Studiu Geotehnic Zephyr 1 Si 2 (1)
-
Upload
lechovolea-victor-catalin -
Category
Documents
-
view
52 -
download
8
description
Transcript of Studiu Geotehnic Zephyr 1 Si 2 (1)
STUDIU GEOTEHNIC PARCURI EOLIENE ZEPHYR 1 & 2, Com. Dorobanțu și Nicolae Bălcescu, Jud. Constanța
Cele două studii geotehnice au fost realizate pentru construcția a 46 centrale eoliene, grupate în două parcuri eoliene (ZEPHYR 1 ‐ 20 turbine eoliene, ZEPHYR 2 ‐ 26 turbine eoliene) . Turbinele sunt grupate pe o suprafață de circa 75 km2 din extravilanul comunelor Nicolae Bălcescu și Dorobanțu, județul Constanța.
Studiul se bazează pe investigații geotehnice de teren (foraje geotehnice, sondaje deschise, prospecţiuni geoelectrice şi seismice) şi investigații geotehnice de laborator pe probe de pământ şi de rocă prelevate din forajele executate.
Forajele au avut adâncimea cuprinsă între 6,00 m şi 45,00 m, adâncimile fiind dictate de cotele de apariție a rocii de bază compactă și confirmarea acesteia pe minim 5 m (reprezentată în zonă de formaţiunea şisturilor verzi) sau de limitarea adâncimii forajelor la 45 m în cazul în care nu s‐a interceptat roca de bază.
La realizarea forajelor geotehnice s‐au folosit instalațiile mecanice Beretta T41, Beretta T44, Beretta T46. Forajele au fost realizate în sistem rotativ uscat până la întâlnirea stratului de rocă pentru a asigura menținerea stării naturale, cât mai puțin deranjate a loessului. După interceptarea rocii, s‐a folosit fluid de foraj pentru răcirea sapelor.
Foreza Beretta T41 la parcul eolian Zephyr 1
Probele netulburate au fost prelevate din forajele geotehnice cu ajutorul prelevatoarelor cu pereți subțiri care asigură o deranjare minimă a structurii naturale a pământului. Deoarece loessul este un pământ macroporic sensibil la umezire a cărui structură poate fi distrusă la prelevare, este deosebit de importantă forarea în uscat și prelevarea probelor în ștuțuri cu pereți subțiri cu o cursă de prelevare de maximum 40cm.
Amplasarea forajelor raportată la harta de raionare pa baza tasării totale la umezire a teritoriului României
Sondajele deschise cu prelevare de monoliţi au fost executate cu scopul de a compara rezultatele analizelor de laborator pe probele prelevate din foraje faţă de cele netulburate prelevate din sondaj.
Rezultatele obţinute în urma cercetărilor anterioare pe amplasamente similare au arătat că se produc anumite tulburări în timpul prelevării probelor, chiar și în cazul utilizării corecte a ștuțurilor cu pereți subțiri. Frecarea între probă şi pereţii ştuţului, rezultată în timpul prelevării şi la extragerea în
laborator a acesteia, produce un efect nedorit de îndesare a probei de pământ. De aceea, este necesară o referinţă pentru a stabili gradul de tulburare la prelevarea probei. Calibrarea efectului de tulburare s‐a făcut pentru prezentul studiu geotehnic prin compararea rezultatelor încercărilor de laborator geotehnic pe probe de pământ prelevate din sondaje deschise de pe amplasamente din zonă, sub formă de monoliţi, pentru care nu apare efectul de îndesare.
În baza investigațiilor de teren realizate pe locaţiile turbinelor eoliene, se menționează că stratul de rocă de bază (şist verde) a demonstrat importante neuniformități atât din punct de vedere al degradării în suprafață a acestuia cât și a cotei de interceptare, aceasta putând să varieze și cu peste 2 m pe amprenta fundaţiei unei turbine eoliene.
Suprafața rocii, descoperită în timpul execuției, în urma realizării săpăturii pentru fundații
Gradul de integritate a rocii RQD (Rock quality designation index) este cuprins între 0% și 94%. Clasificarea rocilor în funcţie de RQD propusă de Deere (1968) încadrează roca pe amplasamentul studiat de la „foarte slabă” la „foarte bună”. La evaluarea indicelui RQD s‐a folosit formula:
uicarotierulaavansaredeadancimealungimecmcarotelorlungimea
RQD ∑ >=
10
Coloană forată în rocă
Ca urmare a investigațiilor efectuate, în fişele sintetice ale forajelor sunt prezentate valorile indicilor geotehnici şi ale parametrilor mecanici ai pământurilor obţinuţi pe probele recoltate.
Prospectiunea geoelectrica de rezistivitate masoara variatii ale rezistivitatii electrice a solului si subsolului, aplicand curenti electrici prin intermediul unor electrozi. Datele astfel achizitionate sunt procesate, rezultatul fiind materializat prin reprezentari grafice de variatie a rezistivitatii odata cu adancimea. Pe sectiunile create se pot evidentia limite intre sol si diferite umpluturi, sol – fundament, informatii ce ajuta la intelegerea mai detaliata a conditiilor litologice ale subsolului.
Valorile de rezistivitate inregistrate variaza de la 1‐2 Ωm pana la 1200 Ωm, valorile mici fiind buni indicatori pentru depozite sedimentare neconsolidate (loess, argila, etc) si/sau umede pe cand cele mari indicand existenta unor corpuri masive, consolidate sau formatiuni de sist.
Seismica de refractie este o metoda geofizica de investigare a solului si subsolului bazata pe undele seismice generate de la suprafata. Datele achizitionate sunt procesate cu ajutorul software-urilor specializate si interpretate, rezultand modele de viteza si grosimi de strate specifice pentru natura stratelor interceptate.
Valorile de viteza variaza intre 200 – 5000 m/s, valorile mici fiind un indicator pentru sediment ude si neconsolidate, valorile medii caracterizand zone alterate si de trecere, valorile mari indicand zone masive de roca.
O discutie de ansamblu se preteaza pentru a prezenta datele rezultate in urma prospectiunii seismice din zona Dorobantu. Datele geologice disponibile din zona indica prezenta unei situatii geologice normale pentru zona cercetata. Pentru toate locatiile masurate valorile de viteza sunt similiare. Singura diferenta a fost intalnita la locatia DBW 42 unde valorile de viteza nu depasesc valoarea de 1500 m/s. Acest fapt conduce la ideea ca un strat consolidat de sedimente sau de roca dura nu a fost intalnit de prospectiunea seismica datorita vitezelor foarte mici in stratul de loess existent si argila.
Restul profilelor seismice indica existenta unei limite intre loess/argila si calcar sau depozite metamorfice de sist. Totodata la DBW 22 a fost intalnita o fractura de mici dimensiuni pe profilul A. Fractura apare la aproape 20 metri in adancime si continua pana aproape de 50 metri.
Se propune varianta fundării de suprafaţă doar acolo unde stratul de rocă s‐a găsit în foraje până la 5 m sub cota terenului natural. Fundarea directă se va realiza direct pe rocă compactă sau pe pernă din piatră spartă, după îndepărtarea stratului de rocă puternic alterată.
Pentru amplasamentele în care fundamentul stâncos apare la adâncimi de peste 5 m, ţinând seama de prezența în suprafață a stratului de loess sensibil la umezire, de mărimea și caracterul solicitărilor transmise de turn la nivelul fundațiilor, ca și condițiile stricte privind tasările acceptabile, se impune soluția de fundare indirectă, pe piloți conduși cu baza în stratul de șisturi verzi (depășind orizontul puternic fisurat) sau într‐un strat care va asigura o capacitate portantă corespunzătoare