Tehnici colocviu semestrul 2 an I1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropul..........................................................22 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule ampicilina.........................................23.Tehnica administrarii supozitoarelor.................................................................................................44.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala.............................................................................55.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclisma....................................................................76.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura.............................................87.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie........................................................................98.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoli.......................................................................109.Tehnica administrarii de medicamente prin pulverizare/atomizor..................................................1110.Tehnica administrarii O2...............................................................................................................1211.Tehnica badijonajului bucal...........................................................................................................1312.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelor.......................................................1413.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudraj........................................................................1514.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata tegumentelor.....................................1615.Tehnica instilatiei nazale...............................................................................................................1716.Tehnica instlatiei oculare...............................................................................................................1817.Tehnica instilatiei auriculare..........................................................................................................1918.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa conjunctivala.......................................................2019.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auriculara............................................................2120.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazala..................................................................2221.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginale.........................................................................................2322.Tehnica aplicarii globulelor vaginale............................................................................................2323.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda nazogastrica....................................................2424.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastrica...........................................................2525.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiola...................................................................................2626.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de cauciuc...............................................2827.Tehnica dizolvarii pulberilor.........................................................................................................2828.Tehnica efectuarii IDR la Tuberculina...........................................................................................2829.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)........................................................................................3130.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc..............................................................................3231.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc.........................................................................3332.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor uleioase(algocalminul)..........................................3433.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard).........................................................36

*RETARPEN............................................................................................................................37*MOLDAMIN..........................................................................................................................38

34.Tenica administrarii antibioticelor im............................................................................................3935.Tehnica administrarii cortizonului pe cale iv................................................................................4036.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)..........................................................................4137.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale bucala(faringosept)..............................................4238.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula).................................................................4339.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazale........................................................4740.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe cale orala la copii..............................48

*CORTIZONUL.......................................................................................................................53Cortizon acetat, fiole..........................................................................................................................53 II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabila...........................................................................54

Antibiotice intravenoase sunt medicamente antibiotice proiect

Antibiotice intravenoase sunt medicamente antibiotice proiect

ot_administra/#ixzz1S9z1lXmV

1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropulCalea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.Efectele locale sunt:

- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;- Protejează mucoasa gastro-intestinală- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora.- Dezinfectează tubul digestiv

Efecte generale:- Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra

unor organe, sisteme şi aparate.Contraindicaţii:

- Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice- Pacientul refuză medicamentul- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă

Pregătirea administrării medicamentelor.Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare. Medicamentele pe cale orală i se dau pacientului în poziţie şezând dacă starea lui permite.Materialele necesare sunt:

- Lingură- Pipetă- Sticlă picurătoare (undină)- Pahar gradat- Ceai, apă sau lapte

Lichidele. Se măsoară doza unică cu paharul, în cazul siropurilor, uleiurilor, apelor minerale şi emulsiilor. Mixturile, soluţiile şi emulsiile se pot măsura şi cu linguriţa. Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau sticla picurătoare. Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea ceaiul sau apa.

2 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule ampicilina

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.Efectele locale sunt:

- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;- Protejează mucoasa gastro-intestinală- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora.- Dezinfectează tubul digestiv

Efecte generale:- Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra

unor organe, sisteme şi aparate.Contraindicaţii:

- Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice- Pacientul refuză medicamentul- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă

Medicamentele solide, în special tabletele şi drajeurile, se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare. Tabletele care se resorb (topesc) la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă. Pulberile divizate în caşete sau capsule cerate (tetraciclina): se înmoaie întâi caşeta în apă şi se aşează pe limbă pentru a putea fi înghiţită. Granulele se măsoară cu linguriţa. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. smecta). Înaintea administrării se verifică medicamentele. Ceaiurile medicinale se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active.Mixturile se agită înainte de a le administra. Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceaiuri sau sirop. Comprimatele nu se manipulează direct cu mâna după scoaterea din ambalajul lor. Nu se administrează tablete sau drajeuri copiilor sub vârsta de doi ani. Ampicilina CompozitieAmpicilina este capul de serie al grupului aminopenicilinelor, din care mai fac parte:• hetacilina• metampicilina• talampicilina• epicilina• amoxicilina

Un singur compus este superior ampicilinei dintre cei mentionati anterior: amoxicilina.O capsula contine 0,500 g ampicilina anhidra sub forma de ampicilina trihidrat.Capsule de 250 si 500 miligrame

Ampicilina este o penicilina cu un spectru largit fata de penicilina G, cu activitate extinsa pe bacili gram negativi aerobi.Pe langa germenii cu sensibilitate la penicilina, ampicilina mai poate fi activa pe:• enterococ rezistent la penicilina• bacil tific• salmonella• unele tulpini de Klebsiella si Proteus• Haemophilus influenzae

Ampicilina este inactiva pe:• Enterobacter• Bacteroides fragilis• Pseudomonas aeruginosa (piocianic)• Stafilococi secretori de penicilinazaMod de administrareDozarea ampicilinei va depinde de severitatea bolii, varsta pacientului si integritatea functiei renale (doza se va reduce in cazul insuficientei renale). Doza uzuala este de 0,25-1 g oral la fiecare 6 ore. Se recomanda ca ampicilina sa fie administrata cu 30 minute inainte sau la 2 ore dupa mese. La copii, se poate administra jumatate din doza pentru adulti. Ampicilina administrata in doze de 2 sau

3,5 g (doza orala unica) in asociere cu 1 g probenecid se utilizeaza in tratamentul gonoreei necomplicate in cazurile in care gonococii sunt sensibili la antibiotic.

ContraindicatiiAlergie la peniciline (se investigheaza sensibilitatea); mononucleoza infectioasa se administreaza cu prudenta la alergici si la insuficienta renala (doze mici); nu se asociaza cu Alupurinol (risc crescut de reactii cutanate). Administrata la mame care alapteaza se elimina prin secretia lactata si poate favoriza candidoza si diaree la sugari.

Reactii adverseRelativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate (caracteristice fiind eruptiile eritematoase maculopapuloase ce apar la mai mult de 7 zile dupa debutul tratamentului), urticarie, edem angioneurotic, febra, foarte rar soc anafilactic, la bolnavii cu insuficienta renala, hiperuricemie sau mononucleoza infectioasa, ampicilina provoaca frecvent (60%) eruptii cutanate (posibil de natura toxica), uneori diaree, vome, dureri abdominale

3.Tehnica administrarii supozitoarelorADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ(SUPOZITOARE)OBIECTIVELE PROCEDURII• Folosirea unei căi alternative de administrare in cazul intoleranţei digestive (vărsături).• Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect iritant al mucoasei gastrice.• Se inactivează sub influenţa sucurilor gastricePREGĂTIREA MATERIALELOR- Supozitoarele prescrise- Mănuşi sau degete de mănuşă- Paravan, draperie- Tavă/cărucior pentru medicamente- Vaselină- Materiale pentru clismă dacă este cazulPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii- Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele- Identificaţi eventualele alergii- Asiguraţi pacientul/clientul că se va respecta intimitatea- Obţineţi consimţămantul- Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de defecaţie pe care trebuie să o stăpanească

b) FIZICĂ:- Asiguraţi poziţia de decubit lateral stang- Efectuaţi clisma evacuatoare la indicaţia mediculuiEFECTUAREA PROCEDURII:- Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente- Verificaţi prescripţia medicală- Identificaţi pacientul/clientul

- Duceţi medicamentele in salon- Explicaţi manevra- Asiguraţi intimitatea cu un paravan- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşile (sau aplicaţi degetul de mănuşă)- Aşezaţi pacientul/clientul in decubit lateral stang cu piciorul de jos intins şi cel de deasupra flectat (poziţia Sims)- Indepărtaţifolia de pe supozitor- Puneţi vaselină pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia- Cu o mană indepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal- Cu degetul imbrăcat in mănuşă introduceţi supozitorul in canalul rectal dincolo de sfincterul intern- Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorţia medicamentuluiINGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă după 15 minute- Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul cand instalează acesta şi cat durează- Instruiţi pacientul/clientul cum se procedează dacă trebuie să continue tratamentul la domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Plasaţi supozitoarele rămase intr-un loc adecvat pentru păstrare- Indepărtaţi ambalajele- Indepărtaţi mănuşile- Spălaţi mainileNOTAREA PROCEDURIINotaţi:- Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare- Numele asistentei care a administrat medicamentul- Existenţa iritaţiei sau sangerării, a hemoroizilor- Continenţa/incontinenţa sfincteruluiEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- purgaţia, calmarea durerii, atenuarea tranzitului, scăderea febrei exprimate prin creşterea gradului de confort- supozitorul nu a fost eliminat.- pacientul demonstrează că a inţeles informaţiileRezultate nedorite / Ce faceţi ?- Rezultatul aşteptat nu apare- liniştiţi pacientul/clientul, anunţaţi medicul- Supozitorul este eliminat, efectul nu se poate instala- rămaneţi langă pacient/client, incurajaţi-l şi menţineţi fesele stranse cel putin 15 min

4.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala

PREGĂTIREA MATERIALELOR- Medicamentele, prescrise - Mănuşi de cauciuc- Comprese, tampoane- Pense porttampon, spatulă- Material pentru protecţia patului- Tavă sau carucior pentru medicamentePREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:- Informaţi pacientul asupra efectului medicamentului- Explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor: - Informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poatle simţi- Informaţi asupra eventualelor alergiib) FIZICĂ:- Asiguraţi intimitatea- Asiguraţi poziţia adecvată in funcţie de zona pe care urmează să se aplice medicamentul- Sfătuiţi pacientul să stea relaxatEFECTUAREA PROCEDURII:- Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior- Verificaţi recomandarea medicală- Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care contraindică administrarea- Asiguraţi intimitatea- Aşezaţi pacientul in poziţie adecvată- Spălaţi mainile- Imbrăcaţi mănuşi de cauciuca) Aplicarea unguentelor şi alifiilor- Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei

1,Unguentul rectal se aplică de preferinţă după defecaţie si in urma unei atente toalete locale. . În general durata tratamentului este de câteva zile. Pentru aplicarea profundă se utilizează canula înşurubată la extremitatea tubului. Se introduce canula cât mai adânc în anus şi se presează tubul retrăgând lent canula2,Se aplica pe deget o cantitate mica de unguent (similara unei boabe de mazare), se intinde pe zona anala si se trece de sfincterul anal prin apasare cu varful degetului pentru invingerea rezistentei musculare. Inaintea aplicarii in rect, canula existenta ar trebui rasucita in tub. In cazul proceselor inflamatorii severe si deci foarte dureroase, se recomanda totusi ca la inceput si pentru utilizarea interna a unguentului sa se faca tot cu ajutorul degetului.

INGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă- Observaţi eventualele reacţii locale- Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului ladomiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Puneţi medicamentele in locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii adecvate- Indepărtaţi compresele, tampoanele folosite- Spălaţi măinileNOTAREA PROCEDURIINotaţi:- Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei- Orice observaţie legală de starea pacientului, aspectul local al tegumentelor- Reacţia pacientului la procedură- Ce a invăţat pacientul din informaţiile furnizateEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Medicamentele au fost administrate fără incidente- Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute- Pacientul este cooperant şi demonstrează inţelegerea informaţiilor primiteRezultate nedorite /Ce faceţi ?- Pacientul acuză efectuarea cu brutalitate a manevrelor- Liniştiţi pacientul (vă cereţi scuze şi explicaţi, dacă este cazul, că manevra in sine poate fi dureroasă)- Pacientul acuza senzatii nepl cute: usturime, inţepături

5.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclismaMicroclisma este folosita cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei, cand calea orala nu este practicata sau cand se doreste ocolirea caii portale. Se pot administra digitala, clorura de calciu, tinctura de opiu, chinina, de preferat dupa o clisma evacuatorieSubstanta medicamentoasa se dizolva in 10-15 ml de apa sterila sau ser fiziologic sau solutie izotona de glucoza si se introduce cuajutorul unei seringi adaptatae la canula rectalaSe verifica temperatura solutieiPREGĂTIREA MATERIALELOR- Masă de tratament sau tavă- Canulă rectală- Tăviţă renală- Muşuama, traversă- Invelitoare de flanelă sau cearşeaf- Substanţă lubrefiantă- Casoleta cu comprese sterile- Material pentru toaleta perineală- Ploscă (bazinet)

PREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţi pacientului procedura, solicitandu-i colaborarea

- Explicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite- Obţineţi consimţămantul informatb) FIZICĂ:- Asiguraţi intimitatea pacientului (paravan)- Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientului- Poziţionaţi pacientul in decubit lateral stang cu membrul inferior stang intinsşi membrul inferior drept flectat (in poziţie SIMS), cu anusul expus sau indecubil dorsal cu membrele inferioare flectate (in funcţie de starea şi confortul pacientului)- Aşezaţi muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului- Aşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o invelitoareEFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi prescripţia- Spălaţi-vă pe maini cu apă şi săpun- Imbrăcaţi mănuşile de unică folosinţă

Lubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţăpentru clismă poate avea canula prelubrifiată)- Indepărtaţi fesele pacientului cu mana stangă iar cu mana dreaptă introduceţicanula 7-10 cm prin anus in rect, perpendicular pe suprafaţa subadiacentă, cuvarful indreptat inainte, in direcţia vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie,pană invingeţi rezistenţa sfincterului analÎndepartati învelisul canulei. Lubrifiati canula cu o picatura din aceasi solutie. Introduceti canula în rect si apasati bulbul. Extrageti tinând apasat si aruncati.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indep rta i paravanul ă ţ şi aerisiţi salonul- Indepărtaţi materialele utilizate iar pe cele refolosibile curăţaţi-le şi aşezaţi-le in locul obişnuit de depozitare- Asiguraţi-vă că plosca a fost golită şi curăţată- Spălaţi-vă pe maini cu apă şi săpun

NOTAREA PROCEDURII

6.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura

Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000.2000 ml soluţie medicamentoasă.→Indicaţii de administrare:~Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.Evitarea mucoasei digestive.~Pacienţi operaţi pe tub digestiv.~Intoleranţă digestivă.~Evitarea circulaţiei portale.→Scop:Purgativ.(evacuator)~Terapeutic.→Efecte locale:~Golirea rectului.~Calmarea durerilor.~Atenuarea peristaltismului intestinal.~Efect antiinflamatorCu efect local se administrează microclisme sau clismă picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut ~Sunt precedate cu 60 de minute înainte de clismă evacuatoare.Definiţie: ~Introducerea unei cantităţi de lichid prin intermediul unei canule, prin anus în rect, cu scopul evacuării materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. →Scop ~Terapeutic → clisma medicamentoasă. ~Alimentar, hidratare → clisma picătură cu picătură, microclisma. Pregătirea materialelor ~Materiale de protecţie – paravan, muşama, aleză, învelitoare. ~Materiale sterile – canulă rectală, casoletă cu comprese, pară de cauciuc pentru copii. ~Materiale nesterile – stativ pentru irigator, irigatorul şi tubul de cauciuc. ~Tăviţa renală, bazinet. Pregătirea pacientului ~Pregătirea psihică ~Se anunţă şi se explică tehnica. ~Se respectă pudoarea pacientului. ~Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu uşa şi aleză. ~Se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie: ~Decubit dorsal cu membrele inferioare uşor flectate. ~Decubit lateral cu membrul inferior stâng uşor flectat. ~Genupectoral. ~Se aşează bazinetul sub bolnav şi se înveleşte cu învelitoarea. Execuţie ~Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini. ~Se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul. ~Se verifică temperatura lichidului. ~Se umple irigatorul. ~Se evacuează aerul şi prima coloană de apă. ~Se lubrefiază canula cu o compresă de tifon cu vaselină.

~Se fixează irigatorul pe stativ. ~Se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Asistenta îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă introduce canula lubrefiată prin anus în rect10-12 cm, insistând pătrunderea prin mişcări de rotaţie împrejurul axului longitudinal al canulei, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal. În momentul pătrunderii prin sfincter, canula trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa subiacentă, ceea ce necesită ca vârful să fie îndreptat puţin înainte, în direcţia vezicii urinare. ~Imediat ce vârful canulei a trecut prin sfincter se loveşte de peretele anterior al rectului, din care motiv extremitatea externă a canulei trebuie ridicată, îndreptând astfel vârful canulei în axa ampulei rectale. ~CLISMA MEDICAMENTOASĂ → se procedează ca la clisma simplă. Se introduc soluţii medicamentoase introduse în vase izoterme (digitală, clorură de calciu, clorhidrat, tinctură de opiu, chinină etc.) şi care se absorb la nivelul mucoasei rectale. Se fac microclisme sau clisme picătură cu picătură cu ritm de 60 picături pe minut, (precedate de clismă evacuatoare cu 1 ½ ore înainte). →Îngrijirea bolnavului după tehnică: ~Se închide robinetul şi se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală. ~Pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal. ~Se face toaleta locală după eliminarea scaunului sau după terminarea clismei cu alt scop. ~Se aeriseşte salonul. ~Se îndepărtează materialul folosit, se spală şi se sterilizează. ~Se notează tehnica în foaia bolnavului. →Accidente: ~Dureri. ~Crampe intestinale → se opreşte pe moment curentul lichidului, se reia după câteva minute. Observaţii: ~Se va avea grijă să nu pătrundă aer în rect, ~Nu se foloseşte vată → irită mucoasa rectală.

7.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie

Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase – esenţe aromatice, antiseptice, săruri etc.în organism prininhalare pe cale respiratorie.~Pot fi inhalate substanţe în stare pulverizată sau vaporizate.~Indicaţii : rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.~Contraindicaţii : pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.~Materiale necesare :oInhalator.oSubstanţa medicamentoasă prescrisă.oVaselină.oCort sau pelerină. Prosop.~Pregătirea pacientului :oSe explică tehnica şi inofensivitatea ei.oSe aşează confortabil pe scaun.oSe cere suflarea nasului.oSe aşează prosop în jurul gâtului.oSe ung buzele şi tegumentele periorale cu vaselină.oSe explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.~Tehnica :

oSe spală şi se dezinfectează mâinile.oSe toarnă apă în recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.oSe i n t roduce r ec ip i en tu l cu med i camen t . Când apa f i e rbe , vapo r i i f o rma ţ i an t r enează med i camen tu l  pulverizându-loSe aduce inhalatorul în faţa pacientului care aşează cu capul aplecat deasupra inhalatorului (la distanţă de 30-80cm) şi se acoperă cu pelerina.~Îngrijirea bolnavului după tehnică :oPacientul este şters şi uscat.oSe asigură repaus la pat 2-3 ore.~Observaţii :oInhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20 minute.oPentru a evita inspirarea valorilor în stare puse se utilizează esenţe aromate, antiseptice sau substanţe minerale,alcoolice.o Nu se inhalează primi vapori produşi deoarece antrenează şi picături de apă fierbinte.Sint contraindicate pentru copiii foarte mici sau persoanele in virsta care nu pot fi capabile sa reactioneze la temperatura inalta.

8.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoliNebulizatoarele sunt aparate electrice (cu compresor sau cu ultrasunete) care permit administrarea medicamentelor lichide pe cale respiratorie cu ajutorul unei masti sau piese bucale. Substanta lichida exact masurata si introdusa in recipientul corespunzator este dispersata in particule foarte fine (aerosoli) care pot fi usor aspirate in caile respiratorii. Curatarea si dezinfectarea pieselor nebulizatorului sunt obligatorii dupa fiecare folosire pentru a se indeparta pericolul unor contaminari microbiene a acestora.

Nebulizatorul poate fi folosit de catre pacienti de toate varstele (inclusiv de copii mici) aflati in stari clinice diferite, iar dozele de o medicament pot fi usor individualizate. Cu ajutorul nebulizatorului se pot administra chiar si combinatii de mai multe substante active.

Principalele dezavantaje (comparativ cu inhalerele) sunt timpul mai lung necesar utilizarii si dimensiunile care il fac mai greu portabil.Indiferent de tipul de dispozitiv indicat pentru administrarea medicatiei pe cale respiratorie, pacientul trebuie sa cunoasca exact modul de utilizare a acestuia.

Tinand cont ca aceeasi substanta activa poate fi conditionata pentru tipuri diverse de dispositive (ex. salbutamol - inhaler presurizat, salbutamol - solutie pentru nebulizator) la eliberarea prescriptiei bolnavul trebuie sa primeasca toate informatiile privind tehnica de administrare.

→Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:~Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.~Fixarea capsulei în inhalator. Expiraţie lentă pentru golirea plămânilor.~Inhalarea substanţei prin inspir profund.~Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.~Expiraţie pe nas şi clătirea gurii cu apă caldă.→Observaţii:~Suprafaţa întinsă a alveolelor intens vascularizate favorizează absorbţia gazelor sau substanţelor gazeificate, fin pulverizate sau instilate.

~Distribuirea cantităţii de aerosoli:o40% în alveolele pulmonare.o35% în căi respiratorii superioare şi mijlocii.o25% se elimină prin expiraţie.~Inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare, anestezice,antialergice, fluidizante, expectorante – cu acţiune locală şi generală

9.Tehnica administrarii de medicamente prin pulverizare/atomizor

Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.

Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.

Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.

Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.

Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.

Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris.

Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.

Utilizarea flacoanelor presurizate:Cum folosim inhalerele MDI (spray-uri, "puff"-uri): Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze. se agita flaconul si se detaseaza capacul protector;

se expira complet si se apleaca capul putin spre spate;

se fixeaza flaconul la nivelul gurii, cu buzele strans lipite in jurul piesei bucale a inhalatorului;

Se înclină capul uşor posterior.Expiraţie lentă, profundă.

Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli păstrând limba apăsată. flaconul trebuie pozitionat vertical (rasturnat, daca instructiunile din prospect indica astfel);

se apasa dispozitivul in timp ce se inspira profund;

se mentine flaconul la nivelul gurii 10-15 sec., timp in care se stopeaza respiratia;

se indeparteaza flaconul si se respira usor;daca sunt prescrise mai multe doze se asteapta 30-60 sec. pana la urmatorul "puff";

se clateste gura cu apa

10.Tehnica administrarii O2Definiţie:~Corectarea deficitului de oxigen din organism.~Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge.→Scop:~Terapeutic:oAsigurarea aportului de oxigen necesar.oCorectarea hipoxiei şi hipercapniei.oSusţinerea funcţiei respiratorii.→Indicaţii:~Anestezie generală.~Hipoxii:oHipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.oHipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.oHipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.oHipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.~Complicaţii postoperatorii.~Lăuze.~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.→Surse de oxigen:~Staţie centrală de oxigen.~Microstaţie.~Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.→Materiale necesare:~Sursă de oxigen.~Reductor de presiune.~Manometru.~Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).~Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.→Norme de protecţie:~Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.~Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.~Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.~Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.  →Metode de oxigenoterapie:~Sondă nazală.~Cateter nazal.~Ochelari.~Mască pentru oxigenoterapie.

~Cort de oxigen.→Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:25-45%nu poate fi utilizat la P cu afectiuni ale mucoasei nazaleeste obligatoie dezobstruarea cailor respiratorii~Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.~Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi perpendicular pe buzasuperioară., se umecteaza~Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.~Se fixează sonda cu leucoplast.~Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.~Se administrează cu debit de 12 l pe minut→Oxigenoterapia prin mască: 40-65%nu se administreaza la P cu arsuri la nivelul fetei~Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.~Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.~Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.~Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.~Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.→Oxigenoterapie prin cort:~Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat.~Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.~Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau aparate răcitoare.→Incidente şi accidente:~Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.~Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului

asfixie daca se rastoarna recipientul de barbotare si lichidul este impins in caile respiratorii congestie alveolara hemoragie intraalveolara atelectazie-lipsa gazului din alveole datorita colapsului alveolar sauconsolidarii lichidelor

11.Tehnica badijonajului bucal

Badijonarea reprezinta intinderea unei solutii medicamentoase pe suprafata mucoasei bucale, total sau partial, cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon sau a unei spatule linguale sterileMateriale necesare:

medicaţia

mănuşi

apăsător de limbă steril

comprese sterile

pansamente transparente semipermeabile

leucoplast

Administrarea:

se verifică, ca medicaţia să corespundă cu prescripţia medicului

se verifică data expirării medicamentului

se verifică identitatea pacientului

se explică procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după externare, vor continua să–şi administreze singuri medicamentul.

se asigură intimitatea pacientului

se spală mâinile

se pun mănuşi

pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la zona care trebuie tratată

se descoperă zona care trebuie tratată. Se verifică, ca mucoasa sau pielea să fie intacte (mai puţin în cazurile când sunt tratate leziunile pielii, cum ar fii ulcerele) deoarece aplicarea pe pielea cu leziuni poate determina absorbţia medicamentuoasă sistemică şi iritaţii

dacă este necesar se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau urmele vechilor aplicaţii medicamentuoase, apoi se schimbă mănuşile -Pacientul este informat asupra necesitatii tehnicii-Se aseaza in pozitie sezand cu capul in hiperextensie-Se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului -imbiba tamponul fixat pe pensa sau porttampon in solutia medicamentoasa-Badijoneaza suprafata care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca este cazul, in ordinea inspectarii-fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori, mucoasa obrajilor,arcadele dentare,fata interna a buzelor-solutia medicamentoasa se incalzeste la temperatura corplui-se evita folosirea aceluiasi tampon pt badijonarea mai multor zone

12.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelorDefiniţie:~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pieliiMateriale necesare:~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~Mănuşi de protecţie.~Comprese, tampoane sterile.~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.~Pudriere, pulverizator.~Săpun.~Prosop.

~Tăviţă renală.Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.Comprese medicinale:~Se aplică comprese (din material textil) îmbibate în substanţă medicamentoasă la temperatura corpului.~Se pot aplica: substanţe dezinfectante, antiinflamatoare, decongestionante, astringente– Rivanol, Burow etc.~Se aplică reci sau calde – temperatura va fi menţinută constantă pe toată durata aplicării.→Badijonarea:~Soluţiile medicamentoase îmbibate pe tampoane fixate pe porttampon se aplică pe tegumente prin ştergere sau pensulare.~ Nu se introduce pensula sau tamponul în flaconul cu soluţie.~Tampoanele folosite se ard.~Soluţii folosite:tinctura de iod, violet de genţiana, albastru de metil, mercurocrom, betadine etc.Linimentele:~Sunt preparate lichide sau semisolide, cu aspect limpede sau lăptos.~Se aplică cu mâna sau cu tampoane.→Mixturile:~Sunt amestecuri de lichide şi solide (pudre) nemiscibile.~Se agită înaintea folosirii.~Se întind în strat subţire cu tampoane.Se lasă să se usuce.Atentionari

compresele medicamentoase vor fi stoarse pentru a preveni macerarea pielii tampoanele se imbiba prin turnarea solutiei si nuprin introducerea lor in borcanul cu solutie mixturile se agita inainte de utilizare se evita folosirea aceluiasi tampon pentru badijonarea mai multor regiuni bolnave

13.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudrajDefiniţie:~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii. Pudrajul:~Constă în pudrarea pielii cu pudre medicamentoase.~Efect:absorbţia excesului de grăsimi, uscarea şi răcorirea pielii.Materiale necesare:~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~Mănuşi de protecţie.~Comprese, tampoane sterile.~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.~Pudriere, pulverizator.~Săpun.~Prosop.~Tăviţă renală.Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.~Se aplică:talc, oxid de zinc, caolin făină de grâu în care s-a înglobat substanţa medicamentoasă – antibiotic,chimioterapic etc.~Se aplică cu:

 pudriere, tampoane, comprese-P se informeaza cu privire la efectul medicamentelor-P se aseaza intr-opozitie care sa permita aplicarea medicamentelorAplicarea pudrei: pentru a aplica pudră se usucă suprafaţa pielii după ce a fost curăţată de reziduuri, colecţii se aplică un strat subţire de pudră pe zona care trebuie tratată Consideraţii speciale: pentru a păstra medicamentul pe zona tratată şi pentru a nu se împrăştia pe hainele pacientului se poate acoperii zona cu o compresă sau cu un pansament semipermeabil transparent dacă se aplică medicaţia pe mână sau piciorul pacientului, se poate acoperi apoi zona tratată cu mănuşa de bumbac respectiv şosetă de bumbac se va verifica frecvent zona tratată pentru depistarea precoce a eventualelor iritaţii, reacţii alergice nu se va aplica nicioadata medicamentul fără a curaţa zona tratată de vechea aplicare pentru a preveni astfel iritaţia pielii prin acumulare de reziduuri medicamentuoase vechi purtarea mănuşilor este obligatorie şi pentru a preveni absorbţia medicamentului prin pielea mâinilor asistentei pansamentele şi mănuşile folosite vor fi aruncate la deşeuri contaminate aplicarea unguentelor pe mucoase se va face în cantităti mult mai mici decât pe piele deoarece mucoasele sunt de obicei umede şi absorb unguentul mult mai repede decât pielea

14.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata tegumentelor

Definiţie:~Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii. ~Efect:local Materiale necesare:~Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~Mănuşi de protecţie.~Comprese, tampoane sterile.~Pense, porttampon, spatule chirurgicale.~Aplicator~Săpun.~Prosop.~Tăviţă renală.Medicul prescrie:orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.Unguentele:~Sunt preparate farmaceutice semisolide.~Substanţa activă este înglobată în vaselină sau grăsimi animale sau vegetale.~Se păstrează la rece.~Se aplică prin întindere cu spatula chirurgicală, prin fricţiune sau direct din tub pe suprafaţa mucoaselor.Aplicarea cremelor sau unguentelor: se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita contamonarea suprafeţei interioare a capacului se desface apăsătorul de limbă steril şi se ia cu ajutorul lui cremă sau unguent şi se pune în mâna cu mănuşă se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente, uşoare, în sensul

creşterii firelor de păr pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua cremă din recipient →Pastele:~Sunt preparate din grăsimi şi pudre, mai consistente decât unguentele.~Se aplică cu spatula.

15.Tehnica instilatiei nazaleMajoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte locale decât sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale. Alte tipuri de medicamente folosite pe această cale sunt antisepticele, anestezicele şi corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi administrate pentru asigurarea confortului pacientului în timpul unei examinări rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubaţii endotraheale. Corticosteroizii reduc inflamaţia în sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci când pacientul are polipi nazali. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi tăviţă renală Administrarea:

se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării medicamentului, concentraţia se confirmă identitatea pacientului se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce anxietatea se asigură intimitate pacientului se spală mâinile şi se pun mănuşi se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.

Administrarea de picături nazale:

pentru a i se administra picături, pacientul trebuie poziţionat culcat cu capul uşor înclinat spre zona afectată. se fixează o nară ridicând-o uşor şi aşezând picurătorul exact la orificiul de intrare. Picurătorul se va îndrepta în sus şi spre linia mediană a nasului, mai degrabă decât în jos pentru ca medicamentul să se ducă înspre spatele cavităţii nazale nu în gât. se introduce apoi picurătorul aproximativ 1 cm în nară fără a o atinge şi se adminstrează doza prescrisă de medicament. pentru a evita ca medicamentul să curgă afară din nară se indică pacientului să-şi menţină poziţia încă 5 minute de la administrare şi să respire pe gură, permiţând astfel medicamentului să efectueze constricţia mucoasei şi să diminueze congestia nazală. pacientul poate expectora în tăviţă dacă medicamentul a ajuns în gură sau gât. se va şterge cu o compresă curată excesul de medicament de pe faţa pacientului, dacă este cazul se va spăla picurătorul cu apă caldă şi va fii lăsat să se usuce, fiind indicat să se folosească doar la acelaşi pacient.

16.Tehnica instlatiei oculareMedicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare. Înţelegerea efectelor oculare a medicaţiei administrate pe această cale este foarte importantă deoarece anumite medicamente pot cauza afecţiuni sau serioase efecte negative. De exemplu, acetilcolinergicele, care sunt frecvent folosite în timpul examinării ochiului, pot grăbi apariţia glaucomului la pacienţi cu predispoziţie pentru această boală. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi apă caldă sau soluţie normală salină comprese sterile pansamente oculare

Pregătirea materialelor:

se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult 2 saptămâni pentru a evita contaminarea) se verifică ca soluţia medicamentoasă oftalmică să nu fie decolorată, precipitată etc (se va avea în vedere că majoritatea soluţiilor oftalmice sunt suspensii şi au un aspect tulbure). Nu se vor folosi soluţiile care par anormale ca aspect dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-o compresă sterilă

Administrarea: compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie se spală mâinile ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi doze diferite pentru cei doi ochi se verifică identitatea pacientului se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea se pun manuşile se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare orbită pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă. pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat Administrarea medicamentelor prin instilaţii oculare;

se detaşează capacul picurătorului dacă este necesar şi se trage soluţie în pipetă. Se va avea în vedere să nu se contamineze capătul picurătorului înaintea administrării se va învăţa pacientul să privească în sus şi în depărtare. Astfel corneea va fi într-o poziţie care să minimalizeze riscul de a fi atinsă dacă pacientul clipeşte involuntar în timpul

administrării se poate sprijini mâna cu picurătorul pe fruntea pacientului fără a atinge capătul acestuia, iar cu cealaltă mână se va trage în jos cu blândeţe pleoapa inferioară şi se va instila medicamentul în sacul conjunctival se va evita să se aplice picăturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca disconfort pacientului. dacă se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5 minute între instilări se vor număra cu atenţie picăturile administrate pentru a nu greşi doza indicată după administrare se dă drumul cu blândeţe pleoapei inferioare şi se cere pacientului să clipească pentru distribuirea uniformă a medicamentului administrat dacă se adminstrează un unguent oftalmic se aplică un strat subţire de-a lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteşte tubul cu unguent pentru a finaliza aplicarea după administrare şi eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului să închidă ochii şi să-şi rotească globii oculari pentru o distributie uniformă a medicamentului dacă se aplică mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute între administrări

17.Tehnica instilatiei auriculareInstilaţiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor urechilor, îndepărtarea cerumenului, anestezie locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse accidental în ureche. Instilaţiile auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu perforaţie de timpan, dar se pot totuşi efectua anumite manevre sterile. De asemenea, instilaţiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu herpes, alte infecţii virale, fungi etc. Materiale necesare :

picăturile prescrise sursa de lumină aplicator cu capătul de bumbac bol cu apă calduţă dopuri urechi din bumbac

Pregătirea medicamentelor:

pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii auriculare prea reci (vertij, greaţă, durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura camerei fie tinându-le într-un bol cu apă caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se vor testa pe încheietura mâinii înainte de aplicare dacă se va folosi picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a nu răni canalul auditiv

Administrarea :

se spală mâinile se verifică identitatea pacientului se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este urechea afectată se asigură intimitate pacientului se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie

poate reduce efectul medicamentului se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu indicaţia medicului cu urechea corect poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în aşa fel picurătorul încât picăturile să fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului se menţine urechea în acceaşi poziţie până când medicamentul dispare cu totul în interiorul canalului auditiv, apoi este eliberată în poziţia obişnuită. se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv se curăţă şi usucă urechea externă dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute se spală mâinile

Consideraţii speciale:

Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică adminstrarea la ambele urechi Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda corectă de adminstrare Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul. Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă, colecţii, durere etc.

18.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa conjunctivala

Medicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi apă caldă sau soluţie normală salină comprese sterile pansamente oculare

Pregătirea materialelor:

se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult 2 saptămâni pentru a evita contaminarea) dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-o compresă sterilă Administrarea:

compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie se spală mâinile ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi doze diferite pentru cei doi ochi se verifică identitatea pacientului se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea se pun manuşile se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare orbită pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă. pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat -in sacul conjunctival, unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu un tampon sau cu ajutorul prelungirii tubului in care se afla unguentul, prin apasare pe partea plina a tubului-dupa aplicarea unguentului in sacul conjunctival, P esterugat sa inchida si sa descida ochiul pentru a antrena medicamentul pe toata suprafata globului ocular-dacă medicamentul are pipetă separat se va descărca orice rest de medicament din aceasta în flacon evitându-se să se atingă de ceva pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament să nu fie folosit la mai multi pacienti dacă se indică adminstrarea de picături şi unguent la acelaşi pacient, picăturile se vor adminstra primele

19.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auricularaMateriale necesare :

unguentul prescris sursa de lumină aplicator cu capătul de bumbac sau tubul cu prelungitor bol cu apă calduţă dopuri urechi din bumbac

Pregătirea medicamentelor: medicamentul prescris Administrarea :

se spală mâinile se verifică identitatea pacientului se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este urechea afectată

se asigură intimitate pacientului se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie poate reduce efectul medicamentului se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu indicaţia medicului cu urechea corect poziţionată se aplică cantitateal indicata aşa fel l încât să fie aplicat nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv se curăţă şi usucă urechea externă dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute se spală mâinile

Consideraţii speciale:

Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică adminstrarea la ambele urechi Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda corectă de adminstrare Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul. Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă, colecţii, durere etc.

20.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazalaSe pot aplica unguente in vestibulul nazalMateriale

bagheta de sticla latita,a coperita cu un tampon de vata tampon montat pe o sonda butonata, comprese sterile P se pregateste psihic, fizic, ca sipentru instilatie In fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata poate fi aplicat si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste, prin apasare pe partea plina

a tubului cantitatea de unguent aplicata nu trebuie sa depaseasca marimea unui bob de grau se folosesc tampoane separate pentru fiecare vestibul nazal in parte

se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita contaminarea suprafeţei interioare a capacului se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente,

pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua cremă din recipient

21.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginaleMedicaţia care se adminstrează pe cale vaginală poate fi însoţită de un aplicator care uşurează plasarea medicamentului. Medicaţia adminstrată pe această cale este eficientă dacă pacienta va sta culcată după adminstrare pentru a evita pierderile de medicamente prin scurgere. Materiale necesare: -musama, aleza-valve vaginale medicaţia prescrisă -tamponul+solutia medicamentoasa lubrifiant mănuşi sterile comprese sterile pensă sau aplicator dacă este necesar

Administrare: P se instruieste psihic si fizic este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală, înainte de culcare, pentru ca pacienta să rămână astfel cât mai mult timp întinsă se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie se confirmă identitatea pacientei se spală mâinile se explică procedura pacientei şi i se asigură intimitate se cere pacientei să mictioneze înainte de administrare pacienta poate fi întrebată dacă doreşte să-şi administreze singură medicamentul. Dacă da, va fi instruită corespunzător. pacienta va fi aşezată în poziţie ginecologică dar i se va expune doar perineul-se introduc valvele vaginale-preia pensa porttampon in mana dreapta mentinand cu stanga valva vaginala-preia tamponul in pensa porttampon, apoi toarna solutia medicamentoasa-introduce tamponul prin lumenul fomat de valvep pana in fundul de sac posterior al vaginului, lasand sa atarne capetele tifonului, apoi indeparteaza valvele vaginale-ajuta P sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pattamponul este confectionat din vata presata, acoperit de tifon, care se prelungeste 20-25cm cu tifon

22.Tehnica aplicarii globulelor vaginaleGlobulele sunt preparate solide, ovoide sau sferice, produsul medicamentos fiind inglobat in substate care se topesc la temperatura corpuluiPregatirea ginecopatei pentru administrarea globulelor consta in efectuarea unei spalaturi vaginale inaintea administrarii-se scoate globulull din înveliş şi, dacă este necesar, se lubrefiază cu un lubrefiant pe bază de apă - mănuşi sterile se pun mănuşi şi se evidenţiază vaginul

cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce apoximativ 5 cm în interiorul vaginului

mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să fie iniţial în jos, spre coloana vertebrală şi apoi în sus şi în spate, spre cervix

23.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda nazogastrica

Pe lângă faptul că oferă o alternativă în alimentaţia pacientului, montarea sondei nazogastrice, cât şi gastrostomia permit şi adminstrarea medicamentelor pe această cale. Înaintea adminstrării medicamentelor pe această cale, trebuie verificată cu atenţie poziţia şi permeabilitatea sondei. Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicată pe această cale, deoarece ele se lipesc de pereţii sondei şi mixează cu alte lichide administrate, obstruând-o, astfel. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă aleza seringă specială cu piston de 50-60 ml comprese recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar apă leucoplast pensă pentru clampat tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar

Pregătirea materialelor:

lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci pe sonda nazogastrică poate da crampe abdominale Administrare:

se verifică medicaţia se spală mâinile dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi administrată pe această cale se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate se confirmă identitatea pacientului se protejează pacientul cu un prosop pus pe piept se ridică patul, astfel încât pacientul să stea cu capul uşor ridicat se clampează sonda şi se ataşează seringa se declampează sonda şi se aspiră pentru a verifica poziţia sondei dacă apare lichid gastric, sonda este bine poziţionată (se pot pune câteva picături pe o bandă de măsurare a pH-ului pentru a fi siguri că este lichid gastric- pH-ul trebuie să fie mai mic de 5) dacă nu apare lichid gastric, cel mai probabil, sonda este în esofag şi trebuie repoziţionată dacă se întâlneşte rezistenţă la aspirare se va opri procedura. Rezistenţa la aspirare poate fi cauzată de o sondă nefuncţională (obstruată, de exemplu) sau de o proastă poziţionare a sondei. De asemenea, trebuie ştiut că sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare după verificarea poziţiei sondei şi repoziţionarea ei dacă este necesar, se clampează şi se lasă capătul

liber pe comprese

se amestecă medicamentul cu apă sau alt lichid de administrare. Dacă este tabletă, se va verifica că este suficient de sfărâmat, astfel încât să poată trece fără să obstrueze sonda; dacă este capsulă se va scoate învelişul şi se va dizolva conţinutul se amestecă bine medicamentul cu lichidul în care se dizolvă, pentru omogenizare se reataşează seringa, de data aceasta fără piston şi se declampează sonda medicamentul preparat se pune în seringă câte puţin şi se controlează rata de curgere, prin ridicarea sondei lent dacă medicaţia curge fără probleme, se va adăuga puţin câte puţin, până la terminarea întregii doze dacă medicaţia curge greu se va mai dilua, vâscozitatea putând fi unul din motive sau se va opri procedura, pentru a reverifica poziţia sondei. Nu se va forţa introducerea medicaţiei se va supraveghea pacientul în timpul administrării. Dacă se observă semne de disconfort se va opri procedura imediat după administrarea întregii doze, se va spăla sonda cu 30-50 ml apă pentru a preveni obstruarea acesteia cu resturile de medicament. La copii se va spăla doar cu 15-20 ml apă după spălarea sondei se clampează rapid sonda şi se detaşează seringa montându-se un căpăcel în capătul sondei şi fixând-o într-o poziţie cât mai comodă pentru pacient se îndepărtează aleza pacientul este poziţionat pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat, pentru încă 30 de minute de la administrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul gastro-esofagian

Consideraţii speciale:

pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi medicaţia dacă sonda nazogastrică este ataşată la o pungă colectoare sau sistem de aspirare, acesta trebuie oprit şi sonda clampată, cel puţin 30 de minute după administrare dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi adminstreze singur acasă, în mod corect.

24.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastricaAdministrarea medicaţiei pe gastrostomă necesită pregătirea pacientului şi a materialelor necesare ca la administrarea pe sonda nazogastrică gastrostomia permit şi adminstrarea medicamentelor pe această cale. Înaintea adminstrării medicamentelor pe această cale, trebuie verificată cu atenţie poziţia şi permeabilitatea sondei. Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicată pe această cale, deoarece ele se lipesc de pereţii sondei şi mixează cu alte lichide administrate, obstruând-o, astfel. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă aleza seringă specială cu piston de 50-60 ml

comprese recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar apă leucoplast pensă pentru clampat tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar

Pregătirea materialelor:

lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci poate da crampe abdominale

Administrare:

se verifică medicaţia se spală mâinile dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi administrată pe această cale se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate se confirmă identitatea pacientului se protejează pacientul cu un prosop

se verifică pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaţii. Dacă acestea există, va fi anunţat medicul se îndepărtează compresele de pe capătul tubului, se ataşează seringa şi se declampează tubul se introduc aproximativ 10 ml apă pentru a verifica permeabilitatea stomei dacă apa curge greu sau deloc se va anunţa medicul se adminstrează medicaţia având grijă să nu se golească seringa de tot, pentru a evita pătrunderea aerului după administrare se va spăla cu 50 ml apă se clampează din nou, se acoperă cu comprese şi se fixează bine cu leucoplast se poziţionează pacientul pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat pentru încă 30 de minute de la adminstrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul gastro-esofagian pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi medicaţia dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi adminstreze singur acasă, în mod corect.

25.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiolaOBIECTIVELE PROCEDURII

- Administrarea medicatiei injectabile în mod steril; - Administrarea unei singure doze din medicatia injectabila APRECIEREa) Date obiective

- Revedeti prescriptia medicala

- Obtineti orice informatie despre medicament pentru a vedea daca este eligibila, periculos sau nesigur - Stabiliti daca con tinutul fiolei nu este expirat - Observati fiola pentru claritatea solutiei b) Date subiective - Întrebati pacientul despre posibile alergii la medicamente - Determinati cunoştintele pacientului şi experienta sa în primirea medicatiei injectabile PREGATIREA MATERIALELOR - Tava medicala /carucior - Fiola cu medicamentul prescris - Prescriptia medicala , prospectul - Seringa şi acele sterile adecvate medicat iei şi clientului - Comprese sau tampoane cu alcool- Recipiente pentru colectarea deşeurilorEFECTUAREA PROCEDURII:- Spa lati-va mâinile

- Bateti uşor gâtul fiolei sau efectuat i o rasucire rapida din articulat ia mâinii în timp ce tineti fiola vertical - Luati o mica compresa de tifon cu alcool pentru ruperea gâtului fiolei de-a lungul liniei pretaiate - Îndepartati capacul de la ac prin tractiune - Introduceti acul în fiola , cu atentie pentru a nu atinge marginea fiolei- Aspirati solutia medicamentoasa în cantitatea prescrisa , înclinând uşor fiola - Eliminati bulele de aer care se formeaz în seringa : recapsulati acul - Aruncati fiola în containerul special dupa ce mai cititi odata inscriptia - Spalati-va mâinile EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII Rezultate aşteptate/dorite: - Gâtul fiolei se rupe fara sa se sparga - Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei- Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasăRezultate nedorite /Ce faceti ?

- Solutia este precipitata , decolorata sau expirata- Folositi alta fiola - Cioburile de sticla cad în fiola când gâtul fiolei se sparge la deschidere - Aruncat fiola - Folositi alta fiola- Nursa sufera ta ieturi ale degetelor când încearca sa rupa gâtul fiolei - Protejati-va înainte - Pansati-va steril - Pacientul are istoric de alergie la medicament şi trebuie testat - Efectuati testul la indicatia şi în prezenta medicului - Pacientul dezvolta reactii de sensibilizare la testare - Interveniti conform prescriptiei medicale

26.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de cauciuc

Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc: se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată se introduce acul prin dopul de cauciuc n flacon, până la nivelul dopului şi se introduce aerul se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringă sub

presiunea din flacon acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie

Incidente şi accidente � paralizia prin lezarea nervului sciatic: - durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale - hematom prin lezarea unui vas -ruperea acului -supuratie aseptica-embolie, prin introducerea unor substante uleioase intr-un vas de sange

27.Tehnica dizolvarii pulberilorDizolvarea pulberilor: - se aplică solventul în seringă - se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului - se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă - se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare

28.Tehnica efectuarii IDR la TuberculinaInjecţiile intradermale sunt folosite în special pentru efecte locale, ca în testele alergenice sau la tuberculină. Se administrează în cantităţi foarte mici (0,5 ml sau mai puţin). Partea ventrală a antebraţului este locul cel mai indicat de administrare, deoarece este uşor de accesat, de observat şi, de obicei, lipsită de păr. Foarte rar se mai foloseşte şi zona de pe spate, interscapulară. Materiale necesare :

medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie mănuşi paduri alcoolizate seringă şi ac

Pregătirea echipamentului: se verifică data de expirare a medicaţiei se spală mâinile se alege zona de injectare se verifică medicaţia să nu fie tulbure sau să nu prezinte alte anomalii se prepară substanţa dacă aceasta nu vine deja preparată de la farmacie (de exemplu, în testele alergenice trebuie făcută o diluţie corespunzătoare la indicaţia medicului, pentru a testa sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare:

se confirmă identitatea pacientului se comunică pacientului zona aleasă pentru injectare se indică pacientului să stea aşezat şi să-şi sprijine antebraţul, cu partea ventrală expusă se pun mănuşile se curăţă locul ales cu un pad alcoolizat şi se verifică să nu aibă păr, leziuni, edeme, echimoze se lasă să se usuce alcoolul pe piele înainte de injectare se apucă antebraţul pacientului cu o mână şi se întinde pielea de pe el cu cealaltă mână, se ia seringa cu acul ataşat şi se indreaptă sub un unghi de 10-15 grade faţă de antebraţ se introduce acul imediat sub piele şi se injectează lent se va simţi o mică rezistenţă la administrare şi va apărea o mică umflătură. Dacă aceasta nu apare, înseamnă că acul este prea adânc introdus; se va retrage şi se va relua tehnica de la început după injectare se va retrage acul sub acelaşi unghi sub care a fost introdus. Nu se masează locul injectării deoarece poate irita ţesuturile şi poate afecta rezultatul testului se încercuieşte locul administrării cu un marker pentru a se şti, apoi, cât de mult se modifică marginile semnului care trebuie citit pacientul este atenţionat să nu se spele în zona respectivă până când testul nu va fi citit testul se va citi după 24 sau 48 de ore, în funcţie de substanţa injectată materialele utilizate se aruncă în recipientele colectoare specifice

Consideraţii speciale:

pacienţii hiperalegenici necesită atenţie sporită, deoarece pot face şoc anafilactic la administrare de antigeni nu se recapează acul pentru a evita înţeparea

Testarea tuberculinică este metoda prin care se poate recunoaşte

dacă organismul a suferit sau nu infecţia tuberculoasă. Această metodă se

utilizează în:

 diagnosticul tuberculozei în cabinetele de pneumologie, boli

interne, medicină generală.

 investigaţii epidemiologice asupra populaţiei (mai ales copii şi

tineri sub 24 ani).

Metoda utilizată pentru testarea tuberculinică este intradermoreacţia

după metoda MANTOUX.

Produsul de referinţă folosit la noi în ţară din 1965 este PPD IC65

(tuberculoproteină purificată) produsă de Institutul Cantacuzino, dozată astfel

încât 0,1 ml din soluţia livrată să fie echivalentă biologic cu o unitate de PPD

RT23 (produs de referinţă internaţională).

Tehnica:

Pe faţa anterioară a antebraţului stg., după o dezinfecţie prealabilă a

tegumentului cu alcool, se introduc intradermic 0,1 ml din soluţia de PPD

IC65 conţinând două unităţi. Injecţia se face cu seringi speciale şi cu ace

pentru injecţii intradermice. La locul injectării apare imediat o papulă

albicioasă de 5-6 mm diam. cu aspect de „coajă de portocală”. Este

recomandat ca o seringă şi un ac să fie folosite pentru o singură persoană.

Citirea reacţiei:

Se face la 72 de ore, luând în consideraţie numai papula dermică

palpabilă şi cu denivelare faţă de tegumentele înconjurătoare, excluzând

reacţiile eritematoase simple. Se măsoară în mm, cel mai mare diam.

transversal al reacţiei.

După 4-7 zile reacţia dispare, lăsând o uşoară pigmentare şi

descuamare furfuracee locală.

Introducerea incorectă a produsului subcutan îngreunează

interpretarea, în măsurarea reacţiilor, deoarece determină într-o măsură mai

mare apariţia edemului inflamator în detrimentul induraţiei specifice.

Reacţia la tuberculină este considerată negativă când la locul injecţiei

nu se produce nici o induraţie sau când diam. transversal al acesteia este de

max. 9 mm.

Reacţia este considerată pozitivă când diam. este de 10 mm sau mai

mare.

29.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)

Testarea la penicilina

 Se prepara in modul urmator:1.0 u.i. / 1 ml

1. 400.000 u.i. dizolvate in 4 ml ser =100.000 u.i /ml2. 1 ml (100.000 u.i / ml + 9 ml ser =10.000 u.i / ml3. 1 ml 10.000 u.i /ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml4. 1 ml 1.000 u.i / ml + 9 ml ser = 100 u.i / ml

= din care se face test cu 0.1 ml intradermic

Definiţie: ~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în organism, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul dermic. →Scop: ~Explorator – intradermoreacţia. →Locul de elecţie: ~Faţa anterioară a antebraţului. ~Faţa externă a braţului şi a coapsei. →Materiale necesare: ~Seringă cu ac scurt, sterile. ~Material general pentru executarea unei injecţii. ~Soluţia medicamentoasă. Penicilina se dizolva in raport de 1ml NaCl/100.000 ui Se trage o diviziune de solutie-care se dizolva in 10 ml de NaClSe respecta paritatea de 1/100Se citeste la 20-30 min→Pregătirea bolnavului: ~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei. ~Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal. ~Se dezveleşte locul ales. →Tehnica: ~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul (0,1 ml) şi se schimbă acul. ~Se elimină aerul. ~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea. ~Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până dispare orificiul acului complet. ~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă. ~Se injectează lent. ~Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2 mm la 0,1 soluţie injectată. ~Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei. ~Se ordonează materialele folosite. →Incidente şi accidente: ~Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm. ~Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală când acul a pătruns prea profund. ~Lipotimie. ~Stare de şoc – în caz de testare a unor alergeni. ~Reacţie intensă la necroza unor porţiuni de tegument din cauza distensiei puternice prin injectarea de soluţii hipotone. →Observaţii:

~Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină – alcoolul inactivează tuberculina. ~Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului. ~În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de Hidrocortizon, cardiotonice.

30.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc

Reguli de administrare: ~Preparatul şi doza sunt stabilite de medic. ~Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat. ~Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului. ~Dozele de insulină se măsoară în unităţi. ~Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină: o Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină. o Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină. ~Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină pe mililitru. ~Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc. ~Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină folosit). →Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare. ~Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă. ~Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea lichidului. ~Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină. ~Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii. ~Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate. →Stabilirea dozei necesare: ~Se fixează o doză individualizată funcţie de: o Tipul de insulină folosit. o Numărul de injecţii pe zi. o Intervalul dintre doze. o Modificările din alimentaţie. o Schimbarea programului de activitate. o Medicaţie complementară. o Exerciţii fizice, gimnastică. o Conduită terapeutică postnatală. →Pregătirea dozei: ~Se spală şi se dezinfectează mâinile. ~Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare. ~Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată. ~Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul. ~Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza necesară. ~Se scoate aerul şi se schimbă acul. ~Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC. ~Amestecul se face înaintea injectării.

~Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike. →Injectarea insulinei: ~Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare. ~Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina. ~Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat. ~Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei ~Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă. →Reacţii la insulină: ~Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin: o Doză prea mare de insulină. o Absenţa sau întârzierea meselor. o Exerciţii fizice şi activitate în exces. o Boală infecţioasă. o Tulburări de tranzit. o Schimbarea necesarului de insulină a pacientului. o Boli endocrine. o Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante. o Consum de alcool. ~ Semnele hipoglicemiei: o apar brusc. o Transpiraţii, tulburări de somn. o Ameţeală. o Anxitate. o Palpitaţii. o Vedere neclară – în ceaţă. o Tremurături. o Vorbire neclară. o Foame. o Stare depresivă. o Agitaţie, iritabilitate. o Senzaţie de furnicături în mâini. o Mişcări nesigure. o Delir. o Cefalee. o Modificări comportamentale. o Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză. o Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.

31.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc

Definiţie: ~Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui. →Scop: ~Profilactic. o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine. ~Terapeutic. o Împiedică coagularea sângelui intravascular. oSe face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc endotoxic unde apare coagulopatia de consum.

→Forma de prezentare: ~Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală. →Heparina: ~Se dezinfectează locul injecţiei. ~Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă. ~Efectul dispare în câteva ore. Reguli de administrare: ~Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic. ~Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell. ~Pentru controlul tratamentului cuTrombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick (indicele de protrombină). →Incidente şi accidente: ~Hemoragii diverse. ~Epistaxis. ~Hematom sau nodul mic la locul injecţiei. ~Reacţii alergice locale. ~Alergie generală. →Observaţii: ~Numai Heparina nu traversează bariera placentară. ~În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului. ~Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de medic. ~Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice, antiinflamatoare.

32.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor uleioase(algocalminul)

Fiole de 2 ml continand metamizol sodic 1 g (50%).

Actiune terapeuticaAnalgezic de 2 ori mai intens decat aminofenazona si antipiretic cu actiune intensa la administrare intravenoasa.Slab antiinflamator. Antispastic,puternic miotrop.

Indicatii Algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare si de sfera O.R.L., dureri artrozice, artritice, din poliartrita cronica evolutiva, mialgii. Sindrom febril.

Mod de administrareAdulti: 1-2 fiole in injectie i.m. profunda sau per os; 1 fiola la nevoie. In caz de febra mare, in mediul spitalicesc se poate administra 1 fiola i.v., in cazul in care nu exista antecedente de alergie la Algocalmin.

ContraindicatiiAlergie la derivati pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afectiuni hepatice, afectiuni renale, porfirie, deficit de glucoza-6 fosfat dehidrogenaza.

Precautii Produsul poate determina granulocitoza indiferent de doza administrata. Intoleranta poate sa apara fie dupa prima administrare, fie dupa mai multe administrari si poate fi de tip reactie incrucisata cu aspirina.

Reguli generale de pregătire a injecţiilor: ~Se verifică: o medicamentul prescris. oDoza – concentraţia – modul de administrare. o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii. o Integritatea fiolei, a ambalajului. o Valabilitatea. o Modul de păstrare şi depozitare. ~Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării. ~Se verifică soluţia injectabilă. ~Se dezinfectează locul ales pentru injecţie. ~Se încarcă corect seringa. ~Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă. →Materiale necesare: ~Seringă cu ac adaptate injecţiei. ~Soluţie de injectat verificată. ~Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor. ~Garou, leucoplast. ~Pile pentru tăierea gâtului fiolelor. ~Mănuşi de protecţie, mască de tifon. ~Material pentru protecţia patului. ~Tăviţă renală. ~Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente. →Pregătirea pacientului: ~ Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei. ~Se informează pacientul asupra durerii resimţite. ~Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care execută tehnica. ~La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales. ~Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce. →Montarea şi încărcarea seringii: ~Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate. ~Se desface ambalajul de sus în jos. ~Se înşurubează acul de amboul seringii. ~Se îndepărtează protecţia acului. ~Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul din gâtul fiolei revine în fiolă prin mişcări de rotaţie). ~Se aspiră soluţia în seringă, înclinând treptat fiola. ~Nu se ating pereţii fiolei cu acul. ~Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea înainte şi după executarea fiecărei injecţii. ~Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării tratamentelor parenterale. ~Se recomandă evitarea folosirii flacoanelor multidoză. ~Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc. →Tehnica generală a injecţiilor: ~Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.

~Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia complicaţiilor. ~Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc. ~După injectare se comprimă uşor locul. ~Se desface garoul înaintea injectării soluţiei. →Observaţii: ~Fiola tăiată se administrează imediat. ~Fiolele neetichetate se aruncă. ~În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei. ~Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant sau condiţii de păstrare. ~Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual. ~Soluţiile uleioase ce se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru a le fluidifica. ~Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. ~Unele medicamente pot flocula în fiole (fapt specificat pe ambalaj). Se administrează după încălzire în apă caldă. ~Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă

33.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard)

Definiţie: ~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe coloidale, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular. →Scop: ~Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline. →Locul de elecţie: ~Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier). ~Muşchii externi şi anteriori ai coapsei. ~Muşchiul deltoid. ~La sugari – regiunea mijlocie a coapsei. →Materiale necesare: ~Seringă cu ac lung, sterile. ~Material general pentru executarea unei injecţii. ~Soluţia medicamentoasă. →Pregătirea bolnavului: ~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei. ~Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare. ~Se dezveleşte locul ales. →Tehnica: ~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie. ~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul. ~Se elimină aerul. ~Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere. ~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool. ~Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale. ~Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă. ~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă. ~Se injectează lent. ~Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei. ~Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute. ~Se ordonează materialele folosite.

→Incidente şi accidente: ~Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei. ~Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic. ~Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical ~Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare. ~Hematom. ~Supuraţie septică, abces, infecţie gravă. ~Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie. ~Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge. ~Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului. ~Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi acelor. →Observaţii: ~Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc. ~Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul. ~Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă.

*PENICILINE RETARD

*RETARPEN

Compoziţie:

Retarpen 0,6: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 600.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;

Retarpen 1,2: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 1.200.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;

Retarpen 2,4: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 2.400.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml.

Proprietăţi şi acţiune: Benzipenicilina are o acţiune bactericidă asupra microorganismelor sensibile la penicilină, în faza lor de multiplicare După aplicarea i.m. de Retarpen, benzipenicilina trece foarte încet în circulaţia sanguină.

Retarpenul este penicilina retard cu cea mai lungă durată de acţiune. Următorii germeni sunt, foarte sensibili la penicilină: treponeme, streptococi şi stafilococi

Indicaţii: Retarpenul este folosit la tratamentul sifilisului şi altor treponematoze În terapia formelor acute de amigdalită, scarlatină, erizipel, a rănilor infectate, Se foloseşte Retarpen şi în profilaxia febrei reumatoide, scarlatinei, erizipelului (Erizipelul este o afectiune infectioasa a pielii, determinata de o bacterie, streptococul de grup A ).

Efecte secundare: Reacţii anafilactice, urticarie, febră, dureri în articulaţii, edem angioneurotic, eriteme multiforme, dermatite exfoliative. La nou-născuţi pot apărea reacţii locale.

Retarpenul se injectează numai pe cale intramusculară

Se va păstra la loc întunecat şi uscat la o temperatură sub 25 grade Celsius.

*MOLDAMIN

1 flacon de Moldamin conţine 1.200.000 UI .. dibenzil etilen diamin-dipenicillinum G.

Acţiune farmacoterapeutică: Moldaminul este o penicilină cu acţiune prelungită, pentru administrare parenterală. Spectrul său de acţiune este asemănător cu al penicilinei G potasice cristalizate. Datorită solubilităţii sale scăzute, Moldamin se resoarbe lent, asigurând o penicilinemie prelungită, dar cu valori joase. De aceea, preparatul este eficient mai ales în infecţiile cu germeni foarte sensibili şi constant sensibili la penicilină; ca streptococul beta-hemolitic şi Treponema Pallidum. Cantitatea dintr-un flacon de Moldamin de 1200000 UI, asigură un nivel sanguin eficace, în funcţie de indicaţii şi de bolnav.

Indicaţii: Infecţii streptococice (scarlatină, angine, faringite), forme uşoare. Profilaxia reumatismului Bouillaud. Sifilis recent şi tardiv. Profilaxia sifilisului.

Contraindicaţii: Toţi indivizii sensibili la penicilină; infecţiile cu germeni penicilino-sensibili, care necesită niveluri sanguine ridicate şi în care se va folosi o penicilină "acută"; Copii sub 3 ani.

Posologie(indicatii) şi mod de administrare: Infecţii streptococice:

La copii între 7 şi 15 ani se administrează 1 flacon de 1200000 UI

La adulţi se vor utiliza 1-2 flacoane de 1200000 UI la 7-14 zile.

Profilaxia reumatismului

La copii între 7 şi 15 ani - 1 flacon de 1200000 UI la 14-21 zile, în funcţie de greutate şi bolnav.

La adulţi se recomandă să se administreze 1 flacon de 1200000 UI la 10-12 zile,

Moldamin se injectează profund intramuscular.

Efecte secundare: Incidente: Durerea la locul injectării Febra însoţind obişnuit reacţiile dureroase prelungite; . erupţii de intensitate mică, urticarie,

Accidente: Extrem de rare. Hemoragii şi necroze loco-regionale, îndeosebi la copii între 3 şi 7 generate uneori de injectarea intravasculară.

Şoc anafilactic brutal, tulburări de ritm cardiac, semne de ischemie - leziune coronariană - la copiii şi adolescenţii cu cardiopatii reumatice grave şi în cursul profilaxiei reumatismului

Precauţii: Administrarea Moldaminului de 1200000 UI nu se recomandă la copii între 3 şi 7 ani, masa musculară a acestora fiind mică. La această grupă de vârstă se va prefera Moldamin de 600000 UI La copiii şi adolescenţii cu cardiopatii reumatisme grave se va prefera Moldamin de 600000 UI sau Penicilina V.

Modul de preparare a suspensiei apoase: Se agită flaconul pentru a dispersa bine pulberea. Se şterge cu alcool dopul flaconului şi se perforează foarte încet cu un ac de seringă sterilizat, lăsând aerul să pătrundă în flacon. Cu un alt ac, de asemenea sterilizat, adaptat la o seringă sterilizată, se extrag 5 ml dintr-o fiolă de apă distilată şi se introduc în flacon. Se desface apoi seringa de ac, ambele ace rămânând în dop. Se agită puternic flaconul, pentru omogenizarea suspensiei. Se adaptează seringa la acul (10x10 mm) cu care se face injecţia, se introduc 6 cm3. de aer, se răstoarnă flaconul şi se aspiră suspensia.

Prezentare farmaceutică: Flaconul de 10 ml a 1200000 UI.

Condiţii de păstrare: În ambalaj original, Moldamin se păstrează la adăpost de căldură şi umiditate

34.Tenica administrarii antibioticelor imINJECTIA INTRAMUSCULARA+testarea la antibiotic

* Antibioticele se administreaza imediat dupa dizolvare sau dupa deschiderea fiolelor

Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.Locuri de electie: Regiunea superoexterna fesiera, deasupra marelui trochanter; fata externa a coapsei, in treimea mijlocie; fata externa a bratului in muschiul deltoid.Materiale necesareTava medicala cu: musama si aleza, tavita renala, casoleta cu tampoane sterile de vata sau comprese din tifon; lampa de spirt, seringi sterilizate si uscate de marime corespunzatoare cantitatii substantei de administrat; medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile in apa distilata sau ser fiziologic) in flacoane inchise; alcool, eter, benzina iodata sau tinctura de iod, pile pentru deschiderea fiolelor; cel putin trei ace de marimi diferite, medicamente pentru eventualele accidente: adrenalina, efedrina, cardiotonice, calciu, Romergan, etc.Tehnica executarii injectiei intramusculare- Se pregatesc materialele si instrumentele necesare si se transsporta langa bolnav (cu tava sau masuta).Pregatirea psihica si fizica a bolnavului; stabilirea locului injectiei- Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;- Se aseaza bolavul in decubit ventral, lateral, pozitie sezand sau in picioare- Se descopera locul de electie;Pentru injectie in regiunea fesiera, se repereaza urmatoarele puncte:- punctul Smarnov, la un lat de deget deasupra marelui trochanter si inapoia lui.- punctul Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste splina iliaca antero-posterioara cu extremitatea superioara a santului interfesier.- zona situata deasupara liniei care uneste splina iliaca posterioara cu marele trochanter. Pentru pozitia sezand, injectia se efectueaza in toata regiunea fesiera, deasupra punctului de sprijin.Efectuarea injectiei- spalare pe maini cu apa curenta si sapun;- Dezinfectarea mainilor cu alcool;- Se monteaza seringa in conditii de asepsie perfecta.- Se verifica fiola, se incarca seringa cu substanta de injectat, se elimina bulele de aer- Se schimba acul, indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata substanta si se adapteaza un ac potrivit pentru injectie- Se degreseaza locul injectiei cu un tampon de vata cu eter si se dezinfecteaza cu alt tampon cu alcool - Se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.- Se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.- Se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 - 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montata la seringa.- Se verifica pozitia acului prin aspirare.- Se injecteaza lent lichidul.- Dupa injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un tampon cu alcool.- Se maseaza locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile tesuturilor strapunse, activand circulatia pentru a favoriza absorbtia.- Se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp de 5 - 10 minute.

- Spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.Reorganizarea locului de munca- se arunca la cos desurile de injectie (fiole golite, tampoane de vata).- se spala imediat seringa, acele folosite, cu apa si detergenti;- se dezinfecteaza dupa o clatire abundenta si se pregateste pentru sterilizareAccidente si incidente- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune retragerea acului si efectuarea injectiei in alta regiune.- paralizie prin lezarea nervului sciatic- hematom prin inteparea unui vas.- supuratie asptica datorata unor substante care nu sunt resorbite.- ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicala;- embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase sau in suspensie.

35.Tehnica administrarii cortizonului pe cale ivDefiniţie: ~Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub acţiunea stimulatoare a glandei hipofize → prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH). ~ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este secretat de hipofiză şi stimulează secreţia cortizonului şi a altor hormoni suprarenali. →Prezentare: ~Cortizon acetat. ~Superprednol. ~Prednison. ~Hemisuccinat de Hidrocortizon. ~Hidrocortizon. ~Supercortisol. ~Acetat de dezoxicorticosteron. ~ACTH → pulbere albă, în flacoane închise. →Forma de administrare: ~Tablete. ~Forme injectabile: fiole, flacoane cu dop de cauciuc ~Formele injectabile sunt soluţii sau suspensii ce trebuie bine agitate înaintea folosirii. →Mod de administrare: o Cortizonul se administrează la început cu doza maximă care scade treptat la doza minimă – de întreţinere → doză stabilită de medic. o Tratamentul cu cortizon se termină prin administrare de ACTH – pentru activarea funcţiei glandelor suprarenale. o Intravenos. ~Administrarea ACTH-ului: o Se testează sensibilitatea organismului prin IDR. o Se dizolvă pulberea cu ser fiziologic sau apă distilată în cantitate egală cu numărul dozelor → calculul se face ca şi în cazul antibioticelor. Dizolvat se poate păstra la gheaţă câteva săptămâni. o Se administrează pe cale intramusculară, intravenoasă, eventual subcutanată. o Se poate administra în perfuzii lente în ser glucozat 5% → ritm de administrare 6-8 picături pe minut. o Cea mai bună metodă de administrare → perfuzia continuă sau perfuzia de 5-6 ore.

o Dozele administrate prin perfuzie pot fi mai mici decât cele injectate. o Se pot face şi perfuzii subcutanate asociind soluţia cu hialuronidază. o Doza se administrează progresiv crescută pentru ca stimularea suprarenalei să nu se facă brusc. o Administrarea sub protecţie de antibiotic. →Reguli de administrare a cortizonului: ~Tratamentul se face numai în spital ~Bolnavii necesită dietă specială: o Dietă hiposodată. → 1-3 g clorură de potasiu pe zi. o Dietă hipoglucidică. o Dietă cu conţinut bogat în proteine. ~Se acordă îngrijiri speciale: o Igienă perfectă a tegumentelor şi mucoaselor. Schimbarea zilnică a lenjeriei de pat şi de corp. o Asepsie perfectă în administrarea parenterală. o Tratarea imediată şi corectă a infecţiilor de orice fel o Administrarea sub protecţie de antibiotic. o Cântărirea zilnică. Observarea apariţiei edemelor. o Supravegherea funcţiilor vitale, a somnului. Măsurarea diurezeiObservaţii: ~Preparatele de cortizon sunt metabolizate la nivelul ficatului în cortizol şi prednisolon. În caz de insuficienţă hepatică tratamentul se face cu Prednisolon care nu mai necesită metabolizare hepatică. ~Nu se administrează antibioticele şi hormonii cu aceiaşi seringă.

36.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)

Comprimate conţinând 0,65 mg nitroglicerină.Acţiune farmacoterapeutică: Nitroglicerina acţionează prin venodilataţie determinând scăderea umplerii ventriculare.Doze si mod de administrarePerlingual cate 1/2-1 comprimat in timpul crizelor de angina pectorala sau imediat inaintea efortului provocator. Doza se poate repeta dupa 15 minute. Daca dupa administrarea a 3 doze sub forma de comprimate de Nitroglicerina, criza de angina nu cedeaza, se recomanda prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic. Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente administrate pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat vascularizată şi permite trecerea medicamentelor direct în circulaţia sistemică. Medicamentele administrate pe cale bucală includ nitroglicerina şi metiltestosteronul.Sublingual se administrează isosorbid dinitratul, nitroglicerină, ergotamină. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă recipient pentru medicamente

Administrare:

se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie se spală mainile

se explică pacientului modul de administrare se confirmă identitatea pacientului se verifică data de expirare a medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:

în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie pentru administrarea sublinguală, medicamentul se plasează sub limba pacientului se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi absorbită în întregime nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia

37.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale bucala(faringosept)

Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente administrate pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat vascularizată şi permite trecerea medicamentelor direct în circulaţia sistemică. Materiale necesare: medicaţia prescrisă recipient pentru medicamente 42Administrare: se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie se spală mainile se explică pacientului modul de administrare se confirmă identitatea pacientului se verifică data de expirare a medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:

în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie

se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi absorbită în întregime

nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită

pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia

Compozitie 1 comprimat contine 10 mg ambazona.

Actiune terapeutica Antiseptic activ in special fata de streptococi

Mod de administrare

3-5 comprimate pe zi, timp de 3-4 zile. Comprimatele se lasa sa se dizolvelent in gura, imediat dupa masa, dupa care pacientul nu trebuie sa consume nimic timp de 2-3 ore.

Contraindicatii Nu se administreaza la copiii sub 2 ani si la persoanele cu alergie la ambazona.

Precautii Comprimatele nu se administreaza pe cale generala, adica nu se inghit, ci se lasa sa se dizolve lent in gura.

Reactii adverse Iritatie usoara a mucoasei bucale (in cazul administrarii prea frecvente).

38.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula)Antibioticele intravenoase sunt medicamente antibiotice proiectate pentru a fi livrate direct in fluxul sangvin. Ele sunt o alternativa la antibioticele luate pe cale orala sau topice, aplicate direct pe locul unde se afla o infectie. Ex: penicilina, ampicilina, augmentin, metronidaol,cefort-in general cefalosporine

Antibioticele i.v. pot fi administrate atat prin injectii intravenoase, cat si prin perfuzii intermitente. Nu se administreaza i.m. Antibioticele intravenoase trebuie administraet prin injectare intravenoasa lenta timp de 3-4 minute si utilizat in primele 20 de minute de la reconstituire. Se poate injecta direct in vena sau prin tubul de perfuzie. Solutia reconstituita in perfuzie (de exemplu, intr-o minipunga). Se perfuzeaza timp de 30-40 de minute, pana la maximum 4 ore de la reconstituire. Orice solutie de antibiotic ramasa dupa utilizare trebuie aruncata.

Inserţia unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de puncţionare şi a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales, puncţionarea venei şi introducerea cateterului. Selectarea cateterului şi a locului de inserţie se va face în funcţie de tipul, durata şi frecvenţa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al pacientului, vârsta şi constituţia fizică a pacientului. Dacă este posibil, se va alege o venă la braţul sau mâna nondominantă. Locurile preferate de puncţionare venoasă sunt vena cefalică şi basilică a braţului şi cele de pe partea dorsală a mâinii. Se pot aborda şi venele de la nivelul piciorului, dar creşte riscul de tromboflebită. Un cateter periferic permite adminstrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge, şi menţine accesul venos permanent. Inserţia unui cateter periferic este contraindicată la braţul sau mâna care prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate. De obicei, dacă o venă este lezată (hematom , echimoza etc) se va alege un nou loc de puncţionare întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată. Materiale necesare:

paduri alcoolizate mănuşi garou cateter pentru vena periferică soluţiile de administrat

seringă cu soluţie normal salină perfuzor stativ fixator transparent pentru cateter comprese

Pregătirea echipamentului:

se verifică medicaţia prescrisă, data de expirare, aspectul soluţiilor de administrat se ataşează perfuzorul la flaconul cu soluţie în mod steril şi se scoate aerul

Inserţia cateterului:

se poziţionează stativul cu soluţia perfuzabilă şi perfuzorul ataşat cât mai aproape de patul pacientului

se confirmă identitatea pacientului

se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstricţie şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi a ne asigura de cooperarea sa

se spală pe mâini

se selectează locul puncţionării. Dacă se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncţionării din ce în ce mai proximal. Dacă trebuie administrată o substanţă iritantă sau un volum mai mare de lichide, se va alege o venă mare

se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă, cu braţul sprijinit şi poziţionat în jos pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii

se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare, pentru a dilata venele.

se palpează o venă cu ajutorul indexului şi al degetului mijlociu al mâinii nondominante

se trage de piele pentru a fixa vena

dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă se cere pacientului să îşi închidă şi să-şi deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei

garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica

se pun mănuşile

se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior şi se lasă să se usuce pielea (uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie indepărtat părul din zona respectivă la pacienţii cu pilozitate accentuată)

se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index (dacă are aripioare branula se va ţine de acestea) iar cu policele mâinii nondominate se va trage piele de sub venă pentru a o fixa şi a o exprima (ea va apare angorjată)

se va avertiza pacientul va simţi o înţepătură

se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin piele până în venă printr-o singură mişcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care confirmă că acesta este în venă

din momentul în care apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă. Se desface garoul apoi fie se continuă împingerea cu grijă (pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de plastic , ataşându-se imediat fie perfuzorul fie seringa, presând uşor pe venă pentru împiedicarea sângerării;fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu cealaltă se împinge canula de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării venei deoarece cateterul este introdus fără a mai avea acul în el şi deoarece soluţia perfuzată dilată vena făcând mai uşoară avansarea cateterului

după introducerea cateterului se curăţă locul cu paduri alcoolizate, se aruncă acul cateterului în recipientul de înţepătoare

se reglează ritmul de administrare a perfuziei

se fixează cateterul cu un fixator transparent şi semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul pe piele

fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului

se fixează şi tubul perfuzorului de măna pacientului având grijă însă să lase libertate de mişcare şi să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage cateterul afară din venă la o mişcare mai bruscă

îndepărtarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci când vechiul cateter nu mai este funcţional şi pacientul necesită în continuare tratament intravenos. Se opreşte perfuzia şi se clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândeţe fixatorul de pe branula. Folosind o tehnică sterilă se va deschide o compresă sterilă. Se vor pune mănuşi şi se plasa compresa sterilă cu o mână peste locul de inserţie a cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mişcare paralelă cu pielea

se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt accidental şi să intre în circulaţia sangvină a pacientului

se face compresie pe locul puncţionării timp de 1-2 minute, se curăţă zona şi apoi se aplică un bandaj adeziv

se va indica pacientului să-şi restângă pentru 10 minute activitatea membrului care a avut cateterul şi

să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de la îndepărtarea branulei

Consideraţi speciale:

se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoasă îndelungată la fiecare 48 de ore sau ori de câte ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc

se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienţii care necesită aceasta şi se va alterna locul de inserţie a acestuia

pacienţii care vor fi externaţi cu catetere periferice vor trebui învăţaţi să-l îngrijească şi protejeze şi cum să identifice eventualele complicaţii şi disfuncţionalităţi

pacientul va trebui să-şi inspecteze periodic acasă locul de inserţie şi să anunţe echipa de îngrijiri dacă apar edeme , roşeaţă , durere

Complicaţii: flebitele (roşeaţa la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Se va îndepărta cateterul, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se anunţă medicul dacă pacientul are febră. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atentă, impiedicând mişcare în venă

extravazarea soluţiilor (va apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură) prin perforarea venei sau dislocarea cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheaţă imediat după şi apoi comprese calduţe mai tarziu.

impermeabilitatea cateterului - Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau adminstrare de soluţie normal salină după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mâna cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă

hematom tromboze Prevenirea infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor sau la îndepărtarea cateterului

reacţii alergice Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să conţină istoricul alergenic al acestuia, efectuarea testării la medicamente (în special antibiotice) înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fără testare

39.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazaleMedicaţia pe cale nazală poate fi sub formă de picături, spray sau aerosoli (folosind un nebulizator). Majoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte locale decât sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite pentru

ameliorarea congestiei nazale. Alte tipuri de medicamente folosite pe această cale sunt antisepticele, anestezicele şi corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi administrate pentru asigurarea confortului pacientului în timpul unei examinări rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau intubaţii endotraheale. Corticosteroizii reduc inflamaţia în sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci când pacientul are polipi nazali. Materiale necesare:

medicaţia prescrisă mănuşi tăviţă renală

Administrarea:

se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării medicamentului, concentraţia

se confirmă identitatea pacientului

se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce anxietatea

se asigură intimitate pacientului se spală mâinile şi se pun mănuşi

se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.

Administrarea de spray-uri nazale:

pacientul este poziţionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicaţi, capul dincolo de marginea patului, în hiperextensie. Se va sprijini capul pacientului astfel poziţionat.

se înlătură capacul spray-ului

se astupă o nară a pacientului şi se introduce capătul flaconului în cealaltă nară

pacientul este instruit să inhaleze eliberând concomitent un o doză de medicament repede şi ferm, după care pacientul va expira pe gură.

dacă este necesar se va repeta manevra în aceeaşi nară sau în cealaltă

pacientul este instruit să îşi menţină poziţia încă câteva minute după administrare, să inspire blând pe nas şi să expire pe gură, să evite să îşi sufle nasul câteva minute.

40.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe cale orala la copii

deoarece un copil răspunde la tratament mult mai rapid şi într-un mod mai imprevizibil decât un adult,

administrarea de medicamente în pediatrie necesită o grijă specială

factori ca vârstă, greutatea, tipul medicamentului şi calea de administrare pot să afecteze dramatic răspunsul copilului la un medicament. De exemplu, din cauza epiteliilor sale subţiri, un nou-născut sau un copil mic are o capacitate de absorbţie a medicamentelor mult mai mare decât copiii mai mari

anumite afecţiuni pot afecta, de asemenea, răspunsul copilului la medicaţie. De exemplu, gastroenterita creşte motilitatea gastrică, ceea ce îngreunează absorbţia anumitor medicamente luate pe cale orală. Tulburările hepatice sau renale pot îngreuna metabolizarea anumitor medicamente

tehnicile uzuale de administrare a medicaţiei pot necesita o adaptare în cazul copiilor, în funcţie de vârstă, dimensiunile, şi nivelul de dezvoltare. O tabletă pentru un copil mic de exemplu, poate fi nevoie să fie pisată şi amestecată cu un lichid pentru o administrare orală. Pe lângă aceasta, zona de injectare şi dimensiunea acului va varia în funcţie de vârsta copilului şi de dezvoltarea lui fizică Materiale necesare : Pentru medicaţia pe cale orală :

medicaţia prescrisă

seringă din plastic de unică folosinţă

picurător medicinal din plastic sau o linguriţă

ceşcuţă de medicamente

apă, sirop

opţional: suc de fructe.

Pregătirea echipamentului :

se vor verifica instrucţiunile medicului referitoare la medicaţia prescrisă, dozaj, şi calea de administrare

se va compara medicaţia prescrisă cu cea primită de la farmacie

se va verifica data de expirare a medicaţiei

se va revede istoricul alergic al pacientului

Implementare :

se va evalua starea copilului pentru a determina de ce medicamente are nevoie şi eficienţa terapiei anterioare

se va observa cu atenţie dacă apar iritaţii, mâncărimi, tuse, sau alte semne specifice reacţiilor adverse la o administrare anterioară de medicamente

se va identifica pacientul comparând numele de pe braţara de la încheietura mâinii cu cel de pe actele medicale. Dacă copilul poate vorbi sau răspunde la întrebări, va fi întrebat cum se numeşte

se va explica procedura copilului şi familiei sale folosind termeni pe care să-i înţeleagă şi copilul (dacă nu este prea mic)

se va asigura intimitate (mai ales dacă este vorba de un copil mai mare)

Administrarea medicaţiei pe cale orală :

se va utiliza fie o seringă de plastic fără ac sau o pipetă medicinală specială pentru a măsura doza. Dacă medicaţia este sub forma tabletelor se va întâi pisa tableta dacă este posibil şi dacă se pretează la asta, şi se va amesteca cu apă sau sirop. Apoi se va aspira amestecul în seringă sau pipetă

se va lua copilul şi i se vor ridica capul şi umerii, sau i se va întoarce capul într-o parte pentru a preveni aspirarea. Copilul va fi ţinut aproape pentru a-i limia mişcările

se va folosi policele pentru a-i apăsa în jos bărbia şi a-i deschide gura. Se va strecura seringa în gura copilului de-a lungul uneia din părţile laterale ale limbii, se va elibera medicamentul încet, pentru a lăsa copilul să înghită şi pentru a preveni înecarea sa

dacă nu este contraindicat i se poate administra suc de fructe după adminstrarea medicaţiei

după administrare, mai ales în cazul unui copil foarte mic, care nu se mişcă, va trebui poziţionat în decubit lateral pentru a scădea riscul sindromului morţii subite. Unui copil activ i se va permite să stea într-o poziţie confortabilă pentru el. Se va evita să fie forţat să stea într-o anumită poziţie, pentru a preveni agitarea sa

Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil care abia începe să umble :

se va utiliza o seringă de plastic, de unică folosinţă. sau o pipetă medicinală pentru a măsura dozajul medicaţiei sub formă lichidă. Apoi se va pune lichidul într-o ceşcuţă

se va ridica capul copilaşului şi umerii pentru a preveni aspirarea

dacă e posibil, va fi rugat să ţină ceşcuţa, pentru a-i stimula cooperarea

se va verifica dacă copilul a înghiţit toată doza

dacă medicaţia este sub formă de tablete, se va pisa întâi tableta, dacă se poate, şi se va amesteca cu apă, sirop sau substanţă gelatinoasă. Se va folosi o seringă, pipetă sau linguriţă pentru a administra medicaţia

Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil mai mare :

dacă este posibil copilul va fi lăsat să aleagă atât bautura cu care se va amesteca medicaţia cât şi bâutura pe care o va bea după administrarea medicaţiei

dacă este adecvat situaţiei i se va permite să aleagă locul unde vrea să i se adminstreze medicaţia (de

exemplu, stând în pat sau în braţele părintelui)

dacă medicaţia este sub formă de tablete sau capsule, şi dacă copilul este suficient de mare (între 4 şi 6 ani) va fi învăţat cum să înghită medicaţia solidă. Dacă stie deja să o facă, se va recapitula totuşi pentru siguranţa lui. I se va spune să pună pastila în spatele limbii şi s-o înghită imediat bând apă sau suc. Marea partea a instrucţiunilor va face referire la suc pentru a distrage atenţia copilului de la pastilă

se va verifica dacă copilul bea suficentă apă sau suc pentru ca pastila să alunece pe esofag

se va verifica gura copilului pentru a vedea dacă a înghiţit pastila

dacă copilul nu poate înghiţi întreaga pastilă, se poate pisa şi amesteca cu apă sau sirop sau subst gelatinoasă. Sau, după ce se verifică prescripţia medicului, se va solicita medicamentul în formă lichidă

*tehnica spalarii mainilor

Pregătirea mâinilor:~ În toate tipurile de spălare:▪Se îndepărtează bijuteriile – inelele, brăţările.▪Unghiile vor fi tăiate scurt, bine îngrijite.~ Ştergerea şi uscarea este obligatorie – cu hârtie prosop sau prosop de unică întrebuinţare.→Tipuri de spălare:~ Spălarea simplă – risc redus de infecţie – 1 minut. Spălare cu apă şi săpun, dezinfecţie cu alcool.~ Spălare antiseptică – risc mediu de infecţie – 3-5 minute.~ Spălarea chirurgicală – cu risc crescut de infecţie – 15 minute.→Materiale necesare:~ Apă potabilă.~ Săpun neutru.~ Perii.~ Trusă de unghii.~ Alcool,~ Cremă protectoare.→Tehnica spălării:~ Se deschide robinetul şi se umezesc mâinile.~ Se săpunesc şi se freacă cu grijă cel puţin 30 secunde pe toată suprafaţa, până deasupra articulaţiei pumnului, se freacă palmele între ele, extremităţile degetelor, spaţiile interdigitale.~ Se clăteşte abundent cu apă de la vârful degetelor la coate.~ Se usucă prin tamponare cu prosop de hârtie sau prosop de unică folosinţă.~ Se închide robinetul acoperit cu prosopul

*OXACILINACompozitie

oxacilina 250 mg; oxacilina Forte 500 mg - capsule continand cantitatea echivalenta de oxacilina sodica monohidrat

Oxacilina 1 g - pulbere pentru solutie injectabila continand oxacilina sodica corespunzatoare la 500 mg, respectiv 1 g oxacilina

cutie cu 2 blistere a 10 capsule

oxacilina este o penicilină semisintetică penicilinazo- şi acido-rezistentă, ceea ce permite şi administrarea lui perorală în cadrul tratamentului general. Spectrul său antimicrobian este asemănător cu al celorlalte peniciline, caracteristica fiind activitatea împotriva stafilococului rezistent la benzilpenicilină (Penicilina G)

Actiune terapeuticaOxacilina face parte din grupa penicilinelor de semisinteza antistafilococice. fiind eficient asupra majoritatii tulpinilor de stafilococi Prezinta o absorbtie suficient de buna dupa administrare orala (30%), care asigura concentratii terapeutice dupa o ora de la administrarea unei doze unice de 250 mg. Se distribuie in tot organismul, inclusiv la nivelul oaselor si in lichidele pleural, pericardic si peritoneal. Metabolizarea este rapida, 45% trecand in forme inactive terapeutic. Eliminarea se realizeaza preponderent renal, prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Datorita metabolizarii rapide oxacilina nu se acumuleaza in organism la pacientii cu insuficienta renala.

IndicatiiEste antibioticul de electie in infectiile stafilococice localizate la diferite nivele: tesut cutanat, tesut osos, tract respirator, urechea medie, tract urinar, organe urogenitale. Este recomandat in infectii stomatologice cu stafilococ, infectii mixte cu streptococ si stafilococi penicilinazo-rezistenti. Calea parenterala se utilizeaza de regula pentru septicemii si endocardite. Se poate folosi ca tratament preventiv de scurta durata in interventiile chirurgicale, cu risc inalt (interventii ortopedice, cardiovasculare).

oxacilina traversează placenta şi trece în laptele matern.

Doze si mod de administrareAdulti: oral 500 mg la fiecare 6 ore, minim 5 zile, cu o ora inainte sau doua ore dupa mese. Doza maxima este de 6 g in 24 de ore. Parenteral 1 g la 12 ore. Maxim 12 g/zi. Copii: 50 mg/kg corp/zi fractionat in 4 prize. i.m. 50 mg/kg corp/zi.

in infectii grave se poate creste pana la 300 mg/kg corp/zi.

ContraindicatiiAlergie la peniciline. Precautii la nou-nascuti si la bolnavii cu insuficienta hepatica. Prudenta la alergici si bolnavi bronsici. Nu este indicata pe cale orala in infectii grave.

Reactii adverseIncidenta reactiilor adverse este scazuta: manifestari alergice: urticarie, eozinofilie, rar soc anafilactic; manifestari gastrice: greata, voma, diaree; suprainfectii cu Pseudomonas, Proteus, Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa; rareori cresteri moderate ale transaminazelor, hepatita; reactii hematologice reversibile: anemie, trombocitopenie, leucopenie.

*ALGOCALMINULCompozitie pentru Algocalmin:

2 mililitri solutie injectabila (o fiola de Algocalmin) contin metamizol sodic anhidru 1 g sub forma de metamizol sodic monohidrat 1,05 g si excipient, apa pentru preparate injectabile.

Solutie injectabila 50%, Comprimate a 0,50 g Supozitoare pentru adulti: 1g Supozitoare pentru copii: 0,30 g

Actiune terapeuticaalgocalminul este un analgezic puternic, inlocuind intr-o larga masura opiaceele,fara a determina efectele secundare obisnuite dupa administrarea acestora. Fiind un derivat pirazolonic, algocalminul are si o actiune antipiretica.

IndicatiiStari dureroase de diverse etiologii: colica renala, dureri post-operatorii. Mialgii, nevralgii, lumbago, sciatica, cefalee, gripa, stari febrile.

Mod de administrarePentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, in injectii intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi. Pentru copii: 1/4-1 1/2 comprimat, dupa varsta sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru comprimate, se recomanda desfacerea acestora in putina apa inainte de administrare.

Reactii adverseCa toti derivatii pirazolonici, algocalminul poate determina in cazuri foarte rare si la tratament prelungit reactii alergice si modificari ale formulei leucocitare: daca in cursul unui tratament prelungit cu algocalmin apare leucocitopenie sau granulocitopenie se va intrerupe tratamentul.

*FRAXIPARINA

Fraxiparine nu este destinat administrarii pe cale intramusculara. În profilaxia si tratamentul tulburarilor tromboembolice, Fraxiparine trebuie administrat pe cale subcutanata

La administrarea subcutanata , locul uzual de injectare este peretele abdominal antero-lateral, alternativ în partea dreapta si partea stânga. Se inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat.Acul trebuie introdus în întregime, perpendicular si nu tangential, într-un pliu cutanat realizat între police si index, care trebuie mentinut pâna la terminarea injectarii. Se verifica pozitia acului si apoi se injecteaza. Seringile gradate sunt destinate administrarii de doze ajustate. Accidente-durerea in timpul injectarii impune tragerea imediata a acului si injectarea in alta zona.Bula din seringile preumplute nu se elimina inainte de injectare

Calciparina: seringi preumplute, 5000 U/0,2 mlSAU 25.000 U/1 mlFraxiparina: solutie 9500 u/ml

se r i ng i p r eumplu t e neg rada t e (0 ,3 - 0,4 ml)sau gradate (0,6 -0,8 ml)

*CORTIZONUL

Cortizon acetat, fioleProspect

CompozitieFiole a 5 ml suspensie apoasa injectabila continand cortizon acetat 25 mg -1 fiola bruna cu 1 ml substanta de baza

-1 fiola alba cu 4 ml solventActiune terapeuticaHormon glucocorticoid , asigura homeostazia glucidica, protejeaza organismul in conditii de stres, are actiune antiinflamatorie si antialergica; favorizeaza catabolismul proteic si mareste glicemia , creste secretia gastrica, stimuleaza sistemul nervos central ; favorizeaza retentia hidrosalica. Durata efectului unei doze este de 8-12 ore. Hidrocortizon hemisuccinat fiole

Prezentare farmaceutica: Fiole a 5 ml solutie continand hidrocortizon hemisuccinat 25 mg, dizolvat intr-un ml glicerinformol [cutii cu 1 fiola hidrocortizon si 1 fiola solvent continand solutie apoasa de bicarbonat de sodiu].

Actiune terapeutica: Ester solubil al hidrocortizonului, cu actiuni antiinflamatoarie si decongestiva, antihipotensiva, bronhodilatatoare, protectoare hepatica si antitoxica, intense si relativ rapide [efectul se dezvolta dupa 2 ore de la injectare si se mentine 8-12 ore].

II CompozitieO fiola de 5 ml (sticla transparenta) contine 0,025 g hidrocortizon hemisuccinat intr-un ml polietilenglicol 400 (solutia A)

insotita de o fiola de solvent (solutia B) continand solutie apoasa de hidrogenocarbonat de sodiu, in concentratie de 0,225%.

In urma reactiei dintre solutia de hidrocortizon hemisuccinat si solvent rezulta hidrocortizon hemisuccinat de sodiu.

Forma de prezentareCutii cu 100 fiole de 5 ml: 50 fiole (sticla transparenta) cu principiul activ (solutia A) si 50 fiole (sticla bruna) cu solvent (solutia B).

II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabilaProspectForma de prezentare:Pulbere pentru solutie inj. 100 mg hidrocortizon succinat sodic; ct. x 1 fl. pulb. + 1 f. solv. x 2 ml

Indicatii:

Insuficienta acuta corticosuprarenaliana; adrenalectomie bilaterala; soc anafilactic si alte reactii alergice grave; infectii generalizate cu toxicitate ridicata; les; pneumonie prin aspiratie.

Doze si recomandari:

Inj. i.m. intravenos sau perf. intravenos 100-500 mg, repetat la intervale de 1, 3, 6 sau 10 ore, in

functie de reactia pacientului.

*ASEPSIA SI ANTISEPSIA

Antisepsia =Ansamblu de masuri predominant chimice pentru distrugerea agentilor microbieni patogeni din campul operator, plagi, de pe mainile chirurgului si de pe obiectele care vin in contact cu regiunea operatorieAsepsia = Ansamblu de masuri predominant fizice prin care se previne contactul germenilor cu plaga operatorie, Sterilizarea a tot ceea ce vine in contact cu plaga operatorieAsepsia( gr. a = fără şi sepsis = putreziciune)

ansamblu de măsuri prin care seîmpiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie. Este o metodă profilactică

Asepsia şi antisepsia se completează reciprocAsepsia se realizează prin:- sterilizare;- spălarea chirurgicală a mâinilor membrilor echipei operatorii;- purtarea echipamentului steril de către membrii echipei (halat, mască,mănuşi);-pregătireacâmpuluioperator;- dezinfectarea aeruluişi suprafeţelordin sala de operaţie

Sterilizarea în spital se efectuează pentru instrumentarul şi materialele refolosibile. Acestea pot fi instrumente metalice, din sticlă, plastic sau material textil. Ele se pregătesc în vederea sterilizării. Pregătirea pentru sterilizare presupune o predezinfec ţie sau decontaminare chimică iniţială, realizată prin imersie în soluţii de detergenţi sau substanţe dezinfectante

Antisepsia( gr. anti = împotriva şi sepsis = putreziciune)– mijloacele prin care se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu. Este o metodă curativă.