Sub Steagul Lui Codreanu

download Sub Steagul Lui Codreanu

of 26

Transcript of Sub Steagul Lui Codreanu

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    1/26

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    2/26

    Editura DACIA - Madrid, 1973- f r a g m e n t e -

    P R E F A T de Horia Sima

    Nicu Iancu este unul dintre martorii cei mai pretiosi ai perioadei

    legionare dintre cele dou rsboaie.Intrat in Legiune de timpuriu, a cunoscut miscarea dela primele ei

    manifestri politice si spirituale si dela primele ei ncercri de aprinde cheag in viata neamului nostru.

    Lund lumin din lumin din metropola legionarismului, Iasii, a

    rspndit crezul legionar in orasul si judetul Sibiu. Pe atunci, in toamna anului1931, se afla singur in mijlocul unei lumi desorientate de partide, creia voia s-i

    deschid orizontul unei noi sperante ntr'un viitor romnesc mai bun. Si a isbutit

    in aceast ntreprindere grea, de destelenire a judetului, creind primele cuiburi

    si punnd fundamentele organizatiei locale. Ce-a devenit mai trziu Sibiul, peurmele muncii de pionerat a lui Nicu Iancu, o stie toat lumea: un centru

    legionar de important national, ale crui reflexe se propagau in toat tara.Organizatia de Sibiu a fost epicentrul ctorva sguduiri mari din istoria

    Legiunii si aceste momente decisive le reinvie, cu deosebit miestrie si cldur,

    Nicu Iancu. Domin mai ntiu (in) peisagiul amintirilor lui, figura luminoas a

    lui Ion Banea. Oridecteori i ngduiau studiile universitare, descindea dela Iasipe pmntul natal pentru a aprinde in sufletele desndjduite ale tarnimii

    credinta in omul chemat s o mntuiasc: Corneliu Zelea Codreanu. Ion Banea a

    polarizat ca un magnet energiile sntoase ale acestui judet si lupta lui a avutvaste repercusiuni pe aria Ardealului ntreg. Aceast organizatie a fost apoi

    aleas de puterile oculte pentru a nscena odioasa afacere a fabricei legionare

    de bani falsi dela Rsinari. Nicu Iancu desvluie dedesubturile acestei infamii si

    modul strlucit in care organizatia local a dat replica cuvenit uneltitorilor,fcndu-i s amuteasca. Poposim apoi ntre zbrelele nchisorii din Sibiu, unde

    asistm la scena busculadei dintre legionari si jandarmi in Ajunul Crciunului

    1933. Legionarii detinuti au fost victima unei agresiuni din partea autorittilor,cari voiau s scindeze grupul in dou, elibernd o parte si retinnd pe

    conductori. In acest tumult, se ridic peste capetele tuturora, ca o forta a

    naturii, ca un Ion milenar, npraznica aparitie a lui Corneliu Georgescu, un omcalm dealtminteri. Vestea despre ciocnirea din nchisoarea Sibiu, avnd ca

    protagonisti pe Corneliu Georgescu si Ion Banea, s'a rspndit ca fulgerul in

    toat tara si nu putin a contribuit la crearea atmosferei apstoare, preludiu al

    desnodmntului din 29 Decembrie.

    Chiar evenimentele generale, trite concomitent de mii de legionari, in cursulprigoanei din 1933-1934, sub pana lui Nicu Iancu iau o alt viata si semnificatie.

    Nu numai c vibreaz de toat gama suferintelor omenesti, dar din ele picur, lafiecare pas, mesagii si interpretri politice juste, cari dovedesc o profund

    cunoastere a situatiei interne si externe a Romniei.

    Citind capitolul Din nchisoare in nchisoare, respiratia se opreste nfioratde ce va urma, ca un mare roman de aventuri. Cine nu va simti, mpreun cu

    Nicu Iancu, singurtatea de plumb din celula nchisorii din Arad; cine nu va fi

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    3/26

    cuprins de aceleasi nelinisti ca si el cnd, smuls depe patul spitalului, va fi purtat

    spre necunoscutul unei alte nchisori; cine nu va fi ncercat de aceleasi presimtirisumbre, ca apropierea unui final, cnd va fi inghitit de cazematele Jilavei? Cine

    nu se va revolta, cnd, ca bun cunosctor al legii, autorul va pune diagnosticul

    precis al frdelegilor si abuzurilor svrsite de autoritti si cine nu va surde,

    satisfcut, cnd Nicu Iancu va refuza s-si rscumpere libertatea semnnd odeclarafie degradant?

    Pe o treapt de existenta mai sus, descoperim in toate gndurile, proectele si

    povestirile autorului prezenta factorului spiritual. Realitatea mistic nvluie siptrunde realitatea concret. Minunea dela Sadu nu este o inventie, ci

    expresia interventiei Divine in lupta miscrii, demonstrnd c idealurile si

    mplinirile ei sunt fapte plcute lui Dumnezeu.Insfrsit, valoarea documentar a lucrrii este imens. Sunt pagini aici de

    care orice istoric constiincios trebue s tin seam. Trebue s se pun cel mai

    mare temeiu pe relatarea ntmplrilor din Ianuarie 1941, care demonstreazclar existenta unei lovituri de Stat a Generalului Antonescu si nu o asa zis

    rebeliune legionar; nu se poate trece cu vederea peste cele petrecute inlagrul Trgu-Jiu, unde un complot urzit chiar dela Presidentia Consiliuluiurma s provoace uciderea in mas a legionarilor internati; nu se poate ignora

    nici ncercarea temerar a unui grup de legionari refugiati la Trgu-Mures de a

    opri puhoiul bolsevic pe Carpati, dup trdarea dela 23 August.

    Rezumnd impresiile culese din citirea acestei lucrri, care captiveaz atentiadela primele pagini, ea sa distinge prin:

    - ptrunztoarea analiz politic a evenimentelor trite de autor,

    - prin fondul adnc omenesc care d povestirii culoare si voiciune,- prin arta expunerii, care o aseaz printre lucrrile remarcbile ale genului

    memorialistic.

    Din imensa bogtie a trecutului legionar, Nicu Iancu a salvat dela naufragiuaceste momente, cari, fr ndoial, vor servi posterittii nu numai ca

    indicatoare pentru reconstruirea a ceeace a fost, dar si ca impulsuri si inspiratii

    pentru a zidi ceeace va veni.HORIA SIMA

    30 Noembrie 1972

    - I -

    CUIBUL AVRAM IANCU

    In toamna anului 1931, dupce mi-am dat ultimele examene de anul ntiu

    la Facultatea de Drept, n'am mai rmas in Bucuresti dect timpul strict

    necesar pentru procurarea crtilor de care aveam nevoe in anul urmtor,dup care am luat primul tren

    ntorcndu-ma la Sibiu.

    De astdat, plecam acas cu

    ferma hotrre de a nu m

    rentoarce la Bucuresti nainte

    de a traduce in fapt gndul care

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    4/26

    ma muncea deja de luni de zile, dar pe care, din cauze streine de vointa mea,

    nu-l putusem duce la ndeplinire pn acuma: de a crea o organizatie

    legionar in orasul meu natal. Deocamdat nu aveam la Sibiu dect pe Ionel

    Aldea care s m ajute la o astfel de treab. Nu stiam dac l voiu gsi acas.

    Avusese de gnd s plece la Cluj pentru a se nscrie la Facultatea de Drept.

    Pe Aldea il cunosteam din anii de Liceu. Amndoi urmaserm cursul

    secundar la Liceul Gheorghe Lazr din Sibiu, eu terminndu-l cu un an

    naintea lui. Fusesem mai degraba buni cunoscuti dect prieteni. Asa c,

    odat terminat liceul, era foarte putin probabil ca drumurile noastre s se

    mai ncruciseze vreodat. Dar soarta hotrse pe semne altfel. Fusese in vara

    anului trecut cnd, ntr'o Duminic, l-am ntlnit cu totul ntmpltor in

    Parcul Arinilor. Din vorb'n vorb, nu stiu cum, am ajuns s-i vorbesc

    despre Corneliu Zelea Codreanu. La pronuntarea acestui nume, Aldea a

    tresrit si fata i s'a luminat dintr'o dat. Am constatat atunci c ambii

    nutriam aceleasi idel, acelasi ideal. De atunci ne-am ntlnit mai des. Intr'o

    zi i-am mprtsit planul meu de a infiinta si la Sibiu o organizatie legionar.

    Aldea s'a artat entuziasmat de acest plan. De comun acord ne-am propus s

    trecem la fapte. Dar cum? Ne-am hotrit atunci s-i scriem direct

    Cpitanului, cerndu-i s ne primeasc in Legiune si s ne dea permisiunea

    ca s organizm Sibiul. Scrisoarea, expediat pe adresa Str. Florilor, Nr. 20,

    Iasi, a rmas fr rspuns. S'o fi pierdut pe post, ne-am spus. Totusi aceasta

    nu ne-a descurajat. Ne-am dat ns seama c pentru a porni la treab, nu

    puteam rmnea pe mai departe numai noi doi. Trebuia neaprat s mai

    gsim cteva elemente de-un gnd si de-o simtire cu noi, pentru a putea

    forma un cuib. Ceeace ne preocupa ns mai mult, era c nu aveam sigurantdac un astfel de cuib, adic un cuib, nfiintat fr stiinta si aprobarea

    Legiunii -a Cpitanului sau a vreunui comandant legionar- va fi recunoscut

    valabil sau toat munca noastr va fi zadarnic, fcandu-ne pn la urm

    doar de rsul celorlalti camarazi. Astfel ne-am propus s cutm a descoperi

    dac nu cumva exist deja vreun legionar in Sibiu, unul cu mai mult

    experient dect noi. Dar cutarea noastr, a fost zadarnic. N'am reusit s

    descoperim niciunul. Aceasta. din simplul motiv c pe area vreme,

    intr'adevr, nu exista niciun legionar in orasul Sibiu.

    Dup cum am aflat abia mai trziu, existau totusi ctiva simpatizanti mai

    in vrst dect noi, dar acestia, se mentineau in umbr, necuteznd a-simanifesta simpatia ce-o nu treau pentru miscarea nationalist a lui

    Codreanu. Existau si la Sibiu o seam de elemente, dar cum puteam noi s le

    descoperim din moment ce se pastrau in anonimat? Erau elemente cari, in

    anii de studentie, luaser parte la misc.rile din 1922. Acestia, ntre timp tati

    de familie, si vedeau acum de profesiunea ce-o nbrtisaser pentru

    agonisirea painei cea de toate zilele. Intre aceste elemente, despre a cror

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    5/26

    existent n'am avut cum lua

    cunostint in anul 1931, au fost

    avocatii Dr. Augustin Bidean si Dr.

    Ion Fleseriu, cari, ndat ce-au aflat

    despre nfiintarea organizatiei

    legionare la Sibiu, s'au grbit s se

    ncadreze ntr'nsa.

    Intre fostii mei colegi de scoal, ca

    si ntre tinerii din orasul Sibiu pe care

    i cunosteam, n'am gsit la nceput

    niciunul care s fi manifestat vreun interes pentru miscarea nationalist

    legionar. Totusi cteva luni mai trziu, lucrurile au nceput s se schimbe,

    iar dup un an s'au schimbat in chip radical. Doar inceputul a fost greu. Si ca

    s putem face acest nceput, n'am lsat nimic nencercat.

    Fr a nutri mari nadejdi, m'am decis pn la urm ca s-mi ncerc

    norocul in snul unei altei categorii de tineri, si anume, printre prietenii si

    fostii mei colegi, ai cror printi apartineau asa zisei protipendade a

    orasului. Pentru a putea sta de vorb cu ei, a trebuit s-i caut prin cafenele,

    pe corso sau pela baluri si petreceri. Dar cum nu putea fi altfel, tot ce le-

    am spus, cu ardoarea credintei si convingerii de care eram stpnit, n'a avut

    darul s-i impresioneze, cu att mai putin s trezeasca vreun entuziasm in

    inimile lor. Acestia erau cu desvrsire surzi fat de chemarea ce, venind din

    strfundul fiintei neamului nostru, rsuna ca o trmbit de desteptare peste

    pmntul Romniei.

    Anticipnd, mentionez c trei sau patru ani mai trziu, ctiva din acestiapatici si desinteresati de soartea neamului lor, trecnd pintr'o prodigioas

    metamorfoz interioar, au venit s ngroase rndurile miscrii legionare.

    In ceeace priveste restul judetului Sibiu, auzisem ca ar fi existnd

    ntr'adevr cteva elemente legionare, si anume fii de trani, nscrisi ca

    studenti la Universitatea din Iasi. Acestia ns si petreceau tot timpul la

    studii, venind numai rar de tot in satul lor natal. Unul din acestia aflasem ca

    ar fi Ion Banea, originar din comuna Vurpr. Numele lui nu-mi era

    necunoscut. Pe Ion Banea l cunoscusem, ca s zic asa, numai dela distant,

    pe vremea cnd eram nc la liceu. Eu eram abia in clasa a IV-a, in anul in

    care el si fcea bacalaureatul.Dar ntrebarea ce mi-o puneam, mpreun cu Aldea, era cum s-l ntlnim

    pentruca s-i cerem sfatul si in acelasi timp aprobarea pentru a ne putea

    apuca apoi, in mod legal, de organizarea Legiunii in orasul si judetul

    nostru...?

    Cam aceasta era situatia la ora in care soseam la Sibiu, dup terminarea

    examenelor.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    6/26

    Deja a doua zi dup sosire, m'am dus s-l caut pe Aldea. Spre marea mea

    satisfactie l-am gsit acas. Nu plecase nc la Cluj. La rndul lui, Aldea mi-

    a comunicat un lucru mbucurtor: reusise sa conving pe amicul V. T. -pe

    acea vreme controlor financiar, coleg de serviciu cu tatl lui Aldea de a ntra

    alturi de noi, in lupta de care ne pregteam. Personal aveam o foarte bun

    prere despre acest nou camarad pe care ni-l cstigasem. Dealtminteri, la ora

    in care astern pe hrtie aceste rnduri, am marea satisfactie de a putea spune

    c acest al treilea element ntrat in grupul cu care am turnat temeliile

    Legiunii si Grzii de Fier la Sibiu, s'a mentinut pn in zilele de fat asa

    cum l-am cunoscut si apreciat, in pofida groaznicelor furtuni pe cari le-a

    nfruntat pe pmntul patriei noastre crucificate de comunisti...

    ** *

    Aflnd c proximul congres studentesc se va tinea in orasul Sibiu, ne-amhotrt ca s folosim acest prilej pentru a lua contact cu Ion Banea, sau fie

    chiar si cu alt element de rspundere din cadrul Legiunii, cu scopul de a

    obtine cuvenita aprobare pentru realizarea planului nostru. Intr'adevr,

    congresul studentesc a avut loc in luna Decembrie 1931.

    Studentul Ion Morosan -un bucovinean- a fost acela care ne-a ajutat s

    intrm in contact cu Comandantul Legionar Ion Banea.

    Intrevederea a avut loc in cursul cinei oferite studentilor congresisti in

    restaurantul Hotelului Impratul Romanilor. Ion Banea, in costum

    national, -parc l vd aevea, sedea la o mas situat in fundul slii, pe

    dreapta. Cnd i-am fost prezentati de studentul Morosan, a strns unmoment pleoapele ca si cnd ar fi vrut sa spun: par'c v cunosc -de unde

    v cunosc? In clipa urmtoare fata i s'a destins, lund o expresie prietenoas

    -Da, mi aduc aminte... Eu eram in clasa a VIII-a, voi trebue c atunci

    erati pe a IV-a sau a V-a, nu-i asa? La gimnastica erati, ca si mine, la

    aparate: sul, paralele, inele... Profesorul C. M. Ionescu -oare mai treste?-

    vroia sa fac artisti de circ din noi...

    Ne-am tras fiecare cte un scaun si ne-am asezat la masa lui.

    -Bine, leilor, dati-i drumul, despre ce e vorba?

    Aldea mi-a fcut un semn ca s vorbesc eu. Nu m'am lsat rugat de dou

    ori, ncepnd imediat s-i explic, in cuvinte scurte dar clare, ceeace m ardea

    pe inim.

    Rzimat de speteaza scaunului, cu degetele minilor vrte in subtiorile

    bunditei lui moldovenesti, Ion Banea m'a ascultat cu toat atentia, fr a m

    ntrerupe. La sfrsit, ochii i s'au luminat.

    -Bravo, beti, asta mi place sa aud. Vd c aveti stof de romni in voi.

    Ati nteles marea chemare... V felicit ! Dar un lucru s stiti: hora in care

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    7/26

    v'ati hotrt sa ntrati, nu e pentru mirese, -e hora aspr in care numai suflete

    vnjoase pot intra. Dac vreti s luptati pentru faurirea Romniei noi, pentru

    o Romnie in care tot romnul, mic sau mare, bogat ori srac, s se simt la

    el acas, trebue sa stiti c v asteapt grele ncercri. Legiunea e nconjurat

    de dusmani... De bucurii nu veti avea parte, dect in ziua marei biruinti...

    Aceste lucruri va trebui s le spuneti, s le explicati, fr nconjur, si

    prietenilor pe cari vreti s-i aduceti sub steagul Legiunii...

    In felul acesta ne-a vorbit aproape un sfert de or. Apoi ne-a dat toate

    instructiunile de cari aveam nevoe pentru a ne putea duce la ndeplinire

    misiunea ce ne-o luasem asupra noastr. Din servieta de piele neagr ce-o

    avea la el a scos apoi cteva numere din Pmntul Strmosesc si o

    brosur cu coperta de culoare portocalie, ntitulat Portul National,

    dndu-ni-le.

    -Cititi-le cu luare aminte si dati-le apoi s le citeasc si prietenii vostri. Eu

    o s v trimit regulat tot ce Legiunea va mai publica.

    Si-a insemnat ntr'un carnetel adresa mea, la care ne-a promis c ne va

    scrie, iar eu mi-am notat adresa lui, dela Iasi.

    -Cu Dumnezeu nainte, beti ! Si tineti-v bine. Pe drumul pe care ati

    pornit, s nu v lsati mpiedecati de nimeni si de nimic!...

    ** *

    In dup masa aceea de iarn, strada Avram Iancu era aproape pustie.

    Inainte de a ajunge in dreptul Scoalei Primare de Stat -n fata creia

    hotrsem a ne intlni cu totii la orele dou dup mas- l-am zrit pe IonAldea, sosind cu pas grbit din celalt capt al strzii. Cteva clipe mai

    trziu, si face aparitia Alexandru Cornea, urmat la ctiva pasi de nvttorul

    Dumitru Nedelcu. Ne salutm in tcere. Aldea arunc o privire spre ceasu-i

    de mn:

    -Mai lipsesc trei minute...

    Dinspre Strada Grii sosesste acum si Ioan Mitea. Rsuflu linistit, cci ma

    temusem c nu va putea veni. E functionar la

    Uzina Electric, de unde foarte greu poate lipsi

    in timpul orelor de serviciu.

    In turnul Bisericii Evanghelice din Piata Huet

    bate ora dou.

    Insfrsit, apare si Viorel Tnase. Ne salut cu

    o clipire din ochi.

    -Veniti dup mine, ne spune cu voce sczut,

    dar pe rnd. E mai bine s nu intrm cu totii

    deodat...

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    8/26

    Aldea ne atrage atentia c mai lipseste unul. Tnase. Il linisteste:

    -Nu te ingriji, a sosit naintea noastr. Ne asteapt in Strada Zidului.

    Prin trectoarea ce leag Strada Avram Iancu cu Strada Zidului, ajungem

    la poarta din dos a scoalei, pe care camaradul Tnase o deschide cu o cheie

    de dimensiuni enorme. Unul cte unul ne strecurm tcuti in cldirea

    Scoalei Primare, al crui director era pe acea vreme nsusi tatl lui Viorel,

    nvttorul Ion Tnase, figur arhicunoscut in cercurile romnesti din

    Sibiu.

    Am urcat apai scrile de serviciu, dar n'as mai putea spune la care etaj ne-

    am oprit. Mi-aduc ns aminte c din ferestrele clasei pe care camaradul

    Viorel o alesese pentru memorabila sedint ce urma s'o tinem, se putea privi

    spre Internatul Ursulinelor. Deasemeni se putea vedea o portiune din Strada

    Grii, pe care din cinci in cinci minute, urca sau cobora cte-un tramvaiu.

    S'au scurs multi, foarte multi ani de atunci; totusi, o seam de amnunte

    mi-au rmas adnc ntiprite'n memorie. Din geanta ce o adusesem cu mine,

    am scos dosarul cu coperte verzi in care pstram tot ce putusem aduna pn

    atunci cu privire la Legiunea Arhanghelul Mihail si Garda de Fier : cteva

    numere din Pmntul Strmosesc, dou brosuri, diverse tieturi din ziare,

    din anii 1930 si 1931 (referitoare la ntrunirea legionar din Cahul, la

    arestarea Cpitanului si la dizolvarea Grzii de Fier din Ianuarie 1931, etc.) ;

    apoi textul ctorva cntece legionare. Tot in acest dosar se gsea

    corespondenta ce-o avusesem pn la acea dat cu dl. Banea.

    Pe o coal de hrtie alb, redactasem nc din ajun procesul verbal de

    nfiintare al cuibului nostru -cuibul Avram Iancu -, primul cuib legionar

    din Sibiu.Am dat cuibului numele tribunului Avram Iancu, pentru a cinsti astfel

    memoria marelui iupttor ardelean si pentru c am fost cu totii de acord c

    asa cum el s'a ridicat, din dragoste pentru neamul lui obidit si persecutat,

    mpotriva asupritorilor unguri, tot asa si noi ne adunam acum pentru a lupta,

    sub steagul ridicat de Corneliu Zelea Codreanu, pentru dreptatea neamului

    nostru romnesc, clcat in picioare de o ceat de ciocoi si venetici.

    Personal, tinusem si dintr'un alt motiv ca acest prim cuib al nostru din Sibiu

    s poarte numele craiului muntilor apuseni -motiv pe care ins nu l-am

    destinuit in acele momente, ci l-am pstrat in sufletul meu : stiam dela

    bunicul meu, descendent din printi originari din regiunea Abrudului, ceram inruditi, in linie colateral, cu Avram Iancu. Dealtfel prea deosebit de

    semnificativ coincidenta c sedinta de constituire a acestui cuib avea loc

    ntr'o cldire din Strada Avram Iancu. Acest amnunt noi l-am interpretat ca

    pe un semn bun, ca o ncurajare si aprobare ce venea de undeva, dintr'o alt

    lume, nenteleas si necuprins de mintea si simturile noastre.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    9/26

    Binenteles, dup att amar de timp, nu-mi mai pot reaminti textul integral

    al acelui proces verbal in care a fost consemnat actul de temelie si'nceput al

    miscrii legionare din orasul si judetul Sibiu. Cum ins anumite fragmente

    ale acestui document -am putea spune istoric pentru Sibiul legionar- mi

    strue nc vii in minte, voiu ncerca a le reproduce mai jos, chiar asa

    lacunare cum sunt, nlocuind cu puncte cuvintele uitate.

    PROCES VERBAL

    Azi 23 Februarie 1932, orele 14, in orsul Sibiu, Str. Avram Iancu Nr...Subsemnatii romni crestini din orsul Sibiu, nsufletifi de dorinta de a lupta

    pentru nltarea Neamului si nflorirea Patriei noastre romnesti... am nfiintatcuibul "Avram Iancu" sub conducerea camaradului Nicu Iancu, secretar fiind...iar casier Ioan Mitea...

    Sedinta a fost scurt. Dup isclirea procesului verbal de toti cei prezenti

    (n numr de sapte), m'am simtit dator, ca sef al cuibului, s rostesc ctevacuvinte. Cum nu prea eram orator, am spus pur si simplu ceeace simteam

    nevoia de a spune ntr'un moment att de important ca acesta. Stiu c am

    insistat asupra camaraderiei: De aci inainte, in orice mprejurri, la bine si

    in momente grele, s fim ca fratii. Un trup si-un suflet. Uniti si solidari in

    toate cte vom intreprinde... Lupta in care ne angajm, va fi grea la nceput,

    cci vom fi singuri, numai noi sapte, nconjurati de o lume nentelegtoare si

    dusmnoas. Aceast lume ns va trebui s'o convingem de cauza dreapt

    pentru care luptm, aducndu-o, ncetul cu ncetul de partea noastr. Iar pe

    dusmanii si trdtorii de neam, cari ne duc tara la ruin, trebue s-i

    combatem si sa-i nvingem. Ca ncheiere, am citit cu voce tare ultimascrisoare primit dela dl. Banea, din Iasi, si care termina astfel: ... Dar

    odat ce ati pornit pe acest drum, nu mai exist nici oprire nici ntoarcere.

    Legionarul nu cunoaste dect biruint sau moarte.

    In aceasta sedint am luat o singur hotrre, si anume fiecare din noi va

    sta de vorb cu prietenii pe cari i are, alegnd dintre acestia pe cel mai bun,

    mai viteaz si mai cu dragoste de tar. Acesta, dupce va fi pregtit sufleteste

    ndeajuns, va fi adus in cuib.

    Dupce am fixat data si locul sedintei urmtoare, camaradul Mitea,

    casierul cuibului, a procedat la strngerea primelor cotizatii.

    Senini la suflet si plini de ncredere in viitorul spre care ne ndreptam, ne-am desptrtit apoi cu salutul nostru: Triasc Legiunea!...

    ** *

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    10/26

    Dela Iasi, dl. Banea continua s ne trimit, cnd si cum putea, cte-o

    brosur, cte-un ziar sau orice alt tiparitur cu con~inut doctrinar sau

    propagandistic. Dar mai cu seam ndemnuri si cuvinte de imbrbtare.

    Scrisorile lui Ion Banea aveau darul de a inclzi inima cui le citea; simteam

    cum ne cresc aripile sufletului, cum, sub flacra cuvintelor sale, ni se clea

    vointa de lupt si ncrederea in biruinta Legiunii.

    Mi-aduc aminte c in anii de liceu am avut, pe rnd, doi profesori de

    religie; unul, paremi-se, era doctor in teologie si filosofie. Trebue s

    mrturisesc c niciunul dintre ei n'a reusit s m fac s inteleg ce este

    credinta, cum si in ce fel un om poate deveni cu adevrat credincios. A

    reusit ns Ion Banea. De fapt nu stiu dac credinta mea ajunsese a fi ct un

    bob de mustar, -stiu doar c pe acea vreme m simteam in stare s misc

    muntii din loc. Cel putin aceasta era sensatia pe care o triam. Inaintea

    oricrei actiuni la care porneam, m rugam ntiu lui Dumnezeu. N'as vrea

    s fiu nteles gresit, lsnd impresia c pn aci as fi fost ateu. Doamne

    fereste! Dar nevoia profund, as putea spune irezistibil, de a cuta ajutor si

    ntrire in rugaciune, n'o simtisem in acest fel mai inainte niciodat. Iar acea

    asurare, acea senintate dtatoare de ndejdi, dup un dialog intim cu

    Creatorul nostru, nu-mi amintesc s'o fi avut nainte vreodat. Credeam in

    Dumnezeu, in buntatea si dreptatea lui suprem. Dar in acelasi timp mi

    iubeam neamul din care ma nscusem si sufeream din cauza strii de

    umilint si mizerie in care se gsea, din cauza nedrepttilor pe cari nici dup

    un deceniu dela nfptuirea Romniei Mari nu ncetase s le ndure -de

    astdat din partea propriilor lui conductori. Intuitiv, recunosteam in

    Corneliu Codreanu omul trimis de Dumnezeu a scoate neamul romnesc dinmarasmul in care se gsea astzi, omul chemat a furi o Romnie nou, o

    tar cu adevrat romneasc, mndr, cinstit si puternic. O tar cum, de

    altminteri, orice romn de bine o dorea. Ca ostas al lui, ca legionar, ma

    simteam dator si in acelasi timp mndru si fericit de a ajuta la nfptuirea

    acestei opere mrete, pentru care eram sigur c ntr'o zi -mai apropiat sau

    mai indeprtat- ntreaga suflare romneasc i va aduce cea mai adnc

    recunostinta.

    Aceast credint, aceste convingeri ce prinseser adnci rdcini in

    sufletul si constiinta mea, am cutat in mod necontenit s le rsdesc in

    sufletul camnarazilor mei de cuib. Mare mi-a fost bucuria si satisfactiavznd cum incoltea smnta aruncat, dnd rod mai vremelnic chiar dect

    ndjduisem. Avntul cu care acesti beti s'au pus pe treab, destelenind

    ogorul Sibiului -pn aci arid si refractar ideologiei nationaliste legionare-

    era de mai mare dragul ! Nu trecuse bine o lun si cuibul nostru numra

    zece membri.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    11/26

    Astfel nu e de mirat c nainte de a se mplini dou luni dela nfiintarea

    cuibului Avram Iancu, Sibiul legionar dispunea deja de 4 cuiburi, o Frtie

    de Cruce si un cuib de surori legionare.

    In afar de cuibul-matc, luaser fiint urmtoarele cuiburi, formate din

    meseriasi si muncitori : cuibul Vlad Tepes, avnd ca sef pe Chiril Pavel;

    cuibul Tudor Vladimirescu -sef Luha Ion; cuibul Mihai Viteazu- sef

    Florea Aurel; Frtia de Cruce Martirii Credintei, format din studentii

    Academiei Teologice Andreene -sef Beleut; in fine, cuibul de femei si fete

    Ecaterina Teodoroiu .

    In interiorul judetului, cu exceptia satelor din imediata apropiere a

    orasului (Gusterita, Bungard, Mohu), nc nu apucasem s ptrundem. Nici

    n'am fi avut cnd si cum in scurtul rstimp de dou luni.

    Deasemeni, nu luasem nc niciun contact cu avocatul Corneliu

    Georgescu, unul dintre cei patru cu care Corneliu Codreanu ntemeiase in

    1927 Legiunea Arhanghelul Mihail, si care, dup 8 ani de sbucium,

    persecutii si nchisori, se stabilise in Miercurea Sibiului -n apropiere de

    Poiana, satul su natal- profesnd avocatura. Urmasem sfatul d-lui Banea:

    Pe Corneliu Georgescu ar fi mai bine s nu-l tulburati deocamdat. Abia a

    prins chiag in Miercurea. N'aveti grije, vine vremea in care va fi nevoie de

    dnsul si-atunci, sunt sigur, nu va ntrzia niciun minut dela datorie...

    Ion Banea a avut dealtminteri perfect

    dreptate. Cteva luni mai trziu, adic in

    Iulie 1932, Legiunea intr'adevr s'a vzut

    nevoita a apela la prezenta sa in prima linie

    de lupt, iar Corneliu Georgescu a fostprezent la datorie.

    Cam aceasta era situatia in luna Aprilie

    1932, adic dou luni dup ntemeierea

    primului cuib.

    Dar in aceeasi lun nc o echip compus

    din legionarii Dumitru Banea, Neculai

    Strugaru si Aurelian Teodorescu, venind din

    Moldova, apare pe neasteptate in Sibiu,

    btnd la usa locuintei mele.

    -Ne-a trimis dl. comandant Banea ca s vajutm la destelenirean judetului!...

    A doua zi am pornit s bttorim satele. Dup o serie de peripetii, suntem

    arestati de dou ori, iar cei trei camarazi pe cari ni-i trimesese Ion Banea ca

    s ne ajute, sunt trimisi in judecat, dup Legea Micului Parchet. Aprarea o

    face avocatul Bidian. Procesul -primul de acest fel la Sibiu- strneste mare

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    12/26

    vlv. Dar Tribunalul nu poate stabili nicio vin in sarcina

    inculpatilor. Cei trei legionari sunt achitati. Dup proces ins, politia

    i-a trimis la urm.

    In Iunie cade dela putere guvernul Iorga-Argetoianu, nlocuit fiind

    de un guvern national-trnist, in frunte cu Alexandru Vaida Voevod.

    Se fixeaz ca dat pentru noile alegeri ziua de 17 Iulie. Soseste din

    Iasi Ion Banea: Ce ziceti, leilor: intrm sau nu ntrm in alegeri...?.

    Dup o serie de consftuiri, Sibiul legionar se hotarste a participa la

    alegerile generale.

    Noi marsuri de propagand prin judet. Btatorim pe jos sute de kilometri.

    Din judetul Trnava Mare vin s ne ajute studentii legionari Eugen Brsan si

    Alexandru Barani.

    Insfrsit, soseste ziua alegerilor. Si-apoi numrarea voturilor. Nu mai tin

    minte cte partide au depus liste la Sibiu. Stiu c au fost multe. Dar spre

    mirarea multora, Garda de Fier ajunge a se clasa in al treilea loc, imediat

    dup national-trnisti si liberali.

    - II -

    DOMNUL BANEA-Vine domnul Banea!

    -Adevrat...?

    -Da, soseste mine dup, mas cu personalul de Copsa. Anunt n grab

    bietii: mine, Smbt, orele 8 seara adunare la sediu.

    Ochii lui Banta strlucesc de bucurie. Ghicesc din privirea lui c ar vrea

    s-mi mai pun o seam de ntrebri. Eu ns, i-o iau pe dinainte:-Lumea trebue avizat fr ntrziere. Timpul e scurt. Ai mult de alergat...

    -Am nteles...

    Legionarul Aurel Banta, unul dintre primii zece tineri cu care am

    njghebat organizarea noastr la Sibiu, salut scurt, cu mna pe inim si-apoi

    spre cer, si, renuntnd la ntrebrile ce-ar fi dorit s-mi mai fac, pleac cu

    pas grbit s execute ordinul.

    Pentru lumea legionar din orasul nostru, venirea d-lui Banea era un

    eveniment deosebit de important, lund caracterul unei adevrate srbtori.

    Ion Banea fusese nsrcinat de Cpitan cu organizarea si conducerea

    judetului Sibiu, dat fiind faptul c era originar din acest judet, nscut fiind infruntasa comun Vurpr si, in acelasi timp, unul dintre cei mai valorosi si

    dinamici stegari ai Legiunii. Cum ns pe acea vreme era obligat a-si petrece

    cea mai mare parte din timp la Iasi, unde isi fcea studiile (tocmai isi luase

    licenta in Drept, aflndu-se acum in ajunul examenelor de doctorat in

    Medicin), nu avea posibilitatea de a fi intre noi dect din cnd in cnd,

    adic in sptmnile sau lunile de vacant. In timp ce se afla la Iasi, nu

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    13/26

    inceta ins de a se ngriji de bunul mers al tinerei noastre organizatii dela

    Sibiu, trimitndu-ne regulat scrisori cu sfaturi si instructiuni, precum si

    pachete ntregi cu reviste si brosuri de doctrin nationalist.

    Potrivit cu necesittile acelei epoci de inceput -mai ales c efectivul

    organizatiei de Sibiu se compunea pe acea vreme aproape exclusiv din

    tineret- posturile de comand si rspundere, cu exceptia aceluia al

    conducerii judetene, detinut de comandantul Ion Banea, nu erau dect dou,

    si anume: acela de sef al Corpului Legionar, adic al totalittii cuiburilor de

    tineri, care mi fusese ncredintat mie, si acela de sef al propagandei

    legionare la sate incredintat lui Dumitru Banea (Mitu), fratele

    comandantului Ion Banea. De Frtiile de Cruce si Cettui, ma ocupam

    deocamdat tot eu. Postul de sef al organizatiei orsenesti (sau al

    garnizoanei, cum s'a chemat mai trziu) nu era nc ocupat, cci nu se

    nfiintaser pn atunci asa zisele cuiburi de btrni, desi contam deja cu

    un mare numr de prieteni si simpatizanti din rndurile celor mai vrstnici

    dect noi...

    Vestea c a sosit dl. Banea si c mine il vom avea in mijlocul nostru va

    strni si de data aceasta mare bucurie in rndurile legionarilor din Sibiu.

    Eram sigur c nu va lipsi niciunul dela adunarea anuntat. Prezenta

    domnului Banea avea asupra noastr efectul unui magnet, cruia nimeni nu-i

    putea rezista. Toti vor dori s-l vad, s afle din gura lui nouttile ce ni le

    aducea dela Iasi si s-i asculte minunatele povestiri despre Cpitan si despre

    isprvile nzdrvane ale camarazilor moldoveni. Cei cari nu-l vzuser nc

    pe domnu' Banea, cunoscndu-l doar din nflcratele descrieri ale

    camarazilor mai vechi, erau nerbdtori de a-l vedea in fine in carne si oase.*

    * *

    A doua zi, cam pela orele patru dup mas, m aflam impreun cu Ion

    Aldea pe peronul grii. Amndoi imbrcati de srbtoare, in costume

    nationale, suntem tinta privirilor lumii dimprejur. Dac am fi venit in frac si

    joben, fr ndoial am fi strnit mai putin senzatie.

    Cei doi curcani, cari fac de serviciu pe peronul grii, ne arunca priviri

    piezise. Li se pare, pe semne, c e ceva suspect la mijloc, ceva subversiv.

    Insfrsit, unul dintre ei se hotrste, pentru orice eventualitate, a raporta

    cazul Comisariatului grii.

    Intre timp aflm dela un impiegat de miscare c personalul de Copsa Mic

    va sosi astzi cu ceva ntrziere. Timpul trece ncet, minutele ne par ceasuri.

    Cutm s ne calmm nerbdarea plimbndu-ne cu pasi rari dela un capt la

    altel al peronului, fr a ne sinchisi de lumea care se uit la noi ca la urs.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    14/26

    Auzim, in mai multe rnduri, explicatia dat in soapt: Astia sunt din garda

    lui Zelea Codreanu...

    Insfrsit soseste trenul. Cltorii ncep s coboare din vagoane.

    -Uite-l colo! Il vezi...?

    Aldea l-a descoperit cel dintiu. M trage de mnec cuprins de

    nerbdare.

    Ion Banea a cobort dintr'un compartiment de clasa a treia, urmat de doi

    trani, cari, dup port socotind, par a fi de prin prtile Ocnei Sibiului.

    Observm c st de vorb cu ei. Insfrsit, le ntinde mna. Cei doi steni l

    salut respectuos, pierzndu-se apoi in mijlocul multimii ce tinde spre

    iesirea grii. Imi dau seama c din aceast clip judetul Sibiu numr cu doi

    legionari mai mult. Aceasta este propaganda dela om la om , despre care

    ne vorbise dl. Banea in repetate rnduri si pe care el nsusi o cultiva cu

    asiduitate, folosind orice prilej ce i se oferea...

    Noi ne opriserm la vreo zece pasi de scrile vagonului din care coborse,

    pentru a nu-l stnjeni in conversatia sa cu cei doi trani. La un moment dat

    observm c si dnsul ne-a zrit. Poart aceeasi cmas in care l-am

    cunoscut la congresul studentesc din 1931. O recunosc dup custura cu

    pui albastri. Pe reverul bunditei lui moldovenesti, strluceste un mic

    gard, iar geanta mare, roas pela colturi, pe care o poart in mna stng,

    o cunosteam, de asemeni, de demult. E plin doldura. Ne aduce manifeste

    si brosuri -mi sopteste Aldea, in timp ce ne indreptm spre al intmpina.

    Lund pozitia reglementar, il primim cu salutul nostru legionar, urndu-i

    bun sosit.

    -Ura leilor! Ma bucur c v vd sntosi. Ne strnge pe rnd minile. Pesub borurile largi ale plriei lui negre, doi ochi senini imprstie lumin si

    voie bun. Apoi, cu un oftat de usurare:

    -Ehei, iac-ma din nou la Sibiu ! Mi-a fost dor de voi... Da' pe aici ce mai

    este nou? Cum merge treaba? Unde e Mitu? Dece n'a venit si el cu voi?

    -Mitu a plecat la Vurpr s pregtesc terenul. Socoteam c vei vrea s

    te odihnesti, cel putin vreo dou-trei zile, acas, in Vurpr, si asa ne-am

    gndit, cum mine e Duminic, s pornim dis de dimineata cu totii

    ntr'acolo, ca s apucm din vreme la Biseric, iar, dup slujb, s tragem o

    ntrunire in mijlocul satului...

    -Bravo leilor ! Ati avut o bun idee, m declar complet de acord.Pornim spre oras.

    La vreo 20 de pasi dup noi, agentul de politie Ion Finichiu ne urmeaz

    neobservat. Cnd, la un moment dat, ne-am intors toti trei, privind inapoi,

    s'a prefcut c priveste interesat la vitrina unei prvlii de unelte agricole.

    -Am fost supraveghiati tot timpul, observ camaradul Aldea.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    15/26

    Peste fata lui Ion Banea trece o umbr fugar, iar vocea lui moale si

    voalat, sun de astdat aproape metalic:

    -Caraghiosii de ei !

    *

    * *

    Micul si srcciosul nostru sediu din Trgul Pestelui n. 9 s'a umplut de

    lume. In afar de legionari, fuseser invitati a lua parte la adunare deasemeni

    prietenii si simpatizantii Legiunii. Era dorinta d-lui Banea ca s-i vada

    strnsi pe toti, s poat vorbi tuturor, iar la urm sa se intereseze de fiecare

    in parte, intretinndu-se mai mult cu simpatizantii dect cu noi, legionarii.

    Dealtfel, numrul acestora crestea mereu. Unii dintre ei, cei mai tineri, vor

    ingrosa ca mine rndurile noastre, ncadrndu-se in cuiburile Corpului

    Legionar. Altii, mai in etate, vor nfiinta cuiburile lor, iar cel mai vrednic si

    capabil dintre ei va fi seful organizatiei orsenesti, in timp ce prietenii sisimpatizantii, a cror situatie ar putea fi periclitat in momentul in care s'ar

    afla c sunt gardisti, se vor multumi cu aceea de a ne putea ajuta

    materialiceste, sprijinind din umbr lupta noastr.

    Un vnt de primvar pornise s bat dela un capt la altul al trii. Vnt

    ce aducea cu el mireasma unei vieti noi. Poporul ncepuse s se trezeasc.

    Tineri si btrni, impinsi de o tainic forta, vin sa-si astmpere setea lor de

    dreptate si adevr la isvoarele cristaline ale Legiunii. Neamul romnesc, cu

    intuitia lui sntoas, ncepe a recunoaste in persoana Cpitanului omul

    trimis de Provident pentru a- l scoate din marasmul in care zace si a-l

    conduce pe crri de culmi insorite spre un viitor mret si luminos.La Sibiu, abstrgnd tineretul, cei cari au venit printre primii la chemarea

    Legiunii au fost, in general, oameni mai simpli, umili cetteni ai orasului

    nostru. Iat, spre exemplu, din grupul celor cinci care sed pe banca din

    fundul slii, primul, cel in costum cenusiu, cu fruntea inalt de poet, nu este

    cum s'ar putea crede vreun director de banc, vreun medic sau advocat, ci

    croitorul Dumitru Dusleag, al crui modest atelier de croitorie se gseste

    doar la ctiva pasi de sediul nostru; lng el, brbatul inalt si robust,

    ncruntit pela tmple, este comerciantul Cotrus (fratele poetului Aron

    Cotrus), membru in Comitetul de 1000, care dela inceput ne-a ajutat cu

    bani pentru a ne putea tipri primele noastre manifeste. Al treilea in grup

    este cismarul Vasile Buta, care, pentru a putea participa la sedintele noastre,

    face de fiecare dat o cale de cinci kilometri pe jos. Dar printre acestia, iat

    si o exceptie: btrnelul acela simpatic, cu mustata crunt, cu ochi vioi,

    neastmprati, mereu anturat de tineri, in mijlocul crora pare a se simti mai

    bine dect printre cei de o vrst cu el. Este dl. Mandan, profesor in pensie,

    care se poate mndri de a fi fost primul intelectual intrat in organizatia

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    16/26

    legionar dela Sibiu. Zilnic si manifest marele regret c nu e cu 40 de ani

    mai tnr; ar vrea s mbrace si el cmasa verde si s mrsluiasc in rnd

    cu noi.

    Un caz cu totul aparte, si in acelasi timp misctor, l constitue acea femeie

    firav si usctiv, mbrcat in negru, care sade lng geam -locul ei

    predilect. Privirea-i voalat rtceste in lumi deprtate. Ceeace vd ochii ei,

    in acele tainice lumi, nou ne rmne ascuns. Trebue c sunt lucruri

    minunate, cci pe figura ei s'a asternut lumina unei adnci pci sufletesti. E

    oarb. Vine regulat s asculte cntecele noastre legionare, pe care le

    cunoaste de-acum p-e toate pe dinafar. De data aceasta a venit s auda

    glasul drag al nepotului ei, Ionel. E mtusa lui Banea...

    In turnul Bisericii Luterane clopotul a btut ora opt. Camaradul Vasile

    Vlad, care a fcut de planton afar, intr grbit anuntnd:

    -Vine domnu' Banea !

    Betii, in cmsi verzi, formeaz careul, pe cuiburi: cuibul de comand

    Avram Iancu, primul cuib nfiintat la Sibiu, apoi cele trei cuiburi

    muncitoresti: Mihai Viteazu, Tu dor Vladimirescu si Vlad Tepes.

    Cuibul Martirii Credintei, care, in anii ce-au urmat, a dat alesi lupttori si

    adevrati martiri pentru cauza legionar -un Ion Faur s. a.- este reprezentat

    prin doi delegati, studenti teologi. Din Frtiile de Cruce Gheorghe Lazr

    si 24 Ianuarie n'au venit dect doi elevi de fiecare Frtie. S'au travestit ca

    nu cumva s fie recunoscuti de vreun ruvoitor si prti profesorilor, in care

    caz i astepta eliminarea din toate scolile. Acesti patru elevi indrzneti Ionel

    Rodeanu, Petre Fleschin (care, in ciuda primejdiei, isi mbrcase, sub

    veston, camasa verde), Munteanu si Nicolae Popovici, nesocotind ordinulnostru, si-au luat asupr-si acest risc, din dorinta arztoare de al cunoaste pe

    comandantul Banea... In fine, ultimul flanc l formeaz Cettuia Ecaterina

    Teodoroiu.

    Intr dl. Banea. Comenzi scurte, date in surdin. Peste cincizeci de brate

    pornesc dela inim, svcnind spre cer. Ies in fata frontului si dau raportul.

    La salutul Comandantului Ion Banea, legionarii rspund, prnd un singur

    glas: Triasc Legiunea!

    Cu acel surs, plin de lumin, care avea darul de a inspira simultan

    simpatie si o nemrginit ncredere, dl. Banea si plimb cteva clipe

    privirea peste cei prezenti in sa1, cutnd s ne cuprind pe toti. Apoi, cade attea alte ori, sprijinindu-si degetele in subsioarele bunditei, priveste

    ctva timp la pmnt, pentru asi aduna gndurile. Ochii i se ndreapt apoi

    spre peretele din fat si rmn pironiti pe chipul Cpitanului, care atrn aci,

    mpodobit cu panglici verzi si tricolore. Insfrsit, in tcerea plin de

    asteptare ce s'a asternut in sal, ncepe a vorbi, cu glas rar si domol. Dela

    primele cuvinte, multimea este cucerit. In momentul in care ajunge s ne

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    17/26

    vorbeasc despre dusmanii nempcati ai Legiunii, despre clii tineretului

    nationalist, cari din nou s'au npustit cu ur asupra legionarilor,

    ntemnitndu-i si schingiuindu-i, vocea lui devine aspr, iar inimile noastre

    vibreaz de revolt. Tot el ns ne-o potoleste, nvtndu-ne s rbdm cu

    eroism toat ocara si prigoana nedreapt deslntuit de puterile

    ntunericului, cci deasupra noastr exist un Dumnezeu care vede toate si-

    un Arhanghel care ne ocroteste cu spada lui de foc. Soarele drepttii va

    rsri in curnd pentru ntregul neam romnesc, rspltind toate suferintele

    si jertfele noastre...

    -Iar dac o fi s cdem cu totii sub loviturile dusmane, s nu ne

    nspimnte acest lucru: sngele nostru nu va curge n zadar. Peste

    mormintele noastre vor duce altii lupta mai departe, pn ce ntregul neam

    va deveni legionar. Pentru infptuirea Romniei noi, a Romniei Legionare

    de mine, nicio jertf nu ne va fi prea scump...

    Micul nostru sediu rsun apoi de mndre cntece legionare: Sculati-v

    din munti si vi, urmasi ai sfintilor eroi...., Legionari s'ntindem hora...

    si Marsul legionarilor Sibieni: Se trezesc mrete umbre pe-al selimbrului

    plaiu...

    ** *

    In pdurea cu fiare slbatice, pe care a trebuit s'o strbatem in anii ce-

    au urmat, coasa mortii a rrit inspimnttor rndurile noastre. Sibiul i-a dat

    si el cu drnicie contributia in snge si morminte:

    Ion Banea...Petre Fleschin, Ion Faur, Ionel Rodeanu, Vasile Vlad, Aurel Banta... Sunt

    doar ctiva din cei multi.

    Dar jertfa lor nu va fi n zadar.

    Peste mormintele noastre vor duce altii lupta mai departe... pentru

    nfptuirea Romniei noi, a Romniei legionare de mine...

    Acestea au fost cuvintele Comandantului Legionar Ion Banea, n care a

    crezut. In aceast credint si-a dat viata, cznd sub gloantele ucigase

    comandate de un regim criminal si corupt.

    Noi, cari cu voia lui Dumnezeu am supravietuit groaznicului mcel, s nu

    uitm aceste cuvinte, s nu desmintim credinta in care a murit unul dintre

    cei mai de seam ostasi ai Cpitanului.

    Destinul ne-a rezervat privilegiul si sfnta datorie de a duce mai departe

    lupta neamului romnesc pn la biruinta final...

    - III -

    PRIMA MEA INTLNIRE CU CPITANUL

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    18/26

    Sosind la Bucuresti cu vreo zece zile inainte de nceperea examenelor, am

    tras, ca deobiceiu, la unchiul meu Simion, care locuia pe strada Virgiliu, n

    apropierea cazrmii Corpului de Gard al Palatului.

    Eram student in Drept, n anul al treilea, n ajunul examenelor de licent.

    M nscrisesem la trei din cele cinci examene, rmnnd ca la celelalte dous m prezint n proxima sesiune. Desi timpul ce-l avusesem la dispozitie

    pentru a m pregti fusese relativ scurt si plin de momente agitate, m

    simteam totusi destul de tare n dou materii; n ceeace priveste a treia,

    Dreptul Comercial si Finante, nu eram deloc sigur c voiu reusi la examen,

    cci, pe lng faptul c nu citisem ndeajuns materia, se mai intmpla c din

    toate disciplinele predate in Drept, aceasta era unica pentru care nu aveam

    niciun fel de nclinatie. Astfel reusita la aceast a treia materie depindea mai

    mult sau mai putin de ceeace mai puteam inmagazina cerebral in

    urmtoarele opt sau zece zile ce-mi rmneau pn la examen. Ceeace m

    mpiedicase de a m prepara mai temeinic, fuseser mai cu seam cele dou

    arestri suferite in decursul ultimelor luni; la urma urmei, nimic neobisnuit

    in viata unui student legionar. Fusesem purtat dela o inchisoare la alta,

    mpreun cu alti camarazi, bine inteles, ca de attea alteori, fr nicio baz

    legal. Motivul arestrii a fost faptul de a fi tinut ntruniri in cteva sate din

    judetul Sibiu. Dar, cum spuneam, accidente de acest gen erau ceva comun si

    in acelasi timp inevitabile in viata sbuciumat pe care am dus-o noi,

    legionarii, iar dac -din cine stie ce cauze- omisesem a include in calculele

    mele probabilitatea unor astfel de accidente, apoi a fost, desigur, datorita in

    mare parte indestructibilului optimism de care eram nsufletit in acei ani aitineretii mele.

    Cum la Facultatea de Drept din Bucuresti frecventa nu era obligatorie,

    odat cu terminarea primului an, in care frecventasem simultan Academia de

    Bele-Arte, am renuntat la sederea mea in Bucuresti, dndu-mi perfect seama

    ca aceasta era mpreunat cu o seam de cheltueli, crora tata, de aci nainte,

    nu le-ar mai fi putut face fata. Greuttile financiare in care intrase familia

    mea, in mod neasteptat, in timpul acelor bine cunoscuti ani de criz ce-a

    sguduit ntreaga tar, determinnd guvernul de a interveni prin legea

    conversiunii datoriilor, m'a fcut s renunt la Bele-Arte, unde frecventa era,

    natural, obligatorie, si, reintors in orasul meu natal, Sibiu, s-mi caut unserviciu, pentru a putea contribui cu leafa mea la usurarea greuttilor

    familiale. Astfel, la Bucuresti nu mai cltoream dect cel mult de dou ori

    pe an, in timpul sesiunii examenelor la Facultatea de Drept.

    Activitatea, as putea spune neintrerupt, ce-o desfsuram in acesti ani ai

    tineretii mele in cadrul Legiunii, ca si obligatiile de functionar ce le-am avut

    timp de un an (cat am lucrat ntr'un birou al Cilor F'erate Romne), aproape

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    19/26

    nu-mi mai lsau rgaz pentru a m putea tinea de carte. Totusi, preocuparea

    mea -partea cea mai de cpetenie- pe acea vreme, era aceasta: terminarea cat

    mai grabnic a studiilor universitare. Tineam cu tot dinadinsul s-mi iau

    licenta in Drept cat mai curnd posibil, pentruca, in calitate de avocat, sa m

    pot ocupa, cu un ceas mai de vreme, de procesul complicat in care se gsea

    tata cu niste Bnci, datorit contractrii unor mprumuturi agricole, proces

    ce adusese in casa noastr multe griji si suprri. Pierderea acestui proces ar

    fi nsemnat ruinarea familiei noastre din punct de vedere economic. Ma

    simteam dator s-l ajut pe tata, s-l descarc, cel putin partial de grija si

    rspunderea ce le ducea singur si in acelasi timp sa-mi apr familia de

    nenorocirea ce-o ameninta. Dar cum? Nu vedeam alt cale dect aceea de a

    deveni ct mai repede avocat si... a cstiga procesul ! Plan cu adevrat

    simplist, ba chiar nstrusnic, izvort si alimentat exclusiv din ncrederea si

    optimismul caracteristic tineretii. Oricare om matur ar fi zmbit cu

    scepticism in fata acestui plan, oarecum copilresc, avnd la ndemn

    destule motive pentru a se ndoi de rezultatele lui practice, afar doar, dac

    Dumnezeu ar fi intervenit cu vreo minune.

    Ei bine, aceast minune s'a realizat. Cci, in treact fie zis, lundu-mi

    licenta, m'am nscris fr ntrziere in Baroul avocatilor*). M'am ocupat, in

    acelasi timp, cu toat seriositatea de procesul mai sus amintit. Am apucat sa-

    l desbat, n faza lui final, alturi de un avocat mai btrn, care a fost

    bucuros de a mprti cu mine rspunderea unui eventual insucces. Procesul a

    fost cstigat!

    Tot n treact fie, zis: la cstigarea btliei ce-am dus-o pentru a face

    posibil minunea, a contribuit in mare parte Cpitanul... Dar toate acestease vor desprinde cu mai mult claritate din cele ce voiu povesti mai la vale.*)-Stagiul mi l-am facut in biroul avocatului Bidian, impreuna cu camaradul Lae Lupu din

    Alba Iulia.

    ** *

    Ajuns in strada Virgiliu si sunnd la portita de lemn deasupra creia niste

    trandafiri agttori formaser in cursul anilor un baldachin viu, ascunznd

    cu desvrsire tblit cu numrul casei, mi-a iesit in ntmpinare mtusa

    Florica. Unchiul meu, care era ofiter -pe acea vreme avea gradul de Colonel-nu sosise nc dela serviciu. Specializat in geodezie si cartografie,

    ndeplinea deja de multi ani functiunea de sub-director al Institului

    Geografic al Armatei. In mod aproape obisnuit, sosea foarte trziu acas.

    Vrul meu, Mircea Traian, elev la liceu pe acea vreme, deasemeni nu era

    acas.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    20/26

    Mtusa m'a instalat in cmruta de lucru a unchiului Simion, o ncpere

    mic si modest -nepretentioas ca si mine, obisnuia s spun unchiul

    meu- care, in afar de o mas de scris, un scaun si o etajer de crti, nu mai

    continea decat un vechiu pat de campanie, cu o saltea att de vrtoas de-ai

    fi zis c-i umplut cu ciment. Patul era de fier, demontabil, si servise

    unchiului meu in timpul primului rzboiu mondial, in anii in cari a stat pe

    front, ca ofiter comandant al unei unitti de pionieri. Tinea la acest pat ca la

    un vechiu si bun camarad, iar dac nu s'ar fi insurat, cum obisnuia s-l

    tachineze mtusa Florica, ar fi continuat s doarm ntr'nsul pn la sfarsitul

    vietii. In acest pat-relicv, pies demn de un muzeu, dormeam eu cnd

    veneam pe timp mai scurt la Bucuresti.

    S-mi fie iertat atentia neobisnuit acordat unui obiect mort, unui

    nensemnat pat de campanie, pe care oricine, in afar de unchiul meu, bine

    nteles, l-ar fi aruncat la fier vechiu. Am insistat doar din cauza amintirilor

    ce m leag de acest pat vechiu, natural amintiri de alt natur dect acelea

    ce i le purta unchiul meu. Sunt aduceri aminte din anii de prigoan ce-au

    urmat zilelor nsorite de care m ocup aici, in cari soarta m'a purtat in

    repetate rnduri pela Bucuresti. Am venit atunci, in felurite mprejurri, ca

    s-mi odihnesc pe acest modest pat de campanie, pentru o noapte sau dou,

    trupul slbit si istovit de inchisori. Asa, spre exemplu, dup eliberarea mea

    din nchisoarea Jilava, in primvara anului 1934, apoi cnd mi-au dat

    drumul din lagrul dela Vaslui, sau un an mai trziu cnd, in cea mai aspr

    epoc de prigoan, venisem s iau legtura cu Comandamentul Miscrii, etc.

    In acest pat, in seri trzii, am rostit in gnd cele mai fierbinti rugciuni

    pentru salvarea Cpitanului, ori am implorat ajutorul ceresc mpotrivaprimejdiilor de moarte ce ne ddeau trcoale, in acei ani de trist memorie,

    in ntunecata padure cu fiare salbatice, in care setransformase pentru noi,

    legionarii, pmntul tarii noastre rornnesti... Dar despre toate acestea,

    despre toate cte aveam s mai ptimesc ca legionar in anii cari au urmat, nu

    bnuiam din fericire nc nimic pe vremea aceea...

    ** *

    In acea sear, dup sosirea mea la Bucuresti, fiind obosit de drum, m'am

    culcat ceva mai de vreme, fr s mai astept sosirea unchiului meu. In

    pofida vrtoseniei patului spartanic, am adormit imediat.

    A doua zi m'a destepat ciripitul psrilor cari se alungau in sbor sglobiu

    prin frunzisul copacului din fata ferestrei. M'am trezit din somn cu o

    curioas senzatie; era ceva plcut, linistitor, dar imposibil de definit. Aveam

    impresia ca in cursul noptii as fi fcut o lung cltorie, undeva, prin locuri

    cu totul necunoscute, din care aduceam ca singur reminiscent viziunea

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    21/26

    unei vaste grdini cu ciresi nfloriti, al cror parfum dluce-amrui prea c

    mi strue nc in nri. Dar toate eforturile pe care le-am fcut pentru a-mi

    reaminti mcar crmpeie din visul avut in acea noapte, au rmas zadarnice.

    Imi amintesc in schimb foarte bine de senintatea si buna dispozitie ce mi-

    au stpnit sufletul in acele ore de dimineat, premergtoare primei mele

    intdlniri cu Cpitanul...

    Nu btuse nc ora opt cnd am pornit spre centrul orasului. Vroiam s

    trec mai ntiu pela Facultate, pentru a m incredinta de data exact a

    fiecrui examen. De aci, conform cu planul ce mi-1 fcusecm nc din

    ajunul plecrii mele la Bucuresti, intentionam s m duc la sediul Grzii de

    Fier, din strada Aurel Vlaicu. Aduceam din Sibiu un raport scris, pe care

    tineam s-1 predau, dup putint, Cpitanului in persoan. In acelansi timp

    vroiam s aflu ultimele noutti, lund cu mine, pentru a duce la Sibiu,

    eventuale ordine sau dispozitii. Nutream speranta de a-l ntlni pe Cpitan la

    sediu, desi habar n'aveam dac se gsea la Bucuresti sau in cu totul alt

    parte a tarii.

    Activam de peste doi ani in rndurile Miscrii, dar nu mi se ivise nc

    prilejul de a putea vorbi cu Cpitanul. Il vzusem de dou ori, dar numai

    dela distant. Cpitanul, la rndul su, nu m cunostea dect din rapoartele

    si relatrile d-lui Banea, pe acea vreme seful organizatiei legionare Sibiu.

    Dorinta de a-l cunoaste pe Cpitan, desigur, o aveam, cum oricare alt

    legionar in locul meu la fel ar fi avut-o. Dar, ca si pn aci, nu m gndeam

    si nu vroiam s fortez acest prilej; gseam c e mai bine s las totul pe

    seama destinulu. Cam acestea mi erau gndurile in momentele in care,

    dup terminarea treburilor la Facultate, m ndreptam cu pasi largi spreprima statie de tramvaiu, pentru a m duce la sediu.

    Nu-mi mai amintesc dac pentru a ajunge la sediu am luat unul sau dou

    tramvaie. Tin ns foarte bine minte c la vreo dou sau trei statii, nainte de

    a ajunge la destinatie, a urcat in acelasi tramvaiu -cine credeti?- Profesorul

    Ion Zelea Codreanu, tatl Cpitanului, Mos Zagreb, cum i spuneam noi,

    legionarii. Purta obisnuitu-i costum national moldovenesc, pe cap o plrie

    neagr cu boruri moi, iar subsoar o serviet mare de piele si aceasta tot de

    culoare neagr. Exact cum l-am cunoscut cu un an nainte, cnd, pentru

    prima (si ultima) dat, a venit s ne viziteze la Sibiu.

    La ndemnul insistent al taxatorului, avansati nainte dom'lor!, ccitramvaiul se umpluse de lume, iar locuri de sezut nu mai erau, Mos Zagreb

    si face loc prin multimea nghesuit, ajungnd nsfrs in fat, aproape de

    locul unde sedeam eu. Imediat m'am sculat in picioare, salutndu-l si

    oferindu-i locul meu. Profesorul Codreanu s'a uitat lung la mine, apoi

    deodat i s'a luminat fata: Ehei, imi pre c te cunosc, camarade. Nu esti

    mata Nicu Iancu dela Sibiu?.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    22/26

    Am rmas surprins c-si mai amintea de mine. L'am rugat s ia loc, dar a

    fost zadarnic. A refuzat categoric. Cum, adic, scoal tu ca s sed eu? Nu,

    eu nu fac una ca asta. Pstreaz-ti locul, camarade ! Si-apoi s stii c nu-s

    asa btrn ca su nu mai m tin picioarele...!

    Pus in incurctur de vorbele profesorului, am ncercat totusi s mai

    ndrug ceva, dar Mos Zagreb mi-a pus mna pe umr si apsndu-mga cu

    energie, vrnd-nevrnd m'a fortat s-mi reiau locul pe banc.

    Revederea neasteptat cu profesorul Zelea Codreanu m'a bucurat sincer.

    Am aflat dela dnsul c zilele acestea Cpitanul s'ar gsi in Bucuresti, dar nu

    stia dac l vom putea intlni la sediu. In tot cazul eram bucuros c nu voiu

    sosi singur la sediul legionar, pe care-l vizitam pentru ntia oar, ci

    ntovrsit de insusi tatl Cpitanului.

    Din imaginea exterioar ca si interioar a sediului din strada Aurel Vlaicu

    nu mi-a mai rmas pstrat in memorie aproape nimic. In schimb imi

    amintesc c la intrare am ntlnit ctiva legionari si dou surori legionare.

    Imi erau cu totii necunoscuti. Un tnr de statur mijlocie, cu prul blond,

    mprtea la alti doi sau trei camarazi niste imprimate. Un altul era ocupat cu

    impachetarea imprimatelor -probabil vreun manifest sau circular. Dup ct

    am nteles, ctiva dintre betii prezenti aci veniser pentru a se aproviziona

    cu tiprituri legionare. Nu-mi mai amintesc precis, dar imi face impresia c

    ntre camarazii pe cari i-am cunoscut personal cu aceast ocazie a fost si

    Gheorghe Furdui, presedintele Centrului Studentesc, precum si Decebal,

    fratele Cpitanului, pe care, in cursul anului, l-am rentlnit apoi de cteva

    ori pe coridoarele Facultttii, fiind si el student in Drept.

    Profesorul m'a prsit pentru cteva clipe, reaprnd apoi cu stireambucurtoare pentru mine: Cpitanul e sus, asa c poti s te duci s

    vorbesti cu dnsul. Dar grbeste-te, altfel l scapi....

    Imi aduc vag aminte c am iesit intr'o curte, iar de aci am urcat o scar,

    ajungnd ntr'o camer modest mobilat. La dreapta, o use intredeschis.

    Am fost ntmpinat de doi legionari, mai in vrst dect mine, unul dintre ei

    fiind Mihail Polihroniade. Am aruncat o privire fugar prin usa

    ntredeschis, dar n'am reusit s zresc nimic. Incperea prea goal, dnd

    probabil spre alt odaie, de unde veneau nistesunete slabe, ca de farfurii sau

    pahare. Explicatia mi-a dat-o pn la urm chiar Misu Polihroniade:

    Cpitanul era dincolo, in buctrie, unde, nu mai tin minte cari legionari,veniti de nu stiu unde, luau ceaiul de dimineat.

    In timp ce conversam cu Polihroniade, vd deodat aprnd in pervazul

    usii figura inconfundibil a Cpitanului (acest moment mi-a rmas adnc

    gravat in memorie). Ca electrizat, am luat pozitia de drepti, salutndu-l cu

    salutul nostru legionar.

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    23/26

    -Aa, mata esti Nicu Iancu... ? E bine ca ai venit, mi pare bine c te pot

    cunoaste... Mi-a strns mna, privindu-m adnc in ochi. Eu de fapt te

    cunosc demult, din povestirile lui Banea. Dnsul mi-a vorbit des de d-ta.

    N'am uitat si n'o s uit niciodat acea privire fascinant, a ochilor lui de

    culoarea adncimilor mrii. Nu sunt in stare de a gsi cuvintele potrivite

    pentru a descrie acea emotie, acea curioas tulburare ce m'a cuprins in

    momentul in care mi-a strns mna si m'a privit in ochi. Ea m'a stpnit

    aproarpe tot timpul ct am stat in fata lui. Prea ca toate cte erau in jurul

    meu se sterseser, scufundndu-se ntr'o ceat deas; pn si vocile

    legionarilor din curte si toate celelalte sgomote mi preau c vin de departe,

    de foarte departe. Inssi propria-mi voce, cnd rspundeam ntrebrilor puse

    de Cpitan, mi suna att de curioas si distant, nct imi fcea impresia c

    nu e a mea. Din ceata care se lsase in juru-mi, doar fata Cpitanului mi

    aprea clar si luminoas, ca sub lumina unui reflector puternic, doar

    cuvintele lui le mai auzeam... Totusi, lungul sir de ani ce s'au scurs de atunci

    mi-au sters din memorie multe din cuvintele pe cari le-a rostit in acea zi

    memorabil pentru mine.

    M gseam, nsfrsit, aproape pe neasteptate in fata aceluia pe care l

    cutasem nc din timpul adolescentei, fr s fi avut pe acea vreme mcar

    certitudinea c ar putea exista aevea. In ultimii mei ani de liceu, incepusem

    s-mi dau seama c acel personagiu legendar, ce de mult l purtam in mintea

    si sufletul meu, nu putea fi doar o simpl plsmuire a imaginatiei mele de

    adolescent. Aceasta m'a indemnat s nu desist de al cuta. Pn la urm un

    instinct sntos m'a ajutat s-l gsesc. Cci in momentul in care am auzit

    despre Corneliu Zeiea Codreanu, Capitanul, mi-am dat seama imediat cnumai el putea fi acela pe care ani dearndu-l l cutasem. Si, nainte de a-l

    fi vzut mcar, l-am urmat. Fr nicio ezitare, fr nicio rezerv... Astzi,

    cnd astern pe hrtie aceste amintiri -la aproape patru decenii dela data

    ntrrii mele in Legiune- pot mrturisi in mod deschis si din tot sufletul c

    sunt fericit de a-l fi gsit si de a-l fi urmat.

    Voiu incerca, n cele ce urmeaz, s redau, cel putin n parte, adic n

    msura 4n care m ajut memoria, acea prim conversatie pe care am avut-o

    cu Seful Legiunii.

    Dup ce i-am predat raportul scris ce-1 adusesem dela Sibiu, Cpitanul

    m'a ntrebat cte zile aveam de gnd s stau la Bucuresti. I-am rspuns cvenisem pentru a-mi da examenele. Timp de o clip, privirea i s'a fixat

    asupra unui punct invizibil mie, situat undeva in deprtare; apoi a spus, ca

    pentru sine, un da, casicnd si-ar fi confirmat un gnd nerostit. Cine stie

    unde il purtaser gndurile in acele cateva clipe. Privindu-m din nou, m'a

    ntrebat: Ce face Corneliu, Corneliu Georgescu? E tot la Miercurea...? I-

    am rspuns c l-am ntlnit cu vreo sptmn nainte si c deocamdat i

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    24/26

    merge bine. Cea mai mare parte din timp si-o petrece in Miercurea, dar, din

    cnd in cnd, vine la Sibiu, pentru a desbate cte-un proces la Tribunal.

    Corneliu Georgescu se stabilise cu vreo doi-trei ani nainte, ca avocat, in

    Miercurea-Sibiului, orsel situat in apropierea comunei lui natale, Poiana-

    Sibiului. Dup o foarte scurt perioad de viata oarecum mai linistit,

    intrase din nou in lupt, cu ocazia alegerilor generale din 1932, figurnd pe

    lista candidatilor Grzii de Fier la Sibiu...

    Cpitanul m'a ntrebat apoi de Bidian si despre cum o duc printii lui

    Ionel Banea. Avocatul Dr. Augustin Bidian intrase in Legiune scurt nainte

    de alegerile din 1932, figurnd apoi si dnsul pe lista candidatilor nostri la

    Sibiu. Ince-i priveste pe printii comandantului legionar Ion Banea (si ai lui

    Mitu Banea), iar, mai trziu, deasemeni socri comandantului legionar

    Nicolae Petrascu, trani fruntasi ai comunei Vurpr, desi la o vrst la care

    ar fi avut tot dreptul de a se bucura de zile mai senine si tihnite, avuseser de

    ndurat nc in acea epoc nenumrate neplceri si suferinte, descinderi in

    miez de noapte, perchezitii, etc. Dar toate acestea n'au reusit s-i frng, ci i-

    a otelit, pregtindu-i pentru acea grea lovitur sufleteasc ce aveau s'o

    ndure, ctiva ani mai trziu, prin pierderea fiului lor iubit, Ionel... Din

    conversatia ce-a urmat, am observat numaidect c despre toate cte se

    petrecuser la noi, in orasul si judetul Sibiu, Cpitanul era mult mai la

    curent decat putusem bnui. Deasemeni am inteles c dac mi retinuse att

    de bine numele, desi nu ma vzuse nc, pn astzi, faptul se datora, mai cu

    seam a trei momente sau amnunte din scurta-mi activitate legionar de

    pn atunci, si anume: nfiintarea primului cuib la Sibiu; manifestul meu din

    1932, adresat tineretuiui din Sibiu (pe care, dupcum se vede, Cpitanul lgsise bun, cci autorizase reeditarea si rspndirea lui in cteva judete din

    Moldova si Muntenia), si marsul Echipa Mortii, pe care l scrisesem la

    nceputul lui Mai 1932 si care, ntretimp, se cnta n ntreaga tar.

    Abia ctre sfrsitul conversatiei, care, de fapt, n'a durat dect vreo

    douzeci de minute, Cpitanul a revenit brusc la examenele mele.

    -Asa, vaszic, ai venit la examene...! Vezi, dusmanii Legiunii spun

    despre noi c am fi niste neisprviti. E o insult si totodat un mare

    neadevr. Dac acesti domni cari ne batjocoresc la orice ocazie ar fi trebuit

    s-si fac studiile cum ni le-am fcut noi, mereu loviti si tinuti in nchisori,

    desigur c ar fi rmas niste neisprviti. Noi nu. Noi am rsbit prin toategreuttile ce ni s'au pus in cale... Elevii si studentii nostri nu e voie s-si

    neglijeze invtatura. Dar nu numai ei; la fel meseriasul trebue s invete s

    ajung unfoarte bun mester in meseria lui. Ca in toate celelalte, legionarul

    s fie si la nvttur intotdeauna intre cei dinti... Apoi m'a ntrebat:

    -Esti pregtit pentru examene?

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    25/26

    Eram hotrt s nu-i ascund nimic. I-am spus cum stau lucrurile, c la

    unul din cele trei examene nu eram ndeajuns de pregtit. M'a ascultat atent,

    apoi, uitandu-se drept in ochii mei, mi-a spus:

    -Va fi mai bine dac vei da trei in loc de numai dou examene. Nu crezi?

    Noi nu stim niciodat ce ne aduce ziua de mine... F un efort, legionarul e

    doar nzdrvan...!

    In timp ce imi intindea mna pentru desprtire, m'a privit din nou in

    adncul ochilor si, sacadnd cuvintele, mi-a zis:

    -Va s zic iti iei toate trei examenele...?

    Tonul in care a pronuntat aceste cuvinte era in acelasi timp ntrebtor si

    oarecum poruncitor. Eu am interpretat cuvintele Cpitanului ca, fiind o

    intrebare, la care, bine inteles, eram dator s dau un rspuns. Timp de dou-

    trei secunde am privit n pmnt, gndind intens ce s raspund. Apoi,

    ridicndu-mi privirea, am rspuns cu glas hotrt:

    -Da, Cpitane !

    Aceasta a fost -si asa a decurs- prima mea ntlnire cu Cpitanul.

    *

    * *

    Nu-mi mai amintesc cum am ajuns din nou in strad, cum am luat

    tramvaiul si cum am ajuns acas. Ceeace stiu, este ca in dup amiaza

    aceleiasi zile inc am nceput s citesc intens din cursul sapirografat de

    Drept Comercial. O sptmna ntreag am citit mereu, pn noaptea trziu,

    de mi s'au nrosit si au nceput s m usture ochii. Cnd uneori ma apuca

    lehamitea si simteam ispita de a ma lsa pgubas, auziam parc, de departe,propriu-mi glas, rostind hotrt Da, Cpitane ! Si aceste dou cuvinte

    magice, cari aveauvaloarea unei promisiuni fcute nsusi Cpitanului, mi

    d deau de fiecare data noi puteri...

    Insfrsit, sosind momentul, m'am prezentat la examen, la toate trei... Si

    am reusit la toate trei ! Mai mult nc: tocmai Dreptul Comercial, la care nu

    ma ncumetasem la nceput s m prezint, din cauza sanselor foarte reduse

    de a reusi s-l trec, l-am luat cu bila alb.

    Multumind lui Dumnezeu, gndul mi-a sburat la Cpitan si am retrit

    infiorat acele momente, cnd, la desprtire, privindu-m n adncul ochilor,

    mi spusese: F un efort, legionarul e doar nzdrvan!

    Pcat ca tocmai El, care m'a ajutat s cstig aceast btlie, n'a mai avut

    cnd s afle de biruinta pe care o repurtasem. Nori negri si amenintatori

    incepuser s ntunece din nou orizonturile Legiunii, prevestind sosirea unei

    furtuni... O nou frdelege se punea la cale mpotriva miscrii legionare.Nicu IANCU

  • 8/9/2019 Sub Steagul Lui Codreanu

    26/26