Subiecte obligatorii_DDM 2011/2012

1. Trăsături tipice ale formei secţiunii longitudinale a fusului arborelui; desen_fig. 2.2 (C)

In ceea ce p riveste forma setiunii longitudinale a fussului se constata ca ea variaza de la o specie la alta si de la

arbore la arborein cadrul aceleiasi specii in raport cu varsta, bonicitatea stationala, consistenta arboretului si

imprejurarea daca arborele a crescut si s-a dezvoltat in masiv.

Cu toate aceste variatii individuale a formei arborelui pana in prezent au reusit sa se evidentieze anumite

anumite trasaturi tipice ale formei secţiunii longitudinale.

Astfel in partea inferioara a trunchiului curba acestuia este concava pana la un punct de inflxiune

situat la o anumita inaltime care variza in raport cu specia pt ca in partea sup sa devina convexa astfel

incat curba de contura unor parti din trunchi s-a asimilat cu diferite curbe generatoare ale unor corpuri

de rotatie.

2. Ecuaţia generală a conoidelor fundamentale; formula 2.1, explicarea termenilor; desen_fig. 2.4 (C)

y – raza unei secţiuni transversale oarecare;

x – distanţa secţiunii respective faţă de vârful curbei (situat în originea sistemului);

p – parametru ce determină raportul de mărime dintre x şi y;

r – exponentul formei curbei.

3. Coeficienţi de descreştere artificiali (indici de formă artificiali); definiţie, formulă, explicarea

termenilor

In biometrie pt caracterizarea formei fusului arborelui se apeleaza la coeficientii de descrestere care se definesc

prin raportul dintre un diametru(di) masurat la o inaltime specificata pe fusul arbborelui si un alt diametru de

referinta care poate fi diametrul de baza(d1,3) sau diametrul situat la o anumita inaltime relativa a

fusului(d0,1h).Ambele diametre se masoara cu coaja.

i = 1,3; 3,3; 5,3; 7,3; 9,3, etc. (coeficienţi de descreştere a diametrului fusului)

sau

i = 0,25h; 0,50h, 0,75h (după Schiffel) sau chiar din 0,1h în 0,1h (după Belyea)

4. Coeficienţi de descreştere naturali (indici de formă naturali) după Hohenadl şi Giurgiu; definiţie,

formulă, explicarea termenilor (C)

• Hohenadl a propus diametrul de referinţă situat la înălţimea relativă 0,1h şi calculul coeficienţilor pentru 5

tronsoane cu lungimea relativă egală (0,1h; 0,3h; 0,5h; 0,7h, 0,9h).

• Giurgiu menţionează posibilitatea determinării a 9 indici de formă, din 0,1h în 0,1h.

5. Coeficienţi de formă artificiali; definiţie, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie (C), extragerea lui

din Biometrie (C)

Coeficientul de forma al uni arbore se exprima prin raportul dintre volumul real al arborelui(v) si

volumul unui cilindru de referinta(v cilind) cu aceeasi inaltime(h) si avand o sectiune transversala(g)

comuna cu cea a fusului situat la o inaltime (i) desupra solului.

2.14

Acestia implica faptul ca sect transv de referinta (gi) din rel de mai sus ,comuna atat cilindrului cat si

arborelui este situate la 1.3 m desupara solului. “= obişnuiţi sau neveritabili

pentru fiecare specie dintr-un anumit spaţiu ecologic, arborii cu acelaşi h şi acelaşi d au o formă medie

exprimată prin

6. Coeficienţi de formă naturali; definiţie, formulă, explicarea termenilor, valori medii pentru MO, BR,

FA, aplicaţie (C)

Caract pentru acesti coeficienti de forma este faptul ca sectiunea transversala (gi) a fusului si cilindrului de

referinta din rel 2.14 este situata la o cota fixa din inaltimea totala cum ar fi 0,1h 0,15h 0.2h potrivit expresiilor

• valori medii pe specii (de la forme pline spre forme trase):

• MO – 0,544

• BR – 0,536

• FA – 0,491

7. Aria secţiunilor transversale la diferite înălţimi pe fus; formulă, explicarea termenilor (C)

Se determină diametrele după ultimele 3 ecuaţii şi pe baza lor, secţiunile transversale:

8. Volumul fusului sau al anumitor porţiuni din fus; principiu, formulă, explicarea termenilor (C)

Se obtine prin integrarea ecuatiei

Intre anumite limite l1 si l2 pe fus sau pe fusul intreg(l1=0,l2=h)

9. Volumul pe sortimente dimensionale; principiu, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie, utilitate

- rezultă prin integrarea ecuaţiei(2.67) care dă aria secţiunilor transversale la diferite înălţimi pe fus:

l1-dist de la baza fusului pana la capatul gros al sortimentului si l2 dist de la baza fusului pana la capatul subtire

al sortimentului.

Calculu se efectueaza cu multa usurinta in cadrul sistemului de prelucrare automata a datelor elaborandu-se

tabele de sortare dimensionala.

10. Cubajul pieselor de lemn rotund utilizând formula simplă a lui Smalian; formulă, explicarea

termenilor, desen, aplicaţie (Lab.)

11. Cubajul pieselor de lemn rotund utilizând formula simplă a lui Huber (formula secţiunii de la mijloc);

formulă, explicarea termenilor, desen, aplicaţie (Lab.)

12. Cubajul pieselor de lemn rotund utilizând formula simplă a lui Newton – Riecke (formula celor 3 secţiuni);

formulă, explicarea termenilor, desen, aplicaţie (Lab.)

13. Cubajul arborelui utilizând formula compusă a lui Huber; formulă, explicarea termenilor, desen, aplicaţie

(Lab.)

14. Deficitul izoperimetric; explicaţia noţiunii, posibilităţi de înlăturare a acestuia (C)

Deficitul izoperimetric exprima abaterile sectiunii transversale de forma circulara.El apare in cazul tuturor

sectiunilor transversale ale fusului de inchidere convexa fata de cerc.

La sectiunile transversale cu forme eliptice mai mult sau mai putin eliptice deficitul izoperimetric poate fi

inlaturat prin calcularea ariei transversale in functie de diametrul minim d2 si diametrul maxim d1 dupa formula

elipsei

15. Surse de erori la măsurarea diametrelor (Lab. + C)

Folosirea unei clupe defecte – defectele pot proveni fie datorită construcţiei necorespunzătoare, fie

uzurii prin întrebuinţarea îndelungată a clupei. La o clupă se pot întâlni următoarele defecte: braţul

mobil nu este paralel cu braţul fix, braţul fix nu este perpendicular pe rigla gradată, rigla gradată este

curbă;

Aşezarea clupei mai sus sau mai jos decât locul de măsurare;

Aşezarea înclinată a clupei faţă de axa trunchiului;

Neregularitatea formei secţiunii transversale – în vederea obţinerii unor rezultate corecte este

necesar să se măsoare cel puţin două diametre perpendiculare, iar în calcule să se introducă media

lor;

Erori datorate rotunjirilor

Aşezarea clupei mai sus sau mai jos decât locul de măsurare;

Aşezarea înclinată a clupei faţă de axa trunchiului

16. Principiul geometric la măsurarea înălţimilor; desene, formule pentru cazul în care terenul este plan şi

în situaţia terenului înclinat – ochiul operatorului deasupra varfului arborelui (Lab.)

In la borator 2L

17. Principiul trigonometric la măsurarea înălţimilor desene, formule pentru cazul în care terenul este plan

şi în situaţia terenului înclinat – ochiul operatorului deasupra varfului arborelui (Lab.)

2L

18. Măsurarea înălţimilor cu dendrometrul românesc – prima variantă (Lab.)

Măsurarea înălţimii arborelui se face prin declanşarea pendulului şi vizarea prin lunetă a vârfului

arborelui, cu linia mediană (marcată cu 30) de pe reticul. Se blochează pendulul, se ia instrumental de

la ochi şi se citeşte pe scara corespunzătoare distanţei de la care s-a vizat, o înălţime parţială.

Operaţia se repetă vizând la baza arborelui. Cele două valori citite se adună sau se scad după cum

vizele date la vârful şi la baza arborelui sunt situate pe ambele părţi sau pe aceeaşi parte a orizontalei

ce trece prin ochiul operatorului.

19. Măsurarea înălţimilor cu dendrometrul românesc – varianta îmbunătăţită (Lab.)

Măsurarea înălţimii arborilor se poate realiza cu uşurinţă folosind relascopul cu oglindă sau

telerelascopul.

Determinarea inaltimii arborelui cu ajutorul hipsometrului romanesc presupune masurarea

distantei de la operator la arbore. In acest sens, reperul superior al reticulului sesuprapune peste

reperul 0 al mirei, apoi operatorul se departeaza sau se apropie de arbore pana cand reperul de pe

mira care corespunde distantei ce urmeaza sa se determine, se suprapune peste reperul inferior de

pe reticul.

20. Măsurarea înălţimilor cu VERTEX III (Lab.)

21. Surse de erori la măsurarea înălţimilor (Lab. + C)

Erorile de masurare a inaltimilor h a arborilor sunt influentate direct de erorile comise la masurarea atat a

distantei E de la operator la arbore,cat si a unghiului alfa deinclinare a visei duse la varful sau la baza

arborelui,fata de orizontala ce trece prin ochiul operatorului. In cazul hipsometrelor trigonometrice, exista

relatia de determianre a inaltimii: h=E*tgα

22. Cubarea pieselor de lemn rotund cu ajutorul tabelelor de cubaj; aplicaţie (C)

23. Ce este grămada tip? (C)

Varfurile, cracile, ramurile, nuielele se aseaza in gramezi. O gramada tip poate avea 2m latime, 1.5m inaltime

iar lungimea egala cu a materialului ce constituie gramada, in medie 3 m. O astfel de gramada are 9 steri.

24. Ce este şi la ce foloseşte metrul ster? (C)

Uniteatea de masura pentru volumul spatial este metrul ster,care reprezinta o figura de lemn spatial de 1m

lungime, 1m inaltime, 1m latime.

In practica, in mod curent,apre nevoia trecerii de la volumul real al materialuului lemnos, exprimat in metri

cubi, la volumul spatiat, asezat in stive si exprimat in metri steri, cat si a transformarii inverse a metrilor steri in

metri cubi. Operatia se rezlizeaza prin intermediul a doi factori de transformare ce se determina experimental.

25. Factorul de cubaj; definiţie, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie, valori pentru lemnul de foc la

răşinoase, foioase, fag (C) definite

Se foloseste in practica

Vs=volum spatiat

Vr=volum real

26. Factorul de aşezare; definiţie, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie (C) definitie

Vs=volumul spatiat

Vr=volumul real

27. Explicaţi 2 metode pentru determinarea factorului de cubaj (C)

Metoda diagonalelor

Consta in desenarea pe fata verticala a stivei, a uni patrat sau dreprunghiuri in care se traseaza diagoalele L1

si L2. Aceste diagonale se materializeza numai prin segmente cu creta pe capetele piesei care cad de-a lungul

acestor diagonale. In continuare se masoara segmentele de diagonala (Li) desenate pe capetele

pieselor,insumandu-se(∑Li), iar valoare probabila a factorului de cubaj se obtine prin efectuarea raportului

dintre suma obtinuta ∑Li si lungimea totala a diagonalelor(L1+L2):

Metoda retelei necesita utilizarea unei rame de lemn sau metalice cu latimea de 1 m a carei suprafata se imparte

prin fire de sarma egal distantate din 5 in 5 sai din 10 in 10 cm in 400 sau 100 de ochiuripe metru patrat

28. Cubajul lemnului prelucrat; formulă, explicarea termenilor, aplicaţie (C)

Se obrine prin prelucrarea longitudinala a lemnului rotund, utilizandu-se debitarea cu ajutorul panzelor de

fierastrau.

V=volumul piesei s-aria sectiunii l-lungimea

29. Cubajul arborelui în picioare prin utilizarea coeficientului de formă; formulă, explicarea termenilor,

aplicaţie (C)

d-diametrul de baza h-inaltimea f-coeficient de forma artificial

30. Determinarea volumului unitar al unui arbore utilizând tabelele de cubaj pe specii; extragerea din

Biometrie (C)

V=vr*vg vr=volumul relativ vg=volumul arborelui mediu

Volumul unitar pe categorii de diametre se determina prin una din metodele ( metoda ecuatiei de regresie

bifactoriala,metoda tabelelor de cubaj,metoda seriilor de inaltimi relative,metoda seriilor pe volume ,metoda cu

arbori de proba nedoborati) in raport cu obiectivul urmarit,structura arboretelor si de conditii cerute prin norme

tehnice de specialitate, caiete de sarcini sau conventii intre parti.

31. Măsurarea cojii direct şi indirect (C)

Se determina pe cale directa cu ajutorul dendrocojimetrului si indirect in functie de alte caracteristici biometrice ale

arborelui

32. Caracteristici biometrice ale arborelui; desen_fig. 4.57, explicaţii (C)

l – lungimea coroanei;

AC – suprafaţa proiecţiei coroanei;

b – diametrul coroanei

M – suprafaţa laterală a coroanei;

S – suprafaţa coroanei de lumină;

V – volumul aparent al coroanei;

coeficientul de formă al coroanei

33. Cubarea ramurilor la arborele doborât; explicaţii (C)

La arborele doborat volumul exact al ramurilor se determina prin metode fizice. Daca ramurile se aseaza in

gramezi, volumul lor se obtine prin intermediul factorului de cubaj. Marimea acestui factor variaza intre

limitele: μc=0.08 si 0,13 in raport cu specia si provenienta arborilor de la arborii recoltati prin aplicarea unor

tratamente sau a operatiilor culturale.

34. Caracteristici ale arboretelor echiene (C)

Arboretele echiene –sunt constituite din arbori care au, practic aceeasi varsta sau difera cu cel mult 5 ani sunt

nascute prin plantatii sau semanaturi pe toata suprafata ori prin regenerare naturala dupa taierile de crang

simplu.

Dupa modul de repartitie a arborilor pe categorii de diametre arboretele echiene se caracterizeaza printr-o

frecventa mare a arborilor de categorii mijlocii, exprimabila printr-o curba apropiata de cea gaussiana.

35. Caracteristici ale arboretelor relativ echiene (C)

Constituita din arbori a caror varsta variaza in limitele unei perioade de regenerare, ele rezulta prin regenerare

naturala in urma aplicarii tratamentelor de taieri succesive, progresive, rase in benzi. Repartitia numarului de

arbori pe categorii de diametre intr-un astfel de arboret urmeaza “legi de repartitie” mult mai complexe decat

aceea a repartitiei normale. Functiile Charlier sau Pearson exprima in general, mult mai corect acesta repartitie

permitand in acelasi timp o buna adaptare la diferite cazuri particulare.

36. Caracteristici ale arboretelor relativ pluriene (C)

-apar in urma aplicarii unor tratamente cu perioada lunga de regenerare,sau dupa introducerea ori

aparitia unor specii de amestec

• 2-3 straturi de coroane (perioadă lungă de regenerare);

• existenţa unui strat ca expresie a unei generaţii, se consideră etaj dacă înălţimea lui medie este sub 2/3 din

înălţimea stratului superior, iar volumul arborilor respectivi este cel puţin 10% din volumul arboretului;

• fiecare generaţie dintr-un etaj are caracterul unui arboret echien;

37. Caracteristici ale arboretelor pluriene (C)

• sunt constituite din arbori de diferite mărimi, răspândiţi în mod întâmplător;

• repartiţia arborilor pe categorii de diametre urmează o progresie geometrică descrescătoare sau o

funcţie exponenţială (descreşterea progresivă a numărului de arbori începând de la cei subţiri la cei

groşi);

• în raport cu vârsta arborilor, frecvenţa arborilor în arboretele pluriene naturale se poate reda

printr-o curbă plurimodală (probleme în stabilirea generaţiilor şi a vârstei medii pe arboret);

38. Repartiţia arborilor într-un arboret echien şi relativ echien în raport cu diametrul; fig. 5.5, explicaţii

(C)

cercetările au arătat că e mai aplatizată curba cu cât arboretul e mai bătrân; asimetrie de stânga pe măsură ce

arboretul înaintează în vârstă;

39. Poziţia arborelui mediu după Weise şi după alţi cercetători (C)

Dpdv matematica pozitia arborelui mediu in arboretele echiene depinde de parametrii functiei de frecventa a nr

de arbori pe categorii de diametre, cu aar fi de exemplu: in cazul functiei Charlier, coef d e variatie al

diametrelor, indicele excesului si indicele asimetriei. Astfel in literatura de specialitate se afirma frecvent ca

arborele mediu al suprafetei de baza se situeaza la 57-58% din numarul total de arbor, incepand de la cei subtiri

spre cei mai grosi sau la 58-60%.

40. Repartiţia arborilor în raport cu diametrul în arboretele pluriene; desen_fig. 5.9, explicaţii (C)

Intr-un arboret plurien amplitudinea de variatie a diametrelor de baza este ff mare, in el gasindu-se diametre de la

cele mai mici pana la peste 100 cm, iiar coef de variatie are valori mai mari (50-80%) decat cele stabilite petru

arboretele echiene(20-40%).

41. Diametrul mediu Weise; definiţie, aplicaţie (C)

Este diametrul celui de-al 60%-lea arbore numarand de la categoriile de diametre mici spre cele mari in cadrul

unui sir statistic al diametrelor, ordonate crescator.

42. Diametrele arborilor medii Hohenadl; definiţie, aplicaţie (C)

Diametrele medii d1 si d2 Hohenadl a stabilit pentru arboret doi arbori medii al caror diametre difera fata de

diametrul mediu aritmetic cu plus minus astfel incat se poate scrie d_=dmediu-s; d+=dmediu+s, unde s

reprezinta abaterea standard.

43. Diametrul mediu al suprafeţei de bază; definiţie, aplicaţie (C)

Sau diametrul mediei patratice\

Arborele cu acest diametru este denumit arbore mediu al suprafetei de baza. Diametrul lui este intotdeauna mai

mare decat cel al arborelui mediu aritmetic, asa incat diametrul mediu al surafetei de baza poate fi determinat si

prin intermediul diametrului mediu aritmetic(dmed) si abaterii standard a diametrelor (sd) aplicand relatia

44. Diametrul median al suprafeţei de bază; definiţie, aplicaţie (C)

Diametrul median al suprafetei de baza(dgM) este diametrul care imparte sirul statistic ordonat al suprafetelor

de baza cumulate in doua parti egale.

45. Suprafaţa de bază a arboretului – procedeul cumulării suprafeţelor de bază ale arborilor; explicaţii,

formulă (C)

Presupune masurarea pe teren a diametrelor pe categorii de determinarea pe suprafete de baza unitare, fie cu

relatia g=π/4*d2 fie prin intermediul unei tabele pentru determinarea suprafetei sectiunilor transversale.

Prin insumarea suprafetelor debaza multiple pe categ de diametre(ni,gi) se obtine suprafata de baza a

arboretului.

46. Suprafaţa de bază a arboretului – procedeul Bitterlich; desene, formulă, explicaţii (C)

Permite determinarea suprafetei de baza la hectar a unui arbore fara utilizrea clupei. El se bazeaza pe principiul

potrivit caruia suprafata de baza la hectar, in metri patrati(G), este proportionala cu numarul de arbori (N) al

caror diametre de baza depasesc laturile unui anumit unghi critic,potrivit relatiei:

G=K*N

K=factor de multiplicare al suprafetei de baza

N=nr de arbori

47. Distribuţia arborilor în arboretele echiene şi relativ echiene în raport cu înălţimea lor; desen_fig. 5.30,

explicaţii (C)

48. Înălţimi relative şi diametre relative ale arboretelor echiene şi relativ echiene; formule, explicaţii (C)

Determinand sirul valorilor relative pt diametre(dr) si admitand clasa a VI ca valoare unitara se pot calcula

valorile relative ale inaltimilor(hr) pentru fiecare specie dintr-un arboret folosind legatura matematica dintre

aceste valori relative:

Pentruexprimarea matematica a legaturii dintre valorile relative ale diametrelor si inaltimilor din arboretele

echiene s-a pornit de la frecventele procentuale ale numarului de arbori pe categorii de diametre, ajungandu-se

sa se stabileasca sirul diametrelor relative dr in raport cu diametrul mediu in functie de frecventele procentuale

cumulate pe 10 clase de arbori.

49. Curbe de structură şi curba de dezvoltare în arboretele echiene de fag; desen_fig. 5.32, explicaţii (C)

Acesta legitatie a structurii arboretelor privind repartitia arborilor pe clase de inaltimi se paote exprima de asemenea printr-o curba de freventa asimetrica. Doar de data acesta spre deosebire de cazul diametrelor unde prelungire curbei de frecventa este de partea dreapta a unei curbe,aici repartitia numarului de arbori pe categ de inaltimi se caracterizeaza printr-o prelungire de partea stanga a repartitiei arborilor pe categorii de inaltimi.

Intr-adevar daca in formula se introduc diametrele di inaltimile medii ale arboretelor de fag din clasa a 2 de

productie si se dau diferite valori pt d rezulta o serie de curbe succesive de inaltimi deplasate din ce in ce mai

mult in sus si spre dreapta. Ele sunt curbe de stare sau de structura iar curba care uneste centrele de grupare ale

valorilor de pe curbele de stare, exprimand variatia inaltimii medii defineste de fapt curba de dezvoltare a

arboretului in raport cu varsta.

50. Înălţimea indicatoare la arboretele pluriene (C)

Ideea abstragerii din curbele de inaltimi a unor valori omogen,usor de comparat, a condus la adoptarea

sistemului indicilor relativi. In acest sens inaltimile pe categorii de diametre au fost ex[primate in valori

relative in raport cu inaltimea indicatoare corespunzatoare diametrului d=50cm obtinandu-se inaltimi relative

hr =h/H

51. Înălţimea arborelui mediu al suprafeţei de bază; definiţie, desen_fig. 5.37, explicaţii (C)

Se citeste pe curba inaltimilor in dreptul diametrumuli mediu patratic sau al suprafetei de baza (dg). O

asemenea inaltime medie se poate calcula petru arboretul intreg, o clasa sau o categorie de diametre. Procedeul

intervine in diferite metode de cubare si de determinare a cresterii, constituind tot odata o intrare in tabelele de

productie romanesti.

53. Înălţimea redusă a arborilor şi înălţimea redusă medie a arboretului; definiţie, explicaţii, formule

(C)

Inaltimea redusa (hf) se defineste ca produs intre inaltime si coef de forma .

Inaltimile reduse ale arborilor din arboret, ca sinteza a inaltimilor si coeficientilor de forma prezinta proprietatea

importanta de a atenua diferentele ce exista intre arboretele de diferite specii din pucntul de vedere al inaltimilor

si coeficientilor de forma.

Inaltimea redusa permite de asemenea o serie de aplicatii de interes practic privind cubarea arboretelor.

HF=V/G V=volum arbore G=suprafata de baza

54. Volumul arborelui mediu; explicaţii, formule (C)

ῦ=∑v/N=V/N

Arborele din arboret ale carui dimensiuni dau volumul mediu artimetic ῦ se defineste ca arbore mediu al

volumului. Valoarea adevarata a volumului al arborelui mediu al volumului poate fi obtinuta in fucntie de

valorile medii d,h,f calculate in raport cu repartitia arborilor pe clase de volume:

ῦ=0,7854 dv2*hv* fv

55. Creşterea medie anuală (la arbore); definiţie, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie (Lab.)

Reprezinta valoarea mijlocie a cresterilor anuale din momentul aparitiei a arborelui sau a arboretului, pana in

momentul masurarii. Se obtine impartind cresterea totala la varsta

Iyt=yt/t yt-cresterea totala t-varsta

56. Creşterea curentă pe perioadă (la arbore); definiţie, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie

(Lab.)

Este cantitatea care se adauga in decursul unei perioade de n ani( 5 10 15).

∑yt->(t+n)=y(t+n)-yt

57. Creşterea medie anuală pe perioadă (la arbore); definiţie, formulă, explicarea termenilor, aplicaţie

(Lab.)

Reprezinta valoarea mijlocie a ccresterilor anuale din decursul unei perioade de n ani.

i-yt(t+n)=y(t+n)-yk/n

52. Înălţimea arborelui median (central) al suprafeţei de bază; definiţie, desen_fig. 5.37, explicaţii (C)

Se citeste pe curba inaltimilor desupra diametrului mediu a suprafetei de baza (dgM) si este utilizata in diferite metode de determinare a volumului si cresterii la arborete, constituind tot odata intrare in tabelele dendrometrice atat cu serii “normale” de inaltimi ori de ianltimi reduse, cat si cu serii de volume .

Inaltimea arborelui median se foloseste la APV.