesorale nu se poate pune, aşadar, în cazul ascendenŃilor privilegiaŃi, a ascendenŃilor ordinari, a colateralilor ordinari şi nici a soŃului supravieŃuitor. a). Reprezentarea în cazul descendenŃilor în linie dreaptă. Potrivit dispoziŃiilor art. 665 alin. l C. civ., „reprezentarea se întinde nemărginit în linie directă descendentă”. Aceasta înseamnă că, în linie directă descendentă, reprezentarea operează indiferent de gradul de rudenie al reprezentantului cu defunctul. Astfel, un nepot de fiu, rudă de gradul doi cu defunctul poate moşteni partea părintelui său predecedat, fiu al defunctului, în concurs cu unchiul său (fiul

10

defunctului) rămas în viaŃă. De asemenea, un strănepot de fiu, rudă de gradul trei cu defunctul, poate moşteni pe străbunicul său alături de un fiu al defunctului rămas în viaŃă, dacă pe tulpina pe care o reprezintă sunt întrunite condiŃiile reprezentării din grad în grad între el şi bunicul său pe care îl reprezintă la moştenirea străbunicului său. Tot astfel, un stră-strănepot poate moşteni prin reprezentare pe stră-străbunicul său şi aşa mai departe. Pentru a opera reprezentarea în asemenea cazuri este însă necesar ca în fiecare grad intermediar prin care trebuie să treacă reprezentantul pentru a ajunge în locul şi gradul reprezentatului să fie întrunite condiŃiile cerute de lege, reprezentarea neputând opera per saltum sau omisso medio. Dacă însăşi raŃiunea de a fi a reprezentării este aceea de a păstra egalitatea între tulpini, rezultă că aceasta nu poate opera decât dacă există mai multe tulpini, iar nu şi în cazul în care există una singură. b). Reprezentarea în cazul descendenŃilor colateralilor privilegiaŃi. Potrivit dispoziŃiilor art. 666 C. civ., „în linie colaterală, reprezentarea este admisă în privinŃa copiilor şi descendenŃilor fraŃilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi sau mătuşă, întâmple-se ca toŃi fraŃii şi surorile defunctului, fiind morŃi mai dinainte, succesiunea să se găsească trecută la descendenŃii lor, în grade egale sau neegale”. Aşadar, pentru descendenŃii fraŃilor şi surorilor defunctului până la gradul patru inclusiv (nepoŃi şi strănepoŃi) reprezentarea operează în condiŃii similare celor ale descendenŃilor defunctului. Reprezentarea în linie colaterală produce efecte atât în cazul descendenŃilor fraŃilor şi surorilor buni (bune) – care au comuni ambii părinŃi -, cât şi în cazul celor consângeni sau uterini – care au comun cu defunctul doar un singur părinte, fie tatăl, fie mama -, cu precizarea că reprezentanŃii acestora din urmă nu pot moşteni mai mult decât poate moşteni reprezentatul în locul şi gradul căruia vin la moştenire, adică fie numai în linie maternă, fie numai în linie paternă. 4. CondiŃiile reprezentării. Reprezentarea necesită întrunirea anumitor condiŃii atât în persoana reprezentatului (a), cât şi în persoana reprezentantului. a). CondiŃiile cerute în persoana reprezentatului. Reprezentatul, pe de o parte, trebuie să fie predecedat lui de cujus (1°), iar pe de altă parte să fi avut chemare efectivă la moştenire dacă ar fi fost în viaŃă (2°). 1°. Reprezentatul să fie predecedat lui de cujus. Reprezentarea presupune întotdeauna ca reprezentatul să fi decedat înaintea deschiderii succesiunii, căci, aşa cum prevede art. 668 alin.1 C. civ., „nu se reprezintă decât persoanele moarte”. Aceasta înseamnă că persoanele care renunŃă la moştenire sau care, în viaŃă fiind, sunt nedemne faŃă de defunct nu pot fi reprezentate (art. 658 şi 698 fraza I C. civ.). În schimb, descendenŃii renunŃătorilor sau nedemnilor pot moşteni în nume propriu, dacă nu există moştenitori în rang preferabil. De pildă, dacă defunctul D lasă la moartea sa doi fii, A şi B, ambii renunŃători, iar A are doi fii, A1 şi A2, iar B un fiu, B1, cei trei nepoŃi ai defunctului, A1, A2 şi B1, vor veni la moştenirea bunicului lor în nume propriu, fiecăruia revenindu-i câte 1/3 din succesiune Întrucât persoanele dispărute sunt socotite în viaŃă atâta timp cât nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), acestea nu pot fi reprezentate. După declararea judecătorească a morŃii, în funcŃie de data stabilită ca fiind cea a decesului, se va admite sau nu reprezentarea, conform regulilor de drept comun. În cazul comorienŃilor, se prezumă că aceştia au decedat în acelaşi moment, orice „stabilire” a unei ordini a deceselor fiind nu numai arbitrară, ci chiar contrară atât reglementării legale în materie, cât şi definiŃiei instituŃiei. Nici unul dintre comorienŃi nu poate veni la moştenirea celuilalt, nici în nume propriu, nici prin reprezentare, întrucât moştenirea fiecăruia se va deferi propriilor moştenitori, ca şi când celălalt nu ar fi existat. 2°. Reprezentatul să fi avut chemare efectivă la moştenirea lui de cujus dacă ar fi fost în viaŃă

11

Pentru ca reprezentarea să-şi poată produce efectele este necesar ca reprezentatul să fi avut aptitudinea de a-l fi moştenit efectiv pe de cujus dacă ar fi fost în viaŃă la data deschiderii moştenirii. Astfel, nedemnul, chiar predecedat lui de cujus, nu poate fi reprezentat de descendenŃii săi. De asemenea, Ńinând seama de faptul că moştenitorul care renunŃă la moştenire „este considerat că nu a fost niciodată erede” (art. 696 C. civ.), „eredele renunŃător nu poate fi reprezentat niciodată” (art. 698 fraza I C. civ.). Moştenitorii legali nerezervatari, cum este cazul fraŃilor şi surorilor defunctului, care au fost exheredaŃi total nu pot fi reprezentaŃi de descendenŃii lor întrucât ca urmare a exheredării au fost lipsiŃi de aptitudinea de a-l moşteni pe defunct. b). CondiŃiile cerute în persoana reprezentantului. Venind la moştenirea lui de cujus, reprezentantul urcă prin voinŃa legii în locul reprezentatului, dar moşteneşte pentru sine, iar nu pentru reprezentat. De aici decurge consecinŃa că, pe de o parte, reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea de a-l putea moşteni pe defunct (1°), dar nu şi pentru a-l moşteni pe reprezentat (2°). 1°. Reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea de a-l moşteni pe defunct. În acest sens, reprezentantul trebuie să fie în viaŃă sau cel puŃin conceput la data deschiderii moştenirii, să nu fie renunŃător sau nedemn faŃă de de cujus şi să aibă vocaŃie proprie la moştenirea celui decedat. Această cerinŃă se explică prin faptul că reprezentantul care moşteneşte prin reprezentarea unui ascendent predecedat culege succesiunea lui de cujus ca pe un drept propriu, iar nu ca pe unul care ar fi aparŃinut reprezentatului şi i-ar fi fost transmis lui de către acesta pe cale succesorală. 2°. Aptitudinea reprezentantului de a culege moştenirea celui reprezentat este indiferentă. Cu alte cuvinte, reprezentantul poate veni la moştenire prin reprezentare chiar dacă este nedemn faŃă de reprezentat sau dacă a renunŃat la moştenirea acestuia. De asemenea, exheredarea reprezentantului nerezervatar de către reprezentat, adică îndepărtarea sa de la moştenirea reprezentatului prin voinŃa acestuia din urmă, nu afectează nici ea reprezentarea. Doctrina explică aceasta prin faptul că reprezentantul dobândeşte drepturi succesorale direct de la defunct prin efectul legii (reprezentării), iar nu de la reprezentat; drepturile succesorale ale reprezentantului nu tranzitează nici un moment patrimoniul reprezentatului înainte de a ajunge la reprezentant. 5. Efectele reprezentării. Reprezentarea succesorală produce efecte constând în plasarea reprezentantului în locul reprezentatului (A) şi împărŃirea succesiunii pe tulpini (B). În cazul în care sunt întrunite condiŃiile cerute de lege, reprezentarea operează de drept (C). A. Plasarea reprezentantului în locul reprezentatului Ca efect al reprezentării, reprezentantul va fi plasat în locul reprezentatului, culegând partea ce ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaŃă. Reprezentarea permite aşadar reprezentantului să se prevaleze de rangul celui reprezentat, moştenind ceea ce i-ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaŃă, însă pentru sine, iar nu pentru reprezentat. B. ÎmpărŃirea moştenirii pe tulpini Există un efect principal al împărŃirii moştenirii pe tulpini (a) şi unele efecte secundare ale aceleiaşi împărŃiri (b). Efectul principal al împărŃirii moştenirii pe tulpini. Moştenirea se va împărŃi în atâtea părŃi câŃi copii (descendenŃi de rangul întâi) sau fraŃi şi surori a avut defunctul, care vin efectiv la moştenire sau care, fiind predecedaŃi, sunt reprezentaŃi de descendenŃii lor, iar nu pe capete, indiferent dacă moştenitorii care culeg succesiunea sunt în grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul. ÎmpărŃirea pe tulpini a moştenirii are drept consecinŃă fie derogarea de la principiul proximităŃii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă, fie derogarea de la principiul împărŃirii pe capete (în părŃi egale) a moştenirii între succesorii făcând parte din aceeaşi clasă şi având acelaşi grad de rudenie, fie

12

de la ambele principii în acelaşi timp. În interiorul fiecărei tulpini partajul părŃii ce revine acesteia se va face pe capete (în funcŃie de numărul moştenitorilor făcând parte din aceasta), afară de cazul în care unul dintre descendenŃii tulpinii celui reprezentat ar fi la rândul său predecedat. În acest din urmă caz, dacă sunt întrunite condiŃiile reprezentării, se va proceda la un nouă împărŃire pe tulpini între ramurile (sub-tulpinile) tulpinii respective. Efectele secundare ale împărŃirii moştenirii pe tulpini. ÎmpărŃirea pe tulpini a moştenirii are şi unele efecte secundare, cum sunt: - în caz de renunŃare la moştenire a unuia dintre reprezentanŃi, partea acestuia din moştenire (atât activ, cât şi pasiv) va reveni moştenitorilor care fac parte din aceeaşi tulpină cu acesta, iar nu tuturor moştenitorilor; - în cazul în care există obligaŃia de raport, reprezentantul Ńinut la aceasta trebuie să raporteze nu numai donaŃiile pe cere le-a primit el de la defunct fără scutire de raport, ci şi donaŃiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentatul de la defunct; - calculul rezervei descendenŃilor defunctului (fraŃii şi surorile defunctului precum şi descendenŃii acestora nu sunt moştenitori rezervatari) se va face în funcŃie de numărul tulpinilor, iar nu în funcŃie de numărul lor. C. Reprezentarea operează de drept Conform dispoziŃiilor art. 686 C. civ., „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine”. Prin urmare, orice succesibil este liber să accepte sau nu o moştenire, după cum crede de cuviinŃă. Odată însă acceptată moştenirea, reprezentarea succesorală operează de drept, adică în temeiul legii, fără a fi necesară vreo manifestare de voinŃă din partea reprezentantului. Reprezentarea succesorală operează doar în cadrul moştenirii legale, nu şi a celei testamentare sau a celei convenŃionale. Capitolul II

APLICAREA PRINCIPIILOR DEVOLU łIUNII LEGALE ÎN CAZUL CELOR PATRU CLASE DE MOŞTENITORI LEGALI

I. CLASA ÎNTÂI DE MO ŞTENITORI – A DESCENDENłILOR 1. ComponenŃă. Primele rude ale defunctului chemate de lege la moştenire sunt descendenŃii acestuia (art. 669 C. civ.). În această categorie intră copiii (fiii şi fiicele) defunctului şi urmaşii acestora la infinit, indiferent dacă s-au născut din căsătorie sau din afara căsătoriei. De asemenea, în clasa descendenŃilor sunt incluşi şi copiii adoptaŃi de defunct. 2. Înlăturarea de la moştenire a celorlalte clase. Potrivit principiului priorităŃii clasei de moştenitori (supra nr. 46), descendenŃii fiind incluşi în clasa întâi de moştenitori înlătură de la moştenire pe moştenitorii din clasele subsecvente. SoŃul supravieŃuitor, care nu face parte din nici o clasă de moştenitori, vine la moştenire în concurs cu fiecare dintre acestea, inclusiv cu clasa întâi, având drepturi succesorale proprii (art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944). 3. Repartizarea moştenirii între descendenŃi. DescendenŃii sunt chemaŃi la moştenire în ordinea gradului de rudenie cu defunctul, astfel încât descendenŃii în grad mai apropiat înlătură de la moştenire pe descendenŃii în grad mai îndepărtat. De exemplu, fiul defunctului, rudă de gradul întâi, înlătură de la moştenire pe nepotul acestuia, rudă de gradul doi. DescendenŃii de acelaşi grad chemaŃi la moştenire în nume propriu împart moştenirea pe capete, adică în părŃi egale. Atunci când sunt întrunite condiŃiile reprezentării succesorale, moştenirea se împarte pe tulpini, astfel încât, prin derogare de la regulile menŃionate mai sus, pe de o parte, pot veni la moştenire descendenŃi de grade diferite de rudenie cu defunctul, iar

13

pe de altă parte este posibil ca descendenŃi rude de acelaşi grad cu defunctul să primească din moştenire cote diferite, iar nu egale. 4. DescendenŃii în concurs cu soŃul supravieŃuitor al defunctului. Dacă descenenŃii vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor, cota de moştenire legală revenind acestuia se va calcula în raport cu întreaga moştenire, iar restul se va împărŃi între descendenŃi conform regulilor menŃionate mai sus. 5. Caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al descendenŃilor. DescendenŃii defunctului sunt moştenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că defunctul nu poate dispune prin liberalităŃi (donaŃii şi legate) decât în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii, rezerva revenindu-le de drept (art. 841 şi 842 C. civ.). De asemenea, descendenŃii defunctului sunt moştenitori sezinari, ceea ce înseamnă că au dreptul de a intra în stăpânirea moştenirii fără a fi necesare îndeplinirea unor verificări sau formalităŃi prealabile (art. 653 alin.1 C. civ.). În cazul în care la moştenire vin doi sau mai mulŃi descendenŃi ai defunctului, ori unul sau mai mulŃi descendenŃi şi soŃul supravieŃuitor al defunctului, între aceştia funcŃionează obligaŃia de raport, adică de a aduce la masa succesorală pentru a fi împărŃite între ei donaŃiile primite direct sau indirect de la defunct, afară de cazul în care donaŃia s-a făcut cu scutire de raport (art. 751 C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 319/1944). II. CLASA A DOUA DE MO ŞTENITORI – A ASCENDENłILOR ŞI COLATERALILOR PRIVILEGIA łI 1. ComponenŃă. Această clasă de moştenitori este una mixtă, care cuprinde pe părinŃii, pe fraŃii şi surorile defunctului şi descendenŃii acestora până la gradul patru inclusiv. Ea se numeşte clasa ascendenŃilor şi colateralilor privilegiaŃi întrucât aceştia sunt preferaŃi altor ascendenŃi şi colaterali ai defunctului, numiŃi ordinari, care fac parte din clasele subsecvente de moştenitori. 2. AscendenŃii privilegia Ńi. Părin Ńii defunctului. PărinŃii defunctului sunt chemaŃi la moştenirea acestuia indiferent de faptul dacă de cujus s-a născut din căsătorie sau din afara căsătoriei. De asemenea, categoria ascendenŃilor privilegiaŃi include şi pe adoptatorii defunctului, indiferent dacă adopŃia este cu efecte depline sau cu efecte restrânse. Întrucât în cazul adopŃiei cu efecte restrânse adoptatul păstrează legăturile de rudenie cu părinŃii săi fireşti, rezultă că la moştenirea sa au vocaŃie legală atât adoptatorul, cât şi părinŃii fireşti. 3. Cazul în care sunt chemaŃi la moştenire. AscendenŃii privilegiaŃi, ca şi colateralii privilegiaŃi împreună cu care alcătuiesc clasa a doua de moştenitori, sunt chemaŃi la succesiune doar în lipsa moştenitorilor din clasa întâi (a descendenŃilor) sau în cazul în care aceştia sunt renunŃători sau nedemni. Repartizarea moştenirii. Repartizarea moştenirii se face diferit, după cum ascendenŃii privilegiaŃi vin singuri la moştenire (a), împreună cu colateralii privilegiaŃi (b) sau în concurs cu soŃul supravieŃuitor al defunctului (c). 1°) AscendenŃii privilegiaŃi vin singuri la moştenire. În acest caz, conform principiului egalităŃii între rudele din aceeaşi clasă şi acelaşi grad de rudenie cu defunctul, dacă la succesiune sunt chemaŃi ambii părinŃi, moştenirea se va împărŃi în părŃi egale (pe capete) între aceştia (art. 670 alin. 2 C. civ.), iar dacă este chemat un singur părinte, moştenirea va reveni în întregime acestuia. Dacă defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse, la moştenirea sa vin atât părinŃii buni, cât şi cei adoptivi. Atunci când la moştenire vin atât mama bună şi mama adoptivă, cât şi tatăl bun şi tatăl adoptiv, moştenirea se va împărŃi între cei patru părinŃi conform regulilor de mai sus. 2°) AscendenŃii privilegiaŃi vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaŃi. În cazul în care defunctul lasă atât ascendenŃi privilegiaŃi, cât şi colaterali privilegiaŃi, succesori care

14

formează împreună clasa a doua de moştenitori, succesiunea se împarte diferit, după cum la moştenire vine unul sau mai mulŃi ascendenŃi privilegiaŃi. Astfel, atunci când la moştenire vine un singur părinte, acesta va primi 1/4 din moştenire, restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiaŃi, indiferent de numărul acestora, care o vor împărŃi între ei în părŃi egale sau pe tulpini, iar dacă la moştenire vin tatăl şi mama defunctului, aceştia vor primi 1/2 din moştenire, împărŃind-o între ei în părŃi egale (pe capete), restul de 1/2 revenind colateralilor privilegiaŃi, care o vor împărŃi între ei în părŃi egale sau pe tulpini (art.671 şi 673 C. civ.). 3°) AscendenŃii privilegiaŃi vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor. În acest caz, cota legală a soŃului supravieŃuitor (art. 1 lit.b şi c din Legea nr. 319/1944) se va deduce din întreaga moştenire, iar cu privire la restul rămas după această operaŃiune se vor aplica regulile menŃionate mai sus la literele a şi b. 4. Caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al ascendenŃilor privilegia Ńi. În cazul ascendenŃilor privilegiaŃi nu se poate pune problema reprezentării succesorale, motiv pentru care aceştia nu pot veni la moştenire decât în nume propriu. De asemenea, ascendenŃii privilegiaŃi nu au obligaŃia de a raporta donaŃiile primite de la defunct în timpul vieŃii acestuia. În schimb, asemenea descendenŃilor defunctului, ascendenŃii privilegiaŃi sunt moştenitori rezervatari şi sezinari. 5. Colateralii privilegiaŃi. FraŃii şi surorile defunctului şi descendenŃii acestora. În categoria colateralilor privilegiaŃi se includ fraŃii şi surorile defunctului, precum şi descendenŃii acestora până la gradul patru de rudenie cu defunctul inclusiv, adică nepoŃii şi strănepoŃii de frate (soră). Este indiferent dacă rudenia rezultă din căsătorie sau dinafara căsătoriei. Sunt colaterali privilegiaŃi atât fraŃii buni (născuŃi din aceeaşi părinŃi), cât şi fraŃii consângeni (consangvini) (care au acelaşi tată, dar mame diferite) şi uterini (care au aceeaşi mamă, dar taŃi diferiŃi). În schimb, nu intră în această categorie fraŃii vitregi, ai căror părinŃi sunt căsătoriŃi, dar care nu au nici un părinte comun. Rudenia colateralilor privilegiaŃi poate rezulta şi din adopŃia cu efecte depline, cum se întâmplă, de pildă, în cazul în care un copil este adoptat de o familie (soŃ şi soŃie) care copii fireşti sau alŃi adoptaŃi cu efecte depline. În cazul adopŃiei cu efecte restrânse, adoptatul devine rudă cu adoptatorul, dar nu şi cu rudele acestuia, astfel încât moştenirea în linie colaterală a celui adoptat este exclusă faŃă de colateralii privilegiaŃi ai adoptatorului, rămânând însă posibilă faŃă de rudele sale fireşti, cu care păstrează legăturile de rudenie. 6. Cazul în care sunt chemaŃi la moştenire. Ca şi ascendenŃii privilegiaŃi, împreună cu care alcătuiesc clasa a doua de moştenitori, colateralii privilegiaŃi sunt chemaŃi la moştenirea legală a defunctului dacă nu există moştenitori din clasa întâi sau dacă aceştia sunt renunŃători sau nedemni. Dacă vin la moştenire, colateralii privilegiaŃi înlătură de la moştenirea legală a defunctului pe succesorii din clasele subsecvente (art. 672 C. civ.). 7. Repartizarea moştenirii între colateralii privilegia Ńi care provin din aceeaşi părin Ńi. În acest caz, trebuie făcută distincŃie între situaŃia în care moştenirea se împarte doar între colateralii privilegiaŃi (a), situaŃia în care moştenirea se împarte între aceştia şi ascendenŃii privilegiaŃi (b) şi situaŃia în care vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor (c). 1°) Colateralii privilegiaŃi vin singuri la moştenire. Colateralii privilegiaŃi care vin singuri la moştenirea defunctului împart între ei succesiunea în părŃi egale (pe capete), dacă vin la moştenire în nume propriu, sau pe tulpini (subtulpini), dacă vin la moştenire prin reprezentare. 2°) Colateralii privilegiaŃi vin la moştenire împreună cu ascendenŃii privilegiaŃi. Colateralilor privilegiaŃi le revine din moştenire o cotă de 3/4, atunci când vin la succesiune în concurs cu un singur ascendent privilegiat, sau o cotă de 1/2, atunci când vin la moştenire în concurs cu doi sau mai mulŃi ascendenŃi privilegiaŃi (art. 672 şi 673 C. civ.).

15

3°) Colateralii privilegiaŃi vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor. În acest caz, ca şi în cazul ascendenŃilor privilegiaŃi, cota soŃului supravieŃuitor (art.1 lit.b şi c din Legea nr. 319/1944) se va deduce din întreaga moştenire, iar restul se va împărŃi conform regulilor menŃionate mai sus. 8. Repartizarea moştenirii între colateralii privilegia Ńi care provin din părin Ńi diferi Ńi. Împăr Ńirea pe linii a moştenirii. Conform dispoziŃiilor art.674 C. civ., în cazul în care la moştenire vin fraŃi şi surori din părinŃi diferiŃi, moştenirea se împarte pe două linii, maternă şi paternă. FraŃii uterini vor moşteni numai pe linie maternă, iar fraŃii consângeni vor moşteni numai pe linie paternă. FraŃii buni vor moşteni în ambele linii. ÎmpărŃirea pe linii a moştenirii operează numai în cazul în care la moştenire vin efectiv fraŃi şi surori din categorii diferite (uterini cu consângeni; consângeni cu fraŃi buni; uterini cu consângeni şi fraŃi buni; sau uterini cu fraŃi buni), iar nu şi atunci când la moştenire vin fraŃi din aceeaşi categorie (toŃi uterini sau toŃi consângeni), caz în care moştenirea se va repartiza după regulile menŃionatemai sus . De asemenea, aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 672, 673 şi 674 C. civ., împărŃirea pe linii a moştenirii se realizează nu numai atunci când vin la moştenire fraŃii şi surorile defunctului în nume propriu, ci şi atunci când succesiunea revine descendenŃilor acestora, atât în nume propriu cât şi prin reprezentare. 9. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al colateralilor privilegia Ńi Colateralii privilegiaŃi pot fi reprezentaŃi la moştenire de descendenŃii lor. Ei nu sunt rezervatari, nu beneficiază de sezină şi nu datorează raportul donaŃiilor. III. CLASA A TREIA DE MO ŞTENITORI – A ASCENDENłILOR ORDINARI 1. ComponenŃă. Această clasă include pe ceilalŃi ascendenŃi ai defunctului, alŃii decât părinŃii, care fac parte din clasa ascendenŃilor privilegiaŃi. Ea cuprinde aşadar pe bunicii, străbunicii, stră-străbunicii defunctului etc. la infinit. 2. Cazul în care sunt chemaŃi la moştenire. AscendenŃii ordinari vin la moştenire doar în cazul în care nu există moştenitori din primele două clase sau atunci când există asemenea moştenitori, dar aceştia sunt renunŃători sau nedemni. 3. Repartizarea moştenirii între ascendenŃii ordinari. Între ascendenŃii ordinari moştenirea se împarte conform principiilor proximităŃii gradului de rudenie şi al împărŃirii pe capete între rudele de acelaşi grad. Astfel, de exemplu, dacă defunctul lasă la moartea sa doi bunici şi un străbunic, moştenirea va reveni celor doi bunici, rude de gradul doi cu defunctul, care o vor împărŃi între ei în părŃi egale, străbunicul defunctului, rudă de gradul trei, fiind înlăturat de la moştenire. Dacă la moştenirea defunctului vine şi soŃul supravieŃuitor, acesta va primi cota prevăzută la art. 1 lit. d din Legea 319/1943 raportată la întreaga moştenire, restul împărŃindu-se între ascendenŃii ordinari conform regulilor de mai sus. 4. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al ascendenŃilor ordinari. AscendenŃii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, reprezentarea succesorală fiind exclusă în cazul lor. Ei nu sunt moştenitori rezervatari şi nu au obligaŃia de raport al donaŃiilor. În schimb, întrucât ascendenŃii ordinari sunt rude în linie directă cu defunctul, sunt moştenitori sezinari. IV. CLASA A PATRA DE MO ŞTENITORI – A COLATERALILOR ORDINARI 1. ComponenŃă. Această clasă cuprinde pe unchii, mătuşile, verii primari, precum şi pe fraŃii şi surorile bunicilor defunctului. În cazul adopŃiei cu efecte restrânse, adoptatul nu poate moşteni în linie colaterală pe rudele defunctului întrucât nu devine rudă decât cu adoptatorul, iar nu şi cu rudele acestuia; păstrează în schimb legăturile de rudenie cu rudele sale fireşti pe care le poate moşteni în linie colaterală. În linie colaterală, aşa cum am văzut, moştenirea este posibilă până la gradul patru de rudenie inclusiv.

16

2. Cazul în care vin la moştenire. Colateralii ordinari vin la moştenire doar dacă nu sunt moştenitori în primele trei clase sau dacă există asemenea moştenitori, dar aceştia sunt renunŃători sau nedemni. 3. Repartizarea moştenirii între colateralii ordinari. Între colateralii ordinari moştenirea se împarte conform principiilor proximităŃii gradului de rudenie şi al împărŃirii pe capete între rudele de acelaşi grad. Astfel, de exemplu, dacă la moartea lui de cujus rămân în viaŃă doi unchi, trei veri primari şi un frate al bunicului său, moştenirea va reveni celor doi unchi, rude de gradul trei cu defunctul, care o vor împărŃi în părŃi egale între ei, cei trei veri primari şi fratele bunicului fiind înlăturaŃi de la moştenire întrucât sunt rude de gradul patru cu defunctul. Este de menŃionat faptul că în cazul colateralilor ordinari nu operează împărŃirea pe linii a moştenirii, aşa cum se întâmplă în cazul fraŃilor şi surorilor defunctului care provin din părinŃi diferiŃi. Dacă la moştenire colateralii ordinari vin în concurs cu soŃul supravieŃuitor, acesta din urmă va primi din moştenire cota prevăzută la art. 1 lit.d din Legea nr. 319/1944, restul împărŃindu-se între colateralii ordinari conform regulilor de mai sus. 4. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor ordinari. Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, iar nu şi prin reprezentare. Ei nu sunt nici moştenitori rezervatari, nici sezinari şi nu datorează nici raportul donaŃiilor. Capitolul III

DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOłULUI SUPRAVIE łUITOR ÎN CADRUL MO ŞTENIRII LEGALE

1. CondiŃiile cerute de lege soŃului supravieŃuitor pentru a putea moşteni. Ca orice succesor, pentru a putea moşteni, soŃul supravieŃuitor trebuie să întrunească condiŃiile generale cerute de lege pentru a putea moşteni. De asemenea, el trebuie să aibă calitatea de soŃ al defunctului la data deschiderii succesiunii. În caz de divorŃ, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea de divorŃ va rămâne irevocabilă (art. 39 alin.1 C. fam.). Până la această dată căsătoria este în fiinŃă, astfel încât dacă, de pildă, unul dintre soŃi decedează după pronunŃarea divorŃului în primă instanŃă, celălalt soŃ îl moşteneşte, căsătoria nefiind încă desfăcută în sensul dispoziŃiilor legale mai sus citate. Legea nr. 319/1944 conferă soŃului supravieŃuitor: drepturi de moştenire proprii în concurs cu fiecare clasă de moştenitori (§ 1); un drept special de moştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă (§ 2); un drept temporar de abitaŃie asupra casei de locuit (§ 3). 2. Drepturile de moştenire proprii ale soŃului supravieŃuitor în concurs cu fiecare clasă de moştenitori. SoŃul supravieŃuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori, dar el are drepturi succesorale proprii în concurs cu fiecare dintre acestea. Potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, soŃului supravieŃuitor îi revine: a) în concurs cu descendenŃii defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul şi de numărul acestora, 1/4 din moştenire; b) în concurs cu ascendenŃii privilegiaŃi şi colateralii privilegiaŃi ai defunctului, atunci când vin împreună la moştenire, indiferent de numărul acestora, 1/3 din moştenire; c) în concurs fie doar cu părinŃii defunctului sau unul dintre aceştia, fie doar cu fraŃii sau surorile defunctului ori descendenŃii acestora, indiferent de numărul lor, 1/2 din moştenire; d) în concurs cu ascendenŃii ordinari (moştenitorii din clasa a treia) sau cu colateralii ordinari (moştenitorii din clasa a patra), în ambele cazuri, indiferent de numărul acestora, ¾ din moştenire;

17

e) în ipoteza în care nu există moştenitori legali în nici una din cele patru clase şi nu există nici moştenitori testamentari, soŃul supravieŃuitor va culege întreaga moştenire. În caz de bigamie, cota-parte calculată conform regulilor de mai sus va fi împărŃită între soŃii supravieŃuitori de bună-credinŃă, nefiind de conceput ca fiecare dintre aceştia să beneficieze integral de cota cuvenită soŃului supravieŃuitor. 3. Imputarea cotei soŃului supravieŃuitor asupra masei succesorale. Datorită faptului că Legea nr. 319/1944 a conferit soŃului supravieŃuitor drepturi succesorale proprii, fără a modifica dispoziŃiile Codului civil care reglementează drepturile succesorale ale celorlalŃi moştenitori legali, s-a ajuns la concluzia că atunci când soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori se va proceda mai întâi la stabilirea cotei soŃului supravieŃuitor raportat la întreaga moştenire, după care partea de moştenire rămasă se va împărŃi între ceilalŃi moştenitori conform cotelor de moştenire prevăzute de lege. Astfel, de exemplu, dacă soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu doi copii ai defunctului, se procedează mai întâi la stabilirea dreptului soŃului supravieŃuitor în raport cu întreaga moştenire, adică 1/4 din moştenire, după care partea rămasă, adică 3/4 din moştenire, se împarte în două părŃi egale între copii defunctului, fiecare primind câte 3/8 din moştenire. Cu alte cuvinte, cota succesorală cuvenită soŃului supravieŃuitor în concurs cu fiecare clasă de moştenitori comprimă (restrânge) drepturile succesorale ale celorlalŃi moştenitori legali. 4. Caracterele juridice ale dreptului de moştenire al soŃului supravieŃuitor. SoŃul supravieŃuitor poate veni la moştenirea defunctului numai în nume propriu, iar nu şi prin reprezentare. El este moştenitor rezervatar (art. 2 din Legea nr. 319/1944) şi datorează raportul donaŃiilor primite de la defunct în cazul în care vine la moştenire împreună cu descendenŃii defunctului (art. 3 din Legea nr. 319/1944). SoŃul supravieŃuitor nu este moştenitor sezinar. 5. Dreptul special de moştenire al soŃului supravieŃuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă. Din dispoziŃiile art. 5 din Legea nr. 319/1944 rezultă că atunci când vine la moştenire în concurs cu alŃi succesori decât descendenŃii defunctului, „soŃul supravieŃuitor va moşteni, în afară de partea sa succesorală, mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă”. RaŃiunea acestui text este aceea de a nu permite modificarea condiŃiilor de viaŃă ale soŃului supravieŃuitor fără o temeinică justificare. În cazul în care la succesiune vin descendenŃii defunctului, dreptul special de moştenire al soŃului supravieŃuitor nu mai subzistă, toate bunurile succesorale, chiar şi cele la care se referă art. 5 din Legea nr. 319/1944, incluzându-se în masa succesorală, care se va împărŃi conform regulilor prezentate mai sus între soŃul supravieŃuitor şi descendenŃii defunctului. A. Mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice. În această categorie nu sunt incluse toate bunurile mobile succesorale, ci numai acelea care prin natura şi afectaŃiunea lor au fost destinate folosinŃei în gospodăria casnică. Astfel, intră în această categorie obiectele de menaj, maşinile de gătit, frigiderele, aspiratoarele, maşinile de spălat rufe, bibliotecile, birourile, aparatele de radio şi televiziune, aparatele de fotografiat, precum şi orice alte asemenea bunuri, Ńinând seama de condiŃiile şi nivelul de trai al soŃilor. Nu intră sub incidenŃa dispoziŃiilor art. 5 din Legea nr. 319/1944 bunurile care se exclud prin natura lor, cum este cazul: autoturismelor, motocicletelor sau instrumentelor muzicale; al operelor de artă; al bunurilor care au servit la exercitarea profesiei sau meseriei defunctului; ori al animalelor de muncă şi de producŃie şi a uneltelor de muncă din gospodăria Ńărănească. De asemenea, se exclud şi bunurile care, deşi prin natura lor intră în categoria menŃionată, nu au fost destinate utilizării în gospodăria casnică, ci altor scopuri, cum ar fi acela al achiziŃionării în scop de investiŃie. Dacă bunurile sunt din categoria celor proprii soŃului decedat, se impune ca acestea să fi fost aduse în gospodăria comună a soŃilor şi folosite ca atare de aceştia.

18

Bunurile la care face referire art. 5 din Legea nr. 319/1944 se cuvin soŃului supravieŃuitor independent de orice element cantitativ (întinderea valorii lor în raport cu masa succesorală sau numărul lor). Mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice se cuvin soŃului supravieŃuitor numai în măsura în care defunctul nu a dispus de acestea în mod expres prin legate. DonaŃiile făcute în favoarea terŃilor de defunct în timpul vieŃii cu privire la mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice din categoria bunurilor sale proprii sunt în principiu valabile, soŃul supravieŃuitor neputând ataca aceste acte decât în situaŃia în care depăşesc valoric limitele cotităŃii disponibile, caz în care poate cere reducŃiunea acestora. ConcepŃia asupra naturii juridice a dreptului special la moştenire a soŃului supravieŃuitor a evoluat în timp. În prezent, dreptul special de moştenire al soŃului supravieŃuitor este considerat a fi un drept de moştenire legală cu destinaŃie specială. B. Darurile de nuntă. Darurile de nuntă sunt donaŃiile făcute soŃilor cu ocazia celebrării căsătoriei. Regimul juridic al darurilor de nuntă este identic cu acela al mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice pe care l-am înfăŃişat mai sus. 6. Dreptul temporar de abitaŃie asupra casei de locuit. Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 319/1944 prevede că „soŃul supravieŃuitor care nu are o locuinŃă proprie, va avea până la executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puŃin timp de un an de la încetarea din viaŃă a soŃului său, în afară de dreptul de moştenire potrivit dispoziŃiilor de mai sus, un drept de abitaŃie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune”. Acest drept de abitaŃie, în principiu, are natură identică cu abitaŃia de drept comun reglementată de art. 565-575 C. civ. Este vorba aşadar de un drept real asupra lucrului altuia, constând în dreptul de a utiliza (locui) exclusiv în interes propriu casa care face parte din masa succesorală, iar nu de un simplu drept de creanŃă (locaŃiune). Prin excepŃie de la abitaŃia de drept comun, soŃul supravieŃuitor este scutit de obligaŃia de a da cauŃiunea prevăzută la art. 566 C. civ. (art. 4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). De asemenea, prin excepŃie de la dispoziŃiile art. 572 C. civ., care permit titularului abitaŃiei de drept comun asupra unei case de locuit să închirieze „partea casei ce nu locuieşte”, soŃul supravieŃuitor nu poate ceda sau închiria în nici un fel locuinŃa care constituie obiectul dreptului său de abitaŃie (art. 4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). Spre deosebire de dreptul special de moştenire conferit soŃului supravieŃuitor de art. 5 din Legea nr. 319/1944, care revine acestuia numai dacă vine la succesiune în concurs cu alŃi moştenitori decât descendenŃii defunctului, dreptul de abitaŃie asupra casei de locuit nu este astfel condiŃionat, funcŃionând chiar şi în concurs cu descendenŃii defunctului. Dreptul de abitaŃie al soŃului supravieŃuitor prezintă următoarele caractere juridice: 1°) este un drept care izvorăşte direct din lege, ceea ce înseamnă că pentru a fi obŃinut de soŃul supravieŃuitor nu trebuie decât să fie invocat de acesta; 2°) este un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra locuinŃei. Acest drept poartă în principiu asupra locuinŃei însăşi şi asupra tuturor accesoriilor şi dependinŃelor acesteia; 3°) este un drept temporar, care durează până la data ieşirii din indiviziune, dar nu mai puŃin de un an de la data deschiderii moştenirii; 4°) este un drept real strict personal, care nu poate profita decât soŃului supravieŃuitor şi, eventual, copiilor minori ai acestuia care locuiesc împreună cu el, indiferent dacă sunt născuŃi din căsătoria cu defunctul sau dintr-o altă căsătorie. De aici decurge şi caracterul inalienabil şi insesizabil al acestui drept.

19

Capitolul IV DREPTUL STATULUI ASUPRA MOŞTENIRILOR VACANTE 1. NoŃiune. Potrivit dispoziŃiilor art. 680 C. civ., „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Conform acestui text de lege, statul culege moştenirile rămase în desherenŃă, adică fără succesori care să le poată culege, întrucât la data deschiderii moştenirii fie nu există nici un succesor legal sau testamentar în viaŃă, fie succesorii legali în viaŃă la data deschiderii succesiunii sunt cu toŃii nerezervatari şi au fost exheredaŃi total de defunct, fie succesorii legali sau testamentari în viaŃă renunŃă la moştenire sau sunt nedemni cu toŃii. În fine, moştenirea este vacantă chiar şi în situaŃia în care există legate cu titlu universal care acoperă întreaga moştenire sau particulare care consumă tot emolumentul moştenirii, dat fiind că predarea acestora, dacă nu există moştenitori legali sau testamentari cu vocaŃie la întreaga moştenire, nu poate fi cerută decât statului ca ultim succesor cu vocaŃie la întregul patrimoniu succesoral (art. 680, 891 şi 902 C. civ.). 2. Fundamentul vocaŃiei succesorale a statului. Controversă. Asupra fundamentului vocaŃiei succesorale a statului la moştenirile vacante se confruntă două teorii: teoria dreptului legal de moştenire (a) şi teoria dreptului de suveranitate (b). 1°) Teoria dreptului legal de moştenire. Conform acestei teorii, statul este un succesor ca oricare altul, culegând succesiunile vacante cu titlu de moştenitor (iure hereditatis). InstanŃa supremă s-a pronunŃat în acest sens, statuând că „în cazul succesiunii vacante statul are calitatea de moştenitor potrivit art. 652 C. civ.”. 2°) Teoria dreptului de suveranitate. După această teorie, statul culege moştenirile vacante nu în calitate de moştenitor, ci de putere suverană Ńinută în exercitarea funcŃiilor sale de poliŃie statală la prevenirea riscurilor de dezordine pe care le-ar crea existenŃa unor bunuri fără stăpân ce ar tenta pe mulŃi pentru a le dobândi prin ocupaŃiune în mod prioritar. Interesul practic al opŃiunii între una sau alta din cele două teorii se evidenŃiază din punctul de vedere al exheredării tuturor moştenitorilor (1°), din punctul de vedere al revocării renunŃării la moştenire a unui succesor al defunctului (2°) şi din punctul de vedere al rezolvării conflictelor de legi în cazul decesului unui cetăŃean al unui stat care lasă bunuri mobile pe teritoriul altui stat (3°).

20

TITLUL III DEVOLUłIUNEA TESTAMENTAR Ă A MOŞTENIRII Moştenirea legală şi moştenirea testamentară nu se exclud reciproc, ele putând coexista. VoinŃa defunctului de a deroga de la regulile moştenirii legale se concretizează în testament VoinŃa testatorului nu poate fi discreŃionară, fapt ce implică analizarea limitelor dreptului de a dispune mortis causa de bunurile succesorale. Capitolul I. TESTAMENTUL PREZENTARE GENERAL Ă. CARACTERELE JURIDICE ALE TESTAMENTULUI Testamentul este definit de art. 802 C. civ. ca fiind „un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaŃă, de tot sau o parte din avutul său”. Testamentul este un act unilateral şi personal (a), un act solemn (b), un act de dispoziŃie cu titlu gratuit (c), un act mortis causa (d) şi un act revocabil (e). a) Un act unilateral şi personal. Testamentul este un act juridic unilateral întrucât ia naştere exclusiv din voinŃa testatorului. În acelaşi timp, el este şi un act eminamente personal, neputând fi realizat decât de testator, iar nu şi prin mandatar. DonaŃia şi testamentul sunt singurele acte juridice prin care se pot face acte de dispoziŃie cu titlu gratuit (art. 800 C. civ.). Spre deosebire de donaŃie, care este un contract ce ia naştere din acordul de voinŃe dintre donator şi donatar, testamentul ia naştere dintr-o manifestare unilaterală de voinŃă. Aceasta nu înseamnă însă că legatarul (beneficiarul testamentului) este obligat să primească ceea ce i-a lăsat defunctul. Legatarul are dreptul (potestativ) de a opta fie pentru acceptarea, fie pentru repudierea legatului (infra nr. 485 şi următ.). În caz de acceptare a legatului, transmisiunea drepturilor de la testator la legatar se va face în temeiul testamentului (voinŃei testatorului) cu efecte de la data deschiderii moştenirii, iar nu ca urmare a unui acord de voinŃe între testator şi legatar, cu efecte de la data realizării acestuia. b) Un act solemn. Testamentul este un act solemn întrucât manifestarea de voinŃă a testatorului trebuie să îmbrace ad validitatem una din formele anume prevăzute de lege. Spre deosebire de contracte, guvernate de regula consensualismului, actele juridice unilaterale (cum este şi cazul testamentului) sunt acte solemne. Aceasta se explică prin faptul că în timp ce joncŃiunea voinŃelor (consensul) în materie contractuală devine un fapt social exterior fiecăruia dintre contractanŃi, punând, eventual, doar probleme de probaŃiune, în cazul testamentului, singură voinŃa dispunătorului este în joc şi nimeni altcineva nu intervine pentru a-i constata existenŃa şi conŃinutul, astfel încât se impune exprimarea acesteia într-un tipar (formă) anume care să se detaşeze de gândirea care i-a dat naştere, devenind astfel un fapt social generator de consecinŃe juridice susceptibil de a fi probat. În sine, solemnitatea este şi un mijloc de protecŃie a consimŃământului celui care se obligă, determinându-l să reflecteze şi să-şi clarifice intenŃiile înaintea exprimării voinŃei. c) Un act de dispoziŃie cu titlu gratuit. Testamentul este un act juridic de esenŃa căruia sunt actele de dispoziŃie cu titlu gratuit mortis causa, adică legatele. Ca acte de dispoziŃie cu titlu gratuit, legatele presupun atât un element material (economic), adică o diminuare a patrimoniului dispunătorului şi o îmbogăŃire a patrimoniului legatarului, cât şi un element moral (intenŃional), constând în intenŃia de a gratifica (animus testandi).

21

d) Un act mortis causa. Potrivit dispoziŃiilor art. 802 C. civ., testamentul este un act prin care „testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaŃă”. Cu alte cuvinte, este vorba de un act conceput să producă efecte doar la decesul autorului său. De aceea, pe timpul vieŃii testatorului, legatarii nu pot invoca nici un drept asupra bunurilor dispunătorului, nefiind în drept să facă nici măcar acte de conservare. e) Un act revocabil. Revocabilitatea este de esenŃa testamentului. Prin aceasta testamentul se deosebeşte de donaŃie, care este un act irevocabil (art.801 C. civ.). Fiind un act mortis causa, testamentul poate fi revocat oricând de testator până la data decesului său, în tot sau în parte, în una din formele prevăzute de lege .Revocabilitatea testamentului este de ordine publică, astfel încât testatorul nu poate renunŃa la ea printr-o manifestare de voinŃă în acest sens. Dreptul testatorului de a-şi revoca dispoziŃiile testamentare anterioare este discreŃionar, astfel încât nu se poate pune problema exercitării sale abuzive. Capitolul II PROHIBIłIA SUBSTITUłIILOR FIDEICOMISARE 1. NoŃiune. SubstituŃia fideicomisară constă în „orice dispoziŃie prin care autorul unei liberalităŃi însărcinează persoana gratificată de a conserva întreaga sa viaŃă bunurile donate sau legate pentru a le transmite la moartea sa unei alte persoane desemnate de dispunător”. Art. 803 C. civ. prohibeşte în mod expres orice asemenea substituŃii. Persoana care face liberalitatea, aşa cum am văzut, poate dispune atât prin acte între vii (donaŃie), cât şi prin acte mortis causa (legate). Primul gratificat se numeşte instituit sau grevat, iar cel de al doilea substituit. Ceea ce caracterizează substituŃia fideicomisară testamentară este aşadar o maniferstare de voinŃă care se referă la o dublă dispoziŃie cu privire la acelaşi obiect, implicând indisponibilizarea obiectului legatului în patrimoniul instituitului pe tot parcursul vieŃii acestuia. Cu alte cuvinte, în acest caz, „dispunătorul organizează două succesiuni: a sa proprie şi, trecând peste capul gratificatului, aceea a gratificatului însuşi”. Plecând de la această caracteristică, putem uşor diferenŃia substituŃia fideicomisară de substituŃia vulgară. SubstituŃia vulgară (obişnuită) constă într-o singură liberalitate făcută în favoarea a doi gratificaŃi, dintre care unul principal, chemat în primul rând să culeagă liberalitatea, iar celălalt subsidiar, chemat să culeagă liberalitatea doar dacă gratificatul principal nu vrea (fiind renunŃător) sau nu poate (fiind predecedat) primi acea liberalitate. În acest caz nu este vorba decât de un mod particular de determinare a celui gratificat căruia dispunătorul îi transmite direct liberalitatea. SubstituŃia vulgară este recunoscută de lege ca valabilă (art.804 C. civ.). Prohibirea substituŃiilor fideicomisare are la bază nu numai considerente de ordin politic (suprimarea puterii nobiliare) şi juridic (incapacitatea persoanelor viitoare de a primi cu titlu gratuit), cât, mai ales, de ordin economic, Ńinând de promovarea creditului şi a liberei circulaŃii a bunurilor, incompatibile cu inalienabilitatea pe care o implică substituŃiile fideicomisare. 2. Elementele constitutive. Pentru a recunoaşte o substituŃie fideicomisară prohibită de lege este necesară întrunirea cumulativă a trei condiŃii: existenŃa a două liberalităŃi succesive (§ 1); obligarea primului gratificat (instituitului) la conservarea şi transmiterea obiectul legatului celui de al doilea gratificat (substituitului) (§ 2); reportarea transmiterii legatului către substituit la momentul şi ca urmare a decesului instituitului (§ 3).

22

3. SituaŃii asemănătoare care nu întrunesc cerinŃele primei condiŃii a) Legatul alternativ sau dublu condiŃional. Legatul alternativ sau dublu condiŃional constă în instituirea de către testator a două persoane ca legatari sub una şi aceeaşi condiŃie, dar pentru un legatar acea condiŃie este rezolutorie, iar pentru celălalt suspensivă. De pildă, testatorul lasă întreaga sa avere lui A, iar în cazul în care acesta va deceda înaintea împlinirii vârstei majoratului averea să revină lui B. În acest caz, decesul lui A înaintea vârstei majoratului constituie condiŃia rezolutorile sub care acesta primeşte legatul, dar şi condiŃia suspensivă sub care B poate deveni beneficiarul legatului în cazul în care s-ar îndeplini. Mecanismul juridic al realizării condiŃiei (efectul retroactiv) face ca în cazul examinat să nu existe două transmisiuni succesive, ci doar una singură: atunci când condiŃia nu se îndeplineşte, legatarul sub condiŃie rezolutorie îşi vede dreptul consolidat definitiv, cu efecte de la data deschiderii moştenirii, în timp ce legatarul sub condiŃie suspensivă este pentru totdeauna în situaŃia unui străin de moştenire, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor. b). Fiducia. În accepŃiunea sa generală, fiducia poate fi definită ca „actul juridic prin care o persoană, fiduciarul, dobândeşte de la o altă persoană, fiduciant, un drept patrimonial, dar cu obligaŃii care îi limitează exerciŃiul, printre care figurează în general aceea de a transfera acest drept, la termenul fixat, fie fiduciantului, fie unui terŃ beneficiar”. Fiducia-liberalitate nu se confundă cu substituŃia fideicomisară întrucât fiduciarul, spre deosebire de instituit, nu este un gratificat (beneficiar al liberalităŃii), ci doar un simplu „intermediar de transmitere”, căci deşi i se transmite proprietatea bunurilor, aceasta nu se realizează cu o intenŃie de liberalitate, ci doar în scopul administrării în interesul gratificatului care le va primi ulterior ca adevăratul şi singurul beneficiar al legatului. 4. Validitatea legatelor de residuo sau de eo quod supererit (fideicomisul fără inalienabilitate). Legatul de residuo (al rămăşiŃei sau a ceea ce va rămâne) este „dispoziŃia testamentară prin care un testator lasă bunuri unui prim legatar în ideea ca la decesul acestuia ceea ce va rămâne din aceste bunuri, numit reziduu, să fie cules de un terŃ beneficiar ales de testator”. Astfel concepută, această operaŃiune se aseamănă cu substituŃia prohibită de lege prin faptul că în privinŃa reziduu-ului, dacă rămâne unul, există dublă transmisiune succesivă, dar se deosebeşte fundamental de aceasta prin faptul că nu există pentru primul legatar obligaŃia de a conserva obiectul legatului primit de la testator, acesta având libertatea de a dispune de bunurile primite. Transmisiunea legatului de residuo se realizează sub dubla condiŃie ca la data decesului primului legatar să fi rămas în patrimoniul acestuia bunuri primite de la testator şi ca cel de al doilea legatar să-i supravieŃuiască. 5. SancŃiunea încălcării prohibi Ńiei substituŃiilor fideicomisare. Din dispoziŃiile art. 803 C. civ. rezultă că substituŃia fideicomisară este nulă absolut atât în privinŃa instituitului, cât şi în privinŃa substituitului. Prin urmare, sancŃiunea afectează întreaga operaŃiune, iar nu doar cea de a doua liberalitate (cea făcută în favoarea substituitului). Nulitatea care se aplică este absolută întrucât dispoziŃiile art. 803 C. civ., referindu-se la organizarea generală a succesiunilor, sunt de ordine publică. Capitolul II CONDIłIILE DE FOND ALE TESTAMENTULUI 1. ConsimŃământul. ConsimŃământul este o noŃiune prin care se înŃelege fie o „manifestare de voinŃă juridică a unei persoane în vederea formării unui act juridic”, fie un „acord de voinŃă între două sau mai multe persoane care încheie un contract sau un alt act juridic bilateral (sau multilateral)”. În cazul testamentului, care este un act juridic unilateral exprimând voinŃa testatorului (supra nr.130), trebuie să luăm în considerare prima accepŃiune

23

a noŃiunii. ConsimŃământul nu produce efecte decât dacă există, adică dacă nu este afectat de o tulburare mentală din partea dispunătorului (a) şi dacă este neviciat, adică neafectat de vicii de consimŃământ (b). a). ExistenŃa consimŃământului: neafectarea lui de o tulburare mintală din partea dispunătorului În timp ce capacitatea este o stare de drept (reglementată ca atare de lege), discernământul este o stare de fapt (care trebuie dovedită de la caz la caz). De aceea, actele juridice (inclusiv testamentul) încheiate de o persoană cu capacitate de exerciŃiu deplină, dar care se dovedeşte că a lucrat fără discernământ, nu pot fi sancŃionate pentru incapacitate - aceasta neputând rezulta decât din lege, iar legea neprevăzând-o în cazul examinat -, ci doar pentru încălcarea principiului necesităŃii unei voinŃe conştiente la încheierea valabilă a unui act juridic. În ceea ce priveşte sintagma „incapacitate naturală”, aceasta ar trebui evitată întrucât induce în eroare; incapacitatea nu poate fi decât legală, iar regimul sancŃionatoriu al acesteia este, aşa cum am văzut, cel puŃin în parte, diferit de acela al incapacităŃilor propriu-zise. Lipsa discernământului testatorului care are capacitate deplină de exerciŃiu la momentul întocmirii actului de dispoziŃie, nefiind pus sub interdicŃie, a fost concentrată în doctrina noastră clasică în sintagma „insanitate de spirit”, după modelul francez. EsenŃial pentru a putea vorbi de insanitate de spirit este faptul ca la momentul întocmirii testamentului dispunătorul să fie într-o situaŃie de „tulburare mintală care să fie suficient de gravă pentru a-l priva pe cel atins de facultăŃile sale de discernământ”. Ceea ce caracterizează insanitatea de spirit este nu numai faptul că că alterează consimŃământul, cum se întâmplă în cazul viciilor de consimŃământ, ci faptul că, lipsindu-l de lumina raŃiunii, practic, îl face să lipsească. Poate fi vorba nu numai de o alterare durabilă a facultăŃilor mintale, ci şi de una temporară şi pasageră, iar cauza acestora este indiferentă, putându-se datora unei stări congenitale, maladii, consumului de alcool sau de droguri, furiei, geloziei etc.. Chiar prin ipoteză testatorul fiind prezumat a avea discernământ (fiind vorba de o persoană cu capacitate de exerciŃiu deplină), proba insanităŃii de spirit trebuie făcută de cel care alegă nevalabilitatea testamentului. Insanitatea de spirit fiind un fapt, poate fi dovedită prin orice mijloc de probă: martori, prezumŃii, expertize, înscrisuri etc. Deşi se recunoaşte că insanitatea de spirit echivalează cu lipsa consimŃământului, ceea ce într-o logică foarte riguroasă ar trebui să atragă nulitatea absolută a testamentului, soluŃia care s-a impus în final este aceea a nulităŃii relative, specifică nulităŃilor de protecŃie. b). ConsimŃământul trebuie să fie neviciat. În cazul în care consimŃământul a fost viciat, acesta există, dar este distorsionat. SancŃiunea este nulitatea relativă, care poate fi invocată de orice persoană interesată în condiŃiile dreptului comun. Testamentul anulabil poate fi confirmat de cei care pot invoca sancŃiunea. Dreptul la acŃiunea în anulare se naşte la data deschiderii moştenirii. AcŃiunea în anulare pentru vicii de consimŃământ nu este compatibilă cu acŃiunea în anulare pentru insanitate de spirit deoarece se întemeiază pe cauze care se exclud reciproc. Aceasta înseamnă că anularea testamentului nu poate fi cerută pe cele două considerente simultan, ci doar, eventual, printr-un petit alternativ. Aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 953 C. civ., viciile de consimŃământ sunt: eroarea (A), dolul (B) şi violenŃa (C). Probleme speciale ridică eroarea asupra cauzei testamentului (1) şi captaŃia şi sugestia ca forme speciale ale dolului în materie de liberalităŃi. (2). (1) Eroarea asupra cauzei testamentului. În materie de liberalităŃi este esenŃială intenŃia de a gratifica a dispunătorului. Această intenŃie are însă la bază întotdeauna un anume motiv subiectiv al dispunătorului. Eroarea testatorului asupra motivului impulsiv (cauzei) atrage anularea testamentului. Eroarea asupra cauzei testamentului poate să se confunde cu eroarea asupra calităŃilor legatarului (testatorul a crezut că legatarul este copilul său, dar în realitate nu este), dar poate fi şi independentă de aceasta, cum se întâmplă, de pildă, când testatorul

24

dispune în credinŃa greşită că nu are moştenitori legali sau se înşeală asupra regimului juridic al rezervei succesorale etc. (2) CaptaŃia şi sugestia – forme specifice ale dolului în materie testamentară. În materie de testamente, se consideră prin tradiŃie că dolul se înfăŃişează sub formele specifice ale captaŃiei şi sugestiei, prin care dispunătorului „i se poate sau inspira ura faŃă de moştenitorii săi naturali sau insufla în profitul cuiva o afecŃiune fondată pe cauze artificiale”. Teoretic, „sugestia constă în folosirea influenŃei cuiva asupra gândirii altei persoane pentru a-i inspira decizii pe care nu le-ar fi luat singură”, iar captaŃia „este faptul de a acapara bunăvoinŃa unei persoane pentru a obŃine de la aceasta avantaje a căror cauză unică constă în ataşamentul pe care a urmărit să-l inspire acesteia”. 2. Capacitatea Nimeni nu poate renunŃa în tot sau în parte la capacitatea de a dispune prin liberalităŃi. În acest sens, în practică s-a decis că este ilicită convenŃia prin care o persoană s-a obligat să nu dispună prin testament de bunurile sale. Capacitatea (incapacitatea) poate fi de folosinŃă - care constă în aptitudinea (inaptitudinea) conferită de lege unei persoane de a dispune prin liberalităŃi, ori de a dobândi şi poseda drepturi şi de a fi titular ale acestora - sau de exerciŃiu - care constă în aptitudinea (inaptitudinea) de a exercita personal drepturile care fac parte din conŃinutul capacităŃii de folosinŃă. Incapacitatea de folosinŃă limitează (din diferite raŃiuni) sfera drepturilor unor persoane, în timp ce incapacitatea de exerciŃiu nu îngrădeşte posibilitatea de a dobândi un drept sau altul, ci doar exercitarea acestora, în sensul că actele juridice care implică administrarea sau dispoziŃia asupra bunurilor celui lipsit de capacitate de exerciŃiu pot fi încheiate fie de acesta asistat de reprezentantul său legal, fie numai de reprezentantul său legal, cu sau fără autorizare prealabilă din partea unor organe de specialitate. Din punctul de vedere al aplicabilităŃii lor în raport cu orice alte persoane sau numai în raport cu o categorie anume de persoane, incapacităŃile pot fi absolute (cele din prima categorie) sau relative (cele din cea de a doua categorie). Din punctul de vedere al dispoziŃiilor testamentare, prezintă însă importanŃă analizarea incapacităŃilor de a dispune prin testament (§ 1) şi a incapacităŃilor de a primi prin testament (§ 2). În acelaşi context se impune şi prezentarea problemelor legate de simulaŃia în vederea ocolirii incapacităŃilor prevăzute de lege (§ 3). IncapacităŃile de a dispune prin testament se împart în (I) incapacităŃi absolute (în această categorie se includ (a) incapacitatea minorilor şi (b) incapacitatea interzişilor judecătoreşti) şi (II) incapacităŃi relative (incapacitatea minorilor între 16-18 ani de a dispune în favoarea tutorilor lor). IncapacităŃile de a primi prin testament pot fi (I) de folosinŃă sau (II) de exerciŃiu. IncapacităŃile de folosinŃă se împart în incapacităŃi absolute (a) şi incapacităŃi relative (b). IncapacităŃile absolute se referă la incapacitatea persoanelor viitoare (1°), incapacitatea persoanelor incerte (2°) şi la incapacitatea străinilor şi apatrizilor de a dobândi prin legate particulare terenuri în România (3°). În acest cadru se impune şi analizarea principiului specialităŃii persoanei juridice (4°). IncapacităŃi relative: din dispoziŃiile art. 809 C. civ. rezultă incapacitatea tutorelui de a primi legate de la pupilul său atâta timp cât socotelile definitive ale tutelei nu au fost date şi primite (1°). La rândul său, art. 810 alin. 1 c. civ. prevede că medicii şi farmaciştii nu pot primi legate de la persoanele pe care le-au îngrijit în ultima boală de care acestea au decedat, dacă liberalitatea a fost făcută în cursul acelei boli (2°). De asemenea, preoŃii nu pot primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursul ultimei boli (art. 810 alin. 3 C. civ.) (3°), iar ofiŃerii de marină de la călătorii aflaŃi la bordul navelor în cursul călătoriilor maritime (art. 883 C. civ.) (4°).

25

IncapacităŃi de exerciŃiu: acceptarea legatelor este un drept care nu poate fi exercitat decât în condiŃiile prevăzute de lege (art. 687 C. civ.). IncapacităŃile de exerciŃiu referitoare la acest drept trebuie să fie diferenŃiate după cum este vorba de minori (a), interzişi judecătoreşti (b) sau unele persoane juridice (c). SimulaŃia în vederea ocolirii incapacităŃilor legale. Conform art. 812 C. civ. „dispoziŃiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele… făcute în numele unor persoane interpuse. Sunt reputate ca persoane interpuse tatăl şi mama, copiii şi descendenŃii şi soŃul persoanei incapabile”. Textul în discuŃie sancŃionează interpunerea de persoane, noŃiune care trebuie diferenŃiată de aceea de legat cu sarcini. În timp ce interpunerea de persoane presupune cu necesitate o simulaŃie, adică crearea unei aparenŃe în sensul că beneficiarul liberalităŃii este o anumită persoană, dar beneficiarul real este o altă persoană care este ocultată, legatul cu sarcini exclude ideea simulaŃiei, implicând doar obligarea unei persoane gratificate printr-o liberalitate de a transmite în tot sau în parte emolumentul acelei liberalităŃi unui terŃ beneficiar al sarcinii. SancŃiunea simulaŃiei prin interpunere de persoane în domeniul analizat este nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de orice persoană interesată, dispoziŃia testamentară nulă absolut neputând fi confirmată de moştenitorii defunctului. 3. Obiectul. Testamentul are ca obiect fie subrogarea legatarului în poziŃia de titular al întregului patrimoniu sau cote parŃi din patrimoniul defunctului (cazul legatului universal sau cu titlu universal), fie transferul unor anumite drepturi reale sau de creanŃă din patrimoniul dispunătorului în cel al legatarului (cazul legatului particular). Ca orice act juridic, pentru a fi valabil, testamentul trebuie să aibă un obiect determinat (sau determinabil), licit şi posibil. Legatul lucrului altuia reclamă o analiză specială. Din dispoziŃiile art. 906 şi 907 C. civ. rezultă că legiuitorul român a preferat soluŃia dreptului roman, conform căreia legatul lucrului altuia este valabil în cazul în care testatorul a dispus în cunoştinŃă de cauză, ştiind că bunul nu-i aparŃine, prezumându-se că dispunătorul a dorit ca moştenitorii săi să achiziŃioneze acel bun şi să-l transmită legatarului, iar în cazul în care testatorul a dispus de bun crezând că este al său, legatul nu este valabil întrucât dispunătorul s-a aflat în eroare. Pentru a fi vorba de legatul lucrului altuia este necesar ca obiectul acestuia să îl constituie un bun individual determinat, iar momentul care se are în vedere este acela al deschiderii moştenirii, iar nu cel al actului de dispoziŃie. În cazul legatului având ca obiect o anumită cantitate de bunuri de gen, este vorba de un drept de creanŃă asupra moştenirii, iar nu despre un drept de proprietate care trebuie să se regăsească în masa succesorală la data decesului testatorului, cel Ńinut la executarea legatului fiind obligat să procure bunuri de natura celor care formează obiectul liberalităŃii de o calitate medie şi să le predea legatarului (art. 908 C. civ.). Moştenitorul Ńinut la executarea legatului având ca obiect lucrul altuia se poate elibera valabil de obligaŃia care îi revine fie prin procurarea bunului lăsat de dispunător legatarului, fie prin plata echivalentului acestuia calculată în raport cu data deschiderii moştenirii (art. 906 C. civ). Legatul făcut de testator din eroare, crezând că lucrul cu privire la care a dispus îi aparŃine, viciază consimŃământul acestuia, fiind anulabil. Sarcinile şi condiŃiile transmisiunii impun şi ele o analiză atentă în legătură cu sarcinile şi condiŃiile imposibile, ilicite sau imorale stipulate de testator (B) şi cu revizuirea sarcinilor şi condiŃiilor (C). 4. Cauza. În cazul testamentului, act cu titlu gratuit, cauza este reprezentată de motivul impulsiv şi determinant pentru dispunător de a face liberalitatea, care, prin reprezentarea mintală a unui scop anume, diferă de la caz la caz. Astfel înŃeleasă, cauza nu se confundă cu intenŃia de a gratifica, aceasta din urmă fiind abstractă, comună tuturor liberalităŃilor, constituind doar un element de diferenŃiere între actele cu titlu gratuit şi actele cu titlu oneros,

26

iar nu unul care să permită controlul legalităŃii şi moralităŃii motivelor concrete care au determinat liberalitatea într-un caz sau altul. Cauza testamentului, asemenea cauzei tuturor actelor juridice, intră sub cenzura instanŃelor de judecată. Ea nu trebuie să fie expresă, fiind prezumată valabilă până la proba contrară (art. 967 C. civ.). Atunci când se pune problema inexistenŃei, a falsităŃii, a caracterului ilicit sau imoral al cauzei, proba poate fi făcută prin orice mijloc de dovadă, indiferent dacă rezultă din indicii intrinseci (cuprinse în) sau extrinseci (exterioare) testamentului. SancŃiunea inexistenŃei cauzei, cauzei false, cauzei ilicite sau imorale este nulitatea absolută a testamentului sau caducitatea dacă survine ulterior testamentului valabil încheiat. Aceasta poate fi invocată de orice persoană interesată, iar testamentul nul nu poate fi confirmat în condiŃiile prevăzute la art.1167 alin.3 C. civ. Capitolul IV CONDIłIILE DE FORM Ă I. RAłIUNILE FORMALISMULUI. Testamentul este un act solemn, adică un act care impune ad validitatem îndeplinirea unor condiŃii de formă. În cazul acestui act nu este aşadar suficient doar simplul consimŃământ al testatorului, aşa cum se întâmplă în cazul actelor consensuale, ci este necesar ca acesta să îmbrace una din formele anume prevăzute de lege. În materie de liberalităŃi, forma necesitând prin ea însăşi o anumită concentrare şi reflecŃie din partea dispunătorului, are menirea de a proteja patrimoniul familial, atragându-i atenŃia dispunătorului asupra actului pe care îl îndeplineşte. În plus, îndeplinirea ei asigură manifestarea liberă a voinŃei de a gratifica precum şi conservarea acesteia (prin înscrisul testamentar) aşa cum a fost exprimată de autorul său până la decesul lui. II. REGULILE COMUNE TUTUROR TESTAMENTELOR Toate testamentele impun exigenŃa unui înscris (1), iar testamentele conjunctive sunt interzise (2). 1. ExigenŃa unui înscris. Prohibirea testamentelor verbale. Art. 800 C. civ. prevede că „nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaŃii între vii sau prin testament”. Conform dispoziŃiilor art. 858 C. civ., „un testament poate fi sau olograf, sau făcut prin act autentic sau în formă mistică”. Toate aceste forme de testament sunt scrise. ExigenŃa formei scrise decurge, pe de o parte, din necesitatea de a-l pune pe dispunător în situaŃia de a-şi preciza mai bine voinŃa, iar pe de altă parte, din dorinŃa legiuitorului de a feri succesiunile testamentare de inconvenientele interpretării voinŃei dispunătorului după declaraŃiile subiective ale martorilor sau ale instanŃelor de judecată. Forma scrisă, fiind cerută ad solemnitatem, nu poate fi substituită printr-un echipolent, în materie testamentară dispunătorul putând alege liber doar între formele de testamente prevăzute de lege, dar nu şi una echivalentă de manifestare a voinŃei sale. Practica demonstrează că există situaŃii în care testamentul făcut de defunct este pierdut sau distrus (după data decesului dispunătorului). Într-o asemenea situaŃie, practica judiciară şi doctrina fac aplicarea dispoziŃiilor art. 1198 pct. 4 C. civ., conform căruia, în cazul în care instrumentul probator al unui act juridic a dispărut datorită unui caz de forŃă majoră sau caz fortuit, dovada se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumŃii. Cel care se pretinde legatar trebuie să dovedească: faptul că testamentul a existat şi că acesta a fost valabil; faptul că a dispărut sau că a pierit independent de voinŃa testatorului; conŃinutul testamentului. Dacă se dovedeşte că testamentul a a fost distrus prin dol sau fraudă de către un erede sau un terŃ, sarcina probei se răstoarnă, aceştia din urmă fiind ŃinuŃi să dovedească ei că testamentul nu conŃinea dispoziŃia invocată de legatar.

27

2. ProhibiŃia testamentului conjunctiv. Art. 857 C. civ. prohibeşte testamentul conjunctiv, adică acela prin care două sau mai multe persoane testează „prin acelaşi act una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane”. RaŃiunile care i-au ghidat pe redactorii Codului la prohibirea testamentului conjunctiv au constat în faptul că „trebuia evitat de a face să renască soluŃiile divergente jurisprudenŃiale asupra chestiunii de a şti dacă, după decesul unuia dintre testatori, testamentul putea fi sau nu revocat de supravieŃuitor. A permite să fie revocat, înseamnă a viola încrederea reciprocă; a-l declara irevocabil, înseamnă a schimba natura testamentului, care în acest caz nu mai este un adevărat act de ultimă voinŃă. Trebuia să se interzică o formă incompatibilă fie cu buna-credinŃă, fie cu natura testamentelor”. Caracterul revocabil al testamentului fiind în afara oricărei discuŃii, rezultă că ceea ce se urmăreşte prin prohibiŃia testamentului conjunctiv este aşadar „de a împiedica faptul ca buna-credinŃă a unuia dintre testatori să fie surprinsă ca urmare a revocării emanând ulterior de la celălalt, fără ca el să ştie”. În materie de testamente forma fiind cerută ad validitatem, ca element constitutiv al actului, lipsa acesteia este sancŃionată cu nulitatea absolută (art. 886 C. civ.). Testatorul nu poate în nici un fel să suplinească această lipsă prin voinŃa sa altfel decât prin refacerea testamentului conform cerinŃelor de formă impuse de lege. Testamentul nul pentru lipsa formalităŃilor cerute pentru valabilitatea unui anumit fel de testament poate fi valabil dacă întruneşte condiŃiile de validitate ale unui alt testament, cum este, de exemplu, cazul unui testament mistic nul pentru neîndeplinirea condiŃiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, dar care, prin ipoteză, ar întruni condiŃiile de validitate ale testamentului olograf, fiind scris, datat şi semnat de testator cu mâna lui. Doctrina şi jurisprudenŃa au extins dispoziŃiile art. 1167 alin. 3 C. civ. – referitoare la donaŃii - şi la testamente, considerând că ratificarea sau confirmarea unui testament nul pentru lipsa formei, după deschiderea moştenirii, echivalează cu renunŃarea moştenitorilor la dreptul de a opune legatarilor acel viciu de formă. Confirmarea poate fi expresă dar şi tacită, rezultând implicit din executarea testamentului. III. DIFERITELE FELURI DE TESTAMENTE . Conform dispoziŃiilor art. 858 C. civ., testamentul poate fi olograf (§ 1), făcut prin act autentic (§ 2) sau în formă mistică (§ 3). Pe lângă aceste forme obişnuite de testament, există şi anumite testamente privilegiate (§ 4). Reglementată printr-o convenŃie internaŃionale, există şi o formă de testament internaŃional (§ 5). § 1. Testamentul olograf. Testamentul olograf este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu mâna lui (art. 859 C. civ.). Neîndeplinirea oricăreia dintre cerinŃele referitoare la forma testamentului olograf (cerute ad validitatem) atrage nulitatea absolută a acestuia. Această formă de testament prezintă unele avantaje cum ar fi cel al gratuităŃii, al simplicităŃii şi al păstrării secretului aspra existenŃei şi conŃinutului său. De asemenea, poate fi revocat oricând, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materială făcută în mod voluntar de testator. Are şi unele dezavantajele cum ar fi faptul că poate fi uşor pierdut sau sustras ori că poate fi defăimat ca fals, caz în care beneficiarul testamentului trebuie să facă dovada că provine de la de cujus. Conform textului de lege menŃionat, testamentul olograf trebuie să întrunească anumite cerinŃe referitor la scriere (A), dată (B) şi semnătură (C). Nerespectarea acestor forme atrage sancŃiunea nulităŃii. În acest context, se impune şi analizarea formalităŃii instituite de art. 892 C. civ., precum şi a forŃei probante a testamentului olograf. A. Scrierea trebuie să fie manuscrisă. Dacă se contestă scrierea, se va proceda la verificarea de scripte (art. 177-184 C. pr. civ.). În caz de dubiu asupra apartenenŃei scrierii, testamentul nu este valabil. Testamentul poate fi scris cu orice instrument (toc, stilou, pix, pensulă, cretă, diamant, cuŃit, deget etc.), cu orice substanŃă care lasă urme (cerneală, pastă, vopsea, cărbune,

28

sânge etc.), pe orice fel de suport (hârtie, pânză, lemn, piatră, perete, sticlă etc.) şi în orice limbă cunoscută de testator, chiar dacă este o limbă moartă. Ca scriere poate fi folosită atât scrierea obişnuită, cu caractere de mână sau de tipar, cât şi stenografia, ideogramele sau cifrele. Testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate cu condiŃia ca între acestea să existe o legătură intelectuală. Testamentul dactilografiat nu întruneşte condiŃiile legii, deoarece, oricine ar acŃiona tastele, o asemenea scriere rămâne impersonală, adică identică sau nediferenŃiată. B. Data este elementul care situează în timp momentul întocmirii testamentului. Ea permite, în primul rând, stabilirea faptului dacă la data testamentului dispunătorul avea sau nu capacitatea de a testa. În al doilea rând, în cazul existenŃei unor testamente cu dispoziŃii contrare sau incompatibile, data permite stabilirea testamentului care va fi luat în considerare, testamentul mai recent revocând implicit testamentele anterioare (art. 921 C. civ.). De asemenea, atunci când este cazul, data mai poate contribui fie la interpretarea testamentului, dispoziŃiile ambigue fiind mai uşor de clarificat dacă sunt raportate la data redactării lor, fie la stabilirea unor eventuale manevre de captaŃie sau sugestie exercitate asupra testatorului. În principiu, lipsa datei, ca şi datarea incompletă (care menŃionează numai anul, fără lună şi zi, ori anul şi luna, fără zi) atrag nulitatea absolută a testamentului. Rigoarea acestor principii este atenuată în cazul în care este posibilă reconstituirea datei (a) şi în cazul în care se dovedeşte că data este indiferentă (b). În acest context se impune şi analizarea datei inexacte sau false (c). C. Semnătura. În cazul actelor sub semnătură privată obişnuite, semnătura are rolul de a permite identificarea autorului actului. Pe lângă aceasta, semnătura mai are şi rolul – primordial în cazul testamentului – de a face proba angajamentului propriu-zis, adică a faptului că actul respectiv nu este doar un simplu proiect nedefinitiv. Se admite că semnătura poate fi atât cea obişnuită testatorului, cât şi una aparte, cuprinzând fie atât numele şi prenumele, fie doar prenumele sau o poreclă, fie chiar iniŃialele numelui şi prenumelui. Important este doar faptul ca semnătura să poată fi atribuită testatorului şi să nu lase nici un dubiu asupra asumării dispoziŃiilor testamentare. SancŃiunea nerespectării condiŃiilor referitoare la scriere, dată şi semnătură sunt sancŃionate cu nulitatea absolută a testamentului. § 2. Testamentul autentic. Conform dispoziŃiilor art. 860 C. civ., testamentul autentic este acela care este adeverit de autoritatea anume investită în acest scop. Testamentul autentic este avantajos pentru testator din mai multe puncte de vedere. Astfel, el se bucură de forŃa probantă a oricărui înscris autentic, limitând foarte mult posibilităŃile de a fi contestat. Apoi, conservarea unui exemplar al testamentului la biroul notarului care l-a instrumentat face ca pierderea, distrugerea sau ascunderea lui să nu creeze nici un fel de probleme pentru legatari, care, în caz de nevoie, vor putea solicita un duplicat al testamentului. De asemenea, testatorul poate beneficia de sfaturile şi îndrumările notarului care instrumentează testamentul, sporind în acest fel securitatea dispoziŃiilor testamentare. În sfârşit, poate fi utilizat de persoanele care nu ştiu sau nu pot să scrie. Dezavantajele testamentului autentic se rezumă la faptul că: este mai costisitor; poate ajunge mai uşor la cunoştinŃa unor persoane fără ca testatorul să dorească acest lucru datorită unei indiscreŃii a notarului (deşi acesta are obligaŃia de a păstra secretul profesional); necesită un oarecare efort pentru îndeplinirea formalităŃilor . FormalităŃile de autentificare. Conform dispoziŃiilor Legii nr. 36/1995, testamentul autentic se instrumentează de către un singur notar, testatorul putând însă solicita în temeiul dispoziŃiilor art 63 din aceeaşi lege ca la semnarea testamentului să fie prezenŃi şi martori. Deşi conform dispoziŃiilor art. 58 alin.2 din Legea nr. 36/1995 la autentificarea unui act, în principiu, părŃile pot fi reprezentate prin mandatar cu procură specială autentică, acest lucru nu este posibil în cazul testamentului, care nu poate fi semnat de testator decât personal. ForŃa probantă a testamentului autentic. Testamentul autentic are aceeaşi forŃă probantă ca

29

orice alt act notarial. Aşadar, în privinŃa menŃiunilor făcute de notar pe baza propriilor sale constatări în temeiul atribuŃiilor sale specifice (locul întocmirii testamentului, data acestuia, identitatea testatorului, voinŃa declarată a acestuia etc.), testamentul autentic face credinŃă până la înscrierea în fals. În privinŃa declaraŃiilor făcute de testator (de exemplu, faptul că nu ştie să scrie) sau a afirmaŃiilor făcute de notar în afara atribuŃiilor sale legale şi a posibilităŃilor sale concrete de verificare (cum ar fi menŃiunea faptului că testatorul este în deplinătatea facultăŃilor mintale), testamentul autentic face credinŃă doar până la proba contrară. § 3. Testamentul mistic este un testament secret (denumire sub care mai este cunoscut în literatura de specialitate). Este vorba de testamentul care este scris de testator sau de o altă persoană la cererea şi după voinŃa testatorului, semnat de testator şi secretizat prin sigilarea lui înaintea sau chiar cu ocazia prezentării lui autorităŃii publice competente pentru a lua declaraŃia testatorului că este al său şi a întocmi un proces.verbal în acest sens (art. 864 C. civ.). Foarte puŃin folosit în practică, această formă testamentară este totuşi utilă prin faptul că poate fi întrebuinŃată de persoanele care se află în imposibilitate fizică de a scrie (din cauza bolii, infirmităŃii etc.) ele însele testamentul şi din acest motiv nu pot testa în formă olografă, legea permiŃând ca testamentul să fie scris de altă persoană, chiar şi dactilografiat, cerându-se însă în toate cazurile să poată semna actul (art. 864 alin. 1 C. civ.) Potrivit art. 865 C. civ., „acei care nu ştiu sau nu pot citi sau scrie nu pot face testament în formă mistică”. De aici rezultă că, sub sancŃiunea nevalabilităŃii testamentului, nu pot testa în această formă persoanele care nu pot citi testamentul, pentru a-i verifica direct conŃinutul, fie întrucât nu ştiu deloc să citească, fie întrucât nu cunosc limba în care acesta a fost scris, fie întrucât sunt lipsite de vedere. Testamentul mistic se realizează în două faze, şi anume faza redactării (1°) şi faza prezentării la notar pentru realizarea suprascrierii (2°). § 4. Testamentele privilegiate. Pentru anumite situaŃii neobişnuite, ieşite din tiparele vieŃii curente, când testatorul nu poate recurge la testamentul autentic obişnuit, legea (art. 868 – 884) prevede posibilitatea de a dispune prin anumite forme simplificate de testamente autentice, numite din această cauză testamente privilegiate. Forme astăzi desuete, testamentele privilegiate se referă la: testamentul militarilor (a), testamentul făcut în timp de boală contagioasă (b) şi testamentul făcut pe mare (maritim) (c). Pe lângă reglementările specifice fiecăruia dintre ele, testamentele privilegiate au şi unele reguli comune (d). PRINCIPALELE DISPOZIłII TESTAMENTARE Principalele dispoziŃii testamentare sunt cele referitoare la legate (Capitolul I), exheredări (Capitolul II) şi la execuŃiunea testamentară (Capitolul III). Capitolul I LEGATELE DispoziŃiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral (ca întreg, ca o cotă-parte din întreg sau ca dispoziŃie referitoare la cutare sau cutare bun) se realizează prin intermediul legatelor. I. OBIECTUL LEGATELOR După obiectul lor, legatele pot fi universale (§ 1), cu titlu universal (§ 2) sau particulare (§ 3). § 1. Legatul universal Elementul definitoriu – conferirea vocaŃiei eventuale la întregul patrimoniu succesoral. Emolumentul (folosul efectiv) al unora sau chiar al tuturor bunurilor care fac parte din masa succesorală poate reveni unor alte persoane decât legatarul universal,

30

cum se întâmplă atunci când există: moştenitori rezervatari care culeg rezerva succesorală, legatarului universal revenindu-i doar cotitatea disponibilă a moştenirii; legatari particulari instituiŃi individual pentru unele sau chiar pentru toate bunurile succesorale (pentru fiecare în parte); ori atunci când activul succesoral este consumat în tot sau în parte pentru plata pasivului succesoral la care legatarul universal este Ńinut conform dispoziŃiilor art. 893 C. civ. În toate aceste cazuri însă, ineficacitatea titlurilor celor care beneficiază într-o măsură sau alta de emolumentul bunurilor succesorale (cum ar fi, de pildă, renunŃarea la moştenire ori prescripŃia dreptului de opŃiune succesorală a rezervatarilor, ineficacitatea unuia sau altuia dintre legatele particulare, prescripŃia dreptului la acŃiune pentru plata unei datorii succesorale etc.) va profita legatarilor universali în virtutea vocaŃiei lor la întregul patrimoniu succesoral. Prin urmare, se poate conchide că legatul universal conferă doar o vocaŃie eventuală la culegerea întregii moşteniri, iar nu una efectivă. Formule de desemnare a legatarilor universali. În practica judiciară şi în doctrină, sunt considerate universale: - legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile, căci, potrivit art. 461 C. civ., „toate bunurile sunt mobile sau imobile”, ceea ce înseamnă că vocaŃia pe care o conferă este la toate bunurile defunctului, succesiunea neputând cuprinde alte bunuri. Este considerat sinonim termenul de legat al „întregii averi”. - legatul nudei proprietăŃi a tuturor bunurilor succesorale, deoarece nudul proprietar are vocaŃia nu numai de a dobândi la stingerea uzufructului (art. 557 C. civ.) elementele care i-au dezmembrat proprietatea (usus şi fructus), aceasta devenind astfel deplină, dar şi dreptul de a dobândi, chiar şi pe timpul dreptului de uzufruct, nuda proprietate a bunurilor care, eventual, reintră în masa succesorală (cum ar fi, de exemplu, cazul revocării unui legat pentru ingratitudine); - legatul cotităŃii disponibile a moştenirii, întrucât dă dreptul legatarului să culeagă întreaga moştenire lăsată de defunct dacă nu există rezervatari sau dacă aceştia renunŃă la moştenire ori şi-au primit de la defunct în timpul vieŃii acestuia donaŃii nescutite de raport care acoperă rezerva succesorală; - legatul stipulat cu privire la surplusul (prisosul) sau a restul bunurilor rămase după plata legatelor particulare sau cu titlu universal este un legat universal întrucât, pe de o parte, dacă legatarii particulari sau cu titlu universal renunŃă la legate sau acestea sunt ineficace, bunurile respective sau cota-parte de moştenire vor reveni legatarului surplusului, iar pe de altă parte, patrimoniul dispunătorului poate primi bunuri după data testamentului, toate acestea revenind, de asemenea, legatarului surplusului, dacă primele legate sunt particulare, sau în cotă-parte, dacă primele legate sunt cu titlu universal. § 2. Legatul cu titlu universal Art. 894 alin.1 C. civ. prevede că legatul cu titlu universal „poate avea de obiect o fracŃiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fracŃiune din mobile sau imobile”. Având în vedere că această enumerare este limitativă (art. 894 alin.2 C. civ. precizând că „orice alt legat este singular”), rezultă că sunt cu titlu universal cinci categorii de legate: - legatul unei fracŃiuni din moştenire (din întreg sau din cotitatea disponibilă, în dreptul nostru fiind considerat ca atare şi legatul întregii moşteniri făcute de minorul între 16-18 ani, care, conform dispoziŃiilor art. 807 C. civ., nu poate dispune prin legat decât de jumătate din ceea ce ar putea dispune ca major); - legatul tuturor bunurilor imobile; - legatul tuturor bunurilor mobile; - legatul unei fracŃiuni din totalitatea bunurilor imobile; - legatul unei fracŃiuni din totalitatea bunurilor mobile. Problema naturii juridice a legatului uzufructului întregii moşteniri sau al unei fracŃiuni din moştenire. Art. 805 C. civ. prevede posibilitatea ca prin testament nuda proprietate să fie

31

lăsată unei persoane, iar uzufructul unei alte persoane. Dacă o astfel de dispoziŃie testamentară priveşte întregul patrimoniu succesoral sau o cotă-parte din acesta (sau se referă la toate imobilele sau toate mobilele succesorale ori o cotă parte din acestea), problema care se pune este aceea a naturii juridice a legatului de uzufruct, legatul nudei proprietăŃi fiind, indiscutabil, fie universal, fie cu titlu universal, după caz. Rezolvarea acestei probleme a cunoscut o evoluŃie în timp. CasaŃia franceză a ajuns printr-o decizie de referinŃă la concluzia că atât legatul uzufructului întregii moşteniri, cât şi legatul uzufructului unei cote-părŃi din moştenire sunt legate cu titlu universal, soluŃie împărtăşită de doctrina franceză contemporană fără rezerve. § 3. Legatul particular Legatul particular sau cu titlu particular (singular) este o „categorie reziduală”, pe care legea nu o defineşte pozitiv, spunând că este acel legat care nu este nici universal (art. 888 C. civ.), nici cu titlu universal (art. 894 C. civ. după ce defineşte la alin.1 acest din urmă legat, precizând la alin. 2 că „orice alt legat este singular”). Sunt particulare nu numai legatele care se referă la unul sau mai multe bunuri determinate (casa mea de vacanŃă, cele două tablouri de Grigorescu etc.), ci, aşa cum am văzut mai sus, şi cele referitoare la imobilele sau mobilele situate într-un anumit loc (toate imobilele din România, tot mobilierul din casă), legatele al căror obiect este determinat prin natura economică a bunurilor (toate imobilele rurale, toate cărŃile din bibliotecă), ca şi legatele referitoare la ansambluri de bunuri desemnate global, chiar dacă este vorba de universalităŃi de fapt (fond de comerŃ, succesiune nelichidată culeasă de testator, cota-parte din bunurile comune revenind soŃului testator), deşi raŃional ar fi fost ca aceste legate să fie cu titlu universal. § 4. Pluralitatea de legate Testatorul poate constitui mai multe legate de aceeaşi natură sau de naturi diferite, prin acelaşi testament sau prin testamente succesive, care, în măsura în care nu sunt contrarii sau incompatibile punând probleme de revocare, necesită o analiză a efectelor pe care le produc. Din această perspectivă, se distinge, pe de o parte, situaŃia în care coexistă legatele constituite în favoarea unor persoane diferite (A), iar pe de altă parte, situaŃia în care legatele se constituie în favoarea aceleiaşi persoane, fiind vorba de un cumul de legate (B). II. DESEMNAREA BENEFICIARILOR LEGATELOR Desemnarea legatarului trebuie făcută de testator (a), fie direct, fie indirect (b). De aceea, în principiu, este nul atât legatul făcut de testator cu împuternicirea unei alte persoane de a alege pe legatar, denumit legat cu facultate de alegere (1°), cât şi legatul secret, prin care bunurile legate sunt remise de testator unei persoane de încredere căreia îi comunică verbal legatarul pentru a fi remise acestuia (2°). Desemnarea legatarului poate fi directă, caz în care, fără a se cere o formulă anume, se face referire la numele (denumirea) sau porecla celui gratificat, ori la o anumită calitate a celui gratificat (profesie – dacă într-un anumit teritoriu este exercitată doar de o singură persoană: notar, învăŃător, fierar etc. -, cel care l-a îngrijit pe dispunător în cursul unei boli de care acesta a suferit, rudă). Legatarul poate fi însă desemnat şi indirect, când gratificatul nu este identificat prin nume (denumirea) sau calităŃile sale, ci este identificat fie doar implicit, prin deducŃie din celelalte dispoziŃii testamentare, fie prin indicarea mijlocului care duce la identificare sa. III. INEFICACITATEA LEGATELOR Urmează să analizăm cauzele de ineficacitate care se referă la revocarea prin voinŃa testatorului (§ 1), revocarea prin hotărâre judecătorească (§ 2) şi la caducitate (§ 3). § 1. Revocarea prin voinŃa testatorului. Testamentul fiind un act unilateral de ultimă voinŃă al dispunătorului, este revocabil prin definiŃie (art.802 C. civ.). Revocarea poate fi făcută oricând de testator până la momentul decesului, fără a fi necesar să justifice aceasta în vreun fel. Testatorul nu poate renunŃa la acest drept nici direct, nici indirect. Revocarea prin voinŃa

32

testatorului poate fi expresă (A) sau tacită (B). Asupra ei testatorul poate reveni prin retractarea revocării (C). Revocarea legatelor este expresă atunci când rezultă dintr-o declaraŃie formală ulterioară a testatorului în acest sens. Potrivit dispoziŃiilor art. 920 C. civ., revocarea expresă nu se poate face decât fie printr-un testament posterior, fie printr-un act autentic. Revocarea expresă este aşadar un act solemn, iar nu consensual. Din dispoziŃiile Codului civil rezultă că în privinŃa revocării legatelor s-a adoptat o concepŃie suplă, lipsită de rigiditate, alături de revocarea expresă permiŃându-se şi revocarea tacită în cazul redactării unui nou testament care conŃine dispoziŃii incompatibile cu cel dintâi (art. 921 C. civ.) (a) şi în cazul înstrăinării obiectului legatului de către testator înaintea deschiderii moştenirii (art. 923 C. civ.) (b). La aceste două cazuri de revocare tacită prevăzute de Cod, practica judiciară şi doctrina au adăugat un al treilea, şi anume acela al distrugerii voluntare a testamentului de către testator (c). Revocarea unui testament sau a unei simple dispoziŃii testamentare, indiferent dacă a fost expresă sau tacită, fiind o dispoziŃie de ultimă voinŃă de natură testamentară, poate fi la rândul ei revocată sau retractată, cum se spune în literatura de specalitate pentru a marca exact faptul că este vorba de o revocare a revocării legatelor. Retractarea poate fi expresă sau tacită. Ca şi revocarea expresă, retractarea expresă a revocării testamentului nu se poate face decât prin act autentic distinct sau printr-un testament posterior (art. 920 C. civ.). Retractarea tacită nu este posibilă în cazul revocării prin înstrăinarea lucrului legat sau prin distrugerea testamentului, ci doar în cazul unei revocări exprese ori al uneia tacite pentru incompatibilitate. Ea poate rezulta fie din distrugerea voluntară de către testator a actului de revocare expresă, fie din redactarea unui nou testament care conŃine dispoziŃii incompatibile cu actul sau testamentul revocatoriu. Retractarea revocării face în principiu să renască testamentul anterior. § 2. Revocarea prin hotărâre judecătorească. Există situaŃii asupra cărora, prin natura lucrurilor, testatorul nu poate avea nici un control. Este cazul legatelor cu sarcini, a căror îndeplinire nu se poate verifica decât după data decesului testatorului, precum şi cazul neîndeplinirii de către legatar a obligaŃiei de recunoştinŃă faŃă de testator prin săvârşirea unor fapte de ingratitudine la adresa acestuia, obligaŃie a cărei îndeplinire nu se poate, de asemenea, verifica în întregime decât după decesul testatorului. Pentru asemenea situaŃii Codul civil reglementează ceea ce doctrina numeşte „revocarea judecătorească a legatelor pentru cauze legale”. Într-adevăr, din dispoziŃiile art. 930 şi 931 C. civ., combinat cu dispoziŃiile art. 830 şi 831 pct. 1 şi 2, rezultă că, la cererea moştenitorilor interesaŃi, revocarea judecătorească a legatelor poate surveni pentru neîndeplinirea sarcinilor (A) şi pentru ingratitudine (B). Această enumerare este limitativă. § 3. Caducitatea. Ceea ce au în comun nulitatea, revocarea şi caducitatea este faptul că toate duc la ineficacitatea (lipsirea de efecte a legatelor). Motivele şi condiŃiile ineficacităŃii diferă însă de la una la alta. Nulitatea sancŃionează nerespectarea dispoziŃiilor legale referitoare la condiŃiile de validitate (de fond şi de formă) ale legatelor, vizând aşadar formarea valabilă a acestora. La rândul său, revocarea face ca un legat valabil format să fie ulterior lipsit de efecte fie prin voinŃa testatorului, fie prin hotărâre judecătorească pentru motive imputabile legatarului. Caducitatea atrage şi ea ineficacitatea legatelor, dar, spre deosebire de nulitate, ea presupune un legat valabil format, iar spre deosebire de revocare, ea se datorează fie decesului legatarului înaintea deschiderii succesiunii, fie dispariŃiei unui element esenŃial al legatului , fie neacceptării unui legat de către beneficiarul acestuia, adică unor elemente ulterioare testamentului independente de voinŃa testatorului care atrag ineficacitatea de drept a

33

legatelor. Codul civil aminteşte următoarele cazuri de caducitate: predecesul legatarului (art. 924 C. civ.) (a), pieirea lucrului legat în timpul vieŃii testatorului (art. 927 C. civ.) (b), refuzul legatarului de a primi legatul (art. 928 C. civ.) (c) şi incapacitatea legatarului survenită înaintea deschiderii moştenirii (art. 928 C. civ.) (d). La aceste cazuri prevăzute de Cod o parte a practicii judiciare şi doctrinei adaugă şi caducitatea pentru dispariŃia cauzei (e). IV. DESTINAłIA BUNURILOR CARE AU FORMAT OBIECTUL LEGATELOR INEFICACE . Revocarea sau caducitatea legatelor, ca şi nulitatea acestora, atrag un efect negativ: lipsirea de efecte a legatelor. Problema care se pune însă este aceea a efectului pozitiv, adică, în alte cuvinte, cui profită, cine beneficiază de obiectul legatelor ineficace. Dacă dispunătorul a avut prudenŃa să prevadă prin testament că în caz de ineficacitate a legatului făcut de el în favoarea lui A, acesta va reveni lui B, este vorba de o substituŃie vulgară îngăduită de lege (art. 804 C. civ.), spre deosebire de substituŃia fideicomisară care este prohibită. Prin urmare, voinŃa defunctului (expresă sau tacită) primează, în sensul că dacă a fost exprimată, de ineficacitatea primului legat profită legatarul desemnat subsecvent de testator. În cazul în care testatorul nu şi-a manifestat voinŃa, trebuie făcută distincŃie după cum ineficacitatea face să nu mai subziste nici un legat, nici o dispoziŃie pentru cauză de moarte, caz în care bunurile vor reveni moştenitorilor legali, profitând acestora, moştenirea fiind în întregime ab intestat, sau afectează numai anumite legate, altele rămânând în vigoare, caz în care bunurile vor reveni, de regulă, celui (celor) obligaŃi la plata legatelor ineficace (a) sau, prin excepŃie, conform dreptului de acrescământ, colegatarului conjunctiv al cărui legat a rămas în fiinŃă (b). 1. Regula – atribuirea bunurilor celor obligaŃi la plata legatelor Conform acestui principiu, ineficacitatea legatelor va profita celor obligaŃi la plata acestora, cărora legatul sau legatele le-ar fi restrâns drepturile dacă ar fi fost valabile, adică, după caz, moştenitorilor legali, legatarilor universali, cu titlu universal sau chiar particulari. SituaŃiile pot fi foarte diferite. De exemplu: în cazul ineficacităŃii unui legat universal, vor profita moştenitorii legali ŃinuŃi la plata acestuia; în cazul ineficacităŃii unui legat cu titlu universal, dacă nu există moştenitori legali, va profita legatarul universal care ar fi fost Ńinut la plată; sau, în cazul ineficacităŃii unui legat particular, un alt legatar particular obligat, prin ipoteză, de testator la plata acestuia etc. 2. ExcepŃia – legatele conjunctive şi dreptul de acrescământ Prin voinŃa testatorului obiectul unui legat particular - indiferent dacă se referă la un bun corporal sau incorporal, mobil sau imobil, individual determinat sau de gen – poate fi lăsat la doi sau mai mulŃi legatari cu vocaŃia fiecăruia la întreg, situaŃie în care ineficacitatea unuia sau altuia din aceste legate va profita colegatarului sau colegatarilor ale căror legate au rămas eficace, prin excepŃie de la regula potrivit căreia ineficacitatea legatelor profită celor ŃinuŃi la plata acestora. Acest legat poartă denumirea de legat conjunctiv, iar dreptul colegatarilor de a beneficia de ineficacitatea legatului unuia sau altuia dintre ei – drept de acrescământ. Dreptul de acrescământ este aşadar o excepŃie de la regula potrivit căreia legatele ineficace profită celor ŃinuŃi la plata acestora şi funcŃionează doar în cazul legatelor conjunctive. De aceea, în mod impropriu noŃiunea este utilizată şi în contextul moştenirii legale în cazul în care un moştenitor renunŃă la succesiune, iar de acest lucru profită comoştenitorii în sensul că le sporesc cotele succesorale. În cazul legatului conjunctiv, dacă toŃi colegatarii vin la moştenire, împart între ei în părŃi egale obiectul legatului, dreptul fiecăruia comprimând drepturile celorlalŃi, iar dacă unul sau altul dintre aceste legate este ineficace, partea ce ar fi revenit beneficiarului acelui legat se va împărŃi în părŃi egale între colegatarii ale căror legate au rămas eficace. Exemplu: imobilul lăsat de dispunător printr-un legat conjunctiv lui A, B şi C va reveni acestora în cote de câte 1/3 fiecare, iar dacă legatul lui A este caduc, imobilul va

34

reveni lui B şi C în cote de câte 1/2 fiecare. Dreptul de acrescământ este obligatoriu, deoarece, pe de o parte, legatul conjunctiv conferă vocaŃie la întregul bun, iar pe de altă parte, acceptarea unui legat nu poate fi fracŃionată. Capitolul II. EXHEREDAREA Spre deosebire de nedemnitate, care atrage decăderea în temeiul legii a celui vinovat din dreptul de a moşteni pe defunct, lipsindu-l de titlul care i-ar fi dat aptitudinea să moştenească, chiar dacă este rezervatar, exheredarea nu afectează niciodată titlul de moştenire, chiar dacă este vorba de un moştenitor nerezervatar, ci doar emolumentul. În cazul moştenitorilor rezervatari acest lucru este evident, ei moştenind (ca moştenitori legali) rezerva, exheredarea având efecte cel mult în limitele cotităŃii disponibile. Faptul că şi moştenitorii nerezervatari păstrează anumite prerogative care decurg din titlul lor de moştenitori, chiar dacă pot fi complet lipsiŃi prin exheredare de emolumentul moştenirii, este demonstrat de faptul că aceştia, de pildă, pot cere o copie a inventarului moştenirii, pot lua măsuri conservatorii cu privire la bunurile succesiunii, fac predarea legatelor, ori pot cere anularea testamentului, revocarea judecătorească a legatelor sau constatarea caducităŃii acestora. În limitele dispoziŃiilor legale imperative (rezervei), exheredarea este un drept discreŃionar al testatorului, nesusceptibil de cenzură prin intermediul justiŃiei pe calea acŃiunii care sancŃionează abuzul de drept. Din punctul de vedere al întinderii sale, exheredarea poate fi totală sau parŃială, şi aceasta dintr-un dublu unghi: anume, pe de o parte, al persoanelor, ea poate viza toŃi moştenitorii defunctului sau numai pe unii dintre aceştia, iar pe de altă parte al bunurilor, ea poate viza întreg patrimoniul succesoral (afară de cazul existenŃei unuia sau mai multor rezervatari), o cotă-parte din aceasta sau unul sau mai multe bunuri din succesiune. După cum loveşte pe moştenitori fără a se lua în considerare comportamentul acestora ulterior deschiderii moştenirii sau, dimpotrivă, cu titlu de sancŃiune pentru cazul în care ar refuza executarea unei anume dispoziŃii testamentare, exheredarea poate fi fermă (I) sau cu titlu de clauză penală (II). I. Exheredarea fermă produce efecte de la data deschiderii moştenirii, nedepinzând în nici un fel de conduita moştenitorilor ulterioară deschiderii moştenirii. Îndepărtarea de la moştenire se prezintă însă diferit, după cum testatorul a instituit (§ 1) sau nu a instituit legatari (§ 2). II. Exheredarea condiŃională inserată în testament cu titlu de clauză penală. Practica judiciară şi doctrina admit în principiu valabilitatea clauzelor testamentare prin care dispunătorul prevede exheredarea moştenitorilor săi ab intestat, în tot sau în parte (a cotităŃii disponibile), după cum este vorba de moştenitori nerezervatari sau rezervatari, dacă aceştia încalcă ultimele sale dorinŃe exprimate în cuprinsul testamentului. Exheredarea apare în acest caz ca o sancŃiune a neexecutării testamentului conform voinŃei defunctului, de unde noŃiunea de „clauză penală” utilizată în acest context. De această dată, exheredarea nu mai este fermă (eficientă de la data deschiderii moştenirii), ci condiŃională, depinzând de conduita moştenitorilor legali ulterior deschiderii moştenirii; dacă aceştia nu respectă dispoziŃiile testamentare, operează cu efecte retroactive de la data deschiderii moştenirii, pe de o parte, exheredarea, iar pe de altă parte, instituirea expresă sau implicită a legatarului (legatarilor) beneficiar(i) al(i) exheredării. Clauza poate viza un moştenitor anume, izolat, sau o dispoziŃie testamentară, implicând pe toŃi moştenitorii care au legătură cu aceasta. Valabilă în principiu, clauza penală de exheredare nu poate impune însă moştenitorilor decât executarea acelor dispoziŃii testamentare care nu contravin ordinii publice şi dispoziŃiilor imperative ale legii. Capitolul III. EXECU łIUNEA TESTAMENTAR Ă Executorul testamentar este persoana desemnată prin testament pentru a-l reprezenta post-mortem pe testator, asigurând aducerea la îndeplinire a ultimelor dorinŃe ale acestuia manifestate cu respectarea formelor şi condiŃiilor de fond testamentare. În mod obişnuit,

35

aducerea la îndeplinire a dispoziŃiilor testamentare este asigurată de erezii defunctului şi legatarii universali. Facultativ, când crede de cuviinŃă, testatorul poate însă desemna în acest scop una sau mai multe persoane (art. 910 C. civ.) în care are încredere, fie că este vorba de unul sau altul dintre succesorii săi legali sau testamentari, fie de persoane străine de moştenire. Executorul testamentar exercită anumite puteri, dar nu pentru sine ci pentru altul. De aceea, în mod obişnuit se recunoaşte execuŃiunii testamentare natura juridică a unui mandat. Executorul testamentar este mandatarul defunctului, iar nu al moştenitorilor legali sau testamentari, aducând la îndeplinire voinŃa acestuia. Ca şi mandatul de drept comun, execuŃiunea testamentară: - este intuitu personae, ceea ce înseamnă că în cazul în care este refuzată de cel desemnat sau acesta decedează înaintea deschiderii moştenirii, survine caducitatea, iar dacă executorul decedează după deschiderea moştenirii, dar înaintea îndeplinirii misiunii, puterile acestuia nu trec la moştenitorii săi (art. 917 C. civ.); - este în principiu gratuită, executorul având dreptul doar la rambursarea cheltuielilor făcute pentru îndeplinirea misiunii sale, sarcină ce revine succesiunii (art. 919 C. civ.). Prin excepŃie, executorul poate fi gratificat pentru serviciile făcute cu un legat remuneratoriu de valoare modică, numit „diamant” sau „legatul diamantului”; - pune în sarcina executorului obligaŃia de a da socoteală de gestiunea sa (art. 916 alin. 5 C. civ.). ExecuŃiunea testamentară este însă un mandat aparte, care prezintă unele caractere diferite de ale mandatului comun, care îi conferă un specific inconfundabil. Astfel: - executorul testamentar este desemnat printr-un act unilateral, fiind „numit” de testator în una din formele testamentare (art. 910 C. civ.), iar nu printr-un contract. - mandatul obişnuit se referă în principiu la încheierea de acte juridice, în timp ce execuŃiunea testamentară poate include sau să aibă exclusiv ca obiect îndeplinirea unor acte materiale, cum ar fi distrugerea unor documente ale defunctului; - mandatul obişnuit încetează în principiu prin moartea mandantului (art. 1552 pct. 3 C. civ.), în timp ce execuŃiunea testamentară începe să producă efecte la data decesului testatorului, fiind un act juridic mortis causa; - mandatul obişnuit poate fi revocat oricând de mandant (art. 1553 C. civ.), în timp ce execuŃiunea testamentară este irevocabilă după data deschiderii moştenirii, succesorii defunctului neputând revoca unilateral mandatul încredinŃat de defunct executorului testamentar, având doar dreptul de a cere în justiŃie destituirea acestuia dacă a comis fapte culpabile în executarea misiunii sale; - în timp ce mandatar convenŃional poate fi desemnată şi o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu, executor testamentar nu poate fi decât o persoană cu capacitate exerciŃiu deplină (art. 913 şi 915 C. civ.), care se apreciază în raport cu data deschiderii moştenirii, iar nu cu data testamentului. În cazul pluralităŃii de executori, fiecare dintre aceştia are puteri depline şi poate îndeplini ca şi când ar fi singur orice act specific execuŃiunii testamentare (art. 918 alin. 1 C. civ.), afară de cazul în care testatorul a prevăzut altfel, fie dispunând să lucreze împreună, fie atribuind fiecăruia o gestiune anume. Puterile conferite diferă după cum execuŃiunea testamentară este fără sezină (a) sau cu sezină (b). Rolul executorului testamentar fără sezină (fără dreptul de a prelua bunurile succesorale) este redus, rezumându-se doar la supravegherea şi cotrolul executării dispoziŃiilor testamentare de către cei ŃinuŃi la aceasta (moştenitorii legali sau legatari). El poate iniŃia măsuri conservatorii pentru evitarea delapidării sau deturnării bunurilor succesorale. În lipsa sumelor pentru plata legatelor, poate cere vânzarea bunurilor mobile succesorale (art. 916 alin. 3 C. civ.). Executorul testamentar nu poate primi decât sezina bunurilor mobile, nu şi a celor imobile şi nici a fructelor sau veniturilor acestor bunuri. Sezina poate fi conferită executorului pentru o durată de timp care nu poate depăşi un an (art. 911 C. civ.).

36

Cele două sezine (a executorului testamentar şi a moştenitorilor) nu se exclud, ci coexistă, cea a executorului testamentar restrângând puterea moştenitorilor „printr-un soi de vase comunicante”. Titlul IV INSTITUIREA CONTRACTUAL Ă 1. NoŃiune. Instituirea contractuală, denumită şi donaŃie de bunuri viitoare, este „o liberalitate prin care o persoană, instituantul, dispune cu titlu gratuit în beneficiul altei persoane, instituitul, care acceptă, fie de toate sau o parte din bunurile care vor compune succesiunea sa, sau de cutare sau cutare bun determinat care se va putea găsi în aceasta”. Este vorba aşadar de un act prin care se instituie moştenitori (legatari) universali, cu titlu universal sau particulari, ca în cazul moştenirii testamentare, dar nu prin testament, care este un act juridic unilateral, aşa cum se face în mod obişnuit, ci printr-un contract (act de formaŃie bilaterală). Sintagma „donaŃie de bunuri viitoare” vrea să pună în evidenŃă faptul că donatarul nu va beneficia de liberalitate decât la o dată viitoare, aceea a morŃii donatorului, iar nu în prezent. Caracterul de excepŃie al instituirii contractuale rezultă din faptul că, potrivit legii, nu poate fi făcută decât fie prin contractul de căsătorie (art. 933-935 C. civ., abrogate prin Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice; art. 1080-1091 C. civ. francez, în vigoare şi astăzi), fie doar între soŃi, în timpul căsătoriei, prin convenŃie separată de cea matrimonială iniŃială. Pentru a stabili regimul juridic al instituirii contractuale trebuie stabilit însă care dintre aceste trăsături sunt dominante: cele care aparŃin donaŃiei sau cele care aparŃin testamentului? Răspunsul este că în cazul instituirii contractuale făcute prin contract matrimonial predomină caracteristicile donaŃiei, aceasta fiind irevocabilă, în timp ce în cazul celei făcute în timpul căsătoriei predomină caracteristicile testamentului, aceasta fiind revocabilă ad nutum (art. 937 alin. 1 C. civ.). Efectele instituirii contractuale trebuie diferenŃiate după cum ne referim la situaŃia dinaintea decesului instituantului (a) sau după decesul acestuia (b).

37

Titlul V LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDIC E MORTIS CAUSA Persoana fizică are puterea de a dispune de bunurile sale mortis causa, derogând de la regulile supletive ale moştenirii legale. Această putere însă nu este discreŃionară, având anumite limite. Limitele menŃionate se referă, pe de o parte, la prohibirea pactelor asupra succesiunilor viitoare (Cpitolul I), iar pe de alt ă parte la rezerva ereditară (Capitolul II). Capitolul I PROHIBIREA PACTELOR ASUPRA SUCCESIUNILOR VIITOARE Alineatul 2 al art. 965 C. civ. face precizarea că „nu se poate face renunŃarea la o succesiune ce nu este deschisă, nici (nu) se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimŃământul celui a cărui succesiune este în chestiune”. Prin excepŃie aşadar, succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul unei vânzări şi nici al vreunei alt act juridic Principiul prohibiŃiei pactelor asupra succesiunilor viitoare a fost justificat în timp de patru raŃiuni. În primul rând, considerentul de ordin moral că pactul ar naşte dorinŃa morŃii (votum mortis) celui care lasă moştenirea. În al doilea rând, considerentul că ar încălca regulile moştenirii legale şi mai ales principiul egalităŃii succesorale. În al treilea rând, necesitatea de a proteja moştenitorii contra abuzului de influenŃă sau leziunii. În al patrulea rând, argumentul că libertatea de a testa nu poate fi alienată prin acte între vii, căci încheind un contract cu privire la succesiune, cel despre a cărui moştenire este vorba nu ar mai putea reveni unilateral asupra acestuia, ci numai cu acordul cocontractantului. Deşi denumirea de „pact” ar putea conduce la concluzia că este vorba doar de convenŃii (acte juridice bi sau multilaterale), noŃiunea este utilizată în înŃelesul ei mai larg, incluzând nu numai convenŃiile (cu titlu gratuit sau oneros), cum ar fi donaŃia sau vânzarea, ci şi actele unilaterale, cum este renunŃarea la moştenire (art. 965 alin. 2 C. civ. prevede expres că „nu se poate face renunŃare la o succesiune nedeschisă”). InterdicŃia se referă la pactele încheiate cu privire la elementele unei succesiuni nedeschise, adică asupra patrimoniului unei persoane care este încă în viaŃă. Pactul poate avea ca obiect fie întreaga universalitate succesorală, fie o cotă-parte din aceasta, fie un anume bun. Este indiferent dacă afectează sau nu rezerva succesorală. Având în vedere libertatea deplină a lui de cujus de a lăsa la data morŃii sale ceea ce îi va plăcea, putând dobândi, înstrăina sau conserva ceea ce va dori, rezultă că succesiunea viitoare se distinge prin caracteristica esenŃialmente eventuală sau virtuală a drepturilor pe care le conferă. Cu alte cuvinte, pactul asupra succesiunilor viitoare se poate recunoaşte prin faptul că nu conferă creditorului pe timpul vieŃii celui despre a cărui moştenire este vorba decât o simplă expectativă (speranŃă), iar nu un drept actual cert, chiar afectat de modalităŃi. Din formularea imperativă a textului art.965 alin.2 C. civ. („nu se poate face…”), rezultă neîndoielnic faptul că sancŃiunea atrasă de nerespectarea prohibiŃiei este nulitatea absolută a pactului. Prin excepŃie de la regula interdicŃiei pactelor asupra succesiunilor viitoare, Codul civil conŃine câteva excepŃii, al căror câmp ar putea fi lărgit în viitor, sub presiunea necesităŃilor vieŃii practice. Constituie astfel de excepŃii: - instituirea contractuală, atât cea făcută prin contractul de căsătorie (art. 933 C. civ.), cât şi cea făcută în timpul căsătoriei, care fiind revocabilă ad nutum (art. 937 alin.1 C. civ.),chiar dacă nu este prevăzută de lege, nu contravine principiilor art. 965 alin. 2 C. civ. (supra nr. 368);

38

- donaŃia-partaj, îngăduită de art. 795 C. civ. prin care ascendenŃii pot împărŃi încă din timpul vieŃii cu titlu de drepturi succesorale între descendenŃii lor bunurile pe care le deŃin la momentul actului, chiar dacă atribuie drepturi actuale descendenŃilor. donatari, constituie totuşi un pact succesoral asupra unei succesiuni viitoare prin faptul că implică renunŃarea descendenŃilor-donatari de a cere raportul succesoral; - clauzele societare în societăŃile civile sau de persoane prin care e stipulează continuarea societăŃii cu asociaŃii rămaşi în viaŃă sau cu moştenitorii acestora (art.1526 C. civ.). Prin acest pact se reglementează în avans soarta drepturilor în societate ale asociatului predecedat; - renunŃarea anticipată la dreptul de a cere reducŃiunea unei liberalităŃi consimŃite de de cujus. Capitolul II REZERVA SUCCESORALĂ 1. Principiul libert ăŃii de a dispune de propriile bunuri şi limitarea acesteia prin dispoziŃiile legale referitoare la rezervă. Din dispoziŃiile art. 475 şi 480 C. civ. rezultă principiul potrivit căruia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, dar că această libertate nu este nelimitată, putând fi îngrădită prin dispoziŃii legale în anumite cazuri, din anumite raŃiuni. Printre dispoziŃiile legale care limitează dreptul de a dispune de propriile bunuri se enumeră şi cele referitoare la rezervă. Codul civil şi legislaŃia adiacentă nu se referă decât indirect la rezervă, prevăzând că în cazul în care cel despre a cărui moştenire este vorba lasă în viaŃă rude apropiate (descendeŃi sau părinŃi) ori soŃ supravieŃuitor, nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit între vii (donaŃii) sau mortis causa (legate) decât în limitele unei anumite cote-părŃi din patrimoniul său (art. 841 şi 843 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944). Partea din patrimoniul succesoral de care de cujus poate dispune neîngrădit se numeşte cotitate disponibilă, iar partea de care, implicit, rezultă că nu poate dispune şi care revine în temeiul legii rudelor sale cele mai apropiate şi soŃului supravieŃuitor se numeşte rezervă. Rezerva şi cotitatea disponibilă se exprimă ambele prin fracŃiuni din unitatea care este patrimoniul defunctului. ProporŃia cotitate disponibilă – rezervă avută în vedere este cea care se raportează la patrimoniul dispunătorului de la data deschiderii moştenirii, iar nu de la data actului de dispoziŃie. De aceea, nu se poate vorbi pe timpul vieŃii celui despre a cărui moştenire este vorba de o indisponibilizare sau, cu atât mai puŃin, de o inalienabilitate sau insesizabilitate a a cotei părŃi reprezentând rezerva. Faptul că o moştenire are sau nu o parte rezervată se stabileşte şi în funcŃie de elemente cu totul străine voinŃei dispunătorului, cum ar fi, de pildă, elementul obiectiv că a lăsat succesibili rezervatari. Iar, în plus, rezervatarii fiind liberi să renunŃe la moştenire, pot deveni străini de moştenire prin voinŃa lor (art. 696 C. civ.), nefiind luaŃi în calcul la stabilirea rezervei. Regulile referitoare la rezerva succesorală impun ca o parte a moştenirii – rezerva – să se defere după normele moştenirii legale şi doar cealaltă parte a moştenirii – cotitatea disponibilă – după voinŃa defunctului, conform normelor moştenirii testamentare. Rezerva protejează pe rezervatari nu numai contra liberalităŃilor făcute terŃilor străini de moştenire, dar şi contra celor făcute în favoarea unuia sau altuia dintre aceştia peste limitele cotităŃii disponibile, păstrând un anumit echilibru între ei. Principiul este că nu se pot face liberalităŃi (donaŃii şi legate) în favoarea rudelor sau soŃului supravieŃuitor decât în limitele în care pot fi făcute şi terŃilor, adică în limitele cotităŃii disponibile. Rezervatarii gratificaŃi pot cumula rezerva şi cotitatea disponibilă.

39

I. CARACTERELE GENERALE ALE REZERVEI Rezerva succesorală se caracterizează prin faptul că reprezintă o parte a succesiunii (pars hereditatis) (a), are un caracter de ordine publică (b), este colectivă (c) şi este datorată în natură (d). II. MO ŞTENITORII REZERVATARI Din dispoziŃiile art. 841, 843 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezultă că moştenitorii rezervatari sunt doar descendenŃii (§ 1), ascendenŃii privilegiaŃi (§ 2) şi soŃul supravieŃuitor ai defunctului (§ 3) § 1. DescendenŃii. Potrivit art. 841 C. civ., în cazul în care la moştenire vin copii ai defunctului, cotitatea disponibilă a moştenirii nu poate depăşi: -1/2 din moştenire, dacă lasă un copil; -1/3 din moştenire, dacă lasă doi copii; -1/4 din moştenire, dacă lasă trei sau mai mulŃi copii. Implicit, rezultă că rezerva va fi de: 1/2 din moştenire pentru un copil, 2/3 din moştenire pentru doi copii şi 3/4 din moştenire pentru trei sau mai mulŃi copii. Aşa cum precizează art. 842 C. civ., prin „copii” se înŃeleg descendenŃii de orice grad ai defunctului (fii, nepoŃi, strănepoŃi etc.) care, conform regulilor devoluŃiunii legale, vin la moştenire. Dacă unul dintre copiii defunctului este predecedat, având la rândul său copii, în viaŃă la deschiderea moştenirii, iar la moştenire vin şi unul sau mai mulŃi copii ai defunctului care i-au supravieŃuit, calculul se va face în funcŃie de numărul tulpinilor, întrucât sunt întrunite condiŃiile reprezentării succesorale. De exemplu, dacă la moştenire vine un fiu al defunctului şi doi nepoŃi, copii ai unui fiu predecedat, cotitatea desponibilă a moştenirii nu poate depăşi 1/3 din masa succesorală. Calculul se va face tot pe tulpini chiar şi în cazul în care nu sunt întrunite condiŃiile reprezentării succesorale, cum se întâmplă, de pildă, atunci când defunctul a avut un fiu, acesta este predecedat, iar la moştenire vin în nume propriu cei trei copii ai acestuia (cotitatea disponibilă va trebui să se înscrie în limita a 1/2, iar nu de 1/4 din moştenire). § 2. AscendenŃii privilegiaŃi. Conform art. 843 C. civ., cotitatea disponibilă a moştenirii nu poate trece peste !/2 din moştenire dacă cel decedat lasă în viaŃă ambii părinŃi sau peste 3/4 din moştenire dacă lasă în viaŃă un singur părinte, în mod corelativ, rezerva fiind de 1/2 sau 1/4 din moştenire. Dacă părinŃii defunctului vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaŃi, care nu sunt rezervatari, aceştia din urmă pot fi exherdaŃi prin liberalităŃi în întregime de cel despre a cărui moştenire este vorba, părinŃii fiind însă rezervatari sunt în drept să pretindă reducŃiunea liberalităŃilor care le încalcă rezerva. În măsura în care, prin voinŃa dispunătorului, liberalităŃile nu consumă cotitatea disponibilă în întregime, colateralii privilegiaŃi au dreptul la diferenŃa până la limita maximă a cotităŃii disponibile, fără însă a putea cere părinŃilor vreo restrângere a rezervei, aceasta cuvenindu-li-se în întregime. § 3. SoŃul supravieŃuitor. Din dispoziŃiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezultă că, în cazul în care defunctul lasă un soŃ supravieŃuitor, liberalităŃile făcute de soŃul predecedat nu pot depăşi jumătate din cotele de moştenire legală prevăzute la art.1 din aceeaşi lege în favoarea soŃului supravieŃuitor. Se deduce deci că rezerva soŃului supravieŃuitor va fi de: -1/8 din moştenire în concurs cu descendenŃii (jumătate din cota legală de 1/4); -1/6 din moştenire în concurs cu ascendenŃii şi colateralii privilegiaŃi, dacă aceştia vin împreună la moştenire (jumătate din cota legală de 1/3); -1/4 din moştenire în concurs fie cu ascendenŃii privilegiaŃi, fie cu colateralii privilegiaŃi (jumătate din cota legală de 1/2);

40

-3/8 din moştenire în concurs cu ascendenŃii ordinari (clasa a treia de moştenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a patra de moştenitori) (jumătate din cota legală de 3/4); -1/2 din moştenire când există donaŃii care se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii şi liberalităŃi testamentare (legate) (jumătate din întreaga moştenire, care ar fi revenit soŃului supravieŃuitor în lipsă de moştenitori legali). Problema imputării rezervelor când la moştenire vin alŃi rezervatari împreună cu soŃul supravieŃuitor necesită o analiză specială. Cotitatea disponibilă specială a soŃului supravieŃuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (art. 939 C. civ.). În cazul în care soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu copii ai defunctului dintr-o căsătorie anterioară, acesta nu poate beneficia de liberalităŃile făcute de soŃul decedat decât în limita unei cotităŃi disponibile speciale, care poate fi mai mică sau cel mult egală cu cea ordinară, limita aceste cotităŃi speciale fiind partea copilului care a luat cel mai puŃin din moştenire, dar fără a putea depăşi valoric a patra parte din moştenire. III. CALCULUL REZERVEI ŞI AL COTIT ĂłII DISPONIBILE Masa de calcul şi operaŃiunile pentru stabilirea acesteia. Aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 849 C. civ., întregul la care se raportează rezerva şi cotitatea disponibilă a moştenirii nu se confundă cu bunurile pe care le lasă de cujus la data deschiderii moştenirii, căci rezerva protejează pe cei în drept nu numai contra legatelor făcute de defunct, ci şi împotriva donaŃiilor făcute de acesta în timpul vieŃii, fiind şi acestea luate în calcul la stabilirea întregului în discuŃie. Cu alte cuvinte, se poate spune că masa de calcul (sistemul de referinŃă) pentru determinarea rezervei şi a cotităŃii disponibile a moştenirii este patrimoniul pe care de cujus lar fi lăsat dacă nu ar fi făcut donaŃii , adică un patrimoniu reconstituit fictiv (contabil, prin calcul pe hârtie). Masa de calcul a rezervei şi a cotităŃii disponibile este o noŃiune mai extinsă, care nu se confundă nici cu noŃiunea de masă succesorală, ce cuprinde doar bunurile defunctului care se deferă prin succesiune, iar nu şi donaŃiile făcute de acesta în timpul vieŃii, decât dacă sunt supuse reducŃiunii în favoarea rezervatarilor, nici cu noŃiunea de masă partajabilă, ce nu cuprinde decât bunurile succesorale care se deferă universal sau cu titlu universal, iar nu şi cele deferite cu titlu particular (legatele particulare). Pentru determinarea masei de calcul, art. 849 C. civ stabileşte o suită de trei operaŃiuni: stabilirea activului brut prin determinarea bunurilor lăsate de defunct la data decesului şi a valorii acestora (§ 1); stabilirea activului net prin scăderea pasivului succesoral din activul brut (§ 2); reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaŃiilor făcute de defunct în timpul vieŃii (§ 3). Regulile stabilite de art. 849 C. civ. pentru calculul rezervei şi al cotităŃii disponibile sunt de ordine publică, astfel încât nu se poate deroga de la acestea în nici un fel prin înŃelegeri contractuale. PrezumŃia instituită de art. 845 C. civ. Art. 845 C. civ. prezumă că înstrăinările făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă de de cujus în timpul vieŃii sub forma unor acte cu titlu oneros cu păstrarea dreptului de uzufruct sau contra unei rente viagere sunt donaŃii preciputare care trebuie reunite valoric pentru calcul la activul net al succesiunii, imputarea lor făcându-se în primul rând pe cotitatea disponibilă a moştenirii, iar pentru diferenŃă, dacă există, asupra părŃii de rezervă cuvenite celui gratificat. Pentru ca prezumŃia prevăzută la art. 845 C. civ. să-şi producă efectele trebuie să fie întrunite următoarele condiŃii: - actul de înstrăinare trebuie să prezinte aparenŃa unui act cu titlu oneros. - actul să fie consimŃit în favoarea unuia dintre succesibilii rezervatari în linie directă ai înstrăinătorului. - înstrăinătorul să-şi fi rezervat dreptul de uzufruct sau să fi stipulat în contrapartidă o rentă viageră.

41

IV. IMPUTAREA LIBERALIT ĂłILOR Aşa cum am văzut, când există moştenitori rezervatari acceptanŃi, masa de calcul se împarte în rezerva globală şi în cotitatea disponibilă a moştenirii. Simpla cunoaştere a cuantumului rezervei şi a cotităŃii disponibile a moştenirii nu sunt suficiente, fiind necesară determinarea sectorului (rezervei sau cotităŃii disponibile) asupra căreia trebuie imputate (calculate) liberalităŃile făcute de defunct, căci dacă imputarea se face asupra rezervei, cotitatea disponibilă rămâne deschisă altor liberalităŃi, iar dacă se face asupra cotităŃii disponibile, aceasta se restrânge prin liberalităŃile succesive până la epuizarea ei, liberalităŃile ulterioare rămânând fără efecte. În cazul donaŃiilor şi legatelor făcute în favoarea terŃilor străini de moştenire sau a moştenitorilor nerezervatari, imputarea (calculul) liberalităŃilor se va face într-o anumită ordine, inversă celei a reducŃiunii acestora, întotdeauna din cotitatea disponibilă a moştenirii pentru a se determina dacă se înscriu în limitele acesteia, caz în care rămân eficiente, sau nu, caz în care vor fi supuse reducŃiunii, aceşti gratificaŃi neavând nici un drept asupra rezervei. Moştenitorul rezervatar beneficiar al unei donaŃii nescutite de raport poate renunŃa la calitatea de moştenitor legal (şi rezervatar), păstrând donaŃia, fără a mai fi obligat la raport, aceasta imputându-se asupra cotităŃii disponibile a moştenirii, ca şi cum donatarul ar fi un terŃ gratificat străin de moştenire, iar donaŃia preciputară (art. 752 C. civ.). Dacă însă cei gratificaŃi sunt moştenitorii acceptanŃi rezervatari ai defunctului, reunind în persoana lor atât caliatea de rezervatari cât şi de gratificaŃi, se pune problema dacă liberalităŃile primite de aceştia se impută mai întâi asupra rezervei şi excedentul, dacă există, asupra cotităŃii disponibile a moştenirii sau invers, aceştia având vocaŃie eventuală atât la rezerva, cât şi la cotitatea disponibilă a moştenirii? Răspunsul depinde de faptul dacă liberalitatea este preciputară (scutită de raport) (§ 1) sau nepreciputară (nescutită de raport) (§ 2). LiberalităŃile preciputare sunt donaŃiile scutite de raport prin voinŃa dispunătorului ori prin natura lor (cazul donaŃiilor făcute părinŃilor, care nu au obligaŃia legală de raport, şi al donaŃiilor prezumate prevăzute la art. 845 C. civ.) şi legatele, afară de cele pentru care testatorul a prevăzut că sunt imputabile asupra rezervei. Fiind vorba de liberalităŃi făcute de dispunător în ideea de a-l avantaja pe beneficiar, peste limitele rezervei legale, acestea se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii dacă au o valoare mai mică sau cel mult egală aceleia a părŃii disponibile. Imputarea acestor liberalităŃi asupra disponibilului se va face în ordinea inversă a reducŃiunii lor (donaŃiile mai vechi vor prima asupra celor mai recente, orice donaŃie primând asupra legatelor – art. 850 C. civ.). În schimb, prin natura lor, liberalităŃile nescutite de raport (nepreciputare), nu sunt definitive, adică făcute de dispunător în ideea de a-l gratifica pe beneficiar peste partea sa ereditară (rezervă), ci reprezintă doar un avans în contul viitoarei moşteniri, o atribuire anticipată de drepturi în contul moştenirii legale, care trebuie să fie adusă (raportată) la masa de bunuri ce urmează a fi împărŃită între rezervatarii îndreptăŃiŃi la raport (descendenŃii şi soŃul supravieŃuitor), raportul asigurând egalitatea între aceştia. Fiind un avans în contul moştenirii, fără intenŃia de avantajare a donatarului în detrimentul celorlalŃi rezervatari, principiul este că donaŃile raportabile se impută asupra rezervei celui gratificat, iar nu asupra cotităŃii disponibile a moştenirii. Din perspectiva imputării liberalităŃilor, trebuie făcută însă distincŃie între situaŃia în care donaŃia se înscrie în limitele rezervei celui gratificat şi situaŃia când depăşeşte aceste limite. Dat fiind că imputarea liberalităŃilor raportabile se face asupra rezervei celui gratificat, dacă donaŃia raportabilă se înscrie în limitele rezervei, aceasta nu afectează în nici un fel cotitatea disponibilă a moştenirii care rămâne liberă pentru liberalităŃile ulterioare făcute de defunct. Depăşirea limitelor rezervei celui gratificat printr-o donaŃie raportabilă are consecinŃe doar în cazul în care de cujus a făcut şi liberalităŃi

42

preciputare, care fac să existe o cotitate disponibilă, ele imputându-se asupra acesteia. Între comoştenitorii rezervatari ŃinuŃi la raport care vin singuri la moştenire, oricare ar fi valoarea donaŃiei, raportul face ca aceştia să împartă succeiunea conform cotelor de moştenire legală, problema imputării donaŃiei nepunându-se întrucât nu există parte rezervată a moştenirii şi nici cotitate disponibilă. Atunci când există nu numai moştenitori rezervatari ŃinuŃi la raport, ci şi gratificaŃi cu liberalităŃi preciputare (fie că este vorba de terŃi străini de moştenire, fie de erezi ai defunctului, rezervatari sau nerezervatari), donaŃia raportabilă se impută mai întâi asupra rezervei celui gratificat, iar dacă aceasta nu este suficientă întrucât liberalitatea o depăşeşte în valoare diferenŃa se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii. DonaŃia astfel imputată fiind în acelaşi timp şi raportabilă, se va aduce în întregime la masa partajabilă, inclusiv partea care se impută asupra cotităŃii disponibile, împărŃindu-se între rezervatrii îndreptăŃiŃi la raport conform cotelor de moştenire legală. V. REDUCłIUNEA LIBERALIT ĂłILOR EXCESIVE ReducŃiunea nu operează de drept, ea trebuie cerută de către rezervatarii în interesul cărora a fost reglementată rezerva (art. 848 C. civ.). ReducŃiunea poate fi realizată pe cale convenŃională (A) pe cale de excepŃie (B) şi pe cale de acŃiune (C). AcŃiunea în reducŃiune decurge pentru rezervatari dintr-un drept propriu – dreptul la rezervă, şi nu dintr-un drept transmis lor pe cale succesorală, ceea ce face ca titularului acesteia să nu-i poată fi opuse excepŃiile care i-ar fi putut fi opuse defunctului (de exemplu, copii defunctului pot ataca o vânzare a defunctului care ascunde o donaŃie, fără ca dobânditorul să le poată opune excepŃia de garanŃie pentru evicŃiune). Este vorba de o acŃiune personală, iar nu reală. Ca atare, este supusă prescripŃiei extinctive în termenul general de trei ani, care începe să curgă de la data deschiderii moştenirii. Din caracterul personal decurge şi caracterul divizibil al acŃiunii în reducŃiune. Rezervatarii pot acŃiona în comun solicitând reîntregirea rezervei globale, dar dacă dintr-un motiv sau altul acŃiunea nu este introdusă decât de unul (unii) dintre rezervatari, reducŃiunea nu va opera decât pentru partea de rezervă a reclamantului, iar nu pentru rezerva globală. AcŃiunea în reducŃiune fiind personală, rezervatarii pot renunŃa la aceasta. Admiterea acŃiunii în reducŃiune are ca efect desfiinŃarea în tot sau în parte a liberalităŃii care încalcă rezerva succesorală. În dreptul nostru, pornind de la principiul potrivit căruia rezerva trebuie asigurată moştenitorilor în natură, regula este aceea a reducŃiunii în natură, adică prin reintegrarea obiectului legatelor sau donaŃiilor în rezerva succesorală (1°) şi doar excepŃia cea a reducŃiunii prin echivalent, prin compensarea valorică a obiectului liberalităŃii reduse, rezerva reconstituindu-se prin plata unei sume de bani (2°). ReducŃiunea prin echivalent, în dreptul nostru, se face prin excepŃie în următoarele cazuri: - dacă donaŃia excesivă a fost făcută unui descendent sau soŃului supravieŃuitor cu scutire de raport, iar succesiunea conŃine bunuri de aceeaşi natură. - dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar obiectul donaŃiei este un imobil şi partea supusă reducŃiunii (care excede cotitatea disponibilă) este mai mică de jumătate din valoarea acestui bun. - dacă donatarul a înstrăinat înaintea deschiderii moştenirii bunul care a format obiectul donaŃiei reductibile. - dacă bunul donat a pierit din culpa donatarului, acesta este obligat să suporte reducŃiunea prin echivalent bănesc, după valoarea pe care bunul pierit ar fi avut-o la data deschiderii moştenirii; - dacă obiectul donaŃiei l-a constituit o cantitate de bunuri fungibile, prin analogie cu cazul uzufructul unor asemenea bunuri reglementat de art. 526 C. civ., reducŃiunea se va face prin restituirea unei cantităŃi similare de bunuri.

43

Ordinea reducŃiunii liberalităŃilor este guvernată de trei reguli care rezultă din dispoziŃiile art. 850 şi 852 C. civ: legatele se reduc înaintea donaŃiilor (a); legatele se reduc toate deodată şi în mod proporŃional (b); şi donaŃiile se reduc în ordinea inversă a datei lor (c). Pe lângă donaŃiile şi legatele obişnuite, există însă şi liberalităŃi hibride, care au caracteristici aparŃinând atât donaŃiilor cât şi legatelor (d). a). Regula reducŃiunii legatelor înaintea donaŃiilor este imperativă, dispunătorul nefiind în drept să stipuleze contrariul. b). Regula reducŃiunii proporŃionale a legatelor este supletivă, întemeindu-se pe voinŃa prezumată a testatorului, poate fi înlăturată printr-o dispoziŃie prin care se prevede o anumită ordine de reducŃiune. c). Potrivit art.850 alin. 2 C. civ., „reducŃiunea va începe de la cea din urmă donaŃiune, după săvârşirea acesteia se va trece îndată la cea a doua după dânsa, şi aşa pe rând până la cea mai veche donaŃiune”. Aşadar, spre deosebire de legate, donaŃiile se reduc în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai recentă, după care se trece la următoarea şi aşa mai departe până când se va reconstitui rezerva. Dacă mai multe donaŃii au fost făcute la aceeaşi dată, ele se vor reduce în mod proporŃional. ImportanŃa datei în cazul donaŃiilor este evidentă atunci când se pune problema ordinii reducŃiunii acestora. În cazul donaŃiilor indirecte sau deghizate încheiate prin acte sub semnătură privată, data menŃionată în act nu face credinŃă decât între părŃi, nu şi în privinŃa terŃilor, în rândul cărora se enumeră ceilalŃi donatari gratificaŃi de defunct, precum şi rezervatarii (care apărându-şi un drept dobândit direct de la lege, iar nu de la defunct, nu sunt avânzi-cauză ai acestuia în privinŃa donaŃiilor care le încalcă rezerva, ci terŃi). FaŃă de aceşti terŃi data actului nu este opozabilă decât dacă a devenit certă în condiŃiile art. 1182 C. civ. (prin prezentarea la o instituŃie publică, înscrierea în registrul anume destinat, decesul uneia din părŃile contractante sau prin menŃionarea într-un act făcut de un funcŃionar public). Referitor la donaŃiile realizate sub forma darului manual, contrar susŃinerilor unor autori, potrivit cărora dispoziŃiile art. 1182 C. civ. nu le sunt aplicabile întrucât ar fi excluse prin natura lor, proba datei acestora putându-se face prin orice mijloc de probă chiar şi de către donatar, s-a ajuns totuşi la concluzia că dobândesc dată certă prin decesul donatorului şi că sunt reductibile înaintea celorlalte donaŃii, dar după legate, întrucât dispunătorul s-a desesizat de obiectul lor încă din timpul vieŃii. Dacă donatarul a cărui liberalitate trebuie redusă întrucât încalcă rezerva este insolvabil, problema care se pune este dacă riscul acestei insolvabilităŃi este suportat de rezervatari, care sar vedea puşi în situaŃia să suporte această pierdere, sau de către donatarul a cărui liberalitate ar urma la rând în ordinea reducŃiunii donaŃiilor în ordinea inversă a datei acestora, începând cu cea mai recentă. În general, se admite soluŃia potrivit căreia insolvabilitatea este suportată de donatarul anterior, dar nu fără oarecare rezerve care decurg din faptul că, pe de o parte, soluŃia nu este întru totul consonantă cu principiul irevocabilităŃii donaŃiilor, donatorul putându-şi revoca indirect o donaŃie anterioară prin gratificarea unui insolvabil, iar pe de altă parte că jurisprudenŃa care este citată de toŃi autorii în sensul soluŃiei menŃionate se referă în realitate la un caz cu totul special, acela în care donatarul a cărei liberalitate era supusă reducŃiunii era necunoscut. DispoziŃiile legale referitoare la ordinea reducŃiunii donaŃiilor sunt de ordine publică, astfel încât donatorul nu poate deroga prin voinŃa sa de la acestea prevăzând o altă ordine de reducŃiune. Această regulă decurge din principiul irevocabilităŃii donaŃiilor care nu poate fi eludat de dispunător, excepŃie făcând donaŃiile între soŃi. Conform prevederilor art. 844 C. civ., „dacă dispoziŃia prin acte între vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendită viageră, a cărei valoare trece peste cantitatea disponibilă, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispoziŃii sau de a abandona proprietatea

44

cantităŃii disponibile”. Cu alte cuvinte, în cazul în care liberalităŃile excesive nu au ca obiect deplina proprietate, ci fie doar uzufructul, adică un dezmembrământ al proprietăŃii, fie plata unei rente viagere, rezervatarii au opŃiunea între acceptarea executării liberalităŃii conform voinŃei defunctului, mulŃumindu-se cu restul drepturilor succesorale până la stingerea dreptului viager al celui gratificat, sau abandonarea cotităŃii disponibile a moştenirii în deplină proprietate în favoarea beneficiarilor acelor liberalităŃi, obŃinând la rândul lor în deplină proprietate rezerva succesorală, fără a mai fi obligaŃi să suporte uzufructul sau plata rentei viagere. Titlul VI DREPTUL DE OPłIUNE SUCCESORALĂ I. TITULARII DREPTULUI DE OP łIUNE . Dreptul de opŃiune aparŃine tuturor succesibililor, indiferent dacă titlul lor de moştenire este legea, testamentul sau contractul, ori dacă vocaŃia lor este universală, cu titlu uniersal sau particulară. Dintre moştenitorii acceptanŃi, în final, vor fi chemaŃi efectiv la moştenire cei indicaŃi de regulile aplicabile devoluŃiunii legale, testamentare sau contractuale a moştenirii. Pentru minorii sub 14 ani şi pentru interzişi dreptul de opŃiune succesorală se exercită de părinŃi sau tutori (art. 105 alin.1, art. 124 alin. 1 şi art. 147 C. fam), în timp ce minorii între 14-18 ani îşi exercită singuri acest drept, cu încuviinŃarea părinŃilor sau tutorilor (art. 105 alin. 2 şi art. 124 alin. 2 C. fam). Fiind un act de dispoziŃie, opŃiunea succesorală necesită şi încuviinŃarea autorităŃii tutelare (art. 129 alin. 2 şi art. 105 alin. 3 C. fam.). Oricum, minorii şi interzişii sunt protejaŃi şi prin faptul că în cazul lor acceptarea moştenirii nu poate fi făcută decât sub beneficiu de inventar (art. 19 din decretul nr. 32/1954), afară de cazul acceptării forŃate a moştenirii care este pură şi simplă, pentru aceasta cerându-lise însă capacitate delictuală. Se admite unanim că în ceea ce-i priveşte pe creditorii succesiunii, aceştia nu pot opta pe cale oblică în locul şi în numele succesibililor, motivul fiind că atâta timp cât nu au optat, aceştia din urmă sunt străini de moştenire, creditorii având însă dreptul de a urmări în anumite condiŃii plata creanŃelor lor, determinându-i pe succesibili să opteze (art. 706-711 C. civ.) (infra nr. 500). În schimb, în ceea ce-i priveşte pe creditorii succesibililor, fără îndoială că opŃiunea succesorală este un drept cu conŃinut patrimonial, numai că dat fiind caracterul său potestativ, nu poate fi exercitat pe cale oblică, cu atât mai mult cu cât opŃiunea succesorală are un pronunŃat caracter personal, numai cel în drept să opteze putând aprecia dacă este sau nu cazul să accepte sau nu o moştenire. II. CARACTERE JURIDICE OpŃiunea se caracterizează prin faptul că este liberă (§ 1), pură şi simplă (§ 2), indivizibilă (§ 3), irevocabilă (§ 4) şi retroactivă (§ 5). Ipoteza ascunderii sau dosirii unor bunuri succesorale de către unii succesibili (art. 703 şi 712 C. civ.) necesită o analiză aparte. Ascunderea sau dosirea este sancŃionată pe de o parte prin atribuirea forŃată a calităŃii de acceptant pur şi simplu (1°), iar pe de altă parte prin pierderea drepturilor sale asupra bunurilor ascunse sau dosite (2°). Acestea nu operează de drept, ci doar la cererea celor interesaŃi.

45

III. INEFICACITATEA OP łIUNII SUCCESORALE OpŃiunea succesorală este ineficace în cazul în care este făcută înaintea deschiderii moştenirii (§ 1), când consimŃământul pe care îl conŃine este viciat (§ 2), precum şi în caz de leziune (§ 3). Pe lângă aceste situaŃii, care, după caz, atrag nulitatea absolută sau relativă, se impune şi prezentarea fraudei (§ 4), care atrage inopozabilitatea opŃiunii. OpŃiunea succesorală poate fie făcută în mod fraudulos, fie contra intereselor creditorilor succesibilului, caz în care poate fi revocată pe cale pauliană – art. 969 C . civ. – (A), fie contra moştenitorilor succesibilului, caz în care poate fi declarată inopozabilă în temeiul principiului fraus omnia corrumpit (B). IV. TERMENNUL DE OPłIUNE Îndată ce succesiunea s-a deschis, creditorii succesorali pot cere executarea creanŃelor succesibililor defunctului. Aceştia, în principiu, nu pot fi însă obligaŃi la plată decât dacă acceptă moştenirea. Pentru a opta în cunoştinŃă de cauză au însă nevoie de timp. De aceea, art. 706 C. civ. conferă succesibililor posibilitatea de a cere suspendarea urmăririi până la întocmirea inventarului bunurilor succesorale, pentru aceasta având la dispoziŃie un termen de 3 luni de la data deschiderii moştenirii, iar de la data întocmirii inventarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la data deschiderii moştenirii, pentru deliberare asupra opŃiunii succesorale, au la dispoziŃie un termen de 40 de zile. În interiorul termenelor pentru facerea inventarului şi pentru deliberare, erezii nu pot fi obligaŃi să opteze într-un fel sau altul şi nici nu pot fi obligaŃi la plata creanŃelor succesorale (art. 708 C. civ.). Este vorba aşadar de o excepŃie dilatorie. Conform dispoziŃiilor art. 700 alin. 1 C. civ. (aşa cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954), „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”. V. FORMELE OPłIUNII 1. Acceptarea pură şi simplă Din dispoziŃiile art. 689 C. civ. rezultă că acceptarea pură şi simplă a moştenirii este actul juridic prin care succesibilul chemat la moştenirea celui decedat îşi însuşeşte, dacă vrea, calitatea de erede pe care o are încă de la data deschiderii moştenirii, consolidând astfel transmisiunea succesorală care a operat la acest moment prin simplul fapt al decesului, dobândind drepturile succesorale (activul succesiunii) odată cu obligaŃia de plată a datoriilor succesorale (pasivul succesiunii) chiar şi peste limitele activului succesoral dacă acesta se dovedeşte insuficient (ultra vires hereditatis). Acceptarea pură şi simplă a moştenirii este irevocabilă, afară de cazul în care succesibilul şi-a manifestat voinŃa sub imperiul unui viciu de consimŃământ. acceptarea pură şi simplă a moştenirii poate fi expresă (§ 1) sau tacită (§ 2) Art. 689 fraza a II-a C. civ. dispune că acceptarea este expresă „când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat”. Conform dispoziŃiilor art. 689 fraza a II-a C. civ., acceptarea „este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenŃia de acceptare”. Rezultă aşadar că acceptarea moştenirii poate fi nu numai expresă, ci şi implicită, dedusă din îndeplinirea de către succesibil a unor acte juridice şi materiale din care rezultă voinŃa sa de a a accepta moştenirea pur şi simplu. Actele de acceptare trebuie să fie neechivoce în sensul însuşirii calităŃii de moştenitor, cele echivoce (care dau naştere la interpretări diferite) nu pot fi luate în considerare ca atare. Actele a căror îndeplinire implică în genere acceptarea tacită sunt: actele de dispoziŃie juridică asupra bunurilor succesorale (a), actele de dispoziŃie juridică asupra drepturilor succesorale (b), actele de dispoziŃie materială asupra bunurilor succesorale (c), actele de

46

administrare definitivă şi de folosinŃă (d) şi actele care au ca finalitate atribuirea în tot sau în parte a succesiunii (e). Actele conservatorii, a căror îndeplinire nu implică acceptarea tacită se caracterizează, pe de o parte, prin urgenŃa lor, iar pe de altă parte prin faptul că sunt utile tuturor, asigurând conservarea, adică păstrarea intactă a patrimoniului succesoral. Actele de administrare provizorie sunt reclamate şi ele de situaŃii de urgenŃă, neangajându-l pe succesibilul care le face ca moştenitor al defunctului. 2. Acceptarea sub beneficiu de inventar Aceasta permite succesibilului care o adoptă să dobândească moştenirea punându-se la adăpost de pericolul obligării sale la plata pasivului succesoral cu bunurile sale personale, dincolo de limitele activului succesoral, aşa cum se întâmplă în cazul acceptării pure şi simple a moştenirii. Este vorba aşadar de o acceptare, deci de o însuşire a calităŃii de moştenitor, dar care nu obligă pe acceptant decât intra vires successionis. Datorită consecinŃelor sale asupra creditorilor succesiunii (al căror gaj general se restrânge doar la bunurile succesorale), aceştia trebuie, pe de o parte, să fie informaŃi asupra acestei opŃiuni, de unde necesitatea unei declaraŃii exprese a succesibilului beneficiar, iar pe de altă parte protejaŃi, de unde necesitatea întocmirii unui inventar, a unui act oficial care să determine consistenŃa patrimoniului succesoral. Spre deosebire de acceptarea pură şi simplă a moştenirii, care poate fi şi tacită, acceptarea sub beneficiu de inventar nu poate fi decât expresă, necesitând îndeplinirea unor formalităŃi ad solemnitatem. Acceptarea sub beneficiu de inventar este la libera apreciere a succesibililor, afară de cazul minorilor şi interzişilor judecătoreşti (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), precum şi al moştenitorilor succesibilului decedat înaintea exercitării opŃiunii succesorale între care există neînŃelegeri asupra opŃiunii succesorale ce trebuie adoptată, care nu pot accepta moştenirea decât sub beneficiu de inventar (art. 693 C. civ.). Acceptarea sub beneficiu de inventar nu este o acceptare sub condiŃia rămânerii unui activ după plata pasivului, ci una pură şi simplă, definitivă. După acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar, succesibilul nu mai poate renunŃa la moştenire, ci doar la beneficiu, devenind acceptant pur şi simplu. Dacă formele certe de lege sunt îndeplinite, beneficiul de inventar, pe de o parte, face să opereze o separaŃie de patrimonii între cel succesoral şi cel al acceptantului în această formă (A), iar pe de altă parte, duce la limitarea puterilor acceptantului beneficiar asupra activului moştenirii (B). Oricând acceptantul are facultatea de a abandona succesiunea (C). Avându-se însă în vedere faptul că, de regulă, acceptarea sub beneficiu de inventar se face în cazul moştenirilor a căror solvabilitate este dubioasă, obligaŃia succesorului acceptant de plată a pasivului succesoral fiind limitat doar la valoarea activului şi la bunurile succesorale, în ideea protejării intereselor creditorilor succesorali şi a legatarilor, care îşi văd astfel limitat gajul general, prin lege (art. 714-723 C. civ.) s-au instituit anumite obligaŃii în sarcina moştenitorului beneficiar. Potrivit dispoziŃiilor art. 714 alin. 1 C. civ., „eredele beneficiar administrează bunurile succesiunii”, dar face aceasta în calitatea sa de proprietar al moştenirii, iar nu de mandatar al creditorilor succesiunii, aică de administrator al bunurilor altuia.Potrivit dispoziŃiilor art. 717 C. civ.şi art. 669-671 C. pr. civ., acceptantul beneficiar nu poate înstrăina imobilele succesorale decât cu autorizarea justiŃiei şi numai prin licitaŃie publică, asigurându-se astfel garanŃia unui preŃ loial stabilit. În ceea ce priveşte bunurile mobile, acestea pot fi înstrăinate fără autorizarea justiŃiei, dar numai prin licitaŃie publică (art. 716 alin. 1 C. civ.). Se exceptează totuşi înstrăinarea fructelor şi produselor perisabile, care pot fi înstrăinate fără licitaŃie. Succesibilul care acceptă moştenirea sub beneficul de inventar nu mai poate opta pentru renunŃarea la

47

moştenire, dar poate renunŃa expres sau tacit la beneficiul de inventar. Este vorba de un avantaj, iar renunŃarea la un avantaj este unanim admisă. Pentru aceasta renunŃătorul trebuie să fie major, adică să aibă deplină capacitate de exerciŃiu. RenunŃarea la beneficiul de inventar trebuie să fie neechivocă. Simplul fapt al menŃionării într-un act întocmit de acceptant doar a calităŃii sale de moştenitor fără precizarea că este „acceptant beneficiar” sau „acceptant sub beneficiu de inventar” nu echivalează cu o a asemenea renunŃare. Decăderea din beneficiul de inventar este prevăzută expres de lege, şi anume, în cazul moştenirorului care ascunde obiecte ale succesiunii sau cu rea-credinŃă omite să le treacă în inventar (art. 712 C. civ.), precum şi în cazul înstrăinării bunurilor succesorale fără respectarea formelor cerute de lege (art. 716 şi 717 C. civ.). 3. RenunŃarea la moştenire RenunŃarea la moştenire este o manifestare de voinŃă unilaterală. Ea poate fi tacită (implicită), atunci când succesibilul lasă să treacă termenul de prescripŃie prevăzut de lege fără a face acte de acceptare a moştenirii, sau expresă, atunci când rezultă dintr-un act făcut în forma cerută de lege din care rezultă voinŃa de a repudia moştenirea. Prin renunŃarea la moştenire, succesibilul pierde dreptul la activul succesoral, fiind eliberat totodată şi de obligaŃia de plată a pasivului succesoral. Ca şi acceptarea sub beneficiu de inventar, renunŃarea la moştenire trebuie făcută cu respectarea unor condiŃii de formă. Conform dispoziŃiilor art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1995 şi art. 80 din Regulamentul de aplicare a acesteia, renunŃarea la moştenire se face printr-o declaraŃie făcută în faŃa notarului public şi înscrierea acesteia în registrul special Ńinut de notarul public desemnat din circumscripŃia judecătoriei unde defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. Potrivit dispoziŃiilor art. 696 c. civ., „eredele ce renunŃă este considerat că nu a fost niciodată erede”, adică străin de moştenire cu efecte retroactive, de la data deschiderii moştenirii. Pe cale de consecinŃă, pe de o parte, acesta este lipsit de orice drept asupra activului moştenirii, iar pe de altă parte este degrevat de orice obligaŃie de plată a datoriilor succesorale. Partea de moştenire care ar fi revenit renunŃătorului dacă ar fi acceptat moştenirea revine comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenŃi, după caz, care au acceptat moştenirea (art. 697 C. civ.). Aceştia sunt avânzi-cauză ai defunctului, iar nu ai renunŃătorului. RenunŃătorul nu poate fi reprezentat de descendenŃii săi, aceştia putând veni la moştenire doar în nume propriu atunci când sunt întrunite condiŃiile cerute de lege (art. 698 C. civ.). ObligaŃia de raport a donaŃiilor nu mai subzistă pentru renunŃător, acesta putând păstra obligaŃi liberalităŃile primite în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii (art. 752 C. civ.). Spre deosebire de acceptarea moştenirii care este întotdeauna irevocabilă, renunŃarea la moştenire poate fi retractată (revocată) în anumiete condiŃii (art. 701 C. civ.). RaŃiunea este aceea de a evita ca succesiunea să rămână vacantă. Din dispoziŃiile art. 701 C. civ. rezultă că retractarea renunŃării poate surveni numai dacă: 1°) nu s-a împlinit în raport cu renunŃătorul termenul de prescripŃie a dreptului de opŃiune succesorală prevăzut de art. 700 C. civ.; 2°) succesiunea nu a fost acceptată de alŃi moştenitori. Retractarea nu poate opera dacă moştenirea a fost acceptată de alŃi succesibili, înainte sau după renunŃarea la moştenire, fiind indiferent dacă această acceptare a fost expresă sau tacită, dacă emană de la un coerede sau de la un moştenitor subsecvent, oricare ar fi rangul în care acesta vine la moştenire (imediat după renunŃător sau în alt grad), ori dacă aparŃine unui moştenitor legal sau testamentar.

48

Titlul VII

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI MO ŞTENIRII

Capitolul I

OBIECTUL TRANSMISIUNII SUCCESORALE Transmisiunea succesorală se diferenŃiază de transmisiunile prin acte între vii prin faptul că, spre deosebire de acestea, are ca obiect nu doar un drept anume, ci universalitatea patrimoniului defunctului sau o cotă-parte din aceasta (în cazul transmisiunilor cu titlu universal). Dacă prin acte între vii patrimoniul persoanei fizice, care este un ansamblu de drepturi şi obligaŃii, nu poate fi înstrăinat nici în tot, nici în parte, acest lucru este posibil doar în cazul decesului persoanei fizice titulare. În dreptul nostru, ca şi în dreptul francez, transmisiunea succesorală operează de plin drept de la data deschiderii moştenirii, chiar fără ca succesorii să ştie, ca o consecinŃă a principiului că un patrimoniu nu poate rămâne fără titular nici un moment. Succesibilii chemaŃi la moştenire şi consideraŃi moştenitori de la data deschiderii acesteia, au însă dreptul de a renunŃa la acest drept, neputând fi obligaŃi să moştenească dacă nu doresc. ConsideraŃi continuatori ai persoanei defunctului, reprezentanŃi ai acestuia, iar nu doar simpli avânzi-cauză, succesorii universali sau cu titlu universal nu sunt doar simpli succesori la bunuri sau lichidatori ai patrimoniului succesoral, ci titulari ai drepturilor şi obligaŃi personal pentru datoriile succesorale, chiar dacă prin aceptarea sub beneficiu de inventar pot să limiteze obligaŃiile de plată a datoriilor intra vires hereditatis. În principiu, drepturile personale nepatrimoniale aparŃinând defunctului nu sunt transmisibile pe cale succeorală, putând fi însă ocrotite şi după decesul titularului în condiŃiile prevăzute de art. 56 din Decretul nr. 31/1954. Dreptul de a acŃiona pentru respectul vieŃii private se stinge la decesul persoanei vizate, singura titulară a acestui drept, fiind netransmisibil la succesori, dar aceştia din urmă pot acŃiona în nume propriu pentru atingerea adusă propriilor sentimente, de o manieră certă şi caracterizată, dacă atingerea adusă vieŃii private a autorului lor le aduce un prejudiciu personal. Patrimoniul succesoral cuprinde, pe de o parte, drepturile, adică activul succesoral, iar pe de altă parte, obligaŃiile, adică pasivul succesoral. Activul moştenirii cuprinde toate drepturile reale şi de creanŃă care nu se sting prin moartea titularului lor, şi anume: dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile; drepturile reale derivate din dreptul de proprietate, cum ar fi cel de superficie sau de servitute; drepturile reale accesorii (ipotecă, gaj); dreptul real de folosinŃă sau de accesiune; drepturile de creanŃă, cum ar fi, de pildă, de a încasa preŃul unui lucru vândut de de cujus, de a încasa o chirie scadentă, de a obŃine restituirea unui împrumut făcut de de cujus etc.; drepturile patrimoniale de autor; dreptul de a exercita acŃiunile patrimoniale care s-au născut în patrimoniul defunctului, cum este acŃiunea în anulare pentru vicii de consimŃământ ori acŃiunea în daune contra unui terŃ care a împiedicat pe de cujus să încheie un anumit contract în timpul vieŃii. Pasivul succesoral cuprinde în primul rând datoriile succesiunii, cuprinzând obligaŃiile născute în timpul vieŃii lui de cujus care îl Ńin pe acesta la plată la data deschiderii moştenirii, indiferent dacă izvorul acestora este contractual (ex.:obligaŃia dea plăti preŃul unui lucru cumpărat; de a restitui un bun aflat în depozit; de a plăti o chirie etc.), delictual (ex. :obligaŃia de a despăgubi pe un terŃ pentru prejudiciul cauzat de defunct printr-o faptă ilicit ă), quasidelictual sau quasicontractual (ex.:obligaŃia de a plăti cheltuielile necesare şi utile făcute de un terŃ ca gestor de afaceri al defunctului).

49

ObligaŃiile intuitu personae, chiar dacă ar avea un conŃinut patrimonial, nu se transmit pe cale succesorală deoarece prin decesul debitorului se sting. Spre deosebire de datoriile succesiunii, care constituie pasivul moştenirii stricto sensu întrucât sunt obligaŃii care îl Ńineau pe defunct la data decesului, sarcinile moştenirii sunt obligaŃii care se nasc după data deschiderii moştenirii, dar care decurg din faptul decesului lui de cujus. Fiind urmarea directă a morŃii lui de cujus, aceste obligaŃii sunt asimilate în principiu datoriilor propriu-zise ale succesiunii, urmând regimul juridic al acestora, cu toate că se nasc după deschiderea moştenirii şi că nu l-au Ńinut nici un moment direct pe defunct. În această categorie se includ cheltuielile legate de înmormântarea defunctului (este vorba atât de înmormântarea porpriu-zisă, cât şi de slujbele religioase de pomenire ulterioare acesteia), în măsura în care nu sunt excesive în raport cu starea materială a celui decedat, precum şi cheltuielile de sigilare, de inventariere, taxele succesorale, de lichidare şi partaj ale moştenirii.

Capitolul II

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI MO ŞTENIRII 1. Principiul dobândirii imediate la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea succesorală este una aparte întrucât nu are ca obiect un bun sau altul, ci un patrimoniu. Drepturile făcând parte din activul succesoral sunt dobândite de succesori imediat şi de plin drept de la data deschiderii moştenirii, oricare ar fi natura acestora, şi indiferent dacă succesiunea este legală, testamentară sau convenŃională. Calitatea de subiect activ al drepturilor succesorale, indiferent dacă este vorba de drepturi reale sau de creanŃă, se transmite de la de cujus la moştenitorii săi fără ca aceştia din urmă să trebuiască să facă ceva, iar uneori chiar fără ca să ştie. 2. Sezina şi dobândirea de drept a posesiunii moştenirii de către moştenitorii sezinari. Art. 653 C. civ. prevede că „descendenŃii şi ascendenŃii au de drept posesiunea moştenirii din momentul morŃii defunctului” şi că „ceilalŃi moştenitori intră în posesiunea moştenirii cu permisiunea justiŃiei”.Este vorba, în esenŃă, de puterea conferită de lege unor moştenitori legali de a exercita drepturile şi acŃiunile defunctului, de a intra de plano, de la deschiderea succesiunii, fără vreo verificare prealabilă, în stăpânirea tuturor bunurilor succesorale, chiar dacă nu au dreptul la acestea, precum şi de a administra bunurile succesorale. ExplicaŃia acestei soluŃii legislative constă în faptul că, având în vedere diversele interese particulare în prezenŃă, Codul civil permite exerciŃiul imediat al drepturilor succesorale acelor moştenitori care au un titlu prezumat valabil şi prezentând o aparenŃă suficient de sigură. Conform dispoziŃiilor art. 653 alin. 1 C. civ., moştenitorii sezinari sunt doar descendenŃii şi ascendenŃii, adică rudele în linie dreaptă ale defunctului. Sezinei i se recunoaşte caracterul de ordine publică, în sensul că de cujus nici nu poate priva de sezină pe succesorii cărora legea le-o acordă, nici nu poate acorda sezina altor persoane decât cele prevăzute de lege, nici nu poate modifica atribuŃiile conferite de lege sezinarilor. Caracterul individual. Sezina este individuală, iar nu colectivă, ceea ce înseamnă că nu este conferită tuturor moştenitorilor sezinari în acelaşi timp, indiferent de ordinea chemării lor la moştenire, ci, dimpotrivă, conform ordinii în care sunt chemaŃi de lege la moştenire. Totuşi, dacă succesorul chemat în primul rând la moştenire rămâne inactiv, moştenitorii subsecvenŃi pot să preia posesia moştenirii şi să exercite acŃiunile referitoare la aceasta, soluŃie care se justifică prin caracterul virtual al sezinei, decurgând din raŃiuni practice de conservare a drepturilor succesorale, moştenitorii subsecvenŃi putând accepta succesiunea condiŃionat (virtual) de renunŃarea celor chemaŃi în rang preferat. Caracterul succesiv. În cazul renunŃării la moştenire a succesorului în rang preferat, sezina trece la următorul chemat de lege la

50

moştenire, sens în care se spune că este succesivă. Caracterul indivizibil. Dacă moştenirea este deferită mai multor moştenitori legali de acelaşi rang (de pildă, celor trei copii ai defunctului), sezina aparŃine tuturor acestora. În caz de dezacord între comoştenitori în legătură cu exercitarea sezinei, diferendul ar putea fi rezolvat prin numirea de către instanŃa judecătorească a unui administrator provizoriu însărcinat cu gestiunea masei succesorale până la partaj. Indivizibilitatea sezinei permite comoştenitorului diligent, de pildă, să exercite singur acŃiunea în revendicare a unui bun succesoral pentru reconstituirea integralităŃii masei partajabile. De asemenea, în aceleaşi condiŃii, permite exercitarea acŃiunii în nulitatea unui act juridic încheiat de defunct sau a acŃiunii pentru încasarea unei creanŃe succesorale. Efectele sezinei. Sezina conferă celor în drept următoarele puteri: de a verifica titlurile moştenitorilor nesezinari (a), de a prelua şi administra bunurilor succesorale (b) şi de a reprezenta interesele succesiunii atât activ, exercitând acŃiunile în justiŃie, cât şi pasiv, ca pârât în acŃiunile intentate de terŃi (c). 3. Trimiterea în posesie a moştenitorilor nesezinari Pentru a se bucura pe deplin de drepturile succesorale, moştenitorii legali nesezinari trebuie să fie trimişi în posesie (A), în timp ce în cazul legatarilor, indiferent de natura legatului, aceasta se realizează prin predarea legatelor (B). Afară de rudele în line dreaptă ale defunctului, toŃi ceilalŃi moştenitori legali (colateralii, soŃul supravieŃuitor şi statul) dobândesc sezina numai după trimiterea lor în posesie (art. 653 alin. 2 C. civ.), adică după îndeplinirea unei proceduri de verificare a vocaŃiei la moştenire. În principiu, procedura de trimitere în posesie este graŃioasă (necontencioasă), iar în prezent se realizează de notarul public de la locul deschiderii moştenirii. Trimiterea în posesie se realizează prin eliberarea certificatului de moştenitor sau de vacanŃă succesorală (art. 83 şi 85 din Legea nr. 36/1995). Predarea legatelor. Legatarii nefiind incluşi de lege (art. 653 alin. 1 C. civ.) în categoria moştenitorilor sezinari, trebuie să fie trimişi în posesie, lucru care se realizează în forma specifică a predării legatelor (art. 889, 891, 895 şi 899 alin. 2 C. civ.). Predarea trebuie cerută de legatari celor ŃinuŃi la plata acestora (infra nr.589-591), regulă care este de ordine publică întrucât protejează interesele moştenitorilor legali, testatorul neputând dispensa prin voinŃa sa pe legatari de necesitatea de a o formula. i. Predarea legatelor universale. Potrivit art. 899 C. civ., când testatorul are moştenitori rezervatari, predarea legatelor universale va fi cerută acestora. DescendenŃii şi ascendenŃii privilegiaŃi fiind moştenitori sezinari, sunt ŃinuŃi la predarea legatelor chiar de la data deschiderii moştenirii. În schimb, soŃul supravieŃuitor, care este moştenitor rezervatar, dar nu şi sezinar, nu este Ńinut la predare decât după data trimiterii sale în posesie. Dacă nu există moştenitori rezervatari, conform dispoziŃiilor art. 891 C. civ. – modificat implicit prin Legea nr. 36/1995 -, predarea se va cere notarului public competent să îndeplinească procedura succesorală notarială, care, atunci când testamentul este autentic, va cita doar pe legatar, iar atunci când testamentul este olograf sau mistic, va cita şi pe moştenitorii legali nerezervatari exheredaŃi prin instituirea legatului (art. 75 alin. 2 din Legea nr. 36/1995). Dacă între legatarul universal şi moştenitorii exheredaŃi există neînŃelegeri, cererea va fi soluŃionată de instanŃa de judecată. ii. Predarea legatelor cu titlu universal: - dacă există numai moştenitori rezervatari, care în dreptul nostru sunt şi sezinari, predarea legatelor se va solicita acestora începând din momentul deschiderii moştenirii; - dacă există moştenitori legali nerezervatari care vin la moştenire, predarea se va cere acestora după punerea lor în posesie;

51

- dacă există moştenitori rezervatari şi un legatar universal nepus în posesie, predarea se va cere rezervatarilor, căci, în acest caz, numai aceştia au sezina moştenirii; - dacă există moştenitori legali şi un legatar universal pus în posesie, predarea se va cere acestuia din urmă întrucât legatul cu titlu universal nu se poate executa decât din cotitatea disponibilă a moştenirii; - dacă nu există nici moştenitori legali rezervatari, nici nerezervatari şi nici legatari universali, predarea legatului cu titlu universal se va cere curatorului numit de notarul public să administreze succesiunea vacantă. iii. Predarea legatelor particulare. În principiu, predarea legatelor particulare se face conform regulilor predării legatelor cu titlu universal, în plus, putând fi cerută şi legatarului cu titlu universal trimis în posesie sau legatarului particular obligat la plata unui alt legat particular, după predarea legatului său. Executorul testamentar chiar cu sezină nu are dreptul de a face predarea legatelor particulare, ci doar plata acestora. Prin excepŃie, beneficiarul unui legat particular este scutit de a cere predarea legatului în cazuri cu sunt acela de liberare a legatarului de o datorie către defunct sau al detentorului precar (depozitar) al unui bun succesoral desemnat ca legatar.

Capitolul III

TRANSMITEREA PASIVULUI MO ŞTENIRII

1. Plata pasivului revine moştenitorilor universali sau cu titlu universal. Din dispoziŃiile art. 774, 775, 777, 793, 896 şi 902 C. civ. rezultă că, în principiu, la plata pasivului succesoral sunt ŃinuŃi moştenitorii universali sau cu titlu universal (moştenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal, instituiŃii contractuali universali sau cu titlu universal). SoluŃia se justifică prin faptul că aceştia au vocaŃie nu la un bun sau altul din succesiune, ci chiar la patrimoniul defunctului, care este nu un ansamblu de drepturi şi de obligaŃii. 2. SituaŃia legatarilor şi institui Ńilor contractuali particulari. Legatarii particulari şi instituiŃii contractuali particulari nu sunt ŃinuŃi la plata pasivului succesoral (art. 775 şi 909 C. civ.), fiind simpli succesori la bunuri. Prin excepŃie, legatarul sau instituitul contractual particular pot fi ŃinuŃi la plata unor elemente ale pasivului succesoral prin voinŃa defunctului, cum este, de pildă, cazul obligării lor la plata unei datorii a defunctului cu titlu de sarcină a liberalităŃii, ori cazul gratificării lor cu obligarea la plata unui alt legat cu titlu de sarcină a liberaltăŃii ce le-a fost făcută. De asemenea, legatarul unui bun individual determinat poate fi obligat să suporte cu titlu de transmisiune accesorie o obligaŃie asumată de defunct faŃă de un terŃ, cum este cazul transmiterii proprietăŃii unui imobil închiriat de de cujus unui terŃ, legatarul fiind obligat să respecte locaŃiunea. I. PRINCIPIUL DIVIZIUNII DE DREPT A OBLIGA łIEI DE PLAT Ă A PASIVULUI SUCCESOAL ŞI EXCEPłIILE DE LA ACESTA Regula diviziunii de drept a obligaŃiei de plată a pasivului succesoral În cazul în care la succesiune vin mai mulŃi succesori ŃinuŃi la plata pasivului succesoral problema care se pune este dacă fiecare dintre aceştia poate fi urmărit de creditori pentru plata întregului pasiv sau doar pentru partea ce îi revine din moştenire. Principiul consacrat de Cod este acela că pasivul succesiunii se divide de drept din momentul deschiderii succesiunii, moştenitorii (legali, testamentari sau instituiŃi contractual) fiind ŃinuŃi la plată în proporŃie cu partea ce le revine din moştenire (art. 777, 893, 896, 902 şi 1060).

52

Chiar dacă unele texte vorbesc de obligaŃia moştenitorilor la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii fiecare „în proporŃie cu ce ia” (art. 774 C. civ.) sau cu „emolumentul său” (art. 775 C. civ.), aceasta este doar o simplă scăpare de limbaj, în realitate, întinderea obligaŃiei la plata pasivului nu se raportează în nici un fel la folosul efectiv, ci la cota parte din moştenire la care au vocaŃie succesorală. De pildă, un legatar cu titlu universal al cotei de 1/2 din moştenire obligat prin testament la plata unor legate particulare care diminuează la jumătate valoarea părŃii ce îi revine efectiv din moştenire, va fi Ńinut la plata a 1/2 din datoriile şi sarcinile moştenirii, iar nu doar la 1/4 cât a cules efectiv din moştenire. Aşadar, dacă la moştenire vin mai mulŃi succesori ŃinuŃi la plata pasivului, creditorii, pe de o parte, vor trebui să urmărească pe fiecare pentru o cotă-parte din pasiv corespunzătoare părŃii ce îi revine din moştenire (ex.: dacă la moştenire vin trei copii, fiecare va fi urmărit pentru 1/3 din pasiv), iar pe de altă parte, vor suporta riscul insolvabilităŃii unora sau altora dintre aceştia dacă sunt acceptanŃi pur şi simplu, chiar dacă succesiunea este solvabilă, afară de cazul în care au cerut separaŃia de patrimonii. II. CONTRIBU łIA LA PLATA PASIVULUI 1. Principiul contribu Ńiei proporŃionale la plata pasivului şi excepŃiile de la acesta. ContribuŃia la plata efectivă a pasivului succesoral, ca şi obligaŃia la plata pasivului, trebuie să fie în principiu proporŃională cu partea succesorală ce revine fiecărui moştenitor. ExcepŃiile de la regula contribuŃiei proporŃionale la plata pasivului pot rezulta fie din voinŃa defunctului exprimată printr-un testament, fie din voinŃa succesorilor care se înŃeleg între ei. În aceste cazuri, aşa cum am văzut, obligaŃia de plată nedivizată a pasivului (sau în alte proporŃii decât cea pe criteriul părŃii ce revine fiecărui succesor din moştenire) nu poate fi impusă creditorilor succesiunii, care pot urmări pe fieare moştenitor pentru partea ce-i revine, dar poate fi impusă între succesori. Aşadar, şi în această situaŃie, dacă creditorii au urmărit pe moştenitori proporŃional cu partea ce revine fiecăruia din moştenire, contribuŃia efectivă a fiecăruia se va fixa în final conform voinŃei testatorului sau a succesorilor, după caz, prin recursuri între ei. În sfârşit, nu este exclus ca un succesor să plătească spontan datorii succesorale în proporŃie mai mare decât este obligat, caz în care are dreptul la un recurs contra celorlalŃi pentru plata părŃii contributive a fiecăruia. Regimul juridic al acestor recursuri între succesori diferă după cum solvens-ul a fost Ńinut (obligat) sau nu la plată. III. LICHIDAREA PASIVULUI SUCCESORAL 1 . Principiul lichid ării neorganizate a pasivului Referitor la lichidarea pasivului succesoral, două sunt sistemele care pot fi concepute: 1°) Sistemul germanic de lichidare organizată a succesiunii. În acest sistem, patrimoniul succesoral rămâne distinct de patrimoniul personal al succesorilor până la lichidarea pasivului, iar ceea ce se transmite la succesori este doar activul net al moştenirii (dacă rămâne), creditorii succesorali obŃinând plata creanŃelor lor doar prin valorificarea bunurilor lăsate de defunct. În plus, lichidarea patrimoniului succesoral se face printr-o procedură colectivă şi egalitară, la care participă toŃi creditorii succesorali, iar dacă patrimoniul succesoral nu este suficient pentru plata pasivului, fiecare dintre aceştia va suporta în mod proporŃional cu creanŃa sa această pierdere. Orice concurs între creditorii succesorali şi creditorii personali ai succesorilor este exclus în acest sistem. 2°) Sistemul francez de lichidare neorganizată, care este şi sistemul Codului civil român. Conform acestui sistem, patrimoniul succesoral nu-şi păstrează individualitatea, confundându-se din momentul deschiderii succesiunii cu patrimoniul personal al succesorilor.

53

Succesorii fiind consideraŃi continuatori ai persoanei defunctului, creditorii succesorali devin creditori ai succesorilor, având dreptul de a-şi realiza creanŃele ultra vires hereditatis. La rândul lor, creditorii personali ai succesorilor pot urmări indistinct nu numai bunurile din patrimoniul propriu al debitorilor lor, ci şi pe cele care au intrat în acest patrimoniu prin succesiune, practic, cele două patrimonii devenind unul singur. Moştenitorii succed în acest sistem la activul brut, fiecare primind alături de cota-parte cuvenită din activul moştenirii şi cota-parte corespunzătoare din pasiv. Lichidarea creanŃelor succesorale nu este organizată în nici un fel, fiecare creditor urmărind individual plata creanŃei sale. Plata creanŃelor se face în ordinea urmăririi lor silite sau după voinŃa succesorilor. În caz de insolvabilitate a debitorului, creditorii plătiŃi mai întâi rămân bine plătiŃi în dauna celorlalŃi. Se naşte astfel riscul ca insolvabilitatea succesorilor să se repercuteze asupra creditorilor succesiunii, care se pot vedea concuraŃi de creditorii personali ai succesorilor la urmărirea bunurilor succesorale. De aceea, dar şi pentru a se asigura o contrapondere la posibilitatea pe care succesorii o au de a accepta moştenirea sub beneficiu de inventar ferindu-şi patrimoniul propriu de riscul urmăririi de către creditorii succesorali, legea a pus la dispoziŃia acestora din urmă posibilitatea de a cere separaŃia patrimoniului succesoral de patrimoniile personale ale sucesorilor. De asemenea, pentru a se elimina riscul fraudării legatarilor particulari, ale căror legate au ca obiect bunuri fungibile, prin risipirea lor de către succesori prin folosirea în interes propriu a principiului lichidării neorganizate a pasivului succesoral, legea a pus la dispozŃia acestor legatari o ipotecă asupra imobilelor succesorale pentru garantarea plăŃii legatelor. 2. SeparaŃia de patrimonii la cererea creditorilor succesorali. Interesul separaŃiei patrimoniului succesoral de acela al moştenitorului defunctului apare când moştenirea este solvabilă, iar moştenitorul insolvabil, caz în care creditorii personali ai acestuia ar putea prejudicia creditorii succesorali prin urmărirea bunurilor lăsate de defunct, care, prin confuziunea patrimoniului succesoral cu cel personal al moştenitorului acceptant pur şi simplu, garantează şi plata acestora. Reglementată exclusiv în interesul creditorilor succesorali, separaŃia de patrimonii este un beneficiu, un privilegiu care conferă acestora dreptul de a avea prioritate la urmărirea bunurilor succesorale, înlăturând concurenŃa creditorilor moştenitorului, dar cu păstrarea dreptului de a urmări bunurile personale ale moştenitorului. Deşi denumită „separaŃie de patrimonii”, instituŃia analizată, spre deosebire de beneficiul de inventar, nu realizează o reală izolare a patrimoniului succesoral de acela al moştenitorului, primul destinat doar creditorilor succesorali, iar cel de al doilea doar creditorilor moştenitorului. Dimpotrivă, pe de o parte, moştenitorul nu-şi pierde prerogativele sale asupra bunurilor succesorale, iar pe de altă parte, nu numai că creditorii succesiunii pot urmări bunurile din patrimoniul personal al moştenitorului fără nici o restricŃie, ci chiar şi creditorii moştenitorului pot urmări bunurile succesorale, dar numai dacă după îndestularea creditorilor succesorali mai rămân bunuri din moştenirea lăsată de defunct. Este vorba în esenŃă de un privilegiu, care introduce o cauză de preferinŃă în favoarea anumitor creditori (creditorii succesorali) asupra anumitor bunuri (bunurile succesorale), în dauna altor creditori (creditorii moştenitorului). SeparaŃia nu poate fi înŃeleasă pe deplin fără analizarea efectelor sale în raport cu moştenitorul defunctului (a), în raport cu ceilalŃi creditori (b) şi în raport cu teŃii subdobânditori ai bunurilor succesorael în privinŃa cărora s-a invocat privilegiul (c). IV. PETI łIA DE EREDITATE PetiŃia de ereditate poate fi definită ca fiind acŃiunea prin care un moştenitor având vocaŃie legală sau testamentară universală sau cu titlu universal solicită să i se recunoască această calitate în scopul de a dobândi bunurile succesorale deŃinute de un terŃ care pretinde a fi el adevăratul moştenitor universal sau cu titlu universal al defunctului. Disputa părŃilor are

54

aşadar ca obiect specific calitatea de moştenitor universal sau cu titlu universal a defunctului, predarea bunurilor succesorale fiind doar miza acestei dispute. Prin obiectul său, petiŃia de ereditate se diferenŃiază de acŃiunea în revendicare, care se referă la simpla dispută asupra proprietăŃii unui bun individual determinat, cum este cazul când moştenitorului legal al defunctului i se refuză predarea unui bun sub cuvânt că nu a aparŃinut defunctului, ci terŃului care îl deŃine în prezent. Ceea ce este specific revendicării este faptul că „cele două părŃi se pretind proprietare ale aceluiaşi bun, nu moştenitoare ale aceluiaşi autor” . AcŃiunea este reală întrucât disputa poartă asupra vocaŃiei succesorale a părŃilor litigante, având drept consecinŃă esenŃială transmiterea proprietăŃii patrimoniului succesoral, admiterea ei răsfrângându-se şi asupra terŃilor. Dacă se acceptă caracterul real al acŃiunii în petiŃie de ereditate, problema care se pune este ce drept real apără aceasta, ştiut fiind că singur dreptul de proprietate este imprescriptibil, pe când celelalte drepturi reale sunt supuse prescripŃiei de 30 de ani (art. 21 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripŃia extinctivă, combinat cu dispoziŃiile art. 1890 C. civ.), nicidecum de 3 ani, care se aplică doar drepturilor personale. Răspunsul nu poate fi decât unul – dreptul de proprietate asupra universalităŃii succesorale. Or, dacă este aşa, acŃiunea în petiŃie de ereditate este imprescriptibilă. Dacă acŃiunea în petiŃie de ereditate este admisă, recunoaşterea titlului de moştenitor al reclamantului produce efecte de la data deschiderii moştenirii. În această situaŃie, se impune analizarea, pe de o parte, a efectelor în raporturile dintre reclamant şi pârât (A), iar pe de altă parte a raporturilor dintre reclamant şi terŃi (B). Ca urmare a admiterii petiŃiei de ereditate, reclamantul are dreptul la restituirea tuturor bunurilor succesorale dacă se află într-o situaŃie în care dreptul său primează pe acela al pârâtului (de pildă, este beneficiarul unui legat universal, iar pârâtul este un frate al defunctului, moştenitor nerezervatar, exheredat prin instituirea legatarului), iar dacă este doar comoştenitor împreună cu pârâtul (de pildă, şi-a dovedit filiaŃia din afara căsătoriei faŃă de defunct, iar pârâtul este fiul legitim al lui de cujus) între ei se va naşte starea de indiviziune succesorală care se tranşează prin partaj. În situaŃia în care pârâtul trebuie să restituie bunurile succesorale pe care le deŃine, se va face deosebire după cum acesta este de bună sau de rea-credinŃă (a cunoscut sau nu că reclamantul este adevăratul moştenitor). Pârâtul de bună-credinŃă trebuie să restituie bunurile succesorale în starea lor actuală sau, dacă le-a înstrăinat cu titlu oneros, trebuie să restituie preŃul încasat. Dacă unul sau altul din bunurile succesorale a pierit fortuit, obligaŃia de restituire se stinge. Pârâtul va răspunde însă pentru deteriorările suferite de bunurile succesorale din culpa sa. Fructele bunurilor succesorale revin pârâtului până la data cererii de restituire, iar după aceasta reclamantului. Pârâtul de rea-credinŃă, căruia îi este asimilat şi moştenitorul nesezinar care nu a fost trimis în posesie, trebuie să restituie bunurile succesorale în starea în care le-a primit, iar dacă acest lucru nu este posibil întrucât le-a înstrăinat sau au pierit fortuit, va restitui reclamantului valoarea lor actuală. Fructele bunurilor succesorale revin reclamantului de la data deschiderii moştenirii. Dacă pârâtul moştenitor aparent a încheiat în intervalul de timp de la data deschiderii moştenirii şi până la introducerea acŃiunii în petiŃie de ereditate acte juridice de dispoziŃie cu privire la bunurile succesorale, problema care se pune este ce soartă vor avea acestea. Din acest punct de vedere, dacă s-ar urma cu rigoare principiul nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet (nimeni nu poate transmite mai multe drpturi decât are el însuşi), actele încheiate de proprietarul aparent ar trebui să rămână fără efecte, iar terŃii subdobânditori obligaŃi la restituire în favoarea reclamantului din petiŃia de ereditate. Aplicarea strictă a acestui principiu ar duce însă la consecinŃe inacceptabile, astfel încât însuşi legiuitorul a temperat aplicarea sa în unele situaŃii (a), iar în altele practica judiciară şi doctrina prin intermediul preincipiului error communis facit jus (b).

55

Titlul VII

PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIAL Ă ŞI DOVADA DREPTURILOR SUCCESORALE PRIN CERTIFICATUL DE

MOŞTENITOR Procedura succesorală notarială este o procedură graŃioasă, necontencioasă. Ea nu este obligatorie, dar parcurgerea acesteia este utilă întrucât asigură succesorilor obŃinerea certificatului de moştenitor, act care face dovada calităŃii lor, a drepturilor ce le revin şi a conŃinutului patrimoniului succesoral. În caz de litigiu, moştenitorii se pot adresa direct instanŃei de judecată pentru rezolvarea conflictelor dintre ei ori dintre ei şi terŃi. Reglementarea acestei proceduri se regăseşte în dispoziŃiile Legii nr. 36/1995 privitoare la notarii publici şi activitatea notarială, precum şi ale Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul nr. 710/C al ministrului justiŃiei. Aşa cum precizează art. 76 alin.1 din Legea nr. 36/1995, „în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale”. Transmisiunea succesiunii de la defunct la moştenitorii săi nu este condiŃionată în nici un fel de îndeplinirea procedurii succesorale notariale. În conformitate cu dispoziŃiile art. 68 din Legea nr. 36/1995, competenŃa teritorială de rezolvare a procedurii succesorale notariale revine notarului public mai întâi sesizat din circumscripŃia teritorială a judecătoriei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. În cazul persoanelor care nu au avut ultimul domiciliu în Ńară, competenŃa revine notarului public din circumscripŃia judecătoriei locului din Ńară în care defunctul a avut bunurile cele mai importante ca valoare. Notarul public sesizat are obligaŃia de a-şi verifica în prealabil competenŃa teritorială, iar dacă va constata necompetenŃa sa, se va desesiza fără citarea părŃilor, trimiŃând dosarul notarului competent. Potrivit art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate (care are vocaŃie succesorală concretă), a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităŃii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci când în succesiune se află bunuri imobile. Potrivit dispoziŃiilor art. 75 din Legea nr. 36/1995, după ce constată că este legal sesizat şi înregistrează cererea de deschiderea a procedurii succesorale, notarul public dispune citarea moştenitorilor legali care au vocaŃie la moştenire, a legatarilor şi a executorilor testamentari, dacă este cazul. Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi eventualele omisiuni vor putea fi îndreptate pe baza unei încheieri, la cererea moştenitorilor, făcându-se menŃiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor, dacă acesta a fost eliberat între timp. Eliberarea certificatului de moştenitor. Potrivit art. 83 din Legea nr. 36/1995, pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile de la data acesteia, se va elibera certificatul de moştenitor, care va cuprinde constatările făcute de notar referitor la compunerea masei succesorale, numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi la cotele ce revin moştenitorilor universali sau cu titlu universal, ori la bunurile ce revin legatarilor particulari. Câte un exemplar al certificatului de moştenitor se va elibera fiecărui succesor, după achitarea taxelor notariale şi a onorariului cuvenit notarului public. Dacă prin testament s-a instituit un executor testamentar, se va elibera în condiŃiile menŃionate mai sus un certificat constatator al acestei calităŃi (art. 83 alin.3 din Legea nr. 36/1995). Când nu se face dovada existenŃei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori când determinarea acestora ar presupune operaŃiuni de durată, la cererea moştenitorilor, se poate emite un certificat de calitate de moştenitor (art. 84 din Legea nr.

56

36/1995). Certificatul de moştenitor constituie un mijloc de dovadă care atestă calitatea de moştenitor, cota-parte sau bunul (în cazul legatelor particulare) ce revine fiecărui moştenitor, precum şi componenŃa masei succesorale. Odată acceptată succesiunea în termenul prevăzut de lege, certificatul de moştenitor, care este un act constatator (probator), poate fi eliberat oricând, titlul translativ de proprietate mortis causa constituindu-l, după caz, moştenirea legală, testamentară sau convenŃională, cu efecte de la data deschiderii moştenirii, iar nu instrumentul care probează acest lucru (certificatul de moştenitor). Este motivul pentru care certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de scurtă durată.

Titlul IX

PLURALITATEA DE MO ŞTENITORI I. INDIVIZIUNEA SUCCESORAL Ă Când moştenirea se deferă la doi sau mai mulŃi moştenitori cu vocaŃie la întreg sau la cote-părŃi din aceasta între ei se naşte starea de indiviziune. Ea se caracterizează prin faptul că fiecare dintre moştenitori, conform vocaŃiei sale, are dreptul la o cotă-parte ideală (matematică) din moştenire (1/2, 1/3, 1/4 etc.), iar nu la anumite bunuri din aceasta. Caracterul neorganizat şi temporar. Potrivit concepŃiei care stă la baza Codului civil, indiviziunea este o situaŃie juridică neorganizată, adică nereglementată de lege. Spre deosebire de dreptul german, care conferă gestiunea indiviziunii unui organ independent de titularii drepturilor indivize, în sistemul francez (care este şi cel al Codului civil român), caracterul neorganizat al indiviziunii face ca cel mai neînsemnat act de administrare în privinŃa bunului sau patrimoniului indiviz să nu poată fi adoptat decât cu acordul tuturor coindivizarilor, conform regulii unanimit ăŃii. În această concepŃie, starea de indiviziune este una neconvenabilă şi deci doar temporară, oricare coindivizar putând solicita oricând partajul (art. 728 alin. 1 C. civ.), în final, după partaj, starea de indiviziune este înlăturată chiar şi pentru trecut, moştenitorii cărora li sau atribuit individual bunurile succesorale fiind consideraŃi proprietari de la data deschiderii moştenirii (art. 786 C. civ.). SubrogaŃia reală. Bunurile care compun patrimoniul lăsat de defunct la data deschiderii moştenirii pot fi înlocuite pe parcursul indiviziunii cu alte bunuri, fie prin vânzarea lor contra unui preŃ, fie prin schimb, fie prin plata unei indemnizaŃii de asigurare în cazul distrugerii unui bun asigurat etc. În toate aceste situaŃii, în temeiul principiului subrogaŃiei reale, bunul care înlocuieşte pe cel succesoral va avea situaŃia juridică a acestuia, fiind supus la partaj aceloraşi reguli. Fructele şi veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviză. Este de principiu că toate fructele şi veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviză (fructus augent hereditatem), cuvenindu-se coindivizarilor conform cotelor ce le revin fiecăruia din moştenire. Se exceptează de la regulă cazul în care între coindivizari se realizează un partaj de folosinŃă (provizoriu), situaŃie în care fiecare va beneficia pentru sine de fructele bunurilor succesorale din lotul său. ConvenŃia părŃilor (art. 969 C. civ.) derogă în acest caz de la regula supletivă fructus augent hereditatem.

57

Sporirea sau scăderea valorii bunurilor succesorale profită sau, după caz, afectează indiviziunea. Între deschiderea moştenirii şi partajul succesoral, bunurile făcând parte din indiviziunea succesorală pot cunoaşte variaŃii de valoare în plus (prin sporirea valorii lor) sau în minus (prin scăderea valorii lor). Ca efect al principiului potrivit căruia bunurile succesorale se împart după valoarea lor de la data partajului, sporirea sau scăderea valorii bunurilor succesorale profită sau, dimpotrivă, afectează, indiviziunea, fiecare coidivizar suportându-le în raport cu cota-parte ce îi revine din moştenire. Codul nostru civil nu conŃine norme în privinŃa regimului juridic al bunurilor succesorale pe timpul indiviziunii. Practica judiciară şi doctrina au construit acest regim pornind de la regulile de drept comun. Pentru conturarea acestui regim este necesar de analizat exercitarea atributelor dreptului de proprietate –uzul, folosinŃa şi dispoziŃia (§ 1), iar apoi regula unanimităŃii şi a excepŃiilor de la aceasta în privinŃa actelor juridice încheiate de coindivizari cu terŃii (§ 2). Oricare coindivizar poate cere oricând partajul. Concepută de legiuitor ca o stare provizorie, indiviziunea succesorală încetează prin partaj. Este vorba despre un drept discreŃionar care exclude ideea de exercitare abuzivă, oricare ar fi motivele care îl animă pe reclamant. Coindivizarii pot avea în anumite circumstanŃe interesul de a menŃine starea de indiviziune. Legea le permite să realizeze acest lucru prin convenŃii care îi obligă la aceasta, dar pe perioade care nu pot depăşi cinci ani (art. 728 alin. 2 C. civ.). Acordul între coindivzari trebuie să fie unanim. II. RAPORTUL LIBERALIT ĂłILOR LiberalităŃile făcute de defunct prin acte între vii (donaŃii) sau prin acte juridice mortis causa (legate) se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii, iar când depăşesc limitele acesteia sunt supuse reducŃiunii. Defunctul poate gratifica prin liberalităŃi orice persoană, inclusiv pe moştenitorii săi legali rezervatari. Prin aceasta dispunătorul îşi poate manifesta preferinŃa faŃă de unul sau altul dintre rezervatari, care pe lângă rezerva legală poate beneficia de liberalităŃi în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii. Din dispoziŃiile art. 738 şi 751 C. civ., precum şi ale art. 3 din Legea nr. 319/1944, rezultă că în cazul în care la moştenire vin doi sau mai mulŃi descendenŃi ai defunctului ori soŃul supravieŃuitor împreună cu unul sau mai mulŃi descendenŃi, iar unul sau mai mulŃi dintre aceşti moştenitori au fost gratificaŃi de defunct cu donaŃii, cel (cei) gratificat (Ńi) va (vor) fi obligat (Ńi) să raporteze la masa succesorală donaŃia primită, dacă donatorul nu a dispus altfel. Raportul este instituŃia în virtutea căreia un moştenitor este obligat să readucă (reîntoarcă) la masa succesorală, în natură sau prin echivalent, donaŃia primită pentru ca astfel reconstituită masa succesorală să fie împărŃită conform cotelor de moştenire legală între moştenitorii obligaŃi la raport. Prin reintegrarea donaŃiilor nescutite de raport în masa succesorală se asigură descendenŃilor şi soŃului supravieŃuitor egalitatea de tratament, în sensul că fiecare va moşteni conform vocaŃiei sale legale (care poate fi egală, când este vorba de descendenŃi, sau inegală, când este vorba de soŃul supravieŃuitor), fără favorizarea unora în dauna altora (aşa cum se întâmplă în cazul liberalităŃilor preciputare, nescutite de raport). Raportul donaŃiilor nu se confundă cu reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net al moştenirii a valorii donaŃiilor făcute de defunct în timpul vieŃii, raportul privind doar anumite donaŃii, în timp ce reunirea fictivă toate donaŃiile făcute de defunct. Reunirea fictivă este o operaŃiune de stabilire a masei de calcul (elementul de referinŃă pentru stabilirea rezervei şi a cotităŃii disponibile), în timp ce raportul liberalităŃilor este o opreaŃiune ulterioară celei de reunire fictivă (pentru calcul) a donaŃiilor, care are menirea de a stabili componenŃa părŃii din masa de împărŃit care se deferă potrivit regulilor moştenirii ab intestat între descendenŃii celui decedat şi soŃul supravieŃuitor al acestuia. Una şi aceeaşi donaŃie, dacă este raportabilă, este supusă mai întâi reunirii pentru calcul la activul net al moştenirii, după care, prin raport,

58

este efectiv inclusă - în natură sau prin echivalent – în partea de moştenire care se deferă conform regulilor moştenirii legale, fiind un instrument de stabilire a masei partajabile. De asemenea, raportul donaŃiilor nu se confundă cu reducŃiunea liberalităŃilor excesive, pe de o parte, întrucât raportul poate fi înlăturat prin voinŃa dispunătorului, în timp ce reducŃiunea nu, iar pe de altă parte întrucât raportul, produce efecte de drept între moştenitorii care au acceptat succesiunea, în timp ce reducŃiunea produce efecte numai dacă este cerută, privind măsuri care trebuie dispuse de instanŃă. Liberalit ăŃile raportabile . Întemeiat pe voinŃa prezumată a defunctului, obiectul raportului îl constituie toate donaŃiile primite de la defunct de cel Ńinut la raport, indiferent dacă au fost directe sau indirecte (art. 751 C. civ.). În afara donaŃiilor exceptate de la raport prin voinŃa dispunătorului, care produc efecte în limitele cotităŃii disponibile, pentru rest fiind supuse reducŃiunii, sau prin voinŃa donatarului, care renunŃând la moştenire este considerat străin de aceasta, caz în care donaŃia se va imputa asupra cotităŃii disponibile, fiind supusă reducŃiunii dacă trece peeste limitele acesteia (art. 752 C. civ.), există donaŃii exceptate de la raport prin voinŃa legii. Este vorba de dispensele de raport prevăzute la art. 759 şi 762 C. civ. Persoanele Ńinute la raport. Din dispoziŃiile art. 751 C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 319/1944, rezultă că obligaŃia de raport revine descendenŃilor şi soŃul supravieŃuitor atunci când cumulează calitatea de moştenitor legal (A) cu aceea de beneficiar al unei donaŃii nescutite de raport (nepreciputare) (B). Raportul liberalităŃilor nu se poate face decât în cazul moştenirii ab intestat, nu şi a celei testamentare, care se întemeiază pe voinŃa defunctului. Raportul nu este datorat decât de moştenitorii legali acceptanŃi, nu şi de către cei care renunŃă la moştenire, devenind străini de aceasta. În cazul în care sunt întrnite condiŃiile reprezentării , reprezentantul trebuie să raporteze donaŃiile primite de reprezentat, chiar dacă a renunŃat la succesiunea acestuia (art. 755 fraza a II-a C. civ.). Două sunt modalităŃile în care poate fi executat raportul donaŃiilor : în natură sau prin echivalent valoric sau luare mai puŃin (art. 764 C. civ.). Raportul în natură presupune unirea la masa partajabilă chiar a bunului care a fost donat, acesta putând fi atribuit la partaj oricărui coindivizar (inclusiv celui căruia i-a fost donat, dar de astă dată cu titlu de partaj), pe când raportul prin echivalent sau luare mai puŃin presupune păstrarea de către cel gratificat în natură a bunului donat, la partaj, pentru restabilirea egalităŃii, fie permiŃându-se celorlalŃi coindivizari să preia fiecare din masa partajabilă o cantitate de bunuri similare, restul împărŃindu-se conform cotelor legale (raportul prin preluare) (art. 739 C. civ.), fie imputând valoarea donaŃiei primite asupra părŃii celui Ńinut la raport, acesta primind în completare restul rămas după ce comoştenitorii primesc fiecare din masa partajabilă bunuri până la concurenŃa cotelor ce le revin din moştenire (raportul prin imputaŃie). Raportul prin luare mai puŃin este posibil doar în cazul în care cota-parte din moştenire revenind celui Ńinut la raport este mai mare decât valoarea donaŃiei, iar moştenirea solvabilă. În caz contrar, donatarul trebuind să indemnizeze pe comoştenitorii săi cu echivalentul valoric al diferenŃei dintre valoarea donaŃiei şi cota ce-i revine din moştenire, va prefera de cele mai multe ori să renunŃe la moştenire păstrând donaŃia în întregime (cu condiŃia să nu depăşească limitele cotităŃii disponibile). Teoretic însă (şi chiar practic, atunci când acceptarea moştenirii este forŃată) raportul prin echivalent valoric efectiv este posibil, donatarul fiind obligat să verse o sumă echivalentă donaŃiei primite. ConcepŃia Codului civil. Potrivit Codului civil, pornind de la concepŃia (astăzi depăşită) conform căreia imobilele sunt bunuri mai valoroase decât cele mobile reprezentând bunurile de familie prin excelenŃă, regula este că raportul acestora se face în natură (art. 765 alin. 1 C. civ.) (§. 1). Pentru bunurile mobile, conform concepŃiei că acestea sunt mai puŃin valoroase (res mobilis, res vilis) şi că în masa partajabilă se pot regăsi întotdeauna bunuri similare

59

pentru a fi atribuite moştenitorilor negratificaŃi de defunct prin donaŃii, regula stabilită de Codul civil este aceea a raportului prin luare mai puŃin (art. 772 alin.1 fraza I) (§ 2). Raportul este o operaŃiune preparatorie specifică partajului , care nu interesează nimic altceva decât „compunerea masei partajabile”, neavând nici un rost după efectuarea acestuia. Fără îndoială, descoperirea unei donaŃii raportabile ulterior partajului poate justifica un partaj suplimentar, dar aceasta nu însemană nicidecum că raportul poate exista independent de partaj. Înainte de partaj constatarea raportului poate avea raŃiune numai în cazul când este vorba de un bun raportabil în natură, care, devenind ope legis indiviz la data deschiderii moştenirii, îndreptăŃeşte pe coerezii donatarului să invoce drepturile ce le revin asupra bunului aflat în indiviziune. Cât priveşte raportul prin luare mai puŃin, este o operaŃiune care nu poate fi separată în nici un fel de partaj, numai cu prilejul acestuia putând avea loc, după caz, „imputaŃia” sau „preluarea” care îi sunt specifice. III. RAPORTUL DATORIILOR În esenŃă, raportul datoriilor este o operaŃiune tehnică de partaj (ceea ce presupune cu necesitate existenŃa unei indiviziuni sau, altfel spus, a unui patrimoniu aparŃinând mai multor proprietari) prin care moştenitorul care are o datorie (obligaŃie personală) către defunct ori faŃă de succesiune preia în lotul său la partaj bunuri mai puŃine decât cota-parte ce-i revine din moştenire, corespunzător valorii datoriei. Este vorba aşadar de un raport prin luare mai puŃin (prin imputaŃie sau prin preluare). Fără a fi o plată propriu-zisă, raportul datoriilor este un mijloc de stingere a obligaŃiei de plată pe care coindivivizarul debitor o are faŃă de succesiune. Avantajul constă în faptul că se simplifică operaŃiunile, căci în loc ca debitorul să facă plata către succesiune, iar apoi să i se atribuie cota-parte de bunuri cuvenită, se atribuie direct în lotul coindivizarului-debitor creanŃa, iar acesta devenind creditor şi debitor al aceleiaşi creanŃe, datoria se stinge prin confuziune. De asemenea, se asigură egaliatea efectivă la partaj întrucât se evită ca riscul insolvabilităŃii debitorului să fie suportat de un alt coindivizar care ar primi creanŃa în lotul său la partaj. Datoriile supuse raportului. Sunt supuse raportului orice datorii care sunt în fiinŃă la data deschiderii moştenirii (nestinse prin plată, prescripŃie extinctivă, compensaŃie, dare în plată etc.), având legătură cu indiviziunea succesorală şi care sunt certe şi lichide (chiar şi neexigibile). Persoanele Ńinute la raportul datoriilor. Spre deosebire de raportul donaŃiilor, care se întemeiază pe ideea de avans prezumat în contul moştenirii legale, operând numai între descendenŃii defunctului şi soŃul supravieŃuitor care vin la moştenirea legală a acestuia, raportul datoriilor având o finalitate mai largă, constând în asigurarea egalităŃii între copartajanŃi, indiferent care este izvorul indiviziunii, operează indiferent de titlul de moştenire al debitorului (legal, testamentar, instituit contractual). Prin urmare, la raportul datoriilor pot fi ŃinuŃi nu numai descendenŃii defunctului şi soŃul supravieŃuitor, cum se întâmplă la raportul donaŃiilor, ci toŃi moştenitorii legali ai defunctului, precum şi legatarii universali, cu titlu universal sau instituiŃii contractuali. IV. PARTAJUL Partajul este operaŃiunea juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune prin transformarea drepturilor la cote-părŃi abstracte de proprietate din moştenire în drepturi de proprietate individuale asupra bunurilor făcând parte din masa partajabilă, prin atribuirea efectivă a acestora moştenitorilor defunctului. El poate fi solicitat oricând de oricare dintre

60

coindivizari, cu excepŃia cazului când între coindivizari există o înŃelegere de suspendare temporară a dreptului de a cere partajul. Partajul definitiv sau de proprietate se deosebeşte de partajul de folosinŃă sau provizoriu care se referă doar la posesia şi folosinŃa bunurilor succesorale pe timpul stării de indiviziune, fiecare copărtaş folosind individual bunurile ce i-au fost atribuite, având dreptul la fructele şi veniturile produse de acestea, fără obligaŃia de a da socoteală celorlalŃi coindivizari. Spre deosebire de partajul definitiv, care produce efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii, partajul de folosinŃă nu produce efecte decât de la data realizării sale prin bună înŃelegere sau pe cale judecătorească. Partajul poate fi total, în privinŃa întregului patrimoniu succesoral şi în privinŃa tuturor coindivizarilor, dar poate fi şi parŃial, fie doar în privinŃa unor anumite bunuri, restul rămânând în indiviziune, fie doar în privinŃa unuia sau unora dintre coindivizari, restul rămânând în indiviziune. Partajul poate fi realizat amiabil (§ 1) sau pe cale judecătorească (§ 2). OpoziŃia la partaj – mijloc specific de apărare a intereselor creditorilor coindivizarilor. Prin înŃelegerea coindivizarilor se poate ajunge foarte uşor ca partajul să fie făcut în frauda creditorilor lor, cum ar fi, de pildă, prin atribuirea unor bunuri insesizabile sau uşor de ascuns în lotul unuia dintre ei care este insolvabil, prin atribuirea imobilului ipotecat de unul dintre ei în timpul indiviziunii unui alt coindivizar făcând ca ipoteca să se rezoluŃioneze retroactiv etc. Dreptul comun oferă creditorilor fraudaŃi prin încheiera unor acte juridice de către debitorul lor posibilitatea de a reacŃiona pe cale acŃiunii pauliene (art. 974 C. civ.). În cazul partajului însă, act deosebit de complex, legiuitorul nu s-a putut limita doar la o asemenea reacŃie post factum, ci, în ideea de a preveni asemenea fraude, dar şi de a preveni ineficacitatea partajului, a conferit creditorilor coindivizarilor posibilitatea de a interveni înainte, participând chiar la realizarea partajului, pe calea opoziŃiei la partaj. OpoziŃia la partaj dă dreptul opozanŃilor doar de a participa la operaŃiunile de partaj, acesta neputându-se realiza fără prezenŃa (supravegherea ) lor, nicidecum de a se opune în vreun fel la partaj. În lipsa opoziŃiei, creditorii „nu pot să atace o împărŃeală săvârşită, afară numai de s-a făcut în lipsă-le şi fără să se Ńină seama de opoziŃia lor” (art. 785 C. civ.). Aşadar, în cazul partajului, acŃiunea pauliană este restricŃionată sau, mai exact, în principiu exclusă, art. 976 C. civ. făcând trimitere expresă pentru cazul fraudării creditorilor coindivizarilor la dispoziŃiile art. 785 C. civ. mai sus menŃionate, prin derogare de la regula posibilităŃii atacării actelor făcute de debitor în frauda creditorului său prevătută la art. 974 C. civ. OpoziŃia poate fi făcută atât în cazul partajului amiabil, cât şi în cazul partajului judiciar. Două sunt efectele opoziŃiei: - coindivizarii trebuie să convoace pe creditorii opozanŃi să asiste la partaj. Prin aceasta creditorii vegheză la corectitudinea operaŃiunilor de partaj, mai ales a compunerii masei partajabile, a evaluării bunurilor şi a formării şi atribuirii loturilor. OpozanŃii nu pot impune însă o formă de partaj sau alta coindivizarilor, nici ca partajul să se facă aşa cum doresc ei. Pot cere însă, de pildă, ca în lotul debitorului lor să nu se regăsească doar bunuri insesizabile. Dacă prin nesocotirea opoziŃiei coindivizarii fac partajul fără să convoace pe opozanŃi, frauda este prezumată irefragabil, partajul fiind anulabil dacă se dovedeşte că a fost prejudiciabil pentru opozanŃi. - indisponibilizarea drepturilor succesorale ale debitorului. Coindivizarul al cărui creditor a făcut opoziŃie nu mai poate să-şi înstrăineze drepturile succesorale după facerea opoziŃiei, căci dacă ar putea să facă acest lucru l-ar priva pe creditor de gajul său. În lipsa opoziŃiei, creditorii nu pot exercita acŃiunea pauliană, chiar dacă partajul s-a făcut în frauda lor.

61

Caracterul declarativ al partajului. Art. 786 C. civ. consacră regula caracterului declarativ al partajului, ceea ce înseamnă că, în scopul asigurării egalităŃii coindivizarilor, fiecare dintre aceştia suportă doar consecinŃele propriilor sale acte făcute în timpul stării de indiviziune asupra bunurilor succesorale, nu şi ale actelor făcute de ceilalŃi coindivizari. Caracterul declarativ al partajului face ca efectele sale să urce până la data deschiderii moştenirii, ceea ce înseamnă că retroactivează. Între declarativitate şi retroactivitate există aşadar o legătură. Aceasta nu este însă indisolubilă. În timp ce declarativitatea Ńine de natura partajului, neputând fi înlăturată, retroactivitatea nu Ńine de aceasta, astfel încât poate ceda fie în privinŃa actelor de administrare sau de dispoziŃie îndeplinite de coindivizari în timpul indiviziunii cu respecatrea regulii unanimităŃii, care, fiind legal îndeplinite, trebuie respectate de coindivizarul atributar, fie în faŃa convenŃei părŃilor Efectul principal al partajului este că fiecare coindivizar este proprietar al bunurilor succesorale atribuite de la data deschiderii moştenirii, succedându-l direct pe defunct, ceilalŃi coindivizari fiind consideraŃi că nu au avut nici un drept asupra acelor bunuri. Drepturile constituite în favoarea terŃilor prin acte de administrare şi de dispoziŃie făcute de coindivizarii neatributari pe timpul indiviziunii se rezoluŃionează. Actele de administrare şi de dispoziŃie făcute de un condivizar în condiŃiile de mai sus sunt aşadar valabile, dar afectate de condiŃia rezolutorie ca la partaj bunul în privinŃa căruia au fost făcute să cadă în lotul altui coindivizar. GaranŃiile partajului. Art. 787 alin. 1 C. civ. statuează: „coerezii sunt datori garanŃi unul către altul numai despre tulburările şi evicŃiunile ce preced dintr-o cauză anterioară împărŃelii”. Textul pune aşadar în sarcina coindivizarilor o obligaŃie mutuală de garanŃie pentru menŃinerea echilibrului între aceştia în privinŃa valorii loturilor primite şi după data partajului, astfel încât dacă unul dintre ei suferă pierderi datorită unei cauze anterioare partajului, aceasta nu va fi suportată doar de cel căruia i s-a repartizat bunul, ci de către toŃi, în proporŃie cu partea ce le revine din moştenire. V. PARTAJUL DE ASCENDENT Partajul de ascendent este actul prin care tatăl sau mama ori alt ascendent face în avans, în timpul vieŃii, repartizarea bunurilor sale între copiii sau descendenŃii lui (art. 794 C. civ.). Partajul de ascendent se poate realiza atât prin donaŃie (donaŃie-partaj), adică printr-un contract, act juridic între vii de formaŃie bilaterală, cât şi prin testament (testament-partaj), adică printr-un act juridic unilateral mortis causa (art. 795 alin. 1 C. civ.). În ambele sale forme, partajul de ascenedent este un act mixt, care combină regulile partajului cu cele ale donaŃiei sau testamentului. Dacă ambele forme au în comun efectul de a atribui individual comoştenitorilor bunurile dispunătorului asemenea unui partaj la data decesului acestuia, ele diferă însă esenŃial prin faptul că în timp ce donaŃia-partaj, fiind un contract, pe de o parte, se poate realiza numai cu acordul donatarului, iar pe de altă parte, nu poate fi revocată unilateral de donator, testamentul-partaj este un act de formaŃie unilaterală esenŃialmente revocabil. Spre deosebire de partajul obişnuit, care se realizează fie prin acordul coindivizarilior, fie prin hotărâre judecătorească, partajul de ascendent se realizează sub autoritatea şi cu voinŃa ascendenŃilor despre a căror moştenire este vorba. I. DONAłIA-PARTAJ DonaŃia-partaj este un contract (act juridic între vii) prin care un ascendent dispune irevocabil cu titlu gratuit în timpul vieŃii de toate sau o parte din bunurile sale prezente în favoarea tuturor copiilor sau descendenŃilor săi în considerarea drepturilor succesorale ale acestora, realizând un partaj anticipat între aceştia. Cu alte cuvinte, este vorba de un act care în formă este o donaŃie (art. 795 alin. 1 C. civ.), dar care nu comportă doar o simplă liberalitate, ci mai

62

cu seamă elemente de anticipaŃie succesorală care îşi vor produce toate efectele la data decesului dispunătorului. Persoanele care pot face o donaŃie-partaj. Pot face donaŃii-partaj doar „tatăl, mama şi ceilalŃi ascendenŃi” (art. 794 C. civ.), nu şi alte persoane cum ar fi descendenŃii sau colateralii. Este indiferent dacă legătura de rudenie este legitimă (din căsătorie), nelegitimă (din afara căsătoriei) sau din adopŃie. Persoanele care pot beneficia de donaŃia-partaj. Beneficiari ai donaŃiei-partaj nu pot fi decât copiii sau ceilalŃi descendenŃi ai dispunătorului (art. 794 C. civ.), indiferent dacă rudenia rezultă din căsătorie, dianfara căsătoriei sau din adopŃie. Destinată să înlocuiască partajul care ar fi trebuit făcut după decesul ascendentului, donaŃia-partaj trebuie să se refere chiar la cei care au dreptul de a participa la partajul pe care îl înlocuieşte, motiv pentru care actul prin care ascendentul împarte bunurile sale între fiii săi şi copiii acestora fără a fi întrunite condiŃiile reprezentării nu este decât o donaŃie ordinară. DonaŃia-partaj care nu cuprinde pe toŃi descendenŃii cu vocaŃie utilă la moştenire la momentul deschiderii acesteia este nulă (art. 797 alin. 1 C. civ.). Bunurile prezente. DonaŃia-partaj poate avea ca obiect doar bunurile asupra cărora ascendentul dispunător este unic proprietar la momentul încheierii actului, iar nu şi bunurile viitoare (art. 795 alin. 2 C. civ.). Această dispoziŃie legală se explică prin incompatibilitatea care există între caracterul irevocabil al oricărei donaŃii, deci şi a donaŃiei-partaj, şi bunurile viitoare întrucât nu depinde decât de voinŃa donatorului să manevreze de o asemenea manieră încât să nu dobândească aceste bunuri şi în acest fel să revoce donaŃia. ÎmpărŃeala poate avea ca obiect toate bunurile dispunătorului sau doar o parte. În acest din urmă caz, bunurile neincluse în actul de partaj se vor transmite în indiviziune la moştenitori urmând a fi împărŃite între aceştia potrivit regulilor dreptului comun (art. 796 C. civ.). II. TESTAMENTUL-PARTAJ Spre deosebire de donaŃia-partaj, testamentul-partaj este un act juridic unilateral mortis causa, revocabil, prin care un ascendent face între copiii săi distribuirea şi partajul bunurilor pe care le va lăsa la moartea sa. Testamentul-partaj se aseamănă cu testamentul obişnuit până la identificare în privinŃa formelor şi condiŃiilor de capacitate ale dispunătorului, dar se deosebeşte de acesta în privinŃa conŃinutului său întrucât menirea lui principală nu este de a institui legatari, adică de a gratifica preciputar anumite persoane, ci de a repartiza bunurile ascendentului între descendenŃii săi care vin la moştenire în temeiul vocaŃei lor legale, iar nu testamentare. 108 Efectele testamentului-partaj. Fiind un act mortis causa, partajul de ascendent realizat prin testament nu produce efecte decât la data deschiderii moştenirii, până la acest moment putând oricând fi revocat sau modificat de dispunător. După decesul testatorului, descendenŃii defunctului culeg fiecare individual lotul său cu titlu de moştenire legală şi nu de legat. În privinŃa moştenirii care formează obiectul testamentului-partaj, descendenŃii nu pot face un act de renunŃare sub cuvânt că renunŃă la testament şi, pretinzând că acceptă moştenirea legală, să ceară o altă împărŃire; ori acceptă moştenirea şi se supun voinŃei defunctului în privinŃa partajului, vocaŃia lor la bunurile care compun loturile formate de defunct fiind legală, ori renunŃă la moştenire şi nu primesc nimic din aceasta.