Studiu de cartografiere a serviciilor destinate adolescen ... · chestionar, cercetarea calitativă...

Studiu de cartografiere a

serviciilor destinate

adolescenŃilor

Raport de cercetare

AsociaŃia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică Şos. Iancului nr.29, bl.105B, sc.B, ap.102, sector 2, Bucureşti Înregistrată ca persoană juridică fără scop patrimonial la Judecătoria Sectorului 2 Certificat nr.39/21.03.2013, CIF 31446551 Tel. (+40) 729 655 180 / Email: [email protected] www.sociometrics.ro

UNICEF România Blvd. Primăverii 48A, Sector 1

Bucureşti Tel: 021.201.78.72

email: [email protected] www.unicef.ro

Coordonator din partea UNICEF România: Gina Apolzan Specialist Dezvoltarea Adolescenţilor şi Tinerilor Elaborat de: AsociaŃia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică Echipa de experŃi:

Alexandru I. Toth, Team Leader

Daniela Mita, Cercetător

Marian G. Bojincă, Cercetător

ISBN 978-973-139-319-3

3

Cuprins

LISTA DE FIGURI ŞI TABELE ............................................................... 4

LISTA DE ACRONIME......................................................................... 7

REZUMAT ........................................................................................ 9

I. METODOLOGIA CERCETĂRII.......................................................... 12

I.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII .............................................................. 12 I.2. ETAPE ŞI METODE DE CULEGERE A DATELOR........................................ 13 I.3. LIMITE .................................................................................... 25 I.4. PARTICIPAREA UNICEF ÎN REALIZAREA CERCETĂRII................................. 26 I.5. CONSIDERENTE ETICE .................................................................. 27

II. CONTEXTUL CERCETĂRII ............................................................. 28

II.1. PROBLEMATICA ADOLESCENŢILOR DIN ROMÂNIA.................................. 28 II.2. DATE SOCIO-ECONOMICE CU PRIVIRE LA ADOLESCENŢI .......................... 32 II.3. ACTE NORMATIVE RELEVANTE PENTRU GRUPUL ŢINTĂ ........................... 39 II.4. CATEGORII DE SERVICII PENTRU ADOLESCENŢI..................................... 53

III. REZULTATELE CERCETĂRII.......................................................... 58

III.1. REZULTATELE CERCETĂRII CANTITATIVE ........................................... 58 III.1.1. Statistici privind unităŃile de servicii pentru adolescenŃi ........ 59

III.1.2. Rezultatele anchetei la nivelul furnizorilor de servicii............. 66

III.2. REZULTATELE CERCETĂRII CALITATIVE ............................................. 99 III.2.1. ConstanŃa...................................................................... 99

III.2.2. Cluj-Napoca ................................................................. 108

III.2.3. Iaşi ............................................................................. 119

III.2.4. Bacău ......................................................................... 137

III.2.5. Bucureşti ..................................................................... 155

III.2.6. Adecvarea serviciilor la nevoile adolescenŃilor ................... 166

CONCLUZII................................................................................... 176

RECOMANDĂRI............................................................................. 179

BIBLIOGRAFIE............................................................................... 183

ANEXE......................................................................................... 187

4

Lista de figuri şi tabele

Figura 1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) (%) ..... 33 Figura 2. Rata deprivării materiale severe (%) ...................................... 33 Figura 3. Rata sărăciei relative (%) ..................................................... 34 Figura 4. Numărul de unităţi de servicii sociale rezidenţiale şi de zi care au ca beneficiari adolescenţi. ................................................................. 60 Figura 5. Distribuţia unităţilor de servicii sociale pe oraşe, după tipul furnizorului ..................................................................................... 61 Figura 6. Distribuţia unităţilor care au ca beneficiari adolescenţi, în funcţie de categoriile de beneficiari pe care le asistă (% din total eşantion, N=83) ....... 68 Figura 7. Distribuţia unităţilor care furnizează servicii de zi, în funcţie de capacitatea lunară de deservire .......................................................... 69 Figura 8. Ponderile diverselor categorii de beneficiari în totalul persoanelor asistate de către unităţile din anchetă ................................................. 70 Figura 9. Distribuţia unităţilor din anchetă în funcţie de ponderea adolescenţilor în totalul persoanelor asistate ........................................ 70 Figura 10. Profilul adolescenţilor care sunt asistaţi de unităţile de servicii investigate...................................................................................... 71 Figura 11. Distribuţia unităţilor cu beneficiari adolescenţi, în funcţie de situaţiile de vulnerabilitate în care se află aceştia (N=83) ...................... 72 Figura 12. Servicii furnizate de unităţile care au ca beneficiari adolescenţi (% din total eşantion, N=83) ............................................................ 73 Figura 13. Distribuţia unităţilor în funcţie de perioada medie de când asistă un beneficiar adolescent. .................................................................. 75 Figura 14. Distribuţia adolescenţilor în funcţie de numărul de zile în care beneficiază de servicii şi numărul mediu de ore de asistenţă primite ........ 75 Figura 15. Modalităţi de accesare a serviciilor de către adolescenţi.......... 77 Figura 16. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de programul de lucru.... 78 Figura 17. Percepţia asupra factorilor care afectează accesul la serviciile oferite............................................................................................ 79 Figura 18. Opinii referitoare la flexibilitatea serviciilor oferite .................. 80 Figura 19. Opinii despre factorii care afectează flexibilitatea serviciilor oferite adolescenţilor ........................................................................ 81 Figura 20. Opinii referitoare la adecvarea unităţilor de servicii la caracteristicile şi stilul de viaţă al adolescenţilor ................................... 82

5

Figura 21. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de numărul de angajaţi şi numărul de voluntari ..................................................................... 83 Figura 22. Distribuţia personalului angajat în unităţile de servicii în funcţie de categoria de angajat..................................................................... 84 Figura 23. Structura personalului angajat în unităţile de servicii cu beneficiari adolescenţi, pe categorii de ocupaţii .................................... 84 Figura 24. Ponderea femeilor în total personal şi pe categorii de ocupaţii.. 85 Figura 25. Sursele de finanţare ale bugetelor unităţilor de servicii............ 86 Figura 26. Răspândirea parteneriatelor şi ierarhia principalelor categorii de instituţii partenere............................................................................ 87 Figura 27. Principalele obiective ale parteneriatelor ............................... 87 Figura 28. Practica monitorizării şi frecvenţa culegerii şi înregistrării de date.. 88 Figura 29. Frecvenţa analizării datelor de monitorizare........................... 89 Figura 30. Percepţia utilităţii datelor de monitorizare (N=60) ................. 89 Figura 31. Practica evaluării şi a studiilor de satisfacţie în rândul furnizorilor de servicii (N=83) ........................................................................... 90 Figura 32. Colectarea de date despre beneficiari................................... 90 Figura 33. Problemele cu care se confruntă furnizorii de servicii.............. 91 Figura 34. Opinii cu privire la nevoile de dezvoltare de servicii sociale, educaţionale şi medicale pentru adolescenţi ......................................... 92 Figura 35. Planuri de extindere şi diversificare a serviciilor ..................... 94 Figura 36. Moduri de organizare a campaniilor de informare şi prevenire în rândul adolescenţilor. ....................................................................... 95 Figura 37. Modalităţi de transmitere a informaţiei în cadrul campaniilor de informare şi prevenire....................................................................... 97 Figura 38. Structura personalului implicat în desfăşurarea activităţilor de informare/prevenire .......................................................................... 98 Figura 39. Organizaţii partenere în activităţile de informare şi prevenire ... 98 Tabelul 1. Distribuţia vizitelor de teren ................................................ 18 Tabelul 2. Distribuţia focus grupurilor (FG) cu adolescenţi ...................... 21 Tabelul 3. Indicatori socio-economici .................................................. 34 Tabelul 4. Indicatori economici şi demografici în cele cinci judeţe............ 36 Tabelul 5. Indicatori socio-demografici în cele cinci judeţe...................... 36 Tabelul 6. Indicatori educaţionali în cele cinci judeţe ............................. 37 Tabelul 7. Acte normative relevante pentru grupul ţintă......................... 40 Tabelul 8. Categorii de servicii sau programe pentru adolescenţi şi tineri .. 54 Tabelul 9. Numărul de unităţi de servicii sociale rezidenţiale, pe oraşe şi tipuri de unităţi................................................................................ 60

6

Tabelul 10. Numărul de unităţi de servicii sociale de zi, pe oraşe şi tipuri de unităţi ............................................................................................ 62 Tabelul 11. Numărul de unităţi de servicii educaţionale care au ca beneficiari şi adolescenţi între 14 şi 18 ani, pe oraşe şi tipuri de unităţi................... 63 Tabelul 12. Numărul de unităţi de sănătate, pe oraşe şi tipuri de unităţi ... 65 Tabelul 13. Centre de tineret, pe oraşe ............................................... 65 Tabelul 14. Numărul unităţilor de servicii respondente, pe oraşe şi tip de furnizor .......................................................................................... 67 Tabelul 15. Distribuţia unităţilor de servicii în funcţie de categoria de beneficiari şi numărul mediu de persoane asistate în ultima lună (N=83).. 68 Tabelul 16. Statistici referitoare la cazurile noi de persoane intrate în asistenţa unităţilor investigate pe parcursul anului 2013........................ 73 Tabelul 17. Statistici referitoare la ieşirile din asistenţă pe parcursul anului 2013 şi stocul de beneficiari la sfârşitul anului ..................................... 74 Tabelul 18. Durata medie de aşteptare pentru a putea beneficia de servicii şi costurile accesării. ........................................................................... 78 Tabelul 19. Suprafaţa utilă şi numărul de săli la dispoziţia unităţilor......... 82 Tabelul 20. Indicatori ai evoluţiei bugetelor totale de cheltuieli ale unităţilor de servicii ....................................................................................... 85 Tabelul 21. Principalele nevoi de dezvoltare de servicii, în funcţie de cele mai frecvent menţionate categorii de adolescenţi.................................. 93 Tabelul 22. Principalele categorii de servicii pe care furnizorii intenţionează să le dezvolte în următoarele 12 luni pentru adolescenţi. ....................... 94 Tabelul 23. Statistici privind activităţile de informare/prevenire în funcţie de tema abordată................................................................................. 96

7

Lista de acronime

ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

ANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie

ANR Agenţia Naţională pentru Romi

ARAS Asociaţia Română Anti-SIDA

AROPE At risk of poverty or social exclusion (rata riscului de sărăcie sau excluziune socială)

BIM Biroul Internaţional al Muncii

BTS Boli cu transmitere sexuală

CE Comisia Europeană

CEPECA Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Conducere din Întreprinderi

CES Cerinţe Educaţionale Speciale

CJRAE Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională

CNP Cod numeric personal

DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

DGASMB Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti

DPC Direcţia de Protecţia Copilului

DSP Direcţia de Sănătate Publică

FG Focus grup

FRDS Fondul Român de Dezvoltare Socială

HIV Virusul Imunodeficienţei Umane

INS Institutul Naţional de Statistică

IT Tehnologia informaţiei

8

ITS Infecţii cu transmitere sexuală

MEN Ministerul Educaţiei Naţionale

MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

MTS Ministerul Tineretului şi Sportului

NR Non-răspunsuri

ONG Organizaţie neguvernamentală

ONU Organizaţia Naţiunilor Unite

PIB Produs Intern Brut

SIDA Sindromul Imunodeficienţei Dobândite

SPAS Serviciu Public de Asistenţă Socială

UE Uniunea Europeană

UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii

9

Rezumat Studiile UNICEF realizate până în prezent arată că cele mai importante probleme pe care le au adolescenţii din România se referă la sărăcie şi excluziune socială, accesul la sistemul educaţional şi servicii medicale, integrarea profesională1. De asemenea, sub aspect socio-economic, raportul Comisiei Europene (CE) din 2012 privind ocuparea forţei de muncă şi evoluţiile sociale arată că persoanele cu vârsta de până la 17 ani reprezintă categoria de populaţie cu riscul cel mai ridicat în faţa sărăciei. Totodată, analiza subliniază faptul că

jumătate dintre adolescenţii din România se confruntă cu pericolul excluziunii sociale.2

Cercetarea de faţă şi-a propus cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor în cinci oraşe (Bucureşti, Bacău, Cluj-Napoca,

Constanţa şi Iaşi) şi explorarea adecvării acestor servicii la nevoile specifice adolescenţilor, în special celor care aparţin unor grupuri vulnerabile. Studiul s-a realizat printr-o metodologie bazată pe triangularea metodelor de culegere a datelor: analiza documentară şi de date secundare, cercetarea cantitativă la nivelul instituţiilor publice şi a furnizorilor de servicii pentru adolescenţi realizată prin chestionar, cercetarea calitativă având ca metode focus-grupul, interviul în profunzime şi observaţia.

Rezultatele acestui studiu vor constitui o bază pentru Componenta de Adolescenţi şi Tineri a Programului UNICEF România, în vederea dezvoltării intervenţiilor viitoare şi a programelor ce pot răspunde nevoilor adolescenţilor. De asemenea, studiul va servi ca bază în dezvoltarea unor servicii prietenoase pentru adolescenţi.

1 Abraham, D. (coord.); Abraham, A.; Dalu, A.M.; Fierbinteanu, C.; Marcovici, O.; Mitulescu, S.; Plaesu, A.; Sufaru, I. (2013): Situaţia adolescenţilor din România, Raport Final. UNICEF România 2 European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion: Employment and Social Developments in Europe 2012

10

Adolescenţa este caracterizată de profesioniştii ce au participat la studiu drept o etapă ce trebuie abordată de politicile publice într-o manieră specifică, deoarece adolescenţii urmează să intre în rândul

populaţiei active într-un termen scurt, iar această perioadă este caracterizată de schimbări profunde (trecerea de la un nivel de învăţământ la altul), presiuni din partea familiei, presiuni din partea grupului de referinţă, dar şi de limitări legale care îi menţin pe adolescenţi încă într-o stare de dependenţă faţă de părinţi.

Studiul a identificat ca o primă problemă în abordarea particularizată a adolescenţei lipsa unui cadru legal bine definit. Astfel, conceptul de adolescenţă nu este definit în mod clar de legislaţia românească (diversele referiri folosesc intervale de timp diferite, datele statistice sunt colectate pentru intervalele de vârstă 10-14 ani şi 15-19 ani), ceea ce face să fie mai dificil de abordat din perspectiva sistemului de protecţie socială, a sistemului de educaţie sau sănătate.

De asemenea, în dezvoltarea unor servicii de sănătate şi chiar sociale pentru adolescenţii care nu au sprijinul familiei (adolescenţi cu comportamente de risc, copii ai străzii, adolescenţi ce şi-au început

viaţa sexuală), specialiştii s-au confruntat cu probleme legislative ce îi aduc în situaţii în care nu pot asista adolescenţii care au într-adevăr nevoie.

Serviciile identificate în cadrul studiului se adresează unor categorii mai largi de beneficiari, astfel că adolescenţii aflaţi în diferite situaţii de vulnerabilitate se regăsesc în principal printre beneficiarii serviciilor sociale adresate copiilor. În puţine cazuri au fost identificate adaptări ale serviciilor la nevoile specifice ale acestei grupe de vârstă.

Intervenţiile destinate adolescenţilor, în opinia respondenţilor, ar trebui să prezinte anumite caracteristici: să ofere o intervenţie continuă, să prezinte un „caracter integrat” şi adaptabilitate, să dezvolte o relaţie de încredere şi respect cu beneficiarii. Această abordare integrată a vulnerabilităţilor cu care se confruntă adolescenţii este considerată o manieră eficientă de a adresa acest

11

grup ţintă, dar perspectivele asupra modului de organizare şi funcţionare a unui astfel de serviciu sunt destul de diverse. Concluzia dezbaterilor a fost că o abordare integrată ar putea fi realizată printr-un

serviciu care să acţioneze ca un filtru şi să redirecţioneze adolescenţii către alte servicii, în funcţie de vulnerabilităţile cu care se confruntă. Acest serviciu „filtru” ar trebui să lucreze în reţea cu servicii complementare ce îndeplinesc anumite cerinţe (servicii prietenoase pentru adolescenţi). Principalele îngrijorări cu privire la acest gen de intervenţii sunt legate de modul de finanţare şi armonizarea procedurilor de lucru.

Prevenirea anumitor situaţii de risc se realizează în principal prin campanii de informare derulate de organizaţii neguvernamentale şi de diverse instituţii publice. Specialiştii subliniază faptul că aceste sesiuni de informare ar trebui să se realizeze de la vârste mai mici (din timpul adolescenţei timpurii – 10-14 ani) şi într-o manieră

continuă, care să ofere ocazia adolescenţilor să adreseze întrebări. O observaţie importantă este aceea că prevenirea se poate face într-un mod eficient pentru acest grup doar dacă se depăşeşte procesul clasic de informare „adult-adolescent”.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că disponibilitatea informaţiilor pe internet a scăzut interesul faţă de sesiunile de informare şi accesarea unor servicii, inclusiv servicii specializate, cum sunt cele de planificare familială. Cei mai mulţi dintre adolescenţii care au participat la studiu au menţionat ca principale surse de informare grupul de prieteni şi internetul, unde calitatea informaţiilor furnizate este foarte variată.

Specialiştii au atras atenţia că, la vârsta adolescenţei, cele mai eficiente mijloace prin care se pot preveni anumite situaţii de risc sunt activităţile de timp liber care le pun în valoare talentele (sportive, artistice), consilierea şi responsabilizarea adolescenţilor prin participarea la activităţi voluntare.

12

I. Metodologia cercetării I.1. Obiectivele cercetării

Studiul îşi propune cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor în cinci oraşe ale României: Bucureşti, Iaşi, Bacău, Constanţa şi Cluj-Napoca şi identificarea adecvării serviciilor existente la nevoile acestora, în special la nevoile celor care aparţin unor grupuri vulnerabile.

Obiectivele studiului sunt următoarele:

- Identificarea serviciilor sociale, educaţionale şi de sănătate pentru adolescenţi şi disponibilitatea serviciilor prietenoase în cinci localităţi: Bucureşti, Iaşi, Bacău, Constanţa şi Cluj-Napoca;

- Evaluarea gradului de adecvare a serviciilor pentru adolescenţi din perspectiva infrastructurii, resurselor umane alocate

acestor servicii, capacităţii acestora şi echipamentelor aflate în dotarea acestor servicii;

- Identificarea opiniilor clienţilor acestor servicii prin realizarea unor interviuri centrate pe satisfacţia clienţilor;

- Evaluarea (pe baza unui set de criterii precum nevoia, cererea, capacitatea) oportunităţilor la nivelul instituţiilor locale şi centrale pentru introducerea unor servicii noi sau întărirea anumitor servicii şi formularea de recomandări privind modul în care sistemul poate fi întărit şi ce roluri pot juca factorii implicaţi/interesaţi (stakeholders);

- Evaluarea cooperării instituţionale a furnizorilor de servicii

pentru adolescenţi;

13

- Identificarea unor modele inovative de intervenţie pentru adolescenţi care pot fi multiplicate.

I.2. Etape şi metode de culegere a datelor

Abordarea metodologică pentru cartografierea serviciilor destinate adolescenţilor a presupus utilizarea unui mix de metode de cercetare cantitativă şi calitativă care să asigure obţinerea de date de la diverşi actori instituţionali publici sau privaţi care au legătură cu tema studiului.

Schema generală de implementare a studiului de cartografiere a serviciilor destinate adolescenţilor include următoarele etape:

1. Documentarea şi elaborarea instrumentelor de culegere a datelor;

2. Colectarea de date cantitative de la nivelul instituţiilor judeţene sau locale;

3. Colectarea de date calitative:

3.1. Colectarea de date calitative de la nivel instituţional şi al beneficiarilor de servicii,

3.2. Colectarea de date prin vizite de teren la serviciile selectate;

4. Colectarea de date cantitative de la nivelul furnizorilor publici sau privaţi de servicii destinate adolescenţilor;

5. Procesarea şi analiza datelor calitative şi cantitative culese de la nivelul furnizorilor de servicii;

6. Elaborarea raportului de cercetare.

Etapa 1 - Analiza documentară şi elaborarea instrumentelor de culegere a datelor

Această parte a cercetării a presupus desfăşurarea următoarelor activităţi:

14

1) Colectarea şi trecerea în revistă a principalelor documente şi surse de informaţii asupra politicilor şi programelor pentru adolescenţi (legislaţia din domeniu, rapoarte naţionale sau europene, analize ale

modelelor de intervenţie pentru adolescenţi, standarde naţionale sau internaţionale privind serviciile pentru adolescenţi, rapoarte ce prezintă contextul socio-economic în cele cinci oraşe care fac obiectul studiului); 2) Definirea dimensiunilor de analizat; 3) Definitivarea metodologiei, a planului de lucru şi a instrumentelor de culegere a datelor.

Etapa 2 - Cercetarea cantitativă la nivelul instituŃiilor publice

Primul pas în identificarea serviciilor (sociale, educaţionale, medicale etc.) existente în cele cinci oraşe care fac obiectul studiului a constat în culegerea de date cantitative, pe baza unor formulare standard, în rândul instituţiilor publice cu rol coordonator la nivel judeţean sau local:

- agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială; - direcţiile judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului; - direcţiile/serviciile de asistenţă socială de la nivelul consiliilor

locale; - inspectoratele şcolare judeţene; - centrele de resurse şi asistenţă educaţională; - direcţiile de sănătate publică; - direcţiile pentru sport şi tineret.

Obiectivul acestei etape a fost acela de identificare a serviciilor oferite adolescenţilor de către instituţiile publice şi private.

Culegerea efectivă a datelor s-a realizat prin transmiterea unor solicitări de informaţii însoţite de formulare standard pentru a fi completate de către reprezentanţii instituţiilor vizate. Formularele de completat au fost transmise în format electronic, prin email. Acestea au cuprins întrebări despre serviciile furnizate de respectivele instituţii, dar şi date de contact ale altor furnizori/potenţiali furnizori

15

de servicii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul celor cinci oraşe cuprinse în studiu.

Formularele pentru instituţii au urmărit să identifice:

• Numărul de unităţi în care sunt furnizate anumite tipuri de

servicii către adolescenţi;

• Date de contact ale serviciilor de interes din subordinea instituţiei;

• Date de contact ale altor furnizori de servicii sociale existenţi în unitatea administrativ-teritorială.

Baza de date realizată prin intermediul surselor mai sus menţionate a fost completată cu date ale organizaţiilor neguvernamentale (ONG) identificate prin intermediul site-urilor dedicate: reţele de ONG-uri din

domeniul protecţiei copilului, dizabilităţii, prevenirii transmiterii HIV-SIDA, prevenirii şi combaterii consumului de droguri etc.

Etapa 3 - Colectarea de date calitative

Cercetarea calitativă a utilizat mai multe metode de culegere a datelor: focus-grupul, interviul în profunzime şi observaţia. Rea-mintim faptul că cercetarea calitativă are rolul de a explora şi a înţelege atitudini, comportamente, motivaţii şi a răspunde la întrebările „de ce?” şi „cum?”.

Discuţiile de grup şi interviurile s-au desfăşurat pe baza unor ghiduri tematice elaborate în concordanţă cu obiectivele cercetării. Toate

discuţiile cu respondenţii au fost înregistrate audio şi transcrise în întregime.

De regulă, în cercetarea calitativă, eşantionarea persoanelor se

realizează teoretic, având în vedere obiectivele generale ale cercetării şi eventual ipotezele formulate. Pentru acest studiu, recrutarea participanţilor la cercetarea calitativă s-a realizat după cum urmează:

Într-o primă etapă au fost transmise scrisori oficiale instituţiilor centrale/locale care fac parte din universul cercetării (ONG-uri,

16

instituţii de învăţământ/protecţia copilului) pentru explicarea tematicii cercetării şi desemnarea unei persoane din cadrul respectivei instituţii în vederea participării la studiu. În cea de-a doua etapă, persoanele

incluse în baza de date au fost contactate şi li s-a explicat pe scurt cum se va desfăşura discuţia. Celor care şi-au exprimat din nou acordul de a participa la discuţie li s-a comunicat data, ora şi locul de desfăşurare.

În ceea ce priveşte adolescenţii, aceştia au fost identificaţi prin intermediul furnizorilor de servicii sociale/educaţionale/medicale, urmându-se aceeaşi procedură descrisă în cazul reprezentanţilor instituţionali. Pentru adolescenţii minori a fost solicitat acordul scris al reprezentanţilor legali. În cazul celor care împliniseră deja vârsta de 18 ani la momentul culegerii datelor s-a cerut doar acordul verbal al respondentului pentru participarea la studiu.

Cercetarea calitativă s-a realizat în Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi Bacău şi a inclus:

A. Vizite de teren la serviciile pentru adolescenŃi selectate

Explorarea adecvării serviciilor existente la nevoile adolescenţilor s-a realizat prin metode calitative: interviuri semi-structurate şi observarea serviciilor furnizate de unităţile respective, pe baza unei grile standardizate. Vizitele la serviciile selectate au presupus, acolo unde a fost posibil, observarea anumitor aspecte incluse în fişa de

observaţie, dar şi aprofundarea unor dimensiuni prin interviuri calitative cu personalul serviciului. Dimensiunile analizate prin cele două metode de culegere a datelor (interviul şi observaţia) sunt următoarele:

• Spaţiul (spaţii speciale pentru anumite activităţi);

• Programul de lucru adecvat grupului ţintă;

• Echipamentele/produsele/materialele accesibile constant în cadrul serviciului;

• Personalul – număr, pregătire profesională, pregătire în lucrul

17

cu adolescenţi, atitudine faţă de beneficiari;

• Participarea adolescenţilor la luarea deciziilor sau evaluarea

serviciilor;

• Confidenţialitatea (discuţiile/consultaţiile se poartă în spaţii care asigură confidenţialitatea, dosarele cu datele personale sunt păstrate în spaţii securizate);

• Proceduri de lucru şi adaptarea acestora la nevoile adolescenţilor şi în funcţie de gen.

Selectarea serviciilor destinate adolescenţilor sau care includ în

grupurile ţintă vizate şi categoria adolescenţilor s-a realizat plecând de la datele cantitative culese anterior, având în vedere următoarele criterii:

• eterogenitate în totalul eşantionului în ceea ce priveşte modul de organizare a serviciilor sociale - privat/public sau parte-neriat;

• eterogenitate în totalul eşantionului în ceea ce priveşte tipul

serviciului: serviciu social, educaţional, medical;

• diversitate a tipului de vulnerabilitate pentru care se oferă servicii sociale (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescente însărcinate), în totalul eşantionului,

dar şi pe localitate; • diversitate a organizaţiilor în totalul eşantionului.

18

Tabelul 1. DistribuŃia vizitelor de teren

Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinŃilor şi profesorilor, asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic etc.

- Centru de zi pentru copii din familii în dificultate Oferă ajutor copiilor vulnerabili şi dezavantajaŃi, care provin de obicei din familii cu probleme financiare şi cu un număr mare de copii.

- Centru de zi Oferă servicii sociale pentru copiii străzii şi copii aflaŃi în situaŃii de risc.

- Program Social Antidrog Serviciul se adresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 12-26 ani care prezintă comportament de risc (consum de droguri) şi oferă consiliere psihosocială, integrarea într-un grup de dezvoltare personală, informare şi orientare.

- Centru multifuncţional Scopul centrului este de a organiza activităŃi diverse în vederea educării şi socializării tinerilor cu dizabilităŃi fizice şi/sau psihice care nu sunt integraŃi în comunitate.

- Centru de Planificare Familială şi Contracepţie Oferă consultaŃii de planificare familială şi contracepŃie, consiliere pre şi post-avort şi educaŃie pentru sănătatea reproducerii şi prevenirea infecŃiilor cu transmitere sexuală.

- Centru de prevenire şi consiliere antidrog Oferă consiliere psihologică pentru tineri (foşti) consumatori, sau familiile acestora.

- Adăpostul de zi şi de noapte pentru copiii străzii Serviciul este destinat exclusiv protecŃiei „copiilor străzii” (copiii lipsiŃi de adăpost, temporar sau definitiv, din judeŃul ConstanŃa). Adăpostul oferă servicii similare centrului de zi pentru copiii străzii, care refuză o măsură de protecŃie, şi servicii similare centrului de plasament pentru copiii care frecventează regulat instituŃia o perioadă mai îndelungată.

- Centru Educaţional Oferă servicii de suport socio-educativ pentru copii în dificultate.

- Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinŃilor şi profesorilor, asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic etc.

19

Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Centrul Social Oferă servicii sociale primare, terapie ocupaŃională şi consiliere pentru copiii străzii.

- Serviciu de consiliere pentru părinţi şi copii Sprijină şi asistă copiii şi părinŃii pentru a face faŃă dificultăŃilor psiho-sociale ce afectează relaŃiile familiale, pentru optimizare personală în vederea îmbunătăŃirii stilurilor parentale, pentru prevenirea separării copilului de familia sa, pentru depăşirea situaŃiilor de criză. Se adresează copiilor, adolescenŃilor, părinŃilor naturali, viitorilor părinŃi, familiei extinse.

Serviciu de intervenţie în situaţii de trafic, migraţie, repatrieri, exploatare şi asistenţă stradală Oferă servicii sociale pentru copiii aflaŃi în situaŃiile menŃionate în denumirea serviciului.

- Centrul Rezidenţial pentru Mame şi Copii Aflaţi în Dificultate Oferă servicii de rezidenŃă temporară şi consiliere.

-Centru maternal Oferă servicii de asistenŃă, suport socio-psiho-educativ şi găzduire temporară.

Centru de zi pentru copii cu dizabilităţi În cadrul centrului se stabileşte un plan personalizat de intervenŃie. Cazurile sunt evaluate dinamic, se stabilesc direcŃiile de intervenŃie, iar programele terapeutice sunt monitorizate permanent.

- Serviciu de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare şi violenţă în familie Serviciul sprijină şi asistă părinŃii/potenŃialii părinŃi pentru a face faŃă dificultăŃilor psihosociale care afectează relaŃiile familiale, pentru dezvoltarea competenŃelor parentale, pentru prevenirea separării copilului de familia sa, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora.

- Centru maternal Oferă servicii de asistenŃă, suport socio-psiho-educativ şi găzduire temporară.

Centru de zi pentru copilul cu nevoi speciale Urmăreşte prevenirea abandonului prin creşterea calităŃii vieŃii copilului aflat în dificultate; asigură servicii de educaŃie, integrare socială, recreere-socializare, consiliere, orientare şcolară şi profesională pentru prevenirea fenomenului discriminatoriu la care este supus copilul aflat în dificultate.

20

Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Cabinet şcolar de

asistenţă psihopedagogică Asigură informarea şi consilierea elevilor, părinŃilor şi profesorilor, asigură, prin intermediul metodelor, procedeelor şi tehnicilor specifice, prevenirea şi diminuarea factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic etc.

- Serviciu de prevenire a consumului de droguri Oferă servicii complete persoanelor dependente de alcool, droguri, psihotrope, tutun şi alte substanŃe, precum şi familiilor acestora.

B. Culegerea de date calitative prin interviuri şi discuŃii de grup

Această etapă a cercetării calitative include în fiecare localitate următoarele:

1) Interviuri semi-structurate cu adolescenţi din grupuri vulnera-bile (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adoles-

cente însărcinate) care au beneficiat sau beneficiază de servicii care abordează problemele acestei categorii de persoane. Metoda prezintă un grad mai ridicat de flexibilitate, oferind cercetătorului o libertate sporită în adecvarea întrebărilor la situaţie şi respondent şi asigură, la un nivel superior, confortul şi intimitatea respondentului. Interviurile s-au concentrat, pe de o parte, asupra evaluării efectelor pe care serviciile sociale/medicale/educaţionale pentru adolescenţii din grupuri vulnerabile le au asupra beneficiarilor, din punct de vedere al reducerii situaţiilor de risc, ameliorării calităţii vieţii, deprinderii

abilităţilor de viaţă independentă etc. Pe de altă parte, interviurile au

21

vizat explorarea dimensiunii satisfacţiei cu privire la servicii. Satisfacţia rezultă în urma unui proces comparativ între aşteptările beneficiarilor înainte de accesarea serviciilor şi după momentul

utilizării acestora. Rezultatul acestei comparaţii se constituie într-o anumită percepţie a satisfacţiei sau insatisfacţiei. Analiza de satisfacţie a luat în considerare aspecte precum: costurile accesării, utilitatea serviciilor, respectarea drepturilor, concordanţa cu nevoile etc.

În total, în cele cinci localităţi, s-au realizat 38 de interviuri semi-structurate (21 băieţi şi 17 fete) şi cinci interviuri de grup (trei băieţi şi două fete) cu adolescenţi vulnerabili, beneficiari de servicii sociale.

2) Focus grupuri cu adolescenţi (în diverse situaţii de risc), dar care nu au beneficiat de servicii sociale/educaţionale/medicale (în totalul celor cinci focus grupuri organizate au participat 16 fete şi 20 băieţi). Acestea au avut scopul de a identifica nevoile existente, atitudinile şi percepţiile faţă de servicii şi direcţiile în care acestea ar putea să se dezvolte. În fiecare localitate cuprinsă în universul cercetării s-a realizat un focus-grup:

Tabelul 2. DistribuŃia focus grupurilor (FG) cu adolescenŃi

Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău 1 FG

desfăşurat în cadrul Liceului

Tehnologic „Mecanică

Fină”

1 FG desfăşurat în cadrul Colegiului Tehnic de

Transporturi „Transilvania”

1 FG desfăşurat în

cadrul Colegiului

Tehnic „Vasile Pârvan”


cadrul Colegiului

Tehnic „Dimitrie Leonida”


cadrul Colegiului Naţional

„Gheorghe Vrânceanu”

3) Focus grupuri cu reprezentanţi ai instituţiilor locale care au în

sfera de activitate problematica adolescenţilor. Acestea au urmărit obţinerea de date privind percepţiile asupra serviciilor disponibile pentru adolescenţi, gradul de acces al posibililor beneficiari la respectivele servicii şi eventualele bariere existente în accesare, aspecte legate de infrastructura existentă, modul în care funcţionează cooperarea instituţională, atât pe orizontală, la nivel local şi regional, cât şi pe verticală, cu autorităţile centrale, nevoile

22

de formare profesională, analiza unei dimensiuni comparative între nivelul local şi cel central în ceea ce priveşte percepţiile actorilor instituţionali asupra problematicii adolescenţilor. În total, s-au realizat

cinci focus grupuri, distribuite în mod egal, în fiecare dintre localităţile menţionate.

Distribuţia instituţională în cadrul focus grupurilor a plecat de la

premisa că intervenţiile, programele, proiectele destinate adolescen-ţilor trebuie să aibă un caracter integrat prin participarea unui ansam-blu de instituţii, atât din sectorul public, cât şi din cel neguverna-mental. Organizaţiile neguvernamentale participante la focus grupuri au fost selectate după criteriul diversităţii tipului de vulnerabilitate abordat (adolescenţi afectaţi de sărăcie, de etnie romă, adolescenţi care prezintă comportament de risc, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescente însărcinate), în funcţie de experienţa în domeniul programelor, proiectelor pentru adolescenţi, dar şi din prisma implicării în activităţi de advocacy. Structura fiecărui focus grup a

încercat să creeze un echilibru între diversitatea instituţiilor care au în sfera de activitate problematica adolescenţilor şi tipurile de servicii pe care le oferă. Astfel, fiecare focus grup a avut o structură eterogenă din punctul de vedere al instituţiilor reprezentate, după cum urmează: reprezentanţi ai direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, direcţiilor de asistenţă socială (ale consiliului local), direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, direcţiilor judeţene de sănătate publică, centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională, centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale.

4) Interviuri semi-structurate cu reprezentanţi ai unor instituţii centrale cu atribuţii în domeniul politicilor pentru adolescenţi (s-a

evaluat nevoia pentru servicii destinate adolescenţilor şi interesul pentru susţinerea unor iniţiative destinate adolescenţilor): Agenţia Naţională Antidrog, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia de Protecţia Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

23

Etapa 4 - Cercetarea cantitativă la nivelul furnizorilor de servicii

În această etapă au fost trimise chestionare unui eşantion de furnizori de servicii identificaţi în prima etapă de culegere a datelor3. Metoda de culegere a datelor a fost similară cu cea utilizată în cazul instituţiilor publice: chestionare transmise prin email, cu posibilitatea

de a completa chestionarul şi online. Această anchetă s-a concentrat selectiv doar asupra anumitor tipuri de servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, respectiv serviciile sociale de zi, serviciile de evaluare şi orientare şcolară şi profesională din cadrul Centrelor de Resurse şi Asistenţă Educaţională şi toate unităţile de servicii de sănătate cu excepţia cabinetelor medicale individuale.

Chestionarele pentru furnizorii de servicii au urmărit să identifice:

- Date de contact, program de lucru; - Servicii oferite, grupuri ţintă; - Capacitate, infrastructură, buget anual; - Număr de beneficiari deserviţi (14-18 ani); - Parteneriate stabilite pentru furnizarea serviciilor, cooperare

interinstituţională; - Posibile nevoi de dezvoltare: extindere servicii; creşterea

capacităţii serviciilor existente, a personalului, finanţare; - Servicii necesare pentru adolescenţi; - Mecanisme de monitorizare.

Etapa 5 – Prelucrarea şi analiza datelor calitative şi cantitative

Activităţile din această etapă au urmărit:

- Transcrierea interviurilor semi-structurate şi a focus-grupurilor; - Analiza datelor şi generarea rezultatelor prin tehnici

interpretative; - Introducerea în baza de date a chestionarelor care au fost

transmise în alt format decât cel electronic; - Curăţarea şi validarea datelor culese prin analizarea

3 O listă cu toţi furnizorii de servicii pentru adolescenţi care au fost identificaţi este anexată acestui raport.

24

consecvenţei logice a răspunsurilor primite. Se urmăreşte corelarea logică a răspunsurilor la întrebări diferite, iar acolo unde sunt neconcordanţe (contradicţii, neclarităţi), se

contactează respondenţii pentru clarificare; - Analiza datelor şi generarea rezultatelor prin tehnici şi

proceduri de analiză statistică; - Realizarea de analize la nivel de subgrupuri în funcţie de

diverse criterii de interes (tip de beneficiari, tip de serviciu, formă de proprietate, buget anual etc.).

Etapa 6 – Elaborarea raportului de cercetare

Rezultatele analizelor au fost sintetizate în varianta prezentului raport. După cum se menţionează în termenii de referinţă, acesta cuprinde informaţii privind:

• Analiza gradului de adecvare a serviciilor pentru adolescenţi la nevoile acestora;

• Recomandări privind introducerea sau întărirea serviciilor

pentru adolescenţi deja existente; modalităţi prin care sistemul poate fi întărit/dezvoltat şi rolul pe care îl pot juca actorii cheie;

• Propuneri privind modele inovative şi eficiente de intervenţie pentru adolescenţi care pot fi multiplicate sau pilotate;

• Lista serviciilor pentru adolescenţi existente în Bucureşti, Iaşi,

Constanţa, Cluj şi Bacău;

• Lista serviciilor prietenoase pentru adolescenţi existente în Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj şi Bacău;

• Identificarea opiniilor clienţilor acestor servicii prin realizarea

unor interviuri centrate pe satisfacţia clienţilor;

• Evaluarea cooperării instituţionale a furnizorilor de servicii pentru adolescenţi.

25

I.3. Limite

Acest studiu, ca oricare alt demers de cercetare, are anumite limite ce ţin de obiectivele pe care ni le-am propus şi de metodologia folosită pentru culegerea datelor.

În primul rând, trebuie menţionat că ne-am propus sa identificăm şi să analizăm doar serviciile care se adresează anumitor categorii de adolescenţi, respectiv cei aparţinând unor grupuri vulnerabile: adolescenţi afectaţi de sărăcie, adolescenţi cu dizabilităţi, adolescenţi care consumă sau sunt dependenţi de consumul de substanţe

psihoactive, adolescente gravide, adolescenţi roma. Multe dintre serviciile analizate au servicii şi pentru alte categorii de adolescenţi sau chiar pentru alte categorii de vârstă. Totodată, există şi alte servicii care au ca beneficiari adolescenţi, dar care nu au făcut obiectul analizei noastre întrucât nu se adresează grupurilor vulnerabile vizate de această cercetare. Nu trebuie omis faptul că demersul nostru s-a concentrat doar asupra serviciilor din 5 oraşe mari, prin urmare, rezultatele nu pot fi extrapolate la nivelul întregii ţări sau al altor unităţi teritorial-administrative.

Metodologic, în ce priveşte cercetarea cantitativă, fiind vorba de anchete pe bază de chestionar standardizat, validitatea rezultatelor poate fi afectată în primul rând de refuzurile şi non-răspunsurile

primite din partea anumitor instituţii şi furnizori de servicii. Nu toate instituţiile cărora le-am solicitat date au şi răspuns solicitărilor noastre, iar altele ne-au oferit informaţii parţiale sau incomplete. Acolo unde a fost posibil, lipsa anumitor informaţii am încercat s-o suplinim din alte surse. Totodată, modul de formulare a întrebărilor şi variantelor de răspuns în chestionarele folosite poate introduce anumite erori, însă feedback-ul primit din partea respondenţilor pe

parcursul culegerii datelor, precum şi gradul ridicat de consecvenţă internă a datelor culese ne determină să apreciem că astfel de erori nu au fost în măsură să afecteze substanţial validitatea rezultatelor.

În ceea ce priveşte cercetarea calitativă, principala limită se referă la

26

faptul că obiectivele cercetării au urmărit o paletă prea largă de tipuri de vulnerabilitate. Astfel, nu s-a reuşit aprofundarea anumitor teme sau aspecte ce ţin de nevoile specifice ale fiecărui grup ţintă abordat.

De asemenea, observarea, pe baza unei grile standardizate, a serviciilor furnizate de către furnizorii publici sau privaţi a luat mai degrabă forma unei discuţii cu reprezentanţii respectivului serviciu despre problemele pe care le întâmpină în activitate, despre procedurile de lucru utilizate, despre adaptarea la nevoile adolescenţilor, despre sustenabilitate etc. Timpul, bugetul alocat cercetării şi disponibilitatea limitată a instituţiilor/organizaţiilor incluse în universul cercetării nu au permis observarea propriu-zisă a activităţii serviciului cu beneficiarii pe o anumită perioadă de timp. O

altă limitare a cercetării calitative constă în abordarea dimensiunii satisfacţiei beneficiarilor adolescenţi. Având în vedere faptul că adolescenţii din eşantionul calitativ au fost identificaţi prin şi cu ajutorul instituţiilor/organizaţiilor ai căror beneficiari ei sunt, analiza diagnostică a satisfacţiei a fost mai dificil de realizat în mod obiectiv.

I.4. Participarea UNICEF în realizarea cercetării

Echipa UNICEF a ţinut legătura în permanenţă cu coordonatorul echipei de cercetare şi a oferit feedback în fiecare etapă a studiului.

De asemenea, UNICEF a pus la dispoziţia cercetătorilor analize

relevante pe această temă şi a facilitat realizarea unor interviuri semi-structurate cu reprezentanţi instituţionali prin comunicarea oficială cu acestea. Selecţia serviciilor de interes pentru analiza la nivel de furnizor (prin chestionare adresate furnizorilor de servicii) s-a realizat pe baza criteriilor agreate cu echipa UNICEF.

Echipa UNICEF a oferit sugestii cu privire la desfăşurarea cercetării în ansamblu, la elaborarea instrumentelor de culegere a datelor şi la modul de structurare a analizei.

27

I.5. Considerente etice

Participarea adolescenţilor la demersul de cercetare este abordată din perspectiva drepturilor omului şi drepturilor copilului, cu respectarea tuturor prevederilor convenţiilor internaţionale. În acest sens, în vederea participării adolescenţilor la focus-grupuri sau interviuri, s-a solicitat acordul respondenţilor şi al părinţilor sau tutorilor acestora, în cazul în care la momentul desfăşurării studiului aceştia nu au aveau vârsta de 18 ani. Atunci când, pentru participarea la cercetare,

s-au selectat adolescenţi care se aflau în instituţii specializate de ocrotire, s-a obţinut aprobarea reprezentanţilor respectivei instituţii.

Tuturor participanţilor la cercetare li s-a asigurat confidenţialitatea datelor personale, a răspunsurilor oferite şi imaginii lor. Întotdeauna s-a explicat rolul echipamentului de înregistrare şi s-a obţinut acordul verbal privind înregistrarea audio.

28

II. Contextul cercetării II.1. Problematica adolescenŃilor din România

În termeni de vârstă, perioada adolescenţei cunoaşte în literatura de specialitate delimitări diferite. Din perspectiva Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), adolescenţii sunt definiţi ca fiind persoanele cu vârsta cuprinsă între 10-19 ani, fiind identificate trei etape: adolescenţa timpurie (10-13 ani), mijlocie (14-16 ani) şi târzie (17-19 ani)4. În acord cu obiectivele actuale ale UNICEF, de cartografiere a serviciilor

sociale dedicate acestui grup ţintă, în această analiză se vizează categoria adolescenţilor de vârstă 14-18 ani.

În diverse rapoarte, studii, strategii sau legi, referirile la adolescenţi se fac utilizând frecvent termenii de „copii” sau „tineri”. Aceasta se

întâmplă fie pentru că nu există o definiţie unanim acceptată a perioadei de adolescenţă, fie pentru că datele prezentate în respectivele analize vizează un interval de vârstă mai larg, fie pentru că adolescentul cu vârsta până în 18 ani este în continuare minor şi face obiectul „Convenţiei cu privire la drepturile copilului”, adoptată de Adunarea Generală a ONU. În cele ce urmează, prezentarea anumitor aspecte relevante referitoare la adolescenţi păstrează terminologia utilizată în documentul sursă.

De asemenea, este de precizat că, în analiza de faţă, vulnerabilitatea adolescenţilor este înţeleasă în sensul general oferit de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011 în care se precizează că „Grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi

pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool, ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială.”

4 Vezi http://www.unicef.org/adolescence/index_3970.html

29

Adolescenţii se află rareori printre grupurile ţintă prioritare ale politicilor, se precizează în raportul „The State of the World’s Children 2011” (Starea copiilor lumii). Totuşi, acest grup a devenit

mai vizibil în ultimii 20-30 de ani ca urmare a unor provocări globale precum răspândirea SIDA şi şomajul în rândul tinerilor, schimbările demografice şi cele climatice. În viziunea UNICEF, „experienţele, cunoştinţele şi abilităţile dobândite în adolescenţă au implicaţii importante în ce priveşte perspectivele unei persoane ajunse la maturitate”.

La nivel global, din datele UNICEF rezultă că în fiecare an mor 1,4 milioane de adolescenţi din cauza accidentelor în trafic, violenţei, complicaţiilor survenite la naştere, suicidului, infecţiilor cu HIV etc. Datele indică faptul că 11% dintre naşteri vizează adolescentele cu vârste între 15 şi 19 ani, 2,2 milioane de adolescenţi sunt infectaţi cu HIV, 127 de milioane de tineri sunt analfabeţi, iar o proporţie

ridicată din rândul adolescentelor s-au confruntat cu violenţa domestică şi/sau sexuală (UNICEF, 2012:4).

În România, studiile realizate până în prezent de către UNICEF arată

că cele mai importante probleme pe care le au adolescenţii se referă la sărăcie şi excluziune socială, probleme în domeniul educaţiei, sănătăţii şi al ocupării forţei de muncă (Abraham et al., 2013;

Stănculescu et al., 2012; Preda et al., 2013).

O diagnoză care face parte din „Evaluarea Intermediară a Programului

de ţară desfăşurat de UNICEF” arată că situaţiile de risc pentru anumite categorii de copii constau în: inegalitatea de şanse pentru copiii din gospodăriile sărace, lipsa unui sistem de protecţie socială eficient, practicile care afectează dezvoltarea armonioasă a copiilor frecvent întâlnite în rândul părinţilor. Analiza pune accent pe ideea că actualul sistem de prestaţii sociale nu produce impactul dorit asupra bunăstării copilului din România (Stănculescu et al., 2012:6).

Un alt studiu apreciază că, la momentul de faţă, nevoile şi problemele adolescenţilor nu sunt foarte clar identificate şi, în consecinţă, politicile, programele şi proiectele nu pot oferi un răspuns

30

adecvat acestor nevoi. Totodată, se menţionează că adolescenţii cu un grad ridicat de vulnerabilitate sunt cei de etnie romă, adolescenţii cu dizabilităţi şi cei instituţionalizaţi (Abraham et al., 2013:69).

• În privinţa copiilor şi adolescenţilor de etnie romă care provin

din familii sărace se remarcă o mai slabă participare la educaţie şi o rată mai ridicată de abandon şcolar (Abraham et

al., 2013; Ivan, Rostas, 2013).

• Dacă ne referim la copiii cu dizabilităţi, un raport UNICEF arată că „În urma trecerii în revistă a principalelor aspecte din viaţa copiilor cu dizabilităţi, principalele concluzii se referă la factorii care determină nivelul limitat de acces la viaţa publică. Totodată,

recomandările converg spre acele teme de advocacy şi comunicare care au potenţial pentru a provoca acţiuni continue de sensibilizare, conştientizare şi promovare pentru că, în mod real, „minorii cu dizabilităţi ar trebui să se bucure pe deplin de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii.” (UNICEF, 2013:53).

• În cazul tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a

copilului se constată că „Instituţionalizarea are o serie de consecinţe negative care se reflectă în procesul de integrare socio-profesională. Adesea, aceşti tineri nu ştiu să ducă o viaţă independentă, nu sunt obişnuiţi să ia decizii şi uneori nu au deprinderile necesare pentru a practica o meserie. În perioada instituţionalizării, copiii depind în permanenţă de prezenţa şi îndrumarea unui educator sau asistent social. După finalizarea studiilor şi părăsirea instituţiei de ocrotire, aceşti tineri se trezesc în mijlocul unei societăţii incapabile să

le asigure sprijinul de care au nevoie în perioada de tranziţie de la instituţionalizare la viaţa independentă.” (Stănescu et.

al., 2013:15).

La aceste categorii de adolescenţi vulnerabili, Buzducea adaugă şi alte situaţii de vulnerabilitate precum copiii infectaţi cu HIV, copiii separaţi de părinţi, copiii exploataţi/abuzaţi, utilizatori de droguri (2013:93-110).

31

După cum se arată şi în actuala propunere de Strategie Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020, atât la nivelul Uniunii Europene (UE), cât şi în plan naţional există o preocupare constantă

faţă de problematica tinerilor şi adolescenţilor. Pentru realizarea unei planificări de finanţare, pentru identificarea serviciilor sociale şi medicale utile acestei categorii este necesară explorarea nevoilor şi conturarea direcţiilor de acţiune privind dezvoltarea serviciilor care să răspundă diverselor probleme sociale existente. Elaborarea unei diagnoze şi a unei hărţi a serviciilor sociale la nivel de localitate are un rol important în evaluarea barierelor de accesare a serviciilor existente, în analiza distribuţiei teritoriale a acestora, dar şi în evaluarea performanţei acestora din punct de vedere al impactului şi

al satisfacţiei beneficiarilor, şi în estimarea necesarului de serviciile sociale şi medicale.

Asigurarea caracterului „prietenos” al serviciilor destinate

adolescenţilor este un deziderat al multor instituţii/organizaţii din toată lumea, chiar dacă nu există un consens în ceea ce priveşte definiţia acestui caracter „prietenos”. Dezbaterea privind necesitatea adecvării serviciilor nevoilor adolescenţilor a apărut în contextul implementării serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii. Aşa cum arăta un raport al unei organizaţii neguvernamentale internaţionale5, oferirea de servicii prietenoase pentru adolescenţi înseamnă să înţelegi care sunt nevoile acestora în respectiva comunitate, mai degrabă decât să abordezi crearea serviciului din perspectiva

percepţiei furnizorului despre nevoile tinerilor. Atunci când vorbim de servicii privind sănătatea reproducerii, caracterul prietenos se reflectă în înţelegerea dificultăţilor pe care adolescenţii le-ar putea avea în accesarea serviciului: ore nepotrivite, obstacole legale sau birocratice, îngrijorări privind confidenţialitatea, teama de discriminare, teama de a fi tratat nerespectuos, costurile serviciilor etc. Aceste dificultăţi pot fi regăsite într-o anumită măsură şi în accesarea altor servicii decât cele privind sănătatea reproducerii, de exemplu serviciile sociale sau serviciile educaţionale.

5 Provide: Strengthening youth friendly services, International Planned Parenthood Federation, London, 2008, disponibil la http://www.ippf.org/sites/default/files/inspire_provide.pdf

32

II.2. Date socio-economice cu privire la adolescenŃi

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2012, volumul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani era de 1.121.286 de persoane, reprezentând aproximativ 5,2% din volumul total al populaţiei. Dintre aceştia, 52% se regăsesc în mediul rural. Pe fondul unei natalităţi aflate în scădere, se remarcă o diminuare

importantă a ponderii acestui segment de vârstă comparativ cu anul 1990, când reprezenta aproximativ 8% în totalul populaţiei6.

Sub aspect socio-economic, raportul Comisiei Europene (CE) din

2012 privind ocuparea forţei de muncă şi evoluţiile sociale arată că persoanele cu vârsta de până la 17 ani reprezintă categoria de populaţie cu riscul cel mai ridicat în faţa sărăciei. De asemenea, analiza subliniază faptul că jumătate dintre adolescenţii din România se confruntă cu pericolul excluziunii sociale7, ceea ce presupune existenţa unor probleme în realizarea apartenenţei simultane a individului la cele patru sisteme (Berghman, 1996 apud Pop, 2002):

sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce înseamnă integrarea socială, sistemul democratic şi legal, care înseamnă integrarea civică, piaţa muncii, care asigură integrarea economică şi

sistemul familiei şi comunităţii care se referă la integrarea interpersonală.

Din datele INS reiese faptul că atât rata riscului de sărăcie sau

excluziune socială, cât şi rata deprivării materiale cunosc valori mai ridicate în rândul populaţiei cu vârste între 0-17 ani comparativ cu totalul populaţiei (vezi Figura 1 şi 2).

6 Sursa datelor: INS, Tempo-Online - Stable (de facto) population, by age group, ages, sex and urban and rural areas. 7 European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion: Employment and Social Developments in Europe 2012

33

Figura 1. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) (%)8

45.9 44.2 43.1 41.4 40.3

50.5 51.2 5248.7 49.1

20

30

40

50

60

2007 2008 2009 2010 2011

Total populație 0-17 ani

Sursa: INS, Tempo-Online

Figura 2. Rata deprivării materiale severe (%)


8 Indicator compozit adoptat la nivelul Uniunii Europene în cadrul Programului Europa 2020 reprezentând ponderea persoanelor aflate la risc de sărăcie sau excluziune socială.

34

Figura 3. Rata sărăciei relative (%)9


Tabelul 3. Indicatori socio-economici

Regiuni Rata sărăciei severe10 (%)

Rata sărăciei absolute11 (%)

2003 2012 2003 2012

Nord-Est (include judeţele Iaşi şi Bacău) 10,5 0,7 29,9 4,5

Sud-Est (include judeţul Constanţa) 7,8 0,7 27,7 3,9

Nord-Vest (include judeţul Cluj) 3,8 0,4 14,7 2,4

Bucureşti-Ilfov (include municipiul Bucureşti)

1,4 0,1 6,1 1,4

Total (nivel naŃional) 6,5 0,6 21 3

Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

9 INS: „Rata sărăciei relative se defineşte ca fiind ponderea persoanelor sărace (dupa metoda relativă de estimare) în totalul populaţiei. Se consideră sărace persoanele din gospodăriile care au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv sau exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii) mai mic decât nivelul pragului de sărăcie. În mod curent, acest indicator se determină pentru pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent”. 10 Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice: „Rata sărăciei absolute reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie absolută în populaţia totală”. „Pragul de sărăcie absolută/adult în anul 2011 a fost calculat la 288,4 lei” (2013:3). 11 Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice: „Rata sărăciei severe reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie severă în populaţia totală”. „Pragul de sărăcie severă/adult în anul 2011 a fost calculat la 199,2 lei” (2012:3).

35

Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020, lansată în dezbatere publică de către Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), face o radiografie de ansamblu a situaţiei tinerilor şi

adolescenţilor din România şi pune în evidenţă următoarele:

- în anul 2011, 28,1% dintre tinerii cu vârsta între 18 şi 24 de ani se aflau în sărăcie relativă;

- mai mult de o treime dintre tineri sunt la risc de sărăcie sau excluziune socială, respectiv 40,3%, faţă de 24,3% în UE;

- rata de participare pentru toate nivelurile de educaţie a populaţiei cu vârsta între 15 şi 24 de ani este de 55,8%, cu 5,2% sub nivelul înregistrat în UE;

- rata de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii între 18 şi 24 de ani era de 17,4%;

- dreptul la educaţie este afectat în cazul copiilor din comunităţile sărace şi cele etnice, în special din zonele rurale,

- tinerii au acces mai târziu şi în mai mică măsură la piaţa muncii, iar veniturile obţinute sunt mai scăzute. Astfel, România are cel mai ridicat nivel de sărăcie a tinerilor între 18-24 ani care lucrează: 30,7% dintre aceştia erau săraci în 2011 (pe ansamblul populaţiei angajate nivelul este de 19%);

- rata şomajului BIM (Biroul Internaţional al Muncii) pe ansamblul populaţiei este de 7%, în timp ce în rândul tinerilor sub 25 de ani se înregistrează o valoare de 22,7%;

- aproape unul din zece copii a fost născut în 2010 de o tânără cu vârsta între 15 şi 19 ani, iar 10% dintre avorturile înregistrate anual s-au produs în acelaşi segment de vârstă;

- între persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA predomină tinerii de 20-29 ani;

- există o tendinţă îngrijorătoare de creştere a utilizării de substanţe psihoactive în rândul tinerilor de 16 ani, ponderea fiind de 10% în 2011, de două ori mai ridicată decât în 2007,

- aproape 1 din 3 tineri fumează, în timp ce 1 din 10 consumă alcool zilnic.

Se poate observa că, la nivelul celor cinci judeţe/oraşe care fac parte din universul cercetării, datele socio-demografice despre adolescenţi sunt insuficiente şi slab agregate.

36

Tabelul 4. Indicatori economici şi demografici în cele cinci judeŃe

JudeŃe PIB-ul la nivelul

judeŃului (milioane lei

RON) (2011)

Rata de ocupare la

nivelul judeŃului în 2012 (%)

Volumul populaŃiei cu vârsta 15-19 ani12 la nivel de localitate

(2013)

Ponderea populaŃiei cu vârsta 15-19 ani în total

populaŃie la nivel de localitate (2013) (%)

Bucureşti 133 807,8 82,3 65297 3,41

Cluj 22 572, 9 71,7 13080 4,30

ConstanŃa 22 216 59,7 10971 3,70

Iaşi 16 428,3 51,3 14897 4,54

Bacău 11738,2 45,3 7005 4,06

Sursa: INS - Tempo-Online

Tabelul 5. Indicatori socio-demografici în cele cinci judeŃe

JudeŃe

Numărul copiilor

cu dizabilităŃi

(2011)

Rata persoanelor

cu dizabilităŃi (%) (2011)

Numărul copiilor aflaŃi în sistemul

de protecŃie specială, la nivel de judeŃ (2013)

Numărul copiilor aflaŃi în

situaŃii de abuz,

neglijare, exploatare, la nivel de

judeŃ (2013)

NăscuŃii vii/

vârsta mamei sub 15 ani, la

nivel de judeŃ

(2013)

NăscuŃii vii/

vârsta mamei 15-19 ani, la

nivel de judeŃ

(2013)

Bucureşti 3507 2,94 5073 151 15 507

Cluj 2691 3,22 981 66 11 347

ConstanŃa 1406 2,15 2278 441 28 680

Iaşi 2883 3,15 3954 226 19 810

Bacău 1701 2,80 1836 165 28 706

Sursa: INS - Tempo-Online (născuţii vii/vârsta mamei), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (numărul copiilor aflaţi în sistemul de protecţie specială, numărul copiilor aflaţi în situaţii de abuz, neglijare, numărul copiilor cu dizabilităţi)

12 Grupa de vârstă utilizată de INS în datele la nivel de localitate.

37

Tabelul 6. Indicatori educaŃionali în cele cinci judeŃe

JudeŃe

Rata netă de cuprindere în învăŃământul

gimnazial (2012/2013) (%)

Rata netă de cuprindere în

învăŃământul secundar superior clasele IX-X

(2012/2013) (%)

Rata netă de cuprindere în

învăŃământul secundar superior clasele XI-XII

(2012/2013) (%)

Bucureşti 93,1 108,9 95,6

Cluj 85,0 77,1 69,5

ConstanŃa 87,3 87,9 73,9

Iaşi 82,6 72,5 56,2

Bacău 78,1 66,6 55,1

Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Potrivit datelor INS, la nivelul tuturor celor cinci localităţi analizate, volumul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani se află în scădere accentuată din 199713 pe fondul reducerii ratei de natalitate.

În municipiului Bucureşti, ponderea populaţiei cu vârste între 15 şi 19 ani în totalul populaţiei are cel mai redus nivel din localităţile care constituie universul cercetării. Diverse analize au indicat de-a lungul timpului faptul că riscul de sărăcie este mult mai redus în Bucureşti. Având în vedere nivelul actual al ratei de ocupare, cu o valoare mult peste media naţională de 61,1%14 şi nivelul PIB, tendinţa se menţine şi în prezent. Atât rata sărăciei severe, cât şi rata sărăciei absolute au un nivel mai redus decât cele înregistrate la nivel naţional (vezi

Tabelul 1). Este de presupus că acest aspect influenţează în mod pozitiv dimensiunile bunăstării adolescentului prin aspecte ce ţin de un grad mai ridicat de participare la educaţie, acces la servicii socio-medicale etc.

Cluj-Napoca prezintă o pondere ridicată a segmentului de vârstă 15-19 ani în totalul populaţiei, comparativ cu celelalte oraşe. Cu toate acestea, în Strategia de Dezvoltare a Municipiului Cluj-Napoca se precizează următorul aspect privind adolescenţii şi tinerii „Consiliul Judeţean nu are strategie pentru această perioadă, iar tineretul nu este inclus separat în planificarea pe 2007-2013. De asemenea, la

13 Sursa: INS - Tempo-Online 14 Idem

38

nivel de Direcţii Judeţene de Tineret, în momentul realizării strategiei nu exista o strategie judeţeană pe tineret – ultima planificare anuală pe domeniul tineret la nivel judeţean datează din 2002.” La nivelul

judeţului Cluj se poate observa o rată de ocupare peste media naţională înregistrată în 2012, un număr mai mic de copii aflaţi sub măsură de protecţie specială şi în situaţii de abuz, neglijare sau exploatare şi mai puţine naşteri în rândul adolescentelor cu vârsta 15-19 ani.

Judeţul Constanţa se remarcă printr-un număr mare de copii abuzaţi, neglijaţi. Cea mai ridicată pondere în cadrul acestei categorii este cea a copiilor neglijaţi (79%)15. De asemenea, în Constanţa se înregistrează un număr mare de naşteri în rândul adolescentelor cu vârste între 15-19 ani. Chiar dacă numărul acestora a mai scăzut în ultimii ani (2007-2012), nivelul se menţine ridicat comparativ cu alte judeţe.

Judeţul Bacău are un nivel mai redus al PIB-ului comparativ cu celelalte judeţe care fac obiectul analizei, iar rata de ocupare în 2012 este de doar 45%. Similar cu situaţia din Constanţa, în judeţul Bacău se înregistrează un număr mare de naşteri în rândul adolescentelor.

Judeţul Iaşi are o rată de ocupare scăzută în raport cu media naţională şi un PIB mai mic faţă de celelalte judeţe care fac obiectul

studiului. Se remarcă faptul că numărul de naşteri în segmentul populaţiei de vârstă 15-19 ani este cel mai mare din judeţele analizate şi a înregistrat o creştere în 2012 comparativ cu 2011, dar în 2013 numărul copiilor născuţi de mame cu vârsta între 15-19 ani a scăzut la un nivel mai mic decât în 201116.

15 Sursa: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, www.copii.ro 16 Sursa: INS -Tempo Online

39

II.3. Acte normative relevante pentru grupul Ńintă

Legislaţia naţională analizată în cadrul acestui studiu a fost selectată pornind de la caracteristicile demografice ale grupului ţintă (adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani), drepturile acestora şi vulnerabilităţile specifice acestui grup. Legislaţia românească nu are prevederi specifice pentru adolescenţi sau perioada adolescenţei,

această problematică fiind reglementată de legislaţia privind copiii şi legislaţia privind tinerii.

Legea nr. 272/2004 (modificată prin Legea nr. 257/2013)

reglementează respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Copilul este, potrivit legii, persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Legea Tinerilor (Legea nr. 350/2006) reglementează cadrul legal „necesar asigurării de condiţii adecvate integrării socioprofesionale a tinerilor, conform necesităţilor şi aspiraţiilor acestora”17. Acest act normativ defineşte tinerii drept „cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani”18.

Astfel, grupul ţintă ce va face obiectul acestui studiu se subscrie celor două categorii şi legilor specifice acestora.

În tabelul următor, prezentăm principalele acte normative identificate în această etapă.

17 Legea nr. 350 din 21/07/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648 din 27/07/2006 18 Idem

40

Tabelul 7. Acte normative relevante pentru grupul Ńintă

Domeniul reglementat Actul normativ

Drepturile copilului Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare

Tineri Legea nr. 350/2006 - Legea Tinerilor Legea nr. 333/2006 privind înfiinţarea centrelor de informare şi consiliere pentru tineri Legea nr. 351/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Tineretului din România

EducaŃie Legea nr. 1/2011 - Legea Educaţiei Naţionale

Muncă şi antreprenoriat Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă (republicată) Noul Cod al Muncii (2011)

Sănătate, sport şi recreere Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare Ordin nr. 1078 din 27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene si a municipiului Bucureşti Strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015

Participare şi voluntariat Legea nr. 195/2001 - Legea Voluntariatului Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret

Prevenirea excluziunii sociale

Asistenţa socială

Legea nr. 292/2011 – Legea asistenţei sociale Ordonanţa nr. 68/2003 privind serviciile sociale Hotărârea de Guvern nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

41

Domeniul reglementat Actul normativ

Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale si familiei nr. 383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale si a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori Ordinele privind standardele minime obligatorii privind serviciile sociale pentru copii (de exemplu: servicii destinate protecţiei copiilor străzii, centrele de zi, centrele de zi pentru copiii cu dizabilităţi, servicii de formare a deprinderilor de viaţă independentă etc.) Hotărârea de Guvern nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale

Prevenirea şi combaterea marginalizării

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale

Persoane cu dizabilităţi

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Documente strategice în stadiul de proiect, precum Strategia

Naţională în domeniul policitii de tineret (aflată în dezbatere la momentul elaborării documentului de faţă), Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2014-2020, Strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015 au fost, de asemenea, analizate.

În concordanţă cu tema studiului de faţă, analiza legislativă s-a concentrat asupra aspectelor implicate de furnizarea de servicii către grupul ţintă:

- tipologia serviciilor - cadrul instituţional de furnizare

- mecanisme de accesare - reglementarea calităţii serviciilor

42

În ceea ce priveşte serviciile de care pot beneficia adolescenţii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, la nivel legislativ sunt reglementate două categorii de servicii:

1. Servicii sociale 2. Servicii oferite de centrele de tineret

Servicii sociale

Serviciile sociale, conform Ordonanţei de Guvern nr. 68/2003 şi Legii nr. 292/2011, reprezintă „activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale,

individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii”19.

Categoriile şi tipurile de servicii sociale sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern20, furnizorii de servicii putând fi publici sau privaţi. Articolul 1 al Legii asistenţe sociale (nr. 292/2011) enumeră tipurile de furnizori publici şi privaţi:

„(2) Furnizorii publici pot fi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului judeţeană şi, respectiv, a sectoarelor municipiului Bucureşti, serviciul public de asistenţă socială la nivel local, alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local şi instituţii publice care au constituite compartimente de asistenţă socială.

(3) Furnizorii privaţi pot fi asociaţii şi fundaţii, culte religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile, persoane fizice autorizate în condiţiile legii, organizaţii internaţionale de profil, filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

19 Legea nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial Nr. 905 din 20 decembrie 2011. 20 Hotărârea nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale.

43

Legea nr. 272/2004 defineşte tipologia serviciilor dezvoltate pentru prevenirea separării copilului de părinţi şi pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de părinţii săi:

• Servicii de zi

• Servicii de tip familial • Servicii de tip rezidenţial

Serviciile de tip familial sau rezidenţial sunt accesate pe baza măsurii plasamentului. Serviciile de zi pot fi accesate pe baza planului de servicii sau planului individualizat de protecţie.

Nomenclatorul instituţiilor de asistenţă socială21 defineşte tipurile de unităţi specializate, tipurile de servicii sociale ce pot fi oferite în cadrul acestor unităţi, categoriile de beneficiari cărora li se adresează aceste unităţi şi structura orientativă de personal de specialitate.

Legislaţia secundară dezvoltată în domeniul protecţiei sociale stabileşte standarde minime obligatorii pentru licenţierea serviciilor furnizate de autorităţile publice şi de organismele private autorizate.

Ordinul nr. 383/2005 al Ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei defineşte standarde generale de calitate pentru serviciile sociale, pornind de la 9 principii de excelenţă: „organizare şi administrare, drepturi, etică, abordarea comprehensivă, centrarea pe persoană, participare, parteneriat, orientarea pe rezultate, îmbunătăţire continuă”22.

Printr-o serie de ordine distincte au fost definite standarde minime obligatorii pentru fiecare tip de serviciu în parte care prevăd cerinţe minime şi indicatori pentru arii de interes relevante. Aceste arii de interes vizează: localizarea serviciului, activităţile ce vor fi desfăşurate, infrastructura fizică, resursele umane, colaborarea interinstituţională.

21 Idem 22 Ordin Nr. 383 din 6 iunie 2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, publicat în Monitorul Oficial Nr. 709 din 5 august 2005.

44

Strategia Naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-202023 (aflată în dezbatere publică la momentul elaborării studiului) introduce conceptul de adolescent fără a-l defini

foarte clar. Referirile la adolescenţi se regăsesc în principal în secţiunea de descriere a situaţiei actuale, dar conceptul este definit şi ca un grup ţintă al strategiei:

- necesitatea includerii adolescenţilor ca un grup ţintă este justificată prin faptul că „nevoile concrete de dezvoltare şi afirmare a acestora impun adoptarea unor măsuri imediate. Abordarea problematicii adolescenţilor, prin prisma drepturilor copilului, va avea în vedere stimularea acestei categorii în vederea atingerii deplinei afirmări a acestora şi a sprijinirii

integrării lor mai bune în societate”; - serviciile medicale de bază sunt caracterizate a fi „sărace în

servicii preventive centrate pe identificarea riscurilor pentru sănătate la copii, în special la adolescenţi”;

- naşterile în rândul adolescentelor şi tinerelor sunt menţionate ca un fenomen îngrijorător;

- adolescenţii (12-17 ani) sunt cei mai expuşi la sărăcie; - problema serviciilor mintale pentru copii şi adolescenţi este,

de asemenea, menţionată în strategie;

- sunt menţionate comportamente de risc precum consumul de tutun şi alcool în rândul adolescenţilor (14-17 ani) şi faptul că un sfert dintre adolescenţii de 14-17 ani se declară activi sexual;

- consumul ridicat de programe TV şi timpul mare alocat zilnic navigării pe internet;

- un nivel scăzut de informare al adolescenţilor cu privire la serviciile care le sunt adresate.

În ceea ce priveşte obiectivele strategiei ce se adresează în mod specific adolescenţilor, a fost inclus un singur obiectiv ce urmăreşte prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor prin

23 http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-03_Anexa1_HG_Strategie_protectia_copilului.pdf

45

„asigurarea de servicii de sănătatea reproducerii şi planificare familială în rândul copiilor şi adolescenţilor”. Totuşi, la capitolul „Rezultate aşteptate” se regăseşte un rezultat referitor la educaţia

adolescenţilor: „Numărul adolescenţilor (15-18 ani) care nu sunt cuprinşi în sistemul de educaţie sau formare profesională şi nici nu au loc de muncă scade cu cel puţin 30%”.

Servicii oferite de centrele de tineret

Metodologia privind funcţionarea şi organizarea activităţii în centrele de tineret din cadrul programului de centre de tineret (2010) defineşte activitatea acestora: proiecte „care implică dezvoltarea unui set de module de servicii specifice pentru tineri, într-o locaţie determinată cu caracter permanent”, dar şi a punctelor de informare: proiecte care presupun „dezvoltarea de servicii de informare – pe teme de interes”. Aceste centre/puncte de informare pot fi create de

direcţiile judeţene pentru sport şi tineret sau de aceste direcţii în parteneriat cu autorităţile publice locale sau cu organizaţiile neguvernamentale de tineret.

Tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 35 de ani pot beneficia în cadrul centrelor de tineret/punctelor de informare de următoarele tipuri de servicii sau activităţi:

„1. Informare şi documentare în diferite domenii de activitate (educaţie, piaţa muncii, asociativitate, sănătate, ecologie, cultură şi timp liber, turism pentru tineret, viaţă practică)

- acces internet; - campanii/ sesiuni informative etc.

2. Consiliere şi consultanţă

- legislaţie în domenii de interes pentru tineri; - consiliere privind orientarea în carieră, psihologică etc.; - educaţie pentru sănătate etc.

3. Educaţie nonformală - cursuri/training: IT, limbi străine, pictură, dans, chitară etc; - activităţi sportive: tenis, şah, rummy etc;

46

- târguri de oferte de locuri de muncă, campanii, caravane etc; - voluntariat.”24

Metodologia defineşte şi o serie de standarde ce trebuie îndeplinite de centrele de tineret şi punctele de informare. Aceste standarde vizează localizarea şi caracteristicile spaţiului destinat respectivului serviciu (dimensiune, compartimentare, funcţii ale spaţiului), dotarea cu echipamente şi managementul informaţiei (evidenţa beneficiarilor).

Propunerea de Strategie Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020 acordă un rol important centrelor de tineret şi caselor de

cultură ale studenţilor în îmbunătăţirea ofertei de educaţie non-formală prin creşterea atractivităţii ofertelor de educaţie oferite de acestea din urmă, prin dezvoltarea la nivelul acestor centre a unei „funcţii de centru de resurse pentru tineri, oferind formare, consul-tanţă, dezvoltare de proiecte, consultanţă pentru managementul proiectelor iniţiate de tineri”, dar şi printr-o mai bună conectare a acestor centre la nivel regional, naţional şi internaţional. De ase-menea, programele de tineret şi educaţia non-formală sunt conside-rate în Strategie drept mecanisme prin care tinerii capătă abilităţi şi competenţe ce le vor uşura accesul pe piaţa muncii.

Legea Tinerilor prevede şi o serie de măsuri care trebuie adoptate de autorităţile statului pentru a reduce impactul unor factori de risc

specifici, dar şi în domeniul protecţiei sociale. Astfel, art. 26 din Legea Tinerilor menţionează ca obligaţii ale statului:

„a) dezvoltă programe specifice pentru prevenirea şi comba-terea consumului de alcool, tutun, droguri şi de alte substanţe nocive, precum şi a delincvenţei în rândul tinerilor; b) asigură tratament medical gratuit şi promovează măsuri pentru reintegrarea socială a tinerilor dependenţi de alcool, tutun, droguri sau de alte substanţe nocive; c) acordă asistenţă medicală gratuită tinerilor care urmează o

formă de învăţământ autorizată sau acreditată, conform legii;

24 Metodologie privind funcţionarea şi organizarea activităţii în centrele de tineret din cadrul Programului de centre de tineret - 2010.

47

d) asigură tratamentul medical gratuit pentru tinerii suferinzi de boli cronice; e) acţionează pentru reintegrarea socioprofesională a tinerilor

delincvenţi proveniţi din penitenciare, centre de reeducare şi institute medical-educative; f) asigură accesul gratuit al tinerilor la programele de educaţie pentru sănătate.”25

Sănătate

În domeniul sănătăţii, mai multe acte normative conţin prevederi care stipulează accesul gratuit al grupului ţintă (adolescenţi 14-18 ani) la

„servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală”26.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii defineşte mai multe

categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei:

„a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr.

416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;

d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu

25 Legea nr. 350 din 21/07/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648 din 27/07/2006 26 Legea nr. 272/2004

48

modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare;”27

Legea nr. 95/2006 reglementează şi problema acordului pacientului pentru asistenţa medicală. Astfel, dreptul de a exprima consimţământul pentru servicii medicale este obţinut la împlinirea vârstei de 18 ani. Legea prevede şi o serie de situaţii excepţionale,

una dintre acestea fiind cea legată de „diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive”28 pentru care un adolescent care a împlinit vârsta de 16 ani îşi poate exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau a reprezentanţilor legali.

Aşa cum a fost menţionat anterior, autorităţile statului trebuie să asigure tratamentul gratuit al tinerilor dependenţi de alcool, tutun, droguri sau de alte substanţe nocive, şi să asigure accesul tinerilor la programe de educaţie pentru sănătate.

În ceea ce priveşte educaţia pentru sănătate, printre domeniile de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică, Legea nr. 95/2006 defineşte promovarea sănătăţii prin educaţia pentru sănătate. Asistenţa de sănătate publică este responsabilitatea: „Ministerului Sănătăţii, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică

locală”29. Educaţia pentru sănătate este prevăzută a se realiza prin:

„1. campanii de informare-educare-comunicare; 2. programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunităţi; 3. dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale; 4. pledoaria pentru sănătatea publică;”30

Sistemul de învăţământ poate avea, de asemenea, un rol important în educaţia pentru sănătate. Astfel, Legea Educaţiei menţionează,

27 Legea nr. 95/2006, art. 213 28 Idem, art. 650 29 Idem, art. 2 30 Idem, art. 5

49

printre principiile ce guvernează învăţământul preuniversitar, „principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive”31.

Strategia Naţională HIV/SIDA 2011-2015 propusă spre aprobare stabileşte o serie de activităţi prin care se urmăreşte prevenirea transmiterii HIV/ITS în rândul tinerilor prin creşterea accesului

adolescenţilor şi tinerilor la informaţii, la consiliere şi la consumabile legate de prevenire. Astfel, măsurile importante care vizează şi grupul ţintă al acestui studiu sunt:

- Campanii de informare ce pot fi iniţiate de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale sau de organizaţiile neguvernamentale;

- Promovarea folosirii prezervativului – „reţelele de medicină de familie, planificare familială şi de medicină şcolară pot fi implicate în promovarea şi distribuirea de prezervative gratuite

sau subvenţionate, dar şi în procesul de testare”; - Educaţia pentru sănătate în şcoli – necesită revizuirea

periodică a curriculei, pregătirea profesorilor şi implicarea medicilor din reţeaua de medicină şcolară şi a medicilor de familie;

- Accesul adolescenţilor şi tinerilor la servicii de prevenire a HIV sau ITS prin sistemul de medicină de familie şi planificare familială;

- Adolescenţii şi tinerii instituţionalizaţi constituie un grup ţintă

specific pentru care sunt prevăzute măsuri de reducere a riscului de transmitere a HIV precum: pregătirea personalului care lucrează cu acest grup ţintă, dar şi asigurarea accesului la servicii de prevenire, îngrijire şi tratament pentru consum de droguri şi ITS-uri.

Strategia prevede şi măsuri pentru reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile, măsuri care implică Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate şi Agenţia

31 Legea nr. 1/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10/01/2011

50

Naţională Antidrog. Astfel, se urmăreşte creşterea numărului şi a capacităţii programelor de schimb de seringi, a programelor de tratament de menţinere pentru dependenţa de opiacee, şi dezvoltarea

de programe şi servicii pentru adolescenţii (10-19 ani) care utilizează droguri injectabile. În acelaşi domeniu, Strategia prevede campanii de informare pentru a preveni începerea consumului de droguri injectabile, Bucureşti şi Ilfov fiind nominalizate ca zone prioritare pentru astfel de măsuri.

În 2009 a fost înfiinţat Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog (CNSMLA), instituţie în subordinea Ministerului Sănătăţii şi care are rol în coordonarea, implementarea si evaluarea, la nivel naţional, a politicilor de sănătate mintala. Totodată, CNSMLA coordonează activităţile de consiliere medicală în domeniul consumului de droguri, desfăşurate în cadrul structurilor cu atribuţii în îngrijirea persoanelor toxicodependente din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

EducaŃie

Sistemul de învăţământ preuniversitar cuprinde, pe lângă învăţământul de masă gratuit, şi învăţământul special şi integrat, cu acces gratuit pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale (definit în secţiunea 13 a Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011). Accesul la această formă de învăţământ se face pe baza evaluării şi orientării şcolare realizate de Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

Vârstei adolescenţei, aşa cum este definită în acest studiu, îi corespund în principal ultimii ani de învăţământ gimnazial şi învăţământul liceal şi profesional.

Legea învăţământului stabileşte trei tipuri de filiere pentru învăţământul liceal:

„a. filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real; b. filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului;

51

c. filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.”32

În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi organizate programe cu scop remedial sau de consolidare a competenţelor, programe ce pot fi dedicate copiilor şi elevilor din grupuri dezavantajate:

- Programul „Şcoala după şcoală”33

- Programul „A doua şansă”34, care urmăreşte „Sprijinirea copiilor/tinerilor/adulţilor care au părăsit prematur sistemul de educaţie, fără a finaliza învăţământul primar şi/sau gimnazial, depăşind cu cel puţin 4 ani vârsta de şcolarizare corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceştia să îşi poată completa şi finaliza învăţământul obligatoriu, precum şi să poată obţine o calificare profesională”.

Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei cu un rol important în dezvoltarea adolescenţilor sunt palatele şi cluburile copiilor. De asemenea, trebuie avute în vedere în cadrul acestei analize şi unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar, respectiv Centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională. Acestea au

următoarele atribuţii:

„a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judeţene şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/ psihologică; b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin cabinetele logopedice interşcolare; c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională; d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari; e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de educaţie incluzivă.”35

32 Art. 31 din Legea nr. 1/2011 33 Art. 58 din Legea nr. 1/2011 34 Art. 29 şi Art. 30 din Legea nr. 1/2011 35 Art. 99 din Legea nr. 1/2011

52

Ocupare

Dreptul la muncă este obţinut la împlinirea vârstei de 15 ani „cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi

pregătirea profesională”, şi, începând cu vârsta de 16 ani, tinerii pot încheia contracte de muncă, dobândind, conform Codului Muncii, capacitatea de muncă36.

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 193 din 21/03/2002, include câteva măsuri dedicate tinerilor defavorizaţi şi tinerilor care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului.

În primul rând, se garantează accesul la educaţie, prin acordarea de burse pentru continuarea studiilor tinerilor care frecventează forme de învăţământ preuniversitar şi universitar, condiţionate de frecventarea cursurilor şi obţinerea baremurilor de promovare pentru tinerii proveniţi din centrele de plasament şi din familiile care îndeplinesc condiţiile de acordare a venitului minim garantat.

În al doilea rând, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este responsabilă de încheierea unor contracte de solidaritate, pe o durată de până la 2 ani, dar nu mai puţin de un an, în baza cărora tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani aflaţi în

dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, beneficiază de un acompaniament social personalizat. Acompaniamentul social se realizează prin consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al Agenţiei, urmate de plasarea în muncă la angajatorii de inserţie cu care agenţiile judeţene încheie convenţii. Angajatorii care încadrează tineri în condiţiile unui contract de solidaritate, denumiţi în continuare angajatori de inserţie, vor încheia convenţii cu ANOFM prin care aceasta se angajează să ramburseze

36 Legea nr. 53/2003, cu completările şi modificările ulterioare

53

lunar salariul de bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie, comunicat de INS.

II.4. Categorii de servicii pentru adolescenŃi

Sintetizând prevederile cadrului legislativ, prima etapă a demersului de cartografiere a serviciilor pentru adolescenţi şi tineri a urmărit identificarea unei game largi de astfel de servicii, prezentată în Tabelul 8.

54

Tabelul 8. Categorii de servicii sau programe pentru adolescenŃi şi tineri

Tip serviciu/program Denumire categorie

I. Servicii sociale Cu cazare Centre rezidenŃiale de îngrijire şi asistenŃă copii

1. Centre rezidenţiale pentru copilul separat de părinţi sau în risc de separare de părinţi (centre de plasament, case de tip familial etc.)

2. Centre de primire în regim de urgenţă pentru copii abuzaţi, neglijaţi şi exploataţi, copii victime ale traficului de persoane, copii repatriaţi, copiii străzii

3. Adăposturi de noapte pentru copiii străzii 4. Centre rezidenţiale pentru copiii care săvârşesc

fapte penale şi nu răspund penal Centre rezidenŃiale pentru tineri în dificultate

1. Centre multifuncţionale 2. Apartamente pentru tinerii din sistemul de

protecţie a copilului Centre rezidenŃiale de îngrijire şi asistenŃă pentru mamă şi copil

1. Centre pentru cuplul mamă-copil aflat în risc de separare familială, abuzat sau neglijat

2. Centre pentru gravide în dificultate 3. Centre maternale

Centre rezidenŃiale de îngrijire şi asistenŃă 1. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru

persoane cu dizabilităţi 2. Centre de integrare prin terapie ocupaţională 3. Centre de tip respiro/ centre de criză 4. Locuinţe protejate 5. Centre de pregătire pentru o viaţă independentă 6. Centre pilot de servicii comunitare pentru

persoanele cu dizabilităţi şi formare de personal Centre rezidenŃiale de recuperare/reabilitare socială şi dezintoxicare pentru adicŃii

1. Centre rezidenţiale de reabilitare socială pentru adicţii

2. Comunitate terapeutică

Fără cazare Centre de zi pentru copii

1. Centre de zi de consiliere pentru copilul abuzat, exploatat, neglijat

2. Centre de zi pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării şi pentru copilul abuzat, exploatat, neglijat

3. Centre de zi pentru pregătirea şi sprijinirea integrării sau reintegrării copilului în familie

4. Centre de zi de coordonare şi informare pentru

55

Tip serviciu/program Denumire categorie

copiii străzii 5. Centre de zi pentru dezvoltarea deprinderilor de

viaţă independentă Centre de zi pentru familie

1. Centre de zi pentru consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii

2. Centre de zi pentru monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să-şi abandoneze copilul

3. Centre de zi pentru servicii de tip familial Centre de zi pentru copii şi tineri cu dizabilităŃi

1. Centre de zi de servicii de îngrijire şi asistenţă copii şi tineri cu dizabilităţi

2. Centre de zi de recuperare neuromotorie 3. Centre de zi de integrare socială şi socio-

profesională 4. Centre de zi multifuncţionale

Centre de zi pentru persoane toxicodependente 1. Centre de zi pentru prevenire, evaluare şi

consiliere antidrog 2. Centre de zi de integrare reintegrare socială 3. Centre de zi pentru asistenţă integrată a

adicţiilor 4. Centre de zi pentru reducerea riscurilor asociate

consumului de droguri Servicii de intervenŃie în stradă

1. Echipa mobilă 2. Ambulanţa socială

II. Centre/programe de tineret

1. Servicii de informare şi documentare 2. Servicii de consiliere şi consultanţă 3. Servicii de educaţie non-formală

III. Programe educaŃionale

1. Licee şi scoli profesionale 2. Unităţi de învăţământ special 3. Unităţi ce dezvoltă programul „Şcoală după

şcoală” 4. Unităţi ce dezvoltă programul „A doua şansă” 5. Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă

Educaţională cu unităţile subordonate: • cabinetele şcolare de asistenţă psihopedagogică • cabinetele logopedice interşcolare • cabinetele de asistenţă psihopedagogică

IV. Programe de sănătate

1. Unităţi ce asigură tratamentul gratuit al tinerilor dependenţi de alcool, tutun, droguri sau de alte substanţe nocive

2. Unităţi ce implementează programe de educaţie pentru sănătate

3. Centre/laboratoare de sănătate mintală

56

Aşa cum a fost menţionat anterior, din rapoartele de cercetare analizate rezultă o serie de grupuri vulnerabile de tineri sau adolescenţi. De asemenea, Strategia Naţională în domeniul politicii de

tineret 2014-2020 identifică o categorie de tineri afectaţi de excluziune socială. Pornind de la aceste rezultate, am delimitat categoriile de adolescenţi vulnerabili:

• adolescenţi care urmează să părăsească sistemul de protecţie a copilului

• adolescenţii străzii

• adolescenţi cu dizabilităţi

• adolescenţi consumatori de droguri

• adolescenţi în conflict cu legea penală

• adolescenţi de etnie romă

• adolescenţi cu HIV/SIDA

• adolescente mame

• adolescenţi care au abandonat şcoala de timpuriu

• adolescenţi absolvenţi de gimnaziu fără o calificare

• adolescenţi din familii foarte sărace

• adolescenţi care nu sunt nici angajaţi, nici înscrişi în sistemul de învăţământ sau formare profesională

• adolescenţi cu nevoi educaţionale speciale • adolescenţi traficaţi, exploataţi

Cartografierea unei game largi de servicii care răspund nevoilor

adolescenţilor, inclusiv ale celor aparţinând unor categorii defavorizate, poate constitui un mijloc de îmbunătăţire a accesului adolescenţilor la servicii. De asemenea, o bază de date foarte diversificată poate servi drept resursă tuturor unităţilor care oferă servicii de informare şi consiliere.

Analiza la nivel de furnizor (prin chestionare adresate furnizorilor de servicii) a avut în vedere o listă de servicii mai restrânsă, selecţia acestor servicii de interes realizându-se pe baza unor criterii agreate cu echipa UNICEF. Aceste criterii au pornit de la nevoile identificate în studiile anterioare şi în Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret aflată în dezbatere: servicii pentru adolescenţii afectaţi de

57

sărăcie37; servicii pentru adolescenţii cu dizabilităţi, servicii de prevenire a comportamentelor de risc (consumul de alcool, tutun, droguri), servicii pentru adolescente gravide, servicii pentru

adolescenţi de etnie romă.

37 Categoria adolescenţilor afectaţi de sărăcie/care provin din famiilii sărace include pe cei care se află în sărăcie relativă, absolută şi severă.

58

III. Rezultatele cercetării

III.1. Rezultatele cercetării cantitative

Metodologic, culegerea de date cantitative referitoare la serviciile sociale, educaţionale şi de sănătate a presupus parcurgerea a două etape distincte. Într-o primă etapă, au fost culese date de la o serie de instituţii publice (Agenţii Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Primării, Inspectorate Şcolare Judeţene, Centre Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Direcţii de Sănătate Publică şi Direcţii pentru Sport şi Tineret), date care au fost completate în special

pentru organizaţiile neguvernamentale cu informaţii obţinute din alte surse publice sau direct de la acestea. Această primă etapă a avut scopul de a identifica (cartografia) toate serviciile de natura celor vizate de acest studiu. Culegerea acestor date a fost una relativ dificilă, pe de o parte, din cauza faptului că există foarte puţine unităţi de servicii care se adresează doar adolescenţilor (cel mai adesea, serviciile au beneficiari adolescenţi alături de alte categorii de vârste), iar pe de altă parte, din cauza cooperării greoaie cu unele dintre instituţiile publice cărora le-au fost solicitate informaţii,

existând şi cazuri în care nu ne-au fost furnizate datele solicitate, sau ne-au fost transmise informaţii incomplete. Aceste limitări au fost depăşite prin confruntarea şi validarea informaţiilor din surse multiple, inclusiv prin informaţiile obţinute în cea de-a doua etapă a cercetării, însă în ciuda eforturilor pe care le-am depus, din lista finală de servicii identificate lipsesc unele unităţi de servicii educaţionale şi de sănătate din Bucureşti şi Constanţa.

Cea de-a doua etapă de culegere de date cantitative a constat în realizarea unei anchete focalizate pe anumite categorii de unităţi de servicii pentru adolescenţi şi care a vizat culegerea de informaţii detaliate despre activităţile acestor unităţi, beneficiarii lor,

59

infrastructura şi resursele de care dispun, problemele cu care se confruntă, precum şi despre cooperarea inter-instituţională şi nevoile de dezvoltare.

În cele ce urmează, vom prezenta mai întâi rezultatele procesului de cartografiere a serviciilor pentru adolescenţi din cele cinci oraşe, iar ulterior vom analiza rezultatele anchetei desfăşurate la nivelul unităţilor furnizoare de astfel de servicii.

III.1.1. Statistici privind unităŃile de servicii pentru adolescenŃi

a. Servicii sociale

În urma demersului de cartografiere au fost identificate în total 301 unităţi de servicii sociale specializate care au adolescenţi printre

beneficiari, din care 127 de unităţi în Bucureşti, 75 în Iaşi, 40 în Cluj-Napoca, 35 în Bacău şi 27 în Constanţa. Prin comparaţie cu celelalte oraşe, exceptând Bucureştiul, Constanţa are cel mai puţin dezvoltat sistem de asistenţă socială pentru copii şi tineri aparţinând unor grupuri vulnerabile. Totodată, în Iaşi şi Cluj-Napoca se poate observa un grad relativ mai ridicat de dezvoltare a serviciilor de zi.

Din totalul unităţilor de asistenţă socială cartografiate, 43% sunt servicii rezidenţiale pentru copii şi tineri din sistemul de protecţie, ponderea acestor unităţi variind însă în funcţie de oraş, de la 31% în Cluj-Napoca, la 61% în Constanţa. Aproape trei sferturi din aceste servicii rezidenţiale aparţin Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), iar 24% aparţin unor organizaţii neguvernamentale. Majoritatea acestor unităţi sunt centre de plasament sau case de tip familial (vezi Tabelul 1).

60

Figura 4. Numărul de unităŃi de servicii sociale rezidenŃiale şi de zi care au ca beneficiari adolescenŃi

Tabelul 9. Numărul de unităŃi de servicii sociale rezidenŃiale, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

Tipul serviciului

Bac

ău

Bucu

reşt

i

Clu

j-N

apoca

Const

anŃa

Iaşi

Tota

l

Centre rezidenţiale pentru copilul separat de părinţi sau în risc de separare de părinţi (centre de plasament, case de tip familial etc.)

18 30 11 8 14 81

Centre de primire în regim de urgenţă pentru copii abuzaţi, neglijaţi şi exploataţi, copii victime ale traficului de persoane, copii repatriaţi, copiii străzii

1 8 1 1 6 17

Adăposturi de noapte pentru copiii străzii 1 5 1 1 0 8 Centre rezidenţiale pentru copiii care săvârşesc fapte penale şi nu răspund penal

0 1 0 0 0 1

Apartamente pentru tinerii din sistemul de protecţie a copilului

0 10 0 2 1 13

Centre pentru cuplul mamă-copil aflat în risc de separare familială, abuzat sau neglijat

0 2 0 1 2 5

Centre maternale 1 5 1 0 1 8 Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu dizabilităţi

0 4 0 4 4 12

Centre de integrare prin terapie ocupaţională

0 1 0 0 0 1

Centre de tip respiro/ centre de criză 0 1 0 0 0 1 Centre rezidenţiale de reabilitare socială pentru adicţii

0 1 0 0 0 1

Total 21 68 14 17 28 148

21

68

14 17 28

19

82

31

11

51

Bacău Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi

Servicii rezidenţiale

Servicii de zi

61

Serviciile sociale furnizate de organizaţii neguvernamentale sunt mai dezvoltate în Iaşi şi în Cluj Napoca, 59% din unităţile din aceste oraşe aparţinând unor organizaţii private. În Bucureşti, 44% din

unităţile de asistenţă socială aparţin unor organizaţii neguverna-mentale, în timp ce în Constanţa şi Bacău, ponderea furnizorilor privaţi este de 39%, respectiv 33%. În ce priveşte serviciile sociale publice (atât rezidenţiale, cât şi de zi), marea majoritate aparţin DGASPC-urilor, Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS) sau alte instituţii publice având puţine unităţi de servicii sociale.

Figura 5. DistribuŃia unităŃilor de servicii sociale pe oraşe, după tipul furnizorului

Serviciile sociale non-rezidenţiale sunt furnizate în cadrul unei game destul de largi de tipuri de centre de zi. Cele mai multe astfel de centre de zi acoperă nevoile de servicii ale copiilor (inclusiv adolescenţi) din familii aflate în situaţii de dificultate şi/sau aflaţi în situaţia de risc de separare de părinţi sau ale copiilor cu dizabilităţi. Din totalul serviciilor de zi, 23% sunt centre de zi pentru consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii, acest tip de servicii fiind cel mai

dezvoltat în Bucureşti şi Iaşi. Aproximativ 27% din centrele de zi furnizează servicii pentru copii abuzaţi, exploataţi, neglijaţi sau care sunt separaţi de părinţi, iar circa 28% sunt centre de zi care se adresează copiilor cu dizabilităţi. Prin comparaţie cu celelalte oraşe, Bucureştiul are cea mai mică pondere de centre de zi pentru copii cu dizabilităţi în totalul unităţilor de servicii sociale de zi – aproximativ 20%, comparativ cu 33-35% din totalul unităţilor de zi în celelalte

58% 51%

30%

57% 37%

8% 1%

7% 4%

33% 44%

59% 39%

59%

3% 4% 4% 4%

0%

25%

50%

75%

100%

Bacău Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi

Alte instituţii publice

ONG

SPAS

DGASPC

62

oraşe. Nevoile de prevenire a consumului de droguri sau de reducere a riscurilor asociate acestuia sunt acoperite prin 18 centre de zi în cele 5 oraşe, dintre care 8 în Bucureşti şi câte 2 sau 3 centre în celelalte oraşe.

Tabelul 10. Numărul de unităŃi de servicii sociale de zi, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

Tipul serviciului

Bac

ău

Bucu

reşt

i

Clu

j-N

apoca

Const

anŃa

Iaşi

Tota

l

Centre de zi de consiliere pentru copilul abuzat, exploatat, neglijat 0 1 1 0 3 5 Centre de zi pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării şi pentru copilul abuzat, exploatat, neglijat 0 14 6 0 9 29 Centre de zi pentru pregătirea şi sprijinirea integrării sau reintegrării copilului în familie 7 11 0 0 0 18 Centre de zi de coordonare şi informare pentru copiii străzii 0 3 1 2 0 6 Centre de zi pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă 2 4 3 0 3 12 Centre de zi pentru consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii 1 24 5 1 13 44 Centre de zi pentru monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să-şi abandoneze copilul 0 0 1 1 1 3 Centre de zi pentru servicii de tip familial 0 0 0 0 1 1 Centre de zi de servicii de îngrijire şi asistenţă copii şi tineri cu dizabilităţi 6 8 6 0 14 34 Centre de zi de recuperare neuromotorie 1 6 3 3 1 14 Centre de zi de integrare socială şi socio-profesională 0 2 1 1 2 6 Centre de zi multifuncţionale 0 1 1 0 2 4 Centre de zi pentru prevenire, evaluare şi consiliere antidrog 2 6 2 1 1 12 Centre de zi pentru reducerea riscurilor asociate consumului de droguri (schimb de seringi, distribuire de prezervative etc.) 0 2 1 2 1 6

Total 19 82 31 11 51 194

63

Chiar şi în lipsa unei evaluări a nevoilor de servicii sociale pentru copii şi adolescenţi, comparând datele la nivel de oraşe iese în evidenţă destul de clar nivelul relativ redus de dezvoltare a serviciilor

de zi în Bacău şi Constanţa, o cauză fiind probabil şi dezvoltarea mai redusă a sectorului ONG în aceste oraşe.

b. Servicii educaŃionale care au ca beneficiari adolescenŃi din categorii vulnerabile

Interesul acestui studiu în ce priveşte serviciile educaţionale s-a concentrat pe identificarea unităţilor de învăţământ special pentru adolescenţi şi a unităţilor incluse în Programul „A Doua Şansă”, precum şi a structurilor aflate în coordonarea Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE). Datele furnizate de

Inspectoratele Şcolare şi de către trei dintre cele cinci CJRAE sunt sintetizate în tabelul de mai jos şi se referă la unităţi de servicii educaţionale care se adresează şi adolescenţilor cu vârsta între 14 şi 18 ani.

Tabelul 11. Numărul de unităŃi de servicii educaŃionale care au ca beneficiari şi adolescenŃi între 14 şi 18 ani, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

Tipul serviciului

Bac

ău

Bucu

reşt

i

Clu

j-N

apoca

Const

anŃa

Iaşi

Tota

l

Cabinete şcolare de asistenţă psihopedagogică

31 95 45 NA 43 119

Serviciu de evaluare si orientare şcolară şi profesională

1 1 1 1 1 5

Şcoli speciale 2 14 3 2 1 22

Unităţi de învăţământ special profesional 0 2 0 1 0 3

Licee speciale 1 2 3 1 2 9

Unităţi incluse în Programul „A Doua Şansă”

4 2 1 0 2 9

Cele mai multe unităţi de învăţământ pentru adolescenţii cu cerinţe educaţionale speciale sunt reprezentate de şcolile speciale, în număr de 22 în toate cele 5 oraşe. Din cele 22 de şcoli speciale, 14 sunt în

64

Bucureşti, trei în Cluj-Napoca, câte 2 în Bacău şi Constanţa şi una în Iaşi. Există 8 licee speciale şi doar 3 unităţi de învăţământ special profesional, din care 2 în Bucureşti şi una în Constanţa.

În total, au fost identificate 9 unităţi de învăţământ care organizează clase în Programul „A doua şansă”, din care 4 în Bacău (una dintre ele în penitenciar), câte două în Bucureşti şi Iaşi şi 1 în Cluj-Napoca.

Pentru anul şcolar 2013-2014, în Constanţa nu s-au organizat astfel de clase.

Nevoile de orientare şi consiliere psihologică ale adolescenţilor sunt

acoperite prin reţeaua CJRAE de cabinete şcolare de asistenţă psihopedagogică, fiind identificate 119 astfel de cabinete în patru din cele 5 oraşe (exceptând Constanţa pentru care CJRAE nu ne-au furnizat informaţii).

c. Servicii de sănătate care au ca beneficiari adolescenŃi

Datele cu privire la serviciile de sănătate au fost culese de la patru dintre cele cinci Direcţii de Sănătate Publică (DSP), existând însă

diferenţe semnificative între oraşe în ce priveşte modul de raportare a unităţilor. Datele pentru Bacău includ numeroase cabinete medicale individuale, atât ale unor medici de familie, cât şi ale unor medici specialişti, în timp ce pentru Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca, datele se referă la servicii din cadrul unor unităţi spitaliceşti sau clinici de specialitate, DSP-urile neraportându-ne şi cabinetele medicale individuale. Comparabile între oraşe sunt cifrele referitoare la serviciile de tratament pentru adicţii, cele referitoare la serviciile medicale pentru adolescenţi cu HIV şi cele despre centrele/

laboratoarele de sănătate mintală. În acest context, trebuie accentuat că datele pe care am reuşit să le obţinem referitoare la serviciile de educaţie pentru sănătatea reproducerii sau serviciile prietenoase pentru adolescenţi sunt limitate, neexistând date centralizate la nivelul DSP-urilor cu privire la acestea. Totodată, unele dintre aceste date au mai fost completate în urma anchetei pe care am desfăşurat-o în rândul furnizorilor de servicii, fiind vorba de activităţi de educaţie

65

desfăşurate de diverse organizaţii în cadrul unor proiecte şi nu neapărat de unităţi de servicii de sine stătătoare.

Tabelul 12. Numărul de unităŃi de sănătate, pe oraşe şi tipuri de unităŃi

Tipul serviciului

Bac

ău

Bucu

reşt

i

Clu

j-N

apoca

Const

anŃa

Iaşi

Tota

l

Tratament pentru dependenţă de alcool, tutun, droguri sau de alte substanţe nocive

1 7 4 NA 1 13

Servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri

3 0 3 NA 1 7

Educaţie pentru sănătatea reproducerii şi prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală

16 NA 1 NA 4 21

Servicii medicale prietenoase faţă de adolescenţi

12 NA 0 NA 0 12

Servicii medicale pentru adolescenţi cu HIV

1 2 2 NA 2 7

Centre/Laboratoare de sănătate mintală 1 0 0 NA 1 2

Alte servicii de sănătate sau educaţie pentru sănătate care se adresează adolescenţilor

18 2 1 NA 2 23

d. Centrele de tineret care se adresează şi adolescenŃilor

În ce priveşte centrele de tineret care au printre utilizatori şi adolescenţi, au fost identificate în total 5 astfel de unităţi, dintre care una singură aparţinând structurilor deconcentrate ale Ministerului Tineretului şi Sportului, fiind vorba de Centrul de Tineret „Biblioteca Metropolitană Bucureşti” aflat în coordonarea Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti. Mai există trei centre de tineret în Constanţa şi încă unul în Cluj-Napoca, toate aparţinând unor organizaţii neguvernamentale.

Tabelul 13. Centre de tineret, pe oraşe

Tipul serviciului Bacău Bucureşti Cluj-

Napoca ConstanŃa Iaşi

Total

Centre de tineret 0 1 1 3 0 5

66

III.1.2. Rezultatele anchetei la nivelul furnizorilor de servicii

a. Aspecte metodologice

Ancheta la nivelul furnizorilor de servicii nu a inclus în eşantion toate

serviciile cartografiate în prima etapă, ci s-a concentrat selectiv doar asupra anumitor tipuri de servicii sociale, educaţionale şi de sănătate. Dintre serviciile sociale, au fost selectate în eşantion doar serviciile de zi, renunţându-se la serviciile rezidenţiale ai căror beneficiari sunt copii cu măsură de protecţie şi care nu constituie un grup ţintă din perspectiva analizei de faţă. Dintre serviciile de sănătate, au fost incluse în eşantion toate unităţile cartografiate în prima etapă, cu excepţia cabinetelor medicale individuale, iar dintre serviciile educaţionale au fost selectate doar serviciile de evaluare şi orientare

şcolară şi profesională din cadrul Centrelor de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

Eşantionul total iniţial a inclus 246 de unităţi de servicii. Culegerea

datelor s-a realizat în principal online, existând însă şi unităţi care au completat chestionarul offline şi ni l-au transmis prin email sau fax. Culegerea datelor s-a desfăşurat în perioada 9 iunie - 18 iulie 2014. Din totalul celor 246 de unităţi furnizoare de servicii, 46 s-au dovedit a fi neeligibile întrucât fie nu mai funcţionau ca atare, fie nu aveau adolescenţi printre beneficiari. În final, am primit răspunsuri de la 83 de unităţi de servicii, ceea ce reprezintă o rată de răspuns de 42%. Ratele cele mai mici de răspuns s-au înregistrat în cazul furnizorilor de servicii de sănătate (27%) şi a furnizorilor privaţi de servicii

sociale (34%), în timp ce pentru unităţile din subordinea DGASPC-urilor s-a înregistrat o rată de răspuns de 52%. În funcţie de oraşe, ratele de răspuns au variat, de la 31% în Constanţa şi 32% în Bucureşti, la 73% în Bacău. Structura rezultată a eşantionului anchetei este sintetizată în tabelul următor:

67

Tabelul 14. Numărul unităŃilor de servicii respondente, pe oraşe şi tip de furnizor

Tip furnizor

Localitatea Public Privat (ONG) Total

Bacău 7 7 14

Bucureşti 11 13 24

Cluj-Napoca 8 11 19

Constanţa 1 2 3

Iaşi 9 14 23

Total 36 47 83

Ratele de răspuns neuniforme şi subeşantioanele mici la nivel de localitate sau pe tipuri de servicii reprezintă o limită importantă a acestei anchete din perspectiva unei analize valide pe oraşe şi categorii de furnizori. Având în vedere această limită, am preferat să analizăm şi să prezentăm rezultatele din total eşantion investigat.

b. Tipuri de servicii furnizate şi beneficiari

Majoritatea serviciilor furnizate în cadrul unităţilor investigate au ca

beneficiari mai multe categorii de vârstă, printre care şi adolescenţi. Există foarte puţine servicii care se adresează doar adolescenţilor. Din totalul celor 83 de unităţi de servicii, doar 2 au ca beneficiari exclusiv adolescenţi. Mai bine de o treime din unităţile analizate au beneficiari atât copii şi adolescenţi, cât şi tineri şi persoane adulte. Totodată, 28% au ca beneficiari copii (0-13 ani) şi adolescenţi (14-17 ani), iar 22% au beneficiari atât din categoria adolescenţilor, cât şi a tinerilor (18-26 ani) (vezi Figura 6).

68

Figura 6. DistribuŃia unităŃilor care au ca beneficiari adolescenŃi, în funcŃie de categoriile de beneficiari pe care le asistă (% din total eşantion, N=83)

Doar adolescenți2%

Doar copii și adolescenți28%

Doar adolescenți și tineri6%

Copii, adolescenți și tineri22%

Adolescenți, tineri și adulți6%

Toate categoriile36%

Cel mai frecvent, adolescenţii sunt beneficiari ai unor unităţi în care sunt asistaţi şi copii între 7-13 ani. 84% dintre unităţile furnizoare de servicii analizate se ocupă de această categorie de vârstă, 64% din ele se ocupă de tineri între 18-26 ani, 60% de copii între 0-6 ani, iar 42% asistă şi persoane adulte. În medie, în ultima lună (dinaintea participării la anchetă – respectiv mai sau iunie 2014), o unitate a asistat în medie aproximativ 35 de adolescenţi.

Tabelul 15. DistribuŃia unităŃilor de servicii în funcŃie de categoria de beneficiari şi numărul mediu de persoane asistate în ultima lună (N=83)

Categorie de beneficiari % unităŃi care

deservesc această categorie de beneficiari

Număr mediu de beneficiari din această categorie asistaŃi în

ultima lună

Copii 0-6 ani 60% 25,4

Copii 7-13 ani 84% 33,3

Adolescenţi 14-18 ani 100% 34,8

Tineri 18-26 ani 64% 19,0

Adulţi 42% 76,2

69

În termeni de capacitate lunară de deservire, mai bine de jumătate dintre unităţile analizate pot asista într-o lună cel mult 40 de persoane: 18% dintre unităţi au o capacitate lunară de cel mult 20

de beneficiari, iar 39% pot asista între 21 şi 40 de persoane. Există totodată şi unităţi care pot deservi cel puţin 80 de persoane pe lună, acestea totalizând aproximativ 20% din unităţile investigate.

Figura 7. DistribuŃia unităŃilor care furnizează servicii de zi, în funcŃie de capacitatea lunară de deservire

Cel mult 20 de beneficiari

18%

21 - 40 de beneficiari39%



Peste 100 de beneficiari16%

Din totalul persoanelor asistate în ultima lună de către toate unităţile din eşantion, 30% sunt adolescenţi, aproximativ 35% sunt copii mai mici de 14 ani, 9% tineri, iar 26% beneficiari adulţi. Ponderea relativ mare de adulţi se justifică prin faptul că o bună parte dintre unităţile din eşantion sunt servicii de zi în care se lucrează atât cu copii, cât şi cu familiile lor (Figura 8).

70

Figura 8. Ponderile diverselor categorii de beneficiari în totalul persoanelor asistate de către unităŃile din anchetă

Copii 0-6 ani12%

Copii 7-13 ani23%

Adolescenți 14-18 ani30%

Tineri 18-26 ani9%

Adulți26%

În aproape jumătate dintre unităţi, ponderea adolescenţilor în totalul beneficiarilor acestora reprezintă cel mult un sfert. Doar la 1 din 5 unităţi, adolescenţii reprezintă mai mult de jumătate din persoanele asistate (Figura 9).

Figura 9. DistribuŃia unităŃilor din anchetă în funcŃie de ponderea adolescenŃilor în totalul persoanelor asistate

Mai puțin de 25%48%

26 - 50%31%

51 - 75%10%

Mai mult de 75%11%

71

Din totalul adolescenţilor beneficiari de servicii, 62% provin din localităţile în care sunt amplasate unităţile investigate, 22% provin din mediul rural, iar 16% din alte oraşe. 54% dintre adolescenţii

asistaţi sunt fete, iar 12% sunt de etnie romă. Ponderea adolescenţilor de etnie romă este posibil să fie subestimată, din cauza faptului că o parte dintre furnizori nu înregistrează în evidenţele lor etnia beneficiarilor.

Figura 10. Profilul adolescenŃilor care sunt asistaŃi de unităŃile de servicii investigate

12%

22%

16%

62%

46%

54%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Romi

Din alte localități rurale

Din alte localități urbane

Din orașul în care este localizat serviciul

Băieți

Fete

Unităţile de servicii din cele 5 oraşe acoperă, prin serviciile oferite, o gamă foarte largă de situaţii de vulnerabilitate în care se află beneficiarii lor. Cel mai frecvent, serviciile furnizate se adresează

copiilor/adolescenţilor din familii sărace (63% dintre furnizori), celor în situaţii de abandon sau risc de abandon şcolar (52%), celor proveniţi din familii confruntate cu diverse dificultăţi sau situaţii conflictuale, precum şi celor cu risc de separare de familiile lor. Aproximativ o treime dintre unităţile investigate furnizează servicii pentru copii cu diverse dizabilităţi, iar 30% au beneficiari care nu au urmat niciodată o formă de învăţământ. Copiii exploataţi, traficaţi sau cei cu boli rare şi HIV/SIDA sunt vizaţi de serviciile oferite în ponderi variind între 5 şi 12% din totalul unităţilor. Aproximativ 1 din

6 unităţi se ocupă de persoane care au probleme cu consumul sau dependenţa de consum de substanţe psihotrope şi psihoactive (Figura 11).

72

Figura 11. DistribuŃia unităŃilor cu beneficiari adolescenŃi, în funcŃie de situaŃiile de vulnerabilitate în care se află aceştia (N=83)

7%12%

30%52%

16%11%

28%19%

7%12%

5%63%

52%49%

28%24%

45%37%

17%34%

11%10%

27%33%

27%28%

38%14%

33%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Alte situațiiUrgență socială

Nu au urmat niciodată o formă de învățământ(Risc de) Abandon țcolar

DelincvențăPersoane care trăiesc în stradă

Lipsa unei locuințeDiscriminare

Exploatare sexualăExploatare prin muncă

Trafic de persoaneSărăcie

Alte situații de dificultate în familieSituați conflictuale, violență în familie

Abandon de către părințiSeparare de părinți

Risc de separare de părințiAbuz (violență) ți neglijare

Consum ți dependență de consum de substanțe …Izolare socială

HIV/SIDABoli rare

Handicap neuromotorHandicap fizic (somatic)

Handicap senzorialHandicap psihicHandicap mintal

Dependență datorată unei boli cronice sau incurabileDependență datorată handicapului

Tipurile de servicii/intervenţii furnizate în cadrul unităţilor de servicii analizate reflectă structura eşantionului folosit, predominante fiind serviciile specifice centrelor de zi. Astfel, cele mai răspândite servicii furnizate sunt cele de consiliere socială şi psihologică (83% dintre unităţi), informare şi prevenire (73%), socializare (70%), formare de deprinderi de viaţă independentă (67%) şi identificare şi evaluare de

cazuri (67%). Cele mai puţin răspândite sunt serviciile de asistenţă şi îngrijire medicală furnizate în 17% dintre unităţile analizate. Servicii cu relevanţă deosebită pentru problematica adolescenţilor, precum educaţia pentru sănătate şi orientarea profesională, sunt furnizate de către 46%, respectiv 42% dintre unităţile analizate (vezi Figura 12).

Dependenţă datorată handicapului Dependenţă datorată unei boli cronice sau incurabile

Handicap mintal Handicap psihic

Handicap senzorial Handicap fizic (somatic)

Handicap neuromotor Boli rare

HIV/SIDA Izolare socială

Consum şi dependenţă de consum de substanţe… Abuz (violenţă) şi neglijare Risc de separare de părinţi

Separare de părinţi Abandon de către părinţi

Situaţii conflictuale, violenţă în familie Alte situaţii de dificultate în familie

Sărăcie Trafic de persoane

Exploatare prin muncă Exploatare sexuală

Discriminare Lipsa unei locuinţe

Persoane care trăiesc în stradă Delincvenţă

(Risc de) Abandon şcolar Nu au urmat niciodată o formă de învăţământ

Urgenţă socială Alte situaţii

73

Figura 12. Servicii furnizate de unităŃile care au ca beneficiari adolescenŃi (% din

total eşantion, N=83)

16%

17%

17%

18%

27%

27%

28%

33%

34%

42%

45%

46%

47%

59%

67%

67%

70%

73%

83%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Servicii de îngrijire non-medicalăServicii de îngrijire medicală

Servicii de asistență medicalăMediere socială

Sprijin/ajutor de urgențăServicii de recuperare și reabilitare

Consiliere/asistență juridicăReintegrare în familie/comunitate

Asigurarea hraneiOrientare profesională

Educație non-formală/specialăEducație pentru sănătate

Orientare socială/psihologicăReferire cazuri către alte serviciiIdentificare și evaluare de cazuri

Formare de deprinderi de viață independentăSocializare

Servicii de informare și prevenireConsiliere socială / psihologică

Pe parcursul anului 2013, în medie, o unitate de servicii a primit în asistenţă 131 de cazuri noi. Din totalul cazurilor noi de beneficiari, circa 36% au fost adolescenţi. Dintre cazurile noi de adolescenţi care au început să beneficieze de servicii pe parcursul anului trecut, 77% urmau o formă de învăţământ, o treime proveneau din mediul rural, 14% erau de etnie romă, 22% erau separaţi de părinţii lor, iar 13% trăiau în instituţii din sistemul de protecţie a copilului.

Tabelul 16. Statistici referitoare la cazurile noi de persoane intrate în asistenŃa unităŃilor investigate pe parcursul anului 2013

Cazuri noi de persoane asistate pe parcursul anului

2013

Nr. mediu beneficiari din toate categoriile 131 Nr. mediu beneficiari adolescenţi 47 % beneficiari adolescenţi în total cazuri noi 36% % beneficiari noi adolescenţi care urmau o formă de învăţământ 77% % beneficiari noi adolescenţi din mediul rural 33% % beneficiari noi adolescenţi de etnie romă 14% % beneficiari noi adolescenţi separaţi de părinţii lor 22% % beneficiari noi adolescenţi din instituţii de protecţie 13%

74

Tot pe parcursul anului 2013, în medie, o unitate de servicii a înregistrat aproximativ 81 de cazuri care au ieşit din asistenţa lor, dintre care 15 adolescenţi. Din totalul beneficiarilor ieşiţi din

asistenţă, adolescenţii reprezintă aproximativ 18%. La sfârşitul anului 2013, unităţile investigate aveau în evidenţa lor activă, în medie, 154 de beneficiari, dintre care aproximativ un sfert erau adolescenţi cu vârste între 14 şi 18 ani. Tot în medie, un adolescent beneficiază de serviciile oferite de aceste unităţi pentru o perioadă de aproximativ 16 luni.

Tabelul 17. Statistici referitoare la ieşirile din asistenŃă pe parcursul anului 2013 şi stocul de beneficiari la sfârşitul anului

Medie

Cazuri ieşite din asistenţă pe parcursul anului 2013 - toate categoriile de beneficiari

81

Cazuri ieşite din asistenţă pe parcursul anului 2013 - adolescenţi 14-18 ani

15

% beneficiari adolescenţi în total beneficiari ieşiţi din asistenţă 18%

Cazuri în asistenţă la sfârşitul anului 2013 - Toate categoriile de beneficiari în evidenţă activă

154

Cazuri în asistenţă la sfârşitul anului 2013 - Adolescenţi în evidenţă activă

40

% beneficiari adolescenţi în total beneficiari în evidenţă activă la sfârşitul anului 2013

25%

Durata medie de când este asistat un adolescent de către unităţile investigate

16 luni

Pe parcursul ultimelor 12 luni, circa 56% dintre unităţi s-au

confruntat cu o cerere de servicii mai mare decât capacitatea lor de deservire.

Trebuie precizat că valorile medii menţionate anterior sunt semnificativ influenţate de situaţia furnizorilor care au capacitate

mare de deservire. După cum se poate observa şi din Figura 13, în cazul a aproape jumătate dintre unităţi, beneficiarii adolescenţi sunt asistaţi de cel mult 6 luni, iar o treime au în asistenţă adolescenţi care beneficiază de serviciile lor de mai bine de 18 luni.

75

Figura 13. DistribuŃia unităŃilor în funcŃie de perioada medie de când asistă un beneficiar adolescent

mai puțin de o lună3%

1 - 6 luni46%

7 - 12 luni17%

13 - 18 luni2%

19 - 24 luni15%

mai mult de 2 ani17%

Cei mai mulţi dintre adolescenţii beneficiari ai unităţilor cuprinse în studiu, respectiv 41%, utilizează serviciile acestora cel puţin 5 zile pe

săptămână, în timp ce 31% sunt asistaţi o singură zi pe săptămână. Pe parcursul unei săptămâni, un adolescent care accesează aproape zilnic un serviciu beneficiază, în medie, de 7 ore de asistenţă pe zi, în timp ce cei care beneficiază doar o dată pe săptămână de serviciile unităţilor sunt asistaţi, în medie, 3 ore pe săptămână.

Figura 14. DistribuŃia adolescenŃilor în funcŃie de numărul de zile în care beneficiază de servicii şi numărul mediu de ore de asistenŃă primite

41%

14%10%

31%

3%

35

13

6

3

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

40%

45%

50%

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

…cel puțin 5 zile în ultima săptămână

…3-4 zile în ultima săptămână

…2 zile în ultima săptămână

…o zi în ultima săptămână …niciodată în ultima săptămână

% adolescenți care au beneficiat…în ultima săptămână Nr. mediu de ore de asistență primite de un adolescent

76

c. Accesibilitatea serviciilor

Asigurarea accesului la serviciile sociale şi medicale presupune concentrarea asupra mai multor posibile bariere: economice, financiare, culturale etc. Pentru a asigura o accesibilitate crescută a serviciilor sociale şi medicale este necesar să existe un sistem

eficient de identificare a grupurilor vulnerabile şi de referire a acestora către serviciile corespunzătoare, referire care poate fi formală sau informală. Astfel, un prim aspect analizat în ceea ce priveşte accesibilitatea serviciilor a fost acela al celor mai frecvente modalităţi de accesare de către grupul ţintă al acestei analize, adolescenţii. Mai mult de jumătate dintre serviciile ce au participat la studiu au beneficiari ce contactează direct şi solicită oferirea de servicii. Printre serviciile care nu au menţionat această modalitate de accesare se numără, în primul rând, complexele de servicii din cadrul

direcţiilor generale de protecţie a copilului unde procedurile impun un anumit parcurs al beneficiarilor.

Acţiuni directe de identificare a beneficiarilor sunt menţionate în

cazul a 37% dintre servicii, acestea fiind mai frecvent utilizate de unităţile ce oferă servicii de informare şi prevenire şi servicii de asistenţă socială. În ceea ce priveşte reţelele existente de referire, constatăm că parcursul beneficiarilor începe mai degrabă de la nivelul unei instituţii publice ce oferă servicii sociale (un SPAS sau DGASPC) şi mai puţin de la un furnizor privat către un serviciu public sau către alt serviciu privat. Din sfera publică, se constată că serviciile medicale şi chiar poliţia joacă un rol mai puţin activ în referirea cazurilor către servicii specializate.

77

Figura 15. ModalităŃi de accesare a serviciilor de către adolescenŃi

Costurile implicate de accesarea unui serviciu reprezintă un aspect foarte important pe care un potenţial beneficiar îl are în vedere atunci când decide să ceară asistenţa unui serviciu social sau medical. Costurile pot fi de ordin financiar (banii necesari pentru transport,

obţinerea documentelor necesare sau, în unele cazuri, plata serviciilor) sau de timp. Situaţiile raportate variază foarte mult, de la servicii care sunt furnizate pe loc, fără un timp de analiză (de exemplu servicii de asistenţă stradală), până la durate de 30 de zile sau chiar 90 de zile, acolo unde există liste de aşteptare. Aşa cum rezultă din tabelul următor, durata medie este de 13 zile, iar jumătate dintre serviciile participante la studiu au un timp de analiză a soli-citării de asistenţă de maxim 5 zile. Şi în ceea ce priveşte costurile financiare situaţiile sunt foarte diferite. Potrivit reprezentanţilor

serviciilor analizate, costurile estimate pentru întocmirea documenta-ţiei necesare şi pentru solicitarea asistenţei sunt, în medie, de 40 de lei, dar 41% dintre cei care au răspuns la această întrebare estimează că nu există costuri pentru beneficiari. În ceea ce priveşte costurile lunare pentru asistenţa primită în cadrul serviciului, media este de 64 de lei, dar 73% raportează costuri 0 pentru beneficiari.

Care sunt cele mai frecvente modalităţi prin care beneficiarii ajung să acceseze serviciul dvs.?

8% 4%

8% 11%

12%

13%

30% 34% 35%

37% 58%

0% 20% 40% 60% 80% 100% Altă modalitate

Centre de informare Referire de la medici de familie

Referire din partea poliţiei Referire din partea unui furnizor privat de servicii sociale

Referire de la spitale

Referire de la alţi beneficiari Referire din partea altui serviciu/unităţi din cadrul organizaţiei dvs.

Referire din partea unui furnizor public de servicii sociale Unitatea dvs. îi identifică direct prin activităţi în comunitate

Se prezintă singuri (inclusiv membrii familiei)

Răspuns multiplu

78

Tabelul 18. Durata medie de aşteptare pentru a putea beneficia de servicii şi costurile accesării

Medie Mediană Cât timp durează din momentul în care primiţi o cerere/referire pentru asistenţă şi până când se ia o decizie şi este comunicată potenţialului beneficiar?

13 zile 5 zile

Vă rugăm să estimaţi care sunt costurile medii pe care un potenţial beneficiar trebuie să le acopere pe perioada procesului de accesare a serviciilor dvs.? (ex. costuri de transport, costuri cu obţinerea documentelor necesare)

40 lei 10 lei

Care sunt costurile medii lunare pe care un beneficiar trebuie să le acopere pentru a putea beneficia de serviciile dvs.?

64 lei - lei

Programul de lucru al acestor servicii este în cea mai mare parte concentrat în zilele lucrătoare (65% dintre servicii), în intervalul de timp specific activităţilor de birou (8/9 – 16.00/17.00). 7% dintre servicii afirmă că pot primi şi asista beneficiari la orice oră (non-stop), acestea fiind servicii publice (ale DGASPC) sau servicii medicale publice.

Figura 16. DistribuŃia unităŃilor de servicii în funcŃie de programul de lucru

Non-stop7% De luni până duminică

3%

De luni până sâmbătă6%

De luni până vineri65%

Doar în weekend1%

Doar în anumite zile din săptămână

1%

NR17%

Percepţiile respondenţilor privind factorii care afectează accesul potenţialilor beneficiari la serviciile oferite ne arată că aceştia se regăsesc în toate domeniile, atât din perspectiva cererii, cât şi a

79

ofertei: gradul de informare cu privire la existenţa serviciilor, factori economici (costuri ale accesării), factori sociali şi culturali (modul în care comunitatea percepe accesarea unor astfel de servicii),

infrastructura socială existentă. Printre primele cauze se numără lipsa de informare a potenţialilor beneficiari sau a părinţilor acestora şi apoi lipsa resurselor financiare care afectează activitatea serviciilor în termeni de capacitate neadecvată cererii de servicii, fonduri insuficiente pentru funcţionarea serviciilor. Chiar dacă costul mediu pentru accesarea unor servicii este destul de scăzut, pentru o parte din potenţialii beneficiari costul este prea mare în raport cu veniturile obţinute. De aceea, lipsa de resurse financiare pentru acoperirea acestor costuri se numără printre primele cauze menţionate de respondenţi.

Figura 17. PercepŃia asupra factorilor care afectează accesul la serviciile oferite

În opinia dvs., care sunt principalii factori care limitează accesul potențialilor beneficiari la serviciile furnizate de unitatea dvs.?

12%

1%

2%

2%

2%

2%

4%

4%

5%

5%

7%

8%

8%

8%

8%

10%

11%

11%

19%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%

AltcevaCadrul legislativ

VârstaAbandonul școlar / frecvența foarte redusă la școală

Implicarea copiilor în activități generatoare de venit sau în sarcini …Condițiile meteorologice

Cerințele birocraticeInfrastructura / Lipsa accesibilității pentru persoane cu handicap

IzolareaProbleme de sănătate / Handicapuri

Restricționarea serviciilor doar pentru persoane din localitateDistanța / Locația unității

Personal insuficient / demotivatLipsa de interes / Neimplicarea părinților

Prejudecăți / StigmatizareFonduri insuficiente

Capacitatea limitată a centruluiLipsa de resurse financiare pentru acoperirea costurilor de accesare

Lipsa informației

Întrebare deschisă, Răspuns multiplu

Atunci când se referă la adecvarea serviciilor la nevoile şi stilurile de viaţă ale adolescenţilor, reprezentanţii serviciilor autoevaluează

activitatea unităţilor pe care le reprezintă ca fiind una destul de flexibilă în raport cu ceea ce şi-ar dori adolescenţii, chiar dacă, aşa cum a fost menţionat anterior, programul de activitate este unul destul de puţin flexibil.

80

Figura 18. Opinii referitoare la flexibilitatea serviciilor oferite

Cât de flexibile și adaptabile sunt serviciile dvs. la nevoileși stilurile de viață individuale ale adolescenților?

Oarecum flexibile16%

Destul de flexibile49%

Foarte flexibile29%

NR6%

Lipsa resurselor financiare pentru a realiza investiţiile necesare este unul din obstacolele cele mai menţionate atunci când respondenţii vorbesc despre flexibilitatea serviciilor în raport cu nevoile adolescenţilor. Important de remarcat aici este faptul că, atunci când se referă la toţi beneficiarii serviciului, doar 1% dintre respondenţi menţionează cadrul legal drept unul din factorii care limitează accesul beneficiarilor, iar atunci când discută doar despre adolescenţi, 10%

menţionează problemele de natură legislativă ca fiind factori care afectează capacitatea serviciului de a răspunde în mod adecvat nevoilor adolescenţilor.

81

Figura 19. Opinii despre factorii care afectează flexibilitatea serviciilor oferite adolescenŃilor

Care sunt principalii factori care afectează capacitatea dvs. de a furniza servicii adaptabile la nevoile și stilul de viață individuale ale adolescenților?

11%

17%

4%

10%

16%

37%

65%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

NR

Altele

Lipsa sau cooperarea dificilă cu alte organizații

Probleme de natură legislativă

Lipsa personalului specializat

Lipsa infrastructurii/spațiului adecvat

Lipsa resurselor financiare

Serviciile analizate, aşa cum erau organizate la momentul cercetării,

erau considerate de coordonatori ca fiind adecvate caracteristicilor şi stilului de viaţă al adolescenţilor. Aspectele ce sunt mai puţin adaptate stilului de viaţă al adolescenţilor sunt legate de localizarea serviciului şi de programul de lucru care este într-o mai mică măsură considerat adecvat. O mare parte din respondenţi sunt de părere că serviciul pe care îl coordonează îndeplineşte caracteristicile necesare pentru a fi considerat prietenos pentru adolescenţi.

82

Figura 20. Opinii referitoare la adecvarea unităŃilor de servicii la caracteristicile şi stilul de viaŃă al adolescenŃilor

d. Infrastructura

Infrastructura fizică la dispoziţia serviciilor variază foarte mult, un exemplu relevant fiind suprafaţa utilă folosită care ia valori între 15 m2 şi 10000 de m2. Suprafeţele cele mai mari sunt raportate de complexele de servicii din subordinea direcţiilor generale de asistenţă

socială şi protecţia copilului. Jumătate dintre serviciile chestionate au cel mult 110 m2, iar cele mai mici, 25% din unităţi, au până la 40 de m2 şi cel mult 2 camere.

Tabelul 19. SuprafaŃa utilă şi numărul de săli la dispoziŃia unităŃilor

Medie Mediană

Suprafaţa utilă folosită de unitate (metri pătraţi) 555 110

Nr. camere/cabinete/birouri în care se lucrează efectiv cu beneficiari

8.2 3

Nr. săli de lucru individual 2.7 2

Nr. săli de lucru în grup 5.6 1

Spaţiul aflat la dispoziţia unităţilor variază şi ca număr de săli.

În ce măsură consideraţi că următoarele sunt adevărate în cazul serviciului dvs.?

1%

1%

2%

8%

8%

17%

22%

65%

66%

57%

54%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Serviciul este unul prietenos pentru adolescenţi?

Modul de organizare al serviciului asigură confidenţialitatea fiecărui caz asistat?

Programul de lucru ţine seama de stilul de viaţă al beneficiarilor noştri adolescenţi?

Locaţia serviciului este uşor accesibilă beneficiarilor adolescenţi?

În mică măsură În oarecare măsură În foarte mare măsură

Diferenţele până la 100% sunt reprezentate de non-răspunsuri

83

Aproape 20% dintre unităţi îşi desfăşoară activitatea într-o singură sală care serveşte atât pe post de sală de lucru individual, cât şi pentru lucru în grup. 42% dintre unităţi au cel mult o sală pentru lucru individual şi 60% au cel mult o sală pentru lucrul în grup.

e. Resursele umane şi financiare

Resursele umane disponibile serviciilor variază de la situaţii în care serviciul funcţionează pe bază de voluntariat (3 organizaţii neguver-namentale funcţionează în aceste condiţii) şi până la situaţii în care serviciul are la dispoziţie peste 100 de angajaţi (complexe de servicii ale DGASPC). Voluntarii reprezintă o resursă umană doar pentru

jumătate din serviciile investigate, fiind utilizaţi într-o mai mare măsură de organizaţiile neguvernamentale (28% dintre serviciile publice şi 70% dintre serviciile private au cel puţin un voluntar în cadrul unităţii). În ceea ce priveşte angajaţii, aproape 90% dintre aceştia sunt angajaţi cu contract de muncă, cu normă întreagă. Colaborările pe bază de contract de servicii reprezintă doar 5% din modalităţile de contractare a resurselor umane.

Figura 21. DistribuŃia unităŃilor de servicii în funcŃie de numărul de angajaŃi şi numărul de voluntari

cel mult 4 angajați

33%

5 - 9 angajați

24%10 - 24 angajați

30%

25+ angajați13%

Nr. angajați

Niciunul50%

1-5 voluntari30%

6-10 voluntari

10%

11 sau mai mulți10%

Nr. voluntari

84

Figura 22. DistribuŃia personalului angajat în unităŃile de servicii în funcŃie de categoria de angajat

Angajați cu normă întreagă87%

Angajați cu normă parțială8%

Contract de servicii5%

În ceea ce priveşte profilul ocupaţional al resurselor umane existente, acesta este influenţat de tipurile de servicii predominante. Astfel,

angajaţii se regăsesc într-o mai mare măsură în categoria personalului specific serviciilor sociale sau educaţionale: educatori/psihopedagogi, asistenţi sociali şi psihologi.

Figura 23. Structura personalului angajat în unităŃile de servicii cu beneficiari adolescenŃi, pe categorii de ocupaŃii

17%10%

18%

4% 5% 3% 4% 1%

16%22%

2.9

1.7

3.1

0.70.9

0.50.8

0.2

2.8

3.7

0%

10%

20%

30%

40%

50%

% în total personal Nr. mediu de personal

Acest domeniu de intervenţie este unul puternic feminizat, cele mai

multe dintre ocupaţiile prezente în sistemul de servicii fiind exercitate în proporţii foarte ridicate de femei. Singurele ocupaţii unde ponderea femeilor este mai mică de 50% sunt cele de jurist şi terapeut de specialitate.

85

Figura 24. Ponderea femeilor în total personal şi pe categorii de ocupaŃii

Majoritatea unităţilor (60%) sunt finanţate dintr-un buget comun al organizaţiei de care aparţin. Pentru cele mai multe organizaţii, ultimii 3 ani au însemnat o reducere a bugetelor (mediana a avut o tendinţă constantă de scădere), mai ales pentru serviciile care gestionează bugete mici.

Sursele de finanţare cele mai frecvent utilizate de serviciile analizate sunt granturile, activităţile economice proprii şi alocările de la bugetul Consiliului Judeţean/Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Acestea nu reprezintă neapărat şi contribuţiile cele mai mari în

bugetele serviciilor, dar sunt sursele cel mai frecvent accesate. Observăm că mai puţin de 1% dintre servicii apelează la contribuţiile beneficiarilor şi doar 1% dintre servicii beneficiază de suport financiar din partea Consiliului Local (cu excepţia Municipiului Bucureşti).

Tabelul 20. Indicatori ai evoluŃiei bugetelor totale de cheltuieli ale unităŃilor de servicii

2011 2012 2013

Medie 1,148,549 lei 1,443,909 lei 1,608,493 lei

Mediană 417,634 lei 377,000 lei 364,414 lei

Quartila 1 180,879 lei 183,000 lei 153,750 lei

71%

67%

42%

49% 97%

84%

56%

83%

77%

81%

74%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100% Alte categorii

Personal administrativ Jurişti

Terapeuţi de specialitate Infirmiere

Asistente medicale Medici

Educatori/Psihopedagogi Psihologi

Asistenţi sociali

Total personal

86

Figura 25. Sursele de finanŃare ale bugetelor unităŃilor de servicii

Alocări de la bugetul Ministerului Muncii

3.1%Alocări de la bugetul

Consiliului Județean/Consiliului General

al Mun. București17.7%

Alocări de la bugetul Consiliului Local

1.1%

Granturi37.8%

Donații/Sponsorizări5.4%

Contribuțiile beneficiarilor0.2%

Activități economice proprii32.3%

Altele2.5%

f. Cooperarea inter-instituŃională

Cele mai multe dintre unităţi au parteneriate încheiate cu alte organizaţii publice sau private în vederea desfăşurării activităţii, cei mai frecvenţi parteneri regăsindu-se în categoria fundaţiilor sau asociaţiilor şi instituţiilor din domeniul educaţional (şcoli sau inspectorate şcolare). Colaborarea formală interdisciplinară este mai puţin frecventă, doar 9% dintre unităţi având parteneriate cu poliţia şi 5% cu unităţi medicale. De altfel, dintre parteneriate, doar 12% au

ca scop referirea de cazuri şi 4% vizează identificarea de soluţii şi suport pentru beneficiari. Un sfert dintre parteneriate sunt încheiate în vederea furnizării de servicii, în principal între o instituţie publică şi una privată din domeniul protecţiei copilului, aceste parteneriate fiind menţionate deopotrivă de furnizorii publici şi privaţi.

87

Figura 26. Răspândirea parteneriatelor şi ierarhia principalelor categorii de instituŃii partenere

Un alt obiectiv important al cooperării interinstituţionale îl reprezintă derularea de activităţi de prevenire şi informare, acestea fiind parteneriate care cuprind gama cea mai variată de actori: DGASPC, SPAS, organizaţii neguvernamentale, inspectorate şcolare şi poliţie.

Figura 27. Principalele obiective ale parteneriatelor

g. Managementul informaŃiei, monitorizare şi evaluare

Unul dintre aspectele considerate relevante pentru evaluarea capacităţii administrative a furnizorilor de servicii îl constituie

3%

3%

4%

5%

7%

8%

12%

22%

24%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%

Asigurarea finanţării

Identif. soluţii şi suport pt. beneficiari

Voluntariat

Donaţii/Sponsorizări

Integrare/reintegrare şcolară

Activităţi în şcoli/Cursuri/Educaţie

Referire cazuri

Activităţi de prevenire şi informare

Furnizare de servicii

Furnizori care au

parteneriate încheiate

77%

Furnizori fără parteneriate

23%

4 4 5 7

9 11

17

18

25

Primării Facultăţi/Institute de cercetare

Clinici/Spitale/Cabinete medicale Serv. Public de Asistenţă Socială

Poliţia Inspectoratul Şcolar

DGASPC Unităţi de învăţământ

Asociaţii/Fundaţii

0 20 40

Principalele categorii de parteneri

88

managementul informaţiei, sistemul de monitorizare şi evaluare a performanţei. Dintre cele 83 de unităţi de servicii investigate, 72% au afirmat că au un sistem de monitorizare a indicatorilor de

performanţă a serviciului. Este posibil ca răspunsurile la această întrebare să fie semnificativ influenţate de caracterul dezirabil al subiectului întrebării şi, în realitate, ponderea unităţilor care au cu adevărat un sistem de monitorizare să fie mai mică.

Dintre unităţile care au afirmat că au un sistem de monitorizare, circa 40% au declarat că actualizează aproape zilnic datele din acest sistem, iar 10% fac acest lucru săptămânal (figura 28). Pe de altă parte, 15% dintre unităţile în care se afirmă existenţa unui sistem de monitorizare culeg şi înregistrează date cu o frecvenţă foarte redusă (cel mult de două ori pe an) sau cu o frecvenţă neregulată („când e nevoie”).

Figura 28. Practica monitorizării şi frecvenŃa culegerii şi înregistrării de date

În cele mai multe din cazuri (43% dintre unităţile care au un sistem de monitorizare), analiza datelor de monitorizare se realizează lunar,

iar un sfert dintre unităţi afirmă că fac astfel de analize în fiecare săptămână. 15% dintre unităţi raportează că analizează datele de monitorizare trimestrial (Figura 29).

Furnizori care au sistem de monitorizare

a indicatorilor de

performanţă 72%

Furnizori fără sistem de

monitorizare 6%

Nu răspund22%

(Aproape) zilnic 39%

Săptămânal 10%

De 2 - 3 ori pe lună 3%O dată pe

lună 23%

Trimestrial 10%

De 2 ori pe an5%

O dată pe an 3%

Când e nevoie

7%

Frecvenţa colectării culegerii şi înregistrării de date

AveŃi un sistem de monitorizare (colectare şi înregistrare a datelor) a indicatorilor de performanŃă a serviciului dvs. (ex. formulare speciale, baza de date etc.)? (N=83) Care este periodicitatea cu care culegeŃi şi înregistraŃi date

în sistemul de monitorizare a serviciului dvs.? (N=60)

89

Figura 29. FrecvenŃa analizării datelor de monitorizare

Săptămânal25%

Lunar43%

Trimestrial15%

Semestrial2%

Anual6%

Când e nevoie7%

NR2%

Majoritatea unităţilor de servicii investigate apreciază monitorizarea ca fiind foarte utilă, în special din perspectiva evaluării performanţei unităţii şi a îmbunătăţirii serviciilor oferite, şi în mai mică măsură pentru planificarea resurselor şi activităţilor zilnice sau pentru dezvoltarea de noi servicii sau proiecte.

Figura 30. PercepŃia utilităŃii datelor de monitorizare (N=60)

Cât de utile vă sunt aceste date de monitorizare pentru următoarele..?

5%

2%

13%

7%

10%

5%

28%

28%

22%

20%

53%

60%

57%

68%

5%

5%

7%

5%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Planificarea resurselor și activităților zilnice

Îmbunătățirea serviciilor pe care le oferiți

Dezvoltarea de noi servicii sau proiecte

Evaluarea performanței serviciului

Nu prea utile Oarecum utile Destul de utile Foarte utile NR

Practica evaluării serviciilor din perspectiva relevanţei, eficacităţii, eficienţei, impactului şi sustenabilităţii lor pare să fie larg răspândită în rândul unităţilor participante la anchetă, aproximativ 64% dintre acestea declarând că au realizat o astfel de evaluare în ultimii doi ani

90

(Figura 31). Totodată, 55% dintre unităţi afirmă că, în ultimii 2 ani, au realizat cel puţin un studiu de satisfacţie a beneficiarilor serviciului. Cu toate acestea, credem că aceste procentaje trebuie

tratate cu destul de multă rezervă, neavând alte informaţii despre calitatea evaluărilor sau studiilor realizate, iar rezultatele obţinute din cercetarea calitativă nu susţin existenţa unei culturi a evaluării atât de prevalentă în rândul furnizorilor de servicii sociale.

Figura 31. Practica evaluării şi a studiilor de satisfacŃie în rândul furnizorilor de servicii (N=83)

Cei mai mulţi dintre furnizori (68%) colectează date despre toate persoanele pe care le asistă şi doar 5% afirmă că nu culeg astfel de date. Cel mai adesea, datele despre beneficiari sunt colectate şi

înregistrate atât pe hârtie, cât şi pe suport electronic, însă există o pondere destul de mare (20%) de unităţi de servicii care culeg datele despre beneficiari doar pe hârtie.

Figura 32. Colectarea de date despre beneficiari

Da, intern 47%

Atât intern cât şi extern

17%

Nu 14%

Nu răspund 22%

Da55%

Nu 21%

NR 24%

În ultimii doi ani, aŃi realizat o evaluare a serviciului dvs. din perspectiva relevanŃei, eficienŃei, eficacităŃii, impactului şi a sustenabilităŃii? În ultimii doi ani, aŃi realizat vreodată un studiu de satisfacŃie

a beneficiarilor serviciului dvs.?

91

h. Nevoi de dezvoltare

Principalele probleme cu care se confruntă cei mai mulţi dintre furnizorii de servicii pentru adolescenţi sunt legate de resursele financiare şi umane de care dispun. Lipsa fondurilor pentru derularea activităţilor curente, lipsa oportunităţilor de a atrage finanţări

suplimentare şi personalul insuficient în raport cu volumul de muncă au fost menţionate de peste jumătate dintre furnizorii chestionaţi ca fiind probleme care îi afectează în mare măsură. Tot legat de resurse, aproximativ 38% dintre unităţi au menţionat că sunt afectate de spaţiul insuficient pentru furnizarea de servicii.

Figura 33. Problemele cu care se confruntă furnizorii de servicii

Da 68%

Nu, doar despre anumiţi

beneficiari 5%

Nu culegem astfel de

date 5%

NR 22%

Doar pe h ârtie 20%

Pe hârtie şi suport

electronic 76%

Doar pe suport

electronic 2%

NR 2%

ColectaŃi şi înregistraŃi informaŃii despre toŃi beneficiarii serviciului dvs .? (N=83) În ce fel colectaŃi şi înregistraŃi informaŃii despre beneficiarii

serviciului dvs .? (N=61)

92

Opiniile furnizorilor de servicii referitoare la nevoile de dezvoltare de servicii pentru adolescenţi sunt extrem de variate. Cei chestionaţi cu privire la serviciile care sunt insuficient dezvoltate în localitatea lor au menţionat o gamă largă de tipuri de servicii. În viziunea furnizorilor de servicii, principalele patru direcţii de dezvoltare a serviciilor pentru adolescenţi sunt următoarele: dezvoltare personală, educaţie pentru sănătatea reproducerii, consiliere şi orientare vocaţională şi prevenirea consumului de droguri (vezi Figura 34).

În ce priveşte grupurile ţintă de adolescenţi pentru care ar trebui dezvoltate servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, furnizorii de servicii au menţionat, cel mai frecvent, adolescenţii din familii sau

comunităţi sărace (33%) şi adolescenţii cu dizabilităţi (24%). O treime dintre cei chestionaţi au menţionat că este nevoie de servicii pentru toţi adolescenţii (elevii de gimnaziu şi liceu în general).

Pentru categoria generală de adolescenţi, furnizorii consideră că direcţiile de dezvoltare de servicii ar trebui să se concentreze pe educaţia pentru sănătatea reproducerii, sport, voluntariat, prevenirea consumului de droguri şi orientare vocaţională (vezi Tabelul 21).

În ce măsură serviciul dvs. se confruntă cu următoarele probleme?

8%

5% 7%

18%

28% 10%

24%

16%

10% 28%

8%

13%

45%

45%

4% 6%

1%

12%

16%

12%

11% 17%

16% 14%

14%

20%

17%

19%

8%

8% 10%

4%

8% 19%

5% 5% 23%

14% 11%

17% 6%

7%

20% 30% 31%

22%

8%

18% 20%

23%

16%

8%

30%

13% 2%

1%

33% 23%

22%

16%

13% 11%

10%

10%

8%

8%

7%

6% 0%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% Fonduri insuficiente pentru derularea activităţilor curente

Personal insuficient raportat la volumul de activitate Lipsa oportunităţilor de a atrage finanţări suplimentare

Spaţiu insuficient pentru furnizarea de servicii Lipsa personalului specializat

Dificultăţi în găsirea unor parteneri pentru dezvoltarea unor proiecte Dificultăţi în ce priveşte recrutarea şi/sau păstrarea personalului

Dificultăţi în ce priveşte formarea profesională a personalului Lipsa de cooperare din partea autorităţilor locale sau a altor instituţii publice Dificultăţi în a vă desfăşura activitatea din cauza reglementărilor legale Lipsa unor dotări necesare pentru furnizarea de servicii de calitate

Lipsa de cooperare din partea unor organizaţii private

Lipsa beneficiarilor Plângeri din partea beneficiarilor cu privire la calitatea serviciilor

Deloc În foarte mică măsură În mică măsură În oarecare măsură În foarte mare măsură

Diferenţele până la 100% sunt reprezentate de non-răspunsuri

93

Figura 34. Opinii cu privire la nevoile de dezvoltare de servicii sociale, educaŃionale şi medicale pentru adolescenŃi

Pentru adolescenţii cu dizabilităţi, principalele nevoi de servicii vizează integrarea socio-profesională a acestora, fie în cadrul unor ateliere protejate, fie prin intermediul unor centre de zi de terapie ocupaţională. De asemenea, au fost frecvent menţionate şi serviciile de recuperare prin terapii specifice, precum şi nevoia unor servicii de asistenţă şi îngrijire la domiciliu.

Tabelul 21. Principalele nevoi de dezvoltare de servicii, în funcŃie de cele mai frecvent menŃionate categorii de adolescenŃi

AdolescenŃi în general/elevi de gimnaziu şi liceu Educaţie pentru sănătatea reproducerii Centre sportive Activităţi de voluntariat Prevenire adicţii/consum de droguri/Consiliere antidrog Consiliere, orientare vocaţională/profesională AdolescenŃi cu dizabilităŃi Ateliere protejate Centre de zi de integrare socio-profesională/Terapie ocupaţională Servicii de recuperare/medico-sociale specializate Asistenţă şi îngrijire la domiciliu Centre de sprijin şi consiliere

4%

4%

4%

4%

4%

5%

5%

5%

5%

6% 6%

7% 7%

8% 10%

11%

12%

16%

0% 5% 10% 15% 20% 25% În opinia dvs., care sunt principalele servicii sociale, medicale şi/sau educaŃionale

pentru adolescenŃi care ar trebui dezvoltate în localitatea dvs.?

Cluburi de dezvoltare personalăEducaţie pentru sănătatea reproducerii

Consiliere, orientare vocaţională/profesionalăPrevenire adicţii/consum de droguri/Consiliere antidrog

Activităţi de petrecere a timpului liberIntegrare/Reintegrare şcolară

Centre de zi de integrare socio-profesională/TerapieConsiliere psihologică/psihoterapie

Centre sportiveGrupuri de suport

Centre antitrafic de persoane/prevenire traficAteliere protejate

Activităţi educaţionale (nonformale)Inserţie pe piaţa muncii

Servicii de recuperare/medico-sociale specializateCentre de informare

Centre de sprijin şi consiliereAcompaniere pe perioada şcolarizării/prevenire abandon…

94

Inserţie pe piaţa muncii Kinetoterapie AdolescenŃi din familii sărace/comunităŃi defavorizate Integrare/Reintegrare şcolară Activităţi de petrecere a timpului liber Consiliere, orientare vocaţională/profesională Cluburi de dezvoltare personală Acompaniere pe perioada şcolarizării/prevenire abandon şcolar Activităţi educaţionale (nonformale) Centre antitrafic de persoane/prevenire trafic Centre de informare

În cazul adolescenţilor din familii/comunităţi sărace, furnizorii sunt de părere că direcţiile principale de dezvoltare de servicii ar trebui să vizeze prevenirea abandonului şcolar/reintegrarea şcolară, activităţile

de petrecere a timpului liber, orientarea vocaţională şi dezvoltarea personală.

Din totalul unităţilor participante la studiu, 37% au declarat că au în

plan extinderea serviciilor existente pentru a putea cuprinde mai mulţi adolescenţi, iar 29% intenţionează să-şi diversifice gama de servicii care se adresează adolescenţilor.

Figura 35. Planuri de extindere şi diversificare a serviciilor

95

Tipurile de servicii pe care furnizorii intenţionează să le dezvolte reflectă în mare parte principalele nevoi de servicii deja menţionate, respectiv educaţie pentru sănătatea reproducerii, dezvoltare

personală, prevenirea consumului de droguri, petrecerea timpului liber, orientarea vocaţională şi prevenirea abandonului şcolar.

Tabelul 22. Principalele categorii de servicii pe care furnizorii intenŃionează să le dezvolte în următoarele 12 luni pentru adolescenŃi

Categorie de servicii

Educaţie pentru sănătatea reproducerii/planning familial Workshopuri/ateliere tematice/dezvoltare personală Prevenire consum de droguri/adicţii Activităţi de timp liber/socializare Orientare şcolară/vocaţională Prevenirea abandonului şcolar Educaţie nonformală Terapie ocupaţională Consiliere antidrog Consiliere psihologică Consiliere privind relaţia copil-familie Ateliere protejate Voluntariat Prevenirea traficului de persoane Integrare/reintegrare şcolară Şcoli de vară Terapii specifice

i. ActivităŃi de informare şi prevenire

Da37%

Nu63%

Da 29%

Nu 71%

PlănuiŃi să vă extindeŃi capacitatea serviciului dvs. în următoarele 12 luni pentru a cuprinde cât mai mulŃi adolescenŃi? PlănuiŃi să vă diversificaŃi gama de servicii / activităŃi pe care

le oferiŃi adolescenŃilor în următoarele 12 luni?

96

Dincolo de asistenţa oferită beneficiarilor lor, mare parte din furnizorii de servicii analizaţi desfăşoară şi activităţi de informare şi prevenire în rândul adolescenţilor. 13% dintre furnizori desfăşoară astfel de

activităţi în mod regulat în cadrul unui program continuu, 22% doar ocazional în cadrul unor proiecte, în timp ce 29% desfăşoară acţiuni de informare şi prevenire atât în cadrul unui program continuu, cât şi ocazional, în funcţie de proiecte. Cele mai multe dintre activităţile de informare şi prevenire în rândul adolescenţilor se desfăşoară în cadrul unităţilor de învăţământ. Ca atare, în ultimii doi ani, 71% dintre furnizorii implicaţi în astfel de activităţi (N=55) au desfăşurat campanii şi sesiuni de informare în şcoli şi licee, 44% în cadrul unor centre sociale, iar 38% pe stradă sau alte locuri publice. 16% dintre

aceşti furnizori au desfăşurat campanii în penitenciare, iar alţi 16% în cadrul unor unităţi medicale.

Figura 36. Moduri de organizare a campaniilor de informare şi prevenire în rândul adolescenŃilor

Nu desfășurăm astfel de activități

21%

Desfășurați în mod regulat/periodic

campanii/sesiuni de informare și prevenire în cadrul unui program

continuu13%

Desășurați astfel de campanii/sesiuni de

informare și prevenire ocazional în cadrul unor

proiecte22%

Ambele situații29%

Altfel2%

NR13%

16%

16%

38%

44%

71%

în cadrul unor unități medicale (spitale, clinici, cabinete etc.)

în penitenciare

pe stradă / în parcuri / alte locuripublice

în cadrul unor centre sociale

În unități de învățământ

0% 50% 100%

Cum sunt organizate activitățile de informare și prevenire pe

care le desfășoară organizația dvs. în rândul adolescenților?

Unde ați desfășurat astfel de activități de informare și

prevenire?

Pe ansamblu, campaniile de informare şi prevenire desfăşurate în ultimii doi ani în cele cinci oraşe au acoperit 606 unităţi de învăţământ, din care 38 şcoli gimnaziale şi 223 licee.

Dintre cele 55 de unităţi de servicii, majoritatea au abordat mai multe teme în cadrul campaniilor de informare şi prevenire. Cei mai mulţi au

desfăşurat campanii de prevenire a abandonului şcolar şi de educaţie pentru sănătate. La campaniile desfăşurate în cele 5 oraşe au fost

Desfăşuraţi astfel de campanii/sesiuni de

informare şi prevenire ocazional în cadrul unor

proiecte 22%

97

expuşi în total peste 130000 de adolescenţi în ultimii doi ani. Cei mai mulţi dintre aceştia (42%) au participat la campanii de prevenire a consumului de droguri, 24% la campanii de educaţie pentru

sănătatea reproducerii, iar 19% la campanii de prevenire a violenţei/comportamentului delincvent. Ponderea adolescenţilor care au participat la sesiuni de prevenire a abandonului şcolar şi/sau oportunităţi de carieră profesională este una foarte redusă, de aproximativ 3%.

Tabelul 23. Statistici privind activităŃile de informare/prevenire în funcŃie de tema abordată

Tema

Nr. furnizori care au desfăşurat activităŃi de

informare/prevenire

% din total

furnizori care au

organizat campanii

Nr. total de adolescenŃi expuşi în

ultimii 2 ani

% din total adolescenŃi care au fost

expuşi în ultimii 2 ani

Prevenirea consumului de droguri 27 49% 55690 42% Educaţie pentru sănătatea reproducerii (prevenirea bolilor cu transmitere sexuală/sarcinilor nedorite etc.) 23 42% 31270 24% Educaţie pentru sănătate în general 31 56% 9714 7%

Violenţa 27 49% 24782 19% Prevenirea abandonului şcolar 31 56% 4006 3% Oportunităţi de carieră profesională 21 38% 4068 3%

Alte teme 16 29% 3058 2%

Total 55 100% 132588 100%

Cel mai frecvent, activităţile de informare şi prevenire desfăşurate au implicat, pe de o parte, prezentări susţinute de specialişti, iar pe de altă parte, distribuirea de materiale informative. Printre metodele mai

98

puţin utilizate pentru transmiterea informaţiei se numără organizarea de concursuri tematice şi prezentările susţinute de adolescenţi voluntari. Totodată, aproximativ o treime dintre cei 55 de furnizori de

servicii au folosit în campaniile lor mediul online sau reţelele sociale de comunicare (social media). În ce priveşte intensitatea expunerii, ponderi relativ egale de organizaţii au folosit fie câte o sesiune per grup, fie mai multe sesiuni per grup de adolescenţi.

Figura 37. ModalităŃi de transmitere a informaŃiei în cadrul campaniilor de informare şi prevenire

31%

33%

33%

78%

84%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Organizarea de grupuri de

discuție/comunități online/

social media

Prezentări susținute de voluntari

de aceeași vârstă (peer

educators)

Organizarea de concursuri

tematice

Distribuirea de materiale

informative

Prezentări susținute de specialiști

unor grupuri de adolescenți

Câte o

sesiune per

grup

42%

Mai multe

sesiuni per

grup

44%

Ambele

situații

5%

NR

9%

Care sunt mijloacele prin care ați transmis informațiile în cadrul acestor activități de informare ți prevenire?

Activitățile pe care le-ați desfățurat au presupus organizarea unei singure sesiuni de informare pentru fiecare grup de adolescenți, sau acelați grup a participat pe parcursul mai multor sesiuni?

Pe ansamblu, atât în 2012, cât şi în 2013, bugetul mediu anual pentru activităţi de informare şi prevenire al unei unităţi a fost de aproximativ 11000 lei.

Majoritatea campaniilor de informare au fost desfăşurate de furnizori prin intermediul propriilor angajaţi şi ai voluntarilor. Din totalul persoanelor implicate în desfăşurarea acestor campanii, 43% au fost voluntari, 40% angajaţi ai organizaţiilor, iar 17% specialişti din afara organizaţiilor. Mai bine de o treime dintre organizatorii de astfel de campanii au implicat atât angajaţi şi voluntari, cât şi specialişti din afara propriei organizaţii, în timp ce 29% s-au folosit doar de proprii angajaţi.

Figura 38. Structura personalului implicat în desfăşurarea activităŃilor de

Care sunt mijloacele prin care aŃi transmis informaŃiile în cadrul acestor activităŃi de informare şi prevenire

ActivităŃile pe care le-aŃi desfăşurat au presupus organizarea unei singure sesiuni de informare pentru fiecare grup de adolescenŃi, sau acelaşi grup a participat pe parcursul mai multor sesiuni?

99

informare/prevenire

doar voluntari

4%

doar angajați ai

organizației29%

angajați ți voluntari

22%

angajați ți specialițti din

afara organizației

8%

toate categoriile

37%

Angajați ai organizației

40%

Specialițti din afara

organizației17%

Voluntari43%

Distribuția organizațiilor în funcție de categoriile de persoane

pe care le implică în activitățile de informare/prevenire

Ponderea categoriilor de personal în total persoane implicate

în activități de informare/prevenire

Cele mai multe (93%) dintre organizaţiile care au desfăşurat campanii de informare au făcut acest lucru în parteneriat cu alte organizaţii sau instituţii. Astfel, 62% au încheiat parteneriate cu unităţile şcolare, 55% au avut ca parteneri ONG-uri, iar 44% au avut ca parteneri DGASPC-urile.

Figura 39. OrganizaŃii partenere în activităŃile de informare şi prevenire

7%

16%

11%

38%

44%

55%

62%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Nu au încheiat parteneriate

Alte instituţii publice

Spitale / clinici

Inspectoratul şcolar

DGASPC

Organizaţii neguvernamentale

Unităţi şcolare

Cu ce organizaŃii aŃi încheiat parteneriate în vederea desfăşurării acestor activităŃi de informare şi prevenire?

doar angajaţi ai

organizaţiei 29%

angajaţi şi voluntari

22%

angajaţi şi specialişti din

afara organizaţiei

8%

angajaţi ai organizaţiei

40%

specialişti din afara

organizaţiei

100

III.2. Rezultatele cercetării calitative

III.2.1. ConstanŃa38

Atitudini şi percepŃii faŃă de nevoile adolescenŃilor

Înainte de a expune problemele şi nevoile menţionate în raport cu grupul ţintă ce face obiectul analizei, este necesară menţionarea unor caracteristici ale contextului comunitar în care sunt analizate aceste nevoi.

În primul rând, se constată că specialiştii din domeniu simt lipsa unei diagnoze locale asupra nevoilor, resurselor disponibile şi zonelor neacoperite de servicii sociale/medicale/ educaţionale în ceea ce priveşte adolescenţii, dar şi alte grupuri ţintă. Cu toate acestea, pot

fi identificate anumite acţiuni îndreptate spre conturarea unei astfel de analize. Un exemplu adus în discuţie este cel al „Platformei Naţionale pentru Educaţie”39 care a urmărit printre alte obiective şi cartografierea serviciilor destinate copiilor şi tinerilor şi dezvoltarea unei platforme online. Se apreciază însă că aceste demersuri nu au reuşit să atingă o formă finală, exhaustivă, care să includă programele şi serviciile socio-educative oferite atât de către sectorul privat, cât şi de cel public şi să constituie instrumente de lucru. Se aşteaptă ca acestea să fie completate şi finalizate prin concluzii

clare, direcţii de acţiune şi responsabilităţi instituţionale la nivel local privind punerea lor în aplicare. Se consideră că într-o primă etapă ar fi necesar să se identifice nevoile şi direcţiile generale pentru dezvoltarea serviciilor care să răspundă problemelor sociale locale, dar şi realizarea unei cartografieri precise a serviciilor disponibile.

38 Alături de echipa de cercetare, la culegerea datelor calitative în municipiul Constanţa a contribuit şi Elena Tudor, doctorand al Universităţii din Bucureşti. 39 Platforma Naţională pentru Educaţie este o iniţiativă transversală derulată în cadrul campaniei de prevenire a abandonului şcolar şi creştere a participării şcolare „Hai la şcoală!”, dezvoltată la nivel naţional de UNICEF România. Platforma Naţională pentru Educaţie este un proiect susţinut de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale Pentru Copil (FONPC), Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Direcţia Protecţia Copilului, Reprezentanţa UNICEF în România, Ambasada Franţei în România şi Fundaţia World Vision România.

101

Elaborarea unei astfel de diagnoze ar indica problemele în accesarea serviciilor existente, distribuţia teritorială a acestora, dar şi raportul între oferta de servicii şi nevoi.

În al doilea rând, municipiul Constanţa se constituie, în general, ca pol de atracţie pentru adolescenţi şi tineri non-rezidenţi, ceea ce diversifică paleta nevoilor şi creşte presiunea asupra serviciilor

sociale la nivel local. Se apreciază că riscul consumului de droguri şi riscul comportamentului delincvent sunt mai ridicate aici comparativ cu alte oraşe. De aceea, dimensiunea prevenţiei este accentuată în majoritatea opiniilor exprimate. De asemenea, practica arată că, în Constanţa, actualele servicii sociale/educaţionale/medicale se confruntă în unele situaţii cu schimbări ale tipologiilor de beneficiari şi ale nevoilor acestora, ceea ce presupune o adaptare continuă a serviciilor specifice la această dinamică. Schimbarea s-a produs, de exemplu, în cazul copiilor străzii, prin modificări ale cauzalităţii

fenomenului, prin trecerea de la consumul de aurolac la cel de etnobotanice etc.

Apoi, este de precizat faptul că profesioniştii utilizează în activitatea

desfăşurată următoarele categorii operaţionale de grupuri: „copii”, „adulţi”, „vârstnici” şi uneori „tineri” atunci când se face referire la categoria celor care urmează să părăsească sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului. Grupul „adolescenţilor” cunoaşte o înţelegere diferită din punct de vedere al intervalului de vârstă pe care îl presupune, nu apare în diversele acte normative care constituie instrumente de lucru în activitatea de zi cu zi, motiv pentru care nu pare a fi utilizat în mod frecvent.

Revenind însă la nevoile şi problemele asociate adolescenţilor, identificate spontan în discuţiile cu profesioniştii, dar şi cu adolescenţii beneficiari ai anumitor servicii sau non-beneficiari, acestea se grupează pe mai multe dimensiuni: informare şi consiliere

pentru a contribui la prevenirea unor comportamente de risc, a sarcinii timpurii şi separării copilului de mamă, facilitarea accesului la educaţie, integrarea în şcoală a adolescenţilor cu dizabilităţi şi terapii specifice constante în vederea recuperării, integrarea profesională a

102

adolescenţilor cu dizabilităţi, în special prin dezvoltarea atelierelor protejate, dobândirea actelor de identitate pentru unii dintre adolescenţii de etnie romă. O altă problemă ridicată s-a referit la

însuşirea deprinderilor de viaţă independentă în cazul adolescenţilor care urmează să părăsească sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului, dar şi în cazul celor care provin din familii dezorganizate care nu îşi mai pot exercita funcţiile. O prioritizare a nevoilor este dificil de realizat în condiţiile în care fiecare tip de vulnerabilitate în parte implică o analiză distinctă şi aprofundată asupra nevoilor specifice, în şcoală, în comunitate, asupra capacităţii instituţionale de a răspunde la aceste probleme, asupra impactului în ceea ce priveşte intervenţiile deja existente. Cu toate acestea, din discuţiile cu

specialiştii, rezultă că riscurile cele mai frecvent întâlnite la adolescenţii din Constanţa sunt cele de abandon şcolar, consum de droguri, excluziune socială a celor de etnie romă, neparticipare la piaţa muncii a celor care au anumite dizabilităţi.

Deşi adolescenţii intervievaţi îşi verbalizează cu dificultate nevoile sau problemele pe care le au, se poate constata totuşi că principale aspecte care apar în discursul acestora sunt cele legate de necesitatea unui spaţiu social pentru petrecerea timpului liber care să fie modelat de aceştia şi în care ei să se poată regăsi. Aici ar fi nevoie de servicii de consiliere/orientare şi sprijin pentru dobândirea unei anumite independenţe. Totodată, ar fi de dorit implicarea acestora în activităţi de voluntariat care pot aduce o diversificare a programului, pot spori responsabilitatea adolescentului.

Adică ştiŃi că un copil când are o traumă copilărească, de-asta cu părinŃi şi-

aşa, trebuie să discute cineva cu el, ştiŃi? Şi eu de multe ori ascundeam, nu

vroiam să discut, la un moment dat trebuia să mă descarc, să zic… adică

nu pot să trăiesc aşa, simt nevoia să discut cu cineva şi de încredere şi să

mă-nŃeleagă. Pentru că cineva trebuie să mă-nŃeleagă în sensul ăsta. Şi de-

asta. Şi asta de multe ori n-am discutat şi asta ascund eu. Că aş discuta cu

cineva aşa pentru că aş vrea să mă-nŃeleagă şi să-mi zică… (adolescent beneficiar de servicii sociale) Adică dacă ai o viaŃă din asta mediocră, să te duci la liceu, să te-ntorci

acasă, să te duci la liceu, să-Ńi faci teme şi atâta tot, e plictisitor. În cursul

săptămânii mă trezesc, învăŃ, pentru că am după-amiaza, am timp să-nvăŃ

103

dimineaŃă. După care merg la liceu, mă-ntorc acasă şi mă culc. Dar într-o zi

din asta în care sunt chemată la activităŃi de dimineaŃă şi pot să merg,

merg. De exemplu, sunt în AGLT, AsociaŃia Grupurilor Locale de Tineret şi

merg să Ńin ore de joacă la copiii de la grădiniŃe, de la şcoală. Îi învăŃ cum

să se joace, adică le Ńin oră de joacă. Cu poveşti la cei mici, captează foarte

mult poveştile. Şi aşa, noi, voluntarii, avem activităŃi pe care le organizăm

noi. (adolescent beneficiar de servicii sociale)

Pe de altă parte, adolescenţii care nu beneficiază de servicii sociale/medicale, dar care se află în diverse situaţii de risc, sunt slab informaţi cu privire la serviciile pe care le pot accesa în municipiul Constanţa. Aceştia nu au auzit de cabinete de planificare familială şi nu au avut ore de educaţie sexuală şi nu cunosc spaţii sociale în care îşi pot petrece timpul liber. Continuarea studiilor nu pare a reprezenta o opţiune pentru ei. Câştigarea unui venit propriu este principalul punct de interes, iar cheltuielile lor sunt îndreptate, după caz, către ajutorarea familiei, plata autobuzului pentru navetă, „sucul cu

prietenii”, ţigări şi alcool, jocuri de noroc/pariuri. Adolescenţii preferă să discute cu prietenii, eventual prietenii de vârstă mai mare care au experienţă, în care au încredere şi de la care pot obţine sfaturi utile.

Furnizorii de servicii apreciază că activitatea de consiliere are o importanţă majoră şi este necesară pentru ca adolescenţii să gestioneze traumele prin care au trecut, să înveţe să ţină sub control diferite probleme de comportament – legate de fumat, consumul de alcool şi droguri, intrarea în conflicte. De asemenea, apar nevoile de organizare, motivaţie, răbdare, care uneori le lipsesc adolescenţilor beneficiari şi care, prin consiliere, pot fi treptat învăţate şi stimulate.

IntervenŃii adresate adolescenŃilor la nivel local

Se observă că serviciile furnizate atât de entităţi publice, cât şi private, nu vizează în mod distinct categoria adolescenţilor. Acestea vin, mai degrabă, în concordanţă cu anumite tipologii de vulnerabilitate. Din datele calitative rezultă o slabă orientare asupra nevoilor particulare şi a specificităţii acestui grup ţintă. În general, serviciile locale la care se face referire sunt cele dedicate copiilor, cu

104

anumite particularităţi ale acestora în funcţie de tipul de vulnerabilitate. Motivele acestei abordări se regăsesc, pe de o parte, în stadiul actual de dezvoltare a serviciilor care nu permite încă o

preocupare pentru adaptarea la variabile ce ţin de gen, vârstă, identificare şi intervenţie timpurie etc., iar, pe de altă parte, într-o formă de inerţie în a pune beneficiarul şi nevoile sale individuale în centrul modului de funcţionare a acestor servicii. De asemenea, se remarcă o dificultate majoră în a furniza servicii cu scop preventiv şi de a identifica şi reduce situaţiile de risc în rândul adolescenţilor. În continuare, intervenţiile sunt predominant de tip reactiv, ceea ce conduce la amplificarea problemelor şi la necesitatea unor proiecte de lungă durată.

Dincolo de serviciile standard pe care le oferă DGASPC, intervenţiile desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale sunt caracterizate, în opinia respondenţilor, prin următoarele atribute: au caracter punctual

şi nu reuşesc să ofere constanţă din cauza dificultăţilor în procesul de sustenabilitate a activităţilor, uneori se suprapun şi oferă acelaşi tip de răspuns la o problemă identificată, au un grad redus de coordonare, nu au un caracter integrat.

Situaţia locală a serviciilor sociale/medicale/educaţionale este pusă, pe de o parte, pe seama unei probleme de politică publică în coordonarea serviciilor disponibile, pe de altă parte, pe seama finanţării precare a acestui domeniu, ceea ce se reflectă printr-un număr insuficient de specialişti în instituţiile care furnizează servicii şi intervenţii standardizate. Totodată, s-a menţionat că sursele de finanţare nu sunt adaptate la nevoile şi problemele locale, iar condiţiile de eligibilitate pentru accesarea acestora sunt destul de

greu de îndeplinit de către organizaţiile neguvernamentale mici. Pentru acestea, în Constanţa, principalul venit pare a fi obţinut prin activităţi de strângere de fonduri (fundraising) realizate în plan

extern.

Atâta timp cât actualele servicii nu sunt specializate pentru a deservi adolescenţi, „caracterul prietenos” al acestora este destul de dificil de conturat. Acesta ar reprezenta un nivel superior în dezvoltarea

105

serviciilor care, în prezent, nu se adresează în mod specific acestei categorii. De aceea, opiniile în această privinţă au un caracter destul de eterogen şi vizează diferite caracteristici.

Cred că să fie prietenos, să fie adaptat, bineînŃeles că ele trebuie să fie

adaptate la fiecare beneficiar în parte. Deci nu trebuie la modul general,

fiecare persoană trebuie luată ca un individ, în singular, şi adaptat pentru el,

fiecare serviciu. Şi atunci consider eu că în momentul în care încerci şi le

adaptezi la persoana respectivă, după ce ai o discuŃie cu el şi vezi exact

care sunt dorinŃele lui, îi vezi starea de spirit, atunci zic eu că şi serviciile,

adaptându-le, o să fie prietenoase cu acea persoană. (Interviu -reprezentant furnizor de servicii sociale) Mă gândesc la un spaŃiu, ca să nu-i zic centru, că nu mă refer la centru

strict. Pur şi simplu un spaŃiu în care să simtă că poate să fie el, conform

vârstei, conform nevoilor, să poată să se joace, să poată să discute cu

cineva. Bine, nişte jocuri constructive. Să facă nişte activităŃi care-l ajută să

se comporte, să vorbească, să citească, să îşi formeze nişte deprinderi. Să i

se ofere nişte lucruri pe care poate nu le are acasă, cu siguranŃă nu le are

acasă. Şi să-şi dorească să vină şi a doua zi şi să nu fie un chin, să se

simtă obligat să meargă acolo. (Interviu - reprezentant furnizor de servicii sociale)

Adolescenţii cred că „serviciile prietenoase” sunt cele în care aceleaşi persoane se ocupă o perioadă îndelungată de ei. Acestea sunt persoanele de care ei se simt mai apropiaţi, în care au încredere,

chiar dacă au stabilit relaţii şi interacţionează şi cu alţi adulţi/specialişti ai serviciului. Discuţiile cu adolescenţii pe tema serviciilor de care beneficiază arată că aceştia tind să acorde mai multă încredere, să se raporteze la peer-grupuri şi mai puţin la familie

sau personalul specializat (profesori, asistenţi sociali etc.). O propunere care vine din partea adolescenţilor este aceea de a dezvolta locuri unde pot practica diferite sporturi în mod gratuit.

Daca ne referim la nevoi în termeni de servicii, atunci acestea privesc predominant dimensiunea prevenţiei: centre de zi, centre pentru petrecerea timpului liber în care să existe acces la consiliere, campanii de informare, prevenirea infectării cu BTS, suport pentru continuarea participării la educaţie. Se apreciază că această zonă este slab acoperită, ceea ce conduce ulterior la creşterea numărului de cazuri ce trebuie acoperit şi, implicit, a costurilor.

106

Consider că prevenirea, lipsa serviciilor privind prevenirea transmiterii

infecŃiei cu HIV şi altor boli cu transmitere sexuală e importantă pentru că

este mult mai puŃin costisitor decât să tratezi beneficiari în Ńară. Asta nu

se-nŃelege şi în ultimii ani chiar aceste finanŃări sunt ca şi inexistente. Ceea

ce noi continuăm să facem, că avem un exerciŃiu şi nu putem să refuzăm,

considerăm că e nevoie, şi cu liceele cu care colaborăm, punctual, în lipsa

unor finanŃări. Noi, ONG-urile care am mai rămas pe piaŃă, da, continuăm

să facem asta, dar este nevoie ca aceste servicii să se deruleze în mod

constant. Cel puŃin în perioada anilor 2005-2007, când existau acestea, cu

fonduri globale în perioada aceea, şi finanŃări, şi existau serviciile acestea,

s-au şi văzut modificări la nivel de statistică privind noile cazuri. La modul

că erau constante şi nu… pe când acum, lucrurile au cam luat-o razna.

(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Indiferent de tipul de intervenţie ce ar putea fi dezvoltată, dacă se

adresează adolescenţilor, atunci aceasta ar fi necesar să îndeplinească următoarele caracteristici: să utilizeze educatori de la egal la egal (peer educators) în activităţile desfăşurate, să implice

voluntari tineri care pot dezvolta mai repede relaţii cu adolescenţii, să ofere posibilităţi de a practica diverse sporturi, să asigure acces la consiliere şi asistenţă psihologică.

Explorarea percepŃiilor faŃă de intervenŃiile integrate

Caracterul integrat al unei intervenţii nu pare a fi pe deplin înţeles la nivelul furnizorilor de servicii sociale/educaţionale/medicale, publici sau privaţi. Preocuparea principală se îndreaptă invariabil spre sursa de finanţare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite. Drept urmare, nu s-a putut formula o viziune coerentă asupra modului în care o astfel de intervenţie ar putea fi dezvoltată, asupra responsabilităţilor instituţionale ce ar putea fi asumate sau asupra iniţiativei.

Dacă mă gândesc la momentul ăsta, dacă n-aş fi în sistem, aş spune că

normal ar fi să se implice comunitatea locală. Având în vedere că la nivelul

municipiului ConstanŃa nu există un serviciu acreditat sau autorizat, ceea

ce vă spun poate este premieră, da? Singurii care-ar putea să facă ar fi

DGASPC-ul. Dar asta nu exclude posibilitatea unui ONG care să ofere acest

serviciu… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În focus-grupurile şi interviurile realizate se remarcă o atitudine de disponibilitate în sprijinirea şi susţinerea unor intervenţii destinate

107

adolescenţilor, atât din partea furnizorilor de servicii publici, cât şi a celor privaţi. Se consideră că implementarea unei intervenţii de acest tip ar trebui realizată prin deschiderea ei către toţi actorii instituţionali

locali relevanţi temei abordate. Cu toate acestea, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este percepută ca fiind instituţia care, prin specificul său şi atribuţiile îndeplinite, deţine atât resurse umane specializate, cât şi infrastructura necesară implicării în intervenţii destinate adolescenţilor vulnerabili. Totodată, aici se regăseşte o flexibilitate mai mare de a participa în proiecte care răspund nevoilor locale, comparativ cu alte structuri publice deconcentrate care depind într-o măsură mai mare de deciziile la nivel central.

Dacă avem resurse, şi materiale, şi financiare, vă spun eu că toŃi de la

această masă se implică. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Eu cred că ar trebui să mergeŃi către cât mai mulŃi pentru că fiecare vine cu

aportul de experienŃă, de know-how, de absolut orice. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Din ceea ce se ştie, în prezent, nu se află în desfăşurare intervenţii care să se adreseze acestui grup şi, în consecinţă, orice tip de proiect ar fi util în acest context. O prioritate rămâne însă dimensiunea prevenţiei (abandon şcolar, sarcină timpurie, consum de etnobotanice, delincvenţă juvenilă). O altă sugestie venită din partea respondenţilor a fost aceea de a implica Biserica într-un eventual

proiect de servicii sociale/educaţionale/ medicale pentru adolescenţi. Se apreciază că Biserica reprezintă un actor instituţional important la nivel comunitar care trebuie convins să-şi asume anumite responsabilităţi şi să ajute direct astfel de iniţiative.

Când vorbim de integrare, mă gândesc că ar trebui implicaŃi nu numai

actorii principali, da, ar trebui inclusiv biserica implicată… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborare şi coordonare instituŃională în serviciile oferite adolescenŃilor

Colaborarea pe plan local se produce uneori în baza anumitor protocoale, acorduri, alteori are loc la nivel informal, între persoane

108

care îşi acordă sprijin reciproc în activitate. Colaborarea se naşte din necesitatea de a răspunde la probleme punctuale sau pentru că există anumite prevederi legale. Specialiştii simt însă lipsa de

coordonare a activităţii instituţiilor locale în procesul de ameliorare a problemelor sociale pe care le au diversele grupuri vulnerabile. Această lipsă de coordonare afectează elaborarea unei strategii complete şi eficiente, cu obiective comune la nivel local şi diminuează impactul acţiunilor întreprinse.

Nu, haideŃi să spunem că sunt instituŃii care răspund mai puŃin prezent la

acŃiunile noastre. Dar asta nu-nseamnă că aceiaşi actori pe care-i vedeŃi, de

faŃă, nu se-ntâlnesc de fiecare dată. Dar mai este şi PoliŃia, care ne este

alături, şi Jandarmeria, tre’ să precizăm şi aceşti actori importanŃi, după

părerea mea. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Noi invităm toate ONG-urile la diverse întâlniri. A fost inclusiv o întâlnire

pentru strategia la nivel judeŃean. Având în vedere că strategia la nivel

central era în bază de proiect pentru DirecŃia pentru ProtecŃia Copilului, am

solicitat şi noi actorilor instituŃionali, tuturor ONG-urilor să participe la

întâlniri. Au fost două întâlniri. Din păcate, nu toŃi vin către noi. Şi nu… Şi-

am solicitat fiecare dintre ONG-uri, având în vedere că au expertiză, că

lucrează pe un anumit grup Ńintă, să vină cu propuneri astfel încât să putem

la nivel judeŃean să creăm o strategie cât mai realistă şi care să răspundă

nevoilor locale. Am cerut inclusiv de la primării, de la toate primăriile de

comună, prin adresă, să ne spună nevoile… Din păcate, nu toată lumea

răspunde. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În unele cazuri, colaborarea decurge anevoios pentru că atribuţiile şi responsabilităţile instituţionale nu sunt cunoscute foarte bine şi apar confuzii.

Mai nou ni s-a cerut de către o şcoală să eliberăm o foaie matricolă. Nu

ştiu ce mai rămâne! Vaccinările de la noi se cer, nu ştiu ce să ni se mai

ceară să facem! Având în vedere că nu suntem o instituŃie abilitată pe

toate domeniile. Nu ne plângem, nu ne-am plâns niciodată, dar… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

109

III.2.2. Cluj-Napoca40


Deşi în discuţiile cu specialişti în domeniul educaţional, medical sau al asistenţei sociale din Cluj-Napoca apar o serie de observaţii cu privire la adolescenţi derivate din experienţa practică, acestea nu sunt surprinse în prea multe studii, cercetări la nivel naţional sau local asupra acestui grup ţintă care să ofere o imagine de ansamblu şi să răspundă unor probleme concrete şi reale. În acest context,

nevoile adolescenţilor sunt percepute diferit în funcţie de zona de activitate a specialiştilor, de aria de expertiză a acestora şi uneori sunt mai degrabă intuite, fără a fi agregate într-o analiză. Aceasta se traduce printr-o preocupare redusă asupra caracteristicilor şi problemelor acestui grup ţintă, atât local, cât şi naţional.

Cred că sunt multe discuŃii şi referitoare la vârsta care să fie caracteristică

adolescenŃilor şi nu cred că există definiŃie singulară a adolescenŃilor pentru

a putea zice că există un studiu despre nevoile adolescenŃilor. Sunt studii

care se referă la copii, sunt studii care se referă la tineret. Dar despre grupa

de vârstă a adolescenŃilor cred că sunt cele mai puŃine. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În Cluj-Napoca, una dintre problemele sociale majore aduse în antenţie de aproape toţi reprezentanţii instituţionali este situaţia de la

Pata Rât. Segregarea spaţială, excluziunea socială şi sărăcia extremă afectează aici deopotrivă copii, adolescenţi şi adulţi. Cu toate că problemele de aici sunt bine cunoscute atât de autorităţile locale, cât şi de organizaţiile neguvernamentale, şi de-a lungul timpului s-au implementat diverse proiecte, fenomenul pare a fi de necontrolat şi fără soluţii. În termeni de priorităţi, aceasta ar fi zona care necesită cea mai mare atenţie, în special atunci când se discută despre copii şi adolescenţi.

Anual, în Pata Rât mor tineri, fete, băieŃi, sub roŃile camioanelor care cară

gunoi în zonă. Anual. De exemplu, sunt multe situaŃii, nu mai vorbesc de

40 Alături de echipa de cercetare, la culegerea datelor calitative în municipiul Cluj-Napoca a contribuit şi Elena Tudor, doctorand al Universităţii din Bucureşti.

110

sărăcie, aici şi DirecŃia de ProtecŃie Socială ar putea să se autosesizeze,

sunt cazuri de copii muşcaŃi de şobolani, copii lăsaŃi de părinŃi ca să meargă

să câştige-o pâine pe Pata Rât. Deci sunt cazuri foarte grave în zona

respectivă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Dincolo de problema pe care o reprezintă groapa de gunoi de la Pata Rât, se consideră foarte importantă nevoia de informare pentru

prevenirea consumului de droguri. Acesta este perceput ca fiind un fenomen cu o incidenţă în creştere la nivelul municipiului Cluj-Napoca. De asemenea, se constată că, după întreruperea consumului de droguri, adolescenţii au nevoie de asigurarea unui suport bine orientat, care să amelioreze efectele adverse, care să analizeze factorii individuali determinanţi ai consumului în vederea eliminării acestora. Intervenţia post-consum trebuie să fie una multidimensio-nală şi să implice o reţea mixtă de specialişti pentru a combate reînceperea consumului. În prezent, acest gen de asistenţă lipseşte

sau se concretizează în răspunsuri disparate şi inconsistente în raport cu nevoile existente.

Noi am constatat că există o nevoie foarte mare de informare asupra

riscurilor la care se expun tinerii care sunt tentaŃi să consume droguri.

Acuma vorbesc din experienŃa mea pentru că acesta este domeniul meu şi

ştiu că este o nevoie, cel puŃin de informare, corectă şi concretă. Pentru că

pe internet sunt o grămadă de studii şi de informaŃii, dar probabil că nu

sunt actualizate sau nu sunt complexe. Şi-atunci prin campaniile de

informare şi prevenire pe care le derulăm în şcoli şi licee am constatat că

există o nevoie permanentă de actualizare. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) În privinŃa nevoilor adolescenŃilor legate de ajutorul în privinŃa consumului

de substanŃe, cu siguranŃă este o nevoie mare de informare, asta vedem,

văd şi colegii mei când mergem în şcoli şi copiii, adolescenŃii ne Ńin după ce

s-a încheiat ora că nu s-au terminat toate întrebările. Pe de altă parte, într-

adevăr, la nivelul serviciilor de asistenŃă după ieşirea din spital, din cura de

dezintoxicare, în zona noastră sunt destul de puŃine servicii. Dar noi am

constatat că de foarte multe ori consumul de substanŃe este doar o

rezultantă, un efect, o consecinŃă a altor probleme care există. Şi probabil

că ar fi nevoie să se intervină înainte de a se [...] exact cum s-a spus aici.

Despre multe probleme, inclusiv din familie, legate de modul în care părinŃii

ştiu să-şi crească copiii. Asta ni se pare nouă foarte important. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

111

În cazul adolescenţilor cu dizabilităţi, se menţine o situaţie de excluziune socială dată de accesul dificil la educaţie. Dacă în asistenţa socială a acestui grup ţintă s-au înregistrat anumite

progrese prin aprofundarea nevoilor, prin dezvoltarea de servicii specializate care vizează recuperarea, în sistemul educaţional nu este percepută nicio o schimbare. Totodată, sistemul educaţional şi cel al asistenţei sociale par a acţiona separat, fără a comunica, fără a stabili obiective comune.

Există tendinŃa în unele şcoli de a scoate din mediul şcolar copiii cu CES

care sunt integraŃi acolo. Problema ar fi că părinŃii celorlalŃi copii sunt

nemulŃumiŃi de faptul că în clasa unde au copii există şi un astfel de copil

care, de multe ori, sigur, fiind cu CES; ridică probleme şi atenŃie deosebită.

Deci problema aceasta a integrării lor într-o clasă oferă probleme.

R: Nici cadrele didactice nu sunt pregătite să facă faŃă nevoilor unui copil

cu CES. Ei nu vor şti ce să facă, vor chema consilierul şcolar care la rândul

lui va propune includerea copilului într-o şcoală specială. Pentru că nu sunt

pregătiŃi.

R: Şi nici programa şcolară nu este adaptată, ce am văzut aici, este o

singură curriculă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În primul rând, problema de accesibilitate fizică, un copil în scaun rulant, un

tânăr, un adult, nu poate ieşi din casă fără cel care să-l împingă, să-l ajute

la traversat strada. Asta ar fi cred că prima problemă. Să poată fi şi ei

independenŃi.

R: Nici dacă-l împinge cineva nu ajunge la şcoală, nu se poate urca în

autobuz şi nu poate ajunge la şcoală.

R: Nici, da. Sau la şcoală nu există o rampă, în instituŃiile mari vorbim aici

că nu sunt. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În ceea ce priveşte adolescenţii de etnie romă, aici principalele probleme invocate se îndreaptă tot către sistemul educaţional:

existenţa claselor segregate, discriminare, abandon şcolar etc. La acestea se adaugă problemele de integrare profesională a adolescenţilor romi, de sărăcie severă în care se află unii dintre ei.

VedeŃi, asta e o problemă, aceste clase în mod normal, n-ar trebui să

existe. Numai că procesul durează şi e foarte greoi ca să spargi această,

acest fenomen, e un fenomen. Mixarea claselor e o provocare pentru întreg

sistemul de învăŃământ. S-au făcut strategii, sigur, este de lucru încă. Şi cu

membrii comunităŃii, pentru că ştiŃi, adevărul şi problema e la mijloc

112

întotdeauna şi rămâne copilul care este vinovat şi el trebuie să, cu el

trebuie să lucrăm. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Apoi, o altă prioritate ar fi până la urmă partea asta de creare de locuri de

muncă. De câte ori mă duc în anumite comunităŃi văd foarte mulŃi tineri.

Într-adevăr, nivelul de educaŃie al lor este scăzut. Pentru că se petrece un

fenomen, o ruptură care vine între clasa a patra şi-a cincea, prima etapă,

nivelul primar, dup-aceea la nivel de gimnaziu se rupe iar firul la nivelul

clasei a opta, deci nu mai vin la liceu, tot aşa, motivare… motive de

sărăcie, probleme, navetă şi-aşa mai departe. Aici văd eu intervenŃia, adică

la nivel de tineri care stau efectiv fără ocupaŃie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Adolescenţii apreciază că au nevoie de interacţiune într-un spaţiu

social, de contact cu persoane tinere care au trecut prin experienţe similare şi le pot oferi îndrumare în probleme reale pe care ei le întâmpină în viaţa de zi cu zi, la şcoală sau în familie. Din punctul lor de vedere, încrederea ar reprezenta fundamentul ce trebuie construit pentru orice tip de intervenţie orientată către acest grup.

Păi, ar trebui să vorbească persoane, hai să nu zic specializate, mă rog, în

cunoştinŃă de cauză, dar nu cu foarte mare diferenŃă de vârstă de noi.

Pentru că totuşi, dacă-i cineva apropiat ca şi vârstă de noi, simŃim că măcar

a trecut recent prin ceea ce trecem noi sau aşa. Şi altfel… şi… nu ştiu…

spaŃiu deschis, liber, comod, fără stres, fără ceva ce se agită

sau…(adolescent beneficiar de servicii sociale)

Pe partea asta, nu ştiu, de cunoaştere de sine, ştiu eu, gen… şi trecerea

asta la pubertate, asta e în clasele a VIII-a, a IX-a, trebuie cumva să înŃelegi

trecerile astea. Şi cumva Ńi-e jenă să vorbeşti cu părinŃii, chiar dacă ştii că

ei au trecut prin asta, e cumva o jenă aşa, ştii, cumva auto-jenă, fără s-o

poŃi stăpâni. Şi ai nevoie de un sfat, ar trebui să mergi la un medic pentru

sfaturile astea, ştii, nu poŃi să mergi aşa la oricine, da, frate, uite....

(adolescent beneficiar de servicii sociale)


Din cele spuse de respondenţii instituţionali, proiectele dedicate adolescenţilor nu sunt numeroase în Cluj-Napoca. Deşi nevoile există, acest grup pare a fi mai puţin vizat de intervenţii. Se remarcă însă câteva proiecte care, prin rezultatele obţinute în lucrul cu

113

adolescenţii, prin modul în care au reuşit să implementeze intervenţiile şi să le facă sustenabile, oferă o paletă largă de lecţii învăţate ce ar putea fi utile.

Un exemplu de intervenţie care se adresează cu precădere adolescenţilor este dezvoltată de o organizaţie neguvernamentală si vizează în principal prevenirea consumului de droguri. Proiectele se

desfăşoară în şcoli şi urmăresc informarea, educarea, creşterea nivelului de conştientizare a adolescenţilor vis-a-vis de consumul de droguri, ocazional de consumul de alcool, de anumite dependenţe cum ar fi cea a gambling-ului şi problemelor asociate. Punctele tari ale intervenţiei sunt date de parteneriatul funcţional cu alte instituţii locale precum: Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală care a facilitat accesul la cabinetele medicale şcolare, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională pentru relaţia cu psihologii şcolari şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică, alte organizaţii

neguvernamentale care au avut rolul de a referi cazurile de consum de droguri întâlnite în activitatea desfăşurată. Apoi, implicarea studenţilor din domeniul psihologiei prin oferirea posibilităţii realizării stagiului de practică a condus la dezvoltarea unei reţele de educatori de la egal la egal deschişi şi apropiaţi de nevoile adolescenţilor. Nu în ultimul rând, au fost atraşi de către organizaţie foşti consumatori de droguri care înţeleg la un nivel superior problemele adolescenţilor consumatori sau ale celor care au întrerupt consumul şi îi pot sprijini şi asista. Astfel, organizaţia a reuşit să-şi construiască propria viziune

asupra caracterul „prietenos” al serviciilor pe care le oferă pentru adolescenţi şi încearcă să implementeze toate aceste caracteristici rezultate din propria experienţă în lucrul cu beneficiarii:

Îmi place foarte mult conceptul şi acesta este un motiv pentru care în

campaniile în şcoli noi lucrăm cu studenŃi. Pentru că am observat în timp

că, pe măsură ce ajungi să te prezinŃi în faŃa elevilor ca şi medic, ca şi

psiholog, apare atitudinea aceea, iarăşi vin adulŃii să ne spună ce să mai

facem pe lumea asta. Şi ăsta a fost momentul în care noi am hotărât să ne

replicăm prin studenŃi pentru că ei sunt percepuŃi mai apropiaŃi ca vârstă şi

totuşi puŃin mai în autoritate, având un plus de ani şi un plus de educaŃie.

Statutul de student este dorit de mulŃi dintre ei şi combinaŃia aceasta de

prietenie, de admiraŃie, de uşor respect, ni se pare mult mai benefică. În

114

felul ăsta încercăm, de exemplu, pentru campaniile de prevenire să

introducem serviciul prietenos şi să nu mergem noi, direct, ca şi adulŃi

specialişti. Apoi, pentru copiii din prevenirea selectivă, la fel, mentorii sunt

tineri. MulŃi sunt angajaŃi tineri, dar cineva care are capacitatea de a fi un

prieten mai mare, nu un profesor, nu un părinte, nu un educator, un prieten

mai mare pentru copil, aşa încât acesta, copilul să accepte mai uşor un

model nou de viaŃă decât cel pe care-l cunoaşte. Iar la consiliere,

introducem partea aceasta de peer counseling, de foşti consumatori de

substanŃe care vor să stea de vorbă cu un tânăr consumator. „Uite, poate

nu eşti pregătit de o schimbare, nu vrei să te laşi de droguri, dar ai vrea să

stai de vorbă cu un tânăr care şi el a consumat şi-a fost dependent şapte

ani. Şi el acuma s-o lăsat şi îŃi poate povesti, o trecut prin astea”. Şi cei

mai mulŃi îs foarte deschişi. Şi practic, e o etapă intermediară, între, nu cu

specialistul, terapeutul care nu are experienŃă proprie de consum şi cineva

care nefiind neapărat terapeut, dar are experienŃa de viaŃă. Şi e sub

supervizare, poate să facă lucrul ăsta. Şi la fel, în şcoli, în campaniile din

şcoli, aceşti tineri foşti consumatori îşi spun propria mărturie de viaŃă.

Sigur, într-un mod foarte supervizat şi noi îi selectăm şi nu oricine poate să

facă lucrul ăsta. (Interviu - reprezentant furnizor servicii sociale)

În privinţa finanţării, organizaţia a întâmpinat probleme legate de asigurarea sustenabilităţii. Aceasta a fost construită treptat prin sprijinul Consiliului Local. În prezent, organizaţia implementează un sistem nou de fundraising în municipiul Cluj-Napoca, de debit direct,

care pe termen lung poate aduce beneficii prin atragerea unor susţinători cu sume mici, dar pe perioade mai lungi de timp.

Un alt exemplu este dat de o organizaţie neguvernamentală care nu se adresează exclusiv adolescenţilor, dar include printre beneficiarii săi şi persoane din acest grup ţintă. Aceasta vizează copii cu handicap mintal sever şi/sau asociat şi a dezvoltat un centru de zi în care se asigură un plan personalizat de intervenţie pentru fiecare copil/adolescent în parte, dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă şi ameliorarea comportamentelor problematice.

Elementul inovator al serviciilor oferite de asociaţie este reprezentat de Centrul de Pedagogie Curativă constituit în baza unui parteneriat public-privat şi în care copiii şi adolescenţii sunt integraţi în reţeaua de învăţământ special de stat - alternativa educaţională de pedagogie curativă. Lecţiile învăţate în cadrul acestui parteneriat pot reprezenta puncte de reper în dezvoltarea altor proiecte similare. Numeroasele

115

probleme întâmpinate în cadrul parteneriatului nu au afectat însă atingerea obiectivelor propuse sau obţinerea de rezultate concrete în ceea ce priveşte beneficiarii.

Avem patru clase şcolare afiliate la o şcoală specială din Cluj. Şcoală cu

traseu tradiŃional de învăŃământ special. Foarte sincer vă spun, este cel mai

nefericit mariaj pe care noi, ca organizaŃie, l-am trăit în viaŃa noastră. Pe

toate planurile. Deci conform hotărârii de guvern care implementează

învăŃământul special, conform tuturor actelor care stipulează foarte clar

cum se face această afiliere, cum se respectă structura organizatorică,

funcŃională a unei entităŃi afiliate la alta, pot să vă spun că-n practică mai

nimic nu se respectă şi… Sau încercăm din răsputeri să Ńinem lucrurile

închegate, dar cu foarte, foarte mari eforturi. Începând de la metodologie,

care la noi e specifică, plan cadru, curriculă, şi se-ncearcă întotdeauna

uniformizarea noastră şi-aducerea serviciilor noastre la acelaşi nivel cu cele

pe care le furnizează o instituŃie tradiŃională de stat. La faptul că este

extrem de greu să înfiinŃăm o nouă clasă. Deci avem copii, părinŃii ne sună,

‘am copil, vreau să-l aduc la dvs.’, pentru că noi ca ONG încercăm să fim

foarte vizibili, foarte prezenŃi în comunitate şi-atunci evident că oamenii…

Chiar la un moment dat ne-am pus problema asta, de ce mai devenim atât

de vizibili ca dup-aia să răspundem la telefoane şi să spunem ne pare rău,

nu avem clasă în toamnă în care să vă primim copilul. Dar sperăm că

tocmai prin acest awareness pe care îl creăm la un moment dat să reuşim

să ne desprindem de-acolo şi să fim o entitate de sine stătătoare. Deci

foarte greu ni se aprobă o clasă. Foarte greu, nu ştiu dacă ştiŃi, în sistemul

de învăŃământ, profesorii dacă nu sunt titulari, ei fluctuează în funcŃie de

nenorocita aia de notă de la concursul de titularizare. Pentru copiii cu

dizabilităŃi severe, cum avem noi, să-i schimbi în fiecare an cadrul didactic

este o mare porcărie. Adică omul acela până când vine şi se adaptează şi-

nŃelege un pic ce facem şi cum se lucrează, la anul l-ai pierdut deja dacă

nota lui nu mai e, nu-l mai califică pentru post aici. Noi am reuşit să-i

păstrăm pe profesori prin faptul că alternativele au nevoie de aviz de

funcŃionare. Şi-atunci oamenii care au trecut prin procesul de formare,

pentru că noi oferim şi formare pentru ei...

Acu’ două săptămâni, acolo e şi poza sus, noi cu copiii de la noi de la

centru, cu legumele, cum îi numeau la început, când… c-aşa ne-ntrebau:

dar voi vreŃi să şcolarizaŃi legume? Deci noi cu legumele cu care-am început

în 2004 ne-am dus la cantina socială a primăriei şi-am gătit cu ei pentru

persoane nevoiaşe din Cluj. (Interviu - reprezentant furnizor servicii sociale)

O altă intervenţie destinată cu predilecţie adolescenţilor vine tot din sectorul neguvernamental şi constă într-un centru de zi pentru

116

adolescenţi din familii defavorizate. Serviciul are o echipă compusă din 17 specialişti şi deserveşte aproximativ 180 de beneficiari. Se remarcă prin modul de interacţiune cu grupul ţintă şi elaborarea

planului personalizat de intervenţie pentru fiecare adolescent în parte, urmărind diminuarea riscului de abandon şcolar, deprinderea abilităţilor de viaţă independendă, recuperarea în urma unor traume sau comportamente abuzive.

Este vorba de prima interacŃiune a asistentului social cu tânărul, îi explică în

detaliu pentru că ei de la şcoală, probabil îşi proiectează în mintea lor, un

centru de zi ce presupune şi-n momentul în care sunt invitaŃi, vin aici, li se

prezintă tot. Uite, asta presupune asta, asta, asta. Şi-apoi, mă rog, se face

o anchetă socială şi cum spuneam de criteriile respective. Să presupunem

că este eligibil şi-atunci începe evaluarea iniŃială. Pentru că în anchetă

solicită sau se recomandă pentru că, astea sunt deocamdată informaŃiile

avute. Dar să vedem noi, poate mai surprindem ceva. Şi-atunci se face

evaluarea iniŃială şi în urma evaluării făcute de psiholog, psihopedagog,

pentru că se merge pe potenŃialul de învăŃare, se merge pe dimensiunea

emoŃională, vrem să surprindem dimensiunile acestea, şi asistentul social,

împreună fac un program personalizat de intervenŃie. Plus medicul. Şi-n acel

program personalizat de intervenŃie sunt trecute realităŃile pe care vrem să

intervenim, obiectivele, activităŃile de care vor beneficia, noi avem 179 de

adolescenŃi. Evident că nu sunt toŃi în aceeaşi zi în această clădire. Pentru

că de aşa natură am făcut să vină strict la ce au nevoie. Unii dintre ei vin

zilnic, pentru că au nevoie de meditaŃii, de sprijin matern, alŃii vin doar la

consiliere profesională, orientare şcolară şi pe partea emoŃională. Şi dacă

noi surprindem prin evaluarea noastră că are nevoie şi de activitatea

educaŃională, atunci şi acolo se pune obiectiv şi mai vine, dar nu vine atât

de des, că nu e în risc. Are medie de 6, dar poate că vrea o îmbunătăŃire.

Sau are medie de 5, de obicei, cine are 5 ne gândim că sunt în risc, au fost

trecuŃi la limită şi sunt trecuŃi şi ei ca şi risc. Deci asta e prima procedură,

evaluarea cu programul de intervenŃie stabilit, pe urmă programul făcut,

program care este afişat şi afară, nu programul individual, ci programul

general al centrului. Şi-atunci sunt ajutaŃi să se orienteze şi spre grupurile

de dezvoltare personală. (Interviu - reprezentant furnizor servicii sociale)

Dincolo de aceste intervenţii adresate adolescenţilor, specialiştii intervievaţi subliniază lipsa resurselor financiare pentru a acoperi, prin proiecte, şi alte nevoi ale adolescenţilor, cum ar fi, de exemplu, partea curativă în consumul de droguri. Se constată o degradare constantă a serviciilor existente, ca urmare a subfinanţării şi a lipsei

117

de personal, dar şi o slabă capacitate de a asigura sustenabilitatea unor intervenţii implementate după încetarea finanţării.

Din câte ştiu eu, latura care rămâne neacoperită este mai degrabă cea de

terapie, cea curativă. Sunt campanii pentru prevenirea consumului de

droguri sau de fumat sau de alcool. Sunt făcute şi de organizaŃiile

neguvernamentale, şi de oficialităŃile publice, se fac şi-n şcoli, şi-n afara

şcolilor. Cred că nu sunt suficient de regulate şi ceea ce lipseşte este, cred,

latura curativă. Dar menŃionând nevoile şi latura aceasta de implicare şi

implementare, cred că ce este specific grupului de vârstă este că niciodată

sau aproape niciodată nevoia nu este singulară. Cine face prevenŃia

consumului de drog se loveşte de copii din familii defavorizate sau de tineri

din familii defavorizate cu probleme de nevoi materiale, de abandon şcolar

prematur sau de absenteism sau de delincvenŃă şi există, de cele mai multe

ori, complexe de servicii care se adresează acestor familii, cum am făcut şi

noi în centrul nostru de zi, care are ca şi clienŃi tineri şi unde, practic, eşti

nevoit să combini o multitudine de servicii. Sunt fie copii care au părăsit

timpuriu şcoala şi pe care trebuie să-ncerci să-i convingi să revină într-un

sistem şcolar, fie clasic, fie alternativ, sunt copii care sunt la şcoala

nepotrivită şi au un mare risc de eşec şcolar şi pentru care trebuie făcută

reorientare şcolară. Sunt copii pentru care trebuie făcută reorientare

profesională. Există consumatori de droguri, unde este nevoie de

intervenŃie. Există relaŃii în familie extrem de nepotrivite şi unde trebuie

lucrat pe relaŃia dintre copil şi părinte sau copil şi fraŃii săi. Este nevoie de

intermedierea relaŃiei cu şcoala de foarte multe ori. Este nevoie de plata

unor cursuri de pregătire pentru adolescenŃi ca să poată să se angajeze.

Există nevoi multiple, de la locuire până la violenŃă domestică, abuzuri de

orice fel în familie, de la violenŃă verbală la violenŃă fizică. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

O eventuală intervenţie pentru adolescenţi întruneşte viziuni diferite,

uneori polarizate între: intervenţie pe tip de vulnerabilitate cu servicii specializate sau intervenţie adresată în general adolescenţilor cu o ofertă de servicii primare şi orientare către servicii ale altor organizaţii.

R: Eu l-aş vedea în sensul unei case cu două etaje, cu două nivele, care să

fie dotat şi cu paturi pentru, ştiu eu, zece consumatori de droguri. Mă refer

la centru post-cură, că tot asta am în cap. Să fie cu 10-12 locuri, să fie cu

personalul specializat, asistent medical, medic, infirmiere, asistent social,

psihologi, aşa, echipa… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) R: Dacă ne referim la centru de zi multifuncŃional, tot aşa, s-ar putea, pe

118

compartimente, tot pentru 15-20 de locuri, nu mai mult, ca să poŃi lucra

eficient cu grupul Ńintă. Unde să se poată desfăşura, pe rând, ateliere.

Ateliere de lucru, ateliere de creaŃie, socializare, grup de suport, sală de

mese şi-aşa mai departe. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Şi fiecare centru să dispună de o echipă pluridisciplinară, să fie tot felul de

specialişti, de la logoped la… nu doar psihologi, să fie psihoterapeuŃi care

să răspundă, că de obicei copiii, mă rog, adolescenŃii au nevoie mai mult

decât de consiliere psihologică. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Înainte s-o făcut Casa Tineretului şi exista câte una în fiecare reşedinŃă de

judeŃ. Şi care aveau activităŃi complexe, aveau şi cluburi de tot felul, aveau

şi sală de spectacole, şi sală de sport sau teren de sport. Acu’ sigur că s-a

pierdut ideea şi s-o transformat, cel puŃin în Cluj, în hotel şi aia e altceva.

Dar ideea asta este, un centru de zi ar trebui să aibă şi bibliotecă, şi sală de

conferinŃe, măcar o săliŃă cât de cât. Şi teren de sport, să poată aduna. Şi-

atunci dacă are, că la unu-i trebuie una, şi la altu-i trebuie alta, şi-atunci

fiecare vine, nu vin toŃi o dată că doar nu vin cinci mii de oameni o dată.



Se remarcă faptul că, printre specialişti, conceptul de „intervenţie integrată” este unul încă destul de nou şi nu pe deplin înţeles. În actualul context legislativ şi de finanţare, acest tip de intervenţii pare a fi foarte greu de implementat, în opinia respondenţilor. De asemenea, la aceste dificultăţi se adaugă şi lipsa experienţei şi a unor modele.

Este un termen nou, acuma introdus, sigur, şi la nivel de program. Acuma

se discută din nou de această abordare integrată, dar e greu de pus în

practică. Deci nu avem experienŃă, nu putem spune, domne', avem o

intervenŃie integrată 100%. Semi-integrată avem. Vă dau exemplu,

programul de intervenŃii prioritare al Băncii Mondiale, derulat prin FRDS şi

ANR în cazul nostru, pentru comunităŃile de romi. În care au fost două

componente, apropos de risc şi intervenŃie integrată. O intervenŃie pe

infrastructură, pe drumuri, abilitare, iluminat public, prin autorităŃile locale.

Şi o intervenŃie, era o condiŃie obligatorie, realizarea unui centru

multifuncŃional, de servicii sociale, de sănătate şi aşa mai departe. Era o

componentă socială. Partea proastă este că aici a apărut ruptura.

Infrastructura s-a realizat, că s-a făcut drumul. Podul în comunitatea

respectivă s-a realizat. Centrul social care furniza serviciile-astea sociale de

consiliere şi probleme s-a menŃinut doar pe perioada implementării

proiectului, 12 luni sau un an jumate, da? După aceea s-a închis... (Focus

119

Grup - reprezentanţi instituţionali)

Înainte de a discuta despre design-ul unei eventuale intervenţii integrate pentru adolescenţi sau pentru orice alt grup ţintă, ar fi

necesară crearea premiselor instituţionale care să permită implementarea. Principalele îngrijorări cu privire la acest gen de intervenţii sunt legate de modul de finanţare şi armonizarea procedurilor de lucru.

Nu, pentru că n-are cine să finanŃeze. Fiind finanŃarea diferită, de la

minister la minister, nu se poate concepe pentru că nu există o

subordonare. Şi-atuncea degeaba se va crea una pentru că nu va deveni

obligatorie. S-ar putea face pe exerciŃiu teoretic şi logic şi profesionist, dar

nu va putea fi asigurată funcŃionarea. Şi neexistând relaŃia

interinstituŃională de aşa natură încât să… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Depinde în ce constă sprijinul concret. Deci, dacă vorbim de un proiect,

înseamnă că vorbim de acŃiuni concrete, punctuale. Şi-atunci spun roluri şi

sarcini pentru fiecare instituŃie, nu? Depinde de natura proiectului. Dacă

dvs. veniŃi acuma cu căruŃa de bani, scuzaŃi-mă, veniŃi cu proiectul, deci

proiectul concret, ce ar trebui făcut, ce poate să facă CJRAE cu echipa de

la dânşii, DGASPC-ul. Deci asta-i chestiunea! De câŃi oameni aveŃi nevoie?

De doi specialişti, de trei, de zece. Cine-i plăteşte, îi plăteşte proiectul, îi

plăteşte instituŃia? E discuŃie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)


Şi în Cluj-Napoca se remarcă lipsa de coordonare la nivelul instituţiilor locale şi o colaborare care decurge lent de cele mai multe ori din cauza compatibilităţii reduse între diferitele sisteme birocratice existente, instituţii şi organizaţii neguvernamentale. Acestea din urmă, chiar dacă sunt percepute a fi mai flexibile, mai prompte, uneori sunt obligate, prin sursa de finanţare accesată, să dezvolte proceduri ce nu le sunt proprii şi le îngreunează activitatea.

În ştiinŃa mea, fiecare instituŃie lucrează separat şi nu se unifică [...] Ne

întâlnim, şi de-aici cunosc trei, patru oameni, dacă nu chiar cinci, dar o

strategie globală la nivel local nu ştiu să existe.

Acuma eu zic, da, într-adevăr, între instituŃii e mai greu de colaborat pentru

120

că sistemul e greoi, ştiŃi? Îs, cum am spus, proceduri diferite şi aşa mai

departe. Dar şi-ntre, şi cu ONG-uri e greu pentru că, de exemplu, dacă un

ONG are un proiect şi spune, vine către o instituŃie, către DSP, şi spune:

hai, ajută-mă să, nu ştiu, să fac ceva acŃiuni, campanii în zona Pata Râtului.

Vine Caritas-ul, de exemplu....

R: Răspunsu-i da, evident că-i da, numai că depinde de condiŃii.

R: Deci, depinde de condiŃii. Te duci o dată, de două ori, adică…

R: De făcut, se face. Eu nu Ńin minte în 20 de ani de când sunt la DSP să fi

respins vreo iniŃiativă, vreo colaborare. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Pe de altă parte, reprezentanţii structurilor deconcentrate aduc în atenţie faptul că există în momentul de faţă o dependenţă prea mare de centru în activitatea pe care o desfăşoară. Totodată, de foarte multe ori lipsa bugetului face imposibilă îndeplinirea atribuţiilor locale.

Ce resimt e o îngreunare, o încetinire a procedurilor sau a colaborărilor,

puŃin, dar există, e semnificativă în ce ne priveşte legat de faptul că noi

depindem de Bucureşti. Conducerea este la Bucureşti şi foarte multe sau

aproape toate lucrurile trebuie aprobate acolo. Şi doar după ce obŃinem

acordul, aprobarea de acolo şi câteodată trimise documentele pe hârtie,

aşteptat, scanat, apoi vin şi… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) E o problemă mare. În aceeaşi situaŃie ne aflăm şi noi, eu, regiunea, n-am

personalitate juridică, n-am buget, în fine, suntem destul de cu probleme

din astea financiare. Şi-atunci pentru orice deplasare, de exemplu, dacă eu

trebuie să mă duc până-n comuna Floreşti sau la Pata Rât 8 km, da? legea

spune 5 km în afara localităŃii pot să beneficiezi de diurnă. Nu diurnă,

pardon, că diurna e 12 ore. De decontarea transportului. Când mă duc cu

maşina 8 km, ok, consum, 30 de lei, 20 de lei, cât o fi, din bugetul meu. N-

am altă variantă. Deci, ok, cer aprobare, care poate să vină cu întârziere,

cum spunea şi doamna, depinde de Bucureşti, sau mă duc pe banii mei.

Dacă chiar vreau să rezolv problema, mă duc pe banii mei. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

III.2.3. Iaşi


Adolescenţa este recunoscută de profesioniştii ce au participat la studiu ca o etapă ce trebuie abordată într-o manieră specifică, date fiind schimbările prin care trec adolescenţii, dar şi pentru că aceştia

121

urmează să intre în rândul populaţiei active. Principalele caracteristici care ar trebui avute în vedere atunci când este abordat acest grup sunt legate de motivaţia adolescenţilor şi de procesele psihice

specifice, de stima de sine, consolidarea identităţii şi personalităţii. Totuşi, intervievaţii au atras atenţia asupra faptului că acest concept nu este definit în mod clar de legislaţia românească, astfel că este mai dificil de abordat din perspectiva sistemului de protecţie socială, a sistemului de educaţie sau sănătate.

Pentru că ştiŃi şi retorica asta terminologică - copil, minor, adolescent,

tânăr, sunt întrepătrunse, aproape că nu ştii de unde până unde Ńine

adolescenŃa că poate să ducă până la tinereŃe, la 25 de ani. Legea

tineretului iarăşi te învăluie şi te duce până la 35. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Adolescentul afectat de sărăcie trebuie înţeles, în primul rând, ca membru al unei familii sărace ce are nevoie atât de sprijin financiar,

cât şi de consiliere pentru a depăşi situaţia de dificultate în care se află. De asemenea, nivelul scăzut de valorizare a educaţiei în familiile din comunităţi sărace, cât şi nevoia de a implica adolescenţii în activităţi generatoare de venit sunt factori care conduc la abandon şcolar. Astfel, este nevoie de un sprijin susţinut, orientat atât către familie, cât şi către adolescenţi pentru a-i menţine în învăţământ şi a le creşte şansele de integrare pe piaţa muncii în viaţa de adult.

O altă problemă ce se regăseşte în comunităţile foarte sărace şi care afectează adolescenţii o reprezintă alegerea unui grup de referinţă. În lipsa integrării într-un mediu şcolar obişnuit, singurele grupuri în care adolescentul îşi poate dori să se integreze se află la nivelul comunităţii, perpetuând astfel sărăcia şi chiar modele de delincvenţă.

- Copiii respectivi nu reuşesc să-şi finalizeze studiile, ajung la momentul în

care ar dori să aibă un loc de muncă, dar îşi dau seama că nu pot pentru că

fără un minim nivel educaŃional, fără o minimă formare, e foarte greu să-şi

găsească de muncă. Şi atunci sunt constrânşi să rămână tot în comunitatea

asta, să se ocupe în continuare cu colectarea deşeurilor feroase, sticle de

plastic şi materiale reciclabile la modul general şi mai departe să perpetueze

modelul luat de la părinŃi, acela de a nu-şi lăsa copiii să meargă la şcoală

pentru că au nevoie de ei la diverse activităŃi.

122

- Plus riscurile la limita acestui grup de vârstă ... limita infracŃionalităŃii e

foarte subŃire la care aveam deja la un moment dat, mai la început, aveam,

să spunem, în comunitatea respectivă lucram cu copii mai mici, dar deja

vedeam adolescenŃi la 16-18 ani care deja comiseseră infracŃiuni.

[…]

- Şi, din păcate, astfel de infracŃionalităŃi sunt văzute ca modele sociale

pentru copii pentru că am avut chiar...noi desfăşurăm activităŃi şi în

penitenciar şi la un moment dat am întâlnit o persoană pe care o

cunoşteam din comunitate şi spunea respectiva persoană că din punctul lui

de vedere oricine ar trebui să treacă un an prin penitenciar pentru

dezvoltarea sa personală. Şi faptul de a fi comis o infracŃiune, indiferent că

eşti condamnat sau nu, e un motiv de mândrie în comunitatea respectivă.

(reprezentanţi organizaţie neguvernamentală)

Discuţia despre apartenenţa etnică a ridicat problema identificării şi

asumării identităţii rome, astfel încât profesioniştii din domeniu se concentrează în primul rând asupra vulnerabilităţilor (sărăcie, abandon şcolar, sănătate etc.), şi nu asupra aspectelor culturale.

- Sunt majoritari etnici romi?

- E dificil de spus pentru că la recensământ foarte puŃini dintre ei se declară

a fi romi.

- Dar în relaŃia cu voi cum se declară?

- Procente mici aş zice că sunt romi. Cu toate că sunt catalogaŃi doar după

culoarea pielii sau sunt etichetaŃi ca fiind romi, procente mari nici măcar nu

ştiu limba romani. Eu aş spune că 80% sau 75% din comunitatea

respectivă nu cunosc tradiŃii, nu sunt o comunitate tradiŃională romă. Poate

la origini au fost, dar procente mari nu cunosc...

- Nu-şi asumă această identitate.

- Nu, foarte puŃini. (reprezentanţi organizaţie neguvernamentală)

În comunităţile foarte sărace, problema accesului la servicii medicale este una importantă, dat fiind faptul că adulţii nu sunt asiguraţi şi, în unele cazuri, copiii nu au acte de identitate. În plus, cadrele medicale

au o atitudine descurajatoare faţă de familiile din aceste comunităţi defavorizate.

Adolescenţii cu vârste cuprinse între 14-18 ani, din medii sărace,

sunt mai puţin prezenţi în activităţile serviciilor sociale, deoarece aceasta este vârsta la care cei mai mulţi sunt integraţi de părinţi în diferite munci. Acest fapt reprezintă una din provocările cu care se

123

confruntă cei care oferă servicii educaţionale sau care urmăresc să prevină abandonul şcolar.

Raportat la numărul total de copii cu care lucrăm, avem relativ puŃini care

au trecut de 14 ani şi sunt până în 18 pentru că deja de la 14 ani ajung la

vârsta când încep să poată munci într-o oarecare măsură sau părinŃii

consideră că pot munci. Şi de asta devine dificil şi să rămână în sistemul

educaŃional. E într-un fel o provocare după 14 ani să reuşim să îi menŃinem

pentru că mulŃi... nu toŃi dintre ei reuşesc la 14 ani să termine cele 8 clase

şi atunci mai sunt în clasa a V-a, a VI-a şi atunci ar trebui măcar să-şi

continue studiile minime. (reprezentanţi organizaţie neguvernamentală)

Problematica dizabilităţii este una foarte complexă, iar adolescentul cu dizabilităţi se află sub influenţa mai multor factori: schimbările specifice adolescenţei, în condiţiile unor limitări fizice sau psihice, şi schimbările de sisteme de servicii (educaţionale, sociale, medicale), de la serviciile pentru copii către cele pentru adulţi. Adolescenţa aduce dificultăţi mai mari în accesarea serviciilor pentru cei ce nu se pot deplasa singuri, deoarece dezvoltarea fizică înseamnă incapaci-tatea părintelui de a-l mai deplasa cu propriile forţe (printre exemplele menţionate se regăsesc dificultăţile de utilizare a transportului în

comun, a spaţiilor publice neaccesibilizate, deplasarea pe stradă în condiţii meteo nefavorabile).

Adolescenţii cu dizabilităţi au nevoie în continuare de servicii de

recuperare care adesea presupun costuri ce nu pot fi susţinute de familie. Nevoia de integrare în comunitate a adolescenţilor cu dizabilităţi trebuie abordată atât din perspectiva susţinerii adolescenţilor şi familiilor lor, cât şi din perspectiva dezvoltării comunităţii pentru a fi pregătită să-i integreze.

- Ideea este că adolescentul cu dizabilităŃi are dificultăŃi şi mai mari pentru

că sunt o dată generate fiziologic şi de vârstă, de toate aceste faceri şi

prefaceri în organismul lui, plus acele frustrări şi incapacităŃi pentru că sunt

limitate. Autonomia lor nu este 100% şi atunci cu atât mai mult nu au

nevoie de mentor, ci de un însoŃitor permanent care să-i ajute şi să-i

integreze.

- Au nevoie de bani tinerii ăştia, adolescenŃii. Tratamente, proteze, terapii,

toate terapiile costă enorm şi ca să faci o recuperare pentru handicap mediu

sau uşor ai nevoie de cel puŃin un an de kinetoterapie. Dacă iei 40 de lei, să

124

zicem, păi ce familie îşi poate permite? Kinetoterapeutul nostru zice că sunt

copii la care ar trebui o intervenŃie zilnică. Eu nu mi-aş permite dacă aş

fi...şi amândoi lucrăm în familie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În ceea ce priveşte adolescentele gravide, o intervenţie eficientă ar trebui să se concentreze pe prevenire, dat fiind faptul că incidenţa sarcinilor nedorite la adolescente se află pe un trend ascendent în

ultimii ani. Deşi cazurile de adolescente foarte tinere cu sarcini nedorite sunt în creştere, specialiştii intervievaţi au menţionat faptul că, la nivel instituţional, a scăzut interesul şi implicarea (un exemplu este scăderea numărului de personal din serviciul de prevenire şi monitorizare a sarcinii nedorite, comparativ cu numărul prevăzut în organigramă).

Nevoile prioritare ale adolescentelor gravide sunt legate de continuarea studiilor, în condiţiile în care acestea se vor confrunta cu atitudini dezaprobatoare din partea colegilor sau cadrelor didactice, vor avea nevoie să-şi adapteze programul în funcţie de starea de sănătate şi vor avea nevoie să recupereze perioada pierdută imediat după naştere. De asemenea, adolescenta viitoare mamă are nevoie

să deprindă rapid abilităţi de creştere a copilului, dar şi de autogospodărire.

Ceea ce se acordă în centrul maternal se acordă pe deprinderi materne şi pe

formarea ei ca mamă, dar pe educarea ei, cine urmăreşte? Noi ne asigurăm

că pleacă la şcoală, ne asigurăm printr-o adresă că a fost prezentă sau că

are un număr de absenŃe sau că ar putea încheia anul şcolar. Dar, cine

oferă servicii privind sprijinul elevei-mamă să încheie anul şcolar?

(reprezentant servicii sociale publice)

Pentru adolescentele mame rămase fără sprijinul familiei, nevoia găsirii unui mediu în care să fie acceptate împreună cu copii este foarte presantă, deoarece mijloacele actuale de intervenţie ale sistemului de protecţie sunt foarte limitate.

Este foarte dificil pentru că mama continuă să rămână în centrul maternal,

ceea ce creşte un grad de stres, rămâne la aceeaşi locaŃie fără un plan de

viitor, ceea ce îi dă ei un grad de stres ridicat şi ajunge la dorinŃa de a se

separa de copil, „dacă nimeni nu mă ajută, atunci mai bine să crească

copilul sub altă formă”. Ce şanse avem? Măsură de protecŃie pentru mamă,

125

centru de plasament şi măsură de protecŃie pentru copil. (reprezentant servicii sociale publice)

Din discuţiile avute cu specialiştii ce lucrează cu diverse categorii vulnerabile a reieşit o nevoie comună, aceea ca părinţii copiilor şi adolescenţilor să fie informaţi şi educaţi astfel încât să comunice cu copiii lor şi să ia decizii informate. Nu în ultimul rând, părinţii trebuie informaţi despre drepturile lor şi ale copiilor lor (prestaţii şi servicii sociale), pentru a putea beneficia de toate oportunităţile disponibile. Un exemplu de informaţie care trebuie diseminată la nivelul părinţilor este prezentat în citatul de mai jos.

- Sunt o serie de drepturi pe care nu le cunosc marea majoritate a părinŃilor

vizavi de prestaŃiile sociale la un nivel superior celui din România şi, ca să

fiu mai explicit, există o rezoluŃie a Comisiei Europene de prin anii ‘70, care

spune că orice persoană care lucrează legal pe teritoriul altui stat decât în

cel în care are domiciliul beneficiază de nivelul prestaŃiilor respective din

Ńara unde munceşte. (Focus Grup -reprezentanţi instituţionali)

Principalele preocupări ale adolescenţilor ce au reieşit din discuţiile cu aceştia sunt legate de afirmarea independenţei faţă de părinţi (în

acest caz, nevoia de a găsi o sursă de bani pe care să o gestioneze aşa cum îşi doresc), de relaţiile cu grupul de prieteni şi, în unele cazuri, de relaţiile de cuplu. Nevoia de acceptare din partea unui grup sau din partea unui partener de cuplu poate pune presiune asupra unor adolescenţi, aducându-i în diferite situaţii de risc.

În cazul adolescentelor însărcinate sau mame, perspectivele lor se concentrează asupra viitorului lor ca adulţi: găsirea unui loc de muncă, inclusiv creşterea şanselor de găsire a unui loc de muncă prin finalizarea educaţiei.

- Au intervenit nişte dificultăŃi pentru că era destul de greu să merg pe jos,

să vin tot pe jos, dar am încercat cât de cât să trec peste toate pentru că

fără şcoală nu rezolvi nimic şi mai ales fără serviciu, n-ai un loc de muncă.

(adolescentă mamă)

126


Adolescenţii cu vârstele cuprinse între 14-18 ani au acces la o serie de servicii sociale furnizate pentru copii sau familii de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, Direcţia de Asistenţă Comunitară a Municipiului Iaşi şi organizaţiile neguverna-

mentale. De asemenea, familiile sărace pot beneficia de prestaţii sociale oferite de Consiliul Local prin intermediul Direcţiei de Asistenţă Comunitară. În termeni de intervenţie directă, primară sau specializată, gama de servicii şi capacitatea acestora sunt destul de limitate drept consecinţă a resurselor umane sau financiare disponibile.

DirecŃia de AsistenŃă Comunitară prevede câteva opŃiuni de a ajuta şi

financiar familiile prin ajutoare de urgenŃă care se dau pe baza unor anchete

sociale la familia respectivă. BineînŃeles că ele sunt ocazionale şi în funcŃie

de nevoile identificate. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Noi recunoaştem că suntem şi limitaŃi, nu doar financiar că nu de fapt asta

e problema, suntem limitaŃi şi legislativ şi ca personal de lucru, că sunt

foarte multe familii care au nevoie de sprijin şi nu doar financiar, să le duci

făină, zahăr... Trebuie să le faci consiliere, de la consiliere socială,

psihologică, de toate felurile. Şi atunci avem aceste fundaŃii pe care le

sesizăm de câte ori avem nevoie şi care ne răspund întotdeauna prompt”.


Ultimii ani au fost caracterizaţi de o reducere a resurselor financiare alocate serviciilor sociale, ca urmare a căreia acestea au suferit schimbări (restrângere a activităţii, redefinire a obiectivelor etc.). Aceste schimbări au caracterizat nu numai instituţiile publice, dar şi

organizaţiile neguvernamentale unde anumite programe au fost suspendate sau chiar închise. O soluţie găsită de unele organizaţii care desfăşoară programe de intervenţie directă, pentru a evita închiderea, în condiţiile în care nevoia este încă foarte mare, a fost aceea de a căuta surse alternative (finanţatori privaţi – companii) şi de a include activităţi din respectivul program în alte proiecte pentru care s-a găsit finanţare.

127

- Problema este că noi ca şi organizaŃie neguvernamentală funcŃionăm în

mare parte pe finanŃări, pe granturi. Din păcate, serviciile sociale nu prea se

mai finanŃează şi cumva toŃi dintre noi încercăm să avem proiecte în care,

dacă se poate să includem centrul educaŃional, bine, dacă nu, facem şi alte

activităŃi şi în acelaşi timp susŃinem şi centrul educaŃional.

- Sau căutăm finanŃatori privaŃi, training-uri am avut. Asta e o modalitate

pentru a păstra ... pentru că s-a investit sincer pentru copiii ăştia într-o

perioadă şi după atâta timp e păcat să se rupă legătura. (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

La nivelul judeţului, există un serviciu dezvoltat de DGASPC care se adresează copiilor supradotaţi din familii sărace, din mediul rural, prin programe socio-educaţionale. Dat fiind faptul că acest centru ce se regăseşte pe raza municipiului Iaşi are ca beneficiari copiii din mediul rural, el este dezvoltat ca un serviciu de tip rezidenţial.

DGASPC are în componenŃa sa un centru pentru copii supradotaŃi. Tocmai

rolul acesta a fost, de a aduce din comunităŃile rurale copii care deŃin

talente deosebite fie la învăŃătură, fie artistice. Centrul acesta există, se

lucrează. Tocmai acest nivel de sărăcie evaluat după criteriile pe care

legislaŃia le ... cu un anumit venit pe familie, pe cap de familie, că nu poŃi

să stabileşti dimensiunea sărăciei... e conform legii care stabileşte acest

prag. Şi au fost şi sunt copii care au avut o rampă de lansare. Pentru mulŃi

a fost dificil să se adapteze la mediul urban, dar au fost determinaŃi prin

consiliere, insist asupra faptului că nu poŃi să iniŃiezi şi să conduci programe

socio-educaŃionale fără specialişti care să facă coerent consiliere. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Aşa acum a fost menţionat în capitolul anterior, această grupă de

vârstă provenită din medii sărace este una greu de menţinut în programe socio-educaţionale, datorită interesului crescut pentru implicarea adolescenţilor în activităţi generatoare de venit. Totuşi, există programe adresate copiilor din comunităţi defavorizate şi care au o perspectivă integrată asupra copiilor şi familiilor: oferă servicii educaţionale, asistenţă socială şi psihologică, mediază accesul la servicii medicale.

Există şi programe care urmăresc să ofere servicii de asistenţă socială şi psihologică copiilor din municipiu fără a condiţiona accesul de o anumită vulnerabilitate. Acestea sunt servicii dezvoltate de

128

organizaţii neguvernamentale la nivelul unităţilor de învăţământ.

Proiectul are mai multe categorii de servicii pe care le oferă, pe de o parte

servicii clasice de asistenŃă socială şi psihologică şi pe de altă parte activităŃi

în cadrul a două centre de tineret pe care le avem în două şcoli din oraşul

Iaşi, unde se desfăşoară activităŃi variate: de informare, conştientizare, pe

problematici care Ńin de prevenirea unui comportament delincvent, de formare

de abilităŃi de viaŃă independentă, de informare de anumite drepturi pe care le

au copiii şi familia. … Au acces în special copiii din şcolile respective... la

serviciile acestor centre toŃi copiii din municipiu, deci nu avem alt criteriu de

selecŃie. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Un alt serviciu la care au acces şi adolescenţi este cel furnizat de Consiliul Local copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate (numit DIFAIN), unde copiii desfăşoară zilnic activităţi educaţionale, recreative, de consiliere sau terapie ocupaţională. Este un serviciu de zi pe care îl pot frecventa copiii de vârstă şcolară, până la 18 ani.

În sistemul de învăţământ se implementează o serie de programe care sprijină copiii afectaţi de sărăcie să se menţină sau să se reintegreze în şcoală: programul „A doua şansă”, programul Euro 200 (pentru sprijinirea achiziţionării unui calculator), programul „Bani de liceu”. Au existat, de asemenea, două programe finalizate în anii trecuţi: SCAN (Salvaţi Copiii de Abandon şi Neintegrare41 – proiect ce a urmărit „prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar prin acţiuni

de susţinere şi formare a persoanelor implicate în proces: elevi, părinţi, cadre didactice, comunitate, prin identificarea permanentă de noi şanse”) şi CESPET (Cerinţe Educaţionale Speciale pentru Toţi42 - ce a urmărit creşterea accesului la programe educaţionale formale şi nonformale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale aflaţi în abandon şi risc de abandon şcolar, în vederea integrării lor socio-profesionale).

La nivelul judeţului Iaşi se implementează un proiect prin care copiii dintr-o comunitate săracă (din mediul rural) sunt susţinuţi cu burse de către donatori privaţi care joacă şi rolul de mentori. Este vorba de

41 Detalii la http://scan.uaic.ro/ 42 Detalii la http://cespet.uaic.ro/

129

copii săraci, aflaţi în ultimul an de gimnaziu şi cu anumite performanţe şcolare, care primesc lunar o sumă de bani şi menţin legătura şi vizitează companiile care îi susţin.

Pentru copiii cu dizabilităţi, există serviciile de recuperare şi reabilitare dezvoltate de DGASPC Iaşi (care includ kinetoterapie, logopedie, terapie ocupaţională, alte terapii specifice). În ceea ce

priveşte accesul la educaţie, există învăţământul special, până la nivelul liceal, pe care copiii şi adolescenţii cu dizabilităţi îl pot accesa în urma evaluării şi orientării şcolare. În acest sens, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională este cel care stabileşte traseul educaţional şi serviciile de care copilul poate beneficia pentru a susţine procesul educativ (consiliere şcolară, profesor de sprijin, kinetoterapie, logopedie).

Totuşi, o observaţie importantă este că accesul la servicii de recuperare este mult mai scăzut pentru adolescenţii cu dizabilităţi severe, fie din lipsa serviciilor adecvate, fie din cauza incapacităţii părinţilor de a-i mai transporta şi controla.

- Dar la nivelul de vârstă pentru care vorbim, la diagnosticele severe nu

există. Deci, aproape spre 0. Nu sunt servicii suficiente, nu sunt servicii de

ocupare a timpului liber, nu sunt centre de zi cu activităŃi de terapie

ocupaŃională în adevăratul sens al cuvântului. Sunt puŃini beneficiari integraŃi,

cei mai mulŃi stau acasă. N-ai ce face cu ei. Îl Ńin şi pe părinte imobilizat care

ar putea lucra şi ar dori să lucreze, dar nu-l poate lăsa. Are 16 ani, e mare,

umblă peste tot, e un pericol, nu-l poŃi lăsa. Deci, 10 minute sau ceva, o oră,

să rezolvi ceva. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În cadrul unor proiecte de economie socială au fost create întreprinderi sociale pentru adolescenţi sau tineri cu dizabilităţi (unde se regăsesc în principal tineri). Acestea au fost implementate atât de instituţii publice, cât şi private. Există şi organizaţii neguvernamentale care oferă sprijin persoanelor cu dizabilităţi: îngrijire la domiciliu, consiliere, sprijin material.

- Noi avem şi ateliere protejate atât pentru adolescenŃi, cât şi pentru tineri.

V-am spus că trecerea la ei este... mai ales că vârsta mentală nu coincide

cu cea biologică. Este foarte greu de stabilit. V-am spus, aici este discutat.

130

Încă mai sunt dileme la nivel juridic şi legislaŃia nu este corelată.

[…]

De exemplu, la Hârlău, centru pentru adulŃi, dar practic acolo sunt tinerii

care au fost adolescenŃi şi au fost pregătiŃi pentru a fi integraŃi în aceste

centre. E pretenŃios să-i spun întreprindere socială, dar tinerii aceia fac

pâine pentru tot sistemul din zona respectivă.

[…]

„Alături de voi” este fundaŃia care are această activitate pentru copiii cu

dizabilităŃi, în mod special copiii cu HIV/SIDA pe care i-au integrat în aceste

întreprinderi sociale. I-au independizat, să zicem, dar supravegheat. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În termeni de accesibilitate, reprezentanţii instituţiilor au menţionat faptul că aceste servicii indispensabile (de recuperare şi reabilitare,

servicii de zi) ar trebui dezvoltate mai aproape de comunităţile din care provin adolescenţii cu dizabilităţi, din mai multe motive: reducerea costurilor de transport şi menţinerea copiilor în comunitatea în care trebuie să se integreze ulterior ca adult. La nivel de direcţie generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului, există încă echipa mobilă pentru copiii cu dizabilităţi, dar aceasta acoperă doar mediul rural.

Dar, considerentul meu este că aceste servicii trebuie să fie cât mai

aproape de locul, mediul de viaŃă al familiei, al copilului respectiv, astfel

încât să nu fie utilizate resurse în exces. Prefer să meargă pe şcoala

integratoare, şcoala integratoare să aibă acolo un modul dotat bineînŃeles

cu specialişti care să nu facă nu ştiu câtă distanŃă, efort, timp. Este şcoală

integratoare, dezvoltă aceste servicii.

[…]

-Pentru că, până la urmă, cea mai mare parte a acestor adolescenŃi se

reîntorc în comunitatea de baştină şi atunci totul trebuie să fie firesc pentru

ei. Dar, când tu îi rupi din comunitatea lor specifică, îi aduci într-un alt

mediu, ei se adaptează la acel mediu… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În ceea ce priveşte adolescenţii cu comportamente de risc, se lucrează în primul rând la componenta de prevenţie, prin informare la nivelul şcolilor. Intervievaţii au subliniat faptul că prevenţia trebuie să implice şi comunitatea din jurul adolescentului (familia, profesorii),

astfel încât aceştia să identifice primele semne care sugerează adoptarea unui comportament de risc. Profesorii diriginţi ar putea fi

131

persoane cheie resursă care să disemineze informaţiile către părinţi, dar, aşa cum subliniau unii părinţi, nu toţi profesorii au capacitatea şi deschiderea de a aborda subiecte delicate cu părinţii şi cu elevii.

Pentru adolescenţii care au adoptat deja comportamente de risc există servicii de consiliere, dar e nevoie de terapie ocupaţională şi de crearea de comunităţi terapeutice adecvate adolescenţilor, un tip

de servicii care necesită, însă, resurse consistente, atât financiare, cât şi umane.

Nu avem un centru de post-cură, de dezintoxicare în care să meargă tinerii,

pentru că avem spitalul de psihiatrie, dar ştiŃi cum e cu el, are o conotaŃie

negativă când auzi, şi reticenŃă din partea adolescentului. Nu avem

specialişti care să ofere aceste servicii de consiliere în afară de CEPECA,

care e la o scară foarte redusă, ştiu că şi-au redus şi ei foarte tare

personalul, eu cred că e o lipsă foarte mare şi pe componenta de prevenire

nu mai suntem decât noi şi CEPECA. Consiliere, prevenire, dar centrele în

special lipsesc pentru că cu spitalul de psihiatrie e o mare reticenŃă, adică

se pune o etichetă, copilul asociază deja consumul cu nebunia şi e destul

de dificil. (Interviu - reprezentant organizaţie neguvernamentală)

Pentru mamele adolescente care nu sunt acceptate de familie sau nu dispun de mediul potrivit în care să-şi îngrijească copilul (ca în cazul adolescentelor din centrele de plasament), există un centru maternal, la nivel de judeţ, care le poate oferi cazare şi sprijin pentru

deprinderea abilităţilor de mamă. Accesul în centrul maternal se face cu măsură de protecţie specială pentru mama minoră. La nivelul municipiului Iaşi există un centru pentru mame şi copii în dificultate (parteneriat public-privat), unde adolescentele ajunse la vârsta majoratului pot beneficia de servicii de cazare pentru încă un an.

Şi în cazul sarcinilor nedorite la adolescente, prevenirea prin campanii de informare şi prin educare permanentă de la vârste mici este considerată ca fiind singura formă eficientă de reducere a acestor riscuri. Din nou, familia şi şcoala trebuie să fie abordate în campaniile de informare şi de conştientizare, deoarece, la aceste niveluri, reprezentanţii instituţionali identifică o serie de probleme: familia nu are capacitatea de a oferi un minim de informaţii privind viaţa sexuală şi metode de protejare împotriva riscurilor, familia află târziu

132

despre sarcină, şcoala nu se implică, nu raportează aceste cazuri către autorităţi astfel încât adolescentele şi familiile lor să beneficieze de monitorizare şi intervenţie acolo unde este necesar.

Cred că elemente de genul acesta trebuie prinse în orice terapie. Pentru că,

pe de o parte, vorbim tehnic ce trebuie să faci, iei pastile, nu iei. Te duci la

medic, foloseşti alte metode. Dar vorbim şi despre foarte multe situaŃii când

avem sarcini la vârste tot mai mici, care sigur au apărut în contextul în care

nu aveau suficiente informaŃii, mijloace materiale etc. Dar, eu văd că multe

dintre sarcinile la vârste mici apar în contextul unei confuzii. Avem fete şi

băieŃi care au părinŃii aflaŃi la muncă în străinătate, să iau un exemplu. Fete

care au nevoie de cineva să le fie apropiat şi caută împlinirea asta emoŃională

în relaŃii fizice. Se face o confuzie. Tu poŃi să ai un prieten, un confident fără

să ajungi neapărat la relaŃii intime. Şi nu aşa îŃi împlineşti lipsa unui părinte.

[…]

- Identificarea acestor situaŃii trebuie să fie foarte strânsă şi revenim la

reŃeaua dintre şcoală şi cadrele medicale şi familia. De cele mai multe ori, la

cazuri de genul acesta, familia află ultima.

[…]

- Asta e curios, că noi ca şi instituŃie de stat n-am primit până acum nicio

sesizare din partea unei şcoli cum că o elevă ar fi pasibilă de a rămâne

însărcinată sau că e însărcinată măcar. Deci, deja a născut când primim

noi...Poate sesizează alte instituŃii, dar pe noi nu. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Aşa cum remarca un participant la discuţia de grup, abordând diferitele probleme specifice ce afectează adolescenţii din anumite grupuri vulnerabile, a fost identificată o temă comună care este mai puţin vizată de intervenţiile existente: capacitatea familiei de a

răspunde nevoilor copilului şi adolescentului (emoţionale, de informare, de comunicare) şi de a-i crea un mediu stabil şi echilibrat.

Vorbim foarte mult de probleme specifice, cred că vorbim de probleme care

au aceleaşi surse şi dacă noi vorbim de nevoi specifice... Eu cred că noi

trebuie să pornim de la nevoile pe care familia copilului le asigură mai bine

sau mai rău. Putem să vorbim despre părinŃi care sunt acolo şi copleşesc

copiii cu de toate şi nu reuşesc să obŃină un copil stabil, echilibrat. Vorbim

despre părinŃii care pleacă în străinătate la muncă, trimit o tonă de bani

acasă şi rareori îi văd sau participă la viaŃa copilului. Vorbim despre copiii

din clasa I, a V-a, a VIII-la, care se trezesc în faŃa unei decizii importante,

merg la şcoală mai departe, nu merg, ce opŃiuni am. Nu au motivaŃie pentru

a rămâne în şcoli mulŃi şi vorbim despre copii super inteligenŃi. (Focus Grup

133

- reprezentanţi instituţionali)

Perspectivele profesioniştilor din domeniu asupra caracteristicilor unui serviciu prietenos pentru adolescenţi converg către câteva teme

comune: nevoia de a cunoaşte foarte bine adolescenţii vizaţi de serviciu (mai mult decât nevoile acestora, trebuie identificate şi activităţile care le fac plăcere şi care îi motivează), adaptarea intervenţiilor la nevoile adolescenţilor, personal cu o atitudine pozitivă, relaxată, dar care poate impune şi limite şi reguli, includerea de activităţi recreative sau distractive; adoptarea de mijloace de comunicare şi mesaje atractive pentru adolescenţi, valorizarea talentelor şi pasiunilor adolescenţilor.

Din perspectiva adolescenţilor, atributele care definesc portretul profesionistului cu care şi-ar dori să interacţioneze sunt legate de abilităţile de comunicare, de nivelul de încredere cu care acesta poate fi investit, dar şi de nivelul de cunoştinţe în domeniile care sunt de interes.

- Cum ar trebui să fie profesorul ca să mergeŃi să-i spuneŃi despre

problemele voastre?

- ÎnŃelegător.

- De cuvânt.

- În ce sens?

- Dacă promite ceva să se Ńină de cuvânt.

- Calm.

- Răbdător.

- Prietenos.

- Cu cunoştinŃe. (Focus Grup - adolescenţi, elevi de liceu)

- Cum să fie personalul?

- Prietenos.

- Să nu fie de sex masculin.

- Deschis.

- Adică, mai degrabă ai vorbi cu o femeie decât cu un bărbat? Să fie mai

tinere, mai bătrâne?

- Mai bătrâne.

- Mai tinere cred că ar fi mai jenant.

- Nu chiar, dacă vezi că zâmbeşte, pui mult mai multe întrebări. (Focus Grup - adolescenţi, elevi de liceu)

134

Un serviciu prietenos pentru adolescenţi ar trebui să fie poziţionat şi gândit într-o manieră care să le asigure confidenţialitatea intervenţiei, să nu existe o asociere între accesarea acelui serviciu şi o problemă

pe care adolescentul ar putea-o avea. De asemenea, temerile pe care aceştia le au vis-a-vis de accesarea unui serviciu ar putea fi depăşite dacă ar fi însoţiţi de prietenii apropiaţi.

- Într-o zonă unde să fie mulŃi tineri de vârsta noastră ca să nu ne simŃim

ruşinaŃi.

- Undeva în centru.

- Nu neapărat, undeva unde să vină multă lume.

- Ca să nu fie toŃi ochii asupra voastră că mergeŃi...

- Da, da.

- Să pară mai atrăgător pentru noi ca să mergem acolo. (Focus Grup - adolescenţi, elevi de liceu)

Problematica „încrederii” în adulţi este foarte importantă pentru toţi adolescenţii, dar cei care se află/s-au aflat într-o situaţie de

vulnerabilitate par a acorda o valoare şi mai mare acestui aspect în relaţiile lor cu adulţii. Astfel, încrederea se câştigă în timp ca urmare a experimentării (adolescenţii menţionează faptul că supun adulţii unor teste pentru a vedea dacă sunt de încredere). În acelaşi timp, o persoană străină poate fi preferată deoarece şansele ca aceasta să comunice cu persoanele importante din anturajul adolescentului (părinţi, profesori) sunt percepute a fi mici.

- Da, pentru că am păŃit şi eu şi pentru prima dată e destul de greu. Să ai

ceva pe suflet ce ştii numai tu şi cu Dumnezeu, e greu să zici unei persoane

străine, dar după aia te obişnuieşti.

- Şi cum alegi persoana aia la care te duci să-i spui prima dată?

- Nu-i spui aşa din prima, stai de vorbă cu dânsa, vezi ce e cu dânsa, ce are

de gând, cum e dânsa şi după aia, nu cum e aşa, de exemplu vin la dvs. şi

vă zic tot ce am pe suflet şi după aia dvs. vă duceŃi şi ziceŃi mai departe şi

tot aşa, se află peste tot.

- Deci, mai întâi trebuie să te asiguri că n-o să spună.

- Să analizezi persoana cum trebuie.

- Şi când o analizezi la ce te mai uiŃi? Deci, o dată să ştii că rămâne între

voi discuŃia.

- Încerc să fiu prietenă cu dânsa, să-i aflu întâi ei secretele, să discut cu

dânsa probleme personale şi chestii de genul acesta şi după aia cer şi eu.

(Interviu - adolescentă mamă)

135

- łi se pare mai uşor să vorbeşti cu străini sau cu persoane apropiate?

- La străini câteodată nu prea-mi pasă ce cred ei şi mă mai scap câteodată

să zic ceva. Dar de exemplu mamei nu pot să-i spun chiar orice, dar nu ştiu

de ce, mi-e aşa, pentru că mă ceartă câteodată. Mie îmi place că e severă

aşa cu mine. (Interviu - adolescent, beneficiar de servicii)

Nu toţi adolescenţii reuşesc să investească cu încredere un adult, ci se

interiorizează şi caută soluţii pe cont propriu, chiar şi când există exemple pozitive în jurul său. Un caz întâlnit în cadrul vizitelor este un adolescent ce provine dintr-o familie marcată de violenţă domestică şi care, deşi menţionează dirigintele ca fiind un profesor care „înţelege” şi cu care se poate discuta (dirigintele a creat un sistem de a răspunde întrebărilor elevilor prin intermediul unor caiete-jurnal), nu apelează la acesta, caracterizându-se astfel: „eu sunt genul acela care tac şi fac, tac şi ţin în mine, adică nu împrăştii vorba”.

Cabinetul şcolar de asistenţă psihopedagogică, aflat în proximitatea adolescenţilor, este un serviciu care ar trebui accesat de copiii care „au nevoie” sau „au probleme”. Deşi recunosc utilitatea unui astfel de serviciu, adolescenţii consideră cabinetul o soluţie potrivită mai

degrabă pentru alţii care au probleme mai complicate (cei cu probleme „delicate”, sentimentale, probleme în familie, copiii marginalizaţi, săraci). Principala teamă pe care o au în legătură cu frecventarea cabinetului este legată de etichetare, în cazul în care ar fi văzuţi mergând la cabinet.

Identificarea unei situaţii de risc în grupul de prieteni determină reacţii diferite, dar cei mai mulţi dintre adolescenţii intervievaţi consideră că nu au mijloace eficiente prin care să intervină, deoarece atunci când un adolescent îşi asumă un comportament de risc (precum consumul de substanţe psihoactive), el este singurul care poate decide că are nevoie de ajutor. Au existat şi adolescenţi care afirmă că ar apela la părinţii adolescentului cu comportament de risc,

dar dacă avem în vedere cât de mult este valorizată „încrederea”, putem afirma că o astfel de soluţie ar fi adoptată doar atunci când situaţia ar deveni gravă.

136

- E complicat să-i spun să nu mai consume aşa ceva.

- Dar dacă aŃi vedea că acel prieten ajunge într-o situaŃie foarte gravă, deja

vorbim despre dependenŃă, ce aŃi face?

- Nu-mi mai este prieten.

- Deci nu ai mai vrea să discuŃi cu acela.

- I-aş zice părinŃilor lui.

- Mai întâi aş încerca să-l ajut. Dacă văd că nu pot...

- Cum aŃi încerca voi să-l ajutaŃi?

- La un specialist.

- Nu, eu aş apela la părinŃii lui. Să se ocupe ei.

- Nu, la părinŃi...Ńine morala şi se duce afară şi mai fumează o dată.

- Tu ai spus că ai apela la specialist?

- Unde te-ai duce?

- Păi, aş afla unde e specialist.

- Cum?

- Tot pe internet.

- N-ai apela la un profesor sau?

- Ba da, şi la un profesor.

- Voi ceilalŃi?

- Eu n-aş face nimic.

- Chiar dacă ar fi cel mai bun prieten?

- Dacă vrea să se oprească se opreşte, dacă nu, nu. (Focus Grup - adolescenţi, elevi de liceu)


Perspectivele specialiştilor intervievaţi asupra intervenţiilor integrate sunt destul de eterogene şi sunt formulate mai degrabă într-un registru teoretic. Intervenţii integrate ar însemna ca un beneficiar să aibă acces la specialişti din domenii diferite într-un singur loc astfel încât să răspundă mai multor nevoi într-o manieră eficientă pentru

beneficiar. O asemenea abordare aduce beneficii, dar poate avea şi consecinţe negative pentru beneficiari: suprasolicitarea sau crearea unei relaţii de dependenţă.

- Integrate, să răspundă la mai multe probleme, să fie concentrate în acelaşi

loc astfel încât cavalcada şi un traseu prea lung… Să fie interdisciplinare,

câŃi mai mulŃi specialişti care să răspundă nevoilor pentru că sunt nevoi

diferite. Nu mă pot substitui unui medic, nu pot să fiu la fel de convingător

ca un pedagog. Să fie specialişti din cât mai multe domenii astfel încât

accesibilitatea să fie cât mai facilă.

137

- Ar putea transforma individul într-un asistat. Să nu mai poată căuta în el

resurse şi să vină mereu altcineva să rezolve problema. (Focus Grup -

reprezentanţi instituţionali)

O intervenţie integrată necesită în primul rând resurse financiare importante. Dată fiind experienţa ultimilor ani în care resursele financiare s-au redus semnificativ, atitudinea specialiştilor este una destul de rezervată.

- Şi serviciile integrate se fac cu bani mulŃi. E nevoie de bani ca să înfiinŃezi

ceva, plăteşti o chirie, un curent, o hârtie.

- Mai ales că această categorie de populaŃie este receptivă la nou. Dacă nu-

i oferi noutate, diversitate, nu ai. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Crearea unui nou tip de serviciu ar trebui să fie gândită strategic, să fie în acord cu strategia judeţeană, iar autorităţile locale din domeniile vizate de acest tip de intervenţie să-şi asume responsabilitatea. În lipsa unor politici clar definite şi a unor acte normative care să stipuleze obligaţii asumate de diferitele autorităţi, un astfel de serviciu nu poate fi sustenabil.

Ideea este că trebuie să fie un interes comun. Atâta timp cât este o

strategie judeŃeană care are câteva direcŃii clare, este imposibil ca acele

autorităŃi locale să nu se substituie, să nu fie parte din această strategie,

pentru că atunci când ai elaborat-o ai consultat toate părŃile. Prin urmare,

toate părŃile acelea care au spus ce ar putea să facă, te implici în probleme

pe următorii 5 ani. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)


Colaborarea interinstituţională funcţionează în principal pe bază de proiect şi depinde de resursele care pot fi puse la dispoziţie de fiecare parte. Astfel, există proiecte desfăşurate în parteneriat, reţele de comunicare sau proiecte care se desfăşoară cu acordul unor instituţii (de exemplu în unităţile de învăţământ).

Nevoia de colaborare şi de coordonare este exprimată de reprezentanţii instituţionali, dar problema responsabilităţii coordonării este din nou legată de lipsa resurselor financiare. Asumarea

138

coordonării ar impune şi alocarea de resurse financiare. Reprezentanţii instituţiilor publice fac referire la responsabilizarea societăţii civile care ar trebui să se implice în anumite intervenţii, în

timp ce reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale subliniază că orice activitate în care sunt cooptaţi necesită resurse.

Am avut, de exemplu, acum doi ani de zile, aveam câŃiva beneficiari, acum

avem prea mulŃi, nu ne putem descurca, avem resursă umană limitată şi la

noi, prea puŃină. De aceea, încercăm în program şi implicarea societăŃii

civile. Pe data de 5 iunie facem o activitate de amploare pentru

responsabilizarea societăŃii civile pentru că nu e problema numai a anumitor

instituŃii. Trebuie cu toŃii să ne unim să facem ceva pentru că ăsta este

grupul Ńintă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) - Pentru că principiul colaborării cu instituŃiile publice este acesta:

„-Tu ajută că a venit de la minister.

- Dar, nu am timp.

- Nu, tu ajută ca a venit de la minister.

- Dar unde-s banii?”

- Principiul ăsta al gratuităŃii se schimbă uşor. Acum intrăm într-un proiect,

dar să pună banii ONG-urile. „Da, noi vrem să facem, să pregătim poliŃişti,

dar noi nu punem bani la asta.” (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Indiferent care va fi instituţia de la nivel local care îşi va asuma rolul coordonator, implicarea tuturor actorilor în oferirea de servicii integrate trebuie reglementată printr-un act normativ în care să fie menţionate rolurile şi responsabilităţile fiecărei instituţii în parte.

Pentru o coordonare foarte clară consider că ar putea fi nişte ordine [de ministru - n.a.], ordin de putere juridică, care să implice foarte bine

responsabilitatea părŃilor, pentru că dacă laşi la nivelul judeŃean, local,

lucrurile probabil dispar. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

III.2.4. Bacău


Adolescenţii sunt percepuţi ca un grup ce este caracterizat de schimbări importante din punct de vedere fizic şi biologic, astfel încât nevoile lor se particularizează. Din intervalul de vârstă de 14-18 ani,

139

specialiştii consideră că perioada 14-16 ani este cea de maximă vulnerabilitate din cauza schimbărilor de mediu (trecerea de la un nivel de învăţământ la altul), presiunilor din partea familiei, presiunilor

din partea grupului de referinţă, dar şi limitărilor legale care îi menţin pe adolescenţi încă într-o stare de dependenţă faţă de părinţi.

Există o serie de nevoi ce caracterizează adolescenţii, în general,

indiferent dacă aparţin sau nu unei categorii vulnerabile: nevoia de apartenenţă la un grup, de a fi acceptaţi, nevoia de a participa la activităţi de petrecere a timpului liber, nevoia de respectare a personalităţii, a intimităţii. Discutând despre categoriile vulnerabile care au fost vizate de această analiză, specialiştii au identificat o serie de particularităţi ce ar trebui avute în vedere de cei ce dezvoltă intervenţii.

Adolescenţii afectaţi de sărăcie au un risc foarte ridicat de abandon şcolar. Pentru a răspunde acestei nevoi de continuare sau finalizare a studiilor, intervenţia trebuie să vizeze atât asigurarea accesului adolescenţilor la serviciile educaţionale prin sprijin financiar, cât şi asigurarea unui mediu familial favorabil continuării educaţiei (ceea ce presupune lucrul direct cu părinţii).

Adolescenţii cu dizabilităţi au nevoie, în primul rând, să aibă acces la spaţiile publice (de la mijloacele de transport, la instituţiile publice,

spaţiile de divertisment şi recreere). Aşa cum remarcau participanţii la discuţia de grup, accesibilizarea spaţiilor publice este o problemă rămasă nerezolvată, mai ales în mediul rural. Pentru adolescenţii cu dizabilităţi uşoare sau cu cerinţe educaţionale speciale, nevoia de integrare în cadrul instituţiilor de învăţământ de masă este una foarte importantă, deoarece solicitarea din partea sistemului de educaţie pentru această categorie de vârstă e din ce în ce mai mare. Capacitatea sistemului de educaţie de a se adapta la copiii şi, ulterior, la adolescenţii cu dizabilităţi este caracterizată de

profesionişti drept una scăzută, atât în ceea ce priveşte resursele umane, normele metodologice, cât şi disponibilitatea învăţământului special.

140

- Ba nu, depinde de dorinŃa profesorului de sprijin, care la noi profesorul de

sprijin se manifestă ca un consilier. Nicidecum ca profesorul de sprijin la

clasă.

- łine şi de adaptarea programelor, inclusiv cele didactice. Chiar şi cele de

socializare. Mă gândeam aici la persoanele cu dizabilităŃi de auz sau vedere.

- Aşa e şi la autişti, deşi există clase speciale pentru autişti. Programa

aceea este mult peste nivelul lor, nu toŃi autiştii sunt funcŃionali şi atunci nu

există programe adaptate pentru posibilităŃile copiilor.

- Mai este o problemă. Există cerinŃe educative speciale şi se duc la şcoala

Livezi şi au trei copii în clasă cu cerinŃe educative. Şi profesorul de fizică

zice „Adică ce?” Pentru că nu i-a explicat nimeni că „Domnule, dacă are CS

nu trebuie să ştie teoria pârghiei, trebuie să ştie altceva”. Deci, pentru

profesori certificatul de CS nu le spune nimic. Ce înseamnă, cum fac ei

educaŃie? Deci, cred că pe partea de servicii educaŃionale adaptate stăm

foarte prost. Deci, chiar dacă ei merg, în practică, la şcoală, profesorul nu

ştie ce să facă cu această hârtie.

- Sau persoanele cu deficienŃe de vedere, din câte ştiu, trebuie să meargă

... sunt 3-4 şcoli speciale pentru persoanele cu deficienŃe de văz şi atunci

copiii aceştia trebuie să plece din familie şi să stea la internat. Ca să aibă

acces la educaŃie. (participanţi la Focus Grup)

De asemenea, trecerea către perioada de maturitate este însoţită de apariţia nevoii de activităţi ocupaţionale, adaptate tipului de dizabilitate.

În ceea ce priveşte adolescenţii cu anumite comportamente de risc (consum de alcool, tutun, droguri etc), nevoia de informare şi prevenire este menţionată de specialişti, dar informarea trebuie să vizeze cu prioritate şi familiile acestora şi comunitatea în ansamblu. Această componentă este esenţială şi atunci când este necesară terapia, deoarece familia trebuie să susţină intervenţiile realizate de specialişti. O altă nevoie importantă identificată de participanţii la focus grup este cea a dezvoltării personale, care ar putea fi mult mai eficientă în prevenirea comportamentelor de risc. În cazul acestor

adolescenţi, nevoia de spaţii de petrecere a timpului liber, în care să se promoveze comportamente pozitive şi unde să nu existe tentaţia substanţelor toxice, este considerată la fel de importantă ca şi informarea.

- Nevoia de educaŃie parentală, ca şi la cei cu sărăcie. PărinŃii să susŃină

aceste programe, că nu facem numai noi nimic ca asistenŃi sociali,

psihologi, dacă în familie nu se schimbă nimic. În general, aceşti

141

adolescenŃi care sunt predispuşi la droguri sunt excluşi din familie. Ei

trebuie acceptaŃi, dar în modul „te accept, dar te schimb”.

- Conştientizarea că se întâmplă ceva cu tine, că nu e normal ceea ce faci.

- În primul rând comunitatea, membrii familiei trebuie şi ei informaŃi că

trebuie să informeze consilierii şcolari, nu ştiu, dacă observă schimbări de

comportament. Deseori, este foarte greu să mai intervii, ori e fugit de

acasă, ori deja este într-un grup în care el este acaparat cu totul. Trebuie

aduse din timp aceste lucruri. (participanţi Focus Grup)

În cazul adolescentelor însărcinate, nevoia imediată este cea de acceptare, din partea familiilor, din partea comunităţii, din partea şcolii şi a celorlalţi specialiştii cu care acestea vor intra în contact. În cazul în care familiile nu pot fi alături de aceste adolescente, ele au nevoie de suport permanent, atât pe parcursul sarcinii (pentru a fi însoţite la medic sau pentru a media relaţia cu şcoala), cât şi în perioada de adaptare la statutul de mamă. În perioada de graviditate, este foarte important accesul la investigaţii şi servicii medicale, care,

deşi prevăzut de lege, atât în cazul copiilor cât şi al gravidelor, în practică întâmpină o serie de piedici de natură administrativă.

- Iar aici trebuie lucrat poate la o masă comună în partea medicală să se

ofere gratuit în astfel de cazuri, să fie sprijinite şi chiar când merge să

nască în maternitate să i se acorde altă atenŃie, că această copilă merge

singură, mergem noi sau folosim relaŃiile personale, dar nu e corect.

- Dar pentru adolescente, fiind minore, nu ar trebui să fie gratuite aceste

analize?

- Gratuite sunt, dar mă duc să mă programez şi pot să aştept o lună de zile

sau 2?

- Sau când te duci la cabinet unde se fac analize zic „Luna asta nu mai

avem, că am depăşit plafonul”. Eu am nevoie de aceste analize.

(reprezentant serviciu social)

Legat de problematica sarcinilor la adolescente, specialiştii au

menţionat nevoia de informare şi educaţie sexuală la vârste relevante pentru generaţiile actuale de copii, respectiv din primele clase de gimnaziu (clasa a V-a, a VI-a). Astfel, la instalarea pubertăţii, adolescenţii vor avea deja un minim de cunoştinţe corecte despre schimbările prin care trec corpurile lor şi despre mijloacele de protecţie împotriva sarcinilor nedorite şi a bolilor cu transmitere sexuală. În plus, informarea, educaţia şi consilierea pe probleme de

142

sănătatea reproducerii ar trebui să fie organizate pe baze permanente în toate instituţiile de învăţământ.

În general, adolescenţii de etnie romă nu sunt percepuţi ca având nevoi distincte de ceilalţi adolescenţi, principala lor dorinţă fiind aceea de a nu fi marginalizaţi sau discriminaţi. Şi în cazul acestora, nevoia de continuare a educaţiei este una importantă, dar

participanţii la focus grup au apreciat că politicile actuale de măsuri afirmative pentru romi sunt destul de cuprinzătoare. O parte dintre adolescenţii de etnie romă ar putea fi interesaţi de o mai bună cunoaştere a culturii şi tradiţiilor rome, mediul şcolar fiind cel care ar putea sprijini această cunoaştere.

Da, şi cu toate astea, cred că sunt o parte dintre ei care-şi doresc foarte

mult ca tradiŃiile şi obiceiurile lor să dăinuiască, să le conserve şi atunci

poate cred că ar avea nevoie de un club al lor în care să promoveze într-un

fel sau să înveŃe mai multe despre tradiŃiile lor, pentru că ei sunt răspândiŃi

peste tot şi există într-adevăr la Inspectoratul Şcolar un inspector pe

problemele copiilor de etnie romă care face foarte multe lucruri, dar nu ştiu

dacă au ei un loc al lor în care să se întâlnească adolescenŃii şi să

vorbească şi să ajungă la idei comune şi să se simtă bine împreună.

(reprezentant instituţie publică)

Demersul de a identifica nevoile specifice adolescenţilor şi problemele cu care se confruntă, din perspectiva acestora, a reliefat o tendinţă comună a adolescenţilor, aceea de a evita să discute despre problemele lor cu adulţii. De altfel, din discuţiile centrate pe persoanele cheie la care apelează atunci când au o problemă, au reieşit trei mari categorii de comportamente: nu vorbesc cu nimeni despre problemele importante, vorbesc cu grupul de prieteni sau apelează la unul dintre părinţi. Principalele bariere pe care le menţionează în a apela la un cadru didactic sunt legate de lipsa unei

relaţii de încredere (încredere că nu va fi judecat, încredere că discuţia va rămâne confidenţială), dar şi de diferenţa de vârstă.

Eu nu apelez la persoane mai mature, la persoanele în vârstă, la diriginta

mea, profesori (elev de liceu) - Nu obişnuiesc să vorbesc cu cadrele didactice problemele mele, niciodată

n-am făcut asta, nu pot.

143

- De ce, ce te împiedică?

- Nu consider că-mi e cineva atât de apropiat. (elev de liceu)

Chiar dacă adolescenţii care au participat la studiu au evitat să vorbească în mod direct despre problemele specifice lor, indirect au reieşit o serie de probleme asociate grupurilor sociale din care

adolescenţii fac parte: şcoală, grupul de referinţă („anturajul”), familia.

Pentru anumite categorii vulnerabile (adolescenţii cu dizabilităţi,

adolescentele însărcinate, adolescenţii din familii sărace sau destrămate), continuarea educaţiei este un demers ce necesită un sprijin permanent. În cazul adolescenţilor cu dizabilităţi, trecerea la un alt colectiv de colegi poate fi însoţită de probleme în relaţionarea cu colegii de clasă care au comportamente discriminatorii vis-a-vis de dizabilitate. Adolescenţii cu dizabilităţi care au relatat despre astfel de probleme au menţionat faptul că sprijinul a venit din partea cadrelor didactice sau a consilierului şcolar care au sancţionat verbal comportamentul discriminatoriu. În cazul celor cu curriculumul adaptat, folosirea standardelor diferite în evaluarea performanţei

şcolare poate fi o sursă de atitudini negative din partea colegilor fără cerinţe educaţionale speciale. Chiar şi adaptarea la învăţământul special, la un nou colectiv de elevi, poate fi o sursă de probleme pentru adolescenţii cu dizabilităţi. În cazul cuprins în analiză, în urma dificultăţilor de adaptare, eforturile părinţilor s-au orientat către găsirea unui alt mediu educaţional mai potrivit copilului, respectiv un liceul tehnologic din învăţământul de masă.

- După ce am terminat a VIII-a, am venit aici la Bacău.

- Şi unde ai mers?

- Eu n-am dat examenul şi am venit la o şcoală specială şi nu mi-a plăcut şi

după aceea m-am mutat aici.

- PoŃi să-mi zici ce nu Ńi-a plăcut acolo?

- Colegii făceau gălăgie, se băteau, dădeau cu pumnii. (adolescent cu

dizabilităţi, fost beneficiar al serviciilor de recuperare)

Pentru adolescentele însărcinate, continuarea educaţiei ridică două probleme: atitudinile discriminatorii din partea colegilor sau cadrelor didactice şi dificultăţile în gestionarea rolului de mamă şi de elevă

144

odată cu naşterea copilului.

Nu aveam ce să fac cu băiatul cât timp eram la şcoală. Am găsit pe cineva

care să aibă grijă de el. A stat doar 5 zile cu el şi l-a adus... Nu cum l-am

dat... Şi răcit şi ... opărit. Am zis că nu aş vrea să ajungă [...] M-am gândit

că e mai bine pentru el şi pentru mine. E mai bine aici [la centrul maternal -

n.a.]. (adolescentă mamă)

Din discuţiile cu una dintre adolescentele însărcinate, a reieşit şi o problemă importantă legată de accesul copiilor afectaţi de sărăcie la educaţie de calitate. Astfel, incapacitatea familiei de a acoperi

costurile materialelor didactice este în unele cazuri sancţionată de şcoală, fapt ce creşte riscul de abandon şcolar.

Dar la şcoală îŃi trebuie multe. Acolo nu aveam. Pentru că de exemplu nu

aveam un bloc de desen, atunci ... că până venea alocaŃia sau până se

ducea o zi cu ziua să-mi ieie... De exemplu, dacă nu aveam o foaie de

desen, îmi scădea nota, îmi punea notă, mai rea, mai asta... Şi e greu.

(adolescentă însărcinată)

Trecerea la un nou nivel de învăţământ, nevoia de integrare într-un grup de adolescenţi, apariţia unui grup de referinţă, toate aceste schimbări sunt însoţite de influenţe sau presiuni de adoptare a anumitor valori şi comportamente, uneori acestea fiind unele de risc (de exemplu, fumatul sau consumul de etnobotanice etc.)

- Anturajul negativ.

- Nu ştiu ce, dacă nu faci ca noi, nu eşti în grupul nostru.

- Exact.

- Şi eşti dat în afară şi…

- Eşti marginalizat şi te simŃi foarte…

- Tu te simŃi foarte inferior şi ca să intri-n grupul lor, da, zic ca ei.

- Trebuie să faci anumite… (Focus Grup - adolescenţi)

Pentru adolescenţii cu dizabilităţi severe, nevoia de a aparţine unui

grup poate fi uneori satisfăcută doar de participarea la servicii specializate de zi. De exemplu, un tânăr de 17 ani relatează că singurii prieteni sunt cei de la centrul de zi, căci în vecinătatea unde locuieşte nu sunt copii. De aceea, împlinirea vârstei de 18 ani este privită ca un moment tragic în care lumea sa se va restrânge la propria familie şi apartamentul în care locuieşte: „De acum nu mai

145

contează nimic. A trecut timpul.” (adolescent cu dizabilităţi,

beneficiar al serviciilor de zi)


Intervenţiile dezvoltate la nivelul Bacăului sunt create pentru grupuri ţintă mai cuprinzătoare printre care se numără şi adolescenţii. Cu excepţia campaniilor de informare şi prevenire care se adresează unor grupe de vârstă restrânse (cele mai multe elevilor de liceu), intervenţiile la care au acces adolescenţii din categoria 14-18 ani vizează copiii în general.

Serviciile sociale sunt dezvoltate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Bacău şi de organizaţiile neguvernamentale. Punând în

relaţie serviciile sociale existente şi grupurile vulnerabile selectate pentru acest demers de analiză, constatăm că există intervenţii pentru aproape fiecare categorie în parte: adolescenţii cu dizabilităţi (centru de recuperare, centru de zi), adolescente însărcinate sau mame (centru maternal), adolescenţii cu comportamente de risc (grup de suport). În ceea ce priveşte adolescenţii afectaţi de sărăcie, constatăm că aceştia ajung în atenţia serviciilor sociale atunci când sunt expuşi unor riscuri adiacente (separare de familie, comportament de risc etc). Pentru adolescenţii de etnie romă nu au

fost identificate servicii sociale dedicate, aceştia având acces la toate serviciile dezvoltate pentru anumite grupuri vulnerabile. Doar în domeniul educaţional există intervenţii ce vizează distinct copiii de etnie romă (inspectorul pentru romi, locurile pentru candidaţii romi pentru admiterea la licee, profesorii de limba rromani).

Reducerea resurselor financiare care a caracterizat ultimii ani a condus la închiderea anumitor servicii oferite în principal de organizaţiile neguvernamentale. De asemenea, pentru o parte din serviciile oferite de acestea (de exemplu, pentru serviciile de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi), s-a introdus în ultimii ani un cost ce trebuie suportat de familiile copiilor beneficiari.

146

Criza financiară a afectat şi serviciile publice. Un exemplu este centrul de recuperare şi de zi pentru copii cu dizabilităţi, care nu mai poate asigura transportul acestor copii, ceea ce afectează în mod direct accesul copiilor la astfel de servicii.

Şi nu numai transport, dar şi o maşină pentru centru. Sunt tot felul de

urgenŃe, dar în primul rând cu beneficiarii. Avem cazuri suficient de grave.

Cei mai mulŃi vin însoŃiŃi de părinŃi, depind de maşina părinŃilor. Am avut

cazuri când s-a stricat maşina părinŃilor şi copilul acela nu a venit o

săptămână sau două că maşina aceea a fost în service. Deci, pentru

recuperare nu este foarte bine. Pentru că copilul acela făcuse nişte progrese

şi deodată stagnează. (reprezentant serviciu public pentru copii cu dizabilităţi)

Dar foarte puŃini copii pot să vină cu autobuzul. De exemplu, acum avem o

fetiŃă, am vorbit cu părinŃii ei, un caz suficient de dificil. Tatăl a plecat din

Ńară, mama nu conduce şi vreau să vă zic că n-a venit de ceva timp la

terapie şi vine foarte, foarte rar. Nu are cu ce să vină. Pe jos nu poate

pentru că merge doi paşi se aşază jos. Cu autobuzul nici nu poate fi vorba

măcar, pentru că are tulburări de comportament, şi atunci numai cu

maşina. E dificil. (reprezentant serviciu public pentru copii cu dizabilităţi)

Multe dintre organizaţiile neguvernamentale, dar şi centrul de prevenire şi consiliere antidrog şi autorităţile locale au dezvoltat programe sau evenimente în care este încurajat voluntariatul. Elevii de liceu sunt cel mai des vizaţi de programele de voluntariat, oferindu-le ocazia să se afirme, să-şi petreacă timpul liber într-un cadru ce contribuie la dezvoltarea lor. Totuşi, programul zilnic şcolar constituie o barieră în implicarea adolescenţilor.

Un exemplu care trebuie menţionat este cel al unor organizaţii ale adolescenţilor şi tinerilor ce împărtăşesc o pasiune comună – teatrul.

Aceştia s-au organizat singuri şi participă la festivaluri de teatru ale tinerilor, iar normele ce s-au stabilit de-a lungul timpului sunt transmise de la o generaţie de alta.

Mai mult decât atât, tinerii s-au organizat singuri. În Bacău există mai multe

organizaŃii, nu ştiu dacă neapărat formate sub formă de ONG-uri, dar tineri

care s-au organizat singuri, fără adulŃi, în acest sens, şi care joacă teatru,

cărora le place foarte mult teatrul, în limba română, în limba engleză. Totul

a plecat de la ID Fest, un festival pe care tinerii îl organizează anual cu

147

diferite alte trupe din toată Ńara, aici în Bacău, şi ei merg la rândul lor în altă

parte şi prezintă diferite piese, pe diferite teme. ID Fest e în limba engleză,

dar sunt şi alte cluburi care învaŃă să facă teatru în limba română şi asta e o

activitate foarte plăcută pe care parcă din ce în ce mai mulŃi o doresc, din

ce în ce mai mulŃi tineri şi poate asta ar fi nou că ei singuri au început ideea

şi au dezvoltat-o şi tinerii care erau liceeni au ajuns studenŃi şi îi sprijină pe

liceenii care au venit după. (reprezentant instituţie publică)

Din discuţiile cu adolescenţii, s-a remarcat faptul că există un interes faţă de voluntariat, dar timpul disponibil pentru astfel de activităţi extraşcolare este perceput a fi prea limitat pentru a-şi asuma astfel de responsabilităţi. De asemenea, şi din discuţiile cu cei care au beneficiat de servicii sociale s-a observat că odată ajunşi la vârsta adolescenţei au o percepţie pozitivă asupra voluntariatului şi rolului pe care voluntariatul l-ar putea avea asupra propriului viitor.

- Dar pentru cei care terminau clasa a VIII-a, puteau să meargă la un alt

centru similar, dar pentru vârstă mai mare?

- Nu, doar puteau să devină voluntari la centrul la care am fost acolo.

- Şi Ńi se pare interesant? Ai vrea să fii voluntar?

- Sincer mi se pare foarte tentant, pentru că ar putea avea multe avantaje.

- Ca de exemplu?

- Păi ai putea să.. ca.. acum.. de exemplu, ai o experienŃă în domeniu, în alt

domeniu, dar tot îl cauŃi pe (...) şi te ajută la angajare. (adolescentă, fost beneficiar)

Cabinetul şcolar de asistenţă psihopedagogică, deşi disponibil în multe dintre unităţile de învăţământ din municipiul Bacău, este un serviciu care nu beneficiază de o imagine pozitivă la nivelul adoles-cenţilor. Mare parte dintre adolescenţii intervievaţi au luat contact cu cabinetul din unitatea de învăţământ prin activităţi la clasă sau pentru că au fost invitaţi să vadă cabinetul de consiliere, şi, totuşi,

foarte puţini afirmă că ar merge din proprie iniţiativă să ceară sprijinul consilierului atunci când ar avea o problemă. Această atitudine rezervată este determinată de mai mulţi factori: riscul de a fi etichetat de colegi drept persoană cu probleme, neîncrederea că discuţia va rămâne confidenţială, neîncrederea în efectele pozitive ale unei discuţii cu consilierul. Şi specialiştii sunt conştienţi de aceste bariere.

148

- Da, numai că chiar dacă cineva din clasă avea nevoie de asta, „nu pot să

mă duc la psiholog, e ca şi cum te-ai duce la psihiatru, înseamnă că eşti

bolnav la cap”, dar nici la psihiatru nu te duci dacă eşti bolnav la cap.

- Asta era părerea colegilor tăi?

- Da. Eu nu pot spune că am vrut vreodată să mă duc, e vorba de ceilalŃi

colegi care chiar aveau nevoie şi unii din ei chiar s-au dus pentru că au fost

îndemnaŃi de doamna dirigintă că altfel nu s-ar fi dus. (adolescent, elev liceu)

- Şi la Centrul de Consiliere de la şcoală ce ai schimba?

- Probabil pe doamna psiholog...

- Aşa... Care ar trebui să fie cum.. ca să ai tu încredere şi să mergi acolo?

- Cam cum este doamna de aici.

- Adică poŃi să-mi spui câteva lucruri importante...

- Mai întâi să dovedească că merită să ai încredere în acea persoană...

După câte am auzit de la alŃi colegi, doamna de acolo cam ... a povestit

unele cazuri pe la alŃi domni profesori sau... depinde ... şi elevi. De asta n-

am avut încredere. (adolescent beneficiar servicii de consiliere)

Da, asta e, deşi eu consideram că aici elevii sunt destul de destupaŃi, cred

că din răutăŃi aşa, mai aud remarci pe aici când e cineva în anticamera: „Ce

faci măi, stai la cabinet, ai probleme?”. Cred că tot prin încurajarea elevilor

de a veni la cabinet. Eu merg în general la fiecare început de an şcolar să

mă promovez la clasele a IX-a nou intrate şi mai des să-i încurajez să vină la

cabinet pentru orice fel de problemă, pentru că ei vin uneori cu probleme

mai grave, să zic aşa, dar eu întotdeauna le spun că nu atunci când se

acutizează o problemă. Consilierul e acolo, şi pentru orice fel de discuŃie,

dacă ai neclarităŃi, stări de nelinişte, te preocupă ceva. Dar v-am spus sunt

şi relativ nouă în această unitate şi probabil şi diriginŃii până se obişnuiesc

cu imaginea şi elevii până se mai rulează puŃin. Am observat că faŃă de anul

trecut există un progres, ceea ce zic că e bine. (consilier)

Un alt tip de intervenţie foarte frecvent este reprezentat de campaniile de informare şi de prevenire a anumitor comportamente de risc. Cele mai multe intervenţii de acest tip sunt realizate de

organizaţiile neguvernamentale şi vizează teme precum educaţia pentru sănătate, educaţia sexuală, consumul de tutun, alcool sau droguri, dar sunt şi instituţii publice ce desfăşoară astfel de programe. Aici poate fi menţionat centrul de prevenire şi consiliere antidrog, dar şi inspectoratul şcolar. O observaţie generală legată de acest tip de intervenţie este aceea că ar trebui să utilizeze mijloace

149

cât mai atractive de comunicare. De asemenea, atât adolescenţii, cât şi specialiştii care lucrează în acest domeniu au menţionat faptul că ar fi mai eficiente sesiunile de informare realizate cu grupuri mici (în

cazul educaţiei sexuale, separat băieţi şi fete), astfel încât adolescenţii să aibă ocazia să pună întrebări fără a simţi presiunea clasei.

E o discuŃie pe muchie de cuŃit. E un pic de dezvoltare personală, e un pic

de informare, e un pic de consiliere, e un pic din toate. Dar, mergem şi ne

modulăm prezentarea în funcŃie de ce ne cere grupul. Deci, nu suntem ca

profesorul care vine pregătit, planul de lecŃie, îŃi faci proiectarea lecŃiei şi te

Ńii musai de ea. Nu. Deci, adaptăm. La clasele a VII-a şi a VIII-a, învăŃăm

efectiv cum să punem prezervativul, încercăm să-i sensibilizăm atât pe

băieŃi, cât şi pe fete vizavi de avort. … Sunt informaŃii pe care teoretic nu

trebuie să le primească. Practic, comportamentul lor o cere pentru că sunt

atât de vulnerabili şi atât de dispuşi să încerce încât se pun în pericol,

nemaispunând de cadrul legal pe care nu-l cunosc deloc deşi fac educaŃie

civică. (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

- Eu aş vrea ca să fie o doamnă aşa, ca dvs., să fie numai cu fetele şi

partea cu băieŃii nu mă interesează, să se ducă şi băieŃii cu cineva. Şi să ne

explice.

- Nu există aşa ceva.

- Şi asta e chestia, că nu se face la şcoală.

- Dvs., ca femeie, ne spuneŃi, ne-nvăŃaŃi, ne-ndrumaŃi. (Focus Grup adolescenţi)

De asemenea, aceste sesiuni de informare ar trebui să se desfăşoare într-o manieră continuă, aici fiind subliniat rolul important al opţionalelor de educaţie pentru sănătate care ar putea disemina informaţiile relevante la toţi elevii. Una din problemele semnalate în discuţia de grup cu specialiştii este aceea că nu există date publice

cu privire la numărul de clase ce urmează anual acest opţional, iar experienţele concrete ale specialiştilor arată că acesta este mai puţin organizat tocmai atunci când nevoia este mai mare: începând cu nivelul gimnazial şi continuând cu nivelul liceal.

Ne-am interesat ce şcoli din Bacău nu au educaŃie pentru sănătate, ne-am

uitat după acest opŃional, nu face nimeni. Am intrat pe orele de dirigenŃie

ca să nu modificăm structura orarelor şi am coborât vârsta, deci, intrăm la

clasa a V-a şi la a VI-a şi discutăm pur şi simplu cum îl percep pe Gigel, pe

colegul tău de bancă. Dacă apar modificări la nivelul corpului, care sunt

150

acestea. Discutăm separat cu fetele, separat cu băieŃii. (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

La nivelul municipiului Bacău, există, în cadrul spitalului judeţean, un centru de planificare familială, dar, aşa cum remarcau profesioniştii din domeniu, un astfel de serviciu este foarte puţin accesat de adolescenţii vizaţi de studiu. De asemenea, pentru informarea în domeniul sănătăţii există un serviciu dezvoltat în parteneriat public-privat - Centrul de Informare Pediatrică, în cadrul ambulatoriului de pediatrie. Acest serviciu este dezvoltat de Asociaţia Trust Orfelinat Ungureni cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău. Deşi gama de informaţii ce poate fi oferită în cadrul acestui centru de informare

este foarte largă, iar adolescenţii sunt informaţi în cadrul sesiunilor de informare realizate la şcoală/liceu despre existenţa acestui centru, accesarea rămâne foarte scăzută.

Într-adevăr, nu ştiu dacă e uşor accesibil pentru adolescenŃi acel centru de

planificare pentru că să spui ca şi adolescent că mergi la maternitate pare

cam ciudat şi poate că într-adevăr ar fi nevoie de un centru de informare

mai mult, care există, dacă stau bine şi mă gândesc. Există un centru de

informare pediatrică, de fapt e un program al asociaŃiei Trust Orfelinat

Ungureni, în spital la pediatrie, e uşor accesibil, e la intrare în partea

dreaptă, pot merge chiar şi cu astfel de probleme adolescenŃii să discute cu

psihologii şi cu asistenŃii sociali de acolo. (reprezentant instituţie publică)

- Noi spunem, „ne găsiŃi în ambulatoriul de specialitate în corpul C, la

pediatrie”. Din sutele de copii nu au venit nici măcar 2% să ne caute.

- De ce? E prea departe de ei sau?

- Nu. Serviciul este accesibil. Este în Spitalul JudeŃean. łine de educaŃie, pe

de o parte. E şi vârsta, că noi am coborât plafonul. Ei încă nu s-au expus,

încă se tem. (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

O instituţie ce a apărut atât în discuţiile cu adolescenţii, cât şi în discuţiile cu profesioniştii din domeniu, a fost Palatul Copiilor, care oferă servicii educative şi de dezvoltare a talentelor copiilor. Adolescenţii au apreciat pozitiv tipul de activităţi disponibile în cadrul acestei instituţii (sportive şi artistice), dar au considerat că această instituţie se adresează în primul rând copiilor cu vârste sub 14 ani.

151

- Mie mi-a plăcut şi Palatul Copiilor, am făcut câŃiva ani de desen acolo şi

am făcut şi la Şcoala Populară de Arte. Şi acolo a fost foarte frumos. Bine,

gardul era dărăpănat, nu conta. Mi-era cam frică să trec pe acolo.

- Şi acum mai e potrivit Palatul Copiilor pentru vârsta asta, pentru voi ca

adolescenŃi?

- N-am mai fost de 1 an pe acolo, am început şi liceul şi am avut şi

examenul de capacitate în clasa a VIII-a, m-am lăsat.

- Sunt mulŃi copii mici acolo.

- Deci e mai degrabă pentru copii mai mititei, nu pentru vârsta voastră. Dar

la Şcoala Populară de Arte?

- E şi pentru copii de vârsta noastră, dar costă prea mult. Necesită foarte

mulŃi bani. (Focus Grup adolescenţi)

Eu cred c-ar trebui ca-n fiecare liceu să se organizeze, adică, spre exemplu,

cum e la Palatul Copiilor aici-n Bacău, cum este canto, să aibă şi, zic aşa,

părerea mea, să aibă o secŃie de actorie, de teatru, de muzică, de karate,

de ceva, adică ceva educativ. Şi să se organizeze după ore, după ce

terminăm orele, chiar în liceu aici, să vină copilul, acel elev să practice.

(Focus Grup adolescenţi)

Serviciile sugerate a fi dezvoltate pentru adolescenţi vizează informarea, consilierea, dar şi activităţi de timp liber şi dezvoltare personală. Aşteptările adolescenţilor converg cu opiniile specialiştilor, accentul fiind pus pe activităţi artistice, sportive şi informaţii şi sfaturi practice oferite într-un cadru ce asigură confidenţialitatea intervenţiei.

Să aibă un cabinet, când am o problemă să mă duc să fac consiliere

individuală sau colectivă, de grup, să mi se facă un plan de iniŃiere

educaŃională, să înŃeleg ce vrea să-mi spună, să ştiu ce am de făcut în viaŃă

dacă cu ajutorul părinŃilor mei nu pot să iau anumite hotărâri. Cabinetul în

general şi prezenŃa dumneaei constantă. (adolescent, elev de liceu)

Conceptul de servicii prietenoase pentru adolescenţi este unul pe care specialiştii şi-l pot doar imagina, neavând un exemplu în municipiul Bacău. Caracteristicile unui astfel de serviciu sunt foarte strâns legate de personalul unui astfel de serviciu şi de conduita acestuia: acceptare, înţelegere, toleranţă. De asemenea, activităţile desfăşurate în cadrul serviciilor sociale ar trebui să fie adaptate intereselor şi nevoilor de dezvoltare ale adolescenţilor.

152

Cred că acuma fructific şi eu experienŃa tânărului, dar eu cred că ei într-

adevăr caută foarte mult acceptare, înŃelegere, nu? ToleranŃă... Nu ştiu...

sfaturi... dat şi un sfat. E cam greu, dar ne putem canaliza în aşa fel încât

să găsească singuri soluŃii la anumite probleme (reprezentant organizaţie neguvernamentală)

- Ce ar însemna pentru dvs. servicii prietenoase cu adolescenŃii?

- Cred că ar însemna foarte mult. Cred că ar trebui să fie cumva un alt

serviciu, un alt centru sau, dacă ar fi acesta, ar trebui să fie un centru mult

mai mare ca şi locaŃie, cu mult mai mult personal, cu tot felul de activităŃi.

Eu vă zic ce mi-aş dori. Nu ştiu, să avem şi servicii specifice de pictură, de

muzică … sau o clasă de calculatoare, poate. Un cabinet, încă un post sau

două de psiholog-logoped, mai ales psiholog cu care să se facă efectiv

consiliere. Adică, mai multă. Ar mai trebui încă un cabinet ca să facă

consiliere cu ei, să vadă ce probleme au, cum îi putem ajuta. (reprezentant serviciu public)

ConfidenŃialitatea contează foarte mult, mai ales la adolescenŃi pentru care

contează atât de mult dreptatea. Pentru ei dacă ai încălcat cuvântul dat e o

foarte mare problemă. Şi atunci cred că ar trebui ceva mai mult pe partea

asta medicală. Totodată nu ne gândim că toŃi adolescenŃii au probleme

medicale şi atunci cred că prima dată ar trebui să începem cu ceea ce am

spus eu încă de la început, cu centrele acelea pentru timpul liber de după

amiază, pentru valorificarea talentelor lor sau cumva cum mă gândesc eu la

voluntariat, descoperirea sau redescoperirea sinelui şi pentru a creşte şi a

se dezvolta armonios. (reprezentant instituţie publică)

Opiniile adolescenţilor vizează de asemenea, în primul rând personalul unor astfel de centre care ar trebui să fie tânăr, înţelegător, răbdător, dar şi cunoscător al domeniului în care activează („specialist”). Spaţiul trebuie să fie amenajat într-un mod atrăgător, aproape toţi adolescenţii

menţionând că ar trebui să fie un spaţiu frumos colorat. În ceea ce priveşte activităţile, aşa cum a fost menţionat anterior, ar trebui să fie activităţi artistice, sportive, dar şi distractive. Cu toate acestea, vor exista anumite reţineri în a accesa un astfel de serviciu, aşa încât o parte dintre adolescenţi ar prefera să meargă împreună cu prietenii.

Răbdători pentru că noi adolescenŃii suntem în general mai energici, mai

impulsivi, să înŃeleagă adolescentul – adolescentul modern, în 2014 – să-l

ajute, să fie de acord cu el, pentru că asta ne place nouă, să ni se dea

dreptate şi să nu zică „vai, voi sunteŃi o generaŃie mai nouă şi nu ştiŃi ce

înseamnă greutăŃile, perioada comunismului”, am mai auzit genul acesta de

153

afirmaŃie. (adolescent, fost beneficiar al serviciilor de recuperare) - În centru.

- Şi cum să arate spaŃiul ca să vă dea încredere şi să vă placă să mergeŃi

acolo?

- Să nu fie alb, o culoare plăcută.

- Şi oamenii de acolo cum ar trebui să fie?

- Calzi, optimişti, să zâmbească.

- Şi să te înŃeleagă, nu să te judece, să-Ńi propună căi de a trece peste.

- Să găsească soluŃii şi să vă spună că există soluŃii. Şi ce fel de activităŃi

ar trebui să se desfăşoare acolo astfel încât să nu vă simŃiŃi stresaŃi că

mergeŃi?

- Workshop-uri.

- Pe ce teme? Ce Ńi-ar plăcea să fie primul workshop?

- Eu am mari probleme cu timiditatea, sunt foarte timidă şi nesigură pe

mine. (adolescent, elev de liceu) - E important lucrul ăsta, ca persoana adultă cu care intri în contact să fie

mai tânără?

- Da, după părerea mea este mai important, deoarece ea cunoaşte cum e să

fii adolescent, ştie cum e să predea, cum să explice... Este o vârstă mai

apropiată. (adolescent, beneficiar servicii de consiliere)


Problematica serviciilor integrate a fost ridicată chiar de participanţii la discuţia de grup şi a dat naştere unei dezbateri foarte intense în care au fost susţinute atât avantajele, cât şi dezavantajele unei astfel de abordări. De altfel, şi înţelegerea conceptului de servicii integrate este diferită, de la servicii complementare oferite în cadrul unei singure unităţi, la servicii complementare care lucrează în parteneriat. Conceptul de servicii integrate pare să fie mai familiar şi mai bine asimilat în rândul profesioniştilor din domeniul terapiei adicţiilor.

Şi noi în sistemul de asistenŃă a consumatorilor de droguri vorbim foarte

mult de servicii integrate. E un lanŃ care ar trebui să funcŃioneze perfect

pentru ca persoana să poată să redevină un om pe picioarele lui, să facă ce

vrea cu viaŃa lui, nu-i impune nimeni altceva, dar pentru asta trebuie foarte

mult ajutat şi atunci ar trebui implicate mult mai multe instituŃii, nu doar noi

care suntem o verigă mică. (reprezentant instituţie publică) - Cred că se impune un centru de informare, consiliere şi orientare a

acestui segment de tineri. Care să subincludă chiar şi sărăcia şi cei care au

probleme cu adicŃiile...la nivelul acesta.

- Şi să includă şi o echipă de specialişti din mai multe domenii.

154

- Lucrate efectiv pe grupe, începând de la activităŃile cum procedează

doamna pe grupe, iar apoi să existe acea posibilitate individuală, dar să fie

activităŃi constante. La o lună, două. (Focus Grup - reprezentanţi

instituţionali)

Avantajul unei astfel de abordări ar fi coerenţa intervenţiilor oferite de specialiştii din domenii diferite care ar urmări acelaşi scop: siguranţa că adolescentul are acces şi beneficiază simultan de toate intervenţiile prioritare. Totuşi, o asemenea abordare trebuie gândită foarte bine, astfel încât să se asigure respectarea dreptului la intimitate, să fie creat un mediu care nu intimidează şi să fie respectate standardele privind confidenţialitatea.

Avantajele sunt că ai multitudinea de specialişti, ai echipa multidisciplinară

care poate într-adevăr să conlucreze, dar actul în sine pentru fiecare

beneficiar trebuie foarte sensibil gândit. Ai gravida, ea nu se poate arăta până

n-ai vorbit cu ea. Din exterior e foarte uşor de vorbit, dar ca persoană

vulnerabilă să stai în faŃa comisiei... (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

- Dacă faci o ciupercă, da, aduci pe toată lumea în acelaşi loc se

concentrează privirile. Şi la psihoterapeut... de regulă, cabinetul trebuie să

aibă două ieşiri. Sala de aşteptare în care intri fiind programat la ora…

fiindcă Ńine de un aspect individual. Cum asiguri tu confidenŃialitatea...?

- Prin calitatea profesioniştilor.

- Da, dar lucrurile trebuie să fie separate, ori, a pune o clădire şi pe clădirea

aia ai pus deja centru de consiliere...

- Dar, în acelaşi timp poate să fie şi un lucru benefic, se mai întâlnesc, mai

socializează şi informaŃia circulă.

- Serviciul trebuie foarte bine gândit astfel încât să nu lezezi pe nimeni.

Legea 213 te condiŃionează să oferi spaŃii de consiliere şi terapie conforme

cu normele respective. Eu nu pot să fac serviciu de psihoterapie. Pentru că

nu am spaŃiu. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) - În niciun caz toate în acelaşi loc pentru că noi românii suntem buni la

toate şi facem foarte mult, uneori foarte bune, de toate, dar făcând foarte

multe şi de toate, te risipeşti. Şi părerea mea e că ar trebui instituŃii sau

ONG-uri specializate care să dea mână cu mână, adică să existe

parteneriate între ele, să lucreze şi să nu existe o concurenŃă între astfel de

instituŃii sau ONG-uri. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Dincolo de aceste avantaje şi dezavantaje care ar trebui avute în vedere, dezvoltarea unor servicii integrate se va lovi de două bariere foarte concrete: cine îşi va asuma responsabilitatea înfiinţării şi

155

coordonării unui astfel de serviciu integrat şi dezvoltării unor relaţii de colaborare eficiente interinstituţional, respectiv, cine va asigura resursele necesare creării unor astfel de servicii.

- Vă daŃi seama că tot ce am spune noi de la masa asta e egal cu 0.

Teoretic se poate. Practic, Dumnezeu ştie. Când există o lege care impune,

automat se va face serviciul ăsta. Acuma depinde de concluziile dvs., ale

altora.

- Şi de susŃinere financiară. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) -Deci, resursa umană există, acum depinde... interesul de a colabora,

depinde cât mergi şi peste programul zilnic şi te plăteşte instituŃia...

[…]

- D-asta problema nu e dacă facem acest centru, de unde obŃinem finanŃare

că asta se rezolvă printr-un proiect european. Dar, problema e cine preia

acest centru. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)


Colaborarea şi coordonarea instituţională în ceea ce priveşte furnizarea de servicii către adolescenţi, recunoscute ca o necesitate pentru

intervenţii eficiente, depind de două condiţii importante: existenţa unei strategii în acest domeniu care să fie asumată de toţi actorii sociali şi existenţa unui nivel minim de cunoaştere a celorlalte servicii furnizate pe raza municipiului Bacău (cartografierea serviciilor reprezintă un bun demers, dar ar fi necesare şi întâlniri periodice între specialişti).

Ascultându-vă acum îmi dau seama că problema nu e la informare şi

prevenŃie pentru că e suficientă informare, dar nu se văd efectele. Ori că nu

există partea de intervenŃie care să meargă imediat după ...

- Nu se intervine, aici este problema. Noi nu avem o strategie. O planificare

a acestor servicii.

- Şi să existe şi o conlucrare. Un mic ONG nu poate să facă... (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) - Da, că şi parteneriatele rămân în birou, dar să ştim, să ne cunoaştem noi.

De exemplu, activitatea de astăzi este o şansă extraordinară. Nu ne

cunoaştem, Bacăul cât este de mic şi noi nu ştim fiecare ce servicii oferim.

(Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) - Poate ar fi util, da. Dar trebuie evaluată fiecare unitate privată şi publică

de servicii şi atunci văd şi eu ce ar lipsi.

- Necesitatea unei hărŃi a serviciilor pentru că nu există sau, bine, există,

156

dar nu se ştie de ea. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

La nivel local colaborarea în domeniul intervenţiilor pentru adolescenţi se realizează în parteneriate ce adună un număr mic de instituţii. Instituţiile publice ce sunt menţionate în cadrul acestor parteneriate sunt: DGASPC, Inspectoratul de Poliţie, Direcţia de Sănătate Publică,

Inspectoratul Şcolar, Direcţia pentru Sport şi Tineret, Consiliul Judeţean, SPAS etc. Practic, toate instituţiile publice relevante au susţinut/susţin cel puţin un tip de intervenţie. Atunci când se referă la coordonare la nivel local, cele mai multe opinii converg către DGASPC, care are cele mai multe responsabilităţi în ceea ce priveşte cele 5 grupuri ţintă, sau Consiliul Local. Abordarea problemei coordonării la nivel central determină acelaşi gen de dezbateri, participanţii la focus grup oscilând între trei ministere: Ministerul Muncii, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Tineretului şi Sportului.

III.2.5. Bucureşti43


Se consideră că abordarea adolescenţilor ca un grup ţintă al unor intervenţii sau programe trebuie să fie corelată cu politicile naţionale, dar şi cu strategiile locale. Utilizarea unei categorii ce nu se regăseşte în legislaţia actuală va ridica şi probleme în desemnarea unui sistem căruia să i se subscrie intervenţiile adresate acestui grup (protecţie socială/protecţia copilului, tineret, sănătate, educaţie).

Noi am vrea, de exemplu să avem pe categorii de, să lucrăm cu grupe de

vârstă, dar de exemplu el o să spună exact ce discutam, „ce fac, mai

inventez o categorie?”, o categorie înseamnă o nouă linie de buget. Şi-aici o

să conteze foarte mult de la administraŃie publică locală la administraŃie

publică locală, fiecare ce vrea să promoveze. Dacă Bucureştiul vrea să

meargă strict cu servicii pentru adolescenŃi, respectiv tineri sau o să vrea

să îi includă la protecŃia copilului, la tineret, la sănătate publică şi să ne

pliem. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

43 Alături de echipa de cercetare, la culegerea datelor calitative în municipiul Bucureşti a contribuit şi Elena Tudor, doctorand al Universităţii din Bucureşti.

157

Atunci când sunt analizate nevoile unor grupuri sociale pentru care urmează a fi create intervenţii, este important ca acestea să fie raportate la documente de strategie locală. Pentru Municipiul

Bucureşti, reprezentanţii instituţionali nu au putut numi o astfel de strategie locală adoptată de Consiliul General, deşi în 2011 s-a realizat o cercetare amplă şi o dezbatere în domeniul serviciilor sociale.

ToŃi spunem că avem strategii fără bugete. De acord, dar dacă n-ai nici

strategia aia pe baza căreia să ceri o finanŃare externă, pentru că-Ńi cer

nenumăraŃi finanŃatori să existe o strategie la nivel local, să existe o

planificare la nivel local, să existe legislaŃie la nivel local. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) - Cred că analiza, această analiză de nevoie, într-adevăr există şi-a fost

realizată exact în proiectul respectiv, cred că a fost acceptată la nivel de

DGASMB, însă urmarea firească era să se transpună într-o strategie şi-ntr-

un plan de acŃiune. Ei, şi-aici…

- De-aicea s-a rupt pentru că trebuia să vină bugetul care să sprijine

respectivul plan. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

O altă observaţie este că există o serie de nevoi primare ce sunt comune tuturor grupurilor de adolesceţi vulnerabili analizate în cadrul acestui studiu. În plus, sunt adolescenţi care au vulnerabilităţi multiple, iar o abordare pe grupuri vulnerabile distincte nu va oferi o imagine globală.

Atunci când vorbesc de sărăcie în Bucureşti, participanţii la focus grup se gândesc în primul rând la copiii afectaţi de sărăcie extremă, pentru care prioritare sunt nevoile de bază. O barieră importantă în accesarea serviciilor publice care pot răspunde acestor nevoi o reprezintă lipsa actelor de identitate.

Nevoile de bază [...] Deci hrană şi adăpost, aceste prime nevoi. După care

vin şi nevoile de, în termeni de valorizare şi aşa mai departe, de educaŃie,

de perspectivă, de educaŃie, mă rog, de socializare sau resocializare, de

educaŃie sexuală. Dar primele nevoi sunt acelea de bază, la care trebuie

răspuns, pentru ăla care e pe stradă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

158

R: La sărăcie extremă e adăpostul, hrana şi sănătatea de bază. Adică să fie

funcŃionali.

R: Sănătate şi social.

R: Da, şi social.

R: Din păcate, ca să accesezi sănătatea, e nevoie de partea socială.

R: Corect, corect.

R: Da.

R: Pe partea de acte de identitate, acolo e problema extraordinară pentru că

fără acte de identitate nu pot avea acces la nici un drept, de fapt.

R: Exact. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Astfel de bariere au fost menţionate şi din experienţa implementării unor proiecte adresate romilor, unde lipsa actelor de identitate sau problemele cu datele de identificare din aceste documente au limitat accesul persoanelor de etnie romă la anumite servicii.

În ceea ce priveşte adolescenţii cu dizabilităţi, o primă observaţie a fost aceea că sistemul aşa cum este gândit în prezent se concen-trează pe nevoile copiilor de vârstă mică. Odată ajunşi la vârsta adolescenţei, nevoile copiilor cu dizabilităţi devin mai complexe, dar sistemul de protecţie sau sistemul de educaţie nu au ce să le ofere.

Nevoile cele mai stringente ar fi legate de integrarea în sistemul de învăţământ, în activităţi ocupaţionale, consiliere pentru înţelegerea schimbărilor fizice şi gestionarea dezvoltării sexuale.

Trebuie ateliere protejate, că termină opt clase într-o şcoală specială şi-apoi

nu mai ştii ce să faci cu el. […] Şi-s copii care, să zic că au, cât sunt copii

mai au parte de centre de intervenŃie. În momentul în care devin

adolescenŃi chiar devin ai nimănui, fie în şcoli speciale, fie în şcoli de masă

integraŃi cât de cât. Pe de altă parte, sunt mulŃi care au handicap mediu sau

accentuat şi care pot fi integraŃi într-o, nu ştiu, într-o activitate. Calificările

pe care le obŃin de la şcolile profesionale sunt… rupte parcă de realitate.

Pentru că în momentul în care sunt orientaŃi şcolar se Ńine cont strict de

specialităŃile pe care le are şcoala respectivă şi nu de nevoile tânărului sau

nevoile adolescentului.

R: Şi potenŃialul…

R: De abilităŃi…

R: De abilităŃi, exact.

R: Şi pe de altă parte vorbim şi de copiii care, de adolescenŃii care pot

foarte bine fi integraŃi în şcoala de masă şi acest lucru nu se-ntâmplă sau în

momentul în care sunt integraŃi, lipseşte un suport pentru profesorul

159

respectiv.[…]

Dar clar este că tinerii cu dizabilităŃi, din discuŃiile, interviurile pe care noi

le-am făcut cu ONG-uri care lucrează cu tineri cu dizabilităŃi, arată că, pe de

o parte personalul instituŃiilor, pe de altă parte părinŃii, nu se gândesc prea

mult la această dimensiune a vieŃii tinerilor cu dizabilităŃi. Deci sunt cumva

desexualizaŃi, nu… pentru ei, aceste nevoi pare că nu ar exista, deşi apar

probleme, probleme comportamentale evidente din această sferă. (Focus-group reprezentanţi instituţionali)


Serviciile existente în prezent la nivelul municipiului Bucureşti nu vizează în mod special adolescenţii, grupa de vârstă 14-18 ani. Există serviciile sistemului de protecţie a copilului la care au acces şi adolescenţii, dar servicii care să abordeze nevoile specifice nu au fost identificate în discuţiile cu reprezentanţii instituţionali.

- Inexistente, mai bine…

- Adică referindu-ne specific pentru adolescenŃi, pentru categorie de vârstă

nu văd care ar fi serviciile specifice adresate lor.

- Ele sunt adresate…

- Adică sunt insuficiente la nivel de copil şi de copil-adolescent…

[…]

Spuneam de, cumva am identificat o perioadă între 14 şi 18 ani, unde

serviciile sunt: fie încă-l mai Ńii în copilărie şi vii cu activităŃi care Ńin de

înainte de 14 ani, îl laşi să mai crească şi-atunci începi să-l tratezi ca un

adult, adică în momentul în care se apropie de vârsta de 18 ani. Dar

specific pentru problemele pe care copilul le-ar întâlni în perioada

adolescenŃei nu există pentru că, de fapt, există serviciile de protecŃia

copilului la stat, care cumva sunt exact cum spunea doamna, atât de

diverse încât tre’ să se ocupe de tot şi din diferite ONG-uri care de fapt în

momentul de faŃă susŃin mai mult sau mai puŃin zona de servicii sociale, cel

puŃin în Bucureşti. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Mergând mai departe, specialiştii au remarcat faptul că la nivelul municipiului Bucureşti nu există date publice cu privire la serviciile

sociale şi de sănătate care ar fi foarte utile în procesul de referire a beneficiarilor. Furnizorii de servicii au o cunoaştere limitată a celorlalţi actori ce lucrează în domeniul social, cauzată în principal de lipsa unei cooperări în reţea.

160

- Da. Ştim că există un catalog al furnizorilor de servicii sociale… private…

- Da, eu sincer, eu recunosc, nu m-am uitat niciodată, nu e primul lucru

care-mi vine-n cap. Că primul lucru atunci când vrei să faci referirea te

gândeşti, „ok, din lista mea de…”

- Mentală.

- … mentală de furnizori…

- Problema e că, cel puŃin în ONG-uri şi cred că şi în serviciile publice,

subfinanŃarea cronică în care se trăieşte face că lipsa, adică personalul este

sub numerar şi implicit capacitatea administrativă este sub-numerară. De

aceea nu există o colaborare în reŃea şi n-ai cum să te cunoşti, n-ai cum.


Serviciile publice de sănătate care ar răspunde nevoilor primare ale adolescenţilor (indiferent de grupul vulnerabil căruia aparţin) sunt percepute a fi greu accesibile populaţiei în general. În dezvoltarea unor servicii de sănătate şi chiar sociale pentru adolescenţii care nu au sprijinul familiei (adolescenţi cu comportamente de risc, copii ai

străzii, adolescenţi ce şi-au început viaţa sexuală), specialiştii se confruntă cu probleme legislative ce au drept consecinţă neasistarea adolescenţilor care au într-adevăr nevoie.

Dacă ar fi să răstorn un pic, eu m-aş gândi, că asta e zona noastră şi

apropo de ce ne lovim noi, exista o discuŃie mai veche şi anume faptul că

noi nu prea avem legislaŃie de intervenŃie cu copiii. Adică până-n 18 ani, cel

puŃin cu tipul de servicii pe care noi şi colegii le furnizăm, noi nu avem un

cadru legal prin care putem să ajungem la categoria aceasta, pentru că în

lege spune că trebuie să ai consimŃământul părintelui sau tutorelui. De cele

mai multe ori, copiii care au tipul ăsta de comportamente, dacă ajungi la ei,

şi-ajungi foarte greu, nu vin cu părintele să recunoască că au o astfel de

problemă şi-mpreună să găsească o soluŃie. Şi-atunci tu nici măcar nu poŃi

să-l atragi pe el în sistem, în sistemul tău de servicii, ca să poŃi dup-aia să

contactezi părintele. Şi-atunci eşti într-un cerc, într-un vid, de fapt, din

punctul ăsta de vedere. Deci, nu avem nici măcar la nivel de legislaŃie

secundară […] Pentru că, copilul, inclusiv adolescentul, nu e persoană de

drept. Practic, nu poate, nu-şi poate asuma decizii care-l privesc, legal. Nici

măcar cea de internare, pentru orice chestie trebuie să fie părintele, până la

18 ani, trebuie să fie părintele care să-şi asume lucrul ăsta. Şi după mine, în

sensul ăsta legislaŃia ar trebui să fie schimbată. E clar că un copil care fură,

de exemplu, nu va avea o relaŃie bună cu familia. Sau un copil în stradă e

ajuns în stradă pentru că relaŃia cu familia e varză. Sau copilul care se

161

droghează. Copilul adolescent vorbim. Deci aici legislaŃia ar trebui, ar trebui

modificată şi accesul la servicii facilitat […]

Vorbim de schimbul de seringi. De exemplu, cei de la stat cer CNP-urile

persoanelor care fac, deci beneficiarului. Problema e că drogul e o

substanŃă ilegală.

- Şi atunci tu eşti într-o situaŃie de a livra către instituŃii publice o bază de

identitate de infractori potenŃiali care pot fi penalizabili. Atunci tu, făcând,

cerându-le CNP-ul beneficiarilor, îŃi pui în risc relaŃia care o ai cu ei şi-Ńi pui

în risc şi faptul că poate ei vor refuza şi nu se vor mai adresa Ńie. Şi vor

rămâne în risc şi vor face Sida, hepatita C, da? Deci problema este de a

face lucrurile adaptate realităŃii şi nu fixate în nişte cadre…

- Birocratice. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

De exemplu, din discuţia cu o tânără beneficiară a serviciilor centrului de planificare familială a reieşit o serie de obstacole în accesarea serviciilor medicale de către adolescente în situaţii de risc: lipsa unui părinte care să consimtă la actul medical, lipsa actelor de identitate, dar şi bariere la nivel personal – lipsa de conştientizare a riscurilor

asociate întreruperilor de sarcină repetate. Prezentăm în continuare câteva aspecte relevante din această discuţie44. Tânăra, acum având 19 ani, a venit prima dată la centru la vârsta de 14 ani, când a rămas însărcinată. A încercat mai întâi la alte spitale (a menţionat trei, patru spitale, incluzând secţiile de urgenţe ale acestora) care au refuzat să-i facă întrerupere de sarcină, deoarece nu era însoţită de un părinte, ci doar de bunică. Tânăra locuia cu bunica şi nu avea acte de identitate („ştiŃi cum e, e mai greu pentru noi, romii, nu avem buletin, nu avem

bani, îmi ziceau să vin cu un părinte, eu nu aveam nici unul, am luat-

o pe bunica, săraca, avea şi piciorul de nu putea să meargă”). În cele

din urmă, medicul de familie a îndrumat-o către centru (unde a avut nevoie numai de buletin), unde i s-a făcut chiuretajul. După intervenţie, i s-a acordat consiliere psihologică – o discuţie cu

psihologul centrului – şi i s-a povestit despre contracepţie, a început să facă injecţii o dată la trei luni şi i se potriveau. În ceea ce priveşte informarea cu privire la existenţa centrului, nu crede că este ceva ce le-ar putea determina pe tinere (se referea la tinerele „din cartier”) să meargă la centru, chiar dacă ştiu de el. Din cele povestite, a vorbit

44 În această situaţie, înregistrarea discuţiei nu a fost permisă de către respondent.

162

cu unele fete despre asta, dar „nu le interesează pe ele, îşi găsesc

unul, au impresia că pe ce băiat au pus mâna şi nu le pasă că ajung

la chiuretaj dup-aia”. Astfel, chiar dacă sunt informate, nu vor să

vină aici – deşi centrul este „la zece minute de cartier” – nu le pasă

de lucrurile astea. Cu privire la tinerele care vin la centru pentru un chiuretaj, după care nu urmează tratamentul cu anticoncepţionale şi revin tot pentru chiuretaj, spune că „se iau cu altele, li se pare mai

uşor să facă un chiuretaj şi gata”.

De la o altă tânără beneficiară45 a serviciilor centrului de planificare familială aflăm faptul că acest gen de servicii nu sunt accesate din cauza lipsei de informaţie, dar şi de educaţie sexuală. În ceea ce o priveşte, aceasta spunea că ştie despre metodele contraceptive de pe internet, dar că i se pare „bine” că a fost adusă de mama ei la

centru. Crede că tinerele ar putea afla de existenţa centrului şi a metodelor contraceptive prin pliante împărţite în şcoală şi prin organizarea unor „ore cu fetele”, în care să li se explice diverse

aspecte legate de viaţa sexuală şi să fie îndrumate. Despre cele care ştiu deja despre metodele contraceptive şi despre centrele de planificare spune că manifestă reticenţă în a accesa serviciile acestora. „Le e ruşine să meargă la ginecolog, nu înŃeleg că nu se

întâmplă nimic aici rău şi că e pentru binele lor”.

Dacă ne referim la caracteristicile unei intervenţii destinate adolescenţilor atunci, în opinia respondenţilor, aceasta ar trebui să fie continuă, să prezinte un „caracter integrat” şi adaptabilitate. Prevenirea anumitor situaţii de risc se poate face într-un mod eficient pentru acest grup doar dacă se depăşeşte procesul clasic de informare „adult-adolescent”.

Ar fi bine dacă am putea oferi… acuma, cred că noi gândim în, sau eu, cel

puŃin, gândesc în pachete de servicii că aşa te gândeşti pe proiecte, dar

cred că ar fi bine să existe şi locuri concentrate, nu ştiu, one stop shop,

adică aici găseşti mai multe tipuri de informaŃii, de la cele generale pentru,

nu ştiu, unde găsesc un cabinet de ginecologie pentru o adolescentă care

poate nu vrea să se ducă cumva mai, dar ar vrea să se ducă la un

45 Idem

163

ginecolog, până la, efectiv, servicii propriu-zise de tipul consiliere, orientare

şi aşa mai departe. Deci, cred că un loc în care cumva să le integrăm şi să

aibă o paletă mai largă de servicii. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Eu aş mai spune şi intervenŃii de lungă durată pentru că prin acest sistem

de finanŃare prin proiecte, continuitatea serviciilor nu există. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Încercând, pentru că prevenirea până la urmă se face prin metode, prin

astfel de metode încât copilul, adolescentul, tânărul să nu-şi dea seama că

se aplică pe el, da? Anumite metode, încât să-şi modifice atitudinea şi

comportamentul, trebuie să dobândească informaŃiile alea într-o manieră

prietenoasă şi atractivă pentru el, pentru că altfel nu e interesat şi evident

că nu o să rămână cu nimic. Dacă vine adultul în faŃa clasei şi povesteşte

despre cum e bine sau nu e bine să faceŃi sex şi cum şi în ce fel, n-are nici

un rezultat. Stă de vorbă cu unii de vârstă apropiată de a lui şi vorbesc ei

acolo şi se distrează împreună, e altfel. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Prevenirea anumitor comportamente se face prin ocuparea timpului liber,

prin creşterea stimei de sine, prin aia, prin aia, prin aialaltă, care sunt altfel

de modalităŃi, sunt un fel de servicii de sprijin. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Un serviciu destinat adolescenţilor ar trebui să fie foarte aproape de aceştia, să ofere în principal activităţi de petrecere a timpului liber şi consiliere şi orientare către servicii specializate.

Poate-ar fi bun ca serviciu la, nu ştiu, undeva foarte aproape de tine şi să

funcŃioneze într-un fel ca o, să fie ca un fel de filtru. Acolo să vină adolescenŃii,

să-şi petreacă timp, nu ştiu sub ce formă, şi de-acolo să vadă care sunt nevoile

şi să fie îndrumaŃi… (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Din experienţa specialiştilor, există domenii neacoperite de servicii: asistenţa şi tratamentul adolescenţilor cu comportamente de risc, servicii de sănătatea reproducerii adecvate adolescenţilor, servicii de

zi, de recuperare, ateliere protejate pentru adolescenţii cu dizabilităţi, centre de tip respiro.


Intervenţiile integrate pleacă de la înţelegerea beneficiarului în totalitatea lui, cu toate nevoile sale, presupunând încercarea de a răspunde acestor nevoi. Există exemple de programe care au o astfel

164

de viziune integrată a beneficiarilor (în special cei care lucrează cu copii din medii defavorizate) şi care oferă mai multe tipuri de intervenţie.

La copiii străzii noi am încercat să facem un fel de servicii integrate, adică

avem intervenŃie stradală, avem centru de zi, educaŃie non-formală,

educaŃie formală pentru centru educaŃional, într-o şcoală publică care făcea

„a doua şansă” şi, în final, rezidenŃialul. Acum nu mai avem rezidenŃialul

pentru că nu mai avem bani. Adică acum, de o bucată de vreme.

Avantajele sunt pentru că poŃi să adresezi copilul, poŃi să ai intervenŃie pe

termen lung, o intervenŃie sustenabilă şi să propui diverse oferte, tu trebuie

să faci o ofertă mai bună decât a străzii. Strada are libertate, are consum

de droguri, are capacitatea copilului de-a se gestiona, să câştige bani etc.

Oferta ta trebuie să facă loc copilului să-i fie bine. Să-i facă plăcere. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Un serviciu integrat nu este fezabil, din perspectiva profesioniştilor, dacă-şi propune să adune în aceeaşi unitate o varietate prea mare de

specialişti. Un serviciu integrat eficient ar putea oferi intervenţie primară, ar trebui să acţioneze ca „un filtru” şi să redirecţioneze adolescenţii către alte servicii care îndeplinesc anumite cerinţe (servicii prietenoase pentru adolescenţi), şi toate aceste servicii ar trebui să funcţioneze în reţea.

R: Poate-ar fi bun ca serviciu la, nu ştiu, undeva foarte aproape de tine şi

să funcŃioneze într-un fel ca o, să fie ca un fel de filtru. Acolo să vină

adolescenŃii, să-şi petreacă timp, nu ştiu sub ce formă, şi de-acolo să vadă

care sunt nevoile şi să fie îndrumaŃi…

R: Un centru de resurse. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Pentru că degeaba mă duc eu, nu ştiu, dau un exemplu banal, mă duc şi îl

învăŃ despre contracepŃie şi-i spun „uite, poŃi utiliza serviciile astea”, dacă

el se duce la un cabinet şi medicul respectiv îl tratează, nu ştiu, ca şi cum,

„a, dar ce-Ńi trebuie sex?” sau nu ştiu. Da? Deci trebuie să, dacă vreau să-

mi ating obiectivul, să am capacitatea să-i ofer tânărului şi specialiştii care

intervin să colaboreze între ei. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali) Ar fi bine dacă am putea oferi… acuma, cred că noi gândim în, sau eu, cel

puŃin, gândesc în pachete de servicii că aşa te gândeşti pe proiecte, dar

cred că ar fi bine să existe şi locuri concentrate, nu ştiu, „one stop shop”,

adică aici găseşti mai multe tipuri de informaŃii, de la cele generale pentru,

nu ştiu, unde găsesc un cabinet de ginecologie pentru o adolescentă care

poate nu vrea să se ducă cumva mai, dar ar vrea să se ducă la un

ginecolog, până la, efectiv, servicii propriu-zise de tipul consiliere, orientare

165

şi aşa mai departe. Deci, cred că un loc în care cumva să le integrăm şi să

aibă o paletă mai largă de servicii.

R: Să aibă acces la o gamă mai largă de servicii.

R: Să le integrăm un pic.

R: Eu aş mai spune şi intervenŃii de lungă durată pentru că prin acest

sistem de finanŃare prin proiecte, continuitatea serviciilor nu există. (Focus-

group reprezentanŃi instituŃionali)

Un model al unui astfel de serviciu existent în Finlanda a fost prezentat de unul dintre participanţi. Chiar dacă un astfel de centru ar necesita resurse estimate a fi mult prea mari pentru nivelul României, sunt câteva elemente care ar putea fi utilizate într-un serviciu destinat adolescenţilor: adolescenţii participă la planificarea intervenţiilor, inclusiv în termeni de bugetare, iar activităţile pornesc

de la ceea ce le place adolescenţilor, nu de la ceea ce cred adulţii că ar trebui să le placă.

Am văzut de curând un model de bună practică din Finlanda, bineînŃeles,

vorbim de science-fiction pentru România, care au dezvoltate centre de zi.

Dar pentru toŃi tinerii, nu pentru tineri dezavantajaŃi, pentru toŃi tinerii. … şi

răspund nevoilor primare, şi anume de socializare, de interacŃiune cu

oamenii. Şi mergând acolo că nu ai ce face acasă sau că vrei să

interacŃionezi cu oamenii, te duci şi eşti acolo. Şi-acolo ai acces şi la un om

cu care vorbeşti şi poŃi să-i spui, îl întrebi pe acel om „unde mă duc dacă

am problema asta?” [...]

R: Palatul Copiilor nu atinge nici măcar aşa, unghia la ce este acolo. Au

bibliotecă, au jocuri pe calculator, pentru că ei consideră că majoritatea

tinerilor care se joacă pe calculator se izolează. Şi venind într-o sală unde se

joacă, chiar dacă se joacă jocuri pe calculator, împreună socializează [...]

R: Da, asta zic, adică folosesc metode pe care le iau de la tineri şi le

implementează. Şi sunt împărŃiŃi pe sectoare şi regiuni, iar în foarte multe

regiuni au început să implementeze, tinerii au bugetul ăsta, li se zice „ăsta e

bugetul, ce vreŃi să cheltuim anul ăsta?”

R: Bugetare participativă. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)


Colaborarea interinstituţională este indicată ca un punct slab al

intervenţiilor actuale, deoarece insuficienta cunoaştere a celorlalţi furnizori poate conduce la duplicarea eforturilor şi împiedică

166

furnizarea serviciilor într-o manieră integrată.

Faptul că nu se colaborează între furnizorii de servicii face că pot să fie

acelaşi tip de serviciu oferit de cinci furnizori în acelaşi teritoriu. Nu e cazul,

pentru că, de fapt, nu e, dar potenŃial poate să…[…]

- Problema e că se pot furniza, adică de exemplu, eu nu ştiam de doamna

de la [...] am aflat astăzi. Putem să nu ştim de noi, adică mie asta mi se

pare… problematic. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Colaborările actuale sunt caracterizate de specialişti ca depinzând de proiect sau de persoane, fapt ce nu conferă o stabilitate şi memorie instituţională. Cadrul legislativ greoi şi instabil îngreunează şi mai mult colaborările interinstituţionale.

Şi noi cu DGASPC sector 1, cu şcoala 95 că au „A doua şansă” şi-avem un

centru educaŃional, cu ARAS-ul pe care-i rugăm să vină cu ambulanŃa să le

facă testări de HIV şi aşa, testări rapide. Deci lucrăm. Da, sunt, dar care

pot mâine să nu mai fie, nu pot să spun că… şi care depind foarte mult de

persoane, şi nu de instituŃii…

Pentru integrare socială trebuiesc fonduri, cum v-am mai spus. Deci trăim

în, suntem într-un sistem, într-un război al hârtiilor. ToŃi dăm de la o

instituŃie la alta, aruncăm oaia neagră în partea cealaltă, când e să luăm un

document, mai intră în vigoare o ordonanŃă de urgenŃă ca să mai dea o

marjă de timp, să mai prelungească puŃin, să mai prelungească puŃin

treaba: de ce să rezolvăm noi acum, dar de ce să rezolvăm acum? Asta e

întrebarea. Zic, „a, lasă să dea şi instituŃia cutare un alt document”, dar

până-Ńi dă instituŃia cutare are nevoie de un fond legal, o bază legală. Şi ca

să elibereze documentul, stai, să fie în vigoare legea. Şi după… Nu, se

merge foarte, foarte greu. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

În termeni de evoluţie, participanţii la discuţia de grup au apreciat că

nivelul de colaborare şi de coordonare între instituţii a scăzut în ultimii ani, astfel încât direcţii de dezvoltare identificate cu ani în urmă în realizarea de servicii prietenoase pentru adolescenţi şi tineri au rămas doar la nivel de dezbatere.

Ştiu toată discuŃia cu „Youth friendly services” [servicii prietenoase pentru tineri - n.a.], care sună foarte bine şi frumos şi toată lumea menŃionează în

toate strategiile, apropo de strategii, dar, de fapt, noi, infrastructura de

servicii de sănătate şi nu numai…

R: Păi dar discutăm de servicii prietenoase pentru tineri de vreo 10 ani …

R: Asta zic.

167

R: Tot îi detaliem, tot ne gândim cum s-arate şi cum să fie… voila! Deci…

R: Şi noi nu facem educaŃie pentru sănătate…

I: Deci, care ar fi evoluŃia? Discutăm de 10 ani despre asta. Care ar fi

evoluŃia pe care o observaŃi de 10 ani?

R: Păi, acum, tocmai asta este, că, cel puŃin din punctul de vedere al

organizaŃiei pe care o reprezint, percepŃia noastră este că ne-am întors la

nivelul anilor 2000.

R: Da.

R: Deci, înseamnă că nu suntem singurii care credem acest lucru, aşa… ne-

am întors la nivelul anilor 2000 în care nu numai că nu ai pârghii, nu ai nici

oameni cu care să stai foarte mult de vorbă despre cum să creezi pârghiile

astea. Adică la nivelul anilor 2000 ne mai adunam, ne mai strângeam, mai

făceam un grup de advocacy, mai mergeam cu o scrisoare, „haide, domne,

stai să facem o masă rotundă, hai să ne… să rezolvăm probleme”.

R: Acuma este dificil şi de găsit persoana, persoane cu care să stai de

vorbă, reprezentanŃi ai instituŃiilor, pentru că probabil că este şi un efect al

descentralizării, dar mă îndoiesc, aşa… Fiecare îşi vede de bucăŃica lui. Şi

nu mai avem coerenŃă în… adică, coerenŃă, nu e coerenŃă, nu este

coordonare în programe. (Focus Grup - reprezentanţi instituţionali)

Asumarea rolului coordonator al unor intervenţii integrate pentru adolescenţi este percepută a fi responsabilitatea autorităţilor locale, mai precis a consiliilor locale. Pentru municipiul Bucureşti, această problemă devine mai complexă, deoarece ar necesita colaborarea între sectoare, astfel încât accesul la asemenea servicii să nu fie condiţionat de domiciliul înscris în actele de identitate.

III.2.6. Adecvarea serviciilor la nevoile adolescenŃilor Serviciile accesate de adolescenţii din cele 5 municipii analizate se adresează unor grupuri mai largi, în general acestea vizând fie copiii,

fie adulţii. Dată fiind această situaţie, analiza s-a concentrat asupra mijloacelor prin care serviciile se adaptează nevoilor adolescenţilor, prin activităţi distincte, prin proceduri de lucru adaptate, prin mecanisme de creştere a accesibilităţii serviciilor sau prin implicarea beneficiarilor.

168

Proceduri de lucru

În cadrul serviciilor vizitate, adaptarea cu gradul cel mai mare de formalizare a procedurilor de lucru în funcţie de vârsta beneficiarilor s-a identificat la nivelul centrelor maternale. În cazul adolescentelor însărcinate care nu beneficiază de sprijinul familiei sau care au nevoie de un ajutor specializat pentru adaptarea la rolul de mamă, centrele maternale pot răspunde acestor nevoi pentru o perioadă de timp

determinată. Centrele maternale sunt servicii de tip rezidenţial care se adresează cuplurilor mamă-copil şi gravidelor în ultimul trimestru de sarcină care se află în situaţii de risc de separare a copilului de familia sa. Legislaţia menţionează, printre beneficiarele acestor centre maternale, şi mamele minore, acestea încadrându-se în vârsta adolescenţei analizată în cadrul acestui studiu (14-18 ani). Aşa cum este precizat în Standardele minime obligatorii pentru centrul maternal (Ordinul nr. 101/2006), astfel de centre maternale pot fi înfiinţate pe probleme specifice, în funcţie de contextul local, inclusiv pentru gravide şi mame cu vârsta sub 18 ani.

Procedurile de lucru cu mamele adolescente sunt distincte de la momentul admiterii (este necesară măsura de protecţie specială), pe

perioada intervenţiei (se elaborează plan individualizat de protecţie, necesită acompaniere în afara centrului, este necesară medierea relaţiei cu şcoala etc.) şi până la încetarea rezidenţei (pentru unele mame adolescente care nu pot fi reintegrate în familie este necesară adoptarea unei alte măsuri de protecţie specială). Lucrul cu adolescentele mame solicită mai mult efort şi abilităţi de comunicare şi negociere din partea personalului, deoarece au o capacitate mai redusă de a accepta şi respecta noul program de viaţă (libertate de mişcare mai redusă, dependenţa de programul copilului, respectarea regulamentului intern al centrului, etc).

Din interviurile realizate în cadrul acestui studiu reiese faptul că existenţa mamelor/gravidelor adulte şi minore în cadrul aceluiaşi

centru are avantaje atât pentru sistemul de protecţie, cât şi pentru beneficiare. Astfel, specialiştii intervievaţi au afirmat că numărul

169

adolescentelor care necesită asistenţă în centrul maternal variază de la an la an, de aceea o adaptare mai mare la nevoile acestora (de exemplu, cu personal suplimentar) nu este eficientă din punct de

vedere al utilizării resurselor. De asemenea, metodologia de lucru din aceste centre presupune colaborarea între mame şi personal pentru îngrijirea copiilor atunci când o parte din mame au activităţi în afara centrului (de exemplu, când o mamă elevă merge la şcoală, o altă mamă are grijă de copilul acesteia în orele în care este plecată), iar o pondere prea mare a mamelor-eleve ar necesita o suplimentare a personalului. În plus, relaţiile între mamele adolescente şi mamele adulte sunt percepute a fi benefice pentru adolescente care pot învăţa atât să-şi formeze o reţea socială de suport (prin comunicare,

negociere şi sprijin reciproc în centru), cât şi despre activităţile gospodăreşti. Dificultăţile în gestionarea unui astfel de serviciu în care beneficiarele sunt şi adolescente şi adulte derivă tocmai din adaptarea intervenţiei la nevoile adolescentelor, astfel că regulile şi responsabilităţile sunt diferite, fapt ce conduce uneori la relaţii conflictuale între beneficiare, dar şi la o încărcare mai mare cu responsabilităţi a personalului.

În ceea ce priveşte serviciile de zi (pentru copiii cu dizabilităţi, pentru copii în dificultate, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate), nu au fost identificate proceduri de lucru distincte pentru adolescenţii beneficiari. Se poate vorbi de adaptarea activităţilor în funcţie de nevoile beneficiarilor, iar în cazul adolescenţilor, apar în principal

teme specifice de informare sau consiliere (prevenirea consumului de droguri, educaţie sexuală, orientare în carieră). Un alt tip de adaptare la nevoile specifice vârstei îl reprezintă formarea de grupe de copii cu vârste apropiate, astfel încât activităţile de grup să fie cât mai adecvate fiecărei vârste şi să se creeze un mediu favorizant socializării. O parte dintre intervievaţi au menţionat faptul că adolescenţii beneficiari au nevoie să se simtă valorizaţi, utili, de aceea activităţile în care aceştia sprijină copii cu vârste mai mici pot fi eficiente în motivarea şi menţinerea interesului acestora faţă de activităţile desfăşurate.

170

Un aspect menţionat de mai mulţi specialişti atunci când s-au referit la intervenţiile de succes pentru adolescenţi a fost acela al duratei. O intervenţie de succes pentru adolescenţi vulnerabili înseamnă o

asistenţă acordată pe parcursul întregii perioade de vulnerabilitate, chiar dacă acest lucru poate însemna câţiva ani.

Pentru campaniile de informare în rândul adolescenţilor au fost

identificate diverse strategii de adaptare, considerate a fi eficiente, precum: discuţiile libere cu grupuri mici de adolescenţi, utilizarea unor materiale didactice mai puţin obişnuite precum mulajele, sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu menţinerea caracterului anonim (întrebările scrise pe foi nesemnate), încurajarea spiritului competitiv, dar şi al celui de echipă (concursuri pe echipe care îmbină sportul sau activităţile artistice şi informarea pe teme de interes).

Aşteptările privind intervenţiile pentru adolescenţi au relevat câteva caracteristici pe care specialiştii le-ar dori la serviciile sau programele create pentru acest grup: o abordare de jos în sus, de la cotidianul adolescentului către obiective ale intervenţiei (pornind de la activităţile care sunt atractive pentru adolescenţi să fie create

intervenţii care să urmărească fie informarea acestora, fie identificarea cazurilor în situaţii de risc şi referirea acestora către servicii specializate); ar fi necesare intervenţii de care adolescenţii să beneficieze în tot acest interval de vârstă şi care să urmărească informarea şi dezvoltarea personală; crearea unor spaţii unde adolescenţii pot fi creativi, astfel încât atenţia şi timpul lor liber să fie canalizate către activităţi benefice.

Noi avem nişte centrale termice dezafectate care nu arată prea plăcut în

oraş. Eu una, dacă aş putea fi acolo unde să am puterea să schimb nu

destinaŃia spaŃiilor ci imaginea lor, cred că le-aş da mână liberă tinerilor să

le coloreze cum vor ei şi să le schimbe în fiecare lună dacă vor. Chiar e un

proiect interesant, m-am gândit la asta şi poate o să-l punem în practică ca

şi alternativă pentru că degeaba venim cu alte idei ale noastre, poate

învechite, dacă pe ei nu-i interesează şi întotdeauna noi încercăm să pornim

de la tineri şi de la nevoile lor şi apoi să ajungem să ne construim proiectul

în funcŃie de nevoile lor. (reprezentant instituţie publică)

171

Accesibilitatea serviciilor pentru adolescenŃi

Campaniile de informare reprezintă una din intervenţiile cele mai accesibile adolescenţilor care sunt cuprinşi în învăţământul de masă, în special în învăţământul liceal. Totuşi, aceste campanii sunt derulate în funcţie de parteneriatele stabilite şi de resursele existente

(umane, financiare) pentru fiecare an. O altă problemă privind accesibilitatea acestor campanii de informare o reprezintă programul şcolar încărcat, astfel încât aceste sesiuni sunt de multe ori programate la finalul cursurilor, ceea ce reduce şansele ca elevii ce fac naveta să poată participa. Programul şcolar încărcat este o barieră nu numai în participarea la sesiuni de informare, dar şi pentru accesarea altor tipuri de servicii (recuperare, consiliere etc.) sau implicarea adolescenţilor în activităţi extraşcolare sau de voluntariat.

Disponibilitatea informaţiilor pe internet a scăzut interesul faţă de sesiunile de informare şi accesarea unor servicii, inclusiv servicii specializate, cum sunt cele de planificare familială. Adolescenţii care au participat la studiu au menţionat, ca principale surse de informare,

grupul de prieteni şi internetul. Deşi vorbim în acest ultim caz de un acces crescut la un volum foarte mare de informaţii, calitatea acestora este greu de estimat.

În termeni de cerere şi ofertă, serviciile pentru copiii cu dizabilităţi sunt cele unde cererea de servicii depăşeşte capacitatea instituţiilor de furnizare şi există liste de aşteptare. În acest caz ar fi necesară dezvoltarea de noi servicii, cât mai apropiate de comunităţi, eventual în parteneriat cu şcolile.

Dar, considerentul meu este că aceste servicii trebuie să fie cât mai

aproape de locul, mediul de viaŃă al familiei, al copilului respectiv, astfel

încât să nu fie utilizate resurse în exces. Prefer să meargă pe şcoala

integratoare, şcoala integratoare să aibă acolo un modul dotat bineînŃeles

cu specialişti care să nu facă nu ştiu câtă distanŃă, efort, timp. Este şcoală

integratoare, dezvoltă aceste servicii. (Focus Grup Iaşi)

Localizarea serviciilor este un aspect ce trebuie avut în vedere din două perspective: asigurarea accesului într-un timp şi cu un cost

172

rezonabil (existenţa mijloacelor de transport în comun, amplasarea acestor servicii în apropierea şcolilor sau cartierelor în care se regăsesc adolescenţi vulnerabili) şi asigurarea confidenţialităţii

(serviciile să fie amplasate în spaţii publice intens circulate, astfel încât adolescenţii să fie mai puţin vizibili atunci când accesează aceste servicii). Cele mai multe dintre serviciile vizitate aveau acces la mijloace de transport în comun sau erau amplasate în zone centrale. Unul dintre serviciile vizitate avea o amplasare periferică şi cu un acces redus la mijloace de transport în comun, acest fapt reflectându-se atât în satisfacţia beneficiarilor care şi-ar fi dorit un acces mai facil la spaţiile publice de referinţă ale oraşului, cât şi în resursele umane disponibile, respectiv pierderea voluntarilor odată cu schimbarea amplasamentului.

Din perspectiva adolescenţilor, zonele cele mai accesate sunt concentrate în jurul şcolii, locuinţei şi locurilor favorite de întâlnire cu

prietenii (parcuri, centre comerciale şi cluburi/baruri). Aceştia au menţionat că din cauza programului şcolar, în timpul săptămânii, au o mobilitate foarte scăzută. Această idee este în consonanţă cu opiniile specialiştilor intervievaţi care au subliniat, ca o barieră în accesarea serviciilor, programul şcolar încărcat. Cele mai multe servicii vizitate aveau un program fix, identic în fiecare zi (program de lucru specific instituţiilor publice). Totuşi, există şi adaptări la nevoile beneficiarilor. Cea mai frecventă este organizarea de activităţi în week-end, în principal activităţi care se desfăşoară în afara spaţiilor convenţionale.

Un model de adaptare a fost întâlnit în cadrul unui centru de zi unde activităţile se realizau după-amiaza, între orele 15.00-18.00, astfel încât să fie accesibil majorităţii beneficiarilor.

Actele necesare accesării serviciilor vizitate sunt percepute a fi în general uşor de obţinut şi implicând costuri minime sau chiar absenţa costurilor (atunci când acestea sunt suportate de furnizorul de servicii). Costuri pot apărea atunci când sunt necesare acte medicale pentru admitere, iar timpul necesar pentru obţinerea lor în sistemul public este mult mai mare în raport cu urgenţa problemei.

173

Din discuţiile cu specialiştii au rezultat şi o serie de bariere legislative în oferirea unor servicii specifice. Este cazul planificării familiale unde, conform legislaţiei în vigoare46, adolescenţii au dreptul să

decidă în privinţa vieţii lor reproductive începând cu vârsta de 16 ani. Totuşi, cazurile din ultimii ani arată că necesitatea utilizării unor metode contraceptive apare la vârste mult mai mici (chiar şi sub 14 ani). În astfel de situaţii în care o adolescentă cu vârsta sub 16 ani solicită o consultaţie de planificare familială, specialiştii se află în faţa unei dileme: fie îi acordă serviciile medicale plasându-se în afara cadrului legal (reducând astfel riscurile neutilizării unei forme de contracepţie), fie îi solicită adolescentei să se prezinte cu unul dintre părinţi care să-şi exprime consimţământul, acest fapt fiind echivalent

cu refuzarea accesului la serviciul medical, deoarece adolescenta nu doreşte să abordeze acest subiect cu părinţii. Cazuistica arată că accesul la servicii de sănătatea reproducerii pentru cei cu vârste sub 16 ani ar trebui reglementat în conformitate cu nevoile actuale ale adolescenţilor, astfel încât să fie reduse cazurile de sarcini nedorite şi de întreruperi de sarcină la acest interval de vârstă47. Legislaţia ar trebui să detalieze aspecte precum acordul pacientului şi necesitatea consimţământului părintelui pentru diverse tipuri de intervenţii (consultaţii, acordarea de tratament, manevre chirurgicale) ce privesc

sănătatea reproducerii, dar şi în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor în raport cu părinţii adolescentelor beneficiare.

Noi foarte mulŃi ani de zile am mers pe principiul confidenŃialităŃii care ne

ghidează şi este un principiu de bază al planificării familiale. Şi orice fată,

orice adolescentă ni se adresa, noi o asiguram de confidenŃialitatea datelor.

Datele care se înscriu în fişă nu ajung nicăieri: nici la şcoală, nici acasă la

familie, nici la medicul de familie. Suntem însă puşi aici într-o situaŃie

incertă. În momentul în care un părinte vine şi spune „fata mea, i-am găsit

pilule anticoncepŃionale şi-am înŃeles că le ridică gratuit de la

dumneavoastră, fata mea are, da, o anumită vârstă, trebuia să fiu

46 Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 650 47 Centrul de planificare familială vizitat a realizat o statistică a cazurilor luate în evidenţă în perioada 2008 – 2012, unul dintre rezultate arătând că 16% dintre adolescentele cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani şi-au început viaţa sexuală între 12 şi 15 ani, iar 46% dintre acestea au avut antecedente obstetricale (naşteri sau avorturi) în momentul deciziei de a utiliza o metodă contraceptivă şi de a se adresa centrului. Sursa: interviu specialist centru planificare familială

174

informată, trebuia să fiu de acord”, intrăm într-un conflict. Acuma, cu cele

care au mai mult de 16 ani, să zicem că suntem acoperiŃi de lege. Legea

spune clar, chiar dacă lumea nu ştie, că peste 16 ani au dreptul să decidă

singuri, da, în probleme de reproducere. Şi asta-nseamnă că poŃi să-i acorzi

metodă contraceptivă, în principiu ar însemna şi că poate să facă un

chiuretaj fără să ştie părinŃii. Ceea ce nu se-ntâmplă, la chiuretaj uterin la

cerere, obligatoriu fata trebuie să fie însoŃită de părinŃi dacă are sub 18 ani,

da? Deci lucrurile sunt, există o ambiguitate. Ce facem cu fetele sub 16 ani

care ni se adresează? Noi sigur că milităm pentru armonie în familie, pentru

comunicare în familie şi întotdeauna le învăŃăm pe adolescente să comunice

cu părinŃii, cu mamele, să le spună că şi-au început viaŃa sexuală, că sigur

vor înŃelege, e bine să ştie, dar lucrurile nu sunt aşa, nu stau aşa

întotdeauna. Pentru că există situaŃii în care mamele interzic categoric

metodele de contracepŃie, fetelor le e frică să discute despre problemele

astea şi atunci ele preferă să ni se adreseze direct nouă. Ce facem cu o

adolescentă de 15 ani care vine de la avort şi spune „am nevoie de pilulă

sau de metodă de contracepŃie”? PoŃi s-o refuzi? Să-i spun că nu se poate

decât în prezenŃa mamei? Şi să rişte ca după o lună, două, trei să vină iar la

un chiuretaj? Sau să-i acord serviciile de planificare familială şi să-mi asum

eu răspunderea? (specialist, centru de planificare familială)

Accesibilitatea serviciilor este puternic afectată şi de resursele disponibile (financiare, umane, de spaţiu, materiale etc.). Multe dintre serviciile vizitate funcţionau cu mai puţine resurse umane decât fuseseră planificate, din două motive: lipsa resurselor financiare pentru a angaja personalul necesar sau lipsa resurselor umane specializate în localitate. O altă problemă legată de resurse o reprezintă spaţiul adecvat activităţilor. O parte dintre serviciile vizitate aveau spaţii foarte restrânse comparativ cu volumul de

beneficiari şi gama de activităţi desfăşurate. Soluţiile cele mai frecvente au vizat diminuarea sau renunţarea la spaţiile pentru consiliere individuală în favoarea desfăşurării activităţilor de grup într-un spaţiu cuprinzător.

La nivelul adolescenţilor se regăsesc o serie de bariere ce reduc accesul la servicii: atitudinea rezervată în abordarea unor adulţi (specialişti) străini, timiditatea, teama de a nu fi judecaţi şi etichetaţi, incapacitatea de a conştientiza problemele cu care se confruntă.

175

Mecanisme de consultare şi implicare a beneficiarilor

Analiza serviciilor vizitate a urmărit să identifice mecanismele prin care echipele serviciilor consultă beneficiarii şi rolul pe care îl au opiniile beneficiarilor în planificarea şi desfăşurarea activităţilor. O primă observaţie legată de mecanismele de consultare este aceea că,

în cele mai multe situaţii, acestea erau informale, bazându-se pe discuţii şi opinii exprimate verbal, desfăşurate ad-hoc, nu la un interval de timp prestabilit. Prezentăm mai jos câteva tipuri de mecanisme de consultare identificate la nivelul serviciilor vizitate.

Consultarea părinŃilor – acest tip de consultare este specifică

serviciilor adresate copiilor cu dizabilităţi; echipa discută cu părinţii despre progresele copiilor, despre comportamentul manifestat acasă după anumite intervenţii şi direcţiile viitoare de intervenţie. În unele cazuri, se utilizează chestionare standardizate aplicate la un anumit interval de timp şi care se concentrează pe calitatea serviciilor oferite şi sugestii de îmbunătăţire a acestora.

Evaluarea nevoilor de informare şi a satisfacŃiei participanŃilor – este

specifică sesiunilor de informare şi se realizează în principal cu ajutorul unor chestionare standardizate aplicate la începutul şi/sau la finalul sesiunilor de informare. Răspunsurile date la chestionarul iniţial ajută la selectarea temelor de interes pentru fiecare grup şi concentrarea sesiunii pe aceste teme de interes, în timp ce chestionarul aplicat la finalul sesiunilor de informare are rol de

evaluare a întregului proiect/program de prevenire a unor situaţii de risc.

Condică de sugestii şi reclamaŃii – întâlnită în cadrul serviciilor

rezidenţiale şi cele medicale; este accesibilă beneficiarilor, dar utilizată sporadic.

Consultare pe bază de chestionare – realizată la intervale prestabilite

de timp (în funcţie de etapele intervenţiei sau în funcţie de o durată de timp relevantă pentru tipul intervenţiei); întâlnită, de asemenea, mai degrabă în cadrul serviciilor rezidenţiale, are rolul de a măsura

176

satisfacţia beneficiarilor faţă de intervenţiile primite şi de a identifica nevoile şi dorinţele acestora pe termen scurt.

Consultări verbale – deşi informală, această metodă este menţionată

cel mai frecvent de echipele serviciilor de zi, dar şi de cele din serviciile rezidenţiale, ca metodă de obţinere a feedback-ului din

partea beneficiarilor şi de implicare a acestora în planificarea activităţilor viitoare. De cele mai multe ori, aceste consultări verbale sunt ad-hoc, în funcţie de activităţile realizate sau ce urmează a fi planificate.

177

Concluzii Adolescenţii reprezintă un grup ce ar trebui abordat într-o manieră

particularizată de către serviciile sociale, medicale şi educaţionale, date fiind schimbările prin care aceştia trec şi presiunile la care sunt supuşi. Lipsa serviciilor care să se adreseze în mod specific acestui grup este determinată, pe de-o parte, de modul în care cadrul legal defineşte grupurile sociale (din punctul de vedere al serviciilor sociale avem distincţia copii-adulţi), dar şi de resursele financiare limitate, o utilizare eficientă a acestora însemnând stabilirea unui grup ţintă mai larg. De asemenea, adolescenţii reprezintă o categorie de beneficiari ce sunt mai greu de atras şi menţinut în cadrul unui serviciu pe

parcursul unei intervenţii complete, din cauza pierderii motivaţiei şi presiunii de a se angaja în activităţi ce aduc venituri.

În ultimii ani, domeniul serviciilor sociale s-a confruntat cu dificultăţi

financiare ce au condus la închiderea anumitor servicii sau reducerea tipurilor de activităţi. Această criză financiară a serviciilor sociale a afectat atât serviciile private (furnizate de organizaţiile neguverna-mentale), cât şi cele publice.

În cadrul cercetării calitative au fost identificate exemple de pro-grame care au o viziune integrată a beneficiarilor (în special cele care lucrează cu copiii din medii defavorizate) şi care oferă mai multe tipuri de intervenţie, această abordare fiind posibilă prin parteneriate sau intermedierea relaţiilor cu alte instituţii furnizoare de servicii complementare (medicale, educaţionale).

Şi în problematica adolescenţilor, abordarea integrată a vulnerabilită-ţilor multiple ale acestora este considerată a fi cea mai eficientă cale, dar nu există o înţelegere comună a modului în care ar trebui să fie organizat un serviciu integrat. Deşi existenţa unui game foarte variate de specialişti în cadrul unei singure unităţi pare a avea avantajele sale (siguranţa că adolescentul are acces şi beneficiază

178

simultan de toate intervenţiile prioritare, coerenţa intervenţiilor oferite de specialişti din domenii diferite care ar urmări acelaşi scop), o astfel de abordare este percepută a nu fi fezabilă. Un serviciu

integrat eficient este considerat mai degrabă unul care să acţioneze ca „un filtru” şi să redirecţioneze adolescenţii către alte servicii care îndeplinesc anumite cerinţe (servicii prietenoase pentru adolescenţi), şi toate aceste servicii ar trebui să funcţioneze în reţea. Principalele îngrijorări cu privire la acest gen de intervenţii sunt legate de modul de finanţare şi armonizarea procedurilor de lucru.

Din perspectiva profesioniştilor din domeniu, un serviciu prietenos pentru adolescenţi ar trebui să plece de la o foarte bună cunoaştere a adolescenţilor vizaţi (mai mult decât nevoile acestora, trebuie identificate şi activităţile care le fac plăcere şi care îi motivează), ar trebui să-şi adapteze intervenţiile la nevoile adolescenţilor, să-şi selecteze şi formeze personalul pentru a avea o atitudine pozitivă,

prietenoasă, relaxată, dar care poate impune şi limite şi reguli, să includă activităţi recreative sau distractive; să adopte mijloace de comunicare şi mesaje atractive pentru adolescenţi, să desfăşoare activităţi care valorizează talentele şi pasiunile adolescenţilor.

Adolescenţii definesc serviciile prietenoase în primul rând din perspectiva personalului care ar trebui să lucreze acolo, atributele care definesc portretul profesionistului cu care şi-ar dori să interacţioneze fiind legate de abilităţile de comunicare, de nivelul de încredere cu care acesta poate fi investit, dar şi de nivelul de cunoştinţe în domeniile care sunt de interes. În ceea ce priveşte activităţile ce ar trebui să se desfăşoare în cadrul unor servicii adresate adolescenţilor pentru a-i atrage, aceştia au menţionat activităţile sportive şi artistice.

Componenta de prevenire este foarte importantă, dar aşa cum menţionau specialiştii, nu este implementată într-o manieră coerentă,

coordonată şi susţinută. Campaniile de informare derulate în prezent sunt organizate mai degrabă într-o manieră ad-hoc, iar unele informaţii ajung să le fie prezentate adolescenţilor prea târziu, când deja au adoptat anumite comportamente de risc. În plus, informarea

179

este centrată foarte mult pe adolescenţi şi nu cuprinde actorii importanţi din viaţa adolescenţilor: părinţii, cadrele didactice, alţi actori din comunitate care ar putea să identifice primele semne ale

unor comportamente de risc şi să intervină. Aşa cum remarcau specialiştii, cele mai eficiente maniere de a preveni anumite compor-tamente ce îi aduc pe adolescenţi în situaţii de risc sunt ocuparea timpului liber cu activităţi care îi valorizează şi responsabilizează şi dezvoltarea personală care îi poate ajuta să ia decizii informate.

180

Recomandări UNICEF

UNICEF ar putea contribui la dezvoltarea unor servicii adresate adolescenţilor, în primul rând prin crearea unui model de serviciu care

să îndeplinească cele două criterii: abordare integrată şi un serviciu prietenos pentru adolescenţi. Reperele cele mai importante care ar trebui avute în vedere în crearea unui astfel de serviciu sunt:

- Încrederea este fundamentul ce trebuie construit pentru orice tip de intervenţie orientată către adolescenţi;

- Asigurarea unui personal tânăr, comunicativ, care să prezinte încredere şi respect pentru adolescenţi (din experienţa altor organizaţii, studenţii şi foşti beneficiari ai serviciilor pot fi implicaţi ca voluntari ce pot juca rolul de educatori de la egal

la egal şi modele pentru adolescenţi); - Desfăşurarea unor activităţi atractive pentru adolescenţi la a

căror alegere şi organizare să participe şi aceştia; - Parteneriate cu instituţii ce oferă servicii specializate (sociale,

medicale, educaţionale), eventual acompanierea adolescenţilor la aceste servicii specializate şi monitorizarea furnizării şi efectelor acelor servicii asupra adolescenţilor beneficiari.

De asemenea, aşa cum au subliniat şi specialiştii intervievaţi, ar fi necesară crearea unui cadru legal favorabil dezvoltării acestor servicii, următoarele direcţii constituind potenţiale obiective de lobby şi advocacy:

- Introducerea conceptului de adolescenţă în cadrul legislativ; - Definirea clară a condiţiilor de acces al adolescenţilor la

anumite servicii (medicale, sociale) fără consimţământul scris al părintelui;

- Definirea responsabilităţilor instituţiilor publice locale în ceea ce priveşte serviciile adresate adolescenţilor şi a modalităţilor

181

de colaborare şi coordonare în vederea asigurării unei intervenţii integrate;

- Introducerea acestei problematici în strategiile locale de dezvoltare.

AutorităŃi centrale

Autorităţile centrale trebuie să definească modalităţile de colaborare interinstituţională în furnizarea de servicii integrate adolescenţilor şi să stabilească roluri şi responsabilităţi prin acte normative. Un alt aspect important ce trebuie avut în vedere este cel al resurselor alocate şi al modului de gestionare interinstituţională a acestora.

Componenta de prevenire trebuie abordată cu prioritate, un rol important revenind sistemului educaţional care ar trebui să pună

accentul pe educaţia pentru sănătatea reproducerii de la vârste relevante pentru contextul actual şi într-o manieră coerentă şi continuă. În acest sens, ar trebui reconsiderat caracterul opţional al disciplinei „Educaţie pentru sănătate”. De asemenea, ar trebui creat un cadru de comunicare şi informare a adulţilor relevanţi din viaţa adolescenţilor: părinţi, cadre didactice.

Date fiind schimbările prin care trec adolescenţii, nevoile lor de integrare într-un grup, influenţele şi presiunile de adoptare a anumitor valori şi comportamente (de exemplu, fumatul sau consumul de etnobotanice etc.), ar trebui create alternative de petrecere a timpului liber (sportive, artistice, implicare în voluntariat), cât mai aproape de spaţiile frecventate de aceştia – şcoală, comunitatea din

care provin. Aceasta ar presupune, pe de-o parte, dezvoltarea unei infrastructuri, inclusiv în parteneriat public-privat, dar şi crearea unui timp liber în care adolescenţii să-şi dorească să participe la anumite activităţi, acest lucru presupunând reducerea încărcării programului şcolar.

182

AutorităŃi locale

La nivel local, problematica adolescenţilor vulnerabili ar trebui să fie inclusă în documentele de strategie (judeţeană, locală), cu priorităţi, obiective şi responsabilităţi bine stabilite.

În cele cinci localităţi analizate, serviciile adresate adolescenţilor trebuie dezvoltate, vizând cu prioritate prevenirea diverselor situaţii de risc (abandon şcolar, consum de substanţe psihoactive sau tutun, sarcini nedorite, delincvenţă).

Problematica dizabilităţii este una foarte complexă şi unde serviciile care fac trecerea de la copilărie la perioada adultă sunt foarte slab dezvoltate. În acest context, vorbim de servicii de recuperare, servicii

de zi cu accent pe socializare şi dezvoltarea unor abilităţi, servicii de suport educaţional.

Actualele servicii sociale/educaţionale/medicale se confruntă în unele

situaţii cu schimbări ale tipologiilor de beneficiari şi ale nevoilor acestora, ceea ce presupune o adaptare continuă a serviciilor specifice la această dinamică.

Prezentăm în continuare câteva priorităţi identificate la nivelul fiecărei localităţi:

Constanţa – riscurile cele mai frecvent întâlnite la adolescenţii din

Constanţa sunt cele de abandon şcolar, consum de droguri, excluziune socială a celor de etnie romă, neparticipare la piaţa muncii a celor care au anumite dizabilităţi.

Cluj – nevoia de informare pentru prevenirea consumului de droguri, terapie şi sprijin post-terapie pentru adolescenţii ce au consumat droguri, reducerea riscului de excluziune socială a adolescenţilor cu dizabilităţi, intervenţie integrată pentru adolescenţii din comunitatea Pata Rât.

Iaşi – dezvoltarea serviciilor adresate adolescenţilor cu dizabilităţi (servicii de recuperare, servicii de zi etc.) mai aproape de

183

comunităţile din care provin aceştia, terapie ocupaţională şi crearea de comunităţi terapeutice adecvate adolescenţilor ce au consumat substanţe psihoactive, acces la consiliere psihologică pentru

adolescenţii care nu beneficiază de sprijinul familiei, campanii de informare adresate familiei şi cadrelor didactice.

Bacău – educaţia şi consilierea pe probleme de sănătatea

reproducerii organizate pe baze permanente pentru reducerea riscurilor apariţiei sarcinilor nedorite, consiliere psihologică şi dezvoltare personală adresată adolescenţilor vulnerabili, dezvoltarea serviciilor pentru adolescenţii cu dizabilităţi.

Bucureşti – sunt necesare servicii care să răspundă nevoilor complexe ale adolescenţilor (integrarea în sistemul de învăţământ, în activităţi ocupaţionale, consiliere pentru înţelegerea schimbărilor fizice şi gestionarea dezvoltării sexuale), centre de tip respiro, asistenţa şi tratamentul adolescenţilor cu comportamente de risc, servicii de sănătatea reproducerii adecvate adolescenţilor.

184

Bibliografie Abraham, D. (coord.) et al. (2013). SituaŃia adolescenŃilor din România.

Raport Final. Bucureşti: UNICEF România.

Buzducea, D. (2013). Copii în alte situaţii de vulnerabilitate. În Preda, M. (coord.). et al. Analiza situaŃiei copilului din România. Bucureşti: Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti. (pg. 93-110).

Ivan, C., Rostas, I. (2013). Părăsirea timpurie a şcolii - cauze şi efecte.

Principalele rezultate, concluzii şi recomandări ale cercetării. (Disponibil: http://romaeducationfund.ro/wp-content/uploads/2015/01/Rezultate-concluzii-recomandari-ale-cercetarii_FIN1.pdf) [Accesat: 13.01.2014]

Pop, L. (coord.). (2002). DicŃionar de Politici Sociale. Bucureşti: Editura Expert.

Stanciu, M. (2013). Copiii cu dizabilităŃi. Raport septembrie 2013. Bucureşti: UNICEF România.

Stănculescu, M. S. (coord.), Marin, M., Popp, A. (2012). Copil în România.

O diagnoză multidimensională. Bucureşti: UNICEF România.

Stănescu, S. M. (coord.), Bojincă, M., Rădulescu, L., Alexandrescu, A., Ernu, S. (2013). Modele de întreprinderi sociale pentru tineri peste 18 ani

care părăsesc sistemul instituŃionalizat de protecŃie a copilului. Bucureşti: Editura Communication.

*** European Commission, Directorate-General for Employment, Social Affairs and Inclusion. (2012). Employment and Social Developments in

Europe 2011.

*** Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. (2012). Indicatori de incluziune socială calculaŃi de M.M.F.P.S. corespunzători perioadei 2003-2011. (Disponibil: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2012-10-31_Indicatori_incluziune_MMFPS_2003_LA_2011.pdf) [Accesat:

185

30.01.2014]

*** Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. (2013). Setul naŃional de indicatori de incluziune socială din anul 2012.

(Disponibil: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/28-08-2013Set_indic2012.pdf) [Accesat: 30.01.2014]

*** UNICEF. (2011). The State of the World’s Children 2011 –

Adolescence: An Age of Opportunity. (Disponibil: http://www.unicef.org/ sowc2011/pdfs/SOWC-2011-Main-Report_EN_02092011.pdf) [Accesat: 15.12.2013]

*** UNICEF. (2012). Progress for children: A report card on adolescents.

*** Ministerul Tineretului şi Sportului. (2013). Strategia NaŃională pentru

Tineret 2014-2020. (Disponibil: http://mts.ro/noutati/m-t-s-lanseaza-in-dezbatere-publica-strategia-nationala-pentru-tineret-2014-2020-2/) [Accesat: 14.12.2013]

*** Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 109 din 28 septembrie 1990.

*** Legea nr. 195/2001 – Legea voluntariatului (republicată), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 276 din 25 aprilie 2007.

*** Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 103 din 06.02.2002.

*** Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 193 din 21 martie 2002.

*** Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 250 din 15 aprilie 2002.

*** Ordonanţa nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 619 din 30 august 2003.

186

*** Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004.

*** Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 522 din 25 iulie 2011.

*** Hotărârea de Guvern nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 535 din 23 iunie 2005.

*** Ordinul nr. 383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 709 din 05 august 2005.

*** Ordinul nr. 101/2006 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru centrul maternal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 458 din 26 mai 2006.

*** Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 28 aprilie 2006.

*** Legea nr. 333/2006 privind înfiinţarea centrelor de informare şi consiliere pentru tineri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 629 din 20 iulie 2006.

*** Legea nr. 351/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Tineretului din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 643 din 26 iulie 2006.

*** Legea nr. 350/2006 - Legea Tinerilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 648 din 27 iulie 2006.

*** Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.1006 din 18 decembrie 2006.

187

*** Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 217 din 30 martie 2007.

*** Ordin nr. 1078 din 27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 550 din 05 august 2010.

*** Legea nr. 1/2011- Legea Educaţiei Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

*** Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 905, din 20 decembrie 2011.

*** Codul Muncii din 18/05/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 345 din 18 mai 2011.

*** Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 754 din 9 noiembrie 2012.

188

ANEXE

Tabelul 1. Lista serviciilor vizitate în cadrul cercetării calitative

Bucureşti Cluj-Napoca ConstanŃa Iaşi Bacău - Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică - Colegiul Naţional „Spiru Haret”

- Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie - Serviciul „Centru de zi pentru copii din familii în dificultate”

- Fundaţia Project Romanian Rescue - Serviciul „Centru de zi”

- Centru Diecezan Caritas - Programul Social Antidrog

- Asociaţia Creştină de Caritate, Misiune şi Ajutor „Betania” - Serviciul „Centrul multifuncţional”

- Centrul Naţional de Planificare Familială şi Contracepţie „Panait Sârbu”

- Asociaţia Preventis - Serviciul „Centru de prevenire şi consiliere antidrog”

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa - Serviciul „Adăpostul de zi şi de noapte pentru copii străzii”

- Organizaţia Salvaţi Copiii - Centrul Educaţional

- Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică -Colegiul Naţional „Gheorghe Vrânceanu”

- Organizaţia Umanitară Concordia - Serviciul pentru copii şi tineri în situaţii de risc Centrul Social „Sf. Lazăr”

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj - Serviciul de consiliere pentru părinţi şi copii, Compartiment prevenire sarcină nedorită

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa - Serviciul de intervenţie în situaţii de trafic, migraţie, repatrieri, exploatare şi asistenţă stradală

- Direcţia de Asistenţă Comunitară a Municipiului Iaşi -Centrul Rezidenţial pentru Mame şi Copii Aflaţi în Dificultate

-Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău - Serviciul „Centrul de intervenţie specializată în domeniul protecţiei familiei - Modulul Maternal”

- Asociaţia Hans Spalinger - Serviciul „Centrul de zi pentru copii cu dizabilităţi”

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa - Serviciul de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare şi violenţă în familie

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Centrul maternal „Maternus”

- Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Bacău - Serviciul „Centrul de zi pentru copilul cu nevoi speciale”

- Cabinet şcolar de asistenţă psihopedagogică - Colegiul Tehnic de Transporturi „Transilvania”

- Fundaţia Episcop Melchisedec - Serviciul de prevenire a consumului de droguri

189

Tabelul 2. DistribuŃia instituŃională a focus grupurilor

Focus Grup Bucureşti

Focus Grup Cluj-Napoca

Focus Grup ConstanŃa

Focus Grup Iaşi

Focus Grup Bacău

InstituŃii publice Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Direcţia de Sănătate Publică Agenţia Naţională pentru Romi - Biroul regional Nord-Vest Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi Direcţia de Asistenţă Comunitară a Municipiului Iaşi Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Bacău Direcţia de Sănătate Publică Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog

OrganizaŃii neguvernamentale

Asociaţia Română Anti-Sida Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală Organizaţia Salvaţi Copiii Fundaţia Parada Asociaţia Puzzle Asociaţia Tineri pentru Tineri Organizaţia Romani Criss

World Vision Asociaţia Caritas Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie

Fundaţia Project Romanian Rescue Fundaţia GIOVANNI BOSCO Fundaţia Alături de Voi România - Centrul Constanţa World Vision România CENTRAS - Centrul Regional de Resurse pentru ONG-uri Holt România - Fundaţia de Consultanţă şi Servicii Sociale pentru Copii şi Familii

Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany Iaşi Asociaţia Alternative Sociale Fundaţia Hecuba

Asociaţia „Trust Orfelinat Ungureni” Bacău Asociaţia Creştină de Caritate şi Ajutor „Ovidenia Bacău 2005” Asociaţia pentru Promovarea Dezvoltării Personale Fundaţia de Sprijin Comunitar Bacău Fundaţia Episcop Melchisedec

Studiu de cartografiere a serviciilor destinate adolescen ... · chestionar, cercetarea calitativă...

Documents

Transcript of Studiu de cartografiere a serviciilor destinate adolescen ... · chestionar, cercetarea calitativă...