STUDIU GEOTEHNIC - Primaria Gura · PDF file2 Studiu geotehnic aferent investitiei:...

1

P.F.A. Glodeanu Stefan

Sediul: Vulcana Pandele, strada Calea Vulcanei, numarul 1, judetul

Dambovita

Inregistrata la Registrul Comertului cu nr. F 15/65/2006 C.U.I. 19500627

Cont Bancar: RO16BACX0000004561565000 Banca: UNICREDIT TIRIAC BANK

Telefon: 0740588045

STUDIU GEOTEHNIC

necesar elaborarii proiectului:

REACTUALIZARE P.U.G. – PLAN URBANISTIC GENERAL -

COMUNA GURA SUTII, JUDETUL DAMBOVITA

- in comuna Gura Sutii, judetul Dambovita -

BENEFICIAR: COMUNA GURA SUTII

Noiembrie 2014

2

Studiu geotehnic aferent investitiei:

„REACTUALIZARE P.U.G. – PLAN URBANISTIC GENERAL -

COMUNA GURA SUTII, JUDETUL DAMBOVITA

in comuna Gura Sutii, judetul Dambovita”

CUPRINS

A. PIESE SCRISE

1. Pagina de titlu................................................................................pag. 1

2. Cuprinsul volumului......................................................................pag. 2

3. Memoriu tehnic.....................................................................pag. 3 – 48

B. PIESE DESENATE

1. Fisa sintetica a forajului ....................................................plansa 1 – 30

2. Profile geotehnice ...........................................................plansa 31 – 39

3. Harta geologica cu coloana stratigrafica ........................plansa 40 si 41

4. Sectiune geologica ..................................................................plansa 42

5. Plan urbanistic general 1:5000 .......................................plansa 43 si 44

6. Plan general de incadrare in zona ...........................................plansa 45

3

MEMORIU TEHNIC

I.DATE GENERALE

1.1. Obiectul studiului

Se intocmeste prezentul studiu geotehnic, pentru un viitor obiectiv

REACTUALIZARE P.U.G. – PLAN URBANISTIC GENERAL -

COMUNA GURA SUTII, JUDETUL DAMBOVITA situat in comuna Gura

Sutii, judetul Dambovita – si este elaborat in scopul stabilirii conditiilor

geotehnice preliminare din amplasament.

1.2. Tema

Cercetarea geotehnica a terenului s-a executat in conformitate cu

„Normativ privind exigentele si metodele cercetarii geotehnice a terenului de

fundare”, indicativ NP 074/2007, STAS 1242/4-85. Identificarea si

clasificarea pamanturilor se va executa conform STAS 1243-88 pe baza

determinarilor de laborator efectuate pe probe prelevate din foraj, iar

calculul preliminar si definitiv al terenului de fundare s-a efectuat conform

STAS 3300/2-85, pe baza rezultatelor de laborator geotehnic.

4

Programul de investigatii a cuprins lucrari specifice de teren si

laborator geotehnic, dupa cum urmeaza:

- observatii de teren;

- investigatii geotehnice de teren, prin executarea forajelor

geotehnice, cu prelevare de probe de teren pentru analize de

laborator geotehnic;

- determinarea in laborator a parametrilor fizici de stare si a

caracteristicilor de deformabilitate;

- documentare si analiza de specialitate privind conditiile geologo-

structurale si geotehnice specifice zonei unde este situat

amplasamentul, precum si conditiile seismologice ale zonei

investigate.

Scopul investigatiilor a avut urmatoarele obiective:

- identificarea litologiei si stratificatiei;

- determinarea nivelului de aparitie si stabilizare a apei subterane;

- determinarea caracteristicilor geotehnice ale terenului de fundare;

- calculul preliminar si definitiv al terenului de fundare.

Beneficiarul lucrarii este COMUNA GURA SUTII.

5

II.CONSIDERATII ASUPRA CADRULUI NATURAL

Comuna Gura Sutii este pozitionata in partea centrala a judetului

Dambovita, la jumatatea distantei dintre Municipiul Targoviste si oras Titu si se

invecineaza la N cu comuna Piersinari, la S cu comuna Salcioara, la E cu comuna

Nucet si la V cu comuna Dragodana.

Satul Gura Sutii este strabatut de drumul judetean DJ 721, ce face legatura

intre Targoviste si DN 7 (Gaesti – Titu) iar satul Sperieteni este strabatut de DJ

721A, care face legatura intre sat Gura Sutii si DN 7 (Gaesti – Titu).

6

II.1. Date geologice

Zona cercetata este situata in Campia Subcolinara a Targovistei, parte a

Campiei Piemontane, inalte, a Ialomitei (200-300m altitudine), la zona de

contact dintre Subcarpati si Campia Romana propriu-zisa.

7

Din punct de vedere geologic regiunea analizata apartine sectorului valah

al Platformei Moesice, unitate geostructurala rigida din vorlandul Carpatilor, in

care sedimentarea s-a derulat in mai multe cicluri intr-o pozitie orizontala si

cvasiorizontala. Deplasarea spre N si NV a acestei unitati a determinat

ridicarea in mai multe faze tectonice a Carpatilor in conditiile afundarii ramei

sale nordice pe aceeasi directie si formarea unei largi avanfose. Ultimul ciclu

de evolutie a sedimentarii se deruleaza la nivelului Cuaternarului, cand are loc

colmatarea Bazinului Dacic, constituit la sfarsitul Sarmatianului. Sursele

sedimentelor se situau, pe de o parte, pe rama nordica, respectiv catena

carpatica, iar pe de alta pe rama sudica, datorita ridicarii platformei Moesice la

sud de aliniamentul Dunarii.

Astfel, la nivelul Pleistocenului inferior pe rama nordica a Bazinul Dacic

se depune un facies de depozite detritice de natura pietrisurilor a caror

frecventa scade spre sud, trecandu-se la un facies predominant argilos cu

intercalatii de pietrisuri si nisipuri Aceasta succesiune este cunoscuta in

literatura de specialitate sub denumirea de „faciesul de Candesti”, care

afloreaza larg in subunitatea geomorfiologica a Piemontului de Candesti, ce se

desfasoara in interfluviul Arges-Dambovita. Spre S stratele de Candesti se

afunda sub depozitele Pleistocenului mediu si superior.

In jumatatea sudica se constituie Faciesul de Fratesti, care este de natura

unor pietrisuri mici cu nisip sau nisipuri fine – medii cuprinse in doua sau trei

complexe. Sursa acestui facies sunt depozitele Cretacicului si Jurasicului ce

afloreaza la sud de Dunare.

8

Stratele de Fratesti apar la zi in malul Neajlovului amonte de confluenta

cu Argesul si in malul stang al Dunarii. In perimetrul analizat Stratele de

Fratesti sunt interceptate la adancimi mai mari de 150 m.

Pleistocenul mediu marcheaza o noua etapa a evolutiei regiunii, in care

domina un transport eoalian masiv de substanta minerala din catena carpatica,

prin ablatia fractiunii fine a depozitelor glaciare. Astfel se formeaza un pachet

relativ gros (40-50 m) predominant argilos – siltitic cu structura leossoida.

Formeaza relieful Campului Burnasului dintre Calnistea si Dunare.

Pleistocenul superior constituia o alta etapa a sedimentarii caracterizata

printr-o dinamica intensa a eroziunii si transportului, in urma carora sau depus

predominant pietrisuri si bolovanisuri cu nisip, iar subordonat diferite tipuri de

argile si argile nisipoase. Evolutia a avut loc in conditiile unei instabilitati

tectonice de ridicare a regiunii reflectata in mai multe nivele de terasa. Este

momentul in care se constituie campiile piemontane insiruite pe rama nordica a

Campiei Romane, cum sunt: Campia Piciorului de Munte din interfluviul

Arges – Dambovita, Campia Targovistei in interfluviul Dambovita - Ialomita,

Campia Pintenul Magurii din interfluviul Ialomita – Cricovul Dulce, Campia

Ploiestiului (partea nordica). La sud formeaza relieful Campiei Gavanu –

Burdea, dezvoltata la sud-vest de cursul Dambovnicului, unde depozitele

detritice sunt de natura unor nisipuri fine – medii, sub forma unor intercalatii

subtiri intr-un complex argilos. Pe domeniul interfluviului Dambovnic - Arges

depozitele Pleistocenului superior sunt acoperite de cele ale Holocenului

inferior. La N, formeaza sistemul terasei superioare a retelei hidrografice

principale modelat pe formatiuni precuaternare si piemonturile Pleistocenului

inferior. Depozitele Pleistocenului superior se extind pana la adancimi de 100

– 120 m.

9

Ultima etapa de evolutie se deruleaza in Holocen, cand se constituie

sistemul de terase joase si de lunca a retelei hidrografice. In acelasi timp, sunt

colmatate ultimele luciuri de apa de pe rama nordica a Campiei Romane, ce

constituie astazi aliniamentul campiilor de subsidenta dintre Arges si Buzau.

Holocenul inferior constituit in suprafata de diferite tipuri de terenuri argiloase

si prafoase de natura leossoida, iar in baza din nisipuri si pietrisuri cu nisip,

afloreaza larg in interfluviul in interfluviul Teleorman – Arges. Holocenul

superior formeaza lunca si patul albiei majore a retelei hidrografice principale

si secundare

Evolutia paleogeografica diferentiata a sudului Romaniei este explicata

prin structura tectonica diferita a partii vestice (sectorul valah) in raport cu cea

estica (sectorul dobrogean) a Platformei Moesice. Cele doua sectoare sunt

separate de falia intramoesica, falie crustala si cu caracter de decrosare, care

este directionata NV –SE, aproximativ in lungul vaii Dimbovitei. In timp, falia

intramoesica a functionat diferit, fie dextra pana la nivelul Sarmatianului, intr-o

prima etapa, cand sectorul valah s-a deplasat spre nord, fie senestra, intr-o

etapa ulterioara, cand sectorul dobrogean se deplaseaza in aceeasi directie,

miscare care se pastreaza si astazi. Aceasta a determinat subsidenta mai intensa

a sectorului dobrogean si acumularea unei stive groase 100 – 300 m de

depozite cuaternare. Sedimentarea diferentiata in sectorul valah a fost

accentuata si de existenta unor falii secundare, intracrustale, care sunt

directionate aproximativ in lungul principalelor artere hidrografice

10

Apartenenta paleogeograficǎ a Bazinului Dacic

Reteaua hidrografică, în totalitate tributară Dunării, prezintă anumite

particularităti impuse de evolutia geologică recentă (cuaternară) a regiunii. Cea

mai pregnantă caracteristică a cursurilor de apă este schimbarea directiei de

curgere (de la directia nord‐sud trec la directia est/sud‐est), fenomen cunoscut

sub numele de „divagare" şi care nu este străin de existenta unor falii în

subsolul Cîmpiei Române. Ialomita, care izvorăşte din partea sudică a

Carpatilor Orientali, străbate platforma în directia vest‐est şi se varsă în Dunăre

la sud de localitatea Giurgeni.

11

Specificul structural al Platformei Valahe îl constituie în baza soclul

rigid format din cristalin metamorfic şi roci magmatice, peste care se dispun

câteva cicluri de sedimente până la Cretacic inclusiv, alcătuind ceea ce se

numeşte cuvertura Platformei Valahe. Acestea, împreună cu soclul, formează

fundamentul platformei ce se scufundă treptat, începând de la Dunăre către

zona subcarpatică. Peste fundament urmează umplutura neogenă a cărei

grosime creşte spre nord.

Prima transgresiune care a urmat procesului de consolidare a avut loc în

Paleozoicul timpuriu respectiv în Cambrian. Procesul de sedimentare a durat

până în Westphalian, când se încheie primul ciclu de sedimentare. A urmat o

fază de exondare, iar procesul de sedimentare se reia spre sfârşitul Permianului

şi durează pînă la sfîrşitul Triasicului. După o nouă fază de exondare, spatiul

valah a fost din nou acoperit de ape spre sfârşitul Liasicului. Marea a dăinuit

până la sfârşitul Cretacicului, iar în partea centrală probabil până în Eocen.

Ultimul ciclu de sedimentare s‐a instalat în Badenian şi a durat până în

Pleistocen.

Fazele de exondare care separă cele patru cicluri de sedimentare majore

se suprapun aparent paroxismelor tectogenetice din regiunile învecinate,

corespunzând ultimelor faze ale orogenezei hercinice, fazei paleochimmerice şi

fazei laramice. În fazele de submersiune, pe soclul valah s‐auacumulat depozite

în grosime de mai multe mii de metri. Acestea au fost cercetate prin numeroase

foraje dintre care unele le‐au străbătut în întregime. Forajele au arătat şi că

grosimea cuverturii este foarte diferită de la un sector la altul, datorită faptului

că soclul nu s‐a comportat ca un bloc rigid, unitar, ci a functionat ca un suport

compartimentat prin falii profunde în mai multe blocuri.

12

Limita nordică a Platformei Valahe este dată de falia pericarpatică.

Aceasta pune în evidentă încălecarea dintre formatiunile Depresiunii Getice şi

cele ale Platformei Valahe. Cele mai noi depozite ale platformei prinse sub

planul de încălecare apartin Volhinianului, iar cele mai vechi depozite care

acoperă urma planului de şariaj apartin Basarabianului; de aici rezultă vârsta

eosarmatiană a încălecării pericarpatice, înscriindu‐se în tectogeneza

moldavică.

Aranjamentul tectonic al Platformei Valahe este predominant ruptural,

specific unitătilor de platformă. Spre deosebire de celelalte unităti din această

categorie (de ex. Platforma Moldovenească), Platforma Valahă este mult mai

fragmentată. Un sistem de falii orientat est‐vestşi altul cu directie aproximativ

nord‐sud compartimentează Platforma Valahă în blocuri care, în diferite epoci,

s‐au mişcat diferentiat pe verticală dând structuri de tip horst şi structuri de tip

graben. Faliile au vârstă diferită; unele datează din timpul consolidării soclului,

iar altele s‐au format ulterior, cele mai recente avînd vârstă neogenă.

Densitatea faliilor, vârsta diferită a acestora, reactivarea lor în diverse

epoci, precum şi structurile de horst şi graben, relevă că Platforma Valahă, deşi

este o unitate consolidată, a evoluat ca platformă instabilă, în comparatie cu

celelalte unităti de platformă din vorlandul carpatic.

Prezenta vulcanitelor în cuvertură pune şi mai mult în evidentă această

particularitate a Platformei Valahe.

13

Schita structurala a Platformei Moessice descopertata la baza Permianului

Depozitele teraselor, in majoritate, provin din remanierea pietrisurilor de

Candesti. Zona terasei inferioare a Ialomitei este dezvoltata atat pe malul drept,

cat si pe malul stang, dezvoltarea maxima avand-o pe malul drept, peste 3km

latime, inclinarea redusa (1-2%), versantul bine conturat spre lunca raului si

inaltat cu aproximativ 15m fata de albia majora.

Campia inalta a Targovistei, inclinata pe directia nord-vest (350m

altitudine la Sotanga) si sud-est (150m altitudine la Bilciuresti), se ingusteaza

pe interfluviu la numai 7-8 km latime si este drenata de o retea deasa de paraie:

Ilfovul (izvorand din Dealul Teisului), Baranga, Crevedia, Racovita, Mierea.

14

Litologia este variata, alcatuita din depozite din pleistocenul superior,

din depozite aluvionale de terasa, cat si din depozite de pietrisuri, nisipuri,

depozite loessoide care, impreuna, au o grosime de 10-25m.

II.2. Structura hidrogeologica

Existenta stratelor poros - permeabile si raporturile spatiale a acestora cu

apele de suprafata a permis formarea unor structuri acvifere, care se

individualizeaza prin parametrii fizici de curgere a apelor subterane si prin

frontierele de alimentare si de drenaj. Astfel, se pot delimita: hidrostructura

Pleistocenului inferior, hidrostructura Pleistocenului superior si hidrostructura

Holocenului.

Hidrostructura Pleistocenului inferior afloreaza larg in interfluviul Arges –

Dimbovita fiind cuprinsa intre catena montana, la nord, si un aliniament ce

trece prin localitatile Valea Mare - Gaesti – Picior de Munte – Tatarani, la sud.

La vest de Arges, Pleistocenul inferior constituie Piemontul Getic, ce formeaza

sistemul de terasei inalte a retelei hidrografice principale si se afunda spre sud,

sub depozitele mai noi la adancimi mai mari de 150 m. In perimetrul luat in

studiu Plesitocenul inferior se prezinta in faciesul stratelor de Fratesti, care

reprezinta un complex argilos cu intercalatii de nisipuri fine – medie. Intrucat

sursa de sedimentare o reprezinta rama sudica a Platformei Moesice

granulozitatea acestora creste treptat spre sud, trecand la nisipuri grosiere cu

pietris sau pietrisuri mici cu nisip.

http://www.fanis.ro/dictionar-geotehnic.html#porozitate

15

Hidrostructura Pleistocenului superior are o larga dezvoltare la S de

Piemontul Getic, unde este reprezentata de succesiunea stratelor acvifere,

care sunt de natura unor nisipuri fine – medii, si complexe argiloase. Grosimea

cumulata a stratelor acvifere este variabila si uneori neuniform distribuita pe

verticala si in plan orizontal. Astfel, se poate separa o succesiune de pana la 20

- 40 m, si una la adancimi mai mari de 40 m in care frecventa orizonturilor

nisipoase este mai mare. Secventa Pleistocenului superior se desfasoara pana la

adancimi maxime de 120 m de la nivelul campului Gavanu – Burdea, dupa

care sunt interceptate depozitele Pleistocenului mediu si inferior.

http://www.fanis.ro/dictionar-geotehnic.html#acvifer

16

II.3. Date climatice

Existenta climei temperat-continentale se motiveaza prin faptul ca

paralela de 45° latitudine nordica reprezinta nu numai jumatatea distantei

dintre Polul Nord si Ecuator, dar si culmile Carpatilor Meridionali si Campia

Romana.

Abaterea cantitatii lunare in septembrie 2005 fata de cantitatile multianuale

(Sursa: INMH)

17

a)Temperatura aerului

Datorită diversităţii condiţiilor fizico – geografice se observă o distribuţie

spaţială neuniformă a temperaturii aerului pe teritoriul analizat.

La Staţia meteorologică Târgovişte situată la 296 m altitudine, la

contactul dintre subcarpaţi şi câmpie, temperature medie anuală este de 9,6˚C.

Temperaturile medii lunare prezintă şi ele o variabilitate temporală termică a

aerului.

Evoluţia anuală a temperaturii medii lunare indică o creştere

neîntreruptă din ianuarie până în iulie şi o descreştere continuă din iulie până în

ianuarie. Cele mai scăzute temperature se înregistrează iarna cu valori de -

1,2˚C la Târgovişte. Temperaturile cele mai ridicate se înregistrează vara, când

acestea urcă pâna la 6,1˚C la Târgovişte. Cele mai importante scăderi de

temperatură de la o lună la alta se înregistrează între octombrie şi noiembrie în

Subcarpaţi: 5,6˚C.

Temperaturile maxime absolute sunt o consecinţă a extinderii

anticiclonilor din estul Europei sau nordul Africii, ceea ce conduce la advecţii

de aer cald şi uscat care favorizează o încălzire excesivă şi predominarea

timpului senin şi la o uscăciune accentuată a aerului.

Temperaturile minime absolute se formează datorită advecţiilor de

mase de aer rece de origine arctică şi temperat – continentală excesive care se

răcesc în continuare datorită emisiei radiative nocturne favorizată de timpul

senin şi de prezenţa stratului de zăpadă.

18

Temperatura suprafetei solului solului la statie meteorologica Targoviste in perioada 1996-2005

19

Consecinţă a acestor răciri, prezente în fiecare an, în luna ianuarie este

coborârea frecventă a temperaturilor sub - 15°C la contactul dintre Subcarpaţi

şi câmpie şi sub (- 20°C) - (- 25°C ) în zona dealurilor. Variaţia temperaturilor

minime absolute lunare reliefează creşterea continuă a valorilor din ianuarie

până în iulie, după care înregistreză o scădere continuă.

b)Umezeala aerului

Umezeala aerului este reprezentată de cantitatea vaporilor de apă din

atmosferă. Vaporii de apă din atmosferă, prin condensare şi sublimare,

generează norii, care reprezintă sursa principală de alimentare a apelor de

suprafaţă şi freatice prin precipitaţii. Indicatorul climatic care exprimă gradul

de umezire a atmosferei este umezeala relativă.

În decursul anului, datorită variaţiei temperaturii aerului conjugată cu

celelalte elemente climatice, umezeala relativă maximă este iarna şi minima

vara. Astfel că cele mai mari valori ale umezelii relative se înregistrează în

anotimpul rece, când temperaturile scad, ajungând la 88%. Vara, datorită

stratificării termice directe umezeala relativă creşte odată cu creşterea

altitudinii, la 74%.

c)Nebulozitatea

Nebulozitatea medie anuală prezintă cele mai mici valori în zona de

contact dintre dealuri şi câmpie ( 5,6 zecimi).

20

În timpul unui an cel mai ridicat grad de acoperire cu nori se remarcă

în anotimpurile de iarnă şi primăvară, când valorile oscilează între 5 şi 6,5 în

zona subcarpatică şi 5 şi 6,5 la zona de contact dintre dealuri şi câmpie.

Numărul mediu al zilelor cu cer acoperit creşte cu altitudinea, înregistrându-se

100 de zile.

21

d) Precipitaţiile atmosferice

Cantităţile lunare şi anuale de precipitaţii lichide: cantitatea anuală de

precipitaţii mediată pentru intervalul 1976 – 1996 este de 627 de mm pentru

zona de câmpie înaltă şi 675 mm pentru zona subcarpatică. Regimul cantităţilor

anuale de precipitaţii în ultimii ani pune în evidenţă o scădere accentuată a

valorilor acestora faţă de suma multianuală. În cursul unui an normal

pluviometric, cele mai multe precipitaţii se produc în perioada caldă a anului

(350 – 400 mm), reprezentând un procent de 65 – 70%) restul aparţinând

sezonului rece.

22

Durata şi intensitatea ploilor: ploile de mare intensitate cad în perioada

de vară, cănd se dezvoltă brusc nori de tip cumuliform ce dau precipitaţii

convective, sub formă de averse declanşând activitatea de eroziune torenţială.

Ploile de intensitate redusă cad mai tot timpul anului, în mod continuu. Aceeaşi

ploaie poate avead urată şi intensitate diferită. Intensitatea medie a ploilor ce

cad pe suprafaţa judeţului Dâmboviţa este de 0,31mm/min. Cele mai multe ploi

se produc cu intensităţi mici, în medie 0,04 mm/min.Ploile torenţiale au

intensităţi foarte mari în jur de 2,40 mm/min. Din statisticiile staţiilor

meteoroLogice rezultă că ploile cu intensitate mare se produc, de obicei, în

zona subcarpatică şi de câmpie în imtervalul iunie – august.

23

Precipitaţiile solide : Numărul de zile cu ninsoare şi stratul de zăpadă -

stratul de zăpadă se formează in perioada rece a anului, când în atmosferă şi la

suprafaţa solului s-a instalat un regim termic negativ. Numărul mediu anual al

zilelor cu ninsoare ajunge la 35 de cazuri pentru altitudini cuprindse între 300

şi 600m.Sub altitudinea de 500m primele zile cu ninsoare sunt în luna

noiembrie, iar ultimele în aprilie.

Grosimea medie a stratului de zăpadă: în sezonul rece, când temperatura

suprafeţei terestre devine negativă sau apropiată de 0˚C, ninsorile formează un

strat de zăpadă a cărui grosime şi durată depinde de cantitatea şi durata

precipitaţiilor solide. Datorită acumulării şi stagnării aerului rece în zonele

depresionare subcarpatice, primul strat de zăpadă se aşterne în luna noiembrie (

1cm) şi creşte lunar până în februarie (16 cm). De la această dată , grosimea

stratului de zăpadă scade lunar şi dispare în aprilie.În câmpia înaltă , primul

strat de zăpadă se depune în decada a treia a lunii noiembrie şi atinge grosimea

maximă în luna ianuarie (6 cm).Frecvent, stratul de zăpadă este prezent şi în

martie cu o grosime medie de 2cm, după care dispare în decada a doua a

lunii.Stratul de zăpadă variază în medie între 1 şi 16 cm la altitudinea

Subcarpaţilor, între 1 şi 6 cm pentru înălţimi cuprinse intre 200 – 400m.

e) Vântul

În zona de contact dintre dealurile subcarpatice şi câmpie frecvenţele

maxime sunt deţinute de vânturile ce bat dinspre nord – vest (19,2%) şi vest

(9,8%), urmate de cele dinspre nord–est (8,6%) şi est (7,5%), iar calmul

atmosferic atinge 36,7%.

24

În timpul anului, viteza vântului diferă în funcţie de valoarea

gradientului baric dezvoltat între principalii centri de acţiune atmosferică ce

influenţează arealul analizat. Viteza medie anuală este de 2,4 m/s. În cursul

anului intensitatea vântului prezintă diferenţieri de la o lună la alta. Se remarcă

prezenţa unui vânt local de tip föehn dezvoltat sub influenţa circulaţiei

atmosferice vestice şi nord – vestice pe versanţii sudici ai Subcarpaţilor , care

care conferă iernilor un caracter mai bland.

25

COORDONATELE locatiilor studiate sunt:

SAT GURA SUTII:

- latitudine N: 44 45 13,26

- longitudine E: 25 30 00,35

SAT SPERIETENI:

- latitudine N: 44 45 54,44

- longitudine E: 25 27 10,32

26

Prima ninsoare cade aproximativ in ultima decada a lunii noiembrie,

iar ultima, catre inceputul lunii martie.

Incarcarea din zapada, conform Indicativ CR-1-1-3-2012, este

de 2.5 KN/m² (perioada de revenire 50 de ani).

27

Valorile presiunii de referinta, conform Indicativ CR-1-1-4/2012,

mediata pe 10 minute, la 10m, avand 50 ani interval mediu de recurenta, este

de 0.4 kPa.

Viteza vantului = 35.

28

Adancimea de inghet in terenul natural, conform STAS 6054/77, este

de -0.90m.

29

Dupa normativul P 100/1/2013, „Cod de proiectare seismica”,

amplasamentul se afla situat in zona caraterizata prin valori de varf ale

acceleratiei terenului, pentru proiectare ag=0.30g.

30

Conform Normativ P100/1/2013, „Cod de proiectare seismica”,

din punct de vedere al perioadelor de control (colt), amplasamentul este

caracterizat prin Tc=1.0 sec.

31

III.CERCETAREA TERENULUI

In vederea stabilirii stratificatiei si a caracteristicilor geotehnice ale

terenului aferent viitorului obiectiv, s-au efectuat lucrari de prospectiune

geologica de suprafata si 30(treizeci) foraje geotehnice executate cu foreza

manuala tip „Auger” de φ70mm: 18 (optisprezece) foraje in sat Gura Sutii si

12(doisprezece) foraje in sat Sperieteni.

Conform observatiilor de suprafata s-a constatat ca terenurile din

comuna Gura Sutii, sat Gura Sutii si sat Sperieteni, sunt in general plane,

stabile, fara fenomene fizico-geologice de instabilitate sau de degradare a

terenului.

Forajele executate au interceptat urmatoarea stratificatie corelabila:

SAT GURA SUTII - 18 foraje

Au fost executate 5(cinci) foraje in zona inundabila a p. Suta

(intravilan), 4(patru) foraje in zona inundabila a p. Spalatura, 3(trei) foraje

in extravilanul satului ( 1(unu) foraj in zona statiei de epurare propusa ,

1(unu) foraj in zona terenurilor arabile de la intrarea dinspre Vacaresti si

1(unu) foraj in terasa inferioara a p. Suta de pe malul drept) si 6(sase) foraje

au fost executate in intravilanul satului Gura Sutii.

32

F1

- 0.00-0.30m – sol vegetal;

- 0.30-0.90m – argila galben-cafenie, plastic consistenta, slab nisipoasa;

- 0.90-1.70m – pietris cu bolovanis si liant argilos;

- 1.70-5.00m – pietris cu bolovanis si nisip, cu slab liant argilos.

F2





F3





33

F4





F5





F6





34

F7





F8





F9





35

F10


- 0.30-0.90m – argila galbena, nisipoasa;



F11





F12





36

F13


- 0.20-1.10m – argila galbena, plastic consistenta, nisipoasa;



F14





F15





37

F16





F17





F18





38

SAT SPERIETENI – 12 foraje

Au fost executate 2(doua) foraje in zona inundabila a p. Ursoaia, 1(unu) foraj

in zona statiei de epurare propusa si 9(noua) foraje in intravilanul si extravilanul

satului Sperieteni.

F19


- 0.30-0.90m – argila plastic consistenta, slab nisipoasa;


- 2.10-3.30m – pietris cu bolovanis si nisip, cu slab liant argilos;

- 3.30-5.00m – argila cafenie, vartoasa.

F20





- 3.30-5.00m – argila cafenie, vartoasa

39

F21






F22






F23






40

F24






F25






F26






41

F27






F28






F29






42

F30






43

IV.CONCLUZII SI RECOMANDARI

Din corelarea datelor furnizate de cartarea geologo-tehnica de

suprafata cu datele obtinute din forajele geotehnice executate, se

concluzioneaza urmatoarele:

1. Conform observatiilor de suprafata s-a constatat ca terenurile din comuna

Gura Sutii, sat Gura Sutii si sat Sperieteni, sunt in general plane, stabile,

fara fenomene fizico-geologice de instabilitate sau de degradare a

terenului.

2. Stratul acvifer freatic superficial variaza intre -4.00m de la cota

terenului natural si -18.00m de la cota terenului natural, in functie de

zonele din cele doua sate, cu mentiunea ca panza freatica atat in satul

Gura Sutii cat si in satul Sperieteni, nu este infestata chimic.

3. Bilantul din sat Gura Sutii – reglementari este urmatorul:

►Zona de locuinte individuale regim de inaltime P, P+1:

825.279mp – 82,52 ha – 31,67%;

►Zona insitutii si servicii de interes general:

15.257mp – 1,52 ha – 0,58%;

44

►Zona unitati industriale de depozitare si transport:

16.317mp – 1,63 ha – 0,62%;

►Zona unitatilor agricole:

2.852mp – 0,28 ha – 0,10%;

►Zona spatii plantate, agrement, sport:

12.028mp – 1,20 ha – 0,45%;

►Echipamente tehnico edilitare:

4.535mp – 0,45 ha – 0,17%;

►Zona gospodarie comunala (cimitire):

8.449mp – 0,84 ha – 0,32%;

►Cai de comunicatie si amenajari aferente:

257.967mp – 25,79 ha – 9,89%;

►Hidrografie (cursuri de apa):

9.918mp – 0,99 ha – 0,46%;

►Terenuri agricole din care:

- ARABIL: 1.391.114 mp – 139,18 ha – 53,38%;

- PASUNI: 16. 273 mp – 1,62 ha – 0,62%;

- LIVEZI: 24. 671 mp – 2,46 ha – 0,94%;

45

- PADURI: 0,00mp – 0 ha – 0,00%;

- VII: 1.173 mp – 0,11 ha – 0,04%

- FANEATA: 17. 543 mp – 1,75 ha – 0,67%;

►Teren neproductiv: 2.440 mp – 0, 24 ha – 0,09%;

TOTAL INTRAVILAN: 2.605.816 mp – 260,58 ha – 100,00%.

4. Bilant din sat Sperieteni – reglementari este urmatorul:

► Zona de locuinte individuale regim de inaltime P, P+1:

551. 765 mp – 55,17 ha – 35,49%;

► Zona institutii si servicii de interes general:

5.977 mp – 0,59 ha – 0,38%;

►Zona unitati industriale de depozitare si transport:

6.816 mp – 0,68 ha – 0,43%;

►Zona unitatilor agricole:

12.893 mp – 1,28 ha – 0,82%;

►Zona spatii plantate, agement, sport:

0 mp – 0 ha – 0,00%;

46

►Echipamente tehnico edilitare:

9.049 mp – 0,90 ha – 0,58%;

►Zona gospodarie comunala (cimitire):

6.911 mp – 0,69 ha – 0,44%;

►Cai de comunicatie si amenajari aferente:

153.516 mp – 15, 35 ha – 9,87%;

►Hidrografie (cursuri de apa):

3.188 mp – 0,31 ha – 0,28%;

►Terenuri agricole din care:

- ARABIL: 749.510 mp – 75,01 ha – 48,21%;

- PASUNI: 7.706 mp – 0,77 ha – 0,49%;

- LIVEZI: 40.688mp – 4,06 ha – 2,61%;

- PADURI: 0 mp – 0 ha – 0,00%;

- VII: 3.885 mp – 0,38 ha – 0,24%;

- FANEATA: 2.536 mp – 0,25 ha – 0,16%;

►Teren neproductiv: 0 mp – 0 ha – 0, 00%.

TOTAL INTRAVILAN: 1.554.440 mp – 1 55,44 ha – 100,00%.

47

5. Viitoarele obiective ce se vor construi in comuna Gura Sutii, sat Gura

Sutii si sat Sperieteni, se vor funda respectand limita de inghet de -0.90m

de la cota terenului natural, pe straturi de argila sau pietris cu bolovanis.

6. Presiunea conventionala conform STAS 3300/2-1985, pentru stratul de

argila, este 250KPa si corespunde la adancimea de fundare h=-2.00m de

la cota terenului natural si latimi ale fundatiilor b=1.00m. Pentru alte

adancimi de fundare, presiunea conventionala se corecteaza conform

aceluiasi STAS.

7. Presiunea conventionala conform STAS 3300/2-1985, pentru stratul de

pietris cu bolovanis si liant, este 300KPa si corespunde la adancimea de

fundare h=-2.00m de la cota terenului natural si latimi ale fundatiilor

b=1.00m. Pentru alte adancimi de fundare, presiunea conventionala se

corecteaza conform aceluiasi STAS.

8. Pentru preintampinarea inundatiilor de pe paraul Suta si paraul Spalatura,

din comuna Gura Sutii, sat Gura Sutii, se vor amenaja diguri din pamant

pentru apararea intravilanului satului Gura Sutii.

9. Digurile vor fi facute din pamant compactat si vor avea dimensiunile,

latimea si inaltimea, stabilite de proiectantul de specialitate, dupa

studierea debitelor maxime ale acestor parauri.

10. In satul Sperieteni, prin care trece paraul Ursoaia, exista o singura zona

inundabila, la limita dinspre sud a satului, atat in zona intravilana cat si in

zona extravilana.

48

11. Pentru preintampinarea acestui fenomen, si aici se impune construirea de

diguri, de un proiectant de specialitate, dupa studierea si monitorizarea

debitelor maxime ale acestui parau, in perioadele de ploi abundente si de

lunga durata.

12. Mentionam ca zona seismica este C.

13. Pamanturile intalnite in zonele luate in studiu se incadreaza conform

Ts/81 – tabel 1, astfel:

- sol vegetal – poz. 3;

- argila – poz. 21;

- pietris cu bolovanis – poz. 42.

Intocmit,

PFA Stefan Glodeanu

STUDIU GEOTEHNIC - Primaria Gura · PDF file2 Studiu geotehnic aferent investitiei:...

Documents

Transcript of STUDIU GEOTEHNIC - Primaria Gura · PDF file2 Studiu geotehnic aferent investitiei:...