CONFLICTUL COSMIC

Studiul 1 pentru 7 aprilie 2018

„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu

rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus

Hristos.”(Apocalipsa 12:17)

1. Începutul conflictului în cer.2. Începutul conflictului pe Pământ.3. Război în cer şi pe Pământ.4. Conflictul în biserică.5. Ultimele lupte.

Suntem implicaţi într-un conflict cosmic cu consecinţe foarte reale în viaţa noastră de zi cu zi. Cum a apărut răul? În ce fel am fost contaminaţi de el? Cum s-a desfăşurat conflictul pe planeta noastră? Ce putem face noi?

„Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a

găsit nelegiuirea în tine.” (Ezechiel

28:15)

În faţa conflictului dintre bine şi rău, prima întrebare care intervine este: Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor, a creat şi răul?

Biblia ne vorbeşte de un heruvim, numit Lucifer, ca iniţiator al răului. Din cele două descrieri privitoare la căderea lui Lucifer (Ezechiel 28:12-19; Isaia 14:12-14), se înţelege că acest heruvim a fost creat perfect, fără urmă de rău.

Fiind o fiinţă desăvârşită, înzestrată cu liberul arbitru, a decis să cedeze orgoliului şi a dorit să fie ca Dumnezeu (Ezechiel 28:2).

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a

mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Geneza 3:6)

Eva ştia clar care era porunca divină. Intuia faptul că simplul fapt de a atinge fructul însemna neascultare de Dumnezeu.

Totuşi, a hotărât să îl creadă pe şarpe în locul Creatorului. Şi Adam i-a împărtăşit păcatul!

Începând din acel moment, umanitatea a fost implicată în conflict şi a optat pentru partea greşită.

În fiecare zi ne confruntăm cu aceeaşi decizie: a asculta sau nu de Dumnezeu; a alege viaţa sau moartea.

„Cu bunăvoinţă şi dragoste, îngerii le-au datinformaţiile pe care le doreau. Le-au mairelatat şi istoria tristă a răzvrătirii şi căderii luiSatana. Atunci ei le-au dat informaţii clare cuprivire la faptul că pomul cunoştinţei a fostpus în grădină pentru a fi o garanţie aascultării şi dragostei lor faţă de Dumnezeu;că starea înaltă şi fericită a îngerilor sfinţiavea să fie păstrată cu condiţia ascultării; căşi ei se aflau în aceeaşi situaţie: puteau săasculte de Legea lui Dumnezeu şi să fienespus de fericiţi sau s-o calce şi să-şi piardăstarea înaltă şi să fie cufundaţi într-o disperarefără margini.”

E.G.W. (Istoria Mântuirii, pag. 29)

„În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.” (Apocalipsa 12:1)

Război în cer (I). Satana se revoltă, atrage de partea sa o treime din îngeri şi sunt expulzaţi din cer (v. 4)

Biserica este hărţuită de Satana (v. 4)

Isus obţine victoria şi urcă la cer (v. 5)

Război în cer (II). Satana este aruncat pe pământ (v. 7-9)

Biserica este persecutată timp de 1.260 ani şi fuge în „deşert” (v. 6,14)

Satana persecută rămăşiţa (v. 17)

42 luni

Ap. 11: 2

Oraşul sfânt

înconjurat

Ap. 13: 5

Autoritatea bestiei

1.260 zile

Ap. 11: 3

Cei doi martori

Ap. 12: 6

Femeia în deşert

O vreme, două vremi şi o ½ de vreme

Dan. 7: 25

Autoritatea bestiei

Ap. 12: 14

Femeia în deşert

CONFLICTUL ÎN BISERICĂ„Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.” (Apocalipsa 12:14)

Apocalipsa şi Daniel ne prezintă trei perioade profetice în care Biserica va fi persecutată.

Comparând textele în care apar, putem vedea că toate se referă la acelaşi eveniment. Aşadar, trei ani şi jumătate (3,5x360) = patruzeci şi două de săptămâni (42x30) = 1.260 zile.

Perioada ce priveşte această profeţie se cuprinde între anii 538 şi 1798.

În acest timp, cei care doreau să studieze Biblia şi să îşi pună viaţa în conformitate cu învăţăturile ei erau presecutaţi groaznic.

Dar Dumnezeu nu şi-a abandonat credincioşii. Ei au fost încurajaţi de cuvintele lui Isus: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20).

Asemenea lor, şi noi suntem susţinuţi zi de zi cu această făgăduinţă, ştiind că în Isus suntem „mai mult decât biruitori” (Romani 8:31-39).

J U S T I N I A N O

5 3 8

BERTHIER

1798

„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui

Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17)

Din biserica universală, Dumnezeu a pus deoparte o rămăşiţă fidelă care păzeşte poruncile. Aceştia sunt principalul obiectiv al ultimului atac al Satanei.

La ce porunci se referă acest verset?

Isus le-a rezumat la a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele (Matei 22:37-39), ceea ce implică păzirea tuturor poruncilor Legii: „Să iubeşti dar pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti totdeauna … poruncile Lui.” (Deuteronomul 11:1 NVI).

„Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”

(Apocalipsa 12:17)

Biserica Adventistă intervine ca mişcare profetică în timpul sfârşitului (Apocalipsa 10). Chiar numele conţine caracteristicile bisericii rămăşiţei.

Biserica Creştină. Acceptăm sacrificiul lui Isus Hristos ca singur mijloc de mântuire.Adventistă. Aşteptăm nerăbdători a Doua Sa Venire.De Ziua a Şaptea. Păzim toate poruncile, chiar şi pe cea de-a patra, ce priveşte păstrarea Sabatului.

„Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3 NVI)

„Lumea căzută este câmpul de bătălie pentru cel maimare conflict pe care universul ceresc şi puterilepământului l-au simţit vreodată. A fost desemnat ca fiindscenariul în care se va desfăşura cea mai mare luptădintre bine şi rău, dintre cer şi infern. Toată lumea joacăun rol în acest conflict. Oamenii Îl pot accepta saurespinge pe Răscumpărătorul lumii. Toţi sunt martori,pentru sau împotriva lui Hristos. Hristos îi cheamă pe ceialiniaţi sub stindardul Său să intre cu El în acest conflict,ca soldaţi credincioşi, astfel încât să moşteneascăcununa vieţii. Aceştia au fost adoptaţi ca fii şi fiice ale luiDumnezeu. Hristos le-a lăsat făgăduinţa sigură că vaexista o recompensă mare în împărăţia cerurilor dacă vorlua parte la umilinţa şi suferinţa pentru cauzaadevărului.”

E.G.W. (Fii şi Fiice ale lui Dumnezeu, 23 august)