STUDIUL - FRDSfrds.ro/uploads/files/SEE/Raport final FRDS_final_1205.pdf · aplicate chestionare...

1

STUDIUL

de evaluare externă a rezultatelor Programului RO10 – Copii și tineri

aflați în situații de risc și inițiative locale și regionale pentru

reducerea inegalităților naționale și pentru promovarea incluziunii

sociale finanțat prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic

European 2009 – 2014

INSTITUTUL ROMÂN PENTRU EVALUARE ȘI STRATEGIE - IRES

Calea Turzii 150, Cluj-Napoca Bulevardul Primăverii 51/1, București Tel. +40 364 860 001

Fax +40 264 438 638

www.ires.com.ro

[email protected]

Autori: Daniel Jurcan Mircea Comșa Sergiu Rusu Delia Stănică Antonio Amuza Prelucrare grafică: Diana Marchiș

http://www.ires.com.ro/

mailto:[email protected]

Cuprins I. REZUMATUL CERCETĂRII ................................................................................................... 4

II. INTRODUCERE .................................................................................................................. 15

1. Prezentarea Programului RO10 ....................................................................................... 15

2. Aspecte metodologice ..................................................................................................... 16

III. EVALUAREA REZULTATELOR PROGRAMULUI .................................................................. 27

1. Evaluarea rezultatelor privind participarea la educație a copiilor și tinerilor aflați în

situații de risc ....................................................................................................................... 27

2. Evaluarea rezultatelor în ceea ce privește capacitatea actorilor locali, regionali și

naționali de a dezvolta și aplica măsuri relevante și eficiente de combatere a inegalității

sociale, a discriminării și excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate ............................. 54

3. Evaluarea implicațiilor Programului în ceea ce privește incluziunea socială a romilor ... 75

IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI .......................................................................................... 83

1. Concluzii generale ............................................................................................................ 83

2. Puncte tari ale Programului ............................................................................................. 85

3. Puncte slabe ale Programului .......................................................................................... 86

4. Recomandări de îmbunătățire a Programului ................................................................. 86

V. ANALIZA STUDIILOR DE CAZ ............................................................................................. 88

1. Apelul LOCAL ................................................................................................................. 88

2. Apelul SINERGII PENTRU VIITOR – copii în situații de risc ............................................ 98

3. Apelul SINERGII PENTRU VIITOR – tineri în situații de risc .......................................... 143

4. Apelul COERENT .......................................................................................................... 157

VI. ANEXE ............................................................................................................................. 188

4

I. REZUMATUL CERCETĂRII

Obiectivele studiului

Programul RO10-CORAI Copii și tineri aflați în situații de risc și inițiative locale și regionale pentru reducerea inegalităților naționale și pentru promovarea incluziunii sociale, finanțat prin intermediul Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European (Granturile SEE) 2009-2014, are ca obiective principale îmbunătățirea situației copiilor și tinerilor aflați în situație de risc social (cu o atenție specială acordată populației de etnie romă), respectiv dezvoltarea de inițiative menite să reducă inegalitățile și să combată discriminarea grupurilor vulnerabile de la excluziunea socială și economică.

Pentru atingerea obiectivelor specifice ale Programului RO10-CORAI, FRDS a organizat 4 apeluri de propuneri de proiect, respectiv:

- LOCAL;

- SINERGII PENTRU VIITOR – copii în situații de risc;

- SINERGII PENTRU VIITOR – tineri în situații de risc;

- COERENT

Studiul de evaluare externă a rezultatelor Programului RO10-CORAI a vizat două componente majore:

evaluarea rezultatelor în ceea ce privește participarea la educație a copiilor și tinerilor aflați în situații de risc;

evaluarea rezultatelor în ceea ce privește capacitatea actorilor locali, regionali și naționali de a dezvolta și aplica măsuri relevante și eficiente de combatere a inegalității sociale, a discriminării și excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate.

Pentru atingerea obiectivelor, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie - IRES a propus o metodologie de cercetare integrată, cantitativă și calitativă. Metodele și tehnicile utilizate în realizarea studiului au fost: ancheta sociologică, interviurile semi-structurate, focus grupurile și studiile de caz.

Principalele rezultate, concluzii și recomandări ale studiului sunt prezentate în cele ce urmează.

5

1. Evaluarea rezultatelor Programului privind participarea la educație a copiilor și tinerilor

aflați în situații de risc

Factorii principali care influențează, direct sau indirect, scăderea ratei de participare școlară și creșterea ratei de abandon școlar pentru copiii și tinerii aflați în situații de risc sunt condițiile economice și sociale în care trăiesc familiile de proveniență (lipsurile materiale, nivelul scăzut de educație a membrilor familiei, lipsa susținerii și motivării din partea persoanelor apropiate, conflictele din familie, dezinteresul sau absența părinților prin plecarea în străinătate), mediul educațional în care învață aceștia (inadecvarea programei școlare la nevoile elevilor și tinerilor, lipsa unor servicii de informare, orientare și consiliere), condițiile de viață pe care le au acasă (alimentația precară, locuirea în condiții improprii, îmbrăcămintea insuficientă sau inadecvată pentru școală, lipsa accesului la utilități sau lipsa produselor necesare menținerii igienei personale). Factorii de agravare a ratei de participare școlară sunt mai pregnanți în cazul copiilor proveniți din comunități de etnie romă și al celor proveniți din familii asistate social sau fără niciun venit.

Rata de participare școlară a copiilor peste șase ani din grupul de intervenție unde au fost aplicate chestionare este ridicată, datele cantitative indicând faptul că 89% dintre ei au mers la școală anul trecut zilnic sau aproape zilnic. În grupul de intervenție, situațiile de întrerupere a participării sau cele în care copiii nu au fost înscriși la școală sunt rare. Conform membrilor echipelor de implementare a proiectelor, în comunitățile de etnie romă, unde există familii ai căror membri adulți au o atitudine de indiferență față de școală sau care au o situație materială precară, absenteismul școlar este mai mare. De asemenea, în aceste comunități de romi riscul de abandon este mai crescut în cazul fetelor din comunitățile tradiționale, care în jurul vârstei de 12-13 ani, conform tradiției, sunt încurajate să se căsătorească.

Majoritatea covârșitoare a respondenților consideră că prin activitățile din proiecte s-au îmbunătățit pregătirea pentru viață (90%), cunoștințele (87%), interesul pentru școală (84%) și rezultatele la învățătură ale copiilor și tinerilor (82%).

Pentru tinerii și copiii aflați în situație de risc există un deficit de cunoștințe și abilități cu care intră în școală, astfel încât sunt nepregătiți pentru cerințele specifice învățământului formal. Prin urmare, atât din punctul de vedere al părinților, cât și al instructorilor educaționali din proiecte, programele de tip after school sau de meditații non-formale implementate în cadrul proiectelor FRDS sunt un mare câștig pentru acești copii, deoarece promovează metode de sprijin individualizat în efectuarea temelor sau pregătirea lecțiilor.

Există un interes ridicat al părinților (80%) pentru educația copiilor, aproape jumătate dintre ei participând la o ședință cu părinții în ultima lună față de numai 35% din grupul de control. Din studiul calitativ se remarcă faptul că în situațiile în care părinții nu au capacitatea financiară sau nu au nivelul de școlaritate necesar pentru a conștientiza importanța școlii pentru viitorul copiilor, implicarea familiei în educația celor din urmă este foarte scăzută. Acest din urmă caz este mai pregnant în comunitățile de romi, unde, din cauza educației

6

precare a adulților și, posibil din cauza auto-marginalizării acestora, mulți părinți aleg să nu țină legătura cu școala, iar unii dintre ei, chiar atunci când li se oferă consiliere în privința importanței educației pentru viitor, refuză să accepte participarea copiilor la activitățile școlare formale. Dar există și cazuri în care, în ciuda situațiilor materiale precare (nu au loc de muncă, nu au îmbrăcăminte pentru copii, nu le pot asigura hrana pentru orele de curs), unii părinți din comunitățile de romi menționează că depun eforturi pentru a-i trimite pe copii la școală, deoarece își doresc integrarea lor socială și reușita lor în viață.

Părinții participanți la discuțiile de grup consideră că educația școlară este o condiție necesară a reușitei în viață, pentru că finalizarea studiilor face posibilă, în primul rând, ocuparea unui loc de muncă bine plătit. Cu toate acestea, există un optimism rezervat (53%) al părinților intervievați în etapa cantitativă cu privire la posibilitatea continuării studiilor (liceu, facultate) de către copii, lipsurile financiare, dezinteresul sau rezultatele școlare proaste ale acestora fiind principalele motive invocate. Unii părinți sunt interesați ca fiii/fiicele lor să urmeze doar o școală profesională, aceasta fiind soluția optimă care să echilibreze cheltuielile familiei cu întreținerea tânărului la școală și integrarea cât mai rapidă a acestuia pe piața forței de muncă.

De asemenea, o parte dintre tineri consideră că educația și școala sunt utile și importante. Unii dintre intervievații aflați la nivel de studii medii apreciază că educația nu presupune doar acumularea unor cunoștințe teoretice, ci, mai curând, acumularea unor abilități practice, utile pe piața muncii în viitor. Nu toți acești respondenți sunt interesați să-și continue studiile. Un prim motiv pentru care acest lucru se întâmplă, din spusele participanților la cercetare, este acela că tinerii nu găsesc în școli modele demne de urmat și profesori de care să se atașeze. În plus, deși tinerii consideră educația importantă, părinții lor sunt mai curând descurajați de lipsa resurselor materiale, motiv pentru care au mai degrabă o atitudine pesimistă față de șansele copiilor lor de a-și finaliza studiile, iar lipsa sprijinului moral le reduce acestora din urmă interesul pentru a continua școala. Tinerii aflați în situații de risc care urmează cursuri la nivel universitar au un interes crescut pentru participarea la servicii de educație. Aceștia declară că sunt interesați de activitățile formale de la facultate, deoarece conștientizează că, în condițiile actuale ale învățământului din țară, doar acestea le pot oferi șansa de a obține o diplomă și de a putea să-și construiască o carieră profesională care să le asigure reușita în viață.

Rezultatele cercetării arată că cei mai mulți dintre părinții sau membrii familiilor și tinerii din grupul de intervenție care au participat la anchetă consideră că proiectele FRDS au adus schimbări semnificative în viața beneficiarilor. Astfel, 82% dintre intervievații din grupul de intervenție sunt de părere că participarea copiilor și tinerilor în proiectul FRDS este un lucru important și foarte important. Mai mult de două treimi dintre respondenții din același grup apreciază utilitatea proiectelor finanțate de FRDS din perspectiva creșterii ratei de participare școlară, față de numai 51% din grupul de control. Din discuțiile de grup cu părinții reiese că satisfacția lor față de rezultatele școlare ale copiilor este crescută în urma participării acestora din urmă la activitățile desfășurate la centrele de zi finanțate prin proiectele Local sau la

7

programele de tip after school derulate în cadrul proiectelor Sinergii, îndeosebi în urma ajutorului primit în realizarea temelor.

Deși toți respondenții din grupul de intervenție au fost beneficiari ai proiectelor FRDS, doar 69% dintre ei declară că au auzit de proiectele FRDS care au vizat creșterea ratei de participare școlară și a incluziunii sociale. În grupul de control, procentul răspunsurilor afirmative pentru această ultimă întrebare scade la 35%. O posibilă explicație în acest sens este faptul că beneficiarii proiectelor cunosc doar numele organizațiilor care au organizat activitățile sau ale promotorilor, fără a ști numele proiectului sau al operatorului de program.

Atitudinea pozitivă față de proiectele FRDS este susținută de trei sferturi dintre intervievații grupului de control, care spun că ar dori ca, în următorii trei ani, copilul lor să fie inclus într-un proiect cu astfel de obiective.

Există un grad ridicat de conștientizare a beneficiilor proiectelor în grupul de intervenție, peste 80% dintre respondenți fiind de acord că ele contribuie la creșterea ratei de participare școlară, promovarea incluziunii sociale, reducerea inegalităților școlare și combaterea discriminării. Activitățile despre care menționează procentele cele mai mari de beneficiari că s-au derulat în cadrul proiectelor FRDS sunt cele de informare privind importanța nevoii de educație (câte 89%, atât pentru Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, cât și pentru Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc), respectiv oferirea de servicii de creștere a accesului la educație (școală după școală, mentorat, alfabetizare, centru de zi, tabere, excursii) – 85% pentru Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, respectiv 78% pentru Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc. În privința derulării proiectelor pentru copii, o pondere importantă în mențiunile respondenților le au și activități precum serviciile de sprijin pentru familie (consiliere și reintegrare) – 61%, respectiv activitățile complementare de integrare socială (sănătate, mediu, interculturalism) – 59%. În cazul tinerilor, o pondere semnificativă au avut și activitățile complementare de integrare socială (76%), serviciile de angajare pentru tineri (75%), activitățile de formare pentru creșterea competențelor (75%), precum și studiile de evaluare a nevoilor specifice tinerilor (73%). Activitățile care au fost menționate de cei mai mulți respondenți ca fiind derulate în cadrul proiectelor de tip Local se referă la existența centrelor educaționale (centre de zi, școală după școală etc.) – 99%, activitățile de informare privind importanța nevoii de educație (în familie și în comunitate) – 89% și activitățile extra-curriculare (tabere, excursii, vizite de studiu) – 84%.

Din interviurile calitative reiese că, atât din punctul de vedere al membrilor echipelor de implementare, cât și al părinților sau al tinerilor intervievați, cei care au avut de câștigat cel mai mult din proiecte au fost beneficiarii direcți, copiii și tinerii.

Rezultatele cercetării cantitative indică, de asemenea, faptul că cei mai mulți dintre respondenții care au beneficiat de proiecte consideră că prin proiectele FRDS adresate copiilor și tinerilor s-au îmbunătățit interesul copiilor pentru școală (85%), prezența la clasă (81%) și rezultatele la învățătură (80%).

De asemenea, din interviurile calitative reiese că proiectele au avut o influență pozitivă asupra interesului beneficiarilor direcți de a participa la activități educaționale formale și non-

8

formale. Prin faptul că s-au deprins să-și pregătească singuri temele în activități de tip after school, elevii nu au mai fost etichetați și marginalizați în colectivitate, au căpătat încredere și, astfel, participarea la activitățile formale de la școală a devenit mai degrabă o provocare decât o situație de evitat. După finalizarea proiectelor, aceștia comunică mai frecvent cu profesorii, sunt mai interesați de situația lor școlară și de promovarea materiilor la care au probleme, sunt mai responsabili și mai dispuși să depună eforturi pentru a-și îmbunătăți rezultatele de la școală. În cazul proiectelor destinate tinerilor, s-a produs o schimbare a interesului acestora față de educație în general, față de propria dezvoltare și de parcursul lor școlar, precum și o îmbunătățire a capacității lor de a se adapta la mediul școlar. Odată cu acest tip de schimbare, spun intervievații, s-a evidențiat și dorința tinerilor de a-și continua studiile, unii dintre ei până la nivel de facultate sau masterat. De asemenea, conform membrilor echipelor de implementare, interesul părinților față de participarea și rezultatele copiilor la școală s-a îmbunătățit considerabil pe parcursul derulării proiectelor. Dialogul dintre părinți și școală s-a schimbat, în sensul creșterii responsabilității și implicării celor dintâi în activitățile derulate de instituțiile școlare. Dacă înainte de implementarea proiectelor unii dintre părinți, îndeosebi cei proveniți din comunitățile rome, nu dădeau importanță absenței copiilor de la școală, după finalizarea proiectelor a crescut interesul adulților pentru educația copiilor, inclusiv prin formarea obișnuinței de a ține legătura cu profesorii, de a se interesa de prezența copiilor la școală și de a se consulta cu reprezentanții școlii în privința unor probleme de îngrijire a copilului în familie.

Rezultatele la învățătură ale copiilor și tinerilor, precum și interesul acestora pentru școală au depins într-o măsură semnificativă de sprijinul acordat copiilor și tinerilor prin proiecte, cred 87% dintre intervievații din grupul de intervenție. Majoritatea respondenților sunt de părere că interesul și rezultatele școlare au depins, de asemenea, de atitudinea față de copii a membrilor echipelor de implementare (85%) și de competențele celor care au implementat proiectul (86%). Materialele educative (67%), hrana acordată copiilor (58%) și rechizitele (48%) sunt principalele facilități acordate prin proiecte care au contribuit la îmbunătățirea situației școlare ale elevilor.

Din cercetarea calitativă reiese că, în cazul copiilor și tinerilor proveniți din familii fără venituri sau cu venituri foarte mici, prezența la școală a crescut semnificativ ca urmare a sprijinului material furnizat prin proiecte, îndeosebi prin oferirea unei mese regulate zilnice. De asemenea, se relevă faptul că activitățile non-formale din cadrul proiectelor (activități de recreere, de socializare, jocuri de rol, excursii, tabere școlare) au condus la îmbunătățirea participării școlare a copiilor și tinerilor. Din punctul de vedere al părinților, aceste servicii educaționale au avut ca rezultat creșterea interesului elevilor și studenților pentru educație, deoarece, cu acest prilej, cei mai mulți dintre beneficiari au dobândit cunoștințe și abilități care i-au determinat să aibă mai multă încredere în potențialul lor intelectual și, prin urmare, să nu mai lipsească de la activitățile școlare formale.

În cazul tinerilor, vizitele de studiu și stagiile de practică (ale studenților) sau campaniile de informare pe teme legate de riscuri specifice vârstei (prevenirea sarcinilor neplanificate, consecințe ale alcoolismului sau consumului de droguri, informații despre piața muncii) au

9

fost cele mai apreciate și mai motivante activități, în același sens, de creșterea ratei de participare la educație.

Gradul de satisfacție al beneficiarilor față de proiecte este ridicat (86%), atitudinea și comportamentul față de copii, implicarea oamenilor din proiect în activitățile derulate fiind principalele puncte tari ale proiectelor. În plus, peste 90% dintre beneficiarii direcți ai proiectelor FRDS declară că le-au plăcut mult sau foarte mult activitățile la care au participat (nemulțumiri fiind prezente în 3% dintre cazuri) sau oamenii cu care au interacționat (91%), doar 2% dintre participanții la cercetarea cantitativă nefiind mulțumiți de acest aspect.

2. Evaluarea rezultatelor Programului în ceea ce privește capacitatea actorilor locali,

regionali și naționali de a dezvolta și aplica măsuri relevante și eficiente de combatere a

inegalității sociale, a discriminării și excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate

Analiza datelor relevă faptul că atât reprezentanții organizațiilor implicate în proiecte, cât și beneficiarii consideră că, la nivelul societății românești, fenomenele discriminării și inegalității sociale se manifestă semnificativ, principalii trei factori care favorizează acest lucru fiind mentalitatea românilor, lipsa unei strategii și a resurselor pentru combaterea lor. Cele mai grave forme de discriminare pentru persoanele cu dizabilități sunt inaccesibilitatea prin neadaptare a spațiilor publice, accesul limitat pe piața muncii, lipsa accesului la servicii educative adaptate nevoilor lor specifice, atitudinea de respingere, lipsa de informare a publicului general, dar și lipsa de pregătire a unor profesioniști cu privire la problemele cu care se confruntă. În cazul persoanelor de etnie romă definitorii sunt prejudecățile, marginalizarea și intoleranța majorității față de cei proveniți din această etnie.

Participanții la etapa calitativă a studiului remarcă, totuși, evoluții pozitive în ultimii ani, recunoscând că există numeroase inițiative care vizează reducerea inegalităților sociale și incluziunea socială a persoanelor dezavantajate, însă fiecare dintre acestea se bucură de un succes limitat, în absența unor strategii coerente la nivel național și a alocării unor resurse considerabile pentru atingerea acestor scopuri. În opinia experților CNCD, combaterea discriminării este posibilă, prin promovarea unei atitudini incluzive la nivelul societății. Acest lucru poate fi realizat prin introducerea în programele școlare a unor subiecte privind non-discriminarea, toleranța, diversitatea; iar pentru specialiștii care au interacțiuni mai dese cu persoanele supuse discriminării, prin organizarea de traininguri și seminarii.

Există o percepție mai favorabilă în cazul grupurilor de intervenție față de grupul de control în ceea ce privește reușita inițiativelor privind prevenirea și combaterea discriminării și promovării incluziunii sociale. Respondenții se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți în cele mai ridicate proporții pentru promovarea politicilor de acest gen (76% - grup de intervenție versus 50% - grup de control), monitorizarea implementării măsurilor (73% -intervenție, față de 44%- control), schimbarea atitudinală generală față de discriminare (71% versus 37%), cunoașterea legislației în domeniu (69% versus 48%) și respectarea legislației (67% față de 42%). Participarea la activitățile proiectelor Coerent se asociază, astfel, cu un nivel

10

semnificativ mai ridicat al mulțumirii specialiștilor intervievați față de aspectele testate cu privire la anti-discriminarea și incluziunea socială în societatea românească.

Proporții foarte ridicate ale participanților la anchetă percep proiectele FRDS drept utile și foarte utile în ceea ce privește promovarea incluziunii sociale, combaterea discriminării, creșterea ratei de participare școlară și reducerea inegalităților sociale. La fel, toate proiectele analizate în cadrul etapei calitative au avut, din perspectiva actorilor intervievați, rezultate pozitive în direcția acestor deziderate.

Dintre principiile care ar trebui respectate în serviciile furnizate grupurilor dezavantajate, cel mai important pentru persoanele intervievate este principiul nondiscriminării, însă scoruri mari înregistrează și principiul incluziunii sociale și cel al implicării în proiecte. Subiecții chestionați consideră în proporții de 87% (în rândul beneficiarilor) și aproximativ 65% (în rândul grupului de control) că aceste principii se respectă în mare sau foarte mare măsură, în prezent. În cadrul sesiunilor de pregătire din cadrul proiectului predefinit Coerent derulat de CNCD, membrii grupului țintă au avut ocazia ca, împreună cu specialiștii CNCD, să dezbată și să aprofundeze teme precum: legislația europeană și națională în materia nediscriminării, jurisprudența CEDO, CJUE și CNCD în domeniu, diverse concepte specifice, proceduri administrative și judiciare. Activitățile din cadrul proiectului au stimulat dezbateri între participanți, aspect care ilustrează faptul că aceștia au problematizat în mod real informațiile cu care au intrat în contact și au internalizat ideile care li s-au transmis. În celelalte proiecte Coerent, principalele schimbări în ceea ce privește impactul asupra specialiștilor din rețea constau într-o înțelegere mai profundă a situației persoanelor discriminate, ceea ce a ajutat în proiectarea acțiunilor viitoare de combatere a discriminării și de promovare a incluziunii sociale.

În ceea ce privește reducerea inegalității sociale, promovarea incluziunii sociale și combaterea discriminării prin intermediul proiectelor FRDS, în general, toate cele trei aspecte sunt bine cotate de către participanții la anchetă, aproximativ 90% dintre subiecții din grupul de intervenție și peste 70% dintre ceilalți oferind o evaluare pozitivă a acestor aspecte.

Cu toate că majorității participanților la studiu le este greu să evalueze rezultatele proiectului în care au fost implicați comparativ cu alte proiecte derulate, aceștia declară că au apreciat formalismul mai redus presupus de finanțarea intermediată de FRDS, precum și relația de colaborare și sprijinul primit din partea operatorului de program pe parcursul implementării. Participanții la interviuri și focus grupuri se declară, în general, mulțumiți de modul în care principiile anti-discriminării și incluziunii sociale au fost respectate pe parcursul derulării proiectelor FRDS, considerând că inițiativele lor de a promova respectarea acestor principii au fost întâmpinate cu deschidere de către cele mai multe dintre persoanele din grupurile țintă.

Conform intervievaților din etapa calitativă, activitățile derulate în cadrul proiectului Coerent CNCD au facilitat schimbul de idei și îmbunătățirea cunoștințelor legate de instrumentele, procedurile și măsurile practice de promovare a drepturilor omului și a egalității de șanse în rândul profesioniștilor din domeniu. Implementarea bunelor practici, diseminate de către CNCD în cadrul proiectului, rămâne un subiect care va putea fi evaluat în viitor, odată cu

11

asumarea strategiei la nivelul administrației centrale. Reprezentanții categoriilor profesionale direct implicate în activități judiciare si educaționale (magistrați, profesori, inspectori școlari, ofițeri de penitenciar, polițiști, jandarmi) de la nivel local au dobândit noi cunoștințe în scopul respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar și în prevenirea formării de stereotipuri și prejudecăți, sau, după caz în sancționarea fenomenelor de discriminare.

Cei mai mulți dintre intervievații care au fost implicați în celelalte proiecte Coerent analizate consideră că acești specialiștii care furnizează servicii sociale persoanelor din categorii dezavantajate sunt bine pregătiți și au cunoștințe și abilități privind anti-discriminarea și incluziunea socială, însă ei sunt insuficient de numeroși pentru a face față cererii de servicii din partea persoanelor vizate. Deficitul de personal instruit în domeniul anti-discriminării și incluziunii sociale (mai ales în învățământul de masă) face ca mulți dintre specialiști să fie percepuți ca nepregătiți pentru asigurarea unui tratament non-discriminatoriu pentru persoanele vulnerabile. În acest context, e nevoie de extinderea acestor sesiuni de formare și specializare a cadrelor didactice, dar și a altor specialiști din sistemul de învățământ de masă, pentru a asigura respectarea acestor principii în lucrul cu persoanele vulnerabile.

Într-o proporție majoritară există o evaluare favorabilă din partea beneficiarilor și a potențialilor beneficiari privind cunoștințele (91%), metodele, procedurile (98%), atitudinea (91%) și aplicarea (88%) de către profesioniști a metodelor privind anti-discriminarea și incluziunea socială. Acest lucru este valabil, în viziunea intervievaților, într-o măsură ridicată (dar mai puțin cu 10%, în medie, față de general) și în cazul reprezentanților autorităților și instituțiilor publice din localități/zone cu populație semnificativă de romi (grupul de control) sau în comunitățile în care au fost implementate proiectele și care au fost implicați în proiect (grupul de intervenție).

Calitatea de a fi participat la proiectele Coerent a intervievaților se asociază cu tendința de a evalua pozitiv în pondere mai ridicată cooperarea interinstituțională. Gradul de mulțumire a intervievaților cu privire la cooperarea cu diferite instituții sau autorități în domeniul non-discriminării și al incluziunii sociale este mai ridicat în privința organizațiilor non-guvernamentale (90% versus 72% - apreciază colaborarea ca fiind foarte bună și bună) și a autorităților locale și Poliției Române (câte 80% - grup de intervenție, față de 63% și 62% - în celălalt grup). La polul opus, mai multe mențiuni a celor care au o părere slabă și foarte slabă legată de cooperare se regăsesc în cazul autorităților centrale (Guvern, ministere – 18%, comparativ cu 42%). În cazul tuturor proiectelor analizate prin metode calitative, respectarea principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate au reprezentat o prioritate, constituind o parte integrantă a filosofiei proiectelor și a echipelor de implementare. Conform intervievaților, colaborarea între actorii sociali implicați, fie că vorbim despre autorități publice, reprezentanți ai societății civile, ai grupurilor vulnerabile sau ai unor categorii profesionale a contribuit la identificarea problemelor, nevoilor și a soluțiilor de abordare a problematicii discriminării.

Majoritatea profesioniștilor din grupul de intervenție își manifestă acordul privind existența unui efect de multiplicare, prin preluarea și utilizarea metodologiilor, instrumentelor din

12

proiecte sau fundamentarea de politici publice privind non-discriminarea de către școli (95%), CNCD (86%), autorități locale (91%), justiție (80%), Poliție (83%) și autorități centrale (84%).

Drept exemple de bune practici care pot fi replicate la nivel mai larg au fost recomandate: centrarea pe beneficiar și pe analiza nevoilor, atât în stadiul de planificare, cât și în cel de implementare a măsurilor; crearea unor ocazii de interacțiune între persoanele vulnerabile și populația care se dorește a fi sensibilizată, prin organizarea de activități mixte și implicarea în aceste activități a unor actori din mass media sau din rândul autorităților publice relevante; implicarea unor persoane din categorii dezavantajate în evenimente cu mare vizibilitate publică (spre exemplu, includerea unui moment artistic pregătit de nevăzători la o sărbătoare locală, propunere a uneia dintre intervievate); constituirea unei rețele de specialiști, care provin din medii diverse, și care să aibă o activitate susținută în scopul combaterii discriminării și a excluziunii sociale a persoanelor dezavantajate, după modelul celor constituite în aceste proiecte; organizarea unor cursuri de formare pentru cadrele didactice, dar și pentru alte categorii de specialiști în învățământ, pentru a le dezvolta abilitățile și competențele în domeniul incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate; furnizarea de instrumente și instrucțiuni practice pe care să le utilizeze specialiștii care au un rol în integrarea școlară a copiilor din categorii dezavantajate, spre deosebire de noțiuni teoretice.

Intervievații din grupul de intervenție al anchetei consideră într-o proporție foarte ridicată că persoanele dezavantajate au fost interesate (91% - foarte interesate și interesate) să acceseze serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în activitățile din proiectele finanțate prin program. Analiza datelor cantitative mai indică faptul că intervievații din grupul de intervenție consideră într-o proporție foarte ridicată că persoanele dezavantajate au fost informate (87% - foarte informate și informate) și pregătite (73% - bine și foarte bine pregătite) să acceseze serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în activitățile din proiectele finanțate prin proiectele Coerent. În urma derulării proiectelor, procentul respondenților din grupul de intervenție care au participat la anchetă și care consideră că persoanele dezavantaje sunt pregătite și foarte pregătite în a accesa serviciile furnizate de autorități este semnificativ mai ridicat decât al celor care spuneau că aceste persoane erau pregătite înaintea derulării proiectului (91% vs. 73%). De asemenea, cea mai mare proporție dintre persoanele chestionate (95%) crede că proiectul Coerent la care au participat a contribuit mult și foarte mult la creșterea interesului și capacității grupurilor dezavantajate de a accesa astfel de proiecte în viitor.

În cazul proiectelor care au făcut obiectul analizei calitative și care au avut și persoane dezavantajate în grupurile țintă, persoanele intervievate apreciază că a crescut capacitatea acestor persoane de a accesa servicii sociale precum cele furnizate în proiecte, datorită faptului că au avut ocazia să vadă că acestea funcționează și că reprezintă un real sprijin pentru ele. Există o percepție majoritar favorabilă a profesioniștilor privind utilitatea proiectelor Coerent și a satisfacției evaluate din perspectiva grupurilor dezavantajate.

13

4. Concluzii generale

Concluzia generală a evaluării este că proiectele Programului RO10-CORAI și-au atins

obiectivele, cele mai multe dintre rezultate fiind în concordanță cu rezultatele așteptate.

Rezultatele proiectelor privind creșterea ratei de participare școlară și a rezultatelor școlare

sunt confirmate de către respondenți. Proiectele au avut o influență semnificativă și asupra

îmbunătățirii abilităților pentru viață. De asemenea, există o schimbare atitudinală pozitivă a

părinților față de educație și față de importanța acesteia pentru viitorul copiilor și tinerilor,

iar activitățile de tip after school au permis formarea capacităților autonome de rezolvare a

temelor pentru copii și recuperarea diferențelor față de clasă. Pe a doua componentă,

proiectele Programului RO10-CORAI au dus la dezvoltarea unor relații relevante de

parteneriat între factorii interesați implicați în promovarea incluziunii sociale și în combaterea

discriminării. Schimbările atitudinale ale specialiștilor au fost în acord cu respectarea

principiilor non-discriminării și al incluziunii sociale. Mai mult, metodele, instrumentele și

modelele de bune practici utilizate de profesioniștii din proiecte în lucrul cu grupurile

vulnerabile au diseminat și promovat aceste principii în rândul participanților din Program,

dar și al autorităților locale sau altor instituții care lucrează cu persoane aparținând unor

categorii dezavantajate.

Pentru o mai bună implementare a proiectelor din cadrul Programului RO10-CORAI, se recomandă o mai bună informare prealabilă a potențialilor solicitanți eligibili cu privire la oportunitățile și condițiile de finanțare a proiectelor din cadrul Programului. Organizarea de caravane de informare în comunitățile de romi, atragerea liderilor romi în sesiunile de informare, promovarea online sunt soluții de luat în considerare pentru viitoarele programe. De asemenea, organizarea unor training-uri extinse (derulate pe o perioadă mai lungă și cu focalizare pe aspecte administrative, dar și pe informarea cu privire la modele de bune practici rezultate din experiențele anterioare) cu echipele de implementare ale proiectelor este o soluție optimă pentru creșterea capacității de gestionare și implementare a proiectelor. Pentru diseminare, dar și pentru a stimula efectul de contagiune în rândul potențialilor beneficiari, se recomandă promovarea bunelor practici utilizate în proiectele din cadrul Programului RO10-CORAI. În acest sens, distribuirea de broșuri cu rezultatele și modalitățile de punere în practică a proiectelor de succes ale Programului RO10 CORAI reprezintă o cale de stimulare a interesului pentru aceste tipuri de programe.

În comunitățile de romi s-a constatat un deficit de informare, orientare și consiliere, semnificativ mai mare față de majoritate, cu privire la rezolvarea problemelor de integrare școlară a copiilor și tinerilor. Deprivarea materială, lipsa unor condiții decente de locuire, alimentația deficitară a copiilor, discriminarea, dar și tradiția fac ca interesul părinților și al copiilor pentru continuarea studiilor copiilor să fie, în bună parte, unul mai degrabă declarativ, nu unul aplicat. În aceste condiții, continuarea implementării proiectelor Programului RO10-CORAI în comunitățile de romi este o necesitate atât timp cât discriminarea, absenteismul și decalajul educațional în aceste comunități rămân la cote ridicate. Oferirea de stimulente

14

precum hrană, rechizite sau îmbrăcăminte s-a dovedit eficiente în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, este nevoie de o focalizare mai mare a proiectelor înspre părinții din comunitățile tradiționale de romi pentru a-i transforma în susținători ai educației din perspectiva reducerii discriminării și integrării socio-profesionale a copiilor. Utilizarea mai frecventă a instituției mediatorului școlar sau a mediatorului comunitar poate juca acest rol de interfață între școală și părinții familiilor de romi. De asemenea, reducerea discriminării pe criterii etnice în școală și a actelor de etichetare, marginalizare sau bullying rămâne o recomandare cheie pentru viitoarele proiecte ale programului dedicate comunităților de romi.

15

II. INTRODUCERE

1. Prezentarea Programului RO10

Programul RO10-CORAI „Copii și tineri aflați în situații de risc și inițiative locale și regionale pentru reducerea inegalităților naționale și pentru promovarea incluziunii sociale”, finanțat prin intermediul Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European (Granturile SEE) 2009-2014, are ca obiective principale îmbunătățirea situației copiilor și tinerilor aflați în situație de risc social (cu o atenție specială acordată populației de etnie romă), respectiv dezvoltarea de inițiative menite să reducă inegalitățile și să combată discriminarea grupurilor vulnerabile de la excluziunea socială și economică.

Începând cu anul 2013, FRDS a fost Operator de Program pentru Programul RO10-CORAI. Partenerul de Program a fost Consiliul Europei prin Directoratul pentru Cetățenie Democratică și Participare.

Pentru atingerea obiectivelor specifice ale Programului RO10-CORAI, FRDS a organizat 4 apeluri de propuneri de proiect, respectiv:

- LOCAL;



- COERENT.

Programul a inclus și un proiect predefinit, care a susținut eforturile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării de elaborare a unei noi strategii în domeniu.

Printre rezultatele așteptate în urma implementării proiectelor finanțate în cadrul acestor apeluri, se numără:

îmbunătățirea frecvenței școlare, în special în rândul copiilor romi; un acces și o participare mai mare a copiilor aflați în situație de risc la educația

preșcolară; creșterea nivelului de conștientizare a membrilor familiilor de romi și a comunității

locale, în general, cu privire la importanța educației; dezvoltarea abilităților de viață ale copiilor și tinerilor instituționalizați și ale altor

categorii vulnerabile de copii și tineri; implementarea de măsuri locale și regionale coerente, care să vizeze inegalitatea,

discriminarea și marginalizarea, inițiate într-o manieră participativă de către actorii instituționali locali și societatea civilă;

16

dezvoltarea de relații de parteneriat relevante între factorii interesați implicați în promovarea incluziunii sociale și anti-discriminării;

profesioniști mai bine pregătiți implicați în activități cu copiii și tinerii la risc sau în dezvoltarea și implementarea de măsuri de incluziune socială;

creșterea accesului copiilor și tinerilor la risc la servicii adaptate nevoilor lor.

2. Aspecte metodologice

2.1. Obiective generale ale studiului

Principalele obiective ale studiului de evaluare externă au fost:

evaluarea rezultatelor Programului RO10-CORAI în ceea ce privește participarea la educație a copiilor și tinerilor aflați în situații de risc;

evaluarea rezultatelor Programului în ceea ce privește capacitatea actorilor locali, regionali și naționali de a dezvolta și aplica măsuri relevante și eficiente de combatere a inegalității sociale, a discriminării și excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate;

evaluarea implicațiilor Programului în ceea ce privește incluziunea socială a romilor.

2.2. Dimensiuni și indicatori

Componenta 1. Evaluarea rezultatelor Programului în ceea ce privește participarea la

educație a copiilor și tinerilor aflați în situații de risc.

Categorii de proiecte vizate: SINERGII PENTRU VIITOR - COPII ÎN SITUAȚII DE RISC, SINERGII PENTRU VIITOR - TINERI ÎN SITUAȚII DE RISC și LOCAL.

Dimensiuni și indicatori:

- măsura în care a crescut interesul copiilor și tinerilor aflați în situații de risc vizați prin proiectele finanțate, în special a celor de etnie romă, pentru participarea la servicii de educație formală și non-formală și modul în care au contribuit proiectele finanțate la această stare de fapt;

- măsura în care s-au îmbunătățit frecvența și rezultatele școlare ale copiilor și tinerilor la risc (de vârstă preșcolară și școlară) beneficiari ai proiectelor finanțate, în special în rândul copiilor romi, ca urmare a implementării proiectelor și modul în care a contribuit calitatea serviciilor educative furnizate (abilitățile și atitudinea profesioniștilor implicați, facilitățile educative etc.) la acest proces;

- măsura în care suportul material (hrană, materiale educative, echipament sportiv etc.) primit de beneficiarii proiectelor finanțate prin Program și activitățile non-

17

formale/recreative organizate au influențat rata de participare la educație a copiilor și tinerilor aflați în situații de risc vizați;

- măsura în care copiii și tinerii la risc beneficiari ai proiectelor finanțate și-au îmbunătățit nivelul de cunoaștere și abilitățile de viață în urma participării la activitățile proiectelor;

- care sunt așteptările copiilor și tinerilor beneficiari ai proiectelor finanțate prin Program, în special ale celor de etnie romă, privind parcursul lor educațional și măsura în care au contribuit proiectele finanțate prin Program la această stare de fapt;

- care este percepția părinților/membrilor familiei copiilor și tinerilor la risc, în special a celor de etnie romă, și a membrilor comunității locale cu privire la importanța educației; în ce măsură proiectele finanțate prin Program au influențat această percepție și prin ce mijloace/măsuri specifice;

- măsura în care a crescut interesul și capacitatea părinților/membrilor familiei copiilor și tinerilor la risc beneficiari ai proiectelor finanțate, în special a celor de etnie romă, de a se implica în educația copiilor (inclusiv în viața școlii), respectiv așteptările lor privind parcursul educațional al copiilor și tinerilor beneficiari ai proiectelor finanțate prin Program;

- gradul de satisfacție al beneficiarilor direcți (copii, tineri) și indirecți (părinți, tutori, membri ai familiei și ai comunității locale) cu privire la serviciile de educație formală și non-formală furnizate prin intermediul proiectelor finanțate prin Program.

Componenta 2. Evaluarea rezultatelor Programului în ceea ce privește capacitatea actorilor

locali, regionali și naționali de a dezvolta și aplica măsuri relevante și eficiente de combatere

a inegalității sociale, a discriminării și excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate

Categorii de proiecte vizate: COERENT

Dimensiuni și indicatori:

- măsura în care a crescut gradul de conștientizare al persoanelor/profesioniștilor implicați în furnizarea de servicii sociale persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate asupra importanței respectării principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate, ca urmare a implicării lor în activitățile proiectelor finanțate prin Program;

- măsura în care profesioniștii implicați în furnizarea de servicii sociale persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate implicați în activitățile proiectelor finanțate prin Program au la dispoziție și utilizează instrumente, metodologii și proceduri adecvate în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate, în scopul promovării, respectării, dezvoltării, implementării și/sau monitorizării unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială;

18

- măsura în care reprezentanții autorităților și instituțiilor publice din localități/zone cu populație semnificativă de romi, respectiv profesioniștii implicați în furnizarea de servicii sociale persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate implicați în activitățile proiectelor finanțate prin Program au dobândit cunoștințe noi și abilități în ceea ce privește (promovarea, respectarea, dezvoltarea și implementarea de măsuri privind) anti discriminarea și incluziunea socială;

- măsura în care autoritățile, instituțiile publice și organizațiile care furnizarea de servicii sociale persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate (și care au fost implicate în activitățile finanțate prin proiectele finanțate prin Program) cooperează eficient/lucrează în parteneriat/rețea în scopul promovării, asigurării respectării, dezvoltării, implementării și/sau monitorizării unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială și măsura în care au contribuit proiectele finanțate prin Program la această stare de fapt;

- măsura în care metodologiile, instrumentele de lucru, planurile de acțiune, măsurile etc. dezvoltate/elaborate/pilotate în cadrul proiectelor finanțate vizează sau au potențialul de a genera un efect de multiplicare, prin preluarea și utilizarea lor la nivel mai larg (regional, național) sau urmăresc fundamentarea/dezvoltarea unor strategii/politici publice în domeniu;

- măsura în care a crescut interesul și capacitatea persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate care au fost implicate în activitățile derulate în cadrul proiectelor finanțate prin Program, în special a celor de etnie romă, de a accesa serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în activitățile finanțate prin proiectele finanțate prin Program, în sensul unui acces facil și nediscriminatoriu la servicii și măsura în care au contribuit proiectele finanțate prin Program la această stare de fapt;

- gradul de satisfacție al beneficiarilor cu privire la serviciile furnizate prin intermediul proiectelor finanțate prin Program.

2.3. Abordarea metodologică

Pentru atingerea obiectivelor, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a propus o metodologie de cercetare integrată, cantitativă și calitativă.

Principalele metode și tehnici utilizate în realizarea studiului au fost: ancheta sociologică, interviurile semi-structurate, focus grupurile și studiile de caz.

Ancheta sociologică a constat în aplicarea de chestionare față în față și telefonic pentru două grupuri: de intervenție și de control. Grupul de intervenție a inclus 40 de proiecte care au fost aprobate spre finanțare de către FRDS în toate cele 4 apeluri. Pentru fiecare categorie de proiecte (SINERGII PENTRU VIITOR - COPII ÎN SITUAȚII DE RISC, SINERGII PENTRU VIITOR - TINERI ÎN SITUAȚII DE RISC, LOCAL, COERENT) au fost selectate aleatoriu câte 10 proiecte din lista proiectelor aprobate și finanțate. Grupul de control a inclus 40 de proiecte. Pentru fiecare categorie de proiecte (SINERGII PENTRU VIITOR - COPII ÎN SITUAȚII DE RISC, SINERGII

19

PENTRU VIITOR - TINERI ÎN SITUAȚII DE RISC, LOCAL, COERENT) au fost selectate câte 10 proiecte astfel încât să formeze un grup cât mai asemănător cu putință cu cel al comunităților din grupul de intervenție. Au fost intervievați în total 1625 respondenți: câte aproximativ 20 pentru fiecare proiect inclus în eșantion. Pentru Componenta 1 (SINERGII PENTRU VIITOR - COPII ÎN SITUAȚII DE RISC, SINERGII PENTRU VIITOR - TINERI ÎN SITUAȚII DE RISC, LOCAL) a fost constituit un subeșantion de 1200 de respondenți, iar pentru Componenta 2 (COERENT), un eșantion de 400 de respondenți, dintre care, pentru ambele componente, jumătate au făcut parte grupul de intervenție, respectiv, jumătate din grupul de control. Această abordare a permis ulterior comparabilitatea datelor și evaluarea rezultatelor proiectelor pentru fiecare componentă. Pentru fiecare dintre cele două componente ale cercetării s-a utilizat câte un chestionar distinct, fiecare având un modul specific pentru grupul de intervenție. Toate chestionarele au fost pretestate și aprobate de către beneficiar înainte de aplicare. Cercetarea calitativă a constat în realizarea a 18 interviuri semi-structurate, 8 focus-grupuri și 6 studii de caz (a câte 4 interviuri). Respondenții au fost selectați din rândul echipelor de implementare a proiectelor, respectiv al grupurilor țintă ale proiectelor care au primit finanțare prin intermediul FRDS, pe baza criteriilor stabilite de către beneficiar. Eșantionarea a fost calitativă de tip mixt, criterială și bulgăre de zăpadă.

Cercetarea s-a realizat în perioada ianuarie-martie 2017.

2.4. Eșantionarea și selecția respondenților

Universul cercetării a fost reprezentat de proiectele depuse pentru Programul RO10-CORAI, în cadrul celor 4 apeluri de proiect:

- LOCAL;



- COERENT.

Fiecare eșantion (pentru Componenta 1 și Componenta 2) a fost compus din două grupuri (intervenție și control) pornind de la comparabilitatea celor două grupuri. Grupul de intervenție a fost compus din persoane selectate din comunitățile ale căror proiecte depuse în cadrul Programului RO10-CORAI au fost aprobate spre finanțare și implementate, în timp ce grupul de control a inclus persoane din comunități care au depus proiecte, dar nu au primit finanțare de la FRDS în cadrul Programului RO10-CORAI.

Eșantionul a fost construit în funcție de tipul proiectului (LOCAL, SINERGII PENTRU VIITOR – Copii în situații de risc, SINERGII PENTRU VIITOR – Tineri în situații de risc, COERENT), pentru

20

fiecare din cele două grupuri (intervenție și control) fiind selectate aleatoriu 10 proiecte. Identificarea proiectelor depuse sau aprobate pentru fiecare din cele 4 apeluri de proiect a avut loc pe baza datelor disponibile pe site-ul http://www.granturi-corai.ro. Cele două subeșantioane (grupul de intervenție și grupul de control) au avut fiecare un volum de 800 de persoane, care au fost selectate din cele 40 proiecte alese din lista cu toate proiectele aprobate, respectiv din lista cu toate proiectele care nu au primit finanțare. Grupurile țintă din rândul cărora au fost selectate persoanele pentru ancheta sociologică, interviuri, focus grupuri sau studii de caz sunt: SINERGII PENTRU VIITOR - TINERI ÎN SITUAȚII DE RISC

tineri (cu vârste între 16 și 29 de ani) aflați în situații de risc – drept grup țintă principal (obligatoriu de abordat în proiect)

părinți/tutori ai tinerilor în situații de risc care fac parte din grupurile țintă principale sau alți membri ai familiilor acestora

personal/profesioniști/voluntari care lucrează cu tineri aflați în situații de risc care fac parte din grupul țintă principal (ex., profesori, îngrijitori, psihologi, asistenți sociali etc.)

alți membri ai comunității. SINERGII PENTRU VIITOR - COPII ÎN SITUAȚII DE RISC

copii (cu vârste între 3 și 15 ani) aflați în situații de risc – drept grup țintă principal (obligatoriu de abordat în proiect)

părinți/tutori ai copiilor în situații de risc care fac parte din grupurile țintă principale sau alți membri ai familiilor acestora

personal/profesioniști/voluntari care lucrează cu copii aflați în situații de risc care fac parte din grupul țintă principal (ex., profesori, îngrijitori, psihologi, asistenți sociali etc.)

alți membri ai comunității LOCAL

copii (cu vârste între 3 și 15 ani) și tineri (cu vârste între 16 și 29 de ani) aflați în situații de risc – drept grup țintă principal (obligatoriu de abordat în proiect)

părinți/tutori ai copiilor și tinerilor în situații de risc care fac parte din grupurile țintă principale sau alți membri ai familiilor acestora

personal/profesioniști/voluntari care lucrează cu tineri aflați în situații de risc care fac parte din grupul țintă principal (ex., profesori, îngrijitori, psihologi, asistenți sociali etc.)

alți membri ai comunității COERENT

reprezentanți ai autorităților locale, județene, regionale sau naționale

reprezentanți ai societății civile

reprezentanți ai entităților private

Selecția proiectelor din cadrul grupurilor de intervenție și control a fost următoarea:

21

C1

Grup intervenție

Cod proiect

Nume Proiect Județ Promotor Localitate

PET060 Parteneriat pentru incluziune! IS Fundația „Alături de Voi” România

Miroslava

PET009 Incluziunea socială și profesională a tinerilor aflați în situații de risc - ISOSTUD

DB Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Târgoviște

PET049

TINEREȚE RESPONSABILĂ ÎNTR-O COMUNITATE DINAMICĂ - educația în sprijinul incluziunii sociale eficiente a tinerilor din județul Bihor aflați în situație de risc

BH DGASPC Bihor Oradea

PET042 SUCCES ȘI INDEPENDENȚĂ MS Fundația Transilvana Alpha

Târgu Mureș

PET029 „Educați azi, valoroși mâine” B Fundația Estuar București

PET031 Un model de servicii integrate oferite tinerilor din mediul rural și din sistemul de protecția copilului

B Asociația SOS Satele Copiilor România

București

PET021 Mobilitate și viață independentă pentru tinerii cu dizabilități din România

IF Fundația Motivation România

Cornetu

PET079 Centre de incluziune socio-profesională a tinerilor aflați în situație de risc

PH ISJ Prahova Ploiești

PET072 Educația, șansa mea pentru o nouă viață!

OT ISJ Olt Slatina

PET061 Programe educaționale și de consiliere pentru prevenirea abandonului școlar în Județul Vaslui

VS ISJ Vaslui Vaslui

PET020 „Inovare prin acțiuni de integrare a tinerilor cu nevoi speciale”

CJ Consiliul Județean Cluj Cluj-Napoca

PEC062 Împreună pentru Copii! IS ISJ Iași Iași

PEC026 „Complex de servicii integrate" Pianu AB UAT Pianu Pianu

PEC045 Învață împreună cu mine BN UAT Municipiul Bistrița Bistrița

PEC024 Incluziunea socială a copiilor prin acces la educație

MM Serviciul Public de Asistență Socială, Baia Mare

Baia Mare

22

PEC014 O șansă la un viitor mai bun pentru copiii în situații de risc din Municipiul București

B

Centrul de Proiecte și Programe Educaționale și Sportive pentru Copii și Tineret București

București

PEC079 Program integrat de educație pentru diversitate

B

Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică - CATALACTICA, București

București

PEC004 Educând prezentul, construim viitorul PH DGASPC Prahova Ploiești

PEC033 Centre pentru Educație Incluzivă-Servicii integrate pentru copii din grupuri defavorizate

B Organizația Salvați Copiii, București

București

PEC053 Dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii aflați în situații de risc

BC Comuna Mărgineni Mărgineni

PEL085 Centru de Zi-copii din comunitatea de romi sat Zmeu, comuna Lungani

IS UAT Comuna Lungani Lungani

PEL081 Proactiv în spirit educativ IS UAT Comuna Dolhești Dolhești

PEL114 Centrul cultural educațional multifuncțional PROROMANES

AB UAT Teiuș Teiuș

PEL095 Centrul educațional „Egalitate de șanse"

AB UAT Ocna Mureș Ocna Mureș

PEL104 Înființarea centrului educațional comunitar pentru romii din comuna Luna

CJ UAT Comuna Luna Luna

PEL029 Centru de resurse pentru copiii și tinerii romi din comuna Budila

BV UAT Comuna Budila Budila

PEL028 Servicii integrate pentru copiii și tinerii romi din comuna Zizin

BV UAT Comuna Tărlungeni Tărlungeni

PEL131 Centru comunitar pentru comunitatea de romi de Peste Apă - Ghindari

MS UAT Comuna Ghindari Ghindari

PEL098 Centrul educațional Petelea MS UAT Comuna Petelea Petelea

PEL052 Șanse la integrare pentru copiii și tinerii aflați în situații de risc din comuna Cartier Nou, oraș Mărășești

VN UAT Mărășești Mărășești

23

C1

Grup control

Cod proiect


PET058 Servicii integrate regionale pentru sprijinirea familiilor monoparentale din Iași și Onești

IS Fundația HECUBA Iași Iași

PET010 Tinerii de azi pentru viitorul de mâine DB DGASPC Dâmbovița Dâmbovița

PET039 RĂMÂI ÎN ȘCOALĂ, FII CEL MAI BUN! HD ISJ Hunedoara Hunedoara

PET037 Educație cu IMPACT CJ FCRCR Cluj-Napoca

PET036 O carieră în inginerie pentru tinerii în situații de risc

CJ Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Cluj-Napoca

PET052 PROSOCIAS - Măsuri integrate de incluziune socială pentru tinerii în situații de risc din jud. Satu Mare

SM DGASPC Satu Mare Satu Mare

PET044 SPRINT pentru integrarea tinerilor B Fundația pentru o Societate Deschisă

București

PET045 HORA - Măsuri Holistice și Remediale în dezvoltarea abilităților de viață independentă

B Fundația Tineri pentru Tineri

București

PET033 Învață, cunoaște, aplică B Asociația C4C-Communication for Community

București

PET022 ACCES - Accesul la consiliere în carieră, educație și incluziune socială pentru tinerii aflați în situații de risc

B Primăria Sector 4 Municipiul București

București

PEC056

Mecanisme integrate de intervenție educațională, psiho-socială pentru copii și familii la risc din județele IS, TM și municipiul B

IS Fundația Serviciilor Sociale BETHANY

Iași

PEC047 Cooperare româno-norvegiană pentru copii cu probleme socio-comportamentale

CJ Fundația caritabilă Sfântul Daniel

Cluj-Napoca

PEC057 O șansă la viață în familie MM Fundația Hope and Homes for Children România

Baia Mare

PEC043 Program after school pentru copiii din medii rurale, defavorizate

CJ Asociația Bridge Language Study House

Cluj-Napoca

PEC042 O șansă pentru fiecare BV UAT Făgăraș Făgăraș

24

PEC090 Centru educațional pentru reducerea inegalităților și promovarea incluziuni sociale

BV UAT Comuna Drăguș Drăguș

PEC030 Reabilitare, modernizare și dotarea Centrului de plasament nr.7, Vidra

IF Consiliul Județean Ilfov Vidra

PEC069 Împreună pentru viitorul copiilor din Prahova. Centrele educaționale ca soluție la problemele copiilor la risc

PH ISJ Prahova Prahova

PEC066 „O șansă pentru un viitor mai bun” - Construcție Centru educativ Supan

BC UAT Comănești Comănești

PEC058 Comunitatea incluzivă - Pași spre viitor VS DGASPC Vaslui Vaslui

PEL124 Înființare Centru de zi pentru copii în comuna Tureni

CJ UAT Comuna Tureni Tureni

PEL123 Îmbunătățirea accesului la educație a copiilor și tinerilor romi în situații de risc

AB UAT Comuna Săcel Săcel

PEL083 Centru de consiliere și orientare profesională pentru tinerii de etnie rromă din Hîrlău

IS UAT Hîrlău Hîrlău

PEL086 Școala după școală - pentru copiii romi din Ciohorani

IS UAT Comuna Ciohorani Ciohorani

PEL128 Centrul educațional Suseni MS UAT Comuna Suseni Suseni

PEL105 Centrul pentru Integrare Comunitară Beica de Jos

MS UAT Comuna Beica de Jos Beica de Jos

PEL134 Educația tuturor copiilor = Viitorul pentru Chirileu

MS UAT Comuna Sînpaul Sînpaul

PEL051 Măsuri integrate pentru o educație completă

BV UAT Comuna Bunești Bunești

PEL133 Toți copiii contează MS UAT Sângeorgiu de Pădure

Sângeorgiu de Pădure

PEL063

Servicii multifuncționale Școala pe roți - măsuri integrate pentru asigurarea participării și menținerea accesului la educație formală pentru preșcolarii și școlarii mici de etnie romă

VN UAT Vîrteșcoiu Vîrteșcoiu

25

C2

Grup intervenție

Cod proiect


PEH094 „Reconsiderarea instrumentelor de politică publică în procesul incluziunii pentru grupurile vulnerabile"

VL Asociația Tinerilor Rromi Vâlcea

Vlădești

PEH095 Dezvoltare de strategii și politici pentru a acorda șanse egale copiilor aparținând grupurilor vulnerabile

BN ISJ Bistrița-Năsăud Bistrița

PEH097 Together we are more – Proiect de cooperare pentru prevenirea excluziunii sociale și economice

CJ Fundația Creștină Diakonia

Cluj-Napoca

PEH090 Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiențe de vedere

CJ Asociația PONTES Cluj-Napoca

PEH040 Centru pilot și rețea pentru incluziunea și siguranța copiilor în școlile din Brașov

BV Școala Gimnazială nr. 12, Brașov

Brașov

PEH084

Dezvoltarea în județul Mureș a rețelei interinstituționale de prevenire, intervenție și combatere a violenței asupra copiilor

MS DGASPC Mureș Târgu Mureș

PEH059 CLIMAT. Managementul conflictelor în școală

B UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

București

PEH018 Strategii pentru viitor, strategii pentru tineri

B Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport

București

PEH015

MASPA - Măsuri pentru promovarea non discriminării și incluziunii sociale în mediul școlar, comunitate și pe piața muncii pentru persoanele cu autism cu focus pe comunitățile de roma

B Fundația Romanian Angel Appeal (Fundatia Apelul Îngerului Român) - RAA

București

PEH009

Nediscriminarea înseamnă drepturi egale! Accesul echitabil al copiilor romi la servicii de sănătate - o condiție fundamentală într-o societate nediscriminatorie

B Asociația Institutul pentru Politici Publice (IPP)

București

26

C2 Grup control

Cod proiect


PEH045 Combaterea discriminării prin promovarea incluziunii sociale

DB Fundația Dezvoltarea Popoarelor

Dâmbovița

PEH101 Comunitate și solidaritate BH DGASPC Bihor Oradea

PEH098 Împreună pentru un viitor mai bun SM UAT Negrești Oaș Negrești Oaș

PEH085 Plan inteligent de acțiune locală - PALISTAR

CJ Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Cluj-Napoca

PEH037 Diagnostic de afaceri împotriva excluziunii

SB Universitatea „Lucian Blaga”

Sibiu

PEH081 Îmbunătățirea calității serviciilor sociale oferite copiilor și tinerilor în situații de risc

SB Complexul de servicii Sibiu

Sibiu

PEH042 Strategii Locale privind Incluziunea Socială a Comunității de Romi

B Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate SASTIPEN

București

PEH035 Primării mici, abordări coerente GL Fundația pentru o Societate Deschisă

Galați

PEH075 Un pas înainte pentru sănătatea și educația romilor din județul Neamț

NT Instituția Prefectului Județului Neamț

Neamț

PEH019 Sportul ca instrument de integrare socială

B Ministerul Tineretului și Sportului

București

27

III. EVALUAREA REZULTATELOR PROGRAMULUI

1. Evaluarea rezultatelor privind participarea la educație a copiilor și tinerilor

aflați în situații de risc

1.1. Descrierea participanților la cercetare

În cadrul etapei cantitative au fost chestionați un număr total de 1201 respondenți. Volumul eșantioanelor a fost, astfel, de 600 subiecți în grupul de intervenție, beneficiari ai proiectelor FRDS din categoriile Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc și Local și 601 subiecți în grupul de control, potențiali beneficiari ai proiectelor FRDS din aceleași categorii. Pentru a realiza eșantioanele, au fost selectate câte 10 proiecte implementate, respectiv depuse dar nefinanțate din fiecare dintre cele trei apeluri; din rândul beneficiarilor fiecărui proiect (conform listelor de beneficiari puse la dispoziție de echipele de implementare ale proiectelor sau utilizând metoda bulgărelui de zăpadă) au fost selectați câte 20 de respondenți – pentru grupul de intervenție; eșantionul de control a fost realizat selectând câte 20 de respondenți din localitățile vizate de fiecare proiect, utilizând metoda bulgărelui de zăpadă, respectând criteriile definitorii ale grupurilor țintă (conform proiectelor depuse).

În cazul a 31% dintre subiecții chestionați în cadrul etapei cantitative, aparținând grupului de intervenție, numărul persoanelor din gospodărie este de patru, în 19% - de cinci și în 15% - de trei persoane. Media numărului de persoane din gospodărie este 5,01. Situația aceasta este asemănătoare celei prezente în grupul de control, unde în cele mai multe dintre cazuri (27%), numărul persoanelor din gospodărie este tot de patru, media fiind de 5,51.

Distribuția procentelor numărului de copii sub 18 ani între cele două grupuri păstrează similarități, diferențe mai mari fiind în cazul persoanelor care nu au copii de vârstă minoră: 12% pentru grupul de intervenție și 4% specific grupului de control. În medie, cele două grupuri au câte 2,22 copii de vârstă sub 18 ani (intervenție), respectiv 2,38 copii (control).

Cel mai frecvent întâlnit tip de familie în cele două grupuri analizate este acela nuclear sau monoparental, cu părinți și copii, 60% fiind cei care descriu aceste situații specifice grupului de intervenție și cu nouă în plus în grupul de control. Acestui tip de familie îi urmează cel cu mai multe generații: părinți, copii, bunici (15% - grup intervenție, versus 14% - grup de control) și cel cu mai multe rude: părinți, copii, alte persoane (11% versus 8%).

Locuința a maxim două treimi dintre respondenții din cadrul ambelor grupuri este proprietate personală, cu acte (57% - intervenție versus 66% - control), iar 19%, respectiv 10% stau într-o locuință pe care o au în proprietate fără acte; în chirie, cu acte, stau câte 6% dintre respondenții din ambele grupuri, în timp ce în locuința părinților sau bunicilor stau în proporție mai ridicată intervievații din grupul de intervenție (5% versus 2%). Locuința a mai

28

mult de o treime dintre subiecți are două camere (câte 37%), iar aproape un sfert dintre participanții la studiu stau într-o locuință cu trei camere (23% față de 24%) și aproape o cincime – într-o locuință cu o cameră (18% față de 16%).

Din întreg eșantionul, aproximativ jumătate dintre copiii beneficiari direcți sunt de gen feminin și jumătate de gen masculin (51% versus 48% - feminin, respectiv 49% față de 51% - masculin, în grupul de control).

În etapa calitativă, pentru cele trei apeluri, au fost realizate 12 interviuri semi-structurate cu membri ai echipelor de implementare – câte patru pentru fiecare categorie de proiect și șase focus grupuri, cu beneficiari direcți ai proiectelor (părinți ai copiilor din grupul țintă, în cazul Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc și Local, respectiv tineri în cazul Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc).

Cele două proiecte analizate pentru Local au fost derulate cu unul dintre obiectivele principale de a asigura activități de tip after school elevilor din două comunități de romi: „La Barăci”, din Ocna Mureș, județul Alba și „Cartierul Nou” din Mărășești, județul Vrancea; promotorii proiectelor au fost în primul caz – Primăria, alături de un ONG, respectiv doar Primăria, în cealaltă situație. În ambele proiecte au fost derulate mai multe tipuri de activități, care au vizat, pe lângă copiii din grupul țintă, și părinți ai acestora, dar și tineri.

Pentru analiza calitativă a rezultatelor proiectelor finanțate în cadrul componentei Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc au fost alese două proiecte: „Program integrat de educație pentru diversitate (PIED)”, derulat în Giulești-Sârbi, București și „Învață împreună cu mine”, derulat în Viișoara și Sărata, municipiul Bistrița, care s-au adresat copiilor din două, respectiv o școală generală. În ambele cazuri obiectivele principale urmăreau îmbunătățirea performanțelor școlare și menținerea în sistemul de învățământ a unor copii aflați în situații de risc prin activități de tipul after school, dar și altele, precum și alte activități adresate familiilor acestora și unor specialiști din comunitate. Promotor al primului proiect a fost un ONG, iar promotorul celui de-al doilea a fost Primăria municipiului.

Proiectele evaluate în cadrul cercetării pentru apelul Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc au fost „Incluziunea socială și profesională a tinerilor aflați în situații de risc – ISOSTUD”, promovat de Universitatea din Târgoviște și „Parteneriat pentru Incluziune”, promovat de un ONG în parteneriat cu autorități publice locale și alte organizații din societatea civilă. Scopul primului proiect a fost acela de a susține tineri aflați în situații de risc pentru a evita abandonul școlar și manifestarea altor factori de risc ce pot împiedica dezvoltarea personală și incluziunea lor socială, iar scopul celui de-al doilea proiect a fost integrarea socială și profesională a tinerilor cu vârste cuprinse intre 16-29 ani, din grupuri vulnerabile din județele Iași, Vaslui, Constanța și Mureș, în special din mediul rural. Activitățile au constat în derularea de stagii de practică, cursuri de formare, servicii de consiliere și orientare profesională, precum și asistență psiho-socială pentru prevenția anumitor comportamente deviante.

29

1.2. Participarea școlară a copiilor și tinerilor aflați în situații de risc

1.2.1. Probleme cu care se confruntă copiii și tinerii aflați în situații de risc

Din cercetarea calitativă reiese că problemele cu care se confruntă copiii și tinerii aflați în situații de risc, care au beneficiat de activitățile derulate în cadrul proiectelor Local, Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc și Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc, se încadrează în două categorii principale. Primul grup de factori care influențează, direct sau indirect, parcursul și rezultatele școlare ale beneficiarilor direcți este cel al condițiilor economice și sociale în care trăiesc familiile de proveniență. Lipsurile materiale, nivelul scăzut de educație a membrilor familiei, lipsa susținerii și motivării din partea persoanelor apropiate, conflictele din familie, dezinteresul sau absența părinților conduc, în cele mai multe cazuri, la scăderea ratei de participare a copiilor și tinerilor la procesul educațional și, ulterior, la abandon școlar.

A doua categorie de probleme identificate de intervievați se referă la mediul educațional în care învață copiii și tinerii aflați în situații de risc. Pe de o parte, lipsa unor servicii de informare, orientare și consiliere referitoare la modalități practice de dezvoltare personală ori de rezolvare a problemelor specifice vârstei îi lasă pe copii și tineri fără sprijin în identificarea de soluții la aceste probleme. De asemenea, lipsa unor servicii de informare cu privire la oportunitățile de pe piața muncii sau de formare practică a tinerilor pentru viața profesională activă, precum și inadecvarea programelor de învățământ formale la nevoile și aspirațiile copiilor și tinerilor au ca rezultat reducerea interesului unora dintre ei pentru școală și scăderea participării la activități educaționale.

Cercetarea cantitativă relevă că mai mult de jumătate dintre copii se deplasează pe jos până la școală/grădiniță (60% - intervenție versus 56% - control) în timp ce cu transportul public se deplasează 13%, respectiv 21%. În cele mai multe dintre cazuri (72% din cazuri în grupul de intervenție și 75% în cel de control), școala/grădinița este situată la o distanță de până în trei kilometri față de casă, situații diferite fiind întâlnite în 13% dintre cazurile grupului de intervenție și în 22% dintre cazurile celuilalt grup.

Problemele financiare, precum și condițiile de viață pe care le au acasă o parte dintre tinerii și copiii implicați în proiectele FRDS reprezintă, atât în accepțiunea beneficiarilor, cât și a membrilor echipelor de implementare intervievați, cauza principală a scăderii ratei de participare școlară. Problemele de ordin material, precum alimentația precară (lipsa hranei preparate), locuirea în condiții improprii (într-un spațiu neîncăpător, fără un loc în care să-și poată pregăti lecțiile), îmbrăcămintea insuficientă sau inadecvată pentru școală, lipsa accesului la utilități (apă caldă, curent electric) sau lipsa produselor necesare menținerii igienei personale (în consecință, apariția paraziților) reprezintă, mai ales în cazul copiilor proveniți din comunități de etnie romă, atât cauze ale absenteismului școlar, cât și riscuri pentru starea lor de sănătate. Toate aceste situații apar în cazul copiilor și tinerilor proveniți din familii asistate social sau fără niciun venit, în care părinții nu au un loc de muncă stabil.

30

Din interviurile calitative reiese că în cazul familiilor cu probleme materiale majore, un factor important care contribuie la creșterea absenteismului școlar este alimentația precară pe care copiii de vârstă școlară o primesc acasă. Reprezentanții echipelor de implementare declară că au întâlnit, mai ales în familii de etnie romă, cazuri în care copiii sunt hrăniți necorespunzător, respectiv nu le este asigurată hrana caldă zilnică, fie pentru că familiile au venituri insuficiente în raport cu numărul mare de membri, fie pentru că părinții nu au cunoștințe minimale de îngrijire a copiilor. Astfel, din cauza hranei insuficiente, copiilor le lipsește capacitatea de efort intelectual pentru durata unei zile de activități școlare și, în consecință, nu participă la cursuri sau, în zilele în care merg la școală, rămân doar la primele ore ale programului.

Din discuțiile cu beneficiarii și cu persoanele angajate în proiectele FRDS reiese că, în cazul copiilor de școală primară sau de gimnaziu care provin din familii foarte sărace și cu mulți membri – îndeosebi familii din comunitățile de romi –, părinții nu au veniturile necesare pentru a achiziționa haine sau rechizite pentru fiecare copil. Prin urmare, copiii de vârstă școlară nu au îmbrăcăminte sau încălțăminte adecvată pentru fiecare sezon, astfel încât nu pot participa la activități școlare, deși sunt înscriși la școală.

Tinerii și copiii proveniți din familii (indiferent de etnie) în care părinții au un loc de muncă sau un venit stabil, dar insuficient pentru numărul membrilor din gospodărie, se găsesc, de asemenea, într-o situație de risc. Veniturile insuficiente ale familiei îi determină pe tineri, iar, în anumite situații, chiar și pe unii copii de 15-16 ani, să își caute un loc de muncă, astfel încât să se poată întreține singuri sau să contribuie la bugetul familiei. După angajare, aceștia participă la activitățile școlare în funcție de programul pe care îl au la locul de muncă (în cazul studenților) sau abandonează școala (cum se întâmplă în cazurile unor copii de clasa a opta, care renunță la școală pentru a munci).

Membrii echipelor de implementare, precum și părinții sau tutorii copiilor implicați în proiecte relatează că au cunoștință de cazuri de copii romi din grupurile țintă, care, pentru a contribui la veniturile familiei, au fost determinați de părinți să cerșească, atât în perioada anterioară, cât și după implicarea lor în proiecte. Singura perioadă în care acești copii au participat la activitățile școlare fără a fi nevoiți să aducă bani familiei a fost, conform instructorilor educativi, cea în care s-a implementat proiectul FRDS.

Un alt factor important, care influențează, însă indirect, absenteismului școlar, este nivelul de educație al părinților. Conform relatărilor reprezentanților echipelor de implementare, părinții cu nivel scăzut de școlaritate (școala primară) sau cei nealfabetizați împărtășesc ideea că nu există o legătură între educație și reușita în viață. Prin urmare, preocuparea lor pentru situația școlară a copiilor este scăzută, iar sprijinul moral și material pentru participarea acestora la cursuri lipsește de cele mai multe ori. Totodată, acești părinți nu au nici pregătire școlară suficientă pentru a-i ajuta pe copii la realizarea temelor.

După părerea reprezentanților echipelor de implementare, o problemă care derivă din lipsa de educație a părinților și care are o influență importantă asupra prezenței copiilor și tinerilor la școală este dezinteresul membrilor adulți din familie față de situația școlară a celor din urmă, precum și lipsa susținerii morale, a încurajării lor să continue studiile. În cazul copiilor care învață în ciclurile primar și gimnazial, părinții sau alți membri adulți ai familiilor respective

31

nu își asumă responsabilități în ceea ce privește pregătirea lor pentru școală, acordarea de sprijin în efectuarea temelor sau menținerea unei legături permanente cu reprezentanții școlii. În cazul tinerilor proveniți din familii cu situație materială precară și cu un nivel de educație redus, părinții sunt mai degrabă interesați de bunăstarea pe termen scurt a acestora și, prin urmare, sunt mai preocupați să-i îndemne pe tineri să își caute un loc de muncă și să se întrețină singuri decât să-i motiveze în vederea continuării studiilor.

O altă cauză a abandonului școlar, întâlnită în cazul familiilor cu venituri insuficiente, este plecarea părinților la muncă în străinătate. Membrii echipelor de implementare menționează că, în unele cazuri, părinții își iau cu ei copiii de vârstă școlară. Astfel, respectivii copii, deși sunt înscriși la școală, nu mai pot frecventa cursurile și, în consecință, sunt puși în situația să repete anul de studii sau să abandoneze. În alte situații, copiii rămân acasă cu unul dintre părinți sau cu rudele. Această schimbare a configurației familiale, mai ales când se întâmplă copiilor de vârste mici, le influențează dezvoltarea și, în consecință, generează probleme de integrare școlară. De asemenea, absența părinților are ca efecte lipsa unei supravegheri constante și a sprijinului emoțional, necesare mai ales copiilor din ciclurile primar și gimnazial pentru a fi motivați să participe la activități educaționale și, mai ales, să promoveze anul de studii și să continue educația.

În ceea ce privește mediul educațional, factorul principal care are un impact negativ asupra ratei de participarea școlară a copiilor și tinerilor îl reprezintă inadecvarea programei școlare la realitățile curente și, mai ales, la nevoile specifice vârstei lor. Din perspectiva tinerilor intervievați, a părinților, dar și a membrilor echipelor de implementare, informațiile oferite elevilor și studenților de către sistemul educațional formal, indiferent de nivelul de studii, nu sunt adaptate cerințelor actuale de pe piața muncii. De asemenea, metodele folosite în educația formală nu sunt orientate către identificarea și dezvoltarea aptitudinilor individuale, astfel încât să crească șansele de integrare socială și de reușită în viață a beneficiarilor acestor servicii educaționale. Într-un astfel de context, copiii și tinerii înțeleg cu greu importanța școlii pentru viitorul lor și, în timp, ajung să fie mai motivați de câștiguri materiale pe termen scurt decât de continuarea studiilor.

1.2.2. Participarea și rezultatele școlare ale copiilor și tinerilor aflați în situații de risc

Cercetarea cantitativă relevă faptul că majoritatea copiilor de peste șase ani implicați în proiecte (89%) au mers la școală anul trecut zilnic sau aproape zilnic. În grupul de intervenție, situațiile de întrerupere a școlii sau cele în care copiii nu au fost înscriși la școală sunt rare: apar doar în 3%, respectiv sub 1% din cazuri. Conform respondenților, motivele principale pentru care copiii din grupul de intervenție au întrerupt școala sunt lipsurile materiale ale familiei, situațiile în care apar căsătoria sau graviditatea, respectiv percepția că educația nu este importantă, aspecte remarcate și de membrii echipelor de implementare a proiectelor (și prezentate în secțiunea anterioară). Rezultatele obținute pentru grupul de control sunt

32

similare: 87% dintre copiii de peste șase ani au mers la școală zilnic anul trecut, 2% au întrerup școala, iar 1% nu au fost înscriși la școală.

În privința tinerilor cu vârsta de peste 16 ani, din cercetarea cantitativă reiese că o treime au beneficiat de cursuri de formare profesională (38% în grupul de intervenție față de 35% în grupul de control), iar aproximativ jumătate au încercat să își caute un loc de muncă (41% versus 50%). Situațiile în care subiecții au beneficiat de cursuri de pregătire pentru viață (IT, limbi străine etc.) sau de orientare profesională sunt mai numeroase în cazul grupului de intervenție (62% versus 21%, respectiv 55% versus 36%). În schimb, acest lucru nu este valabil când vine vorba de calitatea copiilor sau tinerilor de a avea un loc de muncă, indiferent că este cu forme legale (12% - intervenție față de 23% - control) sau lucrează la negru (4% față de 12%). Indiferent dacă analizăm grupul de intervenție sau cel de control, în mai mult de un sfert dintre cazuri copiii respondenților au o diplomă de calificare (29% versus 27%).

Interviurile și focus grupurile realizate cu beneficiarii evidențiază faptul că participarea și rezultatele școlare ale copiilor și tinerilor din grupurile țintă diferă în funcție de interesul părinților sau al elevilor pentru școală, al condițiilor materiale de acasă, precum și al necesității de a avea un loc de muncă (în cazul studenților). Cea mai mare parte dintre copiii și tinerii din grupurile țintă a intrat în proiecte având un istoric educațional bun (prezență constantă la cursuri, rezultate satisfăcătoare la învățătură), însă condițiile materiale de acasă îi plasează în situația de risc de a nu putea continua studiile. Această situație este specifică elevilor ce provin de regulă din familii în care părinții, în ciuda dificultăților materiale sau familiale, sunt interesați de rezultatele lor școlare și mențin o comunicare permanentă cu profesorii, prin participare la ședințe inițiate de școală. Alți copii, însă, s-au aflat, anterior începerii proiectelor, în situație de risc din cauza absenteismului și a rezultatelor școlare slabe (note mici sau număr mare de corigențe). Conform membrilor echipelor de implementare, aceștia provin mai ales din comunitatea romă, din familii cu număr mare de copii, respectiv din familii asistate social, care nu pot asigura condiții materiale copiilor pentru a merge la școală (hrană, îmbrăcăminte, transport, rechizite).

Din interviurile cu părinții și tinerii reiese că, în cazul elevilor care participă de regulă la activitățile școlare formale, situațiile în care în care absentează sunt doar acelea în care se îmbolnăvesc, când nu au suficiente haine sau când nu-și pregătesc temele, din motive legate de lipsa de timp sau de nepriceperea părinților în a-i ajuta. Motivele pentru care copiii din această categorie participă frecvent la activitățile școlare, conform intervievaților, sunt, în principal: preocuparea părinților pentru situația lor școlară (în unele cazuri datorată și faptului că alocația copiilor este condiționată de prezența la școală), precum și interesul copiilor de a nu pierde continuitatea lecțiilor, deoarece, în această situație nedorită, efortul de a recupera conținuturile predate este mult prea mare. În cazul tinerilor care studiază la nivel universitar, absența de la cursuri se datorează de regulă faptului că au un loc de muncă, necesar pentru a se întreține. Cei care nu se află în aceste situații declară că participă frecvent la activitățile școlare.

În cazurile mai puțin frecvente ale copiilor și tinerilor cu număr mare de absențe și cu rezultate slabe la învățătură, cauzele principale ale neparticipării, conform membrilor

33

echipelor de implementare și părinților, sunt: problemele financiare și condițiile materiale de acasă, dezinteresul și neglijența părinților față de educație, precum și dezinteresul copiilor sau tinerilor față de activitățile școlare formale. Conform instructorilor educaționali intervievați, în comunitățile de etnie romă, în care există familii ai căror membri adulți au o atitudine de indiferență față de școală sau care au situații materiale extrem de precare, absenteismul școlar este mai mare. Responsabilii din proiecte susțin că, în privința acestor copii, riscul de abandon este mai crescut la nivelul claselor primare, respectiv, în cazul fetelor de etnie romă, în jurul vârstei de 12-13 ani, deoarece, conform tradiției, unele dintre ele se căsătoresc.

În privința rezultatelor școlare, din cercetarea cantitativă reiese că 8% dintre copiii și tinerii de vârstă școlară din grupul de intervenție au repetat o clasă (comparativ cu 12% în grupul de control), 9%, nu prea știu sau nu știu deloc să scrie (respectiv 13% în grupul de control), iar câte 11% din ambele grupuri nu prea știu sau nu știu deloc să citească. De asemenea, 19% din copiii care au beneficiat de activitățile desfășurate în proiecte nu prea știu sau nu știu deloc să folosească calculatorul, comparativ cu 27% dintre copiii care nu au beneficiat de proiecte.

Rezultatele școlare ale copiilor și tinerilor sunt diferite, în funcție de participarea acestora la activitățile educaționale formale și de condițiile materiale și familiale de acasă. Atât tinerii, cât și părinții intervievați declară că sunt mulțumiți de rezultatele lor (tinerii) sau ale copiii lor (părinții) la învățătură. Din discuțiile de grup cu părinții reiese că satisfacția lor față de rezultatele școlare ale copiilor este mult mai mare în urma participării acestora din urmă la activitățile desfășurate la centrele de zi finanțate prin proiectele Local sau la programele de tip after school derulate în cadrul proiectelor Sinergii, îndeosebi în urma ajutorului primit în realizarea temelor.

De asemenea, din interviuri reiese că, în cazul unora dintre copiii din grupul țintă (îndeosebi a elevilor de la nivel școlar primar), există un deficit de cunoștințe și abilități cu care intră în școală, astfel încât sunt nepregătiți pentru cerințele specifice învățământului formal. Acești elevi au nevoie de o atenție specială și de pregătire individualizată pentru a ajunge la nivelul celorlalți colegi și pentru a reuși să obțină rezultatele așteptate de părinți, însă intervievații consideră că metodele folosite în învățământul tradițional nu sunt adecvate în acest scop. Prin urmare, atât din punctul de vedere al părinților, cât și al instructorilor educaționali din proiecte, programele de tip after school sau de meditații non-formale implementate în cadrul proiectelor FRDS sunt un mare câștig pentru acești copii, deoarece promovează metode de sprijin individualizat în efectuarea temelor sau pregătirea lecțiilor.

1.2.3. Capacitatea de implicare a părinților sau membrilor familiei în educația copiilor

Din interviurile realizate reiese că implicarea părinților în educația copiilor și tinerilor este diferită de la o situație la alta. Unii părinți sunt interesați de participarea și rezultatele școlare ale copiilor, le monitorizează prezența la școală, discută cu ei despre activitățile educaționale și, atunci când este cazul, intervin, la solicitările profesorilor, pentru îndreptarea conduitei

34

copiilor în privința școlii. În general, faptul că acești părinți sunt preocupați de situația școlară a copiilor se datorează atitudinii pozitive pe care o au față de educație. Alți părinți, însă, au un interes mai scăzut pentru participarea copiilor la activități educaționale, fie pentru că nu valorizează educația, fie pentru că nu au timpul sau cunoștințele necesare implicării active în pregătirea copiilor pentru școală. De asemenea, părinții care au mai mulți copii (membrii echipelor de implementare menționează cazuri de părinți cu mai mult de 5-6 copii la școală) sau cei care au un loc de muncă solicitant nu au timpul și energia necesare pentru a se implica în sprijinirea copiilor la efectuarea temelor sau pentru participarea la ședințele la care sunt convocați de către școală.

Cercetarea cantitativă relevă că jumătate dintre respondenții din grupul de intervenție au participat la o ședință cu părinții sau o discuție la școală în urmă cu o lună, iar un sfert dintre participanții la cercetare, din același grup, au participat la astfel de întâlniri în urmă cu mai mult de o lună; un sfert dintre ei nu răspund la întrebare. În grupul de control, în schimb, doar 36% dintre persoanele chestionate au participat la ședințe în urmă cu o lună, iar 50% în urmă cu mai mult timp sau niciodată.

Din relatările părinților intervievați în cadrul cercetării calitative reiese că participă frecvent (aproximativ o dată pe lună) la întâlnirile convocate de școală, însă acest lucru se întâmplă de regulă la solicitarea expresă a școlii (ședințe cu părinții) și mai rar la inițiativa lor. În același sens, doar 15% dintre respondenții din anchetă declară că întâlnirile sau discuțiile de la școală au avut loc la inițiativa lor, ceilalți (85%) indicând că inițiativa a aparținut școlii. Prin comparație, în cazul celor care nu au beneficiat de proiectele FRDS, doar 6% dintre respondenți susțin că au avut inițiativa convocării de întâlniri la școală. De asemenea, din interviurile calitative reiese faptul că femeile sunt cele care interacționează mai frecvent cu școala și sunt mai interesate de situația școlară a copiilor.

Tinerii care află la vârsta la care sunt responsabili în privința propriilor alegeri educaționale (precum studenții) declară în cadrul interviurilor calitative că părinții i-au susținut, cel puțin moral, pe întreg parcursul lor școlar și, astfel, au reușit să își continue studiile până la nivel de facultate. Tinerii relatează că inclusiv în situațiile în care părinții nu au înțeles orientarea profesională pe care și-au ales-o, suportul lor moral, iar în unele cazuri chiar material, a fost prezent.

În cazul copiilor sau tinerilor care ajung la un nivel de școlaritate mai ridicat decât al părinților, sprijinul din partea celor din urmă se limitează, în cele mai multe cazuri, la asigurarea condițiilor materiale necesare copiilor pentru a merge la școală, respectiv la susținerea și încurajarea lor de a continua studiile. În situațiile în care părinții nu au capacitatea financiară sau nu au nivelul de școlaritate necesar pentru a conștientiza importanța școlii pentru viitorul copiilor, implicarea familiei în educația acestora este foarte scăzută. Conform membrilor echipelor de implementare, acest din urmă caz este mai pregnant în comunitățile de romi, unde, din cauza sărăciei și a lipsei de educație a adulților, o parte semnificativă dintre părinți aleg să nu țină legătura cu școala, iar unii dintre ei, chiar atunci când li se oferă consiliere în privința importanței educației pentru viitor, refuză să accepte participarea copiilor la activitățile școlare formale. Există însă și cazuri în care, în ciuda situațiilor materiale precare

35

(nu au loc de muncă, nu au îmbrăcăminte pentru copii, nu le pot asigura hrana pentru orele de curs), unii părinți din comunitățile de romi menționează că depun eforturi pentru a-i trimite pe copii la școală, deoarece își doresc integrarea lor socială și reușita lor în viață.

Există și situații, relatate de intervievați, în care implicarea părinților este influențată de relațiile conflictuale pe care le au cu anumite cadre didactice, generate de nemulțumirile primilor față de comunicarea deficitară și de lipsa de preocupare a celor din urmă în privința problemelor materiale sau familiale cu care se confruntă copiii acasă. Din perspectiva acestor părinți, atitudinile profesorilor sunt cele care fac colaborarea dificilă: fie transmit informații către familii doar în mod formal, fără a se asigura că mesajul a și ajuns la destinație, fie îi apostrofează pe părinți pentru comportamentele negative ale copiilor, fără a discuta cu aceștia posibilele cauze și soluții, fie părinții nu sunt consultați când se iau decizii la școală.

Pentru sporirea interesului membrilor familiilor care au o atitudine de neglijență față de participarea și rezultatele școlare ale copiilor, reprezentanții echipelor de implementare consideră că cea mai bună soluție aflată la îndemâna școlii constă în cultivarea unor relații de colaborare mai strânsă între profesori și părinți. În aceste cazuri, pentru a da un imbold implicării părinților în sprijinirea activităților educaționale, este necesar ca școala să aibă inițiativa de a se interesa mai mult de condițiile în care trăiesc familiile elevilor, precum și de a găsi soluții pentru ameliorarea relațiilor dintre părinți și profesori printr-o comunicare mai frecventă și orientată nu doar spre informare, ci și spre rezolvarea de probleme prin cooperare. De asemenea, în cazul familiilor de romi, un rol important pentru stimularea implicării părinților în problemele școlare ale copiilor îl are intervenția mediatorului școlar. Implicarea unor persoane din comunitatea romă în acțiuni prin care să convingă părinții să-și înscrie copiii la grădiniță și școală sau să-i informeze asupra beneficiilor prezenței constante a copiilor la activități școlare reprezintă, în opinia membrilor echipelor de implementare, o soluție eficientă de creștere a capacității de implicare a părinților.

1.3. Atitudinea beneficiarilor direcți și indirecți față de educație

1.3.1. Percepția membrilor familiei, respectiv a tinerilor asupra importanței educației

Din cercetarea cantitativă reiese că există un interes crescut pentru educație din partea majorității părinților sau altor membri de familie și a tinerilor. Atât respondenții din grupul de intervenție, cât și cei din grupul de control declară în proporții mari că sunt foarte interesați de educația copiilor lor (diferențele fiind de doar 3 procente, în favoarea celor din grupul de intervenție – 69% versus 66%). Per ansamblu, însă, 79% dintre respondenții din grupul de intervenție se declară interesați sau foarte interesați de educația propriilor copii, spre deosebire de 91% din grupul de control, pe când doar 2% spun că sunt puțin sau deloc interesați (în ambele grupuri de respondenți). Este important de precizat că o cincime dintre persoanele chestionate din grupul de intervenție nu au răspuns întrebării.

36

De asemenea, cea mai mare parte a respondenților din grupul de intervenție (79%) sunt de părere că educația este importantă și foarte importantă pentru reușita în viață a copiilor și doar 2% o consideră lipsită de importanță sau puțin importantă, pe când 20% nu răspund la întrebare. Un procent mai mare de intervievați din grupul de control consideră că educația este importantă sau foarte importantă pentru reușita copiilor lor (88%), iar 2% o consideră neimportantă, însă diferența dintre cele două grupuri sunt influențate și de ponderea mai mică (9%) a refuzului de a răspunde la întrebare din grupul de control.

Cercetarea calitativă scoate în evidență aspecte similare. Părinții participanți la discuțiile de grup consideră că educația școlară este o condiție necesară a reușitei în viață, a împlinirii personale și sociale. Percepția lor asupra educației este construită în jurul propriilor experiențe de viață. În accepțiunea lor, finalizarea studiilor face posibilă, în primul rând, ocuparea unui loc de muncă bine plătit. De asemenea, părinții susțin că educația este necesară pentru reușita profesională, pentru construirea unei cariere și poate oferi copiilor oportunități pe care ei înșiși nu le-au avut atunci când au terminat școala sau când au decis să-și întrerupă studiile pentru a munci.

Părinții percep importanța educației și prin prisma consecințelor pe care le are absența acesteia asupra viitorului, prin referirea la problemele care pot apărea pe parcursul vieții unei persoane care, din diverse motive, a abandonat școala. Conform părerilor acestora, pentru cei care nu au nici măcar studii elementare și nu știu să scrie sau să citească, șansele de a-și găsi un loc de muncă sau de a reuși în viață sunt reduse. Lipsa școlii îi face pe tineri vulnerabili pe piața muncii. În accepțiunea lor, chiar și pentru locuri de muncă din care se poate obține un venit scăzut este necesară măcar absolvirea liceului. Părinții consideră că, în condițiile economice din prezent, educația oferă tinerilor posibilitatea de a putea să se susțină financiar în viitor.

Din perspectiva părinților, educația școlară contribuie și la integrarea socială a copiilor, la creșterea toleranței față de diversitate culturală, prin faptul că oferă mediul propice pentru construirea de relații cu alți copii (ce provin din categorii sociale diferite) și pentru familiarizarea cu o diversitate de comportamente care îi pregătesc pentru viața adultă.

Conform opiniilor exprimate în interviuri, părinții își doresc de la copiii lor să continue studiile până cel puțin la nivel de liceu sau școală profesională (câțiva menționează chiar și facultatea), nefiind siguri, însă, că acest lucru se va și putea întâmpla, în special din cauza situațiilor materiale precare ale familie. Unii părinți sunt interesați ca tinerii să urmeze doar o școală profesională, aceasta părând soluția optimă care să echilibreze cheltuielile familiei cu întreținerea tânărului la școală și integrarea cât mai rapidă a acestuia pe piața forței de muncă.

Membrii echipelor de implementare sunt de părere că atitudinile părinților din grupurile țintă diferă în privința educației în funcție de nivelul lor de școlaritate. Cei care au parcurs mai mulți ani de școală sunt mai preocupați de educația copiilor și împărtășesc ideea că școala este importantă pentru viitorul lor. În schimb, părinții cu nivel scăzut de școlaritate sunt mai degrabă adepții concepției că nu există o legătură între educație și reușita în viață. Cele mai multe referiri ale intervievaților în acest sens sunt la adulții din comunitatea romă. În

37

accepțiunea unora dintre reprezentanții echipelor de implementare, o parte dintre părinții de etnie romă preferă, de multe ori, să își ia cu ei copiii la muncă (în străinătate sau în activități agricole), considerând că educația nu le poate aduce acestor copii venituri financiare comparabile cu cele obținute prin muncă fizică sau din asistență socială. Totuși, este evidențiată și ideea că generația tânără pare să fie mai conștientă de utilitatea educației pentru integrarea în societate și găsirea unui loc de muncă. În ambele grupuri părinții sunt slab educați, dar s-a constatat un nivel ușor mai înalt de educație (mai puține persoane fără nicio clasă) în grupul de bărbați.

De asemenea, o parte dintre tineri consideră că educația și școala sunt utile și importante în viețile lor. Utilitatea școlii se reflectă, din spusele respondenților care urmează studii superioare, în primul rând în faptul că îi pregătește pe tineri pentru viitoarele cariere, dar și pentru integrarea în societate. Pe de altă parte, însă, unii dintre tinerii aflați la nivel de studii medii apreciază că educația nu presupune doar acumularea unor cunoștințe teoretice, ci, mai curând, acumularea unor abilități practice, utile pe piața muncii în viitor. Aceștia din urmă declară că îi înțeleg pe părinții sau colegii lor de generație care nu consideră că educația este valoroasă, în contextul în care, și în opinia lor, beneficiile financiare aduse de studiile superioare nu sunt suficient de mari pentru a justifica efortul și investiția la acest nivel.

1.3.2. Interesul copiilor și tinerilor aflați în situații de risc pentru participarea la servicii de educație

Din relatările părinților în cadrul interviurilor calitative reiese că interesul copiilor pentru a participa la servicii educaționale depinde de tipul activităților oferite. În ceea ce privește activitățile de la școală, copiii au un interes specific vârstei: sunt atrași mai degrabă de activitățile non-formale, de socializare sau joc, decât de orele de curs formale. Deoarece disciplinele cu un grad de dificultate ridicat (precum matematica) sunt mai puțin atractive pentru elevii de 6-15 ani, iar programa școlară este încărcată cu astfel de materii, interesul lor de a participa la acest tip de activități scade odată cu apariția rezultatelor școlare nesatisfăcătoare obținute la respectivele discipline. Cu toate acestea, părinții relatează că interesul copiilor pentru școală, deși fluctuant pe parcursul anilor, este în mare parte întreținut de existența activităților non-formale care au loc uneori în școli, precum și de efortul lor de a le întreține interesul pentru școală oferind-se pe ei înșiși ca exemple ale importanței educației în reușita sau nereușita în viață.

În cazul unora dintre copiii de etnie romă, factorii principali care influențează negativ interesul lor pentru școală sunt, conform membrilor echipelor de implementare și părinților intervievați: dificultatea de a se integra în colectivitate (sunt marginalizați din motive ce țin de igienă personală sau de apartenență etnică), neajunsurile materiale de acasă (lipsa hranei, lipsa unui loc amenajat unde să-și facă temele), dezinteresul părinților pentru educație și lipsa sprijinului în realizarea temelor sau pregătirea lecțiilor.

Unii dintre membrii echipelor de implementare care au lucrat cu tineri din mediul rural sau din licee consideră că, deși percep importanța educației pentru viitorul lor, nu toți tinerii sunt

38

interesați să-și continue studiile. Un prim motiv pentru care acest lucru se întâmplă este acela că tinerii nu găsesc în școli modele demne de urmat și profesori de care să se atașeze. În plus, deși tinerii consideră educația importantă și doresc să finalizeze diverse niveluri de școlaritate, părinții lor sunt mai curând descurajați de lipsa resurselor materiale, motiv pentru care au mai degrabă o atitudine pesimistă față de șansele copiilor lor de a-și finaliza studiile, iar lipsa sprijinului moral le reduce acestora din urmă interesul pentru a continua școala.

În schimb, tinerii aflați în situații de risc care urmează cursuri la nivel universitar au un interes crescut pentru participarea la servicii de educație. Aceștia declară că sunt interesați de activitățile formale de la facultate, deoarece conștientizează că, în condițiile actuale ale învățământului din țară, doar acestea le pot oferi șansa de a obține o diplomă și de a putea să-și construiască o carieră profesională care să le asigure reușita în viață. Pe de altă parte, însă, studenții intervievați își exprimă interesul de a participa și la alte forme de educație complementară, care să le asigure o mai bună informare și pregătire pentru piața muncii (stagii de practică, cursuri sau întâlniri cu antreprenori, târguri de joburi).

1.3.3. Așteptările părinților, copiilor și tinerilor privind parcursul lor educațional

Cea mai mare parte a părinților și membrilor de familie ai copiilor și tinerilor implicați în proiecte se așteaptă ca aceștia să continue studiile la nivel de liceu: 53% dintre respondenții din grupul de intervenție consideră că acest lucru se va întâmpla cu siguranță sau probabil, spre deosebire de 5% care susțin că este puțin probabil sau sigur că tinerii sau copiii nu vor ajunge la liceu, în timp ce un sfert din respondenți nu pot aprecia sau nu răspund la întrebare, iar în 17% din cazuri copiii sau tinerii sunt deja la liceu. În grupul de control, ponderea tinerilor care sunt deja la liceu este mai mică (10%), iar 67% din respondenții ai căror copii nu sunt încă la acest nivel cred că este probabil sau sigur că vor reuși să ajungă. De asemenea, posibilitatea ca ai lor copii să ajungă la facultate este percepută în mod similar în cele două grupuri: aproape un sfert spun că sunt siguri că aceștia vor ajunge să studieze la facultate (23% - control, 24% - intervenție), iar aproximativ trei din zece cred că este probabil ca acest lucru să se întâmple (30% - control, 31% - intervenție). În schimb, 20% dintre cei din grupul de intervenție cred că este puțin probabil sau cu siguranță improbabil ca ai lor copii să ajungă la facultate, față de 27% care cred același lucru din grupul de control.

Și din interviurile calitative reiese că cei mai mulți părinți se așteaptă de la copii să continue studiile până la un nivel cât mai avansat (să urmeze facultatea sau măcar liceul), deoarece convingerea lor este că pentru a avea șanse cât mai mari să se realizeze în viață au nevoie de un număr cât mai mare de ani de școală. Iar pentru a-și împlini aceste aspirații, sunt dispuși să-i sprijine material pe întreaga perioadă cât vor fi în școală. Alți părinți, însă, consideră că propriile aspirații ale copiilor sunt mai importante pentru viitorul lor și că nu durata studiilor este relevantă pentru realizarea în viață, ci potrivirea între aptitudinile și așteptările pe care le au copiii, pe de o parte, și ceea ce le poate oferi școala în prezent, pe de altă parte.

39

De asemenea, conform declarațiilor tinerilor intervievați, părinții celor care au depășit vârsta copilăriei (mai ales ai studenților), chiar dacă nu își permit să îi susțină financiar sau dacă nu înțeleg sau nu sunt de acord cu drumul ales de ei, le acordă sprijin moral pentru a-și urma planurile.

Rezultatele cercetării cantitative arată că principalele motive pentru care unii părinți (5% în grupul de intervenție și 10% în grupul de control) cred că ai lor copii nu vor ajung la nivel de liceu sunt similare în cele două grupuri studiate: lipsuri financiare sau materiale (32% - intervenție, 37% - control), faptul că nu învață bine (un procent ridicat la grupul de intervenție – 21% față de cel de control – 13%), faptul că nu sunt interesați (similar, o proporție mai mare în grupul de intervenție – 12% față de cel de control – 5%) sau acela că vor trebui să muncească. În grupul de control mai apar următoarele motive: dorința copiilor sau tinerilor de a urma o meserie, dezinteresul părinților sau faptul că tinerii sau copiii urmează să se căsătorească sau sunt deja căsătoriți. De asemenea, primul motiv pentru care respondenții nu cred că vor ajunge la facultate copiii lor este legat de lipsurile financiare sau materiale, însă acest lucru este exprimat de un procent mai mare în grupul de control (42%, față de 30% în grupul de intervenție). Alte motive enumerate sunt acela că vor munci, că nu sunt interesați, că nu învață bine, că vor să urmeze o meserie.

Conform participanților la focus grupurile cu părinți, așteptările copiilor sunt specifice vârstelor la care se află în prezent și sunt fluctuante pe parcursul anilor. Cei mai mulți își doresc să urmeze profesii care corespund cu hobby-urile pe care le au în prezent sau cu ocupațiile pe care le au anumiți adulți din familia lor de apartenență. Participanții la interviurile de grup relatează că, din punct de vedere al studiilor, copiii care au ajuns la nivel de gimnaziu, indiferent de aspirațiile lor pe termen lung, deocamdată își propun să continue școala până la nivel de liceu. Din punct de vedere al profesiilor, dorințele copiilor cu privire la viitorul lor se împart în două categorii: conform relatărilor părinților lor, unii copii își doresc meserii care presupun studii superioare, iar alții meserii ce presupun școala profesională, dar care sunt percepute drept ocupații din care se câștigă consistent. Tinerii care au participat la focus grupuri declară că se așteaptă ca în viitor să lucreze în domeniile care de care sunt momentan interesați, respectiv în domeniile în care studiază (cei care sunt înscriși la facultate). În cazul elevilor de liceu, în interviurile la care au participat apare mai frecvent ideea dezvoltării unor afaceri proprii sau a lucrului în domenii în care pot să fie independenți.

40

1.4. Rezultate ale proiectelor adresate copiilor și tinerilor aflați în situații de risc

1.4.1. Percepții referitoare la proiectele pentru copii și tineri aflați în situații de risc

Rezultatele cercetării cantitative arată că cei mai mulți dintre părinții sau membrii de familiei și tinerii din grupul de intervenție care au participat la anchetă apreciază că proiectele FRDS au avut rezultate pozitive asupra beneficiarilor. Astfel, 82% dintre intervievații din grupul de intervenție sunt de părere că participarea copiilor și tinerilor în proiectul FRDS este un lucru important și foarte important, iar 3 % îl consideră puțin important sau neimportant (dar există și proporție mare de non-răspunsurilor, de 15%). O pondere importantă (80%) dintre respondenți (atât din grupul de intervenție, cât și din cel de control) sunt mulțumiți de liceul, școala sau grădinița la care învață copiii sau tinerii. De asemenea, 77% se declară mulțumiți și foarte mulțumiți de centrul de zi sau de after school din cadrul proiectelor la care au participat, nemulțumiți fiind doar 1%.

Cu toate acestea, deși toți respondenții din grupul de intervenție au fost beneficiari ai proiectelor FRDS, doar 78% dintre persoanele aparținând grupului de intervenție afirmă că au beneficiat, ei înșiși sau copiii lor, în ultimii trei ani, de unul dintre proiectele FRDS. De asemenea, doar 69% dintre ei declară că au auzit de proiectele FRDS care au vizat creșterea ratei de participare școlară și a incluziunii sociale. În grupul de control, procentul răspunsurilor afirmative pentru această ultimă întrebare scade la 35%. O posibilă explicație în acest sens este faptul că beneficiarii proiectelor cunosc doar numele instituțiilor care au organizat activitățile sau ale promotorilor, fără a ști numele proiectului sau al operatorului de program.

Pe de altă parte, însă, majoritatea respondenților sunt de părere că utilitatea acestor proiecte pentru copiii/tinerii din comunitate este ridicată, dar într-un procent mai mare în grupul de intervenție (88% proiectele sunt considerate foarte sau destul de utile, față de 78% - grupul de control). în plus, atitudinea pozitivă față de proiectele FRDS este susținută de trei sferturi dintre intervievații grupului de control, care spun că ar dori ca, în următorii trei ani, copilul lor să fie inclus într-un proiect cu astfel de obiective. De asemenea, referindu-se la proiectele FRDS, care vizează creșterea ratei de participare școlară și a incluziunii sociale, cel mai mare procent de intervievați în cadrul etapei cantitative e de părere că acestea au o contribuție mare sau foarte mare în primul rând în ceea ce privește creșterea ratei de participare școlară a copiilor și tinerilor (83% în grupul de intervenție, 82% - în cel de control), urmată de promovarea incluziunii sociale (80% versus 78%). Participanții la cercetare consideră în proporții ridicate și că astfel de proiecte contribuie mult sau foarte mult și în privința reducerii inegalităților sociale (74% versus 76%), dar și în combaterea discriminării (74% versus 78%).

Activitățile despre care menționează procentele cele mai mari de beneficiari că s-au derulat în cadrul proiectelor FRDS sunt cele de informare privind importanța nevoii de educație (câte 89%, atât pentru Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, cât și pentru Sinergii pentru

41

viitor - tineri în situații de risc), respectiv oferirea de servicii de creștere a accesului la educație (școală după școală, mentorat, alfabetizare, centru de zi, tabere, excursii) – 85% pentru Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, respectiv 78% pentru Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc. În privința derulării proiectelor pentru copii, o pondere importantă în mențiunile respondenților le au și activități precum serviciile de sprijin pentru familie (consiliere și reintegrare) – 61%, respectiv activitățile complementare de integrare socială (sănătate, mediu, interculturalism) – 59%. În cazul tinerilor, o pondere semnificativă au avut și activitățile complementare de integrare socială (76%), serviciile de angajare pentru tineri (75%), activitățile de formare pentru creșterea competențelor (75%), precum și studiile de evaluare a nevoilor specifice tinerilor (73%).

La polul opus, în cazul proiectelor destinate copiilor, cele mai puține mențiuni le înregistrează activități precum acordarea de premii pentru participanți (39%) și lucrările de servicii și infrastructură (reabilitare clădiri, conectare utilități) – 18%. În cazul proiectelor adresate tinerilor cele mai puține mențiuni le întrunesc activitățile referitoare la furnizarea de servicii pentru tinerii care părăsesc centrele rezidențiale la 18 ani (38%) și lucrările de servicii și infrastructură (19%). Activitățile care au fost menționate de cei mai mulți respondenți ca fiind derulate în cadrul proiectelor de tip Local se referă la centrele educaționale (centre de zi, școală după școală etc.) – 99%, activitățile de informare privind importanța nevoii de educație (în familie și în comunitate) – 89% și activitățile extra-curriculare (tabere, excursii, vizite de studiu) – 84%. Lucrările de servicii și infrastructură sunt și în cazul acesta activități despre care au spus mai puțini respondenți că s-ar fi derulat – 47%.

În ceea ce privește opiniile respondenților referitoare la impactul acestor activități asupra beneficiarilor, diferențele dintre cei care au fost beneficiari ai proiectelor (grupul de intervenție) și cei care nu au participat la proiecte (grupul de control) sunt relativ mici. Și unii, și alții evaluează că proiectele FRDS au avut, respectiv ar avea (în cazul grupului de control) asupra participării școlare, incluziunii sociale sau discriminării. Așadar, peste 80% dintre subiecți sunt de părere că respectivele proiecte au promovat/ar promova incluziunea socială (86% versus 83%) sau că acestea au dus/ar duce la creșterea participării copilului la școală (83% versus 87%). În proporție mare, aceștia consideră că inegalitatea socială a fost redusă/s-ar reduce (78% față de 81%) sau că discriminarea a fost combătută/ar fi combătută (75% față de 82%). De asemenea, peste 80% dintre intervievați consideră că interesul copilului pentru școală, rezultatele sale la învățătură și prezența la clasă au fost îmbunătățite/s-ar îmbunătăți în mare și foarte mare măsură prin programele FRDS.

1.4.2. Rezultatele proiectelor în privința interesului membrilor familiei, respectiv al copiilor și tinerilor pentru participarea la servicii de educație

Din interviurile calitative reiese că, atât din punctul de vedere al membrilor echipelor de implementare, cât și al părinților sau al tinerilor intervievați, cei care au avut de câștigat cel mai mult din proiecte au fost beneficiarii direcți, copiii și tinerii. Cel mai important câștig al acestora a fost faptul că, pe parcursul derulării proiectelor, li s-au creat condițiile necesare

42

pentru a putea participa la activitățile educaționale formale și non-formale, precum și pentru a obține rezultate bune la învățătură.

Rezultatele cercetării cantitative indică, de asemenea, faptul că cei mai mulți dintre respondenții care au beneficiat de proiecte, dar și majoritatea celor care nu au fost beneficiari, consideră că prin proiectele FRDS adresate copiilor și tinerilor s-au îmbunătățit, respectiv s-ar îmbunătăți interesul copiilor pentru școală (85%, respectiv 87%), prezența la clasă (81%, respectiv 84%) și rezultatele la învățătură (80%, respectiv 85%).

De asemenea, din interviurile calitative cu toate categoriile de participanți reiese că proiectele au stimulat creșterea interesului beneficiarilor direcți de a participa la activități educaționale formale și non-formale. Unul din factorii determinanți, în cazul proiectelor focalizate pe copiii de clasele I-VIII, este faptul că, participând la activități de tip after school, în care au beneficiat de sprijinul specialiștilor în pregătirea lecțiilor, elevii s-au deprins să-și pregătească singuri temele. Părinții și membrii echipelor de implementare au constatat că, în felul acesta, copiii care anterior implementării proiectelor absentau de la școală pentru că, din lipsă de sprijin, nu reușeau să-și pregătească lecțiile și, prin urmare, erau dați drept exemple negative de către profesori, și-au schimbat atitudinea față de participarea la orele de curs. Realizându-și temele pe parcursul activităților complementare din programul after school, acești elevi nu au mai fost etichetați și marginalizați în colectivitate, au căpătat încredere în propriile puteri și, astfel, participarea la activitățile formale de la școală a devenit mai degrabă o provocare decât o situație de evitat.

Instructorii educaționali implicați în proiecte relatează că, pe parcursul activităților non-formale din proiecte, s-a produs inclusiv o schimbare a atitudinii față de propria reușită a elevilor cu rezultate slabe la școală. După finalizarea proiectelor, aceștia comunică mult mai frecvent cu profesorii, sunt mai interesați de situația lor școlară și de promovarea materiilor la care au probleme, sunt mai responsabili și mai dispuși să depună eforturi pentru a-și îmbunătăți rezultatele de la școală.

În opinia membrilor echipelor de implementare, situația este similară și în cazul proiectelor destinate tinerilor. Intervievații susțin că pe parcursul desfășurării activităților s-a produs o schimbare a interesului tinerilor față de educație în general, față de propria dezvoltare și de parcursul lor școlar, precum și o îmbunătățire a capacității lor de a se adapta la mediul școlar. De exemplu, membrii echipei de implementare a proiectului pentru tine derulat la Iași și Vaslui menționează că, după finalizarea proiectului, beneficiarii nu mai au statut de „copii-problemă” la școală, ci sunt tineri responsabili, care solicită ei înșiși servicii de consiliere atunci când ce constată că s-au lovit de o problemă pe care nu o pot rezolva singuri. Odată cu acest tip de schimbare, spun intervievații, s-a evidențiat și dorința tinerilor de a-și continua studiile, unii dintre ei până la nivel de facultate sau masterat. O confirmare a interesului lor pentru serviciile educaționale furnizate în cadrul proiectului este faptul că tinerii au făcut solicitări suplimentare de informări prin intermediul Caravanei Mobile în special pentru a discuta aspecte legate de abandonul școlar, continuarea studiilor și orientarea în carieră.

De asemenea, conform membrilor echipelor de implementare, interesul părinților față de participarea și rezultatele copiilor la școală s-a îmbunătățit considerabil pe parcursul

43

proiectelor. Dialogul dintre părinți și școală s-a schimbat, în sensul creșterii responsabilității și implicării acestora în privința activităților derulate de instituțiile școlare. Dacă înainte de implementarea proiectelor unii dintre părinți, îndeosebi cei proveniți din comunitatea romă, nu dădeau importanță absenței copiilor de la școală, după finalizarea acestora a crescut interesul adulților pentru educația formală. O parte dintre părinții care neglijau situația școlară a copiilor și-au format între timp obișnuința de a ține legătura cu profesorii, de a se interesa de prezența copiilor la școală și de a se consulta cu reprezentanții școlii în privința unor probleme de îngrijire a copilului în familie. Creșterea interesului părinților pentru școală și pentru educație se datorează și faptului că aceștia au beneficiat direct de activități formative, cum ar fi consilierea parentală, în cadrul proiectelor. De asemenea, o influență pozitivă a avut și faptul că, interacționând frecvent cu instructorii educativi, le-a crescut încrederea în personalul care lucrează direct cu copiii lor. Membrii echipelor de implementare au constatat că inclusiv participarea la ședințele cu părinții este mai mare decât înainte, deoarece pe parcursul activităților destinate părinților, aceștia au fost obișnuiți să se prezinte cu regularitate la întâlnirile organizate în cadrul proiectelor.

Cercetarea cantitativă pune în evidență, de asemenea, efectele pe care respondenții din grupul de intervenție percep că le-au avut proiectele asupra pregătirii și participării școlare a copiilor și tinerilor. Astfel, 90% dintre respondenți consideră că în urma activităților din proiecte s-a îmbunătățit într-o măsură mare și foarte mare pregătirea pentru viață a copiilor și tinerilor. De asemenea, 87% cred că s-au îmbunătățit mult și foarte mult cunoștințele copiilor, 84% consideră că proiectele au influențat mult și foarte mult interesul pentru școală, iar 82% – rezultatele la învățătură.

1.4.3. Rezultatele proiectelor în privința participării la educație a copiilor și tinerilor

În accepțiunea membrilor echipelor de implementare care au participat la cercetarea calitativă, unul din aspectele cheie ale activităților non-formale din programele after school (îndeosebi efectuarea temelor sub supervizarea specialiștilor din proiecte) a fost conștientizarea de către copiii și tinerii aflați în situații de risc a faptului că au suficiente aptitudini pentru a reuși să progreseze la învățătură. Acest lucru a produs o schimbare pozitivă în atitudinea lor față de procesul de învățare și, implicit, față de participarea la educația formală. În această privință, unul dintre instructorii educaționali dă exemplul unei fetițe implicate în proiectul desfășurat la București, cu o capacitate de reținere a informației scăzută, care, deși înainte de proiect lipsea frecvent de la școală, după ce și-a dat seama pe parcursul activităților non-formale că poate acumula cunoștințe la matematică, a început să participe regulat inclusiv la activitățile formale. O altă ilustrare a îmbunătățirii prezenței la școală a copiilor, precum și a tranziției de la etapa absenteismului la cea a participări, este cea a proiectului derulat la Ocna Mureș, unde, la început copiii veneau la centru, dar lipseau de la școală, iar pe măsură ce au beneficiat de supervizare în realizarea temelor, și-au îmbunătățit și prezența la școală.

44

În același timp, conform membrilor echipelor de implementare, precum și părinților intervievați, s-a redus abandonul școlar, mai ales în rândul copiilor de etnie romă și a celor cu dificultăți de învățare. Comparativ cu situația de dinainte de implementarea proiectelor, a crescut interesul și participarea copiilor la activitățile școlare formale, în principal datorită programelor de tip after school, mai ales a celor de realizare a temelor sub supervizarea specialiștilor (profesori, asistenți sociali, instructori educaționali). De exemplu, în cazul proiectului de la Bistrița, membrii echipelor de implementare relatează că, în ciuda faptului că nu toți copiii promovează la sfârșitul anului școlar, chiar și cei care nu reușesc să avanseze în anul școlar următor nu mai abandonează, cum se întâmpla adeseori înainte de proiect, ci continuă să participe la activitățile școlare.

De asemenea, ca urmare a utilizării, pe parcursul activităților non-formale din cadrul proiectului, a unor metode alternative de predare, reprezentanții echipelor de implementare au constatat o îmbunătățire a rezultatelor școlare ale copiilor. Ameliorarea abilităților de învățare a avut ca efect schimbarea atitudinii elevilor din grupul țintă față de materiile școlare respective și, în cazul unora dintre copii, chiar și obținerea de rezultate mult mai bune la evaluările formale. Rezultatul observat de instructorii educaționali a fost creșterea notelor celor mai mulți dintre copiii și tinerii implicați, dar și reducerea numărului de corigențe în cazul celor care cumulaseră un volum mare de discipline nepromovate. Relevanța acestui aspect este cu atât mai mare cu cât disciplinele la care copiii au fost cu prioritate sprijiniți în programul de pregătire de tip after school (matematica și limba română) sunt materiile la care se susțin probe în cadrul examenelor de capacitate de la finalul studiilor gimnaziale.

Rezultatele la învățătură ale copiilor și tinerilor, precum și interesul acestora pentru școală au depins într-o măsură semnificativă de sprijinul acordat copiilor și tinerilor prin proiecte. Respondenții din grupul de intervenție al studiului cantitativ consideră acest lucru în proporție de 87%. Majoritatea respondenților sunt de părere că interesul și rezultatele școlare au depins, de asemenea, de atitudinea față de copii a membrilor echipelor de implementare (85%) și de competențele celor care au implementat proiectul (86%).

Din perspectiva membrilor echipelor de implementare intervievați, un indicator semnificativ pentru efectele benefice pe care le-au avut proiectele asupra rezultatelor școlare ale elevilor din grupurile țintă îl reprezintă solicitările venite din partea părinților ca aceste proiecte să continue, astfel încât copiii să beneficieze o perioadă mai lungă de timp de activități non-formale și de sprijin material, astfel încât să-și mențină sau să-și sporească atât interesul pentru educație, cât și rezultatele școlare.

Din cercetarea cantitativă reiese, de asemenea, că proiectele FRDS au influențat atitudinea față de educație și participarea școlară. În opinia a 68% dintre respondenții din grupul de intervenție, proiectele la care au participat în calitate de beneficiari direcți sau indirecți a contribuit mult sau foarte mult în decizia continuării studiilor de către copii și tineri, o părere contrară (aprecierea contribuției proiectelor ca fiind mică sau inexistentă) având doar 5% dintre participanții la anchetă. Menționăm și în cazul acestei întrebări că o cincime dintre subiecți nu au oferit un răspuns.

45

1.4.4. Rezultatele proiectelor în privința nivelului de cunoștințe și abilități de viață ale copiilor și tinerilor

Un stimulent semnificativ atât pentru copii, cât și pentru părinți, menționat de toți intervievații, l-a constituit hrana oferită pe parcursul activităților educaționale, cu consecințe pozitive atât asupra sănătății (a capacității lor de a depune efort intelectual), cât și și formării unor abilități generale, necesare pe parcursul vieții (conduita din timpul mesei, regulile unei alimentații sănătoase). În unele situații, precum cele ale proiectelor care au vizat copiii de clasele I-VIII, beneficiarii direcți proveniți din familii foarte sărace au avut acces la anumite tipuri de hrană pe care acasă nu o consumaseră niciodată. Cu acest prilej, copiii au dobândit inclusiv cunoștințe referitoare la regulile unei alimentații sănătoase pentru vârsta lor, pe care ulterior le-au transferat către părinții lor.

De asemenea, un alt aspect pe care reprezentanții echipelor de implementare îl scot în evidență în interviuri este schimbarea care s-a produs la nivelul conduitelor cotidiene ale copiilor și tinerilor: s-au schimbat atitudinea față de mediul înconjurător, bunele maniere, sociabilitatea participanților, calitatea relațiilor cu copiii de aceeași vârstă.

Unii dintre părinții intervievați, precum și o parte dintre membrii echipelor de implementare semnalează o schimbare majoră care a avut loc, în urma participării la activitățile de tip after school (în care s-au ținut lecții de igienă personală) sau la taberele școlare, în rândul copiilor proveniți din familii în care nivelul de educație al părinților este scăzut. Aceștia au dobândit cunoștințe și abilități referitoare la igiena personală, pe care apoi le-au transferat către adulții din familiile lor. În felul acesta, s-au schimbat atât așteptările copiilor de la proprii părinți, cât și comportamentele unora dintre adulți în privința menținerii igienei membrilor familiei.

De asemenea, unii dintre tineri intervievați declară că, prin intermediul proiectului, au avut ocazia să acumuleze cunoștințe și abilități utile în domeniile lor de studiu, să le pună în aplicare (prin intermediul stagiilor de practică sau cursurilor la care au participat), precum și să acumuleze cunoștințe transferabile, însă utilizabile tot în scopul integrării pe piața forței de muncă (întocmirea unui CV, operarea PC-ului, comunicare în limba engleză). De asemenea, un alt efect direct al proiectelor este faptul că unii dintre tinerii care au făcut parte din grupul țintă (în speță, studenți) au reușit să se angajeze, iar obținerea locurilor de muncă a fost facilitată de activitățile de practică și de contactele profesionale stabilite cu această ocazie.

În ceea ce privește abilitățile sociale ale tinerilor, atât ei înșiși, cât și membrii echipei de implementare afirmă că, pe parcursul evenimentelor și activităților educaționale non-formale, și-au dezvoltat aptitudinile de interacțiune cu colegii și de adaptare la mediul școlar. Astfel, tinerii consideră că reușesc să comunice mai bine unii cu alții, dar și cu profesorii, au început să discute cu adulții despre problemele pe care le au și să solicite ajutor unor persoane specializate pentru rezolvarea acestora. Din perspectiva tuturor celor implicați, membrii echipelor de implementare au reprezentat pentru beneficiari un sprijin real în efortul de a depăși dificultățile, de a se integra în colectivitate și de a găsi soluții la problemele specifice vârstei sau situației lor școlare, familiale sau financiare.

46

Unii dintre tinerii intervievați, mai ales cei care sunt studenți, precizează că acumularea de cunoștințe referitoare la piața muncii, ca urmare a stagiilor de practică, a reprezentat un câștig important al participării lor la proiectele FRDS. De asemenea, membrii echipelor de implementare consideră că activitățile care au influențat pozitiv nivelul de cunoștințe al tinerilor au fost campaniile de informare. În opinia acestora, un număr de tineri mai mare decât cel asumat inițial au primit informații și îndrumare cu privire la diverse aspecte relevante pentru provocările și riscurile la care aceștia sunt expuși. Aceste campanii, focalizate pe educație sexuală, prevenirea alcoolismului și a violenței, recomandări pentru suport psihologic, orientare profesională, au avut ca rezultat informarea corectă a tinerilor și stabilirea unor repere valorice care să-i ghideze în viață.

1.4.5. Influența suportului material și a activităților non-formale asupra participării la educație a copiilor și tinerilor

În ciuda condițiilor materiale precare în care trăiesc familiile din care provin copiii aflați în situație de risc, părinții acestora susțin că depun eforturi pentru a-i sprijini să continue studiile. Din interviuri reiese că îndeosebi în cazul copiilor proveniți din familii cu un nivel extrem de sărăcie, în care părinții nu obțin venituri constante (situație mai des întâlnită, conform membrilor echipelor de implementare, în comunitățile de romi), asigurarea hranei zilnice și a hainelor de necesare pentru participarea la activități școlare este de regulă o problemă majoră. Acești copii și tineri sunt nevoiți să depună eforturi mari pentru a continua studiile, iar unii dintre ei, deși își doresc să învețe, pentru a avea un viitor mai bun decât cel al părinților, sunt puși în situația de a renunța la școală. În aceste cazuri, suportul material furnizat prin proiectele FRDS a avut o influență majoră asupra participării la educație.

În ceea ce privește copiii și tinerii care nu se află în situații critice, din interviurile cu părinții reiese că participarea și rezultatele școlare ale acestora au fost influențate pozitiv mai degrabă de activitățile non-formale desfășurate în proiecte (sprijinul în efectuarea temelor, atractivitatea activităților recreative și de socializare, calitatea interacțiunilor cu instructorii și consilierii din proiecte).

În urma cercetării cantitative reiese că în cadrul proiectelor FRDS, copiii au beneficiat de hrană acordată la școală (67%), materiale educative - caiete, manuale, culegeri (65%), rechizite școlare – ghiozdan, rigle etc. (49%), uniformă sau îmbrăcăminte școlară (20%). De cealaltă parte, copiii din grupul de control beneficiază, în general, de hrană acordată la școală și de materiale educative în proporție de doar 41%, iar un sfert dintre ei (24%) beneficiază de rechizite; doar 7% beneficiază de uniformă sau îmbrăcăminte școlară.

Din cercetarea calitativă reiese că, în cazul copiilor și tinerilor proveniți din familii fără venituri sau cu venituri foarte mici, prezența la școală a crescut semnificativ ca urmare a sprijinului material furnizat prin proiecte, îndeosebi prin oferirea unei mese zilnice, care a avut consecințe directe asupra capacității lor de a depune efort intelectual pe parcursul activităților educaționale.

47

În cadrul studiului cantitativ, respondenții care au beneficiat de activitățile din proiecte consideră că principalele facilități de ordin material care le-ar îmbunătăți situația școlară a copiilor și tinerilor sunt: materialele educative (67%), hrana acordată copilului (58%) și rechizitele școlare (48%). Pentru grupul de control, ordinea facilităților rămâne aceeași, însă proporțiile în care respondenții cred că acestea ar optimiza situația școlară sunt mai mari: materiale educative (72%), hrană și rechizite (câte 71%), uniforma sau îmbrăcămintea aflându-se la distanță mai mare în top (62%).

Cercetarea calitativă relevă faptul că activitățile non-formale din cadrul proiectelor au avut consecințe pozitive asupra participării școlare a copiilor și tinerilor. Pe parcursul acestora, copiii au beneficiat de sprijin în pregătirea lecțiilor și realizarea temelor din partea unor persoane special pregătite, iar tinerii au urmat cursuri de limbi străine și IT. Din punctul de vedere al părinților, aceste servicii educaționale au avut ca rezultat imediat creșterea interesului elevilor și studenților pentru educație, deoarece, cu acest prilej, cei mai mulți dintre beneficiari au dobândit cunoștințe și abilități care i-au determinat să aibă mai multă încredere în potențialul lor intelectual și, prin urmare, să nu mai lipsească de la activitățile școlare formale.

Din perspectiva copiilor și a membrilor echipelor de implementare, cea mai mare influență asupra motivației beneficiarilor de a participa mult mai frecvent la activitățile formale de la școală l-au avut, în cazul copiilor, activitățile de recreere, de socializare și jocurile de rol din timpul programului de after school, în special excursiile și taberele școlare. În cazul tinerilor, vizitele de studiu și stagiile de practică (ale studenților) sau campaniile de informare pe teme legate de riscuri specifice vârstei (prevenirea sarcinilor neplanificate, consecințe ale alcoolismului sau consumului de droguri, informații despre piața muncii) au fost cele mai apreciate și mai motivante activități.

Membrii echipelor de implementare susțin că activitățile de recreere, de socializare și jocurile de rol au provocat și o schimbare majoră a atitudinilor elevilor în privința acceptării diferențelor dintre ei. Faptul că au avut posibilitatea să interacționeze unii cu alții mai frecvent și că, în cadrul activităților organizate în programul after school, au fost nevoiți să coopereze pentru a atinge obiective de grup a condus la îmbunătățirea relațiilor dintre ei, precum și la apariția unui climat de coeziune și acceptare reciprocă. Aceste situații au avut ca efect, conform aprecierii intervievaților din echipele de implementare, inclusiv reducerea semnificativă a tensiunilor dintre elevii romi și cei români, precum și scăderea incidenței comportamentelor discriminatorii în școlile la care învață copiii sau tinerii.

Altă categorie de activități non-formale care au condus la creșterea ratei de participare a tinerilor la educație au fost taberele școlare, vizitele de studiu, stagiile de practică și campaniile de informare. De exemplu, studenții intervievați au apreciat în mod special faptul că au avut acces la activități la care altfel nu le-ar fi fost posibil să participe, din cauza limitărilor financiare proprii sau ale familiilor lor (cum ar fi vizita în Norvegia a unei părți din grupul țintă al proiectului de la Târgoviște). De asemenea, în cazul tinerilor cu probleme de integrare socială sau de adaptare la mediul școlar (în special, adolescenți din grupul țintă al proiectului de la Iași și Vaslui), activitățile de consiliere psihologică au reprezentat un sprijin

48

important în momentele dificile sau de criză în care se aflau înainte de a fi selectați în grupurile țintă ale programului FRDS. Astfel, cunoscându-se mai bine pe ei înșiși, tinerii au reușit să depășească dificultățile, să capete încredere în propriul potențial, să socializeze mai ușor cu cei de vârsta lor și să se integreze cu succes în colectivitățile școlare.

1.4.6. Schimbări produse de proiecte în viața comunităților locale

Atât în proiectele derulate în cadrul Local, cât și în cele derulate în Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, membrii echipelor de implementare constată că una dintre principalele dovezi că aceste proiecte au avut impact asupra comunității este aceea că părinții au fost atât de satisfăcuți, iar rezultatele asupra beneficiarilor direcți atât de vizibile și puternice, încât pe de o parte, părinții își doresc ca acestea să fie susținute prin continuarea proiectelor iar, pe de altă parte, mai multe persoane din comunități similare celor în care s-au implementat proiectele solicită să beneficieze de servicii similare. Printre rezultatele pe termen lung la nivelul comunităților locale, amintite de mai mulți membri ai echipelor de implementare, în special în comunitățile de romi, se numără reducerea infracționalității .

Pentru proiectele din apelul Local, unii intervievați amintesc, printre câștigurile pe care le-a avut comunitatea locală și bunuri materiale rezultate în urma proiectelor: renovarea unei clădiri, amenajarea unui spațiu de joacă, iar alții, în schimb, coeziunea comunității largi a orașului drept rezultat al activităților realizate de persoane din diverse instituții împreună cu beneficiarii de etnie romă.

Un punct comun între proiectele Local, Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc și Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc, identificat drept element cu influență asupra comunității în ansamblu, este acela al atitudinii deschise a beneficiarilor față de educație, pe care majoritatea acestora o au în urma participării în proiect.

Membrii echipelor de implementare a proiectelor derulate în cadrul Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc constată că pentru comunitate este un avantaj faptul că tinerii participanți în proiecte sunt încrezători în ei înșiși, informați, adaptați și adaptabili societății în care trăiesc. În plus, acolo unde au fost înființate instituții de sprijin pentru tineri din grupuri vulnerabile, intervievații le menționează drept rezultate semnificative pentru întreaga comunitate.

1.4.7. Capacitatea actorilor sociali implicați în proiectele FRDS de a accesa serviciile furnizate prin proiecte

Capacitățile beneficiarilor (acolo unde este cazul) de a accesa servicii furnizate de proiecte pentru copii și tineri în situații de risc așa cum reies din focus grupurile derulate pentru Local și Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc se limitează la câteva cunoștințe transmise în cadrul proiectului; interesul beneficiarilor pentru accesarea serviciilor destinate acestor persoane în situații de risc se reduce la dorința de a fi în continuare beneficiarii acelorași proiecte – cu alte cuvinte, de a se prelungi proiectele la care au luat parte deja. Se constată,

49

de asemenea, o atitudine pasivă a beneficiarilor cu privire la existența sau accesarea unor servicii educaționale: ei nu se informează, nu conștientizează sau nu au resursele financiare sau de timp necesare pentru a se documenta și, în același timp, au așteptarea ca autoritățile locale să își asume responsabilitatea pentru serviciile educaționale de care ei sau copiii lor ar putea beneficia.

S-a observat, de asemenea, și o neîncredere în furnizorii de astfel de servicii; astfel, beneficiarii pot fi atrași doar în contextul în care persoane cu autoritate și de încredere (precum profesori ai copiilor lor) oferă creditarea acestor furnizori; pe de altă parte, unii intervievați consideră că experiența deja avută cu un astfel de proiect schimbă relația între beneficiari și potențiali furnizori de servicii, întrucât primii înțeleg mai bine care sunt rolurile unor ONG-uri, de exemplu. Din perspectiva unora dintre membrii din echipele de implementare a proiectelor din apelul Local, s-a observat o deschidere mai mare și un interes mai pregnant în rândul copiilor și tinerilor pentru astfel de proiecte, întrucât beneficiile sunt pe termen lung pentru acești beneficiari (spre deosebire de adulți, care sunt mai degrabă interesați de beneficii pe termen scurt).

Deschiderea tinerilor pentru accesarea unor astfel de servicii este constatată și în interviurile pentru Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc, întrucât, spun membrii echipelor de implementare, aceștia au conștientizat că există servicii alternative sistemului formal de educație și că acestea le sunt utile pe termen scurt și lung. În ceea ce privește instituțiile locale implicate în proiecte, experiența deja avută cu proiectele FRDS le îmbunătățește capacitatea de a aplica în viitor pentru proiecte similare și le face pe acestea să fie mai deschise pentru colaborarea cu societatea civilă, în avantajul tinerilor; în plus, consolidarea unor relații de colaborare presupune, implicit, că acestea vor putea fi utilizate în viitor, în scopul oferirii de servicii tinerilor aflați în situații de risc.

1.5. Satisfacția beneficiarilor și a actorilor cheie cu privire la serviciile de educație formală și non-formală furnizate prin proiecte

1.5.1. Participarea actorilor cheie la implementarea proiectelor

În cadrul cercetării calitative, percepția generală a actorilor cheie implicați în derularea proiectelor realizate în cadrul celor trei apeluri este una pozitivă în ceea ce privește participarea la activități și colaborările.

Din cercetarea cantitativă, însă, reiese că deși toți sunt beneficiari ai proiectelor FRDS, doar aproximativ șapte din zece persoane din grupul de intervenție declară că au auzit de proiectele FRDS care au vizat creșterea ratei de participare școlară și a incluziunii sociale (69%). În grupul de control, procentul răspunsurilor afirmative pentru această întrebare scade la 35%. Cu toate astea, utilitatea acestor proiecte pentru copiii/tinerii din comunitate este văzută ca fiind ridicată în rândul tuturor respondenților, dar într-un procent mai mare în

50

grupul de intervenție (88% proiectele sunt foarte sau destul de utile, față de 78% - grupul de control).

Membrii echipelor de implementare menționează că participarea tinerilor și copiilor la activitățile care le-au fost dedicate a fost una satisfăcătoare (cu excepția cazurilor unde, din motive întemeiate, acest lucru nu era posibil).

În ceea ce privește participarea părinților și interesul pe care aceștia l-au acordat proiectelor, atât membrii echipelor de implementare de la Local, cât și cei de la Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc menționează că începutul proiectelor a fost poticnit; astfel, părinții au fost inițial reticenți și a fost nevoie de discuții și clarificări înainte ca aceștia că capete încredere în echipele de implementare; totuși, odată ce părinții au început să aibă încredere, interesul lor față de activitățile din proiect a crescut, și-au lăsat copiii să participe la acestea și, mai mult decât atât, văzând rezultate concrete ale activităților, au început să ceară sprijin suplimentar membrilor echipelor de implementare (de obicei în forma solicitării de consiliere sau sfaturi cu privire la viața familială, la nivel informal). La Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, atât părinții, cât și membrii echipei de implementare evidențiază interesul crescut al părinților prin aceea că cei din urmă au participat cu mai mare consecvență la activități din proiect decât la activități solicitate de școală.

Doar 78% dintre persoanele intervievate pe parcursul cercetării cantitative, aparținând grupului de intervenție, afirmă că au beneficiat, ei înșiși sau copiii lor, în ultimii trei ani de unul dintre proiectele FRDS. O posibilă explicație în acest sens este faptul că beneficiarii cunosc doar numele instituțiilor sau organizațiilor care au derulat activitățile, fără a cunoaște numele proiectului sau al operatorului de program.

Beneficiarii, la rândul lor, își exprimă mulțumirea cu privire la modalitățile în care membrii echipelor de implementare s-au comportat cu tinerii și/sau copiii. Părinții copiilor beneficiari ai proiectelor derulate în cadrul Local și Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc apreciază eforturile depuse de instructori și argumentează satisfacția lor prin aceea că instructorii „se comportă frumos cu copiii”, dar și că cei mici sunt atașați emoțional de ei. De altfel, relaționarea între membrii echipelor de implementare implicați direct în activități și beneficiari este unul dintre motivele de mulțumire și ale tinerilor (Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc): ei sunt satisfăcuți de disponibilitatea celor dintâi și de calitatea relațiilor interpersonale.

Colaborările inter-instituționale inițiate sau continuate pe parcursul derulării acestor proiecte sunt, de asemenea, apreciate de membrii echipelor de implementare. Atât cooperarea dintre mediul public și cel privat (societate civilă), cât și cea din interiorul societății civile în scopul derulării activităților din proiecte au fost evaluate pozitiv de intervievați; în unele cazuri, chiar, reprezentanții promotorilor proiectelor menționează că așteptările lor inițiale cu privire la implicarea autorităților publice locale au fost depășite; totuși, a fost amintită și o situație în care autoritățile locale nu și-au asumat financiar o parte din cheltuielile aferente fazei de sustenabilitate a proiectului, cu toate că promotorii proiectului, precum și beneficiarii, și-ar fi dorit continuarea realizării activității respective.

51

Într-un singur caz se constată discrepanțe între percepțiile membrilor echipei de implementare și cele ale beneficiarilor: pentru unul dintre proiectele Local beneficiarii nu cunosc nimic despre implicarea autorităților locale în derularea activităților, ci doar despre implicarea unui ONG, cu toate că primăria a fost promotor al proiectului.

1.5.2. Satisfacția beneficiarilor cu privire la serviciile furnizate prin proiecte

82% dintre intervievații grupului de intervenție în etapa cantitativă consideră că participarea copilului în cadrul proiectului FRDS este un lucru important și foarte important, dar se regăsește printre aici și o proporție mare de non-răspunsuri (15%). 86% dintre participanții la cercetarea cantitativă din grupul de intervenție se declară mulțumiți și foarte mulțumiți de activitățile derulate prin proiectul FRDS (nemulțumirile fiind de sub 2%); în plus, peste 90% dintre beneficiarii direcți ai proiectelor FRDS declară că le-au plăcut mult sau foarte mult activitățile la care au participat (nemulțumiri fiind prezente în 3% dintre cazuri) sau oamenii cu care au interacționat (91%), doar 2% dintre participanții la cercetarea cantitativă nefiind mulțumiți de acest aspect.

Focus grupurile cu părinți ai copiilor beneficiari, precum și cele cu tineri beneficiari ai proiectelor din cadrul celor trei apeluri relevă, și ele, satisfacția acestora cu privire la rezultatele participării la proiecte. Astfel, indiferent de serviciile furnizate, mulțumirile se referă la schimbările atitudinale pozitive ale beneficiarilor cu privire la educație, abilitățile lor de relaționare îmbunătățite (ceea ce duce la integrare mai bună în colectivități) și dezvoltarea de abilități profesionale, precum și facilitarea integrării în muncă.

În cazul proiectelor derulate în apelul Local, părinții cu care s-a discutat sunt foarte satisfăcuți de serviciile furnizate de promotorii proiectelor; totuși, ei, spre deosebire de părinții beneficiarilor de proiecte Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, nu oferă argumente privind serviciile specifice care fac obiectul mulțumirii lor și nu menționează aprecierea suportului material primit. Acești părinți își declară satisfacția privind rezultatele vizibile în ceea ce îi privește pe propriii copii: comportamentul copiilor, integrarea lor în colectivitate, atitudinea copiilor față de educație, prezența lor la școală și încrederea în forțele proprii. Un singur părinte își exprimă nemulțumirea cu privire la unele modalitatea în care sunt supravegheați copiii și interacțiunile dintre tineri și copii în cadrul Centrului. Părinții participanți la discuțiile care evaluau proiecte din apelul Sinergii pentru viitor - copii în situații de risc, în schimb, apreciază, dincolo de sprijinul material pe care l-au primit copiii (hrana zilnică), inclusiv calitatea serviciilor furnizate de echipele de implementare: metodele non-formale, folosite în activitățile after school, disponibilitatea specialiștilor de a colabora cu părinții, gratuitatea acestor servicii.

Aspectele care au plăcut cel mai mult intervievaților pe parcursul etapei cantitative la modul în care persoanele implicate în proiect au lucrat fac referire la atitudinea față de copii și lucrul cu copiii (14%), gradul de implicare și interesul acordat (11%) sau amabilitatea și comportamentul acestora (9%). Aspecte mai puțin plăcute au fost puține, aproximativ jumătate dintre respondenți (47%) alegând să nu răspundă acestei întrebări, iar aproape o

52

treime (32%) menționând că totul a fost plăcut, din perspectiva lor; nemulțumirile principale au fost legate de rigurozitatea proiectului (1%), de durata scurtă a acestuia (1%), de lipsa organizării unor excursii sau a unor petreceri (câte 1%).

Membrii echipelor de implementare din proiectele Local menționează schimbări atitudinale în ceea ce îi privește pe părinți: aceștia sunt mai interesați de școală și educația copiilor după ce ei înșiși au beneficiat de activități (cum ar fi consilierea) în cadrul proiectului; ei au încredere în personalul care lucrează la centre și discută cu aceștia diverse probleme de familie, solicită sfaturi și ajutor.

Satisfacția exprimată de tinerii beneficiari ai Sinergii pentru viitor - tineri în situații de risc se referă la rezultatele proiectelor în care au participat în ceea ce privește atitudinile lor față de societate, relaționarea lor în diverse grupuri, raportarea la propria persoană și acumularea de cunoștințe profesionale; au fost apreciate și activitățile recreative, în special acolo unde ele erau unele la care tinerii nu ar fi avut acces, în afara proiectului. Membrii echipelor de implementare constată, și ei, același tip de satisfacții transmise de tineri.

În urma participării la proiect cel mai mare procent dintre respondenții din etapa cantitativă își doresc să aibă un loc de muncă în viitor (85%); o proporție crescută, de asemenea, se gândesc mai mult la viitor (80%). Procente de peste 70% dintre beneficiarii din proiecte declară că simt că sunt tratați la fel ca și ceilalți (76%), că le place mai mult să meargă la școală (74%) și că au rezultate mai bune la învățătură (72%).

1.6. Recomandări pentru îmbunătățirea proiectelor FRDS

Majoritatea membrilor echipelor de implementare se declară foarte mulțumiți de colaborarea cu FRDS (comunicare excelentă, sprijin oferit de consultanții FRDS pentru eforturile de administrare a proiectelor, facilitarea soluționării problemelor).

Membrii echipelor de implementare au avut sugestii referitoare la modalități de implicare ale FRDS și la derularea proiectelor, în special:

- durată mai mare a proiectelor;

- creștere a numărului de proiecte finanțate;

- implicare mai mare a FRDS în etapa de sustenabilitate;

- administrarea mai multor tipuri de granturi;

- abordarea sistemică a problemelor tinerilor și copiilor aflați în situații de risc (activități dedicate întregii familii, nu doar tinerilor sau copiilor, în special activități educaționale pentru părinți);

- informarea potențialilor promotori de proiecte cu privire la condițiile și avantajele acestor finanțări;

- existența unui ghid al aplicantului care să prezinte exemple practice și modele de succes;

53

- flexibilitatea FRDS în privința mutării unor sume de bani dintr-o categorie a bugetului proiectului către altele, în funcție de evoluția activităților;

- simplificarea procedurilor de achiziție publică a mijloacelor fixe necesare derulării de activități.

În schimb, beneficiarii proiectelor au avut recomandări mai curând legate de îndeplinirea unor nevoi specifice ale copiilor și tinerilor:

- realizarea de activități suplimentare în Centrele tip after school;

- primirea de suport material suplimentar pentru copii și tineri;

- orientarea proiectelor pentru tineri înspre activități specifice vârstei acestora (de recreere, socializare).

Principalele recomandări făcute de persoanele aparținând grupului de intervenție din etapa cantitativă au fost să se deruleze și alte proiecte asemănătoare sau să se continue cele implementate deja (8%), să se deruleze mai multe activități extra-școlare (6%) sau să se organizeze (mai multe) excursii și tabere (5%). În lipsa unor sugestii de îmbunătățire, un sfert dintre intervievați nu au oferit un răspuns, iar puțin peste o treime a declarat că nu știe ce recomandare să facă.

54

2. Evaluarea rezultatelor în ceea ce privește capacitatea actorilor locali,

regionali și naționali de a dezvolta și aplica măsuri relevante și eficiente de

combatere a inegalității sociale, a discriminării și excluziunii sociale a

grupurilor dezavantajate

2.1. Descrierea participanților la cercetare

În cadrul etapei cantitative au fost chestionați un număr total de 424 respondenți, reprezentanți ai societății civile, instituțiilor publice sau ai unor categorii profesionale relevante în combaterea discriminării și promovării incluziunii sociale. Volumul eșantioanelor a fost, astfel, de 213 subiecți în grupul de intervenție, beneficiari ai proiectelor FRDS din categoria Coerent și 211 subiecți în grupul de control, potențiali beneficiari ai proiectelor FRDS din aceeași categorie. În scopul constituirii subeșantioanelor, au fost selectate 10 proiecte implementate, respectiv 10 proiecte depuse, dar nefinanțate; din rândul beneficiarilor fiecărui proiect (conform listelor de beneficiari puse la dispoziție de echipele de implementare ale proiectelor sau utilizând metoda bulgărelui de zăpadă) au fost selectați câte 20 de respondenți – pentru grupul de intervenție; eșantionul de control a fost realizat selectând câte 20 de respondenți din categoriile de specialiști vizate în scrierea proiectelor, din regiunea de implementare, utilizând metoda bulgărelui de zăpadă și respectând criteriile definitorii ale grupurilor țintă (conform proiectelor depuse).

În cadrul componentei calitative a analizei rezultatelor proiectelor finanțate prin intermediul apelului Coerent au fost realizate șase interviuri semi-structurate cu membri ai echipelor de implementare a proiectelor, precum și două focus grupuri cu specialiști care au fost implicați în activitățile acestora, în calitate de beneficiari.

Unul dintre proiectele analizate în această etapă a cercetării este proiectul predefinit al CNCD, denumit Îmbunătățirea masurilor anti-discriminare la nivel național prin participarea largă a specialiștilor si a societății civile (numit în continuare Coerent 1), având drept obiective principale elaborarea strategiei naționale de prevenire și combatere a discriminării în perioada 2014 – 2020 printr-o largă participare a tuturor actorilor semnificativi și pe baza standardelor europene relevante, dar și creșterea nivelului de conștientizare cu privire la noile provocări în dinamica fenomenului discriminării in societatea românească, atât la nivel național cât și local. În cazul acestui proiect au fost realizate două interviuri cu membri ai echipei de implementare, nefiind intervievați și beneficiari.

Au fost selectate, pe lângă proiectul predefinit al CNCD, alte două proiecte cu scopuri și obiective diferite, din perspectiva activităților și a grupurilor țintă vizate. Pe de o parte, este vorba despre proiectul Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiențe de vedere (numit în continuare Coerent 2), derulat de Asociația Pontes în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială și Medicală Cluj-Napoca și Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români – Filiala Cluj – (A.S.C.O.R), care a avut drept principal obiectiv reducerea inegalităților și excluziunii sociale a copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere, prin implicarea participativă

55

a actorilor sociali publici și privați într-o rețea sustenabilă pe termen mediu și lung la nivelul comunității. Pe de altă parte, este vorba despre proiectul Parteneriate active pentru incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale (numit în continuare Coerent 3), derulat de Asociația FDP – Protagoniști în educație, în parteneriat cu Asociația Reninco România și Casa Corpului Didactic București, care a vizat dezvoltarea și implementarea, în parteneriat între actori instituționali și societatea civilă, a unui set de măsuri de combatere a excluziunii școlare și sociale a copiilor și tinerilor cu cerințe educaționale speciale (CES) din București. În scopul analizei calitative a rezultatelor percepute ale acestor două proiecte, au fost realizate câte un focus grup cu specialiștii incluși în grupurile țintă, precum și câte două interviuri cu membri ai echipei de implementare, pentru fiecare dintre cele două proiecte.

În cazul Coerent 2, participanții la focus grup au fost reprezentanți ai unor organizații din mediul public sau privat care au o activitate profesională relevantă în sensul integrării persoanelor cu dizabilități (asistenți sociali, membri ai unor ONG care oferă servicii sociale, un specialist în psihopedagogie specială etc.) și membri ai rețelei de specialiști constituite în vederea conceperii și monitorizării consecvente a planului de acțiune menit să diminueze fenomenul de discriminare în județul Cluj. În cazul Coerent 3 au fost intervievate cadre didactice care au beneficiat de servicii de îmbunătățire a nivelului cunoștințelor și practicii actuale în domeniul educației copiilor cu CES oferite în cadrul proiectului.

2.2. Discriminare, inegalitate și incluziune socială

2.2.1. Perspective ale beneficiarilor, respectiv ale reprezentanților instituțiilor implicate în proiecte, asupra discriminării, inegalității sociale și incluziunii în România

Aspectele privind anti-discriminarea și incluziunea socială în legătură cu care se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți participanții la anchetă în cele mai ridicate proporții sunt promovarea politicilor de acest gen (76% - grup de intervenție versus 50% - grup de control) și monitorizarea implementării măsurilor (73%, față de 44%). Totuși, un grad ridicat de mulțumire se remarcă și cu privire la schimbarea atitudinală generală față de discriminare (71% versus 37%), cunoașterea legislației în domeniu (69% versus 48%) și respectarea legislației (67% față de 42%). Aplicarea de sancțiuni înregistrează cel mai scăzut nivel de mulțumire în cazul grupului de intervenție, doar 52% dintre respondenți fiind mulțumiți și foarte mulțumiți de acest aspect (versus 40% în grupul de control); în celălalt grup, cel mai mic procent este cel al satisfacției exprimate cu privire la schimbarea atitudinală generală față de discriminare – 37% vs. 71%. Participarea la activitățile proiectelor Coerent se asociază, astfel, cu un nivel semnificativ mai ridicat al mulțumirii specialiștilor intervievați față de aspectele testate cu privire la anti-discriminarea și incluziunea socială în societatea românească.

Analiza datelor calitative relevă faptul că atât reprezentanții organizațiilor implicate în proiecte, cât și beneficiarii consideră că, la nivelul societății românești, fenomenele

56

discriminării și inegalității sociale se manifestă pregnant, principalii trei factori care favorizează acest lucru fiind mentalitatea românilor, precum și lipsa unei strategii și a resurselor pentru combaterea lor.

În detalierea modului în care participanții la interviuri și focus grupuri percep manifestarea discriminării, aceștia dau exemple în care, din cauza unor caracteristici ale persoanelor supuse acestui fenomen, diferite de cele ale populației majoritare (fie că țin de apartenență etnică, credințe religioase, dizabilitate etc.), ele nu beneficiază de un tratament egal în societate. În contextul unei legislații inadecvate, precum și a lipsei resurselor pe care autoritățile din România să le investească în scopul integrării sociale a acestor persoane, ele continuă să fie marginalizate.

Cele mai grave forme de discriminare, în accepțiunea persoanelor intervievate, sunt cele care limitează accesul indivizilor la drepturi sau facilități de care ar trebui să beneficieze orice membru al societății: în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere sunt date exemple legate de inaccesibilitatea spațiilor (pe stradă, în instituții publice, în mijloace de transport în comun etc.), dar și a locurilor de muncă. În cazul copiilor cu CES, este vorba despre lipsa accesului la servicii educative adaptate nevoilor lor specifice, respectiv de atitudinea de respingere pe care o manifestă, în anumite cazuri, atât cadrele didactice și colegii lor, cât și părinții celor din urmă. Lipsa de informare cu privire la problemele cu care se confruntă acești copii, respectiv lipsa de pregătire a cadrelor didactice și a specialiștilor din școli duc la situații în care aceștia sunt discriminați.

Intervievații care au participat la implementarea proiectului Coerent 1 dau exemple care ilustrează situația de excludere socio-economică a persoanelor de etnie romă: poziția periferică, de izolare (inclusiv geografică) determină un acces limitat la resursele economice, educaționale sau comunicaționale ale colectivității, concretizându-se în condiții precare de existență. Această marginalizare duce la accentuarea acelor caracteristici care determină atitudinea de respingere din partea celorlalți, creându-se un cerc vicios. Unele persoane din această categorie trăiesc în condiții de sărăcie extremă, fără a beneficia de instrumentele și resursele pentru a schimba această situație. Copiii reprezintă un segment al populației rome asupra căruia marginalizarea are un impact crescut, din cauza vulnerabilității acestora. Sărăcia, precum și lipsa unor politici sociale adecvate, sunt cele care contribuie la perpetuarea excluziunii sociale.

Participanții la etapa calitativă a studiului remarcă, totuși, evoluții pozitive în ultimii ani, recunoscând că există numeroase inițiative care vizează reducerea inegalităților sociale și incluziunea socială a persoanelor dezavantajate, însă fiecare dintre acestea se bucură de un succes limitat sau reușește să îmbunătățească lucrurile pentru un număr limitat de beneficiari, în absența unor strategii coerente la nivel național și a alocării unor resurse considerabile pentru atingerea acestor scopuri. Acest demers este îngreunat și de multitudinea formelor de discriminare prezente în societate și de diversitatea nevoilor grupurilor dezavantajate care trebuie împlinite, în scopul integrării lor sociale și profesionale. Mai mult, pentru schimbarea culturii și a mentalității oamenilor este necesar să treacă o perioadă lungă de timp, iar schimbările semnificative întârzie să se facă remarcate, în opinia

57

unora dintre intervievați. Unul dintre respondenți consideră că atitudinile discriminatorii, la nivel individual, se asociază și cu un nivel socio-economic redus al oamenilor, precum și cu climatul social, cel din România fiind, în opinia sa, incompatibil cu dezvoltarea unor atitudini tolerante și incluzive în cazul unor categorii de populație.

Instituționalizarea, precum și alte forme de izolare sau auto-izolare a persoanelor dezavantajate, sunt văzute de către unii dintre intervievați din etapa calitativă drept cauze ale persistenței unor stereotipuri în societate. Lipsa interacțiunii sau lipsa comunicării între discriminat și discriminator duc la perpetuarea unui cerc vicios – niciunul dintre ei nu are încredere în celălalt din cauza unor stereotipii care sunt vehiculate în societate, motiv pentru care nu interacționează, drept care stereotipurile persistă. Astfel, persoanele dezavantajate pot, în anumite situații, să aibă o contribuție involuntară la propria excluziune socială, fie auto-izolându-se, fie confirmând stereotipurile.

În opinia experților CNCD participanți la interviuri individuale, combaterea discriminării este posibilă, prin promovarea unei atitudini incluzive la nivelul societății. Acest lucru poate fi realizat prin introducerea în programele școlare a unor subiecte privind non-discriminarea, toleranța, diversitatea; iar pentru specialiștii care au interacțiuni mai dese cu persoanele supuse discriminării sau care pot avea un impact mai ridicat asupra incluziunii lor sociale, organizarea de traininguri și seminarii. Pe de altă parte, acest deziderat, pe lângă schimbări la nivel atitudinal, necesită alocarea unor resurse materiale, în scopul asigurării infrastructurii și a resurselor umane necesare pentru gestiunea nevoilor persoanelor dezavantajate, cu precădere a celor cu dizabilități.

În cazul copiilor cu CES, cred intervievații, investițiile ar trebui făcute, în primul rând, în formarea specialiștilor care sunt responsabili de educația și integrarea lor – în momentul de față, cadrele didactice nu sunt pregătite pentru a gestiona astfel de cazuri, iar specialiștii sunt prea puțin numeroși pentru a face față numărului mare de cazuri care necesită implicarea lor.

2.3. Rezultatele proiectelor

2.3.1. Percepția asupra utilității proiectelor pentru grupurile țintă

Rezultatele cercetării cantitative arată că notorietatea proiectelor Coerent este ridicată în rândul grupului de intervenție, însă chiar și așa, 8% dintre beneficiari spun că nu au auzit de acestea. O posibilă explicație este faptul că în unele cazuri participarea la proiect s-a realizat prin intermediul altor instituții, motiv pentru care beneficiarii cunosc sau denumesc proiectul informal, nefiind familiarizați cu denumirea oficială a acestuia. De partea cealaltă, în grupul de control, scorul notorietății este de 64 de procente, iar cei care nu cunosc astfel de proiecte sunt în pondere de 35%.

Aproape toți (99%) beneficiarii proiectelor Coerent sunt de părere că acestea sunt destul de utile și foarte utile, părere împărtășită de 89% subiecți ai grupului de control; doar cei din urmă cred că aceste proiecte nu prea sunt utile sau sunt inutile, în proporție de 6%. Domeniile

58

în care proiectele sunt percepute ca având cea mai mare utilitate sunt promovarea incluziunii sociale (97% - în grupul de intervenție și 93% în celălalt) și combaterea discriminării (96%, față de 89%), însă și în ceea ce privește reducerea inegalităților sociale și combaterea incluziunii sociale, contribuția percepută a proiectelor este destul de ridicată (procente peste 87%, în ambele grupuri).

Cel mai des menționate activități derulate în cadrul proiectelor Coerent la care au participat respondenții la ancheta cantitativă sunt: crearea de rețele de schimb, transfer de bune practici și parteneriate (94% dintre beneficiari susțin acest lucru). În plus, derularea de cursuri de formare, seminarii privind egalitatea de șanse, de gen, discriminare, înțelegere interculturală sunt amintite de 93% dintre respondenți, iar dezvoltarea de metodologii, instrumente, planuri de acțiune și planuri de dezvoltare locală – de 89% dintre beneficiarii care au fost intervievați.

Intervievații în cadrul componentei calitative menționează că proiectul Coerent 1 a facilitat elaborarea unei strategii de prevenire și combatere a discriminării prin participarea actorilor semnificativi și pe baza standardelor europene relevante, care nu ar fi putut fi dezvoltată într-o formă profesionistă în lipsa fondurilor alocate prin proiect. Prin consultarea și colaborarea CNCD cu autorități locale, organizații non-guvernamentale și asociații profesionale, s-a urmărit identificarea problemelor și soluțiilor de tratare a acestora, pentru includerea lor în noul document strategic. Toate activitățile proiectate și derulate au avut o utilitate crescută, din perspectiva membrilor echipei de implementare, în elaborarea strategiei rezultate și, astfel, și pentru grupurile țintă vizate. Cursurile pe tema non-discriminării derulate în cadrul proiectului, au contribuit la creșterea nivelului de conștientizare cu privire la dinamica fenomenului discriminării în societatea românească, atât la nivel național, cât și local. Aceste cursuri s-au adresat reprezentanților categoriilor profesionale direct implicate în activități educaționale și judiciare cu impact asupra problematicii discriminării (inspectori școlari, profesori, jandarmi, angajați ai penitenciarelor, magistrați si polițiști).

Conform intervievaților care au participat la celelalte două proiecte analizate în cadrul etapei calitative, ambele au avut o influență semnificativă asupra tuturor categoriilor de grup țintă, în condițiile în care serviciile oferite prin intermediul proiectelor au pornit de la analiza nevoilor reale ale beneficiarilor. Mai mult, făcând o comparație cu proiecte similare, derulate prin alte programe de finanțare, unii dintre intervievați apreciază în cazul finanțării SEE formalismul mai redus, precum și libertatea de a implementa acțiuni și servicii mai concrete, care să răspundă cu adevărat așteptărilor și nevoilor beneficiarilor.

În cazul Coerent 2, grupurile țintă au fost constituite din: copii și tineri cu deficiențe de vedere, părinți și profesori ai acestora, văzători (public general), dar și actori din mediile public și privat care pot avea o contribuție la incluziunea lor socială (autorități publice, angajatori, membri ai societății civile, mass media etc.). Principalul beneficiu al proiectului pentru copiii și tinerii nevăzători a fost dezvoltarea autonomiei acestora, respectiv încurajarea participării lor la viața socială. Asupra văzătorilor sau a publicului general s-a observat un succes al acțiunilor de informare și sensibilizare, realizate prin intermediul elaborării și distribuirii unui ghid de interacțiune cu persoanele cu deficiențe de vedere (1000 de exemplare), dar și prin

59

intermediul organizării unor activități mixte (cu văzători și nevăzători) și a unor apariții în mass media. Mai mult, a fost constituită rețeaua de specialiști în vederea conceperii și monitorizării consecvente a planului de acțiune menit să diminueze fenomenul de discriminare în județul Cluj, care au fost formați și, și ei, la rândul lor, informați și sensibilizați cu privire la situația persoanelor cu deficiențe de vedere, respectiv mobilizați pentru a avea o activitate susținută atât în perioada de sustenabilitate a proiectului, cât și după încheierea acesteia.

În cazul Coerent 3, grupurile țintă au fost: copii cu cerințe educaționale speciale, părinți sau tutori ai acestora, precum și profesioniști din sistemul educațional (cadre didactice, consilieri școlari, logopezi etc.). Beneficiul direct al copiilor cu CES și al părinților lor a constat în informarea și suportul oferit în certificarea afecțiunilor, precum și în obținerea tratamentului sau a serviciilor adiacente în managementul acestora. Profesioniștii din sistemul educațional au fost informați și formați cu privire la strategii de lucru cu copiii cu CES, beneficiind, de asemenea, de acces la resurse utile în activitatea lor profesională oferite în cadrul proiectului.

Toți intervievații apreciază că proiectele derulate au contribuit la îmbunătățirea reală a calității vieții beneficiarilor direcți, dar și la informarea și sensibilizarea publicului larg, a instituțiilor publice și societății civile cu privire la situația acestor grupuri vulnerabile.

2.3.2. Schimbări produse de proiecte în viața/activitatea membrilor grupului țintă

Aproape toți subiecții din grupul de intervenție consideră că proiectul Coerent în cadrul căruia au făcut parte din grupul țintă a fost util și foarte util pentru combaterea inegalității sociale, a discriminării și a excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate. Într-o proporție ridicată (96%), beneficiarii se declară mulțumiți și foarte mulțumiți de proiectul Coerent la care au participat.

Conform datelor obținute în urma realizării interviurilor semi-structurate, în cadrul sesiunilor de pregătire din cadrul proiectului Coerent 1, membrii grupului țintă au avut ocazia ca, împreună cu specialiștii CNCD, să dezbată și să aprofundeze teme precum: legislația europeană și națională în materia nediscriminării, jurisprudența CEDO, CJUE și CNCD în domeniu, diverse concepte specifice, proceduri administrative și judiciare. Aceste inițiative sunt privite de către membrii echipei de implementare intervievați drept utile și necesare pentru membrii grupului țintă, care au nevoie de resurse informaționale pentru a gestiona în mod corespunzător interacțiunile cu membrii grupurilor dezavantajate, din perspectiva combaterii discriminării. Activitățile din cadrul proiectului au stimulat dezbateri între participanți, aspect care ilustrează faptul că aceștia au problematizat în mod real informațiile cu care au intrat în contact și au internalizat ideile care li s-au transmis.

Conform participanților la interviuri și focus grup, principalele schimbări pe care le-a produs proiectul Coerent 2 în viața copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere țin de dezvoltarea unor noi abilități, dar și de combatere a auto-izolării sociale, prin consiliere psihologică, socializare și creșterea încrederii în sine, toate în scopul creșterii independenței lor și a

60

incluziunii lor sociale. Interacționând cu ei, membrii echipei de implementare, precum și specialiștii și voluntarii au căpătat o înțelegere mai profundă a situației persoanelor cu deficiențe de vedere și au descoperit că au lucruri de învățat de la ei, relația de sprijin fiind una bidirecțională. Pe lângă distribuirea ghidurilor pentru interacțiunea cu persoanele cu deficiențe de vedere și diseminarea unor materiale în mass media și on-line, au fost organizate activități mixte, la care au participat atât nevăzători, cât și văzători, care au fost puși în situația de a interacționa și de a comunica, lucru care a produs un impact puternic asupra ambelor categorii, dar mai ales asupra celei din urmă.

În ceea ce privește specialiștii din rețea, analiza datelor calitative mai relevă că aceștia, la rândul lor, participând la activitățile proiectului, au căpătat o înțelegere mai profundă a situației persoanelor cu dizabilități, ceea ce a ajutat în proiectarea acțiunilor viitoare de combatere a discriminării și de promovare a incluziunii sociale. Mai mult, aceștia au beneficiat de servicii de formare, dar și de un schimb de informații cu colegii lor, care proveneau din domenii diferite. Mai departe, aceștia au putut disemina informațiile dobândite prin implicarea în proiect în organizațiile în care își desfășoară activitatea.

În cazul proiectului Coerent 3, principalul beneficiu al copiilor cu CES s-a concretizat în îmbunătățirea relației lor cu profesorii și cu colegii de școală, dar și cu părinții, care au beneficiat de sprijin în managementul afecțiunii, dar și în îmbunătățirea calității interacțiunilor din familie din partea specialiștilor implicați în proiect, conform spuselor participanților la interviuri și la discuția de grup. Mai mult, întrucât cadrele didactice și alți specialiști din cadrul unităților de învățământ au fost instruiți cu privire la modalități de lucru care să faciliteze integrarea școlară a copiilor, aceștia au început să beneficieze de servicii educaționale mai bine adaptate nevoilor lor.

În opinia acelorași intervievați, proiectul Coerent 3 a produs schimbări majore în activitatea cadrelor didactice, care nu aveau pregătirea necesară, dar nici instrumentele pentru a integra în colectiv copiii cu CES, respectiv pentru a maximiza eficiența actului educațional. Mai mult, acestea, în lipsa informațiilor și a pregătirii, denotau și atitudini non-incluzive vizavi de respectivii copii. Pe de o parte, noile abilități și resurse dobândite în cadrul proiectului le-au facilitat acestora activitatea, iar, pe de altă parte, s-au răsfrâns în mod pozitiv asupra situației elevilor cu CES. Cadrele didactice intervievate spun că faptul că acest proiect a fost concentrat asupra furnizării unor metode și instrumente concrete de lucru a constituit un real sprijin, spre deosebire de a avea o abordare strict teoretică, pe care o consideră drept mai puțin eficientă.

Asupra părinților, care se confruntă atât cu un sistem școlar nepregătit să îi accepte și să îi educe pe copiii lor, cu discriminare în alte contexte, dar și cu o lipsă de informare cu privire la demersurile pe care ar trebui să le întreprindă, proiectul a produs o schimbare foarte importantă. Conform spuselor intervievaților, unii dintre părinții copiilor cu CES alegeau să nu obțină certificarea afecțiunilor copiilor lor, pentru a evita stigmatul social asociat acestora. Negând faptul că ar avea cerințe educaționale speciale, părinții sperau că îi vor proteja pe cei mici de atitudinile discriminatorii ale actorilor cu care intră în contact la școală, fie că este vorba despre cadre didactice, elevi sau părinții lor. Cu ajutorul specialiștilor din proiect,

61

părinții au înțeles, pe de o parte, importanța urmării demersurilor necesare pentru diagnosticarea afecțiunilor copiilor, iar, pe de altă parte, importanța identificării nevoilor specifice acestora și adoptarea unui stil de lucru adaptat lor, pentru ca ei să fie integrați în școală, dar și în familie și în societate. Mai mult, conform spuselor intervievaților, unii dintre părinții copiilor cu CES sunt, ei înșiși, în situația de a avea un nivel scăzut de educație și/sau au o situație financiară precară, motive pentru care nu dispun de resursele necesare pentru a gestiona cu succes situația copiilor. Costurile ședințelor de terapie este ridicat, iar facilitățile gratuite oferite pentru acești copii nu reușesc să acopere cererea ridicată.

2.3.3. Rezultatele proiectelor în privința combaterii discriminării, reducerii inegalităților sociale și creșterii incluziunii sociale

În ceea ce privește reducerea inegalității sociale, promovarea incluziunii sociale și combaterea discriminării prin intermediul proiectelor FRDS, în general, toate cele trei aspecte sunt bine cotate de către participanții la anchetă, aproximativ 90% dintre subiecții din grupul de intervenție și peste 70% dintre ceilalți oferind o evaluare pozitivă a acestor aspecte. Diferența cea mai mare între grupuri apare în ceea ce privește posibilitatea reducerii inegalității sociale, unde 90% dintre participanții la studiu care aparțin grupului de intervenție cred că acest lucru se poate realiza într-o mare măsură prin intermediul proiectelor FRDS, față de 73% care exprimă aceeași opinie dintre respondenții din grupul de control.

Toate proiectele analizate în cadrul etapei calitative au contribuit semnificativ, din perspectiva actorilor intervievați, la combaterea discriminării, reducerii inegalităților sociale și creșterii incluziunii sociale.

În cazul Coerent 1, întrucât timpul pentru sedimentarea rezultatelor a fost foarte scurt, un prim nivel de analiză a efectelor proiectului are în vedere rezultatele măsurabile imediat, cu precădere prin prisma numărului mare de persoane implicate. Dat fiind numărul mare de persoane care au participat la activitățile din cadrul proiectului, persoanele intervievate consideră că este imposibil ca acestea să nu fi produs efecte în sensul combaterii discriminării, precum și o multiplicare a informației prin intermediul membrilor grupului țintă. Prin raportarea la obiectivele asumate, rezultatele cantitative sunt un indicator al eficacității proiectului. Mai mult, componenta strategică pe care a avut-o acest proiect determină, în opinia intervievaților, un impact crescut în privința combaterii discriminării, reducerii inegalităților sociale și creșterii incluziunii sociale. Implementarea măsurilor cuprinse în acest document strategic elaborat în cadrul proiectului este văzută drept un pas important în direcția alinierii României la normele europene cu privire la combaterea discriminării și în creșterea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate, în contextul în care experții intervievați percep un decalaj în acest domeniu în România, comparativ cu alte țări europene. Conform spuselor intervievaților, faptul că această strategie va fi asumată la nivelul administrației centrale și nu doar al CNCD va produce efecte semnificative în societatea românească.

62

În cazul proiectului Coerent 2, acesta se manifestă, în primul rând, prin creșterea nivelului de conștientizare și informare a publicului general cu privire la situația persoanelor cu deficiențe de vedere, dar și prin crearea unei rețele care implică actori din medii diverse care au drept obiectiv implementarea unor acțiuni care să contribuie la aceste deziderate. Persoanele informate și sensibilizate duc mai departe mesajul campaniilor din cadrul proiectului, producând un efect de multiplicare a informației, care, pe termen lung, va avea un impact amplificat. O altă reușită în urma derulării acestui proiect, conform intervievaților, o reprezintă transmiterea unor informații importante cu privire la nevoile persoanelor cu deficiențe de vedere autorităților locale, precum și implicarea reprezentanților lor în rețeaua de specialiști, aspect care speră că se va concretiza în elaborarea unor politici și măsuri la nivel local care să aibă drept obiectiv accesibilizarea spațiilor urbane, dar și a sistemului de transport în comun și nu numai. Pe lângă reprezentanții autorităților publice și ai societății civile, au fost implicați în activitățile mixte ale proiectului și reprezentanți ai mass media locale, care să ducă mai departe mesajele campaniei.

În cazul proiectului Coerent 3, membrii echipei de implementare consideră că impactul asupra combaterii discriminării, reducerii inegalităților sociale și creșterii incluziunii sociale este semnificativ, datorită numărului mare de unități de învățământ din cadrul cărora au fost informați părinți și specialiști, cei din urmă fiind și pregătiți pentru a-i integra pe copiii cu CES în colectiv, respectiv pentru a le oferi serviciile educaționale de care au nevoie. Mai mult, s-a reușit constituirea unei rețele de actori relevanți, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, care să se implice în optimizarea instrumentelor de lucru cu copiii cu CES, dar și în diseminarea acestor instrumente la nivelul mai multor instituții de învățământ. În cadrul proiectului a fost realizat un toolkit pentru specialiștii care au contact cu copiii cu CES, care va fi disponibil tuturor celor care sunt interesați să îl acceseze. Faptul că proiectul Coerent 3 a avut o componentă de informare și sensibilizare a părinților colegilor elevilor cu CES a reprezentat o altă contribuție importantă în combaterea discriminării și în creșterea incluziunii sociale a copiilor cu CES, deoarece respingerea colegilor, determinată, de cele mai multe ori, de ceea ce aceștia învață acasă, reprezintă o provocare atât pentru acești copii și părinții lor, cât și pentru cadrele didactice.

2.3.4. Cooperarea actorilor sociali în implementarea proiectelor

Conform intervievaților, colaborarea între actorii sociali implicați, fie că vorbim despre autorități publice, reprezentanți ai societății civile, ai grupurilor vulnerabile sau ai unor categorii profesionale a contribuit la identificarea problemelor, nevoilor și a soluțiilor de abordare a problematicii discriminării.

Unul dintre membrii echipei de implementare a proiectului Coerent 2 declară că nu este întru totul mulțumit de succesul pe care l-a avut activitatea proiectului care viza constituirea rețelei de specialiști, deoarece nu s-a reușit implicarea tuturor categoriilor vizate. Cu toate acestea, cooperarea cu actorii implicați în cadrul rețelei este descrisă în termeni pozitivi, singurul real insucces fiind cel menționat mai sus.

63

În general, în cazul proiectului Coerent 2, colaborarea s-a desfășurat mai greoi atunci când a venit vorba despre reprezentanții instituțiilor publice, unde, adeseori, a fost nevoie de obținerea acceptului pentru implicare și pe linie ierarhică.

Intervievații din cadrul proiectului Coerent 3 nu reclamă probleme din perspectiva cooperării actorilor sociali în implementare. S-a reușit crearea unei rețele și a unor parteneriate cu toți actorii relevanți vizați pentru atingerea scopurilor proiectului, conform persoanelor intervievate, atât din sfera publică, cât și privată.

Cu toate că majorității participanților la studiu le este greu să evalueze rezultatele proiectului în care au fost implicați comparativ cu alte proiecte derulate, aceștia declară că au apreciat formalismul mai redus presupus de finanțarea intermediată de FRDS, precum și relația de colaborare și sprijinul primit din partea operatorului de program pe parcursul implementării. Mai mult, în cazul proiectului care a vizat setul de măsuri de combatere a excluziunii școlare și sociale a copiilor și tinerilor cu CES, a fost apreciată promptitudinea cu care FRDS a preluat informațiile privind derularea proiectului, respectiv rolul pe care acesta l-a avut în diseminarea mesajelor și a materialelor produse în cadrul proiectului, despre care intervievații consideră că are o contribuție importantă în amplificarea efectelor proiectului.

Membrii echipei proiectului Coerent 1, în schimb, reclamă anumite sincope în comunicarea cu operatorul de program, precum și o lipsă a promptitudinii și o inflexibilitate percepute, în contextul în care au existat întârzieri în implementarea proiectului.

Unul dintre membrii echipei de implementare a proiectului Coerent 2 adaugă că, în urma participării la un seminar organizat de FRDS pentru reprezentanții echipelor de implementare a acestor proiecte, a avut ocazia să constate că, în general, participanții erau bine pregătiți și realmente interesați să producă un impact prin proiectele derulate. Pe de altă parte, acesta a fost mai puțin plăcut impresionat de atitudinea unor promotori ai proiectelor care proveneau din mediul public, concluzionând că are mai multă încredere în impactul unor proiecte derulate de organizații din cadrul societății civile. În opinia sa, în rândul angajaților din mediul public este mai încetățenit un stil superficial de abordare a unor astfel de inițiative, în timp ce, în organizații non-guvernamentale se implică oameni care au un interes real pentru rezolvarea problemelor.

2.4. Principii utilizate în serviciile furnizate grupurilor dezavantajate

2.4.1. Conștientizarea de către profesioniști și autoritățile locale a importanței respectării principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate

Dintre principiile care ar trebui respectate în serviciile furnizate grupurilor dezavantajate, cel mai important pentru persoanele intervievate în etapa cantitativă a studiului este principiul nondiscriminării (100% versus 97%), însă scoruri mari înregistrează și principiul incluziunii sociale (99% față de 97%) și cel al implicării în proiecte (98% versus 99%). Subiecții chestionați

64

consideră în proporții de 88% (în rândul beneficiarilor) și aproximativ 66% (în rândul grupului de control) că aceste principii se respectă în mare sau foarte mare măsură, în prezent.

În cazul tuturor proiectelor analizate prin metode calitative, respectarea principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate au reprezentat o prioritate, constituind o parte integrantă a filosofiei proiectelor și a echipelor de implementare. Mai mult, în viziunea intervievaților, acestea au contribuit, prin activitățile lor, la conștientizarea importanței respectării principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale de către profesioniști din mediile public și privat în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate, în același timp furnizând informații și instrumente pentru a contribui la respectarea acestora.

În cazul proiectului Coerent 2, unul dintre participanții la interviu argumentează respectarea acestor principii prin faptul că membrii fondatori ai fundației care a fost promotorul proiectului sunt toți nevăzători, precum și prin consultarea constantă cu beneficiarii direcți pe parcursul proiectării și implementării activităților proiectului. Mai mult, un principiu fundamental care a stat la baza interacțiunilor cu beneficiarii direcți în cadrul acestui proiect a fost stabilirea unor raporturi cât mai apropiate cu aceștia, în încercarea de a ține cont de preferințele și nevoile lor speciale atunci când au fost implicați în activități.

În cazul proiectului Coerent 3, reprezentanții echipei de implementare relatează cum au depus eforturi constante și susținute de promovare a acestor principii în relație cu toate categoriile de actori sociali implicați, fie că au fost reprezentanți ai instituțiilor publice, cadre didactice sau părinți ai colegilor copiilor cu CES. Pentru ilustrarea respectării principiului non-discriminării pe parcursul implementării și a promovării acestuia în rândul membrilor grupului țintă, una dintre intervievate relatează situații în care reprezentanții partenerilor proiectului au jucat rolul de mediatori între copiii cu CES și părinții lor și alți actori implicați în procesul educațional – fie că erau cadre didactice sau părinți ai colegilor lor.

2.4.2. Respectarea principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale pe parcursul derulării proiectelor

Participanții la interviuri și focus grupuri se declară, în general, mulțumiți de modul în care principiile anti-discriminării și incluziunii sociale au fost respectate pe parcursul derulării proiectelor FRDS, considerând că inițiativele lor de a promova respectarea acestor principii au fost întâmpinate cu deschidere de către cele mai multe dintre persoanele din grupurile țintă. De asemenea, aceștia văd o contribuție pe care proiectele derulate au dus-o înspre asigurarea unui tratament nediscriminatoriu, în primul rând în cazul beneficiarilor direcți ai proiectelor, iar, în al doilea rând, în cazul altor persoane care fac parte din aceleași categorii dezavantajate, în urma conștientizării și informării unor categorii diverse din populație.

Intervievații din cadrul proiectului Coerent 3 declară că evoluția constatată de la începutul perioadei de implementare și până la încheierea ei în modul în care grupurile țintă se raportează la copiii cu CES reprezintă un motiv de satisfacție cu privire la contribuția pe care acesta l-a avut în sensul promovării unui tratament nediscriminatoriu pentru copiii în cauză.

65

Mai mult, cel puțin în cazul școlilor care au fost incluse în activitățile proiectului, respondenții au convingerea că a crescut semnificativ incluziunea școlară a copiilor cu CES.

Mai mult, faptul că un număr mare de specialiști din unitățile de învățământ s-au implicat voluntar în activitățile proiectului denotă un interes real pentru îmbunătățirea managementului educației copiilor cu cerințe educaționale speciale, în opinia uneia dintre persoanele intervievate. Aceasta se așteaptă ca specialiștii implicați să transmită colegilor ceea ce au învățat, efectul pe termen lung fiind creșterea incluziunii școlare a acestor copii.

2.5. Bune practici și capacități ale furnizorilor de servicii sociale și ale autorităților locale

2.5.1. Dobândirea de noi cunoștințe și abilități privind anti-discriminarea și incluziunea socială de către reprezentanții autorităților și instituțiilor publice, respectiv de către profesioniștii implicați în proiecte

Conform intervievaților din etapa calitativă, activitățile derulate în cadrul proiectului Coerent 1 au facilitat schimbul de idei și îmbunătățirea cunoștințelor legate de instrumentele, procedurile și măsurile practice de promovare a drepturilor omului și a egalității de șanse în rândul profesioniștilor din domeniu. Implementarea bunelor practici, diseminate de către CNCD în cadrul proiectului, rămâne un subiect care va putea fi evaluat în viitor, odată cu asumarea strategiei la nivelul administrației centrale. Reprezentanții categoriilor profesionale direct implicate în activități judiciare si educaționale (magistrați, profesori, inspectori școlari, ofițeri de penitenciar, polițiști, jandarmi) de la nivel local au dobândit noi cunoștințe în scopul respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar și în prevenirea formării de stereotipuri și prejudecăți, sau, după caz în sancționarea fenomenelor de discriminare.

În discuția cu privire la gradul de pregătire al profesioniștilor care lucrează cu grupuri dezavantajate în relația lor cu persoanele care aparțin acestor grupuri, cu privire la aplicarea principiilor non-discriminării, reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale, participanții implicați în celelalte două proiecte tind să se refere mai degrabă la specialiștii care au de a face cu grupurile dezavantajate vizate de fiecare proiect: nevăzătorii, în cazul proiectului Coerent 2, respectiv copiii cu CES, în cazul Coerent 3.

Cei mai mulți dintre respondenții care au fost implicați în proiectul Coerent 2 consideră că acești specialiști sunt bine pregătiți și au cunoștințe și abilități privind anti-discriminarea și incluziunea socială, însă ei sunt insuficient de numeroși pentru a face față cererii de servicii din partea persoanelor dezavantajate. Mai mult, respectivii specialiști, în general, în România, nu sunt remunerați pe măsura meritelor. Cu toate acestea, un punct comun între persoanele intervievate în cadrul ambelor proiecte este percepția cum că acești specialiști nu se regăsesc în învățământul de masă sau, mai exact, că în cazul cadrelor didactice (atât în învățământul pre-universitar, cât și universitar) se remarcă o lipsă de pregătire cu privire la asigurarea unui tratament non-discriminatoriu pentru persoanele vulnerabile.

66

Intervievații din echipa de implementare, respectiv dintre specialiștii din grupul țintă al proiectului Coerent 3, consideră că există o nevoie foarte pregnantă de formare și specializare a cadrelor didactice, dar și a altor specialiști din sistemul de învățământ de masă, pentru a asigura respectarea acestor principii în lucrul cu copiii cu CES.

Numărul foarte mic de specialiști este principala carență a sistemului de suport pentru persoanele dezavantajate, din perspectiva intervievaților din cadrul proiectului Coerent 2, iar acest lucru duce la imposibilitatea acoperirii cererii, în ciuda numeroaselor proiecte din ultima perioadă, care au în vedere crearea infrastructurii necesare pentru a asista copiii cu dizabilități din România. Cu toate acestea, și din perspectiva creării acestei infrastructuri, există încă mulți pași de făcut, în opinia intervievaților. Ei dau exemplul unor țări occidentale, în care achiziționarea tehnologiilor asistive de către nevăzători este subvenționată de stat.

Lipsa unei motivații financiare reprezintă un motiv pentru care nu există mai mulți astfel de specialiști în România, din punctul de vedere al unuia dintre intervievați. O altă dificultate cu care se confruntă specialiștii care lucrează cu grupuri dezavantajate este lipsa de implicare a familiilor în educația copiilor, aceștia ajungând să fie integrați în sistemul de învățământ fără a avea cunoștințe de bază, ceea ce îngreunează munca unui specialist.

Intervievații din cadrul proiectului Coerent 3 se concentrează asupra lipsei pregătirii cadrelor didactice în ceea ce privește gestiunea integrării școlare a copiilor cu CES. Existând și situații în care acești copii nu sunt diagnosticați, fie din cauza inabilității părinților de a identifica problemele, fie din cauza dorinței lor de a evita stigmatul asociat etichetei „CES”, cadrele didactice ajung să îi respingă pe acești copii în loc să le faciliteze integrarea în clasă, respectiv procesul de învățare. Și acești respondenți consideră că nivelul de pregătire al altor specialiști (logopezi, consilieri, psihologi, asistenți sociali etc.) din unitățile școlare este mai ridicat decât al cadrelor didactice, însă numărul de copii pe care îl au în gestiune este prea mare pentru a putea influența semnificativ în managementul afecțiunilor lor.

Cursul de pregătire pentru cadrele didactice în scopul integrării școlare a copiilor cu CES, care a fost conceput în cadrul proiectului, va rămâne în oferta Casei Corpului Didactic, conform spuselor uneia dintre persoanele intervievate, lucru despre care speră că va avea o contribuție semnificativă în formarea cadrelor didactice pentru a gestiona cu succes nevoile educaționale ale acestor copii.

2.5.2. Utilizarea de către profesioniști, în lucrul cu persoanele aparținând grupurilor dezavantajate, de instrumente, metodologii și proceduri adecvate, în scopul implementării unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială

Proporții foarte ridicate ale respondenților din cele două grupuri participante la anchetă (91% - intervenție, respectiv 72% - control) consideră în mare sau în foarte mare măsură că profesioniștii implicați în furnizarea de servicii sociale persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate au o atitudine adecvată privind anti-discriminarea și incluziunea socială, dar și că au cunoștințe adecvate cu privire la acestea (91% versus 71%). Evaluarea este pozitivă și

67

în privința cunoștințelor profesioniștilor cu privire la metode și proceduri privind anti-discriminarea și incluziunea socială (88% în grupul de intervenție, respectiv 70% în grupul de control), dar și în privința aplicării acestora (88% în grupul de intervenție, dar doar 64% în cel de control). Atunci când se cere evaluarea aspectelor menționate anterior în cazul reprezentanților autorităților și instituțiilor publice din zona de implementare a proiectului, rezultatele studiului arată o scădere de aproximativ 10 procente în cazul grupului de intervenție și o scădere și mai semnificativă, până la aproape 40%, în cazul grupului de control, în cazul căruia se face referire la reprezentanți ai autorităților și instituțiilor publice din zone cu populație semnificativă de romi.

Intervievații din echipa de implementare a proiectului Coerent 1 apreciază că profesioniștii care lucrează cu grupuri dezavantajate dețin cunoștințe în domeniul non discriminării, însă de multe ori le lipsesc soluțiile sau instrumentele pe care să le aplice, iar prin acest proiect au fost puși la curent cu noutățile din domeniu, au beneficiat de informații considerate relevante din experiența și activitatea practică a CNCD. Mai mult, în cazul profesioniștilor care intră în contact cu persoane dezavantajate, chiar dacă obiectul activității lor nu este combaterea discriminării propriu-zis (profesori, reprezentanți ai instituțiilor de apărare a legii etc.) se impune o rafinare a acestor cunoștințe și dobândirea unor abilități practice, cu sprijinul specialiștilor CNCD.

Respondenții dau exemple de câteva instrumente, metodologii și proceduri utilizate de ei înșiși în scopul implementării unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială pe parcursul derulării proiectelor.

Membrii echipei de implementare a proiectului Coerent 2 susțin că o procedură de bază pe care au aplicat-o în interacțiunea cu beneficiarii direcți a fost crearea unor legături personale apropiate, în scopul facilitării analizei nevoilor acestora. Mai mult, ei au utilizat informațiile astfel obținute pentru a se asigura că respectă libertatea și preferințele beneficiarilor în momentul în care activitățile au fost concepute și realizate, pentru ca respectivii copii și tineri să nu simtă că sunt constrânși să participe la anumite activități care nu i-ar interesa sau nu le-ar fi utile. În cadrul aceluiași proiect a fost elaborat un manual de bune practici în promovarea non-discriminării și a integrării sociale a nevăzătorilor, manual care a fost diseminat în rândul mai multor populații țintă: de la elevi și studenți la angajatori și instituții publice, în speranța informării cât mai multor categorii de specialiști și non-specialiști cu privire la aceste aspecte. Conținutul său a fost adaptat pentru fiecare categorie de public în parte. În cazul acestui proiect, organizarea unor acțiuni mixte (în care văzătorii și nevăzătorii interacționează, respectiv cei dintâi experimentează situațiile cu care se confruntă ceilalți) este menționată de către toți intervievații drept o practică foarte eficientă în transmiterea mesajului, în sensibilizarea participanților și în desființarea stereotipiilor cu privire la condiția nevăzătorilor.

Crearea și accesibilizarea unor resurse logistice sau operaționale pentru persoanele dezavantajate este o altă modalitate de a le oferi sprijin concret acestora. Unul dintre participanți dă exemplul bibliotecilor virtuale care pot fi create pentru nevăzători sau a accesibilizării spațiilor urbane, considerând că astfel de servicii, care reprezintă o îmbunătățire la un nivel foarte concret, sunt unele care „schimbă realitatea în mod

68

incontestabil”, în timp ce utilitatea unor simple discuții sau întâlniri poate depinde foarte mult de calitatea participanților, precum și de alți factori. Odată ce aceste persoane devin mai mobile și mai independente cu ajutorul acestor facilități, atunci prezența lor drept membri activi ai societății duce și la schimbarea mentalității celor care ar avea tendința să îi marginalizeze.

Intervievații din cadrul proiectului Coerent 3 menționează drept o practică utilizată în implementarea proiectului crearea unor echipe pluridisciplinare la nivelul școlii, care să îi includă pe toți specialiștii care au contact cu copiii cu CES, precum și pe părinții acestora. Astfel, fiecare actor interesat este la curent cu obiectivele pe care ar trebui să le atingă, cu progresul înregistrat de copii, respectiv cu alte informații relevante în procesul de integrare școlară a acestuia. Același principiu a fost aplicat și în conceperea întregului proiect – implicarea cât mai multor actori care influențează integrarea școlară a copiilor cu CES în procesul de informare și formare cu privire la nevoile acestora și a modalităților prin care pot fi satisfăcute.

2.5.3. Calitatea cooperării și a parteneriatelor între autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în proiecte, în scopul implementării unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială

Gradul de mulțumire a intervievaților în etapa cantitativă cu privire la cooperarea cu diferite instituții sau autorități în domeniul non-discriminării și al incluziunii sociale este mai ridicat în privința organizațiilor non-guvernamentale (90% versus 72% - apreciază colaborarea ca fiind foarte bună și bună), autorităților locale și Poliției Române (câte 80% - grup de intervenție, față de 63% și 62% - în celălalt grup). La polul opus, mai multe mențiuni a celor care au o evaluare slabă și foarte slabă legată de cooperare se regăsesc în ceea ce privește autoritățile centrale (Guvern, ministere – 18%, comparativ cu 42%).

În afara proiectului Coerent 1, unul dintre participanții la etapa calitativă remarcă deficiențe în colaborarea instituțiilor din România când vine vorba despre implementarea unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială, lucru pe care îl pune pe seama dezinteresului angajaților vizavi de aspecte ce nu țin de activitatea lor curentă, motiv pentru care este necesară existența unui organism de control precum CNCD. Colaborarea între instituțiile publice implicate în proiect, însă, este evaluată ca fiind una profitabilă. Proiectul a reunit experiența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (România) și a Consiliului Europei și a vizat sprijinirea cooperării între autoritățile publice, societatea civilă și sectorul privat, cu scopul promovării unei culturi nediscriminatorii, incluzive. Strategia dezvoltată promovează colaborări intersectoriale și susține parteneriatele la nivelul actorilor sociali locali și naționali.

Un alt indicator al cooperării îl reprezintă și consultările inițiate cu instituțiile implicate în aplicarea strategiei (ministere, alte autorități centrale și locale) și ONG-urile active în domeniu, precum și cu reprezentanții grupurilor vulnerabile și ai categoriilor profesionale. Proiectul, mai ales prin intermediul strategiei elaborate, este văzut de către intervievați drept

69

având o contribuție în sensul facilitării cooperării actorilor sociali (și mai ales instituționali) în combaterea discriminării și promovarea incluziunii sociale și în viitor, sub coordonarea CNCD.

Respondenții din cadrul celorlalte două proiecte care au făcut subiectul analizei calitative descriu, și ei, în termeni pozitivi cooperarea și parteneriatele formate în scopul implementării unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială, cu toate că au existat și momente de impas. În cazul proiectului Coerent 2, se regretă lipsa implicării reprezentanților companiei de transport public local și ai reprezentanților aeroportului; de asemenea, în cazul unor instituții publice s-a constatat diminuarea interesului pentru a coopera cu membrii echipei de implementare sau ai rețelei de specialiști de la debutul și până la încheierea proiectului. Cu toate acestea, rezultatele obținute din acest punct de vedere, în viziunea intervievaților, sunt satisfăcătoare, iar cea mai mare parte a colaboratorilor și a partenerilor au demonstrat o atitudine deschisă atunci când li s-a propus implicarea.

În cazul Coerent 3, membrii echipei de implementare menționează că au avut o colaborare mai dificilă cu o parte dintre unitățile de învățământ în stadiul incipient al demarării proiectului, când a fost realizat un studiu pentru a determina situația copiilor cu CES, reprezentanții acestora fiind reticenți în a furniza informațiile cerute și refuzând să admită că există astfel de copii în școală.

Cadrele didactice participante la focus grup consideră că se impune o comunicare mai intensă și o transparență crescută din partea instituțiilor publice relevante în domeniul învățământului, considerând că impactul real în implementarea unor măsuri privind anti-discriminarea și incluziunea socială îl au, mai degrabă, organizațiile non-guvernamentale, care reușesc să atragă și parteneri din mediul public. Respondenții cu care s-a discutat apreciază interesul autorităților publice din sistemul de învățământ pentru a forma cadrele didactice în scopul promovării incluziunii școlare a copiilor dezavantajați drept inexistent.

2.5.4. Capacitatea metodologiilor, instrumentelor de lucru, planurilor de acțiune, măsurilor dezvoltate în cadrul proiectelor de a fi preluate și utilizate la nivel mai larg (regional, național), respectiv contribuțiile acestora la fundamentarea unor politici publice în domeniu

În opinia majorității beneficiarilor participanți la anchetă (peste 79%), bunele practici utilizate în cadrul proiectelor FRDS privind politicile și strategiile de promovare a anti-discriminării și a incluziunii sociale ar fi preluate/sunt preluate în mare și foarte mare măsură de către toate instituțiile publice menționate (autorități locale, autorități centrale, CNCD, Poliția Română, justiție, școli, spitale). Instituțiile care obțin cele mai mari scoruri vizavi de acest aspect sunt școlile (95%) și autoritățile locale (91%). Situația prezentă în grupul de control evidențiază procente mai mici (în jur de 55%), însă tot școlile (68%) întrunesc cea mai mare proporție a mențiunilor.

Conform intervievaților din echipa de implementare a proiectului Coerent 1, au fost identificate exemple de bune practici la nivel european privind nediscriminarea, care au fost

70

utilizate în conturarea cadrului conceptual al strategiei elaborate în cadrul proiectului. Adoptarea strategiei și a planului privind implementarea sa vor determina punerea în aplicare a acestor practici, ceea ce, în opinia lor, va reprezenta un pas important în promovarea incluziunii sociale și a principiilor anti-discriminatorii în România.

Drept exemple de bune practici care pot fi replicate la nivel mai larg, participanții la etapa calitativă a studiului implicați în proiectele care au avut și persoane vulnerabile în grupul țintă reiterează câteva dintre practicile descrise mai sus, despre care consideră că au fost de impact în activitatea lor:

Astfel, intervievații din cadrul proiectului Coerent 2 recomandă:

o centrarea pe beneficiar și pe analiza nevoilor, atât în stadiul de planificare, cât și în cel de implementare a măsurilor;

o crearea unor ocazii de interacțiune între persoanele vulnerabile și populația care se dorește a fi sensibilizată, prin organizarea de activități mixte și implicarea în aceste activități a unor actori din mass media sau din rândul autorităților publice relevante;

o crearea unor resurse și realizarea de îmbunătățiri concrete, în plan operațional, pentru persoanele din grupul țintă – accesibilizarea spațiului urban, a mijloacelor de transport, investiții în tehnologii asistive etc.;

o implicarea unor persoane din categorii dezavantajate în evenimente cu mare vizibilitate publică (spre exemplu, includerea unui moment artistic pregătit de nevăzători la o sărbătoare locală, propunere a uneia dintre intervievate);

o constituirea unei rețele de specialiști, care provin din medii diverse, și care să aibă o activitate susținută în scopul combaterii discriminării și a excluziunii sociale a persoanelor dezavantajate, după modelul celei constituite în acest proiect.

Intervievații din cadrul proiectului Coerent 3 au următoarele propuneri:

o constituirea unor echipe pluridisciplinare, care să implice toți actorii relevanți pentru incluziunea socială a categoriei dezavantajate avute în vedere;

o organizarea unor cursuri de formare pentru cadrele didactice, dar și pentru alte categorii de specialiști în învățământ, pentru a le dezvolta abilitățile și competențele în domeniul incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate;

o furnizarea de instrumente și instrucțiuni practice pe care să le utilizeze specialiștii care au un rol în integrarea școlară a copiilor din categorii dezavantajate, spre deosebire de noțiuni teoretice;

o stimularea financiară a cadrelor didactice care se specializează în lucrul cu copii care fac parte din categorii dezavantajate;

o elaborarea unor kit-uri cu instrumente de lucru pentru specialiști.

71

2.6. Interesul și capacitatea grupului țintă de a accesa serviciile sociale furnizate prin proiecte

2.6.1. Interesul persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate care au fost implicate în activitățile derulate în cadrul proiectelor FRDS de a accesa serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în proiecte

Intervievații din grupul de intervenție al anchetei consideră într-o proporție foarte ridicată că persoanele dezavantajate au fost interesate (91% - foarte interesate și interesate) să acceseze serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în activitățile din proiectele finanțate prin program.

În activitățile derulate în cadrul proiectului Coerent 1 nu au fost implicate în mod direct persoane aparținând grupurilor vulnerabile. În acest caz particular, răspunsurile intervievaților s-au referit la interesul altor categorii de persoane din grupul țintă, respectiv reprezentanți ai autorităților și diverși profesioniști, de a accesa serviciile furnizate de către autoritățile implicate în proiecte. La nivelul acestor grupuri s-a constat un interes crescut pentru informare și pentru a învăța să opereze cu standardele procedurale și instituționale în domeniu.

Deoarece proiectele Coerent 2 și 3 au pornit de la niște nevoi pregnante identificate în rândul unor categorii specifice de persoane dezavantajate, intervievații participanți la interviuri și focus grupuri apreciază că interesul persoanelor care au fost implicate în activitățile proiectelor de a accesa serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate a fost foarte ridicat.

În cazul proiectului Coerent 2, intervievații relatează cum, periodic, inclusiv după încheierea proiectului, beneficiarii îi contactează pentru a se interesa privind organizarea unor noi activități. Acestea au fost bine primite de către tinerii și copiii cu deficiențe de vedere, răspunzând unor nevoi pe care aceștia le aveau, fie că erau de dezvoltare a independenței, fie de socializare. Comparativ cu alte proiecte derulate, unul dintre intervievați apreciază că interesul copiilor și tinerilor de a se implica în activitățile organizate a fost semnificativ mai mare, iar acesta a crescut de la debutul proiectului și până la încheiere. Mai mult, diversitatea activităților organizate pentru persoanele cu deficiențe de vedere a asigurat că fiecare membru al grupului țintă a găsit ceva de care să fie interesat.

În cazul proiectului Coerent 3, participanții la etapa calitativă a studiului consideră că părinții copiilor cu CES au fost foarte recunoscători pentru sprijinul primit, accesând cu mare interes serviciile care le-au fost oferite. Mai mult, una dintre intervievate consideră că ajutorul pe care părinții l-au primit le-a depășit așteptările, pentru că au învățat ei înșiși cum să interacționeze mai bine cu propriii copii, ei așteptându-se să fie asistați doar în accesarea anumitor servicii sau doar în sensul integrării școlare a celor mici. Copiii, de asemenea, au fost

72

implicați în activități cu ceilalți copii, care i-au ajutat în integrarea în colectiv și le-au consolidat încrederea că pot avea relații funcționale la școală.

Conform datelor calitative, serviciile de sprijin pentru copiii cu CES și părinții lor sunt foarte căutate, existând o ofertă foarte limitată în acest sens, mai ales de servicii oferite în mod gratuit. Astfel, interesul părinților pentru orice fel de sprijin care le-a fost oferit în cadrul proiectului, mai ales al celor cu un nivel scăzut de educație sau cu o situație materială precară a fost foarte ridicat. Cu toate acestea, există și o categorie de părinți care acceptă cu dificultate faptul că este nevoie să facă demersuri pentru diagnosticarea afecțiunii copilului, respectiv care nu conștientizează care sunt beneficiile terapiei, respectiv dezavantajele neluării de măsuri pentru a-l ajuta pe copil.

2.6.2. Capacitatea persoanelor aparținând grupurilor dezavantajate care au fost implicate în activitățile derulate în cadrul proiectelor de a accesa serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în proiecte

Analiza datelor cantitative indică faptul că intervievații din grupul de intervenție consideră într-o proporție foarte ridicată că persoanele dezavantajate au fost informate (87% - foarte informate și informate) și pregătite (73% - bine și foarte bine pregătite) să acceseze serviciile furnizate de autoritățile, instituțiile publice și organizațiile implicate în activitățile din proiectele finanțate prin proiectele Coerent. În urma derulării proiectelor, procentul respondenților din grupul de intervenție care au participat la anchetă și care consideră că persoanele dezavantaje sunt pregătite și foarte pregătite în a accesa serviciile furnizate de autorități este semnificativ mai ridicat decât al celor care spuneau că aceste persoane erau pregătite înaintea derulării proiectului (91% vs. 73%). De asemenea, cea mai mare proporție dintre persoanele chestionate (95%) crede că proiectul Coerent la care au participat a contribuit mult și foarte mult la creșterea interesului și capacității grupurilor dezavantajate de a accesa astfel de proiecte în viitor.

În viziunea participanților la etapa calitativă, de asemenea, având în vedere că partenerii din proiect au fost cei care au contactat grupurile țintă, iar beneficiarii au obținut tot sprijinul de care au avut nevoie, nu au fost întâmpinate dificultăți din perspectiva capacității de a accesa aceste servicii de către beneficiari. Cu toate acestea, în cazul proiectului Coerent 3, atât membrii echipei de implementare, cât și cadrele didactice intervievate, relatează cazuri în care părinții copiilor cu CES nu știu cui să se adreseze sau care sunt pașii de urmat în diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor care suferă cei mici. Mai mult, inclusiv atunci când părinții reușesc să facă demersuri pentru managementul situației copilului, din cauza lipsei unor servicii gratuite, nu reușesc să îi ofere acestuia soluțiile terapeutice de care au nevoie, prin proiectul Coerent 3 primind sprijin și în acest sens.

În cazul ambelor proiecte care au făcut obiectul analizei calitative și care au avut și persoane dezavantajate în grupurile țintă, persoanele intervievate apreciază că a crescut capacitatea acestor persoane de a accesa servicii sociale precum cele furnizate în proiecte, datorită

73

faptului că au avut ocazia să vadă că acestea funcționează și că reprezintă un real sprijin pentru ele. În cazul proiectului Coerent 2, copiii și tinerii s-au bucurat în mod deosebit de activitățile de petrecere a timpului liber și de socializare de care au beneficiat, care au avut drept rezultat creșterea încrederii în sine, combaterea auto-izolării la care sunt predispuși, respectiv deschiderea orizonturilor lor cu privire la oportunități viitoare de studiu și de carieră.

Datele calitative mai arată că, în cazul părinților copiilor cu CES care au beneficiat de serviciile proiectului, de asemenea, odată parcurse demersurile de diagnosticare și odată întreprinși primii pași pentru a obține sprijinul de care au nevoie în managementul afecțiunilor acestora, a avut loc și o creștere a capacității de a accesa servicii sociale dedicate. Mai ales în cazul părinților cu un nivel scăzut de educație (unii dintre ei fiind analfabeți), activitățile din cadrul proiectului le-au influențat în mod semnificativ capacitatea de a accesa servicii similare în viitor. În concluzie, după ce au beneficiat de serviciile oferite de partenerii implicați în acest proiect, intervievații au remarcat o creștere semnificativă a interesului părinților pentru a beneficia de servicii de suport pentru gestionarea CES ale copiilor lor.

2.7. Recomandări pentru îmbunătățirea proiectelor FRDS

Aproximativ trei sferturi dintre beneficiarii proiectelor Coerent care au făcut parte din subeșantionul de intervenție au oferit o recomandare de îmbunătățire a implementării proiectelor FRDS care vizează inițiative concrete de reducere a inegalităților la nivel național, de îmbunătățire a măsurilor anti-discriminare și de prevenire a excluziunii sociale, dezvoltate prin cooperarea actorilor sociali de la nivel local, regional și/sau național. Recomandările cel mai des menționate sunt: mai multă continuitate în implementarea proiectelor și mărirea duratei de implementare (sugerate de 12% dintre respondenți), dar și creșterea numărului proiectelor finanțate (11%), și promovarea mai intensă a lor (8%). Alte idei pe care le propun intervievații, cu proporții mai reduse ale mențiunilor, sunt: includerea unor categorii de persoane mai largi de persoane dezavantajate care pot face parte din grupurile țintă ale proiectelor FRDS, îmbunătățirea legislației din domeniu și respectarea acesteia, precum și o comunicare mai intensă cu privire la derularea proiectelor.

Participanții la etapa calitativă din echipa de implementare a proiectului Coerent 1 sunt de părere că proiectele ar avea rezultate mai bune dacă oamenii implicați în gestionarea acestora, fie că este vorba de reprezentanții promotorului de proiect, fie de reprezentanții FRDS, ar dezvolta o capacitate mai bună de cooperare. Recomandările adresate FRDS de către acești doi intervievați au vizat organizarea unor training-uri extinse cu echipele de implementare ale proiectelor finanțate, demonstrarea unei flexibilități crescute în implementarea procedurilor de lucru, reducerea birocrației, oferirea de consultanță privind aspecte administrative membrilor echipelor de implementare, precum și creșterea promptitudinii cu care angajații FRDS răspund solicitărilor promotorilor de proiect.

Majoritatea participanților la discuțiile individuale sau de grup care au participat la proiectele Coerent 2 și 3 nu au altă recomandare pentru FRDS decât continuarea finanțării unor proiecte

74

precum cele în care au fost implicați, datorită adecvării inițiativelor care au beneficiat de finanțare la nevoile persoanelor dezavantajate și a rezultatelor pozitive pe care acestea le-au produs pentru toate categoriile de grupuri țintă. Mai mult, membrii echipei de implementare apreciază relația de colaborare și de sprijin pe care au avut-o cu FRDS, mai ales atunci când se raportează la experiența anterioară în implementarea unor proiecte finanțate prin fonduri structurale.

Membrii echipei de implementare a proiectului Coerent 2 recomandă FRDS să manifeste mai multă flexibilitate în adaptarea activităților proiectelor pe parcurs și să crediteze cu mai multă încredere experții implicați în implementarea lor. În scopul dezvoltării acestei flexibilități, dar și ca mecanism de prevenire a abuzurilor, se recomandă existența unui contact direct mai frecvent între reprezentanții operatorului de program și cei ai promotorilor de proiecte și ai partenerilor lor. Această comunicare ar facilita înțelegerea situațiilor concrete cu care se confruntă cei din urmă de către cei dintâi și ar demonstra rațiunile din spatele modificărilor propuse, ceea ce ar fi în beneficiul eficienței proiectelor.

Unul dintre intervievați (nevăzător), găsindu-se personal în situația de a nu putea participa la un seminar organizat de FRDS deoarece nu erau decontate și cheltuielile pentru însoțitorul său și având cunoștință și de situația unui coleg care s-a confruntat cu aceeași problemă când a dorit să participe la un curs în străinătate, recomandă găsirea unei soluții pentru prevenirea acestor situații pe viitor; chiar dacă este conștient că existența problemei, precum și rezolvarea ei, nu depind exclusiv de coordonatorul de program, acesta consideră că este de datoria reprezentanților săi să se implice în acest sens, deoarece o percepe drept discrepantă cu filosofia pe care o promovează.

O altă recomandare pe care o face unul dintre membrii echipei de implementare a Coerent 2, mai degrabă pentru alți promotori ai proiectelor sau parteneri, este aceea de asigura fondurile necesare în cadrul unui proiect pentru a avea resurse umane dedicate, deoarece, din experiența sa, dacă membrii echipei au și alte activități profesionale, eficiența sau implicarea lor poate avea de suferit.

Membrii rețelei Coerent 2 care au participat la discuția de grup recomandă FRDS să extindă aria proiectelor finanțate și în sensul creării infrastructurii sau achiziționării tehnologiei asistive necesare pentru persoane cu deficiențe de vedere și nu numai. Două dintre exemplele date sunt oferirea de subvenții angajatorilor dispuși să ofere locuri de muncă persoanelor cu deficiențe de vedere, în vederea achiziționării echipamentelor și tehnologiilor necesare pentru ca acea persoană să își poată desfășura activitatea.

Unul dintre membrii echipei de implementare a proiectului Coerent 3 mai sugerează ca FRDS să acorde un interes mai ridicat managementului oportunităților de realizare a colaborării bilaterale cu parteneri norvegieni, care reprezenta o opțiune în cadrul acestui proiect, dar nu s-a putut realiza din cauza imposibilității de a intra în legătură cu potențialii parteneri.

75

3. Evaluarea implicațiilor Programului în ceea ce privește incluziunea socială a

romilor

3.1. Factori de risc în ceea ce privește participarea școlară a copiilor și

tinerilor romi

Cauzele principale ale absenteismului și abandonului școlar al copiilor și tinerilor romi sunt problemele financiare ale familiilor acestora, precum și condițiile materiale de trai. În familiile de romi în care părinții nu au un loc de muncă (veniturile provenind din ajutoare sociale) nu sunt întrunite condițiile necesare copiilor și tinerilor pentru a putea participa la activități educaționale. Alimentația precară (lipsa hranei preparate), locuirea în condiții improprii (într-un spațiu neîncăpător împreună cu mai mulți adulți, fără un loc în care să-și poată pregăti lecțiile), îmbrăcămintea insuficientă sau inadecvată pentru școală, lipsa accesului la utilități (apă caldă, curent electric) sau lipsa produselor necesare menținerii igienei personale sunt elemente facilitatoare ale excluziunii sociale și abandonului școlar al copiilor și tinerilor romi.

De asemenea, în familiile de romi apar mai frecvent situațiile în care veniturile insuficiente ale familiei îi determină pe tineri, uneori chiar și pe copii, să găsească soluții de supraviețuire. Unii dintre ei își caută un loc de muncă, astfel încât să se poată întreține singuri sau să contribuie la bugetul familiei. În anumite cazuri, tinerii sunt nevoiți să abandoneze școala, în alte cazuri participă la activități școlare în funcție de programul de la locul de muncă. De asemenea, din interviurile cu membrii echipelor de implementare și cu părinții reiese că există situații în care copii de vârstă preșcolară sau școlară sunt luați de părinți pentru perioade lungi de timp în străinătate la muncă sau sunt determinați să cerșească, acești copii fiind nevoiți să lipsească frecvent de la școală.

În cazul comunitățile rome, un factor de risc major pentru copii este și incidența crescută a adulților cu un nivel de educație scăzut. Școlaritatea părinților influențează percepția acestora asupra importanței educației și atitudinea lor față de parcursul educațional al copiilor. Astfel, interesul părinților și implicarea lor în viața școlară a copiilor, deși la nivel declarativ foarte ridicat, în realitate este mai redus în familiile de romi. Capacitatea scăzută a unei părți semnificative a adulților din familiile de romi de a-i sprijini pe copii și tineri în pregătirea lecțiilor, precum și aspirațiile focalizate pe necesitatea ca membrii tineri ai familiei să se poată întreține (sau să producă venituri pentru familia lărgită) cât mai devreme îi pun adeseori pe copii în situația de a lipsi de la școală sau chiar de a abandona studiile (pentru a munci sau, în cazul fetelor, pentru a se căsători la vârsta la care încă sunt la școală).

Situațiile de discriminarea socială cu care se confruntă atât copiii și tinerii în colectivele școlare, cât și părinții în interacțiunile lor cu reprezentanții instituțiilor școlare, mai ales în comunitățile locale de mărime medie sau mică, constituie un element care se adaugă celorlalți factori ce influențează participarea la activități educaționale. Studiul calitativ scoate în evidență situații existente la debutul proiectelor (raportate atât de părinții romi, cât și de unii membri ai echipelor de implementare) de marginalizare sau ignorare a opiniilor părinților

76

romi în cadrul ședințelor de la școală, de comportamente discriminatorii ale unor profesori față de elevii de etnie romă și chiar, în anumite cazuri, de segregare etnică a claselor la școală. În consecință, condițiile materiale precare în care trăiesc familiile din comunitățile sărace de romi, precum și factorii ce țin de mentalitate, dar și de tradițiile comunității rome sunt elemente care îi poziționează pe copiii și tinerii romi în situații de risc crescut în ceea ce privește parcursul educațional.

3.2. Abordarea incluziunii romilor în cadrul Programului

Încă de la începutul Programului, problematica romilor a fost abordată de echipele de implementare conform principiilor incluziunii sociale și combaterii discriminării. În proiectele adresate copiilor și tinerilor, studiate în etapa calitativă a cercetării, implicarea romilor în grupurile țintă a fost luată în considerare cu prioritate. Membrii echipelor de implementare relatează că, în cele mai multe situații, o provocare majoră în privința includerii copiilor și tinerilor romi în proiecte a fost atitudinea neîncrezătoare a unora dintre părinți, care, în prima fază a derulării activităților, au refuzat înscrierea copiilor în rândul beneficiarilor. Motivele care au condus la această situație au fost, pe de o parte, atitudinea de indiferență sau respingere față de educație, iar pe de altă parte neîncrederea în bunele intenții ale organizațiilor promotoare ale proiectelor. Prin acțiuni de convingere și, în unele cazuri, prin intervenția mediatorilor școlari din comunitățile de romi, s-a reușit includerea în proiecte a copiilor și tinerilor vizați. Reticența inițială a părinților în privința implicării lor și a copiilor în activități educaționale a dispărut pe parcursul desfășurării proiectelor atât datorită conștientizării avantajelor materiale (hrană, rechizite, activități formative pentru copii) și a celor școlare (asistare pentru pregătirea lecțiilor) pe care le-au avut copiii, cât și datorită activităților de informare și consiliere la care au participat părinții înșiși pe parcurs.

Rezultatele cercetării cantitative indică, de asemenea, o abordare de tip inclusiv din partea inițiatorilor proiectelor. În acest sens, în comparație cu beneficiarii proveniți din populația majoritară, o pondere mai mare a respondenților romi declară că au beneficiat de facilități materiale furnizate prin proiecte. Astfel, în urma declarațiilor respondenților reiese că 76% dintre copiii și tinerii romi au beneficiat de hrană acordată la școală, în vreme ce doar 61% din etnicii români declară acest lucru. Conform respondenților, de rechizite școlare au beneficiat 61% din romi (față de 42% din români); în schimb, de uniforme școlare au beneficiat 13% din romi, față de 23% din români, acest lucru fiind însă explicabil prin diferențele dintre școli în privința adoptării unor reguli privind uniformizarea echipamentelor școlare. De asemenea, rezultatele anchetei indică faptul că 52% dintre copiii și tinerii romi au beneficiat pe parcursul proiectelor de orientare profesională, 24% de cursuri de formare profesională, iar 72% de cursuri de pregătire pentru viață (IT, limbi străine etc.).

Percepția participanților la etapa cantitativă confirmă în bună măsură centrarea pe incluziune socială a Programului. În ponderi foarte mari (aproape identice cu ale celorlalți beneficiari), respondenții romi sunt de părere că proiectele adresate copiilor și tinerilor contribuie la reducerea inegalităților sociale (75%), la promovarea incluziunii sociale (80%) și la creșterea participării școlare (84%). Beneficiarii romi au chiar o percepție mai optimistă decât cei din

77

etnia majoritară în privința contribuției proiectelor la reducerea comportamentelor discriminatorii: 79% dintre romi, față de 71% dintre români, consideră că activitățile derulate în cadrul Programului contribuie la combaterea discriminării.

De asemenea, abordarea de tip inclusiv a Programului este susținută atât de activitățile propuse și derulate în proiecte, cât și de exemplele de bune practici identificate pe parcursul cercetării. În proiectele în care grupurile țintă au fost etnic mixte, s-au propus și desfășurat activități non-formale (de socializare, joc, excursii, tabere, vizite de studiu etc.) ce au presupus creșterea frecvenței interacțiunilor dintre copiii sau tinerii romi și cei majoritari, precum și cursuri sau campanii de cultivare a diversității culturale și de cunoaștere reciprocă. În unul dintre cazuri, în care anterior proiectului a existat o segregare pe criterii etnice a claselor școlare (solicitată de părinții de etnie romă, conform echipei de implementare), proiectul a schimbat această situație prin organizarea de activități non-formale (after school, sportive, de socializare) în grupuri etnic mixte, integrarea școlară fiind astfel abordată prin prisma incluziunii sociale. De asemenea, activități non-formale precum asistarea elevilor pentru pregătirea lecțiilor sau consilierea și activitățile de tutorat pentru tineri au condus la o cunoaștere mai bună de către profesori sau instructorii educaționali din proiecte a problemelor cotidiene ale familiilor rome și, în consecință, la înțelegere atitudinii acestora față de școală și la o schimbare semnificativă a comportamentelor discriminatorii anterioare.

3.3. Rezultatele Programului în privința incluziunii sociale a copiilor și

tinerilor romi

În comparație cu ceilalți beneficiari, copiii și tinerii romi au un interes mai scăzut pentru continuarea școlii, în principal din cauza sărăciei, lipsei hranei, îmbrăcămintei sau a unor condiții adecvate de studiu și de igienă, dar și din pricina etichetării de către colegi sau a marginalizării de către unele cadre didactice. Însă, deoarece Programul a răspuns nevoilor prioritare ale beneficiarilor romi, rezultatul pe termen scurt a fost creșterea interesului copiilor și tinerilor pentru servicii educaționale. Asigurarea hranei, rechizitelor și materialelor școlare necesare, furnizarea de servicii de orientare și consiliere, precum și includerea copiilor și tinerilor romi în activități non-formale (excursii, tabere vizite de studiu, campanii de informare, programe de tip after school sau stagii de practică) au condus la motivarea acestora de a-și crește prezența la școală și la modificarea atitudinii de evitare a participării la orele de la clasă.

Totodată, activitățile organizate cu părinții de etnie romă (consiliere, informare, ateliere de dezbateri etc.) au avut ca rezultat modificarea atitudinii participanților activi față de educație în general și o creștere a interesului și capacității acestora de a-și sprijini copiii. Pe de altă parte, însă, pentru părinții romi a căror implicare în activitățile din proiecte a fost foarte redusă, percepția cu privire la educație a rămas în mare măsură neschimbată. Deși rezultatele cercetării cantitative arată că la nivel declarativ cei mai mulți părinții romi sunt foarte interesați de educația copiilor lor (72%, față de 70% dintre respondenții de etnie română) și sunt de părere că educația este importantă și foarte importantă pentru reușita în viață (84%,

78

față de 77% dintre respondenții de etnie română), interviurile calitative cu reprezentanții echipelor de implementare și cu tinerii romi relevă că, în practică, preocuparea pentru școală este mai puțin răspândită în rândul acestora. Din perspectiva specialiștilor care lucrează direct cu părinții romi, aceștia din urmă sunt preocupați mai mult de rezolvarea problemelor materiale din prezent, iar cei mai mulți nu au cunoștințe suficiente referitoare la funcționarea sistemului școlar, astfel că prioritățile lor urmează îndeaproape necesitățile materiale curente ale familiei.

Cât timp educația este percepută de această categorie de adulți drept o investiție în viitor costisitoare și riscantă, care nu rezolvă problemele actuale ale gospodăriei, interesul lor pentru educație rămâne la nivel declarativ. Atunci când instituțiile oferă suport material și inițiază dialogul cu familiile respective, părinții din această categorie răspund, în cele mai multe situații, pozitiv pe durata existenței sprijinului. În acest sens, membrii echipelor de implementare relatează că una din dificultățile majore a fost menținerea nivelului de participare școlară a copiilor romi la finalul proiectelor, pe perioadele scurte în care, din cauza sincopelor administrative în trecerea de la finanțarea prin Program la asigurarea sustenabilității de către autoritățile locale, a fost întreruptă furnizarea hranei pentru elevi. Așadar, pentru părinții romi din această categorie mai puțin interesată de educație sunt necesare în continuare programe de informare și consiliere prin care, pe de o parte, să li se explice, în termenii adecvați, motivele pentru care educația este o resursă pentru viitorul copiilor și pentru incluziunea lor socială, iar pe de altă parte să-și formeze abilitățile necesare sprijinirii copiilor pentru școală.

Există însă și o categorie de părinți romi pentru care proiectele, prin activitățile care au promovat incluziunea socială (descrise mai jos), au produs schimbări pozitive ale percepției privind importanța educației (sau au întărit atitudinile pozitive preexistente). Acest grup este format îndeosebi din părinți care au un nivel de școlaritate mai ridicat (cel puțin gimnaziu) și un loc de muncă, chiar și temporar. Pentru aceștia importanța educației formale derivă din convingerea că lipsa unei diplome îi face pe tineri vulnerabili pe piața muncii și, totodată, îi expune excluziunii sociale, deoarece fără un nivel mediu de școlaritate (cel puțin liceul sau școala profesională) șansele de ocupare a unui loc de muncă în viitor sunt foarte mici. Acești părinți percep educația prin prisma propriilor experiențe de viață, iar așteptările lor în privința continuării studiilor de către copii sunt susținute de dorința ca cei mai tineri să evite marginalizarea socială și, prin nivelul de studii atins, să poată beneficia de egalitate de șanse pe piața muncii. În această privință, rezultatele arată că Programul a contribuit formarea unei percepții optimiste în rândul romilor asupra incluziunii sociale: respondenții de etnie romă din anchetă, implicați în proiecte, consideră într-o măsură semnificativ mai mare decât beneficiarii din etnia majoritară că în urma Programului s-a redus inegalitatea socială (87% față de 72%) și a fost combătută discriminarea socială (88% față de 69%).

Spre deosebire de acei părinți care, chiar și după experiențele din proiecte, au o atitudine indiferentă față de educație, pentru cea mai mare parte a copiilor și tinerilor romi școala a devenit mai atractivă după experiența participării la Program. Rezultatele cercetării cantitative relevă că 79% dintre beneficiarii direcți de etnie romă declară că, în urma

79

participării la proiecte, merg la școală cu mai multă plăcere (doar 3% susțin contrariul) și în aceeași pondere se gândesc mai mult la viitor, iar 74% declară că lipsesc mai puțin de la școală (pe când doar 8% susțin contrariul).

Schimbarea atitudinii față de școală a condus la schimbarea așteptărilor copiilor și tinerilor romi față de parcursul lor educațional. Astfel, trei sferturi dintre aceștia își doresc să continue studiile la liceu, iar jumătate se gândesc la facultate. Din relatările părinților reiese că, din punct de vedere al profesiilor, așteptările copiilor se îndreaptă mai degrabă către meserii care sunt percepute drept ocupații din care se câștigă consistent încă de la începutul carierei (și care presupun mai degrabă studii medii). În cazul tinerilor romi, proiectele au influențat aceste așteptări prin campanii informative, ateliere de lucru, stagii de practică și vizite de studiu, prin care tinerii romi au avut acces la informații despre piața muncii sau la interacțiunea cu profesioniști.

Anterior desfășurării proiectelor, participarea școlară a copiilor romi a fost în general mai redusă decât a celorlalți copii. Din relatările echipelor de implementare a proiectelor reiese că și rezultatele școlare ale acestor copii sunt pe ansamblu mai slabe: au note mai mici și un număr mai mare de corigențe (îndeosebi din cauza prezenței mai scăzute la activitățile formale de la școală). Această situație face ca riscul de abandon școlar să fie ridicat atât pe parcursul claselor primare (din motive legate de lipsa hranei și a îmbrăcămintei sau a sprijinului în pregătirea lecțiilor), cât și al celor gimnaziale (din motive legate de tradiții, pentru fete, sau de necesitatea de a contribui la venitul familiei, pentru băieți).

Prin proiectele adresate copiilor și tinerilor, Programul a răspuns tocmai acestor provocări. Suportul material furnizat prin proiecte a avut o influență semnificativă asupra participării la educație. În cazul copiilor și tinerilor romi, oferirea unei mese zilnice, cu consecințe pozitive asupra capacității lor de a depune efort intelectual pe parcursul activităților educaționale, a avut ca rezultat imediat creșterea prezenței nu doar la activitățile non-formale, ci și la orele de clasă. Furnizarea de rechizite și materiale educative a avut ca rezultat, de asemenea, îmbunătățirea participării școlare, dar și a interesului copiilor pentru educație. Percepția părinților, copiilor și tinerilor romi care au participat la anchetă confirmă această situație: 82% dintre respondenții romi consideră că hrana primită prin proiecte a determinat îmbunătățirea participării la educație, iar 83% indică materialele educative, 72% rechizitele, iar 55% echipamentele sportive ca având aceeași influență asupra ratei de participare. Importanța suportului material în privința nevoilor specifice copiilor și tinerilor proveniți din aceste comunități este evidențiată și de către romii care nu au beneficiat de serviciile furnizate prin Program: 86% consideră că furnizarea de hrană și de rechizite ar îmbunătăți situația școlară a copiilor lor, 87% apreciază materialele educative, iar 75% echipamentele sportive ca potențiali factori de creștere a participării la activități educaționale. Aceste date susțin ideea că unul dintre mijloacele cele mai eficiente pentru incluziunea socială a romilor este cel al sprijinului material constant acordat copiilor și tinerilor, astfel încât să se poată implica în educație de pe poziții similare cu ceilalți elevi.

O influență majoră asupra participării școlare a copiilor și tinerilor romi au avut, de asemenea, activitățile non-formale din cadrul proiectelor. Pe parcursul lor, copiii au beneficiat de sprijin

80

în pregătirea lecțiilor și realizarea temelor din partea unor persoane special pregătite, iar tinerii au urmat cursuri de limbi străine și IT. Accesul la aceste activități a avut două consecințe imediate. În primul rând, a creat condițiile pentru funcționarea egalității de șanse la nivel școlar, deoarece copiii romi au într-o măsură mult mai mică sprijin din partea părinților în pregătirea lecțiilor și a temelor, nivelul de școlaritate al acestora din urmă fiind mai scăzut decât al celorlalți părinți. În acest fel, unul dintre efectele constatate a fost îmbunătățirea semnificativă a rezultatelor școlare ale copiilor romi: reducerea numărului de corigențe, note mai bune decât cele dinaintea participării la proiecte și, în consecință, motivarea acestora de a participa la activitățile de la școală mult mai frecvent (creșterea interesului pentru educație). Totodată, tinerii romi au avut acces la servicii educaționale de care nu ar fi putut beneficia în alte condiții, prin care și-au format abilități cerute pe piața muncii actuale (formare intensivă în limbi străine sau folosirea calculatorului) sau au dobândit cunoștințe și abilități generale de viață pe care nu ar fi avut ocazia să le achiziționeze în absența proiectelor (prin campanii de informare cu privire la contracepție, viață sexuală, consum de droguri etc.).

În al doilea rând, activitățile non-formale au prilejuit interacțiuni frecvente între beneficiarii romi și cei aparținând majorității. Copiii și tinerii au participat împreună la activități de socializare și de tip after school, iar părinții la servicii de consiliere sau formare. Rezultatul a fost o mai bună cunoaștere reciprocă, reducerea frecvenței comportamentelor discriminatorii în mediul școlar și, per ansamblu, intensificarea incluziunii sociale a participanților de etnie romă.

Un alt element important care a facilitat îmbunătățirea participării și rezultatelor școlare ale copiilor și tinerilor romi îl reprezintă atitudinea profesioniștilor implicați în proiecte. Percepția majorității beneficiarilor (90% dintre respondenții romi din studiul cantitativ) este că îmbunătățirea interesului pentru școală și a rezultatelor la învățătură ale copiilor și tinerilor au depins în mare măsură de competențele profesioniștilor din proiecte și de atitudinile acestora față de copii. Tinerii și părinții de etnie romă consideră că specialiștii cu care au lucrat pe parcursul proiectelor au reușit să cultive interesul pentru educație al copiilor prin metodele atractive folosite și, mai ales, prin atitudinile de apropiere emoțională și de înțelegere a situațiilor familiale în care se găsesc beneficiarii. Abordările anti-discriminatorii ale specialiștilor și competențele lor profesionale în lucrul cu grupurile vulnerabile sunt elemente care, adăugate la sprijinul material din proiecte, au condus la îmbunătățirea interesului copiilor, dar și al părinților romi, pentru educație.

Așadar, o consecință a întregului sprijin primit prin proiecte de beneficiarii romi este creșterea, pe parcursul proiectelor, a prezenței la școală a copiilor și tinerilor, dar și îmbunătățirea rezultatelor lor școlare. Părinții romi implicați în proiecte consideră într-o măsură semnificativ mai mare decât părinții de etnie majoritară că în urma Programului s-a îmbunătățit prezența copiilor la clasă (91% față de 77%), deși în privința îmbunătățirii interesului copiilor pentru școală și a rezultatelor la învățătură diferențele sunt mai mici (88% față de 83%, respectiv 87% față de 78%). Totodată, părinții romi consideră că în urma activităților din Program s-au îmbunătățit în mare și foarte mare măsură cunoștințele copiilor (89%) și pregătirea lor pentru viață (91%).

81

Un alt indicator al calității activităților care au inclus copii și tineri romi și al eficienței Programului îl reprezintă ponderea beneficiarilor direcți care și-au continuat studiile. Din cercetarea cantitativă reiese că 92% dintre copiii și tinerii romi, implicați în Program, sunt înscriși la școală în prezent și doar 3% au întrerupt școala în timpul scurs între finalizarea proiectului și momentul actual (5% din participanții romi la cercetare refuză să răspundă la întrebare). Dintre cei înscriși la școală, 91% declară că merg zilnic sau aproape zilnic la orele de curs, ceilalți refuzând să ofere un răspuns în această privință.

De asemenea, Programul a mijlocit îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților de viață ale copiilor și tinerilor romi. În urma activităților educaționale organizate în proiecte, copiii proveniți din familii de romi care trăiesc în condiții precare au dobândit cunoștințe referitoare la reguli de hrănire sănătoasă și la conduita de luare a mesei sau bune maniere, la întreținerea igienei personale, pe care apoi le-au transferat către propriile familii. De asemenea, și-au format atitudini pozitive față de mediul înconjurător și, îndeosebi, și-au schimbat modul de interacțiune cu colegii de aceeași vârstă, lucru care a condus la reducerea comportamentelor discriminatorii și la îmbunătățirea integrării romilor în colectivitate. Ca urmare a campaniilor și caravanelor de informare desfășurate în cadrul Programului, tinerii romi, îndeosebi fetele, au avut acces la consiliere în privința contracepției și a drepturilor lor familiale, au dobândit cunoștințe privind prevenirea alcoolismului și a violenței, recomandări pentru suport psihologic sau orientare profesională. Totodată, prin stagiile de practică și vizitele de studiu la care au participat, tinerii romi au acumulat cunoștințe referitoare la piața muncii.

Toate acestea au avut ca rezultat informarea a tinerilor și stabilirea unor repere valorice care să-i ajute să se integreze în comunitățile mai largi decât cele etnice. Rezultatele acestor acțiuni nu sunt imediate, însă multiplicarea în comunitățile rome a cunoștințelor și abilităților participanților la Program este un fenomen de termen mediu și lung. Echipele de implementare, dar și tinerii romi se așteaptă să aibă loc un transfer de informații dinspre participanții la proiecte către familiile și comunitățile lor, astfel încât rezultatul final să fie intensificarea incluziunii sociale.

În ceea ce privește capacitatea părinților romi de a se implica în educația copiilor și tinerilor, atât pe parcursul, cât și după terminarea proiectelor din cadrul Programului, o parte dintre părinții romi a depus eforturi de susținere a participării copiilor la școală, în ciuda situației materiale precare din familie. Pe de o parte, deși nu au loc de muncă, veniturile gospodăriei sunt extrem de reduse, nu au îmbrăcăminte pentru copii, nu le pot asigura întotdeauna hrana necesară în timpul orelor de curs, unii dintre părinții își îndeamnă copiii să continue studiile și participă frecvent la întâlnirile convocate de școală. Dialogul dintre părinții romi și școală s-a schimbat în cazul majorității celor care au beneficiat de proiecte. Dacă înainte de Program părinții romi din comunitățile sărace nu dădeau importanță absenței copiilor de la școală, după încheierea acestuia situația este diferită. Conform echipelor de implementare, a crescut semnificativ numărul părinților care țin legătura cu profesorii, se interesează de participarea copiilor la școală și se consultă cu profesorii inclusiv în privința unor probleme de educație a copilului în familie sau de rezolvare a unor situații de violență în familie. Pe de altă parte însă, o parte importantă dintre părinții romi, îndeosebi din cauza nivelului de școlaritate foarte

82

scăzut, nu au cunoștințele sau abilitățile de a se implica în educația copiilor sau de a coopera cu școala. Aceștia preferă alegerea unor opțiuni de supraviețuire pe termen scurt, cum ar fi orientarea copiilor către munca temporară sau reluarea unor practici tradiționale, cu beneficii imediate (căsătoria fetelor la vârste de 12-14 ani sau plecarea la muncă ori cerșit în străinătate, alături de copiii aflați încă la vârsta preșcolară sau școlară). Pe de altă parte, stereotipurile și comportamentele discriminatorii care încă mai există în mediul școlar reprezintă în continuare obstacole majore în comunicarea dintre părinții romi și profesori/ educatori.

3.4. Concluzii privind incluziunea romilor

În comunitățile de romi există un deficit de informare și consiliere mai consistent decât în cazul majorității. Situația este cu atât mai gravă în aceste comunități cu cât deprivarea materială, lipsa unor condiții decente de locuire, alimentația deficitară, discriminarea ascunsă și tradiția fac ca interesul părinților, copiilor și tinerilor pentru continuarea studiilor să fie unul mai degrabă declarativ. Din aceste motive, rata participării școlare este mai scăzută, iar abandonul școlar mai frecvent în rândul tinerilor și copiilor romi. În aceste condiții, proiectele adresate copiilor și tinerilor în situații de risc, care au avut drept mijloace de stimulare a participării școlare acordarea de rechizite, hrană sau îmbrăcăminte, combinate cu activități non-formale (de tip after-school), au răspuns pe deplin nevoilor pe care le au familiile rome defavorizate. Prin urmare, în cazul beneficiarilor romi, rezultatele cele mai importante ale proiectelor au fost creșterea interesului pentru școală, respectiv reducerea absenteismului și, mai ales, a abandonului școlar.

Chiar dacă prin oferirea de hrană zilnică, de rechizite și haine în cadrul proiectelor s-a reușit îmbunătățirea prezenței copiilor romi la școală, iar prin organizarea de activități de socializare cu copiii și tinerii din etnia majoritară a crescut incluziunea socială, condițiile de viață ale acestor copii și tineri nu au suferit modificări structurale. Situația materială precară din familie, lipsa de pregătire școlară a părinților, precum și tradițiile comunității îi fac în continuare vulnerabili și îi mențin într-o situație de risc mai mare decât cea a copiilor și tinerilor din celelalte comunități etnice.

În aceste condiții, este recomandabil ca viitoarele proiecte ale Programului să insiste pe schimbarea atitudinală a părinților față de educație, prin organizarea de cursuri de parenting, astfel încât efectele benefice ale stimulării participării școlare să fie sustenabile și după finalizarea proiectelor. De asemenea, încurajarea instituției mediatorului școlar sau comunitar poate juca un rol important în catalizarea dialogului dintre școală și părinții romi. Reducerea discriminării și marginalizării etnice, prin promovarea de proiecte focalizate pe asigurarea în cadrul școlii a suportului material pe care unii copii și tinerii romi nu îl au acasă (condiții de păstrare a igienei personale, hrană caldă și îmbrăcăminte de școală), respectiv pe permanentizarea programelor de tip after school rămâne o recomandare cheie pentru viitoarele proiecte adresate comunităților de romi.

83

IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

1. Concluzii generale

Programul RO10-CORAI și-a atins obiectivele, atât în privința îmbunătățirii situației copiilor și tinerilor aflați în situație de risc social, cât și a dezvoltării de inițiative menite să reducă inegalitățile și să combată discriminarea grupurilor vulnerabile. Pe dimensiunea participării la educație, rezultatele obținute în urma implementării proiectelor indică o creștere a interesului copiilor și tinerilor pentru activitățile școlare în general și, în mod deosebit, pentru servicii educaționale non-formale, precum programele de tip after school, activitățile de formare a abilităților profesionale și de viață, campaniile de informare sau activitățile de socializare. Ca urmare a creșterii interesului pentru educație, s-au îmbunătățit frecvența și rezultatele școlare ale copiilor și tinerilor care au beneficiat de proiecte. Totodată, pe componenta reducerii inegalităților și combaterii discriminării grupurilor vulnerabile, Programul a avut ca rezultat major crearea și consolidarea de metode și instrumente, adresate profesioniștilor în domeniu, necesare pentru acțiuni de promovare a incluziunii sociale și de implementare a unor măsuri anti-discriminatorii atât la nivelul instituțiilor publice, cât și al atitudinilor populației. În același timp, îmbogățirea cunoștințelor specialiștilor în materie de proceduri aplicabile în lucrul cu grupuri vulnerabile, precum și inițierea la nivel local de rețele de parteneriat sau de transfer de bune practici între profesioniști proveniți din domenii diverse sunt rezultate prin care Programul a reușit să facă mai ușor accesibile anumite servicii care răspund nevoilor copiilor și tinerilor vulnerabili.

Îmbunătățirea participării la educație a copiilor și tinerilor care înainte de derularea proiectelor au avut o situație școlară marcată de absenteism și rezultate slabe la învățătură, în special a celor de etnie romă, reprezintă unul din cele mai importante rezultate ale Programului. Sprijinul material furnizat în cadrul proiectelor (hrană, rechizite, echipament sportiv, excursii, vizite de studiu), precum și activitățile extrașcolare derulate, îndeosebi programele de pregătire a lecțiilor pentru școlari și campaniile de practică sau de informare ocupațională pentru tineri, au răspuns nevoilor pe care părinții nu au capacitatea financiară sau pregătirea educațională să le îndeplinească optim. De asemenea, activitățile de informare și consiliere desfășurate cu părinții sau alți membri ai familiilor au avut ca rezultat imediat creșterea nivelului de conștientizare a importanței educației, în special în rândul adulților de etnie romă, și, în consecință, îmbunătățirea implicării acestora în viața școlară a copiilor prin întărirea relațiilor cu reprezentanții școlii și prin adoptarea unor conduite de sprijinire a continuării studiilor de către copii.

În acest sens, rezultatele cercetării de teren indică faptul că mai mult de două treimi din beneficiarii finali ai programului (grupul de intervenție) apreciază utilitatea proiectelor finanțate de FRDS din perspectiva creșterii ratei de participare școlară, față de numai jumătate din părinții, tinerii și copiii care nu au beneficiat de activitățile din cadrul Programului. Există un grad ridicat de conștientizare a beneficiilor proiectelor în grupul de

84

intervenție, peste 80% din respondenți fiind de acord că ele contribuie la creșterea ratei de participare școlară, promovarea incluziunii sociale, reducerea inegalităților școlare și combaterea discriminării. Cei mai mulți dintre respondenții care au beneficiat de proiecte consideră că prin proiectele FRDS adresate copiilor și tinerilor s-au îmbunătățit interesul copiilor pentru școală (85%), prezența la clasă (81%) și rezultatele la învățătură (80%), precum și cunoștințele și abilitățile pentru viață ale copiilor (90%). De asemenea, majoritatea respondenților sunt de părere că interesul și rezultatele școlare au depins de atitudinea față de copii a membrilor echipelor de implementare (85%) și de competențele celor care au implementat proiectul (86%). Din perspectiva beneficiarilor, materialele educative (67%), hrana acordată copiilor (58%) și rechizitele (48%) sunt principalele facilități acordate prin proiecte care au contribuit la îmbunătățirea situației școlare ale elevilor. Gradul de satisfacție al beneficiarilor față de proiecte este ridicat (86%) , atitudinea și comportamentul față de copii, implicarea oamenilor din proiect în activitățile derulate fiind printre aspectele cele mai apreciate ale proiectelor. Peste 90% dintre beneficiarii direcți ai proiectelor FRDS declară că le-au plăcut mult sau foarte mult activitățile la care au participat.

Prin măsurile luate, proiectele au reușit, astfel, să faciliteze accesul copiilor și tinerilor aflați în situații de risc, mai ales a celor de etnie romă, la activități școlare, dar și să schimbe atitudinea față de educație în cazul unei părți a adulților de etnie romă, care au conștientizat beneficiile pe care le poate aduce participarea școlară. Provocarea majoră pe care Programul o întâmpină, însă, este menținerea pe termen mediu și lung, în cazul familiilor care trăiesc în condiții materiale precare (în special cele din comunitățile de romi), a rezultatelor pozitive pe care le-a produs. Susținerea materială a copiilor și tinerilor în situații de risc și continuarea organizării de activități extrașcolare/ non-formale sunt condiții de care depinde în bună măsură păstrarea rezultatelor obținute pe parcursul Programului.

Pe dimensiunea dezvoltării de inițiative locale și regionale în vederea reducerii inegalităților și combaterii discriminării grupurilor vulnerabile rezultatele sunt de asemenea notabile. În urma implementării proiectelor, s-a îmbunătățit colaborarea dintre autoritățile, instituțiile publice și organizațiile care furnizează servicii sociale grupurilor dezavantajate. De asemenea, cea mai mare parte a profesioniștilor care lucrează cu aceste persoane au conștientizat cât de importantă este respectarea principiilor anti-discriminării și incluziunii sociale și, mai ales, au derulat acțiuni de promovare a acestor principii în rândul participanților și instituțiilor partenere din proiecte.

În acest sens, eficacitate Programului în raport cu nevoile grupurilor vulnerabile este apreciată în mod deosebit și de către specialiștii care lucrează cu aceste grupuri și care au fost implicați în Program. Astfel, peste 95% dintre profesioniștii care au participat la proiectele din componenta ce a vizat dezvoltarea de inițiative și parteneriate la nivel local și regional apreciază că Programul s-a dovedit util în privința promovării incluziunii sociale, combaterii discriminării, creșterii ratei de participare școlară și reducerii inegalităților sociale. În urma activităților derulate în proiect (schimb de bune practici, seminarii, cursuri, dezvoltarea de metodologii și ghiduri de bune practici), în mod unanim profesioniștii implicați în furnizarea de servicii sociale care au participat la proiecte și-au format convingerea că respectarea

85

principiilor nondiscriminării și incluziunii sociale reprezintă o necesitate în lucrul cu persoanele dezavantajate. De asemenea, specialiștii care au beneficiat de proiecte consideră că prin parteneriatele și cooperarea dintre actorii instituționali implicați, Programul a facilitat preluarea și utilizarea metodologiilor, instrumentelor din proiecte sau fundamentarea de politici publice privind nondiscriminarea de către școli (95%), autorități locale (91%), justiție (80%), Poliție (83%) și autorități centrale (84%). Percepția majoritară a profesioniștilor este că, în urma desfășurării proiectelor, persoanele dezavantaje sunt mai pregătite și mai interesate pentru accesarea de proiecte care le sunt adresate: 91% dintre specialiștii participanți la Program consideră că persoanele vulnerabile sunt pregătite și foarte pregătite în a accesa serviciile furnizate de autorități (în comparație cu doar 73% care cred că aceste persoane erau pregătite și înainte de derularea proiectelor din Program), iar 95% dintre profesioniști sunt de părere că proiectele la care au participat au contribuit mult și foarte mult la creșterea interesului și capacității grupurilor dezavantajate de a accesa proiecte de același tip în viitor

O provocare importantă în direcția dezvoltării de inițiative locale dedicate grupurilor vulnerabile este diseminarea cât mai largă a bunelor practici utilizate în cadrul Programului și, mai ales, încorporarea acestora în politicile publice sau în activitățile curente ale autorităților locale, astfel încât accesul persoanelor vulnerabile la servicii adaptate nevoilor lor să fie cât mai facil, continuând astfel tendința inițiată în cadrul Programului. Extinderea finanțării către mai multe inițiative locale adresate grupurilor vulnerabile, dar și pentru achiziționarea de infrastructură/ tehnologie asistivă utilă pentru integrarea persoanelor din aceste grupuri, precum și investiția în pregătirea permanentă a specialiștilor sunt recomandabile pentru menținerea pe termen lung a rezultatelor Programului.

2. Puncte tari ale Programului

Principalele puncte tari ale Programului sunt următoarele:

Programul și-a atins obiectivele fixate în privința creșterii participării copiilor și tinerilor la educație, respectiv a interesului acestora pentru activități educaționale, precum și creșterii nivelului de conștientizare a membrilor familiilor cu privire la importanța educației.

Programul a contribuit decisiv la îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților beneficiarilor, atât în cazul copiilor și tinerilor aflați în situații de risc, cât și în cazul specialiștilor în lucrul cu grupuri defavorizate.

Interesul beneficiarilor față de activitățile derulate în cadrul proiectelor din Programul este foarte ridicat. De asemenea, satisfacția acestora în raport cu utilitatea proiectelor și cu tipul de activități finanțate este foarte crescută, ceea ce indică o corespondență importantă între nevoile copiilor și tinerilor, dar și ale persoanelor care lucrează cu grupuri defavorizate, și obiectivele operaționale ale Programului.

86

Programul a funcționat ca un catalizator în stabilirea de relații de parteneriat între instituții publice și organizații non-guvernamentale implicate în promovarea incluziunii sociale și în aplicarea de măsuri anti-discriminatorii.

Programul a produs schimbarea atitudinilor specialiștilor în privința respectării principiilor non-discriminării și incluziunii sociale în lucrul cu persoane dezavantajate, respectiv a contribuit la achiziționarea de cunoștințe și aplicarea de metode și proceduri adecvate acestor principii.

Calitatea și eficacitatea colaborării dintre reprezentanții FRDS și echipele de implementare a proiectelor din cadrul Programului reprezintă un punct forte în privința managementului și execuției sale.

3. Puncte slabe ale Programului

Principalele puncte slabe vizează aspecte ce țin de promovarea Programului. Informarea privind caracteristicile de ordin tehnic ale proiectelor a fost insuficientă pentru unii beneficiari, existând un deficit de competență în accesarea proiectelor din cadrul Programului la nivelul specialiștilor în lucrul cu grupuri defavorizate. De asemenea, notorietatea Programului este relativ scăzută în rândul beneficiarilor direcți și indirecți (părinți, tineri, persoane din grupuri defavorizate), proiectele fiind asociate mai degrabă cu organizațiile promotoare sau cu instituțiile în care au fost implementate.

4. Recomandări de îmbunătățire a Programului

Pentru îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a Programului, se recomandă următoarele acțiuni pe care FRDS să le pună în practică înainte, pe parcursul și după finalizarea proiectelor care vizează creșterea participării școlare a copiilor și tinerilor, respectiv dezvoltarea de inițiative locale și regionale menite să reducă inegalitățile și să combată discriminarea și excluziunea socială a grupurilor vulnerabile:

Realizarea unei campanii de informare mai extinse a potențialilor solicitanți eligibili cu privire la oportunitățile și condițiile de finanțare a proiectelor din cadrul Programului. Pentru extinderea accesibilității proiectelor în comunitățile de romi, se recomandă organizarea de caravane de informare care să se deplaseze în comunități, atragerea liderilor romi în sesiunile de informare, precum și promovarea online pe canale utilizate frecvent de instituțiile educaționale și de autoritățile locale care lucrează direct cu grupuri de etnici romi.

Organizarea unor training-uri mai frecvente cu echipele de implementare ale proiectelor finanțate în cadrul Programului, focalizate pe exemple practice și pe soluții verificate, mai ales în privința procedurilor de licitație publică, în vederea creșterii capacității de implementare a

87

proiectelor. În mod specific, se recomandă publicarea unui ghid detaliat de implementare a proiectelor din cadrul Programului, care să conțină recomandări privind rezolvarea situațiilor problematice apărute frecvent pe parcursul aplicării proiectelor anterioare.

Promovarea de bune practici în implementarea proiectelor. Distribuirea unei broșuri care să conțină exemple de proiecte de succes ale Programului, care, prin prezentarea detaliată a rezultatelor concrete care au condus la îmbunătățirii situației grupurilor vulnerabile, ar stimula interesul pentru Program.

Continuarea implementării proiectelor Programului în comunitățile de romi este o necesitate în condițiile în care discriminarea, absenteismul și decalajul educațional în comunitățile de romi rămân la cote ridicate. Oferirea de stimulente precum hrană, rechizite sau îmbrăcăminte s-a dovedit a funcționa în cele mai multe cazuri. Așadar, se recomandă continuarea finanțării de facilități și sprijin material către familiile defavorizate, în special către cele de etnie romă. De asemenea, este nevoie de focalizarea efortului Programului către părinții din comunitățile tradiționale de romi, prin organizarea de cursuri de consiliere parentală, pentru a-i transforma în susținători ai educației în vederea reducerii discriminării, asigurării egalității de șanse și integrării socio-profesionale a copiilor.

88

V. ANALIZA STUDIILOR DE CAZ

1. Apelul LOCAL

Studiu de caz: Centrul Educațional Egalitate de Șanse

Ocna Mureș, Județul Alba

DESCRIEREA PROIECTULUI

Proiectul s-a derulat în perioada 07 noiembrie 2014 – 30 aprilie 2016, având drept scop principal integrarea activă a beneficiarilor direcți, comunitatea romă „La Barăci”, ca membri cu statut egal ai comunității orașului Ocna-Mureș și ai societății românești, în general.

Asociația ASMEA și Primăria Ocna Mureș au constatat rata mare de abandon școlar în cazul copiilor din această comunitate, precum și un grad ridicat al infracționalității și un nivel de preocupare pentru igienă scăzut.

Prin urmare, obiectivele proiectului au fost cele de a crește accesul la servicii integrate de educație, pentru membrii ai comunității de romi „La Barăci” din orașul Ocna Mureș, prin construcția clădirii în care funcționează „Centrul Educațional Egalitate de Șanse”, în comunitate, de a crește gradul de educare, dezvoltare personală și autocunoaștere, pentru 74 de copii și tineri aflați în situații de risc, din aceeași comunitate, precum și a crește gradul de implicare a părinților în educarea copiilor. Pentru îndeplinirea scopului și obiectivelor, au fost derulate următoarele activități:

• construirea spațiului multifuncțional, dotat cu mijloace IT și multimedia, reprezentat de clădirea CEESOM și dotările achiziționate prin proiect; • prestarea unui serviciu de catering pentru 57 de copii, o masă caldă asigurată zilnic; • oferirea de consiliere psihopedagogică, individuală și de grup, pentru beneficiarii copii și părinții lor; • oferirea de consiliere tip „orientare școlară și profesională” pentru 17 tineri;

• derularea unui curs de formare „Animator socio-educativ” pentru 17 tineri;

89

• realizarea de activități sportive și recreative; • realizarea de activități cultural-artistice (muzica și artă dramatică); • îndrumare și supraveghere teme, acțiuni de recuperare a carentelor instructiv-

educative în vederea reducerii absenteismului și a fenomenelor de abandon școlar, pentru copii de ciclul primar și gimnaziu;

• oferire de consiliere pe tema „Tehnici motivaționale pentru tineri”; • școala părinților, pentru 46 beneficiari.

Activitățile proiectului au reprezentat un succes, rezultatele fiind cele așteptate; în ceea ce privește anumiți indicatori, rezultatele au depășit estimările inițiale.

Despre intervievați

Persoanele participante la interviurile realizate în cadrul studiului de caz în calitate de beneficiari ai proiectului sunt tineri (cu vârsta până în 29 de ani) care au beneficiat de formarea ca animator socio-educativ și, ulterior, au participat în calitate de voluntari la activitățile derulate în centru. În plus, două dintre respondente sunt părinți, cu cel puțin un copil de vârstă școlară; una dintre tinerele cu care s-a discutat este și mama unuia dintre copiii beneficiari direcți ai activităților de la centru. Ținând cont de faptul că au copii de vârstă școlară, pe parcursul interviurilor, mamele intervievate au oscilat între rolul lor de tânăr beneficiar al proiectului și rolul de părinte, referindu-se ba la situația lor, ba la cea a copiilor lor.

Întrucât în urma analizei preliminare s-a constatat faptul că, dintre persoanele membre ale echipe de implementare care au fost intervievate, managerul de proiect a oferit mai puține informații relevante cu privire la rezultatele proiectului decât coordonatorul centrului, s-a decis ca interviul celui din urmă să fie luat în considerare pentru prezentarea studiului de caz.

REZUMAT

În perspectiva beneficiarilor intervievați, educația reprezintă cel mai important mijloc pentru asigurarea unui loc de muncă și integrarea în societate. În schimb, percepția coordonatorului centrului este aceea că, în această comunitate, părinții nu transmit copiilor lor valori care să favorizeze dobândirea educației.

Tinerii intervievați sunt persoane care urmează cursuri prin programul „A doua șansă”; rolul activ pe care ei îl au în propria educație dovedește o atitudine deschisă și susținere a acestora pentru educația copiilor lor. Beneficiarii cu care s-a discutat sunt concentrați pe obținerea unor cunoștințe care să le permită susținerea copiilor lor în timpul studiilor; fiii/fiicele lor, cu toate că își doresc specializarea în anumite meserii, sunt concentrați pe găsirea unui loc de muncă bine plătit.

90

Discutând despre propriile lor situații de abandon școlar, tinerii spun ori că nu au avut condițiile materiale necesare, că părinții nu i-au susținut, ori că ei înșiși nu au fost interesați de școală. Primele două motive sunt cele menționate și de coordonatorul centrului drept cauze principale ale absenteismului la nivelul copiilor și tinerilor aflați în situații de risc.

Respondenții beneficiari susțin că ei fac tot ceea ce le stă în putință pentru a se implica în educația propriilor copii (acesta fiind unul dintre motivele pentru care urmează cursuri prin „A doua șansă”); coordonatorul centrului, în schimb, crede că relația părinte-școală are de suferit din cauza lipsei de implicare a părinților.

Schimbările pe care proiectul le-a adus în viețile tinerilor intervievați sunt modificarea atitudinii față de educație și sentimentul utilității dobândit prin implicarea în activități de voluntariat. Îmbunătățiri semnificative ale prezenței la școală, rezultatelor școlare ale elevilor dar, mai ales, ale atitudinii acestora față de educație sunt efecte ale proiectului pe care atât tinerii beneficiari, cât și coordonatorul centrului le confirmă. La nivelul comunității se poate constata un grad mai mare de coeziune, încredere reciprocă și integrare a comunității rome în comunitatea mai largă, a orașului.

Colaborarea între actorii cheie în cadrul acestui proiect a fost una bună, de într-ajutorare și sprijin activ, în urma cărora inclusiv beneficiarii au dobândit o înțelegere diferită asupra scopurilor ONG-ului și i-au înțeles utilitatea. De la un grad crescut de neîncredere la începutul proiectului, beneficiarii sunt momentan deschiși și încrezători cu privire la astfel de proiecte derulate la ei în comunitate.

Recomandările persoanelor intervievate în cadrul studiului de caz vizează lărgirea grupului țintă, pentru ca un număr cât mai mare de copii să poată beneficia de activitățile proiectului.

ANALIZA DATELOR

A. Atitudinea beneficiarilor față de educație

În perspectiva beneficiarilor intervievați, educația reprezintă cel mai important mijloc pentru asigurarea unui loc de muncă și integrarea în societate; una dintre respondente, părinte fiind, subliniază că e dispusă să realizeze orice sacrificii pentru ca ai ei copii să poată fi educați; toți cei trei tineri cu care s-a discutat în cadrul studiului de caz regretă că, la vârsta potrivită, nu au avut condițiile materiale, sprijinul sau interesul necesar pentru a-și urma educația.

Păi, fără școală nu poți să-ți asiguri un loc de muncă în primul rând. Dacă te căsătorești nu poți să-ți asiguri un loc de muncă. În al doilea rând nu... cum să vă zic eu? Nu știi să citești o carte, dacă mergi undeva și te pune să semnezi sau ceva nu știi absolut nimic. Nici nu te bagă nimeni în seamă. Dacă n-ai [școală], nimic în viața asta nu te bagă nimeni în seamă. (ISS02, beneficiar direct)

Deci dacă mă credeți, dacă nu, merg și râcâi mai bine în pământ și sap și merg oriunde și, ei să meargă să aibă o viață mai bună decât am avut-o eu. (ISS03, beneficiar direct)

91

Vezi că nu prea îți găsești locuri de muncă fără școală. Îți cer minim 8 clase și este bine să ai o școală, nu poți să faci nimic dacă n-ai școală. […] Asta este, n-am judecat, ca un copil. Mă duceam la școală, dar nu învățam, mă băteam cu copiii, fluieram în bancă când trebuia să scriu, mai fugeam de la ore și acum îmi pare rău. (ISS04, beneficiar direct)

În schimb, coordonatorul centrului are o percepție distinctă: astfel, el consideră că, în această comunitate, părinții nu transmit copiilor valori care să favorizeze dobândirea educației; mulți părinți, crede el, sunt demotivați în ceea ce privește utilitatea școlii pentru viitorul tinerilor și, prin urmare, nu îi susțin pe elevi în finalizarea studiilor; în plus, constatând că pot obține informații punctuale accesând internetul, tinerii pierd interesul pentru procesul formator de acumulare a cunoștințelor și, prin urmare, acestora le scade nivelul general al cunoștințelor.

Nu mai apare nici încurajare din partea părinților pentru studii și asta se reflectă și în ceea ce privește frecvența școlară. Deci și părinții, unii dintre ei, ajung la concluzia că școala nu le mai folosește și […] nu-i mai mobilizează pe... adică lipsa motivației. […] al doilea aspect e scăderea nivelului de pregătire tot pe fondul absenței motivației și al ideii că informațiile le pot găsi rapid pe internet și nu mai au... dar ei nu se gândesc la toate procesele psihologice și tot, care formează până la urmă intelectul și... da eu zic că un mare... o mare vină o au adulții, părinții care nu le inoculează valorile adevărate […] (ISS01, membru echipa implementare)

Tinerii intervievați sunt persoane care au un nivel de educație între trei și șase clase și care, în urma participării la activitățile din proiect, urmează acum cursuri prin programul „A doua șansă”. Prin urmare, faptul că aceștia sunt interesați și depun eforturi pentru a-și crește nivelul de educație este dovedit prin acțiunile lor. În plus, rolul activ pe care acești respondenți îl au în propria educație dovedește și o atitudine deschisă și susținere a acestora cu privire la educația copiilor lor.

„Foarte mult [e important ca ai mei copiii să meargă la școală] pentru că până nu am venit aici la centru și m-am înscris ca voluntar, pentru mine a fost mai greu, mai... nu în privința că știu să scriu și să citesc dar, oriunde mergeam mă întreba câte clase ai făcut? Păi... trei. […] Am vrut să merg la interviuri și... când s-au uitat că, câtă școală am scris, au tras x pe foaie, deci nu am putut. Și atunci am zis că mai bine merg și îmi continuu mai departe studiile, cât pot și sper să merg mai departe cât, până când le termin și este o diferență.” (ISS03, beneficiar direct)

În ceea ce îi privește pe ei înșiși, tinerii își doresc să continue cu „A doua șansă”, cu principalul scop de a-și găsi un loc de muncă și, în plus, cu scopul de a-și putea asista copiii la teme (acolo unde e cazul).

92

În ceea ce îi privește pe copiii celor intervievați, una dintre respondente relatează că fiica ei și-ar dori să devină medic; respondenta, însă, conștientă de eforturile financiare și susținerea de care fata ar avea nevoie pentru a dobândi această meserie (pe care nu crede că i le-ar putea pune la dispoziție), se îndoiește că dorințele fiicei sale sunt realizabile. O altă

intervievată relatează că fiul ei, cu toate că e pasionat de cântat (și i-ar plăcea să își dezvolte cariera în acest domeniu), este preocupat de conturarea unei situații materiale bune, pentru care are nevoie doar de carnetul de șofer, și nu de un anumit nivel de educație.

Da’ băiatul îi un pic mai mare și el mi-a spus: „mami, când cresc mai mare vreau să merg în primul rând să-mi iau un carnet, să fac permis pentru mașină și, dacă pot, să merg – nu știu”, zice „să merg la o școală de muzică; dacă nu,

mami,” zice, „undeva să mă angajez ca să pot să câștig mai mulți bani, să mă pot duce afară cu mașina, să vin”, deci transport. (ISS03, beneficiar direct)

B. Participarea școlară a copiilor și tinerilor

Discutând despre propriile lor situații (toate de abandon școlar timpuriu), tinerii spun ori că nu au avut condițiile materiale necesare, că părinții nu i-au susținut, ori că ei înșiși nu au fost interesați de școală.

Coordonatorul centrului evidențiază, și el, situația materială precară drept principalul motiv pentru care copiii lipsesc de la școală, iar apoi lipsa de implicare susținută a părinților în programul și educația copiilor (ori din cauza preocupării acestora pentru locul/locurile de muncă, ce asigură condițiile materiale minime, ori din cauza educației precare pe care ei înșiși o au).

Deci, cele mai importante sunt: în primul rând, situația materială – asta e clar; după aceea faptul că părinții care reușesc să-și găsească un loc de muncă sunt nevoiți să facă două job-uri sau să stea peste program și atunci susținerea din partea familiei este mai redusă și de aicea de multe ori comportamente de tip anti social – de multe ori doar din dorința de a atrage atenția părinților că și ei există. Părinții merg pe ideea că ei le oferă copiilor, fac sacrificii și le oferă, dar copilul are nevoie și de afecțiune și are nevoie și de îndrumare din partea adulților. (ISS01, membru echipa implementare)

Da, avem copii care (oftează)... am întâlnit și un caz de copil care vreo două săptămâni a absentat deoarece nu se putea desprinde de un anumit joc, pentru că trebuia să treacă niște levele. Și părinții nu s-au implicat suficient, până când școala a făcut presiuni și deci... se complăceau în situația, știau că copilul era acasă, nu făcea nimic rău […] (ISS01, membru echipa implementare)

93

C. Capacitatea de implicare a părinților sau membrilor familiei în educația copiilor

În calitatea lor de părinți ai unor copii de vârstă școlară, intervievații care au făcut parte din grupul țintă al proiectului menționează că și-ar dori să se implice cât mai mult în educația și susținerea celor mici; totuși, atitudinea lor oscilează între una mai curând resemnată, pentru unii (conștientizarea faptului că s-ar putea să nu reușească să îi ofere fiicei tot sprijinul material de care are nevoie) și una pro-activă, în care părintele face tot ce îi stă în putință să ofere ajutorul necesar, pentru alții.

Ce ai învățat la școală trebuie să vii acasă să îmi explici, unde nu pot, mergem în altă parte, te ajutăm, dar cât pot te ajut. Și atunci în așa fel fac încât să pot să fiu ajutată. (ISS03, beneficiar direct)

În privința asigurării condițiilor necesare pentru participare la activitățile școlare, părinții fac tot ceea ce le stă în putință să ofere copiilor lor ceea ce ei au nevoie; în situațiile în care acest lucru nu este posibil, sprijinul din afară este acceptat fără probleme (de exemplu, sprijin material, primit din partea bisericii).

Din perspectiva profesorului, relația părinte-școală are de suferit din cauza atitudinii neadecvate ale părinților: aceștia nu se implică pe cât de mult ar trebui în educația propriilor copii, iar concentrarea unora dintre ei este mai degrabă pe calificativele primite de elevi decât pe calitatea cunoștințelor și a comportamentelor formate de școală. O posibilă soluție la această problemă, în opinia coordonatorului centrului, ar fi aceea ca legislația să oblige părinții să se prezinte la școală și să discute cu profesorii despre situația copiilor.

Părinții transferă școlii foarte multe responsabilități. […] lasă în sarcina școli foarte, foarte multe alte... am avut, de exemplu, un caz, cazuri de fetițe care erau la perioada menstruației și mamele nu le-au pregătit pentru așa ceva. […] și pe de altă parte, suntem foarte strâns monitorizați mai ales în ceea ce privește notarea. Deși nu știu de ce atât de mult sunt preocupați de notare și nu de nivelul calității. Pe părinți ar trebui să-i intereseze

94

calitatea cunoștințelor și a comportamentelor formate. […] Atuncea între școală și părinți, când apare un conflict, de obicei de aici apare. (ISS01, membru echipa implementare)

D. Rezultatele proiectului

Rolul tinerilor din grupul țintă care au fost intervievați în proiect a fost acela de multiplicatori și mediatori. Astfel, în urma participării la cursul de animator socio-educativ, ei s-au putut implica cu rolul de voluntari în susținerea activităților realizate de instructorii centrului. Aceste acțiuni au contribuit la schimbarea atitudinii lor cu privire la educație și, probabil, în viitor, acești tineri vor facilita existența unei atitudini deschise față de educație în comunitatea „La Barăci”. În plus, participarea în proiect le-a oferit respondenților un sentiment de împlinire, prin aceea că au contribuit la binele copiilor din comunitate.

Am vrut să ajutăm noi așa, că a venit pe stradă la noi și a zis care vrem să fim voluntari. Am zis cât putem și eu m-am gândit că vin ca voluntar că am zis că poate merge înainte ca să poată să apuce și fata aici […] am văzut cum este să ajuți că înainte era totul numai pentru mine. Acum când am intrat deja în grup și-am văzut cum este mai... deja ți-ai dat silința pentru cineva, să poți să ajuți, te-ai deschis, ai cunoscut, a fost altfel. (ISS02, beneficiar direct)

Poate dacă aveam și eu posibilitatea când am fost mai mic cu un centru din acesta poate că-mi era și mie mai ușor. […] Mi-a plăcut să vin să ajut, să dau o mână de ajutor copiilor pentru că sunt copii foarte necăjiți și este bine să-i ajuți, că faci ceva în viață. (ISS04, beneficiar direct)

Schimbările în ceea ce privește participarea și rezultatele școlare ale copiilor care au beneficiat direct de activitățile din proiect le sunt evidente tuturor celor intervievați. Astfel, tinerii constată că cei mici merg mai frecvent la școală, învață mai bine, li s-a dezvoltat vocabularul și li s-a schimbat comportamentul în bine. Și coordonatorul centrului

evidențiază schimbarea atitudinii elevilor față de propria educație și menționează că profesori ai celor care sunt beneficiari ai centrului sunt recunoscători pentru modificările realizate prin intermediul acestor activități.

Da, deci s-au redus cazurile de absenteism, de repetenție. Am avut... chiar scrisori din partea unor profesori de la școală, care au... ne-au mulțumit pentru că s-a văzut o altă... în primul rând, o altă atitudine față de propriul... propria lor formare și instruire. (ISS01, membru echipa implementare)

Tinerii intervievați percep schimbarea prin beneficiile aduse de centru pentru ei înșiși, în ceea ce privește propria raportare la comunitate; în urma participării la proiect, ei au dobândit

95

sentimentul utilității și al comuniunii cu ceilalți membri. Coordonatorul centrului amintește, și el, faptul că această comunitate nu era una închegată decât prin prisma proximității fizice a locuințelor, iar proiectul a fost benefic celor din zonă.

Proiectul, în sine, a venit foarte bine pentru această comunitate „La Barăci”, pentru că a fost o comunitate în care... din cauza lipsei unei coeziuni, a unei colaborări între membrii ei, nu au beneficiat de alte proiecte. (ISS01, membru echipa implementare)

Coordonatorul centrului consideră că, în urma proiectului, cei din cartierul „La Barăci” sunt mai integrați în comunitatea orașului: faptul că până acum ei nu beneficiaseră de alte proiecte, iar acest proiect este unul cu un impact puternic pozitiv, face comunitatea de romi să fie mai vizibilă la nivelul întregului oraș, iar deschiderea oamenilor în ceea ce o privește să fie mai mare. Efectele proiectului au fost suficient de vizibile încât oameni din alte comunități să își dorească să își înscrie copiii la centru; de asemenea, persoane non-rome din vecinătatea comunității de romi au observat schimbări pozitive în comportamentul copiilor și au fost interesați de activitățile care se petrec aici. În ceea ce privește comunitatea „La Barăci”, impactul a constat și în realizarea activităților de planning familial, convingerea unor părinți să urmeze cursuri prin programul „A doua șansă” și să fie implicați în activitatea școlară a copiilor într-o măsură considerabil mai mare decât anterior. În ceea ce privește instructorii, aceștia au dobândit o înțelegere mai profundă a situațiilor copiilor cu care lucrează și a cauzelor comportamentelor etichetate, uneori prea ușor, drept deviante.

Faptul că am primit foarte multe telefoane și contacte directe, v-am spus, cu... de la persoane tot din comunități defavorizate, dar care nu se încadrau […] în grupul țintă care strict comunitatea respectivă – arată că s-a răspândit vestea, zvonul că se întâmplă lucruri bune la centrul nostru. Ne-au rugat să-i primim. […] Acei tineri care nu aveau cunoștințe planning familial, de contracepție. […] au conștientizat că e important și acest aspect. Apoi, cum v-am spus, acei părinți care au fost duși... îndrumați […] să-și continue studiile la a doua șansă. Apoi, faptul că acești părinți au început să frecventeze mai regulat lectoratele cu părinții, pentru că până atunci evitau. […] De pe urma proiectului, toată... întreaga comunitate a avut de câștigat. Întreaga comunitate locală. […] un om educat evită să comită infracțiuni. […] Pentru noi, pentru instructori iarăși a fost un impact deosebit, fiindcă am reușit să cunoaștem îndeaproape aceste situații și cauzele unor anumite comportamente pe care noi ne grăbeam să le clasificăm deviante fără să știm exact natura lor, de unde au plecat. (ISS01, membru echipa implementare)

Cu toate că tinerii beneficiari nu menționează ce influență ar fi avut suportul material și al activităților non-formale, recreative asupra lor în calitate de beneficiari direcți, dar nici asupra copiilor lor, coordonatorul centrului precizează că masa caldă oferită a constituit, cu siguranță, un sprijin pentru anumite familii; de asemenea, clădirea centrului le-a oferit copiilor un loc sigur de derulare a activităților, precum și facilități la care aceștia (cel mai probabil) nu au acces în mod curent (de exemplu, baie).

În primul rând și în primul rând, un spațiu modern, echipat corespunzător, securitate pentru copii. Pentru că ei nu... erau supravegheați. Se jucau în stradă, se jucau în locuri unde nu puteau să fie în siguranță. […] Imediat după ce am început înscrierea copiilor și unii dintre ei fuseseră zilele anterioare ca să completeze, împreună cu părinții bineînțeles,

96

și veneau cunoscuți de-ai lor. Primul lucru pe care îl făceau, îi duceau să le arate băile. Deci pentru ei baia aceea frumoasă, luminoasă, faianțată, cu apă caldă sau rece cum doreau, pentru ei a fost... nu știu, ceva ce cred că își doreau foarte mult. (ISS01, membru echipa implementare)

Tinerii care au fost intervievați și care au beneficiat direct de proiect sunt mulțumiți de serviciile de educație non-formală furnizate, precum și de activitățile în care au fost implicați la centru, dar și de sprijinul pe care ei, personal, l-au primit, din partea Asociației ASMEA, în special în privința orientării către programul de studii „A doua șansă”. De asemenea, atitudinea instructorilor față de copii este apreciată de cei care sunt și părinți ai copiilor beneficiari direcți.

Se împacă foarte bine cu copiii, vorbesc frumos cu copiii, nu strigă la ei, nu țipă la ei, îi ajut cu ce pot, vorbesc frumos, că no, se mai bat copiii între ei, frumos vorbesc cu ei. (ISS04, beneficiar direct)

E. Participarea actorilor cheie la implementarea proiectului

Coordonatorul centrului, membru al asociației ASMEA, evaluează drept foarte bună colaborarea cu autoritățile locale (primăria fiind promotor al proiectului, cu contribuție materială). Este apreciată, în special, implicarea personală a angajaților și reprezentanților primăriei, dincolo de implicarea instituțională. De asemenea, în ceea ce privește colaborarea între asociație și beneficiari, în urma derulării proiectului, cei din urmă au înțeles utilitatea unei organizații non-guvernamentale, crede coordonatorul centrului.

Extraordinar de bună [colaborarea cu autoritățile]. Pot să vă dau un singur exemplu. De Crăciun, din inițiativa domnului manager de proiect și a autorităților locale, prin sensibilizarea unor sponsori, li s-au făcut la fiecare copil pachețele de dulciuri, deși asta... deci asta nu prin fondurile proiectului, ci prin sponsorizări. Domnul primar a fost întotdeauna la spectacolele noastre. Deci am avut o colaborare foarte bună și o implicare foarte bună din partea autorităților locale. (ISS01, membru echipa implementare)

Ei ne cunoșteau pe noi, majoritatea fiind cadre didactice, ne cunoșteau de la școală, dar au înțeles cât de importante sunt formele non-guvernamentale. Deci au văzut că o organizație non-guvernamentală poate să se implice în rezolvarea unor situații la nivelul unei întregi comunități și noi asta am încercat să le inoculăm. Faptul că participarea la viața comunității este chiar o răspundere, o responsabilitatea, nu o simplă opțiune. (ISS01, membru echipa implementare)

F. Capacitatea actorilor sociali implicați în proiect de a accesa serviciile furnizate

97

Coordonatorul centrului amintește că, înainte de demararea proiectului, membrii comunității „La Barăci” erau foarte neîncrezători în acțiunile pe care plănuiau să le deruleze cei din asociație. Ba, mai mult, unii dintre părinți îi îndemnau pe alți părinți să nu își trimită copiii la centru. Totuși, pe parcurs, văzând impactul pozitiv al activităților derulate asupra copiilor lor și participând ei înșiși la activități, părinții au adoptat atitudini mai deschise cu privire la asociație, au participat activ cu o frecvență mai mare la

diverse solicitări ale școlilor în privința educației copiilor lor și își doresc ca activitatea centrului să continue și să se dezvolte, cuprinzând mai multe tipuri de servicii. În plus, comunități similare din oraș doresc dezvoltarea proiectului în așa fel încât să poată beneficia și membri ai lor de acesta.

[…] exista oarecum, […] suspiciune că am vrea să-i îndepărtăm de religie. Dar am avut o foarte bună susținere din partea conducătorilor acestui cult religios care au și participat la multe activități împreună cu noi și atunci... Un alt lucru care nu știm de unde a plecat, în momentul în care a început construcția centrului, […] prin zvonistică […] credeau că vor veni la centru și acolo va fi un fel de... spălătorie de haine gratuită […] am dus o muncă destul de... de grea de lămurire... Și credeau că undeva s-a produs o ruptură și că au fost păcăliți. […] Dar după aceea noi ne-am dus în comunitate, a fost și din partea Primăriei, și instructorii – mai ales că toți instructorii... majoritatea instructorilor erau cadre didactice și mulți dintre ei îi avuseră elevi pe acești părinți și... încet, încet s-a rezolvat și problema asta. Deci... nu știu... chiar la început am avut dificultăți […] cu alte... nu știu... hai să le zic doar zvonuri că altfel nu știu cum să le zic. (ISS01, membru echipa implementare)

G. Recomandări pentru îmbunătățirea proiectelor FRDS

Singura recomandare a tinerilor intervievați pentru proiecte similare finanțate prin intermediul FRDS este aceea ca grupul țintă să fie mai mare, astfel încât mai mulți copii (de mai multe vârste) să beneficieze de serviciile oferite.

Coordonatorul centrului sugerează, și el, extinderea grupului țintă, însă, în viziunea lui, acesta trebuie extins în sensul participării la activități a unor copii din mai multe etnii, astfel încât măsurile de sprijin să nu se transforme în discriminare pozitivă, ci în integrare și colaborare a tuturor membrilor comunității.

Dacă vrem să integrăm incluziune socială completă, eu aș fi făcut un grup mixt. (ISS01, membru echipa implementare)

98

2. Apelul SINERGII PENTRU VIITOR – copii în situații de risc

Studiu de caz: Învață împreună cu mine

Municipiul Bistrița, localitățile componente Viișoara și Sărata, județul Bistrița-Năsăud


Proiectul „Învață împreună cu mine” a început în 16.01.2015 și s-a desfășurat, inițial, până la 30.04.2016, după care, prin accesarea Aplicației PLUS a FRDS, a beneficiat de continuarea finanțării, în vederea derulării de activități suplimentare, până la 30.10.2016. Implementarea proiectului a fost realizată de către Municipalitatea Bistrița (promotor), împreună cu Școala Gimnazială nr. 7 Bistrița. Proiectul s-a desfășurat, în cea mai mare parte, în spațiile Școlii Gimnaziale nr. 7, situate în Viișoara și Sărata, localități componente ale municipiului Bistrița. Proiectul a urmărit implementarea de servicii educaționale non-formale de tip „școală după școală”, „grădiniță estivală” și „școală de vară”, realizarea de activități educative extrașcolare, de recreere și socializare, precum și dezvoltarea de rețele de dialog social între școală, părinți și comunitate. Beneficiarii direcți ai proiectului au fost 222 de copii de vârstă școlară și preșcolară din comunitățile Viișoara și Sărata, din care 149 de copii de etnie romă, precum și părinții acestora. Activitățile proiectului au constat în:

Dezvoltarea unui cadru metodologic privind combaterea și prevenirea abandonului școlar, care s-a finalizat cu elaborarea unui ghid de bune practici.

Furnizarea unui program educațional complementar de tip „școală după școală”, de care au beneficiat 174 de elevi din ciclurile primar și gimnazial, proveniți din familii defavorizate, respectiv copii aflați în situații de risc; activitățile s-au organizat timp de 16 luni (martie 2015 – iunie 2016), pe parcursul semestrelor școlare, după terminarea programului școlar formal (timp de două ore, de luni până joi); Inițial au fost înscriși 134 de copii. Datorită numărului mari de cereri, după două luni de la începere, a fost aprobată suplimentarea până la 144 de copii. Prin accesarea aplicației PLUS a FRDS, s-a obținut finanțare suplimentară care a permis creșterea numărului de beneficiari direcți la 174 de copii (dintr-un efectiv școlar de 370 de elevi) și prelungirea activităților cu încă două luni.

Derularea de activități de tip „grădiniță estivală”, de care au beneficiat 48 de copii de vârstă preșcolară; programul a fost organizat pe perioada vacanței de vară în anii 2015 și 2016, cu scopul de a-i obișnui cu un program fix și cu activități în colectivitate înainte de a intra în clasa pregătitoare.

Desfășurarea de activități educaționale non-formale, recreative și de socializare, de care au beneficiat 174 de elevi din ciclurile primar și gimnazial, cei care au fost implicați în activitățile de tip „școală după școală”;

99

Furnizate ședințe de consiliere și orientare de care au beneficiat 78 de părinți și în cadrul cărora au fost sprijinite, prin consiliere privind rezolvarea problemelor legate de identitate sau de solicitare de ajutoare sociale, 30 de familii în scopul integrării sociale optime.

Dezvoltarea dialogului social, prin organizarea a 78 de întâlniri între părinții copiilor implicați în proiect, pe de o parte, și profesori, psihologul școlar, asistentul social și mediatorul școlar, pe de altă parte.

Furnizarea unui program de tip „școală de vară”, în lunile iulie și august 2016, câte 4 ore pe zi în timpul săptămânii de lucru, de care au beneficiat 120 de elevi, adică 45 de la nivel gimnazial din Viișoara, 45 de la nivel primar din Viișoara și 30 de la nivel primar din Sărata.

Organizarea unui grup de 60 de elevi din cadrul proiectului care a participat timp de 7 zile la tabăra școlară Happy Faces de la Ighiu. Preșcolarii implicați în proiect au participat la excursii de o zi la Târgu-Mureș.

În cadrul proiectului s-a realizat o procedură de identificare, intervenție și monitorizare a evoluției beneficiarilor aflați în situații de risc de abandon școlar, în aplicarea căreia, alături de profesori și instructori educativi, au fost implicați părinții elevilor, mediatorul școlar din comunitatea de etnie romă, precum și psihologul din proiect. Serviciile de consiliere și orientare au fost asigurate de psihologul școlar și au fost adaptate la nevoile specifice copiilor. De asemenea, au fost consiliați și părinții, în cadrul mai multor ședințe de consiliere de grup, pe teme privind metodele de interacțiune părinte-copil în cadrul familiei.

Pe parcursul programului „Școală după școală”, s-au desfășurat activități de sprijinire a elevilor în efectuarea temelor și de consolidare a cunoștințelor predate în timpul programului obligatoriu în vederea îmbunătățirii performanțelor școlare. Pe parcursul orelor de tip after school au fost realizate, de asemenea, activități recreative, jocuri, ore de lucru manual, precum și alte activități creative și de echipă. Toți elevii înscriși în program au beneficiat zilnic de o masă caldă. În programul de tip „grădiniță estivală” s-au desfășurat activități educaționale de îmbogățire a vocabularului copiilor, de cunoaștere a mediului înconjurător, de dezvoltare a abilităților prin muzică, desen, scriere, dans, aritmetică, precum și activități de instruire cu privire la igiena personală. De asemenea, în cadrul „școlii de vară” elevii au participat la activități educaționale non-formale organizate sub formă de ateliere artistice (de

pictură, modelaj, quilling) sau de diversitate culturală, de jocuri, dans, teatru, gastronomie, dezvoltare personală și bune maniere. Participanților li s-a asigurat zilnic masa de prânz, pe parcursul întregii perioade.

Pentru susținerea familiilor aflate în situații de risc, echipa de implementare a organizat activități de

100

promovare a dialogului social dintre familie, școală și comunitate prin întâlniri între părinții copiilor implicați în proiect, pe de o parte, și profesori, psihologul școlar, asistentul social și mediatorul școlar. De asemenea, s-au făcut vizite la domiciliul copiilor atât pentru a realiza anchete sociale și a face un recensământ al copiilor de vârstă preșcolară din comunitate, în vederea luării lor în evidență, cât și pentru a consolida relația părinți-școală.

REZUMAT

Din interviurile realizate reiese că, în cazul proiectului „Învață împreună cu mine”, atitudinile față de educație ale părinților din grupul țintă diferă în funcție de nivelul de școlaritate al acestora. Cei cu un nivel de școlaritate scăzut, care provin mai ales din comunitățile rome din Viișoara și Sărata, au o atitudine mai puțin favorabilă față de educație și sunt mai puțin interesați de situația școlară a copiilor. Ceilalți, în schimb, consideră că educația are un rol decisiv pentru viitorul copiilor, deoarece finalizarea studiilor crește șansele ocupării unui loc de muncă și obținerii unui venit suficient pentru a întreține o familie.

Părinții pentru care educația copiilor este importantă sunt și cei care se implică frecvent în viața școlii, țin legătura cu profesorii, participă la ședințele cu părinții și se preocupă de situația școlară a copiilor. De asemenea, elevii care provin din familiile în care există interes pentru școală, indiferent de condițiile materiale de acasă, au un nivel de participare mai ridicat la activitățile școlare, rezultate mai bune la învățătură și sunt mai interesați să continue studiile. Copiii din familiile în care educația nu este valorizată au un grad de absenteism ridicat, unii fiind în pragul abandonului școlar, precum și rezultate școlare mai slabe (număr mare de corigențe). Conform relatărilor părinților, toți copiii sunt, în mod firesc, mai puțin interesați de activitățile formale desfășurate la școală și preferă mai ales activitățile școlare non-formale (recreative, de socializare și de dezvoltare a creativității). Intervievații susțin că unul din factorii principali care îi îndepărtează pe copii de școală este conținutul programei școlare, centrată pe discipline neatractive. Tocmai de aceea, introducerea în școală a unor activități non-formale, care să ofere copiilor posibilitatea de a-și descoperi și cultiva aptitudinile, este un sprijin important în creșterea ratei de participare a elevilor la școală.

În cazul școlii din Viișoara și Sărata, cauzele principale ale absenteismului elevilor sunt condițiile materiale de acasă (lipsa de hrană, îmbrăcăminte, rechizite), absența ajutorului din partea părinților în efectuarea temelor, dezinteresul părinților pentru situația lor școlară, iar, în cazul unora dintre copii, lipsa de acces la utilități (apă și curent electric). De asemenea, în anumite cazuri, cunoștințele precare și neglijența părinților în privința igienei copiilor îi determină pe cei din urmă să nu participe la activități școlare, pentru a nu fi ridiculizați și marginalizați.

Pentru reducerea riscului de abandon în cazul copiilor aflați într-o situație școlară critică este necesară, din punctul de vedere al persoanelor intervievate, intervenția autorităților la nivel de familie și școală. Măsura prioritară pentru creșterea participării școlare a copiilor ce provin din familii dezavantajate o reprezintă asigurarea mesei de prânz la școală. De asemenea, rezolvarea problemei igienei personale a celor care provin mai ales din comunitatea romă,

101

prin dotarea școlii cu infrastructură corespunzătoare (dușuri, spălătorie de haine) și prin asigurarea asistenței medicale la nivel de școală, ar influența pozitiv creșterea prezenței copiilor la școală.

Părinții care au un loc de muncă stabil susțin că investesc în lucrurile de care copiii au nevoie pentru a merge la școală (hrană, îmbrăcăminte, rechizite, transport), chiar dacă de regulă cumpără produse ieftine și de calitate slabă. Familiile în care niciunul dintre membri nu are un loc de muncă sau părinții care consideră că educația nu e importantă lasă în grija școlii toate aspectele legate atât de educația copiilor, cât și de susținerea lor materială. Elevii ce provin din aceste familii se găsesc în situația de a absenta frecvent de la cursuri și, în unele cazuri, chiar de a abandona școala.

Din interviuri reiese că, în urma derulării proiectului, cele mai multe schimbări pozitive s-au produs în viața școlară a elevilor proveniți din familii defavorizate sau aflați în situație de risc. Beneficiul major al acestor copii a fost faptul că li s-au creat condițiile necesare pentru a putea participa la activitățile educaționale și pentru a obține rezultate satisfăcătoare: au avut hrană caldă zilnică, sprijin din partea profesorilor în efectuarea temelor, activități recreative, supraveghere pe parcursul zilei. Oferirea de hrană caldă zilnică în cadrul proiectului a determinat creșterea participării școlare: elevii care înainte de proiect absentau frecvent au venit la școală aproape zilnic, inclusiv la activitățile formale, pentru a putea lua prânzul. Scăderea absenteismului la școală s-a datorat și îmbunătățirii relațiilor dintre elevi și profesori, ca urmare a timpului petrecut împreună pe parcursul activităților recreative și de rezolvare a temelor. De asemenea, în urma sprijinului dat de profesori în realizarea temelor, pe parcursul programului „școală după școală”, elevii implicați în proiect și-au îmbunătățit considerabil rezultatele la învățătură: copiii de clasa a opta care au participat la activitățile de tip after school și-au continuat studiile la nivel de liceu sau școală profesională, iar elevii cu rezultate nesatisfăcătoare și-au redus numărul corigențelor pe parcursul proiectului (de la 4-5 la 1-2 corigențe).

Proiectul a avut un impact semnificativ inclusiv asupra bunăstării familiilor care trăiesc în condiții de precaritate sau în care există mai mulți copii: prin hrana caldă oferită la școală familiile au beneficiat de sprijin material indirect, deoarece nu au mai făcut aceleași cheltuieli cu masa de prânz ca înainte de proiect. Prin activitățile creative, recreative și de informare privind igiena personală din cadrul programului de tip „școală după școală”, copiii au dobândit cunoștințe și abilități de viață pe care ulterior le-au transferat către propriile familii. De asemenea, părinții care anterior participau rar sau deloc la întâlnirile la care erau convocați (îndeosebi cei din comunitatea de etnie romă) și-au schimbat raportarea la situația școlară a copiilor și, pe parcursul proiectului, au participat la majoritatea ședințelor organizate de școală.

Ca urmare a organizării, în cadrul programului „școală după școală”, a unor grupe de lucru formate atât din copii români, cât și din copii de etnie romă, a avut loc o schimbare în privința comportamentelor discriminatorii pe care le aveau elevii înainte de proiect: au scăzut conflictele între copiii de etnii diferite și, o parte dintre acești copii, care înainte de proiect nici nu se cunoșteau, au început să coopereze în cadrul activităților non-formale de la școală.

102

Succesul proiectului FRDS în ceea ce privește integrarea socială și creșterea participării școlare a copiilor aflați în situații de risc a avut impact și asupra comunității locale mai largi. Modelul de program „școală după școală” implementat la Viișoara și Sărata a fost extins, cu sprijinul

autorităților locale, în altă zonă a orașului în care există o comunitate de etnie romă ce se confruntă cu probleme similare. De asemenea, proiectul a devenit un model de bune practici pentru mai mulți actori instituționali de la nivel județean: atât Inspectoratul Școlar, cât și primăriile din anumite zone rurale ale județului au organizat întâlniri de documentare la Școala din Viișoara.

Pe parcursul desfășurării proiectului, toți cei implicați și-au îmbunătățit capacitatea de a accesa servicii furnizate prin proiecte care țintesc copiii aflați în situație de risc. Prin activitățile de informare, consiliere și dialog social furnizate în cadrul proiectului, părinții au devenit conștienți în primul rând de existența și utilitatea acestui tip de proiecte. Experiența derulării proiectului le-a sporit inclusiv membrilor echipei de implementare cunoștințele și abilitățile de a pregăti și gestiona proiecte de o astfel de amploare. De asemenea, capacitatea autorităților locale de a sprijini proiecte dedicate copiilor a crescut considerabil. În acest sens, Primăria și Consiliul Local Bistrița nu numai că au continuat finanțarea proiectului „Învață împreună cu mine” în cadrul etapei de sustenabilitate, aprobând un buget suplimentar pentru asigurarea hranei calde zilnice pentru copii în următorul an, ci au hotărât extinderea pe viitor a acestui tip de program și în alte școli în care învață o pondere semnificativă de copii de etnie romă.

ANALIZA DATELOR


Părinții implicați proiect au percepții diferite cu privire la importanța educației în viață. Așa cum este de așteptat, unii dintre ei consideră că educația are un rol decisiv în formarea personalității copiilor și în acumularea de cunoștințe – care le vor fi utile în viitor pentru a găsi un loc de muncă și a se putea întreține –, în construirea unei cariere profesionale care să le aducă satisfacții, precum și în integrarea socială în comunitățile din care fac parte. Conform părerii părinților din această categorie, bazele educației se formează de la cea mai fragedă vârstă, încă din școala primară și gimnazială. Tocmai de aceea rolul școlii în procesul de formare și pregătire a copiilor pentru viață este crucial. În acest sens, din punctul lor de vedere, investiția în educația copiilor ar trebui să fie o prioritate pentru orice familie, deoarece datoria oricărui părinte este de a urmări bunăstarea copiilor săi. Sau, așa cum declară unul dintre părinții intervievați, ceea ce urmărește orice părinte pentru copilul său este „să aibă

103

educație bună, să poată să facă alegerile bune în viață. Ce-i cel mai bun pentru el îmi doresc, ce-și dorește orice mamă” (ISS03, părinte, Bistrița).

Alți părinți, însă, au o percepție diferită asupra educației. Persoanele intervievate relatează că există și familii în care sunt cultivate atitudini de indiferență față de educația copiilor, chiar de respingere a ideii că educația ar putea influența pozitiv viitorul copiilor. Relatările se referă, în general, la familiile în care nivelul de școlaritate al adulților este redus, condițiile de trai sunt precare, iar modelele lor de reușită în viață se bazează pe ideea că bunăstarea și succesul nu se obțin prin studii și efort îndelungat, ci sunt mai degrabă rezultatul unor strategii adaptative de tip contextual („să știi să te descurci în viață”). Intervievații indică faptul că parte dintre aceste familii provin din comunitățile de etnie romă, însă susțin că nu apartenența etnică are relevanță, ci lipsa educației școlare a adulților din aceste familii.

Motivele pentru care respondenții consideră educația o prioritate pentru copiii lor sunt multiple. În primul rând, educația este percepută ca investiție în viitor, deoarece, din perspectiva adulților, reprezintă cel mai important capital pe care copiii îl pot acumula la vârsta lor și care, mai târziu, poate fi folosit pentru a reuși în viață.

Fără educație ce faci? […] Fără școală nu faci nimic în viață. (ISS03, părinte, Bistrița)

Fără școală nu faci nimic în ziua de azi. Și cu școală și nu faci multe acum. Cât de greu îți găsești un servici! D-apăi fără școală! […] Și le-am spus [nepoților]: De ce să nu mergeți să învățați, să faceți o facultate, ca să nu mergeți să lucrați la lopată, cu liceul? Pe când, dacă vă merge mintea, să puteți să aveți un viitor în față. (ISS01, bunică, Bistrița)

Rolul principal al educației școlare, din perspectiva părinților, este de a crește șansele copiilor în ocuparea unui loc de muncă și, ulterior, de a se realiza profesional, de a-și face o carieră, care să le poată asigura stabilitate la locul de muncă. Aceștia împărtășesc opinia că pentru locurile de muncă bine plătite, cele care asigură venitul necesar întreținerii unei familii, în ziua de azi se cer din ce în ce mai multe cunoștințe și abilități, mai multă calificare, iar acestea pot fi obținute doar prin absolvirea unui număr cât mai mare de ani de școală.

[Când ziceți viitorul lor, la ce vă referiți?] În primul rând, la locul de muncă, fiindcă cu cât știi mai multe, cu atât ajungi mai sus. Cu cât știi mai puține, cu atâta șansele îs mai puține. (ISS02, părinte, Bistrița)

Le-ar folosi la multe [educația]. Pentru că la un viitor mai... se mai deșteaptă și ei mai mult și la un servici mai bun. Pentru că, vedeți, că nicăieri acum... și la măturători de stradă le cere 8 clase. [...] Pentru că nu te ajută cu nimic dacă nu ai [școală], am zis. O să crești mare, i-am zis, o să fii bărbat, o să trebuiască să îți iei un servici, o să te căsătorești. Cu ce îți ții copiii, dacă nu ai școală […]? (ISS01, bunică, Bistrița)

În percepția părinților, educația este un instrument util ce poate fi folosit pentru a beneficia de deschiderile care există astăzi pe piața muncii, de a putea obține un loc de muncă în afara țării, acolo unde salariile sunt mai mari și condițiile de viață mai bune. Părinții intervievați consideră că, în situația în care copiii acumulează temeinic cunoștințe și încep să își formeze, încă din clasele mici, abilități valorizate pe piața muncii, atunci pot spera în viitor la un loc de muncă în Occident și, prin urmare, la bunăstarea propriilor lor familii.

104

Deci acuma, în ziua de astăzi, avem oportunități să plecăm dincolo. Poate să-și deschidă o afacere, poate să fie cineva. Dar dacă bagajul de acuma, din școala primară, gimnazială nu și-l umple, se pierde, greu îl recuperezi mai târziu. Cu școala, deci... trebuie, nu-i de joacă. (ISS02, părinte, Bistrița)

Pentru a lucra în străinătate, însă, este necesară cunoașterea unei limbi străine. În cazul familiilor cu venituri mici, care nu își pot permite plata unor cursuri de limbi străine, școala reprezintă singura variantă pentru copii în a-și dezvolta competențe lingvistice folositoare în viitor.

Și chiar dacă ai vrea să mergi să lucrezi și în străinătate... De exemplu, eu am un băiat care îi dus pe trei luni, lucrează în Germania și nu știe germană. Foarte greu i-a fost. A zis: „dar, mamă, mi-a prins așa de mult engleza că am învățat la școală, pentru că patronul la care lucrez vorbește perfect engleză și mă înțeleg cu el”. Deci, dacă a învățat cât de cât bine la școală, i-a prins bine în viață. Dacă nu înveți... n-ai cum. (ISS01, bunică, Bistrița)

De asemenea, în anumite situații, absența studiilor reprezintă o piedică pentru realizarea unor obiective ce țin de viața de zi cu zi (de ex., obținerea unui permis de conducere auto). Părinții intervievați susțin că finalizarea studiilor cel puțin la nivel liceal oferă certitudinea că, mai târziu în viață, copiii lor nu vor fi nevoiți să meargă din nou la școală pentru a putea să-și împlinească anumite proiecte de viață ce vor apărea pe parcurs. Cu atât mai mult cu cât, la vârsta lor de acum, singura grijă pe care o au este de a participa la cursuri, îndeplinirea celorlalte nevoi fiind datoria adulților.

Le-am spus: degeaba ai situație financiară, ai bani, dacă nu-i vezi că acuma și școala de șoferi, nu poți să o faci dacă nu ai 10 clase cel puțin. Și atunci ce ai făcut cu banii? Nu ai făcut nimic dacă nu ai școală. [...] Eu așa sunt, pe principiul acesta, că ce poți să faci fără școală în ziua de azi? Absolut nimic. (ISS01, bunică, Bistrița)

Părinții intervievați își susțin convingerea că educația este importată prin comparația pe care o fac cu propria experiența de viață și cu traseul lor educațional: dacă ei nu au avut condițiile materiale și familiale să depășească un anumit nivel școlar (gimnazial sau liceal), își propun să-și sprijine copiii astfel încât măcar aceștia să aibă mai multe șanse la o viață în bunăstare.

Eu nu am terminat, nu am avut părinți care să se implice. Și muncesc... nu zilieră, îs necalificată, cum ar veni. Ei să aibă un viitor mai bun. Pot să și-l facă. Pot fiindcă e și școala altfel [...]. Sistemul de învățământ e altfel față de acum douăzeci de ani. No, deci pot, și oportunități îs multe, numa’ copilul să vrea și părintele să-l susțină. (ISS02, părinte, Bistrița)

În ceea ce privește interesul copiilor pentru serviciile educaționale oferite de școală, părinții declară că este cel specific vârstei (6-15 ani): cei din clasele primare sunt mai puțin interesați de școală decât cei din clasele mai mari de gimnaziu. De asemenea, cei care au rezultate mai bune la învățătură sau cei pe care părinții îi sprijină mai intens în pregătirea lecțiilor sunt mai motivați să participe la activități educative, pe când interesul celorlalți este mai scăzut. Interviurile scot în evidență mai multe aspecte problematice legate de interesul pentru școală al elevilor proveniți din familii defavorizate.

105

Pe de o parte, așa cum este firesc la vârsta lor, copiii sunt, în general, mai puțin atrași de activitățile formale și mai interesați de participarea la școală atunci când sunt organizate evenimente pe parcursul cărora interacționează mai frecvent unii cu alții sau activități care implică o mai mare apropiere emoțională față de adulții care îi instruiesc. Deoarece astfel de activități lipsesc, de regulă, în cazul școlii de tip tradițional, intervievații susțin că acesta este unul din factorii principali care îi îndepărtează pe copii de

activitățile școlare, mai ales pe cei care nu se află sub supravegherea permanentă a unui adult. În acest sens, toți participanții la cercetare dau ca exemplu o schimbare petrecută pe parcursul proiectului: odată cu începerea activităților non-formale (recreative, de socializare, respectiv de rezolvare a temelor) copiii, inclusiv cei aflați în situație de risc (majoritatea aparținând comunității de etnie romă), au participat mult mai frecvent și în număr mai mare la activitățile de la școală.

Pe de altă parte, gradul de interes față de educație diferă între copii. Din relatările părinților intervievați reiese că acei copii care provin din familii în care adulții au absolvit o școală, respectiv au o atitudine pozitivă față de educație și sunt interesați de parcursul școlar al propriilor copii, participă constant la activitățile educaționale și sunt mai preocupați de școală decât cei care au părinți dezinteresați de situația lor școlară.

În privința atitudinii copiilor față de participarea la serviciile educaționale, managerul proiectului este de părere că, datorită vârstei, copiii implicați în proiect încă nu conștientizează importanța educației pentru viitor. Însă, în urma participării, în cadrul proiectului, la un număr mare de activități practice (de desen, cusut, lucru manual), elevii și-au dat seama de utilitatea lucrurilor pe care le învață la școală și, după finalizarea proiectului, au solicitat profesorilor continuarea acestui tip de activități în cadrul școlii.

Conform relatării părinților, interesul pentru școală este mai pregnant la elevii din ultima clasă de gimnaziu, care la finalul anului se află în situația de a-și alege traseul educațional următor. Planurile lor de viitor, pe care le discută cu părinții, sunt în general pe termen scurt. Copiii persoanelor intervievate își doresc să continue studiile la nivel liceal și sunt preocupați de identificarea unui liceu corespunzător abilităților și pasiunilor pe care le au.

Pentru viitor, vrea să meargă la un liceu bun și vrea să aibă o afacere personală. (ISS03, părinte, Bistrița)

Așteptările copiilor de vârstă preșcolară sau a celor din școala primară sunt, de asemenea, specifice vârstei: își doresc activități recreative și sportive, socializare cu cei de vârsta lor, jocuri. Dorințele lor în privința viitorului sunt fluctuante, astfel că părinții intervievați sunt mai puțin preocupați de aceste aspecte.

106

În viziunea părinților, succesul copiilor în atingerea obiectivelor educaționale pe care și le propun depinde, în cea mai mare măsură, de calitatea educației pe care o primesc la școală. Deși condițiile materiale din familie sunt foarte importante în privința continuării studiilor, mai ales în cazul copiilor proveniți din familii defavorizate, părinții consideră că, totuși, printr-un efort minim din partea familiei și cu implicarea mai intensă a școlii în viața copiilor, aceștia pot reuși să continue studiile până la nivelul dorit.

Unul dintre părinții intervievați evidențiază, însă, un aspect problematic, specific întregului sistem educațional preuniversitar, care are efecte negative asupra așteptărilor copiilor referitoare la viitorul lor educațional: rigiditatea programei de învățământ. Deoarece cea mai mare parte a activităților din școală sunt dedicate disciplinelor tradiționale și doar foarte puține cultivării unor abilități practice sau artistice, copiilor le este dificil să-și formuleze un proiect în privința a ceea ce vor să studieze în viitor. Astfel, deși copiii sunt interesați să-și continue studiile, atât lor, cât și părinților le este greu să aleagă o traiectorie școlară, deoarece nu reușesc să conștientizeze dacă preferințele legate de o posibilă carieră se sprijină pe existența unor aptitudini corespunzătoare. Acest lucru, în opinia intervievatei, reprezintă inclusiv unul din factorii responsabili pentru pierderea interesului pentru școală a unora dintre copii.

Managerul proiectului consideră, însă, că așteptările copiilor privind parcursul lor educațional sunt modelate nu doar de școală, ci și de către familie. Iar pentru copiii din familiile în care educația nu este valorizată sau care trăiesc în condiții precare, școala are menirea de a suplini aceste lipsuri prin implicare profesorilor în viața elevilor, dincolo de nivelul formal al interacțiunilor de la orele de curs. De asemenea, modul în care acești copii aflați în situație de risc își văd viitorul poate fi schimbat în bine prin implementarea unor programe care să le asigure minimul necesar pentru a putea participa la activități școlare: hrană caldă, asistență și consiliere sanitară permanentă, condiții de igienizare, îmbrăcăminte pentru școală – toate gratuite.

B. Participarea școlară a copiilor

În grupul țintă al proiectului au fost selectați elevi și preșcolari aflați în situație de risc, cu situație materială precară, proveniți din familii monoparentale sau în care există un număr mare de copii. Conform managerului de proiect, unii dintre aceștia, îndeosebi cei din comunitatea romă, aveau înainte de proiect o participare școlară scăzută (absențe nemotivate) și rezultate nesatisfăcătoare la învățătură (mai multe corigențe). De asemenea, preșcolarii implicați în proiect, proveniți preponderent din comunitatea romă, nu au participat niciodată (nu au fost înscriși) sau au participat foarte rar la activități de tip grădiniță. Pe de altă parte, însă, proiectul a inclus și copii a căror participare școlară era satisfăcătoare înainte de începerea proiectului sau ale căror rezultate la învățătură erau bune, însă care, din cauza condițiilor materiale sau familiale, se aflau în situație de risc în privința continuării studiilor. Astfel, din punctul de vedere al participării școlare anterioare desfășurării proiectului, situația elevilor implicați este mixtă: unii se aflau în situația de a merge frecvent

107

la școală, în ciuda greutăților materiale, pe când un alții absentau frecvent de la cursuri, iar legătura dintre părinții lor și școală era practic inexistentă.

Atât părinții intervievați, cât și managerul proiectului consideră că, în cazul copiilor cu participare școlară scăzută și aflați în situație de risc de abandon școlar, cunoștințele și abilitățile de viață sunt la un nivel care face dificilă integrarea acestora în colectivitate. Din cauza condițiilor materiale de acasă și a educației scăzute a părinților, unora dintre copiii proveniți din comunitățile rome le lipsesc informații elementare legate de alimentație sau de conduita în timpul mesei, de igiena personală, de modul în care să se poarte cu copiii de aceeași vârstă. Această situație a fost observată pe parcursul desfășurării proiectului și, într-o mare măsură, a fost corectată prin activitățile în care au fost implicații copiii cu astfel de probleme. Pe parcursul prânzului zilnic oferit în cadrul proiectului au fost învățați cum și ce să mănânce, în cadrul activităților recreative au fost învățați ce și cum să folosească pentru igiena personală, iar pe parcursul activităților de socializare și joc au fost integrați în echipe mixte cu copii care au un nivel de participare școlară ridicat, astfel încât să fie stimulate interacțiunile dintre ei.

De asemenea, rezultatele la învățătură ale copiilor cu participare școlară redusă sunt mult mai slabe decât ale celor care, deși provin din familii cu probleme materiale, au o prezență constantă la cursuri. Managerul proiectului relatează că, la nivelul grupului țintă de preșcolari, cei mai mulți copii din comunitatea romă nu sunt înscriși în grupa premergătoare școlii, astfel că aceștia intră total nepregătiți în ciclul primar. Le lipsesc rutinele necesare unui program fix, astfel că se adaptează mult mai greu la cerințele educaționale și, în unele cazuri, părinții îi retrag de la școală încă din clasele primare. Astfel că, în cazul școlii din Viișoara, riscul de abandon, mai ales pentru copiii proveniți din comunitatea romă, este la nivel de studii primare, deoarece fie lipsesc de la școală frecvent, nefiind controlați de părinți, fie nu are cine să îi ajute acasă la rezolvarea temelor. Cei care ajung la nivel de gimnaziu au mai mari șanse să termine clasa a opta, pentru că între timp reușesc să se adapteze la cerințele școlii. La nivelul claselor V-VIII, situația de risc a copiilor cu probleme se accentuează din cauza numărului mare de corigențe care conduce în final la abandon școlar. Înainte de implementarea proiectului, cei mai mulți dintre elevii cu probleme de participare și cu rezultate slabe abandonau studiile la finalul gimnaziului.

În opinia managerului de proiect, atât absenteismul de la cursuri, cât și rezultatele școlare nesatisfăcătoare se datorează în mare măsură unor factori ce au legătură cu mediul extrașcolar. Problema principală cu care se confruntă copiii aflați în situații de risc este lipsa condițiilor materiale necesare pentru a participa efectiv la activități educaționale, în special lipsa hranei. În familiile din care provin nu există posibilități financiare suficiente sau cunoștințe de îngrijire a copiilor astfel încât să le poată fi asigurată o alimentație corespunzătoare.

Observând, pe parcursul proiectului, comportamentele acestor copii atunci când se află situația de a lua masa, echipa proiectului a ajuns la concluzia că există anumite tipuri de hrană (precum supele sau alte tipuri de mâncăruri gătite) la care unii dintre ei nu au avut niciodată acces acasă. Managerul susține că, după ce copiii au beneficiat zilnic la școală de hrană caldă

108

diversificată, comportamentele de luare a mesei dobândite pe parcursul proiectului au fost transferate de către copii (în unele cazuri, chiar împreună cu o parte din porțiile lor zilnice de mâncare) către propria familie. Astfel, părinții au devenit beneficiarii indirecți ai educației alimentare a copiilor. Unii dintre adulți au conștientizat importanța acestor aspecte pentru sănătatea copiilor lor și au început să prepare acasă hrană caldă.

Acești copii au nevoie de foarte multă hrană. [...] În prima zi a proiectului am avut 44 de copii. Am dat hrană. În a doua zi erau 144. Au venit, nu știau să mănânce. Și-au luat mâncarea, și-au băgat-o în geantă să o ducă acasă la frate-su că îi e foame. A fost o muncă titanică să-i învățăm să mănânce cu lingura, că ei nu folosesc lingura. Numai furculița. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

O altă problemă a copiilor aflați în situație de risc din localitățile Viișoara și Sărata o reprezintă faptul că unii părinți, în speță cei care au un nivel de școlaritate scăzut (cei mai mulți dintre ei provenind din comunitățile de etnie romă), nu au nici experiență și nici cunoștințe privind îngrijirea copiilor. Aceștia nu au cunoștințe referitoare la menținerea sănătății și la întreținerea climatului emoțional necesar dezvoltării fizice și psihice a copiilor de vârstă școlară.

Deci în familie lipsește educația familială. Educație familială, educație sanitară, educație contraceptivă lipsește. [...] Lipsesc... multe. Nu știu ce să facă acești oameni. [...] Nu știu care sunt atribuțiile în familie. Și în cadrul întâlnirilor lunare le-am explicat și chestii... inclusiv restricții din mâncare le-am predat. Le-am explicat uite așa se face mâncarea, așa se pune la masă. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Pe un astfel de fundal de precaritate și devalorizare a educației, lipsa cunoștințelor părinților privind igiena reprezintă un factor care influențează negativ prezența la școală. Conform managerului de proiect, fie din pricina sentimentului de rușine, fie pentru că sunt respinși de colegi sau profesori din cauza faptului că sunt purtători de paraziți, copiii ce provin din acest mediu refuză de multe ori să participe la activitățile școlare. Adesea se întâmplă ca atunci când sunt prezenți la ore să fie marginalizați de colegi și chiar să devină victime ale unor comportamente discriminatorii.

De asemenea, o problemă frecvent întâlnită în familiile de etnie romă este cea a practicării unui model conservator al relațiilor de putere dintre părinți, care se concretizează frecvent în violență conjugală. Acest lucru influențează dezvoltarea emoțională a copiilor și modul în care aceștia se raportează la autoritate, la colegii de școală, la comunitate. Iar efectele se observă în comportamentele lor în mediul școlar și se reflectă în dificultățile pe care le are școala în a-i influența să participe la activitățile formale și a-i integra în colectivitate.

În cadrul familiei [din care provine copilul aflat în situație de risc], toată problema pleacă de la gestionarea relațiilor familiale. [...] Pentru că acești copii învață rolurile familiale cu care ei merg în societate. […] Nu înseamnă că dacă vine soțul acasă el are dreptul să o bată, are dreptul să o umilească [pe soție]. Sau invers, că sunt și situații și de genul ălălalt. Deci li s-a explicat ce înseamnă violența, ce înseamnă relația. Deci din punct de vedere familial nu există, nu au niște modele aceste grupuri. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

109

O altă problemă identificată de managerul proiectului este legată de comunitatea în care trăiesc acești copii aflați în situație de risc. Cartierul de locuințe sociale din Viișoara (de unde provin cea mai mare parte dintre copiii aflați în situații de risc) are caracteristici ce

influențează atât gradul de integrare a copiilor în rândul majorității, cât și capacitatea acestora de a face față cerințelor intelectuale ale vieții școlare. Jumătate dintre locatari sunt de etnie romă, iar cealaltă jumătate sunt familii mixte sau de etnici români. În multe cazuri, unul sau ambii adulți nu au loc de muncă, trăiesc din ajutoare sociale sau din bursele sociale ale copiilor.

Aceleași lucruri se regăsesc și în cazul comunității de etnie romă din Sărata. Multe dintre locuințe sunt improvizate, iar condițiile de viață sunt precare (nu au acces la utilități, iar posibilitățile de păstrare a igienei sunt reduse). Pe lângă lipsurile materiale, unii părinți din această comunitate adoptă o atitudine tradițională față de familie și copii: copilului i se solicită să devină sursă de venit cât mai devreme cu putință. Unii dintre intervievați au făcut referire la cazuri de părinți din această comunitate care își duc copiii la cerșit în centrul orașului Bistrița sau care pleacă în străinătate pe perioade lungi de timp și își iau copiii minori cu ei, punându-i astfel în situația de a nu putea fi prezenți la școală și, cu timpul, de a abandona școala.

Din punctul de vedere al managerului de proiect, deși necesară, intervenția la nivel de școală nu este suficientă pentru rezolvarea acestor probleme ale copiilor aflați în situații de risc. O rezolvare realistă se află în investiții și intervenții simultane la nivelul tuturor celor trei medii sociale în care trăiesc acești copii: familia, comunitatea și școala. Astfel, doar prin cooperarea tuturor instituțiilor cu responsabilități în domeniul integrării sociale a grupurilor defavorizate pentru fiecare caz în parte (pentru fiecare copil luat individual), de preferință sub coordonarea autorităților locale, se poate spera la intervenții eficiente și la reducerea abandonului școlar.

În viziunea actorilor sociali implicați în proiect, măsura prioritară pentru creșterea participării școlare a copiilor ce provin din familii defavorizate o reprezintă asigurarea hranei la școală. Conform managerului de proiect, în situația în care copiii ar beneficia zilnic de o masă caldă la școală, ar crește capacitatea de efort intelectual pe parcursul orelor de curs și, mai ales, ar veni și ar rămâne la activitățile formale din școală, pentru că mulți dintre ei nu beneficiază de o alimentație corespunzătoare acasă (unii dintre ei primesc doar hrană rece acasă). Totodată, părinții care au mulți copii sau care nu au venituri permanente ar putea să aloce timpul petrecut cu prepararea hranei (în cazul familiilor în care copiii beneficiază de o masă caldă de prânz) altor activități gospodărești sau prestării unei munci în afara casei care să le aducă un venit, respectiv să-și suplimenteze veniturile insuficiente.

Ce i-ar atrage pe copii? Masa gratuita la școală. [...] Dom'le nu mai mănâncă sendvișuri, mănâncă mâncare caldă. Momentul în care ei mănâncă la școală se liniștesc, scade gradul de violență. [...] Când merg acasă mâncați sunt mai liniștiți, pot să-și facă temele, familia are mai mult timp liber. [...] În momentul de față, eu asta ar fi prima lege care aș da-o în

110

învățământ: hrană la copii la școală, de la cel mai micuț până la cel mai mare. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Și părinții consideră că asigurarea de către școală a unei mese de prânz gratuite constituie un sprijin și un stimulent pentru elevi, dar și pentru părinți. Persoanele intervievate își susțin părerea prin exemplul concret al proiectului în care au fost implicate: cât timp copiii din școală au beneficiat de hrană caldă zilnică, au participat nu doar la activitățile non-formale de după-amiază, ci chiar și la orele de clasă din timpul programului școlar formal. Totodată, faptul că au primit un trening gratuit i-a motivat pe copii să participe la activități recreative, iar pentru participarea în cadrul proiectului la tabăra organizată la Ighiu, atât copiii, cât și părinții au arătat un interes crescut, numărul de cereri fiind peste așteptările echipei de implementare.

În timpul after school-ului, cât a fost masa caldă, copiii erau prezenți, da, erau prezenți. Când a fost... că vor pleca în tabără, copiii și-o dat interesul și-o fost prezenți. Deci tot așa, prin proiectul ăsta li s-o făcut cadou niște treninguri, la fete roz cu negru, la băieți negru cu bleumarin, cu insigna școlii, deci frumoase, așa... Și-o dat interesul să fie prezenți. Deci dacă le oferi, ei vin. Dacă nu le oferi, nu vin. (ISS02, părinte, Bistrița)

Conform managerului de proiect, un alt element de sprijin material care ar conduce la creșterea participării la activitățile școlare este înființarea unei unități medicale mobile de prevenție și deparazitare. Astfel, copiii care nu beneficiază de condiții minime de igienă acasă, nu ar mai fi nevoiți să lipsească de la școală pentru a evita să fie ridiculizați și marginalizați.

Ce aș vedea așa din punct de vedere sanitar aș vedea acea – unitate medicală mobilă de prevenție și deparazitare. [...] Părinții nu le caută în cap [pe fete]. Foarte ușor iau de la alții. [...] Deci... dau un exemplu: Nu am apă caldă acasă să mă spăl. Nu mă mai duc la școală. Că nu pot să mă duc curată, am păduchi în cap și... sunt chestii banale și simple. O astfel de unitate medicală previne. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

De asemenea, construirea în cadrul școlii a unei infrastructuri bine puse la punct pe care copiii să o poată folosi pentru a-și menține igiena personală (dușuri, spălătorie de haine) ar compensa lipsurile pe care le au acasă și ar stimula participarea acestora la orele de curs.

Acele dușuri, acele bazine, acea intimitate, acea posibilitate de a-și asigura singuri igiena aia personală i-ar ridica foarte mult. I-ar ridica pentru că... nu știu, jumătate... toată lumea zice „am apă caldă”, dar nu știu ce înseamnă să folosească o baie ce... cum să facă, cum să spele. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

O altă categorie de factori cu influență majoră asupra participării copiilor la activitățile școlare este specifică sistemului educațional. Managerul de proiect consideră că, suplimentar asigurării condițiilor minimale de hrană și de îngrijire a sănătății copiilor proveniți din familii cu probleme materiale și de mentalitate, un element de sprijin constă în finanțarea de

111

programe care să asigure atât servicii de consiliere și orientare educațională pentru elevi și părinți, cât și profesori de sprijin pentru copiii cu rezultate nesatisfăcătoare la învățătură (care să compenseze lipsa ajutorului din partea părinților în realizarea temelor sau pregătirea lecțiilor).

În afară de hrană, deci aș vedea acele servicii de consiliere socială, asistentul social, profesorul de sprijin. Acel profesor de sprijin, pentru că de foarte multe ori profesorul de la clasă nu face față la 30 de copii, numai doi să fie cu probleme. Deci acolo unde sunt, să zic, doi-trei copii cu probleme, le trebuie un profesor de sprijin care... să-i ajute. (ISS04, manager proiect, Bistrița)


În cazul proiectului implementat la Viișoara și Sărata, interesul și capacitatea părinților sau membrilor familiei de a se implica în educația copiilor sunt diferite, în funcție de condițiile lor materiale și de atitudinea față de importanța educației pentru viitorul copiilor. Părinții intervievați consideră că este important să-și sprijine copiii, atât material, cât și din punct de vedere motivațional, pentru a reuși să aibă rezultate școlare cât mai bune și pentru a-și crea un viitor predictibil. Cei care au un loc de muncă și un venit stabil susțin că investesc în lucrurile de care au nevoie copiii pentru a merge la școală (hrană, îmbrăcăminte, rechizite, transport). Cei care au mai mulți copii și venituri mici declară că achiziționează de regulă bunuri foarte ieftine, a căror calitate este slabă, iar uneori sunt nevoiți să împrumute bani pentru a face față cheltuielilor (mai ales la început de an școlar), însă sunt mulțumiți că își pot sprijini copiii să termine o școală. Pe de altă parte, din interviuri reiese că nu același lucru se întâmplă și în cazul altor familii. Astfel, unii dintre părinți (conform intervievaților, mai ales din comunitatea de etnie romă), fie pentru că nu valorizează educația copiilor, fie pentru că nu au nicio sursă de venit și nici posibilitatea de a-și sprijini material copiii, lasă în grija școlii toate aspectele legate de susținerea materială și de educația copiilor.

Așa și eu le mai spun: „Dacă aveți un vis, mergeți în continuare, deci eu vă susțin, mergeți în continuare. [...] Eu, despre mine, ce să zic? Eu m-am zbătut și m-am angajat, lucru numa’ de câteva luni, deci până acum o fost copiii pe primul loc, m-am zbătut. […] Dar îs unele familii care nu se pot implica, nu se pot implica, deci... nu știu. Îs și lăsătoare unele familii, ar vrea, totuși, școala să le ofere, da’ nu se poate numa’ școala. (ISS02, părinte, Bistrița)

Din interviurile cu părinții reiese că, de regulă, implicarea lor în educația copiilor ia mai multe forme. Problema cu care se confruntă cel mai frecvent este cea a asigurării condițiilor necesare copiilor pentru a participa la școală. Este vorba în principal despre necesitățile materiale (hrană de bună calitate, îmbrăcăminte, încălțăminte și rechizite), dar intervievații menționează și dificultățile pe care le au în a-și sprijini copiii în rezolvarea temelor și pregătirea lecțiilor.

Dacă în privința nevoilor materiale intervievații din familiile în care există cel puțin un venit declară că se străduiesc să asigure copiilor întregul sprijin, când vine vorba susținerea copiilor (mai ales a celor de la nivel gimnazial) în privința pregătirii lecțiilor, relatează că de cele mai

112

multe ori se află în imposibilitatea de a-i ajuta, deoarece conținuturile predate la școală au un grad de dificultate ce depășește cunoștințele și abilitățile lor.

Acuma, material facem tot posibilul să facem să-l ajutăm […]. Cât pot, îi mai ajut și eu. […] Un abonament, o haină… doar astea le cumperi. Ce le trebuie, caiete, cărți, se dau gratuit. [...] Când lucrezi și ai un servici cât de cât, n-ai… nu poți să zici că nu poți... să îi porți la școală. (ISS01, bunică, Bistrița)

Pe de altă parte, însă, în cazul familiilor cu mai mulți copii, părinții sunt nevoiți să facă un efort mare pentru a le asigura acestora condițiile materiale necesare participării la activități școlare, în special la început de an școlar.

Ca părinți, ne zbatem, ne zbatem să le aibă pe toate [...]: îmbrăcăminte, papuci, ghiozdane cât mai cool. Într-adevăr, alocațiile la noi, ca să crești un copil, lasă de dorit. Și-așa că mai ajungi să te-împrumuți. No, mai ales la început de an școlar rechizitele, ce să zic, îs multe, și, dacă nu-i trimiți, iar nu-i bine, că nu le au ca să-și poată desfășura lecțiile. Ne zbatem, ca părinți. [...] Avem, dar mai puțin, deci avem, dar mai puțin. (ISS02, părinte, Bistrița)

Pentru cei care nu au un loc de muncă, iar venitul principal al gospodăriei constă în ajutorul social oferit de autorități (în cazul localităților Viișoara și Sărata, ponderea cea mai mare aparține comunităților de etnie romă), acest efort este practic imposibil, astfel că elevii ce provin din aceste familii se găsesc în situația de a absenta frecvent de la cursuri și, în unele cazuri, chiar de a abandona școala.

O altă modalitate de implicare a părinților o reprezintă cea a participării la întâlnirile de informare asupra situației școlara a copiilor sau la ședințele de consiliere în privința modului în care să-i pregătească pentru cursuri sau alte activități din școală. Din interviurile realizate reiese că o parte dintre părinți participă regulat la întâlnirile la care sunt convocați. În schimb, alții lasă în seama școlii întreaga educație a copiilor și se așteaptă ca școala să se ocupe de toate aspectele dezvoltării copilului. În opinia unuia dintre intervievați, acești părinți ar trebui să treacă la rândul lor prin cursuri școlare de formare, în care să învețe care sunt responsabilitățile lor în relație cu proprii copii.

Aici am venit tot timpul. Tot timpul am venit. […] Și când era proiect, cu proiectul, ședințele, când venea domnul din Bistrița [se referă la managerul proiectului]. Veneam totdeauna. (ISS01, bunică, Bistrița)

Eu, de câte ori or fost ședințe numai pentru părinți, de-a ne stimula, de-a ne trimite copiii la școală, am fost prezentă. Am fost prezentă, că am zis: Mă, poate e ceva de învățat, nou. Mă duc, chiar dacă – eu știu? – am ceva de făcut, poate e ceva de învățat, mă duc!” Da’ îs unele familii de părinți care nu vin, își lasă copiii în seama școlii și aicea lasă de dorit un picuț și comportamentul în școală, lasă de dorit. Aicea cred că ar trebui luați părinții încă o dată și duși la școală câte-o oră, să li se predeie... (ISS02, părinte, Bistrița)

113

Din interviurile cu părinții reiese că școala informează frecvent părinții în privința situației educaționale a copiilor lor, fie la întâlnirile formale cu părinții, fie telefonic. Respondenții declară că sunt adeseori sunați de profesori sau de directorul școlii pentru a fi înștiințați cu privire la rezultatele școlare sau pentru a li se solicita ajutorul atunci când copiii lor au dificultăți de adaptare sau probleme emoționale. Părinții indică și faptul că, începând cu întâlnirile părinți-profesori desfășurate în cadrul proiectului, au început să fie consultați inclusiv cu privire la dorințele lor de îmbunătățire a activităților școlare non-formale, dar și a relațiilor de comunicare dintre profesori și elevi, respectiv profesori și părinți.

La ședințe da, deci chiar acuma la ședințe, pe bilețele ne-am scris fiecare, fără nume, doleanțele, cum am vrea și ce nu ne-o plăcut. Le-am scris, s-o dezbătut problemele și nu știe nimeni cine ce o scris. (ISS02, părinte, Bistrița)

Părinții care, deși au probleme financiare sau familiale, consideră importantă educația mențin legătura cu școala: merg la ședințele lunare cu părinții și comunică telefonic cu profesorii ori de câte ori au ocazia, fie când sunt căutați de reprezentanții școlii, fie din proprie inițiativă, pentru a monitoriza evoluția școlară a copiilor lor.

De exemplu, este dacă este o problemă la școală, sunt sunată la telefon, comunicăm. (ISS03, părinte, Bistrița)

Pe de altă parte, adulții care au o atitudine de indiferență față de educație sunt și cei care nu se implică în activitățile cu părinții organizate de școală. De asemenea, conform intervievaților, elevii care lipsesc frecvent de la școală sau au rezultate foarte slabe la învățătură provin din familiile ce nu răspund solicitărilor profesorilor nici atunci când sunt invitate la întâlniri.

Unii copii mai fug de la ore. [Și au fost discuții despre asta în ședințele respective?] Da, dar cum vă spun, părinții care au copii cu problemele astea nu vin la ședințe. [...] [Părinții copiilor romi participau la ședințe (înainte de proiect)?] Foarte puțini. [Din ce motive credeți că nu participau?] Poate nepăsare, dezinteres, poate copiii nu le spuneau, de frică că o luat o notă mică și li se spune. [Dar la ședințele legate de proiect…?] Da, atunci mai veneau dintre [mamele] care erau chemate. (ISS02, părinte, Bistrița)

Din perspectiva managerului de proiect, creșterea nivelului de implicare a părinților care nu valorizează importanța educației se poate face în două moduri: pe de o parte, stimulând interesului acestora pentru școală, prin asigurarea de către autorități a unui sprijin material pentru copii (hrană, îmbrăcăminte, rechizite), iar pe de altă parte, prin ședințe de consiliere parentală gratuite. Motivarea adulților se poate face, astfel, prin organizarea unei „școli pentru părinți”, în care, timp de două săptămâni, membrii familiilor elevilor de clasa întâi să fie instruiți de profesori și de alți specialiști referitor la cum să-și pregătească pentru școală copiii și cum să se comporte cu ei acasă pentru a-i îndemna să participe la activitățile școlare.


Persoanele intervievate sunt de părere că cel mai mult de câștigat în urma activităților din proiect au avut copiii din grupul țintă, de a căror situație familială se ocupă, de obicei, serviciile

114

de asistență socială și mai puțin școala sau autoritățile locale. Managerul de proiect consideră că prin derularea acestui proiect s-a făcut un pas important în reintegrarea lor educațională și în asumarea responsabilității cu privire la viața lor de către mai mulți actori instituționali, în special de către autoritățile locale și școală. Beneficiul major al acestor copii a fost faptul că li s-au creat condițiile necesare pentru a putea participa la activitățile educaționale și pentru a obține rezultate satisfăcătoare la școală. Cu alte cuvinte, pe parcursul proiectului au avut hrană caldă zilnică, sprijin din partea profesorilor în efectuarea temelor, activități recreative, supraveghere pe parcursul zilei.

Din punctul de vedere al părinților intervievați, prin hrana caldă oferită la școală, proiectul a avut un impact semnificativ inclusiv asupra bunăstării familiilor care trăiesc în condiții de precaritate și în care există mai mulți copii (unele familii au avut mai mult de cinci copii implicați în proiect), școala preluând astfel o parte din cheltuielile cu masa de prânz. Pe parcursul unui an și jumătate, copiii din grupul țintă au primit variate feluri de hrană necesară pentru vârsta lor (de exemplu, supe sau mâncare preparată), pe care acasă nu le consumaseră niciodată. În

cazul familiilor extrem de sărace, în care copiii nu mănâncă regulat, proiectul a fost pentru aceștia o oportunitate de a se hrăni sănătos și regulat.

Să știți că foarte mult a contat pentru copiii ăștia care sunt mai... cu familii mai... cum să zic, nu necăjiți... și mai necăjiți, că sunt mulți și aici. [Vă referiți la... familii care au probleme financiare?] Da, da. Au fost foarte mult [la școală], mai ales când li s-a dat masa aia, știți. Foarte mult. (ISS01, bunică, Bistrița)

Managerul de proiect consideră că un alt efect al asigurării mesei calde pe parcursul programului after school a fost faptul că elevii proveniți din familii sărace și/sau cu nivel redus de școlaritate a părinților au dobândit cunoștințe și abilități privind alimentația sănătoasă și conduita de luare a mesei în public, pe care, ulterior, le-au transferat către părinți și familie.

Meniul care l-a ales școala, modul în care au servit masa prin serviciul de catering, nu numai că i-a învățat pe copii să mănânce sănătos, le-au oferit hrană și le-a permis să rămână în școală mult timp, dar s-au dus cu această experiență acasă. Și au cerut lingura, au cerut furculița, au cerut șervețelul. Și familia a trebuit să se supună regulilor copiilor. […] Pentru că ei ce au învățat la școală au dus în familie și din familie a venit în societate (ISS04, manager proiect, Bistrița)

De asemenea, datorită faptului că programul de tip „școală după școală” a facilitat realizarea unor activități extrașcolare în colectivitate (elevii au luat masa de prânz împreună, și-au făcut temele împreună sub supravegherea profesorilor), părinții intervievați susțin că au observat îmbunătățirea abilităților de comunicare și socializare ale copiilor, precum și deschiderea lor

115

către colegii care provin din medii sociale diferite (din familii cu situație materială precară sau din comunitatea de etnie romă).

A crescut... a învățat să se comporte mult mai bine în… în grup [...]. E mult mai sociabil de când s-a înființat proiectul... copiii nu mâncau împreună, nu făceau teme împreună, fiecare făcea acasă lucrurile astea. Făcând împreună, s-a văzut o dezvoltare... a eului sau... a fost ceva foarte bun pentru… pentru copii. [...] Deci se vede pe copii. Și altfel comunică... erau mulți care pot să spun... erau mai izolați... În timpul proiectului și după proiect, i-am văzut altfel. (ISS03, părinte, Bistrița)

În același timp, pe parcursul proiectului a avut loc o schimbare la nivelul tratamentului nediscriminatoriu al copiilor proveniți din familii dezavantajate, în special a celor de etnie romă. Managerul de proiect relatează că, în acest sens, profesorii implicați în proiect au devenit mult mai deschiși în a accepta să lucreze individual cu acești elevi, iar asta se datorează interacțiunilor mai degrabă informale dintre ei pe parcursul activităților de tip „școală după școală” sau „școală de vară”.

Că ăla e brunet, că ăla e blond nu mă interesează pe mine. Și din punctul ăsta de vedere, profesorul a acceptat să lucre cu ei. Într-adevăr nu a fost ușor la început pentru că mentalitățile sunt mentalități, dar până la urmă și-au dat seama că și copiii ăștia au valoare, că și copiii ăștia merită investiție. Și copiii ăștia merită că acceadă la cunoștințe și la... și s-a schimbat mult în mentalitatea profesorilor. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Proiectul a avut un impact pozitiv și asupra părinților. Pe parcursul proiectului, chiar și părinții care anterior participau rar sau deloc la ședințele de la școală (îndeosebi cei din comunitatea de etnie romă) s-au implicat în activitățile organizate de echipa de implementare, au fost prezenți la întâlnirile la care au fost convocați și au colaborat mai intens cu școala. Această schimbare de comportament a părinților se datorează, în opinia intervievaților, faptului că au

conștientizat avantajele pe care le pot avea din cooperarea cu specialiștii din proiect. Pe lângă sprijinul material (hrană pentru copii), au beneficiat și de servicii educaționale și sociale (cursuri de consiliere parentală, sprijin în rezolvarea problemelor administrative pe care le aveau cu documentele de identitate sau cu dosarele de ajutor social).

După o perioadă inițială în care părinții copiilor aflați în situații de risc au fost circumspecți în privința utilității proiectului, interesul acestora pentru înscrierea în proiect și pentru motivarea copiilor să participe la activitățile de la școală a crescut foarte mult. Resortul principal a fost, în opinia managerului de proiect, accesul gratuit al elevilor la hrană caldă, la sprijin din partea profesorilor în efectuarea temelor, la rechizite și la îmbrăcăminte sportivă.

116

Un alt aspect care s-a schimbat în viața familiilor din grupul țintă a fost timpul suplimentar de care au dispus zi de zi pe perioada derulării proiectului. Participarea copiilor vreme de câteva ore la activitățile de tip „școală după școală” a avut ca rezultat faptul că părinții, în special mamele, au câștigat câteva ore pe zi care le-au putut aloca altor activități casnice (gătit, curățenie, îngrijirea copiilor mai mici). Acesta este unul dintre cele mai apreciate aspecte ale proiectului de către părinții.

Pur și simplu, copilul stând mai mult la școală, am avut mult mai mult timp... pentru a gestiona treburile acasă. (ISS03, părinte, Bistrița)

Părinții consideră că cea mai importantă consecință a implicării copiilor în proiect o reprezintă îmbunătățirea interesului acestora față de școală, precum și conștientizarea importanței școlii. Această schimbare a fost observată cu precădere la elevii de nivel gimnazial, în rândul cărora sprijinul primit de la profesori în realizarea temelor a avut un impact deosebit datorită faptului că, prin interacțiunea individualizată cu profesorii, au reușit să depășească dificultățile majore pe care le aveau la discipline mai dificile, precum matematica, limba română și limbile străine.

E mult mai interesat. E mult mai interesat. Înainte, stăteam mai mult de el... acuma... deci în timpul proiectului și după proiect, venea acasă, primul lucru: „hai să învățăm”... Înainte nu, mai avea și alte... dorințe. (ISS03, părinte, Bistrița)

Astfel, cât timp copiii au beneficiat de hrană caldă zilnică în programul „școală după școală”, au fost prezenți nu doar la activitățile non-formale de după-amiază, ci chiar și la orele de clasă din timpul programului formal. De asemenea, faptul că au primit un trening gratuit i-a determinat să participe la activitățile recreative în aer liber, iar pentru participarea la tabăra organizată în localitatea Ighiu interesul copiilor a fost foarte crescut.

În timpul after school-ului, cât a fost masa caldă, copiii erau prezenți, da, erau prezenți. Când a fost... că vor pleca în tabără, copiii și-o dat interesul și-o fost prezenți. Când li s-o... deci tot așa, prin proiectul ăsta li s-o făcut cadou niște treninguri, la fete roz cu negru, la băieți negru cu bleumarin, cu insigna școlii, deci frumoase, așa... Și-o dat interesul să fie prezenți. Deci dacă le oferi, ei vin. Dacă nu le oferi, nu vin. (ISS02, părinte, Bistrița)

Din relatările părinților rezultă că interesul copiilor pentru activitățile non-formale de tip „școală după școală” sau „școală de vară” a fost semnificativ. Motivele principale pentru care au fost atrași de aceste acțiuni din proiect au legătură, pe de o parte, cu faptul că au primit sprijin individual în efectuarea temelor și, astfel, au reușit să înțeleagă mai ușor lecțiile, iar pe de altă parte, cu faptul că pot participa la activități recreative împreună cu alți copii de vârsta lor.

Într-un timp o spus „Mami, da’ când o să-nceapă iar after school?”, i-am zis „Nu știu, așteptăm să fim informați”. Deci asta o fost chiar spre finalul... când intrau ei în vacanță: „Mami, da' mai avem after school?” „Da, mai aveți. De ce?” „Nu vine mai repede vacanța?” „Da’ de ce?” „Păi, că știi, că acolo mergem mai mulți și mai povestim și așa.” (ISS02, părinte, Bistrița)

De asemenea, părinții declară că, din informațiile pe care le au de la copii, precum și de la ședințele organizate de școală, elevii care înainte de proiect lipseau frecvent de la ore și-au

117

redus considerabil numărul de absențe pe perioada proiectului și s-au implicat atât în activitățile non-formale, cât și în cele formale. În acest fel, proiectul a constituit un succes în reducerea ratei de abandon școlar în unitatea de învățământ în care a fost implementat.

Este un proiect foarte important. Eu sunt foarte mulțumită... sunt mulți copii care... au fost foarte bine incluși în… în proiect... și nu au mai abandonat școala. [...] Chiar și băiatul meu îmi spunea că... copiii vin mult mai... frecvent la școală de când... s-a înființat proiectul. Nu mai lipsesc, nu, nu... deci nu mai sunt așa de multe absențe și atât de multe abandonuri. (ISS03, părinte, Bistrița)

Managerul proiectului susține că, în comparație cu perioada anterioară începerii proiectului, a crescut semnificativ prezența elevilor la școală. Intervievatul consideră că acest lucru se datorează schimbărilor produse în motivația copiilor. Pe parcursul activităților recreative din proiect, s-a pus accentul pe dezvoltarea unor abilități care să le fie utile în viață (igienă personală, gândire creativă, lucru manual). Rezultatele obținute de copii în cadrul activităților non-formale (desene, obiecte din hârtie sau alte produse lucrate manual) au fost expuse în sălile de clasă și, astfel, copiii s-au simțit încurajați să se implice acțiuni de acest fel. Ca urmare a acestui fapt, copiii au conștientizat că la școală pot învăța lucruri practice și, astfel, a crescut și interesul lor pentru servicii educaționale.

Dacă înainte școala era ceva, un subiect tabu, ceva... o obligație, au început să vadă copiii valoarea școlii. Faptul că este un grup fie de copii, fie de profesori care pot să-i ajute cu anumite lucruri și... au văzut în școală și un loc în care își pot dezvolta anumite abilități. Îs foarte mândri când își văd lucrurile, că toate lucrările... ăstea-s puse pe pereți acolo [...]. Deci imediat stima de sine a lui a crescut și copilul se simte atras la școală. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Scăderea absenteismului la școală s-a datorat și îmbunătățirii relațiilor dintre elevi și profesori. Timpul petrecut împreună pe parcursul activităților recreative și al efectuării temelor a fost mai îndelungat decât în perioada dinaintea proiectului. Astfel, interacționând mai frecvent decât înainte, relațiile dintre aceștia au devenit mai apropiate.

Sunt mult mai apropiați... petrec cât mai mult timp împreună... sunt mult mai apropiați. Au un altfel de raport... (ISS03, părinte, Bistrița)

Managerul de proiect consideră că redefinirea relațiilor dintre profesori și elevi, în sensul îmbunătățirii înțelegerii de către cadrele didactice a situațiilor familiale ale copiilor și, în consecință, a stabilirii unor legături emoționale mai strânse cu aceștia, reprezintă un câștig important al acestui proiect.

Profesorul de matematică nu e prietenul lor. Cea mai mare bucurie pentru ei e că au dat mâna cu profesorul de matematică, care știți dumneavoastră că dimineață e zbir și când

118

vine după masă, nu știu ce... „hai, Paul, să ne facem temele”, gândiți-vă din punct de vedere psihic cât l-a ridicat pe copilul ăla. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Faptul că, pe parcursul proiectului, copiii au beneficiat zilnic de hrană de bună calitate a avut două efecte importante: pe de o parte, a redus cheltuielile familiei cu hrana, iar pe de altă parte, a diversificat hrănirea copiilor, cu implicații asupra sănătății. Intervievații consideră că pentru familiile foarte sărace, unde masa de prânz constă deseori în hrană rece, acest sprijin a reprezentat cel mai important imbold pentru a se implica în proiect. O consecință imediată a fost creșterea ratei de participare școlară a copiilor proveniți din aceste familii, inclusiv la activitățile formale.

Au fost foarte mult mai ales când li s-a dat masa aia știți, foarte mult. […] Să știți că foarte mult a contat... pentru copiii ăștia care sunt mai... […] și mai necăjiți, că sunt mulți și aici. (ISS01, bunică, Bistrița)

O altă formă de sprijin material care a influențat creșterea interesului copiilor față de școală a fost finanțarea prin proiect a participării unui grup de 60 de elevi la tabăra școlară Happy Faces din localitatea Ighiu. Contactul copiilor cu voluntari din întreaga lume a avut ca efect o creștere a interesului pentru învățarea limbii engleze. Copiii și-au dat seama că abilitățile de comunicare în alte limbi le sunt folositoare pentru a ține legătura cu persoane ce provin din culturi diferite și, în consecință, a crescut interesul pentru orele de limbi străine de la școală.

Și mai ales în urma taberei care s-a dus acolo, a apreciat foarte mult pe un tânăr, mulatru era, nu știu […]. Atât de mult l-a apreciat și l-a stimat că le-a explicat cât a învățat el și cum a venit și lucrează benevol în tabăra aia. Și ei l-au apreciat foarte mult […]. Atât de încântat a venit, pentru că și îl avea pe telefon, trecut, și tot îi scria în engleză. Venea și întreba pe doamna profesoară ca să îl ajute, să nu scrie greșit. [...] Să poată vorbi cu el. Și de atuncea atât s-a făcut de… nu știu, o schimbare totală. (ISS01, bunică, Bistrița)

Proiectul a produs schimbări majore în primul rând pentru beneficiarii direcți (elevii implicați), deoarece echipa de implementare a constatat că, odată cu reducerea absenteismului, a crescut și promovabilitatea școlară. La finalul proiectului, s-a observat progresul la învățătură al copiilor aflați în situații de risc, indicatorul cel mai relevant fiind reducerea numărului de corigențe în cazul acestora.

S-a redus numărul copiilor care stau în stradă. A crescut promovabilitatea. Dacă a avut trei corigențe, acuma are numai două. Dacă a avut două, are numai una. Deci nu am dorit să facem din copii niște genii, ci să-i facem niște copii normali. Însemnând că are și un patru are și o corigență, dar face un progres. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

De asemenea, faptul că, spre deosebire de anii anteriori, după implementarea proiectului inclusiv elevii de gimnaziu care aveau risc crescut de abandon școlar au continuat studiile la nivel de liceu reprezintă, din perspectiva echipei de implementare, un rezultat deosebit al activităților desfășurate în proiect. Pe parcursul ședințelor de consiliere din cadrul proiectului, părinții copiilor din ultimul an de gimnaziu au fost convinși să le acorde acestora sprijinul necesar, astfel că toți elevii de clasa a VIII-a incluși în proiect s-au înscris la final de an școlar la licee sau școli profesionale din Bistrița.

119

Ce este un mare câștig, toți copiii care au absolvit clasa a opta au mers la învățământ mai departe. Deci nu au abandonat. Nu și-au terminat [încheiat] studiile la clasa a opta. Au mers mai departe. Și ăsta e un mare câștig. Un an să facă, doi să facă [la liceu]. Este un an sau doi în care nu a stat în stradă, în care a învățat ceva, în care a discutat cu cineva de specialitate. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Părinții susțin că beneficiul cel mai important al proiectului, din perspectiva efectelor directe asupra rezultatelor școlare, îl constituie schimbările pozitive în ceea ce privește cunoștințele și abilitățile copiilor, datorate în primul rând activităților de tip „școală după școală”. Faptul că elevii implicați au fost sprijiniți în efectuarea temelor chiar de către profesorii de la clasă a facilitat procesul de învățare. Părinții susțin că, odată cu intrarea copiilor în ciclul gimnazial, ei nu mai au cunoștințele și priceperea de a-i superviza în efectuarea temelor, din cauza complexității conținuturilor predate la școală. Faptul că aceste activități s-au desfășurat sub supravegherea profesorilor a reprezentat un sprijin nu doar pentru creșterea nivelului de pregătire al copiilor, ci și pentru efortul părinților în această privință.

Profesorii s-au ocupat foarte bine de copii, i-au îndrumat... au făcut teme cu ei... i-a ajutat foarte mult. […] Are un bagaj... bogat, mult mai bogat acuma, pot să spun, de cunoștințe, de... experiențe. (ISS03, părinte, Bistrița)

Înainte avea șase, șapte la română, acum știu că doi de zece după-olaltă. Și atât de bucuroasă a fost și doamna [profesoară] că mi-a spus și m-a chemat într-o pauză. Într-o pauză mare a făcut careu și l-a scos în față careului elevilor să-l felicite că a învățat foarte bine. Și l-a afectat foarte mult în bine, tabăra în care a fost. (ISS01, bunică, Bistrița)

Părinții consideră că de proiectul FRDS a beneficiat inclusiv școala în care a fost implementat, deoarece au avut loc schimbări majore în ceea ce privește raportarea cadrelor didactice la situația familială a elevilor. Școala a depăși formalismul specific sistemului de învățământ tradițional, iar profesorii au trecut prin experiența activităților non-formale, dezvoltând astfel o flexibilitate mai mare față de elevi, de problemele lor familiale și de condițiile materiale în care trăiesc.

Pentru școală, bune. Pentru comunitate – îs care nu dau doi bani pe, cum se zice, pentru o implicare, pentru o zbatere […]. Părinții, da. [Și pentru școală de ce ați spus că sunt bune?] O mai ieșit din sistemul ăla... [Rigid?] Da, o ieșit din sistemul ăla: ore, ore, ore, ore, ore. (ISS02, părinte, Bistrița)

Datorită faptului că programul de tip „școală după școală” a facilitat realizarea unor activități extrașcolare în colectivitate (elevii au luat masa de prânz împreună, și-au făcut temele împreună sub supravegherea profesorilor), părinții intervievați susțin că au observat îmbunătățirea abilităților de comunicare și socializare ale copiilor, precum și dezvoltarea acestora în direcția deschiderii către colegi, mai ales către cei care provin din medii sociale diferite (din familii cu situație materială precară sau din comunitatea de etnie romă). S-a

120

produs astfel o schimbare în privința incluziunii sociale: copiii marginalizați anterior de către colegi au fost acceptați, iar acest lucru se datorează în principal organizării unor grupe de lucru formate atât din copii români, cât și din copii din comunitatea de etnie romă.

Dar și asta, mâncând împreună, făcând teme împreună, asta i-a unit. [...] No, acuma îi văd altfel [pe copiii romi], mai... incluși între ceilalți... cum să spun. (ISS03, părinte, Bistrița)

În opinia managerului de proiect, schimbările produse de proiect nu au avut loc doar la nivelul vieții copiilor, ci și al comunității în ansamblu. Cu ocazia activităților derulate, în special pe parcursul întâlnirilor cu părinții, reprezentanții primăriei împreună cu asistentul social implicat au putut identifica problemele cele mai importante ale comunității de etnie romă. Unele dintre acestea au fost rezolvate prin implicarea Direcției de Servicii Sociale a primăriei (consiliere pentru obținerea de documente oficiale de identitate de către unii părinți sau pentru pregătirea documentelor necesare obținerii de ajutoare sau burse sociale), altele au fost transmise mai departe către factorii de decizie ai autorităților locale.

Deci a fost câștig... un dublu câștig atât pentru ei ca familie, și ca noi ca și comunitate, că am putut identifica niște probleme cheie ale comunității probleme, pe care le-am transmis mai departe politicului. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Succesul proiectului în ceea ce privește integrarea socială și creșterea participării școlare a copiilor aflați în situații de risc a avut impact și asupra comunității locale mai largi (municipiul Bistrița). Astfel, modelul de program „școală după școală” implementat la Viișoara și Sărata a fost extins, cu sprijinul autorităților locale, în altă zonă a orașului în care există o comunitate de etnie romă ce se confruntă cu probleme similare în privința copiilor de vârstă preșcolară și școlară. Astfel, proiectul FRDS s-a dovedit a avea un efect multiplicator la nivelul comunității locale în ansamblu.

Eu mă bucur cel puțin pentru că atât consilierii, cât și conducerea au înțeles rolul proiectului respectiv și deja îl multiplică în altă zonă a orașului. […] În Sub Cetate. Facem o grupă de 24 de copii și au venit la noi, au luat modelul de la noi și vor să-l multiplice în Sub Cetate – o altă zonă cu... cu probleme. Și ne-am bucurat. […] Este o zonă în care există iarăși cam 30-40% populație de etnie romă. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

În plus, proiectul a devenit un model de bune practici pentru mai mulți actori instituționali de la nivel județean. Autoritățile din alte comune ale județului Bistrița s-au declarat interesate de modul în care s-a implementat proiectul în Școala din Viișoara și s-au documentat pentru a pune în practică activități de tip after school și în zone rurale în care există probleme similare. De asemenea, Inspectoratul Școlar Județean a organizat atelierele de specialitate și întâlniri la Școala din Viișoara pentru diseminarea experienței din proiect ca exemplu de bune practici.

Și sunt și alții care au venit din județ. Au venit de la Telciu, au venit de la Prundu Bârgăului, au venit să vadă cum să facă after school și ei. Au venit vice primari, au venit primari, [...]. Au venit să vadă cum facem noi să-și facă și ei în comunitățile lor. [...] Ședințele Inspectoratului Școlar de bună practică s-au ținut în școală [școala din Viișoara]. Toate controalele și ateliere metodice s-au ținut în școală. Toate. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

121

Managerul de proiect apreciază că impactul proiectului „Învață împreună cu mine” asupra beneficiarilor și comunității a fost semnificativ și a avut rezultate mai rapide în comparație cu alte proiecte. Acest lucru se datorează în primul rând tipului de program, care a avut ca scop investiția în factorul uman. Această categorie de proiecte, spre deosebire de alte tipuri de investiții, are, în opinia sa, pe de o parte, rezultate identificabile pe termen scurt (precum reducerea absenteismului și a abandonului școlar), dar mai ales rezultate pe termen lung, care devin evidente abia la sfârșitul întregului parcurs școlar al copiilor și a căror influență asupra comunității se văd după o perioadă de câțiva ani.

Părinții relatează că activitățile educaționale complementare de tip „școală după școală” au produs cea mai mare satisfacție în rândul copiilor implicați, deoarece, pe parcursul lor, profesorii au acordat o mai mare atenție fiecărui elev în parte. De asemenea, copiii apreciază și faptul că interacțiunile dintre ei și profesori s-au desfășurat în afara unui cadru formal, cu rigori specifice orelor de curs normale, iar acest lucru a condus la apropierea afectivă dintre ei.

Vedeți că la oră nu ai timp să îi explici la fiecare în parte, îi explici dacă te întreabă dar nici ei poate nu... profesorii intră cu catalogul, te ascultă, verifică temele, imediat trece ora și îi o oră. Și până mai ascultă pe cineva… și, pesemne, poate le era și groază să zică că nu au știut. Da așa, imediat dacă nu au știut ceva... Da, el zicea că învață foarte... învață multe. (ISS01, bunică, Bistrița)

Evenimentele din proiect ce au avut o influență de durată asupra copiilor au fost participarea celor 60 de școlari la tabăra Happy Faces de la Ighiu și excursiile pentru preșcolari la Târgu Mureș. În contextul taberei, interacțiunile cu instructori voluntari străini au devenit sursă de motivație pentru copii în a-și continua studiile. Aceste activități au fost cele despre care, conform tuturor intervievaților, copiii au discutat o perioadă lungă de timp.

Pentru părinți, cea mai mare mulțumire în privința proiectului a fost masa caldă pe care copiii au primit-o zilnic la școală. Aceștia

consideră că hrana le-a asigurat elevilor energia necesară pentru a depune efort intelectual în realizarea temelor și, în același timp, a reprezentat un sprijin material consistent pentru fiecare familie, mai ales pentru familiile aflate în situația de a nu le putea asigura copiilor o alimentație la fel de variată.

Apoi se oferea o masă caldă care, să vă spun sincer, pentru unii era bine primită. Deci stând atâta timp la școală, ce mâncau dimineața, sandviș, la școală – masa era binevenită, caldă, mai ales după atâtea ore de lecții. (ISS02, părinte, Bistrița)

Un alt motiv de satisfacție a părinților constă în faptul că, pe parcursul activităților non-formale din proiect, copiii își pregăteau lecțiile și temele pentru a doua zi, astfel încât, odată ajunși acasă, aveau suficient timp liber pe care să îl dedice altor activități specifice vârstei: cultivarea hobby-urilor, jocuri, petrecerea timpului cu cei de aceeași vârstă. De asemenea, faptul că în timpul activităților de tip „școală după școală” copiii au avut posibilitatea să se

122

consulte cu profesorii în rezolvarea temelor reprezintă un alt aspect pe care părinții îl apreciază cu privire la proiect.


Managerul de proiect evaluează pozitiv implicarea părinților în activitățile proiectului. Participarea numeroasă a acestora la întâlnirile dedicate consilierii cu privire la nevoile copiilor aflați la vârstă preșcolară sau școlară, precum și la modelele de educație familială a contribuit în mod decisiv la succesul proiectului.

Sunt foarte mulțumit. Nu m-am așteptat. Au fost zile în care nu mi-au ajuns listele să scriu prezența. Deci au fost zile în care... n-am avut atâtea foi să scriem câți au venit, pentru că au fost interesați... (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Au existat și familii din comunitatea de etnie romă care au refuzat să permită copiilor participarea la activitățile din cadrul proiectului. În prima fază, cea de selecție a beneficiarilor, atitudinea acestora față de educație, precum și tradițiile comunității au făcut dificilă colaborarea.

Am avut și situații în care... din cauza conflictelor maritale între mamă și tată, a fost foarte greu să le explicăm faptul că copilul trebuie să vină la școală, trebuie să învețe. Și în special copiii de clasa șasea și a șaptea, deci, în cultura romilor, la 14 ani ei se căsătoresc. Și atunci a fost foarte greu să lămurim părinții despre importanța școlară. […] Și au fost mici negocieri cu ei și într-adevăr că ne-a șocat felul în care și-au exprimat punctul de vedere, dar încet, încet i-am lămurit că e spre binele copilului să vină la școală. Să-l lase la școală... și... să fie prezent acolo. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

Prin intervenția mediatorului școlar și a asistentului social, membri ai echipei proiectului, prin vizite repetate la domiciliu și negocieri, s-a reușit convingerea acestor părinți de a permite copiilor să participe atât la activitățile școlare non-formale din proiect, cât și la cele formale de la școală. Chiar dacă implicarea unora dintre părinții de etnie romă a rămas deficitară până la finalul proiectului, conform managerului de proiect, totuși, cei mai mulți părinți au răspuns solicitărilor școlii și ale echipei de implementare – au participat la ședințele de informare și de consiliere, iar marea majoritate a pus în practică recomandările specialiștilor din proiect referitoare la pregătirea copiilor pentru școală și la comportamentul față de ei în familie.

Părinții apreciază că au avut o colaborare foarte bună cu profesorii implicați în proiect, respectiv cu echipa de implementare. Disponibilitatea și deschiderea spre dialog a acestora a reprezentat pentru părinți atât un sprijin în cunoașterea evoluției școlare a copiilor. De asemenea, deoarece au constatat că reprezentanții școlii și ai primăriei sunt preocupați de problemele lor cotidiene și de bunăstarea copiilor, a sporit și încrederea părinților în instituția școlară și în autoritățile locale.

Efortul echipei de implementare de a gestiona un volum mare de activități este apreciat în mod deosebit de părinți. Aceștia consideră că nivelul ridicat de implicare a profesorilor în buna desfășurare a proiectului, astfel încât să se producă o îmbunătățire în privința

123

rezultatelor școlare ale elevilor, reprezintă un exemplu care le-a întărit convingerea că educația este importantă pentru viitorul copiilor lor.

Mai ales doamna director, o fost director adjunct, deci o avut o implicare foarte mare, o zbatere, pentru un cadru profesoral, foarte mare. Deci să iei tu asupra ta un proiect d-ăsta și să-l duci până la capăt nu-i ușor. (ISS02, părinte, Bistrița)

De asemenea, managerul de proiect apreciază implicarea autorităților locale în desfășurarea activităților și, mai ales, deschiderea autorităților față de solicitările echipei de implementare. Pe lângă susținerea logistică și financiară din partea primăriei, proiectul a beneficiat și de colaborarea inspectoratului școlar, precum și a delegatului sătesc în Consiliul Local, care este și reprezentant al comunității de etnie romă la nivelul autorităților locale. Convergența eforturilor depuse de acești actori instituționali reprezintă, din

perspectiva echipei de implementare, factorul cheie care a condus la îndeplinirea cu succes a obiectivelor.

În ultimii 20 de ani, vă spun cinstit, așa implicare din partea autorităților n-am văzut. Să vină și inspectoratul să mă întrebe, să vină și primăria să mă întrebe, să vină și delegatul sătesc... a venit să mă întrebe, să vină și școala. Deci marele avantaj a fost că am avut deschidere totală din partea conducerii, din partea domnului primar, care ne-a dat libertate totală să facem. Și ne-a sprijinit și financiar și logistic, și... orice s-a pus problema. (ISS04, manager proiect, Bistrița)


Pe parcursul desfășurării proiectului, toți actorii sociali implicați și-au îmbunătățit capacitatea de a accesa servicii furnizate în cadrul proiectelor care țintesc copiii aflați în situație de risc. În cadrul ședințelor de informare sau consiliere organizate de echipa de implementare, părinții au fost înștiințați cu privire la oportunitățile pe care le au de a beneficia de serviciile din proiect, precum și la utilitatea proiectului pentru copii. Din interviuri reiese că părinții au cunoștințe despre serviciile furnizate și își cunosc îndatoririle pe care le vor avea în situația în care vor dori să beneficieze în continuare de servicii similare. Atunci când sunt rugați să ofere detalii, părinții intervievați se limitează însă doar la furnizarea de informații specifice proiectului în care au fost implicați, în speță cele care le-au fost transmise la întâlnirile din cadrul proiectului.

Nu știu cum să zic. Păi, aș ști cum se derulează, cum s-a derulat și am ști la ce să ne așteptăm, să se mai deruleze în continuare încă un proiect... spre binele copiilor. (ISS01, bunică, Bistrița)

124

Deci eu sunt informată în proiectul care a avut loc aici la școală. Deci în alte proiecte, nu, nu sunt informată. (ISS03, părinte, Bistrița)

Capacitatea părinților de a se organiza sub forma unei asociații în vederea realizării unor acțiuni colective sau cooperării cu ceilalți actori sociali implicați în proiect, pentru a accesa alte proiecte de același tip, este însă foarte scăzută. Cei mai mulți dintre intervievați indică faptul că majoritatea părinților ce au participat la proiect împărtășesc o atitudine de așteptare a unui sprijin permanent din partea școlii sau a autorităților locale, rămânând doar beneficiari pasivi.

S-o mai discutat să facem o asociație de părinți, dar cum v-am mai spus, maxim 10 – 15 suntem dispuși. Ne-am înscris, acum așteptăm să mai vină și alții. Deci de-asta. Îs unii părinți care nu știu despre ce e vorba, e ca și cum ai vorbi cu o muscă […] Îs părinți care poți să le explici de 10 ori, că nu înțeleg. Deci se tem, se tem să pășească înainte. (ISS02, părinte, Bistrița)

În privința membrilor echipei de implementare, managerul susține că în urma derulării proiectului profesorii și instructorii educativi au câștigat experiență în gestionarea de activități administrative și didactice non-formale. Volumul mare de activități cu copiii în cadrul proiectului, interacțiunile frecvente cu părinții, precum și gestionarea, la nivelul școlii, a unor proceduri administrative complexe (asigurarea hranei zilnice, achiziția de bunuri și consumabile etc.) le-a sporit membrilor echipei abilitățile și cunoștințele în privința proiectelor de acest tip.

De asemenea, capacitatea autorităților locale de a sprijini proiecte dedicate copiilor a crescut considerabil. În acest sens, Primăria și Consiliul Local Bistrița nu numai că au continuat finanțarea proiectului „Învață împreună cu mine” în cadrul etapei de sustenabilitate, aprobând un buget suplimentar pentru asigurarea hranei calde zilnice pentru copii, ci au hotărât extinderea acestui tip de program și în alte școli care deservesc comunități cu o pondere semnificativă de familii de etnie romă.

Deci multe autorități au venit să ia modelul, să facă și ei astfel de proiecte în comunitățile lor. La nivel de municipiu, deja avem a doua grupă, Sub Cetate, în care se va dezvolta, tot așa, un tip de proiect after school. (ISS04, manager proiect, Bistrița)

În ceea ce privește capacitatea de asociere a instituțiilor publice cu alți actori din societatea civilă în vederea realizării de proiecte pentru copiii aflați în situații de risc, aceasta este scăzută la nivelul municipiului Bistrița. Managerul proiectului consideră că parteneriatele între autoritățile locale și organizații non-guvernamentale nu sunt funcționale, în principal din motive imputabile legislației. Într-un mediu legislativ ambiguu, teama de controale face ca cei care iau decizii la nivelul instituțiilor publice să evite astfel de colaborări, pentru a nu se pune în situația de a fi sancționați pe temeiuri legale care, în opinia lor, sunt neclare.

125

Noi am încercat de foarte multe ori să facem parteneriate cu ONG-uri. În toată țara sunt două-trei [potențial partenere] care sunt făcute prin anii '90, când era o legislație permisivă, în rest toată lumea îi frică de controale, de curtea de conturi, că nu-i bine pentru că legislația nu este clară și specifică [...]. Și-atuncea automat chestia asta de parteneriat e foarte greu. (ISS04, manager proiect, Bistrița)


Părinții intervievați nu au recomandări concrete de îmbunătățire a activităților din proiectele pe care le finanțează FRDS. Răspunsurile lor se referă, aproape invariabil, la faptul că sunt mulțumiți de cum s-a derulat proiectul ai cărui beneficiari indirecți au fost și că nu își dau seama „ce s-ar putea face mai bine” în condițiile actuale din România. Pe parcursul discuțiilor, aceștia și-au exprimat recunoștința că o instituție din comunitatea lor locală și-a asumat o astfel de responsabilitate, precum și dorința de continuare a activităților din proiectul la care au participat, după același model de implementare. Un factor care contribuie la nivelul crescut de satisfacție al părinților este și faptul că nu au mai fost beneficiari ai vreunui proiect care să se adreseze copiilor sau care să le aducă beneficii cu efecte imediate asupra vieții de zi cu zi, școala din Viișoara și Sărata fiind la primul proiect de o asemenea amploare.

Mie mi-a plăcut proiectul așa cum a fost. N-aș schimba nimic, nici în bine, nici în rău. Pentru mine a fost foarte bine. (ISS03, părinte, Bistrița)

După experiența programului de tip „școală după școală”, constatând influența acestuia asupra rezultatelor școlare ale copiilor, părinții intervievați sunt de părere că pentru elevi ar fi folositoare pe viitor finanțarea de activități recreative (excursii, tabere), pentru a-i recompensa pe ce care obțin rezultate bune la școală sau pentru a-i sprijini pe cei ai căror părinți nu au posibilitatea să plătească pentru astfel de activități non-formale.

Managerul proiectului se declară foarte mulțumit de colaborarea instituțională cu FRDS și, în mod special, cu ofițerul de proiect din partea FRDS. Pentru o mai bună implementare a proiectelor, recomandă FRDS îmbunătățirea a două aspecte tehnice. Pornind de la experiența sa de administrare a proiectului, consideră că ar fi de ajutor pentru echipele de implementare ca în formularele pe care trebuie să le pregătească (proiect, buget, plan de achiziție) să existe rubrici de autoverificare pentru cei care completează aceste acte. În aceste rubrici ar trebui să se precizeze, pentru specificul fiecărui proiect în parte, care sunt metodele sau procedurile concrete (mai ales în privința achizițiilor publice) acceptate de către FRDS. În acest fel, ar crește sentimentul de siguranță al echipei proiectului în privința aprobării documentelor și ar reduce din timpul necesar modificărilor repetate pe care responsabilii trebuie să le facă, respectiv s-ar evita întârzierile în depunerea documentelor. De asemenea, managerul de proiect recomandă ca, în faza de început a unui proiect, FRDS să organizeze mai multe sesiuni de instruire a membrilor echipei de implementare cu atribuții manageriale sau administrative, în care să se prezinte modalități concrete (exemple) de rezolvare a unor situații practice ce pot să apară pe parcursul implementării proiectelor.

126

Studiu de caz: Program integrat de educație pentru diversitate (PIED)

Sectorul 6 al Municipiului București


„Programul integrat de educație pentru diversitate” (PIED), implementat de Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică „Catalactica” din București, are ca scop scăderea ratei absenteismului și abandonului școlar al copiilor cu risc de excluziune socială și economică din sectorul 6. Din discuțiile cu managerul de proiect, această locație a fost văduvită, de-a lungul timpului, de un sprijin constant din partea celor în măsură să crească performanțele școlare și să mențină în sistemul formal de învățământ 195 de copii aflați în situație de risc. Această situație stare de fapt se prezintă ca un efect al amplasării geografice, la granița între sectoarele unu și șase, fapt care a creat o incertitudine în definirea autorității în măsură să ia decizii în acest loc și o oarecare confuzie a personalului responsabil de aplicarea autorității în domeniu.

De exemplu, noi ne-am orientat către zona Giulești-Sârbi, am avut implicate în proiect două școli din zona asta, cumva la limita dintre sectorul 6 și sectorul 1 și, deși e București, e capitală, toată lumea se așteaptă ca lucrurile să fie mai înfloritoare, mai bune aici, nu, ne-am confruntat cu situații destul de dificile și complicate și copiii chiar aveau nevoie de ajutor. (ISS01, manager proiect, București)

Unul dintre obiectivele acestui proiect a vizat creșterea capacitații familiilor de a contribui la incluziunea socială și economică a copiilor lor.

De ajutor pe partea de educație formală, ca să reducem absenteismul și să-i ajutăm să-și îmbunătățească rezultatele școlare; dar și pe partea de educație non-formală, pentru că sunt anumite abilități pe care le pot dezvolta utilizând mai ales instrumente non-formale. (ISS01, manager proiect, București)

Un alt obiectiv al proiectului l-a reprezentat creșterea capacitații comunității de a răspunde nevoilor de incluziune ale copiilor vulnerabili. Mai exact, misiunea din spatele acestui obiectiv se traduce prin crearea unui serviciu integrat care să se adreseze nevoilor copiilor cu risc de abandon școlar, instruirea a 150 de asistenți sociali, voluntari și cadre didactice care lucrează cu copii în situații de risc.

Dată fiind perspectiva 360 a proiectului, pe lângă cei 195 de copii aflați în situații de risc, cei 150 de asistenți sociali, voluntari și cadre didactice, au mai fost implicați și 181 părinți, tutori sau alți membri ai familiilor care se ocupă direct de îngrijirea copiilor din grupul țintă principal. În acest fel, cei responsabili de derularea și implementarea efectivă a proiectului au încercat să vină în întâmpinarea fiecărui actor implicat în problema abandonului școlar din rândul copiilor aflați în situații de risc.

127

Perioada de implementare a proiectului a fost de 22 de luni, din decembrie 2014, până în octombrie 2016, proiectul fiind la ora actuală încheiat. Principalele direcții de acțiune s-au concretizat în acordarea de sprijin copiilor în creșterea performanțelor și frecvenței școlare prin: metode de educație non-formală, consilierea părinților în dezvoltarea și punerea în practică a unor planuri personale de reducere a riscului de excluziune socială a copiilor lor și instruirea specialiștilor în vederea dezvoltării unor metode de educație non-formală eficiente în lucrul cu copii vulnerabili.

Activitățile desfășurate în cadrul proiectului constat în:

1. Instruirea specialiștilor Aceasta a reprezentat un demers de formare (teoretică și practică) pentru personalul implicat direct în lucrul cu copiii vulnerabili.

2. Facilitarea integrării școlare Această activitate principală a fost compusă din mai multe activități concrete de identificare a copiilor de vârstă școlară care nu sunt înscriși la școală și a copiilor care au nevoie de sprijin pentru reducerea riscului de abandon școlar. Facilitatorii comunitari și asistenții sociali au purtat discuții cu membrii comunității, părinții și cadrele didactice din școlile din comunitate. În cadrul acestor discuții au fost identificate probleme sociale și au fost promovate activitățile proiectului, în vederea identificării de soluții de integrare în sistemul formal de educație prin comunicarea cu părinții, evaluarea nevoilor educaționale și a situației sociale a copiilor.

3. Clubul copiilor Această activitate a vizat 3 grupe de copii din școala 153. Programul a presupus efectuarea temelor, lectura, dictare și desen, precum și activități de dezvoltare personală și de joc. Copiii care au participat au primit rechizite, echipament sportiv si un pachet alimentar (ca recompensa pentru rezultatele obținute), precum și o gustare la prânz.

4. Meditații non-formale Aceste activități s-au derulat în școlile 161 și 153, unde au fost organizate lecții interactive bazate pe dezbateri de grup, experimentare directă, activități sportive, schimb reciproc de informații, joc de rol, exerciții de gestionare a emoțiilor și cultivare a creativității, precum și practici aplicate pentru stimularea motivației elevilor. Tutorii cu experiență în materiile predate la școală și în metode de educație non-formală au folosit instrumentele de lucru elaborate în cursul sesiunilor de formare pentru specialiști în vederea integrării materiei predate în școală cu metode non-formale de educație. Copiii care au participat au primit o gustare, precum și rechizite, echipament sportiv și un pachet alimentar lunar. Rezultatele școlare ale copiilor participanți la meditații s-au îmbunătățit și s-a constatat creșterea notelor obținute la clasă.

5. Open-space pentru timp liber

128

Această componentă a constat în activități de timp liber pentru copii în zilele vacanță și în zilele de sfârșit de săptămână. Programul a inclus activități de: autocunoaștere, dezvoltare personală, dezvoltarea abilităților de viață, socializare, jocuri în aer liber, etc. Copiii au mers la muzee, spectacole, cinema și au făcut două excursii la Brașov. Participanții la activitățile de week-end au primit materiale de lucru și o gustare la prânz.

6. Cafenea publică pentru părinți S-au organizat întâlniri cu părinții în cadrul cărora s-a discutat despre importanța participării copiilor în învățământul formal.

7. Ateliere interculturale Tema atelierelor interculturale a fost educația pentru diversitate, iar metodele non-formale utilizate au inclus: dezbaterea, dansul, teatrul.

8. Fotovoice Activitatea a presupus ghidarea în comunitate a unor grupe de copii, pentru realizarea unor fotografii care să conțină imagini cu locurile în care aceștia își petrec în mod normal timpul (mediul înconjurător, străzi, parcuri, școala în care învață, casa în care locuiesc, etc.). Fotografiile au fost incluse într-o expoziție fotografică.

REZUMAT

Proiectul Program integrat de educație pentru diversitate (PIED) a vizat scăderea absenteismului și abandonului școlar la un grup de 195 de copii aflați în situații de risc. În general, situația lor este caracterizată de lipsuri mai degrabă de ordin material. Pe lângă acestea, altă problemă este cea a discriminării, o parte dintre copii fiind de etnie romă, fapt care atrage stigmatizarea lor în societate, dar și lipsa unui sprijin de ordin moral din partea familiei în continuarea studiilor. Un membru al echipei de implementare vorbește, în acest sens, de situații în care chiar familiile sunt cele care extrag copiii din mediul școlar și se mută pentru a obține resurse materiale pe diferite căi, de multe ori ilicite (ex. cerșit în străinătate). În astfel de cazuri, instituțiile se află în afara jurisdicției, iar cei care au avut contact (profesori, psihologi)cu copiii respectivi nu pot derula niciun fel de demers menit să urmărească situația acestora și reabilitarea lor și a familiei.

Proiectul PIED s-a concentrat pe o zonă aflată la granița dintre două sectoare ale Municipiului București, locație în care membrii echipei de implementare s-au confruntat cu câteva dificultăți de gestionare a autorității instituțiilor publice în demararea efectivă a proiectului. Totuși, aceasta nu a reprezentat o barieră în derularea programului, ci mai degrabă a devenit un obiectiv secundar, finalizat de asemenea cu succes. În acest sens, comunicarea inter-instituțională s-a îmbunătățit în favoarea beneficiarilor proiectului.

129

Proiectul a produs schimbări pozitive în atitudinea beneficiarilor față de educație. Toți cei rămași conectați la activitățile propuse de acest program au devenit mult mai prezenți la ore, iar rezultatele școlare s-au îmbunătățit. Părinții copiilor aflați în situații de risc au devenit un real suport prin motivarea copiilor în a-și continua studiile, dar și prin deschiderea de a dialoga cu alți părinți. Această atitudine a fost puternic îmbunătățită pe parcursul programului datorită propunerilor de activități care au adus împreună părinții pentru a discuta aspecte ce vizau atât direct, cât și indirect, evoluția școlară a copiilor lor. Astfel, putem vorbi despre programul PIED ca despre un proiect de succes, care a adus în primul rând un plus de conștientizare, în rândul beneficiarilor, cu privire la potențialul pe care îl au în depășirea anumitor obstacole în urmarea optimă a traseului lor educațional.

Principala cauză menționată de toți actorii intervievați, în raport cu absenteismul și abandonul școlar, o reprezintă situația economică a familiei din care provin copiii. Lipsa studiilor părinților reprezintă un alt factor de risc. Acești factori duc la apariția unui mediu propice luării în considerare, de către copii, a abandonului școlar. Aceste elemente, combinate cu exemple de succes bazate pe noroc și fapte ilicite (părinții se îmbogățesc prin furt sau cerșit) duc la disonanță cognitivă, copiii neputând să-și explice beneficiile finalizării studiilor.

La finalul proiectului, majoritatea actorilor implicați pot spune că părinții privesc educația ca pe un element definitoriu în stabilirea parcursului (de succes) al copiilor lor. Chiar atunci când discută despre baza educațională (clasele primare), părinții fac deseori referire la importanța educației în construirea unei cariere care să le permită copiilor un nivel de trai decent.

Să devină cât mai mari, să aibă serviciul lor, să nu devină derbedei. Le-am spus, pune mâna, învățați, să aveți și voi o meserie. Le-am spus, uite e greu. Eu nu am, el nu are. Noi am ști meserie, dar dacă nu... (ISS02, părinte, București)

Copiii intervievați menționează că au avut un parcurs educațional din ce în ce mai bun, rezultatele acestora și prezența la școală fiind garanții ale acestor mărturii. Managerii de proiect consideră că proiectul a reprezentat un succes și un prim pas în îmbunătățirea condițiilor de învățare pentru copiii aflați în situații de risc.

Din discuțiile cu managerul de proiect reiese că actorii cheie implicați în realizarea proiectului au fost foarte deschiși în colaborarea cu echipa de implementare, ei fiind de fapt singurii care ar fi putut să acorde suport în acest sens, pe cale instituțională. Prin urmare, actorii implicați în proiect au răspuns pozitiv tuturor solicitărilor, ducând la bun sfârșit misiunea pe care și-au asumat-o în interiorul proiectului.

Managerul de proiect menționează că beneficiarii au capacitatea de a accesa serviciile furnizate prin proiecte, dar actorii sociali implicați – ONG-uri, instituții publice, instituțiile de învățământ -, deși au potențial pentru a veni în întâmpinarea unor astfel de proiecte, nu au experiența organizației care a coordonat proiectul. Astfel, una dintre recomandările managerului este ca, în gestionarea și oferirea soluțiilor relevante pentru beneficiarii proiectului, actorii sociali implicați să ia în calcul întregul context în care se află grupul țintă și să fie deschiși în a fi instruiți cu privire la comunitățile din care provin beneficiarii. În acest

130

mod, managerul de proiect consideră că soluțiile oferite de organizații precum cea pe care o reprezintă ar putea deveni mult mai potrivite, mai relevante, pentru cei în nevoie.

ANALIZA DATELOR


O parte dintre persoanele investigate (părinți) declară că trăiesc în condiții precare, fără venituri constante, dar vorbesc despre rolul educației ca fiind central în dezvoltarea copiilor lor. Din discursul persoanelor intervievate reiese că educația are o poziție centrală în viețile lor, chiar dacă ele însele se află în continuare în situații de risc, o parte dintre acestea neavând un venit suficient și/sau constant.

Da. Am stat într-o cameră și un hol. Și anul trecut m-a ajutat Dumnezeu și am mai făcut încă o cameră. Și acuma am două camere și un hol. Și acuma sunt cu camera de sus, aș vrea să le fac și lor o baie și o bucătărie. Să am de gătit. (ISS02, părinte, București)

Să devină cât mai mari, să aibă serviciul lor, să nu devină derbedei. Le-am spus: „Pune mâna, învățați, să aveți și voi o meserie”. (ISS02, părinte, București)

Părinții conștientizează importanța educației în dezvoltarea copiilor și îi sprijină pe aceștia să nu absenteze și să acorde o atenție deosebită față de lucrurile pe care le deprind, cu atât mai mult cu cât ei înșiși nu au studii și nu își pot susține copiii în pregătirea lecțiilor și temelor pentru acasă. De asemenea, tot ei sunt cei care menționează că nu pot oferi un suport material suficient pentru dezvoltarea celor mici, fapt care îi motivează să își responsabilizeze copiii astfel încât aceștia să acumuleze cât mai multe informații de unii singuri și să se descurce pe cont propriu (în pregătirea temelor, a exercițiilor etc.).

De obicei, oamenii asta zic, că n-au cum să-i trimită pe copii la școală pentru că n-au să le dea caiete, cu ce să-i îmbrace, să le dea ceva de mâncare. (ISS01, manager proiect, București)

Una dintre barierele de continuare a studiilor o reprezintă tradițiile specifice comunității din care provin copiii și implicit familiile acestora. Managerul de proiect amintește de cazuri în care, în comunitățile de romi, fetele sunt mai degrabă îndepărtate de școală pentru a fi pregătite pentru rolurile de mamă și de persoană responsabilă de gospodărie.

Mai ales pentru copiii mai mici. Pe urmă, când cresc, e și viziunea asta a unora dintre părinți – mai ales, poate, în comunitățile de romi -, că mai ales fetele nu au nevoie de un nivel foarte ridicat de educație și e mai ok pentru ele să rămână acasă sau la muncă. (ISS01, manager proiect, București)

Totuși, nu obstacolele caracterizează majoritatea cazurilor descrise de către managerul de proiect, iar persoanele intervievate confirmă dorința pe care cei din grupul țintă o au de a investi în educație. Unul dintre părinți, persoană de etnie romă, amintește că a transmis dorința de a se implica în dezvoltarea copiilor săi tuturor celor care aveau un cuvânt de spus în acest sens (ex. Direcția de Asistență Socială), cu atât mai mult cu cât el nu își terminase studiile și nu putea reprezenta un exemplu pentru copii și nici nu putea să îl sprijine la teme și alte activități

131

Nu știu. Eu i-am spus la ăștia, că au fost acasă, de la anchetă socială mi-au venit acasă și i-am spus că vreau ceva. Bine că zic pentru băiat la fizică, băiatul poate își revine el, mai mult pentru fata de la clasa a șasea vreau. (ISS02, părinte, București)

Și relatările copiilor intervievați vin în sprijinul acestor idei, ambii sugerând că școala are un rol central în viețile lor. Datorită proiectului finanțat de FRDS, actul educațional obișnuit a fost completat cu activități de tip after school, unde copiii primesc sprijin suplimentar în înțelegerea informațiilor dobândite la clasă.

After school-ul a fost conceput ca o extensie a orelor de la clasă cu scopul de a sprijini elevii în actul educațional, aceștia fiind deseori privați de ajutorul părinților, aflați la rândul lor în incapacitatea de a-și ajuta copiii în rezolvarea temelor, deoarece sunt persoane fără studii.

De asemenea, after school-ul a avut și alt rol, acela de a-i ajuta pe copiii aflați în situații de risc să se integreze mai bine în comunitate și să își arate apartenența la grupurile din care fac parte (ex. mediul școlar).

(Descrierea activității de la after school de către un beneficiar direct) Cum ar fi: învățăm să scriem, să citim, să ne dezvoltăm... (ISS04, copil, București)

Copiii care fac parte din proiect s-au integrat foarte bine în sistemul educațional, iar absenteismul a fost redus către minimum. Mai mult, activitățile de la clasă, împreună cu cele derulate la after school, se află în topul preferințelor lor, după timpul petrecut la joacă. Aceleași informații le aflăm și indirect, din discuțiile cu părinții, care sugerează că activitățile derulate de copiii lor în școală sunt făcute cu plăcere.

Nu, mie nu-mi zice nici unul că nu-i place. Atâta mi-a spus fata și cu băiatul, mami acuma materiile sunt mult mai grele. Le zic, mami sunt grele, dar dacă tu nu-ți dai silința să înveți. (ISS02, părinte, București)

132

Atât părinții, cât și copiii lor sunt conștienți că educația reprezintă un element definitoriu în trasarea viitorului lor (al copiilor). Dată fiind pregătirea precară a părinților, copiilor le este greu să își exprime punctele de vedere asupra beneficiilor educației în viața lor, deoarece nu au o reprezentare clară a impactului educației în viața persoanelor din proximitate. Totuși, aceștia înțeleg că toată activitatea didactică vine în sprijinul dezvoltării lor personale și, când aceasta se îmbină cu activități recreative sau cu cele de tip învățare prin joc, atunci își arată și mai mult apetitul pentru educație în general.

Pentru că școala ne învață numai lucruri bune și noi așa putem când mergem la magazin să facem calculul repede prin înmulțiri, prin... De asta. Româna pentru că te învață să citești mai bine, te învață să scrii mai bine, te învață multe lucruri. (ISS03, copil, București)


Principala cauză menționată de managerul de proiect, în raport cu absenteismul și abandonul școlar, o reprezintă situația economică a familiei din care provin copiii. Un alt factor de risc este lipsa studiilor părinților. În discuțiile cu alți membri ai echipei de implementare apar exemple de părinți care decid să se mute în străinătate pentru a derula diferite activități prin care să își câștige un trai mai bun. Copiii rămași să se gospodărească individual sau cei care sunt obligați să desfășoare activități ilicite (ex. cerșit) au riscul cel mai ridicat de a abandona școala. Ceilalți, care se bucură de atenta supraveghere a părinților, chiar și în situația în care aceștia din urmă sunt ei înșiși în situații de risc, au o șansă în plus în continuarea studiilor și de multe ori au motivația necesară de a finaliza studiile și a se integra pe piața muncii pentru a desăvârși sprijinul de care au beneficiat. În discuțiile purtate cu managerul de proiect, deseori s-au făcut referiri la contextul familial, ca principal influențator în dezvoltarea copilului în general, și în modul în care acesta influențează rata de frecventare a cursurilor, cât și rezultatele școlare obținute de către copii. Un cadru familial nefavorabil este caracterizat, din perspectiva managerului de proiect, de o situație financiară precară, de gradul scăzut de școlarizare a membrilor familiei, precum și de apartenența la etnia romă, nu ca declanșator în sine, ci mai degrabă ca element care atrage stigmatizarea copiilor din această comunitate.

Au și părinții partea lor în povestea asta, mai ales dacă vorbim de romi, unde sunt alte tradiții, alt mod de a vedea viața, să spunem așa. Bine, din experiența mea de până acum, cea mai... problema cea mai gravă are legătură cu partea economică. O familie care

133

trăiește în sărăcie deja este exclusă social, accesul către educație este limitat, sunt câteva procese, așa, în cascadă: pornind de la lipsa banilor se ajunge la excluziune socială și la lipsa educației. (ISS01, manager proiect, București)

În discuțiile cu beneficiarii direcți, dat fiind că proiectul este unul de succes, iar ei au rămas conectați la activitățile începute și derulate în timpul acestuia, nu sunt menționate prea multe cauze ale abandonului sau absenteismului. Un copil menționează că există o îmbunătățire a gradului în care frecventează orele de curs în prezent, față de perioada de dinainte de începere a proiectului. Copiii menționează că absențele lor sunt foarte scăzute, iar când apar sunt spontane și cauzate mai degrabă de probleme de sănătate.

Mereu. N-au nici o absență, nu lipsesc, le place la școală. Atâta v-am spus că aia de la clasa a șasea mi-a rămas la mate, și băiatul de la clasa a opta la fizică. (ISS02, părinte, București)

Am lipsit doar 5 zile și, o săptămână, și așa pentru că am fost la spital, am fost răcită. Într-o zi am fost 4 zile, într-o zi 5 zile și mi-a zis doctorul acela să nu mă duc o săptămână la școală de asta n-am venit atunci. (ISS03, copil, București)

Câteodată mi-e lene de dimineață. (ISS04, copil, București)

În general, copiii care au beneficiat de acest proiect au frecventat toate activitățile derulate sub umbrela acestuia, au participat la toate cursurile de la școală și la after school. Rezultatele școlare s-au îmbunătățit, iar acest lucru este menționat atât de managerul de proiect, cât și de beneficiarii direcți, copiii, care amintesc că au calificative maxime, respectiv de părinții lor. O respondentă, clasa a IV-a, menționează că are atât rezultate bune, cât și mai puțin bune, totuși, în urma investigațiilor, pare că principala cauză o reprezintă preferințele personale, educația civică fiind singura materie la care eleva a performat mai puțin bine (în comparație cu toate celelalte materii) și nu putem vorbi neapărat de o constanță în obținerea calificativelor scăzute.

Câteodată note mici, câteodată note mari... Nu știu... pentru că doamna câteodată ne mai predă repede și cam nu înțeleg. (ISS04, copil, București)

Un actor social important în procesul de îmbunătățire a rezultatelor școlare ale copiilor îl reprezintă părintele. Managerul de proiect menționează, iar informația este confirmată de către părinți, că pe măsură ce aceștia se implică tot mai mult în activitățile derulate de copiii lor cresc și șansele ca cei mici să rămână în strânsă legătură cu școala. Deseori, în discuții apar mențiuni din partea tuturor actorilor implicați în procesul educațional care sugerează că părintele face tot ce poate să insufle copilului un apetit crescut față de activitățile derulate în școală. Formele de motivare de care fac uz părinții în relația cu copiii sunt mai degrabă bazate pe prezentarea situației personale ca pe un contra-exemplu. Așadar, aceștia aleg să prezinte alternative de insucces pentru a-și motiva copiii să își continue studiile. Părinții menționează că proiectul finanțat de FRDS are principalul merit în faptul că ei înșiși au înțeles cum își pot sprijinii copiii în procesul de învățare.

Nu o să înveți și o să rămâi repetent sau repetentă. (ISS02, părinte, București)

O radiografie a situației în care copilul nu se bucură de sprijinul familiei și nici nu caută de unul singur să se dezvolte este făcută de unul dintre copiii intervievați în calitate de beneficiari ai

134

proiectului, acesta susținând că pentru a te integra trebuie în primul rând să îți arăți apartenența la grupul /clasa din care faci parte.

O fată de la noi de la școală nici la clasa zero nu prea a venit și când venea începea să plângă după mama ei și nici nu prea la clasa I... azi chiar a lipsit și... ȘI DE CE LIPSEȘTE EA? Pentru că nu-i place școala. (ISS03, copil, București)

Copiii intervievați nu dau semne de inadaptare la grupul din care provin sau chiar față de comunitate, deși managerul de proiect vorbește de o stigmă generalizată, deoarece întreaga comunitate din care fac parte școala și elevii acesteia se află la periferia orașului. În schimb, există exemple de persoane provenite din aceste comunități care au avut succes în viață, iar membrii echipei de implementare subliniază acest lucru de fiecare dată când au ocazia, povestind despre copii care s-au integrat foarte bine în comunitate în general și cărora educația le-a sporit potențialul de a-și construi un viitor.


Viitorul copiilor reprezintă obiectul de interes atât pentru părinți, cât și pentru echipa de implementare a proiectului, persoanele din echipa de implementare devenind foarte responsabile în crearea contextului propice dezvoltării celor mici.

Părinții privesc educația ca pe un element definitoriu în stabilirea parcursului (de succes) al copiilor lor. Chiar dacă vorbim de baza educațională (clasele primare), părinții fac deseori referiri la implicațiile educației în construirea unei cariere care să le asigure copiilor condiții de viață decente.

Să devină cât mai mari, să aibă serviciul lor, să nu devină derbedei. Le-am spus, pune mâna, învățați, să aveți și voi o meserie. Le-am spus, uite e greu. Eu nu am, el nu are. Noi am știi meserie, dar dacă nu... (ISS02, părinte, București)

Chiar dacă de multe ori conceptul de educație pare să fie prea abstract pentru părinți, din interviurile cu ei reiese că rolul educației este tradus de către aceștia în termeni de acțiuni concrete de dezvoltare personală. Pentru a reuși transmiterea către copii a unei atitudini pozitive față de educație, părinții fac deseori referiri la ei înșiși, prezentându-se exemple negative, de insucces, cu scopul de a-i motiva pe cei mici:

Da. De astea mari. Și le-am spus, dacă înveți ajungi, dacă nu... Că mi-au spus ca nu vor să fie chinuiți cum ați fost tu cu tati. Tu cu o clasă, el cu o clasă. (ISS02, părinte, București)

Toți mi-ar place să fie ceva mari, să nu fie cum am fost eu. (ISS02, părinte, București)

135

Pe parcursul interviurilor sunt surprinse niște rupturi de comunicare între părinți și copii, care, chiar dacă nu au un impact negativ și definitoriu în dinamica absenteismului sau abandonului școlar, ar putea să reprezinte un indicator al lipsei de motivație constantă venită din partea părintelui pentru copilul lor. Copiii fac, așadar, referiri la situații în care nu le comunică părinților preferințele și așteptările personale:

Cred că părinții mei nu știu că vreau să mă fac polițistă. (ISS03, copil, București)

Una dintre cauzele situațiilor de acest fel o poate reprezenta capacitatea redusă a părintelui de a înțelege în concret rolul educației în construirea viitorului copiilor lor. Or, acest fapt poate duce la setarea unui context mai puțin prielnic discuțiilor centrate în jurul activităților derulate în școală și la transformarea școlii într-un subiect tabu. Această situație din urmă ar putea apărea cel mult în cazul în care ar exista totuși motivație intrinsecă din partea copilului, altfel acesta ar putea să nu își mai găsească suportul în continuarea studiilor. Interviul derulat cu părintele a scos la iveală o dorință foarte mare din partea acestuia ca educația să fie o prioritate pentru copiii săi. Pe parcursul discuției se fac deseori referiri la experiența personală și părintele se prezintă ca un exemplu negativ al neacordării interesului cuvenit actului educațional.

Da, mi-ar fi plăcut să fiu și eu, să nu mai fiu așa. Să fi avut și eu măcar un servici, ceva. Măcar acolo, banii de pâine pentru ei. Măcar un ajutor, sau ceva. (ISS02, părinte, București)

Părintele intervievat nu reprezintă o barieră pentru copii în desfășurarea activităților din școală, ba chiar este principalul susținător al acestora, chiar dacă suportul este acordat mai degrabă pasiv, adică neopunându-se dorinței copiilor de a frecventa cursurile școlii.

Nu au nici o absență. Ei nu fac absențe, că nu am de ce să îi țin acasă, și nici nu vrea să stea. V-am spus, doar dacă sunt prea răciți, vin le iau temele și merg la medicul de familie și le aduc scutire și le motivează absențele. (ISS02, părinte, București)

Suportul vital de care copiii trebuie să beneficieze îl reprezintă un serviciu stabil al părinților, iar copiii sunt conștienți de acest lucru. O idee expusă atât de managerul de proiect, cât și de beneficiari este că părintele care se poate susține pe el și familia sa este mult mai deschis în acordarea sprijinului cuvenit pentru ca cei mici să poată frecventa orele de curs. Chiar dacă și părintele se află în situație de risc și nu poate să asigure toate materialele necesare copiilor la școală (manuale, caiete, rechizite etc), simpla deschidere ca cel mic să nu abandoneze școala și să participe la ore reprezintă un suport important în trasarea viitorului copiilor.

PĂRINȚII TĂI LUCREAZĂ, AU UN LOC DE MUNCĂ?

Da. Mama acum încă nu, dar tata da. (ISS03, copil, București)

Informația este validată și de beneficiarii direcți ai proiectului, copiii. Datorită proiectului în care au fost implicați, aceștia au dezvoltat o dorință ridicată de a frecventa cursurile școlii și, participând atât la ore, cât și la after school, ajung să își petreacă majoritatea timpului participând la activități didactice, investind în propria educație.

136

After school-ul este un sprijin atât pentru copil, cât și pentru părinte, iar acest lucru devine transparent în discuțiile cu aceștia din urmă, ei sugerând că nu au pregătirea necesară de a acorda copiilor lor un real sprijin în pregătirea lecțiilor și în realizarea temelor.

Nu aveam posibilitatea să îi duc, v-am spus, cu materia eu... cărțile astea care sunt acum eu nu mă pricep să îi ajut. (ISS02, părinte, București)

Unii copii, însă, vorbesc de un sprijin complet din partea părinților, mai exact de faptul că se bucură de ajutorul acestora în scrierea și rezolvarea temelor.

Și acasă am făcut, și acasă. Acasă am făcut mai multe foi decât una singură. Cred că am mai mult de 10 foi. (exerciții cu tabla înmulțirii) (ISS03, copil, București)

Același copil menționează că, în situații în care nu se comportă cuvenit, apar pedepsele din partea părinților și nu se poate bucura de plăcerile personale până la îndreptarea comportamentului respectiv.

DE CE N-AI VOIE LA TELEVIZOR?

Din cauză că eu am stat la școală și m-a pus doamna la tabla înmulțirii și nu prea am știut atunci și tata m-a pedepsit. (ISS03, copil, București)


Beneficiarii direcți au găsit în acest proiect un sprijin constant, dar și, în unele cazuri, o oportunitate de a compensa lipsa ajutorului din partea părinților, aceștia din urmă aflându-se deseori chiar ei în situație de risc, fără studii finalizate și în imposibilitate de a explica practic importanța și rolul educației în dezvoltarea copiilor. În general, toți actorii implicați în acest proiect îl consideră un succes, rata abandonului școlar fiind mult diminuată la finalul proiectului, la fel și cea a absenteismului. Mai mult de atât, proiectul a lăsat urme concrete, atât copiii, cât și părinții beneficiind de pe urma orelor suplimentare, care se derulează după școală și care au rolul de a trata în profunzime temele dezbătute la școală, astfel încât cei mici pot înțelege în detaliu informațiile discutate, dar și relevanța acestora în viața de zi cu zi și în trasarea viitorului lor. De asemenea, părinții au interacționat între ei și au primit suport din partea echipelor de implementare în a fi mult mai deschiși și la curent cu beneficiile educației acordate copiilor lor.

Pentru că la after school ne place mai mult că ne jucăm, fac și mai multe lucruri. (ISS04, copil, București)

Din punctul de vedere al copiilor implicați, activitățile derulate pe parcursul proiectului au fost atractive. Dincolo de componenta ludică, aceștia vorbesc și despre rezultate concrete, notele la învățătură fiind mai bune față de cele de la începerea proiectului.

Mie îmi place proiectul ăsta. E frumos. (ISS02, părinte, București)

Merg foarte bine. Sunt cu foarte bine. (calificative școlare) (ISS03, copil, București)

Părinții văd în proiectul FRDS oportunități pe care, în mod normal, copiii lor nu le-ar fi putut avea. Una dintre aceste oportunități o reprezintă excursiile educative. Beneficiile percepute

137

țin, pe de-o parte, de deplasarea în sine, activitate costisitoare și pe care nu ar fi putut să o susțină pentru copiii lor și, pe de altă parte, de explicațiile primite de copii pe parcursul vizitelor, de învățarea prin exemple, pe care, de asemenea, părinții nu ar fi putut să o acorde.

PE AICI PRIN ÎMPREJURIMI AU MAI FOST?

Nu mai știu. V-am spus, ce au mai fost plecați cu doamna Crina și cu doamna Flori. (ISS03, copil, București)

O potențială problemă identificată de unii dintre intervievați o reprezintă gestionarea orelor suplimentare, care poate fi, odată cu succesul proiectului și popularizarea after school-ului, o activitate mai dificilă, numărul elevilor fiind mai mare decât la început, iar cel al supraveghetorilor neschimbat. Prin urmare, ca un feedback pentru proiectele de succes, este recomandată evitarea situațiilor în care, datorită efectelor pozitive, activitățile derulate în proiect devin aglomerate, solicitate de prea multe persoane, iar impactul acestora se diminuează.

Nu-i place pentru că băieții de la noi din clasă se bat într-una și doamna țipă la ei și ea cred că se sperie. Noi ne-am obișnuit cu asta. Dacă mergem des la școală ne-am obișnuit cu bătăile, cu asta. Când se bat copiii ne-am obișnuit să suportăm, mai ales eu că sunt la after school și suport gălăgia care este. De 3 ani o suport. (ISS03, copil, București)

Părinții privesc acest proiect ca pe un succes datorită faptului că apetitul pentru școală al copiilor a crescut și, în plus, oportunitățile de care aceștia au beneficiat au dus la crearea unor experiențe plăcute și folositoare celor mici, experiențe pe care în alte condiții nu le-ar fi avut: excursii, activități de aprofundare a materiilor predate la școală ș.a. Unul dintre părinți amintește, pe scurt, de astfel de activități –

Au desenat, au fost plecați. (ISS02, părinte, București)

Ca efect al faptului că frecventarea orelor, de către cei mici, a crescut, rezultatele acestora s-au îmbunătățit constant, iar retenția școlară a putut duce la crearea unor legături între beneficiari, legătură care a devenit la rândul ei motivație pentru participare la clasă. Practic, deoarece activitățile derulate sub tutela proiectului au devenit din ce în ce mai apreciate de către beneficiari, prezența acestora a crescut, iar absenteismul scăzut a dus la o și mai bună integrare în comunitate a celor aflați în situații de risc. În consecință, copiii socializează mai frecvent între ei, iar părinții au devenit conștienți de beneficiile frecventării orelor de curs de către copiii lor.

Nu lipsesc, n-au nici o absență. (ISS02, părinte, București)

138

Ca urmare a participării la proiect, copiii sunt mai preocupați de pregătirea lecțiilor și a temelor pentru școală:

O părere bună. Acum de exemplu mi-am învățat la matematică, mâine la română și mâine avem test la matematică și azi am avut la română. (ISS03, copil, București)

Mai mult, o parte dintre beneficiarii intervievați sunt conștienți de rezultate implicării lor în actul educațional, aceștia susținând că, în urma implicării în proiect, participă mai frecvent la cursuri și au rezultate mai bune la învățătură.

Că am cam început să mă dezvolt la învățătură și pentru că am început să merg mai des la școală. (ISS04, copil, București)

Stigmatizarea rămâne o problemă specifică grupurilor de risc. Totuși, dat fiind că și părinții copiilor aflați în situație de risc au beneficiat de activități în cadrul proiectului, aceștia au conștientizat condiția lor și a familiei și și-au adaptat discursul de așa natură încât să motiveze copiii să își continue studiile și să se auto-depășească.

Da, au mai spus. Au mai râs alți copii de ei. Ăla mic sau de fată, că tu nu ești bogat ca mine, eu sunt mai bogat ca tine. Tu ești sărac. Și eu i-am spus „Lasă, mami, să râdă. Asta e!”. (ISS02, părinte, București)

Această reacție față de cei care nu fac parte din program s-a extins și la copii, aceștia ajungând chiar să se solidarizeze în fața celor care nu vor să fie ajutați. Copiii devin critici la adresa celor care nu se lasă sprijiniți în dezvoltarea personală și implicit a educației lor.

Că ei sunt răi, că nu vor să învețe, că nu vor să scrie și când și unii dintre ei când veneau la „After”… și nu vor să mănânce și nu vor și nici măcar să își facă temele, nimica. (ISS04, copil, București)

Astfel de mesaje devin indicatori ai succesului acestui proiect, beneficiarii fiind influențați în mod pozitiv și înțelegând implicațiile proiectului din care au făcut parte. Dincolo de beneficiile de moment, copiii, deși au vârste fragede, înțeleg foarte bine oportunitatea oferită de către activitățile derulate în proiect. Posibilitatea de a urma cursurile, de a avea propriile rechizite și de a aprofunda temele discutate cu personal calificat au dus la aprecierea activităților din partea beneficiarilor și implicit la atingerea obiectivelor proiectului: de scădere a absenteismului și abandonului școlar. Orice variante alternative complementare educației formale reprezintă un sprijin în plus pentru beneficiari, acestora lipsindu-le atât suportul motivațional, cât și cel tehnic, de explicații suplimentare. Activitățile de after school implementate în cadrul acestui proiect au coagulat în jurul lor mai multe persoane din grupuri de risc, aceștia devenind, din reprezentanții unor grupuri stigmatizate, exemple de succes. Principala urmă lăsată în acest sens este observabilă în discursul beneficiarilor, al copiilor, când aceștia fac referire la ceilalți colegi de-ai lor (ce nu fac parte din grupuri de risc), dar care își doresc să beneficieze de activități similare cu cele din proiect (ex. activitatea de tip after school) pentru o mai bună pregătire individuală, dar și pentru preferințe ce țin de activitatea de socializare. Părinții mărturisesc și ei un mai mare apetit al copiilor pentru activitatea derulată în școală, dar și pentru persoanele care implementează, propriu-zis, activitățile didactice. Pe parcursul

139

proiectului, copiii au dezvoltat un soi de atașament față de personalul responsabil de creșterea și pregătirea lor.

Da, mi-au spus că e mai frumos acuma la școală decât înainte. Au zis că s-a făcut cu doamna Crina și doamna Florina after school. Au zis că „stăm, facem temele cu copiii, ne ajută au zis că doamna Flori, doamna Crina”. (ISS02, părinte, București)

Activitatea derulată sub egida proiectului finanțat de FRDS îmbină utilul cu plăcutul, oferind soluții adaptate stilului și momentului din viața beneficiarilor. Concret, celor mici li se transmit informații suplimentare, menite să explice lucrurile predate la clase într-o formă mult mai clară și relevantă pentru ei, printr-un mix de tehnici de predare care îmbină atât soluțiile clasice, tehnice, cât și pe cele cu caracter ludic. Astfel, copiii învață prin joacă mult mai multe lucruri decât ar fi făcut-o prin studiu individual sau ca urmare a suportului acordat de părinte, de multe ori aflat el însuși în imposibilitatea de a explica în detaliu o temă a unei materii date.

(Ne place) Că ne jucăm, ieșim afară și că și învățăm. […] Mâncam... ne facem temele și dup’aia ne jucăm dacă mai rămâne timp. Și câteodată mai ieșim afară... vinerea și ne jucăm... și desenăm, și pictăm, și facem multe activități. (ISS04, copil, București)

Una dintre concluziile principale ale analizei interviurilor care fac obiectul acestui studiu de caz indică exact faptul că educația formală și non-formală a avut un impact major în dezvoltarea beneficiarilor și în litera obiectivelor acestui proiect. Practic, toate activitățile întreprinse s-au declinat pe ideea acordării unui suport suplimentar copiilor aflați în situații de risc, ce nu au posibilitatea de a se pregăti individual, fără posibilități materiale și câteodată fără un sprijin în deslușirea informațiilor dobândite la nivelul familiei din care provin. Dovadă acestor idei stau testimonialele celor mici, care surprind foarte bine plus-valoarea proiectului. Aceștia susțin că în cadrul activităților derulate ca parte a acestui proiect au reușit să acumuleze și să înțeleagă mult mai bine informațiile predate în mod obișnuit la clasă. De asemenea, fapt confirmat și de managerul de proiect, discriminarea și alte acțiuni ce ar fi putut influența în mod negativ dezvoltarea celor ce fac parte din grupuri de risc, nu există și nu sunt acceptate de către instructorii educaționali în timpul derulării acestor activități. Ca efect, copiii au ajuns să prefere activitățile specifice proiectului chiar mai mult decât orele de curs obișnuite:

(Îmi place) un pic mai mult decât la „after” aici, îmi place pentru că doamna (personalul responsabil din cadrul After school-ului) ne învață mai mult decât doamnele (învățătoare). Doamnele doar ne explică la teme și acum ne dă și test de evaluare la matematică, la română.” (ISS03, copil, București)


În ceea ce privește colaborarea cu instituțiile și ONG-urile partenere, sunt amintite, de către managerii de proiect, doar acțiuni de succes, o comunicare foarte bună între actorii implicați și sprijinul FRDS fiind foarte apreciat în demersul de finanțare la timp a tuturor activităților proiectate și implementate:

140

Adică, rezultate bune sunt și se obțin atunci când lucrează împreună serviciile publice, ONG-urile și finanțatorii, cum a fost și în cazul ăsta, cu FRDS-ul, pentru că... chiar dacă, să zicem, propunerea planului de finanțare nu este cea mai realistă și relevantă pentru nevoile din comunitate, dar pe măsură ce proiectul se desfășoară, se văd care sunt răspunsurile comunității, care sunt nevoile, care sunt... Care sunt posibilitățile de a schimba ceva, de a aduce o îmbunătățire în comunitate... și cred că asta a fost, cumva, o cheie în proiectul ăsta și în relația pe care am avut-o cu finanțatorul. N-am fost foarte stricți legat de, cum să spun, felul în care se fac activitățile; am avut flexibilitate și am putut să ne adaptăm la ce se întâmplă în comunitate. (ISS01, manager proiect, București)

Din discuțiile cu managerul de proiect reiese că actorii cheie implicați în realizarea proiectului au fost foarte deschiși în colaborarea cu echipa de implementare, ei fiind de fapt singurii care ar fi putut să acorde suport în acest sens, pe cale instituțională. Prin urmare, actorii implicați în proiect au răspuns pozitiv tuturor solicitărilor, ducând la bun sfârșit misiunea pe care și-au asumat-o în interiorul proiectului.

Da, am fost mulțumiți pentru că ei au fost implicați în proiect în mod direct. (ISS01, manager proiect, București)

Totuși, dat fiind specificul acestor școli, aflate, din punct de vedere geografic-administrativ, la granița dintre două sectoare ale capitalei României, atât managerul de proiect, cât și o parte a echipei de implementare fac referire la nevoia de îmbunătățire a comunicării dintre instituțiile statului (abilitate în sensul activităților specifice acestui proiect). Sunt menționate cele două Direcții de Asistență Socială, ale celor două sectoare, care nu și-au înțeles foarte bine, așa cum au perceput respondenții intervievați, rolul și autoritatea asupra acestei zone, fapt care a atras anumite întârzieri ale acțiunilor derulate de respectivele instituții. Totuși, în final, lucrurile s-au cristalizat, iar rolurile celor două instituții au fost asumate de către responsabili și mai bine înțelese de reprezentanții acestora.

Păi e clar că acuma oamenii din comunitate, de acolo, beneficiarii - și părinți, și copii – au altă relație cu autoritatea publică, cel puțin pentru că se continuă proiectul acolo și oamenii de la DGASPC au venit și le-au explicat ce o să facă în continuare și cum o să se desfășoare activitățile. Acolo sunt și copii care locuiesc în Sectorul 1, și copii care locuiesc în Sectorul 6, acolo au domiciliul legal. E și o zonă la graniță între sectoare și atuncea... A fost discuția asta când s-a încheiat proiectul, că cei care sunt pe Sectorul 1 n-au cum să beneficieze de servicii din partea autorităților din Sectorul 6 și atuncea, vrând-nevrând, s-a început discuția asta și cu sectorul 1 și se caută soluții, cumva, ca să colaboreze și cu cei de acolo.

S-A FACILITAT ȘI COMUNICAREA INTER-SECTOARE, CUMVA, ÎNTRE INSTITUȚIILE PUBLICE.

Da, da. (ISS01, manager proiect, București)

O altă mențiune a managerului de proiect, vis-a-vis de un terț implicat în acest demers, a făcut referire la lipsa de voluntari care caracterizează ONG-urile, fapt care se traduce într-o lipsă de resurse umane care ar putea să susține implementarea proiectelor de acest gen.

Adică au fost parteneri și au avut coordonarea activităților din comunitate, de acolo. Și am avut parteneri și DGASPC-ul, și un ONG de acolo, din comunitate, un ONG de romi,

141

„Asociația RomanobutiQ”. Și, așa cum am scris noi proiectul sau cum l-am gândit între noi la început, o parte dintre activitățile care erau în comunitate... de fapt, toate activitățile au fost coordonate o parte de DGASPC, o parte de „RomanobutiQ” și asta i-a ajutat mult ca să știe ce se întâmplă în comunitate și să se implice direct. Acuma, cât de mulțumiți am fost de ei... sau..., cum să zic, DGASPC-ul într-adevăr s-a implicat și a făcut toată treaba cât a fost acolo. Poate „RomanobutiQ” n-a avut întotdeauna resursele... da, resursele, mai ales umane, ca să acopere cam tot ce era acolo. Au fost situații din-astea... (ISS01, manager proiect, București)


Managerul de proiect menționează că beneficiarii au capacitatea de a accesa serviciile furnizate prin proiecte, iar actorii sociali implicați – ONG-uri, instituții publice, instituțiile de învățământ –, deși au potențial în a veni în întâmpinarea unor astfel de proiecte, nu au experiența și exercițiul lor. Astfel, una dintre propunerile acestuia, cu rol de recomandare, este ca actorii sociali implicați în proiect să ia în calcul întregul context al beneficiarului în gestionarea și oferirea soluțiilor relevante pentru aceștia. În acest sens, includerea unor activități non-formale în programul școlar zilnic al copiilor și adoptarea de către profesori a unor metode inovative de predare reprezintă soluții pe care instituția școlară le poate implementa pe viitor, în colaborare cu alți actori implicați în proiectul FRDS, pentru a menține rezultatele pozitive obținute în privința participării școlare a beneficiarilor direcți.

Tot ceva pe partea asta de... educație, cumva, și felul în care se lucrează cu... sau în parteneriatul ăsta cu școala, poate că aici aș spune eu că e nevoie de... să mai insistăm un pic. Nu știu, poate în alte țări a fost altfel, poate că e o imagine mai așa, pe care o am eu din... pentru că am lucrat în proiectul ăsta... Cred că aici... pe... colaborarea asta cu școala... am putea să facem mai mult, să dezvoltăm cumva activitățile de educație, să includem și partea asta non-formală și să aibă... da, cred că metode de lucru pentru profesori ar fi, ar fi un plus. Acuma... eu sunt convins că autoritățile școlare și inspectoratele și așa... fac eforturile astea, însă zona unde am lucrat noi, v-am spus, sunt profesori care poate nu sunt atât de interesați sau de motivați și nu se implică într-un fel să aibă anumite rezultate școlare... copiii, mă refer. (ISS01, manager proiect, București)


Dat fiind succesul foarte mare al proiectului în rândul beneficiarilor, copiii intervievați își doresc ca activitățile la care au participat să fie constante și să cuprindă și colegi de-ai lor, care nu se află neapărat în situații de risc, dar care au probleme de integrare.

Ne explică, și mie nu-mi place când copiii sunt răi, vorbesc într-una, eu n-aud ce spune doamna și de asta pe mine uneori mă ceartă doamna a doua zi că nu mi-am făcut tema din cauză că eu n-am auzit ce a zis doamna pentru că vorbeau copiii într-una. (ISS03, copil, București)

Seriozitatea cu care activitățile specifice proiectului au fost puse în aplicare au atras, pe alocuri, mici nemulțumiri din partea beneficiarilor, care s-au simțit ușor extenuați. Acest lucru

142

nu reprezintă neapărat un aspect negativ. Trebuie luat în considerare faptul că astfel de percepții vin și ca urmare a activităților menite să deconecteze beneficiarul de la activitățile derulate în mod obișnuit de acesta și nu neapărat folositoare în educarea lui. Totuși, putem menționa ca recomandări de îmbunătățire o și mai bună complementaritate dintre tehnicile de predare și cele de recreere a actorilor implicați în procesul educativ:

Să ne jucăm mai mult și să facem teme mai puține. (ISS04, copil, București)

În final, o recomandare venită direct pe filiera managementului acestui proiect: este sugerată o scădere a birocrației care atrage consumarea hârtiilor în exces. În diada moderată cu ambii reprezentanți ai board-ului director, aceștia susțin că și-au dorit, pe parcursul proiectului, să fi salvat o bună parte din hârtia printată pe motiv că nu aducea plus-valoare față de documentele în varianta originală, în format electronic.

Nu trebuie să mă înțelegeți greșit, relația noastră cu FRDS-ul a fost chiar ok, a fost unul dintre cei mai înțelegători finanțatori pe care i-am avut până acum, dar strict din punct de vedere al hârtiilor... Nu mi se pare corect nici pentru noi, nici pentru natură, pentru viitorul nostru, pentru orice, să consumăm așa de multă hârtie. (ISS01, manager proiect, București)

143

3. Apelul SINERGII PENTRU VIITOR – tineri în situații de risc

Studiu de caz: Incluziunea socială și profesională a tinerilor aflați în situații de

risc (ISOSTUD)

Universitatea „Valahia” din Târgoviște


Sub deviza „Alege o cale și 10 oportunități”, proiectul „Incluziunea socială și profesională a tinerilor aflați în situații de risc” (ISOSTUD), implementat de Universitatea „Valahia” din Târgoviște și destinat studenților provenind din categorii defavorizate, a avut scopul de a-i susține în dorința lor de a finaliza studiile universitare, în ciuda problemelor financiare, sociale sau familiale cu care se confruntă. Perioada de desfășurare a proiectului a fost ianuarie 2015 – aprilie 2016.

Obiectivele proiectului au fost următoarele:

• susținerea tinerilor aflați în situații de risc pentru a evita abandonul școlar și alți factori de risc ce pot împiedica dezvoltarea personală și incluziunea lor socială;

• implementarea la nivelul universității a unor măsuri eficiente prin care tinerii aflați în situații de risc participanți la proiect, dar și generațiile viitoare de studenți, să poată depăși vulnerabilitățile și riscurile cu care se confruntă, în vederea reducerii ratei abandonului și excluziunii sociale și economice.

Proiectul a vizat două categorii distincte de beneficiari. Beneficiarii direcți au fost tineri aflați în situații de risc. Grupul țintă a fost format din studenți înmatriculați la Universitatea „Valahia” din Târgoviște aflați în următoarele situații: orfani sau proveniți din familii monoparentale; studenți cu dizabilități; studenți de etnie romă; tineri expuși riscului de abandon al studiilor din motive financiare, de familie sau de altă natură. Numărul de beneficiari direcți prevăzut inițial (ISOSTUD) a fost de 180 studenți. Odată cu suplimentarea grantului, prin programul ISOSTUD+, numărul de beneficiari direcți a crescut, ajungând în total la 204 tineri. Beneficiarii indirecți au fost cadre didactice din Universitatea „Valahia” din Târgoviște, în cazul cărora s-a urmărit formarea de noi competențe în privința activității cu grupurile vulnerabile, îndeosebi în ceea ce privește activitatea de consiliere și asistență (pentru 12 tutori), precum și implementarea și gestiunea proiectului (cazul echipei de management).

144

Proiectul a avut în componență trei categorii de activități:

• Activități Plus, care au inclus vizita de studiu internațională, târg de job-uri, tabără de vară, campania „Mens sana in corpore sano”;

• Pentru studenți: work-shop-uri, modul de formare IT, modul de formare limbă străină, vizite de studiu, stagiu de practică, campanii de conștientizare, consiliere și asistență personalizată;

• Pentru specialiști: sesiuni de formare, schimb de experiență, sesiune de formare (organizată în perioada 27 - 29 martie 2015).

Proiectul a vizat obținerea de rezultate concrete privitoare la scăderea ratei abandonului școlar în rândul studenților, dobândirea de competențe suplimentare de către tinerii absolvenți ai universității, respectiv creșterea numărului absolvenților care vor reuși să se integreze pe piața muncii.

Printre cele mai importante rezultate ale proiectului ISOSTUD, obținute în perioada ianuarie 2015 – aprilie 2016, se numără următoarele: 195 studenți au desfășurat stagii de practică în baza convențiilor încheiate cu 41 de entități publice și private; 4 vizite de studiu la instituții, firme și organizații locale sau naționale; 4 campanii de conștientizare; 4 module de formare în domeniile IT și limbi străine; 2 workshop-uri; 183 de studenți beneficiari ai stimulentelor distribuite sub formă de cărți; consiliere și asistență personalizată pentru toți studenții implicați în proiect; 2 schimburi de experiență și 2 sesiuni de formare pentru specialiștii implicați în proiect.

La acestea se adaugă rezultatele obținute în urma aplicării componentei ISOSTUD+: creșterea cu 13% a numărului de beneficiari direcți, două vizite de studiu în străinătate pentru un total de 30 studenți, două tabere de vară, organizarea unui târg de job-uri, precum și o campanie suplimentară de conștientizare.

145

REZUMAT

Tinerii care au participat la cercetare consideră că educația are o importanță deosebită pentru reușita în viață. Pentru ei, educația este un mijloc de a interacționa cu ceilalți, de a se dezvolta, de a evolua profesional, social și economic. De asemenea, tinerii înțeleg educația ca pe o resursă care poate fi utilizată cu succes în identificarea unei ocupații corespunzătoare propriilor aptitudini, în rezolvarea problemelor care apar pe parcurs în viață, precum și pentru integrarea în societate. Ei consideră că, indiferent de dificultățile pe care le

întâmpină, inclusiv dacă sunt nevoiți să aibă un loc de muncă, pentru a se putea întreține pe parcursul studiilor, nu trebuie să renunțe la facultate, pentru a putea să ajungă la statutul socio-economic pe care și-l doresc.

Participarea tinerilor la activitățile derulate în cadrul proiectului, precum și beneficiile personale și profesionale pe care le-au dobândit au contribuit la creșterea interesului acestora pentru participarea la serviciile de educație formală și non-formală. Deși sunt interesați de activitățile educaționale formale, tinerii susțin că uneori sunt nevoiți să lipsească de la școală, din motive ce țin de gestionarea problemelor vieții lor de zi cu zi. Unii dintre ei au un loc de muncă permanent, astfel că participă la cursuri atunci când nu sunt la serviciu, alții locuiesc la distanță de orașul unde se găsește școala, astfel că sunt prezenți la cursurile pe care le consideră importante, iar în alte cazuri absența de la cursuri se datorează situațiilor neprevăzute. Din perspectiva reprezentantului echipei de implementare, absenteismului în rândul studenților aflați în situații de risc se datorează, în afara situațiilor accidentale, problemelor materiale ale familiilor din care provin. Situația financiară a familiei îi determină să se angajeze și, astfel, sunt nevoiți să lipsească mai des de la școală.

Tinerii intervievați relatează că părinții lor sunt preocupați ca ei să-și continue studiile, deoarece doresc să să-i vadă realizați din punct de vedere profesional. În unele cazuri, însă, părinții sunt interesați mai degrabă de situația materială din prezent a copiilor lor, fapt pentru care îi îndeamnă să își găsească un loc de muncă, astfel încât să se poată întreține singuri. Această situație este specifică tinerilor care provin din familii defavorizate, cu venituri insuficiente și condiții de trai precare.

Din perspectiva persoanelor intervievate, principalele schimbări produse de proiect în viața tinerilor sunt: consolidarea relațiilor de colaborare a relațiilor dintre tutori și studenți în interiorul comunității universitare; accesul la activități profesionale la care nu ar fi putut participa dacă nu ar fi existat proiectul FRDS (workshop-uri, stagii de practică la organizații

146

active pe piața muncii locală); participarea gratuită la evenimente non-formale care le-a îmbunătățit experiența de viață, acumularea de informații și cunoștințe despre piața muncii; implicarea în activități recreative și de socializare cu tineri de vârsta lor (vizită de studiu în Norvegia, târg de locuri de muncă, tabără la munte); îndrumare educațională din partea unor tutori specializați, care le-au oferit orientare în privința traiectoriei școlare și profesionale.

O componentă a proiectului care a avut un impact direct asupra îmbunătățirii cunoștințelor și abilităților tinerilor în specialitatea în care își fac studiile o reprezintă efectuarea de stagii de practică sub îndrumarea tutorilor, precum și participarea la workshop-uri și la vizite de studii. Conform tinerilor intervievați, aceste activități au avut ca rezultat îmbunătățirea abilităților lor practice în domeniul în care studiază, precum și pregătirea lor pentru integrarea pe piața muncii. Tinerii din grupul țintă consideră că în absența proiectului FRDS nu ar fi avut posibilitatea de a participa vreodată la astfel de activități formative, pe care le consideră experiențe necesare pregătirii pentru viață în general și, în mai ales, pentru integrarea pe piața muncii.

Conform managerului de proiect, ca urmare a proiectului a scăzut riscul de abandon școlar. Astfel, dintre studenții participanți nu a abandonat niciunul studiile, iar cei care au absolvit universitatea la finalul proiectului au intrat pe piața muncii.

Impactul asupra beneficiarilor indirecți este, de asemenea, remarcat de reprezentantul echipei de implementare. Proiectul a creat oportunități pentru dezvoltarea abilităților specialiștilor care lucrează cu tineri (cadre didactice universitare), astfel încât a crescut capacitatea acestora de a gestiona pe viitor proiecte similare cu cel al FRDS.

În accepțiunea intervievaților, proiectul a contribuit atât la dezvoltarea personală a tinerilor aflați în situații de risc, cât mai ales la integrarea lor socială, la depășirea vulnerabilităților și riscurilor cu care s-au confruntat pe parcursul traseului lor educațional.

Pentru îmbunătățirea viitoarelor proiecte ale FRDS, tinerii intervievați recomandă, în principal, finanțarea și realizarea unor activități dedicate tinerilor care să-i sprijine pentru a reuși adaptarea mai rapidă la specificul educației de nivel superior (workshop-uri, activități educaționale complementare/recreative), precum și pentru integrarea mai eficientă pe piața muncii (întâlniri cu antreprenori, organizarea de târguri de locuri de muncă). De asemenea, tinerii recomandă și o promovare mai eficientă a programelor FRDS, astfel încât potențialii membri ai grupurilor țintă să fie mai bine informați referitor la avantajele acestui tip de proiecte.

ANALIZA DATELOR


În accepțiunea tinerilor intervievați, educația are o importanță deosebită pentru reușita în viață. Aceștia conștientizează că fără educație nu vor reuși să își atingă țelurile: dezvoltarea personală și profesională, integrarea în colectivitate, respectiv obținerea unui loc de muncă și

147

stabilitatea financiară. Pentru ei, educația este un mijloc de a interacționa cu ceilalți, de a se dezvolta, de a evolua profesional, social și economic.

Contează foarte mult educația, în ziua de astăzi. Ne face, într-un fel, să fim mai capabili de lucrurile pe care le facem, să gândim altfel. Facultatea m-a ajutat să mă dezvolt personal, cât și profesional [...] Nu știu... cred că pe asta se bazează tot, pe educație. Dacă nu ai o educație nu poți să ajungi unde-ți dorești. (ISS04, tânăr, Târgoviște)

[...] încerc să particip în mod foarte activ [...] În primul rând pentru dezvoltarea mea personală și în al doilea rând îmi place colectivul, interacționez mai mult cu persoanele. (ISS03, tânăr, Târgoviște)

De asemenea, în percepția tinerilor, educația reprezintă o resursă care, dacă este exploatată sistematic, poate fi utilizată cu succes în identificarea unei ocupații corespunzătoare obiectivelor personale, în rezolvarea problemelor care apar pe parcurs în viață, precum și pentru integrarea în societate, pentru accederea în categoria socială către care fiecare tânăr își îndreaptă aspirațiile.

Este foarte importantă pentru că poți reuși prin educație, toată lumea se plânge că sunt, că nu sunt locuri de muncă și că faci facultate degeaba, dar eu cred că cine este foarte bun în ceea ce face, să fie serios și să aibă credință reușește cu facultatea pe care o are [...] eu am lucrat ca ospătar [...] după, am fost ajutor de bucătar[...]; după, a apărut această oportunitate de a lucra la Muzeul Culturii Romilor. Important este să vrei să lucrezi și să reușești și să te ții de școală. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

Pentru tinerii aparținând comunității rome, care au ajuns să studieze la nivel universitar, motivația de a finaliza studiile este cu atât mai mare cu cât, așa cum susține unul dintre tinerii intervievați, în comunitatea respectivă ponderea celor care termină studii superioare este redusă, iar absolvirea unei facultăți reprezintă un indicator al reușitei în viață.

Pentru că eu fiind de etnie romă, la mine în comunitate școala nu reprezintă un punct forte pentru toată lumea. Sunt, în generația mea… Să zicem că suntem câțiva care am reușit prin școală să ne impunem în societate și să ne obținem un serviciu, un job destul de bine, destul de bun și din punct de vedere financiar, și social, și datorită studiilor am reușit în viață, putem să spunem. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

Tinerii își exprimă interesul de a participa la servicii de educație și, astfel, de a-și atinge obiectivele pe care și le-au propus pentru viitor, atât din punct de vedere profesional, cât și social. Ei consideră că, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină și chiar dacă sunt nevoiți să lucreze pentru a se descurca, nu trebuie să renunțe la facultate, pentru că într-un astfel de caz nu ar putea să ajungă la statutul socio-economic pe care și l-au propus pentru viitor.

148

Din punctul de vedere al tinerilor, părinții joacă un rol important în sprijinirea lor pe parcursul procesului educațional. Deși nu dispun de resurse materiale pentru a le oferi copiilor tot ce își doresc, aceștia îi impulsionează să își continue studiile, astfel încât tinerii să își poată asigura condiții de viață mai bune decât cele pe care le-au avut părinții lor.

M-au susținut foarte mult, în special tatăl meu m-a susținut și mă susține în continuare să urmez studiile, mama mai puțin, că dacă am făcut un liceu, a zis că era suficient, puteam să mă angajez, am făcut o facultate deja a fost suficient, adică de ce o mai faci și pe a doua facultate?, tata m-a susținut, a zis să fac ceea ce vreau eu să… că mă va susține în continuare. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

[Părinții] Au fost de acord cu decizia mea. Nu m-au influențat în ce domeniu să aplic, m-au lăsat să fac ceea ce-mi doresc eu și într-un fel sau altul m-au sprijinit în decizia luată. (ISS04, tânăr, Târgoviște)

În accepțiunea managerului de proiect, rolul părinților este tocmai de a-și sprijini copiii pe parcursul studiilor, iar reușita școlară a tinerilor, cel puțin a celor care ajung la nivel de studii superioare, este în sine un indicator al susținerii pe care părinții le-au acordat-o.

Dacă un student a ajuns la facultate, înseamnă că părinții au reușit să aibă ultimul punct de vedere în așa fel încât să îl determine să urmeze și studiile de licență. [...] Deja în momentul acesta faptul că l-a determinat să intre la facultate înseamnă că el și-a făcut toată treaba de părinte. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

Din interviurile realizate reiese că tinerii au așteptări mari de la ei și de la viitorul lor. Își doresc să continue studiile, să activeze pe o poziție cât mai bună în domeniul pe care l-au studiat. Beneficiarii sunt conștienți că pentru a ajunge acolo unde își doresc trebuie să fie bine pregătiți profesional, iar pentru asta mai au multe etape de parcurs. Aceștia consideră că rolul educației este de a-i ajuta să-și construiască o carieră și susțin că, din acest punct de vedere, sunt interesați de activitățile educaționale.

[...] visul meu este să devin director de muzeu, adică să devin specialist pe istoria romilor [...] Mi-aș dori să devin cel mai bun pe problematica asta, pe deportări și pe alte chestii, din România, și mai sunt mulți pași în cariera mea pe care ar trebui să-i urmez. (tânăr de etnie romă, ISS02, tânăr, Târgoviște)

Planul meu sună cam așa: aș vrea să obțin acel stagiu de expert contabil și să am propria mea afacere. (ISS04, tânăr, Târgoviște)

Unii dintre tinerii intervievați relatează că au decis să se angajeze pe parcursul studiilor universitare, atât pentru a acumula experiența necesară planurilor profesionale pe care le au, cât și pentru a se întreține și a nu depinde de părinți. Pentru cei care au avut un loc de muncă și totodată au participat la activități educaționale, această perioadă a fost dificilă, din cauza timpului mai scurt pe care l-au putut dedica pregătirii pentru școală. Cu toate acestea, au reușit să depășească tentația de a renunța la studii pentru a se putea întreține. Astfel, au reușit să-și continue parcursul educațional, ajutați și de convingerea că școala oferă un suport important pentru reușita în viață.

149


Tinerii intervievați declară că de regulă participă la orele de curs și, de asemenea, că sunt mulțumiți de rezultatele obținute la examene pe parcursul ultimului an. Unii dintre ei relatează că uneori sunt nevoiți să lipsească de la școală. Motivele menționate sunt diverse și au legătură cu situațiile lor particulare de viață: fie au un loc de muncă part-time, astfel că participă la cursuri atunci când nu sunt la serviciu, fie locuiesc în afara orașului, iar transportul este dificil, astfel că sunt prezenți la cursurile pe care le consideră importante, fie sunt preocupați cu rezolvarea unor probleme stringente, prin urmare își gestionează prezența la cursuri în funcție de situațiile pe care le consideră prioritare. În acest sens, inserția pe piața muncii încă din timpul studiilor poate fi considerată atât un avantaj pentru tineri, deoarece câștigă experiență în muncă, cât și un dezavantaj, în măsura în care conduce la scăderea participării școlare. De asemenea, problema mijloacelor de transport reprezintă un impediment pentru tinerii care locuiesc la distanță de școală (unul dintre intervievați susține că singurul lucru care îi lipsește pentru a veni la facultate mai frecvent este o mașină personală).

Acum, semestrul ăsta al doilea pot să spun că […] o zi pe săptămână mi-o aloc facultății, universității. Avem trei zile cursuri, dar din păcate merg cursiv o zi la un curs, săptămâna viitoare la alt curs, încerc să împac, dar profesorii înțeleg că suntem la serviciu. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

Principalul motiv [al absenței] ar fi naveta. LOCUIEȘTI DEPARTE DE AICI SAU UNDE...? Cam la 30 de km de Târgoviște și acum ținând cont de programul de master este mai greu. […] A fost mai greu pe timp de iarnă. Acum pe timp de primăvară-vară este mult mai OK. (ISS04, tânăr, Târgoviște)

[Lipsesc] doar dacă am altă problemă și consider că este mai importantă. Rezolv acea problemă și după aceea vin și la facultate. […] De exemplu luni, eu am [curs] pe taxe și impozite și am considerat că decât să vin la 2 ore, care era destul de obositor, să mă duc la primărie și să-mi culeg datele necesare pentru licență. (ISS03, tânăr, Târgoviște)

Din perspectiva managerului de proiect, absenteismului în rândul studenților aflați în situații de risc are un lanț cauzal care, în afara situațiilor accidentale, conduce la problemele materiale ale familiilor din care provin. Situația financiară precară din familie are ca rezultat insuficiența resurselor de care tinerii au nevoie pentru a se întreține sau, eventual, pentru a-și plăti taxele de studii. În aceste condiții, unii dintre ei își caută un loc de muncă și, astfel, sunt nevoiți să lipsească mai des de la școală. Beneficiarii intervievați au remarcat că printre colegii lor au existat cazuri de persoane care au renunțat la facultate alegând, în defavoarea școlii, un loc de muncă în străinătate.

În anii doi și trei absenteismul poate să aibă cauze personale. Cauză poate să fie, să spunem, lipsa banilor pentru subzistență sau pentru taxă de studii, dacă se află la studii cu taxă. Situație familială, în sensul că decedează unul dintre părinți sau se întâmplă o

150

nenorocire. Sau tot o cauză de absenteism ar fi tocmai angajarea, incluziunea pe piața muncii. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

Pe lângă aceste probleme cu care se confruntă tinerii în situații de risc, managerul de proiect menționează și incapacitatea de a plăti anumite taxe școlare sau cazarea. Pentru a sprijini studenții care se află în situație de risc, Universitatea „Valahia” din Târgoviște cată soluții de finanțare, astfel încât să subvenționeze cheltuielile cu anumite servicii ale acestor tineri.

Credem că dacă reușim și acest aspect să-l implementăm cu un sistem gratuit pentru tinerii din categorii vulnerabile, evident că vom contribui într-o măsură la creșterea prezenței, să spunem. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

Rezultatele școlare ale tinerilor intervievați sunt, conform propriilor evaluări, bune sau foarte bune. Cu toate că se declară mulțumiți de rezultatele pe care le-au obținut pe parcursul anilor de studii, studenții conștientizează faptul că încă nu sunt suficient de pregătiți a-și practica profesia și, în consecință, consideră că participarea la cursuri i-ar ajuta să-și îmbunătățească abilitățile și cunoștințele. Cei care au un loc de muncă, însă, declară că sunt nevoiți să își urmărească prioritățile și să renunțe uneori la activitățile de la facultate.


Tinerii intervievați relatează că părinții lor sunt preocupați ca ei să-și continue studiile, pentru că doresc să să-i vadă realizați din punct de vedere profesional. Respondenții cred că motivul principal pentru care că părinții lor fac tot posibilul să îi sprijine pe întreg parcursul educației școlare este legat de faptul că își doresc pentru copiii lor un viitor mai bun decât cel pe care l-au avut ei înșiși.

Ei au fost deschiși, m-au lăsat să-mi aleg eu drumul. Au fost de acord cu decizia mea. Nu m-au influențat în ce domeniu să aplic, m-au lăsat să fac ceea ce-mi doresc eu și într-un fel sau altul m-au sprijinit în decizia luată. (ISS04, tânăr, Târgoviște)

În unele cazuri, însă, părinții se implică mai puțin în susținerea morală a tinerilor în vederea continuării studiilor până la cel mai ridicat nivel (facultate sau doctorat) și sunt interesați mai degrabă de ceea situația lor școlară până la un anumit nivel, de regulă liceal. Motivul principal, în aceste cazuri, este preocuparea părinților pentru situația materială din prezent a copiilor lor. În acest sens, își doresc mai degrabă ca tinerii să își găsească cât mai curând un loc de muncă, astfel încât să se poată întreține singuri. Această situație este specifică tinerilor care provin din familii defavorizate, cu venituri insuficiente și condiții de trai precare. Un exemplu ilustrativ este cel al unui tânăr intervievat, student de etnie romă, care relatează că, deși mama sa îl susține moral să își continue studiile și să urmeze chiar și un program de doctorat, aceasta l-a îndemnat la terminarea liceului mai degrabă să își caute un loc de muncă decât să continue studiile (în prezent, tânărul respectiv are un loc de muncă și urmează un program de master, în același timp).

151

Managerul echipei de implementare menționează că, în multe cazuri, nivelul de studii al tinerilor implicați în proiect este superior celor ale părinților, fapt ce se regăsește și în relatările beneficiarilor intervievați. Având în vedere faptul că tinerii din grupul țintă al proiectului sunt majori (studenți), nu există o relație permanentă între universitate și părinți. Tinerii au capacitatea de a lua decizii pentru ei înșiși și fac lucru acesta în mod curent, prin urmare implicarea părinților

în activitățile lor educaționale este foarte scăzută, iar în unele cazuri inexistentă. O consecință a acestei situații, precum și a problemelor financiare din familiile de origine este faptul că unii tineri sunt nevoiți să lucreze pe perioada studiilor, astfel încât să se poată întreține.

Au existat și dificultăți, normal. A trebuit să lucrez, cum v-am spus, ca ospătar sau ca ajutor de bucătar, ca să mă întrețin, că nu mai putem să cer bani alor mei, m-au ajutat cât au putut, dar sunt muncitori, adică nu au situația financiară nu e roz, cum să spun, a familiei mele, și am muncit, și m-am autofinanțat pot să spun în timpul facultății. (ISS02, tânăr, Târgoviște)


Din perspectiva tinerilor intervievați, activitățile la care au avut ocazia să participe în cadrul proiectului au contribuit la îmbunătățirea nivelului lor de cunoștințe, precum și a abilităților de viață sau profesionale. Atât managerul de proiect, cât și beneficiarii consideră că principalele schimbări produse de proiect în viața tinerilor sunt: consolidarea relațiilor de colaborare a relațiilor dintre tutori și studenți în interiorul comunității universitare; accesul la

activități profesionale la care nu ar fi putut participa dacă nu ar fi existat proiectul FRDS (workshop-uri, stagii de practică la organizații active pe piața muncii locală); participarea gratuită la evenimente non-formale care le-a îmbunătățit experiența de viață, acumularea de informații și cunoștințe despre piața muncii sau diversitatea culturală, implicarea în activități recreative și de socializare cu tineri de vârsta lor (vizită de studiu în Norvegia, târg de

locuri de muncă, tabără la munte); îndrumare educațională din partea unor tutori specializați (cadre didactice universitare), care le-au oferit orientare în privința traiectoriei școlare și profesionale.

Mie mi-a plăcut foarte mult proiectul, ne-a ajutat în primul rând să... a legat o… nu știu, a creat o relație între noi, studenți, și mentorii pe care i-am avut. […] Datorită proiectului am

152

reușit să relaționăm foarte mult cu tutorii noștri de an, petreceam mai mult timp împreună, relaționam și prin e-mail diferite ocazii, proiecte care mai erau, excursii pe care le-am avut ne-au apropiat, am luat masa cu dumnealor în excursia la munte când am fost. […] Am participat la târgul de joburi, cursul de engleză, excursia, excursia la București la diferite muzee. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

Cred că [proiectul] a fost o oportunitate destul de bună pentru beneficiari, deoarece au avut posibilitatea de a face practică, de a cunoaște diferite întreprinderi prin vizitele de studiu, de a vedea unele probleme pe care le-au întâmpinat anumite persoane, cum au reacționat la acele probleme. (ISS03, tânăr, Târgoviște)

O parte dintre studenții intervievați subliniază faptul că proiectul a avut un impact semnificativ și asupra vieții lor de zi cu zi: și-au consolidat relațiile personale cu ceilalți tineri care au fost implicați în proiect, s-a îmbunătățit cooperarea dintre ei, respectiv și-au dezvoltat abilitățile de interacțiune cu colegii și de muncă în echipă. Toate acestea reprezintă achiziții la nivelul abilităților de interacțiune socială care în viitor îi pot ajuta să se integreze mai ușor la locul de muncă, respectiv să aibă succes în inserarea pe piața muncii.

Pentru mine [proiectul] a fost destul de benefic. M-am dezvoltat mai mult din punct de vedere profesional, văd altfel lumea pot să zic, adică nu mă mai plâng când am un obstacol, încerc să mi-l rezolv. (ISS03, tânăr, Târgoviște)

[Proiectul] M-a ajutat foarte mult să mă dezvolt, atât în gândire, cât și profesional pot să zic. CUM TE-A AJUTAT? Eu sunt de obicei o persoană timidă și m-a ajutat în comunicarea cu ceilalți, cât și în gândire pot să zic. […] Nu știu, nu mai sunt acea persoană, să zic retrasă. Mă implic, pot să mă implic în mai multe lucruri, îmi place foarte mult să mă implic într-o echipă, să lucrez cu o echipă. […] Pot să zic că am devenit mai socială, am mai multe șanse de-a mă integra pe piața muncii. (ISS04, tânăr, Târgoviște)

Pe mine m-au ajutat foarte mult să relaționez și cu colegii pe care i-am avut în grup, în proiect, colegi de la alte specializări. Am fost toți o săptămână la Bușteni, la Predeal nu mai știu pe unde am fost, deci eram 40-50 de inși parcă și chiar am rămas chiar cunoștințe, amici, nu pot să spun prieteni, dar ne salutăm, cu câte-o ocazie mai ieșim la o bere dacă ne strângem mai mulți. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

În privința participării la activități educaționale și a rezultatelor obținute de către beneficiari, managerul echipei de implementare susține că, după derularea activităților, a scăzut riscul de abandon școlar în universitatea în care s-a derulat proiectul. Astfel, dintre studenții participanți la proiect nu a abandonat niciunul școala, iar cei care, pe parcursul proiectului, se aflau în ultimul an de studii au absolvit universitatea și au intrat pe piața muncii.

În momentul de față nu mai putem să vorbim de risc de abandon școlar la nivel de beneficiar. Considerăm că ne-am împlinit acest obiectiv. Nu a renunțat nimeni, ce s-a întâmplat în schimb pe parcursul implementării sunt tineri care au fost incluși în grupul țintă și au terminat studiile. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

Un impact deosebit asupra beneficiarilor direcți, menționat de mai mulți tineri intervievați, precum și de managerul proiectului, l-au avut campaniile de diseminare a informațiilor pe diferite teme. Campania referitoare la consumul de droguri și alcool, în cadrul căreia, cu sprijin din partea Inspectoratului de Poliție, tinerii au participat la o întâlnire cu un deținut, a avut ca

153

efect conștientizarea consecințelor pe care le pot avea deciziile pe care le iau la un moment dat asupra viitorului.

Am avut o campanie de conștientizare împotriva influenței de droguri, tutun, alcool și acolo chiar mi-a plăcut foarte mult că a fost un băiat care era la închisoare și a prezentat cum a ajuns acolo, ce l-a influențat foarte mult, cum s-a schimbat după aceea […] și zicea că dacă ar putea să dea timpul înapoi n-ar mai face aceleași greșeli și și-ar continua studiile și ne face să conștientizăm importanța deciziilor pe care le luăm la un moment dat. (ISS03, tânăr, Târgoviște)

Conform studenților intervievați, pe parcursul proiectului rezultatele lor școlare s-au îmbunătățit pentru unii dintre ei, iar pentru ceilalți rezultatele au rămas constante, în unele cazuri datorită faptului că acestea erau bune dinainte de începerea activităților non-formale din proiect.

O componentă a proiectului care a avut un impact direct atât asupra îmbunătățirii cunoștințelor și abilităților tinerilor în specialitatea în care își fac studiile, cât și asupra reușitei lor profesionale în viitor o reprezintă efectuarea de stagii de practică, sub îndrumarea

tutorilor, la diferite instituții din domeniile de specializare ale studenților. În acest fel, proiectul a contribuit semnificativ la orientarea profesională a tinerilor, la pregătirea lor pentru carieră și chiar la integrarea pe piața muncii a celor care au terminat studiile pe parcursul sau la finalul proiectului.

[Proiectul] A mers pentru ei, a fost pentru nevoile lor. Au simțit că profesorii sunt aproape de ei, că îi sprijină în a face ceva. Am avut una dintre activități „Stagii de practică”, prin care tot grupul nostru țintă a participat la stagii de practică în diferite

instituții. Faptul că s-au dus și au luat legătura cu diferite entități i-au făcut să vrea să se întoarcă să lucreze în acele entități. Avem tineri care s-au angajat în entitățile în care au făcut practica, tocmai pentru că, mergând acolo, au făcut ceva ce le-a plăcut. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

În accepțiunea managerului echipei de implementare, schimbările produse de proiect în viața comunității vizează în primul rând faptul că tinerii care au beneficiat de activitățile de formare puse la dispoziție pe parcursul proiectului, sunt mai bine pregătiți decât înainte, din punct de vedere al abilităților de a se integra atât pe piața muncii, cât și în comunitatea locală.

Pentru comunitate noi spunem că principalul avantaj ar fi că noi furnizăm tineri care acum sunt pregătiți să ia lumea în piept. Sunt tineri care dincolo de competențele profesionale dobândite arată încredere personală, are respect de sine, și nu pot fi considerați ca fiind dintr-o anumită categorie vulnerabilă. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

Tinerii au fost foarte mulțumiți de serviciile furnizate prin intermediul proiectului din care au făcut parte, calificând accesul lor la serviciile furnizate drept „o experiență unică” (ISS04,

154

tânăr, Târgoviște). De asemenea, conform relatărilor studenților intervievați, părinții lor au fost mulțumiți de beneficiile aduse de acest proiect, deoarece ei nu ar fi avut posibilitatea să le ofere experiențele de care au avut parte ca beneficiari și care au contribuit la dezvoltarea lor personală și profesională.

De asemenea, managerul echipei de implementare consideră că proiectul a reprezentat un câștig și pentru profesorii care au participat la derularea activităților, în calitate de tutori sau de membri ai echipei de management, deoarece au acumulat experiență administrativă în gestionarea de activități non-formale dedicate tinerilor și finanțate din surse externe sistemului educațional. Cu această ocazie, cadrele didactice au conștientizat beneficiile pe care le aduc proiectele orientate către tinerii aflați în situații de risc, atât pentru beneficiarii direcți, cât și pentru comunitatea academică, astfel că au intenția de a căuta surse de finanțare pentru a continua proiectul FRDS și în beneficiul generațiilor următoare de studenți.

A fost o experiență plăcută și pentru cadrele didactice implicate în proiect, care au reușit să dobândească experiență în continuare și care de abia așteaptă o nouă oportunitate de a scrie o continuare a acestui proiect, pentru că trebuie să avem în vedere că la momentul derulării proiectului deja a intrat o nouă generație de tineri, anul întâi care a intrat tocmai în octombrie când noi terminam proiectul și care și ei merită consiliați. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

Din punctul de vedere al managerului echipei de implementare, impactul acestui proiect, comparativ cu alte proiecte derulate de instituție, se datorează, pe de o parte, specificității programului prin care au fost finanțate proiectele pentru tineri din cadrul programului coordonat de FRDS și, pe de altă parte, modului în care universitatea a fost sprijinită permanent de FRDS prin finanțarea la timp a activităților, prin simplificarea calendarului de raportare a realizării acțiunilor, prin lipsa birocrației (specifică altor tipuri de organisme intermediare), precum și prin buna colaborare cu reprezentanții FRDS.

Întotdeauna am avut resursele financiare în a implementa activitățile așa cum au fost gândite în cererea de finanțare. Raportarea se făcea la o perioadă destul de acceptabilă, undeva la 3 luni. Perioadă pe care noi ne-am asumat-o în așa fel încât să nu ne încărcăm cu raportări lunare să spunem, și care beneficia de o documentație de raportare simplificată […] Eu nu am văzut birocrație aici. Birocrație care este specifică fondurilor FSE, chiar și proiectelor naționale. Aici nu am văzut această componentă. Iar un lucru îmbucurător a fost dialogul cu organismul intermediar. Întotdeauna, orice problemă am fi avut găseam un reprezentant care să discute cu noi acea problemă. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)


Tinerii intervievați evaluează pozitiv implicarea echipei de implementare în realizarea activităților și în reușita de ansamblu a proiectului. Din punctul lor de vedere, persoanele implicate în interacțiunile directe cu ei (tutorii) i-au sprijinit permanent pe parcursul proiectului, astfel încât s-a produs o apropiere între cadrele didactice respective și studenți,

155

iar în unele cazuri, după finalizarea proiectului, relația interpersonală s-a consolidat influențând pozitiv colaborarea școlară formală.

Pot să spun că [tutorele] îmi este cu adevărat mentor acum. Discut cu dumnealui săptămânal diferite probleme pe care le avem, le am. (ISS02, tânăr, Târgoviște)

În buna desfășurare a acțiunilor implementate în cadrul proiectului s-au implicat și alți actori instituționali din comunitate. Managerul de proiect susține că s-au realizat colaborări pe bază de voluntariat cu experți din instituții precum AJOFM sau Inspectoratul de Poliție, care au sprijinit activitățile din proiect pentru care au fost solicitați.

Am realizat contracte de voluntariat cu experți din alte instituții, și mă refer aici la AJOFM de unde a trebuit să luăm expert. Am avut experți de la Inspectoratul de Poliție […]. Întotdeauna am găsit oameni care au vrut să se implice, au vrut să facă ceva. Și în acest moment suntem la implementarea în continuare prin sustenabilitate gândind din nou activități de genul celor din proiect, tot împreună cu reprezentanții din aceste instituții. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

De asemenea, managerul echipei de implementare se declară foarte mulțumit de participarea beneficiarilor direcți (tinerii din grupul țintă) la activitățile desfășurate în cadrul proiectului. Chiar dacă au fost situații în care, din motive ce au ținut de suprapunerea orarului cursurilor de la facultate cu programarea unor evenimente din cadrul proiectului, participarea studenților la acțiunile derulate a fost mai scăzută, tinerii s-au implicat cu consecvență în majoritatea activităților (stagiile de practică, vizitele de studiu, cursurile de limbi străine etc.). Prin urmare, evaluarea managerului de proiect este că participarea beneficiarilor direcți a fost foarte mulțumitoare în raport cu obiectivele propuse.


Reprezentantul echipei de implementare susține că Universitatea „Valahia” este pregătită să deruleze în continuare proiecte pentru tinerii aflați în situații de risc. Experiența proiectului FRDS, precum și a altor proiecte anterioare, a produs, în rândul cadrelor didactice implicate, conștientizarea faptului că oferirea de servicii educaționale complementare de către instituțiile de învățământ, mai ales pentru tinerii proveniți din familii defavorizate, contribuie semnificativ la pregătirea studenților pentru a se integra mai eficient pe piața muncii.

Tinerii intervievați consideră, de asemenea, că serviciile furnizate prin proiect le sunt utile pentru dezvoltarea personală și profesională, prin urmare își exprimă dorința de a mai participa la astfel de proiecte dedicate tinerilor, dacă vor mai avea ocazia pe viitor.

156


Pentru îmbunătățirea viitoarelor proiecte ale FRDS, tinerii intervievați recomandă următoarele aspecte: realizarea unor activități dedicate tinerilor care să facă trecerea de la nivelul educațional mediu la cel superior (studenții din primul an), astfel încât aceștia să își dea seama dacă specializarea pe care și-au ales-o este cea potrivită pentru ei și, eventual, să se poată reorienta în funcție de vocația proprie; să se propună și să se implementeze mai multe tipuri de activități adaptate studenților, în care să se combine învățarea cu activități recreative; să se organizeze activitățile astfel încât să nu se suprapună peste orarul cursurilor; să participe la târguri naționale de job-uri; să participe la întâlniri cu antreprenori, care să le spună povestea lor de succes și care să îi sfătuiască; înainte de selecția beneficiarilor din grupul țintă, să existe o campanie de informare mai amplă și mai convingătoare, pentru că tinerii sunt în general mai reticenți la activități suplimentare (pentru a nu-și încărca programul zilnic); să se pună un accent mai mare pe promovarea proiectelor FRDS. În ansamblu, însă, proiectul este foarte apreciat de către beneficiarii intervievați, care declară că și-ar dori să mai aibă ocazia să participe la un proiect asemănător.

De asemenea, din perspectiva managerului echipei de implementare, proiectul a fost o reușită inclusiv pentru că a existat o relație de colaborare foarte bună între instituția promotoare, Universitatea „Valahia” și FRDS. Sprijinul permanent și prompt al reprezentanților FRDS a facilitat desfășurarea în bune condiții a tuturor activităților. Astfel, recomandarea managerului de proiect către FRDS este să finanțeze cât mai curând alte proiecte pentru tineri, astfel încât să se poată continua furnizarea de servicii educaționale complementare pentru o perioadă mai lungă de timp și pentru mai multe generații de tineri.

[…] singurul lucru care mi l-aș dori de la FRDS ar fi să deschidă noi apeluri cât mai repede pentru că tinerii sunt aici, au nevoie în continuare de sprijin și trebuie să găsim soluții să-i sprijinim. […] relația cu FRDS-ul a fost deosebită, chiar nu știu ce aș putea să mai cer acelor oameni să îmbunătățească pentru că pe fiecare filieră, fie că vorbim de ofițer de proiect, fie că vorbim de sistem de achiziție, că vorbim de componenta de promovare, întotdeauna găsim oameni care au răspuns nevoilor, au răspuns prompt și au avut soluții constructive. (ISS01, manager proiect, Târgoviște)

157

4. Apelul COERENT

Studiu de caz: Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiențe de vedere

Asociația Pontes, Cluj-Napoca


Proiectul a fost implementat în perioada mai 2015 – octombrie 2016, în municipiul Cluj-Napoca, de către Asociația Pontes, în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială și Medicală Cluj-Napoca și Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români – Filiala Cluj (A.S.C.O.R). Principalul scop al proiectului a fost reducerea inegalităților și excluziunii sociale a copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere, prin implicarea participativă a actorilor sociali publici și privați într-o rețea sustenabilă pe termen mediu și lung la nivelul comunității, prin dezvoltarea unei rețele de specialiști în vederea conceperii și monitorizării consecvente a unui plan de acțiune menit să diminueze fenomenul de discriminare, precum și prin lansarea unei campanii de informare și conștientizare cu privire la fenomenul de discriminare a persoanelor cu deficiențe de vedere, la nivelul județului Cluj.

În acest proiect au fost implicați 115 copii și tineri cu deficiențe de vedere din județul Cluj în activități mixte alături de copii și tineri văzători, ca mijloc de conștientizare a nevoii de integrare a acestora. Copiii și tinerii cu deficiențe de vedere au beneficiat de consiliere psihologică și vocațională, având ca obiectiv general dezvoltarea stimei de sine și a încrederii în sine, un alt obiectiv al proiectului fiind dezvoltarea abilităților de viață independentă. Au mai fost organizate activități comune cu copiii și tinerii voluntari văzători, precum tabere, excursii sau ziua porților deschise.

Grupul țintă a mai cuprins, pe lângă 24 de factori de decizie și specialiști din mediile public și privat, precum și reprezentanți ai grupurilor de cetățeni, și 15 părinți sau cadre didactice ai copiilor sau tinerilor cu deficiențe de vedere, precum și 350 de persoane văzătoare.

Rezultate

158

Activitatea 1. Campania de informare și conștientizare cu privire la fenomenul de discriminare a persoanelor cu deficiențe de vedere - Ascultă Orașul NeVăzut

Peste 580 de persoane văzătoare informate și sensibilizate; 8 acțiuni de informare desfășurate cu angajați ai instituțiilor publice, angajatori,

studenți, elevi, cadre didactice; 10 cine pe întuneric organizate pentru persoane văzătoare; Peste 10 acțiuni mixte: Descoperă Orașul NeVăzut, Plimbare cu bicicletele în tandem,

Plimbare cu hidrobicicletele, Excursii, Ieșiri la patinoar; 1 campanie - Ascultă Orașul NeVăzut – derulată în mass-media locale și on-line; 1000 de ghiduri informative „Un pas mic pentru un ajutor potrivit“; 1 seminar internațional „Integrarea socială a persoanelor cu deficiențe de vedere în

spațiul European“;

Activitatea 2. Rețeaua de specialiști, actori sociali publici și privați cointeresați în problematica persoanelor cu deficiențe de vedere

Peste 27 de specialiști din instituții publice și private responsabilizați și implicați în proiect;

1 rețea responsabilă de integrarea socială a copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere; 1 platformă on-line (www.nevazut.ro); 400 de ghiduri de bune practici privind incluziunea și integrarea persoanelor cu

deficiențe de vedere distribuite; 1 plan de acțiune al rețelei implementat; 1 curs de formare pentru membrii rețelei; 6 întâlniri de lucru ale rețelei;

Activitatea 3. Facilitarea incluziunii sociale a persoanelor cu deficiențe vizuale

2 ședințe/lună de consiliere psihologică; 2 ședințe/lună de consiliere vocațională, mentoring și internship; 3 întâlniri/lună pentru organizarea activităților de deprinderi de viață independentă

(atelier de gătit, orientare și mobilitate cu bastonul alb, autogospodărire, igienă personală);

cel puțin o întâlnire/săptămână destinată activităților recreative și de socializare (atelier de modelare pastă fimo, călărit, excursii, tabere, atelier de croșetat, ieșire în parc, ieșire la bazin etc.);

2 ședințe/săptămânale de dezvoltare personală – curs de dans; 10 ateliere – Școala Părinților; 1 campionat de șah organizat și desfășurat; 115 copii și tineri cu deficiențe de vedere cu risc de excluziune socială scăzut implicați.

159

REZUMAT

Pentru realizarea studiului de caz au fost intervievate patru persoane, dintre care una în calitate de membru al echipei de implementare cu funcție de management, iar trei în calitate de membri ai rețelei de specialiști constituite în vederea conceperii și monitorizării consecvente a planului de acțiune menit să diminueze fenomenul de discriminare în județul Cluj. Două dintre cele trei persoane din urmă își desfășoară activitatea în cadrul unor instituții publice locale, în timp ce o alta în cadrul unei fundații care oferă servicii sociale persoanelor dezavantajate.

Principalele asocieri pe care persoanele intervievate le fac cu ideea de discriminare fac referire la restricționarea accesului persoanelor supuse acestui fenomen la anumite servicii sau facilități la care au dreptul, precum și la locuri de muncă.

Intervievații apreciază că proiectul de față a fost unul de succes, cu un impact semnificativ asupra tuturor categoriilor de persoane incluse în grupul țintă. Impactul cel mai puternic a fost asupra copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere, care, prin intermediul activităților proiectului, au reușit să își dezvolte anumite abilități, devenind mai activi și mai deschiși la experiențe noi.

În al doilea rând, s-a constatat un impact puternic în rândul văzătorilor, care au învățat cum să interacționeze cu persoanele cu deficiențe de vedere, în cadrul proiectului fiind elaborat inclusiv un ghid în acest sens, cuprinzând indicații privind abordările recomandate în câteva contexte sociale.

O altă componentă importantă a proiectului a constat în organizarea unor activități mixte, în cadrul cărora persoanele cu deficiențe de vedere și persoanele văzătoare au avut, în primul rând, ocazia să interacționeze și să comunice. Acestea au produs un impact semnificativ asupra ambelor grupuri țintă.

Proiectul a dus la îmbunătățirea calității vieții copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere prin: dezvoltarea abilităților de orientare în spațiul urban, formarea unor alte „deprinderi de viață”, oportunitatea de a socializa cu persoane cu deficiențe vizuale și fără, deopotrivă, dar și prin servicii de orientare profesională sau de consiliere psihologică.

Constituirea unei rețele de specialiști în vederea conceperii și monitorizării consecvente a planului de acțiune menit să diminueze fenomenul de discriminare în județul Cluj este văzută de intervievați drept o realizare importantă în direcția prevenirii excluziunii sociale, cu impact pe termen lung.

Cooperarea actorilor locali în implementarea proiectelor este descrisă în termeni pozitivi de către toate persoanele intervievate; membrul echipei de implementare intervievat își declară mulțumirea față de sprijinul primit din partea tuturor colaboratorilor, fie că au fost din mediul public sau din mediul privat.

Respectarea principiului non-discriminării în implementarea acestui proiect a fost asigurată, în primul rând, prin implicarea unor persoane cu deficiențe de vedere în echipa de

160

implementare; experiența lor a fost utilizată în design-ul activităților proiectului, precum și în abordarea beneficiarilor direcți.

Modul mai puțin birocratic de administrare a proiectelor gestionate de FRDS (comparativ cu cele finanțate prin fonduri structurale) contribuie la respectarea principiului non-discriminării în derularea acestor proiecte, creând premisele pentru promotorii proiectelor să se concentreze pe impactul real al activităților asupra grupurilor țintă.

Cu privire la nivelul de cunoștințe al profesioniștilor care lucrează cu grupuri dezavantajate în aplicarea principiilor non-discriminării, reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale, persoanele intervievate consideră că există loc de îmbunătățire, dar că, în general, acești specialiști sunt bine pregătiți.

În ceea ce privește nivelul de pregătire al specialiștilor implicați în proiect, fie că au fost membri ai echipei, fie că au fost membri ai grupului țintă, intervievata care reprezintă promotorul proiectului declară că s-a acordat o atenție deosebită selecției acestora, pentru a se asigura că aceștia au competențele adecvate pentru atingerea scopurilor.

O practică recomandată constă în diseminarea și multiplicarea informațiilor în medii diferite, pe lângă campania de conștientizare derulată în cadrul proiectului. Mai mult, asigurarea interacțiunii directe între persoanele cu dizabilități și persoanele care nu au avut contact cu astfel de afecțiuni sau cu persoane care suferă de ele s-a dovedit, în experiența intervievaților, o modalitate foarte eficientă de creștere a conștientizării și de sensibilizare.

În contextul discuției despre exemple de bune practici pe care le-ar putea prelua autoritățile publice locale sau centrale, unii participanți amintesc centrarea pe beneficiar și nu pe documente drept un principiu care ar trebui aplicat în proiectele destinate reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale.

Constituirea rețelei de specialiști este un alt exemplu de bună practică pe care unul dintre intervievați îl recomandă spre replicare în alte proiecte, pe viitor.

Întreprinderea de măsuri care să aibă în vedere îmbunătățiri concrete ale infrastructurii sau ale amenajării spațiului urban sunt o altă idee pe care intervievații o propun în același context, mai ales în legătură cu integrarea socială și creșterea mobilității persoanelor cu dizabilități.

Concentrarea acțiunilor autorităților publice asupra creării condițiilor integrării profesionale a grupurilor dezavantajate ar constitui o altă bună practică recomandată de intervievați. Mai mult, acest tip de integrare a lor ar duce la reducerea cheltuielilor alocate protecției sociale de la bugetul de stat.

Interesul persoanelor din grupul țintă pentru a accesa serviciile furnizate prin proiectul de față este descris de către intervievați drept foarte ridicat. Cei mai interesați de participarea la activitățile proiectului au fost copiii și tinerii cu deficiențe de vedere.

Persoanele intervievate sunt mulțumite de modul în care operatorul de program gestionează relația cu promotorii proiectelor, precum și de condițiile de finanțare, mai ales în comparație cu felul în care stau lucrurile în cazul accesării fondurilor structurale. Cei mai mulți dintre

161

aceștia consideră că, atât timp cât FRDS își continuă această activitate în același mod în care a făcut-o până acum, sunt puține aspecte care necesită îmbunătățire.

Se recomandă, totuși, găsirea unei soluții pentru ca persoanele cu dizabilități care fac parte din echipele de implementare și care ar putea beneficia de cursuri în străinătate decontate de FRDS să poată participa la acestea împreună cu însoțitorii lor.

ANALIZA DATELOR

A. Discriminare, inegalitate și incluziune socială

Principalele asocieri pe care persoanele intervievate le fac cu ideea de discriminare fac referire la restricționarea accesului persoanelor supuse acestui fenomen la anumite servicii sau facilități la care au dreptul. Aceștia dau exemplul persoanelor cu deficiențe de vedere (dar și al persoanelor care se deplasează cu ajutorul scaunului rulant sau al mamelor care au cărucioare), cărora le este restricționat, în primul rând, accesul în clădiri sau la servicii publice, din cauza lipsei accesibilizării spațiilor, iar, în cazul nevăzătorilor, a inexistenței unor proceduri administrative adaptate nevoilor lor. Restricționarea accesului unor persoane pe piața muncii este o altă fațetă a inegalității sociale pe care intervievații o aduc în discuție.

Spre exemplu, mie mi se pare că discriminarea are... se leagă foarte bine de accesul la spațiu. Și, adesea întâmpinăm și vedem probleme în care persoane nu au acces la instituțiile publice unde sunt nevoite să meargă să-și rezolve diferite probleme. Nu au acces, deci nu pot să intre. Asta pentru mine asta chiar înseamnă o discriminare. În situația de față, persoanele cu deficiențe de vedere, și asta este o problemă în sensul că ei nu au acces la diferite instituții din Cluj-Napoca, în sensul că nu li se oferă acele servicii accesibilizate. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Toate persoanele intervievate, fie în calitate de membru al echipei de implementare, fie în calitate de membri ai rețelei de specialiști „Orașul NeVăzut”, consideră că, în România, fenomenele discriminării și inegalității sociale se manifestă foarte pregnant, existând anumite grupuri expuse în măsură ridicată la acestea (cel mai frecvent fiind date drept exemplu persoanele cu dizabilități și cele de etnie romă). Cu toate că se remarcă progrese făcute în ultimii ani în sensul combaterii celor două fenomene, respectiv în sensul promovării incluziunii sociale a persoanelor din grupuri dezavantajate, inclusiv prin intermediul proiectelor FRDS, intervievații consideră că este nevoie în continuare de eforturi susținute în acest scop.

Unii dintre participanții la această etapă a studiului consideră că românii, în general, au multe prejudecăți, principalele motive pentru care se întâmplă acest lucru fiind lipsa de educație, dar și centrarea indivizilor pe propriile nevoi și mai puțin pe cele ale semenilor; mai mult, cu toate că s-au remarcat îmbunătățiri, procesul de combatere a discriminării și a inegalității sociale este abordat superficial de către autoritățile publice, conform altuia.

Pur și simplu din lipsa de educație… , în acest sens și din faptul că mai ales în ziua de astăzi oamenii sunt foarte centrați pe propriile nevoi și de puține ori sau rareori se gândesc și la ceilalți sau la existența altor categorii de oameni care nu sunt atât de avantajați de viață,

162

cum spuneam mai înainte, din punct de vedere al sănătății, social, cultural, etnic și așa mai departe. Deci cred că de la educație pornește totul! Și aici lucrurile ar trebui îmbunătățite. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Conform spuselor uneia dintre intervievate, eforturile de creștere a nivelului de conștientizare cu privire la existența și nevoile specifice ale persoanelor din categorii dezavantajate ar contribui semnificativ la combaterea fenomenelor sociale amintite mai sus.

O altă participantă consideră că proiectele derulate prin intermediul FRDS (inclusiv cel care face subiectul prezentului studiu de caz) au „tras semnale de alarmă” la nivelul autorităților locale și centrale cu privire la necesitatea elaborării unor strategii coerente în domeniu.

Cu toate că toți intervievații consideră că există persoane care beneficiază de un tratament diferit în societate, în sensul în care sunt supuse unor atitudini sau acțiuni discriminatorii, unii dintre aceștia nuanțează ideea tratamentului diferit al persoanelor, considerând că acesta se impune în funcție de nevoile indivizilor, pentru ca toți membrii societății să beneficieze de aceleași drepturi.

Cred că [oamenii] sunt [tratați] diferit [în societatea românească]. Adică ar trebui să fie diferit în funcție de nevoile pe care le au. Așa mi s-ar părea normal. Adică eu, comparativ cu o persoană cu deficiențe de vedere, eu fără deficiență... dacă am fi tratați la nivel egal înseamnă că ar trebui să folosim același acces în cadrul unei instituții, pe când el are nevoie de ceva în plus, ca să zic. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Suntem toți tratați diferit, dacă tot am vorbit de dizabilitate, nu neapărat pe asta se bazează discriminarea, într-un fel este și firesc să fim tratați diferit, dar nu discriminatoriu. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Procesul de combatere a discriminării și inegalității sociale este descris drept laborios și lent de către persoanele intervievate, mai ales atunci când vine vorba despre implicarea instituțiilor publice.

B. Rezultatele proiectului

Atât membrul echipei de implementare intervievat, cât și membrii rețelei de specialiști constituite în cadrul proiectului apreciază că acesta a fost unul de succes, cu un impact semnificativ asupra tuturor categoriilor de persoane incluse în grupul țintă. Impactul cel mai puternic, conform intervievaților, a fost asupra copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere, care, prin intermediul activităților proiectului, au reușit să își dezvolte anumite abilități, devenind, de asemenea, mai activi și mai deschiși la experiențe noi. Acest impact este cu atât mai valoros cu cât, conform spuselor membrului echipei de implementare intervievat, persoanele cu deficiențe de vedere au tendința de a se auto-izola, atât din cauza dificultăților pe care le întâmpină în deplasare (datorate, pe de o parte, lipsei accesibilizării spațiilor publice și, pe de altă parte, lipsei abilităților de orientare și mobilitate, în absența exercițiului), cât și din cauza interacțiunii dificile cu persoanele văzătoare.

În al doilea rând, s-a constatat un impact puternic în rândul văzătorilor, care au învățat cum să interacționeze cu persoanele cu deficiențe de vedere, în cadrul proiectului fiind elaborat

163

inclusiv un ghid în acest sens, cuprinzând indicații privind abordările recomandate în câteva contexte sociale (Ghid informativ – Pași mici pentru un ajutor potrivit).

[...] la copii și tineri am dezvoltat o serie de abilități de care chiar aveau nevoie pentru a fi activi și pe piața muncii și social și cultural – din orice punct de vedere. A fost aceea că am reușit să lucrăm și cu un grup... grupul țintă al văzătorilor – așa cum îl numeam noi în cadrul proiectului, în sensul că am reușit să sensibilizăm 800 de persoane cu privire la deficiența de vedere prin faptul că îi puneam în situația unei persoane cu deficiențe, ca să aibă un impact mult mai mare. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Elaborarea unui astfel de ghid a fost necesară din cauza lipsei de informații pe care persoanele văzătoare o au când vine vorba despre nevoile persoanelor cu deficiențe de vedere, cele dintâi neștiind cum să gestioneze interacțiunile cu cele din urmă. Membrii echipei de implementare au remarcat un efect de multiplicare a informațiilor cu care au intrat în contact persoanele văzătoare din grupul țintă: ei relatează cum participanții la activitățile proiectului împărtășeau informații cu membrii familiei sau cu cunoscuții lor, respectiv cum aveau ghidul informativ la îndemână pentru a-l arăta și altora.

În ghidul respectiv, practic, te învăța cum să te comporți în diferite situații cu persoana cu deficiențe de vedere și îmi povesteau acei tineri – am făcut o sesiune de sensibilizare cu studenții – și îmi povesteau că ei le păstrau în mașină sau așa... astfel încât atâta timp cât intrau cu alți tineri în contact și care nu știau despre proiectul nostru, le dădeau acel ghid și ziceau uite citește... uite dacă întâlnești o persoană cu deficiențe de vedere, cum trebuie să te comporți cu ea sau ce ajutor poți să-i acorzi astfel încât nici să nu-l superi, în sensul că adesea persoanele cu deficiențe sunt agasate pe stradă de ajutorul celor v... persoanelor văzătoare care nu știu cum să acorde un ajutor corect. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

O altă componentă importantă a proiectului, astfel, a constat în organizarea unor activități mixte, în cadrul cărora persoanele cu deficiențe de vedere și persoanele văzătoare au avut, în primul rând, ocazia să interacționeze și să comunice. Acestea au produs un impact semnificativ asupra ambelor grupuri țintă: copiii și tinerii cu deficiențe de vedere au căpătat încredere în ei înșiși, iar cei văzători au căpătat o înțelegere mai bună a situației nevăzătorilor, conștientizând în același timp că pot interacționa corespunzător cu aceștia într-o varietate de contexte.

Intervievații apreciază că activitățile din cadrul proiectului și-au atins scopul de a conștientiza, în primul rând, publicul general cu privire la obstacolele pe care le întâmpină persoanele cu deficiențe vizuale în viața de zi cu zi.

164

Proiectul a dus la îmbunătățirea calității vieții copiilor și tinerilor cu deficiențe de vedere prin dezvoltarea abilităților de orientare în spațiul urban, prin formarea unor alte „deprinderi de viață”, precum gătitul în condiții de siguranță, elemente de igienă personală și sănătate, dar și prin oportunitatea de a socializa cu persoane cu deficiențe vizuale și fără, deopotrivă. Membrii grupului țintă au participat la activități de petrecere a timpului liber diverse: excursii, tabere, plimbări cu bicicleta în tandem sau cu

hidrobicicleta, spectacole sau cursuri de dans.

Aceștia au beneficiat, de asemenea, de sesiuni de mentoring, de oportunități de internship, precum și de consiliere vocațională, în scopul integrării lor profesionale, participarea la activitățile proiectului ducând la angajarea unuia dintre tinerii cu deficiențe de vedere din grupul țintă. Mai mult, prin intermediul proiectului, beneficiarii direcți au avut acces la servicii de consiliere psihologică de grup sau individuală.

În sensul combaterii discriminării, un impact important l-a avut organizarea activităților mixte din cadrul campaniei „Ascultă Orașul NeVăzut”, la care au participat persoanele văzătoare și la care au asistat și alte persoane din spațiul public, fiindu-le stârnită curiozitatea. Activitățile de orientare (în care persoanele fără deficiențe de vedere erau legate la ochi și conduse de nevăzători) sau cinele pe întuneric au avut un rol important în sensibilizarea persoanelor incluse în grupul țintă, datorită exercițiului de empatie pe care l-au presupus.

În primul rând mi se pare prin acțiunile pe care le-am desfășurat prin campania noastră, s-a numit „Ascultă Orașul NeVăzut”, mi se pare... chiar au fost activități care au vizat combaterea discriminării, în sensul că persoanele văzătoare […] au înțeles sau mai degrabă au conștientizat acel sentiment... […] cum este să fii o persoană cu deficiențe de vedere. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

În urma derulării activităților proiectului, atât membrii rețelei de specialiști, cât și membrul echipei de implementare care au participat la studiu au remarcat un efect imediat în modul în care persoanele fără deficiențe de vedere se raportau la cele care au astfel de dizabilități. Mai mult, specialiștii înșiși, care nu au participat doar la întâlnirile rețelei, ci și la alte tipuri de activități mixte organizate, relatează impactul puternic pe care acestea le-au avut asupra lor, respectiv asupra felului în care înțeleg cum deficiențele de vedere afectează viața celor care suferă de ele.

Deci… mi s-a părut foarte… de foarte mare impact, mai ales că au avut și acțiuni în școli, au mers la copii și tineri în școli […] și pot să vă spun că au fost impresionați copiii și adolescenții de ce au văzut și… au mărturisit că vor… se vor raporta altfel și vor avea o altă percepție asupra acestor persoane cu deficiențe de vedere. Personal am participat și la o cină pe întuneric, activitate care a făcut parte tot din proiect […] unde efectiv a trebuit să mâncăm pe întuneric. A fost e experiență foarte frumoasă, dar în același timp extrem de… cum să spun, să găsesc cuvântul potrivit? Extrem de… puternică, pentru că nu îți poți

165

imagina, până nu experimentezi că există… există situații în care... da,... oamenii efectiv nu văd și trebuie să se descurce, să aibă abilități de viață egale cu ceilalți. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

În combaterea inegalității sociale a avut un rol important și dezvoltarea abilităților sus-menționate în rândul elevilor Liceului Special pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca și al tinerilor, întrucât acestea au dus la creșterea independenței lor.

Constituirea unei rețele de specialiști în vederea conceperii și monitorizării consecvente a planului de acțiune menit să diminueze fenomenul de discriminare în județul Cluj este văzută de intervievați drept o realizare importantă în direcția prevenirii excluziunii sociale, cu impact pe termen scurt, mediu, dar și lung în lupta împotriva discriminării și excluziunii sociale a persoanelor cu deficiențe de vedere. Mai mult, date fiind mediile și organizațiile diferite din care provin acești specialiști, mesajele proiectului au reușit să penetreze, prin intermediul membrilor rețelei, în zone numeroase ale societății, atât din mediul public, cât și din cel privat. Cu precădere prin intermediul implicării actorilor din mediul public, persoanele intervievate se așteaptă ca, în viitor, activitatea rețelei să genereze schimbare la nivel sistemic.

Cred că acest gen de proiecte trebuie să continue și acesta... sigur, fiind un proiect, a avut un început și un final, dar practic impactul lui este pe termen lung și sunt convinsă că odată creat acest hub de această comunitate a actorilor sociali publici și privați, care au discutat despre acest fenomen, sunt convinsă că o mare parte din ceea ce s-a adus la cunoștința autorităților locale s-a realizat sau a început să se lucreze la aceste aspecte. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Intervievații din cadrul rețelei de specialiști nu consideră că au existat activități în proiect care să nu fi avut impactul scontat sau care să fi fost mai puțin utile pentru grupul țintă. Mai mult, activitățile au avut loc cu adevărat și nu au fost concepute în mod formal, ci de așa manieră încât să obțină rezultate concrete în îmbunătățirea calității vieții beneficiarilor direcți. Membrii rețelei de specialiști consideră că un factor care a contribuit atât la succesul, cât și la impactul acestui proiect a fost orientarea spre beneficiar demonstrată de echipa de implementare. Conform spuselor uneia dintre intervievate, în proiectele cu finanțare nerambursabilă se întâmplă frecvent ca promotorii proiectului să fie nevoiți să dedice mai multe resurse birocrației decât activităților destinate grupului țintă, dar în cazul acestui proiect nu a fost cazul.

Este un proiect în care lucrurile s-au întâmplat. Și asta pentru mine a contat foarte mult, pe lângă echipa de implementare, pe lângă relația pe care au reușit să o creeze între noi, noi fiind în număr de foarte mulți specialiști în rețeaua respectivă... am apreciat foarte mult orientarea spre beneficiar, pentru că în proiectele astea îi foarte dificil să îți faci timp să lucrezi și cu grupul țintă, din cauza birocrației. Dar la fiecare activitate a noastră, la fiecare întâlnire, ni se... prezentau și împărtășeam lucruri care se întâmplau cu adevărat și lucruri care, care simțeai așa că au un scop și-un rol. Pentru mine asta a contat foarte mult și, asta era motivația mea de a participa la întâlniri, de a-mi rupe din timpul meu personal și de a merge la întâlnirile rețelei pentru că simțeam că lucrurile se întâmplă. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

166

Cooperarea actorilor locali în implementarea proiectului este descrisă în termeni pozitivi de către toate persoanele intervievate; membrul echipei de implementare intervievat își declară mulțumirea față de sprijinul primit din partea tuturor colaboratorilor, fie că au fost din mediul public sau din mediul privat. Unul dintre specialiști relatează cum una dintre activitățile rețelei a constat în elaborarea unui memoriu privind calitatea vieții persoanelor cu deficiențe vizuale, adresat autorităților

publice locale, iar reprezentanții acestor instituții s-au dovedit foarte receptivi.

Mi s-a părut că au activat, într-un mod foarte eficient, actorii publici și privați locali, membri ai acestui proiect… deci s-au activat acești actori publici și privați și… la un moment dat, știu că am participat la o întâlnire în care s-a discutat, pe baza unui memoriu pe care membrii proiectului l-am elaborat și urma să îl înmâneze autorităților locale, memoriu în care practic era vorba despre calitatea vieții acestor persoane atât din punct de vedere obiectiv, al condițiilor de viață în general și de acces la diverse servicii, dar și de integrarea lor în comunitate și de felul în care aceștia sunt percepuți de ceilalți membri ai comunității și de felul în care ei experimentează zi de zi, deci și partea subiectivă […]. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Relația de colaborare din cadrul rețelei de specialiști este descrisă drept foarte bună, iar nivelul de implicare al membrilor săi drept ridicat. Una dintre intervievate, care a avut dizabilități în copilărie, declară că a fost impresionată de climatul creat în cadrul rețelei, aspect facilitat de cooptarea unui specialist cu rolul de a înlesni colaborarea membrilor săi.

Eu sunt o persoană cu, care a avut dizabilități, când eram mică, chiar de vedere, și am găsit între specialiștii noștri o, o deschidere foarte faină și... m-am simțit confortabil să povestesc despre mine și am simțit că lucrurile pe care le-am împărtășit au și ajutat cumva pe ceilalți să înțeleagă mai multe despre situația asta, iar la începutul întâlnirilor am avut un specialist care a venit ca să, să compacteze grupul pentru că eram oameni din instituții diferite care se cunoșteau așa din vedere, dar nu interacționasem așa, în formulă așa de mare, iar doamna care a avut la dispoziție câteva întâlniri pentru noi, mie mi-a schimbat viziunea și percepția despre multe lucruri și... o să-i fiu veșnic recunoscătoare și o să-mi amintesc mereu de dânsa. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Prin intermediul acestui proiect, persoane din domenii diferite de activitate (cu precădere în zona asistenței sociale), dar care împărtășeau aceeași misiune au avut ocazia să se cunoască, să facă schimb de cunoștințe, respectiv să se sprijine reciproc în activitatea desfășurată în sensul creșterii incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate.

Cu toate că majoritatea persoanelor intervievate nu cunosc detalii privind impactul unor alte proiecte FRDS, apreciază că Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiențe de vedere a

167

fost printre cele reușite, al cărui impact va fi resimțit și după sfârșitul perioadei de implementare, atât prin multiplicarea informațiilor cuprinse în campania de conștientizare și sensibilizare, cât și prin intermediul rețelei de specialiști constituite, a cărei activitatea va continua. Membrul echipei de implementare aduce drept argument pentru succesul proiectului ușurința cu care s-au identificat beneficiarii direcți ai proiectului, lucru care, din experiența sa, este dificil în cazul altor proiecte similare.

Nu pot să compar, pentru că nu cunosc foarte bine proiectele anterioare care s-au desfășurat pe... pe această temă, dar categoric a fost un proiect de succes, așa cum îi și spune numele și ce-a rămas […] în termeni de impact, este rețeaua aceasta care... […] s-a creat și este... vie această rețea, pentru că este formată din instituții importante, asociații de profil, care doresc să pună la dispoziție experiența pe care o au... mă rog, directă sau indirectă și să susțină cumva chiar și după încheierea proiectului, unele dintre activitățile începute. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Adică, față de alte proiecte unde de obicei reușești să strângi numărul pe care ți-l propui, aici totul a fost peste așteptări. Și grupul țintă am avut mult mai multe persoane în grupul țintă decât ne-am stabilit. Copiii erau interesați, la fel au auzit că... noi in principiu am avut niște criterii de selecție, au auzit că o să lucrăm cu cei mai mari – că acolo este nevoie, dar și cei mici și-au dorit. La un moment dat chiar am făcut un act adițional prin care am redus grupa de vârstă ca să intre și cei de la vârsta de la 10 la 12 ani pentru că erau foarte interesați. Mă gândesc că dacă activitățile nu ar fi fost benefice pentru ei, nu cred că ar fi participat într-un număr atât de mare. Cred că numărul reflectă clar impactul pe care l-a avut. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

C. Principii utilizate în serviciile furnizate grupurilor dezavantajate

Respectarea principiului non-discriminării în implementarea acestui proiect a fost asigurată, în primul rând, prin implicarea unor persoane cu deficiențe de vedere în echipa de implementare; experiența lor a fost utilizată în design-ul activităților proiectului, precum și în abordarea beneficiarilor direcți. Participanții la studiu se declară foarte mulțumiți de modul în care s-a asigurat respectarea principiului non-discriminării în relația cu beneficiarii direcți ai acestui proiect, în contextul centrării pe beneficiar a echipei de implementare amintită și mai sus.

Că în cadrul echipei de implementare noi am avut angajați persoane cu deficiențe. Până la urmă asta mi s-a părut și că ideea integrării, cumva pusă în practică ca la carte, este ca o echipă de proiect să lucreze așa, o parte văzători, o parte persoane cu deficiențe de vedere tocmai ca să-i ajutăm și pe ei în procesul de integrare. Deci, mi se pare că undeva la jumătate-jumătate am fost din echipă. Am fost în jur de 20, iar nu chiar jumătate, undeva la un sfert dintre ei au fost persoane cu deficiențe, angajate în proiect. Deci ei și-au desfășurat activitățile. Bineînțeles, au avut nevoie de asistență pentru asta, adică cel puțin o persoană văzătoare era prezentă la activitate... (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Participanții la studiu consideră că este absolut esențială respectarea acestui principiu în cadrul proiectelor care vizează promovarea incluziunii sociale, cu toate că, una dintre

168

intervievate consideră că definirea unor categorii foarte restrictive de beneficiari direcți poate constitui, în anumite cazuri, o formă ușoară de discriminare inerentă a proiectelor FRDS și nu numai.

O situație incompatibilă cu respectarea principiului anti-discriminării pe care o relatează membrul echipei de implementare, însă, este imposibilitatea unui coleg al său, care este nevăzător, să participe la un curs în străinătate oferit de FRDS reprezentanților organizațiilor care au obținut finanțarea proiectelor, din cauza lipsei unor opțiuni de decontare a cheltuielilor pentru însoțitorii persoanelor cu dizabilități.

Reprezentantul promotorului proiectului spune că a urmărit lista proiectelor care au fost selectate pentru a obține finanțare prin intermediul programului CORAI și că, în opinia sa, acestea aveau la bază idei inedite și promiteau să aibă un impact important asupra grupurilor țintă.

Mi se pare că proiecte am mai văzut și am tot urmărit lista și cu alte proiecte care s-au desfășurat la nivel național. Ce tipuri de proiecte au finanțat și mi se pare că au fost alese foarte cu grijă aceste proiecte și cu impact foarte mare. Ideile proiectelor erau inedite. Nu știu dacă într-un proiect de genul fonduri structurale, dau un exemplu, ar fi fost implementată o astfel de idee. Și idei foarte bune și cu impact asupra grupului țintă. Impact imediat. Nu trebuie să așteptăm o perioadă destul de lungă să... nu știu... să vedem impactul. Deci l-am văzut imediat. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Din perspectiva specialiștilor care au constituit grupul țintă a proiectului, o garanție privind respectarea principiului non-discriminării în implementarea proiectului de față o reprezintă profesionalismul echipei de implementare.

Neavând contact direct cu alte proiecte care au primit finanțare în cadrul acestui program sau al altora gestionate de FRDS, aceștia nu exprimă opinii privind impactul lor privind perspectiva unui tratament egal și nediscriminatoriu.

Una dintre persoanele intervievate consideră că inclusiv modul mai puțin birocratic de administrare a proiectelor gestionate de FRDS (comparativ cu cele finanțate prin fonduri structurale) contribuie la respectarea principiului non-discriminării în derularea acestora, întrucât creează premisele pentru promotorii proiectelor să se concentreze pe ceea ce este cu adevărat important, anume impactul real al activităților asupra grupurilor țintă.

Deci ce am observat eu la... la aceste, aceste proiecte este faptul că într-adevăr sunt documente pe care trebuie să le folosești ca documente justificative, dar ți se alocă, ți se acordă timp și pentru partea de interacțiune care într-un proiect, părerea mea, este cea mai importantă. Poți tu să ai o grămadă de liste, poți să ai o grămadă de documente dacă

169

nu ai interacțiunea cu, cu persoana pentru care s-a scris proiectul ăsta. Iar legat de, de modul în care FRDS gestionează implementarea proiectelor asta aș putea să spun că am apreciat, că ni s-a dat ocazia să interacționăm foarte mult cu beneficiarii. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Intervievații reiterează, cu încredere, în acest punct al discuției, cum că proiectul Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiențe de vedere a avut un impact semnificativ în creșterea incluziunii sociale a beneficiarilor direcți.

Concret, prin... uitați! Prin activitățile care s-au desfășurat unu la unu, cu tineri și... tineri văzători și tineri nevăzători.... prin faptul că dacă primăria a început să... în urma identificării nevoilor și problemelor persoanelor cu dizabilități de vedere a început să... schimbe aspecte care țin de viața lor... respectiv gradul de accesibilitate la mediul înconjurător, la căi de acces, la trotuare, la treceri de pietoni, la clădiri publice, la parcuri, la oportunitățile de petrecere a timpului liber, la spații de joacă pentru această categorie de persoane... deci cred că, la modul foarte concret, acești oameni și-au îmbunătățit calitatea vieții, respectiv sunt integrați, sunt mulțumiți de viața lor... sau mai integrați, mai mulțumiți de viața lor, relaționează altfel cu semenii lor, se simt parte din comunitate și pot lua până la urmă decizii ca orice om, ca orice cetățean. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

D. Bune practici și capacități ale furnizorilor de servicii sociale și ale autorităților locale

Cu privire la nivelul de cunoștințe al profesioniștilor care lucrează cu grupuri dezavantajate în aplicarea principiilor non-discriminării, reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale, persoanele intervievate consideră că există loc de îmbunătățire, dar că, în general, acești specialiști sunt bine pregătiți, iar gradul lor de implicare și de interes determină succesul acțiunilor pe care le întreprind în activitatea lor. Conform spuselor persoanelor intervievate, lucrul cu persoanele dezavantajate presupune eforturi continue de informare, dar mai ales alocarea de timp pentru a interacționa îndeaproape cu acestea și pentru a le cunoaște nevoile.

În ceea ce privește nivelul de pregătire al specialiștilor implicați în proiect, fie că au fost membri ai echipei, fie că au fost membri ai grupului țintă, intervievata care reprezintă promotorul proiectului declară că s-a acordat o atenție deosebită selecției persoanelor care au fost implicate în proiect, în scopul de a asigura că acestea au experiența și cunoștințele relevante pentru îndeplinirea scopurilor proiectului.

Pe proiect am avut persoane angajate – vreau să zic că a fost foarte importantă recrutarea acestora. […] de exemplu […] expertul care era responsabil de rețea. […] este o persoană care lucrează la Universitatea Babeș-Bolyai, la departamentul de psihologie specială, deci cumva cunoștea foarte bine lucrurile legate de categoria de grup țintă și problemele care vin legate de ea. În sensul că discriminarea, un fel de discriminare, cum poți să faci să realizezi o integrare corectă și... […] pe lângă experții care au venit de la Direcția de Asistență Socială, și ei lucrând cu persoane cu dizabilități. […] pot să spun că cei cu care am lucrat în cadrul echipei cunoșteau foarte bine acest aspect, problema discriminării a

170

fost abordată în mai multe întâlniri ale rețelei. Specialiștii erau pe... înțelegeau foarte bine despre ce se discută și problemele care se pun și cum trebuie să rezolve această situație. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

O practică utilizată de specialiști în sensul respectării și aplicării principiilor non-discriminării, reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale constă în diseminarea și multiplicarea informațiilor în medii diferite, pe lângă campania de conștientizare derulată în cadrul proiectului. Mai mult, asigurarea interacțiunii directe între persoanele cu dizabilități și persoanele care nu au avut contact cu astfel de afecțiuni sau cu persoane care suferă de ele s-a dovedit, în experiența intervievaților, o modalitate foarte eficientă de creștere a conștientizării și de sensibilizare cu privire la incluziunea socială a persoanelor care suferă de dizabilități.

Poate că sunt... lumea mă poate percepe ca fiind agasantă, dar eu am grijă să povestesc tuturor despre... proiectele noastre, despre lucrurile care se fac, încerc să implic cât mai multe persoane în, în activități, gândesc cât mai multe lucruri care să presupună interacțiunea persoană cu dizabilități – persoană fără dizabilități că pentru asta sunt eu orientată... eu, eu cred că persoanele care sunt discriminate, în special persoanele cu dizabilități, sunt foarte dornice de a, de interacțiune, nu sunt limitate, nu vor să stea în carapacea proprie, ci din contră, copiii nevăzători, de exemplu sunt foarte deschiși spre orice. Dacă mergi cu aceeași activitate la o clasă de copii fără dizabilități vei primi mult mai multă reticență decât... de la cei cu dizabilități și atunci eu cred că pe partea asta sunt eu implicată de a, de a face așa un matching între persoanele cu probleme și cele care sunt considerate normale. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Activitățile derulate în cadrul proiectului de promotorul proiectului și partenerii săi au reunit diverse modalități de atingere a acestor deziderate:

Promovarea atitudinilor incluzive în rândul publicului:

Diseminarea informațiilor despre deficiențele de vedere în rândul câtorva publicuri țintă relevante prin intermediul mass media și on-line media (apariții la emisiuni televizate, spot radio, spot video);

Elaborarea unui ghid de interacțiune cu persoanele cu deficiențe de vedere și distribuirea a 1000 de exemplare;

Elaborarea unui ghid de bune practici privind incluziunea și integrarea socială a persoanelor cu deficiențe de vedere, cu conținut adaptat pentru fiecare categorie de public vizat: elevi, studenți, angajatori, autorități publice;

Organizarea unor activități mixte.

Îmbunătățirea cunoștințelor experților implicați în proiect:

Organizarea unui seminar internațional, în cadrul căruia specialiști din Belgia au descris strategiile abordate de ei în lucrul cu persoanele cu deficiențe de vedere;

Întâlniri periodice ale rețelei, în scopul schimbului de informații și de idei.

171

Dezvoltarea unor deprinderi și abilități pentru o viață independentă în rândul elevilor cu deficiențe de vedere:

Activități de orientare și mobilitate în spațiul urban; Activități de integrare profesională; Activități de dobândire a unor deprinderi utile: gătit, igienă personală etc. Consiliere psihologică; Activități de petrecere a timpului liber și de socializare.

Membrul echipei de implementare intervievat descrie informațiile dobândite în cadrul seminarului internațional drept foarte utile pentru specialiștii care au participat. Drept practici sau principii prezentate de colaboratorii belgieni, intervievata consideră că sunt demne de menționat concentrarea pe accesibilizarea mediului fizic și pe dezvoltarea mobilității, pe integrarea lor profesională, respectiv pe modalități accesibile de petrecere a timpului liber.

Cooperarea între actorii cheie pentru respectarea și aplicarea principiilor non-discriminării, reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale este descrisă în termeni pozitivi de către persoanele intervievate, fiind date drept exemplu întâlnirile dintre stakeholderi organizate în cadrul acestui proiect, unde au avut ocazia să facă schimb de informații și de idei, respectiv să identifice modalități de colaborare eficientă.

Am apreciat foarte, foarte mult interesul celor din PONTES și DASM de a ne aduna într-un singur loc pe oameni din foarte multe domenii... sociale, dar din locuri diferite, inclusiv autorități locale, aeroport, primărie, consiliu local, ceea ce ne-a adus cumva la un loc și ne-am putut spune of-urile, și ei, că și ei au, cei din consiliul local de exemplu sau din primărie au, ar putea să spună că le-ar plăcea o altfel de colaborare sau au lucruri pe care le-am putea îmbunătăți în relația noastră, dar și noi ca actori sociali am avut ocazia de a afla mult mai multe lucruri despre modul în care se gestionează lucrurile la nivel local, am putut interacționa, am venit cu sugestii, am primit sprijin din partea reprezentanților primăriei care au fost implicați în proiect, spre exemplu. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Conform supuselor intervievaților, a existat o bună colaborare între reprezentanți ai sectorului public și ai celui privat, cu atât mai mult cu cât proiectul în sine a fost derulat de un parteneriat de organizații din ambele medii. Intervievații consideră că astfel de modele de colaborare vor putea fi replicate cu succes și în proiecte viitoare.

[…] părerea mea este că există o colaborare bună și exemplu este acest proiect […] derulat practic de un ONG, de Asociația Pontes, de primărie prin Direcția de Asistență Socială și Medicală și de Asociația Studenților Creștini Ortodocși, care practic este un alt ONG. […] multe exemple de proiecte se pot da, în care există o foarte bună colaborare între mediul privat și între instituțiile publice și după cum s-a văzut și am menționat deja de nu știu câte

172

ori, a fost... acesta a fost un proiect de succes. Deci cred că aceste bune practici pot fi diseminate și am credința că există... [...] în multe localități din țara noastră acest gen de cooperare. La nivel central nu știu să vă spun și mă abțin să dau un răspuns, deci... cel puțin la nivel local colaborarea este una de succes și există un context foarte favorabil desfășurării de proiecte în acest cadru de parteneriate public – privat. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Una dintre persoanele intervievate în calitate de membru al rețelei, care deține o funcție într-o instituție publică, declară că, în urma implicării sale în activitățile proiectului, și-a creat numeroase relații de colaborare cu experți din mediul privat, ceea ce pe viitor va facilita interacțiunile profesionale sau personale pe care le vor avea.

Da, pentru că s-a închegat bine echipa. Și... poate dacă nu-mi permiteam înainte să sun pe cineva de la asociația nevăzătorilor, acum îmi permit. Îl cunosc, știu, pot să sun direct și să cer un sfat sau să cer o informație. Și așa și ei înspre mine. E reciproc. (ISS02, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

În contextul discuției despre exemple de bune practici pe care le-ar putea prelua autoritățile publice locale sau centrale, unii participanți amintesc centrarea pe beneficiar și nu pe documente drept un principiu care ar trebui aplicat în proiectele cu finanțare nerambursabilă destinate reducerii inegalității sociale și promovării incluziunii sociale, nu doar în cele derulate prin intermediul FRDS.

Constituirea rețelei de specialiști este un alt exemplu de bună practică pe care unul dintre intervievați îl recomandă spre replicare în alte proiecte, pe viitor. Bineînțeles, se impune o selecție atentă a experților implicați, pentru a asigura un mix oportun de experiență și competențe, precum și investirea de resurse în consolidarea relațiilor dintre membrii săi. Însă, odată constituită o astfel de rețea puternică, intervievata consideră că impactul acțiunilor anti-discriminare se va perpetua pe termen lung.

O metodă bună mi se pare acțiunea aceasta de tip rețea. În sensul în care efectiv strâng la masă specialiști care împreună își dau seama... deci ni s-a părut foarte important faptul că ei au conștientizat că acolo împreună pot realiza foarte multe lucruri în bine pentru persoanele... pentru grupul nostru țintă. Decât dacă ar fi realizat acea activitate individual. Adică comunicând, împărtășind experiențele lor a ajutat foarte, foarte mult. […] Foarte importantă e rețeaua. Aduce foarte multe aspecte pozitive și pe termen lung produce impact. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Adoptarea de măsuri care să aibă în vedere îmbunătățiri concrete ale infrastructurii sau ale amenajării spațiului urban sunt o altă idee pe care intervievații o propun în același context, mai ales în legătură cu integrarea socială și creșterea mobilității persoanelor cu dizabilități.

173

Din perspectiva combaterii atitudinilor discriminatorii sau excluzive, participanții recomandă crearea contextelor în care publicul larg să aibă ocazia să interacționeze direct cu membrii ai grupurilor supuse excluziunii sociale, pentru maximizarea impactului eforturilor de conștientizare și sensibilizare.

Concentrarea acțiunilor autorităților publice asupra creării condițiilor integrării profesionale a grupurilor dezavantajate ar constitui o altă bună practică recomandată de intervievați. Mai mult, acest tip de integrare a lor ar duce la reducerea cheltuielilor alocate protecției sociale de la bugetul de stat.

Creșterea vizibilității existenței acestor probleme la nivel comunitar și la nivel de țară și promovarea de la nivel central a persoanelor cu dizabilități, în rândul instituțiilor publice, dar și private, tocmai cu acest scop al creșterii incluziunii sociale, dar și al... în special a incluziunii pe piața muncii practic a acestor persoane. Deci aici cred că autoritățile centrale au un rol foarte activ, la dezvoltarea aceasta practic... socială și economică a acestor persoane și la integrarea lor... deci... trecând puțin de non-discriminare, mai mult! A-i ajuta pe acești oameni să găsească locuri de muncă și să nu mai fie dependenți, pentru că până la urmă despre asta este vorba: să se reducă costurile existenței... costurile asociate acestor probleme. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

E. Interesul și capacitatea grupului țintă de a accesa serviciile sociale furnizate prin proiect

Interesul persoanelor din grupul țintă pentru a accesa serviciile furnizate prin proiectul de față este descris de către intervievați drept foarte ridicat. Cunoscând puține informații despre derularea altor proiecte finanțate de FRDS, unora dintre respondenți le este mai la îndemână să se raporteze la proiectul în care au fost implicați, iar în acest caz nu au fost întâmpinate probleme în generarea interesului în rândul categoriilor incluse în grupul țintă (persoane nevăzătoare/slab văzătoare, factori de decizie și specialiști din mediile public și privat, reprezentanți ai grupurilor de cetățeni, părinți ai copiilor sau tinerilor cu deficiențe de vedere, cadre didactice, respectiv persoane văzătoare).

Cei mai interesați de participarea la activitățile proiectului au fost copiii și tinerii cu deficiențe de vedere. În scopul trezirii interesului acestei categorii de beneficiari direcți, una dintre intervievate consideră că este esențial ca, pe lângă informarea cu privire la serviciile de care pot beneficia, persoanele din grupul țintă să fie și motivate de beneficiile pe care le pot avea, iar acest lucru se poate face prin conceperea unor activități care să le fie cu adevărat utile. Iar acest aspect, precum și utilitatea proiectelor sunt determinate în pondere foarte ridicată de nivelul de implicare și de interes al membrilor echipelor de implementare, în opinia uneia dintre intervievate.

Cred că trebuie mai mult de atât, mai mult decât să fie informați... să fie și motivați... adică să își găsească o motivație personală în a participa la diferite tipuri de activități și cred că... fiind pe „piața proiectelor” nu foarte multe proiecte care adresează la modul direct diferite categorii de beneficiari cu diferite probleme sau dizabilități... cred că ei sunt deschiși să acceseze serviciile oferite prin proiecte și cred că se bucură efectiv că cineva s-

174

a gândit la ei, că se realizează ceva pe termen scurt, dar și lung. (ISS04, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Una dintre specialistele din rețea intervievate declară că, din experiența sa, deschiderea și interesul crescut din partea beneficiarilor direcți sunt elemente comune în cazul proiectelor derulate prin intermediul FRDS. Intervievata care a făcut parte din echipa de implementare este de acord cu această idee, considerând că proiectele FRDS, în general, au fost unele care au răspuns unor nevoi reale ale beneficiarilor direcți, iar aceștia, constatând utilitatea, au ales să participe.

Mi se pare că lucrul ăsta și dacă îmi amintesc foarte bine, în general proiectele care au vizat copii și tineri au... practic au fost finanțate tot felul de idei prin care să sprijine componenta asta emoțională, ca să zic așa, a copiilor și tinerilor. Să-și dezvolte abilități, să devină independenți, să devină activi pe piața muncii. Și cred că asta într-adevăr i-a interesat. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Având în vedere că în proiectul care face subiectul prezentului studiu de caz partenerii promotori au fost cei care au contactat beneficiarii direcți, una dintre participantele la studiu consideră că modalitățile prin care poate crește nivelul de informare și de pregătire a beneficiarilor direcți este cu sprijinul promotorilor proiectelor, care să facă eforturi pentru a-și crește propria vizibilitate, pentru ca astfel informațiile să ajungă la cât mai multe persoane direct sau indirect interesate.

În cazul proiectului de față, nu au fost întâmpinate dificultăți în contactarea sau constituirea grupului de beneficiari direcți, întrucât toți copiii cu deficiențe de vedere au fost selectați din colectivul de elevi al Liceului Special pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca; acestora li s-au adăugat tineri pe care asociația îi avea în bazele de date în urma unor activități derulate anterior.

Activitățile din cadrul proiectului Pașaport de succes pentru copii și tineri cu deficiențe de vedere au fost proiectate în urma consultării cu persoane nevăzătoare, pentru a asigura utilitatea lor pentru beneficiarii direcți.

În momentul în care am început să punem bazele proiectului, să inițiem ideea de proiect, am avut o serie de întâlniri cu reprezentanți, să zic așa, din partea grupului țintă. Care au participat și care și-au exprimat nevoile față de... nevoile și problemele care aveau nevoie să fie rezolvate cât de repede. Și practic activitățile proiectului au fost construite strict pe acelea prezentate în cadrul întâlnirilor din perioada scrierii proiectului. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Participanții la interviuri sunt de părere că beneficiarii proiectului de față sunt mai pregătiți să acceseze servicii sociale furnizate de autorități și ONG-uri, deoarece, în urma participării la activități au cunoscut oameni și și-au creat o rețea de contacte care îi pot sprijini atunci când au nevoie de identificarea sau accesarea unor astfel de servicii de care au nevoie. Aceștia, la rândul lor, oferă aceste informații și altor potențiali beneficiari.

Deci sunt convinsă că, chiar și peste 2-3 ani, pot fi contactată de o persoană cu care am interacționat, pentru a-mi prezenta o anumită situație. Mi s-a și întâmplat […] Am fost contactată de o mămică a unui copil care a primit numărul de la asistentul de la școală

175

pentru că era interesată de anumite activități oferite de [fundație] de exemplu. Deci, se creează așa o rețea din asta, dacă tot vorbim de rețele, o relație faină de comunicare în care tu devii accesibil și prin proiectele astea te faci vizibil persoanelor care au nevoie de tine. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

În ceea ce privește comunicarea publică în cadrul proiectului, conform regulilor de finanțare prin programul CORAI, membra echipei de implementare intervievată declară că a fost foarte mulțumită de modul în care informațiile relevante au fost diseminate de către promotorii proiectelor.

Și aici mi se pare că partea de informare și publicitate a FRDS-ului a fost foarte bine pusă la punct. În primul rând, a existat o persoană care s-a ocupat de această parte. Fiecare dintre noi, dintre promotorii de proiect am fost obligați să creăm o pagină de... un site, o pagină de Facebook în care la care să aibă acces. Limba română, limba engleză. Mi se pare că beneficiarii au avut de unde să-și ia informația. În cazul nostru, persoanele cu deficiențe de vedere chiar accesează foarte mult calculatorul și se folosesc de ea și practic a fost accesibilă. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Mai mult, aceasta declară că a găsit foarte util site-ul programului CORAI, care conține resurse utile, informații despre toate proiectele care au beneficiat de finanțare, respectiv trimiteri către site-urile acestora. În opinia sa, aspectele ce țin de comunicare în cadrul programului CORAI au fost foarte bine proiectate și implementate.

F. Recomandări pentru îmbunătățirea proiectelor FRDS

În general, persoanele intervievate sunt mulțumite de modul în care operatorul de program gestionează relația cu promotorii proiectelor, precum și de condițiile de finanțare, mai ales în comparație cu felul în care stau lucrurile în cazul accesării fondurilor structurale. Cei mai mulți dintre aceștia consideră că, atât timp cât FRDS își continuă această activitate în același mod în care a făcut-o până acum, ei au foarte puține recomandări de îmbunătățire.

Nu știu dacă aș face neapărat niște recomandări, în sensul în care mie mi se pare că a fost destul de... adică a fost foarte bine cum... libertatea pe care am avut-o în partea de implementare și partea de management. Ofițerii au fost foarte aproape de noi. Ne-au ajutat foarte mult pe partea de implementare, un pic fiind diferite de fondurile structurale. Noi, cei care am lucrat pe fondurile structurale, încă avem multe reminiscențe de acolo și nu puteam să (râde) trecem mai departe. Lucrurile mi se pare că au fost foarte, foarte bine puse la punct. […] (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

Nu-s eu în măsură să fac recomandări dar dacă... merg lucrurile așa cum au mers în proiectele astea în care am fost eu implicată, e mai mult decât perfect. Să... să continue așa și să aibă mai multă încredere în noi pentru că sunt oameni care chiar își doresc să... să facă lucrurile să meargă bine și să... să ne sprijine. (ISS03, beneficiar specialist, Cluj-Napoca)

Cu toate acestea, una dintre intervievate recomandă găsirea unei soluții pentru ca persoanele cu dizabilități care fac parte din echipele de implementare și care ar putea beneficia de cursuri în străinătate decontate de FRDS să poată participa la acestea împreună cu însoțitorii lor.

176

Singura chestie pe care chiar asta aș putea să le-o recomand este să rezolve într-adevăr problema cu persoanele cu deficiențe și însoțitorii lor, pentru că ei devin tot mai interesați. […] Probabil că aici, un pic poate dacă ar putea să lucreze și să facă o propunere, ei fiind un organism interimar, către granturile SEE ar fi foarte bine. (ISS01, membru echipă implementare, Cluj-Napoca)

O altă participantă la studiu recomandă îmbunătățirea procedurilor de evaluare și de monitorizare a desfășurării proiectelor, precum și oferirea de suport specializat în implementarea acestora, pentru fiecare arie specifică de activitate cuprinsă în acestea. O altă recomandare din partea aceleiași persoane este adăugarea de noi categorii de beneficiari direcți sau de grupuri țintă pentru proiectele eligibile, pentru a beneficia cât mai multe persoane de sprijinul acordat prin participarea la proiecte. Aceasta adaugă, în concluzie, că sprijinul oferit de FRDS diferitelor organizații care implementează proiecte este foarte binevenit, iar proiectele finanțate au un impact real asupra vieții beneficiarilor direcți.

177

Studiu de caz: Parteneriate active pentru incluziunea școlară a copiilor cu

cerințe educaționale speciale

Asociația FDP - Protagoniști în educație, București


Proiectul Parteneriate active pentru incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale, derulat de Asociația FDP – Protagoniști în educație, în parteneriat cu Asociația RENINCO România și Casa Corpului Didactic București, având ca scop dezvoltarea și implementarea unui set de măsuri de combatere a excluziunii școlare și sociale a copiilor și tinerilor cu CES din București, a avut trei perioade de implementare, cea inițial contractată, 26 mai 2015 - 30 aprilie 2016, și două prelungiri: 10 mai 2016 – 30 iunie 2016 și 1 august – 31 ianuarie 2017. Proiectul a fost implementat în regiunea București – Ilfov.

Obiectivele specifice ale proiectului au fost:

Îmbunătățirea nivelul cunoștințelor și practicii actuale în domeniul educației copiilor cu CES a 345 profesioniști;

Creșterea nivelului de informare și sensibilizare a 250 de părinți/tutori ai copiilor și tinerilor cu CES sau la risc din București cu privire la dreptul la educație al copiilor și tinerilor cu CES, cu scopul prevenirii discriminării și excluziunii școlare a acestora.

Activitățile principale prevăzute ale proiectului au fost:

Realizarea unei programe de formare pentru profesioniștii care lucrează cu copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale;

Crearea unui toolkit multimedia resursă pentru profesioniști (CCD, RENINCO) și testarea acestuia pe 80 profesioniști formați;

Elaborarea unei metodologii privind combaterea discriminării și excluziunii școlare a copilului și tânărului cu CES;

Realizarea unei cercetări privind modul în care cadrul legislativ și practicile școlare sprijină combaterea discriminării și excluziunii sociale a copiilor și tinerilor cu CES;

Realizarea unei campanii de informare/sensibilizare a părinților/tutorilor cu CES (644 părinți, 41 școli);

Formarea a 30 de specialiști de la nivelul echipelor pluridisciplinare din școli;

Asigurarea follow-up-ului pentru implementarea metodologiei de prevenire a discriminării și promovarea incluziunii școlare în 12 școli din București prin experții FDP și RENINCO;

178

Întâlniri ale echipelor cu experți FDP, RENINCO de două ori/școala și demararea de planuri educaționale adaptate pentru copiii cu CES participanți la grupuri/ateliere;

Furnizarea de servicii de sprijin (asistența socială și consiliere) pentru 52 de copii/tineri cu CES și părinții acestora;

În fiecare școală au fost realizate grupuri de suport cu părinții copiilor cu CES și ateliere de lucru mixte părinți/copii;

Realizarea și multiplicarea unui ghid pentru părinți privind incluziunea școlară a copiilor cu CES realizat de FDP și RENINCO;

Realizarea unei rețele de profesioniști (cadre didactice, consilieri școlari, profesori de sprijin și alții) care lucrează cu copii /tineri cu cerințe educaționale speciale, structurată și funcțională.

Rezultatele proiectului au constat în:

Crearea și funcționarea unei rețele de 10 profesioniști implicați în incluziunea școlară a copiilor cu CES;

Realizarea, acreditarea și pilotarea unei programe de formare pentru profesioniștii din domeniu;

Formarea a 400 profesioniști din domeniu (cadre didactice din învățământul primar și gimnazial, consilieri școlari, profesori de sprijin și alții) urmată de seminarii de follow-up a participanților la formare (250 persoane);

Realizarea unei cercetări privind modul în care cadrul legislativ și practicile școlare sprijină combaterea discriminării și excluziunii sociale a acestui grup vulnerabil;

Crearea și testarea unui toolkit multimedia-resursa pentru profesioniști;

Elaborarea și testarea unei metodologii privind combaterea discriminării și excluziunii școlare a copilului și tânărului cu CES, prin colaborare și intervenție multidisciplinară;

Realizarea unor campanii de informare/sensibilizare a 644 părinți/tutori ai copiilor și tinerilor cu CES.

REZUMAT

Discuția asupra celor trei probleme sociale regăsite în societatea românească: discriminarea, inegalitatea și excluziunea socială este abordată diferit de către persoanele intervievate. În mod spontan, la auzul cuvântului discriminare, experții se gândesc la: separare, la îngrădirea dreptului la educație al unor copii, limitarea accesului lor la resurse, la imposibilitatea de a studia sau de a trăi civilizat, într-un mediu ferit de conflicte și în care drepturile copilului să fie respectate.

179

Persoanele intervievate găsesc drept cauze ale discriminării nivelul scăzut de informare a oamenilor, lipsa de toleranță, dar și lipsa de respect în relațiile interpersonale, pe care le remarcă în societate.

În ceea ce privește lupta împotriva discriminării, ar trebui, în opinia unuia dintre experți, abordată prin sensibilizare, promovarea unor atitudini de apropiere, și nu de respingere – încurajarea stabilirii de relații personale cu membri ai grupurilor dezavantajate.

Cât despre utilitatea și impactul proiectului, specialiștii intervievați consideră că a avut o contribuție valoroasă în ceea ce privește schimbarea de perspectivă în lucrul cu copiii cu cerințe educaționale speciale. La nivel de activități întreprinse în cadrul proiectului, a existat un impact resimțit și în ce privește atitudinea vizavi de munca în echipă, specialiștii fiind mulțumiți sub acest aspect.

Tot la același nivel, trainingul adresat profesorilor, precum și realizarea unor materiale care cuprind metode de lucru cu copii cu CES și care sunt și vor fi utilizabile de către profesori la clasă, reprezintă un câștig major în lupta pentru incluziunea copiilor cu nevoi educaționale speciale.

Alte aspecte îmbunătățite prin proiect au fost: rata de participare școlară a copiilor romi și stabilizarea acesteia, îmbunătățirea atmosferei la clasă, armonizarea relațiilor dintre colegi, dar și cooperarea mai bună în cadrul sarcinilor de grup.

Un impact pozitiv ridicat s-a remarcat și în rândul părinților, atât ai copiilor cu CES, cât și ai colegilor acestora. Pentru părinții elevilor cu CES, proiectul a avut o contribuție semnificativă în sensul dezvoltării abilităților de a gestiona creșterea și educația în familie a acestor copii. Ei au beneficiat de îndrumare în obținerea diagnosticului și a certificatului medical, de consiliere, iar, în cadrul atelierelor mixte, au fost învățați cum să ofere suportul potrivit copiilor. Toate aceste activități au avut și un impact emoțional: au contribuit la acceptarea situației de către părinți și la sporirea încrederii în sine, în această luptă pe care o duc pentru și împreună cu copiii lor.

Pentru specialiștii implicați, proiectul a adus o schimbare de mentalitate și o mai mare motivare în a se pregăti corespunzător pentru a lucra cu acești copii.

Per ansamblu, colaborarea cu actorii sociali locali și naționali în implementarea proiectului a fost descrisă drept foarte bună. Aspectele mulțumitoare referitoare la colaborarea cu actorii cheie în cadrul acestui proiect au fost munca în echipă, faptul că membrii echipei au rezonat unul cu altul, dar și preocuparea celor care au oferit cursurile de formare de a motiva cadrele didactice să lucreze într-o manieră diferită cu copiii cu CES.

Proiectul a avut o contribuție semnificativă în lupta anti-discriminare, reducerea inegalităților sociale și a excluziunii în rândul copiilor cu CES, în viziunea intervievaților. Este descris drept un proiect de anvergură și de succes, conducând la sensibilizarea unui număr mare de persoane, respectiv drept aducând un plus de cunoaștere și de specializare în rândul cadrelor didactice, cu atât mai mult cu cât în România există o nevoie pronunțată în această direcție (cadrele didactice nebeneficiind de formare în cadrul învățământului de stat). Alte beneficii

180

concrete sunt: realizarea unor materiale de lucru cu copiii (toolkit), în elaborarea cărora au fost implicați unii dintre cei mai buni specialiști.

Principiului non-discriminării a fost respectat în permanență în lucrul cu grupurile dezavantajate pe perioada implementării proiectului, conform intervievaților.

În comentariile făcute pe marginea impactului proiectului, intervievații aduc în mod recurent în discuție ideea de „schimbare a mentalităților”. În opinia unor intervievați, implicarea în activități a condus la o transformare semnificativă în atitudinea și abordarea profesorilor.

Disponibilitatea cadrelor didactice de a răspunde nevoilor educaționale a copiilor cu CES este descrisă drept ridicată, acestea sunt văzute ca doritoare să ajute, să se implice, le pasă de situația acestor copii. Conform intervievaților, de obicei cadrele didactice dețin doar noțiuni generale cu privire la lucrul cu copii cu CES, iar cele care au participat în proiect au avut ocazia să se specializeze.

Ca exemple de bune practici din cadrul proiectului, intervievații amintesc constituirea unor echipe pluridisciplinare, întâlniri mixte copii – părinți și schimburile de experiență între părinți. Bune practici în respectarea acestor principii care ar putea fi preluate de către autoritățile locale sau centrale sunt sesiunile de informare la scară largă, organizarea unor acțiuni de voluntariat, precum și elaborarea cursului de formare și diseminarea materialelor rezultate.

În ceea ce privește îmbunătățirea activității FRDS în implementarea proiectelor care vizează reducerea discriminării și a inegalităților la nivel național, persoanele intervievate consideră că ar fi puține lucruri de îmbunătățit. Au fost recomandate următoarele: realizarea mai multor proiecte care au în vedere creșterea incluziunii copiilor cu CES, realizarea mai multor workshop-uri de specializare pentru profesori și flexibilizarea condițiilor de finanțare, în sensul de a permite operarea de modificări planului proiectului și după începerea implementării.

ANALIZA DATELOR

A. Percepția beneficiarilor privind discriminarea, inegalitatea și incluziunea socială

Lupta anti-discriminare din ultimii ani dusă de societatea civilă și, implicit, de experți din domeniu a avut rezultate semnificative și sesizabile, susține una dintre persoanele intervievate, prin intermediul numeroaselor proiecte realizate în această direcție în ultimii ani. Aceasta dă ca exemplu în acest sens creșterea ratei de acceptare a copiilor cu CES în învățământul de masă.

Societatea civilă este foarte atentă, în această perioadă se vorbește mult anti-discriminare, incluziune, se vorbește mult și sunt multe proiecte. Sunt activitățile care au schimbat foarte mult percepția […], sunt școli care au început să primească copiii în dificultate sau cu CES. (ISS01, echipă implementare, București)

Discuția asupra celor trei probleme sociale regăsite în societatea românească: discriminarea, inegalitatea și excluziunea socială este abordată diferit de către persoanele intervievate. În

181

mod spontan, la auzul cuvântului discriminare, experții se gândesc la: separare, la excluderea unor copii având aceleași drepturi la educație, limitarea accesului lor la resurse, la imposibilitatea unora de a studia sau de a trăi civilizat într-un mediu lipsit de conflicte, în care drepturile copilului să fie respectate.

Pe de altă parte, toate persoanele intervievate fac apel la experiența personală și profesională atunci când comentează pe marginea celor trei concepte. În cazul discriminării, se discută despre cazuri particulare în care persoane vulnerabile se confruntă cu o lipsă de deschidere din partea societății și a unor instituții, mai precis tinerii cu HIV care își găsesc foarte greu chirie datorită situației în care se află, respectiv copiii cu dizabilități, care sunt refuzați de unele școli care nu sunt pregătite să gestioneze nevoile acestora.

Un alt exemplu de discriminare adus în discuție este situația imigranților romi care sunt slab integrați în comunitatea românească și europeană și discriminați din cauza stereotipurilor vehiculate despre ei. Se poate vorbi despre discriminare și în cazul imigranților români din Europa, afirmă aceeași persoană intervievată.

Persoanele intervievate găsesc drept cauze ale discriminării nivelul scăzut de informare a oamenilor, lipsa de toleranță, dar și lipsa de respect în relațiile interpersonale pe care le remarcă în societate. Lipsa de informare duce la neconștientizarea situației și problemelor cu care se confruntă grupurile dezavantajate spune o altă persoană intervievată.

O altă viziune asupra existenței discriminării este cea conform căreia aceasta este un fenomen normal în dinamica și evoluția societății, subliniindu-se faptul că discriminarea a existat dintotdeauna și va exista și în viitor, esențială în combaterea acestui fenomen fiind ameliorarea efectelor sale, întrucât eliminarea sa este un obiectiv imposibil de atins, conform persoanei intervievate.

Lupta împotriva discriminării, ar trebui, în opinia unuia dintre experți, abordată prin sensibilizare, prin promovarea unor atitudini de apropiere și nu de respingere – încurajarea stabilirii de relații personale cu membri ai grupurilor dezavantajate.

Când vorbesc despre inegalitate socială, discursul experților face referire la diferențele dintre oameni, care atrag un tratament social diferit.

B. Rezultatele proiectului

Proiectul „Parteneriate active pentru incluziunea școlară a copiilor cu CES” s-a axat cu precădere pe îmbunătățirea practicii actuale în domeniul educației copiilor cu CES, respectiv pe creșterea nivelului de informare și sensibilizare a unui număr semnificativ de părinți/tutori ai copiilor și tinerilor cu CES cu privire la dreptul la educație al acestora, toate cu scopul prevenirii discriminării și excluziunii lor. Cele mai multe activități s-au adresat școlilor generale din municipiul București, în cazul cărora copiii cu cerințe speciale au întâmpinat dificultăți.

Persoanele intervievate vin din domeniul educației, fiind învățători, profesori și experți în cadrul unor programe educaționale naționale. Acestea evaluează utilitatea și impactul proiectului atât prin prisma rezultatelor, cât și a experienței obținute pe parcursul acestuia.

182

Potrivit lor, proiectul a avut o contribuție valoroasă în schimbarea perspectivei actorilor implicați, insuflându-le încredere că, în colaborare, se pot obține rezultate notabile în lucrul cu copiii cu CES.

Că a fost un proiect bun, necesar, că a deschis o nouă perspectivă vizavi de ce înseamnă colaborare și că fără o echipă nu poți face multe, pe principiul că singur nu poți mișca munții, dar poate împreună reușești măcar să pui câteva pietricele, câteva scărițe la baza muntelui și apoi să-ți propui să-l urci. (ISS04, beneficiar specialist, București)

O altă dimensiune a utilității proiectului este faptul că în cadrul acestuia au fost realizate materiale concrete (spre exemplu planurile educaționale individualizate, care cuprind sarcini detaliate pentru categorii de CES) care au fost puse la dispoziția specialiștilor.

Familiile copiilor cu CES au reprezentat un grup țintă important al proiectului. Au fost realizate campanii de informare cu peste 600 de părinți din 41 de școli, respectiv a fost realizat un ghid conținând aspecte esențiale în lucrul cu acești copii, precum și pașii de urmat în obținerea certificatului medical de diagnosticare. Totodată au fost realizate grupuri de suport mixte, părinte-copil, de dimensiuni reduse (4 perechi), în cadrul cărora s-a lucrat atât cu părintele, cât și cu copilul.

Impactul perceput asupra părinților/tutorilor copiilor cu CES s-a resimțit și atitudinea acestora, în urma proiectului fiind mai deschiși în a învăța practici de parenting prin care să poată să-și ajute copiii.

Un impact a existat și în rândul părinților colegilor elevilor cu CES, care au fost informați și încurajați să arate mai multă toleranță și acceptare.

Proiectul și, din cadrul acestuia, în special trainingurile adresate cadrelor didactice și altor specialiști din unitățile de învățământ, au avut o utilitate foarte mare pentru experții în domeniul educației, atât ca experiență personală, cât și ca experiență profesională în lucrul cu copiii cu CES.

Tot la nivel personal, dar și profesional, proiectul le-a adus membrilor grupului țintă de specialiști un plus de optimism privind gestionarea situației copiilor cu CES, susține una dintre persoanele intervievate.

Proiectul a avut o contribuție semnificativă în lupta anti-discriminare, reducerea inegalităților sociale și a excluziunii în rândul copiilor cu CES, în viziunea intervievaților. Este descris drept un proiect de anvergură și de succes, conducând la sensibilizarea unui număr mare de persoane, respectiv drept aducând un plus de cunoaștere și de specializare în rândul cadrelor didactice, cu atât mai mult cu cât în România există o nevoie pronunțată în această direcție (cadrele didactice nebeneficiind de formare în cadrul învățământului de stat). Alte beneficii concrete sunt: realizarea unor materiale de lucru cu copiii (toolkit), în elaborarea cărora au fost implicați unii dintre cei mai buni specialiști.

Sensibilizarea cadrelor didactice, a părinților colegilor elevilor cu CES, precum și suportul oferit părinților copiilor cu CES, reprezintă un triumf în lupta împotriva discriminării și excluziunii sociale, consideră unele persoane intervievate.

183

Schimbări pozitive au fost observate și la nivelul organizațiilor și instituțiilor implicate în proiect, precizează unul dintre specialiștii din echipa de implementare a proiectului, prin prisma implicării observate pe parcursul acestui proiect.

În ceea ce privește impactul proiectului asupra grupurilor vulnerabile, proiectul a avut un impact pozitiv sub mai multe aspecte. În cazul uneia dintre intervievate, care gestionează o clasă de copii de etnie romă, în cazul cărora a remarcat carențe comportamentale și de relaționare cu ceilalți copii, unul dintre aspectele care a necesitat preocupări deosebite a fost gestiunea comportamentelor deviante menite să atragă atenția. De asemenea, au existat copii cu comportament agresiv la adresa colegilor. În urma aplicării informațiilor și competențelor dobândite în cadrul proiectului, au fost obținute progrese în ceea ce privește coeziunea clasei (fiind organizate activități cu echipe mixte de colegi, pentru a încuraja interacțiunea între copii care în mod obișnuit nu ar interacționa), respectiv au fost asimilate comportamente și

atitudini de colegialitate de către elevi. S-a creat un mediu în care copiii să se simtă încrezători și în care să se poată manifesta liber. Creșterea participării școlare a elevilor din clasă este un alt beneficiu apărut în urma proiectului, conform spuselor acesteia.

Cooperarea actorilor sociali din cadrul proiectului a avut loc la nivel local prin cursurile de formare realizate și, la nivel național cu prilejul conferinței de închidere a proiectului. Colaborarea de la nivel local, dintre profesorii și directorii de școli este, de asemenea, evaluată pozitiv. Una dintre persoanele intervievate îi percepe pe ceilalți colegi de breaslă drept un real sprijin în demersul de integrare a copiilor cu CES.

Colaborarea cu alte asociații și organizații de profil (CMBRAE și cu RENINCO) a fost foarte bună, iar cu Casa Corpului Didactic s-a îmbunătățit pe parcursul proiectului, spune membrul echipei de implementare intervievat. Totodată, colaborarea cu Inspectoratul Școlar Județean este descrisă în aceiași termeni, în cadrul acestei instituții existând deschidere și o reală dorință de a include în școlile de masă copiii cu CES, conform aceluiași intervievat. În ceea ce privește colaborarea cu alți specialiști (DGASPC, psihologi clinicieni, medici), aceeași persoană susține că s-a resimțit nevoia constituirii unei echipe interdisciplinare cu privire la gestiunea aspectelor medicale cu privire la CES.

Aspectele mulțumitoare referitoare la colaborarea cu actorii cheie au fost munca în echipă, faptul că membrii echipei au rezonat unul cu altul, dar și preocuparea celor care au oferit cursurile de formare de a motiva cadrele didactice să lucreze într-o manieră diferită cu copiii cu CES.

[organizatorii cursurilor] și-au dat tot sufletul ca noi să plecăm de acolo cumva motivați să lucrăm cu astfel de copii. (ISS04, beneficiar specialist, București)

184

Totuși, dat fiind faptul că proiectul a reprezentat doar un început, mai trebuie insistat în această direcție cu mai multe proiecte de acest tip, susține unul dintre experții din echipa de implementare a proiectului.

În ceea ce privește impactul proiectului comparativ cu alte proiecte derulate, persoanelor intervievate le este dificil să facă această comparație, pentru o parte dintre acestea fiind singurul proiect la care au participat. Totuși, în opinia uneia dintre persoanele intervievate, cu toate că reprezintă doar un început în eforturile de integrare școlară și socială a copiilor cu CES, acest proiect a adus o contribuție valoroasă realizării acestor deziderate.

Eu am fost implicată în proiectele RENINCO – proiecte internaționale – și privind așa lucrurile, proiectul acesta e o bucățică într-un puzzle imens, dar o bucățică valoroasă și frumos colorată. (ISS002, beneficiar, București)

C. Principii în serviciile furnizate grupurilor dezavantajate

Principiul non-discriminării a fost unul de bază în implementarea proiectului, fiind, în opinia membrului echipei de implementare, de la sine înțeleasă respectarea sa în lucrul cu grupurile dezavantajate.

Viziunea adusă de acest proiect în ceea ce privește munca cu copiii cu CES și munca în echipă este descrisă de intervievați drept inovatoare, determinând schimbări semnificative atât în atitudinea cadrelor didactice cu privire la respectarea principiului non-discriminării, cât și în competențele lor de a gestiona cu succes integrarea școlară a copiilor cu CES.

Mulțumirea vizavi de modul în care a fost respectat acest principiu în cadrul proiectului este ridicată, iar atitudinea generală este de optimism.

Un alt aspect demn de menționat, în opinia unuia dintre intervievați, a fost faptul că participarea cadrelor didactice la sesiunile de formare nu le-a fost impusă, ci a venit din dorința acestora de a veni în întâmpinarea problemelor copiilor cu CES cu profesionalism.

Cu toate acestea, există și persoane, chiar în rândul profesorilor care au beneficiat de cursurile de formare, care nu au arătat receptivitate de la început față de acest principiu, însă există speranță ca atitudinea acestora să se schimbe în viitor, spune unul dintre experți.

185

D. Bune practici și capacități ale furnizorilor de servicii sociale și ale autorităților locale

Conform persoanelor intervievate, specialiștii din școli, mai ales cadrele didactice, nu sunt pregătiți pentru a asigura integrarea școlară a copiilor cu CES, din cauza lipsei oportunităților de specializare în acest sens în învățământul românesc.

Cadrele didactice, în general, sunt descrise drept doritoare să se implice, însă le lipsesc competențele teoretice și practice; acestea dețin noțiuni generale privind lucrul cu copiii cu CES, însă mai este nevoie de specializare; cele care au beneficiat de cursuri de formare în cadrul proiectului dețin un pachet de competențe specializate lucrului cu copii cu CES.

Profesioniștii din zona societății civile sunt descriși drept având un grad înalt de specializare, dar și de motivație în ceea ce privește promovarea incluziunii sociale a grupurilor dezavantajate.

Ca exemple de bune practici din cadrul proiectului, intervievații amintesc constituirea unor echipe pluridisciplinare, întâlniri mixte copii – părinți și schimburile de experiență între părinți. De asemenea, transparența și deciziile luate prin consultare sunt considerate bune practici în munca în cadrul acestui proiect. Metodele concrete utilizate de către partenerii proiectului în scopul sensibilizării angajaților școlii sau a părinților elevilor fără CES (organizarea unor dezbateri, vizionarea unor materiale informative) sunt, de asemenea, amintite de unele dintre persoanele intervievate.

Bune practici în respectarea acestor principii care ar putea fi preluate de către autoritățile locale sau centrale sunt sesiunile de informare la scară largă, organizarea unor acțiuni de voluntariat, precum și elaborarea cursului de formare și diseminarea materialelor rezultate. Mai mult, implicarea tuturor actorilor cheie reprezintă un exemplu de bună practică pe care îl mai aduce în discuție una dintre persoanele intervievate.

Metoda a fost, cum să zic, integrată, nu am lucrat doar pe un sector. Adică am lucrat cu familia, am făcut informare, am făcut grupuri de suport, am făcut formare pentru profesori, rețea de specialiști. Asta e important, pentru că fiecare bucățică întărește tot proiectul, adică ajută să fie mai puternic. (ISS01, membru echipă implementare, București)

E. Interesul și capacitatea grupului țintă de a accesa serviciile sociale furnizate prin proiect

Cu toate că opiniile persoanelor intervievate diferă cu privire la gradul de informare al persoanelor dezavantajate implicate în acest proiect, majoritatea consideră că există, în continuare, părinți ai copiilor cu CES care nu cunosc demersurile pe care trebuie să le facă

186

pentru obținerea unui diagnostic sau a certificatului medical, precum și pentru a accesa soluțiile terapeutice sau de suport în managementul afecțiunii. Mai mult, când vine vorba despre situația concretă a părinților copiilor cu CES, există aceia care nu conștientizează că există o problemă, cu atât mai puțin să știe care sunt pașii de urmat sau serviciile de care pot beneficia.

Membrul echipei de implementare consideră că resursele de care beneficiază persoanele dezavantajate în București sunt semnificativ mai bogate decât acelea din alte zone ale țării și, cu toate acestea, sunt părinți care, în continuare, nu știu la cine să apeleze pentru a gestiona situația copiilor cu CES.

O altă intervievată declară că, din experiența sa, există persoane din anumite categorii dezavantajate care sunt foarte informate cu privire la drepturile pe care le au, existând însă, în rândul acestora, și o atitudine cum că li se cuvine să primească sprijin fără a fi nevoie să depună și ele eforturi pentru a-și îmbunătăți condiția.

Din ce am identificat eu e această dorință de a primi, dar… Deci să primim. Da? S-a creat acest mental în care, domnule, cei defavorizați trebuie să primească. Da? Nouă să ni se dea, ceea ce mi se pare că e păgubos pe termen lung deoarece vine la pachet cu lipsa de valorizare și cu un fel de pară mălăiață care trebuie să cadă. […] Sunt extrem de informați. Sunt extrem de informați. Deci eu nu știam că există șansa ca un copil, pe lângă bursa socială și toate cele, să primească și o masă din partea primăriei și am aflat asta la clasă […] (ISS03, beneficiar specialist, București)

Proiectul a adus un câștig pentru grupurile defavorizate în ceea ce privește dobândirea de deprinderi și cunoștințe în accesarea serviciilor sociale, în special în rândul părinților care au primit îndrumare directă în obținerea certificatului medical de diagnosticare.

F. Recomandări pentru îmbunătățirea proiectelor FRDS

Potrivit intervievatului din echipa de implementare a proiectului, colaborarea cu FRDS a decurs bine. Procedurile pentru acordarea rambursărilor, precum și formularele folosite nu au ridicat probleme membrilor echipei, potrivit aceluiași intervievat. Având în vedere că totul a satisfacția privind derularea proiectului, persoanele intervievate fac puține recomandări de îmbunătățire a implementării proiectelor ce vizează inițiative de reducere a inegalităților, de întărire a măsurilor anti-discriminare și de prevenire a excluziunii sociale.

În încheiere, una dintre persoanele intervievate în calitate de beneficiar al serviciilor de specializare oferite în cadrul proiectului dorește să își exprime încă o dată satisfacția vizavi de participarea la acest proiect, considerând că, deși s-a pornit cu obiectivul promovării integrării școlare a copiilor cu CES, proiectul a reușit să facă mai mult decât atât: a îmbunătățit situația copiilor de etnie romă, respectiv a avut o contribuție la combaterea discriminării, în general.

[…] mi-a făcut o reală plăcere să fac parte din proiectul ăsta și a fost o provocare. […] diversitatea lui și faptul că atingea, încă o dată spun, atât de multe, o idee largă despre ce înseamnă dizabilități. Pentru că noi am pornit doar din perspectiva copiilor cu CES și, ulterior, ne-am dat seama că avem o altă destinație. Că mergem cu un alt scop. Deci am

187

pornit cu un obiectiv mic și am atins un scop mare. […] Păi am atins și copiii romi, cu toate că nu ne-am propus asta și am atins și probleme de, să zicem, de o altă natură, de natură socială, care nu ținteau exact copiii cu CES, ci aveau… […] ideea discriminării, spre exemplu, e o idee mult mai mare și e una la nivel social. (ISS02, beneficiar specialist, București)

Recomandările făcute de persoanele intervievate sunt următoarele:

Realizarea mai multor proiecte care au în vedere creșterea toleranței privind copii cu CES;

Realizarea mai multor workshop-uri cu copiii și cu profesorii, în cadrul cărora profesorii să dobândească deprinderi de lucru la clasă cu acești copii;

O mai mare flexibilitate în finanțarea proiectelor: posibilitatea de a fi operate modificări asupra proiectelor și pe parcursul implementării acestora;

O atenție sporită acordată sustenabilității proiectelor care primesc finanțare; Posibilitatea de a obține finanțare pentru proiecte care se derulează pe perioade mai

lungi de timp.

Eu pot să zic asta în general, proiectele de acest gen au nevoie de durată. Într-un an-un an jumate se produce o schimbare, dar pentru a fi o schimbare mai realistică, avem nevoie de mai mult timp. […] un proiect de acest gen, de sensibilizare, de integrare, de incluziune, munca cu familia, munca cu școli, are nevoie de timp. Eu de exemplu, lucram într-o comunitate de romi la Cojasca, în Dâmbovița, suntem acolo, am început în '98 să lucrăm acolo cu copii seropozitivi, după cu grădinița, după cu școala primară, cu gimnaziul, acum avem burse la facultate. Dacă s-a produs o schimbare, s-a produs pentru că suntem acolo de aproape 20 de ani. (ISS01, membru echipă implementare, București)

188

VI. ANEXE1

ANEXA 1 - REZULTATELE ANALIZEI CANTITATIVE ANEXA 2 - REZULTATELE ANALIZEI CALITATIVE ANEXA 3 - INSTRUMENTELE DE LUCRU ANEXA 4 - BAZA DE DATE FOTO ANEXA 5 - ÎNREGISTRĂRI ANEXA 6 - BAZE DE DATE SPSS ANEXA 7 - EȘANTIOANE DETALIATE

1 În format electronic

STUDIUL - FRDSfrds.ro/uploads/files/SEE/Raport final FRDS_final_1205.pdf · aplicate chestionare...

Documents

Transcript of STUDIUL - FRDSfrds.ro/uploads/files/SEE/Raport final FRDS_final_1205.pdf · aplicate chestionare...