1. Poporul - subiect de drept constitutionalPoporul poate sa fie atat subiect de drept intern, caz in care este subiect de drept constitutional, cat si de drept

international cand apare de regula ca subiect de drept international public.In Romania poporul este subiect de drept constitutional acesta fiind cel care conform articolului II, alineatul 1 din

Constitutie detine suveranitatea nationala sau puterea. Poporul poate sa-si exercite puterea fie in mod direct fie prin referendum, fie prin intermediul organelor alese, urmare a exercitarii dreptului de vot. In cele mai multe cazuri poporul nu-si exercita puterea in mod direct ci prin intermediul statului.

2. Statul - subiect de drept constitutionalStatul apare ca subiect de drept constitutional fie direct, in raporturile juridice privind cetatenia si in raporturile din

cadrul statelor federative, fie indirect, atunci cand este reprezentat de organele, institutiile sau autoritatile sale.

3. Cetatenii, strainii si apatrizii - subiecte de drept constitutionalCetatenii apar ca subiecte de drept constitutional cand isi exercita drepturile fundamentale, dar si atunci cand isi

exercita mandatul pentru care au fost alesi.Strainii si apatrizii apar ca subiecte de drept constitutional in raporturile juridice privitoare la cetatenie si cand isi

exercita dreptul la azil politic (singurul drept care nu apartine cetatenilor romani).

4. Constitutia si legile de modificare a constitutie - izvoare formale ale dreptului constitutionalConstitutia este izvorul principal al dreptului constitutional. Deoarece toate normele cuprinse in Constitutie sunt

norme de drept constitutional, Constitutia este in totalitate izvor al dreptului constitutional intrucat ea provine de la organul reprezentativ suprem al poporului (adunarea constituanta) si reglementeaza cele mai importante relatii sociale fundamentale pentru puterea de stat. Aceleasi constatari sunt valabile si pentru legile de modificare a Constitutiei.

5. Legea ca act juridic al parlamentului - izvor formalImediat dupa Constitutie, izvor al dreptului constitutional este legea, inteleasa in acceptiunea sa restransa de act

juridic al Parlamentului. Nu toate legile sunt izvoare ale dreptului constitutional, ci numai unele dintre ele, in timp ce celelalte sunt izvoare ale altor ramuri de drept.

Legile, atat cele organice cat si cele ordinare, sunt izvaore ale dreptului constitutional cu conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Sunt izvoare ale dreptului constitutional, printre altele, legea privind cetatenia romana, legile electorale, statutul parlamentarilor etc.

6. Regulamentele parlamentului - izvor formalRegulamentele Parlamentului sunt izvoare de drept constitutional pentru ca reglementeaza relatii sociale

fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. In sistemul nostru parlamentar exista 3 categorii de regulamente: al Camerei Deputatilor, al Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

7. Ordonantele guvernului - izvor formal de drept constitutionalOrdonantele se emit in baza articolului 115 din Constitutie. Ele pot fi izvoare ale dreptului constitutional daca

indeplinesc conditia de a reglementa relatii sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii.

8. Tratatul international - izvor formalPentru ca un tratat international sa fie izvor de drept constitutional, trebuei sa fie de aplicatie nemijlocita, sa fie

ratificat conform dispozitiilor constitutionale, si sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional. De asemenea, tratatul trebuie sa fie licit, caci numai trataele licite sunt izvoare de drept.

Constitutiea actuala a Romaniei acorda o atentie sporita tratatelor internatinoale. Din examinare dispozitiilor constitutionale urmeaza a fi retinute 4 reguli mari:

- Obligatia statului de a le respecta intocmai si cu buna-credinta;- Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern;- Interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind libertatile publice in concordanta cu Declaratia

Universala a dreptului Omului, cu pactele si celelalte tratate. Daca reglementarile internationale in material drepturilor omului sunt mai favorabile atunci acestea au prioritate fata de dreptul intern.Reciproca este de asemenea valabila.

- Prioritatea reglementarilor internationale in cazul unor neconcordante intre acestea si reglementarile interne.

9. Constitutia cutumiara si constitutia scrisaSub aspectul modului de formare si de adoptare, constitutiile pot fi cutumiare si scrise. Normele constitutionale pot fi

sistematizate fie intr-un unic act fundamental, fie in mai multe acte constitutionale redactate in forma scrisa fie intr-un sistem de norme scrise si cutumiare ce formeaza in ansamblu constitutia statului.

Constitutiile cutumiare sunt rezultatul experientelor si practicilor zilnice al unor traditii(uzantze) precedente si principii fundamentale create si dezvoltate de-a lungul timpului in activitatea statala. Initial reglementarile constitutionale cutumiare au existat si in statele care astazi au constitutii scrise (legile de succesiune la tron). Incepand cu secolul XVIII constitutiile cutumiare au fost considerate necorespunzatoare pentru ca sunt neclare, imprecise, incerte si incomplete si sunt in continua miscare si transformare; constitutii cutumiare mai exista astazi in: Marea Britanie, Noua Zeelanda si Israel.

Este interesant de observat ca desi Anglia a dat ideea si exemplul constitutiilor scrise (Magna Charta Libertatum din 1215), totusi ea nu are o Constitutie scrisa. Constitutia engleza se prezinta astazi ca fiind formata dintr-o parte scrisa, in care sunt cuprinse dreptul statuar (statute law) si dreptul judiciar sau al precedentelor (common law) si dintr-o parte nescrisa formata din dreptul cutumiar, asa-numitele conventii constitutionale.

Constitutiile scrise apar incepand cu secolul XVIII si pentru ca ofera precizie, certitudine si claritate, devin regula in domeniu. S-a impusa o constitutie scrisa si sistematica, caci asa cum scria Thoma Phaine - “nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar”. Aparitia constitutiilor scrise este justificata de mai multe teorii:

- Teoria contractului scris, a pactelor scrise - aceasta teorie paradoxal isi are originea in Marea Britanie, - Teoria domniei legii care s-a nascut tot in sistemul britanic potrivit careia autoritatile si institutiile statului trebuie sa

respecte regulile de drept prestabiliute si sa le considere ca fiind sacre atata timp cat sunt in vigoare;- Teoria contractului social potrivit careia constitutia a aparut ca fiind documenul cel mai important in care contractul

social dintre guvernanti si guvernati sa fie inscris in care drepturile si libertatile cetatenilor pot fi proclamate pentru ca numai daca sunt inscrise in constitutie pot fi cunoscute si respectate ;

- Teoria potrivit careia constitutia trebuie sa fie un mijloc de educare morala si politica.

10. Initiativa adoptarii constitutieiInitiativa de adoptare a constitutiei trebuie sa apartina de regula organului supreme in stat insa nu trebuie sa i se

refuse poporului dreptul la o astfel de initiativa legislative. In constitutiile actuale exista doua situatii: unele prevad expres cine are initiativa in adoptarea constitutiei; in a doaua situatie pentru a afla cine are inititaitva adoptarii constitutiei se recurge la o interpretare sistematica si logica a dispozitiilor Constitutiei.

11. Autoritatea competenta sa adopte constitutiaPentru a afla cine poate adopta o constitutie a fost emisa teoria puterii constitutante; potrivit acesteia puterea

constituanta este acel organ care beneficiaza de o autoritate publica si politica speciala avand dreptul de a adopta Constitutia. Puterea constitutanta apare sub doua forme:

- puterea constituanta originara care intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista in vigoare constitutie.- putere constituanta instituita intervine atunci cand Constitutia in vigoare priveste atat organul cat si procedura de

adoptare/modificare a Constitutiei. Titularul puterii constituante originare este individual sau grupul care reprezinta la un moment dat ideea de drept sau poporul atunci cand acesta este reprezentantul direct al ideii de drept.

12. Moduri de adoptare ale constitutieiModul de adoptare al unei constitutii este determinat de stadiul de dezvoltare economica, sociala si politica a statului

dar si de ideologia dominanta la momentul constitutiei. De-a lungul timpului modurile de adoptare ale Constitutiei au fost urmatoarele:

- Constitutia acordata este cea mai rudimentara forma de adoptare a constitutiei fiind de fapt o constitutie adoptata de monarh ca stapan absolut in exercitarea puterii sale fiind impusa cetatenilor (ex: Constitutia Frantei de la 1814, Constitutia japoneza de la 1889);

- Constitutia plebiscitara (statutul) este initiat de seful statului, dar este ratificata prin plebiscite. Nu este un mod democratic de adoptare a constitutiei pentru ca prin plebiscit poporul nu decide, ci doar accepta conditiile impuse (ex: Constitutia Romaniei din 1938)

- Pactul este un contract dintre monarh si popor si a fost folosita, de regula, pentru a impune un anumit sef de stat, aparand interesele guvernantilor (ex:Constitutia Romaniai din 1866 si 1923).

- Constitutia-conventie este opera unei adunari cu rolul de a adopta constituti, iar aceasta devine o conventie pentru toti membrii societatii. Este cel mai potrivit mijloc de manifestare a suveranitatii nationale (ex: Constitutia SUA, Constitutiile Frantei de la 1791, 1848 si 1873). In prezent aceasta forma de adoptare a Constitutiei a imbracat o forma si mai democratica pentru ca ulterior adoptarii constitutiei de adunarea constituanta, Constitutia e supusa spre aprobare

poporului, de regula prin referendum (ex.Constitutia Romaniei de la 1991 – constitutie referendara, adoptata de Adunarea Constituanta).

- Constitutia parlamentara - dupa al II-lea Razboi Mondial, majoritatea constitutiilor au fost adoptate de parlamente dupa o procedura asemanatoare celei de adoptare a legii (ex.Constitutiile Romaniei din 1948, 1952, 1965)

13. Modificarea constitutieiDreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o. Autoritatea competenta a

revizui constitutia difera in functie de felul constitutiei. Procedura de modificare a constitutiei este asemanatoare cu cea de adoptare in functie de modul in care modificarea constitutiei se poate face dupa aceeasi procedura ca si cea de adoptare constitutiile se clasifica in: constitutii flexibile/suple si constitutii rigide.

Constitutiile flexibile sunt acele constitutii a caror procedura de modificare se face dupa aceleasi reguli dupa care se face modificarea legilor ordinare (obisnuite) si sunt de regula constitutiile cutumiare.

Constitutiile rigide sunt acelea a caror modificare se face dupa reguli specifice diferite de cele de modificare a legilor ordinare. De regula constitutiile scrise sunt constitutii rigide, iar in Romania, constitutia este rigida.

Organul competent modifica o constitutie este de preferat a fi mentionat expres prin normele constitutionale astfel: Constitutia Romaniei de la 1866 si cea de la 1923 precizau ca initiative in acest sens poate sa apartina monarhului (regelui) sau parlamentului. Constitutia Romaniei din 1991 prevede ca initiative de revizuire a constitutiei poate sa apartina:

- Presedintelui Romaniei la propunerea guvernului - Cel putin unei patrimi din numarul guvernantilor si al senatorilor- De cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot

14. Norma de drept constitutionalNormele dreptului constitutional reglementeaza conduita oamenilor in relatiile sociale fundamentale ce apar in

procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.O dificultate în stabilirea obiectului dreptului constituţional este ridicată de întrebarea dacă toate normele din

constituţie sunt norme de drept constituţional sau nu. Unii autori sunt de părere că în constituţie se regăsesc pe lângă normele de drept constituţional şi norme de drept civil şi administrativ. Majoritatea autorilor considera insa că toate normele din constituţie sunt norme de drept constituţional.

Dacă privim raportul juridic în dinamica şi interacţiunea lor vom constata că de fapt în constituţie există 2 categorii de norme:

- normele care reglementează relaţiile cu o dublă natura juridică adică sunt cuprinse în constituţie şi alte legi;- norme care reglementează exclusiv relaţiile specifice dreptului constituţional care formează obiect de reglementare

specific normelor de drept constituţional . Comun tuturor acestor relaţii este faptul că se nasc în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat.

15. Raport juridic de drept constitutionalElementul comun si propriu doar relatiilor sociale care formeaza obiectul de reglementare al dreptului constitutional

este faptul ca ele apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat.Raporturile de drept constituţional privesc relatile sociale care apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării

statale a puterii.Formează obiectul dreptului constituţional relatile sociale care se nasc în activitatea de instaurare, menţinere şi

exercitare a puterii de stat şi care privesc bazele puterii şi bazele organizării puterii.Bazele puterii sunt elemente exterioare statului, dar care generează şi determină puterea în stat în conţinutul sau

adică factorii economici şi sociali.Bazele organizării puterii sunt acele elemente care condiţionează modul în care este organizată puterea, iar acestea

sunt teritoriul şi populaţia.Relaţiile sociale care se nasc în legătură cu bazele puterii şi bazele organizării puterii privesc conţinutul şi organizarea

puterii statale (organizarea administrativ teritorială , statutul juridic al cetăţeanului, drepturi şi obligaţii care să asigure atingerea unui scop).

Exercitarea puterii o definim ca fiind activitatea de conducere la nivel superior desfăşurată de organele reprezentative deasupra activităţilor tuturor celorlalte organe de conducere desfăşurate de alte organe ale statului.

16. Obiceiul - izvor formalObiceiul (cutuma) a fost recunoscut ca izvor de drept prin constitutiile de la 1836, 1923 si 1938. Constitutiile de la

1948, 1952 si 1965 au recunoscut obiceiul ca izvor de drept doar in mod exceptional si doar daca legea o prevedea in mod

expres. In prezent, conform articolului 44, alineatul 7 din Constitutie obiceiul este recunoscut ca izvor de drept in situatia dreptului de proprietate privata. In consecinta in dreptul constitutional, ca de regula in dreptul public, obiceiul este mai greu de cunoscut ca izvor de drept preferandu-se imbracarea acestuia in haina normelor juridice daca se doreste a fi recunoscut ca izvor.

17. Doctrina - izvor formalCat priveste doctrina, in Romania aceasta nu este recunoscuta, in general, ca izvor de drept deoarece, in principiu,

sunt recunoscute izvoare de drept constitutional numai actele normative care sunt adoptate de autoritatile publice reprezentative. Doctrina reprezinta totalitatea principiilor ce guverneaza sistemului juridic; este un mijloc auxiliar de determinare a normelor de drept. Are rolul de a critica, sintetiza si analiza, fara a avea competenta de a elabora norme de drept. Asadar, daca nu contine norme juridica care sa reglementeze relatii juridice fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, nu este izvor de drept.

18. Practica judiciara - izvor formalJurisprudenta sau practica judiciara este recunoscuta partial ca fiind izvor formal de drept nefiind o opinie unanima in

doctrina in acest sens. Insa majoritatea doctrinei de drept constitutional apreciaza ca deciziile Curtii Constitutionale mai ales cele relevante in dreptul constitutional ar trebui considerate izvoare ale acestuia, daca contin nomre juridice care sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, nu este izvor de drept.

19. Partidele, formatiunile politice si organizatiile cetatenesti - subiecte de drept constitutionalPartidele, formatiunile politice si organizatiile cetatenesti apar ca subiecte de drept constitutional pentru ca sunt

forme de asociere a cetatenilor constituite tocmai pentru ca acestia sa aiba aceces la guvernare. Ca exemple de formatiuni politice avem coalitiile de partide, iar ca alte organizatii avem organizatiile cetatenesti ale minoritatilor nationale (UDMR).

20. Definitia constitutieiDin punct de vedere etimologic notiunea de constitutie provine de la latinescul “Constitutio” care inseamna “asezare

cu temei sau starea unui lucru”. Constitutia poate fi definita astazi ca fiind legea fundamentala a unui stat constituita din norme juridice investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii politice a poporului.

21. Natura juridica a Curtii Constitutionale a RomanieiDatorita complexitatii si naturii atributiilor precum si a procedurilor folosite sub aspectul naturii juridice, Curtea

Constitutionala este considerata a fi o autoritate publica, politico-jurisdictionala.Caracterul politic al Curtii Constitutionale, este determinat de modul de desemnare al membrilor Curtii Constitutionale

si de natura unora dintre atributiile Curtii (judecarea contestatiilor cu privire la partidele politice).Caracterul jurisdictionar al Curtii este determinat de principiile de organizare si functionare ale Curtii; de natura unora

dintre atributii (solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate); de procedurile folosite in fata Curtii.Curtea Constitutionala este unica autoritate jurisdictionala-constitutionala din Romania; este independenta; nu face

parte din niciuna dintre puterile din stat(legislative, executiva sau judecatoreasca); prin atributiile sale contrinbuie la asigurarea echilibrului dintre aceste puteri; competenta Curtii nu poate fi contestat de nicio alta autoritate.

22. Organizarea Curtii Constitutionale a RomanieiCurtea Constitutionala este formata din noua judecatori numiti pe o perioada de noua ani fara posibilitatea prelungirii

sau reinnoirii mandatului lor. Trei dintre judecatori sunt numiti de camera deputatilor, trei de senat si trei de presedintele Romaniei. Presedintele Curtii Constitutionale este ales prin vot secret de catre judecatorii Curtii dintre membrii Curtii Constitutionale pentru o perioada de trei ani.

Mandatul de presedinte la Curtea Constitutionala poate fi reinnoit o singura data pentru un nou mandat de trei ani. Membrii Curtii Constitutionale se reinnoiesc la fiecare trei ani cu o treime. Conditiile necesare pentru a putea fi numit judecatorul la Curtea Constitutionala sunt: pregatire juridical superioara, inalta competenta profesionala si vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul superior juridic.

In activitatea lor, judecatorii Curtii sunt independenti si inamovibili(de neinlocuit), nu pot fi trasi la raspundere pentru voturile si opiniile exprimate in momentul adoptarii solutiilor. Judecatorii nu pot fi arestati, trimisi in judecata penala sau contraventionala decat cu aprobarea biroului permanent al Camerei Deputatilor, biroului permanent al Senatului sau a presedintelui Romaniei dupa caz, la propunerea procurorului general al Romaniei.

23. Controlul Constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, exercitat de Curtea Constitutionala a RomanieiProcedura in fata curtii constitutionale in cazul controlului prealabil pe constitutionalitate al legilor - Curtea

Constitutionala actioneaza doar daca este sesizata de presedintele Romaniei sau unul dintre presedintii celor 2 camere ale parlamentului sau de Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de Guvern sau de avocatul poporului sau de un numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori. Sesizarea trebuie sa fie scrisa si motivata.

Odata primita Curtea constitutionala este obligata a comunica aceasta sesizare presedintelui Romaniei atunci cand sesizarea provine de la celelalte subiecte ce pot sesiza curtea respectiv presedintilor camerelor parlamentului si guvernului si avocatului poporului in celelalte cazuri.

Pentru a-si putea exercita dreptul de sesizare cu 5 zile inainte de a fi trimisa spre promulgare legea se comunica Guvernului, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, avocatului poporului.

In sesizarea trimisa acestor autoritati curtea va preciza inclusiv data dezbaterilor. Pana la aceasta data presedintii camerelor,guvernul si avocatul poporului pot sa-si prezinte punctul de vedere.

Obiectia de neconstitutionalitate se solutioneaza prin dezbaterea in plenul curtii. Dezbaterea priveste prevederile mentionate in sesizare, dar si prevederile de care in mod necesar si evident nu pot fi disociate aspectele sesizate a fi neconstitutionale.

Curtea Constitutionala decide cu votul majoritatii judecatorilor si se comunica presedintelui Romaniei pentru ca procedura de elaborare e legii sa poata fi definitivata, insa in cazul in care curtea constata neconstitutionalitatea legii admitand obiectia de neconstitutionalitate, decizia sa va fi comunicata presedintilor camerelor parlamentului (pentru ca legea sa fie reexaminata si pusa de acord cu decizia curtii), precum si primului ministru.Decizia se publica in Monitorul Oficial.

24. Solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor de judecata sau de arbitraj comercial realizata de Curtea Constitutionala a Romaniei

Exceptia este un procedeu eficient de aparare a drepturilor si libertatilor defensiv (este necesar sa astepti ca legea sa ti se aplice pentru a o putea contesta). Exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata doar in fata instantei de judecata sau de arbitraj comercial fie de una dintre parti, fie de procuror, fie chiar de instanta din oficiu.

Exceptia poate fi invocata doar daca de ea depinde solutionarea cauzei, iar incepand cu anul 2010 ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate nu mai suspenda judecata cauzei.

Nu pot face obiectul exceptiei prevederile asupra carora Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja printr-o decizie constantandu-le a fi constitutionale. Doar instanta de judecata in fara careia s-a ridicat exceptia si care a admis-o poate sesiza Curtea Constitutionala. Instanta va dispune sesizarea curtii printr-o incheiere care va fi insotita de dovezi si care daca este exceptia ridicata din oficiu de instanta cuprinde si motivarea instantei.

Primind sesizarea, presedintele Curtii desemneaza un judecator raportor care este obligat a lua toate masurile necesare pentru administrarea probelor la momentul judecatii.

Incheierea instantei de judecata se comunica de catre Curte celor doua camere ale Parlamentului, Guvernului si avocatului poporului care pana la data dezbaterilor isi pot prezenta punctul de vedere.

Curtea va judeca sesizarea pe baza raportului judecatorului raportor a incheierii instantei de judecata, a punctelor de vedere prezentate, a sustinerilor partilor si a probelor administrate. Judecarea exceptiei se face cu citarea partilor si a Ministerului Public.

Curtea se va pronunta prin decizie, decizia fiind definitiva si obligatorie. Deciziile prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi vor impune dupa caz Parlamentului respectiv Guvernului obligatia de a pune de acord dispozitiile considerate a fi neconstitutionale cu cele precizate in decizie intr-un termen de 45 de zile de la data publicarii deciziei curtii in Monitorul Oficial. In acest interval dispozitiile constatate a fi neconstitutionale sunt suspendata de drept, iar in cazul in care aceste dispozitii nu sunt puse de acord cu decizia Curtii in intervalul de timp mentionat, acestea isi vor inceta efectele. Aceste decizii se comunica de catre curte camerelor Parlamentului, Guvernului, instantei de judecata.

Aceasi procedura se foloseste si se respecta si atunci cand curtea trebuie sa se pronunte asupra constitutionalitatii ordonantelor guvernului.

25. Solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice Intr-o astfel de situatie cererea trebuie sa vina de la presedintele Romaniei sau unul dintre presedintii celor doua

camere ale Parlamentului sau primul ministru sau presedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Cererea trebuie sa mentioneze autoritatile publice aflate in conflict, textele legale asupra carora exista conflictul, pozitia partilor si opinia autorului cererii.

La primirea cererii presedintele Curtii o comunica partilor in conflict pentru ca acestea sa-si precizeze punctul de vedere si eventualele solutii si desemneaza un judecator raportor.

De la data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai tarziu de 20 de zile de la primirea cererii, presedintele Curtii stabileste termenul pentru sedinta de judecata si citeaza partile aflate in conflict. Dezbaterea are loc pe baza raportului judecatorului raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de vedere exprimate, a probelor administrate si a sustinerii partilor. Decizia este definitiva, se comunica autorului si partilor aflate in conflict.

26.Definitia cetateniei romaneCetatenia reprezinta calitatea persoanei fizice ce presupune relatii permanente social-eonomice, politice si juridice

intre persoana fizica si stat dovedind apattenenta persoanei fizice la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatotirilor prevazute de constitutie si de legile romane.

27. Natura juridica a cetatenieiPentru a stabili natura juridica a cetateniei se pleaca de la categoria de subiect al raportului jutridic incercandu-se a se

raspunde la urmatoarea intrebare: “Este cetatenia un element al capacitatii juridice?”. Persoanele fizice apar ca subiecte de drept constitutional in calitate de cetateni, straini sau apatrizi. De cele mai multe ori insa strainii si apatrizii nu intra in raportul de drept constitutional, astfel ca daca am aprecia ca cetatenia este un element al capacitatii juridice am considera ca strainii si apatrizii nu au capacitate juridica, in consecinta capacitatea juridica este o premisa pentru a putea deveni subiect al raporturilor de drept constitutional. Asadar un prim element al capacitatii juridice este calitatea de persoana fizica, cel de-al doilea este cetatenia, capacitatea deplina avand-o cetatenii, iar capacitate restransa strainii si apatrizii.In concluzie cetatenia este un element constitutiv al capacitatii juridice cerute in dreptul consititutional

28. Principiile cetateniei romanePrincipiile cetateniei romane sunt:- Numai cetatenii romani sunt titularii tututor drepturilor prevazute de constitutie si legi.Drepturi precum cele exclusiv

politice, cel de a fi protejat diplomatic in strainatate sunt drepturi care nu apartin cetatenilor straini si apatrizilor, de asemena cu limitarile si conditionarile constitutionale cetatenii straini pot sa ocupe functii publice sau pot sa exercite drepturi de proprietate privata.

- Doar cetatenii romani pot indeplini toate obliagatiile facute de constitutie.- Cetatenii romani sunt egali in drepturi fara nicio discriminare.- Cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat.- Casatoria nu produce niciun efect juridic asupra cetateniei sotilor.- Schimbarea cetateniei unuia dintre soti nu produce niciun efect asupra cetateniei celuilalt sot.

29. Modurile originare si modurile derivate de obtinere a cetateniei In lume exista doua moduri originare de dobandire a cetateniei:- Jus Loci(Legea Locului) - potrivit acesteia cetatenia statului se acorda persoanelor care s-au nascut pe teritoriul acelui

stat nefiind luate in considerare niciuna dintre cetateniile parintilor.- Jus Sangvinis(Legea Sangelui) - potrivit careia statul acorda cetatenia plecand de la prezumtia ca cel putin unul dintre

parinti are cetatenia acelui stat neavand importanta juridica, locul nasterii copilului.Modurile derivate de dobandire a cetateniei romane sunt urmatoarele:- Dobandirea cetateniei romane prin nastere- Dobandirea cetateniei romane prin repatriere - aceasta este modalitatea prin care redobandesc cetatenia romana

acei cetateni romani ce au primit aceasta cetatenie dar care prin urmarea stabilirii in strainatate au pierdut-o. - Dobandirea cetateniei romane prin adoptie - astfel poate dobandi cetatenia romana copilul strain sau apatrid ce nu a

implinit varsta de 18 ani si al carui parinti au cetatenie romana. Copilul care a implinit 14 ani i se va cere sa-si exprime propriul consimtamant privind acordarea cetateniei.

- Dobandirea cetateniei romane la cerere este modalitatea prin care strainii si apatrizii pot dobandi cetatenia romana.

30. Dobandirea cetateniei romane la cerere Dobandirea cetateniei romane la cerere este modalitatea prin care strainii si apatrizii pot dobandi cetatenia romana.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca sunt cumulative si anume: - S-a nascut si domiciliaza la data cererii pe teritoriul Romaniei. Desi nu s-a nascut pe teritoriul Romaniei domiciliaza

aici de cel putin opt ani respectiv cinci ani de la data casatoriei, in cazul in care persoana e casatorita cu un cetatean roman.

Pentru motive temeinice (persoana este o personalitate la nivel international sau a facut investitii ce depasesc 500000 euro), aceste termene pot fi reduse la jumatate;

- Dobaneste prin comportament, actiuni si atitudine atasament fata de statul si poporul roman, nu intreprinde si nici nu a intreprins sau sprijinit actiuni impotriva ordinii de drept sau a securitatii nationale;

- Are 18 ani impliniti;- Are asigurate mijloace legale de existenta decenta;- Are o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune ce-l face nedemn a fi

cetatean roman;- Cunoaste suficient limba romana, elemente de cultura si civilizatie romaneasca, prevederile Constitutiei si imnul

national, pot solicita cetatenia romana astfel atat cei care n-au avut-o cat si cei care au avut-o si au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicata fara voie si care doresc sa-si pastreze domiciliul in strainatate.

Din punct de vedere procedural cererea se face in limba romana, se depune personal si doar in cazuri exceptionale prin mandatar si se adreseaza comisiei pentru acordare a cetateniei in cadrul autoritatii nationale pentru cetatenie. Aceasta comisie va intocmi un raport si in cazul in care se acorda cetatenia, raportul si cererea sunt inaintate presedintelui autoritatii pentru trimiterea ordinului si pentru acordarea cetateniei.

Respingerea cererii de acordare a cetateniei se face tot prin ordinul acestui presedinte. Ordinul privind acodarea sau neacordarea cetateniei romane se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si pot fi contestate potrivit legislatiei contenciosului administrativ.

Cei care dobandesc cetatenia romana la cerere sau prin repatriere trebuie sa revina juramantul de credinta fata de tara si doar de la data depunerii acestui juramant se dobandeste cetatenia romana.

31.Cetatenia copilului gasit pe teritoriul Romaniei.Efectele juridice ale juramantului de credinta fata de RomaniaCopilul gasit pe teritoriul Romaniei va dovandi cetatenia romana plecandu-se de la prezumtia ca cel putin unul dintre

parintii lui era cetatean roman.In cazul in care pana la implinirea varstei de 18 ani se stabileste filiatia fata de un parinte iar acesta este cetatean strain copilul va pierde cetatenia romana.

32. Moduri de pierdere a cetateniei romane- Retragerea cetateniei romane: Aceasta apare ca o sanctiune a statului ronman care nu poate fi aplicata celui care a

dobandit prin nastere cetatenia romana. Situatiile prin care se poate retrage cetatenia sunt:-celui aflat in strainatate si care savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului romnansau

lezeaza prestigiul Romaniei.-celui aflat in strainatate si care se inroleaza in armata unui stat cu care Romania a rupt relatiile diplomatice sau este in

stare de razboi.-celui care este recunoscut ca a avut legaturi cu gruparile teroriste sau le-a sprijinit sub orice forma sau a savarsit fapte

care pun in pericol siguranta nationala.-celui care a dobandit-o in mod fraudulosAutoritatea Nationala pentru Cetateniie, prin comisia de specialitate constata indeplinirea uneia dintre aceste situatii

si propune presedintelui Autoritatii retragerea cetateniei romane. Cetatenia romana va fi pierduta prin retragere in momentul in care ordinul repsectiv se publica in Monitorul Oficial.

- Renuntarea la cetatenia romana - este un mod amiabil de a pune capat relatiilor dintre cetatean si statul roman.Se aproba celui care a implinit 18 ani, care nu este invinuit sau inculpat intr-o cauza penala sau nu este condamnat la executarea unei pedepse penale care nu este urmarit pentru delicte, care dovedeste ca are motive temeinice pentru renuntarea la cetatenie si care dovedeste ca a dobandit sau a solicitat asigurari solide ca va obtine o alta cetatenie. Pentru a renunta la cetanie se adresea o cerere catre autoritatea nationala pentru cetatenie, aprobarea sau respingerea acesteia facandu-se prin ordin al preseintelui autoritatii ordinul producandu-si efecte juriodice de la data publicarii in Monitorul Oficial.

Alte cazuri prin care se poate pierde cetatenia romana sunt atunci cand: - Copilul roman minor a fost adoptat de cetateni straini.- Cand se stabileste filiatia copilului gasit pe teritoriul Romaniei constatandu-se ca unul dintre parinti este cetatean

strain.- Cand se anuleaza sau se desface adoptia unui copil minor care a fost strain sau apatrid, adoptie realizata de cetateni

romani.

33. Sfera drepturilor omului si cetateanului

Nu toate drepturile fundamentale au fost proclamate în acelaşi timp. Putem afirma chiar că evoluţia societăţii moderne a dus şi va mai duce la identificarea şi solicitarea de către oameni a celor mai diferite drepturi.

Astfel, vom putea voirbi despre drepturile de primă generaţie - drepturile civile şi politice - proclamate de oameni în cadrul luptei împotriva tiraniei, a despotismului. Aceştia şi-au revendicat poziţia egală, din punct de vedere juridic, în faţă legii.

Drepturile de-a doua geneiraţie, precum cele sociale, economice şi culturale, mai ales dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, dreptul la protecţie socială, au apărut mai târziu. Acestea presupun acţiuni din partea statului, drepturile neputând fi realizate de om doar prin forţe proprii, acesta având nevoie “de o mână de a.jutor din partea statului". Aceste drepturi s-au impus mai ales după adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Drepturile din a treia generaţie sau drepturile de solidaritate, cum mai sunt denumite, sunt drepturi ce pot realizate doar prin colaborarea dintre state. Astfel de drepturi sunt: dreptul la un mediu înconjurător sănătos, dreptul la pace, dreptul la dezvoltare. Au apărut şi alte drepturi care încearcă să pună accentul pe personalitatea umană, pe raporturile dintre individ şi stat, precum: dreptul la dezvoltare privit atât individual, cât şi ca drept al naţiunilor, dreptul de a benelicia de patrimoniul comun al umanităţii, dreptul la asistenţă umanitară, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la intimitale. Au fost enunţate şi drepturi pe care le putem considera chiar hilare, precum: dreptul de a fi lăsat în pace, dreptul de a te indigna, dreptul la nostalgie.

Referitor la dreptul al autodeterminare trebuie să ţinem cont de 2 realităţi:- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a încercat să cuprindă mai toate drepturile şi libertăţile fundamentale

ale omului;- Fiecare stat îşi va adapta drepturile la posibilităţile pe care le are cu respectarea anumitor limite.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu consacra acest drept, însă majoritatea celorlate documente

internaţionale, cu precădere Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa din 1975, consacră acest drept consfinţind astfel legătura dintre stat şi individ. Unii consideră ca acest drept este “cel mai fundamental dintre toate drepturile omului", unii îl consideră un principiu fundamental al dreptului internaţional, iar alţii îl consideră o condiţie esenţială pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor omului.

Dreptul la autodeterminare poate fi consacrat de documentele internaţionale ţinându-se cont de principiile omului, printre care, în specia!, de: autodeterminare, egalitate în drepturi, nediscriminare.

Totuşi nu trebuie să uităm, şi apreciem că aceasta a fost şi motivarea pentru care legiutorul român nu a inclus printre drepturile si libertăţile fundamentale ale cetăţeanului dreptul la autodeterminare, faptul că acesta este un drept colectiv, şi nu un drept individual ca cele consacrate de documentele internaţionale menţionate mai sus şi de constituţii. Dreptul la autodetenriinare este consacrat de Proclamaţia de la Teheran.

34. Natura juridica a drepturilor fundamentaleDrepturile fundamentale nu se disting de celelalte drepturi subiective nici prin natura lor, nici prin obiectul lor, ci prin

importanţa economică, politică şi socială pe care acestea o au.Interesul teoretic şi practic al discutării naturii juridice a drepturilor fundamentale explică şi fundamentarea, în acest

sens, a mai multor teorii. Astfel putem menţiona:• Teoria drepturilor naturale - principalii susţinători ai acesteia sunt: Locke, Wolff, Blackstone, Rousseau. Această

teorie pune accentul pe faptul că drepturile fundamentale sunt diferite de celelalte drepturi pentru că cetăţeanul le dobândeşte în calitatea sa de om, sunt opozabile statului şi nu sunt stabilite prin legi, contracte. Blackstone califica aceste drepturi ca fiind absolute pentru că oamenii le dobândesc ca urmare a legilor naturii.

• Teoria individualistă - principalii susţinători sunt: Bastiat, Esmein, Chenan, Laski. Esmein considera ca originea oricărui drept se află în individ pentrii că acesta singur este o fiinţă reală, liberă şi responsabilă.

• Teoria drepturilor reflexe - principalul susţinător este considerat Jellinek care considera că nu există nici o deosebire între drepturile individuale şi celelalte drepturi subiective, ambele fiind o creaţie a dreptului obiectiv. Acesta face o diferenţiere între drepturi pornind de la distincţia dintre puterea juridică şi posibilităţile juridice. Astfel, acest autor considera că drepturile obişnuite conţin atât putere juridică, cât şi posibilitate juridică, pe când drepturile publice presupun doar puteri de voinţă create exclusiv de lege ce nu presupun şi o activitate garantată de lege.

• J. Renauld aprecia că drepturile fundamentale sunt trăsături esenţiale ale statutului juridic al omului;• P. Braud considera, însă, că aceste drepturi fundamentale sunt obligaţii în sarcina statului.In concluzie se poate afirma că nu există nici o diferenţiere calitativă între drepturile fundamentale şi celelalte drepturi

pentru că toate sunt drepturi subiective. Unii doctrinari consideră aceste drepturi ca fiind elemente definitorii ale capacităţii de folosinţă, fapt pe care îl considerăm de neacceptat pentru că în dreptul constituţional nu operăm cu clasificarea capacităţii juridice în capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. Alţii consideră că aceste drepturi reprezintă conţinutul unui raport juridic (cetăţenia), dar aceasta nu este un raport juridic. Considerăm, aşadar, drepturile

fundamentale ca fiind acele drepturi subiective care, alături de obligaţiile corelative, formează statutul juridic al cetăţeanului.

35. Universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale- drepturile şi libertăţile sunt universale şi indivizibile;- este prevăzut de art. 15, alin. 1 din Constitutie;Acesta se referă la:- sfera drepturilor - toate drepturile şi libertăţile aparţin cetăţenilor;- sfera titularilor - toţi cetăţenii au toate drepturile şi libertăţile din Constituţie.- aceasta este o posibilitate juridică pentru că exercitarea efectivă a acestora este la latitudinea fiecărui cetăţean;- Constituţia consacră principiile înscrise de cele 2 Pacte internaţionale privind drepturile, pacte semnate în anul

1967;- universalitatea drepturiior implică universalitatea îndatoririlor;- se poate afirma că îndatoririle fundamentale devin garanţii ale drepturilor fundamentale.

36.Neretroactivitatea legii- este consacrat de art. 15, alin. 2 din Constituţie;- presupune faptul că legea odată adoptată produce şi trebuie să producă efecte juridice doar pentru viitor;- este prevăzut şi de art. 1 din Codul Civil şi de art. 11 din Codul Penal; - Constituţia consacră expres o singură excepţie: legea penală sau contravenţională mai favorabilă;- mai există şi alte excepţii, precum: legile interpretative - aceasta nu este prevăzuta de Constituţie, se recurge la

metodele de interpretare, se va lua în considerare sensul “ab initio" al normei; ultraactivitatea legii - atunci când aceasta îşi produce efectele ulterior ieşirii din vigoare;

- este obligatoriu pentru toate ramurile de drept, chiar daca nu toate actele normative esenţiale pentru acestea îl prevăd;

- este o garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

37. Egalitatea in drepturi a cetatenilor- este prevăzută de art. 4, alin. 2 şi de art. 16, alin. 1 şi 2 din Constituţie; - art. 4 alin. 1 introduce un principiu nou specific statelor din Uniunea Europeană şi, în general, statelor democratice -

principiul solidarităţii cetăţenilor unui stat", solidaritate bazată pe valori comune. Acest principiu este de esenţa vieţii în comun a oamenilor;

- în literatura juridică, reflectându-se starea constituţională, egalitatea în drepturi a cetăţenilor a fost considerată ca fiind: fie un principiu fundamental, fie o categorie de drepturi, fie un drept politic. Noi am aprecia că egalitatea în drepturi este un principiu fundamental pentru întreg domeniul drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale;

- există 3 aspecte: egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii – art. 16, alin. 3 consacră expres egalitatea de şansă între bărbaţi şi femei pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice -; egalitatea în drepturi fară deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, avere sau origine socială; egalitatea în drepturi fără deosebire de religie, opinie sau apartenenţă politică;

- egalitatea priveşte toate drepturile indiferent dacă sunt înscrise în Constituţie sau in alte acte normative;- egalitatea se manifestă în toate domeniile de activitate - nicio măsură luată împotriva pericolului public nu poate duce la discriminare bazată pe rasă, culoare, sex, limbă,

religie, origine socială;- egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii se referă, în special, la condiţiile de muncă, dar şi la ocrotirea femeii-

mamă, la asistenţa acordată familiei ;- cel de-al doilea aspect al egalităţii evidenţiază faptul că sunt apărate şi garantate drepturile persoanelor aparţinând

minorităţilor naţionale.

38.Prioritatea reglementarilor in materia drepturilor omuluiDrepturile fundamentale ale omului şi. ulterior, ale cetăţeanului, au fost consacrate, de-a lungul timpului, în

documente cu o forţă juridică mai mică sau mai mare. Cel de-al doilea război mondial a determinat omenirea şi, în primul rând, pe liderii acesteia, să adopte declaraţii de drepturi, dar şi alte acte normative internaţionale prin care să reglementeze şi să ofere, astfel, o garanţie la nivel internaţional a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ale oricărui om fără nici o discriminare. Astfel, au apărut pe plan mondial:

- Declaraţia Universală a drepturilor omului – 10.12.1948;

- Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1967, ratificat de România în anul 1974 şi intrat în vigoare la data de 3.01.1976;

- Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1967, ratificat de România în anul 1974 şi intrat în vigoare la data de 23.03.1976;

- Actul final al Conferinţei pentru secui'îtate şi cooperare în Europa- Helsinki, 1975;- Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentaţilor statelor participante la Conferinţa pentru securitate şi

cooperare în Europa, 1989;- Carta de la Paris- 1990;Există şi o serie de documente internaţionale specializate pe diferite categorii de drepturi. Aceste documente au fost

adoptate şi la nivel regional, putându-se vorbi, astfel, despre:- Convenţia europeană a drepturilor omului – 1950;- Convenţia interamericană – 1969;- Convenţia africană – 1981.Aceste convenţii au promovat proceduri şi mecanisme ce asigură promovarea şi protecţia drepturilor omului, cu

precădere a celei de natură juridică. Există, în consecinţă, două categorii de reglementări - cele interne şi cele internaţionale.

In ceea ce priveşte corelaţia dintre documentele interne şi cele internaţionale se poate vorbi despre acestea ţinându-se cont de cerinţele cooperării internaţionale, precum şi de respectarea principiului suveranităţii statelor.

Toate documeiele internaţionale trebuie să reprezinte, de fapt, o garanţie internaţională suplimentară privind executarea acestor drepturi şi libertăţi - mecanismul internaţional nu intervine decât în cazul eşecului garanţiei naţionale. Individul nu are calitatea de subiect internaţional de drept, el nu poate revendica drepturile sale în mod direct la organizaţiile internaţionale. Aceste proceduri au rol limitat şi derogator, putându-se apela la ele doar în cazuri expres prevăzute de normele internaţionale.

Referitor la raportul dintre criteriile naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale şi cele ale Uniunii Europene se pune problema care este protecţia optimă. Reglementările interne se pot impune prin forţa lor morală, acestea fiind prioritare în ceea ce priveşte proclamarea şi garantarea drepturilor fundamentale. Reglementarea drepturilor şi de actele normative ale Uniunii Europene se face cu reflectarea principiului suveranităţii statelor, consacrându-se calitatea de membri egali ai comunităţii internaţionale a acestora, oferindu-se o garanţie suplimentară - „de rezervă" - faţă de cea naţională, care poate fi activată doar atunci când cea din urmă nu face faţă sau nu operează deloc sau necorespunzător.

Aceasta motivează şi prevederile Constituţiei României care reglementează corelaţia dintre aceste reglementări într-o viziune nouă, modernă şi eficientă - a se vedea în acest sens art. 20 din Constituţie.

39. Consecintele juridice ale suprematiei constitutieiConsecintele juridice ale suprematiei constitutiei privesc atat constitutia cat si restul dreptului. Aceste consecinte sunt

urmatoarele:- Consecinte juridice privind adoptarea constitutiei.Adoptarea unei constitutii este o procedura complexa si speciala

care trebuie sa aiba in vedere cele trei elemente: initiative, organ competent si moduri de adoptare.- Consecinte juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei. Acestea trebuie sa aiba in vedere atat

valoarea suprema a constitutiei in sistemul de drept, cat si stabilitatea ce trebuie recunoscuta constitutiei in defavoarea celorlalte acte normative.

- A treia constitutie vizeaza deosebirile dintre constitutie si celelalte legi. Aceste deosebiri vizeaza trei aspecte: continutul reglementarii; procedura de adoptare; forta juridica.

- A patra constitutie vizeaza conformitatea intregului drept cu constitutia.

40. Garantiile juiridice ale suprematiei constitutiei- Controlul general al aplicarii constitutiei - Constitutia insasi stabileste organele fundamentale ale statului si

competenta acestora. Toate aceste organe trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate si in limitele constitutiei.In acest sens fiecare constitutie organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii sale;

- Controlul constitutionalitatii legilor;- Indatorirea fundamentala a cetatenilor de a-si respecta constitutia.

41. Obiectul controlului de constitutionalitateDe principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al Parlamentului sau actele

normative cu forta juridica egala cu cea a legii. Sunt acte normative cu forta juridica egala cu cea a legii acele acte juridica care, desi sunt emise de alte autoritati decat Parlamentul, intervin si reglementeaza relatii sociale de domeniul legii si pot

modifica, suspenda sau abroga o lege. Totusi si alte acte normatice, cu forta juridica inferioara legii pot fi supuse acestui control, ca hotararile Consiliului de Ministri, conform articolului 53 din Constitutia din 1965. Si proiectele de legi pot fi astfel verificate.

42. Cauzele aparitiei controlului de constitutionalitateControlul de constitutionalitate a aparut datorita faptului ca legile ordinare se intamplau sa incalce prevederile

Constitutiei, desi aparitia unor neconcordante intre acestea pare, la prima vedere, imposibila, datorita ca legea si Constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, anume Parlamentul. Cu toate acestea, practica statelor a invederat posibilitatea existentei acestor neconcordante, iar existenta institutiei controlului de constitutionalitate a legii este chiar dovada incontestabila.

43. Clasificarea controlului de constitutionalitate in functie de criteriul inscrierii in constitutieIn functie de modul in care poate fi inscris in constitutie.- Controlul explicit - atunci cand este inscris in mod expres;- Controlul implicit - desi constitutia nu-l prevede in mode expres controlul de constitutionalitate se efectueaza in baza

principiului fundamental a legalitatii.

44. Clasificarea controlului de constitutionalitate in functie de criteriul ca organul competent sa efectueze controlulOrganele de stat competente a controla constitutionalitatea legilor si clasificarea controlului de constitutionalitate in

functie de acest criteriu.In prezent controlul de constitutionalitate poate fi realizat: de un organ politic sau de un organ jurisdictional. In functie

de organul care desfasoara acest control difera si procedura in functie de care se face controlul.- Controlul constitutionalitatii legilor exerctitat de un organ politic.Acest organ politic poate fi reprezentat fie de

organul legislativ(parlament)fie de un alt organ de stat care exista si care primeste si aceasta competenta si care este infiintat special in acest scop.Posibilitatea unui parlament de a exercita un astfel de control de constitutionalitate echivaleaza cu un supracontrol legitimate de prevederile constitutionale.In Romanian un astfel de control a fost exercitat de Marea Adunare Nationala in baza constitutiei de la 1965.In Franta exista un astfel de control exercitat prin consiliul constitutional.

- Controlul constitutionalitatii legii exercitat printr-un organjurisdictional.In aceasta situatie controluln de constitutionalitate fie este exercitat de organele judecatoresti fie de alte organe care folosesc o procedura asemanatoare celei judecatoresti.Dreptul judecatorului de a verifica conformitatea legii cu constitutia decurge prin chiar menirea judecatorului anume interpretarea si aplicarea legii iar daca este cazul aplicaarea unei sanctiuni.Dreptul judecatorului de a face aceasta verificare poate fi sustinut si prin teoria separatiei si echilibrului puterilor in stat respectiv prin posibilitatea de a se controla reciproc cele trei puteri.Pe de alta parte daca separatia si echilibrul puterii in stat nu este interpretata intr-o forma supla ci intr-una rigida judecatorul nu ar avea dreptul sa verifice constitutionalitatea unei legi pentru ca astfel acesta ar interveni in activitatea puterii legislative si mai mult de cat atat judecatorul ar fi transformat intr-o autoritate politica(ex: SUA-Controlul se desfasoara prin Curtea Suprema de justitie a SUA).

45. Clasificarea controlului de constitutionalitate in functie de criteriul temporalIn functie de timpul in care se efectueaza acest control:

- Controlul anterior adoptarii legii(se mai poate numi control prealabil sau preventiv)se exercita de regula in faza de proiect a legii;

- Controlul posterior adoptarii legii se exercita asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor normative cu forta juridica egala cu cea a legii.

46. Functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoane care au cetatenia romana si domiciliul in Romania- este prevăzut de art. 16, alin. 3 şi 4 din Constituţie;- demnitarii, din punct de vedere constituţional, nu sunt nişte simplii funcţionari publici;- funcţionarii publici sunt acele funcţii care presupun exerciţiul autorităţii statale, un statut aparte şi, pentru ocuparea

lor, este necesară depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară;- alături de cele două condiţii impuse de Constituţie - persoana să aibă cetăţenie română şi domiciliul în România - cei

ce doresc să depună această funcţie sau demnităţi publice trebuie să indeplinească toate celelalte condiţii impuse de Statutul funcţionarului public (legea nr. 188/1999);

- aceste funcţii, în speţă cele de la nivelul administraţiei publice locale, vor putea, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, să fie deţinute, în condiţiile legii organice, şi de cetăţeni ai acesteia. Deşi nu se prevede expres ca aceşti cetăţeni să aibă dublă cetăţenie, este evident că una dintre acestea trebuie să fe cea română.

47. Protectia cetatenilor romani in strainatate si obligatiile lor- este prevăzut de art. 17 din Constituţie;- exprimă faptul câ cetăţenia română este legălura politică şi juridică dintre stat şi cetăţean, definind astfel statutul

juridic al cetăţeanului, alături de drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale acestuia;- în temeiul acesteia cetăţenii români au dreptul de a cere protecţia statului;- cetăţenii români afiaţi în afara teritoriului României trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile fată de tară.

48. Cetatenii si apatrizii se bucura in Romania de protectie juridica- este prevazut de art. 18 din Constitutie;- se specifica astfel că: străinii şi apatrizii se bucură dee protecţia generala a persoanelor şi averilor, garantată de

Constituţie şi legi, dar şi că dreptul la azil se acordă sau se retrage în condiţiile legii cu respectarea prevederilor internaţionale se va ţine cont de faptul că străinii şi apatrizii au drepturi naturale, inalienabile şi imprescriptibile; că, din punct de vedere juridic, anumite drepturi nu pot aparţine decât cetăţenilor români ( precum: drepturile exclusiv politice, dreptul de proprietate asupra terenurilor, dreptul de a deţine funcţii publice); că, alături de drepturile naturale, există şi alte drepturi ce pot fi dobândite şi exercitate necondiţionate de calitatea de cetăţean al statului român;

- aşadar cetăţenii români se pot bucura de acele drepturi pentru care legea nu impune calitatea de cetăţean român.

49. Accesul liber la justitie- Justiţia este garanţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, se înfăptuieşte doar în numele legii de

judecători independenţi şi care se supun doar legii - funcţiile justiţiei sunt: interpretarea şi aplicarea legii la cazurile concrete; judecarea şi aplicarea

sancţiunilor, încercarea de a face dreptate;- aceste funcţii sunt realizate cu condiţia respectării principiilor procedurale: publicitate, oralitate,

contradictorialitatea dezbaterilor, posibilitatea exercitării căilor de atac;- oricine are acces liber la justiţie pentru a-şi apăra un drept sau un interes legitim;- este prevăzut de art. 21 din Constituţia României care face o distincţie între accesul liber la justiţie şi obligaţia

constituţională de ocrotire a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale - instanţa este obligată să se pronunţe asupra sesizărilor venite din partea cetăţenilor, caracterul legitim sau nelegitim al acestora va fi hotărât doar de instanţă;

- expresia „interese legitime" nu impune instanţei admisibilitatea acţiunii în justiţie, ci doar o obligă pe aceasta să ocrotescă doar interesele legitime;

- sesizarea justiţiei se poate face fie pe cale acţiunii directe, fie pe orice altă cale, precum ar ti cea a excepţiei - vezi excepţia de neconstituţionalitate;

- nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie;- părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil; în acest mod dreptul la

un proces echitabil este o garanţie a principiului egalităţii în drepturi. Soluţionarea într-un termen rezonabil a proceselor este o garanţie a faptului că justiţia, ca serviciu public, asigură apărarea drepturilor şi libertăţilor cu eliminarea oricăror mijloace şicanatorii şi tergiversări;

- acest articol mai prevede faptul că jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite, crearea acestora este justificată de necesitatea decongestionării instanţelor de judecată, dar, mai ales, de faptul că litigiul poate incontestabil să fie soluţionat pe această cale. Gratuitatea este, în această situaţie, un mijloc de încurajare pentru a recurge la asemenea proceduri.

50. Caracterul de exceptie al restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati- documentele internaţionale în materia drepturilor omului admit existenţa unor limitări, ale unor restrângeri;- pentru ca aceste limitări, restrângeri să nu fie neconstituţionale şi să nu aducă atingere dreptului sau libertăţii ca

atare, trebuie respectate nişte reguli. Astfel:- restângerile trebuie să fie expres prevăzute de lege;- restrângerea poate li dispusă doar dacă este necesara într-o societate democratică, aprecierea acestei condiţii o

face legiuitorul, dar o poate face şi judecătorul constituant; - măsura de restrângere trebuie să tle proporţională cu cauza care a determinat-o;- măsura de restrângere trebuie să tle aplicată în mod nediscriminatoriu;

- măsura de restrângere nu trebuie să aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii; - această măsura de restrângere este o excepţie, aşadar trebuie aplicat principiul „excepţiile sunt de strictă

interpretare şi aplicare";- aceste condiţii trebuie să fie întrunite în mod cumulativ - Constituţia prevede şi situaţiile, o altă condiţie care trebuie să fie respectată, în care se poate aplica acest principiu

al drepturilor şi libertăţilor, şi anume: o Apărarea securităţii naţionale;o Apărarea ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice;o Apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;o Desfigurarea instrucţiei penale;o Prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; - adoptarea unei astfel de măsuri trebuie să fie exclusiv în vederea favorizării binelui general;- pot fi impuse restricţii legale pentru forţele aniiate şi cele ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

51. Libertatea constiintei - aceasta presupune posibilitatea cetăţeanului de a avea şi de a exprima public o concepţie a sa despre lumea

înconjurătoare;- este prevăzută de art. 29 din Constituţie;- libertatea conştiinţei cuprinde, pe lângă alte libertăţi, precum cea a gândirii sau cea a opiniilor sau cea a cuvântului,

sau cea de asociere, şi libertatea religioasă;- aceste libertăţi pot fi exprimate, din punct de vedere juridic, într-o singură libertate care presupune şi o continuitate

spirituală în sânul familiei, părinţii având dreptul de a asigura, potrivit propriilor condiţii, concepţii, convingeri educaţia copiilor, fără a încălca normele juridice;

- libertatea conştiinţei trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc, nimeni neputând fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale;

-organizarea cultelor pe baza propriilor statute este liberă, în condiţiile legii;-în România cultele religioase sunt autonome, statul fiind obligat să sprijine aceste culte.

52. Dreptul la aparare- este prevăzut de art, 24 din Constituţie;- se află în strânsă legătură cu libertatea individuală şi cu siguranţa, securitatea persoanei;- are 2 accepţiuni:o una largă - reprezentând totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se

apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, să constate învinuirile, să scoată ia iveală nevinovăţia sa;o una restrânsă - cuprinzând doar posibilitatea folosirii unui avocat;- este stabiită regula constituţională conform căreia părţile au dreptul ia asistenţă din partea unui avocat, ales sau

numit din oficiu;- există şi procese în care asistenţa avocatului este obligatorie, aceste situaţii fiind expres prevăzute de lege. Art. 171

din Codul de Procedură Penală prevede situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie, astfel sunt menţionate, spre exemplu: situaţia în care organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea sau situaţia în care este vorba despre cauze in care legea prevede infractiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Asistenţa juridică este obligatorie atunci când persoana este minoră.

- Constituţia prevede obligatorie asistenţa juridică din partea unui avocat atunci când persoanei se comunică învinuirea.

53. Dreptul la libera circulatie- este prevăzut de art. 25 din Constituţie;- prin intermediul acej;tuia este asigurată libertatea de mişcare a persoanei;- Constituţia are in vedere libera circulaţie pe teritoriul României, dar şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării;- Această libertate nu poate fi absolută, restricţiile trebuind să fie expres prevăzute de lege;- Acest articol prevede că fiecare cetăţean are dreptul de a circula nestânjenit pe teritoriul statului român şi de a-şi

stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate; - Prin acest text constituţional s-a garantat posibilitatea oricărui cetăţean român de a emigra şi de a reveni în ţară, tară

a fi pasibil de o eventuală sancţiune;

- Documentele juridice internaţionale prevăd că nici unui cetăţean nu-i poate fi interzis, în mod arbitrar, dreptul de a intra în propria ţară, aşa cum nici un cetăţean nu poate fi expulzat în mod arbitrar;

- Reglementările privind actele de stare civilă a persoanei nu pot fi considerate restricţii la libera circulatie a persoanei.

54. Dreptul la viata intima, familiala si privata- este prevăzut de art. 26 din Constituţie;- reflectă respectarea personalităţii omului, aspect mentionat chiar de art. 1 alin. 3 din Constituţie;- cele 3 noţiuni - viaţă intimă, viaţă familială, viaţa privată sunt într-o corelaţie indisolubilă;- nimeni nu se poate amesteca în acestea decât cu acordul explicit şi liber exprimat al persoanei;- deşi este unul dintre cele „mai naturale, mai imprescriptibile şi mai inalinabile" drepturi, acest drept este înscris în

documente, in Constituţii destul de târziu;- este cunoscut şi sub denumirea de libertate corporală sau dreptul persoanei de a dispune de corpul său;- dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi cuprinde 2 aspecte:o numai persoana poate dispune de ea însăşi;o prin exercitarea acestui drept, persoana nu trebuie să aducă atingere celorlalţi;

55. Secretul corespondentei- este prevăzut de art. 28 din Constituţie- acest drept urmăreşte să protejeze posibilitatea persoanei fizice de a-şi comunica prin scris, telefon sau prin alte

mijloace, gândurile şi opiniile sale (fară a-i fi cunoscute de alţii, cenzurate sau făcute publice);- prin corespondenţă se înţelege - scrisori, telegrame, trimiteri poştale de orice fel, convorbiri teleibnice şi alte

mijloace legale de comunicare;- reguli:o Sunt obligaţi să respecte secretul corespondenţei atât persoanele fizice, cât şi autorităţile publice;o Nimeni nu poate reţine, deschide, citi, distruge, da publicităţii o corespondenţă ce nu-i este adresată, având obligaţia

de a o restitui destinatarului;o Nimeni nu are dreptul de a intercepta o convorbire telefonică sau de a divulga conţinutul unei astfel de convorbiri de

care a luat cunoştinţă în mod întâmplător;o Obligaţii aparte, stabilite în detaliu prin lege, au funcţionarii din serviciile poştale şi de comunicaţii;- exerciţiul acestui drept comportă o restrângere necesară în interesul justiţiei– acest drept aparţine magistraţilor şi

trebuie să fie expres prevăzut de lege şi realiazat după o procedură strictă şi numai pe baza unor ordonanţe scrise şi cu respectarea celorlalte drepturi ale persoanei, în special a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată.

56. Dreptul la informatie - este prevăzut de art. 31 din Constituţie;- astfel este garantat dreptul persoanei la orice informaţie de interes public;- conţinutul acestui drept cuprinde: dreptul persoanei de a fi informat prompt, corect şi clar cu privire la măsurile

luate de autorităţi; accesul liber la sursele de informaţie publică, ştiinţifică, tehnică, etc: posibilitatea de a fi recepţionate direct şi în mod normal a emisiunilor radio-TV, dar şi o obligaţie corelativă a autorităţilor guvernamentale de a crea condiţiile materiale şi juridice pentru difuzarea liberă şi amplă a informaţiilor de orice natură;

- acest articol clasifică informaţiile astfel: informaţii de interes general: informaţii despre evenimente sau hotărâri luate de autorităţile publice; informaţii cu caracter personal;

- obligaţiile autorităţilor publice privind exercitarea acestui drept sunt următoarele: informarea corectă; asigurarea prin serviciile publice a dreptului la antenă; asigurarea protecţiei tinerilor şi a siguranţei naţionale;

- serviciile publice de radio şi televiziune sunt organizate prin lege organică, activitatea lor fiind supusă controlului parlamentar. Aceste servicii trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă;

- art. 31, alin. 3 din Constituţie interzice, în mod expres, ca prin exercitarea acestui drept să se prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională;

- în România există la ora actuală atât o lege (legea nr. 544/2001) prin care se stabilesc condiţiile în care orice cetăţean are acces la informaţiile de interes public, care sunt aceste astfel de informaţii, cum pot fi obţinute, cât şi o lege prin care se asigură protecţie datelor cu caracter personal (legea nr. 677/2003). Este creată în baza acestei ultime legi şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Datelor cu caracter personal al cărei scop este evident din chiar denumirea sa.

57. Accesul la cultura

- este garantat în condiţiile legii, fiind prevăzut de art. 33 din Constituţie;- este garantat astfel un drept nou - ce presupune libertatea individului de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede

la valorile culturii naţionale şi universale; - statul, pentru ca individul să-şi poată realiza acest drept, trebuie:o să asigure păstrarea identităţii spirituale;o să sprijine cultura naţională;o să stimuleze artele;o să protejeze şi să conserve moştenirea culturală;o să sprijine dezvoltarea creativităţii contemporane;o să promoveze valorile culturale şi artistice ale României în lume.

58. Dreptul la ocrotirea sanatatii - este prevăzut de art. 34 din Constituţie;- acest drept implică şi eforturile statului şi, implicit, obligaţiile acestuia:o scăderea mortalităţii, în special a celei infantile;o profilaxia şi tratamentele diverselor maladii;o asigurarea serviciilor medicale;- legea este cea care stabileşte controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale.

59. Dreptul la un mediu sanatos- este prevăzut de art. 35 din Constituţie- este recunoscut de către stat fiecărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic;- statul va asigura cadrul legislativ necesar pentru exercitarea acestui drept - persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător; practic, în acest mod, a

apărut o nouă îndatorire;- este un drept de a treia generaţie- nu este suficientă doar contribuţia statului român pentru realizarea acestui drept, fiind necesară cooperarea

internaţională pentru a putea avea un mediu înconiurălor sănătos.

60. Dreptul de asociere- este prevăzut de art. 40 din Constituţie;- cuprinde posibilitatea cetăţenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide politice, în sindicate, în patronate şi

in alte forme de asociere (ligi, uniuni) cu scopul de a participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală, de a-şi realiza o serie de interese legitime comune;

- aceste asociaţii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de asociere şi nu contractul care este temeiul asociaţiilor şi societăţilor de drept privat - societăţi civile, societăţi comerciale, asociaţii şi fundaţii;

- aceste asociaţii nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obţinerea unor beneficii, trebuind să aibă scopuri politice, religioase, culturale, scopuri care să exprime libertatea de gândire şi de exprimare a gândurilor, opiniilor, credinţelor;

- Constituţia stabileşte, aşadar, în mod expres, doar trei forme de asociere: partide politice; patronate şi sindicate;- sunt stabilite nişte limite constituţionale privitoare la aceste forme de asociere, limite care privesc 3 aspecte:- Scopurile şi activitatea - sunt considerate neconstituţionale partidele politice sau organizaţiile ce militează împotriva

pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii de stat. Constatarea şi declararea ca neconstituţională a unei asociaţii în aceste condiţii revine Curţii Constituţionale;

- Membrii - nu pot face parte din partide politice, doar din acestea: judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii (judecătorii şi procurorii), membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică - chiar funcţionarii publici. Această interdicţie este o expresie a principiului neutralităţii serviciilor publice care implică o detaşare a funcţionarilor publici de problemele politice;

- Caracterul asociaţiei - sunt interzise expres acele asociaţii care au un caracter secret.

61. Dreptul la munca si protectia sociala a muncii- este prevăzut de art. 41 şi de art. 42 din Constituţie;- este un drept inerent fiinţei umane, este natural şi imprescriptibil;- acest drept include: libertatea alegerii profesiei, meseriei, ocupaţiei; libertatea alegerii locului de muncă;

protecţia socială a muncii, dreptul la negocieri colective;- statul are obligaţia de a asigura toate măsurile ca acest drept să poată fi exercitat;

- salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securiiatea şi sănătalea salariaţilor; regimul de muncă al femeilor şi tinerilor; instituirea unui salariu minim brut pe ţară; repausul săptămânal; concediul de odihnă plătit; prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale; formarea profesională; alte situaţii specifice prevăzute de lege.- durata normală a zile de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore, iar, în cazul în care într-un anumit loc de muncă nu

se poate lucra atâtea ore, în medie pe zi, trebuie ca într-o săptămână să fie lucrate 41 de ore. Angajatorul trebuie să asigure o limitare rezonabilă a duratei de muncă. Tot acesta trebuie să asigure condiţii de muncă juste şi favorabile.

- sunt excluse sclavia, munca forţată sau obligatorie. Conform art. 42 alin. 2 din Constituţie nu constituie muncă forţată:

o Activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivii legii, în locul acesiora, din motive religioase sau de conştiinţă;

o Munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, in perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

o Prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege;

o conform principiul egalităţii în drepturi, de fapt ca o aplicaţie a acestuia, femeile şi bărbaţii trebuie să beneficieze la muncă egală de aceiaşi salariu;

o alin. 5 al art. 41 garantează caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, convenţii formulate în urma exercitării dreptului la negocieri colective în materie de muncă, in aceste condiţii putem afirma, fară putinţă de tăgadă, faptul că aceste contracte colective de muncă sunt izvor formal de drept în dreptul nostru.

62. Dreptul de petitionare- este prevăzut de art. 51 din Constituţie;- este o garanţie juridică generală pentru celelalte drepturi şi libertăţi;- acest drept poate fi exercitat fie individual de către cetăţean, fie de către un grup de cetăţeni, fie de către organizaţii

legal constituite;- orice petiţie trebuie să fie semnată, trebuind să conţină datele de identificare ale petionarului; autorităţile publice nu

vor răspunde la petiţiile anonime;- este prevăzută şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a examina şi de a răspunde la petiţii în termenele şi în

condiţiile stabilite de lege. Aceste condiţii sunt stabilite în prezent de Ordonanţa de Guvern nr. 27/2002 privind modul de soluţionare a petitiilor. Termenul legal în care autorităţile sunt obligate să răspundă la o petiţie, dacă nu se prevede altfel prin norme speciale, este de 30 de zile.

- Exercitarea acsetui drept este scutită de taxă.

63.Dreptul la un nivel de trai decent- este prevăzut de art. 47 din Constituţie;- statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială care să asigure cetăţenilor un astfel

de nivel de trai- acest nivel de trai se realizează prin munca cetăţeanului, dar statul trebuie să contribuie la îmbunătăţirea acestor

condiţii prin măsurile enunţate mai sus;- cooperarea internaţională joacă un rol important în realizarea acestui drept;- acest drept ar trebui să cuprindă: dreptul ia condiţii rezonabile de existenţă şi la amelioraiea lor continuă şi

dreptul la hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă satisfacătoare;- Constituţia noastră precizează că cetăţenii români au: dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la

asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, dreptul la ajutor de şomaj, dreptul la măsuri de asistenţă sociala;- astfel s-a introdus un element inovator - instituţionalizarea asistenţei sociale – ca dimensiune modernă a măsurilor

necesare pentru asigurarea unui trai decent.

64. Libertatea intrunirilor- este prevăzută de art. 39 din Constituţie;

- această libertate presupune posibilitatea cetăţenilor de a se întruni în uniuni private sau publice pentru a-si exprima gândurile, opiniile şi credintele;

- Se poate exercita prin mai multe forme, dintre care Constituţia precizează, în mod expres: mitingurile, demonstatiile şi procesiunile;

- orice întrunire este o grupare de persoane, o grupare organizată, cu caracter temporar destinată schimbului de idei, concepţii, opinii;

- Nu trebuie confundată libertatea întrunirilor cu dreptul de asociere. Astfel, putem identifica următoarele deosebiri între aceste două drepturi fundamentale:

• întrunirile presupun participanţi care nu au calitate de membru permanent sau acceptat conform unei proceduri prestabilite: asociaţiile presupun un grup de persoane unite prin calitatea de membru între care există legături permanente;

• întrunirile urmaresc realizarea unui scop concret, declarat în momentul desfăşurării lor, asociaţia presupune existenţa unui scop permanent, precis determinat în momentul înfiinţării ei şi declarat prin actul de înfiinţare sau de organizare;

• întrunirile se desfăşoară pe baza unor reguli stabilite spontan, asociaţia funcţionează pe baza unor reguli statutare;• întrunirile se desfăşoară pe căile şi în pieţele publice sau în localuri publice, asociaţiile îşi ţin reuniunile la sediile lor;- intrunirile pot fi publice sau private - Constituţia stabileşte 3 reguli cu privire la intruniri: libertatea acestora;

caracterul paşnic al întrunirilor; interzicerea la întruniri a oricărui tip de arme.

65. Libertatea individuala- Este prevăzută de art. 23 din Constituţie;- De fapt acest articol foloseşte 2 noţiuni: libertatea individuală şi siguranţa persoanei, noţiuni care nu trebuie

să fie confundate;- Acest drept exprimă faptul că libertăţile nu trebuie reglementate doar în totalitatea lor, ci şi flecare în parte;Libertatea individuală are in vedere: libertatea fizică a persoanei, dreptul unei persoane de se comporta şi mişca

liber, dreptul de a nu fi ţinut în sclavie, deţinut decât în cazurile prevăzute expres de Constituţiei şi de legi, este expresia stării naturale a omului;

- exercitarea acestei libertăţi nu trebuie să contravină ordinii de drept nici acţiunile autorităţilor publice, în cazul încălcării ordinii de drept, nu trebuie să îngrădească excesiv această libertate;

- aici apare noţiunea de siguranţă a persoanei (= ansamblul garanţiilor care asigură ca măsurile luate de stat în cazul încălcării ordinii de drept, să nu fie ilegale);

- aceste garanţii permit realizarea faptelor antisociale, asigurarea ocrotirii juridice a individului, dar şi a drepturilor şi a libertăţilor acestuia;

- art. 23 prevede în alin. 2. că percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege, adică doar în acele situaţii în care autorităţile publice sunt competente conform legilor în vigoare

Percheziţia este un mijloc de probă;- noţiunea, condiţiile în care se efectuează, procedura care trebuie urmată, etc. sunt detaliate de art. 100-art. 111 din

Codul de Procedură Penală;- este de două feluri: percheziţie corporală care, potrivit art. 100 alin. 5 din Codul de Procedură Penală, poate fî

dipusă. după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de Judecător, şi percheziţie domiciliară care, potrivit art. 100 alin. 3, spre doeseblre de cea anterioara amintita, poate fi dispusă numai de Judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii.

Reţinerea - este o măsură procesual-penală preventiva, conform art. 136 alin. 1, lit. a din Codul de Procedură Penală;- este permisă doar în cazurile şi cu procedura stabilită de lege. respectiv de art. 143 şi 144 din Codul de Procedură

Penală;- conform art. 23 alin. 3 din Constituţie această măsură nu poate depăşi 24 de ore;- trebuie adusă la cunoştinţa imediată a persoanei respective, la fel ca şi motivele care au stat Ia baza luării acestei

măsuri, în limba pe care persoana respectivă o cunoaşte;- în momentul în care situaţia pentru care a fost dispusă această măsură a încetat, eliberarea persoanei este

obligatorie şi imediată Arestarea - conform art. 136 alin. 1, lit. d din Codul de Procedură Penală, şi aceasta este tot o măsură procesual-

preventivă, iar dispoziţiile care dezvoltă această normă, cât şi normele constituţionale sunt art. 146-160 indice b din Codul de Procedură Penală;

- conform art. 23 alin. 4 din Constituţie aceasta se poate dispune doar de către judecător şi numai în cursul procesului penal;

- durata acestei măsuri este de cel mult 30 de zile, iar dacă aceasta a fost dispusă în timpul urmăririi penale, ea se poate prelungi cu cel mult 30 de zile, fărâ ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. Pe de altă parte, în faza de Judecată, conform art, 23 alin. 6 din Constituţie, instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa de judecată constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate. Încheierile prin care instanţa dispune măsura arestării preventive sunt supuse căi lor de atac prevăzute de lege.

- Judecătorul trebuie să motiveze hotărârea prin care dispune luarea acestei măsuri;- Aşadar o astfel de măsură poate fi luală doar atunci când există motive legale;- Alte reguli privind măsura arestării preventive: Celui arestat, precum şi celui reţinut, i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele arestării, respectiv ale reţinerii; Acestea se comunică în cel mai scurt timp cu putinţă, iar în cazuI reţinerii se aduc ia cunoştinţă de îndată; Aceste motive se comunică în limba pe care învinuitul sau inculpatul înţelege; Este obligatorie prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu, in momentul comunicării tuturor celor expuse

mai sus; Aceste reguli sunt imperative.- persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe

cauţiune, acestea sunt garanţii ale prezumţiei de nevinovăţie, dar şi forme ale liberării provizorii;- nu trebuie ignorat un principiu constituţional esenţial pentru toti, ceea ce presupune un proces penal, şi anume

prezumptia de nevinovăţie de care orice persoana beneficiază până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Trebuie reţinut, însă, că aceasta este o prezumţie relativă, şi nu absolută.

- Pedeapsa nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, iar, în urma revizuirii Constituţiei, sancţiunile privative de libertate nu pot să fie decât de natură penală; în cazul faptelor care nu au un astfel de caracter penal există sancţiuni de natură pecuniară, munca în folosul comunităţii, etc.

Trebuie să reţinem că art. 23 stabileşte 3 reguli fundamentale: prezumţia de nevinovăţie, legalitatea pedepsei şi dispunerea arestării preventive doar de către instanţa de judecată.

66. Inviolabilitatea domiciliului- este prevăzută de art. 27 din Constituţie;- presupune două aspecte:- inviolabilitatea domiciliului- libertatea de alegere a domiciliului- inviolabilitatea domiciliului presupune interdictia pătrunderii unei persoane străine în domiciliu;- acest drept are în vedere atât domiciliul, cât şi reşedinţa pentru că în sens constituţional domiciliul le cuprinde pe

amândouă;- nu va trebui să confundăm, însa, noţiunea de domiciliu cu cea de proprietate (aşadar chiar şi în cazul în care un bun

imobil deţinut în proprietate de o persoană este închiriat, pătrunderea în mod neilegal în acest imobil locuit de chiriaş este o atingere adusă acestui drept constituţional);

- persoană poate pătrunde într-un domiciliu care nu este al său în doua situaţii: - Atunci când persoana domicliată în acel spaţiu îl permite acest lucru;- Atunci când, deşi nu are permisiunea persoanei care locuieşte în acel imobil, poate pătrunde, dar doar în situaţiile

expres prevăzute de lege, în primul rând de Constituţie. Astfel de situaţii sunt următoarele: executarea unui mandat de arestare sau a unei hotârâri judecătoreşti; înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice; prevenirea răspândirii unei epidemii acest articol completează menţiunile făcute de art. 2 din Constituţie cu privire la percheziţia domiciliară - aceasta fiind una dintre situaţiile când, în mod legal, poate ti adusă atingere acestui drept. Astfel, se menţionează, la alin. 3 şi 4 ale art. 27, că percheziţia nu poate fi dispusă decât de judecător, aceasta se efectuează doar în condiţiile şi în formele prevăzute de lege. Nu poate fi efectuată pe timpul nopţii, decât în cazul infracţiunilor flagrante.

67. Dreptul la invatatura- este prevăzut de art. 32 din Constituţie;- este în acelaşi timp şi o îndatorire prin existenţa obligativităţii anumitor forme de învăţământ;

- învăţământul trebuie să fie astfel organizat încât să asigure şanse egale tuturor cetăţenilor folosind doar criteriul competenţei profesionale şi neajungându-se ia discriminări;

- acest articol stabileşte formele de organizare ale învăţământului: învăţământ general obligatoriu, învăţământ liceal, învăţământ profesional, învăţământ superior, putând exista şi alte astfel de forme, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege şi să nu fie neconstituţionale;

- există 3 categorii de instituţii de invăţământ: private (particulare), publice şi confesionale, acestea trebuind sa fie organizate conform legii;

- instituţiilor superioare de învăţământ - universităţilor - le este garantată autonomia universitară, indiferent dacă acestea sunt private sau publice;

- învăţământul de stat este gratuit conform legii, statul oferindu-le copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor insituţionalizaţi posibilitatea de a beneficia, conform legii, de burse sociale de studii;

- învăţământul religios poate fi: organizat de culte - caz în care se asigură libertatea conştiinţei; organizat în şcolile de stat - este facultativ, este conform propriilor convingeri, se desfăşoară în limba oficială a statului;

- limba română este cea în care se desfăşoară toate formele de învăţământ, minorităţile naţionale având dreptul de a-şi folosi propria limbă, limba maternă, în anumite condiţii stabilite de lege.

68. Dreptul de proprietate privata- este prevăzut de art. 44 din Constituţie;- acest drept cuprinde: dreptul persoanei fizice de a dobândi o proprietate, dreptul de a o folosi, dreptul de a dispune

de aceasta, dreptul de a transmite; dreptul de proprietate;- dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate, conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt

stabilite prin lege.- proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular; cetăţenii străini şi apatrizii pot

dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor doar: în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică în materie, dar şi prin moştenire legală.

- Interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către străini şi apatrizi este de veche tradiţie constituţională în România şi s-a fondat pe ideea de protecţie a teritoriului ca parte constitutivă a statului, acesta fiind ca şi celelalte componente ale statului, inalienabil şi indivizibil. O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană aceste reguli nu dispar, ci, din contră, eie vor atinge un nivel instituţional mai înalt. Mai mult decât atât, exista şi o garanţie a păstrării acestor principii: aderarea la Uniunea Europeană, tratatele internaţionale, reciprocitatea, legea organică, moştenirea legală. In orice alte situaţii dobândirea terenurilor către străini şi apatrizi este interzisă.

- Exproprierea poate avea ioc doar dacă sunt respectate nişte condiţii:- Să fie lucrări de interes general să existe o cauză de utilitate publică definită prin lege;- Proprietarul să fie despăgubit pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte

daune imputabile autorităţii, această despăgubire trebuie să fie prealabilă şi justă;- acest drept obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la

respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului;- Garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate privată sunt:- Interzicerea confiscării averii dobândite în mod licit, caracterul licit al acesteia se prezumă. Este vorba despre o

prezumţie relativă. Pe de altă parte. în mod evident, însă numai în condiţiile legii, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau din contravenţii pot fi confiscate;

- Interzicerea naţionalizării sau a oricăror altor măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor dreptului de proprietate.

69. Libertatea de exprimare• este prevăzută de art. 30 din Constituţie;• se referă la posibilitatea de exprimare prin cele mai diverse posibilităţi a opiniilor, a gândurilor sau a credintelor sau

a creaţiilor de orice fel;• este o libertate de tradiţie care poate fi regăsită şi sub denumirea de libertate a cuvântului sau libertate a presei;• există 3 mari reguli:- libertatea de exprimare - alin. 1 al art. 30 precizează că aceasta este inviolabilă;- interzicerea cenzurii - alin. 2 din art. 30 precizează că cenzura de orice fel este interzisă;- responsabilitatea - alin. 8 din art. 30 precizează existenţa unei răspunderi juridice în cazul în care sunt

încălcate limitele impuse de Constituţie privind exercitarea acestei libertăţi. Astfel, se prevede existenţa unei răspunderi

civile şi a unei răspunderi penale, ambele revenind editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, însă, doar în condiţiile legii. Din păcate, nici la ora actuală nu există o lege a presei care să reglementeze cu specificul caracteristic aceste forme de răspundere. De altfel această lege ar trebui să stabilească care sunt faptele ce pot fi considerate delicte de presă şi regimul juridic al acestora.

• Chiar dacă prin Constituţie este interzisă cenzura, precum şi suprimarea publicaţiilor, aceasta nu interzice şi suspendarea acestora la care, se poate apela în condiţiile legii;

• Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţiile. Insă aceasta nu este o libertate absoluta, ea putând fi limitată expres prin norme legale;

• Libertatea de exprimare nu este ea însăşi una absolută, astfel alin.6 din art. 30 precizează că aceasta nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De asemenea este interzis în mod expres, ca prin exercitarea acestei libertăţi să aibă loc: defaimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestări obscene, contrare bunelor moravuri. Prin menţionarea expresă a acestor interdicţii se încearcă asigurarea respectării drepturilor şl a reputaţiei indivizilor, dar şi salvgardarea siguranţei naţionale, a ordinii publice, a sănătăţii şi a moralităţii publice.

70. Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica - este prevăzut de art. 52 din Constituţie;- este temeiul constituţional, alături şi de alte norme constituţionale, precum art. 126, al răspunderii

autorităţilor publice pentru vătămările produse cetăţenilor prin încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăţilor acestora. Această răspundere intervine:

o Când autorităţile publice emit un act administrativ prin care vatămă o persoană într-un drept al său sau într-un interes legitim;

o Când autorităţile ptiblice nu soluţionează în termenul legal o cerere a unei persoane;o Când prin erori judiciare săvârşite în cadrul proceselor se produc prejudicii. In acest ultim caz răspunderea statului

umiează să fie stabilită în condiţiile legii, iar magistraţii care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau cu gravă neglijenţă vor răspunde conform legii. Există astfel posibilitatea unei acţiuni în regres a statului obligat să răspundă patrimonial, ceea ce este de natură a întări garanţia constituţională a acestei răspunderi, judecătorul (dar şi procurorul) fiind direct implicat în consecinţele actului de justiţie eronat;

- actele la care se referă acest articol sunt acte de natură administrativă emise de autorităţile publice tară deosebire de natura lor juridică;

- pretenţiile pe care le poate formula cetăţeanul în cazul în care i s-a vătămat un drept sau un interes legitim printr-un astfel de act sunt: recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului in cauză şi repararea pagubei.

71. Dreptul la mostenire- este prevăzut de art. 46 din Constituţie care specifică doar faptul că acesta este garantat;- normele dreptului civil vor dezvolta aceste prevederi, drept in temeiul caruia o persoana poate dobandi pe cale

succesorala, in conditiile legii, orice bun.

72. Dreptul la greva- este prevăzut de art. 43 din Constituţie;- greva presupune încetarea colectivă şi voluntara a muncii de către salariaţi, încetare prin care se urmăreşte

obţinerea, prin constrângere, a modificării condiţiilor de muncă şi de viaţă;- greva intervine atunci când celelalte mijloace de negociere au eşuat;- grevele pot fi declarate doar de salariaţi pentru a-şi apăra interesele economice, profesionale şi sociale, în condiţiile

şi limitele stabilite de legea conflictelor de muncă;- grevele nu pot fi considerate licite dacă au ca scop apărarea unor interese politice;- legea conflictelor de muncă trebuie să prevadă, fapt pe care îl şi face, garanţiile necesare asigurării serviciilor

esenţiale pentru societate.

73. Dreptul la casatorie- art. 48 din Constituţie garantează libertatea căsătoriei liber consimţite;- familia trebuie sa se bazeze pe egalitatea femeii şi a bărbatului;

- părinţilor le revine obligaţia constituţională de creştere, educare şi instruire a copiilor indiferent dacă sunt din sau din afara căsătoriei;

- căsătoria religioasă este facultativă - dar trebuie să fie precedată de cea civilă.

74. Dreptul persoanelor cu handicap la o protectie speciala- Acest articol, prin revizuirea Constituţiei, a redefinit la alin. 2 politica statului în acest domeniu astfel: statul asigură

realizarea unei politici sociale naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viata comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

- Reglementarea este actualizată corespunzător concepţiei normative din statele Uniunii Europene şi se dă astfel un conţinut foarte clar egalităţii sub aspectul discriminării pozitive, permiţând persoanelor cu handicap să participe la viaţa comunităţii.

75. Libertatea economica- este prevăzută de art. 45 din Constituţie;- existenţa unei economii de piaţă, bazată pe liberă iniţiativă, unde dreptul de proprietate privată este garantat şi

ocrotit, iar proprietatea privată este inviolabilă, libertatea economică trebuie să fie un drept fundamental;- Constituţia Elveţiei prevede că o astfel de libertate presupune: libertatea alegerii profesiei, liberul acces la o

activitate economică lucrativă privată, liberul exerciţiu al acestei activităţi;- Aşadar orice persoană are accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă, iar exercitarea acestora în

condiţiile legii este garantata.