Studii Auxiliare

117
ct to."2pB k|. ,h. bo*Ll +t*^* A NOTTUM INTRODUCTTVE I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei dPentru prima datd termenul de istorie este intilnit in greaca veche, avind sensul de cercetare, expunere a unor fapte gi evenimente. De aici a fost preluat in limba latinE (historia), ceea ce aparline istoriei frind historicus, iar scriitorul de istorie historiographus. in latina evului de mijloc termenul a continuat s[-gi pEstreze sensul inifial. Din limba latin6, termenul a trecut in grupul de limbi neolatine (storia, storiografo - italiand; histoire, historique - francezd; istorie, istoriografie, istoric - romin6 g.a.). Termenul este intahit, in aceeagi formd, in limba englezd (history) gi chiar rus[. ln limba germanl gi in alte limbi germanice este utilizat un alt termen, cu acelaqi infeles insd (Geschichte-n sau Geschichtslamde). in perioada modernd sensurile termenului s-au diversificat. in sens mai general, istoria este procesul de dezvoltare al oricdrui fenomen in naturd qi societate precum gi totalitatea acestor procese. in sens mai restrdns, istoria este totalitatea proceselor de dezvoltare din societatea umand, dezvoltarea societEtii omenegti in lnteaga ei complexitate, ca un proces unitar, contadictoriu, de la aparifia spelei umane gi pdnd in zilele noastre. Istoria reprezinti o uriaqE cantitate de via(d consumatI, este un bilan!, o orientare in timp gi spa{iu. Nicolae Bdlcescu considera cd'oistoria e cea dintdi carte a unei na{ii", iar pentru Bogdan Petriceicu HaSdeu "/drd de istorie nu e patrie". Crezvl intregii opere a marelui istoric Nicolae lorga a fost acela cd datoria istoriei este de a-gi spune cuvflntul. Termenul de istorie il intalnim mai ?ntdi in Ionia, in Asia Micd, la Herodot din Halicarnas (cca.485-cc a.420 i.Hr.), "pdrintele istorief' dupd cum l-a caracterizat Cicero. Pentru opera sa, Herodot a consultat documente epigrafice, arhive, frc6nd o filtrare criticd a materialelor cercetate. El ia atitudine fa{6 de materialul studiat. Este primul istoric care scrie istorie cu caracter universal gi na(ional. Herodot introduce povestirea istoricd propriu-zis6. El face parte din cercul gdnditorilor ionici. Tucidide, Polibiu $i, maitdrziu, istoricii romani ii vor merge pe urlne. Dup[ creqtinarea Imperiului Roman istoria face un pas inapoi Sf. Augustin (354- 430) a explicat mersul istoriei prin voin{a divin[, utilizind izvoarele istorice tn interesul Bisericii. Istoriografia umanist6 redi cercetarea criticd a izvoarelor, istoria fiind fundatd pe rafiune gi respectul faptelor. O contribulie insemnati - in acest sens - a avut-o in secolul al XV-lea Lorenzo Talla (1407-1457), intemeietorul criticii textelor. in secolele XVI-XVII se inregistreazd, progrese in metoda de cercetare. Se otgarizeazd un sistem de reguli pentru cercetarea criticd a izvoarelor gi publicarea textelor. in secolul al XVIIJea, Jean Mabillon (1632-1707) publicd lucrarea intitulatl De re diplomatica libri VI @aris, 1681), ce il afirmE ca intemeietor al diplomafiei.

description

 

Transcript of Studii Auxiliare

Page 1: Studii Auxiliare

ct to."2pB

k|. ,h. bo*Ll +t*^* A

NOTTUM INTRODUCTTVE

I. Termenul de istorie; Preocupiri in domeniul istoriei

dPentru prima datd termenul de istorie este intilnit in greaca veche, avind sensul

de cercetare, expunere a unor fapte gi evenimente. De aici a fost preluat in limba latinE

(historia), ceea ce aparline istoriei frind historicus, iar scriitorul de istorie

historiographus. in latina evului de mijloc termenul a continuat s[-gi pEstreze sensul

inifial. Din limba latin6, termenul a trecut in grupul de limbi neolatine (storia,

storiografo - italiand; histoire, historique - francezd; istorie, istoriografie, istoric -romin6 g.a.). Termenul este intahit, in aceeagi formd, in limba englezd (history) gi chiar

rus[. ln limba germanl gi in alte limbi germanice este utilizat un alt termen, cu acelaqi

infeles insd (Geschichte-n sau Geschichtslamde). in perioada modernd sensurile

termenului s-au diversificat. in sens mai general, istoria este procesul de dezvoltare al

oricdrui fenomen in naturd qi societate precum gi totalitatea acestor procese. in sens mai

restrdns, istoria este totalitatea proceselor de dezvoltare din societatea umand,

dezvoltarea societEtii omenegti in lnteaga ei complexitate, ca un proces unitar,

contadictoriu, de la aparifia spelei umane gi pdnd in zilele noastre. Istoria reprezinti o

uriaqE cantitate de via(d consumatI, este un bilan!, o orientare in timp gi spa{iu. Nicolae

Bdlcescu considera cd'oistoria e cea dintdi carte a unei na{ii", iar pentru Bogdan

Petriceicu HaSdeu "/drd de istorie nu e patrie". Crezvl intregii opere a marelui istoric

Nicolae lorga a fost acela cd datoria istoriei este de a-gi spune cuvflntul.

Termenul de istorie il intalnim mai ?ntdi in Ionia, in Asia Micd, la Herodot din

Halicarnas (cca.485-cc a.420 i.Hr.), "pdrintele istorief' dupd cum l-a caracterizat Cicero.

Pentru opera sa, Herodot a consultat documente epigrafice, arhive, frc6nd o filtrare

criticd a materialelor cercetate. El ia atitudine fa{6 de materialul studiat. Este primul

istoric care scrie istorie cu caracter universal gi na(ional. Herodot introduce povestirea

istoricd propriu-zis6. El face parte din cercul gdnditorilor ionici. Tucidide, Polibiu $i,

maitdrziu, istoricii romani ii vor merge pe urlne.

Dup[ creqtinarea Imperiului Roman istoria face un pas inapoi Sf. Augustin (354-

430) a explicat mersul istoriei prin voin{a divin[, utilizind izvoarele istorice tn interesul

Bisericii.Istoriografia umanist6 redi cercetarea criticd a izvoarelor, istoria fiind fundatd pe

rafiune gi respectul faptelor. O contribulie insemnati - in acest sens - a avut-o in secolul

al XV-lea Lorenzo Talla (1407-1457), intemeietorul criticii textelor.

in secolele XVI-XVII se inregistreazd, progrese in metoda de cercetare. Se

otgarizeazd un sistem de reguli pentru cercetarea criticd a izvoarelor gi publicarea

textelor. in secolul al XVIIJea, Jean Mabillon (1632-1707) publicd lucrarea intitulatl

De re diplomatica libri VI @aris, 1681), ce il afirmE ca intemeietor al diplomafiei.

Page 2: Studii Auxiliare

in secolul al XVIIIJea curentul rajionalist impune pin Yoltaire (1694-1778) o

explica{ie umanS a cauzalitdlii istorice. in 1756, Voltaire scrie lucrarea ittitulatd Eseu

asupra morayurilor Si spiritului naliunilor (urmatE de edilia definitiv6 din 1769). iot -o

primd form6, ea cuprindea perioada de la Carol cel Mare la Ludovic al XIIIJea. Mai

tdrzil, pentru a oferi o viziune ralionalist6 globald asupra istoriei, Voltaire a realizat o

privire de ansamblu mergdnd de la inceputurile ei pdnd in secolul al VIII-lea. Tocmai in

legituri cu expunerea acesteia a ttilizat el, primul, termenul de filozofie a istoriei.

Lucrarea nu se limiteazd la spaliul mediteranean, ci are in vedere intregul glob. Ea

constituie astfel prima istorie universal[ in sensul modem al cuv0ntului.

in secolul al XIX-lea G.W.F. Hegel (1770-1831) a dat istoriei o metodd de

cercetare.

La noi, in secolul al XIX-lea, se remarcd activitatea ld Mihail Kogdlniceanu,

Nicolae Bdlcescu, George Bariliu qi August Treboniu Laurian. Bogdan Petriceicu

Hagdeu utiliza gi izvorul istoric in limba slavond. El considera cE istoria nu poate fiscrisd singular, frrd *ilizarea altor gtiinfe de mare importantl (Lingvistica, Etnografia).

El sublinia cd cineva ar face erori dacd ar studia intr-o singurd ramurE, pleddnd pentnr

ttilizareagtiinlelor inrudite cu istoria. in acelaqi secol, Alexandru Odobescu a ridicat la o

mare importan{E cercetarea arheologicd iar Grigore Tocilescu gi, mai apoi, A.D. Xenopol

au scos in evidenfd latura social[ a procesului istoric. Dintre alte nume amintim: Dimitrie

Onciul,Ioan Bogdan,I/asile Pdrvan, Nicolae lorga q.a.

$tiinta istoricd este o necesitate stringent[ astizi, ea nu poate exista frr[ erudifie,

materia sa primd fiind izvoarele.*

II. $tiinfele auxiliare ale istoriei: defini{ie; clasificare

Metoda istoric[ reprezinth un ansamblu de procedee tehnice, in continud

perfec{ionare, pe care erudi}ia i le pune la indemdnd istoricului. Acest ansamblu ilformeazd Stiinlele auxiliare. Fird aprofundarea acestor discipline, fErE intrebuinlarea lor

din plin, istoria nu s-a putut descifra gi nu a putut progresa. $tiinlele auxiliare ale istoriei

se ocup[ cu studierea in sine a m6rturiilor istorice de tot felul, care se pdstreazd de regul5

in arhive, biblioteci gi muzee sau in similarele lor.

Specialigtii in qtiinlele auxiliare ale istoriei ca formafie nu se deosebesc intr-un

nimic de istorici. Singura deosebire const6 in faptul cE in loc sd elaboreze sinteze de

istorie iqi mdrginesc cdmpul de activitate la un sector a c6rui cunoagtere o ad0ncesc ca

specialigti. Prin aceasta au datoria sd cunoasci at6t ce cunoaqte istoricul cit 9i ceJ oblig6

specialitatea lui. Agadar, drumul pe care in forrnarea sa il parcurge un specialist ln oricare

din gtiinfele auxiliare ale istoriei in parte este comun cu al istoricului.

$tiin1ele auxiliare ale istoriei s-au format intr-o lungd perioadd istoricE, paralel cu

gtiin{a istoricd insa$i. Avem suficiente informalii, inci din antichitate, din care tezvltd cd

Page 3: Studii Auxiliare

istoricii pentru informarea lor au atrlizat inscrip{ii gi documente de arhivd care le-au cerut

cel pufin cunogtinfe epigrafice gi paleografice. DupE inven{ia tiparului colecliile de c6rfi

au luat un avint mai mare gi o rdspdndire neagteptatd. Prin aceasta s-au ivit qi contradic{ii

tn timpul folosirii sau interpretdrii acestor m5rturii istorice, interpretare adesea personald

gi uneori interesatd. Aceste contradiclii au frcut necesar[ aflarea unor legi de cercetare

care sd pun6 in afard de orice bdnuiald atdt publica{iile de izvoare istorice cdt gi

interpretarea 1or. Astfel au luat nagtere gtiin{ele auxiliare tradi,tionale ale istoriei intr-olungl perioad6 istoricd. Cu legi proprii unele au inceput sd se formezeincd din secolul al

XV-lea, dar cele mai multe au ap5rut in secolul al XVII-lea gi continud sd apar[ altele

pdnd in zilele noastre. in acest mod empirismul a fost inlocuit cu cercetarea sistematicd.

$tiintele auxiliare ale istoriei se clasific6 in:

a) $tiinye auxiliare ale istoriei majore - de la care istoricul imprumut6 concluziile,

rezultatele lor sigure.

b) $tiinge auxiliare ale istoriei minore - de la care istoricul imprumutd legile gi

metodele de lucru, de care se servegte el insugi tn adunarea, verificarea gi folosirea

m6rturiilor istorice ce ii stau la dispozilie.

a) $tiin{ele auxiliare ale istoriei majoreOrice gtiin!6 are o metodE proprie de cercetare pentru afingerea unui scop precis, care

este independent gi numai al siu. ins6 nici o qtiinfd nu poate lucra absolut independent, ci

trebuie sE recurg6 la un ansamblu de procedee oferite de alte gtiinfe. Acestea devin

implicit qtiin{ele sale auxiliare. $tiinta istoricd nu se abate nici ea de la aceast6 regulS.

Deosebirea consti in faptul cd ea recurge la aproape toate gtiin{ele cultivate de om,

deoarece trebuie sd cunoascd gi sE interpreteze tot ce este faptd gi gdndire omeneasci.

Astfel pentru ea sunt qtiinfe auxiliare toate gtiinlele posibil s[ fie inregistrate in repertoriul

culturii umane. Nu le putem aminti pe toate aici: lista lor ar fi prea lung6. La unele dinaceste gtiinfe istoricul face apel mai des, fiind indispensabile pentru cercetarea sa.

Acestea sunt gtiinle independente, majore. Ele formeazdbazapreg6tirii sale, motiv pentru

care le amintim in esen{a lor.

Geografia sti la baza explic[rii multor fenomene istorice. FErd fixarea acestora incadrul lor geografic, istoricul nu poate gdsi explic{ia reald. Geoistoria il privegte inprimul r6nd, pentru cd istoria nu se desfEqoar[ numai in timp ci gi tn spa{iu. Deci inprimul rdnd trebuie identificate locurile in care au avut loc int0mpldrile istorice. in al

doilea r6nd se are in vedere Geofizica: meteorologia, ciclurile activitifii solare gi

fluctua{iile climatice au pus cercetdrile istorice pe un nou drum.

Lingvistica ($ti@a limbii), prin cele doud forme de investigalie asupra mirturiilorscrise, Gramatica comparatE gi Lingvistica istorici, pune la dispozilia istoricului gi inmod deosebit a multor gtiin{e auxiliare ale istoriei, rentltatele cercetdrii sale. Cercet6nd

inrudirile dintre limbile vorbite acum sau displrute dar despre care suntem bine informa{i

\

Page 4: Studii Auxiliare

prin textele pAstrate, ca latina sau greaca, Lingvistica inlesnegte interpretarea multorm5rturii istorice.

Lingvistica are fu subordine unele discipline ajunse aproape independente:

Lexicologia care studiazd vocabularul lin6nd seama de etimologie gi de semanticl;Fonetica, ce studiaz6 sunetele de care se folosegte o limbd; Dialectologia, despre

dialectele unei limbi; Gramatica Si Stilistica. in mare parte acestea nu pot lipsi nici unuiom de culturl. Tot in cadrul Lingvisticii se ageazd Onomastica, ce se ocupd cu studiulnumelor gi care cuprinde antroponimia, toponimia gi hidronimia.

Dintre alte gtiinle auxiliare ale istoriei majore amintim: Paleontologia; Geologia;Antropologia; Etnografia; Sociologia; Dreptul gi Istoria dreptului; Biologia; Psihologia.Unele din ele insd pentru istoric sunt rezolvate de c[tre altele. Astfel Estetica este

nedezlipitd de Istoria artei gi a literaturii, iar Hagiografia de Filologie gi de izvoareleistoriei.

in prezent, numdrul gtiinlelor al c6ror produs intereseaz6 pe istoric a crescut. intreacestea sunt cele care privesc inregistrarea m5rturiilor istorice vintale de formd nouE

(fotografia, cinematografia), sau inlesnesc circula{ia celor deja scrise (microfilmul), orimdrturii auditive datorate maqinilor vorbitoare (gramofon, patefon, magnetofon q.a.).

Numai cu aceste cunoqtinfe istoricul nu poate trece la realizarea unei opere proprii.Abia de acum inainte i se pun probleme directe pentru specializare, teoretice gi mai ales

practice. Acum urrneazd cercetarea, care nu se realizeazd la int0mplare ci dupi legi bineprecizate de qtiinfele auxiliare ale istoriei minore. DacE ele nu ar fi, istoricul ar fi lipsit de

materia priml necesard construcliei sale, mErturiile istorice

b) $tiinfele auxiliare ale istoriei minore

$tiin{ele auxiliare ale istoriei minore prezintd doud ramuri distincte: cele inleg6turd cu informarea indirectd gi cele necesare informdrii directe.

A.Infurmarea indirectd

a) Biblioteca. Produsul gandirii umane concretizat in manuscrise gi c5rfi imprimate

se pdstreazd de regul[ in biblioteci. Pentru valorificarea lor vin in sprijin:

1. Bibliologia) care cuprinde mai multe diviziuni: Istoria scrisului, a cdrliimanuscrise Si tipdrite Si a bibliotecilor; Bibliografia; Biblioteconomia; Bibliotecografia.

2. Codicologia, a cdrei sarcin6 principali este alcdtuirea de cataloage de manuscrise

asupra clrora se face analiza cea mai minufioasi din punct de vedere al materialului gi al

tehnicii.

b) Muzeul. Produsul material d gandirii gi practicii omenegti, concretizat in infinitematerii gi forme, se p6streazd in muzee. Acest produs este valorificat de urmdtoarele

gtiin{e auxiliare:

1. Muzeologia - gtiinfa care se ocup[ cu istoria, organiznea qi funclionarea muzeelor.

Page 5: Studii Auxiliare

Il

l

2. Arheologia - gtiinla care se ocupd cu studiul monumentelor vechi: edificii, opere

de arfi, obiecte mobiliare, ustensile etc., adicd iz'roare istorice materiale, concrete.

3. Papirologia - gtiinla care se ocupi cu studiul papirusului.

4. Metrologia - gtiinfa care se ocupd cu studierea m6surilor fixe gi variabile care

privesc intinderea spafiului, grcutatea corpurilor, durata timpului g.a.

5. Numismatica - qtiinta care se ocup6 cu studiul monedelor Unand cont de metal,

tipuri, inscripfii, etalon, titlu gi curs.

c) Arhivele. Actele scrise care oglindesc relaliile intre oameni pi intre acegtia qi

oryanizaliile politice gi sociale se pdstreazd in arhive. Cu studiul acestora se ocup6:

l. Arhivistica - gtiinla care se ocup6 cu adunarea, conseryarea qi folosirea m6rturiilor

scrise. Ea inglsfsazd trei mari ramuri principale de munci gi cercetare: Arhivologia,

Arhiv o t ehnic a Si Arhiv e c onomi a.

2. Paleografia -ptiinfa care se ocup[ cu studierea scrisului vechi gi a istoriei scrisului

(forme gi alfabete folosite in timpuri gi locuri diferite).

3. Criptografia (scrierea ascunsi) - qtiinfa care se ocupd cu descifrarea scrisului

secret.

B.Informarea directd

Prin informarea indirectd, ficut5 in biblioteci, muzee gi arhive, cercet6torul ajunge sE

cunoascd tot ce se gtie despre subiectul s6u. Pentru a afla ceea ce nu gtie tnc6, nu mai este

suficient[ lectura a ceea ce se gtia ci trebuie s[ foloseasc6 direct mdrturii istorice

necunoscute incd. PenEu aeeasta este necesar sd cunoasci bine acele gtiinle care ii permit

sE culeagl documentarea ineditd din arhive qi muzee qi si o verifice in mod critic.

a) Culegerea materialului documentar poate fr realizatd numai pornind de laindrumlrile teoretice gi instrumentele practice pe care ni le pun la dispozilie urm6toarele

gtiin{e auxiliare:

1. Cronologia - gtiin{a care se ocupi cu m6surarea gi irnpirfirea timpului.

2. Epigrafia - gtiinla care se ocup[ cu studiul gi editarea inscripfiilor sdpate fin

materiale de mare durabilitate.

3. Sigilografr.a (Sfragistica) - gtiin(a care se ocup6 cu studiul metodic al sigiliilor.

4. Heraldica - gtiinta care se ocupi cu descrierea gi interpretarea simbolurilor.

5. Genealogia - gtiin{a care se ocupl cu studiul succesiunii nagterilor gi inrudirilor

dintre familii gi neamuri.

inarumerite pe care le ofer6 aceste gtiin{e pentru culegerea izvoarelor fac posibild

trecerea la critica lor.

b) Critica materialului docamentar. Orice informalie istoricd aflatd trebuie

confruntati atent cu alte mArturii ale wemii. Este o muncd migdloasd gi de duratd dar care

nu poate fi evitatd pentru cE critica de autenticitate gi obiectivitate inlesneqte cercetarea

istoricd. $tiinfele auxiliare ssrsaliz.eazd o critici a materialului documentar sunt:

1. Diplomatica - gtiinfa care se ocup6 cu studiul structurii gi cuprinsului documentelor.

f

Page 6: Studii Auxiliare

2. Filologia - care se ocup6 gi cu studiul criticii textelor.

*

III- Izvoarele istorice gi rolul lor ?n constituirea gtiinlelor auxiliare ale istorieiin sens latg, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise ldsate de

generatiile trecute 9i care pot servi la reconstituirea, studierea istoriei unui popor, institutiietc- in sens restrdns, izvoarele istorice sunt materiale scrise sau nescrise create decontemporanii Ia care se refer[ evenimentele.

Izvoatele istorice, care constituie obiect de studiu al gtiinlelor auxiliare, se impartin mai multe categorii, ?n func{ie de unghiur sub care sunt privite:a) Dupi formi, izvoarele istorice sunt:

I. nescrise - cuprind izvoarele iegite la iveal5 in urma slpdturilor arheologice:monumente (arhitecturale), ceramicd, obiecte, ruine etc.

2. scrise - cuprind iztroare narative (literare) qi izvoare documentare (documentepropriu - zise). Inroatele narative sunt scrise cu scopul de a ldsa con{inutul lor urmagilor,deci au un scop (cronici, letopisefe, anale). lzsroarele documentare sunt acele documentel6sate pentru a fintiri o realitate la un moment dat, nu sunt scrise cu intenfia de a lecunoaqte urmagii. De aceste categorii de izvoare se ocupd Paleografia (pentru analizacaracterelor inteme), Diplomatica (pentru trdsdturile interne ale acestora) precum gi altegtiin{e auxiliare ale istoriei (Codicologia, Epigrafia q.a.).

b) Dupd valoarea lo4 irvoarele istorice pot fi:l. obiective - reflectarea realitE{ii este obiectivd, veridicd.2. subiective - realitatea istoricd este ,,re!inut5" mijlocit, printr-o prismd singulard.

Izvorul subiectiv depinde de mai mul{i factori: pozilia sociald a autorului, de preg6tireaautorului, de anumite ?mprejurdri. in acest caz se simte nevoia criticii de izvoare (internlgi externd) pentru filtrarea informa{iei.

c) Dupd modul in care ajung la cunogtin{a noastrS, izvoarele istorice se impart in:l. directe- aparfin nemijlocit realitdfii trecute (urme materiale, ceramicd, monumente

arhitectonice, fotografii etc.). De asemenea izvoare se ocupd gtiinfe auxiliare ca:Nurnismatica, Arheologia g. a.

2. indirecte - sunt urmele mijlocite despre reahtalile istorice, trecute: izvoarenarativeterzii, dar 9i cele datorate unor martori oculari la faptele gi evenimentele infd{igate, darcare inregistreazd realitatea prin prisma acelora.

d) Dupd modul de a le cunoagte, inoarele istorice pot fi:l. edite - sunt cele care au vdzut lumina tiparului. Ele pot fi edite in totalitate sau

pafiial (numai anumite pd(i sunt tipdrite); sunt cunoscute sub formd de rezumat sau idee,sau numai cadatd.

2. inedite - sunt cele care n-au fost publicate, au o valoare deosebitr.

Page 7: Studii Auxiliare

e) Dupd locul unde au fost create, izvoarele istorice sunt:

l. interne - cele create de persoane gi institu{ii din [ar6.2. externe - cele create de persoane gi institulii din afara fdrii respective.

f) DupE implica{ia pe care o au izsroarele cu faptele gi evenimentele infEtigate, ele

sunt:

l. de primd mdnd - daci rezultil din asemenea realitdli.2. de importanld secundard - dacE sunt mai ,,indepErtate" de evenimentele relatate in

respectivele iztroare gi preiau indirect infonnalia istoricl pe care o confin.

$tiintele auxiliare ale istoriei s-au constituit prin contactul cu diferitele categorii de

izvoare istorice, conturdndu-se mai int6i ca discipline ajutitoare, care prelucrau la unnivel primar informaJia cuprinsS in respectivele izvoare. O serie de ptiin{e auxiliare(Epigrafia, Paleografia, Sigilografia, Codicologia, Bibliologia, Diplomatica,Numismatica, Arheologia) au un contact direct cu izvoarele istorice, prelucrfind primarinformafia pe care acestea o confin. Alte gtiin{e speciale (Muzeografia, Arhivistica) se

ocupi de modul de depozitare, conseryare qi informare a unor izvoare istorice, precum gi

de analiza gi editarea lor (Arheografia, Critica textelor).

?

Page 8: Studii Auxiliare

@ Q to "ronCBSt.rM).u*t F{s-*

EPIGRAHA

I. Defini{ie; Constituirea Epigrafiei ca qtiin{I

Epigrafia (grecescul epigraphe: inscriptie) este gtiinfa auxiliard a istoriei care

se ocupd cu descifrarea gi cu interpretarea inscrip{iilor sdpate in materiale de mare

durabilitate, ca: piatra, metalele, cerarrica, tiblifele de lemn, cerate, cdtdlmizi etc.

W. Larfeld a definit-o ca "gtiinl6 a monumentelor literare". Epigrafia nu studiazi

monedele, medaliile, sigiliile gi pecelile, de ele ocupdndu-se alte discipline ajut5toate ale

istoriei (Numismatica, Medalistica, Sigilo grafia).

Istoria Epigpfiei este foarte veche: Herodot din Halicarnas (cca.485-cca.420i.

Ik.) este primul care menlioneazd umLele inscrip{ii din vremea sa. Dupd eI, atenlia datd

acestei discipline s-a accentuat prin preocuplrile unor scriitori antici latini 9i mai apoi

bizantini. in perioada medieval5 preocupdrile de Epigrafie au continuat. in secolul al

XVI-lea, Conrad Peutinger qi Martin Smet au fost preocupali de inscriplii. Deqi nu au

dep6git faza recunoagterii, ei sunt considerafi drept pdrinlii Epigrafiei. Contribulii

insemnate la progresul disciplinei a adus Scipione Maffii (1675-1755) care, in cartea 3

din Ars critica lapidaria, a c6utat sd extragd unele elemente realizdnd prima criticd a

inscripfiilor publicate pind atunci

Ca gtiinld, Epigrafia s-a constituit abia la inceputul secolului al XD(-lea, cdnd sunt

rcalizate marile colec{ii de inscrip{ii antice (grecegti gi latine). Fondatorul acestei gtiinfe

este August Boeckh (1755-1867), care a stabilit principiile 9i a subliniat importan{a

Epigrafiei. in 1827, el a publicat o circulard, Notitia Corporis Inscriptionum graecarum

sumptibus academiae Borussicae edendi, in care a definit caracterele Epigrafrei. Un an

mai tirzi; August Boeckh a dezvoltat preocup6rile sale in volumul ?ntai din Corpus

Inscriptionum Graecarum (C.I.G.); volumele urmdtoare au apErut in 1843, 1853 9i 1856,

iar indicele ia 1877. Cuprinde tn total 9926 inscripfii. in 1863, sub egida Academiei din

Berlin (ca gi a C.I.G.), a inceput publicarea unui foarte valoros instrument epigrafic

denumit Corpus Inscriptionum Latinarum (C.l.L.).Larealizarea sa, o mare conffibu{ie qi-

a adus-o Theodor Mommsen, inifiatorul de fapt al acestei mari opere epigrafice.

Cele dou6 mari corpusuri de inscrip{ii (C.I.G. qi C.I.L.) au oferit materialul

informativ pentru dezbaterea teoretic6. Definitivarea gtiinlei are loc insd mult mai tdtziu

prin cunoscutele manuale ale lui Salomon Reinach (TraitS d',foigraphie grecques, Paris,

1885), Wilhelm Larfeld (Handbuch der griechischen Epigraphik, 2 vol., Mlnchen,

1902-1907; Griechischen Epigraphic, Mqnchen, l9l4) 9i Rene Cagnat (Cours

d',foigraphie latine, ed.. 4, Paris, l9L4). S-au stabilit astfel principiile metodologice

generale. tn perioada interbelicd gi dupd 1945, cercetdrile de Epigrafre s-au ldrgit

considerabil atflt prin publicarea de noi inscriplii fiirnizate de descoperirile arheologice

c6t qi prin alc6tuirea unor studii de teoria Epigrafiei. Specialigtii au participat, de-a

lungul timpului, la congrese intemalionale de Epigrafie, care au avut loc la Paris, Viena,

Page 9: Studii Auxiliare

Cambridge, M4nchen, unde au fost discutate numeroase probleme de teoria qi

metodologia Epigrafiei. O prestigioas[ publicafie intemalionalI specializatd, ce

mijloceqte dezbaterca a numerozme probleme pe care le ridic6 studiile epigrafice inzllelenoastre, este AnnSe Epigraphique care apare la Paris.

Preocuplri de Epigralie in RominiaLa noi, preocuplrile de Epigrafie sunt vechi: prima culegere sistematicd de

inscripfii din Dacia aparfine lui loan Mezerzius,la inceputul secolului al XVI-lea. El a

fost urmat de alfi pasiona{i cdutdtori gi cunoscitori ai monumentelor epigrafice lasuprafa!6. Cronicari ca $tefan Szamoskozy qi Martin Opitz at cules inscripfii qi au adus

argumente epigrafice tr scrierile 1or cu caracter istoriografic. Miron Costin, in lucrarea

De neamul moldovenilor, din ce {ard au ieSit strdmoSii lor, pomenegte despre o piatrd

adusd la Galali de la cetatea de la Gherghina. Tot el ne oferl date despre inscripfiile de pe

monede. Nicolae Costin, in Letopiseful Tdrii Moldovei, preia inscripfia de la GherghinaftrE a-i aduce tnsd modificdi. Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae (1716),

reproduce forma epigraficd a aceleagi inscriplii de la Gherghina. in lucrarea Hroniculvechimii romano-moldovlahilor (1722), autorul vorbegte despre existen{a a doud pietre

scrise, una adusd din Transilvania gi cealaltd de Ia Gherghina. in lara Romdneascd - insecolul al XVIIJea - stolnicul Constantin Cantaanzino menfioneazl in opera sa pietrele

scrise. CdlStorii str6ini realizeazd, transcrieri de inscripfii medievale, incepOnd cu secolulal XVI-lea. Pentru secolul al XVIIJea dintre cdlitorii strdini pasionali de inscripfii iiamintim pe Poget, Bandini, Massili q.a. krportantS este, pentru secolul al XVTII-1ea,

Cronologia tabelard care igi propunea s[ alcdtuiascd o anchetd epigraficd, sdrealizeze o

baz[ cronologicl la zi a f6rii Romdnegti. Este prima lucrare, larg6, sistematic[ de folosirea inroarclor epigrafice medievale romdnegti. La mijlocul secolului al XVIIIJea,mitropolitul Neofit reproducea in insemn5rile sale de cdlEtorie pisaniile bisericilortraducdndu-le din grcacd,latind gi slavon6.

Bazele acestei gtiinle au fost puse in epoca modemd, in deceniul trei al secolului

al XIX-lea, de fapt odatd cu Regulamentul organic (1831-1832). Dupd anul 1800,

antichit6lile au un rol important in Europa deci gi ln Rusia. in secolul al XD(-lea se

plaseazd activitatea unor cirturari ca Gheorghe Asachi (intre 1835-1838 a intreprins

excursii arheologice copiind inscripliile de la mdn6stii); Nicolae Mavros ( a inregistrat

inscripliile din Muntenia); August Treboniu Laurtan (a publicat in 1846, in Magazin

istoric pentru Dacia, inscrip{ii comentate apoi de Theodor Mommsen in C.I.L. ilI) sau

Stefan Moldovanu ( Annotaliuni despre lara Ha[egului, publicate in Foaie pentru minte,

in 1853-1854).

Au fost lansate chestionare adresate diferifllor intelectuali din localit{ile unei

zone pentru inregistrarea gi adunarea textelor epigrafice. in t8+0, mitropolitul NeoJit

lansa in Muntenia un asemenea chestionar pentru imegistrarea tuturor pisaniilor de lasfintele biserici. Preocupdri similare au avut Nicolae Bdlcescu (prin proiectul de rcalizare

L

Page 10: Studii Auxiliare

a unui Inscriptoriu dacian, publicat Ar Magazin istoric pentru Dacia, L845), D.A.Pappasoglu (prin anii 1860-1861) gi Gheorghe Bariliu (care pleda penku realizarea unuiCo rpus Ins criptionum D acicarum).

La sf5rgitul secolului al XD(Jea gi inceputul secolului XX inregistrdm preocupdride exegezi a inscripliilor (traducere, adunare, comentare, publicare). Dintre autoriamintim pe Ioan Bogdan, Grigore Tocilescu, Yasile pdrvan, Nicolae lorga etc.

in ultimele decenii ale secolului XX, Epigrafia romdni a intrat in etapa intocmiriicolec{iilor integrale de inscriplii, sub patronajul Academiei Romdne. in anul 1965 a fostini[iatd colec]ia Inscripliile medievale ale Romdniei, prin aparigia volumului I OrasulBucuresti. Acesta cuprinde 1250 de inscrip{ii in limba rom6n6 dar gi in slavon6, latind,,artneand, germanl, ebraic6 gi arab6. in 1976 a apdrut volumul alcituit d,e EmilianPopescu, in care erau cuprinse Inscripliile grecegti Si latine din secolele IV-Xildescoperite tn Romdnia @ucuregti, Editura Academiei). Cea mai valoroas6 contribufie agtiin{ei epigrafice romdnegti rdmdne insd colec{ia Inscripliile antice din Dacia qi SqtthiaMinor inceputd in L975, sub ingrijirea lui IJ. Russu qi D.M. Piryidi. Aceasta esteorgarizat[,pe doul serii, seria prim6 privind Inscripliile Daciei Romane (I.D.R.), iar seriasecund6 Instipliile din Scythia Minor (I.S.M.).

*

II. Elemente de Epigrafiea) Materiale de scris, tehnici gi instrumente de scriere

Materialul inscrip{iilor este foarte variat. Cele mai vechi inscripfii au fost sapatein lemn, de obicei lemn ceruit, pentru o mai mare durabilitate - a$a au fost, de pild[,legile lui Solon -, pe urmd in piatr[ gi mai obignuit in mannur6. Decretele de prescriere se

s6pau pe stele, de unde proscrigii se numeau opilai. S-a mai scris, at6t in Antichitate c6t gi

in Evul Mediu, pe: c5rimidd, ceramicS, ziddrie etc. Materialul de scris era prelucrat dupltehnici speciale, in funclie de destinafia acestuia, in mai multe faze. in prrma fazd,monumenful era lucrat prin tehnici diverse: cioplire, sculptare, modelare, fumare etc.,fiindu-i realizate formele gi marcate suprafelele inscripliei ce urna a fi realizatd,. inprealabil, textul era redactat, dimensionat qi distribuit in proiect in func{ie dedimensiunile monumentului gi a suprafe,tei in care acesta trebuia s5 se incadreze. Dupd cerdndurile erau trasate iar Iiterele dimensionate, se trecea apoi la redarea textuluiinscripfiei, prin diverse tehnici, in funcfie de materialul utilizat: s6pat sau lisat in relief(in cazul pietrei), pictare, sculptare (in cazul lemnului) etc. Ca instrumente erau utilizate:dalta, pensula, cu{itagul g.a"

b) Scrisul epigrafic qi evolufia lui

b

Page 11: Studii Auxiliare

Dupi sistemul fenician la inceput atdt grecii cdt gi romanii scriau de la dreapta last6nga. Pe urmd s-a scris alternativ un r6nd de la dreapta la stdnga gi urmdtorul de lastAnga la dreapta, asemenea brazdelor unui plug, de unde qi denumirea de bustrophedon.Acest sistem a fost utilizat in foarte multe inscripfii (scrierea nordic6, italic[ q.a.). Auexistat mai multe modalitSli de agezare a literelor in scris. Studiind vechile gramatici

aflEm de existenfa a trei modele. Cel mai vechi dintre ele este cel in formd de coloand,incare literele unui cuvdnt se agezau una sub alta. Pentru ca coloanele sd nu fie prea lungigi deci greu de citit, cdmpul inscripliei se despdrfea in suprafefe limitate printr-un spa{iu

liber. Al doilea sistem era cel in formd de cdrdmidd in care rdndurile erau agezate inforrn6 de paralelipiped. Cel de-al treilea sistem era cel in forml de coS, in care rindurilese scurtau r6nd pe r6nd. Existau insd gi inscrip{ii pdtate, triunghiulare, tn formd de

piramidA. Indiferent de sistemul de aqezare a rdndurilor, exista regula ca fiecare literd dinrdndul urmltor sd fie agezatd sub o altil literd, din rindul precedent, adicd "in ordine".Recomandarea aceasta era insd rar respectati gi pentru faptul cd nu toate literele au

aceeagi suprafald.

Cu toate c5, in cea mai mare parte, este vorba de scriptura lapidaria (capitalS gi

clar6) totugi lectura inscrip{iilor nu este facil6 datorit6 unor greutdfi tehnice. intre ele

amintim ligaturile extrem de variate. Cuvintele nu sunt scrise intotdeauna in tntregime.Uneori se intrebuin[eazd sigla, scriindu-se numai prima literd (de exemplu: IOM : Iovioptimo maximo), alteori abrevierea. Ea se realiza scriindu-se doud sau mai multe literede la inceputul cuv6ntului (de exemplu: PR : praetor, LG : leg1o, PYB : publicus).

Existd Arsi gi excepfii, fiind folosite mai multe prescurtdri pentru acelagi cuvdnt (de

exemplu I/, llIX sa,e- W: vixit) sau utilizflndu-se contraclia (MCP : municipiu). infiecare Epigrafie trebuie sd se cunoasci atdt regulile cdt qi excep{iile in catzd.

Pentru a se inlesni cititul corect al inscripfiilor, in Epigrafie sunt intrebuin{ate gi

accentele. in Epigrafia latind este utilizat accentul ascu{it pus pe vocale lungi. Din secolul

al III d.Hr. acesta nu mai apare decdt in mod excepfional. A mai fost utilizat gi accentul

circumflex (sicilicus) care se pune pe o literd pentru a ardta c[ aceasta se dubleaz6 (de

exemplu: O S A: OSSA) iar mai tdrziuvaardta o abreviere mai mare (PR: pater; NR= noster). in epigrafia greacd au fost folosite mai multe tipuri de accente: ascufit, grav gi

mai tArziu circumflex. in Epigrafie au fost utilizate Si punctele de despdryire. Uneori se

observE tendinta de a despdrfi cuvintele prin semne de diferite forme: rotunde, pdtrate,

triunghiulare, alungite, frunze g.a. Lapicizii au pierdut apoi sensul lor, le-au qenrtornamente qi Ie agezau pretutindeni: intre cuvinte, intre silabe gi chiar intre litere.

Primul tip de scriere fonetic este cel epigrafic, redat in semne alfabetice capitale(capitale epigrafice). Duetul literelor era drept, prezentOnd culturi (unghiuri asculite).

Utrlizarea marmurei ca material de scris in Epigrafie a creat posibilitatea realiz[rii unuittp de scriere monumental in care fonna ascutiti a literelor se annoniza cu cea rotundd

t,

Page 12: Studii Auxiliare

\,

(de exemplu: o, P etc). De la scrierea romanr arhaicd s-a frcut trecerea spre capitalaepigrafic6 cvadratd gi rusticd.

Folosirea ceramicii a permis trecerea mai accentuati spre cursivd. in perioadasecolelor VI-D( s-au r[spdn dit scrierile latine regionale (vizigoti,, franco-gotic6, italic[),intdlnite qi in inscriplii. in Evul Mediu, scrierile epigra/ice medievale au recurs la noisuporfi materiali: metal, textile, lemn. Inscripfia medievald a utilizat minuscul4cunoscdnd tipul gotic de scriere gi apoi pe cel umanist.

Epigraficele chirilice (slave vechi, romdno-slave) urmeazd tipul de scriere dininscrip{iile timpului cu excep{ia celui gotic, tecdnd de la tipul uncial la cel semiuncial giapoi cursiv, atit c6t permitea materialul dur pe care se realizau textele.

c) Ramurile EpigrafieiEpigrafia cuprinde trei ramuri principale, in funcfie de alfabetele gi epocile

istorice in care au fost tealizate diferitele texte epigrafice: Epigrafragreacd(cele scrise cualfabet grecesc 9i in limba greacd, in antichitate); Epigrafi a latind(inscrip{iile cu alfabetlatin 9i in limba latini intdlnite in toati lumea romanr) gi Epigrafia medievald. Epigrafiadin epoca medievalE fiilizeazdmai multe alfabete (gec,latin, chirilic, armean, arab, turcl'a') gi limbi' Inscriptiile Ewlui Mediu apafiinatdt Epigrafiei medievale c6t 9i scrierilor(paleografiilor) respective: latine medievale, neogrecegti, slave-vechi, slavo-rom6ne,romdno-chirilice etc., de care nu s-au desprins definitiv.

Sunt cunoscute doui direcfii principale de analizd a inscrip{iilor antice gimedievale, pe care o rcalizeazr fiecare din ramurile Epigrafiei: inspre elementele deformd qi respectiv de conlinut ale monumentului epigrafic. Analizaformei monumentuIuiface referiri la: dimensiunile lui, materialul din care este confecfionat, tehnicile qiuneltele utilizate pentru realizarca lui, descifrarea textului redat pe o anumiti suprafaf5 alui, descifrarea unor eventuale reprezentdri infiligate de monument. Toate acesteamanunte (de formd) sunt necesare pentru realizarea unui sfudiu complet asupramonumentului epigrafic respectiv. in fazaurm[toare - neseparatd de prima - se studiazdelementele de conlinut ale monumenfului. Ele se refer5 la: interpretarea scenelorfigurative pe care le conline, intregirea gi interpretarea textului epigrafic, traducerea gicomentarea lui, incadrarea infonnafiei istorice oferite de monumentul epigrafic respectiv?n informa{ia existenti la acea dati.

Inscripfiile au fost ierarhizate in mai multe categorii, in funcfie de natura lor: actepublice (legi, decrete, documente emise de ftnprra{i, regi, magistafi, diplome militarel'a') si private; apoi inscrip{ii onorifice, inchinate unor divini td[i, funerare, inscripliigravate pe edificii, borne militare (milliarium) etc.

d) Datarea inscripfiilorUneori data lipsegte din unele inscrip{ii. A stabili una este

complicatd, pentru ci in Epigrafie scrisul nu este un criteriu, ca

o probleml foartein Paleografie de

tT

{

Page 13: Studii Auxiliare

exemplu. Au fost relevate situa{ii in care acelagi megter a sdpat inscrip{ii in toate formeleposibile gi in tot felul de tehnici. in datarea inscripfiilor ne vin in ajutor modul in care a

fost realizati inscrip{i4 materia din care este realizati., pre}ul confecfionirii gi tehnica maimult sau mai pulin avansatd. Cel mai simplu criteriu de datare a inscripfiilor il reprezintdpersoanele indicate, funcliile gi titlurile avute gi, tr general, limba gi institufiile.

e) Editarea inscrip{iilorRezultatele la care s-a ajuns in urma studierii monumentului epigrafic sunt

cornunicate in reviste de specialitate sau in diferite publicalii. S-au statornicit anumitereguli care trebuie respectate la publicarea monumentelor epigrafice. Astfel, tn nota de lainceputul textului (lemma) se efectueazd urmdtoarele: se precizeazd dacd inscrip{iile se

afl6 in situ sau izolate, sunt intregi sau fragmentare; piesa este descrisi din punct devedere al formei, naturii pietrei, inAlflmii, Htimii gi greut6{ii; se dau unele am5nunte:basorelief, crdp6turi, s[pituri, giuri g.a., cum gi indlfimea,lIlimea gi addncimea literelor.

Se folosesc apoi anumite semne critice penku:

...f aratd. c[ lipsegte inceputul;

[... lipsegte sfrrgitul;

[...] lipsa e in mijloc; acelagi semn este pus gi cdnd o liter6 e incompletE sau existd ociuddlenie orto grafi c6.

( ) pentru lecturi gregite gi completarea abreviafiilor;< > inlAtur[ adausurile incoreete ale originalului.Textul inscrip{iilor se reproduce in caracterele originalului, majuscule sau minuscule.

in aparat sau dupd textul in minuscul5 se dd gi eventuala lecturd variati (varia lectio).Dacd inlelesul inscripfiilor este greu de surprins sau este prea dialectal, pentru a-l facemai accesibil cercetdrilor este de dorit sd fie insolit de un rentmat.

Corpusurile de inscrip{ii reiau apoi atdt monumentele publicate, cit gi cele semnalatesau nepublicate inc5, ordon6ndu-le in vederea utilizErii lor gi a informaliei conlinute deacestea.

Page 14: Studii Auxiliare

It4r^lere{r.L{- 4&!.1--,5 r

PALE..RAFTA q a"{u'ba*'ilnn^d

I. Definifie; Constituirea Paleogra{iei ca gtiin[I -. . r. .7, - - -1^ :.pateogralia este una dintre cele mai vechi discipline auxiliare ale istoriei'

Termenul provine din limba greacl qi inseamnE, in traducere, scrierea veche' Este

gtiinla care se ocup[ cu cititul scrisului vechi sau, mai exact, cu descifrarea diferitelor

forme gi alfabete de scris care au fost intebuin{ate in trecut. cu alte cuvinte,

paleografia studiaza evolu{ia se,mnelor exterioare ale monumentului scrisului de orice

fel: inscripfi i, acte, ctrrfi, sigilii, monede etc. Prin ea se cerceteazL in primul rffnd

grafra, materia pe care s-a scris, filigranele hSrtiei, ornamentele, instrumentele de

scris, tehnica scrisului. Tot Paleografia stabileqte timpul qi locul c6nd au luat nagtere

monumentele scripflyistice qi cu ce scop au fost ele scrise' De asemenea, se ocup6 cu

studiul suportului acestui scris vechi'

Elementele de bazd ale Paleografiei au fost enun{ate de Jean Mabillon in

cunoscutul sdu tratat intitulat De re d.iplomatica libri YI (Pais, 1681)' Mabillon

vorbea despre cititul corect al documentelor, cerea s6 se cunoasc[ evolu]ia scrisului,

data scrierii acelui act, sI se precizeze v6rsta, locul unde este scris, falsitatea sau

adev[rul actului. Legile fundamentale are,paleografiei au fost stabilite insi de

Bernard d.e Montfaucon pnnlucrarea sa devenita clasica asupra Paleografiei greceqti

(Pateografia graeca sive de ortu et progressu litterarum' Paris, 1708)' Din manualul

s6u decurg toate tratatele 9i manualele ulterioare. Este demn de remarcat faptul c6

Montfaucon, ca qi Mabillon, considera necesar ca paleograful sd tealizeze qi critica

diplomatic6 a textelor descifrate. in tiniite largi date de Jean Mabillon gi in

exemplificarile aduse de Bemard de Montfaucon era tot ce trebuia pentru ca qtiinfa

Paleografiei sE fie definitiv constituitil'

Paleografia caracterizdn-du-se prin limba in care sunt scrise textele, prin

materia pe care sunt scrise qi prin gpfii este explicabil de ce existfl numeroase

paleografii, multe ilustate cu manuale speciale devenite clasice. Le enr;meram pe

acelea de care adesea ne'folosim qi noi: Maurice Prou' Manuel de pal$ographie

latine et franl:Iaise (Paris, 1,924); F. Steffens, Lateinische Paleographie @erlin'

1929); G. Gard.thanleen, Griechische Palaeographie (Leipzig, 1911-19A; Mihai

Guboglu, Paleogra/ia gi diplomatica turco-osmand' Studiu gi album @ucuregti'

1958)t; A. Sacerdoleanu, orientdri tn paleogroJia romdnd (1968); E Yirtosu'

Paleografia romdno-chirilicd @ucureqti, 1968); S. Jaka, Scrierea latind tn Evul

Mediu (Bucureqti, 1971) 9.a.

Din cadrul Paleografiei mai fac parte: vechea tahigrafie inclusiv notele

tironiene, semiografi.a reprezentand notatia mtzicald sau scrierea pe semne a

melodiei, gi moderna stenografie cunoscuta scriere rapid6'

Din Paleografie s-au desprins Papirologia, codicologia siQumranica'

Page 15: Studii Auxiliare

II. Scurt istoric aI scrisului. Tipuri de scriereScrisul a reprezentat una din marile realizdi ale umanit6fli. El constfl intr-o

reprezentare vimald qi durabil6 a limbajului, ce permite conservarea. qi transmiterea

acestuia. Invenfia s-arealizat independent in mai multe centre, tn momentul in care s-

a simfit nevoia de comunicare. Scrisul a apdrut lent qi a avut forme variate de evolufie

in timp gi spafiu. in epocile vechi, comunit6file au comunicat intre ele la distanlE prin

anumite sernne Si sernnale: obiecte cu o anumiti semnificafie, sforile vorbitoare

(Khipu, la incaqi), mdtiniile (qiraguri de mdrgele de chihlimbar), noduri la batist6.

Pentru num[rltoare se utiliza r6bojul (bastoane, be{e crestate).

in regiunea Orientului antic s-a realizat trecerea de la semnalizare la scrisul

propriu-zis. Distingem in general cdteva aspecte mai importante prin care a trecut

scrisul:

Scrisul pictografic este scrisul in care prezentarea ideii sau notiunii se face

prin desen Qtictus: desen; grafie: scris). Desenele din pegtera Jamtland - Haiden(Suedia) Si Pasiega (grot[ in Spania) au fost considerate ca fiind astfel de scrieri.

Aceastil form6 de scriere este foarte rlsp6nditil in America de Nord qi Africa.

Scrisul ideogralic este scrisul cerc reprezintii ideile direct prin semne stilizate

care figureaz6 obiectul. El a cunoscut o larg6 rlspdndire in Orientul Antic. Chinezii au

folosit pdnd astAzi scrierea ideograficl datorit6 structurii aglutinante a limbii qi

monosilabismului majoritiitii cuvintelor. Limba clinezd este o limbd neflexionarI, un

cuvdnt (monosilabl) poate apar,tine mai multor categorii gramaticale in fi.rncfie de

locul ocupatinfrazil. Nefiind o limb6 flexionard, limba clinezd, n-a trebuit sd treac6

de la ideograme la scrierea foneticI,Trecerea de la scrierea ideografic[ la scrierea fonetic6 s-arealizatpin metoda

acrofonicd, dup[ care valoarea fonetic6 a semnului scris este conferitil de prima literia obiectului (cuvdnt) inftligat prin semnul scris.

Scrierea foletici, in faza sa mai avaqsatd, nu mai.redi printr-un semn

sunetele din si1ab6, ci numai un sunet major din vorbire, txr fonem; fiec6rui fonem

(sunet princrpal din vorbire) ii va corespunde un grafem (senrn grafic distinct).

Scrierile fonetice au ajuns la formarea de alfabete, care reprezintil totalitatea

semnelor grafice prin care sunt redate sunetele principale ale limbilor vorbite

(fonerne).

Invenlia decisivd se rcalizeazd la Byblos in secolul al Xl[-lea i.Hr., unde o

avem atestatl in inscriplia de la sarcofagul lui Ahiram, scris6 cu ajutorul a 22 de

semne lineare ce au fost recunoscute ca fiind (cu numai patru excepfii) prototipurile

exacte ale acelora care apar, trei secole mu tdrziu, de asemenea in numdr de 22 \n

scrierea arameici gi in alte inscripfii feniciene. Se scrie de la stinga la dreapta qi s-a

r[spflndit foarte rapid. Ordinea gi numele alfabetului fenician qi, mai ales, fonna stau

la baza tuturor celorlalte alfabete.

Scrierea greceasci apare mai intdi in epoca miceniand, a6a numita scriere

liniar6 de tip B, descifrat[ in anul 1952 de M. Yentris Si J. Chadwick. Scrierea artraic[

greacd igi schimbd sensul de la un rdnd la altul, aqa numitul bustrophedon (9. bus :

Page 16: Studii Auxiliare

bou; strophein: a intoarce). Treptat se constituie o scriere tip risp6nditi in intreaga

Grecie. Adaptarea scrierii feniciene se face in anul 1000 i. Hr. Alfabetul clasic grec

(ionian) este definitiv constituit in jurul anului 500 i. Hr. (24 de litere, consoane gi

vocale). Alfabetul are linii severe qi clare, majuscule pentru sdp6turi in piatr6. Odaticu utilizarea papirusului, literele au devenit mai cursive, mai rotunde, pe l6ng6 scrisulmonumental apar gi literele unciale.

Scrisul din perioada bizarfiind cuprinde doul stadii: unciala gi minuscula.

Unciala este luat[ din Paleografia latini pentru a fi deosebitl de minusculE. Uncialagreacd se g6segte sub dou[ fonne: tn forma caligrafic6 (elegantl) qi fonna cursiv6.

Manuscrisele grece$ti in minusculE pot fi impdrfite in patru grupe.

a) codices vetustissimi (secolul D( - jumltatea secolului X);b) codex vetusti (um[tatea secolului X - jumitatea secolului Xru);c) codices recentiones (sec. XIII -la$);d) codices novelli (dup[ 1453).

in secolul al XV-lea minuscula devine cursivd din care se trage scrierea

modem6.

Scrierea latin[ a cunoscut mai multe tipuri de evolufie. in primele secole d.

Hr. s-a dezvoltat, din scrierea romanE arhaic6, scrierea capitaldepigraficS, cvadrat6 gi

rusticI. Utilizarea minusculei a ficut posibil6 dezvoltarea cursivei romane qi a tipuluiuncial de scriere. De la tipul uncial (rotunjit) s-arealizat trecerea spre tipul semiuncial

care generalizeazdrotunjirile (in scrierile klandezd, anglo-saxond, italiani). in secolulaI XIIJea se rEspdndegte minuscula goticd. La sffirgitul Evului Mediu o larg6

rlspdndire a cunoscut scrierea umanistil. Ultima fazd. de evolu]ie a scrierii latine este

cursiva moderr[, tot mai rapidl qi mai tnclinatE. R6spdndirea alfabetului latin in zilelenoastre este foarte mare, el fiind adaptat diferitelor limbi vorbite in toate cele cincicontinente.

Scrierea otomanii reprezintd un alt tip de scriere, existentil in OrientulApropiat. Au existat trei feluri de scriere otoman6, dar in general arabii au avut dou6

mari ramuri de scrieri: ris5riteani pi apuseani. Scrisul apusean este tntilnit rar inmanuscrisele turceqti de la noi. Scrisul rts6ritean are meritul de a fi fost folosit pe

scari largi gi cu multe ramuri gi tipuri tn care se gdsesc exprimate qi documentele

turcegti aflate in biblioteci sau arhive rom6neqti:

a) Tipul Nesh - merge c6tre secolul al XIII-lea, nu are elemente decorative la

semnele alfabetice qi este de origine egipteanE.

b) Tipul Siilus - scris elegant, de origine persan6, cu bogate inflorituri ce

ingreuneazl lectura.

c) Tipul Taliq - scris elegant, cu codilele finale ridicate, tncepe sd fie folositcam din secolul aI XII-lea. Este scrisul celor mai mari firmane (dup[ 1453).

d) Tipul MeStalik- o combinafie intre scrisul Nesh gi Taliq.

e) Tipul Rika - apare tdrzht, in secolul al XD(-1e4 s-a tncet6fenit in toat6

Turcia deoarece se scria rapid gi se inv6la ugor.

Page 17: Studii Auxiliare

0 Tipul Divani - este un scris specific cancelariilor divanului impdrltesc,necunoscut marelui public, probabil interzis acestuia.

Scrierea chirilicl igi trage numele de la Chiril care, al6turi de Metodie(Metodiu), a rdsp6ndit cuv6ntul Sfintei Scripturi gi cErfile de slujbl in limba slav[ inMoravia gi Pannonia. Aceqti doi frati, originari din Tesalonic, sunt considerati de uniiistorici ca fiind de neam grec, de allii, de neam slav, ins6 puteau s[ fie qi descenden]i

ai vechii popula{ii romanice din Peninsula Balcanic6. Ei au inventat un alfabetpornind de la minuscula greacd dar el cuprinde qi semne luate din alfabetul latin gi

ebraic. Acest alfabet s-a numit glagolitic din car:za cuvdntului slav glagola (: el aspus) care apare foarte des tn Sfrnta Evanghelie. Latinii, auzind repetdndu-se mereuacest cuv6nt, au numit pe cei ce citeau Evanghelia glagolifi iar alfabetul lor glagolitic.Alfabetul chirilic nu este opera lui Chiril ci a ucenicilor s6i. Alfabetul chirilic s-anumit aga in cinstea Sfantului Constantin Chiril. El este mai simplu, cu 43 de semne,

24luate din scrierea greacduncial6 gi 10 slove din alfabetul glagolitic. Acest alfabet afost adoptat de majoritatea popoarelor slave, precum gi de romdni, care l-au folositpdnE in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Alfabetul chirilic sth la bazaalfabetelor limbilor: rus6, ucraineand, s6rb5, bulgari.

*

III. Particularitlfi paleografice generaleParticularitltile paleografice generale se rezumil la cdtev4 obiqnuite scrisului

alfabetic in orice 1imb5. Acestea sunt:

Abrevierile. Condiliile de lucru gi nevoia de a economisi materialul subiacent

i-au obligat totdeauna pe scribi sE recurg[ la procedee deosebite de realizarc. Cel maiobiqnuit a fost sistemul ligaturilor gi al abrevierilor sau prescurtlrilor comun gi

Epigrafiei. in Paleografie ele se marcheazd. insd. intr-un mod deosebit. Pentru ca

cititorul sE fie prevenit asupra abrevierilor, cuv6ntul era insolit de unele semne

speciale, ca titula, tilda sau titla ()Sigla. Foarte obignuitii a fost prescurtarea prin sigle, cdnd o literd sau dou6

arati un anumit cuvint: a: annus; c: consul.

Suspensia. Scrierea cuvdntului se opreqte intr-un anumit loc: cap : caput sau

capitulum.

Contraclia. Se elimini unele parfi din cuvdnt: ffis :dominus.

Suscrierea. in rind se scriu numai unele litere din cuvdnt iar altele se arunc6a

deasupra: g : {atta.Monograma. Literele unui cuvdnt, de reguld nume propriu, semndturi sau

invocafii, sunt scrise legate inte ele dupi un anumit sistem in aqa fel incAt literele sd

poati fi citite normal. La noi, monograma este obiqnuiti in semn6tura domnilor TiriiRomdnegti,malttrzia gi in Moldova.

Page 18: Studii Auxiliare

Literq inscrise. Este o scriere prescurtat[ in care o liter[ este cuprinsd in

spafiul alteiafu : DA; l, o cu q itrsctis consecvent in Psaltirea Scheian6 in cuvdntul

ochi (deci "odd"citit oichi).

Ligatura. Cu acelagi scop de economie se frceau qi ligaturi, adicd doud sau

mai multe litere erau unite unele cu altele, uneori foarte meqtegugit, alteori cu orapiditate excesivE.

Monocondilul. Cea mai dezvoltatd ligatur[ o reprezint6 subscrierea (uneori gi

intitula{ia) numitl monocondil, in care toate cuvintele qi literele sunt scrise printr-un

duct continuu al condeiului.

Numele sacre sau mistice (nomina sacra, - mystica), au avut totdeauna un fel

deosebit de a fi scrise: DS : Deus, S : Sanctus, SPS: Spiritus.

Tetragramma, obignuiti in textele religioase ebraice, era formatd din patru

litere care compuneau numele lui Dumnezeu pe eweiegte: Jahveh, Iehovah zis gi

Adonai. Kyrios a fost adoptat gi in Septanta (traducerea Vechiului Testament ftcut6 inanti283-282 i. Hr.) gi de creqtinism: INRI (: Jesus Nazarenus rex Judaeorum)

Tahigrafi.a (iute, repede). Textele cele mai greu de citit sunt cele tahigrafiate,

un fel de stenografie. Se intdlnegte prima datdla greci, in secolul al IV-lea i. Hr., intr-

o inscripfie descoperitl pe Acropola ateniani. Sistemul const[ in intrebuinfarea literei

iniliale pentru cuv6ntul integ, nuan!6ndu-l printr-un semn alEturat.

Notele tironiene, frecvente in secolele VI-VII in scrierea latin[, iqi au

originea in scrierea roman6. Li s-a dat numele de la Tiro, sclavul lui Cicero cdruia ii,,stenografia" discursurile. De exemplu: suda: subsida.

Semnele auxiliare ale scrisului. La inceput scrierea era continul (scriptura

continua), nici literele qi nici cuvintele nu erau desp6rfite unele de altele. DupE aceea

cuvintele s-au desp[rfit qi s-a inkodus punctua{ia. Reguli precise s-au stabilit foarte

tdrziu, iar semnele intrebuinlate au fost foarte variate.

Pentru a se da o mai buni intonafie cuvintelor s-au introdus accentele, iar tnlimba greacd Si spiritele. Dup[ scriere textele era:u colalionate. Penta aceasta existau

corectori (correctores) care aveau un important rol tn alc6tuirea c6rfilor. in scrisul

grecesc se ingrijeau de buna intrebuinlare a interpunctuafiei gi a accentelor, dar se

pldngeau uneori de "lipsa de instrucfiune" a scribilor (librarii), care puteau face

greqeli. Era necesar6 deci colalionarea textelor scrise (collatio). $i pentru diplome sau

acte de cancelarie exista colafionarea pentru a face indrep6rile necesare. Aici inslunde se observa greqala, un cuvdnt sau o liter6 de prisos (dittografie), acestea se

expunctuau, ceea ce ardta cd nu trebuie luate in considerare la citit. DacE existau

omisiuni (aplografie) se ad6uga ce lipsea ftc6ndu-se setrlne speciale de adaus sau se

ardtainmod expres ce se adlugase.

in Paleografie existii gi alte notafli speciale pentru indicarea cifrelor sau a

sernnelor mtaicale atdt in notalia bizantin[ c6t qi apuseanl (gregorianl).:&

Page 19: Studii Auxiliare

IV. Materiale de scris

a) Papirusul. Este materialul de scris care a facilitat naqterea arhivei sau a

bibliotecii gi a uqurat circulafia scrisului. Sulurile de papirus se fabricau din frgii de

trestie, plantii care creqte in Delta Nilului. Pliniu ne ofer[ amlnunte despre fabricarea

acestui material. El ne spune cI tulpinile de trestie, desftcute in ffigii subliri, erau

aqezate unele ldngd altele transversal in apa Nilului, unde se producea lipirea unora de

altele. Trestia se compune dintr-un trunchi ce prezintl. dou6 noduri care dau mai multirezistenf6 plantei. Partea emers[ este cea utilizati,pentru oblinerea papirusului. Se taiepartea din apI qi se iau parfile dintre noduri, pdnl la I m, se taie bucdfile qi se despic[de sus tn jos, in sensul fibrei. Atunci c6nd este umed6, trestia se poate rtrsfrdnge firIsd se rupE gi, linutii uqor la umed, se poate desparte astfel incdt sI i se poati da ofomr6 prelung6. Fdqiile obfinute se aqeazl unele verticale, altele oizottale, iar pe ele

se pune o greutate mare care sd apese in acelagi mod pe toat6 suprafala. Sucul plantei

dE adeziunea intre cele douS suprapuneri. Materialul este l6sat mai multl vreme lapresat gi pus apoi la zvdntat la cildur6. Cdnd foaia este complet uscatii, este ras6 cu unobiect ascutit, in sensul fibrelor plantei, pdn6 se ajunge la un lustru perfiect. S-au

descoperit foarte multe papirusuri, fie in limbi orientale, fie in greac6, fie in egiptean[.

Cel mai bun papirus se producea la Alexandria, ln Egipt. Arabii au preluat fabricarea

papirusului dup6 ce au cucerit Egiptul. Papirusul a fost folosit in Italia gi Sicilia.Scaunul pontifical l-a intrebuinfat pdn[ in secolul al X-lea, iar in Italia pdnd in secolul

al Vl[-lea, dupl care a fost folosit numai la ocazii solemne. Dispari]ia papirusului s-a

datorat decdderii comerfului in Marea Mediterand din cauza rdzboaielor cu arabii,

scumpetei lui qi, mai ales, greutltii de aJ conserva in regiunile cu clim6 umed6.

Manuscrisele pe papirus puteau avea doud forme: volume qi codex chartaceus,

amdndou[ fiind foarte scumpe. Cu studiul acestui material de scris se ocuplPapirologia, o qtiinfd desprinsi din Paleografie.

Paleografia a rdmas, in cele din urm6, sd studieze scrierea pe pergament qi pe

h6rtie.

b) Pergamentul (membralna, pergamenum). Deoarece papirusul era greu de

procurat gi de p[strat, s-a simlit nevoia g6sirii unui nou material. Acesta a fostpergamentul. Tot Plinius este cel care ne dI informafii despre folosirea pergamentului

qi spune cE Ptolemaios Epifanul, de teaml ca Eumenes al IIJea (197-158 i.Hr.) s[ nufacl o bibliotec6 mai bogatd decdt cea din Egrpt, a interzis exporful acestuia inPergam. Pergamul a folosit ca material de scris pieile de animale prelucrate in modspecial. Erau utilizate pieile de animale tinere (oaie, caprd, vifel). Pielea se jupoaie, se

pune intr-o baie pentru inmuiat, se pune intr-o groap[ de var pentru degresare gi

t[b[cire, se pune din nou in var pdn[ se ingllbenegte, se scoate, se pune pe niqte rame

la uscat, se r6zuie pentru a se ajunge la acelaqi nivel, apoi se face lustruirea cu piatrdponce qi cretit. Urmeazd apoi t6ierea pe anumite dimensiuni.

Pergamentul a fost folosit gi ca volum dar mai ales in forml de codex. Spre

deosebire de papirus, in codex, pergamentul era scris pe am6ndoul fefele (opistografl.

Rlzuirea unor pergamente vechi gi reutilizarea lor pentru redarea unor noi texte a dus

Page 20: Studii Auxiliare

la nagterea unei categorii aparte: palimpsestele.Ele se datorau prefului foarte ridicat al

pergamentelor.

Pergarnentul era intrebuinlat inc6 din anticitate. Deoarece materia primi(pielea) se g6sea pretutindeni s-a generalizat qt ugurin!6 folosirea acestui material de

scris. in secolul al VIIIJea era in general folosit in Anglia qi Germania.Papalitateal-a

atilizat din secolul al Xl-lea. Spre deosebire de papirus, pergamentul permite ofrumoasi lucrlturl in culori (miniaturi), marea podoabl artisticd din Evul Mediu.

c) Ilfirtia (charta papyri, bombycina, papyr). Denumirea sa provine din

limba greac6 qi este cunoscut[ inci din secolul al II.i. Hr. cdnd chinezii o fabricau din

m[tase gi din fire de barnbus.

in evolufia sa, hirtia a parcurs mai multe etape din care se desprind trei

perioade:

l. Hdrtia bombicind. Este hdrtia cea mai veche, arab[. Denumirea vine din

persanul pambuk, in latind bambax-bwrrbac. H0rtia bombicin6 prezinth doul calit6fi.

Astfel, cea mai veche este zgrunfuroas[, groas6, poroas6 gi g6lbuie iar cea mai tilrzie

este groasl gi lucioasd. A fost folositi nu numai in Orient gi Bizan! (aici inclusiv pdnd

la jum6tatea secolului al XIVJea) ci qi in E-uropa. Cel mai vechi act scris pe hdrtie

p6strat in arhivele europene provine din Sicilia, datdnd din 1109. in Italia bombicina a

circulat pdn6 la sfhrgitul secolului al Xl[-lea.2. Hdrtia fi.ligran. Este o hdrtie lucrat[ din in, c6nep[ sau l6n[. Privit6 la

lumin6, prin transparenf6, se vede ci aceasti hdrtie are o relea luminoasl alcltuitddintr-un gir de linii orizontale, foarte dese, din linii verticale mult mai rare apoi dintr-

un desen liniar numit filigran Ia care se adaugd un al doilea desen cu acelaqi caracter

(contrarrrarca). S-a folosit pentru prima dati cdtre sfhrqitul secolului al XIIIJea. Au

existat circa 40.000 de filigrane.

3. Hdrtiafirdfiligran. Era din in sau c6nep[. Au existat mai multe tipwi de

h6rtie: velin6, lucioas5, groas6.

Arabii au luat hArtia din Samarcand in secolul al VIII-lea. in Spania qi Italia o

intilnim din secolul al Xl-lea, iar in sudul Franfei din secolul al XIIIlea. Fiind ieftinE,

hdrtia s-a rEspdndit gi in RIsIrit. in Transilvania in secolul al XIV-lea era de

provenientl strlin[. Aici incepe s[ fie fabricatl in secolul al XVI-lea, la Sibiu, in 1539

qi se pare cdla l573,l6ng[ Sibiu, la Braqov unde Hans Benkner l-a adus pe diaconul

Coresi si tipdreasc[. Pentru Moldova, fabricarea a fost susfinuti de Bogdan Petriceicu

Hagdeu ca existdnd de pe vremea lui Petre $chiopu, cdnd apare marca bourului ca

fitigran. Se pare cd este totuqi de fabricalie gi provenienf[ gennan6. tn laraRomdneascdhilrtia incepe sI fie produs5, la comand6, in vremea lui Matei Basarab

(1632-16s4).

Page 21: Studii Auxiliare

scns.

V. Instrumente gi lichide de scris.Scrierea s-arcalizat cu diferite instrumente de scris:

a) Calamuszl (condeiul). in Orient era din trestie, avea un cap[t ascufit cu care

se scria, celilalt era neted. in ultimele dou6 secole era din metal, utilizdndu-se masivpenila de metal.

b) Pensula - utilizati, in scrierea clinezd, gi japonezd.

c) Pana (lat. panna) de pasire (barzd,, cocor, corb, gAscd g.a). Pentru a putea fiintrebuinfat6 ca unealti de scris, pana se dddea prin cenug6, se degresa, apoi se

asculea.

d) Cdlimara (lat. calamaria). Era confec{ionat5 de obicei din sticl[. La romaniera lunguiaf[. in Evul Mediu a avut mai multe forme: rotund[, p6lnie, cu picior.

e) Nisiparnilo. ioea era finut nisipul,utilaatpentru valoarea sa sicativ6.f) Liniarul, perghelul Qrunctoriul), culitagul - instrumente auxiliare pentru

Lichide de scris. Atdta timp cAt s-au pictat figuri, s-au intrebuinlat culorinaturale (rogu gi negru), precum gi argile colorate. Mai tdrziu a fost folositi un fel de

cerneald atramentum, oblinutd prin amestecarea culorii. Pentru scrierea pe papirus s-a

lutilizat funinginea. Se puneau trei parfi de funingine gi o parte de gumd arabic6 ce se

amestecau cu ap6. Pentru scrierea pe pergament, cerneala din funingine nu a mai fostbund pentru cd nu se lipea pe suprafala de scris. S-a utilizat de aceea un alt lichid(cerneala galici). in Evul Mediu s-a amestecat aceasti cerneald cu vitriol dar nu a fostbine deoarece vitriolul atacamateialul pe care se scria. Egiptenii, grecii qi romanii au

folosit gi o cemealI rogie pentru literele capitale gi titluri numitl cinabru. Era obfinutidin miniu de plumb sau sulfur6 naturalI de mercur. in J6rile Romdne se numea

chinovar. in cancelaria din [nperiul Bizantin s-a folosit purpura, scoas[ din cochiliileunor scoici. Chisografia - scrierea cu cemealI de aur - apare in secolul al IV-lea gi se

rispdndegte atdt in Orient, - unde evreii scriau numele lui Dumnezeu cu aur qi dac6 nuaveau il l5sau in alb subinfelegdndu-l -, cdt gi in Occident. in J6rile Romdne scrierea

cu cemeal5 de aur nu a fost intrebuintatilprea des. Cemeala era de mai multe culori:albastrd, neagr6, galbeni, verde pi roqie.

Page 22: Studii Auxiliare

l\&--il- , ,\/,(*i - Ib x'l-orlcoDrcolocrA c*"\'t* ffiT""'

I. Defini,tie

Codicologia este o qtiintd specialE a istoriei, independent6, recent constituitd

ca atare (dup6 al doilea iazboi mondial), desprins6 din Paleografie. Denumirea sa

provine de la neologismul francez codicologie rezultat din latinesql codex (codice,

carte de la caudex: trunchi de copac) gi grecescul logos (qtiin!6). Definitia gi obiectul

ei au fost qi continul si fie teme de dezbatei. Dupi Alphonse Dain cunoscnt

codicolog, paleograf qi editor de texte Codicologia are ca obiect studiul codexurilor gi

nu al grafiei lor (Les manuscrits, Collection d'etudes anciennes publiees sous le

patronage de I'Association Guillanume Bude, Paris, 1949). Aceast6 definifie, cu mici

abateri, se afl6 Siin Grand Larousse Encyclopedique en dix volumes (III, Paris, 1,969).

Alfi oameni de qtiinf[ au insd cu totul alte plreri. Astfel specialistul german Karltbffler urmdnd spiritul gcolii create de Ludwig Traube considerd cE aceast6 qtiinf6

trebuie sE cerceteze toate aspectele codexului: leg6tura, materialul de scris, tehnica lui

de confecfionare, grafra, ornamentalia gi textul in sine (EinfrThrung in die

Handschriftenkunde,Lerpzig,1929). ,

Dintre toate definiliile o r{inem pe cea a lui Alphonse Dain. Aqadar

Codicologia se ocupi cu studiul tehnicii confecfionlrii codicelor urmirind: suportul

(materialul de scris) - specificul, formatul, t6ierea, perforarea gi linierea filelor -diferitelor sisterne cu indicarea instrumentelor de lucru - constituirea, signatura qi

diferitele sernne ale caietelor, reclama, trpul tranchefi.lelor, sttlul, compozifia gi

tehnica omamentafiei, legdtura (numai dacd aceasta este veche). Pe l6ng6 aceasta

Codicologia are ca obiect de studiu intocmirea gi publicarea instrumentelor sale de

lucru: inventare, cataloage gi diferite repertorii (de colecfii qi colecfionari de mss, de

mss datate, de mss prost datate etc.), privind codexurile.*

II. inceputurile qi evolufia Codicologiei ca qtiinflin epoca modern6 se manifestl un interes deosebit pentru crealiile medievale,

incep sE fie citite textele evului de mijloc, alcdtuindu-se ghiduri qi cataloage. Apar

primele instrumente de lucru. Bernard de Montfaucon a publicat un repertoriu al

bibliotecilor care confineau manuscrise grecegti. El este considerat a fi deschizdtorul

de drumuri in Codicologie.

in secolul al XIXJea Codicologia cunoaqte o mare dezvoltare. ln 1834, in

Rusia s-a alcItuit o comisie arheograficl cu scopul de a cataloga qi publica manuscrise

codex. La sfhrqitul secolului al XIX-lea qi tnceputul secolului XX existau 40 de

volume tn care se fEcea descrierea a sute de cErfi manuscrise. in 1844, in Franfa (la

Paris) a apdrut un catalog general care a ajuns in 1931 s6 cuprindl 85 de volume. in1869, in Anglia (la Londra) se infiinleaz6 o comisie istoricd a manuscriselor care

publicd cdteva sute de volume manuscrise. La noi Alexandru Odobescu publiciCatalogul manuscriselor de la mdndstirea Bistri{a (1861).

Page 23: Studii Auxiliare

incepdnd cu secolul al XX-lea se definesc domeniul gi tennenii Codicologiei.Aceasta devine disciplini gtiinfificl independenti qi se integr eazd" ca disciplin6universitar[. Iau fiinfi centre nafionale de cercetare gtiinfificI in Europa gi, dindeceniile 3'4, Codicologia devine tem[ de dezbatere in cadrul congreselorinternafionale. in privinla studiilor de Codicologie, cele mai valoroase sunt cele alegcolii gennane (Ludwig Traube, Karl Loffler) gi ale celei franceze (Atphonse Dain siCh. Sarman). LucrEri remarcabile au fost publicate gi in Rusia (repertoriil e ld A.I.Iacirnirski, M.N. Tihomirov), polonia, rtali4Angliq Rom6nis g.s.

in Romania, intocmirea gi publicarea de repertorii gi cataloage au stat inatenfia cercetlrii codicologice. Dintre contribufiile importante amintim cdteva: I.Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnesti (I, Bucuregti, 1907); Constantin Litzica,Catalogul manuscriptelor grecegti (Bucuregti, 1909) si Studii si schile greco-romdne(I, Bucuregti, 1912); Polixenia Popesca a publicat un inventar cu manuscriseleredactate in limbile englezd,, francezd,, german[, italianl qi spaniol[ ale AcademieiRom6ne, intrate in patrimoniul ei incd inainte de 1926 (Manuscrisele AcademieiRomdne fn limbi strdine (limba englezd, francezd, gerrnand, italiand gi spaniold),Bucuregti, 1926); Nestor Carnariano, Catalogul manuscriptelor grecesti (tom. II,Bucuregti, 1940); Emil Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui $tefon cel Mare(Cercetdri literare,Y,1942); Mihail Guboglu a publicat un inventar al manuscriselororientale ale Acade,miei Romdne achtzilionate inainte de 1946 (Ion I. Nistor,Manuscrisele orientale din biblioteca Academiei Romdne cu inventarul lor (intocmitde Mihail Guboglu),Analele Academiei Rom6ne, Memoriile Secfiunii istorice, seria aIII-a, tom. xxvll, Bucureqti, 1946); un inventar sumar al manuscriselor rusegti - incare lns6 au inhat mai mult documente gi prea putin mss in forml de carte - a publicatGheorghe Bezviconi; in tqfq apare inventarul Arhivelor Statului care cuprindeenumerarea unor manuscrise sub form6 de carte: Condica Brdncoveneasci, Socotelilemtrn6stirilor inchinate, Condica de mezaturi pentru mlnlstirile din fara Rom6neasc6,Catagrafiile de sate, Condicile Asachi, Fondul de socoteli ordgenegti ale Braqovului peanii 1504-1829- 58 de registre, din aceeagi arhiv6: Fondul regishelor de impozite dinanii 1475-1829- 152 de registre, Fondul clrfilor Funciare din anii 1573 - 1655 etc.(Inventarul Arhivelor Statului - Bucuregti - Cernduli - Chisindu - Cluj - Craiova -Iagi - Ndsdud - Timisoara - Bragov - Bucuresti,lg3g); Din 1949 Direcfia General[ aArhivelor Statului incepe si publice un inventar intifulat Indice cronologic care are camateriale codicologice: condici mln6stiresti gi documente, pomelnici, condici desocoteli de bani, catastife de venituri qi cheltuieli, condici de mezaturi; p.p.Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romdne (I, Bucureqti,1959); I. Crdciun, A llieS, Repertoriul manuscriselor de cronici interne - sec. Xy-XI4II - privind istoria Romdniei (Cronicile medievale ale Romdniei, I), Bucuregti,1963; Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Romdma, Vol. III.Catalogul manuscriselor slavo-romdne din Bucareglz (Bucureqti, 1981); DanielBarbu, Manuscrise bizantine in coleclii din Romdma @ucuregti, l9g4) g.a.

*

Page 24: Studii Auxiliare

IIIIIIITII!Il

FII

TI!tII

J

III. Domeniul de cercetare

a) Descrierea manuscriselor

Principala sarcin6 a Codicologiei este sE redacteze cataloage de manuscrise

asupra clrora se face aretliza cea mai minufioas[ din punct de vedere al materialului qi

tehnicii. Descrierea manuscriselor a fost l6satd de timpuriu pe seama posesorilor,

depozitarilor sau conservatorilor 1or, adicd bibliotecari, arhiviqti gi paleografi.

Descrierile erau ftcute dup6 criterii absolut int6mpl[toare iar rezultatele au fost

inegale qi lipsite de principialitate. in secolul al XIX-lea, pentru prima oarl s-a simlit

nevoia stabilirii unor reguli precise dupl care s[ se fac6 aceastfl descriere. Inifiativa a

fost luat[ oficial in 1865 in Fran{a gi primul care a frcut propuneri concrete in acest

sens a fost Leopold Delisle (1826-1910), administratorul Bibliotecii Nalionale din

Paris. DupI o lungi practicl in biblioteci gi arhive, normele au fost inchegate intr-un

sistem unic de Ch. Sarman, cre6nd astfel qtiinla clreia i-a dat numele de Codicologie.

Sunt intfllnite cu aproximafie cel pufin patru tipuri de manuscrise gi de moduri

de a le descrie:

l. manuscrise confindnd texte literare cu temd precisd, manuscrise propriu-zise,

istorice, teologice. Acestea pot avea autor cunoscut sau anonim;

2. manuscrise miscelanee - a\ lucrlri variate adunate la un loc ;

3. manuscrise diplomatice, tn care sunt transcrise documentele primite de un

beneficiar;

4. manuscrise corpuri, in care sunt legate intdmpl6tor documente diplomatice

originale de provenienf6 qi forrrat diferit.

La primele trei categorii, descrierea extem[ urmeazd o regulE unic6, diferenlierea

const6 in confinut. Titlul lucr6rii arat5 totul la cel de-al doilea grup. Trebuie descrisl

fiecare piesl din manuscris. Greutdfile se inmullesc la manuscrisul de tipul al freilea,

ele sunt scrise la date diferite, se pun piedici in calea rezolv[rii problemelor. Pdntru

cel de-al patrulea tip de manuscrise descrierea este foarte grea, pentru cd fiecare

document tebuie sdrealizeze o descriere diplomaticd.Dacd" nu sunt la mijloc legdturi

artistice, astfel de manuscrise trebuie des{dcute qi fiecare pies6 trebuie tratat[

individual. Greutatea cea mai mare este ci unele din manuscrisele din ultima categorie

sunt acefale, lipseqte inceputul, identificarea este foane anevoioasS, iar altele sunt

fragmentare.

b) Cercetarea coperfilor. Dup6 cercetarea manuscriselor se facs cercetarea

coperfilor. Cercetarea coperfilor unui manuscris in form6 de carte nu este importanti

numai pentru studierea constituirii legdturii in sine cu materialul din care s-a

confecfionat ci gi penku faptul cI deseori scoar,tele codexurilor ascund texte sau

fragmente de izvoare scrise necunoscute istoriei, filologiei etc. Problelna izvoarelor

cuprinse in coperfile codexurilor i-a preocupat pe mulli oameni de gtiint[, care au

tratat-o tn lucrlri bine documentate. Printre aceqtia se afl6 si Gilbert ouy.

in lucrarile sale (Histoire ,,visible" et histoire "cachee" d'un manuscrit in,,le

Moyen dgA",1958, nr. l-2. Les bibtiotheques)in L'Histoire et ses methodes, Paris,

't

Page 25: Studii Auxiliare

1961' Gilbert ouy aratil cd,in occidentul medieval corespondenlele de cele mai multeori nu s-au prstrat. Dar obiceiul de a produce carton prin lipirea cu suprapunere a maimultor foi de hflrtie sau de material de aceeagi origine vegetala era practicat incr de lainceputurile antichitdfii. La egipteni era cunoscutI practica confecfion6rii sicrielorpentru mumii din carton obfinut prin lipirea mai multor foi de papirus suprapuse.Dezlipindu-se aceste foi s-a constatat ci ele confin texte de o mare importanf6. Depild6, sicrie egiptene din epoca romani au scos la iveal[ texte foarte valoroase pentrustudiul Noului Testament pi istoria de inceput a creqtinismului. tn ![rile arabe existapractica de a utiliza foi vechi de manuscris pentru a confecfiona scoarfa codexurilor.Din prcate ins6, deoarece cerneala textelor foilor respective era pe bazd declei ginegru de fum 9i deosebit de sensibild,in apd,, dezlipireastraturilor de hartie este foartedificilE' Din a doua jumrtate a secolului al XV-lea in occident coperfile de carton,mai fragile decdt tartajele din lemn dar mai pufin costisitoare, incep s6 eliminelegdtura din lemn a codexurilor. Aparifia pi dezvoltarea tiparului a dus la o puternic6dezvoltate a producfiei de hdrtie, materie primd folositd pentru fabricarea cartonuluifonnat din foi suprapuse lipite intre ele.

Mult[ weme scoarfele codexurilor erau aruncate fard ali se acorda cea maimicr aten{ie' Prinhe primii specialipti care au atras aten}ia importanfei unor astfel deizvoare a fost cunoscutul paleograf francez Leopold Delisle (1s26-1g10). incepanddin anul 1950 prospectarca legiturilor vechi a luat la paris un caracter destul desistematic in acest sens evidenfiindu-se cabinetul Manuscriselor BiblioteciiNa,tionale a Franfei.

Valoarea deosebit6 a acestor texte se datorcazd" faptului c[ ele fac parte decele mai multe ori dintre izvoarele care nu au fonnat niciodatii obiechrl conservarii inbiblioteci sau arhive. Este vorba ln cea mai mare parte de corespondenf[ privat6.Gilbert ouy a descoperit in acest sens intr-o copertr un important teanc de scrisori defamilie qi de afaceri ale unor bancheri djq Lombardia care s-au stabilit in Franfa incea de-a doua jumdtate a secolului al XrVJea. Acelapi cara"te, t-ug u*t lu'r,oi-scrisorile primite de domnii, boierii qi clericii din lara Romdneascd qi Moldova dininteriorul gi din afara celor dou6 frri romdne, din care s-au pastrat numai dour-trei.valoroase sunt, de asemenea, carnetele de note descoperite in scoarfele codexurilor.in acest sens Gilbert ouy citeazdcarnetul lui Nicolae Aymar, secretarul gi notarulregelui Franfei, Carol al vIIJea victoriosul. Foarte importantd este declarafia solemnda lui Menout d'Aguerre, c[pitan beamez in serviciul regelui Franfei, Ludovic XII, incare il autza in anul 1498 pe papa Alexandru VI Borgia cd incercase s6 extermine cuajutoruI unui gaz asfixiant, garnizoana ftancezd,din cetatea ostia din apropierea guriiTibrului. Deci in r49g papa Arexandru vI Borgia - care a murit ohdvit _ se pare cdera in posesia unui gaz asfixiant. Dac6 faptul e real el are o mare importan![;;;;istoricul chimist.

AISturi de Gilbert ouy conkibufii insemnate a adus specialistul englez NeilKer (Pastedowns, in "oxford Binding with a suruey of oxford Binding, c. 1515_1620*' oxford, 1954)' Neil Ker ardta cdleg6torii aveau obiceiul de autilizapentru

Page 26: Studii Auxiliare

coperfile pe care le confeclionau codexurilor mss chre nu mai erau consideratefolositoare dar ale c5ror file desfdcute qi lipite in interiorul coperfilor pot fi de cel maimare folos pentru istoric. Cercetdnd manuscrisele legate la Oxford, Ker a dovedit c6in secolul al XVI-lea colegiile universitare de aici erau de acord ca legltorul sE taiemanuscrise mai vechi de o sutl de ani aparfin6nd bibliotecii lor.

c) LegItura codiceluiLeg6tura codicelui este cea care apdril integritatea acestuia. Au existat in epoca

medievali trei tipwi de leglturi:l. Legdtura de fux. Reprezintd o adevdratil oper6 de artd, qi costa o avere. Era din

aur, argint, pldcule de fildeg, prezenta ferec6turi, smalfuri colorate, basoreliefuri.2. Legdtura in scoarld de lemn tmbrdcatd in piele. Leg[tura era din piele de vit6

sau de vilel. Dac[ se aureau erau imbr6cate in piele de vifel vopsit6 in cafeniu saurogu. Dac[ se imprimau sau gravau se utiliza piele groas6. Imprimarea in sec a fostintrebuinfatE ftr secolul al XII-lea in Anglia. Problema auririi coperfilor din piele aparein perioada Renaqterii, efectul estetic fiind unul deosebit. Tot in perioada Renagterii se

utilizau catifeaua gi mitasea. in secolul al XVIJea apar in !6rile Romdne manuscrisein stil renascentist. Acestea prezentat legdturi cu ornamente in fonna de evantai,utilizatep6nd in cursul secolului al XVIII-lea.

3. Legdtura tn piele sau pergament. Pielea folositd pentru acest tip de legdtura erade culoare brun-rogcat6, pergamentul era nevopsit sau foarte rar colorat in verzui sau

roqu-palid. Aceste legdturi erau practicate in universitilfi, fiind numite gi legituristudenfegti.

d) Restaurarea codexurilorRestaurarea codexurilor se realizeazd, in laboratoare de restaurare utiliz6nd

procedee fizice gi chimice.

Gilbert Ouy imparte procedeele fizice in procedee de natur6 mecanic6 gi procedeede naturd optic6. Procedeele de naturd mecanicd fac parte din tehnica restaurdriiconstAnd in spllarea, dezlipirea qi r6zuirea filelor scrise.

Procedeele de naturd opticd oonstau intr-un examen drrect-scopla-gi indirect-grafia.Se utilizeazd instrumente optice simple ca lupa de diferite tipuri gi oglinzimici. Diascopul lumineazl puternic un text, permi{dnd nu numai lectura dar gi

decalculul filigranelor. in cadrul instrumentelor optice un rol important il are lampa de

cuarf cu filtrul lui Wood. Folosind-o, cemeala foarte qtears[ a textelor gi prea pu]invizibill la lumind apare neagrd pe un cdmp fluorescent alb-albdstrui. Primul care a

folosit aceast6 lampd in studierea manuscriselor a fost germanul Gustav K g"l.intemeietor, inainte de primul fizboi mondial, al prestigiostlui Palimpsest-Institut,

G. I$gel attilizat lampa pentru cititul palimpsestelor. Lampa lui Wood nu poate fiutilizatL pentru citirea textelor rez.fite deoarece r[zuitorul a eliminat prin agchiiminuscule straturile superioare ale per-gamentului. Fotografia sr raze ultravioletenefiltrate poate da renitate foarte bune iar cea cu raze infraroqii face sE aparl textesau desene ascunse sub un strat de picturd sau sub o alt6 substanf6 opticE. Fotografiaprin raze infrarogii este foarte util6 pentru studierea schilelor de miniaturi. Razele X

Page 27: Studii Auxiliare

faciliteazd lectura palimpsestelor iar metoda radiografic6 beta (cu intrebuinfareaizotopilor) dd o imagine foarte clarl a filigranelor cu sitii uzatL.

Procedeele chimice au reugit de-a lungul timpului sI distrugi numeroase texte de

valoare deosebitI. Deqi substanfele chimice dlunltoare au fost abandonate, locul lor a

fost luat de o solufie in aparenfd anodd ins6 in fond mai d6un[toare, este vorba de

sulfohidratul de amoniu. Procedeul constl tn umezirea ugoar6 a materialului de scris

cu ajutorul unei sugative albe imbibate cu ap6 distilat[ gi in expunerea apoi a acestuia,pentru cdteva clipe, la vaporii care se degajd dintr-o capsul6 cu sulfur6 de amoniu,capsuld ce se incilzegte in mdn[. Astfel cerneala rtmas6 apare neagrd. Procedeulindicat uqureaz6 apoi lectura la lampa lui Wood. O alt6 substan{[ utilizatd este

pirogalul care amestecat cu pulind apd macereazdtextele pe hdrtie scoase din coperfileunei legEflri. Substanta este folosit[ pentru h6rtie nu gi pentru pergament.

,F

IV. LegItura Codicologiei cu alte gtiinfeCodicologia are leg6turi cu unndtoarele qtiinfe auxiliare:a) Paleografia. Cunoagterea Paleografiei este indispensabilE nu numai istoricului

gi lingvisfului ci gi oricdrui specialist care in munca sa trebuie sI se aplece asupra

textelor vechi, sI le intuiasc6 sau sE le interpreteze conlinutul. Evolutia codexului nu

se poate percepe frri cunoaqterea evolufiei scrisului.b) Epigrafia. inainte de a fi rncizatdin piatr6, litera era desenati (cu cretii). Acelagi

procedeu se intrebuin[eazd gi in mss de proporfii scrise in capitale. De asemenea incodexuri existi pasaje intregi scrise in capitale epigrafice.

c) Criptografia. Pentru a l[muri pasajele criptice care apar uneori in codexuri.

d) Bibliologia. Pentru a afla cum o carte manuscris era materialmente

confec{ionatd in decursul veacurilor.

e) Cronologia. Pentru a se ldmuri asupra elementelor cronologice principale qi

secundare prezente in codexuri, pentru a le transpune timpurilor noastre.

f) Filigranologia. Pentru a data codexurile codicologul trebuie sE recurgl laserviciul Filigranologiei, pentru indicarea qi identificarea filigranelor servindu-se de

repertoriile de filigrane. Aproape toate mss pe hdrtie pot fi datate prin filigran qi chiar

h0rtia frr[ filigran poate a1fia la datarca codexului cu aproximafie. Distanfa qi

numdrul liniilor oizontale qi verticale care str[bat hirtia fird filigran pot constitui, de

asemenea, un criteriu de datare.

g) Papirologia.Furruzeazd date cu privire lapapirusurile in formd de codexuri.

h) Istoria artelor. Pentru cercetarea stilului frontispiciilor, chenarelor, inilialelorornate, omame,ntelor marginale gi celor care incheie textul unui manuscris.

i) Diplomatica. Pentru studierea mss in form6 de carte care conlin acte-cartularii,

condici de documente cdt gi in alte texte ca, de exe,mplu, condici cu socoteli ale

vistieriei etc.

j) Arhivistica. Ajutl sE se studieze nu mss izolate ci ansamblurile de mss care au o

sursd sau o istorie identicE, explicdndu-le unele prin altele. Arhivistica are ca obiect

Page 28: Studii Auxiliare

reconstituirea idealI sau natural[ a fondurilor de mss dispersate sau conserv6

fondurile care au sc6pat de la dezmembrare.

k) Heraldica. Penfu a identifica un blazon care eventual apare in ornamentalia

codexului.

l) Lingvistica. Se cer cunogtinfe temeinice asupra limbii in care este scris codexul

cercetat. Codicologul romSn trebuie sI aibl cunoqtinle de limba latinE, greacd, slav6.

m) Critica textelor. Pentru a gti dacl textul cuprins in text este datat In chip veridic

sau nu, deci dacl e autentic sau fals.

Codicologia apeleazd pi la lconograJie, Miniaturisticd, Filozofi.e, Teologie,

Medicind, Muzicd S.a.

in concluzie, Codicologia apeleazdla o serie foarte mare de gtiinte auxiliare dar

rezultatele cercet[rilor sale sunt deopotriv6 de utile gi gtiintelor la care rectrge, fiindvorba de o interdependentE, de relafii de reciprocitate intre aceste gtiinfe.

Page 29: Studii Auxiliare

II FILIGRANOLOGIA

"ll.-L"i-ir , 'tuq1f

^}c y )c1\@t"*

H^,^! #I. Definitiet

Filigranologia - termen de origine francezd avAnd labazd cuvintele latineqti

filium qi granum cdt gi grecescul logos sau Filigranografia - prezent la sf0rqitul

secolului al XIXJea in qtiinfa ruseascd - sau germanul Wasserzeichenkunde este

qtiinfa auxiliar6 a istoriei care se ocup6 cu studierea desenului liniar fixat in h6rtie in

timpul fabricdrii acesteia. Cercetarea se realizeazd cu scopul principal de a constitui

unul dintre cei mai importanfi factori in stabilirea datei qi provenienfei manuscriselor,

documentelor gi tipdriturilor scrise qi lucrate pe hirtie cu desenul indicat c6t gi unul

dintre cele mai insemnate criterii de verificare a autenticitlfii menlionatelor categorii

de izvoare, fie ci au sau nu dat[. in sfera de preocupdri a Filigranologiei mai intr6

istoricul, calitatea gi formatul htrtiei, fabricile care o produceau apoi liniile verticale qi

orizontale care str6bat hdrtia cdt qi desenul liniar denumit contramarcd, fa[d de cel

principal numit filigran.

*

iI. tnceputurile qi dezvoltarea Filigranologiei ca qtiin{Iin evolulia sa, Filigranologia a trecut prin patru mari etape:

Prima etapd o constituie alc6tuirea primelor colecfii de filigrane gi publicarea

primelor studii despre desenele liniare ale hdrtiei, cele mai multe in lucr[ri cu caracter

bibliografic. Aga se constituie coleclia de filigrane cu 1000 de foi de hdrtie veche a

englezului Humphry Wanley gi care din 1699 se pdstreaz6 in Muzeul Britanic. tn

prima jum[tate a secolului al XVIII-lea apar studiile datorate lui Johann Hering

(1736), John Levis (1737), Sarnuel Engel (1741) qi Joseph Ames (1749). A doua

junrltate a sec,tiului al XVIII-lea aduce studiile semnate de Munay (1,763), Rouget

(1772), Cristofor Murr (1777), Breitkoph (1784), John Fen (1787), Schwartz (1793),

Samuel Denne (1795), Camus qi Sardini (1799). Din primele dou6 decenii ale

secolului al XIXJea sunt lucr[rile semnate de Gotthelf Fischer (1801), M.C. De la

Serra Santander (1803), Jansen (1808) Si Koning (1316). in al patrulea deceniu al

secolului XIX apar studiile scrise de Hassler (1844) qi F. Gutermann (1845).

Cea de-a doua etapd incepe odatd cu publicarea la Moscova in 1844 a

albumului lui K. Tromonin, ce cuprinde reproducerea a 1493 de filigrane. Albumul

s6u este urmat imediat de lucrarea englezului S. Sotheby (1844) cu 265 filigrane. Este

perioada in care invdgali din diferite f[ri (Germarua,Italia. Polonia qi Rom6nia) au

inceput sd copieze filigranele alcdtuind studii publicate de academiile de qtiinfe qi

reviste de specialitate. Aceastd etapd se remarc6 qi prin inceputul studiului regional al

filigranelor dintre care amintim, spre exemplificare, lucrdrile publicate de J. Kemeny

despre morile de hdrtie qi filigranele lor din Ungaria qi Transilvania (1844).

Etapa a treia cuprinde ultimele doui decenii ale secolului al XIX-lea qi primii

Page 30: Studii Auxiliare

qtiinfific5 de sine stitdtoare. Acest fapt se datoreazd studiilor filigranologului italian,canonicul Aurelio zonghi qi studiilor publicate de Ernest Kirchner (1g93,1g96). Unuldintre cei mai valoroqi reprezentanfi este charles Briquet,,,acest neobosit predicatoral importanfei gtiinfifice a filigranelor", cum il caracteizeazd N.p. Lihacev,un altmare reprezentant al Filigranologiei. Diclionarul lui Ch. Briquet cuprinde 116.112filigrane (numai pdnd in anul 1600), cercetate gi reproduse in ordinea alfabetic6 adenumirii imaginii filigranelor iar in interior ordinea este cronologicd (lgo7).

ultima etapd este bogat6 in cercetdri privind tematica problemelor abordatein etapa a tteia, filigranele fiind studiate sub aspecte diferite: tehnologic, regional,cronologic, tipologic ai in zilele noastre mai ales sub aspect estetic. Au apdrutnumeroase studii gi albume referitoare la filigrane in fdri din Europa (Franfa, rtalia,Germania, Anglia, olanda, spania, Suedia, polonia, cehoslovacia) qi America deNord' in tg:s se publicd albumul cu filigrane din olanda, Anglia qi Franla (secolelexul-xvm), datoratlui W. Churcill, cuprinzdnd 578 filigrane, o lucrare capitald. in1937 se cteeazd, la Mainz, Arhiva gi Institutul de Filigranologie denumitForschungstelle Papiergeschischte avdnd o colecfie de 20.000 filigrane. Acelaqicatacter va avea qi Institutul qi Muzeut Dard Harding infiinfat la Cambridge (S.U.A.).in anul 1950 este infiinfat6 organiza[iainternafion ald The paper publications society,cu sediul la Hilversum (olanda) ) care are drept scop publicarea colecliilor defiligrane gi a studiilor de specialitate. Din lg07 - data apari[iei Diclionarului Bnq,,et -qi pdni in anul 1952 s-au publicat nu mai pufin de 249 de lucrdri. in anul 1955organtza[ia internafional5 de la Hilversum publicd o succintd bibliografiefiligranologicI. Un studiu valoros este cel al lui Nicoard Beldiceanu cu privire lafiligranele manuscriselor turcegti aflate in Biblioteca Nalionala din paris (1g60). in1962, la Leipzig apare primul manual de Filigranologie, lucrare postumd afiligranologului german Karl Th. Weiss, Handbuch der wasserzeichenkunde, carecuprinde tehnica folosirii filigranelor, istoria nagterii qi dezvoltdrii lor qi munca cuaceste instrumente de investigafie gtiinfific5. De atunci qi p6n6 astdzi,Filigranologia aparcurs un drum ascendent devenind un instrument indispensabil al cercetdriiqtiinfifice.

III. Domeniul de cercetare

a) Formele in care se fabrica hirtiaIn Evul Mediu hdrtia se lucra in aga numitele mori de hartie (in latina

medievald: mola papyracea sau fficina chartaceea), care la inceput erau in preajmaapelor iar mai $,-rziugi morile de vdnt produceau hdrtie. Zdren[elede c6nep6, de in saude 16ni, dupr ce treceau prin mai multe stadii de prelucrare deveneau o pastd care sea$eza intr-o sitd pdtrat6 cu fundul fesut din fire metalice foarte subliri dispuse in liniioizontale (vrrg5turile) 9i verticale av6nd lipit la mijloc un desen liniar (filigranul) iarapoi un al doilea desen cu acelagi caracter (contramarca). Pasta de h6rtie era aqezatd

Page 31: Studii Auxiliare

FFI

pe fundul formei intr-un strat mai sublire pe vdrglturi, pe verticale gi pe desenele

liniare qi intr-un strat mai gros pe distanlele dintre liniile qi desenele respective.

Datoritd acestei inegalit6li a stratului pastei, virg6turile, verticalele qi desenele liniare

privite la lumin6 apau. clar in toati dimensiunea gi confinutul lor. Durata ttilizdiiiformelor de hdrtie era scurt6 pentru cd o astfel de unealtd era cur6nd scoasd din uz

intruc6t firele metalice se inc6lceau, distanlele dintre ele deveneau inegale iar pasta se

ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importanla sa in

datarea filigranelor.

b) Vlrglturile qi verticalele hirtieiVdrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele

metalice ale forrrei dispuse oizontal, care, relin6nd pasta imbibatd cu ap[, imprim6

h0rtiei amprenta lor. Privind h6rtia prin transparenlI sau la lumind observ[m linii care

se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se

datoreazd prea marii apdsdri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare,

dimpotrivd, rezlltd din incrustarea firelor v[rg6turilor in past6 printr-o apIsare mai

mic6. in secolul al XIII-lea - c6nd apar primele filigrane - v[rg[turile sunt fine gi

apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIV-lea, sd devin6 groase

gi distantate, apoi revin la aspectul lor inifial. Distanfa dintre v[rgdturi care ocupl un

spafiu de 20 de rinduri variazd inte limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentS

este de 25 mm.

La marginile inferioare qi superioare, hdrtia are o vdrgdtur6 mai find qi mai

apropiatd decAt celelalte vlrg6turi ale foii de hdrtie. Exist[, de asemenea, o linie

olizontald numitl vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de

vdrglturile obignuite, h6rtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan][ de

cca. 5 mm. Acestea sunt vlrg6turile canelate carc apar incepAnd cu anul 1445 qi

dureazd p6nd la sfrrqitul secolului al XV-lea. Majoritatea h6rtiei cu vlrgdturi canelate

provine din nordul Italiei.

Verticalele (numite in limba francezd pontusseaux) sunt befigoare asculite din

lemn, aqezate perpendicular pe vlrgituri pentru a le impiedica sd se indoaie.

Amprenta care se vede intotdeauna in hdrtie cdnd o privim la lumind se datoreazl unui

fir metalic intins pe deasupra vdrg6turilor, care le leag6 pe acestea din urm6,

impiedichndu-le astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strtmba. in

cursul wemii num6rul verticalelor qi distanla dintre ele a vaiat foarte mult.

Specialigtii consider6 cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al

progresului sau al imbunltilirii activitdfii de fabricare ahilrtiei. in cazul in care un

filigran apare pe doud haftii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche h6rtie cea in

care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in hdrtia de format mare,

distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format

mic.

TItLL\,trLLLLs!!Tt!r*-'I

Page 32: Studii Auxiliare

pe fundul formei intr-un skat mai subfire pe vdrgdturi, pe verticale gi pe desenele

liniare qi intr-un strat mai gros pe distanfele dintre liniile qi desenele respective.

Datorit6 acestei inegalitdli a stratului pastei, virgdturile, verticalele gi desenele liniare

privite la lumin6 apar clar in toat6 dimensiunea gi confinutul lor. Durata utiliz[riiformelor de hdrtie era scurtd pentru ci o astfel de unealt6 era curtnd scoas6 din uz

intrucdt firele metalice se incdlceau, distanfele dintre ele deveneau inegale iar pasta se

ageza in mod inegal. Cercetarea formelor de fabricare a hdrtiei iqi are importan{a sa in

datarea filigranelor.

b) Vnrglturile gi verticalele hflrtieiYdrgdturile (numite in limba francezd vergeures) sunt produse de firele

metalice ale fonnei dispuse oizontal, care, relindnd pasta imbibat[ at apd, imprimd

h6rtiei amprenta lor. Privind hdrtia prin transparenlI sau la lumin[ observlm linii care

se succed, unele clare iar altele lipsite de claritate. Liniile lipsite de claritate se

datoreazd prea marii apds[ri a pastei cuprins6 intre firele metalice, liniile clare,

dimpotrivd, rezultd din incrustarea firelor vlrgdturilor in pasti printr-o apisare mai

mic6. in secolul al XIIIJea - c0nd apar primele filigrane - vdrgdturile sunt fine gi

apropiate unele de altele pentru ca,la mijlocul secolului al XIVlea, sd devini groase

gi distanfate, apoi revin la aspectul lor inilial. Distanfa dintre vdrgdturi care ocupS un

spafiu de 20 de rdnduri variazd" intre limite cuprinse intre 16 qi 80 mm, media curentd

este de 25 mm.

La marginile inferioare gi superioare, h6rtia are o vlrg[turd mai find qi mai

apropiat6 decAt celelalte vdrg[turi ale foii de hdrtie. Existd, de asemenea, o linie

oizontald numiti vdrgdturd canelatd (vergeure cannelee). in acest mod, aldturi de

vlrgaturile obignuite, hirtia prezintd striafii clare qi lipsite de claritate la distan!6 de

cca. 5 mm. Acestea sunt v6rg[turile canelate ca.re apar incepOnd cu anul 1445 qi

dureazdpindla sfhrgitul secolului al XV-lea. Majoritatea hdrtiei cu v6rgituri canelate

prol.ine din nordul Italiei.

Verticalele (numite in limba francezL pontusseaux) sunt befigoare asculite din

lemn, aSezate perpendicular pe vdrgdturi pentru a le impiedica sd se indoaie.

Amprenta care se vede intotdeauna in h6rtie c6nd o privim la luminl se datoreazl unui

fir metalic intins pe deasupra vSrgiturilor, care le leag6 pe acestea din urm6,

impiedicdnduJe astfel de a se deplasa, de a se suprapune sau de a se strdmba. in

cursul wemii numlrul verticalelor qi distanfa dintre ele a vanat foarte mult.

Specialiqtii considerd cd o mai mare apropiere dintre verticale constituia un indiciu al

progresului sau al imbundt[{irii activitdfii de fabricare a hdrtiei. in cazul in care un

filigran apare pe doud h6rtii diferite, trebuie considerat6 cea mai veche hdrtie cea in

care verticalele sunt cel mai mult distanfate intre ele. in htrtia de format mare,

distanla dintre verticale este in toate timpurile mult mai mare dec6t in cea de format

mic.

Page 33: Studii Auxiliare

c) Filigranul.Filigranul provine ca termen din limba francezd, (le filigrane), a derivat dinlatinegte (filium qi granum) qi a intrat mai tirziuin circurafia limbilor neolatine ca de

exemplu / I i gr a n i (itariand) ; fi r i g r a n o s (sp aniord) ; fi r i g r an (rom 6nd).

Filigranul reprezintd' amprenta in adancime produsd in foaia de hartie de unomament' mai bine zis de un desen liniar in fir metalic, fixat in forma de fabricare ahArtiei' Filigranul este unul din cele mai caracteristice elemente care deosebesc ohdrtie de alta, cel mai important gi ugor de sesizat.Filigranul vertical este filigranul din centrul uneia din jumatdfile foii de h6rtiecu axul vertical in direclia liniilor verticale. El a fost utilizat in Italia, la sffirgitul

secolului aI XIV-lea, de unde obiceiul a trecut in Germania (Ravensburg).Filigranul orizontal este filigranul al crrui ax vertical este plasat in

vdrgdturilor.direcfia

Majoritatea specialiqtil or citeazd ca d,atd sigura a celui mai vechi filigran anul1282' Existd insr qi cercetdtori care at ardtatci cel mai vechi text scris pe h6rtie cufiligran este din 1271. Pimele filigrane, de origin e italiand,erau lucrate rudimentar.Din Italia, filigranele au fost apoi imprumutate in Franla dar aceasta dupd ce tehnica s-a imbunlt6{it' A existat spiritul imitafiei, filigranele italiene fiind imitate in Germaniaiar cele olandeze de megterii ruqi de filigrane. De asemenea falsul, care ddinuiegte dinwemuri strrvechi, qi-a manifestat spiritul gi in domeniul filigranelor, crci filigranele

i:1'l*" au fost falsificate in Germania qi Polonia, deqi acest lucru era clarinterzis prin

tege.

Semnificaliafiligranelor a formatobiectul a numeroase studii. Unii specialigticonsider5 cr aceste desene liniare ar avea un sens simbolic sau cd ar constituiblazonul unor comunitEfi religioase, aserfiuni false. cei mai de seamr specialigti auardtat cE filigranul era amprenta care distin gea cea mai bund marft gi o ap6ra defalsifictri, era o etichetd car.e apdra interesele firmei, era semnul megterului carefabrica hdrtia' Ele erau folositoare sau pentru cel care le folosea ori penku autoritateacare le impunea sau pentru consumatorul hdrtiei care le pretindea. Datoritd faptului cInumele fabricanfilor apar ca filigrane se poate considera c6 filigranele erau semneindividuale.

De la numele celui care producea hartia, filigranul qi-a extins semnificafia laformatul qi calitatea hdrtiei, la numele locului de producfie qi la anul de produclie qiuneori la numele concesionarului morii de hdrtie. De exemplu, in secolul al XIV-lea,fiecare moard de hArtie folosea filigrane diferite pentru a exprima calitd{ilerespectivei materii vegetale. Astfel, moara de hdrtie din Ravensburg (Wurtemburg)aveala mijlocul secolului al XV-lea trei filigrane: un turn pentru h6rtia foarte bun5;un cap de bour fhrd ochi avdnd intre coarne o tijd la capdtul cdreiase afla o crucepenku hartia bun6; un corn de vdndtoare pentru h6rtia de calitate inferioar6.

A existat de-a lungul timpului o varietate impresionantd de fitigrane, c6ciaproape tot ceea ce igi imaglneazd mintea omeneasca apare ca filigran. Imaginile ce

infiliqeazd filigranele sunt drntrl lele

mai diferite, ele reprezentand parli din corpul

l

l

Page 34: Studii Auxiliare

omenesc sau chiar psrsonalitdfi politice, dar gi femei. Constituie filigrane elflrente ale

imbrdcdmintei, cele mai variate fiind cele de origine italiand qi francezd. Ca simbol alautoritifii apare coroana din a doua decad6 a secolului al XVJea. Acelaqi sens il are gi

sceptrul. Printre cele mai vechi filigrane se afl6 qi literele, int6i numai cdte o inilidl[,apoi un grup de cdte doul sau patru, ca qi litere-cuvinte. De exemplu, literele latine gi

gotice, cea mai folositd dintre iniliale fiind P. Inifialele IHS reprezintd monograma luiHristos gi apar de la mijlocul secolului al XV-lea. Dintre imaginile filigranelor, datfiind spiritul pregnant religios al Evului Mediu, nu au putut lipsi nici filigranele cusimboluri religioase. in primul rdnd crucea, simbolul creqtinismului, care apare inurmdtoarele tipuri: ortodoxl (greac6); catolicd (latinl); a Sffintului Andrei; a SfrntuluiAnton; de Lorena; de Malta. Dezvoltarea Heraldicii a dus la adoptarea blazoanelorca filigrane. De pild6 vulturul (simbolul evanghelistului Ioan, al autorit[1ii ereditare qi,

mai ales, al Imperiului) a fost adoptat ca filigran, fiind o marcl foarte rdspdndit[.Coroana din care iese o rdddcind, gi coroana cu trei cruci inscris6 in scut reprezintd,filigranul fabricii de hdrtie de la Bragov. Numele de locuri prezente in filigranealcdtuiesc m[rcile cele mai interesante, deoarece ele ne fac sd cunoagtem origineaunor fabricanfi de hdrtie. Ca filigrane au fost utilizate gi devize, dar acestea suntprezente foarte rar. Amintim aici, de exemplu, deviza,,Pro Patria" (Olanda).

Proporfiile filigranelor erau potrivite, cu excep]ia celor mai vechi, formate dinlitere - cuvinte, care erau atAt de mari incdt ocupilu toati foaia sau a filigranelor custerne complicate (pe jumltatea unei foi de h6rtie).

S-a incercat o totalizare a numlrului filigranelor. Se pare ci ele sunt in numdrde cca. 40.000.

Locul pe care tl ocupd filigranul pe hdrtie. La sfhrgitul secolului al XIII-lea gi

inceputul secolului al XIV-lea, filigranul este plasat arbitrar, variabil. Treptat, marcaiqi fixeazd un loc, de reguld era plasati in centrul uneia din cele dou6 jum[t6!i a foii qi

axa ei verticalE este in direclia verticalelor, de unde gi denumirea de filigran vertical.+

\J [n general, bAnd se folosesc dou6 forme, concomitent de acelagi me$ter, sistematicvl filigranul se afl6 pe jumdtatea din stAnga a foii pentru una dintre forme qi pe jumltateadin dreapta pentru cealaltd formd. in anumite ldri exista obiceiul ca axul vertical al

filigranului sI fie plasat pe direclia vdrgdturilor, de unde gi denumirea de filigranorizontal. Alte m[rci sunt aqezate in: centrul foii desficute; spre una din marginileacesteia; in col1.

Importan{a filigranului. insugirea studiului filigranelor este deosebit de

important6 atdt pentru istoric cdt gi pentru arhivist, filolog, critic al textelor, bibliologin genere qi incunabulist in special, la fel gi pentru arheolog cdruia ii pune la indemindformele ustensilelor qi armelor din Evul Mediu, iconograf artizan etc. De asemenea,

filigranele prezintd un interes deosebit qi ca produs al creafiei grafice populare.

d) ContramarcaAl6turi de filigranul principal (filigranul propriu-zis) exist6 qi un al doilea

filigran (secundar), numit contramarcd, fixat pe sita metalicd a formei de fabricare a

Page 35: Studii Auxiliare

hdrtiei gi care, apoi, i$i las6 amprenta pe foaia de h6rtie. El se rispandeqte mai ales deIa sfrrqitul secorurui ar XV-rea, dar modelere sunt murt mai vechi (sec. XIII _inceputul sec' Xrv)' contramErcile cuprind adeseori o floare, alteori un animal (cumeste' de exemplu, wlpea pentru fabrica din Bragov care insofeqte filigranul principal -coroana cu rddrcini). De obicei insd contramarcile reprezentau iniliare.

Din punct de vedere al semnificaliei, contramarca re2rezenta numele sau titlulproprietarului morii de h6rtie, ori numele megterului care lucra hdrtiasau denumirealocului unde se afla moara.

in privinfa locului pe care se afld contramarca, trebuie spus c6 la inceput, dacifiligranul era plasat pe prima jumdtate a foii de h6rtie, contramarca unna pe cealaltljumitate' uneori - incepdnd cu secolul al Xvl-lea - contramar ca eraaproape lipitd departea inferioara a filigranului ins5, de cele mai multe ori, era plasat6 intr- un colt alformei de fabricare a h6rtiei. ' ---- r-'vE!e urL wr . -'-

IV. Fligranologia rom6neasclLucr6rile romdneqti in domeniul Filigranologiei pot fi impirfite in dou[categorii: in prima intrand studii speciale, aedicate diferitelor problemefiligranologice, iar in cea de-a doua, cercetdri qi edifii de texte in cadrul cErora seabordeazdproblema filigranelor ca unul din mijloacele de datarea textelor.cel dintai studiu din prima categorie, intitulat papru : charteia, Fabrice depapiru fn Transirvania, apafiindnd rui George Bari!, a apdrutla Braqov in 1g73.concomitent cu el s-a publicat articolul lui lon Barcianu, Despre moarq de hdrtie dela strugar (Braqov, 1s73). cel de-al treilea studiu apagineade asemene a iui GeorgeBari! gi se refereara Fabrica de chartie mecanicd de ra Zerndsci (Bragov, rgg5).

studiile de acest gen au incetat s5 mai apard pentru o bun6 perioadS de timp,ele fiind reluate abia in 1923 cand. Nicolae lorga scrie despre fabrica de h6rtie del6nga cozia' Preocupdri similare au mai avut, in perioada interbelicr, yirgilDrdghiceanu (Fabrica de hdrtie de pe ort din satur Ruda, 1923); Ion Bianu {Despremoara de hdrtie, l92l; G.T. Bulat (gtiri noi asupra fabricii de hdrtie din oltenia,1925); Gh' (Jngureanu (Fobrica de hdrtie a tui Gheorghe Asachi de la petrodava,1933-1934); George loaniliu qi Nicolae costache gnaustra hdrtiei in Romdnia,1934) qi Mihai Popescu (Fabricile de hdrtie ale lui Matei Basarab, 1937; Fabriciromdnesti de hdrtie, rg3g; Fabrici de hdrtie in Transilvania,lg40).

Dintre numele celor care prin contribufiile lor s-au remarcat, in perioadapostbelici' amintim pe: Gheorghe lonescu (contribuliuni la studiul tnceputurilorintrebuinldrii hdrtiei in cancelariile Yalahiei (fdrii Romdnesti) si Moldovei, l95l);Cr' simionescu (cdteva date in legdturd cu primelefabrici de hdrtie din lara noastrd,1954); Buior surdu (Din istoricul manufacturilor din Transilvania in secolul alwIII-lea: Manufoctura de hdrtie de la Fdgdras, 1954); varerian popovici(inceputurile industriei hdrtiei din Mordova, 1955); Augustin Z.N. pop (un memoriu

l

I

Page 36: Studii Auxiliare

despre fabrica de hdrtie a lui G. Asachi, 1955); S. Goldenberg (Moara de hdrtie din

Sibiu in secolul al XYIIJea, 1960); Ion Raica (Moara de hdrtie de la Strugari,196l);

Paulian Popescu (Mdrcile de hdrtie filigranate pe manuscrisele slavone din

mdndstirea Putna, 1962); D. Todericiu (Din istoria fobricdrii hdrtiei tn ldrileRomdneSti,lg62); Zsigmond Jako (Drumul tn viitor al literaturii Si cercetdrii istoriei

tn Romdnia, 1962); Aurel Drdmboiu (De la piatrd la hdrtie,1964) q.a.

in ceea ce priveqte cea de-a doua categorie de studii, prima cercetare 9i edifie

romdneasc[ de texte in care se reproduc qi filigrane aparline lai Bogdan Petriceicu

HaSdeu care, in Cuvente din bdtrdn (1878), prezintd gi reproduce 23 de filigrane

(sec. XVI-XVD. Dintre alte contribufii amintim pe cele ale lui lon Bianu

(Manuscriptul romdnesc de la 1632 al lui Eustratie logofitul, 1882); Grigore

Tocilescu (Documente inedite privitoare la istoria romdnilor, 1883-1884); Ilarion

PuScariu (Documente pentru limbd Si istorie, 1889); Ovid DensuSianu (Studii de

fi.tologie romdnd, 1898); Nicolae lorga (Documentele romdneSti din Arhivele

Bistrilei,!899-1900); Ioan Bogdan (Documente privitoare la rela[iile fdrii RomdneSti

cu Brasovul Si cu fara Ungureascd in sec. XTt Si XVl,1905); Nicolae Drdganu (Doud

manuscripte vechi: codicele Todorescu Si codicele Marlian, l9l4); I.A. Condrea

(Psaltirea scheiand,I,lg16); Alexand.ru Rosetti (Letres roumains de lafin du XYf et

du debut du XVIf siflcb tirlles des archives de Bistritza (Transylvanie), 1926);

$tefan PaSca (O tipdriturd munteand necunoscutd din secolul al XVII-lea. Cel mai

vechi ceaslov romdnesc,1939); Alexandru Iordan (Cerceteaz[ formatul unor tipdrituri

rom6neqti din secolele XVI-XVIII qi filigranele acestoru, 1942); Mihail Guboglu

(frateazd temeinic, in 1958, problematica filigranelor h0rtiei unor documente osmane

din arhivele qi bibliotecile rom6negti); Z. Demeny; Darnian P. Bogdan q.a.

Din cele prezerfiate mai sus se constatl c5 existl o valoroasd contribufie

romflneasc6 la studiul filigranelor ) care prea bine poate fi tncadrat[ in circuitul de

valori al Filigranologiei internalionale.

Page 37: Studii Auxiliare

lf'r... - :I- i ri ft, u-ir r \ 1' \ i Lr "L aa-.-

L,i4t;r:i *;

1,:.: iB

/t\

;'t utro."ij: i_

,/ .'.a_"' x {

"1BIBLIOLOGIA

I. Definifie; Constituirea Bibliologiei ca qtiinflBibliotogia este qtiinla auxiliarl a istoriei care se ocupd cu studiul carlii ca

fenomen al vielii social-culturale, trat6nd despre istoria, tehnica alc[tuirii, r5spdndirea

qi conservarea c[(ii. Denumirea sa provine de la cuvintele greceqti biblion (carte) qi

logos (vorbire, tratare). Termenul de Bibliologie a fost readus in circula{ie de cdtre

Gabriel Peignot, in primii ani ai secolului al XIX-lea.in cadrul Bibliologiei exista mai multe diviziuni:

1. Istoria scrisului, a cdrlii manuscrise Si tipdrite Si a bibliotecilor, de la inceput

p0n5 in zilele noastre, inclusiv material, tehnicd, ilustrafie.2. Bibliografia, care se ocupl cu descrierea c6rlilor in scopul de a constitui liste,

repertorii gi cataloage de cdr,ti.

3. Biblioteconomia, care se ocupd cu organizarea, clasificarea qi catalogarea

ca(ilor qi funcfionarea bibliotecii, inclusiv conducerea lecturii, propaganda cit{ii"completarea qi organizarea fondului bibliotecii, igiena cdrlii.

4. Bibliotecografia, care realizeazd descrierea bibliotecilor din punct de vedere al

construc{iilor gi instalaliilor localului de bibliotec[.Pentru prima dat6, Bibliografia a fost introdus[ in Europa ca disciplin[ de

inv5![m0nt la Paris (1880), Gottingen (1886), apoi la Berlin, Moscova, Praga etc.

Prima conferinfd internalionald. a specialiqtilor in domeniul carlii a avut loc laBruxelles, in anul 1895. Cu aceastd ocazie a luat fiinfd, in capitala Belgiei, InstitutulInternalionat de Bibliografie care a intocmit Repertoriul Bibliografic Universal. Sub

egida aceluiagi institut apare Buletinul Institutului Interna[ional de Bibliografie dinBruxelles.

in Rominia, un curs de Bibliografie s-a predat la Universitatea din Cluj, unde a

avut loc in 1932 o conferin![ de Bibliografie GeneralS. Dintre contribufiile romineqti

in domeniu amintim: I. Bianu, N. HodoS, D. Simionescu, Bibliografia Romdneascd

Veche. 1508-1830 (I-IV, Bucuregti. I903-Da$; Gh. Adamescu, Contribu{ii labibliografia romdneascd (3 vol., Bucureqti, 1921-1928); Andrei Veress, Bibliografiaromdno-ungard (3 vol., Bucureqti, 1931-1935); N. Georgescu-Tistu, Bibliografialiterard romdnd (Bucureqti, 1932); Barbu Theodorescu, Manualul bibliotecarului(Bucureqti, 1939), Istoria bibliografiei romdne (Bucuregti, 1945); V. Romanescu,

Isroria unei cdrli (Bucureqti, 19aT; Biblioteca Academiei R.S.Romdnia. 1867-1967.

Cartea centenarulzi (Bucureqti, 1968); Mircea Tomescu,Istoria cdr{ii romdneSti de la

inceputuri pdnd ta 1918 (Bucuregti, 1968); C. Dima-Drdgan, Ex-libris. Bibliologie Si

bibliofi.lie (Bucureqti, I 973) q.a.

II. Din istoria clr{ii manuscrise qi tiplriteTrecerea de la comunicarea prin viu grai la cel scris a fecut necesar ca

cunoqtinlele s5 fie analizate qi sistematizate.

in antichitate papirusul a dat forma clasicd a cdfiii. Aceasta avea forma de

rulou, scriindu-se pe longitudinalE. Banda de papirus se infiqura in jurul unei bucdli

de lemn sau fildeq. Cel mai vechi rulou dateazd de pe la 2400 i. Hr. Cele mai lungi

suluri aveau 40 de metri. Cea mai veche colec{ie a antichitSfii, de peste 500.000 de

rulouri, era la Alexandria in Egipt. Se utilizau pentru scrisul in qcoli tlblile duble care

Page 38: Studii Auxiliare

se prindeau in balamale, apoi tibli{ele s-au inlocuit cu foi de pergament qi astfel, intimpul Imperiului Roman, s-a constituit codexul, strImoqul cdr,tii de astdzt. in secolulal V-lea d. Hr. apare forma de carte gi necesitatea unei numerot[ri. A existat dragosteade carte sub forma bibliofiliei, const0nd in strdngerea manuscriselor foarte rare.Centrul a fost Alexandria (in Egipt), unde se alcdtuise chiar o listi a autorilor deveniticlasici. Tot aici au fost adunate zeci de manuscrise qi s-au deschis drumurile cercet[riiptiinfifice.

in Evul Mediu, in secolul al Vl-lea d. Hr., in lumea bizantind ia fiin!["Universitatea" cu catedre greceqti gi latineqti. Un rol foarte important in produclia decarte l-au jucat mlnlstirile de la muntele Athos. in lumea bizantind, exista un intenscomer| cu clr.ti. Carteabizantinl, este nou6 nu numai prin definifia codexului ci gi prinmaterial. Este utilizat pergamentul care inlocuieqte papirusul. Pergamentul fiind unmaterial utilizal nu numai pentru scris ci qi pentru pictat, cartea bizantind. devine oadevdratl, operd de artd.

in secolul al VIII-lea Occidentul se treze$te din nou cultural. Episcopiile qi

mdnlstirile se mirginesc insl doar la scrisul qi copiatul de cdrli religioase. Esteperioada palimpsestelor, rdzuindu-se multe manuscrise antice. Apar insd qi elementenoi: in perioada imperiului lui Carol cel Mare, arabii aduc hdrtia in Europa iar laAachen (Aix de Chapelle) sunt create qcoli. Cartea medievalS este foarte scumpd,devine obiect de studiu qi formeazl tezaurul unor min[stiri qi feudali.

in secolele XI-XI apar scrieri mdn6stireqti la Liege, Limoges, Koln,Canterbury, York, Monte Cassino. in secolul al XII-lea soarta c54ii se schimbS. Se

cer acum cd(i specializate, se dezvoltd comer,tul cu cdrfi, apare nevoia de instruire, se

infrin[eazd qcoli, arhive, universit[{i, cum sunt cele de la Bologna, Paris, Oxford,Cambridge q.a.

In secolul al XIV-lea se creeaz[ universit[1i la Praga, Cracovia q.a. Se

manifestd preocup[ri pentru qtiinfa carfii. Acum apare primul tratat asupra c[r{ii care

cuprinde informalii bibliohlice. Cartea este de format mic, legatd in lemn imbrdcat inpiele, scrisd mIrunt, cu sau frrd ornamente. Iau naqtere corporafii legate de cartenumite librdrii. Scrisul era in limba latin[ dar se utiliza gi scrisul gotic carolingianpentru scrierea de lux. Universitatea coordona copierea ftrd greqeli a c[(ilor qi

stabilea preful acestora. Comerlul de carte devine o profesiune in Franfa, Germania gi

Italia. Se infiinleaz[ universit5fi-biblioteci la Paris, Navarra, Milano, Florenla, Siena

i.a.in secolul al XV-lea, dup6 prdbugirea Constantinopolului (1453), se cautd din

nou studiile greceqti. in acest sens, din apusul Europei pleac[ misiuni cornerciale care

cumplrd manuscrise din Bizan!. Cu aceastd ocazie multe manuscrise grecegti ajung inEuropa. Este descopeit tiparul. Acesta reprezintd o metod[ tehnic6 de reahzarc a

cdrlii scrise gi de multiplicare a ei prin care s-a produs o intreag[ revolu{ie in istoria

culturii universale. Unii susfin c[ tiparul ar fi fost inven{ia unui olandez, allii spun cf,

un altul din Bruges, insd cei mai mulfi opteazd pentru Gutenberg. Johann Gutenberg

inventeazd literele mobile de tipar, "minunea" cum a numit-o Ludovic al XII-lea.Acest procedeu se utiliza din secolul al XIV-lea pentru imprimarea c5(ilor de joc.

Johann Gutenberg s-a n[scut LaMainz prin 1400 (m.1468). El a inventat literele

mobile confecfionate mecanic din plumb, permildnd "culegerea" textului intr-un timp

cu mult mai scurt decdt sculptarea unei matrife de tipar ca plnd atunci. Gutenberg gi-a

organizat atelierul tipografic in trei secfii: turn[toria, ze[6ria qi imprimeria. Prima

tiplritura a lui Gutenl"fo upu.. in anul 1445 dar din ea s-a pdstrat o singurd foaie. in1456 s-a asociat cu diferite persoane qi a tipdrit Biblia cu 42 de linii. Este o carte de

format mare din pergament, prima cu adevlrat tip[rita dar seamind cu un manuscris.

Page 39: Studii Auxiliare

S-au deschis apoi tipografii in alte oraqe din statele gerrnane qi din f[rile de Jos, laRoma (1465), Venefia (1469) 9i Paris (1470). Primele tip[rituri, de pdnd la 1500, se

numesc incunabule (de la latinescul incunabulum : leagdn). La noi, incunabule se

pdstreazd la Biblioteca Academiei Rom6ne (Bucureqti), Biblioteca Batthyaneum

(Alba Iulia), Samuel Brrlkenthal (Sibiu) q.a.

in secolul al XVI-lea s-a ridicat un mare maestru al tiparului. Este vorba de

Aldo Manuzio (1449-1515) care, la Venefia, a imprimat texte provenite din antichitateqi a introdus formatul mic de carte. Litngd universitatea din Leyda a funclionattipografia olandezului Lodewijk Elzevir {1540-1617) care a imprimat cursuri qi tratate

universitare.in epoca modernl, in secolele XVII-XVIII, tiparul a inregistrat numeroase

perfecliondri, dar dezvoltarea sa extraordinar6 este legatd de revolulia industrialS. inanul 1810 germanul Fr. Konig a inventat presa mecanic[. in Anglia este inventathrotativa (maqina de imprimat cu fefe cilindrice), prima fiind instalat[ in 1884 intipografia ziarului londonez "The Times" (1000 de exemplare de ziar/orit). Tot in1884, in S.U.A., era asamblatd prima maqini de cules mecanic, linotipul (line of type: linia de litere).

ln S.U.A., in 1968, a fost construit primul linotip electronic numit liruotron. lnultimele decenii ale secolului XX tehnica tipograficl a inregistrat progrese

remarcabile, permildnd o creqtere extraordinar de mare a numdrului titlurilor de

lucrlri li a tiraiului acestora. *

III. Scurt istoric al bibliotecilorCuvdntul bibliotec[ provine din greaca veche (biblion: carte, theke : dulap).

Sensul inilial era acela de dulap (mobil6) pentru cdr,ti. Prin extindere, biblioteciinseamnd qi camera, sala in care se pdstreazd qi se citesc ca4ile. Acelaqi termen este

intrebuingat qi pentru institufia de culturd in care se adun5, se organizeazd qi se

pdstreazd fonduri de publicafii (cdr!i, reviste etc.) qi manuscrise pentru a fi folosite de

cititori.Primele biblioteci iau naptere in antichitate, in Mesopotamia, unde t[blife de lut

sunt pdstrate in temple sau in palatele despolilor. Termenul biblioteci a fost folositpentru prima dat6 in sec. III. i. Hr. Biblioteca centralS de la Brussion din Alexandria,

Sarapeion qi Muzeion cuprindea 500.000 de manuscrise. Primul bibliotecar a fost

Demetrius din Phaleron. Biblioteca din Templul Sarapeion avea in frunte un savant

pus de rege (Callimachos Eratosthenes). Biblioteca din Alexandria, cea rnai vestit[ a

antichitd{ii, s-a mistuit in incendiul provocat de cucerirea Alexandriei de Iulius Caesar

in anul 47 i. 1grr. Biblioteca din Pergam a fost dAruitd de Antonius, Cleopatrei. Ea a

fost distrusdpafiial in 390, iar in 641 distrus6 complet de arabi. Au existat qi alte

biblioteci vestite in antichitate: la Memphis, la Ninive (organizatd de regele

Assurbanipal in sec. VII i. Hr.), la Babilon, la Susa,^Ierusalim, Pella (Macedonia),

Atena (iniemeiat6 de Pisistrate in sec. vI. ?. Hr.). in Imperiul Roman cezx l-ains6rcinat pe Varro s[ intemeieze o bibliotecd. Asinius Pollion aqeazb aceast[

bibliotecd pe muntele Aventin in anul 39 i. Hr. in vremea imp[ratului Traian

funcfiona in Forum Biblioteca Ulpiana cu doud secfii de carte: greacl qi latin6.

Exisiau, de asemenea, renumite biblioteci personale ca cele ale lui Varro, Atticus'

Cicero q.a. in anul 354 d. Hr. ia fiinfd biblioteca din Constantinopoi rar in 465

Biblioteca Vaticanului.in Evul Mediu a existat o mare varietate de biblioteci: de curte (ale

implrafilor, regilor, marilor seniori); clericale (papale; patriarhale-Alexandria,

Page 40: Studii Auxiliare

Antiohia, Ierusalim; episcopale; ale cardinalilor; mdndstiregti - Monte Cassino,Westminster, Muntele Sinai, Muntele Athos q.a.); ale colegiilor; ale universitAlilor.Bibliotecile m5ndstireqti aveau cele mai numeroase documente qi dispuneau de sdlispeciale pentru pdstrarea cirfii, numite biblioteci. O valoroasi biblioteca s-a constituitla Aachen (Ia Curtea lui Carol cel Mare) qi alta in rdsdritul Europei, pe l6ngaCatedrala Sf. Sofia din Kiev. O importantl bibliotecd era cea a lui Carol al V-lea(1334-86A), organizatl de Gilles Malet, care a redactat un catalog. Ea era ad[postitlla Luvru. A fost dus[ mai departe din iniliativa lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715),in timpul cf,rora apar custozii. in Ungaria,la Buda, in timpul regelui Matei Corvin(1458-1490), a luat fiinfd o bibliotecd regald., Carttina. Aceasta cuprindea valoroasecolecfii de codice qi carte tipSrit[ insd a fbst distrusd in 1526, dup[ Mohacs, de

armatele otomane. Dintre bibliotecile universitare menfiondm pe cele de la Paris(Sorbona-1253); Oxford (1300), Praga (1348), Cracovia (1364), Heidelberg(Germania - 1386) q.a. La inceputurile epocii modeme apar bibliotecile personale alemarilor cirturari ai vremii. Asemenea biblioteci au fost Laurentziana (Florenla), cares-a niscut prin donalia lui Nicolo Nicoli gi a devenit publicd din 1571; Marciano(Venefia), intemeiatd de Francesco Petrarca; Ambrosiana (Milano), infiinfati de CarolBorrom,g in sec. XVI q.a. in secolul al XVI-lea apar bibliotecile municipale ce confincAteva raritdli: cea din Berlin avea un evangheliar din secolul al VIII-lea; cea dinDresda avea un calendar mexican din piele de om q.a. Au existat qi biblioteci alemarilor oameni politici: Richelieu, Mazarin, Colbert q.a.

In epoca modernfl, dupl revolutia francezd de la 1789, apar BiblioteciNa{ionale. Prima este cea din Paris. in 1802 ia fiinf[ la Washington BibliotecaCongresului (Library of Congres), Biblioteca Nafionald a SUA, astdzi cea mai maredin lume. in 1861 ia fiinf[ la Moscova Biblioteca Na]ionald. in zilele noastre releauade biblioteci a atins o densitate nemaiint0lnitd.

*

IV. BiliografiaBibliogra{ia (gr. biblion : carte, graphe : descriere) este ramura Bibliografiei

care se ocupd cu descrierea, aprecierea, sistematizarea gi rdspdndirea publicaliilor inscopul folosirii lor de cdtre cititori. Cu acelaqi termen sunt denumite gi: o list5 ascrierilor care se referd la o anumit[ problemS; materialul informativ asupra uneiprobleme; totalitatea operelor unui autor. Bibliografia are, de asemenea, sensul de

carte care cuprinde repertorii bibliografice; list6, publicafie (periodicl) care cuprinde

titluri recent apErute. Bibliografia este de mai multe feluri: generald sau speciali,nafional[, analitic6, selectivI, pe tem6, de recomandare, ascuns[, deschis6,

cumulativ[, retrospectiva qi de bibliografii.Elementele bibliografice principale sunt: numele qi prenumele autorului

(autorilor); titlul ?ntreg al c64ii (inclusiv subtitlul); locul aparifiei; editura;^anul de

aparifie (uneori qi luna); numdrul volumului sau edilia (daca este cazul). ln cazul

periodicului mai cuprinde: anul calendaristic qi de aparilie, num[ru], paginile intre

care se g[seqte materialul respectiv. Bibliografia mai cuprinde uneori scurte rezwatepentru o informafie mai exactd asupra confinutului, informalii despre locul unde se

pdstreaz| unele exemplare, despre modul de dispunere a textului in pagin[, ilustra{ia

de carte, ornamentalia ei etc.

Sensul mai vechi al termenului era diferit, el referindu-se la activitatea copiqtilor,

de copiere (grafiere a clr,tii). Primul catalog cunoscut a fost alcltuit in antichitate, la

Alexandria, in Egipt. Prima lucrare bibliografic[ cu caracter general este Bibliotheca(Jniversalis a lui Konrad Gesner (Zunch, 1545-1555). Abia in secolul al XVII-lea

Page 41: Studii Auxiliare

bibliografie inseamn[ list6 de cdrfi, acum un secol devenind disciplind caresistematizeazd. toate cunoqtintele despre carte. incepdnd din 1895 - de la conferinlabibliografic[ interna{ional[ de la Bruxelles - qi pin6 astdzi, Bibliografia s-a constituitca o importantd gtiinf[ a c6{ii.

La noi, la inceputul secolului XX, sub egida Academiei RomAne sunt publicateprimele volume din Bibliografia Romdneascd Veche qi Revista bibliograJicd(incep6nd din 1903) Si activeazd, bibliografi ca lon Bianu, Nerva HodoS,Ilarie Chendiq.a. ln perioada interbelic[, Bibliografia devine obiect de studiu in inv6![rn6ntulsuperior rominesc. Dintre bibliografii care se afirmi ii amintim pe Gh. Adamescu, N"

Georgescu-Tistu, Barbu Theodorescu $.a.in ultimele decenii au fost puse bazeleBibliografiei curente qi s-au dezvoltat celelalte tipuri bibliografice. in domeniulistoriei cea mai mare realizare r[mdne Bibliografia Istoricd a Romdniei, o bibliografiecurentd intocmitd de Institutul de istorie din Cluj (I-VII, 1970-1990).

*

V. BiblioteconomiaBiblioteconomia este o ramurd importanti a Bibliologiei care studiazd

or ganizarea qi funcfionarea bibliotecilor.La intrarea in bibliotecd fiecare carte este inregistrat[ (trecutl in registrul de

intrare gi eviden![) qi catalogat[ (pe sistem de fiqd mobild in care se gdsesc toatedatele bibliografice esenfiale qi cota). Fiqele mobile alcdtuiesc cataloagele sau

figierele. Cele mai cunoscute sunt cataloagele alfabetice gi pe materii. Cataloagele potfi: generale (cuprind toate fiqele mobile ale cdrlilor qi colecliilor, ordonate alfabetic)sau speciale (cuprind fiqele anumitor colecfii). Cataloagele topografice cuprind fiqelein ordinea situdrii cdr{ilor in depozit. Existi apoi cataloage alcdtuite in func{ie de

categoriile de cititori c[rora li se adreseazl (copii, gcolari, tineret, cercetdtor etc.)Catalogul alfabetic este cel mai important instrument al unei biblioteci, deoarece elreflecti toate fondurile de publica{ii ale acesteia.

Locul de pdstrare a c64ilor - depozitul - trebuie si indeplineasc6 anumitecondifii: sd fie izolat termic, impotriva umiditIlii gi a razelor solare; sd aibd instala{iicorespunzitoare pentru aer uscat, temperaturi constantd etc. Cl[direa bibliotecii maicuprinde: sdli de cataloage, de lecturd, birourile de lucru ale personalului, sala de

conferinle, laboratoare,le gdtorie etc.Cartea trece prin mai multe servicii specializate: Serviciul de completare a

fondurilor de publica{ii, unde cartea este trecut[ in Registrul inventar qi qtampilatS inanumite locuri; Serviciul de clasificare Si catalogare,tmrde cartea primeqte indicele de

clasificare. Tot aici sunt intocmite fiqele descriptive (bibliografice), care se introducapoi in figierele bibliotecii. Marile biblioteci dispun de Serviciul bibliogra/ic;Seryiciul de informare pi documentare; Serviciul schimb interbibliotecqr pi

internalional; Coleclii speciale; Sec{ie de imprumut; laboratoare de restaurare;

legdtorie; ateliere de multiplicare.Progresele remarcabile inregistrate in ultimul timp de Biblioteconornie impun cu

necesitate o perfeclionare continuf, a personalului bibliotecii (bibliotecari qi

bibliografi).*

f Vl).nin istoria clr{ii in flrile Romf,ne\jn6.prtul scrisului slavon dateazd din secolul al X-lea, a$a cum o atestd inscripliile

de la Bucov qi Basarabi-Murfatlar. S-au plstrat numeroase manuscrise care dateazd,

din secolul al XIII-lea scrise, dupd pdrerea unor cercet[tori, in fdrile noastre:

Page 42: Studii Auxiliare

Tetraevanghelul (de la Putna), Apostolul (scris de diacul $tefan), Octoihul de laCaransebe$, fragmente dintr-un Tetraevangheliar descoperit la Braqov-Rflgnov(secolul XIII sau XIV). Num[rul manuscriselor slave a crescut apoi in secolul al XIV-lea: Prologul bisericii Sf. Nicolae din $cheii Brasovului, un Tipic (azi la Ujgorod) g.a.

Aceste manuscrise slave, copiate qi difuzate in fdrile noastre, in secolele XIII-XIV,infirmd vechea plrere a istoriografiei rom6ne, potrivit cdreia cultura romind ?n limbaslavon[, in secolele XV-XVI, ar fi o simpl6 continuare a culturii bulgare de limb[slav5, p[trunsd prin clrturarii bulgari refugiafi la nord de Dun5re dupl caderea ldrii lorsub stdp6nire otoman[.

in ceea ce priveqte literatura religioasd a secolului al XV-lea il amintim, pentruinceput, pe Sfintul Nicodim de la Tismana autorul unui Tetraevangheliar copiat in1404-1405 qi a doud scrisori adresate patriarhului Eftimie al Tirnovei. O altd lucrareoriginal[ din Jara Romdneascd se datoreaz[ monahului Filotei de la Cozia, fostulsfetnic al lui Mircea cel Bdtrdn, logofitul Filos. El este autorul aqa numitelor

,,pripeale", scurte texte imnografice. In Moldova, prima scriere original6 cunoscutd afost Mucenicia sfdntului Si sldvitului mucenic loan cel Nou.Multb. vreme s-a acreditatin istoriografia romdneascd pdrerea cd aceastd lucrare ar fi fost scris[ de inv[{atulGrigorie famblac (dupd unii vlah din Tdrnovo), in anul !402,la Suceava. Cercetdri

mai recente au atdtat cf, autorul este un "Grigorie monah qi presbiter in marea biseric[a Moldovlahiei", deci un romdn. C6tre sffirqitul secolului al XV-lea, consemnim o

noud lucrare original[ in Moldova: Scrisoarea episcopului Vasile al Romanului cdtre

mitropolitul Gherontie al Moscovei, din 1484.

in privinla lucrdrilor istorice din secolul ai XVI-lea din Moldova, cea mai

important[ - scris[ la mdn5stirea Putna - se intituleazd, Povestire pe scurt despre

domnii Moldovei sau Letopiselul de la Putna, cu doud variante, am0ndoud din timpullui gtefrni{a (1517-1527).Prima variantd expune faptele petrecute intre 1359 qi 1526

iar a doua de la 1359Ia 1518. Se cuvin a fi amintite Cronicile scrise in limba slavd de

episcopii Macarie al Romanului, Eftimie al Rdddu{ilor qi de cdlugdrul Azarie. Macarie

scrie din porunca lui Petru Rareg, relatdnd faptele petrecute dup[ moartea lui $tefancel Mare. O primd variantd mergea pdn[ la 1542, alta pdnd in 1551. Eftimie continulcronica din porunca lui Alexandru Lipuqneanu, exprimdnd faptele petrecute intre anii1541 qi 1554. Azarie a continuat din indemnul lui Petru $chiopul, expunAnd

evenimentele cuprinse intre anii 1551 qi 1574.La cererea lui Alexandru Llpuqneanu.

cdlugdrul Isaia a alcdtuit prima colecfie de cronici moldovenegti, la m[n[stireaSlatina, in anul 1561. in ceea ce priveqte fara Rom6neascd, prima cronicl a fost scrisf,

abia la inceputul secolului al XVI-lea dar qi aceasta de un strlin. Este vorba de

lucrarea istorico-hagiografici Via{a Si traiul Sfintiei Sale pdrintelui nostru Nifon

Patriarhul farigradulzi, scrisd de Gavriil, protul Muntelui Athos, din indemnul luiNeagoe Basarab.

Cel mai vechi text romAnesc cunoscut il constituie scrisoarea lui NeacSu din

Cdmpulung cdtre judele Braqovului, Hans Benkner, din 1521. Cele mai vechi copii

dupd traducerile romdneqti ale Sfintei Scripturi sr;r;rt Codicele Voronefean, descopeit

in 1871 la Vorone!; Psaltirea Scheiand, provenit[ din biblioteca lui Sturza Scheianu;

Psaltirea Voroneleand, descoperitd in 1882 la Vorone! (incompletd) qi Psaltirea

Hurmuzaki, donatf, Academiei de Eudoxiu Hurmuzaki, inifiatorul colecliei care iipoart6 numele. in a doua jum[tate a secolului al XVI-lea, constatim cd se copiau

manuscrise romfinegti gi in lara Romdneascd. Grdmiticul Radu din Mdniceqti (litnglt

Rogiorii de Vede) copia un Tetraevanghel in 1574 din dispozifia lui Petru Cercel, aflat

atunci in exil in insula Rhodos. in Transilvania. la Bragov, dascblul Vasile de labiserica Sf. Nicolae copia in romdneqte, in 1616, p5rli din Biblie.

6

Page 43: Studii Auxiliare

Din secolul al XVII-lea s-au p[strat 45 de nume de copiqti in centre rnanf,stireqti.

De exemplu, Ia Rdmnicu V0lcea a existat o qcoald de copiqti, dintre care il amintim pe

Ion Rfiniceanu; la Horezu pe Rafail Monahul; la minlstirea Neamf pe Grigoraq q.a. inTransilvania nu au existat copiqti, asistdm la o circula[ie a copigtilor rnoldoveni qi

munteni.lntroducerea tiparului s-a produs in primul deceniu al secolului al XVI-lea, la

aproximativ 60 de ani de la invenlia lui Johannes Gutenberg, la aproximativ dou[decenii de la tip6rirea primelor c[r!i in limba slavond qi la numai 8 ani dup[ perioada

incunabulelor.infiingarea tipografiei in lara Romdneascd., atreia in care s-au imprimat cirli slave

ortodoxe, nu era int0mpldtoare. Radu cel Mare avea nevoie de o tipografie de c64i inlimba slav[ pentru bisericile din lara sa, dar qi pentru celelalte Biserici ortodoxe care

foloseau limba slavonl in cult.Prima carte tipdrit[ de ieromonahul Macarie gi totodatd prima carte tipdrit6 la noi

este Liturghierul din 1508. Tipltrirea s-a ?nceput in timpul domniei lui Radu cel Mare(1495- aprilie 1508) - deci prin 1507 - qi s-a isprlvit sub Mihnea cel Rdu (aprilie 1508

- octombrie 1509),la 10 noiembrie 1508. Este o carte de formatmic, de 128 foi. Este

prima edifie a acestei cdrli de cult. Prima edilie in limba greac[ a apdrut abiain 7526

la Venefia. A doua carte imprimatd de Macarie in fara Rom0neasc[ a fost Octoihul(Osmoglasnicul), tip[ritd la 26 augtst 1510, in timpul domniei lui Vl[du1 (1510-

1512). A treia carte este Tetraevanghelul ce s-a tipdrit in primul an de domnie a luiNeagoe Basarab, la 25 iunie 1512. in privinla locului tip[ririi celor trei cdr{i,

majoritatea cercetdtorilor sunt de pdrere cd este Tdrgoviqtea (mdndstirea Dealu).

Activitatea tipografic6 a Jdrii Romdneqti a fost reluat[ in timpul domniei lui Radu

Paisie (1535-1545), prin Dimitrie Liubavici. Acesta era sArb, fiul unui tipograf de la

mdn[stirea Gorajde din He4egovina. El a fost probabil chemat de domn in 1544

aducdnd cu el qi pe colaboratorul siu Moise gi matri{ele cu care a tumat literele. Deci

este vorba de o tipografie particulard, nu a domnitorului sau a Bisericii. La 10 ianuarie

1545, c[lugarul Moise isprivea de tipdrit un Moltivelnic slavon, cu tnatrilele luiDimitrie Liubavici, la Tirgoviqte. in I 547,intimpul-lui Mircea Ciobanul (1545-1552)

s-a terminat tip[rirea la TArgoviqte a unui Apostol. in tiparnifa sa s-au mai tiplrit un

Minei qi un Tetraevanghel (1546-1551), acesta din urmh fiind o comandl pentru

Moldova.O alta tipografie a funclionat in secolul al XVI-lea la Bucureqti. Multd vreme s-a

considerat.a p.1*u tiparnild bucureqtean[ a luat fiinfE abia in ultimul sfert al secolului

al XVII-lea, odat[ cu tipdrirea cdgii Cheia inyelesului, in 1678" Cercet[rile mai noi au

demonstrat c6, incepdnd cu anul 1573, un ieromonah cu numele Lavrentie qi ucenicul

sdu au lucrat in tipografia de la Bucureqti. fn 1582, ei au tipdrit un Tetraevanghel, in

dou[ edifii, precum qi o Psaltire. Ei au lucrat cu sprijinul domnului Alexandru II

Mircea (1568-1577) qi al mitropolitului Eftimie.Cel mai de seam6 reprezentant al activitdlii tipografice din Jlrile Romdne a fost

diaconul Coresi. Originar din Tirgoviqte, el a inv[lat meqtequgul tiparului in atelierul

ld Dimitrie Liubavici. Dupa ce in 1557-1558 a tipdrit la T6rgoviqte un Triod-

penticostar, in cursul anului 1559 a trecut munlii, stabilindu-se la Braqov. Cu aceasta,

activitatea tipografiei din Tdrgoviqte a incetat pentru aproape 90 de ani. Coresi a gf,sit

la Braqov un teren prielnic pentru imprimarea de cdrli in limba romdna pentru c[ inTransiivania ele circulau de mai multi vreme qi aici tradilia slavon[ nu era atdt de

putemic6 cum era in cele dou6 !6ri extracarpatice. in 1560-i561 aapdrut o primd carte

iomdneascd, Tetraevanghelul. Editorul a fost Hans Benkner. Pentru c[ nu prea a avut

cdutare in Jara Romflniasc[ qi Moldova, unde tradilia slavon[ era mai puternicd, in

Page 44: Studii Auxiliare

1562 este ripirit6 o edilie slavond a acestuia. in 1566 este tip6rit un Apostol in

romdnegte. Cu Pravila Sfin;ilor Pdrin{i se incheie prima perioadd din activitatea lui

Coresi la Braqov, aceea a asocierii cu Hans Benkner. Dupd moartea acestuia (1565),

Coresi s-a asociat cu nobilul maghiar Forro Miklos. Mai t6rziu va deveni editor pe

cont propriu. Ultima carte tipdrit6 de Coresi - qi in acelaqi timp cea mai importanti

dintre toate - a fost Evanghitia cu invdldturd sau Cazania, datdla tipar in 1580 qi

ispr6vitl ?n 1581. Numaru-l tipdriturilor coresiene nu e stabilit definitiv. inoice caz,

sunt peste 25, ceea ce reprezintf, mai mult de jumdtate din intreaga produc{ie de carte

- in timbite slavond qi rom0n6 - din secolul al XVI-lea (peste 1 1.000 de pagini)'

in secolul al XVII-lea se pune capdt monopolului c[(ilor bisericeqti. Apar cdrfi cu

confinut logic: Bucoavna de ia Alba lulia, Divanullui Dimitrie Cantemir q.a. Cartea

bisericeasc[ sufer[ modificdri, ea incepe sd capete un conlinut militant, a$a cum a fost

Cazania lui Varlaam, un dar al limbii rom6neqti, ce a fost tip5rit6 qi retiparit6 de 17

ori" in secolul al XVII-lea se produce rdsp6ndirea tiparului ;i a centrelor de tip[rire.

Dacd in secolul al XVI-lea 80% din produc{ia de carte o delinea Transilvania, in

secolul al XVII-lea pe primul loc a fost lara RomAneasc[. Aici cea mai important[

pondere o aveau Bucureqtiul qi Snagovui (75%). Se produce o diversitate in arta

grafrcd reprezentatii de litere gi ornamente foarte variate. Creqte tirajul c[rlilor 9i se

iiversifica patronajul de carte, in care cel domnesc a avut un ro1 important' Se

intensific6 circulalia de carte. Astfel, cartea din Jara Romdneascd qi Moldova este tot

mai mult prezentd, in Transilvania. Din secolul al XVII-lea cartea este foarte

accesibil[, se r[spandeqte in randul unor paturi sociale mai largi.

in secolul ui XVtti-tea se schimbd rolul carfii in societatea romdneasci. Se

menline in continuare locul dominat al Jdrii Romaneqti in producfia de carte' Se

produce laicizarea treptata a tiparului, cartea laic[ devine predominu"l5..S. schimbl

rolul social al c[(ii, ie inmulleqte numdrul celor care qtiu s[ citeascd. Incep s[ fietipdrite manuale qcolare, cdrfi de lectur[, calendare. Se intemeiazdtipogtafii noi, apar

primete cirli ce deschid qirul emancipirii nalionale promovate de corifeii $colii

Ardelene.Ascensiunea tiparului nu a continuat insd cum ar fi trebuit, nu a fost incurajati

producfia de carte, dar au fost qi domni care au sprijinit dezvoltarea scrisului (sec.

XV11-XVUI). De numele lui Matei Basarab (1632-1654) se leag[ reintroducerea

tiparutui in Tara Romdneasca. in vremea sa sunt scrise primele istorii qi s-a publicat

iiarrirrrra legii. in timpul domniei sale existau in Jara Romineascd patru tiparnile

in caie au fostieal izate )3 de cdrli din care 12 sunt slavoneqti qi 9 romdneqti, iar dou[

sunt slavo-romane. Epoca lui Constantin Brdncoveanu (1688-1114) a fost o adevlrat[

"monarhie culturald", cum a numit-o Nicolae Iorga' in vremea sa au funcfionat cinci

tiparnile la Snagov, Episcopia Buzdu, Rdmnic, iargoviqte qi Bucureqti' Ocrotitor al

ortodoxiei, constantin Brancoveanu a incurajat infiinfarea de tipografii in celelalte

teritorii locuite de romdni; in 1701, la Snagov erau tiparite un Liturghfer qi un Ceaslov

in dou[ limbi, greacd qi arabd, destinate bisericii din Arabia;in !706, prirna tipografie

arabd de la Alep erar'ealizat[cu efort romanesc rar Psaltirea atabd purta pe spatele

fbii de titlu stema J6rii Romaneqti. in timpul s[u a activat Antim lvireanul, c[rturar qi

tipograf de talie europeana. Originar din Georgia, purtdnd numele laic de Andrei' el s-

a stabilit in 1688 1abr.cu."qti. Mitropolitul Antim a fost un talent de exceplie, bun

cunoscdtor al picturii, artei giafice, sculpturii qi a mai multor limbi str[ine'- i, Moldova, Vorilu Luiu Q$a-rc\4 a iost un mare sprijinitor al producliei de

cafi;. in acest sens, domnul moldovean a cerut ajutorul lui Petru Movila din Kiev'

care i-a trimis o tifografie intreag[ qi pe meqterul gravor llia' Aceasta tipamif[ a fost

Page 45: Studii Auxiliare

instalat6 la Iaqi, la mandstirea Trei lerarhi. in tipografia de la Trei Ierarhi din Iaqi s-au

tip[rit sub domnia lui vasile Lupu cinci c[r!i romaneqti qi o singur[ carte s1avon6.'' in aceeaqi vreme, pentru propagarea inviff,turilor reformate printre romdnii din

Transilvania, era r"r,oi. de ci4i-de cult in limba rom6n6. in acest scop, principele

Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) a adus din Jara Romaneascd nu numai

literele necesare dar qi tipografii de trebuinfa. Astfel, la Alba lulia, ia fiin!6 o

tipografie. Aici s-a tipirit taiehismul calvinizant (1640) care s-a rdsp6ndit nu numai

in Transilvania, ci qi in Jara Rom6neasc6'

in secolul al XIX-lea, produclia de carte a cunoscut o mare dezvoltare in

Principatele Romdne. De exemplu, in Moldova s-au tip[rit cca' 6400 de volume'

tndeosebi la Iagi, iar in Jara Rom6neascd', Magazin istoric pentru Dacia avea 500 de

abonali.

rt. \I VUrbi, istoria bihliotecii in flrile RomflneM-rturisirile lui l-uca Hirscher reprezint[ dovada ci se realizau, incd de la 1580,

imprumuturi de c6r!i. Nicolae Costin face prima menfiune in legdturd cu existenJa

orrii uiblioteci in Moldova, la cotnari, in vremea lui Despot voda (1561-1563)' In

lara Rom6neasc[, ta sf6rqitul secolului al XVII-lea, Antim lvireanul infiinleazd o

biblioteca la m6ndstirea Antim. in conceplia sa, o bibliotecd trebuia s[ aibi un

caracter mult mai amplu decdt o simpld bibliotecd mindstireascS. Mitropolitul

Ungrovlahiei a donat o serie de c64i mdnSstirii Antim qi a l[sat relat[ri despre

imirumuturile de cdrli. Din secolele XVII-XVIII dateazd primele preocupdri de

organizare modem[ a bibliotecilor. Remarcabild a fost biblioteca stolnicului

Cinstantin Cantacuzino. Marele cdrturar muntean a c[litorit mult, luAnd contact cu

bibliotecile moderne. S-a intors de la Padova cu o bogat[ coleclie de c[r!i, malea sa

preocupare fiind achizifiile de carte. in biblioteca sa c64ile aveau pe cotor un numlr

de inregistrare gi erau aqezate in raft dupi format. Biblioteci personale au mai avut

eetru gctriopul, Dimitril Cantemir, Matei Basarab, Gabriel Bethlen dar qi Luca

Stroici, Ureche, Milescu, Costineqtii, Ndsturel- Biblioteci qcolare existau, de exemplu'

la Cotnari, Trei Ierarhi, Sf. Sava. Dintre bibliotecile mdn[stireqti le amintim pe cele

de la cernica, c6lddruqani, v6c6reqti, vorone!, M[rgineni (avea 500 de carfi) qi

Hurezi (avea un catalog, intocmit pela 1791, ce cuprindea numele autorului, titlul qi

un scurt rezumat).-'- i" Transilvania primele biblioteci apar pe l6ng[ ordinele bisericeqti benedictine. In

secolul al XIIIlea apar biblioteci cisterciene care dispuneau de un fond extraordinar

de mare de carte. Tot din secolul al XIII-lea intalnim biblioteci dominicane foarte

bogate in teologie scolastic[ qi literaturd religioasd. Existau trei biblioteci dominicane:

laEraqor, Sibiu qiCluj. in u doou jumdtate a secolului al XV-1ea se creeazd slli de

bibliotlci. Rpar bibliotecile capitlurilor. Gradul cel mai inalt al qcolilor formate aici ilaveau cele de 1a Cenad qi Alba Iulia. in 1419 apare postul de bibliotecat la biserica

episcopiei capitlului din oradea. in biblioteca de la oradea se aflau cdr-ti ce

apa(ineau tuturor ramurilor studiului. incep6nd cu secolul al XIV-lea se fbrmeaz[

UiUtioteci parohiale. De la sfhrqitul secolului al XV-lea preolii s[teqti iqi creeazl

tittior""i per.ooale. De la mijlocul secolului al XVI-lea bibliotecile personale iau un

deosebit av6nt. tn perioada Rlformei cd4ile au fost risipite, distruse qi folosite drept

material de legat, impachetat etc. La mijlocul secolului al XVI-lea se infiin{eaz[

biblioteci ale colegiiior protestante. Din secolul al XVI-lea, biblioteci au rnarii

dregatori, nobilii, "ra.trrurii, profesorii. in secolul al XVII-lea, podoabele unor

biblioteci le reprezentau codiceie medievale (Gabriel Bethlen, Gh- Rakoczi t)' in 1798

9

Page 46: Studii Auxiliare

a luat fiin![ Biblioteca Batthyaneum,la Alba Iulia, fondat[ de episcopul Batthy<ny

Ign<c, in care sunt pdstrate astdzi 568 de incunabule, multe manuscrise medievale

O-atana din secolele IX-XMII, printre care vestitul ,,Codex aureus" ' O importanti

coleclie de cdrli a avut Samuel Brukenthal (1721-1303). Bogat[ in manuscrise

medievale, indeosebi codice de provenienfi transilvdnean6, colecfia se pdstreaz6 in

Biblioteoa Brukenthal din Sibiu. O valoroasd bibliotec[ personald, ce cuprindea

numeroase incunabule, a avut Si Samuel Telelry.

in secolul al XIX-lea se pun bazele organizdrli qtiinlifice a bibliotecilor. In

1838 Vasile Pop elaboreazd prima lucrare sistematizati. tn Moldova, Gheorghe

Asachi - in revista Albina romdneascd - utilizeazd pentru prima datd termenul de

bibliografie. in 1841 sunt alcltuite pentru prima datd cataloage la Academia

Mih6ilean6 din Iaqi. i" urr"f 1870 se incheie etapa de inceput a bibiioteconomiei. in

1867 a luat fiin!6 pe 10ng[ Societatea Academicd Romdnd o bibliotecS, devenit[, in

Ig7g, Biblioteca Acaderniei Romdne. Contribu{ii importante au avut Bogdan

petriceicu HaEdeu qi Alexandru Odobescu. Bogdan Petriceicu Haqdeu a elaborat un

proiect de organizare qi completare a fondurilor bibliotecii, a ardtat rolul social al

"a4ii, a orgaruzatcataloagele pebaze moderne gi a introdus termenul de bibliologie.

Alexandru Odobescu a pus bazele gtiinlifice aie bibliotecilor. El a fost organizator al

bibliotecii Academiei iomine, membru apoi secretar al acesteia, a redactat

cataloage, a ldrgit fondul prin donafii, a precizat termenii qi a scris bibliografii. Din a

doua jumatate a secolului al XIX-lea apar biblioteci publice, se fac donafii de c[tre

marii oameni politici qi scriitori (Mihail Kog[lniceanu, Alexandru Odobescu q.a.),

Biblioteca Acidemiei Romdne devine un institut de cercetare a Bibliologiei qi se

qeeazdbiblioteci universitare la Bucureqti, Iaqi qi Cluj'

t0

Page 47: Studii Auxiliare

g"*{ {*,th^La{r "lr:4frrcaI

srcrLocRArIA (sFRAcrsrrcAlr

I. Definifie; Constituirea Sigilograliei ca qtiin,tlSigilografra sau Sfragisfica (din latinescul sigillum, grecescul sfrasts = pecete)

este qtiin{a auxiliar6 a istoriei care se ocupE cu studiul metodic al sigiliilor, element

important care inchide qi garanteazl integritatea gi autenticitatea expediliilor (scrisori,

acte etc.) qi afirmd posesia unui bun. Jean Roman (Manuel de sigilographie frangaise,Paris, l9l2) definegte sigiliul ca fiind ,,un obiect tn general lenticular, de metal sau de

c,eard, uneori acoperit cu h6rtie, aplicat sau atimat la un act public sau particular gi care

dovedegte aprobarea sau participarea celui a cdrui figurq emblemd sau nume il poart5".

El a devenit integrat actului. Sigilografia se ocup6 de urma l6sat5 de tiparul sigilar(impresiune, amprentS, imprentii). Instrumentului i se spune tipar (typarium), matrice(matrix) sau peceatric. Cele mai vechi gi r6sp&rdik matrice au fost inelele. Se

intrebuinfau gi pietrele antice gravate (geme, uneori qi camee) care sunt foarte c6utate

astizi.Sigiliile au apdrut in epoca anticE din necesitatea autentific6fii actelor. Erau

folosite atit de oficialit6li cdt gi de persoane particulare. Cu acelagi scop au fost utilizateqi in Evul Mediu dar, in aceastE perioadE, eie reprezentau gi un semn al demnitiilii. inBizur! gi in Apusul Europei, in perioada merovingianii, sigiliul era un semn de validare a

actului, de tnt6rire a con{inutului lui. Din secolul al XIJea devine unicul semn de

validare. Sigiliul este utilizat drept m6rturie, il reprezintii pe titular. Din secolul al D(-leail intrebuinleaz6 clericii iar din secolul al )Olea il folosesc ai laicii. Din secolul al )flI-leautilizarca lui se generalizazI. Din secolul al XIIIJea, numai simpla prezenli a sigiliuluiera o dovad[ pentru orice activitate de uz curent.

SigiloErafia s-a dezvoltat ca disciplind in cadrul Diplomaticii, ca o parte

componenti a acesteia. Problemele Sigilografiei au fost dezb6tute de Jean Mabillon inlucrarea De re diplomatica libri W (1681). Autorul atrdgea atenfia asupra importan{eisigiliilor in critica diplomatic['qi alc[tuia o prim[ listi a sigiliilor regilor Frantei.

Fondatorul Sigilogpfiei ca gtiinfn este insd J.M. Heidneck (Heinecke), aator al lucririiintifulate De veteibus Germanoram aliarumque nationum ,.... sigillis (Frankftrt -Leipzig, 1709, ed. 2, 1719). Dup[ aceea, Sigilografia a intrat in domeniul cercet[rilorcurente gi au aplrut mai multe lucr5ri de teorie, dar mai numeroase sunt cele speciale.

Manualele cele mai folosite azi sunt ale lui Theodor Ilgen (Sphragistik, Leipng L912,

Grundriss der Geschichtswissenschaft de A. Meister), Jean Roman (Manuel de

sigilographie franqaise, Paris, l9l2) Si Wilhebn Ewald (Sigelleunde, Miinchen - Berlin,1914, Handbuch der Mttelalterlichen und Neuren Geschichte, de Below - Meinecke).

Dintre contribuliile rom&leqti in domeniul Sigilografiei amintim pe cele

aparfindnd lui loan Bogdan, Documente privitoare la relaliile fdrii RomdneSti cu

Brasovul Si cu lma Ungureascd tn sec. XY si XIU (1, Bucureqti, 1905); Y.A. Urechia,Sigiliul tdrgului Pietrei judelul Neamfl. Notild istoricd @ucuregti, 1889); C. Moisil,Bule de aur sigilare de lAdomnii fdrii RomdneSti Si ai Moldovei @ucuregi,1924-1926);Emil Ydrtosu, Despre dreptul de sigilii @ucuregi, 1960) S.a.; Aurelian Sacerdoyeanu,

Sigiliul domnesc gi stema ldrii. Conceptul de unitote a poporului romdn pe care ilre/lectd gi rolul avut informarea ideii de unire @ucuregti, 1969); Maria Dogaru, Sigilii

:,4$*.

%1 5#A-

<LLu/g J

tb xr

Page 48: Studii Auxiliare

ordgenefti tn epoca modernd gi contemporand @uoxegti, 1978) Si Colecyiile de matricesigilare ale Arhivelor Statului @ucureqti, 1984) etc.

II. Domeniul de cercetareL) Materia sigiliilor

IMateria din sare se confectiona matricea era durE: aur, a4gint, o!el, bronz, aramafildeq, os, plumb gi piefre prefioase (agatq rubinul, cornalina) g.a. Calitatea materieidepindea de rangul ierarhic gi de starea materiald a persoanei respective. Gravarea figuriipe matrice se fdcea in adincime (en creux, intaille) pentru metdl sau cear[ sau in reliefc6nd se intrebuinfa tugul.

Amprenta reprezintil urma ob{inut6 cu ajutorul mafticei. Ea poate fi de hei feluri:l. in metaL Sigiliile ln metal se nurnesc bule (bullae). Ele rczulti prin strdngerea

unei sfere de metal intre douE matrice. Se utiliza de obicei, pentu confeotionarea loraurul, argintul qi mai ales plumbul. Bulele de aur sunt caracteristice cancelariei bizantine.Cele mai vechi sunt bulele sferice gi din aur masiv. Mai t6rziu sg alc5tuiau din doui foifealIturate gi sudate. Bulele de plumb au fost ntilizats de cancelaria papald gi de altecancelarii ecleziastice. Ele aveau forma unui ban gros gi se gtanfau cu o matrice dubl6.Bulele erau intotdeauna atinrate actului respectiv.

2. inceard. Sigiliile tr cearl erau at6mate sau aplicate actului respectiv.3. ?n W, cerneald sau ftnn. Sigiliile de acest tip sunt imprimate pe materialul

actului.

b) Dimensiunile sigiliilorDimensiunile sigiliilor au variat foarte mult. Sigiliile inelare aveau dimeasiuni

cuprinse lntre 5-20 mqn . Sigiliile propriu-zise m6surau intre 20-150 mm. De exemplu, inFranta" in timpul lui Henric al ILea (1547-1559), sigiliul regal avea 115 mry.

c) Forma sigiliilorSigiliile propriu-zise au forme foarte variate. Cele mai vechi gi mai r6spdndite sunt

cele rotunde, urnate de cele ovale. tn secolul al Xl-lea apare sigiliul in form6 de

sweicd. De regultr, sigiliile rotunde erauut-ilizats de seniori, suverani, oraqe gi papalitate.

Cele in form6 de suveic5 erau folosite mai ales de tnallii demnitari ecleziaqti apuseni. Pe

l&rgd cele menfionate, sigiliile au mai avut urmitoarele forme:oval culcatstneicd. culeatd lmigdalat sau codat ]

pirifonn (in formA de pari)scut asculitjosscut rotunjit sus

inimdinimd intoarsdtriunghitriunghi cu vdrful iniosrombpdtratdreptunghi

2

Page 49: Studii Auxiliare

dreptunghi culcatpentagonhexagonoctogontrilobatqvatrilobat.

d) Culoarea sigiliilorSigiliile de metal aveau culoarea proprie metalului sau putin oxidati. Sigiliile cu

ceartr naturalE nu au intotdeauna culoarea natura16 a cerii deoarece se preparl cu cret6 qicenuq6 finI care dau o culoare alburie. Din secolul al )ilI-le4 in Franfa si folosea cearade culoare rogie, albastr6 gi mai rar neagr6. De regul6, ceara rogie era intebuinfat6 desuverani, cea albi gi verde de nobilime gi clerul inalt iar cea neagr6 de clerul de r&rd gipersoane particulare. in Franla protocolui impunea ca regii sI sigileze scrisorile deschisecu ceartr verde, scrisorile de arhiv[ cu ceara ?n culoare naturalS, scrisorile inchise gicorespondenfa cu cearl rogie.

e) Reprezentlrile de pe sigiliiIn general, reprezentiirile de pe sigilii erau compuse din douil elemente: imaginea

Si inscripyia.Imaginea sigiliului putea sii fie o reprezentare heraldicd (tipul heratdic), ceea ce

insemna redarea stemei lirii sau a blazonului. O alti reprezentare este cea iconograficd(tipul iconografic sau de portret), rcalizafL prin redarea schematic5 a portretuluipersoanei care definea sigiliul. Exist5 diferite modalitn]i de redare aportretului:

t. Tipul maiestateilprezrntLpe suveran a$ez,atpe tron qi impodobit cu lnsemneleputerii. Este rezervat puterii imperiale.

2. Tipul sacerdotalll prezintiipe sigilantul cleric ocup6nd locul de onoare, in bustsau in picioare, impodobit cu pallium gi cu atributele gradului.

3. TiWl eoestru ?nft{igeazl persoana cdlare gi inarmat[.4. Tipul vdndtoare aratii persoana tot cdlare, dar in loc de armurd este reprezentatd

cu goimul de v6ntrtoare in m0n5, sund din corn sau este inconiurat6 de animale s5lbatice.s.Tipul pedestru infdfigeazd un b6rbat sau o femeie, laic sau cleric, st6nd ln

picioare cu atributul func{iei sau calit2ifii sale. Tot pedestru este gi cavalerul desc6lecatchiar dactr are scut gi armurE.

ComunitSfile orEgenegti sau rurale, mai ales, foloseau tipul topograJic saumonumental. Este foarte rasp,flndit gi infd{igeaza construc}ii sau monumente: biserici,castele, cetifii, tumuri g.a.

Intelnim de asemenea tipul arbitrar satfantezist, care comporti scene, emblemesau rebusuri. Multe sigilii au animale, pdsrri sau pegti gi obiecte diferite.

Inscrip{ia cuprindea un text foarte scurt care ingloba numele, titlul, func1iatitularului sigiliului, denumirea oragului sau comunitii{ii sateqti. Inscripfia putea fi fnlegendd, dispusl circular sau in cdmpul imaginii, dispusi ortzontal.lntat"inr tn cadrulaceluiagi sigiliu gi forma combinati a celor dou6 modalitiiti.

f) Tipuri de sigilii1. Sigiliul simplu(sigillum simplex). Este sigiliul cu o singufi,fali,.

Page 50: Studii Auxiliare

2' Sigiliul dublu sau cu revers (sigtllum duplex). Sunt sigilii cu dubl6 faf6,asemlnltoare medaliilor. Au amdndou[ p6rfile de aceeagi m6rime, iu imagini deosebitegi legende deosebite. uneori legenda de pe avers continu[pe revers.

3' Contrasigiliu! su,t sigiliul secret.(contrasigiltam). 3e aplica in dosul c5ugului decearE, este mai mic decdt c9l. din fatd !i este indelendent de

"i. E.u intrebuintatilt , ;

{a mai mult6 greutate actului juridic aipentu u urigrru autenticitate;.Eili;ili mare dinfatd.

4. sigiliile multiple. Erau folosite in cazurile cdnd fie ctr autoritatea era diminuata lnprestigiu, fie cd acfiunea respectivd avea nevoie juridic de martori.

5. Sigiliile tmpdrlite. gT{ ar"pt"t de sigilare era in seama mai multor persoane, s-ar:cYrs Ia impirfirea matricei in doul sau patru pdrfi, ddndu-se in p5strare]t*, pu*t"aljeiperyoane. Actul putea fi sigilat doar ia pr.onlu toturor delin6torilor care igi uneauparfile qi recompuneau sigiliul

6' Sigiliul de trans/ix. Exist5 gi situalii in care mai multe acte au un singur sigiliu. Elese lngirau pe un fir gi capetele innodate se impreunau in ceara aceluiagi sigil'iu.

g) Fixarea sigiliilglSigiliile se fixau la document prin doui procedee: atdrnare sau aplicare.l. Atdrnarea sigiliilor

Bulele, indiferent de metalul din care erau confecfionate, se at6rnau intotdeauna ladocumente. in acest sens, tn partea de jos a actului ,. fi".u,, dou6 gluri prin care eraufrecute capetele unui gnur de mlitase, cdnepS, l6n6 sau a[a. $nurul pulu fi colorat in maimulte culori sau o singurd culoare, era finpletit sau fesut. iancetariite papale au utilizatgnuruldemitasesaucfurepI r---- -'

- S-au p6strat sigilii atdrnate in amintirea bulelor. At6rnarea se fdcea cu ajutorulcureluqei de piele simpl5" frgii de pergament sau gnururi, in mai multe moduri:

- se frcea o cr6p6tur6 oriz.ontald ln partea de jos a actului prin care se treceacureluga de piele sau f6.gia de pergamen! cele doua caiete se uneau intr-un bulglre decear6 naturalE peste-c_are se punea sigiliul. Este cel mai vechi sistem cunoscut gipoartanumele de coadd dubld.

- se indqia actul ln P4rtec de jos, efecfudnd ceea ce se numeap lica saa plicatura,in care se ftcea tncizia prin care se trecea cureluga, se aplica un bulgare de ciara pestecaxe se punea sigiliul. Acest sistem a apdrut in secolul it XV-tea qi." rru-"Ste coaddsimpld.

- cfuid sigiliul era atArrratcu un $nur sau giret, se ftceau 2,3,4,5 gluri in pergamentsay in plicaturi, prin care se trece gnurul care se innoadE apoi sub doiument ii se treceprin bulg6rele de cear6.

Atunci cdnd la un act erau atdmate mai multe sigilii exista intotdeauna o ierarhie aordonErii lor, dupdprecddere sav intdietare. in general, locul de onoare este inpartea dejos a actului, la mijloc, dar poate fi atdt la dreapta cdt gi la st6nga. C6nd locul d'e onoareeste la mijloc, preclderea alterneazil,incepdnd cu st6nga fafa dJcentru, dupi urm6toareaschemS:

8 - 6 - 4 - 1- 2- 3- S -7 etc.

Pentru a nu se deteriora, pece{ile mai mari au cutii speciale, mai ales in cazulactelor solemne.

I

Page 51: Studii Auxiliare

2. Aplicarea sigiliilorAplicarea se putea realiza ln mai multe moduri:

- prin infeparea pergamentului sau a h6rtiei in mai multe locuri. Pe acestesmocuri se punea ceara gi se sigila, Ineiziile erau in f,orm6 de romburi sau triunghi.

- prin aplicteapeste ceartr a unei bucEfl de hdrtie rombic5, pErtratd sau crestatii pemargini, peste care se punea sigiliul. Este aga numitul sistem timbrat (custodia) care adus la ceea ce se va numi timbru sec.

- prin imprimarea pe h6rtie cu ajutorul cernelii (adesea colorate), a chinovarului(tu9u1 rogu) sau prin fum. Este sigiliul imprimat, cel mai nou qi mai r6sp6ndit sigiliu.

h) Pistrarea tiparului sigiliuluiSigiliile cancelariilor mari erau incredinlate spre plsffare unui personaj de

incredere, inalt demnitar (conservator sigilii). in cazurile in care sigrliile erau pierdutesau furate, ele se declarau nule, iar de{in6torii de acte sigilate cu acel sigiliu trebuiau si seprezinte la cancelaria respectivi spre a fi inregistrate gi resigilate cu un nou sigiliu,schimbat. in cazcontrar ele igi pieideau vatabilitztsa. Tiparele-sigilare scoase din L sedistrugeau sau se mutilau. Se distrugeau gi cele ale defunc{ilor pentru a nu le mai utilizacineva in numele lor. Uneori erau ingropate odathcu rlposatul dar regula nu era generald.

i) Taxele sigilarePentru actele scrise de destinatar trebuia s[ se pllteascE o tax6 penfu sigilare cu

sigiliul autentic. C6nd redactarea gi scrierea actului era de competenla autorit5pii, taxaaceastra era inclusd in suma globalE prevdantLpentru executarea in integime a actului. Oparte din aceste taxe reveneau sigilantului, gefului cancelariei, pdstr6torilor maticei qisigilatorilor ingigi.

j) Falsurile sigilareCu toati greutatea de gravare a sigiliilor gi cu pedepsirea aspr6 a falsificatorilor,

totugi existil gi falsuri sigilare. De aceea, analiz.a sigilografic6 trebuie s[ stabileascaautenticitatea sau falsitatea sigiliului.

Falsurile sigilare pot fr: forryale saru reale.lJn caz de fals sigilar formal este acelain care un document nu are pecete. Un caz similar este cel in care pecetea originalil aactului a fost inlocuit5 cu o altii pecete luat5 de pe alt document. Actul in sine esteaukntic, dar pecetea este fals6. in cazul falsurilor sigilare reale, actul este fals inintregimea lui, fapt demonstrat prin analize paleografice gi diplomatice; pecetea nu puteafi dec6t fals6.

Falsurile obignuite se realizau pe doud c6i. in primul rdnd se mula un sigiliuautentic de pe un act autentic pe altul falsificat. Cea mai lntrebuinfat6 cale era ins6scoaterea unui mulaj de pe un sigiliu autentic dup[ care se turna ?n cear6 o nou6 amprentilcare se aplica pe document sau se gruva o matrice nou6 care se tntrebuinla ca ceaoriginal6.

Descoperirea falsurilor sigilografice cere o experienf5 deosebitii. Ea se realizr'azlprin minulioase studii de critic6 diplomatic6 gi sigilograficfl.

Page 52: Studii Auxiliare

k) Restaurarea gi coniervarea sigiliilorSigiliile de ceard sunt distruse de nigte microorganisme numite actynomicete. Ele

sap6 in cear6 canale foarte fine care nu pot fi observate decdt cu microscopul ultrafin. Sedau cu o serie de substanfe pentru dislrugerea mieroorganismelor gi se aplic[ apoi un stratprotector. Se p6Streaz6 in slculele de pesH astfel incdt sI nu,se exercite o presiune preamare asupra lor. Cea mai bun6 asigurare a conservlrii sigiliilor r[m&re reproducerea.Cele mai recomandabile c6i de realizare a reproducerii sunt mulajul, fotografia gi desenul.Asigurarea tuturor sigiliilorprin microfilmare esje tot ce poate fi mai practic Ai mai util.

Itr. Sigitiite in flrile RomineSigiliile domnegtiSigiliul domnesc, prin rolul gi locul delinut de institulia domniei, depI.geqte ca

importanfn toate celelalte categorii de sigilii. Principala deosebire constii tn faptul cisigiliul princiar in toatii perioada medievalE qi modemd menfine ca element de bazh ?nemblema sa stema 1trrii, dovedindu-gi astfel caracterul superior. Dovadfl a proeminen]eifeudale, sigiliul domnesc diferi de celelalte prin compoa[ta heraldicl a emblemei, prinmlrirre gi culoare. Chinovarul, aurul gi ceara rogie erau rczfrrvale tn special pentruoperafiile de sigilare din cancelariile domnegti. Uneori instr, aceste materiale erauintrebuinlate gi de alfi membri ai familiei domnitoare gi de unii dinte marii boieri. Pelfug6 faptul oE aveau o valome probatorie, sigiliile domnegti au avut gi menirea de ainpodobi dooumentul.

Dinpunct de vedere al con{inutului, sigiliile domneqti pot fi:l. Sigilii heraldice. Aceste sigilii sunt caracterizate de existenfa scutului cu

mobilele respective sau a unor simboluri specifice acestuia care s-au desprins din scut gis-au a$ezat in cdmpul sigilar.

in Tara Romdneascd, elementul principal al sigiliilor heraldice este acvilacruciatil gi incoronattr, inso{itil ini}ial de lunl gi de stea mai apoi de soare gi de 1un6. Celmai vechi sigiliu de acest tip este sigiliul cu caxe a fost validat tratatul incheiat cu Poloniain 1390 de Mircea cel B6tr6n, domnul J6rii Rom&regti.

Tipul heraldic a reprezentat emblema sigiliului mare domnesc Ai il intElnimfrecvent, in special in secolele XVII 9i XVm, pi in sigiliile mici, m[ilocii gi inelare.

In Moldova, sigiliile heraldice au ca eleme,nt principal capul de bour cu steauaint6i ?ntre coarne, flancat de aceeagi aqtri ca in sigiliul flrii Rom6negti. incep&rd cusecolul al XVtrHeq in cimpul sigiliilor utilizate de domnitorii Moldovei se introduce gicoroana princiarE, un sceptu sau un steag gi o spadI, iar din secolul al XVIIIJeaemblema se completeazd Si cu alte elemente (un coif deasupra scutului etc.).

Cel mai vechi document emis in cancelaria moldoveneascE ce ni s-a p'Isfiat pdndin zilele noastre aparfine lui Roman I (1391-1394), datat 1392 mafie 30. Sigiliul estemare, rotund, din cear6 verde, cu legenda in limba slav6. in emblem[ scut triunghiular,incluzind capul de bour cu stea tntre coarne, insolit de razd g,i ln stinga de lund (crainou).

Stema Moldovei a mai cunoscut gi o alti variantii consideratE drept stemasecundarI, reprezentind capul de bour cu g6t cu tot. Aceastii form6 de rcprezerfiarc astemei moldovene o intdlnim, de exemplu, pe bula sigilar6 a lui Petru $chiopul (1574-1577 ; 157 8-157 9; I 582- I 59 I ).

6

Page 53: Studii Auxiliare

2. Sigiliile iconograJice. Sunt sigilii proprii fdrii Romdnegti gi reprezentau, insecolele XIV-XV, doul capete incoronate faf6 in faf4 avdnd lntre ele o tulpinI curid6cini alIturi de care uneori s-au plasat doul stele, ulterior soarele gi luna. Treptat celedouE personaje au evoluat, devenind busturi, apoi personaje redate in intregime,imbr[cate in mantie, iar tulpina s-a transformat in crin inflorit, chiparos, plop sau brad.Au existat numeroase discufii in privinfa semnificafiei celor dou6 capete sau personaje pia sensului gravErii inte ele a rarnurii, florii sau copacului. Puncte de vedere in acest sensau exprimat B.P. Hagdeu, D.A.Sturdza,P.Y. Nlsturel, V.A. Urechia, Ioan Bogdan, EmilVdrtosu gi I.D. $teftnescu.

Sigiliul iconografic corespunde tipului maiestate :utillz;at in oancelariile statelordin Europa Occidentali, iar folosirea lui in cancelariile domnegti reprezintil o influenfE adiplomaticii apusene.

Cea mai veche bul6 de aur sigilari cunoscutil pdn6 acum este atribuitl luiAlexandnr II Mincea (1565-1577). in imagine, pe avers: dou6 personaje incoronate inmantii lungi flancdnd un pom cu rdd6cini, insolit in partea superioarii de lun6 in dreapta,de soare format din qase razeln st6nga; in jur ornamente florale. in exergl" inte dou6cercuri, legenda in limba slav[. La sfiirgitul legendei, ghirlandi cu flori gi frunze.Imaginea de pe avers: scena schimbirii la fali a lui Flristos gi legend4 de asemenea inlimba slav5. Diametrul bulei - 10 cm.

3. Sigilii ee au in emblemd tipul combinat. Acestc sigilii reprezint5 de fapt ovariantil a tipurilor anterioare. Acest tip cunoagte doul perioade distincte de evolufie:

- a doua jum6tate a secolului al XVI-lea- primele trei decenii ale secolului alXVII-lea, c&rd cele doutr personaje avdnd lntre ele un copulc, in vdrful cEruia este agezatiacvila cruciati,ll reprezintiipe domn cu doamna sa.

- perioada marcatii de sigiliul lui Mihai Racovit5 din 1731 septembrie 4, devenitilstabilI dupl deceniul 8 al secolului al XVI[-lea, cdnd cele dou6 personaje ii reprezintii pesfinfii Constantin gi Elena. Cele doul personaje sunt scoase din scut, devenind tenan{i aiacestuia.

Existi variafii in privinla pozi{iei personajelor gi a elementelor cu care intr6 incompozilie.

4. Sigilii domnegti cu stema unitd. Mhai Yitearul este primul domnitor rom6ncare a folosit un sigiliu inglobdnd in emblemE capul de bour, acvila cruciatii gi uneleelemente simboliz&rd Transilvania. Urm6torul domnitor care gi-a confecfionat un sigiliucu armele celor douE tiri a fost Vasile Lupu al Moldovei, dornic s[-gi extindd stlp0nireagi asupra J6rii Rom6negti. Din secolele XIIII-XVIII se intrebuin{eazdmai intens. inepoca fanariot5 este utilizat ln toate categoriile de sigilii: mari, mijlocii, mici, inelare, faptce a stimulat procezul de afirmare gi dezvoltare a conqtiinfei nalionale.

5. Sigilii domnegti, incluzdnd in emblemd, aldturi de stema ldrii, armelefamiliale.Din dorinfa de a sublinia importanla gi vechimea familiei din care ftceau parte, uniidomnitori au introdus in stemele gi sigiliile lor pe l6ngE simbolurile 16rii elemente dinstema familialE.

Acest fenomen a apdrat in secolul la XVIIJea, primul domnitor la cme seintilnegte fiind Matei Basarab, voievodul fdrii Romdnesti (1632-L654). In aceeagi far5,$erban Cantacuzino (1678-1688) a introdus in sigiliul sdu acvila bicefala incoronata,finend in gheare semnele puterii, aluzii la descendenfa acestei familii din principiiimperiului bizantin.

Page 54: Studii Auxiliare

tn Moldova acest fenomen apare abia in secolul al XVltr-lea, c6nd Alexandru

Mawocordat Deli-Bey (1752-1755) a introdus in sigiliul siu, alEturi de stema unitE,

pasfueaphoenix, simbol al familiei sale.

incepend din secolul al XD(-lea, sistemul s-a generalizat, mai ales dup6

instaurarea domniilor p6m&ttene.6. Sigilii dornnegti inclwdnd scena sdgetdrii corbului (aluzie la stema

Huniazilor). Dorind sI evidenlieze inrudirea existenttr lntre familia domnitoare din laraRomtuieasc[ gi Huniazi, Dan al ll-lea (1420-1421; IAL-1423; 1423-1424; 1426-1427;

1427-1431), voievodul flrii Rom&regti, a plasat in emblema sigiliului sIu pe l6nge

cruce, un inel. De asemenea gi Grigore Ghic4 fost voievod al Moldovei, a confecfionat

un sigiliu car€ avea acvila cruciati cu o cruce pi un inel in cioc. Prima imagine a scenei

sagetfuii corbului o gdsim in timpul lui C-onstantin Mawocordat inso{ind portretul

domnitorului, rcabza{ de pictonrl Liotard. in sigiliile secolului al XVltr-lea scena

strgetilrii corbului este redati ingenios ln proporfii corespunzitoare.7 . Sigilii domneSti*consen'And stemele judelene. inprivinp utilizErii matricclor de

acest tip, distingem dou6 perioade:--' 1782-L521, perioada in care existii o stabilitate in ceea ce priveqte conlinutul gi

ordinea inserilrii stemelor judetene gi o asemlnare in privinta lnfEfig6rii gi executErii

grafice a elemerrtelor incluse.- 1821-1865, perioadd in care se constati unele fluctua{ii in ceea ce prive$e

completarea, cuprinderea sau eliminarea unor steme judefene in func{ie de modific5rilestructmii administrative a Fdi cdt gi printr-o execulie grafic[" superioarI.

Heraldic, stemele judefene au fost combinate cu stema f5rii prin plasarea compozi{ieiheraldice de scuturi la marginea spatiului sigilar. Stemele judelene - elemente strucfiratede egald importanfa - sunt disfribuite in medalioane de forml qi mfuime egalL legate intreele printr-un onrament floral sau geometric.

Sigiliile de tirguri gi orageSigiliile de t6rguri gi orage au fost utilizate incep6nd din secolul al KV-lea in toate

cele fiei f,6ri Romine gi reprezentau o dovadE a autonomiei lor. Erau folosite pentnr

zapiso,acte de proprietate, emiterea unor acte cdtre alte otaqe sau capitale europene. Dinplcate ins6 ele nu s-au ptrsfrat, originalele sunt din secolul al XVII-lea. Marea perioad6 a

lntrebuinf6rii lor a fost secolul al XVI-lea.Dup6 mdrime, aceste sigilii sunt de dimensiuni m[ilocii, 3-4 cm (excep{ie face

sigiliul oragului moldovenesc Baiq care are 5 cm).Dupdfarmd se clasificd in: rotunde, ovale, poligonale.DupE tipul de emblemd distingem: heraldice, iconografice.Dupdprocedeele de utilizare lnttlnim: tilrbrate, aptcate, mai rar at6mate.

Dupd culoare sunt: verzi, negr€, culoarea naturali a cerii.Oupa necesitate se evidenliai,6:'administrative, judec6toregti, religioase, de bresle,

de unititi (economice, sociale, ehice).Legenda sigiliilor era in limba latin\ slav[ sau rom&r6. Ea cuprindea numele

t6rgului, uneori gi sub ce domn a fost {Iurit, un text religios.Dintre numeroasele sigilii de tdrguri qi orage amintim c0teva:

fara Romdneascd - Oraqul -Cdmpulung. in secolul al XVII-lea a avut un sigiliu mic,

rotund, in cdmp eraureprezsntate o pas6re, o semilund gi o stea cu gase mze.

Page 55: Studii Auxiliare

- Oragul Tdrgovigte. in secolul al XVI-lea a avut un sigiliu rotund ce o prezint5

pe Maica Domnului rugEtoare.

Oragul ArgeS. A avut un sigiliu cu legenda in limba slavd iar in cdmp era

reprezentat6 acvila bicefalE.Oragul BucureSti. A awt mai multe rcprez.entiri: Maica Domnului induritoare;

scena Bunei Vestiri; soena intdmpinarii Dornnului.Moldova - Oraqul Baia. SigSliul prezintl un crucifix lntre coarnele unui bour, ceara este

de culoare verde - inchis; sorie ,,sigiliul oragului moldovenesc Baia", iar legenda este inleg6tur6 cu legenda Sffintului Hubert.

- Oragul Roman. Sigiliul are legenda ln limba latinS" in stem[ este reprezentat un

cap de mistref cu doi colfi foarte puternici.Oragul Siref. Sigiliul are diamefut de 3,3 cm, legenda este in limba slavE, il are

reprezentatin c6mp pe Sf. Ioan Botez6torul cu o stea qi aripi.Targul Bdrlad. Sigiliul prezirfihin c6rrp soarele inconjulat de trei pegti ce merg

circular, intre ei se aflfl cdte o stea. I- Transilvania - Orugul Sibiu. Sigiliul prezint5 in c6mp doul sdbii incrucigate cu

v6rful in jos, deasupra o coroand gi in jur stele.

- Oragul Biagw.ln cflmpul sigiliului sunt reprezentate coroana regald 9i crinii

regali.Oragul Bistrila. Sigiliul pdstreazil ceva din stema angevinilor la care se adaug6

un strut cu o coroan6 pe cap gi o potcoavE.

- Oragul Cluj. Sigrliul prezntl,tn c6mp w zid de cetate cu trei bastioane.

Sigiliile breslelorAceste sigilii au fost folosite din secolul al XV-lea in Transilvania gi din secolul

al )il/IIJea in fara Rom6neascE gi Moldova. Ele au servit la emiterea actelor proprii.

Sigiliile sltegtiSigiliile,.setegti sunt intrebuinlate din secolul al XD(-lea, cAnd satele devin unitiili

administritive. in Moldovq din 1835, pe sigilii sunt men{ionate numele satului, uneori 9i

al [inutului, Se foloseau de cltre autoritatea s6teasc6. Erau sigilii aplicate, mai t6rziu vor

fi imparfite ln doua pe4i. in f,ara Romdneascd sigiliile s6tegti se prezinti la fel ca cele din

Moldova. Nu intAlnim asfel de sigilii in Transilvania. l

in perioada pagoptist6 in Jara Rom&reascl se confecfiaieazd sigilii ce cuprind

acvila cruciat6. Ea este prez,entS de exemplu, in sigiliul guvernului provizoriu, aldturi de

fasciile consulare. Sigiliile vttlizate in perioada 1848-1849 in fara Romdneasc[ aveau, de

asemeneq reprezentate in cdmp steagurile na{ionale, ramurile de mlslin, deviza

,preptate-Frifie". Locotenenfa domneasc[ avea in cdmpul sigiliului reprezentate o fdclie

incrucigatli cu o ramurE de m6slin infloriq acvila cruciatii tin6nd in gheare o balan{i iar

deasupra lozinca ,,Dreptate-Frdlie'. Au existat in acelagi timp sigilii personale ale

fruntagilor revolu{ionari pagoptigti. :k

9

Page 56: Studii Auxiliare

Importanta istoric[ a sigiliitor este una deosebiti- tnprimul r6nd ele reprezinttr uninstnrment juridic, oferind infomralii ftr legltur[ cu aCIivitatea diverselor institutii. inacelagi timp, sigiliile oferi importante date pentnr cunoagterea istoriei economice, pentruistoria scrisului, pentu cunoa$tetea istoriei ar-tei.

Sigilografia are sffiase bgfturi cu Heraldica, pentru 9i simbolisticaheraldictr pG Gare le atr sigiliile gi cu Genea:logiq pentru succesiLrnea gmealogicl afamiliilor care posedau sigilii. Cercetarea nu poate fi dec6t unapluridisciplinartr-

10

Page 57: Studii Auxiliare

/ltqLtLfir"

i

-Jt"A &"* r hrr.a{

dfu n>tWud

DTPL'MATT.A c'tMA7 *t*"re'lq 'f t"l- t

,.,s#,,tfiI,:,,ti.,,!lir;,,.#fi,:},Tistorieicare,.,^,1;o-r:*r?Wdocumentele oficiale (diplome, cdfii, tratate $.a.), elaborarea, autenticitatea 9i

transmiterea lor. Denumirea sa provine din cuvAntul diplomd (din vb. gr. diplon : a

indoi). Inilial erau doul tdblife cerate gi legate intre ele pe care era redat un text

oficial. in perioada Imperiului Roman, termenul de diplom[ avea doud sensuri: foaie

indoitd care ingdduia sd se circule in tot imperiul sau un inscris pe care attoitateasupremd il dddeasoldafilor veterani. in Evul Mediu, diploma era un act de innobilare,

de acordare de privilegii (ex. hrisov, uric, cartd rcgalL bul6 pontificald). Astiai,termenul de diploml desemneazl un inscris prin care se atestd unei persoane o

anumitd calificare profesional[, i se recunoaqte dreptul de a purta un titlu ori se atestd

meritele deosebite ale unui participant la o expozilie sau la un concurs etc. De ladiploml au derivat termenii de diplomayie, diplomat. Prin diplomalie se inlelege

totalitatea metodelor, mijloacelor ;i activit[{ilor ?n domeniul relaliilor intema}ionale

prin care un stat iqi realizeazd obiectivele qi scopurile de politicd extern6. Termenul de

diplomat desemneazd o categorie de oameni politici specializali in relaliile

intemalionale.Ca qi alte gtiin{e auxiliare ale istoriei, Diplomatica s-a dezvoltat in mod

empiric timp indelungat. Diplomatica iqi dezvolt[ o teorie a ei abia din a doua

jumltate a secolului al XV[-lea. in 1672 a apdrtt lucrarea ltti Hermann Conring,

Censura diplomatis quod Ludovico imperatori -fert acceptum coenobium

Lundayiense. Este meritul iezuitului Daniel van Papenbroeck (1628-17L4) care, cu

un sim! istoric demn de relevat, a frxat primele reguli ale criticii diplomatice dar le-a

aplicat in mod eronat (Propyl*um antiquarium circa veri et falsi discrimen in

vetustis membranis, 1675). Aceastl aplicare greqit[ a dat prilej benedictinului Jean

Mabillon (1632-1707) sd reia problema gi sd dea lumii primul tratat de Diplomaticdprin care devine fondatorul acestei qtiinle (De re diplomatica libri VI, Paris, i681).

intre 1750-1765, Ch.-Fr. Toustain gi ft.P. Tassin au publicat gase volume din lucrarea

intitulatf, Nouveau traite de diplomatique. Dintre lucririle cunoscute astdzi pe plan

intemalional amintim: Harry Bresslau, Handbuch der (Jrkundenlehre fur Deutschland

und ltalien (Leipzig, 1889); Arthur Giry, Manuel de diplomatique (Pais, 1893);

Cesare Paoli, Programma di paleografia e di diplomatica (Florcnta. 1883); Alain de

Bouard, Manuel de diplomatique francaise et pontificale (Paris, 1929-1948); G.

Tes sier, La diplomatique (P ans, 19 52).

La noi, pe lAnga Diplomatica latircd, - care se referd la actele emise in lirnba

lat\nb, (qi scrise cu alfabet latin) mai ales ?n epoca medievalS -, se intemeiazf,

Diplomatico slavd, in secolul al XIX-lea. care se ocupd de actele emise in slav[ veche

,u, ii*bil" neoslave (cu alfabet chirilic). Tot atunci au fostpusebazele Diplomaticii

slavo-romdne, care are ca obiect actele emise in slavond de cancelariile din f[rileRomAne, in secolele XIV-XU. Paralel s-au distins alte ramuri ale Dipioniaticii,anume Diplomatica greacd Si Diplomatica turco-osmand. Dintre lucrdrile de referinlE.

pe primul loc se afl6 coiecliile Documente privind istoria Romdniei (D.I.R.), cu studii

de teorie a gtiinlelor auxiliare care se ocup6 de documentele medievale de la noi

aparlinAnd lui Francisc Pall qi Damian Bogdan qi Documenta Romaniae Historica

l

I

Page 58: Studii Auxiliare

(D.R.H.), cu un glosar de termeni latini din cuprinsul documentelor. ln domeniulcriticii diplomatice merite incontestabile ii revin lui loan Bogdan, inifiatorul criticiisevere in multe sectoare ale istoriei noastre culturale qi politice. Dintre contributiilesale amintim: Documente Si regeste privitoare la relaliile f,drii RomdneSti cuBrasovul Si cu Ungaria in secolele XV Si XVI (Bucureqti, 1902) Si Documenteprivitoidre la relapiile fdrii Romdneqti cu Brasovul Si cu fora Ungureascd tn sec. XV-XW $, Bucuregti, 1905). Se cuvin a fi amintite gi alte contribulii diplomatice: N.Grdmadd, Cancelaria domneascd a Moldovei pdnd la domnia lui ConstantinMavrocordal (Cemdu{i, 1935); Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-romdnd dinsecolele XIV Si W (Bucuregti, 1938), A. Sacerdoleanu, Introducere in diplomaticd

Q9a\; D. Ciurea, Diplomatica lqtind ?n ldrile Romdne. Noi contribulii (197L) q.a.,<

II. Terminologia diplomaticl in RominiaCei mai mulfi termeni apa4in diplomaticii latine qi slavone, dar sunt int0lnifi

qi cei care provin din diplomatica turco-osmand qi greceasc[. in perioada moderni aup6truns noi termeni diplomatici (francezi, de pildS). Diplomatica qi-a constifuit, astfel,un limbaj propriu, folosit atdt in actele ce se eman6 cdt qi de cercul specialiqtilor inacest domeniu.

Exist[ o multitudine de termeni care desemneazd actul scris, oficial qi

categoriile lui: acord, accept, brevet, carte domneoscd, convenlie, declaralie, diatd,poruncd, scrisoare q.a. Alte denumiri aveau manuscrisele sub form6 de codexuri incare se transcriau documentele: condicd, anatefter, catastif S.a.

in perioada secolelor XV-XX s-au impus termeni diplomatici de origineturco-osman5. In categoria acestora se afld actul denumit ahd-name, care era un tratatincheiat de Imperiul Otoman cu statele cregtine (sau sulh-name) sau un act emanatdirect de sultan, prin care se confirma, in scris, o hot[rdre luat6. Arzul era, deasemenea, un act oficial al Porlii Otomane, prin care era adusd la cunogtinfd o poruncda sultanului. Beratul era un act diplomatic solemn, un brevet, o diplomd de investiturdintr-o funcfie, care purta semndtura autografb a sultanului. Firmanul era qi el un actsolemn, un Cecret, ordin en:is de sultan.

Se intrebui4eazd o serie de termeni diplomatici speciali pentru variantelepregdtitoare ale actelor (ciornd, concept, impurum) gi pentru opera{iile ce se

efectueazd pe durata elabor6rii actului (v a lidar e, confirmar e, anular e).{<

trII. Clasificarea actelor diplomaticel Formele in care s-au pistrat acteleActul diplomatic (juridic) este un text de sine stdt[tor, care exprimd un f,apt, o

relalie de naturd juridic6, intocmit in scopul de a fi rnirturia faptului juridic care

constifuie obiectul actului.Existd mai multe categorii de acte:

a) din punct de vedere tehnico-diplomatic, distingem:- acte care comportd elemente de naturd juridicd;- scrisori (nu au scopjuridic);- inscrisuri (nu intrd in primele dou[ categorii).

b) din punct de vedere al provenienfei, int6lnim:- acte publice (emand de la autorita{ile constituite qi pot fi: imperiale, regale,

ecleziastice, princiare) ;

- acte private (provin de ia o persoanf, particularb);c) dupd scopul in care au fost emise, se evidenliazd:

Page 59: Studii Auxiliare

- acteprobatorii (sunt sortite sh' facd o anumitd dovadl);- acte dispozitive (ajutd la formarea actelor probatorii)'

d) dupd modul cum sunt prezentate, se impart in:- acte deschise (literae aPertae);

- acte lnchise (literae clauses).

e) dup[ cuprinsul lor, distingem: beneficii, donalii, cumpdrdri, vdnzdri, testamente

etc.Actele diplomatice au mai multe denumiri: act privat sau notarial, carta,

diplomd, epistol/, mandat, misivd, scrisoare (de chemare, de porunc[, inchisd sau

deschisd, privilegiat[) etc.

Actele s-au p[strat qi ni s-au transmis in diferite forme:

a) Originalul (originale, autographum)- Reprezintl forma cea mai cornpletd

qi mai importantd prin caie se transmite conlinutul actului respectiv. Este insuqi

documentul qi are valoare probatorie. in perioada medievald, mai ales, actele erau

redactate in mai multe originale, pentru o mai mare siguranlE qi pentru a-qi plstra

valoarea probatorie. Atunci cdnd se incheiau acte intre doud sau mai rnulte p6rli,

fiecare pu.t. irt.resatd trebuia sd delin5 cdte un exemplar original iar unul trebuia

pdstrat intr-un loc sigur.b) Conceptul (nota, minuta, imbreviatura). Reprezintd forma premerg[toare a

actului insugi. Pe baza sa era transcris textul. Conceptul (ciorna) este importantd in

munca istoricului pentru documentele al cbror original nu s-a pdstrat'

c) Copia (copia). Este un stadiu ulterior emiterii documentului qi poate fi de

mai multe feluri:- actul original era transcris in alte acte, ulterioare, sub formd de reinnoire

(renovatio) sau confirm ate (confirmatio);

sub forma transumptului, o coprefe a unor acte oficiale in alte acte, emise de

alte foruri competente (cancelaria t e gald, papald' etc.)

d) Regesta (regesta). Pentru a se evita falsificarea qi a se u$ura munca

verificare sau eliberariu urror noi acte, acestea erau transcrise, in intregime sau

reztJmat,intr-un registru, inainte ca originalul sd fie inmtnat destinatarului.

e) Formuliria. Sunt formularele de acte al'tite ca model de cancelariile

instituf iilor emitente.f) Copii efectuate de diferite persoane private. Ele nu au valoare juridicl dar

faciyteazdtransmiterea conlinutului unor acte, ale clror originale s-au pierdut ulterior'*

IV. CancelariaCancelaria este o institulie care funclroneazd pe ldngd autoritatea statalS

(suprem6, centrald sau local[), pe care o deserveqte. Exist5, in prirnul rdnd, cancelaria

itoiutui (a puterii supreme ?n itat;, in epoca medieval[ a regatelor (in cazul Tdrilor

Romane a voievodatului Transilvaniei, statului Jarii RomAneqti 9i a Moldovei).

Urmau apoi cancelariile institu{iilor centrale ale statului Ei, dr-lpi acestea. cele a1e

orgareloi locale fiudelelor, linuturilor, comitatelor, satelor). Numeroase acte au fost

"*ir", de asernene a, de cancelariile mitropolitane, episcopale qi mdndstireEti '

La inceput, cancelariile erau reprezentate doar de c6te o persoand care redacta

qi scria actele pe care le emitea institulia respectiva. Uiterior, pe 16nga cancelar

(cancellarius, iogofat) apare func1ia de notar-secretar {notarius-secretarius'S 9i

secretor (secretariu, ,onrillorius'1qi apar diecii. scribii. Conceperea acteior era fbcutd

de qeful cancelariei sau de notar, iar activitatea de scriere revenea diecilor, scribilor.

Conducitorul cancelariei iocurilor de adeverire se numea lector"

de

in

Page 60: Studii Auxiliare

In epoca modernd personalul cancelariilor instituliilor statului a sporit in modconsiderabil.

*

V. Fazele de elaborare qi emanare a actelorLa alcdtuirea unui document participd, de obicei, dou[ parfi: emitentul gi

destinatarul. intre aceqtia se stabilesc anumile rela[ii, p" pur.u.rui a mai multor fazeale emiterii documentului. Se respectau reguli precise, care reflectau raporturileexistente intre emitent qi destinatar qi ierarhia existentd in cancelarie.

in prima fazd,, pregdtitoare, viitorul destinatar al actului iqi exprima dorinla dea i se elibera un instrument care sd.reprezinte valoare probatorie pentru un faptjuridic.Institulia care primea cererea lua act de dorinla solicitantului gi se informa in materie.

Infaza a doua, emitentul iqi formula voinla de a se elibera actul juridic pe carel-a solicitat. in cancelarie era redactat actul, era conceput sau emitentul insuqi dictaconfinutul actului.

in faza urmdtoare, diecii (scribii) de cancelarie transcriau in curat conlinutulactului, care primea forma exterioard consacrat[.

in ultima fazd, se realiza verifrcarea finald, a actului qi se fbcea int6rireaacestuia prin aplicarea semn6turii (semndturilor martorilor) gi a sigiliului (cosigilelor).

*

VI. Cercetarea caracteristicilor externe gi interne ale actelorCercetarea elementelor externe ale unui act constl in: studierea materialului

pe care a fost scris documentul (papirus, pergament, hdrtie); cercetarea cernelii, ascrisului de pe act, a modului de realizare a linierii; studierea semnelor distinctive(crucea, monograma), a modului de realizare a pliatului (imp6turirii); cercetareaeventualelor qters6turi, interpol[r i, rdzdturi, supras crieri q. a.

Studierea trdsdturilor interne ale unui act const[ in:a) Cercetarea limbii in care au fost redactate documentele gi a aspectelor interne

ale fiecdrei limbi in care a fost redactat actul (fonetica, lexicul, morfologia, sintaxa qiortografia).Dacd autorul este redat la persoana I singular sau plurai (piuraiismaiestatis), documentul este elaborat?nforma subiectivd. Documentul este redactat informa obiectivd atunci cind autorul este redat la persoana a III-a singular.

b) Cercetarea stilului in care este redactat actul. Stilul este retoric qi pompos inpreambulul actului. intalnim, de asemenea, repetifiile gi perioadele lungi. in anumitepdrli din contextul actelor stilul este ceva mai liber.

c) Cercetarea structurii interne a actelor. Actele au trei pd(i componente:L Protocolul inilial, cu care se deschide actul, cuprinde:a) invocalia (invocatio simbolica), monogramaticd, insemnatd in act la inceput

printr-rur semn distinctiv, cdteodatl cu litera h ori prin cruce; sau verbald, exprimat6prin cuvinte;

b) intitula{ia (intitulatio), carc include formuia devoliunii, numele, titlul (titlurile)qi calitatea emitentului;

c\ inscriplia (adresa), care cuprinde numele qi titlul destinatarului:d) saluta{ia (salutatio), care este o uzantd" diplomatici ce respectl raporturile

dintre emitent qi destinatar;e) arenga, care cuprinde justific6ri de orciin moral, juridic, religios in privinla

emiterii actului respectiv.

Page 61: Studii Auxiliare

2)Textul(textus,contextus),Reprezintdcon}inutulpropriu-zisalactuluiqi

""Tio;, eamburul, unde se fac cdteva consideralii generale asupra conlinutului

actului;b) notifica[ia Qtromulgatio), in care se aduce la cunoqtinla tuturor ce anume va

urma in act;c) expozi|ia (naratio), in care se exprimS motivele care au dus la emiterea actului;

d) dispozilio. errt"'oai"ctul principai at a"t tui, exprimi in mod categoric voinla qi

hotdr6rea emitentului ;

e) sancliunea (sanctio), pentru respectarea qi executarea dispozifiei' Ea cuprindea

una sau mai multe clarlze; inionctivd timp'eratiia); prohibitivd (interzicerea incl1c6rii

dispozifiei); derogativd; rizervativd ipartr*.u' unor drepturi ale emitentului);

obl i gat iv d; r enunli ativ d etc'

f) coroboralia (intdrirea), care cuprinde formalitali diverse: redactarea' anuntarea

semnelor de validare (se aratd autoritatea actului, se stabileqte autenticitatea' se anunfa

semndturil", ,. ,p"ridca fece1ile, modul cum s-a executat qilegalizat actul).

3. Protoiotul final (eschatocolu[) otpinde: .

a) data (locul qi data cronologic6) emiterii actului;

b) apreco{ia, *at se exprimE satisfacfia- P.tot incheierea cu noroc a

documentului, uneori este urmata d" o urare finala' in actele latineqti intdlnim amen

(aqa s[ fie), actele noastre se incheie cu "sE

fie dupi zisa domniei mele";

c) subscriptio Gr*nAt:urile) cuprinae subsirierea emiten{ilor sau numai prin

semne (poate iA se fac6 o cruce simpl6)'

Sunt unele formule - dispozifia, intitula{ia, inscripfia - care nu pot lipsi' Frri

ele nu se Poate alcdtui un act'

*

Critica diplomaticd recurge la reztiltateLe multora dintre gtiin{ele auxiliare ale

istoriei: Paleogafie, Geografie istorica, Istoria instituliilor publice' a dreptului

administrativq.a.Suntqialtedisciplineauxiliarealeistorieic[roraDiplomaticaleacordd o importan![ deosebit d, fte pentru a utiliza experienlele criticii externe' fie

pentru cea intern6. Pentru ca Dipiomatica sI ofere cunoqtinle cit mai complete'

diplomatistulfacerp.ffr,""eylinleteauxiliarealeistorieimaimultdecdtistoriculinsuqi. Cercetarea; ";

poate exclude in nici Bn caz Arhivistica' Sigilografia'

Cronologia, Heratdica qi G.r"utogia. niptomatica devine astfel o qtiin!6 auxiliarf,

comrleft ardtatpe scurt care sunt preocupdrile Diplomaticii. Este de la sine inleles

c6 stabilirea autenticit6lii izvoarelor diplomatice Lste esenliald pentru cercetdrile

istorice. Cunoaqterea tuturor elementeior necesare criticii este de o deosebitd

importanf[. Flrd acestea nu am fi in m[surd si ne d[rr seama de multe forme qi date Ei

am risca s6 c6dem in gre$eli de neiertat, a$a cum s-a int6mplat, de multe ori' in trecut'

Page 62: Studii Auxiliare

impd4irea timpului, deci gi cu datarea cit mai exactd a evenimentelor istorice in

,"do.u stabilirii succesiunii acestora. Denumirea disciplinei provine de la cuvintele

greceqti cronos (timp) qi logos ( vorbire, tratare).

Cronologia ffio, in principal, doud mari ramuri: Cronologia tehnicd

astronomicd, de studiere a timpului raportat la miqcarea corpurilor cereqti qi al

influenlei acestor miqcdri asupra determindrii qi comparafiei diferitelor unitifi de timp,

gi Cronologia istoricd, de reilizare a cronologiilor: na(ionale, universale, ale

diferitelor institulii gi ale conduc6torilor lor, ale diferitelor evenimente istorice.

Au existat dou6 sisteme de evidenliere a timpului: cel astronomic qi cel civil,

intre care existau anumite deosebiri. Ambele aveau ins6la bazf, migc[rile, dup[ reguli

precise, de revolulie a celor trei astre: Pamantul, Luna qi Soarele'

in antichitate, istoriografia a manifestat o preocupare constant6 pentru

stabilirea c6t mai exactfl a datelor evenimentelor narate, fbcutd ins6 dup6 sistemul de

m[surare a timpului utilizat in epoca respectivd. in secolele XV-XVII Cronologia

face paqi importanli in evolulia ei ca disciplina qtiinfificd. Problematica Cronologiei a

apdrut oautA cu polemica dintre Scaliger (1540-1609) Si Denis Petau (1568-1614),

**" " dat prilejul benedictinilor s1-qi ia asupra 1or greaua sarcind a limpeziriiterenului de cercetare. Lor le-a trebuit timp indelungat pAnd au intocmit liste

cronologice critice gi au l[murit sistemele vechi de datare. Tratatul 1or, Z'Art de

,,,erirter-les dates (Paris, 1750), std la baza tuh:ror manr:alelor de Cronologie ca-re sau

alcituit dup[ aceea aproape in fiecare !ar6. in secolul al XIX-lea, progresele

Cronologiei se datoreazd, in mare parte, realizdrilor din domeniile astronomiei qi

matemaiicii. Dintre numeroasele contribufii in domeniu, ale secolului XX, amintim pe

cele aparfindnd lui Eugene Cavaignac, Chronologie de l'histoire mondiale (Paris,

1925), Paul Coderc, Le Calendrier (Pais,1946) qi V. Grumel, La Chronologie (Paris,

1es8).in ceea ce priveqte Cronologia romineascI se cuvin a fi menlionate

cunoscutele studii ate tui N. Docan, Despre elementele cronologice tn documentele

romdneSti (Bucureqti, 1910); Y. Gheorghiu, No{iuni de cronologie calendaristicd Si

calcul pascal, (Bucureqti, 1936); Constantin Drdmbd, Timpul Si mdsurarea lui(Bucureqti, 1952); Mihait Guboglu, Tabele sincronice. Datele Hegirei Si datele erei

noastre if qSS); Ioan Ionascu qi Francisc Pall, Elemente de cronologle, in volumul

Documente privind istoria Romdniei. Introducere .I (Bucureqti, 1956); Istoria

Romdniei tn date (Bucureqti, l97l); Marcel Popa gi Horia C. Matei, Micd

enciclopedie de istorie universald. Statele lumi.i contemporqne (Bucureqti, 1993) q.a.*

II. Elemente cronologice principaleZiut

Zi;ula reprezint[ intervalul de timp, format dintr-o zi lumind gi o noapte, scurs

intre dou[ r[s[rituri de Soare. Este aqa numita ,,zi civild" qi cuprinde 24 de ore. Dinpunct de vedere astronomic, este timpul de care are nevoie Pim6ntul pentru a se roticomplet in jurul axei sale, plecOnd de la Vest spre Est. in antictritate, babilonienii

Page 63: Studii Auxiliare

considerau inceputul zlleila r[s6ritul Soarelui, vechii egipteni, chinezii qi romanii lamiezul nopfii iar grecii qi arabii Ia apusul Soarelui. Pe l6ngd diversitatea sistemelorfolosite, aceleaqi popoare au trecut de la un sistem la altul. in anul l925.astronomii auhotirtt caziua astronomic6 sE inceapl la miezul nopfii, dupi ora 24 care devine orazero (0). in acest mod, inceputul zileiastronomice coincide cu al zilei civile.

Orain entictritate, babilonienii au impdrfit ziua in unit6li mai mici de timp,

n[scocind gnomonul pentru partea luminoasd a zilei pe care l-au imp[rfit in gasefracfiuni egale. Pentru m6surarea nopfii erau utilizate clepsidre, care kebuiau intoarseinsi la intervale regulate de timp. Romanii au fost cei care au divizat ziua civlld, in 24de pdrfi egale numite horae (ore). ln secolul al XIIJea s-a inventat pendula iar insecolele XV-XU s-au creat orologii, puse in centrul fieclrui orag. Prin sunete saubltii de clopot ele anunfau ora la fiecare 12 ore, iar mai tlrzia de patru ori pe zilauninterval de gase ore. Primul ceas de buzunar a fost inventat in 1510 (oul de Numberg).

^ P6m6ntul prezintd cercuri de 360o, cercul cel mai mare il reprezintdEcuatorul.In anul 1884 un inginer american a implrfit Ecuatorul in 24 de zone egale, numitefusuri orare, pt'rn 24 de meridiane care brdzdeazd, P5mdntul de la Polul Nord la PolulSud, la interval de 15o longitudine. Fusul 0 (zero) este considerat meridianul zero ,;arrtrece prin vechiul observator astronomic de la Greenwich, de l6ngd Londra. Timpuleste in creqtere spre Rislrit de fusul (meridianul) zero qi in sc[dere spre Apus.Numerotarea fusurilor orare se face de la Vest spre Est iar fusul orar 12 (meridiariui180o) trece prin strflmtoarea Behring. El coincide cu linia de schimbare a datei, laVest de ea este cu o zi mai mult decAt la Est de aceasta. Ora oficialS a unui stat esteora capitalei !6rii respective.

Ora qi ziua formeazd timpul scurt) a c6rui evidenfi o fine fiecare om curegularitate.

SEptIm0naBabilonienii qi evreii au fost primii care au socotit timpul in sdpt[mdni. La

ewei, sdptimdna era de qapte zile, fiind preluatd apoi de c6tre greci qi chiar de romanicare au inlocuit nundinele (un ciclu de 8 zile, notate cu litere de la A la H). La romanizilele s6pt[mflnii au primit numele de la aqtri. Originea celor qapte zile se afli inmigcarea lunii. O s6ptimAn6 reprezintd un pEtrar de lun[ (4 s6ptdmini : 4 pdtrare delun[). Denumirea zilelor grupate in s6pt[m6ni se face incep6nd cu secolul I i. Hr. Dela romani, siptEmdna (cu qapte zile) a fost preluatd de popoarele germanice care auinlocuit numele divinit6filor romane cu cele ale zeitdlilor gennane. Slavii precizauzilele sdptdminii dup6 numErul lor in interiorul ciclului.

Sdpt[mAna este o perioadd de timp intermediard intre timpul scurt qi cel lung.

LunaOamenii au c6utat o unitate de timp mai lungd pe care au gdsit-o in miqoarea

lunii. Luna se invdrte in jurul Pdmintului realiz0nd o rotafie completd in 29 zile, ] 2ore, 44'3". Aceast6 migcare poart6 denumirea de lunalie (sau lund iunard) qi are patrufaze: lun6 nou[ (crai nou); primul pdtrar (formd de emisferr); lund plin[ (form[ dedisc); ultimul pdtrar (formn de emisferi).

In antichitate - c6nd luna avea 29 de zile - s-a observat, la un moment dat, ciinceputul lunii civile nu mai corespundea cu aparilia lunii noi pe cer qi s-a maiaddugat o zi. Luna a devenit astfel de 30 de zile, dar din nou s-a ajuns ia oneconcordanfE, astfel incdt s-a adoptat o alternanti de luni de c6te 29 si 30 de zile. A

Page 64: Studii Auxiliare

54 sau 355 de zile, numit |i an lunar. L-au folosit babilonienii'rezurtat un an u"':1-:,":,'::",T'itlJlfll,

"r,,"ii","{!'" run{atf,chinezii, grecii, romanii qi arabii. Apari,tia lunii noi p".:". la romani era ar

prUfi""i"i"de preoli ii trr'n r"tie de aceasta se treceau s6rb[torile' Romanii numeau

;;;;;i " tunii "aterrde,

de unde qi denumirea de calendar' Popoarele musulmane

medievale nu au mai schimbat anul lunar dar au introdus o noud datS de pornire' cea a

Hegirei (622 d.Hr.).

Anul r^ c^^^-o -^nnr orraq rrrl cisfe,,.' nronriu ilor. ln

|n entict itate, fiecare popor avea un sistern propriu de numerotare a an

Egipt cronologia se' fbcea dopa ao*niile faraonilor. Grecii numlrau anii dupi

magistrafi ,uo aopu inving[torii de la jocurile din olimpia' Romanii P91eau' in

numararea anilor, de Ia data fondlrii Romei sau dup6 era-consulilor' Bizantinii, slavii

gi romanii incepeau numtrrarea anilor pomind de la 5508 (facerea lumii)'

Anul este intervalul de timp in care Pamdntul se invirteqtg in iuruLSoarelui'in Evul Mediu exista conceplia .a Pa*art rl este centrul universului qi c[ Soarele se

irrra*"*" in jurul sau. in anul 1512, astronomul polonez Nicolaus Copernicus

if"p".it fvfilotaj) a elaborat !i,_P" baza propriilor sale observalii astronomice' a

fundamentat qtiinlific concep{ia heliocentri"a^, pottirit careia soarele se afl6 in centrul

universului, iar P[mantul impreuna cu celelalte planete se rotesc in jurul acestuia qi in

jurul propriilor axe. Noua ^conceplie,

care o -infirrna pe aceea geocentrica a lui

Ptolemeu, a fost adoptatd unanim de cdtre oamenii de qtiin{[ abia in secolul aI XVII-

i"u. Orr.uiu revoluliei in jurul Soarelui estede 365, z!(' 5h, 48',46" 7i se numeqte an

;;o;";;;; ;;trr) EI este mai scurt decit anul sideral-care este duraJl de timp in

care astrele, pl""e"a A" iu "" punct fix pe bolta cereasca, revin in pozifia initiali qi

care este de J65 zile, 6h, 9', 9'Luna qi anul aparlin timpului lung'

III. CalendarulPractica intocmirii sale este foarte veche' De-a lungul timpului au fost utilizate tret

tipuri fundamentale de calendare:

Calendarut solai este cel mai vechi trp de cale'ndar cunoscut, folosit de egipteni'

t ";il; ; oooo i. ni. gr cuprindea 12 iuni a c'te 30 de zile, c-u.5 zile adilionale'

[r",'fra"a 365 de zile. Acest caiendar avea la 4 ani o diferen!6 de o ri'calendarul lunaro-solar avealabazdprincipiul cd prima zi a fiecdrei.luni lunare

trebuie si coincid[ "" "p*irir lunii noi p"

""t. Avea labazdmiqcarea lunii ty]n de 12

l rrri, i* luna era de zs-i0 de zlle. L-au folositbabilonienii cam pe la 5000 i' Hr'

calendarul lunar frcea parte din sistemul cronologic ce se baza numai pe fazele

h"il;i;; .oai" J" -it"*"a solar6. A fost utilizat de arabi qi q" T':ylmani in

;;"1. Aendarul avea l}luni de c|fie29-30 zlleiar anul era de 354 de zile'

Calendarul roman (Iulian)Romanii au fost cei care au perfec{ionat calendarul solar: }"fr:Tu.lui Iulius

caesar, din 46 i. Hr., era necesara pentru c[ se ajunsese ca anul civil (oficial) s[ fie cu

114 m''l_mare dec6t anul astronomic. s-a crea! "t T de 15 lryi Ga1 445 de z,ile) qe

ferioada oct.47-l ian.45 i. Hr. Astfel, ziuade 1 ianuarie a fost admis[ ca datd de

inceput a unui an. S-au introdus dou6 luni de 34 respectiv 33 de zile pentru a se

"E*irru diferenla dintre anul civil qi anul tropic. D'arata arurlui era de 365 de zile' S-au

uau,rgu, cdte o a trfutro luni de zb aezile 9i c6te doua zile altor luni in num6r de trei'

i.rofr*"u anului iuiian era de 365 de zile gi 6 ore. Diferenfa de 6 h se completala 4

Page 65: Studii Auxiliare

ani rezultand 366 de zile. Aceastd zi se intercala intre 23 qi 24 februarie, fiind anbisect (adic6 inci o datd a gasea zi). DupE cregtinism, ziua bisect6 a fost trecutd a29-azi. Sistemul calendaristic iulian a pdstrat numele str6vechi al lunilor cu exceplia luiiulie (de la numele lui Iulius Caesar) luna a cincea qi august, a gasea (de la numele luiAugustus). A fost un calendar simplu gi practic. El sti labaza calendarului modern inceea ce privegte durata, impdrlirea pe luni gi num6ru1 de zile ale lunii. Reforma luiIulius Caesar nu realiza insd o concordanlI deplin[ intre anul astronomic Ai cel civil.Anul astronomic era de 365 zile, 5h, 48', 46" , in timp ce cel iulian era de 365 zile,6h. Exista o diferenf[ de 11) l4)) anual. ln 128 de ani diferen]a era de o zi. La unmoment dat diferenfa a devenit de 10 zile, motiv pentru care era nevoie ca acestcalendar s[ fie reformat.

Calendarul Gregorian (Stilul nou)Papa Grigore al XIII-Iea (1572-1585) a alcdtuititt 1577 o comisie de savanfi qi

teologi condusd de astronomtl Luigi Lilio. El a redactat un raport pe care at6t membriicomisiei cdt qi insuqi papa gi l-au insuqit. La24 februarie 1582,papa Grigore al XIII-lea a dat o bul[, numitd Inter gravissimas, prin care se punea in aplicare noulcalendar. Pentru a se desfiin{a decalajul de zece zile acumulat p6ni atunci, s-a stabilitca dup6 4 oct.1582 (oi) sd urmeze ziua de 15 octombrie i582 (vineri), in loc cie 5octombrie 1582. A purtat denumirea de calendarul gregorian sau stilul nou. \noctombrie 1582 a fost adoptat de cdtre statele catolice (Statul Papal, Spania,Portugalia) gi o sutil de ani mai tdrziu de citre reformafi. Transilvania a trecut de lastilul vechi la stilul nou in anul 1590, cdnd dupl ziua de 14 decembrie a urmat 25decembrie 1590. Acest lucru a fost valabil numai pentru catolici, pentru cd ortodocqiiau p6strat stilul vechi. Romdnii, ca gi alte popoare, indeosebi cele de religie ortodoxd,au pdstrat stilul vechi pdni in secolul XX. Calendarul gregoian a fost adoptat inRom6nia in anul 1924, eilnd dup[ ziua de 30 septembrie (uni) a urmat 14 octombrie(marfi). Nici acest nou stil nu se suprapune perfect anului astronomic dar diferenlaeste foarte mic6. La 3000 de ani se inregistreazd o diferenld de o zi.

Sirbltorile calendarului creqtin ortodoxAceste slrbitori sunt de dou[ categorii:fixe qi mobile.

Sdrbdtorilefixe cad in aceeaqi zi a anului: Sf. Vasile (1 ianuarie); Boboteaza (6ianuarie); Buna Vestire (25 martie); Sf. Gheorghe (23 apilie); S/ Constantin Si Elena(21 mai); Nasterea Sf, Ioan (Sinziene, Drd,gaica)-24 iunie; Sf. Apostoli Petru qi Pavel(29 iunie); Sf, Ilie (20 iulie); Schimbarea la fayd (6 august); Adormirea Sf. Maria(Sdntdmdria Mare)-t5 august; Nasterea Sf, Maria (Sdntdmdria Micd)-8 septembrie;Sf, Dumitru (26 octombrie); ,If, Voievozi Mihqil Si Gavril (8 noiembrie); Sf. Nicolae {5decembrie) ; Nasterea lui lisus (Crlciunul)-25 decembrie.

Sdrbdtorile mobile incep cu Pagtile, in funcfie de care se stabilegte data celorlaltes[rb[tori: Floriile (in duminica anterioard Paqtilor); indllarea Domnului (Ispas) - 4A

de zile dup[ Paqti; Rusaliile (50 de zile dup6 Paqti); Duminica tuturor Sfinlilor (primaduminicd dupd Rusalii).

*

IV. Erele, perioadele qi stilurile cronologiceErele cronologiceEra este un factor cronologic important, un sistem de numlrare succesiv[ a anilor

solari sau lunari plecdnd de la o dat6 mai mult sau mai pulin istoricd. Exist[ un num[r

Page 66: Studii Auxiliare

foarte mare de astfel de ere, imp[rfite dup6 caracterul evenimentelor' Dam ctteva

ex"*ple mai cunoscute:Erele politicepornesc de la un eveniment politic imno{an!' tn acest context se

i,,"iol. iri rrio"i(uu u.u" condita), care num'ra anii de'la fondarea Romei (754

Iiil:ja;ft #;ffid"* a"-vu.r*l;'era seteucidd (siro-macedonean6), introdusd de

diadohi ia312 r. Hr.; era libertdlii (sau a revoluliei franceze), folosita in Franla (1792-

1805) q.a.

Erele religioase porneau de la diverse evenimente legate de religie'Cele mai

cunoscute sxfi: era ciestind (sau dupd Hristos), introdusd in secolul al VIJea de

c6lug6ru1 Dionisie cel Mic (Exiguu$, care numird anii de la nagterea lui Hristos' ce

s-a produs la 25 decembrie'7siab:y.C., Si era m?h9m_eland (Hegira,.Hlglet), care

i";#;i; rc iuti"izi,ziuadrgiilui Mahomed de la Mecca la Yathreb (Medina)'

Erele unruurroli p-#; de ia facerea lumii. o astfel de er6 a fost cea bizantind

ti*plriura rr"'"."r,"",lnopo1itana), cunoscuta mai {e-s sub numele de la Facerea

tumii (de la Adami. iu u iott introdusa prin secolul^al Ml-lea d' Hr', este intdlnti

pentru prima oara in Chronicon Paschafe qi a fost folositl intre a$ii de Cedren qi

Theodor Gaza.Se calculeaza astfel: din anul dat se scade 5508 (pentru lunile ianuarie-

august) qi 5509 (pentru lunile septembrie-decembrie). Pentru a-l deosebi de anul

modern, anul de la facerea lumii a fost desemnat cu termenul de valeat in vara

Rom0neasc6 qi Moldova. Treptat, u".*,a intrebuinlare a iegit din uz' in Transilvania'

datarea documentelor slavo-iomane se frcea de la facerea lumii in timp ce cele

latinegti erau datate dupd anul. principelui'-- iret" astronomic, io""p in momentul unei noi conjuncfii a astrelor'

Perioadele cronologiceun alt sistern de datare este reprezentat de perioade, care sunt in funclie de

anumite manifestEri ee au loo eu rcgularitate'--.-olimpiad,aesteoperioadide4.anicuprinsdintredou[jocurisportive

panhelenice, incepute la <ilimpia in776 i. Hr. Acest sistem a fost folosit mai intai de

Herodot qi Tucidide. olimpiada 195 aawt loc in anul 1 d' Hr' olimpiadele mai mari

de 195 aParfin erei noastre'

Indictionul."pt"rl"ta un interyal de 15 ani, in interior anii sunt lumgo.tati de la 1

la 15 gi se pare ca a fost de origine fiscala. A fost utilizat mai int6i in Egipt' apoi in

Imperiul romrn (din sec. I d. Hr.) unde a fost generalizatde constantin cel Mare in

iil. r"ai",i""d ;;a;s in cronologia medieval6 european5 sub numele de indicta,

din secolul ,l xI-;; ilvaat" Roriarr" a patruns prin filier[ bizantinr qi a avut

inceputul constant la 1 septernbrie. S-a suprapus perfect anului de Ia facerea lumii'

stilurile cronologic" ,rmpurile. Este necesar, de

Anulnuareacelaqiinceputpretutindeniqiintoateaceea, sd cunoaqtern stilurile, care sunt:

-lianuarie(sauStilutcircumciziei),folosit'l!u't"multe16ri;- 1 ;rtti

" litttut veneSian),folosit pdnl in 1797;_ 2l sau2imartie (stitul echinoc{iului de primdvard);

- 25 mar-tie 'lstilul'Bunei Yestiri), cu doud inleputuri: |' Calculus Pitanus

incepe la 25 martie inainte de naqterea lui Hristos; 2. Calculus Florentinus incepe la

ii *r*i" posterior naqterii MAntuitorului;- 1 sePtembne (Stilul bizantin);

2lsau22septembie(stilutechinoc|iuluidetoamnd);

Page 67: Studii Auxiliare

- 25 decembie (Annus Nativitatis), folosit mai ales in larile catolice, dar gi inGermania gi Anglia, p6n6 in secolul al XViI_lea

V. Elemente cronologice secundare

rroa*|,]i# n:ffi:fffitiar, fiind menite s6 compteteze elementere cronotogice

a) ciclur sorar (cycrus soraris., crugul soarerui). Degi se numegte aga, nu arenici o legituri cu foargle, Este o perioad6iro""r;;i;;;" 28 de ani, dupi imprinireaacestui ciclu zilele sdptEmanii cad exact in aceleagi date ale rrrii. i"*eqte lacalcularea pagtelui cu ijutorul literei dominicale, J" u"""u mai este numit qi ciclulliterelor dominicale. pentru r6siriteni, primul ciciu sola, a fost in anul 9 d. Hr. gi aavut ca inceput o zi de ma{i.

b) ciclul lunii (cyclus lunaris, crugul lunii) reprezintd, operioadd ce dureazi19 ani solari (sau 235 de lunafii). Dupi-ce s-a implinitLastd perioad6 fazelelunarerevin in aceleagi date ale lunii.-inceputul "*grr"iiu"ii" r"" anul 3 d. Hr. se bazeazdpe miqcarea lunii qi se foloseqte pen-tru carcuiarea sarbatorilor.c) ciclul p.asyl (cyclus paschalis) str la bazi calculului penku stabilireaserbatorilor de pagti. Are o durati d: 53? de ani, oilirr,r,a din inmul{irea cruguluisoarelui (28 de ani) cu crugul lunii (19 ani). Dupd 53i2'ii-ani atit fazelelunare c6t gicele solare revin la aceleagidate.

' d) Epacta (!oa9ty minores, epactae lunares, adjectiones lunae) arat6 v6rstalunii la I ianuarie a fiec5rui an.e) Numdrul de aur (numerus aureus)

-este de fapt ciclul lunii, diferenla constdin faptul c[ nu se calculeazr incepand cu anul 3 d. Hr., ci cu anul 1 d. Hr. A fost scris,la Atena, pe o stel6 cu litere de aur, de unde qi denumirea

f) Mdna anurui arutd, ziuadin s6pt6m6n6 cu care ainceput anul, de la care sefonn eaz[ zilele sdptdm 6niig) Mdinile lunilor xatd ziuadin s6ptdm6nd cu care incepe fiecare rund.h) Literele dominicare. Fiecare an incepe cu una din cele gapte zile alesiptimanii' Pentru a-i cunoagte calendarul s-a afectat necarui an c6te o litera de lainceputul alfabetului (A-G), ceu.e aratd, a cdtazi din an a fost prima duminicd, de undegi numele.i) Indictionul

Sf, Ambrozie).a fost intrebuinlat foarte des, mai ares in orient (sf. Atanasie,

{<

Am prezentat succint aceste elemente de cronologie ca simplu indrumar general.Istoria nu poate fi s+tud:at ftrd a fine.cont de cronllogie, care ii formeazl insdqicoloana vertebral[' in legrtur[ cu modul de utilizare a-aatetor ramane insd sd sepronun{e numai istoricul; datoria acestei gtiin{e auxiliare este doar de a-i clarificadomeniul cercet6rilor sale din punct de vedere al mi.surrrii timpului qi al corelalieiintre datele istorice.

**rr

Page 68: Studii Auxiliare

G^r*

cuud ,{$,*oc<-

METROLOGIA

I. Defini{ie; Preocuplri de Metrologiefvf.t,ifrg* Lri" qtiirtu auxiliarl a istoriei care se ocupd cu studierea mdsurildr

fixe gi variabili .*. p.ir.rc intinderea spaliului, greutatea.corpurilor, durata timpului

g.a. Denumirea provine de la grecescul metron (mlsurd)' Existfl dou[ categorii de

mdsuri: d.irecte, care sunt in afara noastr[ cum ar fi, de exemplu, timpul qi spafiul qi

indirecte, care sunt determinate prin calcule 9i au la bazd elemente reale: greutatea'

densitatea, lungimea, volumul etc. Aceste misuri au variat in timp 9i spafiu formdnd

adevlrate sisteme.primele preocup6ri qtiinfifice in domeniul Metrologiei au apdrut la inceputul

epocii moderni. i, tiso, G. igricola a elaborat primul tratat de Metrologie, intitulat

De mensuribus et ponderibus rornanorum. in secolele XVII-XVII, in mai multe 16ri

din Apusul qi Centrul Europei s-au efectuat cercetiri asupra sistemelor de_mlsurd

utilizate in Antichitate qi drrot trl.aiu. Metrologia devine, in secolul al XIX-lea,

disciplina predat[ in invalamantul potitehnic, aglonomic ai comercial' La noi, inprima jum[tate a secolului al XIX-lea, preocuplri de Metrologie a avut mai intdi'cn"oigh" Asachi qi apoi lon Ghica, autorul lucrIrii Mdsurile ;i gr:\t!l.ik romilnesti

Si moliloveneSti in comparayie cu ale celorlalte neamuri (Bucureqti, 1848)' In a doua

ju.aot. a selolului aI XIX-lea apar o serie de lucrdri dedicate sistemului medc: Gr'

Cantilli, Explicarea sistemului metric (Bucureqti, 1865); M' Mdrdcinesc?t, Sistemul

metric pentru uzul scoalelor (craiov4 1863); $tefan Prp, Mdsurile metrice'

Mdsura)ea si calculaiea cu mdsurile cele noud metrice (Blaj, 1875); T. Pe-trisoru,

Mdsurile metrice sou cunogtin{a noilor mdsuri (metrice) in aldturare cu cele vechi

(Gherla, 1875); Al Zanne, originea Si istoricul sistemelor metrice (Bucureqti, l8s0)

ir. p. plan mondial, in ultimul secol mai ales, Metrologia s-a fundamentat ca o

iiscipUna auxiliard a istoriei. in Romdnia, cercetiirile de Metrologie au sporit in

ultimele decenii ale secolului XX. Dintre lucrlrile publicate in acest r[stimp amintim

cateva: Nicolae Stoicescu, Cum mdsurau strdmosii. Metrologia medievald pe

teritoriul Romdniei @ucureqti, l97l); Gerhard Puri, Metrologie generald

1ii-iqo*u, 1983) si Valiriu Ruxandra, Metrologie (Partea I, Bucureqti, 1983)'*

II. Sisteme de mlsurl in trecut qi astiizi

"Omul este masura tuturor lucrurilor" au spus sofiqtii' Pe linie morali este

adevirat, dar practic omul insuqi are nevoie de o orientare precis[ in compararea

materialelor de care se servegte. Pentru aceasta, el a cdutat o m6sur[ fix6' qi-a creat o

unitate de m[sur6, o cantitate oarecare cu ajutorul c[reia s6 stabileascd.intinderea

spatiului, greutatea corpurilor, durata timpului etc'

Majoritatea ceicet5torilor consid^erd cd originea mlsurilor se afl6 in sudul

Mesopotamiei, in Chaldeea, unde s-a constatat o terminologie mai veche qi mai

Uoguta decdt in Egipt deqi acesta din urm6 este mai vechi ca stat organizat' La toate

;6;"i" lrorubriu*t privitor la misuri face parte din fo-ndul lor principal de cllinf'care p6streazdtot ie are esenlial qi este folosit ca temelie a vocabularului limbii' In

aceastil perioada aproape toate popoarele au adoptat m[suri plecand de- la proporfiile

membrelor corputui omenesc (deget, palm6, pi9io| yl de la produsele muncii mai

obiqnuite traiului zilnic. pe acestea le-a multiplicat in diferite moduri, dup[ timp qi

Page 69: Studii Auxiliare

loc, aplicfinduJe tuturor genurilor de mdsuri, ca de lungime, suprafa!6, capacitate'

greutate etc.La inceput nu a existat un etalon unic, drip6 care s5 se efectueze m[surarea'

Din acest -otiy pasul, palma, degetul etc., variau in funcfie de dimensiunile

membrelor persoanei care afectua mdsurdtoarea. Degi existau anumite limite intre care

putea oscila unitatea de m[sura respectiva, totuqi uniformizarea s-a produs relativ

tirzfu.sistemele de mdsuri s-au constituit, in principal, in trei modalitdfi:

a) prin multiplicarea duodecimald, txitatea imediat superioar[ trnitilii simple

fiind de ii onmai mare; b) sexagesimald, in care multiplicarea se fEcea din 60 in 60;

c) zecimald, in care prima unitate superioara era un -.rltipl, de 10. in vechime au fost

iilizate qi alte sisteme de calcul ca dublul, cvadruplul, care uneori erau amestecate'

De-a lungul timpului, sistemele de m[sur6 s-au dezvoltat in jurul a cinci

calit5fi : lungime, suprafa\d, greutate, capacitate Si volum'

A) Milsurile in Antichitatea) Misurile la greci. La Atena constat5m urmdtoarele m6suri de:

1. - Lungime - Dactylos (l[rgimea unui deget): 0,0193 m;

: !;l;,;::"tr,?T,"JffTffi, ';g#l#?#11"Jl:ff* Y,k x;Palma intins[ : 12 dactYloi: 0,2312 m;

- Pous (piciorul):-16 dacWloi:0,3083 m;

- Pehys (cotul) : lt.lzpicior : 0,4624 m;Bema (Pasul) :2'lzPicioare : 0,771 m;

Orgnla (lungimea a doua brale intinse sau st6njenul) : 4 peheis :1,85 m;

':i:;tr:x1H:tHl'btazde pe care o poate t6ia deodatil un bou)

Stadiin(distanfa pe care o poate strdbate un alergltor fttd oprire) :6 Plethra: 184,98 m;

- ?;;;"i:,ltilll,illlll,'",,Dolihos (7 sau 12 stadii)'

Ultimele trei m6suri erau folosite mai ales in intrecerile sportive'

2. - suprafald: - Pous tetragonos (piciorul p6trat) este unitatea de m5sur6;

- Plethron tetragonos (plethron p6trat) : 10.000 picioare p[trate'

- Capacitate qi volun; - amphora (putln peste 26 de litri)'- Gieutate. Grecii foloseau masuri din sistemul chaldeean sau din cel egineean,

unita{ile frind diferite de la un polis la altul. La Atena erau:

Obolos (obolul) era unitatea de mdsur6 : 0,728 gt;

Drahme (drahma):6 oboli :4,366 gr;

Mna (mina) : 100 drahme : 436' 60 g;Talanton(talantut: un picior cubic de ap6):60 mine :26196,20 g.

3.4.

b) Mdsurile la romani

Sistemul roman era asemln[tor cu cel glecesc'

1. - Lungime - Digitus (degetul, lagn1.u degetului mare) : 1116 din pes :0,0183

m;- Palmus (palma, l6limea palmei mdinii) : ll4 din pes;

- (Jncia: lll2 din Passus;

Page 70: Studii Auxiliare

2.

J.

- Pes(Piciorul) :4Palme;- PalmiPes : un Picior si o Palmd;- Cubitus (cotul) : I ll2 Picior;- Passus (Pasul) : 5 Picioare;- Pertica: 10 Picioare;- Millia Passutn: 1000 Paqi;- Mila:1379,86 m.

- Suprafald: - Pertica ( prajina pdtratn) - fArA valoare precis6;

Jugerum (iuger) : 2523,32 rl.rP;

Centuria:2 iugdte;Saltus:4 centurii.

- Capacitate Si volum: amphora (pentru lichide, preluatil de la greci) : 26,196 l'M6surile mai mici decdt amphora sunt determinate dup6 greutate, av6nd ca unitate

sextarius (0,541) ai clrui multipli sunt:

Congius:6 sextarii;Urna:4 congii;Amphora:2txnae.

Submultiplii sextariului stxtt Hemina sau cotyla.

Pentru solide unitatea de mdsurd eta rnodius (8,7331) qi avea submultiplii:

Semi modius: % modius;Sextavius : I I 16 modius;Hernina: ll32 modius.

Greutate: - libra (unitatea etalon) era implrfitii in 12 uncii, cu urmdtoarele

subdiviziuni pi valori:Libra (as libralis sau librarius) : 12 uncii : 327,45 gt'Dextans: 10 uncii.

B. Miisurile in Evul Mediuin Evut Mediu pe l6ng6 unitalile de m6sur[ cunoscute inc6 din Antichitate, s-

au mai folosit:1. - pentru lungime; - ceasul de mers (al omului, dar qi al calului);

- poyta: 15-20 km;- leghea: cca. 4000 Paqi;- andrlitul de bdl;- bdtaia sdgelii;- bdtaia Pugtii etc.

2. pentru suprafald: -folcea (de la latinescul/c/x: coasS): cdt se putea

cosi intr-o unitate de timP;pogonul: 576 sti.2 ;-plusal

(cflt se putea ara intr-o unitate de timp) : 150 iuglre

107,490ha.- stogul: 14 stj.iclaia: 18-32 snopi, cel mai adesea2l;carul etc.

4. pentru greutate; - ocaua: 1,271kg;- cdntarul: l25liwe la bizantiru,9O kg la italieni qi 40 kg la ruqi;

- povara: ll0-125 ocale;

- carul:500 - 1000 ocale;

- maia: c6t Puteau duce 6 boi;- piatra (mai rar folositE) : ll-l2kg)

4.

3. pentru volum:

Page 71: Studii Auxiliare

- fontul (pentru mdsurarea alimentelor);

- marca \I pentru mlsurarea greutdlii monedelor'

- piseta f)

C. Sistemul metric (zecimal)

lltTlizueaunor sisteme de m6suri, precum cele din Antichitate 9i Evul Mediu'

s-a dovedit u f, gr.o"ui;. i";; din secol,ui'ut XtV-t.u unii inv'lali ai vremii ceruser[

mai mult6 stabilitate in etaloane, dar nu s-a luat nici o m6sur6 mai eficienta' Problema

s.apusinmodseriosabiainsecolulalXV[.lea,dTu,tr,ebuits6mailreacdpesteosut6 de ani pdnd "a; ;t;

ajung6 la sistemul metric' intre 1669 qi 1766' o serie de

invatafi au studiat air"rii" p"4i"ry de meridiane pentru a le stabili lungimea printr-un

calcul cit mai J;. ^i;

ilee, francezul La iondamine a reuqit sd determine o

m6sur[,sthnjenulperuviun(latoisedePerou),pecareapropus-odreptetalonpentrum'surarea gradelor m"riai*"to.. in 1790 se'rializeazd o colaborare anglo-fuarrcezd

pentru stabilirea rrrrei ,roi unitafl de m[sur6. colaborarea a equat iar cercetarile au fost

continuate aoar Ae fran cezi. iaunitate de misur6 pentru lungime s-a stabilit s[ fie

1/10.000.000 parte ai" ,""riai*"r de la ecuator la pol' Orice diviziune se flcea prin

cifra 10 (zece)d. ;;.;ii.rrr*ir.u dte decimal s;o zecimal' Aeeast' fracliune a fost

numit5 metru,adica m[sur6 (din greces,cul metron)' sistemul metric a fost introdus

pentru prima ourr ir-e.*t , ia I ioiembrie 1801, de citre Napoleon Bonaparte' iar

folosirea sa a devenit obligatorie de la 1 ianuarie 1840'

insistemulmetric-exist[urm[toareleunitEtidem[sur6:a) pentru lungime" - Miriametru (mam);

- Kilometru @n);- Hectometru Qwt);' Decametru (datn);

- Metru (m) - etalon;

- Decirnetru (dm);

- Centimetru (qrr);

- Milimetru (mm);

- Micron;- Mila marind'

b) oentru rurrrfrlii --" ir'io*'tul pdtat(*u*');-' L Klometrul Pdtrat (krn');

' Hectometrul Pdtral (hm?;

- D';;;tetrul Pdtar (dam2);

- Metrul Pdtrat (m') - etalon;

- orir*it'ul Pdirat (d*');- C,i'ti*etrui Pdtrat (d\- Milimetrul pdtrat (q'1' . , ,. nn -2t multiplu

- pentru t"p*fttift agricole Arul (100m') care are un smgur

(Hectarul: 100 *i:io.boo -]p.) qi * ri"g* submultiplu (centiarul: 1 m'p')'

b) Pentru caPacitate Si volum:

1. _ masuri p.rt o ,ilrd", - Kilometrul cub sn3): 1^0^0^0 hmc: 1.000'000'000 mc;

' Hectoi'"i'"t ""U (h*'^): 1000 damc: 1'000'000 rnc;

- Decametrul cub (dam'): 1000 mc;

- Metrul cub (m3 ): etalon;

4

Page 72: Studii Auxiliare

- Decimetrul cub (d-'): 1000 cmc:0,001 mc;- Centimetrul cub ("*'): 1000 mmc:0,000 001 mc;- Milimetrul cub (-n') :0,000.000.001 mc.- pentru mdsurarea lemnelor nefasonate se utilizeazd. Sterul ( : 1 mc), care

are un singur multiplu (Decasterul = I0 mc) qi un singur submultiplu (Decisterul :0,010 mc).2. mdsuri pentru lichide: - Mirialitrul (mal): 10 kl: 10.0001;

- Kilolitrul (kl): 10 hl: 10001;- Hectolitrul (hl): 10 dal: 1001;- Decalitrul (dal): 10 l;- Litrul (l) : 1O dl: I l;- Decilitrul (dl): 10 cl:0,1 l;- Centilitrul (cl): 10 ml:0,01 l;- Mililitrul (ml): : 0,001 1.

in practicI, mdsuratul lichidelor se rcalizeazd cu ajutorul unor vase de metalcilindrice, a cdror indlfime este indoitul diametrului. ln mod uzual intdlnim litrul gi

submultiplii s6i, care trebuie sd aib6 urm6toarele dimensiuni:- Litrul - diametrul interior - 0,086 m- Jumdtate litru - diametrul interior - 0,0683 m

m;

inillime 0,1720 m;indlfime 0,1366

- Decilitrul- diametrul interior - 0,0399 m indllime 0,0779 m;- Jumdtate decilitru - diametrul interior - 0,0317 m in6llime 0,0634 m;- Centilitrul - diametrul interior - 0,0185 m inlllime 0,0370 m.Pentru m[suratul cerealelor se intrebuin[eazd" m6suri cilindrice, care au in

interior in6lfimea egal6 cu diametrul, dup[ cum trmeazd,:

- Dublu decalitru - in61limea + (D interior:0,294:20 decl.mc;- Decalitru - indl[imea + O interior : 0,233: 10 dcmc;- Jumdtate decalitru - indlfimea + @ interior:0,185 m: 5 dcmc;- Dublul litrul - in[l{imea + @ interior: 0,1506 m:2 dcmc;- Litrul - inllfimea + O interior: 0,1084 m: I dcmc;- Jumdtate litru - in6lfimea + @ interior: 0,086 m.

c) pentru greutate (ponduri) :

' Tona (t): 1000 kg;- Chintalul (q) : ll10 t: 100 kg;- Kilogramul (k.d: 1/1000 t: 1000 gr;- Hectogramul (hg): lll0 kg : 100 gr;- Decagramul (dag): 1/100 kg: 10 gr;- Gramul (g) - unitatea ponderald : un cm' de ap6 c0ntdrit[ in vid la

ternperaturade 4oC;

- Decigramul (dg): lll0 gr:0,10 gr;- Centigramul (cg): l/100 gr:0,01 gr;

- Miligramul (mg): 1/1000 gr:0,001 gr;

- Caratul :2d9.in cadrul sistemului metric, terminologia este luat[ din limbile greacd qi latinS,

ca qi in alte ramuri ale gtiinlei, cu uqurinfl putind ajunge internalionali. Multiplii se

aratd prin numiri greceqti (cifre): miria: un numir de 10.000, ,,numAr nesfarqit"; Kilo: mie, 1000; hecto (sut6, 100). Submultiplii se arat[ prin numiri latineqti: deci (decem: l0); centi (centum : 100) qi mili (mille: 1000), care respectiv desemneazd a zecea,

a suta gi a mia parte din etalonul respectiv. Acegti termeni se adapteazd, aSa cum s-a

ardtat,la tot felul de mlsuri.

Page 73: Studii Auxiliare

in vremurile mai apropiate de noi qi in prezent in lume sunt utilizate unitdli de

m6sur6 qi pentru alte calit6li dectt cele expuse pdnl aici. Se m[soard cdldura (ptinunit6li calorice), viteza, electricitatea, radioactivitatea etc. in epoca contemporanl

unit6tile de mlstri se perfecfioneazlpe mdsura dezvoltdrii gtiin]ei qi tehnicii.*

III. Metrologia Ia rominiin Antt"hltate,inperioada regatului dac, erau utilizate diferite cantitIli, valori,

dupd sistemul autohton, Srec qi roman.La inceputul Evului Mediu, rom6nii gi-au constituit un sistem de m[surd

propriu bazat pe practica de m6surare mai veche, la care s-au adlugat influenle ale

sistemelor de mlsurd din Bizanf, Centrul qi Apusul Europei. O parte a terminologiei

folosite este de origine latin6 (pas, palm6, deget, iuglr) la care s-au addugat, la

inceputul epocii medievale, elemente lingvistice slave (vadr6, pogon, st6njen) ceea ce

nu inseamn[ cd originea unitafi de mlsuri respectivd este neaplrat slav6. Existd apoi

unit5ti de m6surd preluate din sistemele de mdsurd folosite de popoarele qi statele

vecine qi chiar mai indepdrtate: turceqti, poloneze, ruseqti, cu care farile Romtne au

intrelinut intense schimburi comerciale, fiind influenlate astfel 9i m6surile.

Puterea domneascl s-a amestecat in fara Romdneasc[ gi Moldova in aceste

m6suri. |n secolul al XVIIJea, in fara Romdneascd,lndreptarea legii prevedea cd cei

ce vor folosi misuri ,,hiclene" vor fi pedepsili. in acelaqi secol, in Moldova, Vasile

Lupu (1634-1653) a fixat capacitatea merfei. Din a doua jumState a secolului al

XVIII-lea qi inceputul secolului al XIX-lea, documentele vorbesc despre trimiterea in

orage din Jara Romdneascd qi Moldova a unor m[suri etalon ce purtau gtampila

domniei, introducerea controlului domniei asupra negustorilor qi greut5filor q.a.m.d.

in Transilvania, la venirea ungurilor popula{ia autohton6 lutiliza un sistem

propriu de mdsuri, asemdn6tor cu cel din Jara Romdneascl qi Moldova,^dovedit prin

irtr.brinl-ea aceloraqi termeni de origine latin6 (secolele XII-XIID. In secolul al

XVJea se incearcd unificarea sistemului transilv[nean cu cel folosit la Buda. insecolul al XVIJea, dup6 1541, se anuleaz6 hotdrdrile privitoare la m6surile de la Buda

iar locuitorii revin la utilizarea misurilor lor proprii. In secolul al XV[-lea, dup6

1690, incep sI se utilizeze mdsuri austriece dar, in multe sate, continu[ sd fie folosite

mdsuri rom0neqti.in epoca modern6, in perioada regulamentar6, in Principatele Romdne au

existat incerclri de uniformizare aunitifilor de mdsur[. In 1835, in Jara Romineascd,

Mihai Ghica a realizat un proiect pentru introducerea sistemului metric, rdmas fIrIrezultatinsa. Sistemul metric s-a introdus la noi la 15127 septembrie 1864, urm6nd sE

devin[ obligatoriu la lll3 ianuarie 1866. Des6v6rgirea unitAtii statale romdneqti, in

1918, a criat bazele adoptlrii unui sistem de mdsurl unic perfecfionat la nivelul

intregului spaliu romdnesc.

Unitl{i de mlsurI in firile Romine in Evul Mediuin lara Romflneascd qi Moldova etalonul de lungime afost palma qi stdnjenul

(sajenu) care a'vea opt palme. La inceput se foloseau empiric, dupi mina unuia sau

altuia care erau in cavzd. Primul care a intrebuinlat un stAnjen unic a fost $erban

Cantacuzino (1678-1688), in Jara Romdneascd, marc6ndu-l printr-o coloani pusi la

biserica mdn6stirii Cotroceni. Era se pare de 1,96 m. Constantin Brdncoveanu (1688-

l7l4) l-a mdrit \a2,02. St6njenul era implrfit in 8 palme; palma in 8-10-12 degete;

degetul in 4-10 linii;linia era cdtbobul de orez. Ulterior, printr-o mdsurl oficia16 luatide Alexandru loan C;ulza, in 1864, s-au fixat urmltoarele corespondenle pentru

6

Page 74: Studii Auxiliare

stAnjeni: stanjenul $erban vodd (1,0665 m); Stanjenul constantin vodd (2,02 m);

Sta":*"f Geipod Q,ZIA m) in Moldova; Stanjenul de Gala{i (2,296 m); Palma

iirioa (ingenunchiata) - O,2lB7s m. Au mai fost folosite in perioada medieval6

urmatoarele m[suri: piaiino'11stAnjeni); funia (sfoara, odgonul: 10 stanjeni);pasul

(4-6 palme); cotul rol *" 64 cm); pumnul (cca2l3 din palm6); leghea (int6lnit6 mai

ales in Moldova, avind aproximativ 4000 de paqi) q'a'

Prdjina qi stdnjeiul au fost :utilizate qi pentru masurarea suprafelelor'pentru masuritorile plane au mai fost utilizate falcea (14,321,952 sup.) qi

pogonul (5011,79 sup. sau 144 prdini p6trate). Mai pufin precizate eru]u delnila,'iiiaba

si'sfoara, ale caror valori erau foarte diferite de la o zorrdla alta.' i; ivul Mediu, in Jdrile Rom0ne, sunt cunoscute ca mdsuri de capacitate:

- butea,r* di, doage de lemn cu capacitate mare' de dimensiuni variabile,

folosit pentru transportul qi p'Astrarea biuturilor. Din secolul al XV[I-lea apare cotul

de mSsurat bulile (se m[surau addncimea, diametrul mare qi cel mic);

- vadra, principala unitate de mdsurat capacitatea in toate cele trei JEri

Romane. Termenul este de origine slav6. in Jara Romdneasci o intdlnim din secolul

al XVJea iar in Moldova a fost introdus[ prin secolul al XVII-lea. ln Transilvania

vadra era de capacit[1i diferite.- ocaua)unitate de m6sur[ de capacitate imprumutatd din lumea orientald. La

noi avea capacitatea de 1,28 kg (ca la turci). Era confeclionatd din aramd sau din

tinichea qi era utilizatd mai mult pentru lichide'

- merla,fiilizatLin toate cele trei J[ri Romdne'

- kiia, unitate de m[sur6 fol0sit6 din secolul al XVII-lea. De la turci este

imprumutatd doar denumirea nu qi capacitatea'

- polobocul (de Roman, de Baia, de Camenila);

- bonila, trnitate de mdsur[ care in secolul al XVII-lea avea 22 de ocale iar in

secolul al XIX-lea m6sura 40 de ocale'

- ferdela, unitate de mdsuri corespondentd a banilei, intrebuinfat6 in

Transilvania;- sacul, unitate de m6sur6 neprecisa pentru gr6u qi secard.

in J[rile Romdne, in perioada medievald, existau instrumente de m6surare a

greutdlii:neprecise; maia (cdt Puteau duce

carul, unitate de m6surd folositi pentru

secolului al XIXJea 500 ocale).

ceva mai Precise: cdntarul, ocaua'

qase boi), utilizat5 pentru ceari qi peqte;

fhn, peqte, lemn, sare (avea la inceputul

d(

in succinta noastrd prezentare nu am putut prezenta toate tipurile de m6suri'

Ne-am ocupat doar de cele care se raporteaz[ la trecut in general 9i care in mod

normal se intfilnesc identic sau modificate gi in trecutul romdnesc'

***

Page 75: Studii Auxiliare

') +r$"'ofNUMISMATICA^. , "l O,^NL] t\{rlf<-

uLrtt00

I. Defini{ie; Rolul izvoarelor numismatice in cercetarea istoricil 'tl Xt )'tbNumismatica este qtiin[a auxiliar6 a istoriei care se ocupl cu studiul monedelor

{in6nd se:rma de metalul din care sunt ftcute, de tipurile (imaginile) gi inscripliile

ilegexldele) lor, precum qi de etalon, de titlu qi de cursul avut' Denumirea acestei

iiffii. provine'de h termenul grecesc nomismc (in latineqte numisma : moned[)'

iUoo"au este piesa din metal p.it "*" se realizeaz[ schimbul de produse 9i se

tezauizeaza valori. Datoritii informaliei de natur6 istoricd pe care o conline, moneda

leprezrnti,,in acelagi timp, un pre{ios izvor istoric ce ajuti la reconstituirea realitElii la

un anume moment dat:

a) Moneda reprezintd un izvor istoric deosebit de important pentru analiza

perioadelo r in cariintoarele scrise sau lipsesc cu desivdrgire sau sunt lacunare;' b) Descoperirile de monedd in incinta unor agezlri sau necropole contribuie la

datareacomplexului arheologic respectiv;,

c) Confinutul in metal prilior gi tehnica de batere a monedelor ne mat5 dacd avem

de-a face cu o perioadi de stabilitate politica qi prosperitate economicS sau,

dimpotrivI, cu una de cizd gi de regres;* O trgr"pate, de regula, ae'a tungul drumurilor comerciale 9i a principalelor cii de

u"""r, m-onedele p* i1 evidenja sensurile acestor drumuri 9i locurile principalelor

puncte de vam6;^ .) Moneda evidenliazi amplitudinea schimburilor comerciale, a relaliilor cu !6ri1e

vecine qi indepartate, contri-bu1ia Jdrilor Romane la dezvoltarea patrimoniului

civiliza{iei universale;f) Imaginile de pe monede, reprezerfiAile, stemele ne prezint[ fie portrete de

conducatori, fie demonstreaza puterea pe care aceqtia o delineau.

*

II. Evolulia Numismaticii ca qtiinflMoneda u-p*"*. o'indelungd evolulie din Antichitate qi pani astdzl

Monedele au fost coleclionate inc6 ai ta sfarqitul Antichitalii qi in cursul Evului

Mediu, dm abia in epoca Renaqterii acestea incep s6 fie coleclionate din curiozitate

irii"fni.u. pJrrii autori ai unor lucr6ri descriptive - privind monedele din colecliile

iimnului - au fost numismafii amatori'

r"*i"f al XIV-lea, o aten(ie deosebit[ a acordat monedei Francesco

petrarca (L304-1374). El prezort a cdtevamonede de argint romane impdratului carol

uttV-t"u itf+O-tfZgip*i* a-1 stimula si urmeze exemplul Romei'

in secolul al XV-lea, s-au interesat de antichit5lile romane, printre alli

colec{ionari, florentinii cosimo de Medici (1434-1464) qi Lorenzo Magnifi'cul (1469-

l4gz).Cdtresfdrqitulacestuisecol,interesulfa!6deNumismatic6,studiaticaqtiinfa'creqte. Drumul este deschis de c6tre Angelo Foliz-iano care public6, in anul 1489'

prima lucrare in care se discut6 imagini de pe monede' - -

in secolul al XVI-1ea apar o serie de lucr6ri de Numismaticd' Astfel' in Franla'

Budg,prieten cu Francisc I (1515 - 1547), scrie o lucrare despre monedele de aram6

romane (1515). ii-"""r tis: apar luciari in Germania iar in Spania' Didacus

cayambias explicd semnificaliile de pe monedele antice' in Germania' wolftang

Page 76: Studii Auxiliare

Lazius pune pentru prima datl problema elabordrii unui compendiu de monede. in adoua jum[tate a secolului al XVI-lea, in Italia, Fulvio Orsini elaboreazd o lucrareprivitoale la imaginea blrbalilor ilugtri de pe monede gi geme, in 1570.

In secolul al XVII-lea sunt publicate cataloage de colecfii, exist6ndpreocuparea de a inregistra cdt mai mult cu putin!6. in acelaqi timp, s-au pus bazelemuzeelor, cabinetelor numismatice qi medalistice. De pild6, in Fran{a, ducele deOrleans-Luxembourg a ueat qase cabinete, regele Ludovic al XIVlea a acordat odeosebitii atenfie monedei iar Jean Yaillant a adunat pentru rege medalii gi monede.In Suedia, regina Christina (Kristina, 1632-1654) avea o colecfie de 15.000 demonede iar in Gerrnania, la Berlin, prinful elector Wilhelm de Brandenburg l-a avut lacurtea sa pe una dintre cele mai mari figuri de numismali europeni, enciclopedisfulEzechil Spalhain. Cartea sa (Disertatio) rdmtne gi ast6zi o lucrare de referintd.Preocuplrile de numismaticd medievali incep cu Paul Petan, autor al unei lucrlri in1610.

in secolul al XVIIIJea p6trunde spiritul gtiinfific Ai apare ideea unei organizdiptiinfifice a materialului numismatic. Se continu[ publicarea de cataloage. Deexemplu, in l7l9 apqre catalogul cabinetului numismatic al larului Rusiei Petru I celMare (1696-1725). in a doua jum[tate a secolului al XVIII-lea apff lucr6ri despremoneda germanl. Johann Kohler este autorul unui catalog foarte complet almonedelor medievale de aur. Abatele Joseph Hilarius Eckel (1737-1798), director alcabinetului imperial din Viena, profesor la Universitatea din Viena, este consideratp6rintele Numismaticii priq lucrarea sa in 8 volume (Doctrina nummorum veterorum),aplruti infre 1792-1798. in lucrarea sa, J. Eckel a stabilit primele reguli precise destudiu qi prezentare a monedelor qi a rcalizat cea dintii clasificare qtiintificd gisistematic[ a acestora. Se studiazd metalul, sistemul ponderal qi problerne legate dearta monetar[.

in secolul al XIX-lea iau amploare cercet5rile privitoare la monedS.Numismatica este introdusd acum, ca disciplinl auxiliari a istoriei, in planurile deinvifim0nt ale unor universitdli din Europa. Dintre contribuliile mai importante, dinprima jumdtate a secolului al XIXJea, amintim pe cele ale lui Joseph von Mader,profesor de economie politicl la Universitatea din Praga, intemeietorul Numismaticiimedievale germane printr-o lucrare in qase volume (1803-1813); Joachim Lellewel,autorul lucrlrii Numismatica Evului Mediu (1835); John Akkarman, in Anglia,editorul publica{iei 'oNumismatic Journal' gipe Hermann Grotte, ini}iatorul elabor[riide periodice. in t836, la Londra, este fondati renumita "Royal Numismatic Society ofLondon". [n a doua jum6tate a secolului aI XIX-lea, marele savant, a] studiilorprivind Imperiul Roman qi Epigrafia roman6, Theodor Mommsen a pus bazeleNumismaticii ca qtiinlE prin lucrarea sa dedicatd monedelor romane (Geschichte des

romischen Munzwessens), aplrut6 la Berlin in 1860. i" S.U.A., cercetdrile deNumismatici se remarcd de la sftrgitul secolului al XV[-lea dx reprezentative suntabia de la 1875 prin Silvester Crosby, care publici o lucrare despre primele monededin America. La sfirqitul secolului al XIXlea a fost publicat tratatul gtiinlific asupramonedelor medievale de cltre A- Engel qi R. Serrure (Traite de numismatique duMoyen Age, Pais, 1891-1895). La sfrrgitul aceluiaqi secol incep s[ fie organizatecongrese internalionale de Numismatici, primul fiind organizatla Bruxelles in l89l qi

apoi in secolul XX (Paris, 1901; Bruxelles, 1910; Londra,1936; Paris, 1953; Roma,196l; Copenhaga,196T; New York-Washington, 1973, Berna, 1979 q.a.)

La inceputul secolului XX, in S.U.A., se remarcl activitatea lai EdwardNevell, autoritatea numErul unu pentru numismatica antic6. in Europa au ap[rutCorpusuri monetare, dintre care amintim pe cele ale lui Ernst Haeberlin (Corpus

Page 77: Studii Auxiliare

numfnorufn ltalicorum, Roma, l9l2) 9i Laszlo Rethy (Corpus nurnmorum Hungariae,

reeditare, Crraz, 1958). Din 1953 funclioneazd comisia Intemalionald de

Numismaticd (C.I.N.) afiliat5 la Comitetul Interna{ional de $tiinle Istorice (C.I.S.H.).

Din 1947 este editat unul dintre cele mai remarcabile periodice -"NutnismaticLiterature".

Preocuplri de Numismatici pe teritoriul RomAnieiirimele preocup[ri de Numismatrcd apar pe teritoriul !6ri1or Romdne in

perioada RenaEterii. Umanistul transilvdnean de origine romdn6, Nicolaus Olahus,in

io**"u intitulatii Hungaria siye de originibus gentis situ, divisione, habitu atque

opportunitatibus, aplrut[ in 1536 la Bruxelles, argumenta originea latin6 a rominilorprin limb6 gi m5rturii numismatice.

La sftrgitul secolului al XV[-lea, Miron Costin, in lucrarea De neamul

moldovenilor, din ce {ard au ieSit strdmoSii lor, arnintea despre o monedd romani

descoperitl ta Galali gi de o moned6 g[sitii l6ngd Roman, de la Ion Vodd celYiteaz(rs72-1s74).'

tn secolul al XV[Ilea, Dimitrie Cantemir, in lucrarea Hronicul vechimii a

romano-rnoldo-vlahilor (1722), amintegte despre o monedd descoperit6 l6ng6 Galali

(la Gherghina). tn Descriptio Moldaviae (1716), acelaqi autor este preocupat de

monedele ce circulau in Moldova. in acelaqi secol, Martin Schmeizel elaboreaz[ o

lucrare despre monedele de aur qi argint ale Transilvaniei (Erlauterung Gold und

Silbemer Munzen von Siebenburgen, Halle, l74S). Un rol important l-a jucat $coala

Ardeleand,prin includerea izvorului numismatic cercetElrii istoriografice.

Dintre numisma{ii secolului al XIXJea, amintim pe D. Bojincd, Mihail Ghica

dar mai ales pe D.A. Sturdza, autor al lucririi Bibliografia numismaticii romdneSti

(1878).La inceputul secolului XX, in 1903, a luat fiin!6 Societatea Numismaticd

Romdnd. Societatea a fost condus6, de-a lungul timpului, de reputafi numismafi:

Mihail Sutzu (1904-1933); Constantin Moisil (1933-1953); Emil Condurach, (1958-

1987). Societatea Numismaticd Romdnd editeazd ,,Buletinul Societd{ii Numismatice

Rorndne", la Bucuregti, incepdnd cu 1904 qi "Cronica Numismaticd" din 1920,

devenitii ulterior o'Cronica Numismaticd Si Arheologicd". Primul congres nalional de

Numismatic6 a avut loc la Bucuregti in 1933. tn 1910 s-a fondat Cabinetul

Numismatic (din 1979 se afl6 in Muzeul Nafional de Istorie). Dintre cercet6tori iiamintim pe Constantin Moisil, Emil Condurachi, Octavian lliescu, Bucur Mitrea,

Constant-in preda q.a. Contribu{iile rominegti in domeniu sunt cel mai bine reflectate

tn volumul publicat de Aurel Golimas qi Costache C. Gheorghe (Bibliografie

numismaticd romdneascd. Bibliographia numismatica daco-romana, Bucureqti'

1e84).

*

III. Aparilia qi evolufia monedei- -ir;tri.rtu *orr"d"i deosebim trei mari perioade: a monedei antice, medievale qi

moderre. Datele care 1e separi nu sunt peste tot aceleaqi. Numismatica antic6 studiazi

monedele de Ia prima lor aparilie qi p6nd in 476 d. Ht. (clderea Imperiului Roman de

Apus), iar ceamedievala paoa'tu if"fonna (1517). in Rusia gi in Orient sunt utilizate

*i" aut", aqa de pilda pentru,t[rile musulmane numismatica medievala incepe in anul

692 d.Hr., iar in Rusia din sec. X pdnd in 1547 '

Page 78: Studii Auxiliare

Moneda a ap6rut in Antichitate, se pare tn secolul VII i.Hr., in Lidia gi era

constituitil din electrum (aliaj natural din aur qi argint), cules atunci din nisipul riuluiPactolus.

Grecii gi mai tdrzfu romanii au folosit sisteme monetare evoluate. Greciiintrebuinfau pentru monede aceleaqi denumiri ca la greut?ifi. La Atena, cele mai

utilizate piese monetare erau:Halcous (arama): 1/3 din obol;Dihalcon (dublu halcous): % din obol;Hemiobolicon : Yz drn obol;Obolos (obolul) : 116 drndrahmS;Diobolon:2 oboli;Tetrobolon:4 oboli;Drahme (drahma), arylnt:6 oboli;Didrahrnon (didrahma) :2 drahme;

Tetradrahmoz (tetradrahma) sau stater:4 drahme - moned6 de aur;

Mna (mina): 100 dratrme II monede de contTalanton(talantul):60mne I

Romanii au utilizat lingoul, car6 este o bucatil de metal topit, un aliaj de cupruqi zinc (aes rude, rudeva, aes grave) care se turna intr-o forml deosebitil. Lingoul se

cfint6rea ori de cflte ori se transmitea. Din secolul V i.Hr. au ap[rut monedele propriu-

zise care aveau ca unitate de m6sur6 tibra.inaceasti perioadi toate monedele romane

erau de araml qi purtau urmltoarele de,lrumiri:

As libralis: I libr6: 10 (12 uncii) : cca.273 gt.;

Semis :5 (6) uncii;Drieres:4 (5) uncii;Quadrans :3(4) uncii;Sextans:2(3) uncii;Sesuncia: I Yz uncie;Uncia;Semiuncia: Yz txrcie1'

Binae sextulae: 1/3 uncie;Sicilicus - % lurlicie;

Sextula: 1/6 uncie;Dimidia sextula: lll2 uncie;Sevipulurn : I I 24 uncie.Asul a fost mereu redus din cauza lipsei de aram6. La inceputul secolului I d.

Hr. el nu a mai fost bdtut, iar cdnd a reaplrut la sfhrqitul secolului nu mai avea decflt

l/3 din uncie.!n secolul I d.Hr. a inceput si se bat[ qi moneda de aur, aureus (cca. 100

sesterfi).in primele secole ale imperiului au circulat urrritoarele monede romane:

de aramd: As: ll3 din uncie : 13,44 gt.;

Sestertius :27,29 gr.;

de argint: Denarius (lat. : zece) :4 sesterfi : 3,41' gr.;

de aur: Aureus - al lui August: 100 sesterfi :7,80 gr.;

- al lui Marc-Aureliu :7,28 gr.;

- al lui Caracalla :7,55 gt.

in perioada medievalil s-a diversificat moneda qi s-au inmultit sistemele

monetare. Pentru baterea monedelor era folosit metalul prelios (aur, argint), apoi

Page 79: Studii Auxiliare

arama gi alte aliaje. Circulafia monetard in Evul Mediu este foarte firdmilatE.Monedele care au cunoscut cea mai larg6 dspdndire in aceasti perioad6 au fost:

Dinarul, monedl de argint b5tutil in apusul Europei, in statele itali€ne, la sdrbi,

de cdtre banii Sloveniei, dar qi de arabi;Dirhemul,moned6 de argint cu larg6 circulatie in lumea islamicE;Creilarul, monedl micd de argint, mai tilrziu de aram6, care a circulat p6n6 la

sfrrqitul secolului al XIXJea in unele state germane, in Imperiul Habsburgic, inTransilvania gi in Bucovina;

Penny, monedE b6tut6 in Anglia;Pfenningul, moned6bdtutd in secolele X-XI[ in statele germane;

Sterliitg, monedd de argint b6tuti in Anglia in a doua jum[tate a secolului alXIVJea;

Solidul, moned5 de aur intAlnitii in Bizanf dar qi in centrul qi apusul Europei;Florinul, monedl de aur betutii la Florenfa la mijlocul secolului al XIII-lea

(1252). S-a rlspdndit ulterior la germani unde a purtat denumirea de gulden;Ducatul ({echinul), moned6 italianl (din secolul al XII-lea) de argint, mai

tdrzfu de aur (sfhrqitul secolului al XIIIJea), b6tutd la Venetia, care a circulat in EvulMediu qi in alte [Eri din Europa Apuseand;

GroSii, monedd de argint ernis6 din secolul al XIIIJea de mai multe state

europene (Franfa, Polonia g.a.);

Schillingul,monedl emis[ mai int6i in Fran]a in secolul al XlII-lea;Talerul,monedi de argint bAtutA in Austria la sfhrqitul secolului al XV-lea ;

Asprul (acceaua), moned[ otoman6 de argint.

fdrile Romdne. Circula{ia monetarl din cele trei fari Romdne se inscrie, princaracteristicile sale, in circuitul european. in secolele IX-XI[, teritoriul romdnesc s-a

aflat in aria de circula{ie dominatd de moneda bizantinE. Dupd arld 1241, aici au

circulat gi alte monede: dinari banali slavoni, groSi bulgdreSti, dinari ungureSti,dirhemi tdtdrd$ti, oboli boemieni Si polonezi, monede veneliene, aflate in cantitatemare,pfenigi, de asemenea in numlr mare, monedd englezeascd.

in fara Romdneascd Si Moldova, primele emisiuni monetare proprii aparfin

celei de-a doua jum6t6[i a secolului al XIV-lea. Pentru fara Romdneascd, numismatulOctavian lliescu considerl cd primele monede au fost bitute de cltre Vlaicu I (1364-1377), in 1365. Aurel Golimas consider6 cI primele monede au fost b6tute tot pe

wexnea lui Madislav Vlaicu, dar in 1370 cflnd existau condilii mai favorabile pentru

tandd stat muntean. Vlaicu I a b[tut ducali, dinari Si bani, dup[ modelul balcanic

sau al regatului maghiar, apoi doar duca{i 9i bani. Vladislav ll (1447-1448; 1448'1456),la mijlocul secolului al XV-lea, face o reform6 monetari a ducafilor care a

urmirit o reevaluare a acestora qi punerea de acord cu ducatul maghiar, pe de o parte,

gi asprul otoman, pe de cealaltil parte. Anul 1482 marcheazd emiterea ultimeloremisiuni regulate ale farii Rom6negti. Ele se reiau abia in 1713, in timpul luiConstantin Brdncoveanu (1688-1714), dar de fapt sunt medalii de aur qi nu monede.

Cronologia emisiunilor monetare ale l6rii Romdnegti (sec. XIV-XVIII) se

prezintd astfel:Wadislav I (Waicu Vodd) (1364-1377) - duca{i munteni, dinari, bani;Wadislav I qi Radul(asociati) - dinari;Radu I Si Wadislav.I(asociali) - dinari, bani;Radu I (1377-1383) - ducafi munteni, dinari, bani;Dan I (1383-1386) - ducati munteni, bani;Dan I Si Mircea (asociafi) - duca{i munteni;Mircea Si Danl(asocia{i) - ducali munteni;

Page 80: Studii Auxiliare

t

t

I

Wad I (1394-1397) - ducafi munteni;Mircea cel Bdtrd.n ( 1336-1418) - duca{i munteni, bani;

Mircea cel Bd*dn qi Mihait I (1403-1418) (asociafi) - ducafi;

Mihail I (1418-1420) - ducali munteni;

Radu II Prasnaglava (1420-1427) -nu se cunosc monede;

Dan II (1422-1431) - ducali munteni, bani;

Alexandru I Aldea (1431-1436) - nu se cunosc monede;

Nicolae Redwitz (1429-1435) @anatul Severinului) - dinari;

Wad II Dracul (1436-1442;1443-1447) - bani;

Basarab II (1442-1443) - ducali;Vladis lav II (1 447 -1 448; 1 448-| 456) . ducati munteni, bani;

Vlad III Tepes Qa48; 1456-1462;1476) - bani;

Radu III cel i**o, (1462-1473;1473-1474;1474-1475) - duca{i munteni ;

Basarab cel Bdtrdn (Laiotd) (1473-7474;1474-1476; 1476-1477) - ducali

munteni;Basarab IV fepeluS 0477-1482) - duca{i munteni;

Mihnea III Radu (1658 - 1659) - gilingi;

Constantin Brdncoveanu (1688-1714)-monede medalii (5 qi 6 ducati)'pe,lrtru Moldova, numismatul Octavian lliescu consider6 cI primele monede

au fost b6tute in timpul lui Petru I Muqat (1375-1391), in 1377. Cercet6torul $tefon

Gorovei considera cE primele emisiuni au fost bltute in 1387-1391. Petru I Mugat a

bltut monede in sistemd groSilor polonezi (groqi qi jumefi{i de groqi)' Alexandru cel

Bun (1400- 1432) a b6tut trei emisiuni de groqi, ceea ce indic6 o stabilitate economica.

Aron al Illea arealizato reforma monetar[, emifand piese mai mici de arylnt dar de

bun6 calitate qi a incercat sI orienteze moneda spre sistemul monetar otoman deoarece

moneda ungureasca se depreciase. Alexandru Lapugneanu (1552-1561; 1563/1564-

1568) s-a orientat spre sistemul monetar nnguresc, b6tand dinari. Despot VodI (1561-

1563i a b[tut 9i el dinari dup6 modelul unguresc. Ion VodE cel Viteaz (1572-157$ a

bdtat aqceaua,moneddde aram[, in sisternul otoman''Cronologia

emisiunilor monetare ale Moldovei (secolele XIV-XVII) se

prezintL dup6 cum urmemtr:.

Petru Mugat (1375-1391) - groti, Yz gtoqi;

$tefan I (1394'1399) - groqi;

Alexandru cel Bun (l4oo-1432) - 2 gro$i, go;i, Yz $o$i, diviziuni;

Ilias I (1432.1433;1435-1436) _2 gro$i, groqi, Y, groqi, diviziuni;

Iliag I Si $tefan II (1436-1442) -2 gro$i, groti'

$trfo" II (1i33-1435;1436-1442) asociat w Iliaq (1442-1447) - 2 groqi, go$i,

% groSi;pitru II (1443-1447, asociat ct $tefon II, 1447; asociat cu Roman II 1448'

1449)- 2 groqi, gro$i, % gtoSi;

Roman II (1447.1448) - grogi, % groqi;

Alexandru II (Alexdndrel) (1M9;1452-1454;1455) - groqi, % grosi:'

Bogdan II (1449-1451) - grogi, % groqi;

Petru III Aron (1451-1452;1454.1455;1455-1457) - groqi, % grosi:'

$tefan cel Mare (1457-1504) - gro$i, Yz goq|'Bogdan III (1504-1517) - gro$i, Yz groSi;

$tifon llt ($teJdnitd) (1517-1527) - gro$i, % groqi;

AtLxandru L dpugne anu (1 5 52-1 5 61 ; 1 564'1 56 8) - dinari ;

Iacob Eracliie'Despotul (Despot Yodd) (1561-1563) - ducafi, taleri, dinari,

oboli;

Page 81: Studii Auxiliare

$tefan Tomsa (1563-1564) - dinari;Ioan Vodd cel Viteaz (1572-1574) - accea;

.

$tefan Rdman (1595) - 3 groqi;Ieremia Movild (1595-1606) (monede moldo-polone) - 3 gro$i;Eustatie Dabija (Dabija ltodd) (1661-1665) - gilingi.in Transilvania, in secolele X-XIII, distingerr patru categorii de monede:

sud-dundrene @izarfine-sec. XI-XII; s6rbegti-sec.Xllf; maghiare (dinarii qi obolii);apusene (in special gennane qi in micl misur6 din Boe,mia,ltalia, Franta qi Anglia) qi

orientale (t[ttuA$ti). Dup[ unii in 1538, dupd a$ii in 1541, este bltutii prima emisiuneproprie a Transilvaniei. in perioada 1551-1591 monedele poartil qi efigiile principilorlocali.

Cronologia e,misiunilor monetare ale Principatului Transilvaniei (1551-1691)se inftfigeaz6 in modul urmltor:

Ioan Sigismund (1559-1571) - I ducat; 2;4; l0 ducafi;%; l;Yq taleri;%; I galdeni;I dinar;l obol.

Stefan B<hory 0571-1575) - I ducat;Cristofor Bahory (1576-1581) - y,; l; I ll2 ducati;

2;4;5;10 ducafi;I taler; I gulden; I dinar.

Elisabeta Bocskay (1577) - 2;3;5; 10 ducafi;1 taler.

Sigismund B4hory (1581-1598) - l;2;5; 8; 10 ducafi;l; I Yz;2talei;I gulden;3 grogi; I giling; I dinar.

Moise Sz,!)kely (1603) - 10 Dic.; I taler; I gulden.

Stefan Bocskay (1604-1606) -%;%; l;2;4;5; l0 ducafi;l; I %;2talei;l;2;3; guldeni;3;6 groqi.

Sigismund R4coczi (1606-1608) - %;1; 10 duca{i;Gabriel B <hory (1 608- I 6 I 3) - Y,; %; l; 2; 4; 5; 6; 8; I 0 ducati;

l; l/3 taleiI gulden; I gulden lat;I gros; 1 gros lat; 3 grogi;1 dinar.

Gabriel Bethlen (1613-1629) - yr; l;2;3;4; 5; 10 ducati;l; I %;2;2 % taleri; 3; 4 taleri:'l; I %;2;3;4 guldeni;l;2;3 Soqi;1 gros lat;I dinar; I obol; l;2;3 creitari.

Cat+ina de Brandenburg - sofia lui Gabriel Bethlen (1629-1630) - I ducat.

Stefan Bethlen (1630) - I ducat; 1 pfenig minier;Gheorghe R4coczi l(1630-1648) - %; l;2;5; 6; 10 ducafi;

l; I %;2talelj:'Yz; I gplderi1,I %;3;6 groqi;

Page 82: Studii Auxiliare

Pfenig minier.

Gheorghe R4<oczi II (1648-1660) - Yo; l; 2; 3; 7 ; 10; 12; 13 duca{i;

Yr;1,;2 taleri;Yz; I galderL;

I dinar-

Acatius Barcsai (1658-1 660) - l; 2; 5; 7; 9; 10 ducafi;1 taler;l gulden'

Ioan Kem&ty (1661-1662) - l;2; 3; 5; l0 ducali;l;2talei;I gulden.

Mihai Apafi (1661-1690) - l;2;3; 4; 4 tA;5 &tca[i;6; l0;25;50; 100;

1; I Yz;ztaleti;l gulden;6; 12 dinari.

Emeric f tt ty (1633; 1690- 1691) - 1;3;4; 10 ducati;4talffi.

Pe teritoriul Jarilor Romine, in secolele XIII-XVL au circulat qi alte monede

str6ine: monede italiene de aur (florinul Si ducatut); guldenul; talerul de argint; groSi

polonezi; solidul suedez; monede otomqne'

In epoca moderni, constifuirea statelor nalionale a avut drept consecinla' in

domelriul monetar, unificarea sistemelor monetare qi crearea sistemului monetar

;;ffi;l:'ililJuI" B[ncilor Nafionale a dus la apari]ia bancnotelor. Emisiunile

monetare se restrflng u"* doar la moneda mAruntA' Numismatica nu se ocup6 de

studiul bancnotelor.

*

IV. Monetlriile; DrePtul monetarExistenla metalului din care se produceal a

lteJierutui in care erau realizate gi

delinerea dreptdui Je a e,mite moneda au fost cei trei factori care au condifionat' de-a

lungul timpului, baterea monedelor'In ceea ce priveqte mqteria primd,monedele s-au confec}ionat din aur, argint

qi aram6. Deoarece fiecare emisiune monetarl necesita o cantitate considerabila de

metal, exploatarile de aur qi argrnt, atflt in Antichitate c6t qi in Evul Mediu' erau un

drept regal, imperial. cantitat"a de metal folositS pentru emiterea de monede era

completati $ prin ptdzi der6zboi' ..Atelierele in care erau realizate monedele (monetdriile) at lu{ fiin}a qi s-au

orgatizatpe hnga diferite autoritaf centrafe li entidli politice' tn antichitate' grecii qi

romanii uo org*irui-mon6erii, .orilang monede. t" yn6 de a spori veniturile

provenite ain ,.ni*i*ile comercid;. i; perioada -Ttic6, dar qi in Evul Mediu'

monetiiriile "ru,,

,opruregheate strict de autoritatea politica einitent5'

Monedele sunt obfinute prin u"t*", "p"ta1ie

tetrnica prin care bucata.de metal

thiat;la volumul ;G#;; .iufitta p*i*^fiecare exemplar de ,',ol"de' dup[ ce a

fost incllz lt' era,,betutii" (presata tr.it"l intre doud pa4i ale matrilei confecfionat[

Jir"-* material incasabil qide o mai mare rezisten!6'

Page 83: Studii Auxiliare

La noi, in Antichitate au functionat monetarii in oragele greceqtf d"P: litoralul

pontic Ai la reqediniele regilor dad:in larite RomAnS, in Evul Mediu, bdndrii saa

hereghii au existat'la Cuiea de Argeg, Tflrgoviqte,. Bucureqti, Suceava, Iaqi, Alba

Iulia, Baia Mare. in 1870 a luaifiinla Monet5ria Statului, devenit5, din 1935,

Nafional6.Dreptul monetar (Jus monetae) teprezntL un privilegtu al put{i centrale'

Din punct a" 1o"ao" 3,rrial", dreptgf monetar (jus monetae) eta unul regalien'

apa4inana deci conducatorului statului. Rela{iile de dependenfa existente intre state se

reflectii in simbolistica monetara, fiind ,roibu de o ingerinld qi in acest domeniu'

Independenta gi autoritatea puterii centrale era exprimata prin imprimarea pe aversul

-onid"i a portretului capului statului emitent'

:r

V. Moneda otomanila) Studiul monedei otomane in Rominia- --- i";;d*l cercet6rilor de Numismaticd, studiul monedei otomane areptezentat

gi reprezintf un domeniu apatte, deosebit de interesant qi, in acelaqi timp, pulin

explorat. Preocupandu-se de Numismatica rom6neasc6, Constantin Moisil a scris in

f#ouau interbelica in B.S.N.R. gi C.N.A. o serie de studii ce se refer6 adiacent qi la

problematica monedei otomane. Tot in perioada interbelicl, Gheorghe Zane a scis

studiul intitulat Sisteme monetare si monidele principale din veacurile trecute, ftcAnd

referiri gi la moneda statului otoman. in t939, H. Dialonian siruni a elaborat o

important[ lucrare, Monetele turceSti in ,tdrile romdne, in care autorul ptezirfiA

emisiunile de aspri gi altflni, di explicalia termenilor gi analizeazd draila[ia acestei

monede in teritoriile romaneqti. Asupra lucrarii qi-a pus insS amprenta scurgerea

timpului. Ea r[mdne valabil6 pentru perioadele mai recente supuse analizei dar

lucrarea este astizi depdqitn ca informafie qi interpretate. in 1943, Emil Condurachi,

in inceputurile penetrali'ei economice tn Balcani, analizeazd c6ile qi modalitdlile de

p6trundere a monedei otomane in Jara Romdneasc6 qi Moldova, mai ales din a doua

jum[tate a secolului al XV-lea. C. Kirilescz, in lucrarea Sistemul bdnesc al leului gi"precursorii lui (1964L urm6reqte evolutia monedelor ce au circulat pe teritoriul-romAnesc

pdnd astizi. in acest context, autorul trateazl gi unele probleme referitoare

la moneda otoman[. Valoroase contributii au adus numisma]ii Octavian lliescu (frinlucrarea Moneda tn Romdnia (1970) dar qi prin numeroase studii in care surprinde qi

aspecte legate de moneda otoman[) qi Bucur Mitrea (prin publicarea de teza'ure

minetare, mai ales in o'Dacia trtrS '). Istoricul Mihai Maxim, in numeroase studii

(Consideralii asupra circulaliei monetare in fdrile Romdne Si Imperiul Otoman tn a

doua jumdtqtea secolului al XTI-lea" -1975; O luptd monetard in secolul XYI:padisahi contra aspru - 1983 g.a.), s-a ocupat, mai ales, de perioada de maximiinflorire a Imperiului Otoman, de pdnd la 1584-1586, clarific6nd 9i problema

padiqatri-ului in care, multi wsme, au existat confuzii. Importante contributii au adus

Elena Isdcescu (in ceea ce privegte emisiunile de aspri gi dirhemi din secolul al XVI-lea); Paraschiva Stanca (cu privire la tezaurele de aspri din secolul al XV-lea,indeosebi); Eugen Nicolae (in leg[turd cu monedele de cupru otomane din secolele

XV-XVI); Bogdan Murgescu (privitor la circula{ia monetar6 din fdrile Romfine insecolul al XVI-lea) g.a. Un rol deosebit de important pentru studiul tipurilormonedelor otomane il au cataloagele: Nuri Pere, Osmanlilarda Madeni Paralar;Anton C. Schaedlinger, Osmaniche Numismatik g.a. Dintre publicafii, amintim:3.,S.N.R., C.N., C.N.A., Dacia.n[.S., gi publica]iile muzeelor de istorie jude]ene.

Page 84: Studii Auxiliare

b) Principalele monede otomane qi evolufia lor (sec. XIV-XU[)Asprul (aqceaua), principala monedd a statului otoman, a fost emis6 pentru

prima dati de c6tre Orhan I la Brusa in anul- 1327 (727H), fiecare piesl cdntErindl,l8-1,20 gr. gi avdnd un titlu ridicat, de 900 o/es . Existii gi opinia istoricului MihaiMaxim dup6 care asprul ar fi fost e,rnis de insugi inteureietorul dinastiei, Osman I(1299-1324), la o datil necunoscutil, probabil in1299.

Au emis aspri urm6torii sultani:

Sultanii (anii de domnie)

Murad I (1360-1389)Bayazid I (1389-1402)Mehmed I (1413-1421)Murad II (1421 -1 444; 1446-1 45 1)

Mehmed II (1451-1481)Bayazid II (1481-1512)Selim I (1512-1520)Soliman I (1520-1566)Selim II (1566-1574)Murad III (1574-1595)Mehmed III (1595-1603)Ahrned I (1603-1617)Murad IY (1623-1640)Ibrahim (1640-1648)Mehmed IV (1648-1687)

Anii in care au ernis aspri

13611390t4t3t42t

1445; l45l; 146l1481

t5t21520156615741595160316231640t648

Anul Hegirei

761 H792H816 H824 H

848; 855; 865 H886 H918 H926H974 H982H1003 H1012 Ht032}J1050 H1058 H

Sultanii otomani au b[tut monede in diferite localitifi ale Imperiului sau inorage cucerite. Dintre cele mai importante monetilrii men{ion6m: Serez, Edirne,Brusa, Istanbul, Bagdad, Diyarbakir q.a. Valoarea intrinsec6 a asprului, moneda ceamai larg rlsp6nditii in Imperiul Otoman, a sc[zut fapt reflectat in scldereacontinutului in argint in diferitele emisiuni monetare. Astfel, daci la 145l-1452(Mehmed II) avea greutatea de 1,,052 gr., s€ ajunge ca peste 3 decenii, in 148l-1482(Bayazid II), s[ aib5 greutatea de 0,75 gr. in secolul al XV-lea, ftrd motiv, intre 1475gi 1488, asprul a suferit o devaluare de 10 Yo.

In secolul al XVJea este eurisd o monedd de aur, altinul.A fost emis6 pentru prima datii de Mehmed II Fatih (1451-1481) in 1476 9i

imita prin greutate (3,50 gr.) gi titlu (993,50 o/* ) ducatul venefian.

Raportul monedei de aur cu cea de argint, - din a doua jumitate a secolului alXVJea qi p6n6 cltre sfhrqitul secolului al XVIJea -, a fost urm[torul: in 1477, waltdn valora 45 aspri, in 1481, 47 aspi, in 1516, 52 aspri, in 1550-15 66,60 aspri. intre1566 9i 1583 un alt6n era egal cu 60 de aspri pe piafa oficialE qi cu 80-100 de aspri pepia{a liberS. Se poate observa c[ in intervalul 1481-1580, weme de 100 de ani, cursulgalbenului n-a crescut decit cu 13 aspri in mod oficial (mai mult la negru).

In ultimul p6far al secolului al XVIlea, efectele marcante ale cizei otomaneau izbucnit ins6 cu violen{6, afectdnd intregul sistem intern gi interna}ional alIrnperiului Otoman. Asprul, moneda debazd, a suferit o devalorizare vertiginoas6 iarprefurile au crescut enonn. Cursul real al aurului urcase la 80-100 aqcele pentru un

l0

Page 85: Studii Auxiliare

galben. Statul otoman a stiruit un timp si menfini echivalenla I galben : 60 aqcele,

ceea ce a deschis calea unor speculatii financiare.P6ni la marea devalorizare a asprului, din 1584-1586, asprul a fost in epoc6,

datorit6 greutI{ii sale in argint qi a titlului, moneda cea mai puternicl a Europei.Un eveniment ce va duce la deprecierea monedei de argint de valoare mici

(asprul) gi la dezorganizarea intregii economii monetare l-a constituit revoluliaprelurilor. Acest fapt iqi are rfd6cinile in secolul al XVIJea, dupl descoperirea

continentului american. Odat6 cu descoperirea gi punerea in valoare a minereurilor dinAmerica, producfia de metale pre]ioase a crescut considerabil:

Produc{ia anualS de aur:

1493-1520 51q (Europa 9i Africa)1581-1600 30,5q (Europa qi Africa)

Productia anua16 de argint

1493-1520 451q (Europa qi Africa)1581-1600 413q (Europa qi Africa)

- (America) Total45l q3.051q (America) Total3.464 q

10q (America)36,9q(America)

Total61,0 qTotal67,4 q

Astfel, s-a schimbat raportul dinhe aur gi argint in secolul al XVIlea indefavoarea argintului, decalaj care se va accentua in secolele XVII-XVIII. in Europa

qi in zona Mediteranei, inainte de descoperirea Americii, masa monetarl aflati incirculafie era de 5000 tone de aur qi 60 000 tone de argrnt. In Evul Mediu, raportul de

valoare dintre aur gi argint a variat in jurul cifrei de 1:10 qi exceptional de l:12. Dupidescoperirea zic[mflntului de argint delaPotossi, din Bolivia, din 1545 9i indeosebi

dupd descoperirea metodei de omologare la rece, valoarea argintului a inceput sd

scad6. La 1584-1586, Poarta Otomani recunoaqte oficial devalorizarea aqcelei de la

0,681 gr. la 0,384 gr. argint qi ridicd valoarea galbenului de la 60 la 120 aqcele. Rata

creqte in 1584-1586 de la llll,52 la l/13,10. Dac[ "revolufia prefurilor" a ajutat

apusul Europei la stimularea producfiei industriale, in r[siritul Europei, la est de Elba,

ea a contribuit la prelungirea existenfei sistemului feudal. in tO+O moneda de aur

valora 250 de aspri. in tot acest timp, cele mai multe monetdrii rdm6n inchise, mai

ales cele mai mici dintre ele, actzate fiind c[ produc monede de o calitate qi un

standard inferior. Imperiul Otoman a devenit, tot mai mult, dependent de moneda

str[in6.in 1OAZ este emis6 o nou6 moned6, dup6 modelul talerilor spanioli, mare, de

argint, numit[ piastru (sau guruq). A fost bItutE pentru prima dat6 de c6tre Soliman

tl, in tOgZ-|688, cu o greutate la origine de 19,24 gr., cu un diametru de 40 mm qi un

titlu de 833 0/oo. El echivala in monede divizionare cu 160 de aspri.

$ahfiul, o monedi de argint iranianE, a jucat un rol important in reglementirile

monetare ale }nperiului Otoman. C6ntiirea I mtsqal (4,608 g.) li deqi la origine era

iranian6 ea a foit b6tut6 gi in teritoriile otomane. MonetSriile de la Bagdad, Tabriz,

Bassra, Yan, GrTmr|shane, Diyarbakir produceau aceastE moned6.

Mangirul, monedl mirunti de cupru, a fost betuti de insuqi intemeietorul

dinastiei, Osman | (1299-1324), dar cele mai frumoase emisiuni aparlin secolelor XV-XVI. Monet5riile emitente se aflau, in marea lor majoritate, in parlile asiatice ale

Imperiului. Numai trei centre europene au bitut mangari: Edirne (Adrianopol), Serez

(1n-nordul Greciei actuale) qi Konstantaniye (Istanbul). Fiecare emisiune a unui atelier

era destinatii unei zone de batere qi delimitat6 prin firmanul imperial care acorda

dreptul de batere qi distribuire prin agenfi. Emisiunile se succedau la intervale de trei

III

It!

I

i

r

1

!

I

1l

Page 86: Studii Auxiliare

ani. Monedele bltute anterior erau devaloizate oficial, rlm0nea valoarea de metal

ceea ce f6cea ca el sE se scurgl spre pielele externe ce solicitau arama, cum ar fiIranul sau India. Mang6rii ,t r "*o acceptali la pl[file oficiale, erau utiliza]i in

ianzacliim6runte. Durata de menfinere a valorii lor era scurtli 9i de aceea erau evitati

de la tezauri zare.lnprivinJa greutillii, de obicei se blteau mangflri cu greutatea de un

dirhe6 de cupru (3Jb gr; A mangari: 1 aspru). Spre deosebire de monedele de aur qi

argint, **girii oo poirta anul intronerii sultanului ci pe cel al emiterii firrranului

p1[, r* seLordau drepturile de batere, pe foarte mulli lipsegte numele sultanului iar

pe unele legendele sunt inlocuite cu ontamente. MangArii "ornamentali" poartil

combinalii Je motive geometrice, vegetale qi animaliere 9i, de asemene4 figura

uman6 care este un lucru rar in arta islamic[. hnportanfa sa este de scurti duratil. La

sfhqitul secolului al XVIJea, c6nd arama incepe sE lipseascI, ea devine tot mai rar6.

***

t2

Page 87: Studii Auxiliare

({.ltt2a15

(numit archon), unde se pdstrau actele scrise ale acestuia (archeia). Termenul a fost

preluat de cdtre romani (archivium), de unde s-a r6spdndit in Evul Mediu la celelalte

popoare.Arhiva este locul de pdstrare a actelor sau documentelor, - privind istoria unei

tffi, a unui orag, a unei institufii, a unei familii sau persoane etc. -, care reflect6

relafiile intre oameni qi intre acegtia qi organizaliile politice gi sociale, iar materialele

documentare sgnt arhivele. Materialele documentare (arhivele) sunt cunoscute sub

dou[ fonne: fond arhivistic Si coleclie arhivisticd. Fondul arhivistic rqlrezint5 un

complex de materiale documentare formate istoriceqte, prin activitatea unor institutii.Materialul documentar care provine din mai multe locuri se numegte colecfie

arhivisticfl. Specialiqtii care lucreazl in arhive la evaluare4 ordonarea qi prelucrarea

fondurilor stnt arhivistii, iar cei care iqi desftgoard activitatea pe l6ngd instituliilecentrale, teritoriale sau locale sunt numili arhivari.

La baza Arhivisticii stau instrucliunile, regulamentele qi statutele diverselor

institutii gi corpora{ii medievale, dar ea s-a dezvoltat in mod deosebit de c6nd pentru

arhive-apare sistenrul gennan al Registraturii. ln tSZt, Rammingenprecizeaz|pentruprima datii teoria qi practica registraturii. Claseazd hdrtiile pe chestiuni care constituie

dosare, fiecare cuprinz6nd in ordine cronologici piesele primite qi ciornele celor

expediate. Dup[ aceea apar numeroase manuale, mai ales cele de tehnic6 arhivistic6.

Un manual satisfrcitor, care imbrdtiqeazd tot domeniul acestei gtiinfe, este cel al luiEugenio Casanova, Archivistica (ed u2-a, Siena, l92S) care, cu tot stilul s6u greoi,

rim6ne valabil pentru cunoaqterea complexului Arhivisticii. La acestea insl trebuie

ad6ugate cunogtintele cdp[tate ulterior: Adolf Brennecke, Archivkunde, Leipzig, I 953;

Th. R. Schellenberg, Moderne archives, Principles and techniqaes, Melboume, 1956,

Jean Favier, Les archives, Paris, 1959; Gerhart Enders, Archiverwaltungslehre,

Berlin, 1962 q.a.:r

II. Ramurile qtiin{ei arhivisticeArhivistica are trei ramuri principale:a) Arhivologia sau teoria arhivelor, priveqte istoria arhivelor qi a Arhivisticii,

istoria dreptului arhivistic qi istoria fondurilor arhivistice.b) Arhivotehnia sa'u tehnica arhivistic6 are tn vedere practica arhivisticd, cu

urm[rirea procesului de creare a arhiva]iilor, selec{ionarea, organizarea gi folosirea

lor.c) Arhiveconomia se ocupl cu administrarea generalE, extern6, a arhivelor

(plasament qi construcfie) qi a arhivaliilor (igien6 qi restaurare).

a) Arhivologia (teoria arhivelor)Din istoria arhivelor Si a miscdrii arhivistice. Existenfa arhivelor se face

sim{itii din Antichitate, la egipteni, evrei, hittifi. Grecii qi mai apoi romanii le-au dat o

mare extindere. Romanii acordau o deosebitil atenfie fiscului qi arhivelor cenzorilor.

Aveau arhive at6t in centru, c0t gi in provincie.

L

TII

Page 88: Studii Auxiliare

Lnperiul bizantin a purtat de grijd normelor moqtenite de la romani. Conformdispozifiilor lui Iustini an lSZl-SA!, arhivele erau conduse de un arhivist exceptor. inperioada feudalismului timpuriu se constatd o decadenfl a arhivelor. Oraqele

medievale, pe m6sura dezvoltirii 1or, incep sd iqi asume r6spunderea arhivelor. Paralel

au existat arhive particulare ca qi acelea ale bisericilor. Arhivele notarilor redactau

acte de drept privat qi p[strau copiile de pe ele. Arhivele papale erau formate din acte

privind vie{ile sfinfilor la care incep sd se adauge acte juridice qi diplomatice.Arhivele ecleziastice pdstreazd acte cu privire la istoria Bisericii, documenteprivitoare la domeniul lor, cdt qi opere literare. Arhivele imperiale qi regale erau

,,viatoria" (cll6toare), mult mai t0rziu incep sd aibd un sediu stabil (,,statoria").Arhivele se constituie pretutindeni dar accesul in ele era greoi, datoritl m6surilorexceplionale luate de regi qi de nobili. Arhivele incep sE fie inchise gi ajung cu timpulr"o"t.. Sunt admise insl gi cercet5rile. in secolul al XVI-lea se inregistreazd o

publicare masiv6 de izvoare. Umanigtii s-au aplecat cu mult interes asupra

documentelor, lu6nd naqtere m6nuirea criticl a documentelor.Epoca modemd a adus cu sine centralizarea muncii arhivistice, credndu-se

refeaua arhivei qi aparatul care sE o conduc[. Centralizarea muncii arhivistice a fostintrodusl in Franta. La 25 iunie 1794, Convenfia a proclamat solemn deschiderea

tuturor depozitelor de arhiv6. S-au fixat principii generale de administrare a arhivelor.S-a realizat centralizarea la Paris u d.poritetor arhivistice din Franla. in t810,Napoleon a vnrt sE aduci la Paris arhivele intregului imperiu. Dupd modelul francez

au fost organizate arhivele din Belgia, Anglia, Spania, Ungaria, Italia, ceea ce a ftcutca, raspdndindu-se un asemenea criteriu, soarta arhivelor sI fie alta de acum inainte.

in epoca modern6, numSrul factorilor creatori de arhiv[ a crescut considerabil,

activitatea birocraticE a institufiilor publice private, ale particularilor, a dat nagtere

unor importante fonduri arhivistice.La noi, Christian Pomarius este cel care deschide drumul in domeniul

Arhivisticii. El a ordonat fondul de documente qi a intocmit inventarul acestorqpistrate in arhivele Sibiului (1546) qi Braqovului (1552). A existat, in acelaqi timp,interesul puterii centrale pentru a tnlocui instrumentele de finere a evidenfei

materialelor ce rezultau din activitatea scripturistic6 a institufiilor sale.

in epoca modernS, in perioada regulamentarS, au aplrut qi la noi localurispeciale destinate arhivelor. La I mai 1831 au luat fiin{6 Arhivele Statului dinBucuregti iar la I ianuarie 1832 cele de la Iaqi.

Prima jumdtate a secolului al XD(-lea a fost qi la noi vremea in care s-a ajuns

la recunoagterea importan{ei izvoarelor diplomatice. Anun}6ndu-qi hotdrirea de a

publica cronicile romdnegti, Mihail Kogdlniceanu ardta in 1840, in Arhivaromdneascd, faptul cI misiunea respectivei publicafii era aceea de ,,a da la luminS

orice fel de scrieri vechi care ar putea desluqi istoria rom6neascd". La data cindincepea tiplrirea publicaliei sale, adunarea in depozitele publice a acestui material

aflat la particulari abia incepuse qi de aceea Mihail Kogdlniceanu cduta si trezeasc[interesul celor ce posedau asemenea acte, solicitflnduJe spre tip[rire.

in 1845, ap6rea la BucureSti Magazinul istoric pentru Dacia, al cdrui

conducitor principal a fost Nicolae Bdlcescu. Magazinul istoric a tiplrit qi un num[rimportant de documente reproduse dup[ Arhiva romdneascd, urmate de altele dinArhivele Bethlen qi Kornis qi ,,arhivul Vienei". Tot aici sunt tip6rite patru documentep[strate in Arhivele Statului din Bucuregti. Nicolae Bllcescu este primul istoric care

a editat documente aflate in pdstrarea Arhivelor Statului.in 1862, la Bucureqti, a luat frintfl Direclia Generald a Arhivelor Statului

(D.G.A.S.). La conducerea acestei institufii s-au aflat, de-a lungul timpului, valoroqi

in 1845, ap6rea la BucureSti Magazinul istoric pentru Dacia, al cdrui

Page 89: Studii Auxiliare

oameni de qtiin{[ rom6ni care i-au sporit prestigiul: Gheorghe Asachi; Ion HeliadeRddulescu; Bogdan Petriceicu HaSdeu (1876-1900); Dimitrie Onciul (1900-1923);

Constantin Moisil (1923 -1938); Aurelian Sacerdoleanu (1938-1953).in t867, apdrea la Blaj Archivu pentru filologia Si istoria al lui Timotei

Cipariu, care avea in posesia lui ,,diplomatariu romanescu" al lui Vasile Pop. Cipariunu a fost preocupat ins[ numai de documentele aflate la particulari. El este primulistoric romdn din Transilvania cate a cercetat mai de aproape starea arhivelor dinPrincipate. Vorbind despre cele din Bucuregti, Timotei Cipariu mentiona cererea luiBolliac, f6cutii in Camera legislativ[ in 1867, de a se tiplri Condica vistieriei luiConstantin Brincoveanu, prezentatd drept dovadi a inaltului nivel de organizare atinsde lara Rom6neasc6 in aceastd weme. Cipariu, care cercetase la r0ndul sdu aceast6

condic[, considera cd ar fi fost mai bine sd se editeze condica mitropoliei dinBucureqti.

in lara Rom6neascd qi Moldova, dupd revolutia de la 1848, se poate observa o

intensificare a activitdfii arheografice. in 1852 apare la Iagi ,,(Jricaru|' lni Th.

Codrescu, care s-a tlperit p0n6 la s{hrgitul acestui secol; in 1860 Teulescu public[ laBucureqti, sub titlul Arhiva romdnd, Documente istorice, un volum de documente dinArhivele Statului cuprinztnd acte din secolele XVII-XVIII, iar peste doi aniAlexandru Papiu Ilarian incepe s[ tipdreascd Tesauru de rnonumente istorice pentruRomania. Ceva mai tdrzinr, in 1873-1874, C.D.Aricescu a dat sub titlul general de

Revista Istoricd a Arhivelor Romdne, condica de venituri gi cheltuieli a lui ConstantinBr6ncoveanu, cum qi dou[ volume dintr-un mare Indice de hrisoave Si cdrli domneSti

aflate la Arhiva Statului Si nepublicate tncd. Aceast6 activitate a avut ins[ importantesc[deri, care au frcut ca unele din lucrlrile ce s-au tlperit atunci, ca de pild6 edifia luiTeulescu, sE aib[ o circula]ie gtiin{ificd extrem de redusd. indreptarea s-a produs inaceeaqi epocd gi se datoreazdhti Bogdan Petriceicu HaSdeu.

Lupta lui Bogdan Petriceicu Haqdeu pentru o arheografie qtiinfificdromineascl a fost dusd prin Arhiva Istoricd a Romdniei gi prin Cuvente din bdtrdni.ln fruntea primului volum de Cuvente din bdtrdni, din 1878, Hagdeu ardta cd sarcina

sa de c6petenie, in calitatea de director al Arhivelor Statului, era aceea de a ,,clasificatessaurele lor".

DupS marea Unire (1918) s-arealizat o nou6 orgarizare a arhivelor teritoriale.Astfel, in 1920, au luat nagtere patru direcfii regionale: Bucureqti, Iaqi, Chiqin6u, Cluj.in urmdtorii ani au fost create filiale ale Arhivelor Statului la: Cemrlufi (1924),

Craiova (1931), Timiqoara (1936), NIsIud (1937), Braqov (1938). in t968, dupa

reinfiinfarea judefelor, au fost create - in fiecare municipiu reqedinf[ de jude] -arhivele judelene ale Arhivelor Statului.

Dup[ 1918, miqcarea arhivisticd din Rom0nia a inregistrat insemnate progrese:

din anul 1924 incepe sE apar6 ,,Revista Arhivelor"; in acelagi an s-au inauguratcursurile $colii Practice de Arhivari - Paleografi, devenitil ulterior $coala de

Arhivisticd;in 1926 a luat fiin{E, la Bucuregti, Muzeul Arhivelor; Arhivele Statului dinRominia particrpi la Congresele interna{ionale ale arhivelor care se !in, incepAnd din1950, in organizareaConsiliului Intemalional al Arhivelor S.a.

Dreptul arhivistic. Primele preocuplri, de alcdtuire a unei legislafii arhivistice,dateazd din Evul Mediu insl abia in perioada modeml gi, indeosebi, in cea

contemporan[ se pun bazele unui drept arhivistic, odatii cu infiintarea ArhivelorStatului gi, ulterior, a Directiei Generale a acestora.

Dreptul arhivistic se ocupd, in primul rdnd, de problemele esenfiale aleactivitIlii arhivistice: arhivele ca gi componente ale dreptului public; nornele de

Page 90: Studii Auxiliare

creare a arhivelor; conservarea fondului arhivistic pentru atilizarea lor in scopjuridicgi istorico-cultural; concentrarea qi centralizarea arhivelor.

b) Arhivotehnia (tehnica arhivisticifl)Arhivotehnia are in vedere lucr[rile de arhivistic[ pur6: tehnica inregistrlrii,

primirii, depozitirii, selecfion6rii, claslrii, inventarierii arhivelor tn depozite destinate

plstrdrii.- inregistrarea actelor. Dupi emanarea actelor serealizeazi inregistrarea celor

intrate qi iegite in qi din institu{ia respectiv[. Actele sunt adunate in dosare speciale,

pe probleme, qi sunt sub form6 de concept (pentru actele ieqite) qi de original sau

ioii, (pentru actele intrate). inregistrarea lor se efectueaz6 in registre sau protocoale

mari. in unele locuri inregistrarea se efectueazd pe fiqe. Instituliile arhivistice

alc6tuiesc qi alte instrumente de eviden!6 a fondurilor: repertoriul chestiunilor,

registrul indice saa opisul, condica de expedilie, de predare-

Clasarea actelor. Este o operafie arhivisticd importanti ce constl in depunerea

fiecirei categorii de act la clasa lor. Ea se realizeazd atunci c6nd actul (relafia,

informafia pe care o confine) nu mai reprezinth o problem6 curent5. Actele fontteazd,

in acest mod, arhiva de depozit.Constituirea arhivei istorice. Este ultima etapd mare pe care o parcurge fondul

de acte. Mai intdi se efectueaz6 o triere, de c6tre o comisie de expertizd formati din

arhivist qi din reprezentantul institufiei creatoare. Arhiva istorici respectE doud

principii de fondare. Potrivit primului principiu, anume acela al aparte,nenlei la un

iond arhivistic, unitifile arhivistice produse de un creator aparlin aceluiaEi fond.potivit celui de-al doilea, al integritElii fondului arhivistic, aceste unitlli arhivistice,

provenite de la acelaqi creator, constituie qi se pistreazd intr-un singur fond.

c) ArhiveconomiaRamur6 importantd a Arhivisticii, Arhiveconomia se referd la modul in care

este administrat localul arhivei. Acesta trebuie sI indeplineascl anumite conditii

externe qi interne. Localul arhivei trebuie sE fie amplasat pe un teren stabil, izolat,

bine expus la lumin6 qi departe de emana,tiile de fum sau de vapori de ap6. Localul

trebuie sI fie construit mai mult in extensiune iar in regiunile ameninlate de

cutremure el nu trebuie sd aibd mai multe etaje. Este recomandabil ca acoperigul sd fie

construit din tablfi zincatfu. Localul de arhiv6 trebuie sI fie dotat cu s[1i speciale de

depozit, s[li de studiu, conferinte, expozitii, cabinete de lucru ale arhiviqtilor, s61i ale

inventarelor, fiqierelor, inclperi care sd adlposteasc6 secretariatul, biblioteca, biroul

copiilor, laboratoare etc., care sI aibd un regim termic ai de umiditate controlat.

Depozitele de arhiv6, indeosebi, trebuie sI fie prev[zute cu instala]ii de climatizare Si

aparate de misur[ ]inute in permanent6 sub supraveghere, pentru a se asigura

te,lnperatura, umiditatea gi puritatea aerului la parametrii considerati ca optimi pentru

conservarea documentelor.Organizarca arhivelor privegte, de asemenea, depozitarea qi manipularea

fondurilor-arhivistice. Documentele sunt impachetate cu mult6 grij6, legate gi depuse

in raftul destinat fondului arhivistic respectiv. Manipularea fondurilor arhivistice se

efectueazldupi regUli precise gi severe, de c6tre persoane autorizate.

Materialul arhivistic este supus la o serie de pericole. Distrugerea fondurilor

arhivistice se datoreaz[ mai multor caltze, voite sau intimpldtoare. Dintre cauzele

voite menfionlm: autoritatea care doreqte sd scape de arhiva proprie; nepriceperea,

slaba pregltire a arhivistului; insffiinlrile voite; sustragerile voite.

II

Page 91: Studii Auxiliare

Distrugerea biologico-chimici a fondurilor arhivistice este catzatd de

inte,nrperii, cot eoror", incendii, parazi\ii arhivelor (flora 9i fauna arhivelor). Flora

arhivelor este determinatil de :urrrczeala localului, velrtila{ia proast6, lipsa de lumin6

etc. Ele fac si apard pe note o serie de microorganisme care alcdtuiesc vegetalia

criptograrni6 a arhivelor. Aceasti vegetalie este dominatl de ciuperci, care se

hr6nesc cu fibrele h6rtiei, cu substanfe organice din piele, reziduuri de grIsime de la

pergament. in ceea ce priveqte fauna arhivelor, ea este mult mai bogat6. Existi o

categorie de atacatori viiiUiti gi o alta de atacatori invizibili. S-a constatat cd 1/3 din

arhive sunt distruse din carwa regnului animal, existent aici: goareci, insecte,

microorganisme g.a. Unele rod le,lnnul, altele hflrtia, cleiul de la legituri. Lnpotriva

parazililor arhivelor se intrebuinleazdptocedee mecanice, biologice, chimice'

Pentru conservarea, in condilii optime, a fondurilor arhivistice se efectueaz6

cu regularitate acfiuni de aerisire a depozitelor, evit6ndu-se introducerea aerului cu

umiditate de peste 60-65% gi de aerosolizare a inclperilor depozitelor, prin

pulverizarea urui lichid sub form6 de aerosoli care dezinfecteazd documentele.

Restaurarea fondurilor arhivistice tzate qi vdtiimate reptezinth o activitate

importantii a arhivelor. Ea se realizeazd in laboratoarele de restaurare prin mai multe

,rr"tod". Metoda ad.ezivd Qipirea) este cea mai veche gi cea mai bun6. Se fac lipituridar qi adausuri: se lipesc buc[{ile intre ele qi se lipeqte pe deasupra o foil6

transparentii. Hfirtia cu care se lipeqte trebuie sd aib6 o substanfd de lipit pe ea.

Aceastii lipitur6 trebuie sI se fac6 in a.qa fel, inc6t sE completeze aceste bucali lipsl cu

materialul cu care lipim. Metoda chimicd constil in impregnarea materialului actului

cu o serie de substanle. Scopul urmErrit este acela de a-l face mai rezistent 9i de a

micgora pericolul fa![ de materialul actului respectiv. Aceste elemente se aplici lamateria p" c-e s-a scris, dar nu ajuti la improspdtarea scrisului. De aceea se

intrebuinleaz1 alte mijloace pentru improspdtarealfi. Miiloacele chimice sunt 9i in

aceast6 privinf6 un pericol deoarece atac[ fibrele materialului pe care s-a scris, iar in

alte imprejurii aticd cemeala. Mijloacele fizice sunt mai bune deoarece ne dau

conturul liierei gi nu atacd substan{a cu care s-a scris. Se folosesc, tn acest sens, lampa

de cuar! (pentru cititul scrisului gters) qi razele X (care cad intr-un anumit unghi pe

document). Restaurarea documentelor presupune o serie de etape: curdlirea

(indep[rtarea impuritiifilor cu care se incarc[ materialul de scris ulterior emiterii);

netezirea (corectarea planului suprafetei materialului de scris, deoarece, de regul6,

documenteie prezint5 indoiri, qifon6ri etc.); neutralizarea (pentru actele redate pe

hhrtie, corecte:azd aciditatea acestui material la valori slab alcaline, pentru o p6strare

mai indelungat[).*

III. Arhivele qi cercetarea gtiin{ificlArhivele au o import*ta frrn"lie qtiintific[. in zilele noastre, mai ales,

constatjim c6 filozofii gi juriqtii, economiqtii gi statisticienii, matematicienii, fizicienii

qi chimiqtii, fir6 a mai- rroibi d" istorici - care sunt sau tind sI fie primii - iqi

fundamenteaz6 studiile gi comunicdrile cu ajutorul izvoarelor documentare din arhive.

C6ci ceea ce au acumulrat depozitele de arhiv6 de-a lungul timpului a devenit tezaur

spiritual in sprijinul unor largi sectoare de cercetare qtiinfificE. Dac[ cu decenii in

urm6 lucr6torul de arhiv6 se considera doar un funcfionar, un simplu inregistrator de

acte intrate, odatE cu creqterea importanfei arhivelor a crescut 9i rolul qi misiunea

arhivistului, el insuqi "orrridoarrdu-se

un om chemat sd slujeascl cercetarea qtiinfifica.

De la prelucrarea docume,ntelor - ordonare, inventariere, expertizl, seleclionare - qi

p6n6 ia intocrrirea de instrumente qtiinlifice de lucru - inventare, cataloage,

Page 92: Studii Auxiliare

conspecte, figiere tematice - arhivistul parcurge un proces de lucru de marer[spundere, cu profunde implicafii. Cu cflt arhivistul lucreazd mai bine, cu atitdepozitul de arhivE, cu fondurile qi colecliile sale, devine un laborator care poate fipus, in orice moment, la dispozilia omului de gtiinj6, a cercettrtorului. Aqa se explicigi de ce, uneori, qi in ultimul timp din ce in ce mai frecvent, in arhive relativ explorategi mai ales in cele bine puse la punct pentru cercetare, se fac r6sundtoare descoperiri.De fiecare datii ni se demonstreazd cI sub un index sau altul de arhivl se ascunde o

valoare documentar6 despre care nu se cunoqtea nimic sau mai nimic. Aga a fost cazulhfiii vikingilor descoperit5 de specialigtii de la Universitatea din Yale intr-un volumdin Speculum Historiale al hi Yincent de Beauvais, cu fragmentele Vincianedescoperite la Madrid sau Codexul precolumbian prelucrat de Diego de Landa insecolul al XVI-lea gi descoperit in secolul al XIX-lea la Madrid de cltre Brasseur de

Bourboug. in mod similar, in Rom0nia au fost descoperite, de exeinplu, cu decenii inurm6, preocuplrile gtiin{ifice ale stolnicului Constantin Cantacuzino. O intreaglbibliotec6 a fost reconstituitii dup[ documentele de arhiv6 de c[tre Dima DrdganComeliu caxe a adus in acest mod la lumin6 preocup6rile gtiinfifice ale unuia din mariiintelectuali ai culturii romineqti.

O sarcini importantii a arhivelor este aceea de a publica inventarii, repertorii,cataloage ale fondurilor arhivistice pe care le defin, colectii de documente qi studii de

specialitate. Arhivele desfrqoar[, totodatit, activitilfi instructive cu publicul larg,

organiz6nd expozifii permanente qi temporare. De asemenea, arhivele sunt institufiilecare coordoneazd modul de p[strare a unor documente expuse in original in diferitemuzee, expozifii ale unor institulii gtiinfifice; pune la dispozi]ia muzeelor fotocopiidupd originalele unor documente istorice importante pentru a ilustra ternatica pebazac6reia igi organiz eazd expozi[iile.

I,I

Page 93: Studii Auxiliare

r,.- rig: jhfl A*r,f^u*4""11 '4$*;-"-

HERALDICA Zz .a4 tnlVI. Definifie; Preocuplri de HeraldiciIleraldica este gtiinfa auxiliard a istoriei care se ocupd cu compunerea $l

explicarea stemelor, frin-d toiodata qi qtiinfa care studiaza,-descifreaza qi interpreteazd

simbolurile. Este qtiinfa blazoaneltr, *tu de a descrie in mod metodic totalitatea

devizelor, stemeloi, mdrcilor, ornamentelor interioare qi exterioare ale scutului unei

familii, orag, stat, corporalii etc. Dentrmirea acestei discipline vine din cuvantul latin-;;;'ld*. i; e"oi vr"ai", heralzii (in gerrrand Herold: herald) aveau obligalia sE

fr.rirt" pe fiecare luptdtor participant L turniruri dup[ armura 9i armoriile fiec5ruia''Exista qi termenul Ai Wrroi (in francezd blason) care vine din germanul blasen (a

suna din corn, a trdmbifa).Primele preocupari de Heraldica pe plan european au fost atestate pentru

secolul al XJea la curiea regilor gerrrani, ele extinz6ndu-se apoi in Franta, unde au

atins cel mai inalt nivel. Un iol irnportant in dezvoltarea cunoqtinfelor de Heraldicd 1-

au jucat cruciadele."-'----i;."ofqiu Heraldicii au existat trei mari etape. Prima etapd, denumitd a

scutului (deoarece stema era reprezentatd doar prin scut qi imaginea de pe- e1)' este

cuprins6 intre secolele X-XI[. in cea de-a doua etapd, delimitat5 intre secolele XIII-

XV, scutului i se adaugS coiful Si ornamentele. Ac]lffr- Heraldica atinge apogeul

dezvoltarii sale. ultima etap6, dup6 secolul al XVIlea, este una de decadent[ pentru

Heraldica; dispar vechile reguli iar scutul este mai pulin purtat.^^-^--i"'.e;; modern6 gi conternporana se constati dec6derea blazonului personal

(de familie) dar qi r6sp6ndirea stemelor, datorata, indeosebi, apariliei statelor

nalionale.Noul sens al Heraldicii s-a^precizat in secolele XII-XIV, insd bazele sale au

fost puse in secolul al XV-lea. intemeietorul acestei qtiinte este considerut a fr

Clement Prinsault, autor al primului tratat de Heraldicd (1416). in secolele XVI-

iVffr au ap[rut alie tratate de Heraldica, in Fran]a, Germania qi Anglia' Se cuvin a fi

menlionate lucrlrile lui Jerome de Bara, Les blasons des armoires (Lyon' 1579);

Pierre Palliot, Le vraye et padaicte science des armoiries (Dijon, 1660); Pere CL-Fn

M*testrier, Le y"iitoui art du blason (Lyon, 1658), Abrege methodique des

principes heraldiques ou du veritable art du blason (Paris, 1661) qi La nouvelle

methode raisonnee d.u blason (Lyon, 1696), cu numeroase edi{ii ulterioare;

G. Mackenzie, The science of herauldry (Edinburgh, 1680); Diderot 4'Alembert'

Enciclopedia (Paris, 17 5l -17 7 2) q'a'"'*"-'"i;;;"uda' ,""olelor.fv[-xvIII au fost alcEtuite colecfii de desene ale

blazoanelor qi stemelor. Crealii ale unor compilatori qi amatori, colec{iile au constituit

un prelios material documentar ce a stat laiaza aborddrilor qtiinlifice din secolul al

XIXJea.La sfhrqitul secolului al XV[I.lea qi in prima jumatate a secolului a] XIX-lea,

Heraldica trece printr-o perioada de recul. R"ubilit*"u sa in plan gtiin{ific se va face

la sfhrqitul secolului at xtx-tea, in Fran{a. Heraldica d91ine disciplina de inv6[[m6nt

laEcole des Charius, in alte universit[li din Europa silaEcole pratique des hautes

etudes.Dintre periodicele de specialitate, care au facilitat progresul ltualit-o1heraldice,

amintim: Archives heraldiquis szlsses (1837-1953), denumita din 1954 Archivum

heraldicum Si Revue fronriy d'Heraldique et de Sigillographie, cate apare in Franla

din 1938.

Page 94: Studii Auxiliare

in prezent, qtiinta Heraldicii beneficiazi de tratatele elaborate de Emmanuel

Gevaert, i'Heraldique. Son esprit, son langage et ses applications (Bruxelles- Paris,

1923); Donald-Liniroy Galbreath, Manuel du Blason (Lyon, 1942); Remi Mathieu,

La iysteme heraldiqie francais (Paris, :19aO; Fox Davies, A complet guide to

IteriUry (Londra, f bOSi R. Yiel, Les origines symboliques du blason (Paris, 1972);

Michel Pastoureau, Le traite d'heraldique (Paris, 1979) q'a'

Heraldica romflneasci. Contribufii. Primele preocup6rile romdneqti de

Heraldicd dateazd din secolul al XIX-lea. DupE trnele contribulii datorate lui

Gheorghe Asachi, C.D. Aricescu, Bogdan Petriceicu Hagdeu, ifr 1892 P' V' Ndsturel

publica lucrarea referitoare la stema Romtniei (stema Romdniei. studiu critic din

punrt de vedere heraldic), urmata de cele privind Medaliile qi decoraliunile romdne.

Descrierea si portul lor ile cdtre civili, militari, clerici, magistrali si doamne. Eticheta

decora{iuniioi, personalitdyi. Coroana de olel a Romdniei (Bucureqti, 1901) 9i

Steagul, stema romdnd, tnsemnele domnesti, trofee. Cercetare criticd pe terenul

istoitef (Bucureqti, 1903). Tot atunci erau elaborate lucrdrile}ui Ghenadie Endceanu,

Erald.ica vechie a romdnilor. Stemele ldrilor tn fala religiunilor daco-romane,

cabirismul gi mitraismal (Bucure$ti, 1894) qi $tefan Grecianu, Eraldica romdnd'

Actele priviioare ta stabili)ea armerielor ofi.ciale, cu-planqe Si vocabular (Bucureqti'

1900), care reprezint[ contributii notabile la progresul Heraldicii romanegti'----/) i Dit a luat fiin,61t Comisia Consultativd Heraldicd, organism de stat cu

atribulii in elaborarea noilor steme romtnegti. Heraldica a devenit disciplind in

pro$amul de inv6fSm6nt de la$coala de Arhivisticd drnBucureqti (1924-1950)'

Intrate in declin dup6 1948, studiile de Heraldic[ sunt reluate, in anii 1955-

lg56,prin activitatea lui Mihai Berza. Dintre studiile sale amintim" Stema Moldovei

tn timpul lui $tefan cel Mare (1955) qi stema Moldovei tn veacul al wl-lea (1956)'

in rgio a luai itifid Comisia de Heraldicd, Genealogie si Sigilografie, de pe langd

Institutul de Istorie 'Nicolae Iorga" din Bucureqti. De asemenea, la Arhivele Statului

s-a constituit un grup de cercetaie in qtiinfete Sigilografiei, Genealogiei 9i Heraldicii'

t" rqz0 s-a infriilai confederalia Interna[ionald de Heraldicd si Genealogie' ]urrde

Romania este membra fondatoare. Specialiqtii romani sunt prezenli constant la

Congresele interna{ionale de $tiinye denealogice qi Heraldice, organizate dupd al

doilea rdzboimondial, o dat6la doi ani'

Dintre contribuliile remarcabile ale ultimelor decenii, in domeniul Heraldicii,

menliondm pe "et"

aparlindnd hi D_an Cernovodeanu, Contribuyii la studiul stemei

municipiului Bucuyegti'tn sec. YIX-W (1971), Naile steme ale jude{elor si

municipiilor din Rom'dnia. Studiu asupra demoltdrii istor-ice a heraldicii districtuale

simunicipalerombnegti(1g74)qi,maia|es,Bibliografiaheraldiciiromdnesti(1977);Marcel Sturdza-Sd*oiSti)U"ritiica -Tratat tehnic 097$; J'N' Mdnescu' L'Evolution

historique d.es armoiies des Principautes Rournaines du xf au ilx siecle (1988);

Maria Dogaru, Aspiralia poporulii romdn spre unitate gi independen{d oglinditd tn

simbol. Album heraldic (1981) q'a'

DuP[ 1990, a crescut Ponderea

sigilografice in invd{dmflntul superior 9i

Arhivistic6.

disciplinelor heraldice, genealogice qi

prin piedarea lor in cadrul Facultdlii de

{<

II. Simbotistica heraldicE .- .v .t t. .- 1^1^--

Simbolistica heraldica studiaza qi interpreteazdrcprezent[rile de pe blazoane 9i

steme, simbolurile ce redau semnificalii particulare, caracteristice familiilor sau

instituliilor purtatoare. Simbolurile heraldice prezente pe blazoane qi-au schimbat

inlelesul in decursJ evotuliei societalii umane in n""1i" de schimbarea modului de

Page 95: Studii Auxiliare

cgnoa;tere sau de recunoa$tere a lumii inconjur6toare. Antichitatea ne-a oferit

exemple de simbolism p6gtn care rlspundea spiritului civilizaliei p6gdne. De

exemplu, imaginea lupoaicei Romei care ii aldpteazd pe cei doi prunci simbolizeazl

spiritul dominator al Romei care nu ii recunoaqte decdt pe ai sdi, romanii, in timp ce

ceilalli, barbarii, sunt demni de dispre!. Cregtinismul a multiplicat asemenea valori

simbolice. Evul Mediu a preluat ideea creqtin6 in toate domeniile de activitate, iar

Heraldica s-a supus aceluiaqi spirit. Din acest motiv, bazele dominante ale Heraldiciisunt fondate pg dreptate, bravurS, generozitate, curtoazie, respect fald de sine,

galanterie etc. in general, toate aceste aspecte se recunosc in Heraldic[ 9i sunt

reprezentate prin simboluri corespunzdtoare.IatE semnificalia datl unor simboluri astrale, naturale sau fantastice:

s oarele : lumin6, fertilitate, belgug, c51dur6, libertate ;

luna -- ve gnicie, puritate ;

vulpea: viclenie, egoism, instincte de proastd calitate;porcul cu spini: inteligen![ diplomatic[, devotamentul pentru ai sii;pisica: suplele, qiretenie, minciund pentru atingerea unui scop;

leul: putere;p orumbelul : simplitate, credinfd conjugald;corbul: rezisten!6, viat6 lungi (Tara Rom6neascd);

bourul: putere qi continuitate (Moldova);licornul (animal fantastic ce poarti in frunte un corn) : puritate, curaj;

sirena (femeia cu coadd de pegte) = seduclie;pasdrea Phoenix : ridicarea, innoirea;

vulturul bicefal @izan!): puterea imperiald;scorpia (cap de femeie, aripi de vultur qi trup de leu): prevestirea morfii.Au existat, atdt in Antichitate cdt qi in Evul Mediu, semne care au reprezentat

formule misterioase, societifi secrete. De pi1d6, activitatea primilor cregtini a fost mult

timp finut[ in secret, semnul lor de recunoaqtere a fost trinacria, rcprezentati printr-

.m d"seo infhliq6nd trei peqti agezafi pe un singur cap, corpurile lor fiind orientate

c6te afarl, imagindnd o migcare circulari perpetuS. Cei trei peqti reprezintd trinitatea

divinl iar miqcarea continui viala vegnicE,. Pentalpha este specifici cultului mozaic.

Este un semn bazat pe principiul continuit5{ii vielii (dou6 triunghiuri aqezate unul

deasupra altuia, colfurile dau fonna unei stele). Cregtinismul a mai intrebuinlat qi alte

r*" simbolice: trei cercuri aqezate unele peste altele in triunghi 9i care insemnau

Sfhnta Treime; cercul simplu care insemna perfecfiunea divin[ q.a.

Culorile heraldice (smallurile) aveau de asernenea valori simbolice:

aurul (galbenul) : puterea, suveranitatea, dreptatea;

argintul (albul) : puritatea 9i nevinovifia;albastrul (azurul) : speran!4 sinceritatea, credinfa;

ro sul : curajul, dragostea, sacrificiul;verdele: tinerelea, frumuselea, libertatea, dragostea;

negrul : Stilnfa, modestia, durerea; *

III. Elemente de HeraldiclAnsamblurile heraldice (blazoanele qi sternele) se compun din mai multe

elemente rqrrezentative :

A) ScutulScutul, ca accesoriu al unui luptitor, a fost qi in Antichitate gi in Evul Mediu

ap6r6tor al purt[torului, indiferent de condiliile in care se lupta. Pe suprafafa lui au

Page 96: Studii Auxiliare

fost amplasate tnsemnele heraldice distinctive; scutul devine un veritabil fundal al

blazoanelor.DupE form6 distingem urm6toarele tipuri de scuturi heraldice (fig.1):

a) Rotund. Este cea mai veche forrn6 de scut, ineficace ?n luptA.

b) Scutul roman tdrziu. Avea fonn[ de triunghi cu vdrful in jos qi uqor rotunjit.

c) Scutul englez. Avea forma apropiatd de a unui triunghi cu laturi egale.

d) Scutul spaniol. Apare in secolul al XV-lea, are partea inferioard rotund6 gi este

mai mult lung decdt lat.e) Scutul gerrnan. A ap[rut in jurul anului 1450, avdnd o formd ce nu depdgeqte

triunghiul. Pe ambele laturi sau numai pe una avea o scobiturd cu rostul sE sprijine

lancea in pozilie de atac.

0 Scutul polonez. Deriv6 din cel geflnan, are aspect mai rococo, cu marginea

superioar[ in acoladl qi scobituri pe laturi.g) Scutul rusesc. Este apropiat de cel polonez, dar are un aspect asemin6tor qi cu un

pieptar de zale.h) Scutulfrancez. Aveapfiile laterale relativ egale iar partea de jos in acoiad6.

Au existat gi scuturi cu forme fanteziste, apar,tindnd micii nobilimi sau femeilor:

oval6, rombicl etc.

Aceste scuturi au pe ele diferite imparliri sau porfiuni care desfac cflmpul scutului

in mai multe secfiuni. Scuturile care nu au nici o impdrlire se numesc scuturi pline.

Liniile care despart scutul sunt fie verticale, fie orizontale sau in diagonalE,

prezentind scuturi cu ?mpdrfiri foarte variate.

Partiliunile Qmphrlirea scutului care rezult6 din liniile ce despart cimpul scutului

tn mai multe sec!i,:ni) obiqnuite su:rt in numlr de patru (frC.z). Scutul poate fi:a) despicat - prin impdrfirea cimpului scutului in dou6, de sus in jos;

b) retezat- prin impdrfirea pe orizontala a cdrnpului scutului in dou[;

c) tdiat -prin seclionarea cimpului scutului cu diagonala stdnga sus, dreapta jos;

d) transat - prin seclionarea cimpului scutului cu diagonala dreapta sus cdtre stdnga

jos;Secliunea 1 este cea de sus situ cea din dreapta gi st0nga sus; secfiunea a 2-a este

cea dejos sau cea din st0nga sau dreaptajos.Repartizdrile desemneazd diviziunile scutului ce rezulti din combinarea

partiliunillr obignuite: treimea (de la Sfhnta Treime); sJksierea (despicat * retezat);

sfdgierea incrucisatd (tEiat + trangat); scutul in cartiere S'a'

Aceste implr(iri pornind de la 4 pdn[ la 32in acelagi sistem au fost corupte de

alianlele matimoniale qi vechimea genealogic[.

Tot ca no{iune general6 apare scut in scut, precum qi formularea ,,Peste tot"

Dentru al treilea scut mic aSezat in centru.- in afar[ de aceste impdrfiri generale mai apar aga-zisele brizuri sau spdrturi.

Un alt sistem de impa4ire a scuhrlui este prin aqa numitele fi.gari onorabile,

care, in Heraldica generall, sunt in numdr de peste 30'

Cele mai apreciate sunt urm6toarele:

a) crucile- cu o mare varietate de prezentare;

b) conducdtor - o band6 in partea de sus a scutului, cam ll3 din suprafafa

acestuia, ie reguld colorat5 altfel decdt scutul, sau tnnobilatl cu o figur6 heraldicd;

c) tn pal (tepuqe) - scutul despicat in trei pdr,ti, urm6nd ca partea de la mijloc

s[ rlmdn6 necoloratii;d) tn bandd - o egarft de la dreapta la st0nga, adicd de la qef cltre coasta

st6ng6, eqarfa coloratS;- '

"j fu bard (fascie) - ceea ce este ,,in pal", se realizeaza orizontal;

Page 97: Studii Auxiliare

f) in cdprior -bard,frentE, aqezatd orizontal cu v6rflrl c6tre conduc[tor;g) crucea sf. andrei - latd ca forrrd ocupand in diagonal[ tot scutul.

Figurile @iesete) heraldice sunt toate obiectele aqezate pe cflmpul scutului. Ele pot

fi:-.figuri naturale: soarele, luna, globul pimdntesc, focul, apa; animale (letl, calul,

berbecul, elefantul, cdmile, pisici); pdsdri (cocoqul, pelicanul, porumbelul, corbul,

vulturul bicefal); arbori (chiparosul, flori de crin, laurul) q.a.

- .figuri artificiale; crucea, spada, eqarfa, pintenul, buzduganul, securea, s6gefi,

arbalete, magini de r6zboi, cdrlige, turnuri, castele, creneluri q.a.

- figuri himerice; zmoul, salamandr4 licomul, dracul, sfinxul, scorpia, balaurul,

dragonul, grifonul g.a.

Figurile heraldice se amplaseazdin cartierele oblinute prin imp6rfirea scutului gi

sunt folosite pentru omamentarea scutului.Pe scut, adicd locul unde se pun mobilele, sunt noui locuri principale ale

blazonului: A,B,C - numite punctele qefirlui; D - numit punctul sau locul de onoare;

E - numit punctul de centru - inim6; F - numit locul buricului; G, H - coasta dreaptiqi st6ng[; I - punctul de la v0rful scutului (fig. 3).

B) Ornamentele exterioare ale scutului (fig.4)in trecut, dup6 inmorm0ntarea unui cavaler, se depozitau tn biseric[ scutul,

casca cu cimierul, sabia, m[nuqile gi pintenii acestuia. Ele erau aqezate in sistem de

,,cabinet de arme" pentru a se p6stra in capel[. De aici s-a trecut la aSezarea 1or qi

l6ng[blazon.-Timbrul. Accesoriile cele mai importante sunt cele care apar sub numele de

timbru. Unii heraldigti consided cE tot ce se aqeaz[ deasupra scutului formeaz[..timbrul". Atlii sunt de pdrere cE se referi numai Ia casc6. De fapt, in aceastd

denumire se reunesc ornamentele capului unui cavaler: casca 9i penajul sau figurile

agezate pe aceasta.- Cimlerul. Cimierul medieval igi are originea in antichitate, cAnd pe coif se g6sea

un p6m[tuf executat din pene sau p[r de cal, lucrat fie in buchet, fie in evantai sau

creast6 de cocoq. Cavalerul medieval inarmat purta pe cap elemente decorative care

aveau nu numai acest rost ci gi pe acela de a impresiona duqmanul, de a-l

insp6iminta, cum este cazul cavalerilor teutoni. La inceputul utilizlrii lui, in epoca

medievald, cimierul era semnul distinctiv identic pentru to,ti mernbrii unei familii, cu

timpul el a devenit personal. O preferinf[ pentru cimierul amplu pe cascd l-au avut

,r"urrr*il" germanice mai precis cavalerii teutoni. in Franla este abandonat in secolul

al XV-lea. El fusese o dovadd de noblele veche, neapdrat o descendenf6 din qapte

generafii qi mari posesiuni funciare.

Casca. In intreaga perioadd medievalE casca a fost utilizatd ca arm[ de apbrare. S-

au utilizat mai multe forme:- casca conicd (normand[) - sec. IX-X, este cel mai vechi exemplu de cascS;

- casca cufundul retezat (trunchiata) - sec' XII;- casca cilindricd - sec. XII! are vizierd mobil[ peste fa]6 9i ap[r[tori metalice

sau din piele pentru gnrmaz. in secolele XIV-XV casca este tot cilindrici, dar pe

forma capului ca o boneti cobordtoare, de asemenea, pe gdt qi umeri, tot cu vizietd

mobil[ dar in loc de fentS pentru vedere prezintd grile dispuse vertical.

Blazonul imptrnea ca aceste suporturi pentru cimier sd fie prezentate de fa[d,

deasupra scutului, in cazul unui suveran, cele ale nobililor de profil qi intoarse la

ar"urru, iar cele ale bastarzilor intoarse cdtre st6nga. Aceastd deosebire a luat naqtere

in secolul al XVlea dar nu a intrat in obignuit'

Page 98: Studii Auxiliare

Coroana. Aceasta era dovada unei inalte distincfii. Semnificalia morald a

existat independent de fonna tn care ea apare. Un cerc oarecare, un cordon agezat injurul capului vorbesc despre o cinstire iar forma 1or, materialul din care sunt fbcute,

precizeazd caltza care a reclamat-o. De pild6, coroana de trandafiri glorifica tinereleaqi frumuselea; coroana de lauri era pentru invingltori; coroana de spini era rezervatd

martirilor etc. Pentru regi coroana a fost emblema autorit{ii lor. Din punct de vedere

heraldic, coroana intrl in compozifia timbrului ca accesor al cimierului qi este aqezatd'

pe cascl; din interiorul coroanei, de fapt, de pe casc[ porneqte cimierul.Dupi form6, distingern mai multe tipuri de coroane. Coroana imperiald

bizantind este formatd din pl6ci prinse unele de altele, ca o bandd frontali. Pe aceste

plSci sunt bitute pietre prefioase gi sunt executate diverse gravuri. Coroana latind are

labazd o laturd uniform[ ca un cerc lat in jurul frunlii (coroana de fier italian6). Pe

acest cerc se aqeaz[ 4 pind la 8 fleuroane, care pot avea, sau nu, in spa]iul

intermediar, perle sau mici ornamente, rezult6nd in acest mod tipul de coroand

regald. Coroana imperiald are cercul inchis in partea de sus cu doud betlr;i in cruce.

La locul de intilnire a acestora, in vdrful capului, are o cnrce sau un vultur.PIIiria. Simbol al demnit[fii, p6l[ria apare cu rol de timbru. La inceputul

catolicismului, mitra (tiara) papald era o cdciuld joasd de postav alb, iar mai t$rtziu a

devenit inaltl gi lucrat6 din metal prelios.Lambrechinele. Trebuind sd apere capul luptdtorului, casea avea spre p[rfi

prelungiri pentru a proteja gttul (din zale, piele sau stofb). Rolul de aplritor din

costumul cavalerului s-a transformat, in Heraldici, in rol ornamental. Lambrechinele

sunt de regul[ o continuare a cimierului a c6rui bazi este casca. La inceput ele erau

scurte dar din secolul al XIV-lea inconjoar[ scutr:l ca o ieder[. Vtrfunle care ead au

diferite forme, mai ales de frunze de stejar sau ieder6.

Sprijinitorii (supor,tii, tenanfii) sunt reprezentafi prin diferite animale (lei,

vulturi, etc.), altele decdt cele redate in cdmpul scutului. Suporfii lin dintr-o parte qi

alta scutul qi au o pozilie indrlzneafE.Deviza heraldicl. Este o cugetare exprimatd simbolic in cdteva cuvinte. Devizele

pot fi filozofice, umoristice, sinistre.

Existi gi alte elemente decorative care nu sunt ins6 obligatorii. Aqa sunt colierul 9i

ordinele, rSspt4tiri ale meritelor cavalereqti, care se purtau fie in jurul gfltului, ca un

medalion agd[atde lan[, fie prinse pe umdr.

Dintri ordinele militare amintim, de pild[, ordinul Sf. Ion din Ierusalim ({e

Malta), ordinul ternplierilor, ordinul cavalerilor teutoni sau ordinul ospitalierilor. in

Heraldicl se aqeazd sub scut, ca gi cum ar fi agezat la g6tul cavalerului. De exemplu,

pentru ordinul de Malta simbolul era crucea de argint cu opt puncte pe c6mp roqu iar

p*tro cel teuton, crucea neagra pe cflmp alb. Ordinele civile aveau acelaqi regim,-erau

date pentru merite deosebite. Aqa au fost ordinele "LAna de aur", infiinfat in 1430

de Filip cel Bun qi recunoscut in 1433 de papa Eugeniu al IVJea; "Sf. Mihail",

infiinlai de Ludovic al XIJea in 1469 ; "Ordinul jartierei", infiin{at in secolul al XW-

lea in Anglia. Un celebru ordin religios a fost cel al cordelierilor franciscani din

secolul at XttI-tea. Cordonul era de fapt o sfoar[ cu care se incingeau cei ce il purtau.

C. Culorile heraldiceCulorile sunt denumite Si smalluri sau emailuri. Heraldica a refinut un numlr

limitat de culori. |n afar[ de alb qi negru, s-au utilizat roqul, albastrul 9i galbenul. S-au

mai folosit, in cazuri reduse, in Anglia de pild[, portocaliul qi purpura. Emailurile se

impart in trei grupe. Prima categorie cuprinde culorile propriu-zise, adicl rogul

(gueules); atbastruf @nx); verde (sinople); violet (pourpre) qi negru (sable). A doua

Page 99: Studii Auxiliare

grup6 este constituitn din metale: aur $i argrnt. Cea de-a treia grup6 cuprindeblInurile: zibelina qi hermina.

in transcriere aceste culori sunt prezentate prin desene conven{ionale:argintul - apare ftrE nici un semn, spafiul repartizat r6mdne necolorat;aurul - este reprezentat prin puncte negre pe fond incolor;roSul - este reprezentat prin haquri desenate de sus in jos;albastrul - este recunoscut prin haguri orizontale;verdele - haquri oblice de la dreapta la st6nga;violet - hquri oblice de la stdnga la dreapta;negrul - acoperd in tntregime spafiul rcpartizat.

Bldnurile sunt reprezentate prin desene convenlionale astfel:zibelina - prin clopofei de argint qi azur, aqezali in vffi pe fond alb sau

cenugiu;hermina - prin flori de trifoi negre pe fond de argint.

lV. StemeleSternele swfi emblemele relinute ca semn distinctiv al diferitelor entit6fi

politico-statale, microcolectivit6fi, orage gi comune. Se cunosc mai multe categorii desteme: de domenii de suzeranitate; de preten{ie sau de revendicare; de concesie; depatronaj; de demnitate; de corporafii, comunitdfi, asocia[ii; de provincii Si unitdliadministrativ-teritoriale ; de ora; e.

Stemele districtuale gi municipale in firile Romine (sec. XIII-XX)a) lara R-omAneasel,si Moldova (scc. XIV-KX)

l. Stemele ordseneqtiReprezent6rile aflate pe sigiliile or[genegti din Jara Romflneasc[ gi Moldova

aparfin unei variate game tipologice, putdnd fi incadrate, dupS natura lor, fie incategoria insemnelor cu caracter heraldic sau emblematic, fie in cea a insemnelor defactur6 iconograficd (in special hagiografic6). Sigiliile heraldice sau emble,matice aleoraqelor din cele dou[ fdri rom6neqti datdnd din prima perioad[ numit[ clasicd a arteiblazonului au prezentat urmdtoarele caracteristici: o btrn6 execulie artistic[ a acestorinsemne datoritil unei influenfe directe de origine transilvanI; legenda in limba latin6;reprezentiri corecte din punct de vedere al regulilor Heraldicii sau emblematiciisigilare. Perioada secolelor XV-XU a fost una de inflorire a artei s&agisticemunicipale muntene qi moldovene.

in secolul al XVI-lea se constatl o decddere a aspectului sigiliilor oraqelor moldo-muntene, atit din punct de vedere al execufiei artistice, cit gi din cel al respectlriicanoanelor heraldice sau a emblematicii sigilare. Aceast[ perioadl secund[,constatat[ in evolufia insemnelor centrelor urbane situate tn cele dou[ principateromflne menlionate, este caracteizatil de urm6toarele particularit5fi: disparifiaadev[ratelor steme in c6mpul sigilar gi inlocuirea lor prin simple embleme; legenda

acestor sigilii este redatl in limba gi cu caractsre slavone gi mult mai tdrziu inrom6negte, cu caractere chirilice; aspectul rudimentar al acestei categorii de sigilii este

probabil dat de tradiria autohtoni mai simpl6, direct condilionat5 de realit6li1e localecurente. Astfel, se constat6 pe inse,mnele municipiilor, dat6nd din aceast[ perioad[, cireprezelrtilrile sunt simboluri ale principalelor ocupagii ale centrelor urbane respective,sunt produse agro-viticole cultivate in regiunile periferice ale acestor aqezlri, sunt, insfhrqit, figurarea faunei ce se gdsegte in zona invecinatl acestor oraqe. Dintreinsemnele municipale-dotate cu scone ilustrdnd profesiunile principale ale locuitorilor

Page 100: Studii Auxiliare

ora$elor -, amintim sigiliile din localitdllle Tdrgu-TrotuS qi Tdrgu-Ocna (ciocanul de

miner). Ca insemne purt6nd imaginea produselor cultivate pe domenii, proprietate a

oraqului, citirn sigiliile oraqelor Cotnari, Hdrldu (butuci de vie cu ciorchini de

struguri), Tdrgu-Frumos (snopi de gr6u) 9.a. Ca insemne pe care figurau imaginea

unuia sau a mai multor animale (domestice sau sdlbatice), semnalEm sigiliile oraqelor

IaSi (wr cal), Tecuci (un iepure), Bdrlad (trei pegti), Yaslui (albine) q.a. Elementele

figurative ale sigiliilor centrelor urbane din Jara Rom6neasci qi Moldova erau intr-o

mare mlsur[ tributare cadrelor rustice, majoritatea lor aparlindnd direct mediului rural

din care, la origini, proveneau tArgurile gi oraqele respective.

La sfhrqitul secolului al XVIIJea qi inceputul secolului al XVIIIJea, se constatd in

Jara Rom6neasci qi Moldova un declin progresiv al autorite,tii municipale ce

administra diferitele centre urbane situate pe aceste teritorii.in secolul al XIX-lea" la inceputul perioadei regula:nentare, datoritd reorganizdrii

centrelor urbane prin reinfiinlarea organelor municipale de conducere proprii, s-a

produs gi reaparilia sigiliilor or[qeneqti, cdzate in desuetudine in secolul al XV[I-lea,incep6nd cu Bucuregti (1831) qi Iaqi (1834), unnate apoi de restul centrelor urbane din

cele dou[ principate.Reaparilia sigiliilor orEgenegti ale marilor cente urbane din f,ara Romdneasc6 qi

Moldova a pus problema elementelor simbolice-emblematice sau heraldice - ce

unnau s[ figureze pe respectivele insemne municipale. La inceput, aceste centre au

adoptat pe sigiliile lor ins6qi stema ![rii sau a districtului inraza cdruia se aflau, iarmai t6rziu gi-au creat steme proprii care si le serveascd ca armerii orEgeneqti inexclusivitate. Aqezdrile urbane secundare au procedat in epoca regulamentard fie larca6315rtalizer:ea inse,nonelor a-nterioare prin modornizarea 1or, fie la inloeuirea

simbolurilor prin smbleme sau steme noi, adoptate cu asentimentul oficialitagii qi al

popula{iei locale. Oraqele ridicate recent la statutul urban gi-au creat armerii

municipale proprii, care sd le reprezinte de acum inainte in mod exclusiv.

2. Stemele districtualeLa sfhrqitul secolului al XV[-lea qi inceputul secolului al XVU-lea, in Jara

Rom6neasci qi Moldova s-a produs - concomitent cu declinul progresiv al autorit[tiimunicipale - dezvoltarea unei alte categorii de impirlire administrativ-teritoriali:judeyul in Jara Romdneasc6 qi {inutul in Moldova (aceqti doi termeni fiind

echivalentul celui de district). Dezvoltarea masiv6 a acestor unit[fi administrativ-

teritoriale reclama un insemn distinctiv in statutul reprezentanfilor sdi, insemn care va

incdrca sigiliile autoritdfilor districtuale respective.

Eiamenul atent al conlinutului insemnelor districtuale ne arat[ ci unele dintre

stemele de district au pornit, cu siguranfE, din emblemele municipale anterior atestate

ale t6rgurilor qi orugelor devenite regedinfe districtuale. Astfel, in leg6tur[ cu laraRomarieasc[, amintim caztl districtelor ArgeS qi Cdmpulung in care stemele

reproduceau intr-o mare masurd pe cele ale oraqelor cu acelagi nume. Pentru Moldova,

menlion6m emblemele oragelor Dorohoi, IaSi, Piatra, Bdrlad Si Yaslui. Altele au un

conlinut inedit, create in epocl cu scopul exclusiv de a servi ca a::nerii districtuale.

Din aceast6 categorie fac parte emblemele districtelor Prahova, Teleorman, Waqca

g.a. (!ara Romaneasc6), caqi cele dinBacdu, Roman 9.a. (Moldova).pentru stemele judelene din Jara RomAneascd se presupune cI inifiatorul ar

putea fi Constantin Biincoveanu iar realizatod 1or, mitropolitul Antim Ivireanul.'pentru

stemele ,tinuturilor din Moldova nu poate fi emisd o ipotez[ cu privire la

autorul instituirii cat gi la cel al realizarii lor iconografice.

Page 101: Studii Auxiliare

M6rcile districtuale muntene gi moldovene au dlinuit in general cu aspectul lorinitial nu numai pdnd la epoca Unirii, dar gi ulterior pind in 1948.

Apirute in condilii ce nu sunt bine cunoscute, stemele judelelor ![riiRomAnegti qi linuturilor Moldovei au funclionat - se presupune - doar prin tradifie -ca insernne distinctive ale unit6filor administrativteritoriale pe care le reprezentau -pAnE la 1831. in confonnitate cu un articol special din Regulamentul Organic, stemele

districtuale muntene qi moldovene au fost in sfhrqit recunoscute gi. fixate in mod strictca aspect. Consacrarea lor s-a produs prin decretele domneqti ale lui Alexandru Ghica(1834-1842) qi Mihail Sturdza (1834-1849) care cuprindeau descrierea acestor stemeqi modalitatea lor de folosire.

fara Romdneascd. Emblemele judelene din secolul al XVIIIJea au un aspect

caracteristic autohton, nu atit prin con{inutul 1or, dar in special prin modalitd}ile lor de

redare a acestui conlinut. Astfel, animalele, arborii, florile sau fructele intilnite pe

emblenrele districtuale muntene prezintd evidente aseminlri cu reprezentdrile

echivalente din variatele produclii de artd - popularl sau cultl - dezvoltatl in JaraRom0neasci in acea epoce sau chiar gi anterior.

Emblemele jude{ene - provenite sau derivate - din compozilia heraldic[, aflatdpe frontispiciul volumului al treilea al ediliei greceqti a Istoriei generale a lui DionisieFotino (Viena, 1819), pune probleme mai speciale. In procesul lor de elaborare aintervenit gi un alt element, de provenien{E str[in6. Analizdnd medalionul - confin0nd

reprezent6rile simbolice ale celor 17 districte ale principatului muntean, grupat6 incompozifia heraldic6 de formd triunghiularI aflat6 pe frontispiciul celui de-al freileatom al lucr[rii men]ionate, - constatim cd,labaza lui st[ ca model un sigiliu domnesc

circular, dotat at6t in cenEu cu stema fdrii, cdt gi in bordurS, cu medalioa-nele jude{elor

sale. Plasarea acestor medalioane pe marginea interioar6 a unui triunghi isoscel,agrementat pe flancuri de diferite elemente (ingeri, lei, astre) in posturl de ornamente

ale unui scut nu impiedicd recunoaqterea influenlei directe a unui insemn mare

domnesc. Frontispiciul a fost insl realizat de c[tre un austriac care a gravat dupS unmodel adus din farl emblemele ce simbolizau insemnele judefelor Jdrii Romdnegti de

la acea epoc5. Se constat6 cd gravorul austriac qi-a inglduit unele libertEli de

exprimare in vederea realizlrii respectivelor simboluri.Emblemele judetene - aplrute in epoca Principatelor Unite dar li ulterior

acestei perioade - evidenfiazd atdt remanieri de arme jude{ene c6t gi crearea de armejudefene noi.

Moldova. in categoria stemelor dishictuale din epoca fanariot[ sunt plasate

acele mlrci a1e finuturilor moldovene ap[rute inifial chiar de la sfhrqitul secolului al

XV[I-lea pe un sigiliu domnesc. inssmnul Divanului Cnejiei de la inceputul secolului

al XIXJea, dotat cu medalioane districtuale, arati in mod cert existen{a unui model

moldovean, de factur6 domneascE, dup6 care aceasti compozilie heraldici s-a inspiratpentru a fi realizati,. Probabil sigiliul prototip a purtat mlrcile celor 21 de {inuturi ale

Moldovei de atunci. ln Moldova - ca gi in Jara Rom0neasc[ - a existat o concepfie

unitara in alegerea mobilelor mlrcilor districtuale (in general tot cu tematicd flord gi

faun[), ceea ce aratii in mod clar ini{iativa puterii domnegti care a dispus la un

moment dat instituirea cu acest profrl a stemelor de finuturi respective. O influenfl inaceasti alegere este probabil s[ se fi produs din direcfia flrii Romdneqti.

Fixarea strictd a stemelor unitefllor administrativ-teritoriale ale Moldovei, inperioada regulamentar[, nu a atras dupd sine modific6ri substanliale in forma gi

factura lor, tradifia reprezent5rilor heraldice districtuale a fost in mare m[suriconservati. Aspectul mdrcilor tinuturilor moldovene s-a perpetuat aproape neschimbat

atflt in perioada regulamentar6, cdt qi in cea premergitoare Unirii din 1859, precum gi

Page 102: Studii Auxiliare

)

ulterior. Singura deosebire a constat in modernizarea treptati a stilului de redare avechilor e,mbleme din ins ernnele di strictuale cunoscute.

Categoria stemelor create mai recent cuprinde pe cele realizate in intregimefie in perioada premerg6toare Unirii, adicd dup6 tratatul de la Paris (1856), fie in urmaunei reirnpErfiri administrativ-teritoriale a Rom6niei modsrne.

b) Transilvania (sec. XIII - XIX)Oraqele - cet6fi ca qi oragele medievale din Transilvania s-au dezvoltat incep6nd

cu secolul al XII-lea. Spre deosebire de centrele urbane din Jara Rom0neasc6 qiMoldov4 oragele - cetEfi sau oraEele transilvane s-au bucurat de un statut mult maifavorabil, datorit5 marelui num[r de privilegii de ordin politic, economic gi juridicacordate acestora qi conced5rii, pentru unele din ele, a calit6lii de ,,civitas

-regia,,

(orage - regale). Regedinlele respective s-au bucurat de ,,autonomie,, destul depronunfatd, care le-a permis o inflorire rapidd qi durabild.

Sigiliile municipale ale centrelor urbane din Transilvania au apdrut la sfhrqitulsecolului al XIII-lea gi inceputul celui de al XIV-lea, dar adeseori - mai ales in cazulcelor de origine sdseascd - acestea au fost la inceput comune cu cele ale scaunelor pecare saqii le-au intemeiat in acest principat, in epoca colonizdrii. Aceste insemnesigilare apar$in, in general, tipului heraldic.

In Transilvania se constatE o concomiten![ deplinl intre apari]ia stemelormunicipale gi cea a stemelor districtuale, ba uneori sunt situalii in care stemeleprovinciale sau districtuale sunt anterioare celor ale oraqelor.

Stemele comitatelor organizate de maghiari in Transilvania au fost create cu multmai t6rziu decdt cele din scaunele s[seqti. La inceput, cancelariile acestor unftefladministrativ - teritoriale au utilizat sigiliile particulare ale stemelor de familie alecomililor ingiqi gi ale celorla[i subordonafi auxiliari lor, practicl ce a durat pfinl insecolul aI XVI-lea, cdnd aceste unititi teritorial-administrative au obfinut in sfhrgitpropriile lor steme.

Unele comitate din Transilvania au cunoscut diverse schimburi de teritorii $i denume de-a lungul secolelor de administra{ie maghiard sau austro-ungard. in general,stemele lor (ca gi cele ale oraqelor lor) au luat un aspect tipic heraldic, ilustrind fieocupaliile principale ale locuitorilor lor, fie produse specific agricole, viticole saufructicole, cdt qi fauna regiunii, fie stemele istorice ale oragelor regedin!6, fie o parto,fie toate aceste elemente la un loc. Acest gen de insemne avea scutul foarte incIrcat,impdrfit in mai multe cartiere, diviziuni, dintre care scartelatul, cu sau fErd ecusoncentral qi tiiatul-despicat in qef sau in talp6, au fost dintre cele mai frecvente.Menfion6m, de exemplu, stemele comitatelor MaramureS Si CaraS care poart6 inefigie mineri, meseria principal[ a locuitorilor lor; stemele comitatelor Arad, Bihor,Sdlaj, Satu-Mare, Cluj etc, care posed[ printre altele gi reprezentdri ale diferitelorproduse agro-viticole sau fructicole ale respectivelor regiuni; stemele comitatelorHunedoarq, Arad, care au incluse in scut stemele oraqelor de reqedinfd. Dintre stemelecentrelor urbane situate in comitatele transilvinene amintim, de pi1d6, pe cele ale

oraqelor Baia Mare, Dej salu Turda, care reprezintd mineri sau sculele lor, precum gi

pe cele ale oragelor Oradea, Satu-Mare, Sighet, Timisoara etc., care cuprind gi armeleistorice ale acestor aqez[ri.

Referitor la stemele districtuale rom6negti, trebuie indeosebi amintite arrneleFdgdrasului, atestate documentar pe un sigiliu din 1413. Stema F6gdraqului prezint[ -ca factur[ gi compozifie - mari similitudini cu reprezentirile aflate in annele unit[filoradministrativ - teritoriale din celelalte provincii rominegti. Stemele celorlalte districte

10

Page 103: Studii Auxiliare

romane$ti din Transilvania sau din Banat au fost create in aceeagi epoci maitdrzie, cagi cele ale tuturor celorlalte comitate aflate pe aceste teritorii.

Scaunele qi oraEele secuiegti au fost qi ele dotate cu sigilii heraldice districtuale qimunicipale. Aparifia lor nu se plaseaz[ intr-o perioad[ atdt de inaintati ca gi cea ascaunelor gi a oragelor s6seqti. insemnele heraldice districtuale gi urbane secuieqti auaprrut la sfhrqitul secolului al XrV-lea gi inceputul celui de al XV-lea.

Stemele municipale qi districtuale din Transilvania s-au menlinut in general - deqiapar unele modificiri - pane la Marea Unire din 1918.

Stemele districtuale gi municipale in Rominia (sec. XX)DupI 1918, autoritifile romdneqti au procedat treptat qi |a unificarea

administrativd a intregului teritoriu al tdrii. Prin legea din 23 iunie 1921, autoritililede resort au instituit o Comisie Consultativd Heraldicd, ce avea misiunea de a stabilistemele judefelor qi ale oraqelor f[rii, cit qi de a controla utilizarea lor. Comisia ainstituit gi a fixat, in perioada 1922-1928, sternele celor 7l de jude{e ale Rom6niei,intre 1924-1936, pe cele ale celor 7l de oraqe regedinfe judefene, c6t gi celor peste 100de centre urbane ale {6rii.

Menlion6m ca exemple de steme judelene gi municipale conservate deComisia Central6 Consultativ6 unn6toarele:

l. insemne ale judelelor: Muscel, Arge$, Ddmbovifa, Ilfov, prahova, vlagca,Gorj, v6lcea, Mehedinfi g.a. (Tara Romaneasc6); Botoqani, Dorohoi, Baia, vaslui,Roman, Tecuci $.a. (Moldova); Bihor, Sibiu, Hunedoara, Trei scaune $.a.(Transilvania).

2" insemne ale oraselor: Turnu- Severin, craiova (oltenia); Iaqi, Roman,Bdrlad q.a. (Moldova); Cluj, Braqov, Sibiu g.a. ( Transilvania).

Comisia Consultativl Heraldic6 a modificat parfial, excluzind sau addug6nddiferite mobile in scutul stemelor judefelor: Dolj, Romanafi, Olt (fara Rom6neasc6);Iaqi, Putna (Moldova); constanfa (Dobrogea); cluj, Arad, Alba-Iulia, ciuc, Mureq,Turda (Transilvania); Timigoara, Carag @anat), precum gi in cele ale stemelororagelor Bucuregti, Piteqti, Giurgiu (Tara Romdneascr); Galafi, Tecuci, TArgu ocna(Moldova); Arad, Oradea, Odorhei, Baia Mare, Turda (Transilvania). in acelaqi timp,Comisia Consultativd Heraldic[ a creat in intregime stemele unor ora$e ca Tdrgoviqte,Cil[ragi, Ploieqti, Rdmnicu S[rat, Focqani (Moldova), Tulcea (Dobrogea), Deva(Transilvania) g.a.

Din punctul de vedere al impdr,tirii c0mpului scutului, stemele judefene elaborateintre anii 192l-1928 se integreazd in urm6toarele diviziuni cunoscute in artablazonului:

a) Scut /drd porti{iuni: 46 de steme intre care judefele Alba, Arge$, Bac6u, Baia,Br6ila, Buz6u, Hunedoara, Iaqi, Trei Scaune, Tulcea q.a, din care au cdmpul fasciatdoud steme: Mureq gi Tulcea.

b) Scut despicat: 5 steme cum au fost, de pildd, cele ale judelelor Caraq, Ialomila,Tdmava - Mic[;

c) Scut tdiat: 7 steme; dintre ele amintim judelele Cffmpulung - Moldovenesc,Dolj, Romanafi, V6lcea;

d) Scut despicat avdnd un ;ef: 2 sterne - N6siud qi Rldiufi;e) Scut despicat avdnd un gef Si o talpd:1 stemi - Bihor;f) Scut tdiat - despicat tn gef. 4 sterne - Cluj, Maramureq, TArnava - Mare, Timig

- Torontal;g) Scut scartelat:3 steme - Arad, Odorhei, S6laj;h) Scut scartelat cu ecuson central:2 steme - Ciuc, Satu-Mare;

II

Page 104: Studii Auxiliare

i) Scut tripartit cufurcd rdsturnatd: I stem6 - Constan{a.

Ste,lnele municipale qi orI,qeneqfi, elaborate de c6tre Comisia Consultativd

Heraldic6 intre anii lg24-1936,se incadreazd in urm[toarele partifiuni ale scutului:

a) Scut /drd parti{iuni: - Barlad, Brdila, Braqov, Bucureqti, Constanfa, Craiova,

Roman, Satu-Mare q.a.;

b) Scut despicat: Tecuci, Turnu-Severin q.a.;

c) Scut tdiat: Arad, Slatina, Tulcea q.a.;

d) Scut despicat avdnd un Sef, Focqani q.a.;

e) Scut tdiat - despicat tn Sef' Bistrila 9.a.;

0 Scut tdiat - despicat in Sef cu un ecuson central: Timiqoara g.a';

g) Scut tdiat-despicat tn talpd: Galali q.a.;

h) Scut tripartit infurcd rdsturnatd: Giurgiu q.a.;

i) Scut cu bordurd: Bacdu, Buzdu q.a.

Comisia Consultativ[ Heraldicd, a :utilizat - in descrierea stemelor create sau

perpetuate de acest for gtiinlific - o terrninologie heraldicd adecvatil, bazati in mare

m6sur[ pe termenii de specialitate inffoduqi anterior in lucrlrile sale de cdtre

p.V.Ndsiurel, valorosul heraldist rom6n de la sfhrqitul secolului al XIXJea qi

inceputul secolului XX.Marele merit al Comisiei Consultative Heraldice a fost acela de a fi introdus

pentru prima datl o concepfie heraldicd unitar[ in armorialul judetean qi municipal al

intr"gutoi teritoriu romtnesc. Prin activitatea acestei Comisii, arta heraldici

aistriituaU gi municipali romdneasc6 s-a integrat tn renaqterea moderni a artei

heraldice europene.Printr-un decret din 16 decembrie 1970, regimul comunist a instituit noi steme

pentru judelele gi municipiile din Romdnia, pe care le-a introdus la 25 illJrie 1972.

it".p""i*.le ,,steme" - ce purtau simbolurile acestui regim (sterna R.S.R., drapelul

P.C.R., drapelul R.S.R. $.4.) - au fost abolite dup6 decembrie 1989'*

$tiinfa istorici utilizeazdin prezent tot mai mult studiile heraldice. La rdndul s[u,

*i*tu heraldic[ este preocupatL astizi de l[rgirea informaliei concrete, istorice, care

sa-i faciliteze o mai bun[ cunoagtere a practicilor heraldice din trecut.

*t'r*

t2

Page 105: Studii Auxiliare

rl\l\____ .."

d

Fig. 1. Forme ate scutului heraldic: a) scut roman tirziu; b) scut e4glez; c) scut spaniol; d) scut

german; e) scut polonez; f) sort rus€sc; g) scut francez.

t3

Page 106: Studii Auxiliare

,lL

G

Fig.2. Partitirmi ale scutului: a) despicat; b) retezat; c) tliat; d) trangat

Fig.3. Locurile principrle sle blszonuluiA, B, C, ntrmite Punctele gefului

D, numit punctul sau locul de onoare

E, numitPunctul de centnr - inimlF, numit locul br.uiculuiG, E, coasta dreaPtn" st8ngiI, punctul de la vdrfirl scutului.

t4

Page 107: Studii Auxiliare

PALARIA

COIFUT

y'CIMIERUL

4,-- LAIdBRECIIIN

Fig. 4. Ornamentele exterioare ale scutului

15

Page 108: Studii Auxiliare

Red,'{.,.1,.,u" },,-,t o 1 i-. ,-**

GENE.4.I-OGIA

I. Defin Preocuplri de GenealoGenealogia este qtiinfa auxiliar6 a istoriei care are ca obiect de studiu originea,

relaliile gi structura familiilor. Ea cauti sd precizeze in primul rdnd filialia intreprezenli gi strdrnoqii 1or. Genealogia are un rol imporlant ?n determinareamogtenitorilor gi a drepturitror acestora. Denurnirea aeestei gtiinfe provine dinouvintole greceqti gene# (generafie) qi logo,s (soooreal6).

Suocesi*reea naqterilor a constifuit o veche proocupars a *mlllui qi ia ?nceput a-

regrrezentat siagura -firnm6 a et"cxtolcigiei istorice" Cu timpun i s-a dat gi ei un c*:niinultrestr&ns, nobiliar, dar de rnulta \/i:fffile i s-a atrihuit qi un scop practi*, cuprinz$itdprcbleme de ereciitate, hiologic* ryi psihoiogice" Gemeaiogia- este una d.in cele m:rai

sooiaie qtiinle auxiliare aXe istoiei deoarece ea uu se bmileazil ia iirdivid ci ia farniiie.Genealogia s-a constituit de tirnpuriu ca gtiin{[ auxiliard a istoriei, preocupdri

de Genealo gie *a atare existAnd in epoeile mai veclli. Geneatrogigti, adicd atrcdtuitoide tabele genealogiee, au existat ?n toate timpurile, intrebuin!ffnd rnoduri diverse deprezentare. Frima iucrare de interes este trncwnabulwl anoni{n, apdrutil in 1485 taStrassbourg, o istorie a farniliilor nobile. ?n secolui ai XVI-lea se inrnullesc efullle d*Genealogie, mai aies llt Germdnia" Frimul tratat de Genealogie este considerat a flluerarea genealogistului german Eltzinger, intif.rlatd Thesaurus Principium {159!}"Tot in ultirnul deceniu al secolului al XVI-lea, H. I{ennirugs publica o lucrare, in patnivolume, ce cuprindea tabele genealogice de suverani, nobiii gi savanli europemi. Insecolui al XVtrX-iea, incep sd se contureze principiile noii discipline, indeosebi prineforrurile lui Andre Duckesne - Cheneus (1584-1640), care publica o istoriegenealogicd a aaselor celebre din Franla pi ale lui Cl.-Fr. Menestrier (163I-1705)" Cadisciplind gtiinlific5, Genealogia nu s-a putut stabili dec6t cind a devenit obiect de?nv[!dm6nt superior. Primul profesor in aceastd calitate a fost Johan David Kohler(1684-1755), care preda Genealogia la Gottingen unde I-a ar..ut ele.r pe J Chr"Gatterer (1727-1,799). Acesta pred0nd qtiinlele auxiliare ale istoriei la universitate aavut priiejul sE publice primele manuale qtiinfiflrce de Genealogie (Ilandbuch derneuesten Genealogie und Heraldik, Nurnberg, 1761; Abriss der praktischercGenealogie, Gottingen, 1788). Prin lucrdrile sale, germanul Johann Hubner (1668-17-11) punea bazele gtiin{ifice ale disciplinei genealogice. Dupt aeeea, r'elu6.ndu-seprincipiul succesiunii generaliiior formulat cdndva d,e Olorinu, ltOt+), Genealogia astat la baza pet'rodizitiri istoriei prin generafii la Ranke, care prin Ottokar Lorenzajunge la ,,iegea celor trei generalii", demonstratd mai ales in cunoscutul sdu manual,Lehrbuch der gesammten wissenschftlichen Genealogie (Berlin, 1898), lege evidentgreqita. Din punct de vedere al tehnicii Genealogiei acest manual igi p[streazdvaloarea ini$iala. Cu spor de cunoqtin{e gi eiaritate sunt incd actuale asthzi urm5.toarelemanuale apdrute in seootrui XX: O. Forst-Battaglia, Geruealogie $-eipzig, X913) qi

TraitS de geneaiogie (I-ausanrae,lgag); Eduard Heydenreich. Hancfbrtch clerpractischen Genealogie {2 rrol., Lipsca, 19131,' Pierre ilurye, La genealogle (Faris,x96i).

?t secoiul XX, in perioacta postbeiich, cercetdrile genealogice s-auinstitulionalizat. in fiumeroase fdri au fost infiintate centre geneaiogice. cum sunt" depild[" cele de la Palis {Centre genealogiqne de Paris} sau Bruxelles {OfficegSnsalogique et heraldique cle Belgique)" Dup[ cel de-al doilea rf,zboi ruondial s-acreat pe pian internalional un organism gtiinfific specializat, Cornisia lnterna{ionaldde $tiinle Istorice (CISH). Acest organism pregdtegte desfEgurarea, o datd la doi ani, aCongreselor Internalionale de $tiinpe Genealogice qi Heraldice.

;rt-{ji -i t {- llY

I V'r.' -"a-J ' l

Page 109: Studii Auxiliare

Preocuplri rom6negti de GenealogieCercefirile rnmAne$fi in dnrnenirrl Gpnealegiei au e vechime censiderabil5,

Primele preocup[ri le intilnim incd in cancelariile statale medievale, legate de

cercetarea actelor mai vechi de posesiune prezentate de beneficiari. Constituireafondurilor arhivistice boiereqti qi rndn[stireqti a fbcut ea preocl]pdrilc de Genealogie s5

devinX o indeletnicire a arhivarilor) aara ingrijeau aoeste fonduri"in secolul al XVIU-lea, Dimitrie Cailtevnir a scris fi:.rmoase pagini clespre

boierimea rnoldcvean*. tn lara R.om6meascfr, spHtarul h{ihr"ti Cantacuzi.no a intocmitpe la ? 78CI Genealagia Cantacuzinilar', publteatd abia tn i 864 de Cezar Eolliao"

ile la ruijlocul secoluiui al XtrX-lea se pSstreazi li:erarea. lut Constctntin Sian,

Arhondofogia l,{ald-avei. Avniwtiri qi note contirnporane, pwbh*atfl rnai tratii la. traqi inL892" La sf6rqitul aeeluiaqi secol, Octav George f-ecca scria lucrarea intitulat5Familiile boiereEti romdne. Istoric Ei genealogie (dupd izvoare autentice) (Eucureqti,

1899). De la inceputul secolului XX poseddm iucrdrile lui Radw Rosetti, Despre

originea qi transformdrile clasei stdpdnitoare in Moldova (Bucureqti, 1906),

Pdmdntul, sdtenii 6i stdpdnii tn Moldava (Bueuregti, L9AT) qi $teforc DimitrieGrecianu, Genealagiile clocunnentate alefarniliilor boiereqti ( 3 volurne,1913-1916).

futre t9l2-1913, prin gilja lui Sever Zotta, a apdrut la Iaqi ,*ArhivaGenealagicd", primul periodic specializat in aoest dorneniu.

fn perioada interbelicd, Genealogia - devenitd o disciplind auxiliar6 a istoriei *a ?nregistrat un insernnat progres. .Acest fapt se datoreazd qi lucrdrilor 1ui loanC.Filitti, Arhiva Gheorghe Cant{tcuzino (Bucuregti, 1919); Catagrafia oficiald de to{iboierii ldrii RomdneSti la 1829 (Bucureqti, 1929); Gheorghe D. Florescu, Baieriimdrgineni din secolele XY gi XVL Studiu genealogic (Vdlenii de Munte, 1930); RaduR. Rosetti, Familia Rosetti (I-II, Bucuregti, 1938-1940); Gheorghe Gh" Bezficoni,Boierimea Moldovei dintre Prut qi Nistru. Dacumente (I-trtr, Bucuregti, 1940-1943) A.a.

?n ultimul deceniu de activitate a $colii de Arhivisticd din Bucureqti,

Genealogia a devenit discipiind de sine stdt[toare in programa de invd!5rnAnt, fiindpredat6, intre anii 1945-195A, de reputatul istoric Mihai Berza.

Dupd regretabilul recul inregistrat ln anii '50, cercetdrile in domeniulGenealogiei s-au reluat ou pa$i timizi in anii '60 qi s-au dezvoltat in deceniile

urm[toare. Remarcabile sunt sfuriiile genealogice asupra unor famiiii domnitoare

romfine, ale lui Cantemir, Mihai Viteazul indeosebi (fig.l). Dintre numeroasele

conkibufii, le amintim pe cele ale lui $tefan S. Gorovei, Contribulii la genealogia

fomiliei domn'itoare TomEa {1971); CantemireStii. Eseu genealogic (1973) qx $tefanAndreescu, Familia tui Mihsi Viteazul (in vol. Mihai Viteazul. Culegere de studii,t97s).

Un rol important in dezvoltarea cercet[rilor genealogice l-a avut crearea in1972, Ia Bucuregti, a Comisiei de l{eraldicd, Genealogie qi Sigilografie. trstoricii

rornflni participi activ, cu regularitate, ia lucr[rile congreselor internafionaie de gtiinle

genealogice gi heralciice, fheind cunoscutc unele din rezultatele cercet5rilor lor inacest domeniu,

IH" Eiemrerete de Gemeatrogie

a) Arborele genealogic qi

Arborele geruealogic. Estedescendenf a directS, succesiunea indescendente. Arboreie genealogic

tabla genealogie[ (spi{a de nearn)un studiu pe verticala prin care se urmd.reqte

linie direct[, de obicei masculind, in sflnul familieieste reprezentarea graficE cu ajutorul c[reia este

Page 110: Studii Auxiliare

redatd filialia membrilor unei familii, stabilindu-se cu claritate gradul de inrudiredintre aceqtia. Se porneqte de la un trunchi comun (al succesiunii), de ia persoana

cireia i se reconstitrrie arhorele genealogic.Tabla genealogicd. Este o cercetare pe orizontald care claseazd in gradele. de

succesiune, inrudirea qi alianla familial[. Tabla genealogicd se inf5liqeazd sub formbde list5, plec6nd de 1a o persoan5, cea aflatd in studiu geneaiogic. Exist[ table ale

*scenc{ew{ilor Et table ole descenderufilar persoanei respeetive.

Spiya de rwafir. Est.^ + truerare ce arat6 suooesiunea genei'ali-ilor exeiusiv in iiniehr6rb*teasaa" Spiga- cle neani se prezimi6 surb fonrra unei'i:able Ce desoendengi lifiiitate la

partea tnasaulind.,9pi{a genealogicd" Este c list6 ce ouprinde deseenden'1li dintr-un individ

ooi1r..tft, succesiunea put6nd fi dupd iatH. sau marita, direetd sar-r idturalnicd.fnruclirea. Are la bazh legiltr-lra de s6nge gi alianfa. ?ru"ndirea de s[trge provine

r1in partea tatdlui (agnali) gi din pafiea mamei (cogna{i}. inrudirea de alian[d {afini} se

r ealize azb prin cis Stori e.

Fentru farniliile domnitoare, suocesiunea geneaiogicd este importantd gi pentru

f,aptul ed ea se intrepdtrurnde cu succesiunea la. trnn sau ?n demnitatea respectiv6 (fig.,)\

h) Gemealogia ascemdemfitor qi tablele de ascemdern$fl

Cu ajutorul Genealogiei uscenden[ilor qi a tablelor de ascenden[i se stabilegte

filiafia ascendentS a unei persoafle, a futuror ascenden{iLar, atdt pe linie paternd cAt qi

matern6. Filiafia pe linie patern6 este reprezentatd prin arborele genealogic care indic[succesiunea direct[ pAnd la individul respectiv. Cuprinderea qi a descenden]ilor inlinie maternd face ca arborele sd se multiplice, astfel inc6t el nu mai poate fi alodtuitdecAt prin punere in oartiere ce pot ftprezemtate in tabele.

UrmSrind multiplicarea num[r'ului ascendenfilor, se observd cd fiecare individare doi pSrin{i, patru bunici, opt str5bunici, 16 strd-strdbunici, q.a.m.d. (fig. 3). Se

constati, aqadar, cd progresia nurnarului ascendonfilor este una geometricE.

Generaliile. O generafie este alcdtuit6 din totalitatea indivizilor care au

aceeagi vdrst6 qi se g6sesc ia aceeaqi distan!6 de un individ considerat comun" Dinpunct de vedere genealogic-cronologic. generaliiie apar ia fiecare 30 de ani qi dureazd/E t ' n : r -r - 1- f---r-l ^: ---- ^^^^l lx 4..^: ^^-^-^+:; ^^ ^^-^+^4X ^X ^^^^-I^-+;;oJ og alll. roftttlru (l9 la raptLll ua ulr struul ua Ll(,l Burltrra[r[" s(; uuilDlal4 u(l 4ruv[uurrlrr

unei persoane pe durata a trei secole vor fi egali eu 9 dublSri ale numSrului de pornire

{1,2,4,8, 15, 32,64,128,256). Estevorbadeci deputerileprogresiveale lui doi.

Ascendenfii se numeroteazd pornind de la persoana in *,auzd, care primeqte

num[rul l, in rnodul urm[tor: pdrin{ii numdrul 2 (t"atdfi) qi numirul 3 (rnarna); buniciiau numerele 4-7 (numrerele 4 qi 5 bunieii tatdlui, iar nurnerele 6-7 bunicii rnamei),

sydbunicii nr.rmerele 8-15 (numereie 8-1tr strSbunioii din partea tat6iui, numerele tr2-

i5 strftbunicii din partea mamei); strd.-strdburuicii nrtmerels tr6-31 (numerele 16-23

strd-strabunicii din partea tatdlui, numerele 24-31 str5-strh-bunicii clin partea mrarnei)

g..a.rn.d. trntotcleauna b[rba{ii au numhr par, ratr femeile impar. Se ctlnosr: douE

metodr: de prezentare a ascenclenlilor: verficald qi orizontalfl" Metoda vertical6"

desparle o generalie de alta printr-o li*ie orizontald, porninch:-se de jos in sus. ?n

cazul metodei orizontale, se polnegte de ia st6nga la dreapta. iiniiie verticaie

desp[rfind genera"tiile: individul eercetat, p[rin]ii. hunicii. strdbunicii, strh-str[buniciiq.a.m.d"

Page 111: Studii Auxiliare

c) Genealogia descendentl qi tatrlele de descenden{i

Genealogia descendentd qi tablele de descendenli se alcdtuiesc pentru

poate intrebuinla metoda Genealogiei ascendente (progresia geometric[) deoarece

iescendenla unei persoane poate tnregistra desherenfd in linie directd. rnasculind, sau

totald. Existd situalii in care succesiunea continud prin cadet (al doilea fiu) satl fiu

postum.in asemenea eondilii, Geneatrcgiile desaendente qi tabieie

?ntomnesc pentru fiecare caz in parte, utilizAndu-s0 ca prccedeu de

fomanfi pentru generalii qi cifrele arube pentru inciivizii ae

genera[ie.Nu imtr6 ?la sf,era de preocupfrri a Gemealogiei aqa numitele

i"ruclenia duhovnioeaso6"). Naqii de botez pot fi cel rnult marlorl ai

tn prezent, Genealogia fixnizeazd gtiinfei istorice date complexe cu privire la

evolulia socio-juridicd qi profesionald a unor farnilii, problema emigraliei 9i imigraliei

acestora, f,enomenul roirii, evolulia proprietd{ii q.a. La r6ndul sdu, Genealogia trebuie

s5 apelezd la informa{iile oferite de qtiin}a istoriei, cdci frrd cunoagterea contextului

social-economic qi politic in.^ care are loc evolufia farniliei sau a grupului cercetat, nu

pot fi date explicaiiile qtiinlifice unor evolu{ii genealogice.

de descendenli se

nurnerotare cifreieaicStuiesc aceeagi

irirudiri prin botezactului de naEtere.

Page 112: Studii Auxiliare

\' - {'Li'\Ia-[\_v_& \r* \ ,.,1.*,{-*(-

a|-;-l..,-; - I ir,,_.^-L a

.{LTE $TIINTE AUXILIAREA.LE ISTORIEI

H. &fl{JffiEffifuffiGHAIV$unzee*fiog6ffi este gtiita]a oare so ooripA ou isloria, {$gatuizay*a qi fl-inclionarea

lrit"lzeolc,r" Denurarirea sa provine din grecesaul ]uiouseion, s&nehtalrrl muzelor', Ltil

ternplu inchinat de vcchii greci arteior gi gtiinfelor. Tennenul nu este intrebuinfat de

to{i, umii prefcrfinct s[-i spun* Muzeografi,e, dar aoesta nu acopcr6 in intregirnesaroiniie co revin acostei importante instit'utii p5strHtoare de m5rturii materiaie ale

oiviliza{iei. hduzeografia este o rarnurd a hztruzoologiei care se ooupd de organizarea

concretd a unui muzeu (expo,zi{ii, amenajarea unui monument istoric ca obiectivrnuzeal)"

Muzeologia s-a constituit ca gtiin{a auxiliarh a istor{ei de sine st5.toare de circaun seool, dar prinaele preocupdri sunt cu rnult rnai *zechi, datAnd din perioada

antichit5iii greco-romane. Frimui tratat de lvluzeografie, in limba latin[, datorat luiGaspar Neickel, apare in tr72'7 la Hamburg. Lucrarea conlinea sfaturi cu privire laclddirea muzeului qi reorgantzarea lui" tn perioada contemporanf,, rnanualele de

Muzeologie, respectiv de N{uzeografie, sunt relativ pufine. I-iteratura privitoare ladiverse probleme aferenie este insd destul de bogat5 dar risipitd in tratate de altconlinut sau in reviste de ar1d, gtiinid gi de istorie, iar in mod deosebit in Mouseion Si

Museum. knportante informafii le afl6m din seria Musees et Monuments,publicate de

UNESCO cu incepere din 1951, dintre care citdm: II. Le traitement des peintwres,

1952, V. Manwel des expositions itinerants, 1953, VIItr. Les techniques de protectiondes biens culturels en cas de conflict arrne; L'Organisation des Musees Conseils,

i959. Cf. Luc Benoist, Musees et museologie, Paris, i960 (Que sais j"e? nr. 904).

Contribufii importante la dezvoltarea acestei qtiinfe au adus Pierre Pradel, Les musees

(in volumutr L'Histoire et ses rnethodes, Bruges, 195't) qi Germain Bazin, f.e teneps

des Musees (Paris, 1967). Dintre realizdrile romineqti mai importante in acest

domeniil, menliondrn Corialan Petranu, Muzeele din Transilvania, Banat, CriSana gi

Maramureq. Trecofiul, prezentul qi aciministrarea /or {Bucureqti, T922); Corina

Nicolescw, L{uzeologie generald (Bucureqti. 1975); Iaan Opriq, Ocrotireapatrimoniului cultural. Tradilii, destin, valoare (Bucureqti, 1986), Proteiareamdrturiilor cultwral-ortistice din Transilvonia qi Banst dupd Marea Unire (tsucureqti,

1988) +.a.Muzewl este o institulie qtiinfificd al c6rui scop constdin a colecfiona, depoz*a

gi prelucra qtiinpific vestigii ale istoriei, qtiin{eior naturale qi umane, artelor. Inansamblu avern de-a tbce cu trei *ategorii rie muzee; istorice, qtiinfifice gi de art6,

fiecare 01I numeroase profiluri.V{uzeele au urmStoarele funclii; a) de a achizi{iana, restaura, coruserva,

depozita gi pdstra vestigiile istoyice (sau din dorneniul specific), cane vestigii se

constifuie ?n obieete muzeale; b) qtiin;i/icd (prelucreazd qi valorificd materiaiul istoricpe care ?L defin, expioreazf, materialul istoric, fac cercethri de teren, de bibliotecir qi

arhtv|, elaboreazE periodice gtiinlifice in aare sunt publieate rezultatele qtiinlifice mai

impofiante din muzee); c) cwltw"al-instructivd (reabzeazd a activitate de instruire qi

educare a publicului larg prin expozilii pemanente qi expozifii temporare).

Crearea qi organizarea muzeelor pune probleme de ordin qtiinfific qi estetic,

adesea foarte greu de rezoivat. $i din punct de vedere juridic (intem qi intemalional)

Page 113: Studii Auxiliare

se cer ldmurite raporturile intre de{indtori. Aceasta qi in ceea ce priveqte adunarea demembra disjecta (in interesul gtiinfei) qi necesitatea pentru unele piese muzeistice de a

AtAt muzeele, inclusiv depozitele lor, c0t gi expoziliile pun muzeografuluiprobleme de achizilie, de eonsorvare, de prezentare, de arganizare gi popularizare.Fregdtirea qi sarciniie conservatoiior de nluzee au frrst bine arbtate de cdtre LwcBenoist {Mwsees et wtwseolagie, Farts, X960, p. 5): ,,Trebuie sd fie un eruditnedntrecut im ce prii'eSte rutnele Ei clatele, uw specialist fn istaria artei qi a

civiliza[iilor, Ltn expert care gtie sd etalueze autewticitate* abiectelor cuye ii suntpropuse spre cercetore sou cwwrytdrare, wn financiar in cttrerct cu catayea fier:drutartist, wn adiuiyzistr*tor rdspttnzdtor de f;ztgetw{ uriei msyi {ase, uyt tehniciz,n caye

Jbloseqte cele mai ruai descoperiri la pdstrarea obiectelor ce fi suttt tncredinlate, undecorator care le prezintd intr-wn cu{irw armonios" or"iginal qi sugestiv, un profesar instare sd invele pe tinerii sdi vizitatori, un diplornat care cultivd bune rela{ii ca sdobyind donalii sau legate de la atnatori /drd de care mwzeele nu s-ar puteo itnbogd;i,in ffirqit wn scriitor de talent dacd ii rnai rdmdne timp destul ca sd scrie articole san

cdr[i". Aoestea pentru muzeele de artd; mutatis mutandis, sunt valabile pentru oricernuzeu.

Dup[ primun rdzbai mondial, dar mai ales dup6 cetr de-al doilea, se rniliteazEpentru o rnuzeisticd internafionalS at6t fn ce pivegte asigu.rarea pistrbrii obiectelor dernuzeu, care sunt considerate un patrimoniu universal, cdt gi pentru inlesnirea vederii,difuz[rii qi studierii lor. Societatea Ir{a{iunilor, oonstituitd dupd primul r[zboi mondial,in cadrul Instih.ltului de Cooperare intelectuald a infiinlat Aficful iruterna{ional alMuzeelor, care a inkefinut miqcarea muzeisticd prin revista Mouseiora (clin 1927).Aceastd miqcare a fost continuati din 1940 de c[tre UNESCO, care prin Consiliultrnterna{ianal de Organizare a Muzeelor (iCOM) din 1948 scoate publica{ia periodic[Mus,9um.

3-In Romdnia, pe ldng6 publicafiile cu caracter central, ,,Revista Muzeelor", ap&t

periodice ale numeroaselor muzee: Muzeul de Istorie al Rom6niei, Muzeul de Istorieal oraqului Bucuregti (,,Lrlateriale de istorie Si Muzeografie"), Muzeul de istorie dinIaqi {.,,Cercetdri istorice")" }r4Ltzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-N apoca (,l.ctaAr[usei Napocensis") $.a. Aceste publicafii gSzduiesc studii de teoria qi practicamwzeald, realizAndu-se un util schimb de experien{d din domeniul Muzeologiei, ?ntre

specialiqti.

{I. ARI{EOI,OGIAUnii specialigti considerh ch Ar[reoflogia t'qi are locul intre qtiinlele auxiliare

aie istoriei, ?n timp ce allii opineazd pentru caracterul ei independent fafd de insdgigtiinfa istoric6. Arheologia este o qtiinla con"rplex5 care se ocup6 cu cercetarea,ordonarea qi interpretarea vestigiilor rnateriale din trecutul istoric a.i umanitbtii,Denurnirea sa provine din cuvintelie greceqti nrlckaios tvechi) qi logas {stnditr).Arheologia este principalul izvor pentru cunoagterea istoriei (preistoriei) qi a

civilizafiilor ailtice in lipsa gtirilor scrise. Multd vreme Arheologia s-a referit numai laantichitate dezvolt6-ndu-se in cadrul Filologiei. Despre Arheologie nu se poate vorbi?n general, ci de o anumitd Arheologie oare cere arheologului o preg5tire adecvatE.

c[ci nici unul nu le poate stdpAni pe toate.Metodele de aercetare ale Arheologiei su*t: practice (de descoperire pe teren)

gi teoretice (de ordonare qi interpretare a materiaiului descoperit). Ele sunt in plinddesfigurare qi acum , c6nd tehnica modernl ii pune la dispozifie nenumirateinstrumente qi materiale necunoscute predecesorilor.

Page 114: Studii Auxiliare

Arheologia s-acercetare sistematicd qi

constituit ca qtiin{i in secolul al XVII-lea, cflndla interpretarea vestigiilor antice ca mdrturii sau

s-a treout la oargumente, in

sistematicd a unornafionale. Primelefhcut in secolui atr

,Pdrvafi.

vechi centre antice, credndu-se primele gantiere arheolqgices[pdturi arheologice sistematice de pe teritoriul Romaniei s-auXIX-lea, creatorr-ll qeolii na.{ionale de Arheologie flind Vas,ile

*

Hgg " Cffi:TT[C,e TEXTE{,#&.Criffem feyrs,e$or: este c discipiinfi auxilia,rd a istoriei forrnat6 diptr.*:n ansarnblu

de mijlcace ale cercethrii qtiinlifice, eare ane scopul sE due6 la reconstitmirea rx:ui iextoiginal sau a textului celui mai apr*piat do criginal. Ni.unai acesta are cX.repti.ai s6 fieeditat pentru ca istoricul care recurge Ia el sd nu fie indus in eroare.

Critica textelor sub numele de Filologie existd ?ncd din perioada anttcb"Eibliotecarii din Alexandria - trebuind sd aleag[ qi s[ stabileascd textul poemelorhonterice, care eirculau in rnulte cicluri qi ?n nenr-rrndrate 'tafiante, - au f,ost prirniicare au fixat critenli pe baza adrora s-a putut face clasarea filanuseriselor hornerice,confruntarea variantelor qi inldturarea interpoldrii lor.

Texte qi documente diplomatice s-au editat intotdeauna dar stabilirea unorreguli in aceastd privinfd nu are loc decdt tdrziu, ctnd ele apar incide ntal. FriedrickAugust Wolf disatttdnd textele homerice (1795) recurge cel dintdr la analiza lorminu{ioas6, mergdnd pdn[ la negare. Un an rnai tdrziu , J.J. Griesbach, editorulNoului Testament (Halle, 1796), precizeazd cd loctura cea mai bun6 este aaeea careexplich mai bine originea celorialte, c[ num[rul gi vdrsta manuscriselor nu auia'nportan{E exceplionald, iar textul trebuie stabilit dupS acordul diversel or recr.:nzri..Adevdratul intemeietor al criticii textelor este consid erat Karl Lachrnann ( 1 793 - 1 85 1 ),autor al sistemuiui numit ,,al greqelilor comune" qi ai ,,stemei municipaXe,," Acestsistem a fost dedus mai intdi in comentariile edi{iei,lui Propertius (1817), apoi din

' edilia lui Lucretizs (1850). Acestea nu constituie totugi un manual de critic[ filologicdcare avea sd apar6 mult mai firziu A" Boeckh, Teorie der Kritik, Leipzig, Ig77(E ncy kl op die und M e t h o do lo gi e d er p hi I o I o gi s c h en wis s ens c haft en) "

Mai tArziu, Henri Quentin nu mai considerE. mullumitoare ,,greqeiile comune"gi imbundt5legte rcaenzia cu cercetarea exhaustiv1, a variantelor {variae lectiones) dinmanuscrise care se acordd sau se opun, pentru textus receptus avdnd sd decidamajoritatea. J. Bedier propunea sf, se renunfe la orice clasaie qi sd se ia de baz6manuscrisul cel rnai bun dup[ impresia ce-gi face editorul lui din cercetarea tuturorrtanuscriselor in cauzd $,a tradition manuscrite du Lai de l,'ombre. Re.flexions surI'art d'editer les anciens textes, Paris, 1928). Uneori aceastd metodd s-a cloveditvalabilE, mai ales c6nd sunt numai douh manuscrise mmlt opuse unul atrtr.lia, darmajoritatea editorilor de texte nu o impdrtdgesc.

Ar{anualele de critica textelor"propun acum s,rf,icierete reguli qi ?nd,narmhri caresunt de mare foios chiar dacd nr-r le frnpdrthgesc toli. .Pentru textele literare de la noi, oimpontantd lucrare este cea a lui D. Russo, intitulatd Critica texteloy ,gi telenica editiiiCIr{Bucureqti, T912)"

Filoiogia a avut un conginut trarg qi nu tntotdeauna clar inglobAncl in sine gi totce intrd astdzi in atributeie Lingvisticii, ca qi in parte in Arheologie gi qtiinfele literare.dupd mai mulli ea fiind studiui culturii in generai. fn realitate, Filoiogia are drept scopcunoaqterea qi interpretarea documentelor scrise. Pentru istoric ea se concentreazdincritica monumentelor scrise: epigrafice, manuscrise, diplome, piese de arhivd,

Page 115: Studii Auxiliare

documente tip[rite etc. Sarcina principal6 constd ?n a qti cum s-au alcdtuit, cum s-aupdstrat gi s-au transmis aceste documente, deci in cunoaqterca criticii textelor.

Editerul de texte are sereini deescbite; adesea grele, '\eeesta se d*tereffzftfaptului c[ sunt nurneroase cazuri de opere pf,strate in sute qi mii de manuscrise, careajung uneori la redacfii noi. Sarcinile editorului de texte sunt legate de restabilireatextuiui, criiiea de prorrenien[5 qi int*rpretarea con{inutuXur"

>lr

fl v, }",,eff{}[effi LC} fii{:LFmpir'*log$a studiazd: ansamh,nd pr*blernaticii referitoare ia papirusun'i $i

pteiwercazd ?ntreaga in"fcrnrlagi* pe oare o aon{ir.r aeestea.fua antichitate s-a scris pe o materie deosebit5 flatrricata di* irestia }lilului

{cyperus papyrws} gi cuaoscr-tt5 naai mult sub nunteie de *tarta aegyptic*. tnscrisuripe o astfel de rnaterie pAnd nu foarte de mult s-au cunoscut puline (papirii dinRavenna) iar publicarea lor a intdrziat. DupS ace*a s-au identifieat volurnina de papiriin s6p6turile de la Herculanum qi s-au {Ecut descoperiri numeroase in Egipt" Unvoluna din aceqtia, Charta Bargiana, a fbst pubtricat do danezul Niels Schor+, la Romain 1788, cf;nd avem astfel primul papirolog. tn urm6torii ani s-au inrnullitdescoperirile papirologice qi a sporit numdnul papirologilor, indeosebi englezi. Laenglezi aparc pentru prima dat6 gi termenul papyrology, la sffirqitul ser:olului al XIX-lea. Interesul pentru aceste documente a crescut qi in alte {dri incfit in 1932 a putut luafiini,d" A s o c i ali a int e rna {i o nal d a p ap ir o I a gi I or "

Fapirologia constituie apanajul Istoriei Orientului Antic.

*

V. CRIPTOGR.A.FIACriptografia esto qtiinga auxiliard a istoriei, desprinsi din Paleografie, care se

ocup6 cu descifrarea scrierilor cifrate, secrete. Consideratd ca o ouriozitate qi o

ocupafie doar de r6bdare, istoricii au crezut cd documentetre astfei scrise nu prezint[dificultdfi deoarece in general sunt cunoscute codurile dupd care se realiza cifrarea. lnrealitate texteie cifrate sau scrise ?n semne convenfionale, rdmase fncd nedecriptate,sunt incd nu$reroase qi prezintd greutdli deosebite cie lecturd. De aici nevoia de

addneire a acestei preocupdri.Scrierea ascunsd este foarte veche in practica sociali qi a ?mbrdcat forme cu

totul deosebite. De la skytalul (batul : mesajul) spartan, arnintit de Plutarh gi alfabetullatin decalat al lui Cezar sau tahigrafia anticfl ori notele tironiene medievale, p6nd la.

folosirea par{iald a unor scrieri sau alfabete uitate (oghamio, runic) ori cifre arabedrept litere sau silabe. Criptografia a fost folositd neincetat.

tn ansamblu Criptografia se rcaliza prin metoda substituir"ii. care avea douhvariante: s'ubstituirea simpld cu ajrutor-ili unei table fixe de concordanlb" qi substituire*cw ckeie dubld cdnd tatrXa era alc6tuifa aqa fel incdt acetraqi semrr putea sd aratesuccesiv mai mult* iitere sail ouvinte in textul norrnai. h4ai existau, de aselnenea,poduri speciale, uneori pm personale a e Sror cheie e rnai greu de aflat. La noi scriereacriptografie5 s-a utiiizat intr-o mai micf, mdsurX.

Frima sarcinh a decriptorului este s5 stabileasca limba textului, apoi sd

rdentifice sistemui de cifrare. Numai dup6 aceea decriptarea esle o problemd de

rdbdare. De obicei descifrarea este inlesnitd dac[ se cunosc regulile diplomatice dup[care se redactau actele fiindcd acestea erau modele qi pentru actele serviciului secretcorespunz5tor.

Page 116: Studii Auxiliare

De metodele Criptografiei s-a folosit Jean Fran$ois Champollion (1790-1832) cAnd a descifrat hieroglifele inscripfiei de la Rosette:qi tot cu ajutorul lor s-au

ii--scrisului linear cretan qi continud sd fie intrebuinfate acolo unde nu existd teNte

bilingve dar existE rnonurnente care poart1. astfel de semne.Descifrarea textelor criptografice a preocupat inc[ de timpuriu pe naul{i

oameni politici, militari, de aFaceri sau sirnpli curioEi. Infonnalii despre rnodui cifnariiaveirr tnc6 din secoiui al XiV-iea, der o sisternatizare a codurilor avem odati eu ioh.Trit {ten} keirn, Foiygr"aphia, 15fr2" Duph acnea tratatele s-au tnmul}it {hra a fi pututcuprind* toate sistem* . :ut*_

au fost u^tiiizate im decursul vremii" Dinine tratat*auuntim: A. {-ange *t E"A.Sowdart, TraitS cle cryptogr,*phie (Faris, 1925); FlctckerPratt, I{istoire de la ctyp{ograpkie {trad. Amaud, Faris, i940). O prezentarea a

disciplinei a clat-o Jestx Ritkard (i* L'XJistoire et ses methodes, Paris, i961)"Freocup[ri in aceastd direc{ie au existat qi la noi. 0 inoeroare de prezentara a

Criptografiei o intfilnim la Em. C. Grigara1, Criptografic Ei istoria romdnesscd(Bucuregti, 1925).

V[. MEDALISTNC,EIVledalistica este o ramurd a Numismaticii care se ocupd cu studiul rnedaliilor.

Terrnenul de medalie provine clin lat. naettalwrn, rt. medaglia, f,r. medaiile, gefin.EkrenrnrVnze gi a f,ost atribuit unei piese de uretal care are forma rnonedei. cr-l

reprezentdri bifaciale, oblinutd prin turnare sau batere, ?n memoria unui eveniment(sau persoane'), flxb a avea putere circulatoris. Medaliile sunt aniversative, jubi.liare,cornemorative, fiind b[tute ?n ?rnprejurlrile unor evenimente deosebite.

Dintre contribuliile rom6neqti, de la sfhrqitui secoluiui al XiX-iea qi inceputulsecolului XX, le amintim pe cele aparlin6nd iui l[ G" Krupenslqt, Medalii romdnesti1866-1890 Ei Supl. 1817-1865 (Bucureqti, 1894) Si V.P.Ndsrurel, Medalii Ei decora{iironqdne {1901). Fentru perioada interbelic[, un vaioros studiu este cel al luiConstantin Moisil, intitulat Monedele trnpdratului Traian referitoare la rdzboaiele cudacii gi la cucerirea Daciei (Bucuregti, 1929). Abia in urmb cu trei decenii s-a realizatun studiu de arnploare datorat lui George Buzdugan q\ Gheorghe Niculild, Medalii Siplachete rotndnesti. Mernoria nnetalului (Bucuregti, tgl1), care cuprinde gi un tabel almedaiiilor qi piachetelor rorndnegti intre anii 1600 9i 197 X .

VXI. VEXII,OI,CIGI,8Dezvoltati in str6nsd legdturd ou F{eraldica, Vexitologia este qtiin}a

steagurilor. Steagurile a.u ap6mt incd din Antichitate" fiind semnul de recunoaqtere atr

unui macrogrup uman, mai atres pe c6mpul de iupt6" iar Evul N{erJiu, efectivul ntiiitarpe care il avea fiecare ncbil. purrta ca seuln de re,cunoagtere un steag. Pe supnafetele depimzh a steagului erau redate reprezentdrile heraidice aie blazonuiui seniorutrui sau

stemei entitdlii politice eie care linea sau pentru care trupta efectivul respecti.r.Cdatd cu organize-rea a*netei perinanentr s-au inrnuilit qi steagurile, fix.indi::

se in timp qi regulitre- de compunere, pAstrare qi pucare a 1or.

VHT. GRAFOI.OGIAAflat[ in strdnsi

disciplina care so ocupi cu

*

legdturE cu istoria qi teoria scrisului, Grafologia esterelalia dintre scris gi personalitate. Excluzflnd exagerSrile,

Page 117: Studii Auxiliare

trebuie s[ recunoaqtem cd existd anumite relafii intre personalitatea umand qi

kds[turile scrisului, care este o form6 de manifestare a sa.

IX..ALTE $TIINTE SPECIAI,Ei, nomenclatorul qiiinlelor istorioe sunt intAlnite qi alte discipline sau qtiinle

speciale, cum sunt: ,Afnicanologia, AsiroXogia, Bizantinologia, Egiptologia,Sinologia, Turcologia g,a. Ele nu sunt qtiinfe auxiiiare propriu-zise ale istoriei, cidiscipline sau gtiinfe istorice care se ocupb de istoria anumitor popoare gi regiuni inanuneite epoci istorice. Ceea ce le deosebegte pe unele de altele sunt regiunile diferiteryi poputafiile diferite ale cdrar istorie este studiatd de c6tre aceste qtiinle speciale.Aceste discipline studiazh tntreaga problematicd a societhlii omeneqti din regiunile qi

epocile istorice respective. Ins[, ?n raport cu istoria universal6, acestea sunt la un niveiinferior de generulizare, istorii regionale, nafionale qi dintr-un anumit segmenttemporal.