Subiecte MICROBIOLOGIE 1)Celulele eucariote si procariote, caracteristici comparative Cel.eucariota Cel.procariota Nucleu: -nu prezinta membrana cromozomi circular - prezinta membrana

-are mai multi - un singur cromozom

-prezinta aparat mitotic - nu prezinta aparat mitotic Nucleu tipic cu nucleoli nucleu atipic,apare ca nucleoid

Citoplasma: RE,mitocondrii,lizozomi, - fara RE,mitocondrii,lizoz - Ribozomi 80S,membrana ce - prezinta ribozomi 70S contine steroli - membrana fara steroli

dispusi uneori in un mod caracteristic(palisade-bacilii pseudodifterici). c) cocobacili(H.influenzae,B.pertussis) d) forma spiralata(bacili curbiY.cholerae-,spirili si spirochete-T pallidum) e) actinomicete care formeaza filamente lungi,ramificate Unele bacterii,prezinta un pleomorfism accentuat(Proteus), altele datorita influentelor fizice, chimice,biologice,pot aparea ca umflte,filamentoase,ramificate; Dispunere:-staphilococii,sunt coci sferici dispusi in gramezi; -pneumococii, sunt coci lanceolati, dispusi doi cate doi, eventual inconjurati de capsula; -streptococii, dispusi in lanturi.Dispunerea bacteriiilor depinde de mediul de cultura in care se dezvolta de varsta culturii bacteriene si de modul in care are diviziunea in cursul procesului de crestere si multiplicare. 3)Enumerati componentele constante si facultative ale unei celule bacteriene Exista doua tipuri de elemenete structurale: -structuri constante, intalnite la toate speciile(perete,membrana citoplasmatica,mezozomi,citoplasma-cu ribozomi,incluziuni,vacuole,plasmide-,nucleu, protoplast, sferoplast); -structuri facultative,intalnite numai la anumite specii,in anumite conditii(sunt reprezentate de capsula ,cili-flageli-, fimbrii-pili- si spori-forme de rezistenta-) 4) Peretele bacterian la bacteriile grampozitive si negative Peretele bacterian inconjoara membrana citoplasmatica, reprezentand un invelis obligatoriu (lipseste la Mycoplasma). Are o grosime de circa 15-30 nm(mai subtire la bacteriile gram-negative). Bacteriile sunt impartite in doua grp:G+ si G-, in fct de capacit lor de a aretine violetul de gentiana.Bacteriile Gram-pozitive contin aproximativ 80-90 % mureina(scheletul ei e format prin legarea alternanta in lanturi polizaharidice a 2 zaharuri aminate, acidul N-acetil-Muraminic si N-AcetilGlucozamina. Bacterii Grampozitive:stafilococ,streptococ,enterococ,bacilul difteric,clostridiile;predomina aa in forma D k o adaptare fata de actiunea enzimelor

Peretele celular: din celuloza

- absent sau compus - are structura compusa sau chitina - cu glicopeptid,protine, - nu prezinta glicopepid lipide Capsula: - adeseori prezenta - absenta

2)Clasificati bacteriile dupa forma si dispunere Dupa forma, bacteriile se pot grupa in mai multe categorii: a) de forma cocoidala, cu diametre egale sau inegale (coci),dispuse izolat sau grupat. Majoritatea streptococilori si staflococii sunt sferici ,enterococii sunt ovalari , pneumococii sunt lanceolati,gonococii si meningococii sunt reniformi; b) cu forma de bastonas (bacilii), drepti cu capetele usor rotunjite(enterobacterii), drepti cu capetele taiate(Bacillus.anthracis),fuziformi,cu ambele capete ascutite(Fusobacterium)

proteolitice.La unele bacterii, reteaua de baza este acoperita de unele retele suplimentare cu specificitate antigenica alc din acid techoic. Bacteriile Gram-negative contin un perete celular in general mai subtire,alcatuit dintr-un strat fin de de peptidoglican(cca 10-20% % din structura peretelui) care este acoperit de o membrana externa. Membrana externa e alcatuita din fosfolipide, proteine si cantitati variabile de lipopolizaharide .Alte proetine importante la acest nivel sunt porinele. Bacterii Gram-negative: meningococul , gonococul ,enterobacterii, vibrionul holeric; 5)Rolul peretelui bacterian a)prin rigiditatea asigura forma caracteristica bacteriei(coci,bacili) b)asigura rezistenta bacteriei(de exemplu la variatii ale presiunii osmotice si la presiuni interioare care pot ajungr la 20-30 atm) c)flexibilitatea peretelui celular la unele bacterii (ex.spirochete) poate fi explicata atat prin flexibilitatea membranei cat si prin grosimea redusa a peptidoglicanului; d)are rol antigenic; e)prezinta receptori, de exemplu pentru bacteriofagii; f)are rol in diviziunea bacteriana participand la formarea septului transvers; g)la nivelul lui pot actiona unele antibiotice (vancomicina,d-cicloserina). h)la bacteriile gram negative este asociat cu numeroase enzime situat in spatiul periplasmic. 6)Coloratia Gram:timpi,interpretare, exemple Bacteriile au un perete gros, format din peptidoglicani sau mureina, avand un rol important in retinerea coloratilor(in cazul bacteriilor Gram-pozitive =violetul). In cazul celor Gram-negative , peretele este permeabil decolorandu-se si npierzand culoarea violet. Tot cele Gram-negativ pot fi colorate in rosu sau fuxia. Exista bacterii Gram-pozitive la limita care isi pot pierde culoarea violet daca se face o decolorare prelungita. Reactivi: solutie de violet de gentiana,solutie Lugol(fixator), solutie alcool-acetona(sol decoloranta),sol fucsina bazica 1%. Timpi:-pe frotiul uscat si fixat se depune solutie de violet de gentiana timp de 1-2 min(sa acopere tot frotiul);-dupa 2 min se varsa colorantul si se acopera frotiul cu solutie Lugol(2-3min);-se indeparteaza sol Lugol si se decoloreaza cu solutie alcool-acetona;-opertia de decolorae se poate repeta de mai multe ori,este timpul cel mai

important al col;permite dif germenilor Gram+ de Gram-;-se spala cu apa de robinet;-se usuca la temperatura camerei;-se examineaza la MO ob cu imersie. Rezultate:gram+-violet;gram- -rosu. Ex:bacterii G+:genul Staphylococcus,genul Streptococcus. Bacterii G-:neisseria meningitidis,neiseria gonorrhose,noraxella. 8)Coloratia ZiehlNeelsen Este folosita pt evidentierea germenilor acidoalcoolo rezistenti care apartin genului Mycobacterium Reactivi:fucsina fenicata Ziehl 1%,decolorant combinat alcoolo-acid, albastru de metilen 1% Timpi;-frotiul uscat si fixat la caldura se acopera cu fucsina fenicata Ziehl 1%;-se incalzeste dosul lamei cu flacara becului Bunsen sau cu un tampon inmuiat in alcoolsi aprins, pana la emisia de vapori:-se raceste la temperatura camerei;-se repeta de inca 2 ori incalzirea, completand cu fuxina daca este cazul;-dupa racire se spala cu apa de robinet;-decolorare cu amestec alcoolacid 2-3 min;-recolorare prin acoperirea frotiului cu albastru de metilen 1% (1min);-se spala cu apa de robinet;-se usuca; se examineaza la MO, obiectiv cu imersie. Rezultate: bacilii acido-alcoolo rez apar rosii pe fond albastru, ceilalti germeni si elemente tisulare apar colorate in albastru.Se foloseste pt evid bacteriilor:tuberculosis,avium,bovis,leprae. 9)Structura si rolul membranei citoplasmatice a) Structura: Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10 nm. Electronomicrografic ea apare formata din 2 straturi intunecoase separate de un strat mai clar. Este considerata un mozaic fluid, compusa dintr-un film fosfolipidic in care floteaza proteine globulare cu extremitatile polare hidrofile spre spatiul intercelular , extracelular sau ambele. Contine fosfolipide dispuse in dublu strat avand extremitatile polare ,hidrofile expuse contactului cu apa pe ambele fete ale membranei si extremitatile nepolare, hidrofobe, orientate spre stratul mijlociu al membranei. Nu contine steroli. b) Rol: -filtru selectiv datorita permeazelor (rol in permeablitate si transport); -este sediul majoritatilor activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene(interv in procese de sinteza);

-contine enzime ale metabolismului respirator(citocromi); -excreta enzime hidrolitice; -intervine activ in procese de biosinteza; -are rol in diviziunea celulara participand la formarea septului transvers; -este implicata in chemotaxie prin receptorii de pe suprafata sa; -asupra membranei pot actiona antibiotice(ex.:polimixinele) 10)Ribozomii,structura si rol. La microscopul optic, pe preparatele colorate uzual, observam numai citoplasma bacteriana, intens bazofila. Detaliile structurale (nucleoplasma,ribozomi,incluziuni) se pot observa numai cu microscopul electronic. Particulele citoplasmatice studiate sunt: ribozomii ,incluziuni, vacuole, in citoplasma putand exista si elemente facultative plasmidele, formatiuni de ADN extracromozomial. Ribozomi au forma sferica si o marime care depinde de concentratia ionilor de Mg si K (circa 10-20nm). Unii apar liberi in citoplasma, altii apar legati de fata interna a membranei citoplasmatice. D.p.d.v.chimic contin aproximativ 65% ARNr(ribozomal). Au constanta de sedimentare de 70 de unitati Swedberg si sunt costituiti din cate 30S si respectiv 50S. Ribozomii au rol esential in procesul de biosinteza proteica. Intre cele doua subunitati se formeaza un canal prin care trec molecule de ARNm in cursul sintezei proteice .Se apreciaza ca intr-o bacterie cu dimensiuni medii, aflata in faza de crestere activa , se sintetizeaza circa 500 ribozomi/minut. Au tendinta de a se grupa in polizomi cu eficienta mai mare in biosinteza proteica. 11)Mezozomii,incluzii,vacuole(in structura celulei bacteriene) Mezozomii sunt structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care raman legati. Sunt prezenti in special la bacteriile gram-pozitive. Au structura chimica a membranei citoplasmatice si aceleasi functii in permeabiliatate si respiratie. Cu un capat se pot fixa de materialul nuclear, favorizand distribuirea in mod egal a genomului intre cele doua celule fiice. Au rol in formarea septului transversal.

Incluziile sunt formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa.Dimensiunea si forma lor pot varia in fct de condit. ext.Pot contine polimeri anorganici, polimeri organici(rezervor energetic mai ales la germenii sporulati aerobi),lipide.Au rol in activit metabolica a celulei bacteriene si reprez rezerve de subst nutritive. Vacuolele sunt formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa . Au o membrana lipoproteica numita tonoplast.Au fost descrise in special la bacteriile acvatice. Se pp k accestea ar fi loc de acumulare a produsilor toxici pt cel. 12)Masa nucleara bacterrianastructura,caracteristici. Masa nucleara bacteriana vine in contact direct cu citoplasma. Este localizata in partea centrala a celulei. Conine ADN, nu are nucleoli . Are afinitate pentru colorani bazici, dar, pe preparatele colorate uzual este mascat de bazofilia intensa a citoplasmei a citoplasmei bogata in ARN. Unicul cromozom bacterian este alctuit dintr-o singura molecula de ADN dublu catenar, cu aspectul unui fir lung, nchis intr-un inel si replicat el nsui. Replicarea cromozomului se face prin un mecanism semiconservativ. Nucleul deine informaia genetica necesara proceselor vitale de cretere si multiplicare. Din punct de vedere funcional, 3 nucleotide consecutive din structura moleculei de ADN formeaz un codon . Codonii dein informaia genetica pentru a plasa intr-o anumita secvena un anumit aminoacid, in lanul polipeptidic care va fi sintetizat la nivelul ribozomilor. Cistronul reprezint a subunitate functionala a genei, capabila sa determine independent sinteza unui lan polipeptidic. Se remarca prezenta genei structurale care reprezint o poriune a genomului, nsumnd circa 90% din ansamblul informaiei genetice. Ea poarta nscrisa in structura sa informaia genetica necesara pentru sinteza unei proteine specifice, structurale sau funcionale (enzime). 13)Cum este nscrisa informaia genetica in genomul celulei bacteriene. Nucleul deine informaia genetica necesara proceselor vitale de cretere si multiplicare.

Din punct de vedere funcional, 3 nucleotide consecutive din structura moleculei de ADN formeaz un codon . Codonii dein informaia genetica pentru a plasa intr-o anumita secvena un anumit aminoacid, in lanul polipeptidic care va fi sintetizat la nivelul ribozomilor. Cistronul reprezint a subunitate funcionala a genei, capabila sa determine independent sinteza unui lan polipeptidic. Se remarca prezenta genei structurale care reprezint o poriune a genomului, nsumnd circa 90% din ansamblul informaiei genetice. Ea poarta nscrisa in structura sa informaia genetica necesara pentru sinteza unei proteine specifice, structurale sau funcionale (enzime). 14)Enumerai si descriei etapele biosintezei proteice. Biosinteza proteinelor are loc la nivelul ribozomilor. Iniial are loc transcrierea informaiei genetice pe ARNm, care va transporta aceasta informaie de la genom la nivelul ribozomilor, sub forma unei copii complementare. De regula, numai o catena de ADN este folosita drept matria pentru ARNm. Transcrierea mesajului genetic este selectiva (se desfasoara intre promotor si semnalulde de terminare ) si este controlata de ARN polimeraza ADN dependenta. Traducerea mesajului genetic este realizata la nivelul ribozomilor de catre ARNt, care are dubla specificitate 9pentru fiecare dintre cei 20 de aminoacizi exista unul sau mai muli ARNt, iar enzimele specifice fiecrui aminoacid, controleaz legarea corecta a aminoacizilor activai pe ARNt corespunzator). Fiecare ARNt poseda un triplet de nucleotide (anticodon) complementar codonului corespunztor aminoacidului. Sesiunea specifica a nucleotidelor este transpusa intr-o secvena specifica in aminoacizi care intra in constituia lanului polipeptidic din proteina in curs de formare. 15)Capsula bacteriana-structura,rol,localizare. Numeroase bacterii sintetizeaz polimeri organici (polizaharide)care formeaz in jurul celulei o matrice fibroasa , numita glicocalix. La unele bacterii, glicocalixul adera srans de celula bacteriana si reprezint capsula.Capsula contine subst cu specificitate antigenica de specie sau kiar de tip, variatia de secventelor de oze si

acizi uronici permite delimitarea a 80 de specii de capsule.Formarea capsulei depinde de condit de mediu si de faza dezvoltare a bacteriei Exista bacterii care dein o capsula bine definita, cu structura polizaharidica(S.pneumoniae, K.Pneumoniae) sau cu structura polipeptidica(Bacillus Anthracis). La alte bacterii glicocalixul formeaza o reea de fibrile care se pierde parial in mediu si poate fi separata de corpul bacterian prin centrifugare. Rol: -factor de virulenta,impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazia; -permite aderarea unor bacterii(rol de adezina); -bariera protectoare fata de bacteriofagi, protozoare: - contine substante cu specificitate antigenica: antigenul K: Se poate evidentia prin coloratia Hiss si albastru de metilen. 16)Flagelii bacterieni-structura,rol. Cili sau fageli confera mobilitate bacteriilor . Flagelii sunt formatiuni fine , alungite , flexibile , cui originea la nivelurl corpusculului bazal . Dpdv chimic flagelul este de natura proteica ,format din proteine complexe num flageline const din 14 aa. Rolul : - in mobilitate ( cu o viteza de cca 50 microm /s) ; - antigenic ( datorita structurii proteice a atigenului H ) ; - in clasificarea bacteriilor ( nr si distributie ) Dupa localizarea si numarul flagelilor , bacteriile pot fi : -atriche-fara flageli - monotriche ( un flagel dispus la o extremitate ) ex.: V.CHOLERAE , P.AERUGINOSA ; - lophotriche ( un manunchi de flagel dispus la o extremitate ) ; - Amphitriche-la ambele capete - peritriche ( cu mai multi flageli dispusi de-a lungul suprafetei bacteriene) ex: E.COLI , S. TYPHI 18)Sporii bacterieni-structura,rol,localizare. Fenomenul de sporogeneza este mai des intalnit la BACILLACEAE ( genurile clostridium si bacillus ) . Pe sol in conditii de uscaciune la adapost de lumina solara directa , endosporii persista zeci si poate sute de mii de ani . Au forma ovalara sau sferica.

Sporul poate fi localizat : - central sau subterminal mai mic decat celula ( la BANTHRACIT ) - central sau subterminal , mai mare decat celula ( la CLOSTRIDIUM HYSTOLITICUM ) ; - terminal ( CLOSTRIDIUM TETANI cu aspect de bat dechibrit ) Poate fi evidentiat prin coloratii speciale ( verdemalachit ) sau prin coloratia Gram ( locul sporului ramane necolorat ). Este sensibil la formol , propiolactona , este distrus prin autoclavare.Dpdv chimic sporul cont lipide , ARN,Ca si Mg. Roluri : - forma de rezistenta si conservare a speciei ( in conditii favorabile un spor se poate transforma intr-o bacterie in cazul formei vegetative ) ; - Rezista la caldura , uscaciune , la anumite chimice si antibiotice , raze UV 19) Apa,substante mineralesi pigmenti in structura celulei bacteriene Apa reprezinta peste 75-85% din greutatea umeda a bacteriei . Exista apa libere ( mediu de dispersie ) si apa legata fizico chimic cu diferite structuri . Porii au putina apa in special apa legata . Bacteriile sunt fiinte acvatice prin excelenta . Roluri : - mediu de dispersie ; - reactivii in reactii metabolice - etapa finala a unor reactii oxidative Substantele minerale reprezinta 2-30% din greutatea uscata a bacteriei si variaza in functie de specie , varsta culturii , compozitia chimica mediului . Unele elemente intra in compozitia diferitelor structuri ( ex : sulful intra in structura aminoaciziilor , fosforul in structura fosfolitizelor ) Roluri: - favorizeaza schimburile cu mediul ; - reglleaza presiunea osmotica - pot stimula cresterea si functia bacteriei ( ex ; Fe in cazul Bacilul Difeteric , continand producerea de toxine ) ; - activeaza unele sisteme enzimatice

-

contribuie la reglarea pH-ului si potentialului oxido-reducere Mg si K se gsesc in ribozomi

20) Glucidele, proteinele si lipidele in structura celulei bacteriene In structura bacteriana se pot gasi glucide simple cu rol in metabolismul intermediar glucidic , precum si glucide compelxe , ex: poliozide . Acestea din urma au urmatoarele roluri : - participa la realizarea structurii peretelui celular - fac parte din capsula unor bacterii Proteinele : ele pot fi simple cu rol in metabolismul intermediar protidic si complexe de ex: -mucoproteine(mucopolizaharidul de grup al s.pneumoniae -cromoproteine(catalaze,peroxidaze,citocromi) -nucleoproteine(acizi nucleici) De remarcat este prezenta in structurile bacteriene a unui amino acid special , acidul diamino plimelic , precum si a aminoacizilor in forma D ( ceea ce reprezinta o adaptare biochimica a bacteriilor fata de actiune nociva a enzimelor proteolitice ) . Lipidele reprezinta mai putin de 10 % din greutatea uscata a bacteriilor si variaza cantitativ in functie de specie , varsta culturii ( cresc in celulele imbatranite reprezentand probabil un semn de degenerescenta ) si compozitia mediului. Lipidele se pot gasi libere in vacuole , combinate sau facand parte din diferite structuri ale celulei bacteriene ( perete , membrana , mezozomi ). Exemple de lipide bacteriene : - acizii grasi speciali ( acidul mycolic la mycobacterii ) - cerurile (acizi grasi plus alcooli monovalenti superiori)- fosfolipidele cum este Lipoidul Ubiquitar Al Treponemei Pallidum - lipidul A din structura lipopolizaharidelor bacterii gram negative. 21)Substante cu actiune antibiotica produse de bacterii.Plasmida COL codifica proprietatea unor bacterii de a elabora bacteriocine , cu efect asupra altor bacterii receptive inrudite de ex: colicinele elaborate de E.COLI ; Unele bacterii din genul BACILLUS produc antibiotice polipeptidice (de exemplu B . LICHENIFORMIS produc bacitracina , B .

BREVIS GRAMICINA , B . POLYMIXA polimixina .) Vitaminele bacteriene sunt : - biotina , care poate fi secretata de ex : de E.COLI , B.SUBTILIS ; - tiamina ( B1 , ce poate fi sintetizata de cele 2 amintite anterior ) - vitaminele din grupul B si K ce pot fi sintetizate sub influenta florei bacteriene intestinale umane 22) Nutritia principalelor bacterii studiate.tipuri de nutritie Nutritia bacteriana reprezinta suma proceselor metabolice care conduc la producerea de materiale converibile in energie si in diferite componente celulare.In raport cu sursele folosite ca material de sinteza in ambele diviziuni se diferentiaza:bacterii autotrofe(sintetizeaza toti compusii organici din materie anorganica) si heterotrofe care sunt dependete de prezenta unor compusi organici.Majorittaea bacteriilor comensale, cnditionate patogen, sau patogene importante pt om sunt chimiosintetizante, heterotrofe.Cresterea microbiana necesita polimerizarea unor substante mai simple pt a forma :proteine, acizi nucleici, polizaharide, lipide.Aceste se obtin fie din mediul de cultura, fie sunt sintetizate de catre celulele in crestere. 23)Clasificati bacteriile in functie de tipul respirator. Respiratia reprezinta suma reactiior biochimice aerobe sau anaerobe producatoare de energie . In functie de natura acceptorului final , respiratia poate fi aeroba si anaeroba . In raport cu utilizarea proceselor de obtinere a energiei si de relatia cu Oxigenul din mediu , bacteriile se pot grupa in 4 tipuri respiratorii principale : - strict aerob , atunci cand bacteriile ( Bordetella Pertusis) se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a oxigenului , care este folosit ca acceptor final unic . Aceste bacterii poseda catalaza , peroxidaza si citocrom si utilizeaza numai procese de respriratii. Unele specii aerobe ( pseudomonas aeruginosa) se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen , daca in

-

-

-

mediul sunt prezenti nitratul sau nitritul ; strict anaerobe , atuci cand bacteriile (de ex: Clostridum Tetanium , Clostridium Botulinum , Veillonella ) cresc numai in absenta oxigenului. Nu pot suprevitui in prezenta oxigenului care nefiind redus are o actiune bactericida . Nu prezinta catalaza si peroxidaza . Aceste bacterii folosesc pentru obtinerea energiei numai procese de fermentatie . Pentru cultivarea lor este necesara utilizarea unui mediu cu potential redox foarte scazut aerob facultativ anaerob , atunci cand bacteriile ( E.Coli , S.Aureus ) se dezvolta mai bine in mediile cu oxigen prin procese de respiratie dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii , in functie de potentialul redox , nu prezinta catalaza sau citocromoxidaza , dar au peroxidaze flavoiproteice . anaerob microaerofil , atunci cand bacteriile ( Campilobacter ) tolereaza mici cantitati de oxigen

25)Clasificati bacteriile in functie de temperatura optima pentru dezvoltare. In functie de temp. de dezv. Bacteriile pot fi : - mezofile , cu temp. Optima de 3037 C - psichrofile , cu temp. Optima in jur de 20 C ( unele aceptand temp. Apropiate de 0 C ) - termofile , cu temp . optima de 50-60 C ( unele putand sa se multiplice si la temp. Apropiate de 90 C) : ex. Thermus Aquaticus . Nu sunt patogene. Bacteriile studiate de microbiologia medicala sunt in imensa lor majoritate mezofile. 26)Structura si sinteza peptidoglicanului Sinteza peptidoglicanului incepe prin sinteza in citoplasma AUDP acid N acetil muramic pentapetid ( NAM ) . Aceasta structura se ataseaza de bactoprenol ( un lipid din membrana celulara ) dupa care urmeaza un lant de reactii biochimice .

Crosslegarea ( legarea incrucisata ) finala , se realizeaza printr-o reactie de transpeptidare in care terminatiile amino-libere ale pentaglicinei inlocuiesc reziduurile terminale ale D-Ala de la peptidul invecinat . Reactia este catalizeaza de transpeptidaze , un set de enzime numite si P B P S ( penicillin binding proteins ) care au atat activitate de transpeptidaze si carboxipeptidaze , dar controleaza si gardul de legare al peptidoglicanului ( aspect foarte important in dizviziunea celulara ). La nivelul lor se pot lega penicilinele si alte medicamente Beta- Lactanice. Aceasta cale de biosinteze are o importanta particulara in medicina oferind baza actiunii selective a unor antibiotice .Spre deosebire de celulele gazdei microorganismele sunt izotone cu fluidele organismului. Orice compus care inhiba o etapa in biosinteza peptidoglicanului la o bacterie in crestere va putea produce liza bacteriana. 27)Definiti notiunea de cultivare a bacteriilor(substraturile pe care se realizeaza). Pentru a identifica agentul etiologic al unei infectii , trebuie ca dintr-un produs recoltat de la un pacient sa obtinem mai inati respectivul microorganism in cultura pura , pentru ca ulterior sa i se poata studia caracterele biologice in vederea identificarii . Cultivarea se realizeaza prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura . Mediile solide sau lichide care asigura nutrientii si conditiile fizico-chimice , necesare cresterii si multiplicarii bacteriene se numesc medii de cultura . Totalitatea bacteriilor acumulate prin multiplicarea intr-un mediu de cultura poarta numele de cultura bacteriana. Medii de cultura Microorganismele pot fi cultivate pe gazde vii si medii artificiale . Exista anumite microorganismele ( virusuri , chlamydi) care nu pot fi cultivate decat pe gazde vii ( animale de laborator , oua de gaina embrionata , culturi de celula ). Majoritatea bacteriilor , fungii , protozoare , se pot cultiva si pe medii artificiale . Conditiile impuse mediilor de cultura artificiala : - sa fie nutritiva ( sa contina factorii de crestere necesari ) - sa fie sterile - sa aiba un anumit pH ( intre 7,27,6) ;

-

-

sa aiba o anumita presiune osmotica sa aiba umiditate favorabila multiplicarii genului.

28)definiti notiunea de crestere si multiplicare bacteriana. Cresterea oricarui organism are loc prin sinteza de noi molecule . Deoarece cresterea volumului celular raportata la cresterea suprafetei este mai mare in cursul cresterii se ajunge la un punct critic . Multiplicarea celulara este o consecinta a cresterii . Se restabileste raportul optim dintre volumul si suprafata celulei . Multiplicarea majoritatii bacteriilor se face de regula prin diviziune simpla ( binara ) . Sporii , nu prezinta forme de multiplicare ( asa cum se intampla in cazul fungiilor sau parazitilor. 29)Definiti notiunea de mediu selectiv,electiv si de imbogatire(ex). Mediile ( in culturile artificiale) se pot clasifica dupa starea de agregare , dupa natura ingredientilor dupa complexitatea ingredientelor ( medii speciale ) , dupa scopul urmarii , dupa continutul in apa . Exista medii de cultura simple ( agar , apa peptonata , bulion simplu ) si medii de cultura mai complexe ( agar-sange , bulion glucozat, agar Muller Hinton ) . Medii speciale : - mediul electiv contine ingredientele care convin cel mai bine dezvoltarii unei anumite bacterii de exemlu mediu Loffler cu ser coagulat de bou si bulion glucozat , pentru bacilul difteric . - mediul selectiv inhiba dezvoltarea bacteriilor asocoiate cu germenul acarui dezvoltare se urmareste. Medii slab selective(Levin siMacConkey);moderat selective ADCL si Hektoel;inalt selective Wilson Blair. - mediul de imbogatire favorizeaza inmultirea unor anumite bacterii patogene , inhiband dezvoltarea florei de asociatie dintr-un produs patologic .Functioneaza concomitent ca mediu selectiv si ca mediu electiv ( de ex. Mediul hiperclorurat pentru stafilococ sau

mediile de imbogatire utilizate pentru izolarea Sallmonela typhi ) . 30)Definiti notiunea de mediu diferential,exemple. Mediul diferential contine un anumit substrat (de ex. Un zahar) care poate fi sau nu metabolizat , determinand modificarea culorii sau aspectul culturii . *Diferentiaza pe baza unui singur caracter grupe taxonomice. De ex . Agarul cu albastru de brom timol lactozat ( AABTL) care diferentiaza bacteriile lactopozitive ( E.Coli ) de bacteriile lactozo negative ( Shigella , Sallmonela) . Alte ex: ADCL ( agar dezoxicolat citrat lactoza ) , TSI ( treizaharuri si Fe ) , MIU ( Mobilitate indol uree ) . 31)Ce este o colonie bacteriana?Cum se pot obtine? Pe medii solide , germenii insamantati in suprafata produc colonii . Colonia este totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea unei singure celule bacteriene , o colonie este o clona bacteriana. Coloniile izolate se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie ( cu ansa bacteriologica , cu tampon ) . Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic , inoculul este dispersat pe lataura unui viitor poligon ; se resterilizeaza anasa ; se verifica temperatura , prin atingerea mediului intr-o zona neansamantata cat mai periferic ; ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului ; se resterilizeaza ansa si se repeta procedeul descris pana la realizarea a 4-5 laturi , fara a atinge prima latura . In acest mod , pe ultimile laturi alae poligonului se vor putea observa dupa trecerea timpului necesar multiplicarii bacteriene , colonii izolate , bine individualizate . Majoritatea speciilor bacteriene se dezvolta si duc la aparitia unei culturi in cca. 1824 h incubare la temperatura optima de dezvoltare . Pentru bacteriile strict anaerobe este necesara incubarea de anaerobioza ( ex: in medii la care sau adaugat ingrediente cu activitate ridicata sau in anaerostat ). 32)Fazele dezvoltarii unei culturi bacteriene. Dinamica unei populatii bacteriene ar trebui sa evolueze exponential , dinamica rala a populatiei

bacteriene in cultura are insa o evolutie caracterizata printr-o curba la care distingem 4 faze : faza de lag , faza de multiplicare logaritmica , faza stationara si faza de declin . Faza de lag : numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade , fermenii aadaptandu-se la conditiile mediului . Bacteriile sunt foarte active metabolic , isi consuma pana la disparitii incluzile , cresc mult in dimensiuni dar nu se divid fiind foarte sensibile la antibiotice . Faza de lag dureaza aproximativ 2 ore. Faza de multiplicare logaritmica : ccelulelel bacteriene prezinta caracteristicile tipic speciei , citoplasma este intens bazaofila si omogena , lipsita de incluzii. Bacteriile sunt foarte sensibile la antibiotice . Aceasta faza este adecvata pentru studierea bacteriilor sau pentru recoltarea lor in vederea prepararii vacinului . Faza de multiplicare logaritmica dureaza aprox . 2-3 h. Faza stationara : Multiplicarea este realizata in progresie aritmetica , dar pentru ca numarul bacteriile care sunt distruse este egal cu numarul bacteriilor noi aparute rata de crestere devine nula .Apar incluziile caracteristice , iar la speciile sporogene incepe formarea sporilor. Faza stationara dureaza aprox. 2-3 zile. Faza de declin : Substratul nutritiv saraceste , apar metaboliti toxici , bacteriilesunt distruse progresiv, unele pot persista 2,3 luni . La speciile sporogene , fenomenul de sporogeneza devine foarte intens . 33)Aspectele culturilor bacteriene pe mediile solide. Conditile de cultivare si aspectul culturii sunt caractere cheie din indetificarea bacteriilor. Aspectul coloniilor variaza intre diferitele bacterii fara a permite diferentieri de specie definitive . Se examineaza dimensiunea , conturul suprafata , culoarea , consistenta , aderenta la mediu , prezenta sau absenta hemolizei. Colonia S ( smooth ) are suprafata bombata si neteda margini circulare , adesea aspect stralucitor . germenii pastreaza structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie salina fiziologica .Virulenta este conservata . Maj coloniilor studiate formeaza colonii de tip S. Colonia R ( rough ) este plata , suprafata ei prezinta rugozitati , marginile sunt crenelate.Structura antigenica nu este caracteristica , nu patreaza capsula , virulenta nu este conservata .

Colonia M ( mucoid ) este mare stralucitoare , mucoasa . Este data de ex. de bacteriile care prezinta capsule mari ( ex : Klebsiella pneumoniae ) 34)Aspectele culturilor bacteriene pe mediile lichide. Bacteriile si fungii, facultativ anaerob se dezvolta in toata masa de lichid tulburand-o, bacteriile strict aerobe se dezvolta preponderent la suprafata mediului . Variantele S tulbura omogen mediul , majoritatea bacteriilor . Variantele R realizeaza o tulburare , mai putin omogena putand lasa mediul limpede formand flocoane care se depun sau un strat la suprafata mediului de ex : bacilul difteric. 35)Sisteme de culturi continue.def si ex Culturile bacteriene sunt discontinue cand se realizeaza in volum limitat de mediu, care nu este reinnoit si continue atunci cand mediul de cultura este continuu reinnoit.Populatia bacteriana poate fi mentinuta indefinit in faza de multiplicare exponentiala daca se adauga continuu mediu de cultura proaspat,cu omogenizare prin curenti de aer sterili si evacuare a unei cantitai corespunzatoare de cultura.Chemostatul utilizeaza un mediu de cultura in care unul dintre nutrienti fctioneaza ca factor limitant al cresterii.Mediul de cultura proaspat este admis in vasul de cultura in ritmul in care este consumat factorul limitant iar cultura este evacuata cu acelasi ritm.Cultura este mentinuta astfel la o valoare constanta si submaximala ratei de crestere reglata prin factorul limitant.Chemostatele sunt f utile pt obtinerea de tulpini mutante,pt k dupa ce rata de multiplicare a fost determinata, sansa de selectare acestor tulpini este mai mare. 36)Definiti notiunile de asepsie si antisepsie;exemple,aplicatii Antisepsia reprezinta inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene , de pe tegumente mucoase sau din plagi se realizeaza cu ajutorul substantelor antiseptice. Asepsia reprezinta ansamblul de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu germeni microbieni sau prin care putem mentine sterilitatea tesuturilor , mediilor de cultura , medicamentelor injectabile .

Septic inseamna contaminare cu microbi patogeni sau infectati ( de exemplu infectia unei plagi ) Aseptic inseamna lipsit de microbi , indiferent daca microbii sunt patogeni sau nepatogeni. 37)Definiti notiunile de sterilizare si dezinfectie;ex.,aplicatii; Sterilizarea reprezinta distrugerea sau indepartarea tuturor microorga-nismelor patogene sau nepatogene , forme vegetative sau spori , de pe o suprafata sau dintr-un mediu ( lichid sau solid ) .Toate materialele utilizate in laboratorul de micro trebuiesc sterilizate inainte de utilizare.Metode de sterizilare:caldura(umeda sau uscata), filtrare, radiatii, si metode kimice. Dezinfectia reprezinta distrugerea formelor vegetative microbiene ( uneori si a sporilor ) din anumite medii ( lichide, solide ) sau de pe suprafete. Se realizeaza cu ajutorul agentilor fizici sau cu ajutorul substantelor dezinfectante .Aplicatii:dezinfectia igienica a mainilor prin spalare, dezinfectia kirurgikla a mainilor prin spalare.reprezinta utilizarea unui produs cu actiune directa asupra florei tranzitorii pt a preveni transmiterea acesteia. 39)Sterilizarea prin caldura umeda;metode,presiune,temperatura,aplicatii; In functie de temperatura de dezvoltare bacteriile pot fi mezofile 30-37 C, sichrofile, 20 C, termofile 50-60 C.Prin actiunea caldurii procesele fizice si chimice sunt mult accelerate ; distrugerea se produce prin ruperea legatura intramoleculare, mai ales a puntilor de hidrogen care mentin proteinele si alte macromolecule in stare nativa, rezultand ca se denatureaza protoplasma. Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are ca mecanism coagularea proteindelor si degradarea enzimelor . Se poate folosi pentru diferite substante in solutie , sticlarie , instrumental chirurgical, medii de cultura , aparate de filtrat , etc . Sterilizarea prin vapori sub presiune se realizeaza in autoclave , de exemplu timp de 30 de minute la 1 atm si 121 C . Autoclavul are ca piesa principala un cazan cu pereti rezistenti , care se inchide etans si interiorul careia vaporii de apa sunt comprimati la presiunea necesara sterilizarii . Exista mai multe tipuri de autoclave .

40)Autoclavarea-principiu,parametrii, tehnici,utilizari. Sterilizarea prin vapori sub presiune se realizeaza in autoclave , de exemplu timp de 30 de minute la 1 atm si 121 C . Autoclavul are ca piesa principala un cazan cu pereti rezistenti , care se inchide etans si interiorul careia vaporii de apa sunt comprimati la presiunea necesara sterilizarii . Exista mai multe tipuri de autoclave. autoclave cu perete simplu(verticale si orizontale);-autoclave cu manta de aburi(verticale si orizontale). Tehnici:-presiunea din int cazanului este inregistrata de un manometru;-pt punerea in fctiune, doua robinete,unul sup si unul inf;-au un sistem care nu permite deskiderea capacului pana knd presiunea din int nu o egalizeaza pe cea din ext;-cazanul la partea inf are un spatiu in kre se ala sursa de caldura si un suport pe care se aseaza o placa de metal perforata.Aceasta contine materiale care trebuiesc sterilizate.In vederea sterilizarii se procedeaza astfel: 1)verfikm nivelul apei din partea inf cazanului(23 cm de suport); 2)asezam pe suport ob.materialale de sterilizat;3)inkidem etans capacul 4)conectam sursa de caldura;5)deskidem robinetul pt evac aerului si vaporilor6)inkidem robinetul dupa evac aerului si aparitia unui jet continuu de vapori.7)presiunea din cazan incepe sa creasca si este urmarita cu ajutorul manometrului pana knd atinge val dorita.Dupa trecerea celor 30 min intrerupem sursa de caldura si lasam autoclavul sa se raceasca.Deskidem lent robinetul de vapori,siist de etanseizare si capacul autoclavului lasam ob si materiallel sa se raceasca in autoclv deskis pana knd temp aj la 80 C. 41)Sterilizarea prin caldura uscata;metode,presiune,temperatura,aplicatii. In functie de temperatura de dezvoltare bacteriile pot fi mezofile 30-37 C , sichrofile , 20 C , termofile 50-60 C. Prin actiunea caldurii procesele fizice si chimice sunt mult accelerate ; distrugerea se produce prin ruperea legatura intramoleculare , mai ales a puntilor de hidrogen care mentin proteinele si alte macromolecule in stare nativa , rezultand ca se denatureaza protoplasma . Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism oxidarea sau carbonizarea structurilor bacteriene . Variante tehnice: - sterilizarea la incandescenta=introducerea si mentinerea in flacara becului Bunsen, pana la

inrosire pe toata lungimea ob care urmeaza sa fie sterilizat(ex ansa bacteriologica) - sterilizarea cu aer cald a obiectelor de sticla , portelan , a instrumentalului metalic chirurgical , a unor pulberi inerte si termostabile , a seringiilor Luer din sticla in etuva , la 180 C timp de 1 h. Etuva este o cutie cu pereti dublii. Cu ajutorul unor rezistente electrice si a unui termostat se obtine si mentine temperatura pentru sterilizare . Uniformizarea temp in interiorul aparatului este realizat cu un sistem de ventilatie . -incinerarea-arderea pana la obt de cenusa.ex materiale de unik folosinta din plastic, reziduuri organice , solide, gunoi,cadavre. 42)Congelarea si liofilizarea bacteriilordefinitie,efecte asupra viabilitatii germenilor; Temperaturile joase ( 0 C ) au in general un efect bacteriostatic . La temperaturi scazute reactiile biochimice incetinesc iar multiplicarea este stopata . In functie de viteza de racire , intalnim situatii diferite , cu repercursiuni importante asupra structuriilor celulare. a) congelarea lenta , la temperaturi superioare celei de 21,3 C are efecte bactericide prin formare de gheata si prin hiperconcentrarea salina cu denaturarea proteinelor b) Congelarea brusca la -70 C are efecte de conservare a bacteriilor prin solidificarea in masa a apei fara aparitia cristalelor de gheata c) Liofilizarea ( criodesicarea ) reprezinta congelarea brusca concomitent cu desicatia ( deschidratarea in vid ).O suspensie microbiana in mediu protector liofilizata , poate fi pastrata in fiole inchise timp indelungat de ex: vaccinul BCG 43)Bacteriofagii-definitie,structura,tipuri de interactiune fag-bacterie. Bacteriofagii sunt virusuri care paraziteaza bacteriile ( de ex : bacteriofagii T1-T7 pt E.Coli ) si au o structura mai complexa decat a virusurilor obisnuite . Se descriu : 1) Capul fagului are forma de prisma hexagonala bipiramidala . ADN

dublucatenar helicoidal sau ARN inconjurat de capsida formata din capsomere ( invelis proteic) 2) Coada fagului are structura proteica si rol de adsorbtie . Cu ajutorul ei fagul poate penetra bacteriile . Se decriu urmatoarele formatiuni: - cilindru axial ; - teaca cozii - placa bazala ( cu crosetele de fixare ) - fibrele cozii ( formand un strat in jurul tecii cozii) Intre bacteriofag si bacteria gazda se pot stabili doua tipuri de reactii : - de tip litic sau productiv , de lizogenizare sau de tip reductiv . - relatiile sunt strict specifice si mediate de receptori 44)Interactiunea fag-bacterie;ciclul litic(etape,evidentiere) Intre bacteriofag si bacteria gazda se pot stabili doua tipuri de reactii : - de tip litic sau productiv , de lizogenizare sau de tip reductiv . - relatiile sunt strict specifice si mediate de receptori Ciclul litic ( etape ) : 1) Adsorbtia : atasarea este specifica . Exista receptori strict specifici la nivelul bacteriofagului ce recunosc receptori de la nivelul bacteriei . Fixarea pe receptori este initial reversibila ( prin fibrele cozii ) apoi ireversibila ( prin crosetele placii bazale ) . 2) Penetrarea : Fagul elibereaza muramidaza care lizeaza mureina din peretele bacterial . Teaca cozii se contracta si antreneaza cilindrul axial prin peretele bacterian , ducand la injectarea ADN fagic in citoplasma bacteriala ; 3) Multiplicarea : dupa aprox. 4 minute ADN-ul bacteriei este blocat , functia fiind preluata de ADN-ul fagic ce coordoneaza sinteza componentelor proprii . 4) Maturarea ( Ansamblarea ) fagului 5) Liza bacteriei si eliberarea bacteriofagului matur virulent .

Evidentierea ciclului litic la nivelul culturilor bacteriene : - in mediul lichid tulbure , inocularea fagului litic corespunzator duce dupa un timp la limpezirea mediului ; - pe mediul solid insamantat uniform , inocularea fagului litic duce la aparitia unei zone de liza , clara , bine circumscrisa Bacteriile lizosensibile permit adsorbtia , penetrarea si multiplicarea fagilor virulenti pana la realizarea lizei celulei bacteriene 45)Interactiunea fag-bacterie:ciclul lizogen; La nivelul ciclului reductiv ( de lizogenizare ) , dupa adsorbtie si penetrare , ADN-ul fagic (1 si 2 de sus): - fie se integreaza liniar in cromozomul bacteriei gazda si se replica sincron cu aceasta - fie se circularizeaza si atasat de membrana citoplasmatica se replica sincron cu diviziunea bacteriei . Bacteria a devenit lizogena se reproduce si transmite descendentilor fagul latent ( profag , fag temperat ) , in anumite conditii profagul poate deveni fag virulent . Proprietatile bacteriei lizogene : 1) Este imuna fata de un fag omolog profagului 2) Pot aparea fenomene importante din p.d.v. genetic : Transductia , conversia , recombinarea genetica , inductia fagica Bacteriile lizogene sunt imune la fagii virulenti omologi profagului gazduit. 46)ADN bacterian;localizare,structura,rol; Genetica bacteriana studiaza ereditatea si variabilitatea la bacterii , suportul material al ereditatii este reprezentat de ADN.Molecula de ADN codificata , informatia ereditara , care se exprima prin sinteza unor proteine se transmite prin replicare si diviziune la descendeti.ADN ul este un macropolimer de dezoxiribonucleotide.Unitatea structurala este formata dintr-o baza azotata purinica ( adenina , guanina ) sau pirimidinica ( timina , citozina ) , o pentoza ( dezoxiriboza ) si acid fosforic. Apare k o macromolecula formata din 2 catene polinucleotidice antiparalele si complementare rasucite in dublu helix. Functiile ADN ului ca material genetic :

-

Depozitarea informtiei genetice ; Replicarea ; Transcrierea si traducerea genetica; Protejarea materialului genetic si propriu Reglarea si controlul activitatii celulare. 47)Replicarea ADN bacterian;mecanism;

b) plasmide care codifica sinteza unoragenti antimicrobieni:factorii Coli

c) plasmide de patogenitate care d)e) f) codifica sinteza de: hemolizine , factori de colonizare, enterotoxine plasmide care codifica enzime ale unor cai metabolice particulare plasmide criptice plasmide care permit transferul genelor cromozomiale de la o celula care detine respectivul plasmid la alta

replicarea ADN consta in sinteza unor noi molecule de ADN , identice cu molecula parentala identice intre ele pe baza de complementaritate ( replicarea semiconservativa ). Daca se produce ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene , fiecare catena serveste drept matrita pentru sinteza noii catene . In vivo se pot replica numai molecule de ADN constituite intr-o unitate de replicare independenta numita replicon . Repliconul este molecula de ADN bicatenara si circulara ( ex de repliconi cromozomul , plasmidele bacteriene si genomul bacteriofagilor) 48)Plasmide;definitie, tipuri,rol; Genomul bacterian este alcatuit din doua categorii de determinanti genetici : 1) genele esentiale localizate in structura cromozomului bacterian 2) Genele acceptorii extracromozomiala , prezente in structura plasmidelor si elementelor genetice transpozabile Plasmidele sunt elemente genetice extracromozomale capabile de replicare fizic independente de cromozom ( replicon ), contin informatia genetica neesentiala pentrui viata celulei bacteriene.Sunt transmise stabil dea lungul generatiilor.Unele plasmide ( episom ) pot exista alternativ in stare autonoma ( libere in citoplasma ) sau integrate in cromozomul celulei gazda ( de exemplu factorul F bacteriofagul temperat . Celelalte plasmide persista indefinit numai in stare autonoma de exemplu plasmida R , Col , F . Clasificarea plasmidelor se poate face in raport cu caracterele fenotipic si se clasifica in : a) plasmide care codifica rezistenta la agentii antibacterieni: factorii R si plasmidele de rezistenta la UV.

49)Factorul F si factorul R;definitie,rol; Factorul F controleaza capacitatea unor bacterii de aactiona ca donatoare de material genetic in procesul de conjugare.Factorul F codifica structurile si enzimele necesare transferului de ADN . In functie de prezenta plasmidelor de sex F, de raportul lor cu cromozomul bacterian si de modul in care faciliteaza transferul de material genetic, bacteriile se pot grupa in 4 categorii distincte:bacterii F-, bacterii F+, bacterii Hrf, bacterii F.Determina de obicei transferul unui nr variabil de gene cromozomale.Pot fi donatoare de material genetic(celule mascule) sau acceptoare de material genetic(celule femele). Plasmidele R ( de rezistenta la antibiotice ) confera celulei purtatoare rezistenta la unul / mai multe antibiotice . Plasmide R au o structura genetica complexa fiind alcatuita din doua tipuri de gene ( unele asigura proprietatea de rezistenta la antibiotice iar celelalte formeaza factorul de transfer al rezistentei ) . Ca rol ele asigura capacitatea de replicare autonoma si de transfer prin conjugare ( cele 2 tipuri de elemente pot exista independent sau se pot asocia ) .Transferul plasmidelor R se poate face prin conjugare bacteriana sau prin transductie mediata de bacteriofagi. 50)Definiti:genom,genotip,fenotip; Genomul este suma genelor unui organism . Totalitatea informatiilor genetice unui organism se numeste genotip . Suma caracterelor observabile specifice unui organism produse de genotip in interactiune cu mediul ambiant se numeste fenotip. 51)Mutatiile la bacterii;def,tipuri,clasificare;

Mutatia reprezinta o modificare accidentala in secventa nucleotidica a unei gene ducand la modificari ale mesajului genetic , mutatiile pot aparea prin : - substitutie la nivelul materialul genetic . - inversii - insertii - deletii Tipuri de mutatii : a) Mutatia spontana , apare in conditiide mediu obisnuite si fara interventia unui factor decelabil. b) mutatia indusa se produce sub actiunea unor factori fizici sau chimici ( agenti alchilanti) care actioneaza ca agenti mutageni . rata mutatiilor induse este semnificativ mai mare decat rata mutatiilor spontane c) Mutatia punctiforma are ca substrat alterarea unui singur nucleotid respectiv a unui singur codon d) Mutatia extinsa este reprezentata de alterarile care depsesc limitele unui codon , putand afecta secvente mai mari ale uneia sau mai multor gene. e) Mutatia regresiva ( retro mutatia ) afecteaza celulele mutante determinand revenirea acestora la tipul initial,restabilind secventa nucleotidica originara f) Mutatia supresoare ce permite exprimarea functiei anterioare a genei chiar daca modificarea secventei bazelor nucleotidice este inca in functiune 52)Transformarea la bacterii;definitie,mecanism; Transformarea este un transfer genetic atunci cand bacteria accepta ADN liber provenit de la o bacterie donor sau din alte surse . Prima transformare a fost descrisa in 1828 de catre Griffith in experimente referitoare la virulenta pneumococilor fata de soaricele alb.Transformarea poate avea loc doar atunci knd bacteriile intra in faza stationara a ciclului celular. Patruns in celula receptoare , un fragment de ADN exogen poate inlocui ( prin recombinare genetice ) o secventa nucleotidica omoloaga , bacteria receptoare dobandind un caracter genetic nou ( ex : viteza unei structuri capsulare ) . Transferul genetic mediat de bacteriofagi se poate realiza prin tranzductie si conversie lizogenica .

53)Transductia:definitie,mecanism,tipuri Transferul genetic mediat de bacteriofagi se poate realiza prin tranzductie si converise lizogenica . Transductia reprezinta transferul unui fragment genetic ( cromozomal sau extracromozomal ) de la o bacterie la alta prin intermediul unui bacteriofag ( deobicei un fag temperat ) . Fagul se numeste transductor , bacteria receptoare se numeste transductant .Tipuri de transductie : a) Transductia specializata restrictiva este caracteristica fagilor transductori care au prioritatea de a transfera numai un numar restrans de gene bacteriene situate in imediata apropiere a situsului de legare a profagului in cromozomul bacterial b) Transductia generalizata ( nerestrictiva ) arata ca oricare din genele cromozomului bacterian , indiferent de pozitia lui in genom, pot fi incorporate in mod accidental in particula virala matura pentru a forma un fag transductor , care le poate transmite unor bacterii receptoare c) Transductia generalizata poate fi realizata de un numar de fagi neintegrati in cromozomul bacterial atunci cand intra in ciclul litic. 54)Conjugarea bacteriana; Conjugarea bacteriana rerezinta un proces de transfer de material genetic ( cromozomial sau extracromozomial realizat prin intermediul unei legaturi intercelulare directe) este conditionata de prezenta factorului F in prezenta celulei donatoare .

Pentru realizarea legaturii intracelulare este necesara existenta unor receptori de suprafata atat la celula donator cat si la celula receptor . Acestia vor permite recunoasterea reciproca . Fiziologia Conjugarii Bacteriene arata ca dupa un numar de ciocniri intamplatoare bacteriile F+ formeaza F- perechi de recombinare si intre celulele alaturate se formeaza un canal de conjugare ( prin canal se realizeaza transferul unidirectional de material genetic.Fragmentul transferat putand fi apoi integrat partial sau total in genomul celulei receptoare ducand la aparitia unor propritati noi ale acestuia, manifestate sau nu ). 55)Substante antibiotice si chimioterapice: def,utilizarii; Antibioticele si chimioterapicile antimicrobiene reprezinta un grup de substante medicamentoase capabile sa ditruga sau sa blocheze multiplicarea unor microorganisme, implicate etiologic in boli infectioase . Au o actiune selectiva asupra celulelor microorganismelor exercitand actiuni minime asupra celulelor organismului gazda . Aceste substante pot fi : - antibacteriene - antivirale - antifungice - antiprazitare Clasic in grupa antibioticelor si chimioterapicelor au fost incluse si medicamentele antineoplasmice . 56)Antibiotice bactericide si bacteriostatice:def,exemple; Clasificarea antibioticelor si chimioterapicelor se face dupa : a) originea lor b) efectul bactericid c) mecanismul de actiune d) spectrul de actiune e) structura chimica In functie de efectul lor medicaentele antimicrobiene se definesc astfel : 1) antibiotic bacteriostatic , daca efectul sau se limiteaza la oprirea multilicarii bacteriene ex: tetraciclinele, cloramfenicol , eritromicina, sulfamidele 2) antibiotic bactericid daca actiunea sa duce la ditrugerea a

bacteriilor ( de exemplu penicilinele , cefalosforinele , vancomicina _) trebuie cunoscute situiatiile patologice , infectiile in care se poate administra un antibiotic bacteriostatic precum si situatriile in care este absolut necesara administrarea uni antibiotic cu efect bactericid ( persoanele cu imunodepresie ) . 57)Clasificarea substantelor anti-microbiene dupa mecanismul de actiune; Dupa mecanismul de actiune antibioticele si chimioterapicelor se clasifica in 4 categiorii: a) agenti antimicrobieni care actioneaza prin inhibarea sintezei peretelui celular ; au efect bactericid si sunt reprezentanti de antibioticele beta lactamice ( peniciline , cefalosporine), bacitracina ,cicloserina,glicopeptidele. b) agenti antimicrobieni care actioneaza prin inhibarea functiei membranei celulare avand efect bactericid si sunt reprezentati de polimixine , colistina , imidazol , nistatina si amfotericina B ( ultimile 3 sunt medicamente antifungice ) c) agenti anti microbieni care actioneaza prin inhibarea sintezei proteicie la nivelul ribozomilor ( de exemplu tetraciclinele , cloramfenicol , macrolidele ) ; d) agenti antimicrobieni care ationeaza prin inhibarea sintezei acizilor nucleici ( de exemplu Rifampicina , chinolonele , sulfamidele ) 58)Clasificarea antibioticelor dupa structura chimica exemple se impart in : 1) antibiotice beta lactaminice a ) penicilinele : - penicilinele naturale: penicilina G aminopenicilinele (ampicilina, amoxiciclina) penicilinele azorezistente:oxaciclinele carboxipenicilina , ureidopenicilinele - alte peniciline si inhibitori de beta lactamaz b) cefalosporine :

- din generatia 1 ( cefalotina ) , din generatia II ( cefoxitina) - din generati III ( cefotaxima ) , din generatia IV ( cefepima ) c) alte antibiotice beta lactaminice : - monobactamii - penemii, carbapenemii,carbacefemii(loracarbef), oxacefemii d) inhibitiori de beta lactamaza ( acidul clavulanic ) 2) aminoglicozidele ( streptomicina , n etilmicina, amikcina ) 3) ciclinele ( tetraciclina , doxicicilna ) 4) ansamicinele ( rifabutina ) 5) macrolidele ( eritromicina ) 6) polipeptidele ciclice ( polimixinele : bacitracinele ) 7) antibioticele care nu se integraza in nici una din grupele de mai sus : - cloramfenicol - lincosamidele;-acidul fusidic;oxazolidinonele 8)glicopeptidele(teicoplanina,vancomicina) 59)Rezisenta la actiunea antibioticelor :definitii,tipuri; Rezistenta microbiana la antibiotice reprezinta capacitatea unor microorganisme de a supravietui si de a se multiplica in prezenta antibioticului . Rezistenta poate fi naturala sau dobandita . Rezistenta naturala reprezinta rezistenta tuturor membrilor unei specii bacteriene fata de un antibiotic si este determinata genetic, de exemplu bacilul coc la penicilina G; rezistenta dobandita este acea rezistenta necaracteristica unei specii bacteriene dar achizitionata de anumite subpopulatii din acea specie in circumstante date ( antibioticul actioneaza ca un presor selectiv ) rezistenta dobandita este de doua tipuri : a) cromozomiala (se poate dezvolta ca rezultat al unei mutatii spontane la nivelul unui locus ce controleaza sensibilitatea fata de un anumit produs antimicrobian ) b) extracromozomiala ( transmiterea materialului gentic pentru rezistenta se poate face transversal , la toti membrii populatiei bacteriene existente la un

moment dat , prin plasmide , material plasmidic sau transpozoni. Este mult mai frecventa decat cea cromozomiala , reprezentand cca. 90 % din cazurile de rezistenta . Dupa ritmul de instalare rezistenta poate fi : - cu tip rapid de instalare tip streptomicina - de tip intermediar tip eritromicina - cu tip lent de instalare tip penicilina - cu tip foarte lent de instalare tip vancomicina Fata de un agent anti microbian: -monovalenta(germenii rezista la un singur antibiotic) -plurivalenta(rezista la mai multe) Resistenta se poate manifesta direct sau incrucisat. 60)Antibiograma difuzimetrica:principiu,interpretare; Metodele de testare a sensibilitatii sunt de doua feluri : a) metode de testare a sensibilitatii in vitro b) metode in VIVO care tin cont de relatia terapeutic infectie Antibigrama face parte din prima categorie de metode mentionate , reprezentand metoda de laborator prin care se apreciaza sensibilitatea la antibiotice a germenilor recoltati de la bolnavi cu infectii bacteriene , dupa cultivare pe medii speciale ( de exemplu Agar Mueller Hinton ). Pentru antibiograme vor fi folosite culturi pure ( reprezentand o singura tulpina bateriana ) , iar in cazul infectiilor multibacteriene . Cele mai frecvent utilizate tehnici sunt: - antibigrama difuzimetrica comuna ( se insamanteaza germenul de testat pe mediul solid turnat in placi Petri , aplicandu-se apoi microcompromatele in care sunt incorporate antibioticele . Se incubeaza peste noapte la termostat. Antibioticul eliberat din comprimat difuzeaza in mediul , realizand zone de inhibitie in care coloniile microbiene nu se dezvolta , in functie de ele germenul fiind considerat sensibil ,

-

-

-

moderat sensibil sau rezistent . Daca in interiorul zonei de inhibitie se dezvolta colonii , germenul va fi considerat rezistent . ) antibiograma difuzimetrica comparativa ( se inlatura o parte din factorii de eroare ai metodei precedente - calitatea mediului , calitatea discurilor de antibiotice -) metoda dilutiei in bulion (foloseste dilutii binare de antibiotic in mediul lichid inoculate cu germenul de studiat putendu-se determina CMI si CMB. CMI concentratia minima inhibitorie , CMB concentratia minima bactericida , determinarea lor fiind importanta pentru aprecierea eficacitatii antimicrobiene a unui antibiotic asupra unei tulpini bacteriene . Pentru tratamentul infectiilor severe meningita si septicemie precum si la imuno deprimat efectuarea acestei metode este indispensabila monitorizarii tratamentului) metoda dilutiilor in agar

microorganismele care alcatuiesc microflora normala se afla in relatii de comensualism cu organismul, germenii depind nutritionali de gazda dar nui provoaca prejudicii.Aceasta convietuire exprima insa un echlibru instabil care poate fi usor tulburat.Relatia de parzitism apare atunci cand microorganismele se dezvolta in detrimentul gazdei.Mycobacterium leprae,Treponema pallidum-oblogatoriu parazitare;alte bacterii sunt facultativ parazitare care pot trai libere in natura dar cand patrund in organism stabilesc cu acesta relatii de parazitism:Clostridium tetanic,Salmonella tiphy. 63)definiti patogenitatea si virulenta;ex de factori de patogenitate Patogenitatea este capacitatea unui germen de adeclansa in organismul gazda fenomene morbide, patogene, manifestari locale si generale.Este un atribut de specie si este determinata genetic.Virulenta este gradul diferit de patogenitate exprimata in cadrul unei specii.Este un atribut al ulpinii microbiene agresoare.Exemple de factori:multiplicarea si invazivitatea manifestata de germenii patogeni;multiplicarea si elaborarea de toxine de catr germenii toxigeni(in general exotoxine).Variabilitatea in exprimarea patogenitatii depinde conditiile in care traieste microorganismul respectiv. 64)Flora microbiana normala a organismului uman; Flora microbiana a organismului poate fi divizata in doua grupuri : - flora normal rezidenta , care se gaseste in mod regulat si care este perturbata se restabileste prompt - flora tranzitorie care poate coloniza gazda pe o perioada variabila de timp de la ore la saptamani. La nivelul tegumentului , flora bacteriana prezinta un grad , marcat de variabilitate , in functie de contactul cu mediul inconjurator . La acest nivel se pot gasi stafilococul alb , bacil difteroizi aerobi si anaerobi. La nivelul mucoasei nazale in mod normal se pot gasi stafilococi aurii si albi , streptococi , pneumococi , flora supusa numeroaselor contaminari prin contacte si traumatisme locale . La nivelul cavitatii bucale si faringelui flora contine diferiti coci si bacili gram pozitivi

61)Definiti notiunea de CMI si CMB,definire si rol; Metoda dilutiei in bulion foloseste dilutii binare de antibiotic in mediul lichid inoculate cu germenul de studiat putendu-se determina CMI si CMB. CMI concentratia minima inhibitorie,si reprezinta cea mai mica conc de agent antimicrobian care mai exercita o act bacteriostatik asupra germenului testat ; CMB concentratia minima bactericida , determinarea lor fiind importanta pentru aprecierea eficacitatii antimicrobiene a unui antibiotic asupra unei tulpini bacteriene . Pentru tratamentul infectiilor severe meningita si septicemie - precum si la imuno deprimat efectuarea acestei metode este indispensabila monitorizarii tratamentului. 62)definiti notiunile de simbioza,comensalism,parazitism;ex Organismul cu o parte din microorganismele intalnite stabileste relatii de simbioza(convietuire)care poate fi folositoare pt ambii parteneri.ex sinteza de viamine la care participa unii coliformi intestinali.Multe din

si gram negativi , aerobi si anaerobi (ex . Klebsiella , Haemophilus) de origine aeriana si alimentara . La nivelul tractului digestiv putem gasi bacterii ca : Enterobacterii ( in colon ) , precum si numerosi germeni anaerobi ( Bacteroides , Enterococi ) , la nivel vaginal flora este dominata de lactobacili asociati in proportii diferite cu coci , clostridii 65)Definiti notiunile de exotoxina,endotoxina,anatoxina si antitoxina;ex; Exotoxinele sunt elaborate in general de microbi gram - pozitivi lizogenizati ( bacilul difteric , Clostridium Botulinum ) dar si de Bacil gram negativ , prin mecanism cromozomial , sau sub control plasmidic ( unele tulpini de E.Coli ) . Avand structura proteica , exotoxinele sunt imunogene si determina aparitia de anticorpi specifici numiti antitoxine . Acestea pot neutraliza in vitro sau Vivo, activitatea toxica prin cuplarea specifica cu toxina . Se pot obtine astfel seruri imune . Exotoxinele pot fi detoxifiate intr-un anumit interval de timp sub actiunea conjugata a temperaturii si formolului . Prin acest procedeu isi pierd puterea toxica dar isi mentin puterea imunogena si devin anatoxine . Anatoxinele se utilizeaza in profilaxia bolilor produse de germenii respectivi ( in cadrul vaccinurilor DTP , DT) precum si pentru hiperimunizarea animalelor in scopul obtinerii de seruri antitoxice ( anti-difteric , anti-botulinic , antitetanic ) . La germenii gram-negativi au fost evidentiate endotoxinele .Ele sunt elaborate de germenii gram-negativi si apoi incluse in peretele bacterian eliberandu-se in urma distrugerii germenilor . Au structura lipo polizaharidica , in constitutia lor intrand acizii grasi, un lipid A si lanturi de polizaharide . Toxicitatea lor este mai redusa , dar pot actiona la mai multe nivele inducand aparitia febrei , leucopeniei dar avand puterea antigenica si imunogena mai redusa fata de exotoxine . 66)Inflamatia;def,factorii ce o determina; Inflamatia poate fi definita ca un proces fiziopatologic complex ce include : fenomene alternative, fenomene de tip reactiv ( vasculoexudative si proliferative ) si fenomene reparatorii cu scopul limitarii si / neutralizarii agresorului .

Inflamatia poate interesa tesuturi , organe , sisteme sau intregul organism si cuprinde in mod clasic: tumori ( edem , rubor , erite ) calor ( temperatura crescuta in zona inflamata ), dolor ( durere ) , insotite sau nu de tulburari functionale mai mult sau mai putin ample , mergand pana la impotenta functionala . Agentii determinanti ai procesului inflamator : a) microorganisme ( virusuri , bacterii , fungi , paraziti) b) agenti fizici ( radiatii , frig , caldura , curent electric ) c) agenti chimici exogeni ulei de croton , terebentina , caolin si / endogeni ( uree , acizi biliari ) , care produc leziuni la nivelul sediului eliminarii lor din organism pe alte cai decat cele fiziologice d) modificari ale hemostazei e) marginatia , diapedeza , migrarea leucocitelor ( se formeaza exudatului inflamator ) 67)Etapa mecanismelor declansatoare a inflamatiei; Etapele inflamatiei ar putea fi impartite astfel : 1) Etapa mecanismelor de declansare 2) Etapa efectuare In etapa mecanismelor de declansare , agentul implicat determina modificari atat la nivelul tesutului interstitial cat si la nivelul celulelor parenchimatoase , avand ca rezultat , eliberarea unor factori chemotactici si a unor proteaze si chinaze . Rezultatul acestei etape constituie raspunsul inflamator acut , manifestat prin vasodilatatie capilara ( roseata ) , exudarea proteinelor plasmatice ( edem ) si acumularea de leucocite PMN. In plan molecular , principalele proteine sunt reprezentate de componentele sistemului complement . Elementele esentiale in dezvoltarea inflamatiei sunt sistemul monocit macrofag , colagenul vascular , celulele endoteliale , citochinele si nu in ultimul rand ficatul . Acumularea celulelor inflamatorii la locul unde se afla antigelul detine un loc central in declansarea inflamatiei . 68)Sub-etapele vasculara si exsudativa,in cadrul inflamatiei;

La nivelul subetapei vasculare au loc modificari ale calibrului vaselor mici , ale vitezei de circulatie a sangelui , ale permeabilitatii vaselor mici . Mai intai are loc o faza de vasoconstrictie cu durata de secunde sau minute, urmata de faza de dilatatie arteriolocapilara ( cu cresterea nr. de capilare active, hiperemie ).Si de faza de staza vasculara pasiva ( cu hipoxie, cresterea permeabilitatii vaselor mici ),are loc un efect chemotactic prin care celulele proinflamatorii sunt atrase catre tesutul lezionat si activate metabolic. In subetapa exsudativa se formeaza exsudatul inflamator ( plasma exudata la care se adauga elemente figurate extravazate , elemente celulare mobilizate local , produsi rezultati din modificari locale ). Prin constituentii sai celulari si moleculari exudatul asaneaza ( curata ) focarul inflamator si tinde sa blocheze procesul infectios la poarta de intrare constuind bariere fibrinoimuno-leucocitara . 69)Consecintele activarii mecanismelor inflamatorii; In functie de cascadele imuno-patologice activate , rezultatele procesului inflamator este reprezentat de aparitia unui tip particular de inflamatie , care poate imbraca mai multe forme clinice evolutive ( acuta , sub-acuta , cronica ) . Si mai multe forme anatomo-clinice. a)Evolutia spre cronicizare se datoreaza : - agentilor inflamatori, care au propietatea de a stimula in special sistemul efector timodependet - autoantigenelor ; - persistentei stimulului inflamator b)Evolutia spre vindecare presupune : asanarea focarului inflamator ( devine maxima dupa acumularea de leucocite PMN si macrofage ) vindecarea propriu zisa care incepe din stadiile precoce evolutive ale proceselor inflamatorii acuta.Se intersecteaza cu fenomenele lezionale pe care incepe sa le substituie inca de la inceputul fazei de asanare a procesului inflamator, producand:vindecarea anatomica ; cicatrizarea (atunci cand inflamatiile prezinta fenomene lezionale intinse , asociate cu pierderea de

tesuturi si/sau injectii si supuratii supraadaugate). c)Aspecte anatomo-clinice:alterative , cu predominanta proceselor distrofice si necrobiotice ; inflamatii exsudative, cu predominanta proceselor exsudativa ( seroase , fibroase , purulente , hemoragice ) ; d) inflamatii proliferative

70)Definiti notiunile de infectie,infectie inaparenta,stare de boala si de purtator de germeni Infectia reprezinta un tip articular de relatie intre microorganismele conditionat patogene si patogene, si organismul gazda . Pentru realizarea infectiei microorganismele , trbuie sa patrunda in organismul gazda , sa-l colonizeze sa depaseasca barierele si mecanismele de aparare sa se multiplice si sa intre intr-un lant de transmitere prin intermediul caruia poate contamina o noua gazda . Starea de boala ( clinica/subclinica) se datoreste interactiunii microorganism gazda si este urmata de leziuni , manifeste si de reactii functionale din partea gazdei . Infectia nu este urmata obligatoriu de starea de boala , putand fi inaparenta subclinica sau latenta . Poate aparea si starea de purtatori de germeni. Infectia inaparenta este asimptomatica si poate fi decelata numai prin examene de laborator. Spre deosebire de infectia latenta, inaparenta este limitata in timp si contribuie la creerea unei stari de imunitate , (infectia meningo cocica) . Starea de purtatori de germeni apare la bolnavul cu o stare infectioasa, la convalescent, precum si persoanele aparent sanatoase care adapostesc germeni patogeni. Starea de purtatori , reprezinta atingerea unui echilibru relativ intre cele doua elemente , de multe ori cu excretarea in mediul a germenilor care au produs infectia in focarele latente . 71)Definiti notiunea de raspuns imun si pecizati principalele sale atribute Raspunsul imun circumscrie totalitatea evenimentelor care au loc dupa introducerea unui atingen si care constau in activarea limfocitelor, eliberarea de diverse molecule,multiplicarea celulelor.

Raspunsul imun se refera la barierele de aparare a organismului impotriva unui agent infectios . Raspunsul imun are 3 caracteristici relevante : a) specificitate b) self discriminarea ( structurile proprii nu sunt regeneratoare de raspuns imun ) c) memoria imunitara ( dupa contactul cu antigen raman populatii initiate care la un nou contact cu antigenul fie prolifereaza , fie pot sa produca imuno globuline din diverse clase ) 72)Definiti raspunsul imun umoral si specificati celulele implicate in realizarea sa; Raspunsul imun unmoral consta in producerea de anticorpi specifici si este transferabil tranzitoriu(3-6 saptamani ) prin ser la alt animal. Imunitatea umorala intervine in distrugerea bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea toxinelor. Natura antigenelor fata de care se dezvolta un raspuns umoral include poliozide, proteine, substante sintetice, rareori lipide si acizi nucleici sau anticorpi(in cazul proceselor autoimune). Unele antigene(alergii) determina un raspuns secundar cu anticorpi IgE. 73)Enumerati tipurile de imunitate si descrietile pe scurt; Imunitatea este de doua feluri : Mostenita si dobandita 1) imunitatea mostenita defineste un mecanism inascut care se caracterizeaza printr-un timp de reactie foarte scurt , lipsa unei specificitatii dar a carei importanta da doua consecinte : poate sa rezolve o depresiune de proportii mici este trigerul care genereaza aparitia celeilalte imunitati 3) imunitatea dobandita care poate aparea in mai multe feluri : - in mod activ (dupa contactul cu un anumit antigen:prin boala ,prin vaccinare, prin transfer de anticorpi) - in mod pasiv preluand anticorpi produsi de alta gazda( se poate transmite in mod natural prin Ig G, prin lapte matern sau in mod artificial prin administrare de

antiocorpi gata preparati cum ar fi serurile imune de la animal , sau I G umane specifice ).Avatajul imunitatii dobandite apsi este rapiditatea.Iar dezavantajele reprezinta timpul scurt pt care este oferita protectia si hipersensbilizarea organismului. 74)Organele centrale si periferice ale sistemului imun:localizare,funtie; Organele cu rol in imunitate constitue circa 1/60 din greutatea corporala a omuilui. Dupa secventa de intrare in functie, se descriu trei tipuri de organe imune: stem, primare si secundare; Organele stem : -sistemul hematopoietic, celulele stem -mezodermul embrionar si ficatul fetal -maduva osoasa Organele limfoide primare/centrale(timusul ,maduva osoasa hematogena) prezinta o diferentiere ce apare precoce,in viata embrionara , inaintea celor secundare. Rolul este acela ca permit multiplicarea limfocitelor T si B si ca gzduiesc primele stadii de difereniere pana la limfocitele T sau B . Organele limfoide secundare/periferice(ganglioni limfatici, splina, sistemul limfoid asociat mucoaselor) prezinta o dezvoltare mai tardiva fata de cea a organelor limfoide primare, atingand dezvoltarea deplina numai dupa stimularea antigenica. Rolul organelor periferice : gangl. limfatici(pot colecta antigenele corespunzatoare; pot induce un raspuns imun fata de antigenele de tip celular; stocheaza informatiile prin limfocitele de memorie) splina( distrugerea hematiilor) 75)Enumerati celulele implicate in raspunsul imun; Toate limfocitele provenite din sistemul hematopoietic intervin, in grade diferite in imunitate. Limfocitele T si B, sunt elementele centrale ale raspunsului imun specific, urmate de celule NK, celule fundamentale alaturi de fagocite in imunitate naturala. Monocitele, neutrofilele, eozinofilele, bazofilele si mastocitele actioneaza in diferite momente ale raspunsului imun. Plachetele sangvine intervin in lupta anti-parazitara iar globulele rosii permit eliminarea complexelor imune.

Limfocitele cele mai importante celule in raspunul imun se impart pe baza categoriilor morfologice in doua categorii: a) limfocite mici, ce reprezinta mai mult de 85% din totalul de limfocite, sunt reprezentate de limfocitele T si B, celule dendritice si rarele celule stem hematopoietice circulante. b) limfocite mari cu granulatii (5-15%) sunt reprezentate de celule NK si limfocitele T citotoxice. 76)Limfocitele T:origine,tipuri,functie,evolutie; Limfocitele T sunt majoitare in circulatia sangvina, aproximativ 70% din totatul de limfocite, din care 2/3 sunt T4(CD4+) si 1/3 sunt T8(CD8+). Limfocitele T sunt localizate la nivelul organelor limfoide secundare in zone speciale: zona paracorticala a ganglionilor, mansonul limfoid in jurul arterelor centrale splenice. Cea mai importanta functie a limfocitelor T este inducerea unui raspuns sau a unei reactii imune specifice la antigene, prin recunoasterea unor peptide antigenice fixate pe moleculele MHC. Limfocitele T se impart in: a) Limfocite T helper care orienteaza imunitatea spre raspunsul celular sau cel umoral; b) Limfocite T citotoxice; c) Limfocite T inductoare ale hipersensibilitatii intarziate(secreta IL-2 si IFN-) d) Limfocite T supresoare; e) Limfocite T Killer; f) Limfocite T citolitice; 77)Limfocitele B Limfocitele B reprezint 5% pana la 15% din limfocitele din sange ( 300 pana la 600 elemente /mm3) si constituie majoritatea celulelor din foliculii limfatici, ganglioni si splina, din zona B. Rolul lor esential este sinteza anticorpilor, in contextul imunitatii umorale specifice. Limfocitele B provin, la om si mamifere, din celulele stem hematopoietice (CD34+,CD38-) ale progenitorilor limfoizi. Limfocitul B paraseste maduva osoasa si trece in zonele B din organele limfoide secundare.Limfocitul B naiv este pregatit pt araspunde stimulului antigenic desi se gaseste in stare de repaus in asteptarea primei stimulari antigenice. Functiile limfocitului B sunt in numar de doua:

a)prezentarea antigenelor catre limfocitul T b)Sinteza imunoglobulinelor; Limfocitele B sunt de 2 tipuri:naiv si activ.Iar transformarea naiv in activ necesita interventia succesiva a citokinelor. 78)Sistemul mononuclear-origine,tipuri de celule ,functii Monocitele/macrofagele reprezinta o linie celulara cu functie importanta in imunologie, prin interventia lor in imunitatea naturala, in prezentarea antigenica si reactia imuna specifica . Macrofagle pot fi observate in toate tesuturile . Se formeaza in maduva osoasa hematogena, dintr-un precursor comun mieloblast-monoblast si cand devin mature poarta numele de monocite. Monocitele circula in sange aproximativ 6-8 ore, dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume diferite si indeplinesc diferite functii:histiocite in tesutul conjunctiv, celule gliale in tesutul nervos, celule Kuppfer in ficat,macrofage splenice; Monocitele/mocrofagele prezinta receptori pentru carbohidrati, receptori pentru M-CSF, receptori pentru Ig si complement. Principalele fctii ale sistemului sunt:recunoasterea structurilor straine sau modificate,fagocitarea,prelucrarea si prezentarea acestora, citotoxicitate,citostatism,secretia diferitelor molecule. 79)Granulocitele,tipuri,rol in imunitate Neutrofilele,intervin in imunitatea naturala, prin fagocitoza si in imunitatea specifica,datorita receptorilor proprii pt imunoglobuline si complement si in colaborare cu limfocitele. Eozinofilele,au o fct fagocitara prin receptorii de IgE si IgG.Procentul lor creste in infectii parazitare si in alergii. Bazofilele si mastocitele au receptori pt Ig E si au rol in reactia de hipersensibiltate mediata umoral. Plachetele, adera la endoteliul vascular, se agrega si elibereaza substante care cresc permeabilitatea capilara si activeaza sistemul complement. Eritrocitele,detin receptori pt sistemul complementl.Faciliteaza tranmsportul complexelor imune din sange la celulele Kuppfer din ficat. 80)Sistemul complement:def,componente,rol; Complementul este principalul constituent al apararii naturale, al imunitatii naturale si respectiv unul dintre elementele importante ale

reactiei imune survenite ca urmare a actiunii anticorpilor. Complementul are trei functii esentiale : a) apararea nespecifica a infectiei(liza virusurilor,liza bacteriilor); b) eliminarea complexelor imune si a celulelor apoptotice; c) reglarea fiziologica a raspunsului imun dar aprticipa si la cresterea permeabilitatii capilarelor,stimularea contractilitatii musculaturii netede; Sistemul complement cuprinde circa 30 de componente celulare sau plasmatice. Substantele activatoare reprezinta circa 5% din suma proteinelor serice(3g/l), componenta C3 fiind cea mai abundenta(1.3g/l). S-au descris doua cai de activare, una numita clasica, iar cealalta alternativa , care converg spre C3, apoi urmeaza o cale efectoare comuna, implicand ultimele componente ale sistemului complement.In fiecare dintre etape, intervin proteine activatoare, inhibitoare sau reglatoare precum si receptorii pentru complement. Aceste elemente se gasesc fie in plasma, fie la nivelul peretilor celulelor autologe sau omoloage. 81)Calea clasica de activare a complementului; Componentele C(complementului) se gasesc un ser in stare inactiva. Pentru a declansa activarea lor este necesar un stimul. Pentru calea clasica, punctul de pornire este reprezentat de catre complexele Ag-Ac, unde Ac sunt de tip Ig M(domeniul CH4) sau de tip IgG(domeniul CH2). Complementul poate fi activat de o singura molecula de IgM sau de doua molecule de IgG apropiate una de alta. In mod asemanator calea clasica poate fi activata si de catre unele microorganisme sau diferite substante chimice: bacterii gramnegative(Salmonella), retrovirusuri, glicoproteina anvelopei HIV, complexe heparina-protamina. Proteinele ce intervin in cursul activarii sunt C1, C2, C3, C4. 82)Calea alternativa de activare a complementelui Calea alternativa constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen, inaintea constituirii raspunsului imun.

Aceasta cale poate fi activata de catre diferite microorganisme precum si de numeroase substante neimune, precum: bacterii gramnegative sau gram-pozitive, virusuri, fungi(Candida Albicans), paraziti (Trypanosoma Cruzi), diferite substante( endotoxine bacteriene, zymosan, insulina, gluten, hemoglobina). Totodata ea mai poate fi activata de complexele IgA si IgG . Substantele caii alternative cuprind: C3-in plasma prin proteolizza spontana a C3 sunt formate mici cantitati de C3 b care actioneaza asupra factorului B; Factorul B-este un elemnet al caii de amplificare si ajuta la formarea complexului C3bBb; Factorul D-prezent in form aactiva in ser inainte de activarea C care cliveaza factorul B.Ansamblul factorilor activatori ai caii clasice si alternative realizeaza o bucla de amplificare carei permite transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b,a.i.C3b sa acopere peretele bacterian. 83)Interleukine:origine,tipuri,efecte Citokinele(interleukinele) sunt substante proteice frecvent glicozilate, solubile, cu greutate moleculara mica, 8-70 kDa.Cel mai frecv sunt sintetizate de catre celule dupa acvtivare prealabila , actionand ca mediatori asupra altor celule sau asupra lor insasi. Denumirea lor provine de la una din activitatiile care au permis descoperirea interleukinelor: TNF(transforming growth factor), IFN(interferon),M-CSF si GCSF. Citokinele actioneaza datorita prezentei receptorilor specifici, desemnati prin denumirea lor in engleza: IL-1R, IL-2R, TNFR. Ei sunt prezenti uneori pe aceeasi celula care a sintetizat citokina(efect autocrin) sau pe alte celule(efect exocrin). Exista mai multe tipuri de citokine: a) citokine pro-inflamatorii b) citokine cu actiune anti-virala si antiproliferativa c) citokine activatoare ale raspunsului imun celular d) citokine activatoare ale raspunsului imun umoral 84)Cooperari celulare directe in raspunsul imun 85)Cooperari celulare indirecte,mediate de citokine in raspunsul imun 86)Precizati skematic principalele cooperari celulare ce intervin in raspunsul imun

87)Precizati succesiunea evenimentelor raspunsului imun pana la sinteza de anticorpi; Dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui ca nonself urmeaza fagocitarea si prelucrarea de catre celulele prezentatoare de antigen care sunt reprezentate in general de celulele dendritice foliculare, limfocitele B care prin IgM si IgD poseda tot ce este necesar pentru recunoasterea epitopilor antigenici.Dupa contactul cu antigenul,limfocitele Th2 secreta IL-2,IL-4,IL5,IL-6,care activeaza limfocitele B. Prima etapa consta in activarea limfocitelor B in stadiul G0 spre stadiul G1; stimulul este reprezentat de contactul cu antigenul. Al doilea timp corespunde proliferarii policlonale a celulelor B activate , care trec din stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5. Ultima faza consta in diferentierea in celule producatoare de Ac, plasmocite; Secretia de IL-6 ajuta procesului de maturizare,iar diferitele interleukine permite orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de Ig. 88)expuneti principiile teoriei selectiei clonale in rapsunsul imun Aceasta teorie afirma ca la nivelul sistemului imun exista un numar imens de capi de clone de limfocite ce corespund unei structuri antigenice.Toate celulelle unei anumite clone au la suprafat molecule identice cu structura imunoglobulinica(Ig,au rol de receptori pt struct antigenice).Structurile antigenice selecteaza din numarul de limfcite cap serie pe acelea care au receptori complemntari si astfel determina proliferarea si diferentiera lor in celule producatoare de anticorpi.Celulel unei cl;one au aceeasi specificitate pt structura antigenica datorita careia au proliferat.Clonele de limfocite care ar putea sa produca anticorpi fata de structurile proprii sunt reprimate in timpul VIU. 89)Raspunsul primar si secundar; Daca, inaintea contactului cu un antigen, nu exista anticorpi dirijati impotriva acestuia , la primul contact cu antigenul se dezvolta un raspuns primar cu urmatoarele caractestici: a) Latenta: reprezinta perioada scursa de la contactul cu antigenul pana la prezentarea structurilor Ag catre limf B b) Cresterea logaritmica-dureaza aprox 3 zile.In timpul acestei perioaade Ac devin decelabili prin react Ag-

Ac;urmeaza o perioada de stagnare dupa care are loc scaderea progresiva a titrului Ac serici. c) Natura Anticorpilor: examinarea claselor de anticorpi arata ca primele care apar sunt de tip IgM iar in urmatoarele 2-3 saptamani caei ce vor predomnia vor fi IgG; Raspunsul imun secundar apare dupa al 2lea contact cu acelasi antigen; are urmatoarele caracteristici: poate aparea si dupa administrarea unor doze destul de mici de antigen;latenta este redusa la 24 ore; anticorpii sunt de tip IgG; nivelul de anticorpi produs este mult mai inalt; Diferenta dintre cele doua tipuri de raspunsuri se datoreaza prezentei limfocitelor B de memorie din RIS. 90)Vaccinuri:definitie,rol; Vaccinul este o suspensie de microorganisme (bacterii, virusuri) vii atenuate sau inactive sau fractiuni de microorganisme , in vederea stimularii mecanismelor de raspuns imun, de obicei pentru prevenirea aparitiei unor infectii.Vaccinarea este definita drept o metoda profilactica care urmareste cresterea rezistentei specifice a unei gazde, printr-o imunizare activa, cu stimularea raspunsului umoral sau celular, dupa caz. Unele vaccinuri se pot administra si in timpul unei epidemii, pentru prevenirea aparitiei de cazuri noi si scurtarea duratei epidemiei. Exista si posibilitatea administrarii unor vaccinuri in scop curativ, gazda fiind deja infectata in momentul inocularii. 91)Clasificarea vaccinurilor In functie de infectia care se doreste a fi pevenita, vaccinurile pot fi bacteriana sau virala. In functie de modul de capsulare exista: a) Vaccinuri corpusculare (bacteriene,virale) dupa caz incluzand corpusculii vii atenuati sau distrusi(inactivati) prin actiunea unor factori fizici(caldura) sau chimici(mertiolat de sodiu). Vaccinurile poliomielitic(Salk) sau hepatic A contin virusuri moarte. Vaccinul poliomielitic(Sabin), rujeolos,contin virusuri vii, atenuate si stimuleaza RIU si raspunsul imun la poarta de intrare. b) Vaccinurile subunitare,au un grad superior de rezistenta(vaccin hepatic B)

Vaccinurile care contin anatoxine bacteriene, purificate si adsorbite pe suport mineral; In functie de numarul componentelor antigenelor exista : - vaccinuri monovalente(rujeolos,rubeolos) - vaccinuri asociate,care contin amestecuri de antigene(DTP,DT) 93)Tipuri de Ig; Imuno globulinele se impart in 5 categorii : IgG , IgM , IgA , IgD , IgE , IgG : -este rezultatul raspunsului imun secundar iar sinteza ei se datoreaza fie unui contact repetat fie prelungit cu un anumit antigen . - este principalul efector al imunitati umorale si activeaza complementul si persista ani de zile sau permanent IgM : - are o structura monomerica si se termina prin aminoacizii 556-597 IgA: - intervine in apararea mucoaselor - nu are receptori pentru complement , se determina prin imunograma iar in ser se gaseste sub forma monomerica pe cand la suprafata mucoasei sub forma dimerica IgD : - se afla suprafata limfocitului B in asociere cu IgM membranar - joaca rolul de receptor activ de diferentiere celulara si memorie IgE: - se poate instala pe sufrafata mastocitelor si bazofilelor si poate declansa anafilaxia 94)IgM si IgG: structura si rol; IgG : -este rezultatul raspunsului imun secundar iar sinteza ei se datoreaza fie unui contact repetat fie prelungit cu un anumit antigen . - este principalul efector al imunitati umorale si activeaza complementul si persista ani de zile sau permanent - exista patru clase de IgG cu stuctura asemanatoare, o masa moleculara de 146.000 ( IgG3 are 170.000 ) , 3 domenii constante pentru lantul greu si un mic procentaj de hidrati de carboni 2-3% IgM : - are o structura monomerica si se termina prin aminoacizii 556-597 - este de doua tipuri : IgM membranar si seric . IgM membranar : fiecare molecula de IgMm este asociata cu 2 lanturi Ig si 2 lanturi Ig IgM seric : cuprinde un lant greu cu un domeniu variabil VH avand o masa moleculara de 970.000 D si o concentratie serica de 1,2 g/l.

c)

95)IgA si IgE: structura si rol; IgA: - intervine in apararea mucoaselor - nu are receptori pentru complement , se determina prin imunograma iar in ser se gaseste sub forma monomerica pe cand la suprafata mucoasei sub forma dimerica - poate fi serica ( sub forma A1 80 % si A2 -20%- ) sau exocrina ( cuprinde la randul sau subclasele A1 si A2) , aceasta din urma fiind inconjurata de unitatea secretorie sintetizata de celulele epiteliale ale tubului digestiv IgE: - se poate instala pe suprafata mastocitelor si bazofilelor si poate declansa anafilaxia -are o concentratie serica infima dar fixarea lor pe bazofile si mastocite le confera un rol important in inflamatie si hipersensibilitatea de tip imediat .Poseda un al 4alea domeniu constant care ii ofera o masa moleculara de 190000D si un coeficient de sedimentare 8S.Lanturile usoare sunt in proportii de 2/3 lanturi kappa si 1/3 lanturi lambda. 96)Ce sunt Ag:definitie,tipuri,exemple; Antigenii reprezinta particulele non-self care pot sa declanseze un raspuns imun ( reactioneaza cu receptorii imunitari fie ca sunt anticorpi si limfocite antitoxice ) ca o substanta sa fie antigena e bine sa fie de la o specie cat mai indepartata si o masa moleculara minima . Majoritatea antigenelor au 10000D . Cuprind structuri de natura proteica de unde si imunogenitatea lor mare . Exista insa si antigene care sunt recunoscute ca non-self dar nu declanseaza raspunsul imun ( ex: haptene) ele putand devenii imunogene in cazul in care se fixeaza pe o proteina numita kerrier. Tipuri da Ag : a) heteroantigene ( substante diferite de Ag proprii animalului imunizat , provenite de la o anumita specie) b) Aloantigenele ( sunt prezente la unii indivizi ale aceleiasi specii) c) Autoantigenele ( sunt substantele cunoscute prin

raspunsul imun si prezente la animalul imunizat sau la om in contextul unei afectiuni autoimune ) In functie de raspunsul imun exista doua tipuri de Ag : timoindependente timodependente , cele mai reprezentative in acest caz fiind limfocitele T (timodependente) si limfocitele b (timoindependente). Ag timoindependente sunt polizaharidele bacteriene care au aceeasi structura glucidica repetitiva , dispusa de-a lungul peretelui celular ( toate aceste Ag sunt in genereal glucide cu determinanti antigenici repetitivi. Antigenele dependete sunt in general de natura proteica si glucidica ele inducand , un raspuns primar initial slab , urmat de unul secundar specific . In fctie de repartitia antigenelor in natura sunt ubicuitare(Ag ABH ale grp sanguin AB0)si Ag restranse limitate la o singura specie si la un singur tip celular(Ag sanguine Rh). 97)Antigenele:factori de care depinde imunogenitatea; Imunogenitatea este capacitatea unui Ag de a induce un raspuns imun . Determinantul Ag-ului este un punct cald al Ag , recunoscut in cadrul diferitelor raspunsuri imune . Numarul determinantilor Antigenici care pot fi recunoscuti de catre sistemul imun pot constituie repertoriul imun . Factorii de care depinde imunogenitatea : - structura chimica cat mai diferita fata de structurile proprii - greutatea moleculara cat mai mare - structura chim