Studiu de caz privind activele si datoriile contingente

Activele si datoriile contingente sunt definite si reglementate de catre Standardul

Internaţional de Contabilitate IAS 37, standard care a fost aprobat de Consiliul IASC

în iulie 1998 şi a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor cu

începere de la 1 iulie 1999.

Conform acestui standard activul contingent este definit ca fiind acel activ

potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare şi a cărui existenţă va fi

confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente

viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii. Un exemplu

în acest sens îl reprezinta o creanţă ce constituie obiectul unui proces în care este

implicată întreprinderea şi al cărui rezultat este incert.

O întreprindere nu trebuie să înregistreze un activ contingent, spre deosebire de

active, care reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor

evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare

pentru întreprindere.

Un activ contingent trebuie prezentat în cazul în care este probabilă apariţia unei

intrări de resurse care să afecteze pozitiv beneficiile economice.

În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ

contingent şi este adecvată recunoaşterea lui.

Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau

neaşteptate, care dau naştere la intrări de beneficii economice în întreprindere. Un

exemplu îl constituie o creanţă ce este subiectul unui proces in justiţie, al cărui

rezultat este incert.

Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece acest

fapt ar putea determina recunoaşterea unui venit care să nu se realizeze niciodată.

Totuşi, când realizarea unui venit este certă, activul aferent nu mai este activ

contingent şi este adecvată înregistrarea lui.

Un activ contingent este prezentat în momentul în care este probabilă o creştere a

beneficiilor economice.

Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea

corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Dacă intrarea de

beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute

1

în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. Dacă a

devenit probabilă o sporire a beneficiilor economice, întreprinderea va prezenta

activul contingent.

În cazul în care este probabilă o intrare de beneficii economice, o întreprindere

trebuie să prezinte o scurtă descriere a naturii activului contingent la data bilanţului şi,

unde este cazul, o estimare a efectului financiar.

Este important ca prezentarea activelor contingente să nu confere informaţii

greşite referitoare la probabilitatea de apariţie a veniturilor.

Dacă vreuna dintre informaţiile cerute in paragraful de mai jos nu este prezentată

pentru că nu este posibil a se face acest lucru, acest fapt trebuie precizat.

În cazuri foarte rare, prezentarea unora sau a tuturor informaţiilor de mai jos pot

determina prejudicierea în mod serios a opoziţiei întreprinderii în cadrul unei dispute

cu o altă parte referitor la provizioane, datorii sau active contingente:

(a) valoarea contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei;

(b)provizioanele suplimentare realizate în cadrul perioadei, inclusiv /creşterea

provizioanelor existente;

(c) sumele utilizate (cele apărute şi plătite din provizion) în timpul perioadei;

(d) sumele nefolosite şi reluate în timpul perioadei;

(e) creşterea valorii actualizate în timpul perioadei datorită efectului în timp şi

modificările datorate evoluţiei ratei de actualizare.

(f) o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care se vor înregistra

ieşiri de beneficii economice;

(g) gradul de risc legat de valoarea sau momentul apariţiei acestor efecte, în cazul în

care este necesar a fi furnizate informaţii adecvate, întreprinderea va prezenta

principalele presupuneri referitoare la evenimentele viitoare;

(h) valoarea oricăror rambursări preconizate, menţionându-se valoarea tuturor

activelor recunoscute pentru rambursarea preconizată.

(i) o estimare a efectelor financiare

(j) indicarea gradului de risc legat de suma sau momentul reducerii resurselor; şi

(k) posibilitatea unei rambursări.

În astfel de cazuri, întreprinderea nu va prezenta informaţiile de acest fel, dar va

prezenta natura generală a disputei, împreuna cu motivul pentru care informaţia nu a

fost prezentată.

2

Activele contingente nu trebuie recunoscute in conturile bilantiere. Acestea

trebuie prezentate in notele explicative in cazul in care este probabila aparitia unor

intrari de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute in situatiile

financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoasterea lor ar determina un venit care

sa nu se realizeze niciodata.

In notele explicative la situatiile financiare anuale trebuie prezentate informatii

referitoare la elementele inregistrate in conturi in afara bilantului.

In cadrul elementelor extrabilantiere sunt cuprinse si activele contingente – contul

807 „ Active contingente”.

In debitul contului 807 „ Active contingente” se evidentiaza valoarea activelor

contingente inregistrate, iar in credit, cele scoase din conturile extrabilantiere.

Soldul contului reprezinta valoarea activelor contingente existente in entitate.

Exemplul 1:

Dacia SA îşi încheie exerciţiul financiar la 31 decembrie 2011. În timpul anului, a

intentat un proces împotriva societăţii Keep-me-safe SA pentru vicii la unul din

produsele pentru siguranţă care au condus la primirea de reclamaţii din partea

clienţilor săi. Sentinţa cazului nu este cunoscută la sfârşitul anului, dar dacă Dacia SA

câştigă, atunci Keep-me-safe SA va avea de rambursat către Dacia SA suma pe care

aceasta a plătit-o clienţilor care au depus reclamatii, plus costurile generate de

inapoierea sumelor.

Dacia SA va prezenta un activ contingent posibil.

Cazul prezentat mai sus între Dacia SA şi Keep-me-safe este soluţionat la 31 martie

2012 şi conturile sunt semnate pe 12 April 2012. Instanţa a decis în favoarea lui Dacia

SA şi a obligat Keep-me-safe SA să plătească daune de 500.000 lei plus costuri de

10.000 lei.

A devenit aproape sigur că va apare o intrare de beneficii economice, (în funcţie dacă

societatea Keep-me-safe SA poate sau nu să plătească daunele). De aceea, Dacia SA

va recunoaşte activul şi venitul corespunzător acestuia în situaţiile financiare.

Conform cerinţelor IAS 37, activul şi venitul corespunzător acestuia sunt recunoscute

în perioada în care apare modificarea. Activul şi venitul corespunzător sunt din acest

motiv recunoscute în situaţiile financiare pentru sfârşitul exerciţiului financiar cu

închidere la 31 decembrie 2012.

3

Exemplul 2:

La 25.11.2010, S.C. “ALFA” S.R.L. cumpără de la S.C. “BETA” S.R.L. mărfuri

în valoare de 7.500 lei. Prin politica sa comercială, S.C.”BETA” S.R.L. acordă

clienţilor care cumpără mărfuri în valoare de peste 5.000 lei un card de fidelitate ce

este debitat cu puncte de loialitate la fiecare achiziţie.

La acumularea a 1.000 puncte de loialitate, clientul obţine un bon valoric de 200

lei, pe care îl poate utiliza pentru cumpărarea de mărfuri într-o perioadă de maxim 3

luni de la data acordării acestuia, şi numai pentru acele produse care sunt marcate pe

rafturi cu eticheta “Program de fidelitate”.

Ca urmare a achiziţiei din data de 25.11.2010, S.C. “ALFA” S.R.L. acumulează

150 puncte de loialitate.

Pe parcursul lunii decembrie 2010 S.C. “ALFA” S.R.L. achiziţionează mărfuri care îi

permit acumularea a încă 750 puncte de loialitate (suplimentar celor 150 de puncte

deţinute deja).

În data de 08.01.2011, S.C. “ALFA” S.R.L. cumpără 20 buc. din produsul A la

preţul de 20 lei/buc., 40 buc. din produsul B la preţul de 40 lei/buc. şi 100 buc. din

produsul C la preţul de 30 lei/buc., valoarea totală a facturii fiind de 5.000 lei. Odată

cu efectuarea acestei achiziţii, societatea acumulează 1.000 puncte de loialitate şi

primeşte bonul valoric în valoare de 200 lei.

Societatea decide utilizarea imediată a bonului valoric, fapt pentru care alege 2 buc.

din produsul A, 1 buc. din produsul B şi 4 buc. din produsul C, toate cele 3 produse

fiind disponibile în programul de fidelitate.

La 25.11.2010:

- Înregistrarea în contabilitatea S.C. “ALFA” S.R.L. a achiziţiei mărfurilor şi

constituirea unui activ contingent aferent valorii punctelor de loialitate acordate de

S.C. “BETA” S.R.L.:

371 401 7.500 lei

Mărfuri Furnizori

Debit 807 „Active contingente” 30 lei

30 lei = [(150 puncte x 100%)/1000 puncte] x 200 lei

4

Notă:

La finele anului 2010 se suplimentează valoarea activului contingent până la

valoarea de 180 lei {[((150 + 750) puncte x 100%)/1000 puncte] x 200 lei}, aferentă

celor 900 puncte de loialitate primite ca urmare a cumpărării de mărfuri de la S.C.

“BETA” S.R.L.

- Înregistrarea în contabilitatea S.C. “BETA” S.R.L. a vânzării mărfurilor:

4111 707 7.500 lei

Clienţi Venituri din vânzarea

mărfurilor

şi concomitent se înregistrează un provizion proporţional ca valoare cu punctele de

loialitate acordate S.C. “ALFA” S.R.L:

6812 151 30 lei

Cheltuieli de exploatare

privind

provizioanele

Provizioane

30 lei = [(150 puncte x 100%)/1000 puncte] x 200 lei

Notă:

La finele anului 2010 se suplimentează provizionul până la valoarea de 180 lei [(900

puncte x 100%)/1000 puncte] x 200 lei}, aferentă celor 900 puncte de loialitate

acordate ca urmare a vânzării de mărfuri către S.C. “ALFA” S.R.L.

La 08.01.2011

- Înregistrarea în contabilitatea S.C. “ALFA” S.R.L. a achiziţiei mărfurilor şi

scoaterea din conturile de ordine şi evidenţă a activului contingent constituit în anul

2010, ca urmare a utilizării punctelor de loialitate:

371 401 5.000 lei

Mărfuri Furnizori

şi

Credit 807 „Active contingente” 180 lei

5

În contabilitatea analitică a stocurilor, cele trei produse cumpărate se vor înregistra

la un preţ unitar determinat ca raport între preţul de vânzare al produselor

achiziţionate şi numărul de bucăţi achiziţionate, la care se adaugă numărul

corespunzător de produse primite gratuit ca urmare a utilizării bonului valoric. De

exemplu, pentru produsul A, preţul unitar se determină astfel:

Preţ unitar produs A = (20 buc. x 20 lei/buc.)/(20 buc. + 2 buc.) = 18,18 lei/buc.

Raţionamentul este similar pentru determinarea preţului unitar pentru produsele B şi

C.

- Înregistrarea în contabilitatea S.C. “BETA” S.R.L. a vânzării mărfurilor:

4111 707 4.800 lei

Clienţi Venituri din vânzarea

mărfurilor

Ca urmare, la momentul utilizării bonului valoric de către client, vânzătorul poate

asimila operaţiunea unei reduceri comerciale acordate acestuia la data respectivă.

şi, concomitent, reluarea la venituri a provizionului constituit în anul 2010:

151 7812 180 lei

Provizioane Venituri din provizioane

Descărcarea din gestiune a produselor vândute şi a celor acordate gratuit se face la

costul de achiziţie.

Notă:

Raţionamentul contabil prezentat în exemplul de mai sus este similar şi în cazul

unor programe de fidelizare de tipul „ la cumpărarea a două produse, primeşti unul

gratis”. În această situaţie, vânzătorul nu mai trebuie însă să constituie un provizion,

întrucât veniturile înregistrate vor fi la nivelul preţului a două produse, în timp ce el a

vândut cantitativ trei. Acordarea celui de-al treilea produs gratuit poate fi deci

asimilată, din punct de vedere valoric, unei reduceri comerciale acordate la

momentul vânzării.

6

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 37 defineşte o datorie contingentă

ca fiind:

(a) o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute şi a cărei

existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor

evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii;

sau

(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este

recunoscută deoarece:

1) nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse (care să afecteze beneficiul

economic) pentru stingerea acestei obligaţii; sau

2) valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată suficient de relevant.

O întreprindere nu trebuie să recunoască o datorie contingentă, spre deosebire de

datorie care reprezinta o obligaţie curentă a unei întreprinderi, rezultată din

evenimente anterioare, a cărei stingere se aşteaptă să determine o reducere a

resurselor concretizate în beneficiile economice ale întreprinderii.

Totuşi, întreprinderea poate prezenta informaţii referitoare la o datorie

contingentă, cu excepţia cazului în care posibilitatea unei ieşiri de resurse care să

încorporeze beneficiile economice este înlăturată.

Standardul International de Contabilitate IAS 37 face distinctie între:

(a) provizioane – care sunt recunoscute ca şi datorii (presupunând că pot fi realizate

estimări corecte), deoarece ele constituie obligaţii curente şi este probabil că vor fi

necesare resurse care să afecteze beneficiile economice ale întreprinderii pentru

stingerea obligaţiilor.

(b) datorii contingente – care nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece ele sunt:

● obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă întreprinderea are o

obligaţie curentă care poate genera scăderea resurselor întreprinderii, afectând astfel

beneficiile economice;

● obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere ale prezentului

Standard (deoarece, fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor

întreprinderii care să afecteze beneficiile economice pentru stingerea obligaţiei, fie nu

poate fi realizată o estimare suficient de corectă a valorii obligaţiei).

În sens larg, toate provizioanele sunt contingente, deoarece sunt incerte din punct

de vedere al exigibilităţii sau valorii. Totuşi, în cazul Standardului IAS 37, termenul

7

„contingent” este folosit pentru datorii şi active ce nu sunt recunoscute, deoarece

existenţa lor va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor

evenimente viitoare incerte, ce nu sunt în totalitate sub controlul întreprinderii. În

plus, termenul „datorie contingentă” este utilizat pentru datoriile care nu îndeplinesc

criteriile de recunoaştere.

Doar în situaţii rare nu este clar dacă este vorba de o obligaţie curentă. În astfel

de situaţii se consideră că un eveniment anterior generează o obligaţie curentă dacă,

luând în considerare toate probele disponibile, este mult mai probabil că există la data

bilanţului o obligaţie curentă.

În aproximativ toate situaţiile este clar dacă un eveniment anterior a determinat o

obligaţie curentă. În situaţii rare, de exemplu, un proces, poate fi pusă în discuţie

producerea anumitor evenimente sau generarea de către acestea a unei obligaţii

curente. În astfel de cazuri, întreprinderea va determina existenţa unei obligaţii

curente la data bilanţului prin luarea în considerare a tuturor probelor existente,

inclusiv, de exemplu, a opiniilor experţilor, în cadrul acestor probe sunt incluse şi cele

furnizate de evenimente produse după data bilanţului. Pe baza unor asemenea probe:

(a) în cazul în care este probabil să existe o obligaţie curentă la data bilanţului,

întreprinderea va recunoaşte un provizion(dacă sunt îndeplinite criteriile de

recunoaştere); şi

(b) în cazul în care este probabil să nu existe o obligaţie la data bilanţului,

întreprinderea va prezenta o obligaţie contingentă, mai puţin în situaţia în care

posibilitatea unei reduceri a resurselor ce cuprind beneficiile economice este

înlăturată.

În situaţia în care o întreprindere are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi,

partea asumată de celelalte părţi este considerată ca o datorie contingentă,

întreprinderea recunoaşte un provizion pentru partea din obligaţie care va determina,

probabil, o ieşire de resurse concretizate în beneficiile economice, cu excepţia

situaţiilor foarte rare în care nu poate fi realizată o estimare corectă.

O obligaţie pentru care întreprinderea este răspunzătoare împreună cu mai multe

părţi reprezintă o datorie contingentă, în măsura în care se estimează că obligaţia va fi

onorată de alte părţi.

Datoriile contingente pot evolua într-un mod care nu a fost estimat iniţial. Prin

urmare, ele sunt continuu analizate pentru a determina dacă a devenit probabilă o

ieşire de resurse care încorporează beneficiile ecnomice. Dacă devine probabilă

8

necesitatea unei reduceri a resurselor care încorporează beneficiile economice,

generată de un element considerat anterior datorie contingentă, va fi înregistrat un

provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a apărut modificarea

probabilităţii de manifestare a reducerii resurselor (cu excepţia cazurilor foarte rare în

care nu pot fi efectuate estimări corecte).

Cu excepţia situaţiei în care posibilitatea apariţiei unei ieşiri de resurse este

înlăturată, o întreprindere trebuie să prezinte, pentru toate clasele de datorii

contingente, la data bilanţului, o scurtă descriere a naturii datoriei contingente şi, dacă

este cazul:

(a) o estimare a efectelor financiare

(b) indicarea gradului de risc legat de suma sau momentul reducerii resurselor; şi

(c) posibilitatea unei rambursări.

Pentru a determina provizioanele sau datoriile contingente care pot fi grupate

pentru a forma o clasă, este necesar să se considere dacă natura elementelor este

suficient de similară pentru ca o singură menţiune asupra acestora să poată îndeplini

urmatoarele cerinte:

- o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care se vor înregistra

ieşiri de beneficii economice

- o estimare a efectelor financiare

- indicarea gradului de risc legat de suma sau momentul reducerii resurselor .

Astfel, pot fi considerate ca o singură clasă de provizioane sumele referitoare la

garanţia oferită diferitelor produse, dar nu pot fi incluse în aceeaşi clasă sumele

referitoare la garanţii acordate în mod normal şi sumele care constituie subiect în

litigiu.

În cazul în care un provizion şi o datorie contingentă sunt generate de aceleaşi

circumstanţe, întreprinderea va realiza evidenţierile de mai jos astfel încât să pună în

evidenţă legătura dintre provizion şi datoria contingentă:

(a) valoarea contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei;

(b) provizioanele suplimentare realizate în cadrul perioadei, inclusiv /creşterea

provizioanelor existente;

(c) sumele utilizate (cele apărute şi plătite din provizion) în timpul perioadei;

(d) sumele nefolosite şi reluate în timpul perioadei;

(e) creşterea valorii actualizate în timpul perioadei datorită efectului în timp şi

modificările datorate evoluţiei ratei de actualizare.

9

(f) o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care se vor înregistra

ieşiri de beneficii economice;

(g) gradul de risc legat de valoarea sau momentul apariţiei acestor efecte, în cazul în

care este necesar a fi furnizate informaţii adecvate, întreprinderea va prezenta

principalele presupuneri referitoare la evenimentele viitoare,

(h) valoarea oricăror rambursări preconizate, menţionându-se valoarea tuturor

activelor recunoscute pentru rambursarea preconizată.

(i) o estimare a efectelor financiare

(j) indicarea gradului de risc legat de suma sau momentul reducerii resurselor; şi

(k) posibilitatea unei rambursări.

O entitate nu va recunoaste in bilant o datorie contingenta, aceasta fiind prezentata

in notele explicative.

In notele explicative la situatiile financiare anuale trebuie prezentate informatii

referitoare la elementele inregistrate in conturi in afara bilantului.

In cadrul elementelor extrabilantiere sunt cuprinse si datoriile contingente – contul

808 „ Datorii contingente”.

In debitul contului 808 „Datorii contingente” se evidentiaza valoarea datoriilor

contingente inregistrate, iar in credit, cele scoase din conturile extrabilantiere.

Soldul contului reprezinta valoarea datoriilor contingente existente in entitate.

Exemplul 1:

În timpul anului 2009, întreprinderea A garantează un credit al întreprinderii B, a

cărei situaţie financiară era bună în acea perioadă. Pe parcursul anului 2010, situaţia

financiară a întreprinderii B se deteriorează şi la 30 iunie 2010 întreprinderea B are

probleme cu restituirea creditelor.

(a) La 31 decembrie 2009

Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior care obligă – Evenimentul care

obligă îl constituie acordarea garanţiei, care generează o obligaţie legală.

10

Ieşirile de resurse, concretizate în beneficiile economice, necesare onorării

obligaţiei: - La 31 decembrie 2009 nu este probabilă nici o reducere a beneficiilor

economice.

Concluzie – Nu se recunoaşte nici un provizion. Garanţia este prezentată ca datorie

contingentă, cu excepţia cazului în care se consideră că probabilitatea unei ieşiri este

înlăturată.

(b) La 31 decembrie 2010

Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior care obligă – Evenimentul care

obligă îl constituie acordarea garanţiei, eveniment ce generează o obligaţie legala.

Ieşirile de resurse, care încorporează beneficii economice, necesare onorării

obligaţiei: – La 31 decembrie 2000 este probabil că, pentru stingerea obligaţiei, vor fi

necesare ieşiri de resurse concretizate în beneficiile economice.

Concluzie – Se recunoaşte un provizion pentru cea mai bună estimare a obligaţiei.

Notă: Acest exemplu tratează acordarea unei singure garanţii. Dacă o întreprindere are

un portofoliu de garanţii similare, va proceda la evaluarea portofoliului respectiv în

ansamblul său pentru a determina probabilitatea de apariţie a unei ieşiri de resurse

care înglobează beneficii economice. În cazul în care întreprinderea încasează un

comision pentru garanţiile acordate, venitul este înregistrat în conformitate cu IAS 18,

„Venituri din activităţi curente”.

Exemplul 2:

GlaxoConsumer SRL a fost dată în judecată pentru un efect secundar negativ al

unui medicament (care a afectat numai trei dintre cei cinci milioane de utilizatori ai

medicamentului) care era cunoscut la data procesului dar care nu a fost prezentat în

prospectul medicamentului.

11

Rezultatul procesului nu este cunoscut înainte de semnarea situaţiilor financiare.

De aceea, societatea va prezenta o posibilă obligaţie într-o notă.

Zenyth SA a fost dată în judecată într-o situaţie similară ca şi GlaxoConsumer

SRL. Societatea a fost găsită vinovată de neglijenţă până la sfârşitul anului financiar,

dar datorită aceloraşi circumstanţe ale cazului nu este posibilă o estimare rezonabilă a

sumei amenzii la care va fi supusă.

De aceea societatea va prezenta într-o notă o obligaţie prezentă despre care nu este

capabilă să cuantifice ieşirile de beneficii economice cerute. Acest lucru va alerta

utilizatorii situaţiilor financiare asupra faptului că o sumă deocamdată necunoscută,

care poate fi mare, va fi inclusă în situaţiile financiare pe anul viitor.

(Notă – dacă societatea ar fi fost aptă să cuantifice suma amenzii prin referinţă la

cazuri similare atunci aceasta ar fi constituit un provizion).

Exemplul 3:

În cursul anului 2010, entitatea Alfa-Fin garantează un împrumut luat de una din

filialele sale în sumă de 500.000 lei. Conform contractului de creditare încheiat cu

banca, entitatea Alfa-Fin este solidară cu filiala beneficiară a împrumutului la plata

ratelor rămase de rambursat (credit şi dobânda aferentă perioadei). Entitatea Alfa-Fin

devine efectiv obligată la plată, dacă beneficiarul creditului nu îşi achită trei rate

consecutive.

La sfârşitul exerciţiului financiar 2010, entitatea Alfa-Fin trebuie să aprecieze

oportunitatea recunoaşterii în bilanţ a datoriei aferente garantării creditului primit de

filiala sa, prin evaluarea măsurii în care garantarea acestui împrumut va genera ieşiri

de resurse.

Pe baza analizelor efectuate, entitatea Alfa-Fin constată următoarele:

- până în prezent, beneficiarul împrumutului şi-a onorat toate obligaţiile de plată către

bancă, neînregistrând întârzieri sau restanţe la plată;

- din informaţiile prezentate în situaţiile financiare ale beneficiarului împrumutului

rezultă că din suma împrumutată (500.000) şi garantată de Alfa-Fin, acesta mai are o

12

datorie faţă de bancă în sumă de 480.000 lei, la care se adaugă dobânda calculată pe

toată perioada creditului conform contractului în sumă de 350.000 lei;

- în urma analizei principalilor indicatori din situaţiile financiare ale beneficiarului

împrumutului, rezultă că acesta prezintă capacitate de rambursare şi pentru perioadele

următoare.

Prin urmare, entitatea Alfa-Fin va prezenta datoria în sumă de 830.000 lei

(480.000 + 350.000) reprezentând principal şi dobânda aferentă, în contul

extrabilanţier 8011 "Giruri şi garanţii acordate", iar prezentarea se va face în notele la

situaţiile financiare, ca o datorie contingentă.

13