Studia Doctoralia Andreiana · 2020. 9. 10. · 2 Pr. Mihai Himcinschi, Misionarismul vieții...

Facultatea de teologie bdquoandrei Şagunardquo din Sibiu

Studia Doctoralia Andreiana

I

Anul IX Nr 1 (ianuarie-iunie) 2020

Editura Andreiana SibiuISSN 2285ndash8555

Colegiul editorialPreședinte

IPS Prof Dr LAURENŢIU STREZAArhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

VicePreŞedinte

Pr Conf Dr HabilDaniel Buda

MeMbri

Comitetul de redacţieRedactor-șef

Ştefan Mărculeţ

Secretar de redacţieDragoș Boicu

Redacţia şi administraţia

Arhiepiscopia SibiuluiStr Mitropoliei nr 35550179 SibiuE-mail doctoranziteologiesibiuyahooro revistasadulbsibiuroWeb revisteulbisibiustudia-andreiana

Arhid Prof Dr Ioan I Ică jrPr Prof Dr Vasile MihocPr Prof Dr Dumitru AbrudanPr Prof Dr Nicolae ChifărPr Prof Dr Vasile GrăjdianProf Dr Paul BrusanowskiProf Dr Ciprian Streza

Pr Prof Dr Aurel PavelProf Dr Sebastian MoldovanPr Conf Dr Mircea IelciuPr Conf Dr Constantin OanceaPr Conf Dr Constantin NeculaLect Dr Alina PătruLect Dr Ciprian Toroczkai


Publicaţie semestrială realizată sub egidaCentrului de Cercetare Teologică

al Universităţii bdquoLucian Blagardquo din SibiuS DA

Cuprins

Editorial 5

Pr Drd Radu Rodin ILINOIUSfacircntul Sofronie Saharov ndash model de misionar icircntr-o lume secularizată Cacircteva reflecții misionare pe baza scrierilor acestuia 7

Pr Drd Cristian Vlad IRIMIATeologia Biserica și cunoașterea interdisciplinară - provocări și soluții 37

Drd Cristinel Nicolae M TeșuRolul iubirii icircn relația omului cu Dumnezeu la Sfinții Părinți 42

Pr Drd Sevastian-Mihail PANĂPostul ndash act de cult 49

Drd Cristian PAŞCATăcerea și viața duhovnicească 65

Drd Andrei-Ion POPESCUIcircnființarea școlii domnești de la Sfacircntul Sava a avut loc icircn timpul lui Constantin Bracircncoveanu 75

Pr Drd Laurențiu URIAN bdquoἩ κλάσις τοῦ ἅρτουrdquo icircn perioada apostolică 80

Drd Maricel URSUȚUPrizonier icircn propria țară Pr Martir Dimitrie Bejan (1909-1995) 92

Drd Gheorghe VASILACHEMuzica corală sacră factor al misiunii ecleziale icircn societatea romacircnească 100

Drd Andrei GORBĂNESCUAsociațiile de tineret forța vie a Bisericii Studiu de caz aplicat pe ORGANIZAȚIA TINERILOR DIN SIBIU (OTS) 109

Drd Gabriel BENCHEASub semnul identității naționale Patriotism și solidaritate confesională icircn spațiul transilvan din secolul al XVIII-lea pacircnă la icircnceputul secolului al XX-lea (1744-1918) 121

Pr Drd Laurențiu URIANbdquoDialogul liturgic finalrdquo al cărții Apocalipsa (Apoc 22 17-21) 127

5

Editorial

Explorarea academică a vieţii Bisericii icircn diferite epoci ne dezvăluie existenţa unor crize prin care a trecut comunitatea celor care cred icircn Hristos și implicit o mare parte din umanitate A categorisi crizele din istorie icircn funcţie de gravitatea lor sau de efectele lor este un demers fără prea mult ajutor pentru depășirea ac-tualei crize așa cum a compara actuala criză mondială provocată de noul tip de coronavirus cu altele similare din trecutul omenirii nu icircși are rost Desigur lumea actuală este diferită de cea din Evul Mediu sau Antichitate Globalizarea tehno-logiile și stadiul cunoașterii știinţifice sunt determinante pentru viaţa actuală Poate de aici și nivelul crescut de frică nesiguranţă panică care a cuprins sufletele a sute de milioane de oameni din icircntreaga planetă icircn această perioadă

Măcar din acest motiv Biserica oamenii din lumea eclesială și din comuni-tăţile religioase se văd nevoite mai mult ca oricacircnd să vină icircn sprijinul oamenilor Cu toate că revista Studia Doctoralia Andreiana are ca principal scop cercetarea teologică academică promovarea roadelor de cercetare ale doctoranzilor icircn Teo-logie de la Sibiu și din alte cetre universitare din ţară totuși nu putem să facem abstracţie de la ceea ce se petrece icircn lume și să nu reacţionăm cumva pentru depășirea crizei indicacircnd soluţia de veacuri existentă icircn Biserică icircntoarcerea spre Dumnezeu

Pandemia cu noul coronavirus ne pune icircn faţa unei realităţi nemaintacirclnite Viaţa ni s-a mutat icircn online am putea spune mai ales că multe dintre activităţile noastre inclusiv icircnvăţămacircntul se fac actualmente icircn lumea virtuală din care paradoxal icircncepem să facem parte tot mai mult Doctoranzii icircși susţin rapoartele de cercetare sau tezele de doctorat prin intermediul internetului ceea ce schimbă mult relaţionarea cu profesorii colegii doctoranzi mediul de cercetare Acestea nu schimbă icircnsă calitatea cercetării academice și importanţa rezultatelor obţinu-te de doctoranzi icircn cei trei ani de trudă

Credem din toată inima că acest prim număr al revistei Studia Doctoralia Andreiana din anul 2020 contribuie la depășirea crizei icircn care ne aflăm Simplul fapt că doctoranzii icircși continuă activitatea elaborează studii icircși susţin tezele de doctorat oferă icircncredere și speranţă că viaţa merge icircnainte icircn noile condiţii ofe-rite de starea de pandemie Mai mult cititorii au posibilitatea să găsească icircn acest

număr al revistei noastre răspunsuri la icircntrebări care frămacircntă minţile oamenilor tulburaţi de noua criză Doar raportarea la Dumnezeu și la viaţa lăsată de El icircn Biserică ne oferă siguranţa că vom trece și peste această icircncercare Schimbările care survin acestei crize nu trebuie să ne găsească nepregătiţi Este ceea ce istoria Bisericii ne icircnvaţă mai ales că fiecare epocă a avut provocările ei a adus schimbări icircn viaţa umană pentru veacuri Indiferent de gravitatea crizelor numai Dumne-zeu prezent icircn istorie a salvat umanitatea iar credinţa icircn El ne poate duce mai departe

Mulţumim Icircnaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu profesorilor icircndrumători de la Facultatea de Teologie Ortodoxă bdquoSfacircntul Andrei Şagunardquo din Sibiu și tuturor doctoranzilor care au elaborat materiale academice pentru acest număr al revistei noastre Studiile cuprinse icircn acest număr invită la descoperirea bogăţiei nemăsurate a vieţii icircn Hristos icircn Biserică singurul loc unde crizele se opresc și schimbările profeţite pentru viitor nu aduc panică

Redacţia

7

Sfacircntul Sofronie Saharov ndash model de misionar icircntr-o lume secularizată

Cacircteva refl ecții misionare pe baza scrierilor acestuia

Pr Drd Radu Rodin ILINOIU

Abstract

Th e writings and the theology of the great fathers and elders of the Church represents an important resource of its mission In their experience and their missionary examples there can be identifi ed and taken over important issues that can support and help in the missionary work

Among the prominent fathers of the twentieth century there is also the holy Sophrony Saharov recently canonized by the Ecumenical Patriarchate who al-though passed to the Lord almost a quarter of a century ago (dagger 1993) continues to preach the gospel of Christ through his writings and theology He remained in the memory of Christianity and in particular his disciples and his close friends - who also cultivated his theology and teachings - as a true living of the Gospel of Christ as a balanced theologian who embraced both the Holy Scripture and the writings of the Holy Fathers of the Church His entire work and theology is inspired by advices and recommendations regarding the main realities of the Christian life He was in particular a man of prayer and love for people and therefore his entire theology sends to these two coordinates that are signifi cant for the Christian life Above all he has made himself a parable of living thinking and praying to all thus hoping that by following his example people will fi nd Christ easier and choose righteousness

In the following paper I propose a series of missionary refl ections starting from some aspects and themes developed by Saint Sophronie Saharov especially in his writings

Keywords

missionary work missionary Church Saint Sophrony Saharov example of missionary work christian life

8


Prezența Bisericii icircn societate constituie mărturia incontestabilă a faptului că Dumnezeu icircl invită pe om la comuniune și la desăvacircrșire pentru că bdquoaceasta este viaţa veșnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimisrdquo (Ioan 17 3) Această invitație pe lacircngă faptul că pune icircn valoare caracterul de persoană al omului are și rolul de a evidenția vocația misionară a Bisericii Biserica este prin excelență misionară iar bdquolucrarea misionară face parte din ființa Bisericiirdquo1 ea concretizacircndu-se icircn timp și icircn loc prin grija și activitățile desfășurate icircn scopul icircndreptării și sfințirii omului

Lucrarea misionară a Bisericii este observată atacirct ca bdquobiruință asupra imperfecțiunilor socialerdquo2 destul de evidente icircn lumea contemporană cacirct și ca modalitate sau mijloc de tămăduire a omului modern de icircnsănătoșire duhovni-cească a acestuia și de educare religioasă a lui3

Dată fiind anvergura pe care o are lucrarea misionară a Bisericii atacirct icircn forma sa internă cacirct și icircn cea externă s-a manifestat și se manifestă divers felurit icircn timp și loc fără icircnsă a-și pierde scopul și obiectivele urmărite Ea se caracteri-zează deopotrivă prin dinamism pentru că se acomodează continuu la realitățile lumii și prin stabilitate pentru că scopul obiectivele și adevărul de credință pro-povăduit au rămas neschimbate și nealterate Biserica are responsabilitatea bdquode a prezenta generațiilor valorile creștine [] icircn pregătirea terenului de evanghelizare ea trebuie să țină seama de anumite realități pe care și-a construit misiunea pacircnă acumrdquo4

O resursă importantă pe care Biserica icircn misiunea pe care o desfășoară o are la icircndemacircnă o constituie viața scrierile și teologia unor mari duhovnici și tră-itori creștini din ultimele veacuri Icircn experiența și exemplul misionar al acestora pot fi identificate și preluate importante aspecte care pot sprijini și ajuta icircn plan misionar

Icircntre duhovnicii de seamă din secolul al XX-lea se numără și sfacircntul Sofro-nie Saharov recent canonizat de către Patriarhia Ecumenică un misionar care

1 Pr Mihai Himcinschi Misionarismul vieții eclezialeEd Reicircntregirea Alba Iulia 2008 p 6

2 Pr Mihai Himcinschi Misionarismul vieții ecleziale p 17 3 Cf The Healing Mission of the Church in laquoYou are the light of the worldraquo Stateme-

nts on Mission by the World Council of Churches 1980-2005 WCC Publications Geneva 2005 pp127-162 Subiectul este dezvoltat și icircn Pr Nicolae Moșoiu (edit) Elemente de istorie doctrină și practică misionară din perspectivă ecumenică Ed Universității Lucian Blaga Sibiu 2006 pp 446-474 De asemenea am consultat icircn acest sens și studiul Pr Radu Mureșan laquoMisiunea Misio-logieiraquo Cacircteva considerații actuale privind misiologia ortodoxă disponibil la httpsftoubroindexphpoption=com_docmanamptask=cat_viewampgid=112ampItemid=138 accesat la 13 februarie 2020 ora 1440

4 Pr Ion Bria Spiritualitate pentru timpul nostru Geneva 1990 p 2

9

S DAS DAS DS DI2020

deși a trecut la Domnul acum aproape un sfert de veac (dagger 1993) continuă să pro-povăduiască Evanghelia lui Hristos prin scrierile și teologia sa Născut icircn Rusia pre-bolșevică ajuns icircn preajma adolescenței la Paris Franța viețuitor la Mun-tele Athos și ucenic al sfacircntului Siluan Athonitul reicircntors icircn Occidentul secula-rizat și asumacircndu-și ctitorirea unei mănăstiri icircn mijlocul neortodocșilor englezi la Essex sfacircntul Sofronie Saharov pare că a fost dăruit de Dumnezeu Bisericii tocmai pentru a sprijini activitatea misionară a acesteia A rămas icircn memoria creștinismului și icircn special a ucenicilor și apropiaților săi ndash care de altfel i-au și cultivat teologia și icircnvățăturile ndash ca un veritabil trăitor al Evangheliei lui Hristos ca teolog echilibrat care s-a adăpat teologic atacirct din Sfacircnta Scriptură cacirct și din scrierile Sfi nților Părinți ai Bisericii Icircntreaga sa operă și teologie mustește de sfa-turi și recomandări cu privire la principalele realități ale vieții creștine A fost icircn special un om al rugăciunii și al dragostei pentru oameni prin urmare icircntreaga sa teologie trimite către aceste două coordonate icircnsemnate pentru viața creștină Totodată a recomandat tuturor virtutea ascultării și rolul hotăracirctor pe care du-hovnicul icircl are icircn viața creștinului Mai presus de toate s-a făcut pe sine icircnsuși pildă de trăire de gacircndire și de rugăciune tuturor speracircnd astfel că luacircnd seama la exemplul lui oamenii icircl vor afl a mai ușor pe Hristos și vor alege icircndreptarea

Icircn racircndurile următoare icircmi propun o serie de refl ecții misionare pornind de la unele aspecte și teme dezvoltate de sfacircntul Sofronie Saharov icircn special icircn cuprinsul unor scrieri ale sale

1 Teologia formală și misiunea Bisericii Teologie și asceză misionară

O primă temă asupra căreia ne oprim icircn racircndurile următoare vizează icircn special persoana misionarului ndash folosim generic termenul de bdquomisionarrdquo referin-du-ne atacirct la cler cacirct și la teologii mireni ori la creștinii de racircnd care se implică icircn misiunea Bisericii ndash și privește modul icircn care acesta primește trăiește și se angajează icircn responsabilitatea de a transmite adevărul de credință

Specialiștii icircn domeniul comunicării sunt de părere că icircn relațiile inter-umane mesajul are un rol foarte important Teoretic mesajul bdquoeste unitatea de bază a comunicăriirdquo5 și se numără icircntre elementele care determină schimbări de natură cognitivă afectivă sau comportamentală

Succesul transmiterii unui mesaj este infl uențat de mai mulți factori icircntre care amintim conținutul mesajului adică icircnsăși informația transmisă structura mesajului claritatea lui concizia generalitatea și complexitatea valoarea infor-

5 Evelina Graur Tehnici de comunicare Ed Mediamira Cluj-Napoca 2001 p 6 De asemenea repere importante și clarifi cări icircn privința mesajului am găsit și icircn lucrarea Vasile Tran Irina Stănciugelu Teoria comunicării București comunicarero 2003 pp 9-22

10


mativă a mesajului La fel de importantă este pregătirea emițătorului și a recep-torului obiectivele și scopul urmărite prin transmiterea mesajului maniera și tehnica icircn care este transmis mesajul contextul limbajul folosit diverse tehnici la care emițătorul sau receptorul apelează abilitatea emițătorului de a folosi me-sajul icircn favoarea sa6 etc

Mesajul are un rol determinant inclusiv icircn transmiterea adevărului de credință Practic icircnvățătura Bisericii ajunge la destinatari icircn primul racircnd prin in-termediul mesajelor formulate și transmise de către emițători adică de către misi-onari7 Propovăduirea Evangheliei lui Hristos constituie o formă aparte de comu-nicare icircn care mesajul care devine vehiculul adevărului de credință urmărește un scop special concretizat icircn realitatea macircntuirii omului Nu ne referim aici la activitatea prozelitistă care concentrează o suită icircntreagă de metode și tehnici de comunicare orientate către transmiterea unor pseudo-icircnvățături de credință și care sunt adaptate cu un fals interes nevoilor unor diferite grupuri sociale De multe ori icircn dorința creșterii numărului de adepți mesajul este transformat de noile mișcări religioase icircn instrument de manipulare a individului8

Privind strict activitatea misionară a Bisericii se remarcă icircn prezent tendința de a capsula adevărul de credință icircn mesaje formale fapt care contri-buie mai puțin la icircncurajarea asumării și experierii adevărului revelat Nu sunt puține cazurile icircn care misionarii creștini acționează formal preferacircnd rolul unor profesori care transmit o sumă de icircnvățături și sfaturi dar care ignoră modul icircn care aceste icircnvățături icircncolțesc icircn inima ascultătorilor lor De multe ori ei icircnșiși sunt sterpi vieții și trăirii creștine autentice Să fie oare de ajuns ca sămacircnța să fie aruncată icircn bdquopămacircntul cel bunrdquo icircntocmai parabolei evanghelice a semănătorului

6 Cf RV Joule și JL Beauvois Tratat de manipulare trad Florentina Petrișor Ed Antet 1997 pp 3-4

7 Icircn unele lucrări de specialitate din domeniul comunicării se amintește și de un sens sa-cru dat comunicării bdquocu transformările proprii trecerii de la latina vulgară la proto-romacircna lat communicare a fost moștenit sub forma a cumineca avacircnd sensul de a se icircmpărtăși (icircn accepția ritualului creștin) Icircnțelesul exista și icircn latina tacircrzie unde a dat naștere lui excomunicare adică a opri de la icircmpărtășanie ndash ceea ce echivala cu excluderea din comunitatea religioasă Iată cum pentru noi romacircnii sensul originar al comunicării este deopotrivă profan și sacru comunicarea stă la baza organizării sociale mijlocind raporturile orizontale dintre oameni dar angajacircnd și aspirațiile lor verticale icircntr-o mișcare ascensională către planurile superioare ale existențeirdquo Evelina Graur Tehnici de comunicare p 5

8 Un material care surprinde tehnicile și modul icircn care sectele icircși adaptează discursul mi-sionar pentru a recruta adepți este cel semnat de Pr Radu Mureșan și se intitulează Fenome-nul prozelitismului ndash o perspectivă psiho-sociologică și misionară disponibil la httpsftoubroindexphpoption=com_docmanamptask=cat_viewampgid=112ampItemid=115 Printre altele autorul reușește să prezinte și să analizeze cu succes bdquomecanismele prin care noile mișcări religioase ex-ploatează căutările omului contemporan și icircncearcă să vină icircn icircntacircmpinarea aspirațiilor luirdquo (p 1)

11

S DAS DAS DS DI2020

(Matei 13 1-8) fără o implicare personală a misionarului icircn procesul de trans-formare duhovnicească a celui convertit

Din nefericire epoca tehnicizării a afectat considerabil relațiile inter-perso-nale și icircmpreună cu acestea calitatea comunicării și a propovăduirii Totodată este o realitate sensibilă faptul că mass-media și-a consolidat poziția de infl uencer sau formator de opinie icircn ceea ce privește domeniul religios Sub imboldul afi r-mării și garantării drepturilor și libertăților umane asistăm la o dezvoltare fără precedent a apetitului pentru informație educare sau formare Icircnsă nu dorința de informare constituie un semnal de alarmă ci faptul că pe de o parte cei interesați de informații apelează la tot felul de surse de informare neautorizate ndash cărți site-uri pseudo-profeți etc ndash icircn timp ce persoanele abilitate să ofere astfel de informații ndash și ne referim icircn special la teologi ndash se rezumă la a transmite adevărurile de credință icircn mod telegrafi c formal de multe ori icircn contradicție cu ceea ce ei icircnșiși cred sau trăiesc Este trist că icircntr-o societate atacirct de confuză și de agitată precum cea a secolului XXI icircn misiunea Bisericii sunt angrenate și persoane care se mulțumesc doar cu teologia primită pe băncile școlii ori care icircși construiesc discursul misionar exclusiv pe informațiile culese icircn grabă din cuprinsul unor cărți de specialitate devenind mai mult ecouri ale teologiei de manual și mai puțin exponenți ai adevărului de credință trăit Nu exagerăm dacă afi rmăm că icircn prezent criza Bisericii este amplifi cată de această coordonată de-licată anume că teologia formală sau teologia de manual bogată icircn teorii și icircn cuvinte frumoase dar seacă de orice experiență vie se substituie tot mai mult teologiei trăite transpusă icircn fapte

Icircn scrierile sfacircntului Sofronie Saharov icircntacirclnim o interesantă abordare misi-onară a raportului dintre teologia formală și teologia trăită Icircn accepțiunea duhov-nicului de la Essex teologia formală este așa-numita teologie de manual teologie academică teologie intelectuală sau teologia predată ori transmisă teoretic fără vreo implicație la nivel faptic O astfel de teologie formală este comparată de către sfacircntul Sofronie cu teologia izvoracirctă din experiența personală din cunoaștere din răstignirea icircmpreună cu Hristos adică cu teologia lucrătoare prin fapte

O serie de mărturii pe care le-am icircntacirclnit icircn scrierile sfacircntul Sofronie sunt edifi catoare icircn acest sens Icircntre altele acesta amintește bdquoPoţi fi un mare savant poţi să ai diplome academice dar să rămacirci total ignorant icircn ce privește calea macircntuirii Cacircnd ai o viaţă sfacircntă și fără de păcat cunoașterea intelectuală poate da roade minunate Icircn schimb o cunoaștere fără iubire nu poate macircntui per-soana Fără duhul pocăinţei fără cercarea adevăratei ascultări nu poţi deveni un adevărat teolog sau un preot adică cineva icircn stare a icircnvăţa pe alţii adevărata cale creștinească Pentru a icircnvăţa știinţa vieţii icircn Hristos nu este nevoie a citi zeci sau sute de cărţi Duhovnicul meu m-a sfătuit să nu citesc decacirct cacircteva pagini

12


pe zi Un sfert de ceas o jumătate de ceas icircnsă luacircnd aminte a icircnfăptui icircn viaţă ceea ce citeamrdquo9

Icircn același context sfacircntul Sofronie remarcă faptul că icircnsăși termenul bdquoteolo-gierdquo presupune icircn primul racircnd o viață trăită icircn dorința descoperirii și cunoașterii lui Hristos bdquoTeologia de-Dumnezeu-cuvacircntarea este starea duhului sub icircnracircuri-rea harului dumnezeiesc Iată icircn ce constă deosebirea icircntre teologie și filosofie icircn-tre adevărata teologie și teologia intelectuală Dacă o astfel de insuflare va atinge inima voastră ea nu va avea sfacircrșit pe pămacircnt Ea este nesfacircrșită căci icircntr-icircnsa se află icircnceputul vieţii veșnice Chiar dacă alcătuirea voastră trupească se va risipi această insuflare va trăi icircn voi cu putere Dumnezeu poate atinge duhul omului spre a-i da icircntr-o clipită cunoașterea de sine Este o mare deosebire icircntre această cunoaștere și cea dobacircndită icircn institutele teologice Poate fi un lucru foarte pri-mejdios a face teologie fără a avea o experienţă existenţială a vieţii icircn duhul lui Hristos Icircntr-adevăr riscul este de a studia teologia mai cu seamă icircn formele sale apofatice ca pe o filosofie și o poezie Riscăm să adoptăm o atitudine falsă să ne credem superiori iar aceasta este destul pentru a se pierde Alta este insuflarea pe care trebuie să o căutăm icircn viaţa icircn Hristos Ştiinţa teologică predată icircn școli și care a devenit o specialitate intelectuală deschisă tuturor nu duce la cunoașterea lui Dumnezeu Cunoașterea lui Dumnezeu vine de la viaţa icircn Dumnezeu ce se naște icircn străfundul inimii Putem cădea pradă unei aberaţii duhovnicești faptul de a aprecia ceea ce aduce știinţa teologică mai mult decacirct sfinţenia vieţiirdquo10

Cu alt prilej icircntr-o altă scriere sfacircntul Sofronie Saharov face referire la situația din școlile de teologie acolo unde sunt pregătiți cei mai mulți dintre mi-sionarii Bisericii de azi și de macircine bdquoIcircn școlile de teologie de veacuri se icircncearcă a prezenta studenţilor icircntr-o expunere sistematică conţinutul Descoperirilor și al icircnvăţăturii Bisericii ndash rodul experienţei sobornicești Mulţumită acesteia icircn pu-ţinii ani de școlire este cu putinţă a sesiza contururile generale ale acestei măreţe zidiri icircn aspectul ei pămacircntesc și icircn firea ei cerească Dar incontestabil o astfel de știinţă de departe nu este autentica teologie icircnţeleasă ca și cunoaștere fiinţială de Dumnezeu Iar atunci cacircnd sistematizarea cu consecutivitatea ei logică este dusă pacircnă la limită atunci adevăratul duh se icircnlocuiește cu o scolastică moartă O astfel de teologie din nefericire mai curacircnd abate mintea și inima celui ce icircnvaţă de la viaţa icircn Dumnezeu devenind o filosofie o disciplină știinţifică o echilibristică intelectuală desfiguracircnd radical absolut tot ce a fost dat de Dumnezeu icircn limbi de foc icircntr-o nedescrisă arătare a Luminii ducacircnd la uimire icircntr-un sfacircnt cutre-mur icircntreaga noastră fiinţă Oare dau școlile a trăi a se icircmpărtăși nu intelectual

9 Arhim Sofronie Saharov Din viață și din duh trad Ierom Rafail Noica ediția a II-a Ed Reicircntregirea Alba-Iulia 2014 p 40

10 Arhim Sofronie Saharov Din viață și din duh p 39

13

S DAS DAS DS DI2020

ci real cu Dumnezeiasca neţărmurire ceea ce uimește duhul nostru icirci stacircrnește icircnfl ăcărată rugăciune de pocăinţă Oare stacircrnesc ele setea mistuitoare de a sorbi dragostea lui Hristos smerenia și blacircndeţea Lui care L-au dus la Golgota Şi dacă școlile nu icircnvaţă rugăciunea icircn care sufl etul se atinge fi inţial de Dumneze-iasca veșnicie atunci cine poate judeca icircn ce măsură suntem noi icircndepărtaţi de Dacircnsul Apropiatu-ne-am oare de El sau dimpotrivă ne desparte o distanţă de netrecutrdquo11

Această ultimă perspectivă este reluată de sfacircntul Sofronie și icircn lucrarea Des-pre rugăciune icircn care duhovnicul de la Essex este și mai tranșant atunci cacircnd vine vorba de relația dintre teologia formală și cea trăită bdquosunt două feluri de theacuteologie unul larg cunoscut de-a lungul veacurilor ce s-au scurs ndash catedra profesională a eruditului și celălalt ndash a fi icircmpreună-răstignit cu Hristos a-L cunoaște icircn cele tainice ale inimii Primul fel este la icircndemacircna multora icircnzestraţi intelectual icircn sensul unei predispoziţii fi losofi ce Aici adevărata credinţă icircn dumnezeirea lui Hristos ce se exprimă printr-o viaţă icircn duhul poruncilor Sale nu neapărat se impune Al doilea fel este teologia mărturisitoare născută dintr-o adacircncă frică a lui Dumnezeu icircn focul unei pocăinţe icircnfl ăcărate ce duce icircn realitatea fi inţială prin experienţa Luminii Nefăcute Teologia școlărească icircmbinată cu viața icircn credinţă dă rezultate bune Dar ea ușor degenerează devine o teorie abstractă icircncetează a mai fi ceea ce vedem icircn viaţa ApostolilorProrocilor Sfi nţilor Părinţi adică lu-crarea directă a lui Dumnezeu icircn noi pentru călaquonimeni nu poate să vină către Mine de nu va trage pe el Tatăl Carele M-au trimis [] Scris este icircn proroci Şi vor fi toţi icircnvăţaţi de Dumnezeu [] Tot carele a auzit [icircn inimă] de la Tatăl și a icircnvăţat vine către Mineraquordquo12

Aparent sfacircntul Sofronie lasă impresia că este adversarul teologiei academi-ce sau altfel spus a teologiei de manual El icirci critică pe cei care fac din teologie ndash icircnțeleasă ca icircnvățătură despre Dumnezeu de la termenul neogrecesc θεολογία respectiv de la termenii grecești vechi θεός Dumnezeu și λόγος cuvacircnt știință ndash un subiect de fi losofi e ori sunt preocupați să icircncadreze științifi c adevărurile de credință Dacă avem icircn vedere că pacircnă la plecarea icircn Anglia sfacircntul Sofronie interacționase cu unii teologi ai vremii ndash cu o parte dintre aceștia chiar intrase icircn polemică13 ndash iar icircn plan academic icircn mod surprinzător nu a reușit să icircși fi nali-

11 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită trad R Noica Ed Reicircntregirea Alba Iulia 2003 pp 41-42

12 Arhim Sofronie Saharov Despre rugăciune trad Ierom Rafail Noica Ed Accent Print Suceava 2019 pp 72-73

13 Icircn special icircn perioada de după reicircntoarcerea la Paris părintele Sofronie Saharov s-a remar-cat prin atitudinea pe care a luat-o față de unele icircnvățături care erau promovate de elita teologică rusească stabilită icircn Franța Aminteam icircntr-unul din capitolele anterioare că sfacircntul a reacționat

14


zeze studiile atunci suntem și mai tentați să credem că duhovnicul de la Essex a dezvoltat o repulsie față de spațiul academic Icircnsă o astfel de perspectivă este de departe una eronată

De fapt sfacircntul Sofronie nu se consideră niciun moment adversarul teolo-giei academice Dimpotrivă din scrierile sale reiese faptul că el a ținut permanent legătura cu mulți dintre teologii secolului al XX-lea Era la zi cu marile tratate și lucrări de teologie publicate lua inițiativa atunci cacircnd considera că unele păreri teologice nu reflectă icircntocmai icircnvățătura ortodoxă14 era invitat să conferențieze icircn mediile academice și mai mult avea un respect deosebit pentru teologii tim-pului său De pildă icircn 1958 la scurt timp după moartea lui Vladimir Losski icirci scria protoiereului și teologului Gheorghe Florovski amintind următoarele bdquone-

la părerea lui Berdiaev potrivit căreia monahismul ar răpi și ar limita libertatea persoanei Cu alt prilej a reacționat și față de Vladimir Losski căruia icircn calitate de apropiat i-a prezentat scrierile Cuviosului Siluan Athonitul Lossky deși a apreciat spiritualitatea scrierilor despre sfacircntul Siluan totuși le-a considerat de prea puțin interes teologic O astfel de atitudine negativă bdquol-a determinat pe Sofronie să scrie o introducere teologică la scrierile sfacircntului Siluan pentru a explica principiile subiancete limbajului simplu al Starețuluirdquo Nicholas Saharov bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo icircn vol S-a dus să-L vadă precum este 20 de ani de la mutarea icircn eternitate a Părintelui Sofronie Saharov trad Aniela Siladi Ed Renașterea Cluj-Napoca 2013 p 286

Tot cu Lossky sfacircntul Sofronie a polemizat și pe marginea icircnțelegerii termenului de bdquoicircntu-nericrdquo Teologul rus Vladimir Lossky prefera noțiunea de bdquoicircntuneric dumnezeiescrdquo dezvoltată de Dionisie Areopagitul (Cf Vladimir Lossky Teologia mistică a Bisericii de Răsărit trad Pr Vasile Răducă Ed Bonifaciu București 1998 pp 21-41) Părintele Sofronie a arătat prudență icircn a fo-losi termenul bdquoicircntunericrdquo icircn special pentru că Dumnezeu este lumină și se manifestă icircntotdeauna ca lumină și nu este icircntuneric icircn El Icircn virtutea experienței sale ascetice a luminii dumnezeiești părintele Sofronie considera că bdquoicircntunericulrdquo trebuie situat la hotarul dintre totala golire a duhului și apariția luminii dumnezeiești de aceea el atenționa că bdquoDumnezeu nu se află icircn acest icircntuneric care este absența divină pentru prezența divină implică luminardquo Nicholas Saharov bdquoArhimandri-tul Sofronie ndash schiță de portretrdquo p 287

Sfacircntul Sofronie care era familiarizat cu literatura patristică de limbă greacă nu vedea icircn termenul bdquoicircntunericrdquo de care amintea Lossky o realitate sau un fapt palpabil ci o figură retorică o imagine teologică pe care părinții capadocieni au folosit-o ca armă icircmpotriva eunomienilor bdquoDin perspectivă mistică și existențialistă părintele Sofronie este de acord cu Dionisie și cu Capadocie-nii care definesc icircntunericul dumnezeiesc drept lumină orbitoare care supralumineazărdquo Nicholas Saharov bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo p 287

14 Revenim la detaliile oferite de Nicholas Saharov și amintim că de exemplu sfacircntul Sofronie s-a raportat la subiectul părăsirii harului sau al părăsirii de către Dumnezeu pe care icircl dez-voltase Vladimir Lossky Spre deosebire de Lossky care formulase argumente apropiate doctrinei filioque (cf Nicholas Saharov bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo p 287) sfacircntul So-fronie era convins că părăsirea harului constituie o etapă necesară pentru creșterea ascetică și ca un suprem paradox este o manifestare a dragostei dumnezeiești bdquoArhimandritul crede că experiența părăsirii de către Dumnezeu conține o putere dumnezeiască dătătoare de viațărdquo Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este trad Ierom Rafail Noica Ed Sofia București 2005 pp 195-196

15

S DAS DAS DS DI2020

a fost deosebit de prețios și nu ne este ușor să ne lipsim de dacircnsul El a icircmplinit o uriașă lucrare Şi dacă fi ecare om este de nerepetat de neicircnlocuit ireductibil atunci bineicircnțeles astfel de oameni ca Vladimir Nikolaevici cu atacirct mai mult sunt de neicircnlocuit Puține minți teologice există Vladimir Nikolaevici pe lacircngă uriașa sa dăruire tocmai icircn acest domeniu adică teologia a fost și harnic și tru-ditor ca nimeni altulrdquo15

Totodată raportacircndu-se la realitățile contemporane sfacircntul Sofronie nu a pregetat să vorbească despre necesitatea pregătirii academice bdquoformarea academi-că a devenit icircn vremea noastră mai de neapărată trebuință decacirct icircn alte veacuri Trăim icircn această lume dată nouă și de ea atacircrnăm icircn planul existenței noastre pămacircntești [] educația științifi c teologică ne descoperă planul orizontal ne face cunoscută problematica religioasă a epocii noastre [] icircn școlile teologice unii profesori icircncearcă să arate icircnvățăceilor lor neapărata trebuință a icircnălțării vertica-le către Dumnezeu adică cunoaștere icircntru adacircnc și icircntru icircnălțime icircnsă aceste strădanii nu schimbă starea generală faptul că educația ține de planul orizontal că este neputincioasă a da experiența duhovnicească adevărată adică experiența pocăinței și a rugăciunii curaterdquo16

Corespondența pe care a purtat-o cu diverși clerici ruși dovedește că deși prins de febra unei vieți virtuoase sfacircntul Sofronie a păstrat totuși o deschidere către spațiul teologiei formale scrise17 admițacircnd că bdquofi ecare pas din viaţa noastră este nedespărţit legat de dogmele fundamentale ale credinţei noastrerdquo18 Nu icircn ultimul racircnd sfacircntul Sofronie icircnsuși mărturisește că nu se consideră un ostil al științei teologiei Icircn acest sens el amintește bdquodin cuvintele mele tot cel ce crede că eu sunt icircmpotriva știinţei teologice greșește Şi acum vorbim esenţial despre teologie Şi toate celelalte concepte pe care le putem afl a prin icircnvăţătura teologică pătrund icircn alcătuirea rugăciunii noastre Atunci teologia noastră devine cuprin-sul rugăciunii După ce atingem oastfel de stare (atunci cacircnd teologia devine con-ţinutul rugăciunii noastre) urmează o nouă stare mai icircnaltă ndashteologia ca stare a duhului nostru care trăieștene contenit icircn Dumnezeu și prin Duhul Sfacircnt Mă rog lui Dumnezeu ca să se icircntărească icircn voi anume această stare Aceasta este gnoseo-logia noastră[] Este calea către adevărata cunoaștere a adevăratului DumnezeuFiecare cuvacircnt pe care-l rostește Ioan de Dumnezeu Cuvacircntătorul icircn Evanghelie

15 Arhim Sofronie Saharov Corespondență cu protoiereul Gheorghe Florovski trad Ierom Rafail Noica Ed Accent Print Suceava 2016 p 25

16 Arhim Sofronie Saharov Taina vieții creștine trad Ierom Rafail Noica Ed Accent Print Suceava 2014 p 38

17 De pildă corespondența cu părintele Gheorghe Florovski conține numeroase referințe care atestă că sfacircntul Sofronie era interesat de teologia academică a timpului său și de noutățile apărute icircn acest domeniu

18 Arhim Sofronie Saharov Din apă și din duh p 17

16


devine pentru noi dogmă El vorbește ca și cum ar povesti dar toată icircnvăţătura lui poartă icircn icircntregime caracterul unei cunoașteri limpezi și neicircndoielnice El nu intră icircn conflict cu nimeni dar el laquopovesteșteraquo icircmprejurări pe care astăzi le măr-turisim despre Domnul Iisus Hristos laquoicircntru icircnceput era Cuvacircntul și Cuvacircntul era către Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvacircntul [] Toate prin Dacircnsul s-au făcutși fără de Dacircnsul nimic s-a făcut din ce s-a făcutraquo Astfel creștinismul nos-tru niciodată nu trebuie săse amestece cu vreo altă icircnvăţătură care există icircnlume pentru noi există numai Evanghelia[]Şi deci nu prin cunoașterealaquoștiinţificăraquo a disciplinelor teologice ci printr-o viaţă sfacircntă fără de păcattrebuie să ajungem la starea unde omul icircncepe să laquovadă pe Dumnezeu precum esteraquordquo19

Este evident din racircndurile de mai sus că sfacircntul Sofronie nu se poziționează icircmpotriva teologiei formale De altfel perspectiva pe care duhovnicul de la Essex o dezvoltă icircn legătură cu teologia formală și viața autentic creștină este una mult mai profundă iar icircn contextul cercetării de față sfacircntul Sofronie Saharov aduce o contribuție foarte importantă icircn direcția conturării portretului teologului misi-onar ortodox Cum poate fi sintetizată această perspectivă

Icircn primul racircnd sfacircntul Sofronie pornește de la premisa că viața creștină nu este un experiment științific Icircn consecință a trăi creștinește nu icircnseamnă a icircnmulți la nesfacircrșit volumul cunoștințelor dobacircndite ci a te strădui să pui icircn practică și să trăiești adevărul de credință Este adevărat că bdquoicircnvăţătura omenească oferă mijloace spre a putea pune icircn cuvinte experienţa dar fără lucrarea haru-lui ea nu poate icircmpărtăși cunoașterea cu adevărat macircntuitoare Cunoașterea lui Dumnezeu este o cunoaștere fiinţială iar nu una abstract-intelectuală Mii și mii de teologi profesioniști primesc cele mai icircnalte diplome dar icircn realitate rămacircn adacircnc ignoranţi icircn domeniul Duhului Iar aceasta pentru că nu trăiesc potrivit poruncilor lui Hristos icircn virtutea cărui fapt se lipsesc de lumina cunoașterii lui Dumnezeu Dumnezeu este iubire Iar această iubire se cacircștigă pe calea uneipocă-inţe și frici a lui Dumnezeu care zdrobește pacircnă și oaselerdquo20

Spre deosebire de toate celelalte domenii de cercetare teologia devine izvor de cunoaștere icircn momentul icircn care ea este transpusă icircn făptuire21 Iar ca să trăiască teologia omului icirci este de folos formarea și educația icircnsă totodată icirci este necesa-ră colaborarea cu harul lui Dumnezeu adică să trăiască liturgic icircn Biserică bdquoPacircnă icircn zilele noastre nimeni dintre filosofi sau dintre preoții științei nu a trecut acest

19 Arhim Sofronie Saharov Cuvacircntări duhovnicești vol I trad Ierom Rafail (Noica) Ed Reicircntregirea Alba Iulia 2004 pp 151-153

20 Arhim Sofronie Saharov Despre rugăciune pp 105-106 21 Cf Ieacuteroacutetheos Mitropolitul Nafpaktosului O noapte icircn pustia Sfacircntului Munte Con-

vorbire cu un pustnic despre Rugăciunea lui Iisus ediție revizuită trad Călin Cosma Ed Sofia București 2019 p 18

17

S DAS DAS DS DI2020

prag al cunoașterii lui Dumnezeu dacă au rămas icircn limitele minții lor fi rești și credincioși metodelor fi losofi ei și științeirdquo22

Este un adevăr faptul că bdquomintea omenească icircnsetează după cunoaște-re după cunoașterea integrală Nimic nu poate desfi inţa dorinţa noastră de a cunoaște și icircn chip fi resc năzuinţa noastră ultimă e cunoaștereardquo23 Totuși ce se icircntacircmplă după ce dobacircndești un adevăr fi e el și științifi c Icircncerci să probezi respectivul adevăr și să aprofundezi subiectul existenței lui Informația despre Dumnezeu este diferită de alte informații tocmai pentru că ea se descoperă pe măsură ce o experiezi Simpla informare despre Dumnezeu nu icircnseamnă teologie Despre sfacircntul Sofronie se amintește că bdquonu avea cunoaștere despre Dumnezeu ci cunoștința lui Dumnezeurdquo24 El icircnsuși amintește că cunoașterea lui Dumnezeu nu este informație ci icircmpărtășire vie cu Dumnezeu bdquomie nu mi-a fost propriu să citesc scrierile Părinţilor sau alte lucrări ale teologiei contemporane sau sis-teme școlărești pentru simpla erudiţie Icircmi era cacirct se poate de limpede că icircn afara realei experienţe de Dumnezeu simpla documentare intelectuală nu duce la ceea ce este adevăratul sens al religiei cunoașterea fi inţială a Celei dintacirci Fiinţe adică Dumnezeu laquocunoaștereraquo ndash ca pătrundere icircn icircnsuși Actul Fiinţei veșnice Aceasta este viaţa cea veșnică să Te cunoască pe Cel Unul adevărat Dumnezeu Dar se pune icircntrebarea tragică pentru noi Cum putem ajunge la dorita noastră laquocunoaștere a Celui Unul adevărat Dumnezeuraquo Răspunsul la icircntrebare ne este dat de icircnsuși Hristos laquoDe veţi rămacircnea voi icircntru cuvacircntul meu [] veţicunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi (Ioan 8 31-32)rdquo25

Icircn contextul celor prezentate mai sus icircn volumul I din Convorbirile duhovnicești sfacircntul Sofronie face mențiune de o icircntacircmplare petrecută la Mă-năstirea Sfacircntul Ioan Botezătorul bdquoIcircntr-o zi m-am icircntacirclnit aici pe drumul mă-năstirii noastre cu un om care zicea că primise titlul de doctor icircn teologie Şi eu i-am răspuns laquoCe vreţi aceasta se preţuiește mai mult decacirct sfi nţenia icircn lumea noastră icircntunecatăraquordquo26 Apoi pe seama acestei icircntacirclniri duhovnicul de la Essex formulează o serie de refl ecții cu privire la o posibilă criză icircn Biserică izvoracirctă din obiceiul unor persoane de a face teologie pe seama unor realități de care ele icircnsele sunt străine bdquola ce ne-au dus aceste școli Am dobacircndit niște fi inţe stan-dard ce vorbesc despre lucruri pe care niciodată nu le-au trăit De unde icircntune-recul acesta icircn Biserica noastră De unde toate rupturile Eu v-am spus deja și

22 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită p 47 23 Arhim Sofronie Saharov Rugăciunea ndash experiența vieții veșnice ediția a II-a trad Ioan

I Ică jr Ed Deisis Sibiu 2001 p 17 24 Ieacuteroacutetheos Mitropolitul Nafpaktosului O noapte icircn pustia Sfacircntului Munte p 32 25 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită p 20 26 Arhim Sofronie Saharov Cuvacircntări duhovnicești vol I p 163

18


icircncă nu o singură dată icircnsă Duhul mă silește să repet Mai icircnainte de a mă duce de la voi ndash iar sfacircrșitul vieţii mele bineicircnţeles este aproape ndashaș dori ca voi să vă macircntuiţi de aberaţia de care suferă lumea contemporană icircn planul teologiei ca să nu scoată cineva vreo teorie neadevărată despre Dumnezeucare să dezbine lumea creștină Gacircndiţi-vă că la Geneva icircn Centrul mondial al unirii Bisericilor se află mai mult de două sute de doctori icircn teologie cu păreri diferite De unde aceasta Căci Dumnezeu unul este Şi cum se icircntacircmplă că există confesiuni care urăsc pe celelalte și le prigonesc Acum prigoana icircmpotriva Dreptei Slăviri este icircn lumea icircntreagă Şi prin ce provocăm noi această ură Nouă ne e frică laquoși o muscă să supă-rămraquo icircnsă pe noi ne urăsc mai mult decacirct pe răufăcători Iar aceasta nicicum nu este fantezie așa cum o știm din experienţă Dar să nu se tulbure inima voastră credeţi icircn Hristos Dumnezeu și continuaţi-vă această viaţă El a zis laquoPrecum pe Mine au uracirct fără pricină așa și voi veţi fi uracircţi pentru Numele meuraquo Așa să nu pierdeţi din vedere viziunea de bază viaţa fără de păcatrdquo27

Icircn continuare sfacircntul Sofronie se referă și la tema ecumenismului bdquoeu nu iau parte la mișcarea ecumenică Dar ideea mea ar fi următoarea adunaţi-vă și socotiţi cum este cu putinţă a trăi fără de păcat Se adună două sute de doc-tori icircn teologie și fiecare icircșivorbește prostiile dezvăluindu-și propria neștiinţă și ignoranţă De pildă una din rătăciri ei studiază toate religiile și icircn cunoașterea teoretică a istoriei tuturor religiilor și a cuprinsului icircnvăţăturii lor icircși văd propriul universalism Dar Domnul ne spune laquoUnul este Tatăl vostru și unul icircnvăţăto-rulndash Hristosraquo Iar acest icircnvăţător Hristos poartă icircn Sine icircntreaga zidire Şi așa noi vom urma pașilor lui Hristos Care poartă icircn conștiinţa Sa această tragedie și moare pentru credinţa Sa Vreme de șaptezeci de ani icircn Rusia au fost la putere umaniștii de tip marxist care credeau că vor salva lumea de la rătăciri Ei voiau cu sila să dezrădăcineze percepţia lui Dumnezeu din conștiinţa oamenilor Această robie duhovnicească a durat șaptezeci de ani Preicircnchipuirea ei a fost robia cea din Babilon de șaptezeci de ani a poporului Evreu ndash purtătorul primelor principii ale Descoperirii Rugăciunea cacirct se poate de simplă laquoDoamne icircnvrednicește-ne fără de păcat să ne păzim icircn ziua aceasta icircn noaptea aceastaraquo de care sunt icircn stare și copiii ndash iată adevărata cale Atunci vom vedea știinţa precum se cuvine știinţa icircn sine nicicum și pe nimeni nu macircntuie și nu dă o cunoaștere fiinţială de Dum-nezeu ci numai toujour autour du pot ndash tot mereu primprejur și pe de lăturirdquo28

Amplul fragment redat mai sus dimpreună cu icircndemnul bdquorogu-vă macircntuiți-vă de acea aberație ndash diplomele academicerdquo29 rezumă punctul de vedere al duhovnicului de la Essex anume că teologia formală sau așa-numita teologie

27 Arhim Sofronie Saharov Cuvacircntări duhovnicești vol I pp 163-164 28 Arhim Sofronie Saharov Cuvacircntări duhovnicești vol I pp 164-165 29 Arhim Sofronie Saharov Cuvacircntări duhovnicești vol I p 163

19

S DAS DAS DS DI2020

de manual se continuă și icircn cele din urmă este desăvacircrșită de către teologia tră-ită Prin urmare adevăratul teolog și icircn ceea ce ne privește adevăratul misionar ortodox nu este cel care doar scrie și vorbește frumos ori cel care dovedește mă-iestrie icircn a prelua și a transmite ascultătorilor săi texte și icircnvățături frumoase din literatura religioasă ci de departe este cel care trăiește teologic sau care face din propria existență o teologie o mărturisire și o propovăduire a realității prezenței lui Dumnezeu icircn viața omului

Acesta este de altfel și rețeta trainică a misiunii externe a Bisericii anume de a forma și a icircndemna la trăire creștină Este necesar ca icircn societatea contempo-rană misionarul creștin să păstreze un echilibru ferm icircntre dezvoltarea unei cul-turi teologice icircn racircndul păstoriților săi și icircncurajarea formării liturgice a acestora adică transpunerea icircn viața de zi cu zi a teologiei Icircntacirclnim această importantă perspectivă misionară icircn corespondența sfacircntului Sofronie cu teologul Gheorghe Florovski bdquoeste nevoie de combinația unei viziuni duhovnicești cu o cultură te-ologică și generală și cu o formare liturgică Teamă icircmi este că moartea culturii teologice icircn ortodoxie va coincide cu sfacircrșitul generației noastre Viața duhovni-cească fi rește este mai importantă Icircnsă fără cultură teologică și un teren cultural lăuntric misiunea istorică a Bisericii nu poate fi icircmplinită mai ales icircn vremurile de criză și decădere culturală generală pe care le trăim acum Criza lumii medite-raneene din veacurile III-V ale erei noastre a fost depășită nu numai de sfi nțenia Părinților ci și de icircnțelepciunea lorrdquo30 Cu alte cuvinte nu teologia de manual icircn sine constituie punctul sensibil al activității misionare ci faptul că de cele mai multe ori ea este separată de o viață creștină pe măsură Icircnțelepciunea Sfi nților Părinți icircn veacurile III-V nu a fost doar rodul pregătirii intelectuale a acestora ci rezultatul unei vieți creștine trăite icircn dorința afl ării lui Dumnezeu Din acest motiv sfacircntul Sofronie conchide că bdquomai presus de toate am icircn inima viziunii mele faptul că natura icircndeletnicirilor noastre de zi cu zi a purtării noastre a rugăciunilor a relaţiilor cu oamenii și tot restul este mai importantă decacirct cu-noștinţele teoretice mai de neapărată trebuinţă pentru macircntuirea noastră decacirct speculaţiile teologice abstracte cu toate că o viaţă de rugăciune pacircnă și cea mai riguroasă nu poate fi desăvacircrșită fără laquocunoașterea icircnțelegătoareraquo a lui Dumnezeu (a lui Dumnezeu și nu despre Dumnezeu)rdquo31

Relația complementară dintre teologia formală și cea trăită pe care sfacircntul So-fronie o promovează icircn teologia și opera sa nu este străină tradiției ortodoxe Bună-oară icircn literatura fi localică se amintește că bdquotuturor relelor le premerge neștiințardquo32

30 Arhim Sofronie Saharov Corespondență cu protoiereul Gheorghe Florovski p 61 31 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită p 19 32 Sf Marcu Ascetul 226 capete despre cei ce-și icircnchipuie că se icircndreptează din fapte icircn

Filocalia vol I ediția a II trad Pr D Stăniloae Sibiu 1947 p 258 La sfacircntul Marcu am găsit

20


iar bdquoneștiința icircndeamnă la icircmpotrivire față de cele ce sunt de folosrdquo33 Mai mult bdquocunoștința naturală premerge credințeirdquo34 prin urmare tot bdquocel ce disprețuiește cunoștința și se laudă cu lipsa de icircnvățătură nu e simplu numai icircn cuvacircnt ci și icircn cunoștințărdquo35 Totuși pentru macircntuirea sa omului nu icirci este de ajuns să pri-mească și să stăpacircnească icircnvățăturile despre Dumnezeu Icircn mai multe racircnduri Sfacircntul Marcu Ascetul accentuează faptul că bdquodacă ești iubitor de icircnvățătură fă-te iubitor și de osteneală căci simpla cunoștință icircngacircmfă pe omrdquo36 Cu alt pri-lej același părinte filocalic amintește că bdquoDomnul este ascuns icircn poruncile Sale iar cei care-L caută pe El Icircl găsesc pe măsura icircmplinirii lorrdquo37 Icircn concluzie este necesară armonizarea icircnvățăturilor despre Dumnezeu cu transpunerea și trăirea acestora icircn viața de zi cu zi deoarece bdquocunoștința fără faptele care urmează din ea nu este sigură chiar dacă e adevărată căci fapta este icircntărirea oricărui lucrurdquo38

Ceea ce inspiră și fertilizează activitatea teologică este practica rugăciunii Icircn spațiul academic ortodox este consacrată afirmația sfacircntului Evagrie Ponticul care icirci numește teologi pe cei care se roagă cu adevărat39 Sfacircntul Marcu Ascetul icircndeamnă ca atunci bdquocacircnd icircți aduci aminte de Dumnezeu să icircnmulțești rugă-ciunea pentru ca atunci cacircnd Icircl vei uita Domnul să-și aducă aminte de tinerdquo40 Viața liturgică se particularizează icircntre altele prin timpul pe care omul icircl alocă rugăciunii Or dacă rugăciunea este stimulul care fertilizează teologia atunci este de la sine icircnțeles că alături de recepționarea icircnvățăturilor de credință teologului misionarului și creștinului icircn general i se cere o cultură și o conduită liturgice Icircntr-un asemenea mediu liturgic teologia devine roditoare prin fapte icircntocmai icircndemnului filocalic bdquofilosofează cu fapta despre voia omului și despre răsplata lui Dumnezeu Căci știința nu e mai icircnțeleaptă sau mai folositoare decacirct faptardquo41

Așadar o perspectivă care nu trebuie neglijată icircn misiunea externă a Bisericii este tocmai această relație stracircnsă icircntre teorie și practică icircntre teologia de manual și teologia trăită coordonată de care este necesar să țină seama atacirct misionarii

și alte referințe cu privire la acest subiect pe care le-am preluat icircn cercetarea noastră33 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete icircn Filocalia vol I p

235 34 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete p 240 35 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete p 238 36 Sf Marcu Ascetul 226 capete despre cei ce-și icircnchipuie că se icircndreptează din fapte p

249 37 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete p 247 38 Sf Marcu Ascetul 226 capete despre cei ce-și icircnchipuie că se icircndreptează din fapte p

249 39 Sf Evagrie Ponticul Cuvacircnt despre rugăciune icircn Filocalia vol I p 81 40 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete p 232 41 Sf Marcu Ascetul 226 capete despre cei ce-și icircnchipuie că se icircndreptează din fapte p

253

21

S DAS DAS DS DI2020

cacirct și credincioșii Părinții fi localici amintesc că bdquoicircnțelegerea e icircntotdeauna icircn proporție cu icircmplinirea poruncilorrdquo42 de aceea ei icircndeamnă să bdquocitim cuvintele dumnezeieștii Scripturi prin fapterdquo43

Sfacircntul Sofronie Saharov preia această perspectivă misionară și ori de cacircte ori are prilejul o aprofundează și o dezvoltă Icircn discursul despre acest subiect foarte utilă icirci este experiența pe care a dobacircndit-o icircn special icircn perioada icircn care a trăit icircn mediul athonit44 Cel mai probabil tocmai această experiența dobacircndită ca monah icircl icircncurajează pe duhovnicul de la Essex să reacționeze icircn fața formalis-mului și superfi cialității promovate de unii teologi și misionari moderni și să pro-povăduiască frumusețea și profunzimea teologiei trăite Pentru sfacircntul Sofronie bdquonevoitorul nu lămurește aceste probleme (este vorba de problemele existențiale) icircn spiritul analizei critice al unei fi losofi i raționale sau al unei imaginații abstracte și icircn general nu plecacircnd de la propria sa icircnțelegere deoarece acolo unde se ivește judecata sa proprie neapărat dispare curăția căci icircnțelepciunii și dreptății lui Dumnezeu i se opun icircnțelepciunea și dreptatea omuluirdquo45

El icircnsuși sceptic icircn privința faptului că teologia formală are resurse care să satisfacă setea omului după Dumnezeu46 sfacircntul Sofronie propovăduiește conti-nuu misionarismul prin fapte mai ales că bdquoicircn viaţa adevărată a Bisericii teologia este icircnțeleasă mai presus de toate ca petrecere icircn Dumnezeu Teologia abstractă ca știinţă academică deși apare tot mai mult icircn condițiile istorice ale acestei

42 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete p 233 43 Sf Marcu Ascetul Despre legea duhovnicească icircn 200 de capete p 238 44 Icircn acest sens starețul Efrem al Mănăstirii Vatoped remarcă faptul că vigurozitatea teo-

logiei sfacircntului Sofronie vine tocmai din experiența monahală trăită de acesta bdquopărintele Sofronie este o persoană de referință pentru epoca noastră A crescut icircn tradiția ascetică ortodoxă și a cu-noscut-o apoi icircn cea mai pură formă a sa cea athonită A dobacircndit un cuget și o trăire icircn duh de ascultare isihast și euharistic care l-au adeverit a fi nu doar un teolog al experienței ascetice ci cu adevărat un mare teolog Nu și-a construit teologia sa icircn mod academic și intelectual ci icircntr-un mod trăit și sprijinit empiric pe viața icircn Hristos și pe solide baze patristicerdquo EfremVatopedinul Prolog la lucrarea Gheorghios Mantzaridis (edit) Părintele Sofronie teologul luminii necreate trad Pr FC Ghiț și E Dinu Ed Renașterea Cluj-Napoca 2018 p 5

45 Liudmilla Iliunina bdquoArta și rugăciunea potrivit icircnvățăturii părintelui Sofronierdquo icircn vol S-a dus să-L vadă precum este 20 de ani de la mutarea icircn eternitate a Părintelui Sofronie Saharov p 299

46 Găsim icircntre multele relatări ale biografi lor duhovnicului de la Essex și o referință cu pri-vire la așteptările pe care sfacircntul Sofronie le nutrea la icircnceputul studiilor sale de la Institutul Saint Serge bdquospera să găsească o armonie icircntre viața lăuntrică și cea exterioară dar așa după cum o spune chiar el reprezentanții de seamă ai culturii ruse care predau pe atunci la Institut nu puteau să icirci răspundă la icircntrebările care continuau să icircl macine de la ei nu auzea decacirct de nume și date icircnsă nu despre modul icircn care se atinge veșnicia Atunci a icircnțeles că trebuia să trăiască icircntr-o mănăstire și să se dedice unei activități duhovnicești practicerdquo Liudmilla Iliunina bdquoArta și rugăciunea potrivit icircnvățăturii părintelui Sofronierdquo p 298

22


lumi ca inevitabilă pentru Biserica lui Hristos totuși ascunde icircntotdeauna icircn sine primejdia icircndepărtării de adevărata viață icircn duh și ușor poate conduce către o laquoviziune filosoficăraquondash cum spunea unul dintre filosofii ruși ndash care nu are putere a macircntui și a icircnnoi pe om Nu aș vrea să petrec acest ceas icircn chip neroditor rămacirc-nacircnd icircn afara vieții ndash ci dimpotrivă dorința mea este de a intra cacirct mai adacircnc cu putință icircn icircnsăși viaţardquo47

Un misionar creștin trebuie să devină icircnainte de toate ecoul unei vieți virtuoa-se Dintr-o astfel de viețuire icircn spiritul Evangheliei lui Hristos se naște și se dezvoltă teologia care icircși găsește bdquopămacircntul cel bunrdquo nu icircn spațiul speculativ ci icircn nevoință și rugăciune48 Iată cum descrie sfacircntul Sofronie această chemare a misionarului către experierea adevărului teologic bdquoalbie a harului dumnezeiesc cuvacircntul laquoduhovnicescraquo este rar Susţinut de o riguroasă conștiinţă dogmatică el nu este speculativ Teologic icircn icircnțelesul cel mai adacircnc el nu se naște din cărți sau dintr-o cunoaștere teoretică ci din nevoință și rugăciune din deșertare și trăirea lui Dumnezeu Căci nevoie este a ne deșerta de patimi și de propria voinţă spre a ne putea umple de Duhul Sfacircnt izvorul a tot cuvacircntul și adevărul Nevoie este a chema Numele ce cuprinde tot nu-mele Iisus Hristos a face să se pogoare mintea icircn tainicul inimii spre a pătrunde icircn nesfacircrșita tăcere unde Dumnezeu ne grăiește și de unde putem cu adevărat grăi inimii celuilalt Nevoie este a străbate icircntunericul propriului iad lăuntric pentru a renaște luminii nezidite care luminează din Cuvacircntul icircntrupatrdquo49

Soluția pe care sfacircntul Sofronie Saharov o propune pentru vitalizarea și re-vigorarea misiunii externe a Bisericii icircn contemporaneitate privește tocmai sim-fonia dintre teologia formală și viața creștină Misionarul este chemat să mărtu-risească despre lucrarea macircntuitoare a lui Hristos deopotrivă prin cuvacircnt și prin faptă dovedind echilibru stabilitate și racircvnă Icircn acest sens duhovnicul de la Essex consideră că bdquocei icircn care precumpănește năzuința de a ajunge la Dumneze-ire intelectual prin știinţă teologică nu dobacircndesc experiența vie a veșniciei Cei care se mulțumesc cu singură rugăciunea nu ajung la desăvacircrșire chiar și dacă icircn anumite clipe se apropie mai intens de Dumnezeu decacirct cei dintacirci Nici cuvacircnta-rea de Dumnezeu intelectuală fără rugăciunea pocăinței nici rugăciunea fie ea fierbinte dar fără viziunea cuvacircntării de Dumnezeu a minții nu se dovedesc a fi desăvacircrșirea Singură cunoaștere care include icircn sine cele două aspecte de mai sus ca o singură viață se apropie de deplinătaterdquo50

47 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită pp 151-152 48 Cu alt prilej sfacircntul Sofronie remarcă faptul că bdquorugăciunea curată nu se dă celor ce

studiază mult Calea științei teologice nu este prea lucrătoare și rareori poate duce la rugăciunea curatărdquo Arhim Sofronie Saharov Din viață și din duh p 39

49 Maxime Egger Icircnainte-cuvacircntare la lucrarea Arhim Sofronie Saharov Din viață și din duh pp 5-6

50 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită p 29

23

S DAS DAS DS DI2020

S-ar putea spune că numeroase alte credințe și mișcări religioase promo-vează o doctrină cu specifi c social-fi lantropic și se implică icircn numeroase acțiuni și proiecte care privesc ajutorarea și sprijinirea persoanelor Prozelitismul sectar reușește icircn prezent să răpească multe sufl ete exploatacircnd cu interes coordonata socială și promovacircnd o doctrină care are icircn centru ajutorarea semenilor Totuși există o diferență majoră icircntre pseudo-teologia formulată și promovată de aceste secte și teologia cultivată de către Biserica Ortodoxă Iar această diferență este subtil prezentată de sfacircntul Sofronie bdquonoi icircnvățăm icircn Biserica noastră să gacircndim să credem să știm că icircndumnezeirea omului se săvacircrșește prin icircmpărtășirea Dum-nezeieștilor Energii care și sunt ceea ce numim har Prin lucrarea lui Dumnezeu se sfi nţește omul și se introduce icircn Dumnezeiasca veșnicie adică icircn Viaţa lui Dumnezeu icircnsuși Şi aceasta pacircnă la plinătate ba chiar pacircnă la identitatea celor macircntuiţi cu Dumnezeu Icircnsă Esența lui Dumnezeu nu se poate icircmpărtăși făp-turii Tot ce nu se poate icircmpărtăși ndash nu se poate cunoaște Cunoașterea fi inţială este urmarea unirii icircn fi ință și nicicum doar o conjunctură intelectualărdquo51 Prin urmare icircn Biserică teologia trăită nu se concretizează icircntr-o sumă de acte de caritate și de bună-purtare ci icircntr-o tainică și roditoare conlucrare a persoanei cu Dumnezeu icircmpărtășirea din harul Sfacircntului Duh fi ind elementul și realitatea care infl uențează și personalizează fi ecare acțiune a creștinului Sub lucrarea și oblăduirea Sfacircntului Duh icircn Biserică și icircn viața creștinului caritatea și generozi-tatea devin slujire a lui Dumnezeu și a semenilor

Privită icircn acest context misiunea Bisericii icircnsăși este o formă de teologie adică de viețuire creștină și de slujire a oamenilor Sfacircntul Sofronie Saharov afi r-mă importanța prezenței și lucrării harului lui Dumnezeu icircn fi ecare misionar al Bisericii bdquoIeșirea ne este poruncită de Hristos Iisus au zis []de mă iubește cineva cuvacircntul Meu va păzi și Tatăl Meu va iubi pe el și la El vom veni și lăcaș la dacircnsul ne vom facerdquo (Ioan 14 23) Iar porunca aceasta se afl ă la temeiul gnoseologiei noastre creștine Sălășluirea icircntru noi a Tatălui și a Fiului și a nedes-părţitului Duh Sfacircnt ne dă singura adevărată cunoaștere de Dumnezeu icircn icircnsăși realitatea fi inţială Ca sălaș al Dumnezeirii noi devenim icircn chip fi resc purtători ai plinătății Veșniciei lui Dumnezeurdquo52

Dacă ar fi să ne oprim asupra unui motto care să sugereze problematica acestui subcapitol acesta ar fi următorul bdquotot adevăratul creștin trebuie să fi e un teolog nu icircn sens academic ci icircn icircnțelesul adacircnc fi inţial al cuvacircntului El trebuie să trăiască predania dogmatică a Bisericii ca realitate a vieții de zi cu zirdquo53 Cuvin-tele sfacircntului Sofronie rezumă cele prezentate icircn racircndurile de mai sus și cel puțin

51 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită p 37 52 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită p 32 53 Arhim Sofronie Saharov Taina vieții creștine p 7

24


icircn contextul social și cultural actual devin imperative pentru succesul misionar al Bisericii și pentru macircntuirea omului

2 Există vreo rețetă a activității misionare

Sfacircntul Sofronie Saharov nu și-a făcut un scop din a scrie teologie Cu toate acestea cele cacircteva titluri care alcătuiesc opera sa destul de consacrate icircn litera-tura teologică occidentală ne descoperă un teolog care l-a mărturisit pe Hristos prin icircnsăși faptele sale Mitropolitul IeacuteroacutetheosVlachos amintește căbdquola sfacircntul Sofronie Saharov a văzut icircnfăptuită rugăciunea ca slujbă și chip de viață unită cu teologia cu pocăința și cu dumnezeiasca icircmpărtășanierdquo54

Teologia Sfacircntului Sofronie Saharov reprezintă o resursă importantă și pen-tru icircnviorarea misiunii externe a Bisericii mai ales că duhovnicul de la Essex dovedește icircn cuvacircntările sale faptul că este familiarizat cu realitățile lumii care icircl icircnconjoară și cu problemele omului contemporan Icircntr-o cuvacircntare adresată tinerilor creștini ruși din diaspora aflați icircntr-o tabără la Nissa sfacircntul Sofronie creionează icircn cacircteva cuvinte tabloul crizei și al conflictului icircn care trăiește bdquove-dem icircn ce icircntuneric trăiește lumea noastră dintru icircnceputul istoriei sale Pricina grelei și neicircmpuținatei suferințe a lumii nu constă icircn icircmprejurările reale ale vieții pe pămacircnt ci icircn răzvrătitul duh al omului ce luptă icircmpotriva lui Dumnezeu Iar slujirea noastră constă icircn năzuința ca puterea dragostei să biruiască această răzvrătire a unei omeniri potrivnice lui Dumnezeu Icircnsă atunci cacircnd ne icircntacirclnim cu lumea icircn vremea slujirii noastre vedem cacirct de icircngreuietoare este ea dincolo de orice măsurărdquo55

Totuși icircntocmai unui veritabil misionar al lui Hristos sfacircntul Sofronie reușește să facă teologie icircn plin secol XX adică să vorbească bdquodespre evenimentul icircntacirclnirii sale cu Hristosrdquo56 și despre viața sa icircn Hristos Reușește astfel să-L pro-povăduiască pe Dumnezeu omului mileniului III cu o asemenea dăruire icircncacirct mărturiile păstrate amintesc faptul că mulți mireni și călugări bdquocăutau cu icircnflă-cărare un prilej să-l cerceteze și să vorbească cu el ca să se zidească duhovnicește prin cuvacircntul său Fiecare icircntacirclnire cu el era izvor de inspirație și noi orizonturi de viață se deschideau icircnaintea celor care icircl ascultaurdquo57

Prin urmare ne propunem icircn racircndurile următoare să identificăm cacircteva puncte forte din discursul și teologia misionară ale duhovnicului de la Essex icircn

54 Ieacuteroacutetheos Mitropolitul Nafpaktosului O noapte icircn pustia Sfacircntului Munte p 9 55 Arhim Sofronie Saharov Scrisori către familia Protoiereului Boris Stark p 10 56 Arhim Zaharia Zaharou Lărgiți și voi inimile voastre (II Corinteni 6 13) Lărgirea

inimii icircn teologia Sfacircntului Siluan Athonitul și a starețului Sofronie de la Essex trad M Vicol Ed Reicircntregirea Alba Iulia 2009 p 44 și 62

57 Arhim Zaharia Zaharou Lărgiți și voi inimile voastre p 17

25

S DAS DAS DS DI2020

speranța că acestea pot constitui resurse și teme de refl ecție pentru misionarii și teologii Bisericii contemporane

1 Suportul necondiționat al misionarului Icircn scrierile și experiența sfacircntului Sofronie se evidențiază sprijinul fără rezerve pe care duhovnicul de la Essex este hotăracirct să icircl ofere tuturor celor care icirci cer sfatul și ajutorul El oferă o părticică din icircnțelepciunea sa celor care icirci cer sfatul are timp să vorbească fi ecăruia din-tre cei care icircl caută Sfacircntul Sofronie icircși face un scop din implicarea cu icircntreaga existență icircn propovăduirea lui Hristos și icircn icircndreptarea semenilor către macircntuire El amintește următoarele bdquocacircnd vin la noi oameni zdrobiți de povara suferințelor căutacircnd de la noi ajutor și macircngacirciere noi le dăm ceva ca și contrariul a ceea ce așteaptă ei de la noi Cuvacircntul nostru fără vreun vădit ajutor icircn cele mai multe ca-zuri rămacircne neprimit [] cine va deschide oamenilor duhovnicescul auz cine la va da duhovnicești ochi spre a putea auzi și vedea frumusețea și lumina cuvacircntu-lui bisericesc pacircnă unde sufl etul lor se va lepăda de tot restul laquoLepădaraquo ndash nu icircn sensul vrăjmășiei al urii ci al conștientizării nemăsurării a tot restul acestui lumi față de cuvacircntul lui Hristos Iată noi icircn nebunia noastră icircndrăznim a spune că vă oferim tocmai acel cuvacircnt al lui Hristos ce dă viață veșnicărdquo58 Determinarea și curajul misionar de care sfacircntul Sofronie dă dovadă sunt dublate de dragostea prețuirea și răbdare cu care el icirci primește pe oameni

Această preocupare și deschidere către om și către suferința și căutările lui constituie coordonate extrem de importante din punct de vedere psiho-pedago-gic pentru cultivarea adevărului de credință și pentru a determina primii pași pe drumul către Hristos

2 Icircndemnul la conștientizarea propriei existențe Am văzut mai sus că mi-sionarul Sofronie Saharov pune un accent deosebit pe teologia trăită pe bdquoa fi faptic icircn Dumnezeurdquo59 Prin urmare nu trebuie să ne mire faptul că față de ucenicii și ascultătorii săi duhovnicul de la Essex se dovedește a fi mai mult un practician decacirct un teoretician Iar discursul său urmărește icircn primul racircnd cercetarea persoanei și trezirea conștiinței acesteia Potrivit sfacircntului Sofronie oricacirct de inteligent și pregătit ar fi omul acesta nu Icircl poate primi pe Hristos icircn viața sa decacirct după o aplecare către propria persoană după o evaluare a propriei existențe bdquoPentru fi ecare om arena icircn care se desfășoară lupta sa duhovnicească e icircnainte de toate propria sa inimă Cine a icircnvăţat să pătrundă icircn inima sa va ști să aprecieze cum se cuvine cuvacircntul prorocului David laquoInima omului e un adacircncraquo (Psalmi 63 7) Adevărata viaţăcreștină se petrece aici icircn adacircncul inimii icircn acest abis ascuns nu numai de privirile străine dar icircn deplinătatea lui ascuns și omu-

58 Arhim Sofronie Saharov Scrisori către familia Protoiereului Boris Stark pp 10-11 59 Arhim Sofronie Saharov Despre rugăciune p 74

26


lui icircnsuși Cine a pătruns icircn aceste tainice palate a simţit fără icircndoială o uimire negrăită icircn faţa misterului existenţei Cel care cu o minte curăţită s-a dedicat unei intense contemplaţii a laquoomului său lăuntricraquo va icircnţelege că a observa icircn totalitate chiar și numai pentru scurt timp desfășurarea propriei sale vieţi este cu neputin-ţă Va recunoaște deopotrivă și neputinţa de a surprinde pe viu procesele vieţii duhovnicești ale inimii sale care icircn profunzimea ei ultimă atinge Fiinţa cea mai presus de mișcare și procesrdquo60

Introspecția și conștientizarea stării păcătoase dimpreună cu descoperirea sensului existenței umane sunt coordonate care pe lacircngă faptul că cer răbdare și tact pastoral din partea misionarului au rolul de a pregăti terenul pentru pri-mirea adevărurilor doctrinare și mai mult pentru a sensibiliza și a determina subiectul să icircși asume schimbarea adusă de convertire

3 Propovăduirea unui Dumnezeu personal Care se manifestă prin iubire Icircn activitatea misionară externă a Bisericii există riscul ca discursul misionar să nu trezească emoție icircn sufletul destinatarului Un astfel de eșec misionar poate avea mai multe cauze icircntre care amintim indiferența sau lipsa de pregătire a misiona-rului comoditatea destinatarului contextul nefavorabil livrarea unui mesaj mult prea complex sau prea teoretic

Icircn ultima situație a vorbi ascultătorilor despre un Dumnezeu icircncadrat icircn teorii și formulări abstracte poate determina amplificarea prăpastiei dintre necreștin și un Dumnezeu Care pare mult prea inaccesibil sau prea complicat pentru a fi descoperit Icircn literatura de specialitate icircntacirclnim un interes aparte pentru promovarea principiu-lui accesibilității potrivit căruia misionarul trebuie să țină seama de a transmite doar acel conținut informațional care corespunde particularităților auditoriului61

Este dificil pentru un necreștin să icircnțeleagă discursul despre un Dumne-zeu apofatic sau un Dumnezeu transcendent Icircn cel mai bun caz o astfel de persoană se va arăta icircncacircntată de calitatea discursului dar icirci va fi foarte dificil să icircnțeleagă conținutul mesajului Sfacircntul Apostol Pavel vorbește despre matu-rizarea duhovnicească (I Corinteni 13 11 Efeseni 4 13) iar sfacircntul Serafim de Sarov amintește că bdquovirtutea nu este o pară n-o poți macircnca dintr-o datărdquo62 Prin urmare este foarte important ca misionarul să contureze un discurs cacirct mai ac-cesibil grupului țintă

Icircn cazul sfacircntului Sofronie Saharov remarcăm accentul pe care acesta icircl pune pe propovăduirea lui Dumnezeu ndash Treime de Persoane Care se face cunos-cut ca Izvor al iubirii

60 Viața și icircnvățătura starețului Siluan Athonitul scrise de ucenicul său arhimandritul Sofronie ediția a II-a trad Pr Ioan Ică Ed Deisis 2004 p 8

61 Cf Petre Semen Liviu Petcu (coord) Părinții capadocieni Ed Fundației Academice AXIS Iași 2009 pp 194-196

62 Arhim Sofronie Saharov Taina vieții creștine p 66

27

S DAS DAS DS DI2020

Nimic nu icircl poate sensibiliza pe omul care conștientizează starea de păcătoșenie icircn care se afl ă precum cunoașterea și ulterior interacțiunea cu un Dumnezeu care iubește Care este deschis dialogului Care invită la El și Care icircși icircntinde macircna și oferă ajutor prin harul dumnezeiesc celui care se hotărăște să aleagă icircndreptarea bdquoHristos este o minune care ne uneșterdquo63 exclamă la un mo-ment dat icircncredințacircndu-i pe ascultători că bdquobunavestire a lui Hristos depășește tot ceea ce cunoaște Pămacircntulrdquo64

Icircn introducerea la volumul dedicat vieții și teologiei sfacircntului Siluan Athoni-tul Sofronie Saharov dezvoltă impactul pe care descoperirea dragostei lui Dumne-zeu icircl poate avea asupra omului bdquoDescoperirea despre Dumnezeu spune laquoDumne-zeu dragoste esteraquo (I Ioan 4 8) laquoDumnezeu lumină este și nici un icircntuneric icircntru El esteraquo (I Ioan 1 5)Cacirct de greu ne este nouă oamenilor a ne icircnvoi cu aceasta Greu pentru că și viaţa noastră personală precum și viaţa icircntregii lumi ce ne icircn-conjoară poartă mărturie mai degrabă icircmpotrivă De fapt unde este acea lumină a dragostei Tatălui dacă noi toţi ajungacircnd la sfacircrșitul vieţii noastre ne vedem nevoiţi icircmpreună cu Iov din amarul inimii a mărturisi laquoZilele mele degrabă au trecut ruptu-s-au [cele mai icircnalte doriri] ale inimii mele[] Iadul va fi casa mea[] Unde dar icircncă mai este mie nădejderaquo (cf Iov 17 11-15)Icircnsuși Hristos poartă mărturie că Dumnezeu cu purtare de grijă racircnduiește cele pentru icircntreaga făptură că nici cea mai mică pasăre nu este uitată de El că El se grijește pacircnă și de podoaba ierbii cacircmpului iar pentru oameni grija Lui este icircncă neasemuit mai mare icircncacirct laquovouă și perii capului număraţi sunt toţiraquo (Matei 10 30)Unde dară este această pronie grijulie pacircnă și la cel mai de pe urmă amănunt Toţi suntem covacircrșiţi de priveliștea nesfacircrșitei dezlănţuiri a răului icircn lume Milioane de vieţi adesea de abia icircncepute icircnainte chiar de a putea ajunge la conștientizarea vieţii sunt secerate cu o sălbăticie de neicircnchipuit Atunci la ce bun ne este dată această viaţă fără noimă Şi iată icircnse-tat caută sufl etul a se icircntacirclni cu Dumnezeu spre a-I zice laquoLa ce bun mi-ai dat viaţa Uracirctu-mi-s-a de suferinţă icircntunericul mă icircmpresoară pentru ce Te ascunzi de la mine Ştiu că ești bun dar cum de ești așa de nepăsător la suferinţa mea Cum de ești așa de neicircnduplecat către mine Nu Te pot icircnţelegerdquo65

El icircnsuși martor al iubirii lui Hristos și deopotrivă conlocutor icircn rugăciu-ne cu Hristos-Persoană sfacircntul Sofronie Saharov icircmpărtășește cu emoție și celor din jurul său frumusețea vieții creștine adică a vieții trăite icircn prezența lui Hris-tos bdquominunea care depășește tot cugetulrdquo66 Discursul său misionar este luminos

63 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 192 64 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 100 65 Arhim Sofronie Saharov Cuviosul Siluan Athonitul trad Ierom Rafail Noica Ed

Accent Print Suceava 2013 p 5 66 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 357

28


și limpede tocmai datorită faptului că duhovnicul de la Essex se face ecou al unei teologii trăite și propovăduitor al unui Dumnezeu pe care nu L-a descoperit icircn manual ci pe care L-a cunoscut prin eforturile propriei existențe O astfel de abordare misionară icircl apropie și icircl icircmprietenește pe om cu Dumnezeu provoacă curiozitate și icircncurajează la icircndreptare

4 Frumusețea și profunzimea dragostei creștine Creștinismul este supranumit și religia iubirii67 Miezul vieții creștine icircl constituie acea agape milă creștină despre care am amintit pe parcursul unui capitol anterior Icircn consecință dis-cursul misionar al Bisericii trebuie să promoveze intensiv această carte de vizită a vieții creștine care este iubirea Sfacircntul Sofronie Saharov este un misionar al iubirii creștine Pentru el dragostea creștină este deopotrivă un stimulent al vieții creștine și o resursă misionară inepuizabilă bdquonici o suferință a lumii nu poate fi nicicum atribuită Făcătorului ei Icircn chip curios oamenii aleg nu ce este mai bun dar ceva mediu [] Acel mediu cacircnd omul se agață de el și nu vrea să-și lărgească inima acel mediu devine ceva mediocru icircngust Astfel icircntreaga noastră viață se risipește icircn lupta cu icircngustimea inimilor oamenilor Şi vă mărturisesc că adesea mă văd la limitele deznădejdii Oamenii ndash și cei buni și cei dragi și cei deștepți și cei culți ndash nu sunt icircn stare a se icircnțelege unul cu altul iar țesutul vieții se sfacircșie la fiecare pas A-l reface din nou nu este cu putință decacirct prin cea mai icircncordată putere a unei iubiri care se dăruiește celorlalți Şi cacircnd ai dăruit totul dar la uni-me nu ai ajuns inima doare puternic și icircmpreună cu ea icircntreaga-ți făpturărdquo68

Icircn discursul său misionar sfacircntul Sofronie nu ezită să amintească faptul că spre deosebire de orice altă formă de iubire dragostea creștină merge pacircnă la jertfa pentru semeni și pentru Hristos bdquoultimul hotar cu putință al teologiei pe Pămacircnt este mucenicia pentru Hristos A se da pe sine morții pentru Hristos și pentru Evanghelie (Ioan 12 25 Matei 10 39 Matei 16 25) aseamănă omul cu Icircnsuși Dumnezeu icircntr-o dragoste deșertacircnd dragoste laquopacircnă icircntru sfacircrșitraquordquo69 Icircntr-o societate icircn care secularismul a cultivat indiferentismul individualismul interesele personale disprețul și ura față de semeni misionarul Sofronie Saharov propovăduiește dragostea creștină iar discursul său are succes pentru că reușește să sensibilizeze și să contureze valorile persoanei deschiderea acesteia către dialog și comuniune bdquoMare este cuvacircntul laquoEuraquo el arară persoana Cel mai icircnsemnat cuprins al ființării ei este dragostea care se deschide mai icircnainte de toate către Dumnezeu laquoEuraquo nu trăiește icircn spasmul icircntoarcerii asupra-și al iubirii de sinerdquo70

67 Cf Petru Iluț Dragoste familie și fericire Spre o sociologie a seninătății Ed Polirom Iași 2015 p 81

68 Arhim Sofronie Saharov Scrisori către familia Protoiereului Boris Stark p 43 69 Arhim Sofronie Saharov Taina vieții creștine p 31 70 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 304

29

S DAS DAS DS DI2020

Mai mult propovăduind modelul dragostei creștine care merge pacircnă la ura de sine adică pacircnă la momentul icircn care agape devine desăvacircrșită71 duhovnicul de la Essex reușește să aducă icircn prim-plan bdquoafi nitatea dintre Dumnezeu și omrdquo și astfel să icircl apropie pe cel din urmă de Biserică

5 Rolul formator al pildelor de sfi nțenie Sfacircntul Sofronie Saharov icircși con-dimentează discursul misionar raportacircndu-se constant la exemplele practice de viață creștină oferite de către sfi nții Bisericii Prin astfel de mărturii aghiogra-fi ce duhovnicul de la Essex arată că dobacircndirea macircntuirii nu este imposibilă Pe de altă parte a indica ascultătorilor pe eroii dreptei credințe ca modele de urmat constituie o importantă strategie misionară pentru că de multe ori icircn exemplul de viață al sfi nților creștinii găsesc repere identifi că rețete de viață virtuoasă afl ă clarifi cări cu privire la complexul drum către macircntuire bdquoAdesea se icircntacirclnește la creștini dorința ndash dorință deplin fi rească ndash de a vedea semne deslușite ale credinţei noastre căci altminteri ar neputinţa icircn așteptarea lor iar povestirile despre minunile zilelor de mult trecute se prefac icircn conștiinţa lor icircn mit Iată de ce este atacirct de importantă ivirea din nou a unor astfel de mărtu-rii iată de ce ne este atacirct de preţios acest nou martor icircn persoana căruia este cu putinţă a vedea cele mai de preţ icircntruchipări ale credinţei noastre Ştim că puţini vor fi cei ce vor crede și acestuia precum puţini au crezut icircn mărturia părinților dinainte și nu pentru că mărturia este mincinoasă ci pentru că a crede icircndeamnă la nevoință De-a lungul a nouăsprezece veacuri de istorie a creștinismului au trecut nenumărate cete ale unor astfel de mărturii ale iubi-rii lui Hristos ndash dar totuși icircn neţărmuritul noian al omenirii ei sunt atacirct de puțini atacirct de rariRari asemenea martori pentru că nu este nevoinţă mai grea mai dureroasă decacirct nevoinţă pentru dragoste pentru că nu este mărturie mai icircnfricoșată decacirct mărturia pentru dragoste pentru că nu este propovăduire mai smintitoare decacirct propovăduirea iubiriirdquo72

Cunoașterea vieții sfi nților constituie un izvor nesecat de icircnvățături și experiențe care pot folosi atacirct misionarului icircn activitatea sa cacirct și celor credincioși respectiv necreștinilor

71 Cf Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este pp 204-208 72 Arhim Sofronie Saharov Cuviosul Siluan Athonitul pp 6-7 Cu alt prilej sfacircntul Sofronie amintește bdquoIcircn viețile sfi nților adesea se observă că nevoitorul

icircntacirci ajunge la o fundătură o stare fără ieșire un prag unde icircntru sfacircrșit primește o icircncunoștințare un cuvacircnt care icircl va trece dincolo și odată trecut atinge acea stare pentru care este recunoscut ca sfacircnt adică unul ce nu mai este clătinat de patimi unul ce-și stăpacircnește fi rea unu icircntru care Du-hul Sfacircnt poate de acum sălășlui nestingherit Cu adevărat este culminarea căii unei lungi nevoințe și nimeni dintre cei ce nu au străbătut-o deplin nu au volnicia a se aventura pe calea unui astfel de cuvacircntrdquo Ierom Rafail Noica bdquoCuvacircntul proorocesc și trăirea harului după arhimandritul Sofro-nierdquo icircn vol S-a dus să-L vadă precum este pp 12-13

30


6 Strategia misionară și tactul pastoral al misionarului Este de departe cea mai evidentă și mai complexă coordonată pe care o icircntacirclnim icircn cazul sfacircntului Sofronie Saharov

Icircn activitatea sa duhovnicul de la Essex nu se arată afectat nici de rutină nici de lipsa de interes nici de povara propovăduiri lui Hristos Dimpotrivă el dovedește dragoste pricepere și tact pastoral icircntocmai unui părinte preocupat de bunăstarea duhovnicească a copiilor săi Această pedagogie a sfacircntului Sofronie care contribuie din plin la conturarea portretului ideal al misionarului contem-poran se face remarcată prin mai multe coordonate

Icircn primul racircnd descoperim icircn teologia și scrierile sfacircntului Sofronie importanța și impactul misionar pe care exemplul de viață al misionarului icircl are asupra păstoriților sau a ascultătorilor Icircntr-un fel sunt primite icircnvățătura și sfa-turile oferite de un misionar smerit și echilibrat cu experiență duhovnicească icircn alt fel este recepționat mesajul unui misionar care se impune prin orgoliu superficialitate și dezinteres Bunăoară despre sfacircntul Sofronie se amintește că bdquopractica virtutea smereniei pentru a-i ajuta pe unii oameni s-a pus pe sine icircnsuși mai prejos de toți cei care intrau icircn biroul său pentru a sta de vorbă cu dacircnșii sau a-i spovedirdquo73

El icircnsuși vede icircn activitatea misionară o artă de a trăi prin urmare icircncearcă să icircși asume cacirct mai responsabil această realitate bdquoarta de a trăi adică de a se stăpacircni icircn fiecare clipă icircn fiecare loc icircn fiecare activitate cu fiecare om este fără icircndoială cea mai icircnaltă dintre toate artele dar este și cea mai dăinuitoare deoare-ce ea trece icircmpreună cu omul dincolo de mormacircnt icircn viața veșnică Eu precum știți icircn virtutea slujirii mele propovăduiesc această artă de a trăi cu toate că icircmi cunosc deplina mea neicircndestularerdquo74

Icircl al doilea racircnd sfacircntul Sofronie Saharov pune un accent important pe discernămacircntul misionarului Numeroși ucenici și biografi ai duhovnicului de la Essex au remarcat discernămacircntul și echilibrul cu care acesta a făcut misiune Icircn acest sens s-a păstrat următoarea mărturie bdquoexperiența luminii necreate ndash pe care nu va icircnceta să o aprofundeze și să și-o asume icircn timpul lungii sale vieți de călugăr ndash va da părintelui Sofronie un discernămacircnt foarte subtil al diferitelor moduri de contemplație o cunoaștere foarte profundă a diferitelor tipuri de lumină divină umană și demonică Acest discernămacircnt această capacitate de a distinge energiile luminoase după originea lor va face din el de la instalarea sa icircn Occident un interlocutor privilegiat al multor aventurieri ai spiritului Mulți adepți ai ideilor lui Reneacute Gueacutenon75 (1886-1951) sau ale lui Frithjof

73 Arhim Zaharia Zaharou Lărgiți și voi inimile voastre p 16 74 Arhim Sofronie Saharov Scrisori către familia Protoiereului Boris Stark p 43 75 Filosof și gacircnditor esoteric de origine franceză

31

S DAS DAS DS DI2020

Schuon (1907-1998)76 și ai budismului au fost convertiți prin părintele Sofro-nie Asemeni tuturor părinților pustiei părintele Sofronie era foarte prudent cu privire la iluminări extaze și alte așa-zise experiențe misticerdquo77 Se poate observa că icircn virtutea acestui discernămacircnt duhovnicul de la Essex a reușit să respingă multe dintre teoriile fi losofi ei religioase promovate icircn Occident

Cu alt prilej se amintește despre sfacircntul Sofronie că alături de discernă-macircnt a cultivat și prudența ridicacircnd aceste două calități umane la rangul de virtuți ale misionarului creștin bdquodespre discernămacircnt și prudență icircntacirclnim și la Aristotel Sunt două calități sau virtuți pe care atacirct fi losofi a cacirct și teologia icircn spe-cial prin Sfi nții Părinți le promovează și le pune icircn lumină ca moduri de creștere spre un anume ideal Cu ajutorul discernămacircntului și cultivacircnd prudența părin-tele Sofronie a reușit să ilustreze ucenicilor săi diferența dintre lumina necreată care vine de la Dumnezeu și lumina creată de minte icircn special prin tehnici-le de meditație orientale care icircl determină pe om să ajungă la numite stări de contemplație Cu același discernămacircnt părintele Sofronie a reușit să critice for-ma de auto icircndumnezeire de idolatrie de sine pe care Orientul prin tehnicile sale o cultivă icircn Occidentul confuz De asemenea celor care căutau să cunoas-că Absolutul impersonal le oferă șansa de a cunoaște pe Dumnezeul personal care nu anihilează persoana umană nici nu conduce la laquoo sinucidere icircn plan metafi zicraquordquo78 Exemplul misionar al sfacircntului Sofronie este cu atacirct mai pregnant cu cacirct el se impune ca misionar iscusit icircn fața ucenicilor și a biografi lor săi

O altă coordonată care caracterizează activitatea sfacircntului Sofronie o con-stituie raportarea și adaptarea acestuia la realitățile vremii Discursul sfacircntului nu este unul desuet și mai mult corespunde frămacircntărilor celor care icircl caută pe duhovnic El nu formulează și nu adresează un icircndemn doar de dragul de a fi oferit ci se raportează constant la mediul secularizat icircn care trăiește omul contemporan De aceea icircn multe cazuri concluziile sale pe lacircngă icircndemnul la pocăință și la icircndreptare conțin ample și profunde analize duhovnicești ale crizei societății contemporanebdquoicircn ce constă abaterea societăţii contemporane Uitaţi-vă unde duc toate școlile De cum ajunge omul pe trepte academice mai icircnalte imediat icircncepe să seuite cu condescendenţă sau mai degrabă cu dispreţ șicu nea-tenţie la toţi cei mai prejos de el Ca pentru tot omul născut icircn lumea aceasta cea mai mică superioritate icircn plan cultural icircl face deja macircndru Din pricina acestei macircndrii vine tendinţa de a laquosmeriraquo pe cei slabiŞi așa icircntreaga istorie a omenirii ajunge la rezultate cu adevărat de coșmar Uitaţi-vă la epoca noastră S-ar zice că invenţiile tehnice ar trebui să facă pe om fericit să satisfacă dorinţa omului de a

76 Filosof și metafi zician de origine germană convertit la islam 77 Maxime Egger bdquoArhimandritul Sofronie călugăr pentru lumerdquo pp 63-64 78 Arhim Sofronie Saharov Cuviosul Siluan Athonitul p 78

32


cunoaște toatede a stăpacircni legile firii Dar niciodată nu au fost atacirctea sinucideri ca astăzi Şi nici o strategie politică nu a dusla structura unei societăţi care să fi reușit a se slobozi de asuprirea oamenilor de către cei ce stăpacircneau mijloacele sil-niciei Dar ce ne-a arătat DomnullaquoCine vrea să se macircntuiască și să vie la Tatăl să urmeze Mieraquo Iar El ce a făcut S-a dezbrăcat de atotputerea Lui S-a icircmbrăcat cu forma fiinţării de El zidite (anume fiinţarea iarnu fiinţa) Şi-a trecut deșertarea pacircnă la capătrdquo79 Este spectaculos cum sfacircntul Sofronie reușește să găsească soluții și rețete duhovnicești pentru fiecare dintre slăbiciunile lumii contemporane

Icircntacirclnim la misionarul și duhovnicul Sofronie Saharov un curaj exemplar și o cutezanță de a face misiune dimpreună cu o măiestrie deosebită a acestuia de a se inspira din Sfacircnta Scriptură și din literatura patristică Icircn viziunea duhovnicu-lui de la Essex un misionar al Bisericii este asemenea unui soldat care merge la luptă cu dacircrzenie și nu lasă loc temerii Iar principala armă pe care părintele So-fronie o folosește și totodată o recomandă este rugăciunea bdquoDintre toate apropi-erile de Dumnezeu rugăciunea este cea mai bună și este singurul mijloc autentic icircn acest scop Numai puterea rugăciunii depășește rezistența materiei și eliberează mintea noastră de această lume stracircmtă și inertă spre vastele spații deschise [] Prin rugăciune intrăm icircn viața dumnezeiască și Dumnezeu rugacircndu-se icircn noi e viața cea necreată care ne inundărdquo80

Prin urmare misionarul este icircn primul racircnd un om al rugăciunii o persoană cu o profundă cultură și trăire liturgice care cultivă cu timp și fără timp apro-pierea de Dumnezeu icircntr-o formă cacirct mai practică și mai edificatoare Ce poate fi mai accesibil pentru omul aflat icircn căutarea lui Dumnezeu decacirct rugăciunea Pagini icircntregi din scrierile duhovnicului de la Essex și mărturii numeroase con-semnate de ucenicii și apropiații acestuia arată predilecția sfacircntului Sofronie către rugăciune către meditație și către contemplație Sfacircntul Sofronie bdquoa așternut pe hacircrtie istoria subiectivă a experienței trăite de elrdquo81 pentru a-și face cunoscută o singură mare dorință anume aceea ca bdquoprin pocăință toți să se macircntuiască icircn Hristos și prin Hristosrdquo82

De altfel această din urmă dorință nutrită de sfacircntul Sofronie ne descoperă o altă coordonată importantă a misiunii pe care el a desfășurat-o a icircncercat atacirct cacirct i-a fost icircn putință să fie duhovnicul și prietenul celor care i-au cerut ajutorul A reușit astfel să demonstreze că cea mai roditoare și mai pătrunzătoare misiune are loc icircn scaunul de spovedanie Misionarul Sofronie Saharov se remarcă icircn special prin abilitatea și calitățile sale de duhovnic Relația dintre duhovnic și

79 Arhim Sofronie Saharov Cuvacircntări duhovnicești vol I p 149 80 Arhim Sofronie Saharov Rugăciunea ndash experiența vieții veșnice p 64-77 81 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 18 82 Arhim Zaharia Zaharou Lărgiți și voi inimile voastre p 44

33

S DAS DAS DS DI2020

penitent este o realitate din care el icircnsuși s-a hrănit odinioară icircn Muntele Athos sub epitrahilul starețului Siluan Athonitul Biograful Nicholas Saharov surprinde modul icircn care apropierea de starețul Siluan i-a infl uența sfacircntului Sofronie for-marea ca teolog și păstor de sufl ete bdquostarețul nu dispunea de un sistem teologic bine defi nit icircnsă conceptele sale teologice și ascetice exprimate cu simplitate au oferit un temei solid pentru dezvoltarea teologică a ucenicul său El starețul dedica un interes cu totul special rugăciunii pentru lumea icircntreagă smereniei lui Hristos și iubirii de vrăjmașirdquo83

Privilegiul pe care sfacircntul Sofronie l-a acordat ascultării de stareț84 a deve-nit cu timpul măsura și ritmul cu care s-a raportat la ucenicii și păstoriții săi Această formare și maturizare misionară și duhovnicească pe care și-a asumat-o este descrisă la un moment dat de către sfacircntul Sofronie icircnsuși bdquoicircnainte să fi devenit duhovnic nu am avut mișcarea lăuntrică să icircnvăţ pe nimeni rămacircneam icircn mine icircnsumi gol de orice lucru bun Uneori mă simţeam asemenea unui mic animal aruncat de o macircnă puternică deasupra unei prăpăstii Viziunea hăului mă icircnfricoșa Cacirctă vreme eram monah icircn mănăstire se icircntacircmpla cacircnd și cacircnd să discut teme duhovnicești totdeauna icircn dorinţa unei părtașii frăţești dacă icircnsă cel cu care vorbeam era mai icircn vacircrstă decacirct mine o făceam icircn dorinţa arzacircndă de a auzi oarece de folos sufl etului meu Aceeași dispoziţie aveam și la icircnceputul slujirii mele duhovnicești părinţilor mei mai icircn vacircrstă niciodată nu icircndrăzneam să le dau nici măcar un sfat iar cu cei mai tineri stăteam de vorbă ca un frateDupă icircntoarcerea icircn Franţa icircn virtutea circumstanţelor m-am afl at povăţuitor unui mare număr de oameni și spre mirarea mea am descoperit că nu tot ce mi se dăduse mie știau din experienţă și ceilalţi Atunci mi-a venit icircn gacircnd Oare nu pentru aceasta a binevoit către mine Domnul pentru că aveam o ură de sine ca pentru nimicnicia cea mai de pe urmă și că rugăciunea mea primea caracterul unei totale afundări icircn Dumnezeu de la Care ceream compătimire pentru uracirc-ciunea mea și pe care icircl rugam să nu mă lepede de la faţa Sa Şi iată oare nu bdquoau căutat El spre smerenia mea (cf Luca 1 48)rdquo85

Sfacircntul Sofronie a devenit astfel misionarul de care icircntreg Occidentul a avut și are nevoie El icirci primește pe toți creștini și necreștini și departe de a folo-si șabloane ori vreo fi losofi e religioasă vorbește pe măsura culturii a suferinței și căutărilor fi ecăruia Mai mult străin de vreun orgoliu personal el icircnsuși se recunoaște a fi icircnvățăcel din experiența celor care vin la dacircnsul De aceea de mul-te ori se arată uimit de potențialul celor care icircl ascultau sau icirci cereau sfatul bdquoEram extaziat văzacircndu-i pe aleșii lui Dumnezeu ascunși icircndărătul smeritei lor icircnfățișări

83 Nicholas Saharov bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo p 274 84 Cf Nicholas Saharov bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo p 276 85 Arhim Sofronie Saharov Nașterea icircntru icircmpărăția cea neclătită pp 20-21

34


Cacircteodată ei icircnșiși ocrotiți de Dumnezeu nu icircnțelegeau de binecuvacircntare bogată zăcea icircn ei Lor le-a fost dat icircnainte de toate să-și vadă neajunsurile și cacircteodată icircn așa măsură icircncacirct nu icircndrăzneau nici să cugete că Dumnezeu Se ascunde icircn ei și ei icircn El Unii dintre ei puteau contempla Lumina Necreată dar acest lucru nu-l cunoșteaurdquo86

El icircnsuși spectator al darurilor pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra lui și a celor din jurul său sfacircntul Sofronie preferă să transmită ucenicilor săi un mesaj simplu concis practic și digerabil duhovnicește Bunăoară vorbind des-pre macircntuire marele duhovnic icircndeamnă bdquoSă ne zidim macircntuirea icircnseamnă a alege din toate cacircte vedem icircn ființarea cosmică ceea ce este plăcut lui Dum-nezeu și a ne despărți de ceea ce este icircmpotriva Lui Atunci puțin cacircte puțin vedem viața noastră schimbacircndu-se Fiți icircnsă răbdători Dumnezeu poate bineicircnțeles a ne cerceta pentru o clipită și a ne deschide ochii pentru veșnicie Dar icircndeobște este o lucrare de mulți ani și care nu are nici o legătură cu vreo icircnfăptuire a icircnchipuiriirdquo87 Simplitatea și totodată profunzimea sfatului părintelui Sofronie se datorează experienței de viață a acestuia atacirct de bogată și complexă precum și credinței și icircnțelepciunii părintelui Cu alt prilej urmă-rind să demonstreze cititorilor săi că bdquochemarea lui Dumnezeu este o chemare a dragostei și către dragosterdquo88 duhovnicul de la Essex face un rezumat de excepției al proniei lui Dumnezeu față de om bdquotot ceea ce este fiinţează pentru că Dumnezeu gacircndește lumea Dumnezeu gacircndește lumea și lumea fiinţează De veţi căuta voia lui Dumnezeu icircn simplitate și smerenie Dumnezeu poate preschimba orice situaţie pacircnă și cea mai negativă Astfel de veţi asculta de părintele vostru duhovnicesc și veţi avea icircncredere icircn el să nu vă fie frică de a fi prost călăuziţi Dumnezeu icircntotdeauna va găsi mijlocul de a vă descoperi adevărul A umbla icircntru ascultare icircnseamnă a vă face inima mai simțitoare față de fiece mișcare duhovnicească din viața voastrărdquo89

Cele cacircteva coordonate și repere misionar-pastorale sumar prezentate mai sus se completează cu numeroase alte perspective de teologie misionară pe care le putem desprinde din teologia și opera sfacircntului Sofronie Saharov Departe de a le epuiza constatăm că ele reprezintă tot atacirctea mijloace de formare a misionarilor de azi și de ce nu de orientare și icircnvigorare a misiunii Bisericii icircn special a celei externe Rămacircne la atitudinea fiecăruia icircn ce măsură se va icircnarma cu răbdare și ambiție pentru a-l descoperi pe duhovnicul-misionar de la Essex

86 Arhim Sofronie Saharov Despre rugăciune p 79 87 Arhim Sofronie Saharov Din viață și din duh p 35 88 Arhim Zaharia Zaharou Lărgiți și voi inimile voastre p 48 89 Arhim Sofronie Saharov Din viață și din duh pp 40-41

35

S DAS DAS DS DI2020

Concluzii

Găsim icircn auto-biografi a sfacircntului Sofronie următoarea constatare bdquoistoria cunoaște multe icircncercări de a pune pe Hristos icircn racircnd cu alţi dascăli proroci și icircntemeietori de religie astfel de icircncercări s-au icircnmulţit icircn zilele noastre este cazul să le așteptăm și icircn viitor Ele toate se reduc la una refuzul de a primi Dumne-zeirea lui Hristos cea dintru icircnceput și prin urmare de a recunoaște absoluta Sa autoritate așa cum a făcut-o icircntacirciul Sobor Ecumenic (325 dHr)rdquo90 Este adevărat istoria constituie cea mai la icircndemacircnă mărturie pentru a refl ecta asupra icircnstrăinării omului de Dumnezeu Totodată icircnsă istoria icircntacircmpină și cu exemple de sfi nți de martiri de vrednici arhierei cuvioși monahi teologi și scriitori care au trudit pentru propovăduirea Evangheliei Icircn pofi da manipulării prin istorie91 la care recurg unii totuși creștinii au păstrat bdquoun interes special pentru istorie deoarece icircn ea sunt icircnrădăcinate bazele credinței pe care o declară eirdquo92

Sfacircntul Sofronie Saharov constituie o astfel de mărturie a istoriei El a lăsat posterității o icircnvățătură și o lucrare misionară care ni-l descoperă ca important teolog icircn mijlocul contemporaneității Așa cum el icircnsuși mărturisește bdquoicircn simpli-tatea sa a așternut istoria subiectivă a experienței trăite de elrdquo93 Şi bine a făcut pentru că icircn acest fel l-a propovăduit lumii pe Hristos Biografi a sa ne descoperă caracterul universal al persoanei sale94 Bibliografi a sa este deja parte integrantă a Tradiției Bisericii Icircn asemenea context este evidentă poziția fruntașă pe care sfacircntul Sofronie Saharov o ocupă pe scena misionară ortodoxă a ultimului secol

Am ales să dezvolt mai sus cacircteva refl ecții cu privire la unele subiecte actu-ale abordate de sfacircntul Sofronie Saharov Concluzia generală care se desprinde din cele prezentate este aceea că sfacircntul Sofronie departe de a critica teologia academică insistă pe faptul ca aceasta să nu rămacircnă doar la rangul de teorie de

90 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 122 91 Conform formulării folosite de preot Mihai Himcinschi icircn lucrarea Biserica icircn societate

Aspecte misionare ale Bisericii icircn societatea actuală p 243 92 Earle E Cairns Creștinismul de-a lungul secolelor O istorie a Bisericii creștine Ed

Societății Misionare Romacircne București 1981 p 11 93 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este p 18 94 O descriere sistematică a biografi ei părintelui Sofronie găsim icircntr-un studiu publicat de

Nicholas Saharov intitulat bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo Fragmentul care se referă la parcursul biografi c al părintelui Sofronie este următorul bdquoNăscut icircn Rusia (părintele Sofronie) se stabilește mai tacircrziu icircn Apus Provenind dintr-o familie burgheză icircși icircncepe cariera ca artist Primește o educație creștinească dar experimentează misticismul oriental După ce se cufundă icircn creuzetul cultural al intelectualității ruse și gustă din efervescența reușitei artistice părăsește lumea și viețuiește ca simplu călugăr icircntr-o mănăstire mai apoi ca pustnic icircntr-o sărăcie extremă Hiro-tonit preot continuă să slujească mii de oameni deschizacircndu-se astfel universului lor individualrdquo Nicholas Saharov bdquoArhimandritul Sofronie ndash schiță de portretrdquo pp 261-262

36


știință ci să se prelungească icircn viața misionarului să devină lucrătoare prin fapte și acțiuni ele icircnsele pilduitoare Insistă pe această perspectivă nu pentru că ar avea o aversiune față de teologia academică ci pentru că a remarcat că oamenii sunt mai atrași de fapte de acțiuni decacirct de cuvinte Prin urmare un misionar va fi mult mai iubit dacă icircl va predica pe Hristos prin chiar propria sa viață Icircn contextul formalismului cu care mulți dintre misionarii contemporani tratează misiunea Bisericii recomandarea sfacircntului Sofronie este una importantă mai ales că această trăire și mărturisire a teologiei poate inspira și poate determina o adevărată pedagogie misionară creștină lucrătoare icircn timp și loc

37

Teologia Biserica şi cunoaşterea interdisciplinară provocări şi soluții

Pr Drd Cristian Vlad IRIMIA

Abstract

Th e role of theology in interdisciplinary knowledge is to convert science in such a way so discoveries and technological progress to respect the dignity and the liberty of the human being by referring to it as a spiritual being wich can only be fulfi lled in relation with God

Keywords responsability humanizatinon cooperation

Principiul care susţine că dezvoltarea știinţifi co-tehnologică nu trebuie in-fl uenţată de nici o normă morală sau de vreo prescripţie care se referă la dem-nitatea fi inţei umane s-a dovedit a fi fals și primejdios Așadar este nevoie de refacerea și aprofundarea relaţiei dintre cunoașterea știinţifi că și valorile spirituale ale gacircndirii teologice ortodoxe

Icircn studiul acesta mi-am propus să fac cacircteva referiri la cacirct de importantă și necesară este prezenţa Teologiei și a Bisericii icircn spaţiul cercetărilor actuale cu privire la evoluţia societăţii icircngrijorat fi ind de faptul că există pericolul ca progresul tehnologic să nu mai slujească omului ci exclusiv interesului material și puterii

Provocările actuale sunt dintre cele mai complexe iar unele dintre ele nu onorează demnitatea umană supravegherea permanentă de tip Big Brother pro-movarea tehnologiilor body-friendly și a smart-tagurilor implantate subcutanat etc Pe de altă parte apariţia armei psihotronice a manipulărilor psihologice și exacerbarea problemelor de bioetică cheamă Teologia și Biserica la misiune icircn ve-derea luminării responsabilizării și umanizării factorilor decizionali ai societăţii

Din punct de vedere teologic știinţa este pentru om și nu invers Robotizarea excesivă se cuvine să fi e convertită prin realocarea acesteia li-

bertăţii personale Explorările din domeniile știinţei și tehnologiei nu trebuie să

38


schimbe ceva fără implicarea responsabilă a umanului care modelează materia și natura icircn duhul moralei și respectului pentru mediu

Ştiinţa l-a descoperit pe om ca fiinţă energetică anizotropic1 capabil să dez-volte forţe telecinetice2 și bioplasmatice dar aceste cercetări trebuie studiate icircn armonie cu adevărurile ce mărturisesc unicitatea persoanei și a sufletului ce se pot icircndumnezei prin icircmpărtășirea din energiile necreate

Descoperirea știinţifică a glandei pineale (bdquocel de-al treilea ochirdquo)3 a inte-ligenţei inimii4 a influneţei ADN ndash lui uman asupra particulelor mediului icircn-conjurător 5 și a energiei gacircndurilor 6 asigură Teologiei locul ce i se cuvine icircn construirea viziunii interdisciplinare a sondării tainei umane

Spiritul creștin străbătut de cultura iubirii a relaţiei personale și a comu-nicării umane trebuie chemat să controleze invazia tehnicii care se pare icircnce-pe să se autonomizeze minimalizacircnd rolul omului contemporan (transformat icircn bdquohomo vidensrdquo 7)

Teologia are menirea de a icircnsufleţi știinţa Folosind descoperirile acesteia din urmă dar depășind relativismul datelor știinţifice icircnvăţătura de credinţă ră-săriteană deschide orizontul fiinţei umane icircn demersul ei de a se icircmplini spiritual descoperind taina conștiinţei umane și adacircncul vieţii duhovnicești

1 Omul poate fi anizotropic adică poate fi capabil să altereze energia sa externă icircn funcţie de starea energetică internă iar această capacitate la racircndul său depinde de procesele fiziologice (Victor Adamenko de la Institutul de radiofizică din Moscova) la General Br (r) Dr Emil Străinu Ştiinţa secolului al XXI-lea (2) disponibil la httpswwwart-emisrostiintastiinta-secolului-al-xxi-lea-2 accesat la 04102018

2 Efectul psihocinetic reprezintă abilitatea de a influenţa obiecte animate sau inanimate de la distanţă fără contact fizic prin mijloacele cacircmpurilor de energie biologică controlată sau ne-controlată la Gen Dr Emil Străinu Spionajul psihotronic și cacircmpul de luptă mental p 53 httpswwwacademiaedu35184915Spionajul_psihotronic_și_cacircmpul_ de_luptă_mental accesat la 04102018

3 Cristalele pineale (care sunt icircncrustate icircn interiorul glandei pineale) funcționează ase-menea unui model de antene cosmice ce pot fi acordate la tăracircmurile de lumină ale dimensiunilor vibraționale mai icircnalte Dimetriltriptamina (DMT) este o substanţă pe care Glanda Pineala o secretă dacircnd un ultim impuls icircn vederea deschiderii porţii spirituale

4 Inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile și convingerile noastre icircn energii electromagnetice

5 ADN-ul are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea icircncon-jurătoare adică fotonii atomilor Este prima dată cacircnd știinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp icircn urmă suntem parte integrantă din această lume și o influenţăm icircn permanenţă (Vladimir Poponin Sursa Google disponibil la httpswwwinlpsirocercetariinfluenta-adn-ului-asupra-materiei-cum-devenim-ceea-ce-gandim acce-sat la 04102018

6 Prin gacircndurile noastre noi emitem permanent energie către exterior fapt care influen-ţează icircntr-o mare măsură ceea ce atragem icircn viaţa noastră

7 bdquohomo vidensrdquo ndash trăiește pentru a privi

39

S DAS DAS DS DI2020

Filosofi a dacă preia rezultatele diferitelor știinţe și le armonizează icircntr-o vi-ziune ce subliniază marginile raţiunii poate pregăti mintea umană pentru recep-tarea adevărului revelat devenind prietena Teologiei

Complexitatea și frumuseţea creaţiei călăuzește știinţa spre lumina TeologieiOmul are sădită icircn el chemarea de a icircnţelege raţiunile misterioase ale ma-

teriei precum și a legilor după care este guvernat cosmosul deoarece reprezintă cununa creaţiei Spaţiul și timpul deși reprezintă obiectul cercetării știinţifi ce privite prin ochiul credinţei capătă icircnţelesuri și valori spirituale menite să elibe-reze viaţa și lumea din cutia spaţială și temporală prin deschiderea unui orizont transfi gurat de veșnicia și omniprezenţa lui Dumnezeu

Legătura Teologiei cu știinţa icircși are izvorul icircn unitatea cuantică precum și icircn constituenţii ce alcătuiesc atacirct omul cacirct și universul Omul și lumea sunt mai mult decacirct simţurile pot percepe logica poate cuprinde și celelalte știinţe pot măsura Icircntreaga creaţie are menirea de a fi subiectul cunoașterii duhovnicești care icircși primește seva din relaţia vie și vederea icircnţelegătoare a Logosului divin Orice descoperire știinţifi că despre lume este un pedagog către afl area icircnţelep-ciunii divine sădite icircn creaţie sau metaforic o scară ce duce la cer Icircntreaga creaţie se deschide și se oferă ca dar ca mediu al icircmplinirii omului iar omul o sfi nţește o transformă și o umanizează icircn măsura icircn care și el se deschide și se dăruie lui Dumnezeu Dumnezeu a creat existenţa icircn straturi ce se susţin unele pe altele ce se informează și icircși răspund reciproc printr-o misterioasă conexiune care este și extrem de incitantă pentru explorarea știinţifi că (Florin Caragiu)

Icircnțelegerea comuniunii omului cu Dumnezeu coroborată cu asimilarea du-hovnicească a descoperirilor știinţifi ce poate conduce la evidențierea a noi valenţe deosebit de revelatoare pentru umanitate icircn sensul edifi cării acesteia nu numai din punct de vedere material cacirct mai ales spiritual

Ştiinţa a ajuns să evidenţieze foarte bine legătura dintre sănătate și spiri-tualitate unitatea dintre sufl et și trup prin descoperirile geneticii iar bioetica a devinit o temă de interes pentru cercetarea raportului dintre Logos și liber-tatea umană Dacă pornim de la considerarea cuvacircntului latinesc bdquolumenrdquo (lumină și viaţă) care este rădăcina cuvintelor lumină și lume deducem că lumina lumea și omul formează o treime după chipul Treimii celei mai pre-sus de fi inţă Această simfonie luminoasă sădită de Creator icircn om și lume este cercetată și experimentată de psihologia sonoluminică8 și psihologia si-

8 bdquoPsihologia sonoluminică este acel domeniu al Psihologiei care investighează fenome-nele mentale din punct de vedere al infl uenței sunetului și luminii asupra personalității umanerdquo la Mohicircrta Ionel Teză de Doctorat - Psihologia SonoluminicăUn Proiect de Psihologie cuantică p 3 disponibil la httpswwwscribdcomdocument380855326Psihologia-Sonoluminică-Un-Proiect-de-Psihologie-Cunatica accesat la 04102018

40


nergetică9 arătacircnd icircncă o dată faptul că pot exista multe fire de legătură icircntre Teologie și celelalte domenii de cercetare

Cercetarea ar trebui să fie un mijloc de icircntărire a credinţei potrivit părerii Fericitului Augustin care spunea bdquoCrede ut intelligasrdquo adică (Crede ca să icircn-ţelegi) 10 Icircnsuși Albert Einstein afirma că bdquoLa baza oricărei lucrări știinţifice se află o convingere comparabilă cu sentimentul religios aceea că lumea este inteligibilărdquo11 Sfacircntul Ioan Damaschin era de părere că ldquoŞtiinţa este lumina su-fletului raţional iar ignoranţa icirci este icircntuneric Pentru că după cum absenţa luminii produce icircntuneric tot așa lipsa știinţei devine un icircntuneric al părţii raţi-onale a omului Ignoranţa este marca proprie a sufletelor neraţionale icircn timp ce știinţa este marca proprie a celor raţionale Deci celui căruia icirci lipsește cunoaște-rea - știinţa fiind icircn același timp capabil de ea prin natura sa devine chiar dacă e icircn condiţia de fiinţă raţională mai rău decacirct cele neraţionale prin neglijenţă și nepăsare faţă de sufletul săurdquo 12

Este absolut necesar a păstra icircntacircietatea lui bdquoa firdquo faţă de bdquoa trebuirdquo pentru a folosi lumea bdquoeuharisticrdquo conform voii lui Dumnezeu iar transfigurarea și vin-decarea naturii trebuie să icircnceapă cu transfigurarea și vindecarea sufletului Fără această angajare morală omul se află icircntr-o permanentă cădere de la viaţa cea adevărată la supravieţuirerdquo 13

Teologia prin instrumentele sale harice are capacitatea de a dezvălui năzuin-ţele bucuriile dar și nemulţumirile neajunsurile și suferinţele ascunse icircn adacircncul fiinţei omenești contribuind prin toate mijloacele de care dispune la icircndreptarea și călăuzirea societăţii spre progres și desăvacircrșire spirituală

Spiritualitatea creștină trebuie să icircși aducă aportul icircn domeniul cercetării in-terdisciplinare icircn vederea construirii de proiecte ce contribuie la progres icircn toate aspectele vieţii sociale

Teologii icircmpreună cu oamenii de știinţă bine intenţionaţi au chemarea de a construi un mecanism de apărare a oamenilor icircmpotriva subjugării tehnologiei

9 Sinergetica deschide orizonturi noi cercetarii psihologice nu numai in planul deschide-rii si explicarii ci si in acela a-l constructiei umanului Sinergetismul poate favoriza o invigorare a demersului teoretic si experimental in psihologie dupa cum psihologia poate sa-I furnizeze siner-geticii noi linii de ascensiunerdquo la I Manzat Recenzie ndash Psihologia sinergetică ndash Icircn căutarea umanu-lui pierdut disponibil la httpcarti-de-psihologieblogspotcom201202psihologie-sinergeticahtml accesat la 04102018

10 Nicolae Vladimir Dobre De la credinţă la știinţă și icircnapoi la credinţă ediţia a doua Editura Sophia București p 44

11 Ibidem p 4612 Ibidem p7113 Colectiv PrMihai Valică Pavel Chirilă Cristian George Popescu și Andreea Bacircn-

doiu Teologie socială Editura Christiana 2007 p 211

41

S DAS DAS DS DI2020

icircn vederea icircntunecării minţilor manipulării cultivării agresivităţii globalizării conștiinţei icircncercării de a asocia bdquoștiinţardquo cu ocultismul a difuzării mesajelor subliminale a cronicizării stării de stres etc

Stadiul societății actuale cu toate coordonatele sale defi nitorii nu poate sur-prinde Biserica Ortodoxă ea icircnsăși chemată să-și deschidă mesajul către oameni atacirct ca indivizi cacirct și ca grup social De aceea Biserica trebuie să folosească toate strategiile misionare adaptate vectorului postmodern de exprimare existențială spre a defi ni acel nou tip de umanism destinat zilei de macircine

Biserica Ortodoxă icircși aduce aportul icircn procesul de asigurare a sănătății soci-etale prin afi rmarea identității ortodoxe ca sistem religios unitar și unifi cator al tuturor existențelor umane icircn marea familie creștină ndash Biserica Biserica ar putea să constituie un pol viguros de opinie icircn fața tendințelor postmoderne de a crea un sistem quasi-secular și laicizant

Lupta misionară este icircndreptată icircmpotriva tuturor inversiunilor despre care profetului Isaia zice ldquoVai de cei ce zic răului bine și binelui rău care numesc lu-mina icircntuneric și icircntunericul lumină care socotesc amarul dulce și dulcele amarrdquo (Isaia 520)

Prin programe sociale ecologice misionare prin pelerinaje acțiuni cultu-rale manifestări pentru tineret prin valorifi carea resurselor internetului și mass-mediei Biserica are menirea de a ajunge la sufl etele oamenilor vestindu-le aces-tora pe Iisus Hristos Cel care a adus lumii iubirea divină ca factor de biruință asupra patimilor egoiste dezumanizante și anticomunitare

Biserica se poate implica icircn găsirea de soluții viabile pentru a lupta contra tentativelor de manipulare extrem de frecvente icircn cazul canalelor media Proprii-le canale de comunicare media ale Bisericii constituie o bună soluție misionară icircn vederea eliberării oamenilor din această bdquoturbinărdquo postmodernă a propriei bdquodeve-nirirdquo dezechilibrate generatoare de stres și pustiitoare de sufl et

Rolul duhovnicilor și a slujitorilor Bisericii este covacircrșitor ei pot modela conștiințele și pot cultiva sufl etul și mintea omenească făcacircnd recomandări pre-cum neacceptarea manipulărilor din mass-media așezarea accentului pe cultură pe lectura biblică și patristică dezvoltarea trăirii religioase autentice ieșirea din tiparele modei

Biserica fi ind conștientă de menirea ei prin misiunea ei este cointeresată și icircndreptată spre slujirea omului se implică cu adevărat icircn problemele vremii și săvacircrșește o pastoraţie responsabilă pentru a putea să convingă și să motiveze societatea civilă să aleagă viaţa icircn Hristos icircn locul haosului și autodistrugerii

Așadar putem afi rma că societatea postseculară este icircn pericol fără valorile religioase icircnsă și religia icircși icircmplinește sensul icircn societatea actuală pe măsură ce se implică tot mai mult icircn rezolvarea problemelor care vizează sănătatea societală

42

Rolul iubirii icircn relația omului cu Dumnezeu la Sfinții Părinți

Drd Cristinel Nicolae M TEȘU

Abstract

Looking at everything that surrounds us we can easily observe the reality that man lives in a secularized world where and where bdquoloverdquo is what the writersrsquo novels describe and which are manifested for the moment as love but tomorrow it becomes the hatred of death This inner force must move each of us to see in our image the image of God so that love unites souls with each other and does not distance them

Keywords divine love humanity and divinity Holy Fathers

Privind la tot ceea ce ne icircnconjoară putem lesne observa realitatea conform căreia omul trăiește icircntr-o lume secularizată icircn care şi unde bdquodragosteardquo este cea pe care o descriu romanele scriitorilor și care se manifestă pe moment ca iubire dar de macircine devine ură de moarte

Datori suntem fiecare dintre noi să ne icircntrebăm precum Sfacircntul Teofan Zăvoracirctul bdquoCum se prezintă dragostea adevăratărdquo1 Un prim răspuns ni-l ofe-ră același Sfacircnt Părinte care spune că Dragostea este forţa interioară a vieţiirdquo Această forță interioară trebuie să ne miște pe fiecare dintre noi să vedem icircn aproapele nostru chipul lui Dumnezeu astfel icircncacirct iubirea să unească sufletele icircntre ele și nu să le distanțeze

Iubirea creştină ndash calea desăvacircrşirii spre Dumnezeu

Iubirea este o stare a sufletului care poate fi interpretată icircn mod diversifi-cat Creștinul prin lepădarea de sine și prin renunțarea la egoismul sau iubirea pătimașă de trup (filavtia) ca icircnceput al nepătimirii intră icircn spațiul și universul

1 Arhimandrit Sofronie Vom vedea pe Dumnezeu precum este București Editura So-phia 2005 p 216

43

S DAS DAS DS DI2020

inefabil al virtuților creștine Fiecare lepădare de patimi reprezintă dobacircndirea unei noi vieţi creștine şi a unei virtuţi creștine Pe de altă parte cu cacirct creștinul se icircnfracircnge pe sine se biruiește mai mult pe sine lăsacircnd icircn urmă egoismul său cu atacirct mai mult icircşi edifi că fi rea sa curăţită de păcat O nouă icircnfracircngere reprezintă o nouă biruinţă o biruire a patimii Punctul culminant al acestor virtuţi bdquoprima icircmpărăteasă şi doamnă a tuturor virtuţilorrdquo2 după cum o numește Sfacircntul Sime-on Noul Teolog este iubirea Ea singura afi rmă Sfacircntul Maxim Mărturisitorul arată pe om a fi chipul lui Dumnezeurdquo3 Iubirea face pe Dumnezeu om şi pe om Dumnezeu4

Porunca de a ne iubi vrăjmașii precum şi cea de a ne ţine mintea icircn iad şi a nu deznădăjdui ndash pe care Hristos i-a dat-o Sfacircntului Siluan şi pe care stareţul a aruncat-o lumii ca pe o plută de salvare ndash sunt stacirclpii de susţinere ai vieţii creștine Prin aceste două porunci Siluan a ajuns la cele două mari virtuţi crești-ne ndash iubirea şi smerenia Dragostea prin practicarea ei poate să ne apropie cel mai mult de Dumnezeu avacircnd scopul ultim ndash asemănarea cu El

Dumnezeu ca iubire

Dumnezeu este iubire ne icircnvață Sfacircntul Ioan icircn Epistola sa (I Ioan 4 8) Lumea şi tot ceea ce există icircn ea este opera iubirii lui Dumnezeu a iubirii Sale nemărginite Sfacircnta Scriptură ne descoperă realitate conform căreia şi după căde-rea icircn păcat Dumnezeu nu şi-a icircnchis izvoarele iubirii Sale ca o expresie a bdquounei iubiri răniterdquo dar la fel de puternice a trimis la plinirea vremiirdquo pe Fiul Său icircn lume pentru a o macircntui Macircntuirea o a doua creaţie a lumii reprezintă tot o expresie a iubirii lui Dumnezeu dar a unei iubiri jertfelnice de răstignire

Iubirea este așadar un atribut esenţial al dumnezeirii iar Sfacircntul Ioan Scă-rarul afi rma faptul că bdquocel ce voiește să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu icircncearcă să vorbească despre Dumnezeu Icircnsuşirdquo5 Pe de altă parte vorbirea des-pre Dumnezeu ca iubire este măsura curăţiei noastre sufl etești Nici icircngerii nu cunosc iubirea lui Dumnezeu prin propria putere ci numai prin iluminare prin dragostea şi bunăvoinţa Creatorului Din această cauză a vorbi despre Dumne-

2 Sfacircntul Simeon Noul Teolog Imnele iubirii dumnezeiești Imnul 17 icircn volumul Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă Craiova Editura Mitropoliei Olteniei 1990 p 403

3 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole hristologice şi duhovnicești Tradu-cere din grecește introducere şi note Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae București EdIBMBOR 1990 p 34

4 Ibidem5 Sfacircntul Ioan Scărarul Scara dumnezeiescului urcuș icircn Filocalia Sfi nților nevoințe

ale desăvacircrșirii volumul VIII Traducere introducere şi note de Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae București Ed IBMBOR 1980 p 425

44


zeu - Iubire prin cuvinte e greșit şi primejdios celor ce nu iau aminte6 Cei care vorbesc despre darurile acesteia fără a le fi experiat se aseamănă orbilor care caută să numere nisipul de pe fundul oceanului7

Ca şi Dumnezeu Icircnsuşi iubirea este nemărginită cu neputinţă de pătruns cu mintea şi cu neputinţă de tacirclcuit icircn cuvinte bdquoO iubirea Domnului Icircmi lipsesc puterile pentru a o tacirclcui icircn cuvacircnt căci adacircncimea ei e nesfacircrșită şi minunatărdquo8 Iubirea divină nu se aseamănă icircntru nimic cu iubirea omenească oricacirct ar fi ea de mare Singurul este Dumnezeu Care prin Duhul Sfacircnt ne-o revelează bdquomare este iubirea cu care ne iubește pe noi Domnul Ştiu aceasta de la Duhul Sfacircnt pe Care Domnul mi L-a dat prin milostivirea Sardquo bdquoTu Doamne () mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire și uriașa Ta dragosterdquo bdquonimeni nu poate icircnțelege această mare taină ndash a iubirii ndash fără harul Sfacircntului Duhrdquo bdquoam cunoscut această iubire a lui Dumnezeu nu prin mintea mea ci prin harul Duhului Sfacircntrdquo9

Icircn scrierile Sfacircntului Simeon Noul Teolog iubirea bdquonu este din lume nici peste tot ceva din lume nici creatură Căci e necreată și icircn afara tuturor celor create E necreatul din mijlocul celor create10 Ea nu este nume ci bdquoființă dum-nezeiască participantă şi necuprinsă dar icircn orice caz dumnezeiască iubirea e sesizată şi enipostaziată ca participare și cuprinsărdquo11 Fiind dumnezeiască și lu-crare a Sfacircntului Duh ea este bdquofoc și strălucire se face și nor al luminii dar este și soarerdquo12 Cel care nu are iubirea este gol de slava dumnezeiască13 Privită ca pe un foc iubirea dumnezeiască icircncălzeşte sufletul şi aprinde inima stacircrnind dorul şi dorinţa spre iubirea Creatorului Ea icircnvăluie sufletul ca o bdquoflacără purtătoare de lumină care umple cu raze strălucitoare sufletulrdquo14 Dar iubirea luminează mintea şi o răpește la icircnălţimea contemplaţiei15 Ea se face acestora bdquodulceaţărdquo şi bdquomacircngacirciererdquo sufletului16

Icircn alt context al scrierilor Sfinților Părinți Sfacircntul Ioan Scărarul vede iubi-rea după calitate adică icircn esenţa ei a fi bdquoasemănarea cu Dumnezeu pe cacirct e cu

6 Scara dumnezeiescului urcuș op cit p 4257 Ibidem8 Jean ndash Claude Larchet Dumnezeu este iubire Mărturia Sfacircntului Siluan Athonitul

traducere de Marinela Bojin București Editura Sophia 2001 p 2569 Ibidem10 Sfacircntul Simeon Noul Teolog op cit Imnul 17 p 39611 Ibidem Imnul 52 p 66212 Ibidem Imnul 17 p 39813 Ibidem p 40314 Ibidem Imnul 17 p 39815 Ibidem Imnul 17 p 39816 Calist Patriarhul Capete care au lipsit icircn Filocalia Sfinților nevoințe ale desăvacircrșirii

volumul VII Traducere introducere şi note de Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae București Edi-tura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne 1980 p 305

45

S DAS DAS DS DI2020

putinţă muritorilorrdquo17 iar după lucrare sau după modul icircn care se manifestă ea este bdquoo beţie a sufl etuluirdquo18

Adevărata iubire a adus-o icircn lume Macircntuitorul Hristos El ne-a arătat şi pacircnă unde poate fi ea fructifi cată jertfa de sine pentru binele celorlalţi Iubirea pe care Macircntuitorul ne icircnvaţă să o lucrăm bdquos-a dat icircn locul legii şi al proorocilorrdquo19 Ea este culme şi sinteză a icircnvăţăturii creștine Din ea răsar şi se cuprind icircn mod unitar toate virtuţile Iubirea lui Hristos se revarsă asupra tuturor oamenilor fără nici o deosebire icircntotdeauna El este Cel ce ne iubește bdquocel dintacircirdquo (cf I In 4 10) chiar dacă noi nu am făcut nimic icircn acest sens Hristos se deosebește icircn această privinţă de noi toţi bdquoDomnul nu este ca noi El este neicircnchipuit de blacircnd milostiv şi bunrdquo20 Adevărata dragoste e cea creștină pentru că icircntreaga icircnvăţătură şi trăire creștină izvorăște şi capătă putere de la Dumnezeu Care este bdquoIubirerdquo Sfacircntul Maxim arată că bdquonimic nu e atacirct de mult icircn chipul dumnezeiesc ca dumnezeiasca iubire nici atacirct de tainic şi de icircnalt lucrător spre icircndumnezeirea oamenilorrdquo21 Iubirea este icircnsuşire esenţială a dumnezeirii şi prin practicarea ei creștinul se apropie mai mult de Dumnezeu Domnul icircl așteaptă icircntotdeauna pe cel păcătos oricare ar fi el şi e mereu gata să-l primească şi să-l ierte Mila şi iubi-rea Lui nu pot suferi bdquoca nici măcar una singură din oile Sale să se piardă Chiar şi pentru una singură Păstorul merge icircn munţi şi o cautărdquo22

Orice virtute constituie o treaptă nouă urcată spre desăvacircrșire pe bdquodrumul iubiriirdquo numai că ea icircnsăşi ndash iubirea desăvacircrșită ndash cuprinde şi icircncununează toate aceste eforturi ascetice Lipsirea de iubire călcarea poruncii iubirii echivalează pentru Părinţii fi localici cu pervertirea chipului lui Dumnezeu icircn noi şi stingerea dorului nostru de Dumnezeu Teologia creștinismului autentic ne prezintă ade-vărata dimensiune şi experienţă a iubirii Adevărata iubire este icircntru Hristos sub razele macircngacircietoare a Duhului Sfacircnt nu se poate iubi profund sincer cu adevărat decacirct icircn Dumnezeu Numai icircn credinţă şi cu ajutorul ei ne descoperim vocaţia noastră esenţială de fi inţe iubitoare fi inţe care se dăruiesc şi care doresc iubirea semenilor şi a aproapelui Credinţa ne descoperă iubirea icircn ceea ce are ea mai nobil mai de preţ și anume curăţia

Duhul Sfacircnt este cunoscut ca Duhul iubirii și al comuniunii El luminea-ză icircmpodobeşte viaţa şi faptele noastre cu şi icircntru lumina iubirii Chiar şi acele

17 Sfacircntul Ioan Scărarul op cit p 42518 Ibidem19 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul op cit p 3820 Dumnezeu este iubire Mărturia Sfacircntului Siluan Athonitul op cit p 25721 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole hristologice şi duhovnicești icircn vo-

lumul Scrieri Partea a douardquo Traducere din grecește introducere și note Preot Profesor Doctor Dumitru Stăniloae București EdIBMBOR 1990 p 27

22 JC Larchet op cit p 257

46


fapte nesemnificative care nu sunt icircn concordanţă cu legea iubirii dobacircndesc o altă lumină

Pe de altă parte pentru Sfacircntul Siluan darul cel mai de preţ al Duhului Sfacircnt alături de pace şi blacircndeţe este iubirea23 bdquoDuhul Sfacircnt dă iubireardquo bdquocacircnd () Duhul lui Dumnezeu este icircn suflet atunci mintea se cufundă icircn feri-cirea iubirii lui Dumnezeurdquo bdquoDuhul Sfacircnt ne dă să iubim pe Domnulrdquo24 Numai Duhul Sfacircnt bdquoicircntăreşte icircn sufletul nostru iubireardquo de Dumnezeu

Iubirea este o dispoziţie a sufletului care se icircntemeiază pe propriile noastre puteri Cu toate acestea icircnsă iubirea rămacircne liberă şi ca o virtute proprie nouă Dat fiind faptul că suntem liberi să primim această putere şi ea se lucrează prin propriile noastre puteri bdquoDuhul Sfacircnt este iubirea sufletului minţii şi trupu-luirdquo bdquoiubirea desăvacircrșită pentru Dumnezeu este cea de a avea harul Sfacircntului Duh icircn suflet şi truprdquo pentru că bdquocel care poartă harul icircn trupul şi sufletul său acela a atins iubirea desăvacircrșitărdquo25

Virtutea Iubirii icircn viaţa mistică

Vorbind despre şirul dumnezeiesc al tuturor virtuţilor26 sau despre bdquosfinţita scară a virtuţilor dumnezeieștirdquo Părinţii filocalici arată că acesta are un icircnceput de jos şi un sfacircrșit de sus Acestea sunt smerenia şi iubirea smerenia şi iubirea spune Cuviosul Nichita Stithatul bdquosunt icircnceputul şi capătul ultim al celor două părţi ale şirului dumnezeiesc al tuturor virtuţilorrdquo27 Smerenia şi iubirea sunt deci icircnceputul şi sfacircrșitul urcușului spre Dumnezeu şi spre Icircmpărăţia Lui Dacă sme-renia duce la paza minţii şi nepătimirea iubirea conduce de acolo la Icircmpărăţia lui Dumnezeu şi la unirea cu El icircn bdquopășunile veșnice şi preacurate ale icircngerilorrdquo28 Mai apoi Sfacircntul Ioan Scărarul subliniază această legătură spunacircnd faptul că bdquoicircn-ceputul iubirii este mărirea smerenieirdquo29

Smerenia adevărată este o roadă a dragostei adevărate sufletul cu adevărat iubitor de Dumnezeu spune Sfacircntul Simeon Metafrastul chiar dacă ar săvacircrși

23 cf Gal 5 22 Sfacircntul Macarie Egipteanul op cit (Col II) IV 16 XVIII 10 Sfacircntul Ioan Gură de Aur Omilii la Rusalii II 3 apud JC Larchet op cit p 290

24 cf Rom 5 5 bdquoiubirea lui Dumnezeu s-a vărsat icircn inimile noastre prin Duhul Sfacircnt Cel dăruit nouărdquo Sfacircntul Diodoh al Foticeii op cit 33 Sfacircntul Simeon Noul Teolog Discursuri teologice III 60-61 Imne Rugăciune icircncepătoare apud JC Larchet op cit p 290

25 Ibidem Primirea harului Duhului Sfacircnt şi simţirea sa duhovnicească nu numai cu su-fletul ci şi cu trupul constituie o temă asupra căreia se opresc adeseori Sfinţii Macarie Egipteanul Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama

26 Cuviosul Nichita Stithatul Vedere duhovnicească a raiului icircn Filocalia Sfinților nevoințe ale desăvacircrșirii volumul VI p 382

27 Ibidem28 Ibidem29 Sfacircntul Ioan Scărarul op cit p 378

47

S DAS DAS DS DI2020

nenumărate fapte de dreptate chiar dacă şi-ar topi trupul cu posturile şi prive-gherile cele mai aspre chiar dacă s-ar icircnvrednici de daruri felurite ale Duhului de descoperiri şi taine e așa de smerit ca şi cacircnd n-ar fi icircnceput petrecerea cea după Dumnezeu şi nici n-ar fi dobacircndit vreun dar mai de seamă căutacircnd cu ardoare şi cu sete neastacircmpărată spre dragostea dumnezeiască a lui Hristosrdquo30 Adevărata iubire este şi semn al nepătimirii sufl etului icircntrucacirct bdquoexistă o stracircnsă legătură icircntre dragoste şi nepătimire Dragostea presupune nepătimirea şi o icircntăreşte la racircndul ei pentru faptul că e opus patimilor care reprezintă egoismul Unde sunt patimi nu poate fi dragoste De aceea iubirea vine icircn sufl et icircn toată amploare ei după ce am ajuns la nepătimire după ce ne-am eliberat de patimirdquo31 Patimile sunt expresii ale egoismului ale iubirii pătimașe de sine icircn timp ce dragostea de Dumnezeu semn al nepătimirii icircnseamnă icircntoarcerea noastră cu totul spre Dumnezeu şi spre semeni şi lansarea icircn dialogul iubirii cu ei o uitare a sinelui păcătos şi o experiere a vieţii de comuniune

Dintre toate virtuţile cea care ajută cel mai mult la dobacircndirea dragostei dumnezeiești este rugăciune curată32 Icircntre dragoste şi rugăciune este o legătu-ră duhovnicească profundă bdquoCel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu afi rma Sfacircntul Maxim acela se şi roagă cu totul neicircmprăștiat Şi cel ce se roagă cu totul neicircmprăștiat acela şi iubește pe Dumnezeu cu adevăratrdquo33

Dragostea este rodul rugăciunii dar o icircntrece pe aceasta34 bdquoIubirea este mai mare decacirct rugăciunea ne icircncredinţează Sfacircntul Ioan Scărarul Rugăciunea a fost socotită totdeauna o virtute parţială iubirea e cuprinzătoare tuturorrdquo35 Sfacircntul Siluan alături de ceilalţi Sfi nţi afi rma şi el ca unul ce a trăit experienţa iubirii prin rugăciune zicacircnd bdquoDacă vrei să ştii cacirct de mult ne iubește Dum-nezeu () roagă-te () şi atunci Domnul icircţi va da harul Său şi vei cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfacircntrdquo Iar Sfacircntul Simeon Noul Teologul şi ucenicul său ndash Cuviosul Nichita Stithatul ndash ne icircnvaţă că slujirea aproapelui este mai mare decacirct rugăciunea şi fapta dragostei mai mare decacirct fapta şi darul rugăciunii Așadar el ne icircndeamnă bdquoDe cacircnţi rugăciune lui Dumnezeu şi un frate stă la ușa chiliei tale şi bate să nu pui mai presus fapta rugăciunii decacirct fapta dragostei şi să treci cu vederea pe fratele tău Căci acest lucru nu e plăcut lui Dumnezeu El vrea untdelemnul iubirii şi nu jertfa rugăciunii Lăsacircnd deci darul rugăciunii dă cuvacircnt de iubire fratelui slujindu-l pe el Apoi icircntorcacircndu-te adu darul tău

30 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Răspunsuri către Talasie p 35931 Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae Spiritualitatea Ortodoxă p 25532 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Capete despre dragoste Suta icircntacirci hellip p 62-6333 Ibidem Suta a doua p 7834 Sfacircntul Isaac Sirul op cit p 35135 Sfacircntul Ioan Scărarul op cit p 335

48


Tatălui duhurilor cu lacrimi şi cu inimă zdrobită şi duh drept se va icircnnoi icircn cele din lăuntru ale Talerdquo36

Pe de altă parte subliniem un text de o deosebită importanţă teologică du-hovnicească a Sfacircntului Simeon Noul Teolog care afirma zicacircnd bdquoDacă icircn vreme ce icircţi faci rugăciunea icircn chilie bate cineva la ușă deschide-i şi şezacircnd vorbește-i cu smerenie despre ceea ce-l preocupă din cele ce-i sunt de folos De e apăsat de vreun necaz sacircrguiește-te să-l ajuţi fie cu cuvacircntul fie cu lucrul Apoi plecacircnd acela icircnchizacircnd ușa reia-ţi rugăciunea Căci slujirea celor ce vin la tine este ase-menea icircmpăcării (Matei 5 24) Dar nu trebuie făcut așa cacircnd e vorba de lucruri pămacircntești Icircn acest caz isprăvește icircntacirci rugăciunea şi apoi vorbește cu elrdquo37

Prin urmare iubirea este mai icircnaltă chiar şi decacirct darul rugăciunii sau altfel zis rugăciunea pacircnă la treptele cele mai icircnalte şi duhovnicești ndash rugăciunea ex-tatică sau ca răpire ndash crește şi primește putere din iubire Iubirea este sinteza po-runcilor şi culmea virtuţilor creștine bdquocea mai generală dintre virtuţirdquo38 Sfacircntul Simeon care a cacircntat atacirct de frumos roadele iubirii o numește pe aceasta bdquoPrima icircmpărăteasă şi doamnă a tuturor virtuţilor Ea e capul tuturor şi veșmacircntul şi slava hellip Deci virtuţile fără iubire sunt veștede şi nefolositoare Şi e gol de slava dumnezeiască cel ce nu are iubireardquo39 Orice asceză fie ea oricacirct de aspră lipsită de iubire nu apropie de Dumnezeu ci dimpotrivă ne depărtează şi de El şi de semeni

Iubirea creștină sădește icircn sufletul credincios darurile Duhului Sfacircnt Prin aceasta se vădește că ea este bdquosfacircrșitul tuturor bunătăţilor şi cauză a tot binele pe cei ce umblă icircn ea ca una ce este ea icircnsăşi credincioasă şi nu cade şi rămacircnerdquo40 bdquoCalea prea slăvită a iubiriirdquo este deci bdquocu adevărat dumnezeiască şi icircndumnezeitoa-re şi călăuzitoare spre Dumnezeurdquo41

36 Cuviosul Nichita Stithatul Cele 300 de capete despre făptuire despre fire şi despre cunoștinţă Suta a doua a capetelor naturale despre curăţirea minţii icircn Filocalia Sfinților nevoințe ale desăvacircrșirii volumul VI p 289

37 Sfacircntul Simeon Noul Teolog Capete morale ale lui Simeon Evlaviosul icircn Filocalia Sfinților nevoințe ale desăvacircrșirii volumul VI p 111

38 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Răspunsuri către Talasie p 15139 Sfacircntul Simeon Noul Teolog Imnele iubirii dumnezeiești Imnul 17 p 40340 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Scrieri şi epistole p 29 41 Ibidem p 36

49

Postul ndash act de cult

Pr Drd Sevastian-Mihail PANĂ

Abstract

Many theologians speak today of a profound liturgical crisis in Orthodoxy Th erefore the main part of this paper is devoted to the exposition of several complementary ways of the personal presence and communion of Christ in the Fast and Orthodox spirituality Th e study insists on fi ve points 1 Th e defi nition and origin of the Fast 2 Th e divine origin of the Fast 3 Th e patristic teaching on the Fast 4 Adam`s Fall and the fast 5 Th e presence and communion of Christ in the fast is a personal one

Th is paper presents the importance of the fast as means of spiritual perfec-tion Th e Fast represents the way of revival of the meaning of the person and the respect for christian values in modern society

From this perspective the fast represents the restoration of the lost ecclesio-gical dimension of the human spiritual life

In conclusion the Fast restors the relationship between person and nature in God and in man Fasting is a form of personal liberty in communion and love a form of profound and holistic understanding of the mistery of the Divine and human person in all its dimensions of presence and communion

Keywords Fast Origin Orthodox Church Holy Fathers Adam`s Fall Paradise

Preliminarii

Studiul de față icircși propune să prezinte icircntr-un mod sistematic cacircteva aspecte esențiale ale postului ca act de cult icircn Ortodoxie Prezentarea de față are ca scop aprofundarea icircnțelesurilor duhovnicești și importanței pe care postul o are icircn viața credinciosului Ca atare studiul pornește de la defi niția postului arătacircnd originea divină a acestuia vorbind din perspectiva Sfi nților Părinți de căderea lui Adam ca păcat al nepostirii și avacircnd ca și concluzie edifi catoare pentru lupta du-hovnicească pe calea desăvacircrșirii spirituale necesitatea postului ca mijloc de unire

50


cu Hristos Este de un real folos duhovnicesc să cunoaștem icircnvățătura creștin or-todoxă desrpe post icircn contextul actual al unei lumi secularizate și secularizante bazată pe consumerism și care pune tot mai mult accentul pe trăirea unei vieți egoiste icircn afara comuniunii cu Dumnezeu și cu aproapele

Tocmai de aceea analiza acestui studiu ce privește postul ca act de cult ne va face să cunoaștem mai bine sensul și icircnsemnătatea pe care postul o are icircn urcușul duhovnicesc al creștinului Din perspectiva scopului vieții creștine a eshatonului putem concluziona că icircnțelegerea și acceptarea postului ca asceză a trupului care pregătește ogorul bun al inimii noastre pentru primirea semințelor duhovnicești reprezintă mijloc de pregătire și curățire a omului pentru moștenirea Icircmpărăției lui Dumnezeu

1 Postul-definiție şi origine

A vorbi despre post și chiar a-i da o definiție pare foarte simplu deoarece postul este cunoscut icircn toată lumea icircn toate tradițiile și culturile lumii

Ştim că postul se referă la un anumit set de reguli restrictive mai ales din punct de vedere alimentar Pe lacircngă instituția sacră a sărbătorilor o altă racircnduială disciplinară cu care Biserica icircndrumă viața credincioșilor ei spre adevăratele trăiri creștine ale virtuților și iubirii de Dumnezeu este Postul

Postul este abținerea totală sau parțială de la anumite alimente numite de dulce pe o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă Este o practică existentă icircn diferite forme icircn mai toate religiile vechi și noi ale omenirii După cate-hismul ortodox intitulat rdquoIcircnvățătură de credință creștină ortodoxărdquo postul este icircnfracircnarea de la toate macircncărurile numite de dulce sau icircn caz de boală numai de la unele dintre aceste macircncăruri De asemenea postul presupune și abținerea totală de la băuturile alcoolice de la toate lucrurile cele lumești sau de la faptele cele rele pentru ca să poată creștinul prin această nevoință să icircși facă rugăciunea lui mai cu icircnlesnire și să icirci fie milostiv Dumnezeu icircncă și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu1

Asupra originii postului părerile sunt icircmpărțite Cei mai mulți icircl leagă de cultul morților din vremuri străvechi Astfel după unii postul icircși are originea icircn sacrificiile de animale care erau aduse pentru cei morți și de care cei vii nu aveau voie să se atingă Alții consideră că suferința profundă izvoracirctă din pierderea unei ființe apropiate dragi a avut ca urmare firească neglijarea macircncării și băuturii ceea ce cu timpul a devenit un semn convențional de doliu făcacircnd astfel parte din riturile legate de cultul morților2

1 bdquoIcircnvățătura de credință creștină ortodoxărdquo Catehism f an p 308 2 Pr prof dr Ene Braniște Liturgica Generală Editura Episcopiei Dunării de Jos

Galați 2002 p197

51

S DAS DAS DS DI2020

Icircn sfacircrșit unii cred că originea postului trebuie căutată icircntr-o simplă prac-tică de sobrietate și temperanță recomandată și uneori experimentată de marii icircnțelepți fi losofi sau icircntemeietori de religii3

De la acest post igienic s-ar fi ajuns la ideea unui post cu caracter religios mai ales pentru faptul că icircn anumite cazuri postul ar fi prilejuit anumite viziuni religioase

Uneori postul este practicat ca un exercițiu de penitență alteori ca un mij-loc de pregătire pentru săvacircrșirea unor acte religioase sau a unor fapte importante din viață și chiar ca un rit de doliu (ca formă de exprimare a durerii tristeții) sau de purifi care (curățire de patimi)

Cacircteodată postul a fost practicat și considerat ca un mijloc pentru a avea viziuni de multe ori dezbrăcat complet de caracterul religios se practica pur și simplu ca un mijloc igienic pentru refacerea sau păstrarea sănătății fi zice fi ind recomandat ca atare chiar de știința medicală

2 Originea divină a postului

Dumnezeu a dat dintru icircnceput omului icircntreaga lume ca pe un rai Pe toate cele văzute de pe pămacircnt și din mare le-a dat Dumnezeu lui Adam Omul s-ar fi icircnălțat cu timpul prin icircnaintarea icircn păzirea poruncilor lui Dumnezeu și prin lu-crarea gacircndurilor celor bune spre o slavă și o schimbare desăvacircrșită apropiindu-se de Dumnezeu și de strălucirile izvoracircte din dumnezeire

Adam a fost plăsmuit de Dumnezeu avacircnd un trup nestricăcios chiar dacă material și icircncă nu cu totul spiritual și a fost așezat de El ca un icircmpărat nemuritor icircntr-o lume nestricăcioasă adică nu numai icircn rai ci și icircn tot pămacircntul de sub cer

După ce omul a fost racircnduit de Creatorul său stăpacircn peste toate acesta a primit și lege anume porunca bdquoIar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănacircnci căci icircn ziua icircn care vei macircnca din el vei muri negreșitrdquo (Gen2 17) Deci prima poruncă a lui Dumnezeu dată lui Adam a fost aceea de a rdquopăzi postulrdquo4 Putem astfel afi rma pe drept cuvacircnt că așa cum spun Sfi nții Părinți postul este de origine divină Prin urmare din perspectivă biblică postul este condiție și izvor al vieții

Adam a primit porunca de a-și stăpacircni pofta nemacircncacircnd din pomul cunoștinței binelui și răului La sugestia șarpelui și la icircndemnul Evei Adam a icircncălcat singura limită care i-a fost impusă de Dumnezeu devenind victima lă-comiei a icircncălcat porunca postului Atunci strămoșii noștri Adam și Eva au fost

3 Ibidem p1974 Makarios Simonopetritul Triodul explicat tradrom diac Ioan I Ică jr editura

Deisis Sibiu 2003 p94

52


izgoniți din rai de amărăciunea aceluiași fruct care nu le era necesar și de care abuzaseră Din acel moment au fost dezbrăcați de veșmacircntul nestricăcios al sla-vei și s-au icircmbrăcat icircn goliciunea stricăciunii bdquovăzacircndu-se pe sine icircnsuși gol Adam s-a ascuns și s-a icircncins cu frunze de smochin cusute icircncercacircnd să-și aco-pere rușineardquo5

Adam a fost scos din raiul desfătării prin macircncarea cea amară nepăzind prin neicircnfracircnare porunca Stăpacircnului și a fost osacircndit să lucreze pămacircntul din care a fost luat și cu multă sudoare să-și manacircnce pacircinea sa Dacă Adam și Eva ar fi postit și ar fi rezistat lăcomiei ei nu ar fi fost izgoniți din rai și moartea nu ar fi intrat icircn lume Acum icircnsă așezat la poarta raiului Adam se căiește dar prea tacircrziu pentru a nu fi postit la timp bdquoVestirea postului să o primim cu bucurie că de l-ar fi păzit strămoșul n-ar fi suferit căderea din Eden Că frumos era la vedere dar nu la macircncare rodul care m-a omoracirct Să nu ne lăsăm furați de cele văzute nici să se icircndulcească gacirctlejul nostru cu bucate scumpe care după macircncarea lor sunt fără cinste Să fugim de neicircnfracircnare și să nu ne supunem patimilor care vin din săturaterdquo6

Cu toate că protopărinții au avut moartea icircnaintea ochilor lor nu s-au te-mut de ea Aceasta a fost cu adevărat o icircnșelăciune diavolească ce le-a pricinui o nenorocire covacircrșitoare bdquoIcircnșelațiirdquo care se gacircndeau să nu moară au murit și au pierdut icircn același timp paradisul harul slava nemurirea pe Dumnezeu Cacirct Adam s-a icircnfracircnat a postit a rămas icircn frumusețile raiului bucuracircndu-se și ve-selindu-se dar după ce a călcat porunca lui Dumnezeu și a macircncat icircndată s-a izgonit din rai iar bdquoneascultarea și pofta cea rea au fost pentru el mama morțiirdquo7

Fiindcă Adam nu a vrut să recunoască păcatul ci dimpotrivă a dat vina pe Dumnezeu Care le-a făcut pe toate bdquobune foarterdquo și nici el nici Eva n-au voit să se pocăiască și să-și ceară iertare atunci au fost alungați și izgoniti din rai ca să petreacă pe acest pămacircnt ca niște surghiuniți Pe drept cuvacircnt trebuia ca cel care se coboracircse prin călcarea poruncii spre stricăciune și moarte să locuiască un pămacircnt stricăcios și guste după vrednicie o astfel de hrană

Adam macircncacircnd din pomul din care Dumnezeu icirci poruncise să nu mănacircn-ce prin călcarea poruncii a murit de icircndată cu moartea sufletului dar moartea trupului a urmat abia mulți ani după aceea de aceea și Hristos a făcut viu și a icircndumnezeit mai icircntacirci sufletul care primise pedeapsa morții și abia așa potrivit sentinței rostite odinioară de a se icircntoarce prin moarte icircn pămacircnt a racircnduit ca

5 Sf Simeon Noul Teolog Discursuri teologice și etice tradrom Editura Deisis Sibiu 1998 p117

6 Makarios Simonopetritul opcit p 957 Cuvintele Sf Teodor Studitul trad rom Filaret episcopul Racircmnicului Editura Episco-

piei Ortodoxe Alba- Iulia 1994 p142

53

S DAS DAS DS DI2020

trupul să-și primească nestricăciunea prin icircnviere Hristos s-s pogoracirct la iad și slobozind din legăturile cele veșnice sufl etele sfi nților ținute acolo le-a icircnviat și le-a dus icircntr-un loc de odihnă și lumină neicircnserată dar nu icircncă și trupurile lor ci pe acestea le-a lăsat icircn morminte pacircnă la Icircnvierea cea de obște

Așa cum era creat icircn starea edenică omul apare ca o persoană fl ămacircndă și icircnsetată iar raiul universul ca o masă bogată din care urma să se icircnfrupte icircn anu-mite condiții stabilite de Creator și pe care el le putea respecta sau nu fi ind liber deplinViața era dată de Dumnezeu iar hrana este premisa menținerii acesteia bdquoicircnsă nu e dată dătătoare de viațărdquo8 Omul trebuia să fi e conștient de asta și prin renunțare să transforme foamea și setea materială icircntr-o foame și sete spirituală după Dumnezeu urmacircnd a trăi icircn Icircmpărăția lui Dumnezeu ca icircngerii din ceruri unde nu se mănacircncă și nu se beaIcircnsă omul s-a icircnșelat gacircndind că prin macircncare poate să ajungă asemenea lui Dumezeu bdquoicircn ziua icircn care veți macircnca din el (po-mul cunoștinței binelui și răului) vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu cunoscacircnd binele și răulrdquo (Fac 35) și nu prin ascultare și prin renunțare de bu-năvoie Cu alte cuvinte omul nu l-a mai văzut pe Dumnezeu ca singurul izvor al vieții și L-a icircnlocuit cu ceva din ordinea Creatorului cu macircncarea9

Această logică inoculată de diavol va fi dezmințită de Dumnezeu Care i-a hrănit pe iudei icircn chip minunat icircn pustie bdquoTe-a smerit și Te-a pedepsit cu foamea și te-a hrănit cu mana ca să-ţi arate că nu numai cu pacircine trăiește omul ci cu tot cuvacircntul ce iese din gura Domnuluirdquo (Deut 83) și de Hristos confruntat cu foamea și cu setea materială și ispitit de diavol cu aceeași logică a lui arătacircnd falsitatea acesteia rdquonu numai cu pacircine va trăi omul ci cu tot cuvacircntul care iese din gura lui Dumnezeurdquo (Mat 44)

Deci dacă icircn rai postul consta icircn primirea cu bucurie și cu mulțumire dinn cele icircngăduite de Dumnezeu și avea menirea de a-l spiritualiza pe om și de a-l conduce la comuniunea deplină cu Dumnezeu el va avea același rol și după că-derea icircn păcatcu o singură diferență bdquoicircn urma păcatului omul a dobacircndit o și mai mare pondere materială devenind carnal icircnclinat spre plăcere spre patimă și icircn consecință postul va avea menirea de a-i converti patimile icircn bdquoacte creatoare spiritualerdquo10

3 Sfi nții Părinți căderea lui Adam şi postirea

Potrivit afi rmațiilor Sfi nților Părinți postul alimentar este doar prima etapă după care urmează postul spiritual și deprinderea virtuților

8 Pr Vasile Gavrilă Postul Mare pe icircnțelesul tuturor Editura Romacircnia Creștină fan p 89 Ibidem p 910 Ibidem p10

54


Teodor al Ierusalimului spunea că Adam a folosit rău simțirea minunacircn-du-se la frumusețea cea materială i s-a părut frumos la vedere și bun la macircncare rodul iar după ce a gustat din el a lăsat icircndulcirea celor gacircndite Femeia a văzut că lemnul este bun la macircncare plăcut la vedere și ispititor pentru intelect și luacircnd din rodul lui a macircncat și ea și i-a dat și bărbatului său care a macircncat icircmpreună cu ea

Lemnul (pomul) cunoștinței binelui și răului este simțirea icircmpătimită a zi-dirii celei văzute după cum spune Sf Maxim Mărturisitorul11 Păcatul a stat icircn aplecarea omului icircn direcția opusă voii lui Dumnezeu12

Sfacircntul Vasile cel Mare vorbind despre post și despre valoarea sa spune că postul este mai vechi decacirct Legea pentru că el există din rai și chiar dinainte ca Dumnezeu să ne fi dat Legile Vechiului Testament13 Porunca lui Dumnezeu de a nu gusta din pomul cunoștinței binelui și răului reprezintă porunca postului iar neascultarea lui Adam legat de această poruncă a dus la moartea duhovniceacă a omului cu toate că atunci cacircnd l-a creat Dumnezeu pe om avea bdquotoate simțirile sănătoaserdquo14 după așezarea icircn grădina raiului el a căzut icircn pofta păcatului

Unii teologi spun că icircn istoria neamului omenesc sunt trei căderi principale icircntre care pe primul loc este situată bdquocăderea lui Adamrdquo15

Sfinții Părinți ne-au arătat icircn Sfacircnta Tradiție că Adam a pătimit un mare rău pentru că nu a postit după porunca lui Dumnezeu că de atunci acest rău a fost introdus icircn firea noastră Nepăzind porunca Adam nu numai că nu a ajuns Dumnezeu dar și-a atras asupra sa moartea și a dat pieirii icircntreg neamul ome-nesc Din pricina desfătării și neascultării lui Adam Domnul a postit și ascultat așa și noi prin paza poruncii putem dobacircndi cu ajutorul postului nestricăciunea pierdută de Adam care a pătimit din cauza neascultării Pricina tuturor relelor din viața noastră este călcarea poruncii și căderea lui Adam

Pentru acest motiv Sfinții Părinți ne pun icircnainte acest fapt ca să nu trăim icircn neicircnfracircnare Adam a fost plăsmuit de macircna lui Dumnezeu icircn ziua a șasea prin suflarea icircn față a fost cinstit să fie chip al lui Dumnezeu a primit icircndată porunca și a locuit icircn rai pacircnă icircn ceasul al șaselea din zi16 Icircn urmă el a călcat porunca și a

11 Sf Nicodim Aghioritul Paza celor cinci simțuri Editura Bunavestire Bacău 2000 p 116

12 Dumitru Stăniloae Iisus Hristos sau restaurarea omului Editura Omniscop Craiova 1993 p176

13 Hierotheos mitropolit al Nafpaktos Sfacircntul Grigorie Palama Aghioritul Editura Bu-naavestire Bacău 2000 p136

14 Cuv Isaia Pustnicul Filocalia vol12 tradrom pr prof dr Dumitru Stăniloae Editura Harisma București 1991 p41

15 Arhm Iustin Popovici Omul și Dumnezeu-Om Editura Deisis Sibiu 1997 p16216 Triodul EdIBMOR București 1970 p106

55

S DAS DAS DS DI2020

fost izgonit de acolo Filon iudeul spune că Adam a stat icircn rai 100 de ani17 Alții spun că a stat șapte zile sau șapte ani din pricina cinstei ce o are numărul șapte Dar că Adam a icircntins macircinile și s-a atins de fruct icircn ceasul al șaselea din zi a ară-tat-o și Noul Adam Hristos care și-a icircntins macircinile pe cruce icircn ceasul al șaselea din zi tămăduind nenorocirea lui Adam Omul a fost creat icircntre nestricăciune și stricăciune spre a dobacircndi pe aceea spre care va icircnclina prin voința lui

Grigorie Teologul spune că pomii din rai bdquosunt ideile dumnezeiești iar fruc-tul este contemplațiardquo18 Cu alte cuvinte spune Sf Grigorie Teologul Dumnezeu i-a icircngăduit lui Adam să cerceteze și să cugete asupra celorlalte stihii ale lumii și asupra icircnsușirilor lor iar prin aceasta să slăvească pe Dumnezeu Poate că Dum-nezeu i-a icircngăduit să cerceteze fi rea sa omenească dar nu i-a icircngăduit deloc să cerceteze care este fi ința lui Dumnezeu de unde și cum a adus totul la fi ință din nefi ință Adam icircnsă a lăsat la o parte toate celelalte stihii ale lumii și a icircnceput să cerceteze cele cu privire la Dumnezeu iscodind cu de-amănuntul fi rea dumneze-iască19 Fiindcă era icircncă nedesăvacircrșit și prunc icircn astfel de lucruri a căzut pentru că satana prin Eva i-a băgat icircn cap gacircndul de a ajunge Dumnezeu

Sfacircntul Ioan Hrisostom spune că raiul a fost pe pămacircnt și gacircndește că este și spiritual și material după cum era și Adam Amacircndoi și raiul și Adam erau la mijloc icircntre stricăciune și nestricăciune Unii spun că pomul acela era smochin pentru că icircndată ce au cunoscut că sunt goi s-au acoperit icircntrebuințacircnd frunze de smochin de asta și Hristos a blestemat smochiul ca unul ce a fost pricină călcării poruncii După ce Adam a călcat porunca după ce s-a icircmbrăcat cu trup muritor și și-a primit blestemul a fost izgonit din rai iar Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc să păzească poarta raiului Stacircnd icircn fața raiului Adam placircnge că a fost lipsit de atacirctea bunătăți din pricină că nu a postit Prin Adam s-a icircmpărtășit tot neamul omenesc acelorași necazuri ca și el pacircnă ce Creatorul ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie

Dacă Adam ar fi ascultat de această poruncă a postului n-ar mai fi auzit de a doua poruncă ce zice astfel bdquopămacircnt ești și icircn pămacircnt te vei icircntoarcerdquo (Fac 319) dar pentru că nu a ascultat de porunca postului pentru asta moarte griji osteneli supărări și o viață mai icircmpovărată decacirct moartea a primit20

Pentru că lăcomia ne-a făcut să ieșim din rai antidotul ei postul ne va aface să revenim icircn el bdquosurghiunit a fost Adam scos din rai pentru neascultare și a fost lepădat de la desfătare amăgit fi ind de vorbele femeii și gol a șezut icircn preajma lo-

17 Ibidem pag10618 Ibidem19 Ibidem20 Sf Ioan Gură de Aur Omilii despre post trad rom Prprof Dumitru Fecioru Bise-

rica Ortodoxă Romacircnă CXVI 1978 nr1-2 p 79

56


cului tacircnguindu-se și zicacircnd Vai mie Deci să ne sacircrguim toți să primim vremea postului ascultacircnd de predaniile Evangheliei ca prin ele să ne facem plăcuți lui Hristos și să dobacircndim iarăși sălășluirea raiuluirdquo21

4 Folosul postului

Postul este o nimicire a morții care a fost consecința păcatului Omul care postește scapă desigur icircntr-un mod icircncă relativ legilor lumii căzute El rupe cer-cul infernal al dialecticii poftei și plăcerii al foamei și al săturării icircndreptacircndu-și dorința spre contemplarea realităților cerești

Așa cum fecioria este o imagine a vieții icircngerești și o restaurare a nevinovăției și nepătimirii lui Adam tot așa postul icircl face pe om asemenea făpturilor cerești e icoana modului vieții paradisiace și anticiparea vieții veșnice icircn care aleșii vor fi adevărați icircngeri icircn trup puterea dorinței lor fiind icircn icircntregime convertită dinspte trup spre duh22

Postul ortodox e profund marcat de atmosfera eshatologică de exemplu regulile care interzic macircncarea de carne icircn timpul Postului Mare vizează desigur slăbirea trupului dar păzindu-le credinciosul adoptă și un nou mod de existență el restaurează icircn sine icircnsuși aici și acum starea lui Adam care icircnainte de cădere era vegetarian și anticipează modul vieții viitoareunde potrivit Sfacircntului Teodor Studitul bdquoaleșii nu vor mai fi aserviți nevoilor trupului Postul este o silă făcută firii dar o violență necesară pentru ca rațiunea să-și găsească hegemonia naturală asupra pacircntecelui și a părții iraționale a sufletului Icircn timă ce hrana naște patimi-le postul e maica virtuților și a tuturor lucrurilor bune el este calea icircmpărăteacsă a curățirii păzitorul curăției și maica nepătimirii Postul nu iubește lumea nici cele din lume deci să nu ne supărăm postind că icircngerii sunt aceia care icircn fiecare biserică icirci sciu pe cei ce postescrdquo23

Icircn timpul postului acesta supune trupul lucrării proprii a sufletului Se spu-ne de către Sf Ioan Damaschin că Dumnezeu a voit să ne facă fără de grijă icircn așa fel ca noi să avem un singur lucru de făcut acela al icircngerilor de a-l lăuda pe Ziditorul și de a lăsa icircn seama Lui grija noastră dar alegacircnd să dea curs sugestiei celui rău de a se face dumnezei Adam și Eva bdquos-au lipsit de harrdquo24 și astfel au pier-dut calitățile pe care le datorau acestui har și care le conferea oarecum o condiție supranaturală Acceptacircnd să fie ispitit și să lupte cu diavolul icircn umanitatea Sa

21 Makarios Simonopetritul Triodul explicat Editura Deisis Sibiu 2003 p9522 Ibidem23 Sf Efrem Sirul Cuvinte și icircnvățături cartea a III-a Editura Bunavestire Bacău 1996

p3924 Jean Claude Larchet Teologia bolii tradrom prprofdr Vasile Mihoc Editura Oastea

Domnului Sibiu 1994 p26

57

S DAS DAS DS DI2020

Hristos a dat prin post și rugăciune modelul luptei creștinilor icircmpotriv puterilor răului chiar Domnul Hristos a recomandat postul ca pe un mijloc de luptă icircm-potriva ispitelor și a puterii diavolului bdquoCăci soiul acesta de demoni nu iese decacirct numai prin rugăciune și postrdquo (Mat 17 21) stăruind că nu trebuie practicat numai cu forme externe după obiceiul iudeilor ci cu bunăvoie și cu conștiința că postind săvacircrșești o faptă bineplăcută lui Dumnezeu rdquoIar cacircnd postiți nu fi ți posomoracircți ca fățarnicii că ei icircși smolesc fețele ca să le arate oamenilor că țin post adevărat vă grăiesc icircși iau plata lor Tu icircnsă cacircnd postești unge-ți capul și spală-ți fața pentru ca nu oamenilor să te arăți că postești ci Tatălui tău Care este icircn ascuns și Tatăl Care vede icircn ascuns icircți va răsplăti la arătarerdquo(Mat 6 16-18)

Postul este așadar imitarea vieții pămacircntești a lui Hristos Prin acest mijloc cel ce postește se icircmbracă icircn Hristos pentru a participa și mai deplin la Patima Sa și a ieși icircmpreună cu El din mormacircnt biruind asupra răului și a morții și iradiind de comuniunea dumnezeirii Lui

Creștinismul a dat postului o icircnsemnătate mare icircn viața religioasă și mai ales icircn viața monahală făcacircnd din el un act de virtute și de cult un mijloc de progres icircn viața spirituală de luptă icircmpotriva patimilor și a poftelor și totodată un semn de respect și de omagiu adus lui Dumnezeu

S-a accentuat icircndeosebi sensul spiritual al postului precizacircndu-se că postul adevărat constă nu numai icircn abținerea voluntară de la macircncare și băutură ci și icircntr-o străduință neicircncetată de a domina cu spiritul cu voința toate patimile și poftele instinctele și pornirile inferioare ale trupului care-l apropie pe om de animal25 Este vorba deci nu numai de o renunțare temporară conștientă și consimțită la satisfacerea unui instinct natural - nevoia de hrană ndash ci de un efort pentru icircnnoirea vieții prin icircntronarea supremației spiritului asupra trupului iar această strădanie este legată de o luptă grea care constă icircn icircntărirea voinței și a rațiunii sănătoase icircn disciplinarea instinctelor icircn icircnfracircnarea sufl etului tinzacircnd la stabilirea unui echilibru lăuntric icircn care spiritul adică partea superioară și nobilă a fi inței noastre să domine toată viața omului

Iată de ce postul face parte din mijloacele de cultivare și desăvacircrșire a sufl e-tului fi ind inseparabil de alte virtuți și acte creștine precum rugăciunea căința smerenia milostenia Postul slăbește atenuează sau chiar stinge puterea patimilor și a instinctelor constituind deci o formă sau un auxiliar al sacircrguinței continue spre desăvacircrșire26 Numai atunci postul este desăvacircrșit cacircnd abținerea de la macircn-cărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute și progres spiritual cu icircncor-darea voinței spre purifi carea sufl etului spre alungarea gacircndurilor și dorințelor

25 Pr prof dr Ene Braniște Liturgica Generală Editura Episcopiei Dunării de Jos Galați 2002 p198

26 Ibidem

58


păcătoase spre icircnfracircnarea de la răul moral bdquoPostește dar lui Dumnezeu un post ca acesta să nu faci nicio faptă rea icircn viața ta ci slujește Domnului cu inimă curată păzind poruncile Lui și mergacircnd pe calea hotăracircrilor Lui să nu se suie icircn inima ta nicio faptă rea crede icircnsă lui Dumnezeu că dacă vei face acestea dacă te vei teme de El și dacă te vei icircnfracircna de la orice lucru rău vei trăi icircn Dumnezeu Dacă vei face acestea vei posti post mare și primit de Domnulrdquo zice unul dintre discipolii apostolilor27 Cu alte cuvinte postul extern se completează cu postul intern sau postul de bucate se desăvacircrșește prin postul de păcate

De aceea e nevoie din timp icircn timp de zile sau perioade de postire icircn care lupta spirituală cu patimile trupești și sufletești trebuie ajutată și intensificată printr-o strunire mai atentă și mai aspră a trupului pentru ca acesta să devină un instrument docil și apt pentru realizarea năzuințelor superioare ale sufletului pentru ridicarea lui către Dumnezeu izvorul și icircntruparea desăvacircrșită a Binelui și Perfecțiunii

5 Hristos şi postul

Postul este conceput și practicat icircn creștinism ca un mijloc de progres icircn virtute și ca un act de cult ca o jertfă vie de evlavie de căință de supunere față de Dumnezeu și un mod de cinstire al Lui Hristos este Noul Adam El vine să repare stricăciunea adusă icircn viață de Adam să aducă omul la adevărata viață și astfel El icircncepe tot prin postire28

Foamea este acea stare icircn care realizăm dependența noastră de altceva ară-tacircnd astfel că noi nu avem viața icircn noi icircnșine Satana a venit la Adam icircn rai el a venit și la Hristos icircn pustie Adam a crezut pe diavol și a macircncat atunci cacircnd acesta i-a spus să mănacircnce căci foamea lor era dovada că el și Eva depindeau icircn totalitate de macircncare că viața lor stă icircn macircncare29 Hristos icircnsă a respins ispita macircncării și a zis bdquoNu numai cu pacircine va trăi omul ci cu tot cuvacircntul care iese din gura lui Dumnezeurdquo (Mat 44) El a refuzat să accepte acea minciună cos-mică pe care satana a impus-o lumii făcacircnd din acea minciună un adevăr de la sine icircnțeles un fundament pentru icircntreaga noastră viziune asupra lumii asupra științei asupra medicinei și religiei Făcacircnd aceasta Hristos a refăcut acea relație dintre hrană viață și Dumnezeu pe care Adam a rupt-o și pe care icircncă o mai rupem icircn fiecare zi

Postirea pentru noi creștinii este intrarea și participarea noastră la acea experiență a lui Hristos Icircnsuși prin care El ne elibearează de sub totala dependență

27 Ibidem28 Vladimir Soloviov Fundamentele spirituale ale vieții Editura Deisis Alba-Iulia 1994

p 6229 Alexander Schmemann Postul Mare Editura Doris București 1998 p 122

59

S DAS DAS DS DI2020

față de hrană materie și lume Jertfa lui Iisus ne obigă pe noi la jertfă30 Trăind icircncă icircn această lume căzută icircn lumea vechiului Adam fi ind parte a ei icircncă depin-dem de hrană Dar tocmai moartea noastră prin care trebuie să trecem a devenit prin moartea lui Hristos o punte către viață hrana pe care o macircncăm și viața pe care o susține poate fi viața lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu O parte din hra-na noastră a devnit deja bdquohrană a nemuririirdquo31 adică Trupul și Sacircngele lui Hristos

Numai postirea poate realiza această transformare dărunindu-ne dovada existențială că dependența noastră de hrană și de materie nu este totală nu este absolută că unite cu rugăciunea cu harul și cu preamărirea pot deveni ele icircnsele hrană duhovnicească Toate acestea arată că postirea fi ind icircnțeleasă adacircnc este singura metodă prin care omul redescoperă adevărata sa natură spirituală Nu este o provocare teoretică ci cu adevărat practică a diavolului care a izbutit să ne convingă că depindem numai de pacircine el a clădit icircntreaga cunoaștere știință și existență umană pe această minciună Postirea este denunțarea acestei minciuni Este extrem de semnifi cativ faptul că Hristos postea cacircnd l-a icircntacirclnit pe satana și de asemenea ceea ce a spus mai tacircrziu anume că diavolul nu poate fi biruit decacirct cu post și rugăciune

Postirea este lupta adevărată icircmpotriva diavolului pentru că este provocarea către acea lege atotcuprinzătoare care icircl face pe el bdquostăpacircnitorul lumii acesteiardquo32

Uneori suntem departe de obișnuita icircnțelegere a postirii unii creștini cre-zacircnd că postul este o simplă schimbare a dietei alimentare a ceea ce este permis și ceea ce este oprit Icircn cele din urmă a posti icircnseamnă numai un lucru a fi icircn-fometat a merge pacircnă la limita acelei condiții umane care depinde icircn icircntregime de hrană și fi ind icircnfometat să descoperi că aceasta nu reprezintă icircntregul adevăr referitor la om că foamea icircnsăși este icircntacirci de toate o stare spirituală și că este icircn ultima sa realitate foamea după Dumnezeu Icircn Biserica primară postirea a icircnsemnat icircntotdeauna abstinența totală o stare de foame icircmpingacircnd trupul la extremă Totuși descoperim aici că postirea ca efort fi zic este total lipsită de sens fără omologul său duhovnicesc rugăciunea Aceasta icircnseamnă că fără efortul du-hovnicesc corespondent fără a ne hrăni cu Realitatea Divină fără a descoperi dependența noastră toatală de Dumnezeu postirea fi zică poate fi chiar și sinuci-dere Postirea fi zică esențială nu este lipsită numai de sens este chiar periculoa-să dacă este ruptă de nevoința duhovnicească de rugăciune și contemplația lui Dumnezeu 33 Icircntregul cult al postului este o rememorare continuă a greutăților obstacolelor și ispitelor ce icirci așteaptă pe aceea ce cred că ei pot depinde de puterea

30 Ibidem p 12331 Sergiu Grosu Chipul omului dinlăuntru Editura Duh și Adevăr București 1999 p 13332 Al Schmemann Postul cel Mare Editura Doris București 1998 p12333 Ibidem p 124

60


voinței lor și nu de Dumnezeu Din această cauză mai icircntacirci de toate avem nevoie de o pregătire duhovnicească pentru efortul postirii Aceasta se realizează prin ce-rerea noastră de ajutor către Dumnezeu și de asemenea făcacircnd din postul nostru unul teocentric ar trebui să postim pentru Dumnezeu Trebuie să redescoperim trupul nostru ca templu al prezenței Lui

Postul ar trebui practicat pe două niveluri mai icircntacirci ca post ascetic iar mai apoi ca post deplin34

Postul ascetic constă icircntr-o drastică reducere a hranei astfel icircncacirct starea permanentă de foame poate fi trăită ca ceva ce amintește de Dumnezeu și ca un efort constant de al contempla pe El Oricine l-a experimentat - oricacirct de puțin - știe că acest post ascetic mai degrabă decacirct să ne slăbească ne face ușori icircnnobilați cumpătați plini de bucurie curați acela primește hrana ca pe un adevărat dar al lui Dumnezeu După toate acestea trebuie să amintim că oricacirct de limitată ar fi postirea noastră dacă este o postire adevărată va conduce că-tre ispită slăbiciune icircndoială și tulburare35 Va fi o adevărată luptă și probabil vom cădea de multe ori dar adevărata descoperire a vieții creștine ca luptă și nevoință reprezintă trăsătura esențială a postirii O credință care nu a biruit icircn-doielile și ispita este rar o credință adevărată Prea mulți creștini icircncep postirea cu entuziasm și renunță după prima cădere Dacă după ce am căzut și ne-am supus poftelor și patimilor noastre reluăm totul de la capăt și nu renunțăm indiferent de cacircte ori cădem mai devreme sau mai tacircrziu postirea noastră va purta roadele sale duhovnicești

Pentru creștinul ortodox postul este condiție pentru dobacircndirea sfințeniei36 Icircn concepția ortodoxă icircntre post și sfințenie există o corelație stracircn-să Ea este exprimată și icircn felul icircn care icirci reprezentăm pe sfinți icircn iconografie unde ei apar icircntotdeauna cu chipurile slabe subțiate și transfigurate datorită postului Postul este o caracteristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinului ortodox icircn mentalitatea ortodoxă cel care nu postește este consi-derat spurcat și păgacircn

Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc de rugăciune de mi-lostenie și de orice faptă de caritate numai așa el este un post deplin Din acest punct de vedere putem spune că postul are o importanță socială constituind un mijloc și o forță de progres de icircntrajutorare Sub această formă el este legat stracircns de o altă virtute și anume cumpătarea care cere omului să folosească din bunu-rile pe care i le-a dat Dumnezeu numai atacirct cacirct icirci trebuie Prin icircntrebuințarea

34 Ibidem p 12535 Ibidem p 12636 Pr prof dr Nicolae Necula rdquoIcircnvățătura despre post icircn Biserica Ortodoxărdquo icircn Studii

Teologice XXXVI (1984) nr7-8 p 517

61

S DAS DAS DS DI2020

rațională și echilibrată a bunurilor materiale prin renunțarea de bunăvoie la con-sumarea icircndreptățită a lor creștinul poate oferi și celui ce nu are posibilitatea de icircntreținere și existență

Părinții Bisericii spun că postul trebuie să fi e o priveghere necontenită asupra poftelor trupești ca trupul să fi e moderat și cuviincios icircn toate37 El tre-buie să exprime viața Macircntuitorului și prin Hristos adevăratul post presupune o nevoință continuă care să-l ducă pe om la macircntuire Postul este un mijloc de desăvacircrșire de omoracircre a voii trupului un semn văzut al racircvnei și al sicircrguinței noastre spre asemănarea cu Dumnezeu De asemenea Sfi nții Părinți spun că lăcomia sau necumpătarea care este contrară postului este icircnceputul tuturor patimilor pentru că ea aprinde desfracircnarea patima care la racircndul ei aprinde alte păcate

Postul icircnvață pe toți nu numai icircnfracircnarea de la macircncare ci și icircnfracircnarea de la iubirea de argint icircnvață fuga de orice răutate postul gonește ispitele postul duce spre evlavie este tovarăș nedespărțit al cumpătării și izvor al icircnfracircnării Părinții Bisericii atrag atenția asupra faptului că postul trebuie să fi e de două feluri tru-pesc și sufl etesc și că nu te poți folosi de unul fără celălalt Icircn acest sens Sfacircntul Ioan Gură de Aur spune că bdquoCinstea postului nu stă icircn a ne lipsi de macircncare ci icircn a fugi de păcaterdquo38

Omul este rezumatul universului este fi ința intermediară icircntre lumea ma-terială și cea spirituală Prin trup ele e atras de pămacircnt prin sufl et este tras de cer iar viața este o luptă icircntre aceste două atracții Prin păcat care așa cum spun Sfi nții Părinți icircncepe de la icircmbuibare cu cacirct omul devine mai greu cu trupul e atras mai tare de pămacircnt iar prin virtute care icircncepe cu postul el devine mai ușor și e atras mai lesne spre cer ajungacircnd pacircnă acolo că icircnainte de ieșirea sufl etului atracția cerului biruiește atracția pămacircntului ca la Sfacircnta Maria Egipteanca și Sfacircntul Ioanichie cel Mare care cacircnd se rugau se icircnălțau cu trupul la un cot de pămacircnt și mergeau pe apă Icircnfracircnarea exercitată liber de omul credincios nu este icircnfracircnare din urcușul spre Dumnezeu ci depărtarea de rele avacircnd rostul să-l ferească pe om de scufundarea totală icircn relele lumii39

Sfi nții Părinți vin icircn ajutorul celor care vor să-și curățească păcatele spu-nacircndu-le și icircndemnacircndu-i mai icircntacirci să se păzească de icircmbuibarea hranei căci din macircncarea cea multă se naște răutatea păcatului să se ferească credinciosul a nu dezlega postul decacirct de mare nevoie să nu caute hrană pentru icircndulcirea gacirctle-

37 Sf Teofan Zăvoracirctul Calea spre macircntuire Fundația Dosoftei București 1999 p 27038 Mitropolitul Nicolae Mladin Asceza și mistica paulină Editura Deisis Sibiu 1996

p 12439 Pr Ioan Boboc Hristofi lia Editura Parohiei Valea Plopului Prahova 1997 p43

62


jului și să nu se icircngreuieze cu sațiul macircncării și al băuturii ci să mănacircnce numai cacirct să-și țină viața40 Toate aceste icircnfracircnări sunt prezentate de Sfinții Părinți sub forma unor lupte pe care credinciosul le duce icircn icircntreaga sa viață

Prima luptă a postului este renunțarea la macircncărurile scumpe și grase ea descarcă pacircntecele de povara care vine din mulțimea macircncărurilor și ușurează trupul spre slujirea celor bune iar privirea minții o păstrează curată41 A doua luptă este gustarea măsurată de legume uscate și crude precum și de apă care sprijină asprimea postului și nu necinstește harul icircnfracircnării A treia lup-tă este omoracircrea oricărei fapte rele și restracircngerea pornirii spre limbuție căci desființată fiind lucrarea plăcerii care destramă și icircnmoaie sufletul și trupul odrăslesc modurile virtuții și icircn gură icircnfloresc cuvintele potrivite și imnele dumnezeiaști A patra luptă e icircndepărtarea icircncă de la prima ivire a amintirilor celor văzute și făcute icircn chip pătimaș care atacă mintea și a nu lăsa sufletul să-și găsească plăcerea prin icircnțelesurile multiple ale gacircndurilor și să fie tacircracirct spre facircntacircna consimțirii A cincea luptă e ținerea la distanță a poftei ochilor și a auzirilor rele ca ferestrele vederii și auzului deschizacircndu-se și icircnchizacircndu-se frumos gacircndirea să rămacircnă netulburată și mintea să petreacă icircn lumina cunoștinței A şasea luptă este ștergerea imaginaţilor simple icircntipărite icircn gacircn-dire prin rugăciunea trează și prin meditarea neicircncetată și cu cuget smerit a cuvintelor dumnezeiaști42

Pusă la icircncercare prin astfel de icircntreceri ale postului dezlegată de pofta celor prezente eliberată de grija celor pămacircntești și ieșind afară din orice icircnțeles al celor ce sunt mintea urcă străbătacircnd spre Dumnezeu și legacircnd de sine pofta și unită fiind prin iubire se desfată de veselia care țacircșnește de acolo și se icircnvrednicește de fericirea negrăită Dezbrăcacircndu-i astfel pe cei ce au ales să conviețuiască cu el de pofta celor stricăcioase postul icirci icircmbracă pe oameni icircn haina iubirii dumnezeiești și icirci umple de bucuria veșnică icircn Hristos Ca virtute pe care trebuie să o deprin-dem postul se practică cu nevoință și orice nevoință așa cum spune Cuviosul Isidor Pelusiotul bdquotrebuie să se facă cu smerenierdquo43 Cacircnd creștinul postește tre-buie să-și cerceteze conștiința și la vremea sfacircrșirii perioadei de post să afle bdquoce folos a obținut din postul săurdquo44

40 Pr prof dr Dumitru Stăniloae Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe Ed IBMBOR București 2002 p 159

41 Avva Dorotei Icircnvățături și scrisori de suflet folositoare Editura Bunavestire Bacău 1997 p 125

42 Teolipt al Filadelfiei Cuvinte duhovnicești imne și scrisori Editura Deisis Sibiu 2000 p 249

43 Ibidem p 25044 Ioan Kovalevski Fericiții nebuni pentru Hristos Editura Anastasia 1997 p 70

63

S DAS DAS DS DI2020

Adevăratul post nu poate fi despărțit de milostenie Sfacircntul Ioan Gură de Aur spunea că nimic nu macircntuiește sufl etul ca milostenia față de cei lipsiți45 Mi-lostenia icircmbinată cu postul izbăvește pe om de moarte astfel postul și asceza sunt o pregătire icircn vederea celebrării liturgice curățindu-ne de patimi și eliberacircnd pu-terile Duhului Sfacircntul Simeon al Tesalonicului spune că postul este o apropiere a modului de viață icircngeresc căci rdquonici Dumnezeu și nici icircngerii nu au nevoie de hranărdquo46 Tot Sfacircntul Simeon Noul Teolog spunea că postul este icircntărirea oricărei străduințe duhovnicești dacă icircncepi lucrul Domnului cu trupul icircndesat el nu te va ajuta dar dacă te pregătești cu postul trupul se supune Diadoh al Foticeii arată că postul are icircn sine laudă dar nu la Dumnezeu căci este numai o unealtă ducacircnd spre cumpătare pe cei ce vor deci cei ce se nevoiesc nu se cade să se fă-lească cu postul ci să aștepte numai cu credință icircn Dumnezeu sfacircrșitul după care doresc De aceea icircnainte de a icircncepe postul creștinii sunt rugați și icircndemnați să fugă de slava deșartă Postul urmărește să supunem sufl etului trupul răzvrătit dar acest lucru presupune desigur că sufl etul se străduiește icircn același timp să se elibe-reze de icircnclinarea spre păcat postind de păcate Pentru a fi autentic postul trebuie să fi e icircnsoțit și de fuga de orice ură față de aproapele de dispute de certuri de calomnie și defăimare de slava deșartă de fățărnicie și ipocrizie Icircn defi nitiv el se identifi că cu ansamblul vieții făptuitoare căci atunci cacircnd ne angajăm pe această cale trebuie să practicăm simultan toate virtuțile cele ale sufl etului cacirct și cele ale trupului

Așadar adevăratul post constă icircn adoptarea unui nou mod de existență evidențiind trupește răstunarea radicală a fi inței pe care fi ecare trebuie să o reali-zeze prin pocăință Scopul ascezei postului este acela de a-i icircnvăța pe credincioși rdquosă postească de lumerdquo47 și să se elibereze de toate grijile pămacircntești prin stăpacirc-nirea icircnclinațiilor spre cele sensibile pe care o realizează postul păzit cu știință

Scopul ultim al postului este acela de a-l duce pe credincios la nepătimire și de a-l icircnălța icircn contemplație ori pentru a atinge aceasta nu e de ajuns să ne lipsim de alimente ci trebuie să postim de tot răul

Concluzii

Postul este unul din mijloacele cele mai potrivite pentru lucrarea de trans-fi gurare și sfi nțire zilnică pe care Sfacircntul Duh o săvacircrșește icircn noi și pentru noi Desigur prin cuvacircntul post nu trebuie să icircnțelegem numai reținerea de la anumite

45 Sfacircntul Ioan Gură de Aur Omilii și cuvacircntări Editura Părinți Orientali N1 fa p 72

46 Pr prof dr Ene Braniște Liturgica Generală Editura Episcopiei Dunării de Jos Galați 2002 p 199

47 Makarios Simonopetritul Triodul explicat Editura Deisis Sibiu 2003 p 114

64


macircncăruri icircntr-o anumită perioadă a anului liturgic sau numai renunțarea de bunăvoie la ceva ce ne este icircngăduit reținere izvoracirctă din iubirea și respectul pe care icircl avem față de Dumnezeu Ci postul este semnul că iubim pe Dumnezeu care nu are nevoie de postul nostru fiindcă noi avem nevoie de aceasta și astfel el devine mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi icircnșine și pe temeiul acestei biruințe vom birui și lumea pusă icircn slujba păcatului și unelturilor diavolești Nu orice post este post religios ci numai acela care se face icircntru numele Domnului și după legea lui Dumnezeu așa cum a primit-o Adam așa cum au icircnvățat proo-orocii și așa cum l-au practicat sfinții

Postul este o viață integră care se desfășoară icircn dragoste de semeni și icircntraju-torare sau milostenie o viață care se hrănește cu adevărul Evangheliei și rugăciu-nea liturgică Icircn vederea săvacircrșirii postului icircnainte de a puercede la propovădu-ire bdquoIisus plin de Duhul Sfacircnt s-a icircntors de la Iordan și a fost dus de Duhul icircn pustierdquo (Luca 41) După acest exemplu și icircn dependență de el creștinii se bucură de aceeași asistență divină pentru a icircmplini lucrarea postului care le permite să icircnlăture din făptura lor poftele vinovate ale trupului bdquoCei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul icircmpreună cu patimile și cu poftele Dacă trăim icircn Duhul icircn Duhul să și umblămrdquo (Gal 5 24-25)

Experiența pnevmatică a lui Iisus se prelungește icircn existența creștină prin viața liturgică icircn care postul premerge sărbătorilor icircmpărătești Asceza lăuntrică care icircnsumează icircn sine icircmpotrivirea la ispite pavăza simțurilor răbdarea icircncer-cărilor deodată cu icircndeplinirea datoriilor de orice fel este și ea o dimensiune a lucrării Sfacircntului Duh și a vieții liturgice bdquoTatăl vostru va da Duh Sfacircnt celor care cer de la Elrdquo (Luca 11 11)

Prin urmare prin post Sfacircntul Duh devine pentru noi o sursă de bucurie de lumină de putere și sfințenie conducacircndu-ne la icircntacirclnirea cu Hristos icircn icircnvi-ere și icircmpărtășindu-ne icircncă din această lume fericirea nemuririi

65

Tăcerea şi viața duhovnicească

Drd Cristian PAȘCA

Abstract

Th is article presents the important role of silence in spiritual life Silence is the mystery of our soul for every spiritual voyage begins with silence and ends in it Spiritual life begins when you fall in love with silence because sbquosilence is the mother of all virtuesrsquo Silence is Godrsquos language and an endless resource of mean-ing to which man is invited to participate by giving up the regular conditions of dialog in order to enter that state favorable to listening to Godrsquos word and getting close to Him

Keywordssilence spiritual life mystery word prayer humility

Introducere

Tăcerea ca subiect de cercetare a fascinat și a atras dintotdeauna interesul fi losofi lor părinților și scriitorilor bisericești asceților și misticilor antropolo-gilor istoricilor și teologilor De la Pitagora Platon Evagrie Ponticul Sfacircntul Grigorie de Nazianz Sfacircntul Dionisie Areopagitul Sfacircntul Ioan Scărarul Sfacircntul Isaac Sirul pacircnă la Toma de Aquino Ludwig Wittgenstein M Heidegger David le Breton Andre Neher etc există o bogată literatură fi losofi că și teologică despre tăcere

Icircn cele mai vechi timpuri tăcerea avea un rol inițiatic și numai icircnțeleptul avea dreptul să vorbească iar ceilalți trebuiau să asculte cu luare aminte și să tacă Icircn vremurile antice tăcerea era de fapt semnul omului icircnțelept de aceea icircnainte de a oferi un răspuns anticii recomandau un moment de tăcere pentru a-i asculta pe ceilalți icircn mod autentic și pentru a cacircntări oportunitatea intervenției Astăzi icircn era informațiilor a știrilor a dezbaterilor și a comunicării pare destul de ciudat ca cineva să vorbească despre tăcere Totuși avacircnd icircn vedere faptul că icircn anumite perioade ale istoriei au fost și vor mai fi momente bdquode decădere a cuvacircn-

66


tului icircn minciună jignire lingușire ironie icircnșelăciune și batjocură se impune credem să facă referire cineva și la cunoscuta aleasa discreta și de folos aducă-toarea tăcererdquo1 Astăzi tăcerea a devenit un vestigiu arheologic bdquoSingura tăcere pe care utopia comunicării o cunoaște este pana defecțiunea mașinii oprirea trans-misiunii E mai curacircnd o icircncetare a tehnicității Tăcerea devine icircn acest caz un vestigiu arheologic ea provoacă neliniște și conduce la icircncercarea de a o izgoni ca pe un intrusrdquo afirmă David Le Breton2 Spectacolul lumii amăgește și distrage mintea omului care nu mai icircnțelege tăcerea ca mod și stare de icircnfățișare icircn fața lui Dumnezeu și nu mai reușește să se reculeagă icircn tăcere Fiind sădită icircn natura noastră ca o sămacircnță latentă care așteaptă momentul prielnic pentru a icircncolți chipul adevăratei icircnțelepciuni tăcerea implică o interioritate care arată de fapt neputința exprimării prin cuvacircnt și icircncercarea de a ajunge urmacircnd calea icircngustă icircn tăcere prin rugăciune la comuniunea cu Dumnezeu si cu lumea icircntreagă

Asceza cultivării tăcerii icircn bdquopămacircntul inimiirdquo

Tăcerea este esențială pentru cei care sunt icircncepători icircn viața duhovnicească Simplul fapt de a sta tăcut ajută mult pe cel care dorește să se adacircncească icircn tai-nele vieții duhovnicești

Prin tăcere cuvintele devin cu bdquoputere multărdquo asemănătoare celor hristice Atenția icircnsă trebuie icircndreptată nu doar icircnspre cuvacircntul deșert ci și icircnspre tăcerea cea zadarnică Chiar și icircn tăcere poate exista o nechibzuință la fel de nefolositoare ca icircn cazul vorbirii de aceea Ecclesiastul ne spune că bdquoVreme este să taci și vreme este să grăieștirdquo (Ecc 3 7) Calea icircmpărătească potrivit unei sentințe enunțată de Sf Maxim Grecul ne icircndeamnă să ne racircnduim măsură și icircn vorbă și icircn tăcere bdquoPune fracircu puternic limbii nerușinate racircnduiește-ți măsură și icircn vorbă și icircn tă-cere ca să vorbești numai ceea ce slujește la preamărirea Domnului și să dea har duhovnicesc celor ce ascultă Mai presus de acestea să iubești tăcerea temacircndu-te de acea prăpastie mult păcătoasă icircn care este atrasă limba neicircnfracircnatărdquo3 Există așadar o tăcere bună și o tăcere rea după cum este și o vorbire bună și o vorbire rea Calitatea lăuntrică a omului este cea care dă mireasmă și culoare tăcerii și vor-birii sale Evanghelia nu ne vrea icircntotdeauna tăcuți ci ne cheamă la propovădui-re mărturisire și povățuire Macircntuitorul Icircnsuși adresacircndu-se Sf Apostol Pavel icirci spune bdquoNu te teme ci vorbește și nu tăceardquo (FA 18 9) Mărturisirea credinței nu este un cuvacircnt formal ci provine din tăcerea inimii curate

1 Moise Aghioritul Tăcerea cea bine grăitoare traducere din limba greacă de Cristian Spătărelu Editura Egumenița 2016 p 5

2 David le Breton Despre tăcere traducere din limba franceză de Constantin Zaharia Editura All Educațional București 2001 p 13

3 Sf Maxim Grecul Viața și cuvinte de folos Ed Bunavestire Galați 2002 p 36

67

S DAS DAS DS DI2020

Unii icircși impun tăcerea ca pe o formă de protest icircn fața nedreptăților sociale alții icircși impun tăcerea datorită complexelor de inferioritate a stimei scăzute de sine alții icircn fața unor amintiri dureroase icircși impun să tacă există de altfel tăceri ce survin icircn urma unor evenimente care ne șochează Frica de pericole aduce cu sine momente de tăcere impusă icircnsă tăcerea poate fi impusă din exterior chiar de divinitate ca pedeapsă la fel ca icircn cazul lui Zaharia care va face cunoștință cu ea datorită necredinței lui (Lc 1 20-22) Pentru a nu mai pierde harul cei ajunși la maturitatea duhovnicească icircși impun loruși tăcerea Este acea tăcere autoimpusă de care amintea și Olivier Clement bdquoO clipă de tăcere cu Dumnezeu de atenție și inima tresaltă de duioșierdquo4

Păstrată cum se cuvine cu discernămacircnt tăcerea nu este nimic altceva de-cacirct părintele celor mai mari capodopere al celor mai icircnțelepte gacircnduri Tem-plul celor mai pure gacircnduri e tăcerea Tăcerea nu este doar templu ci și gard al icircnțelepciunii bdquotăcerea e un gard icircn jurul icircnțelepciuniirdquo amintea un proverb german Icircn locul vorbirii neproductive se face economie de limbaj pentru ca inima să vorbească limbajul viu și smerit al rugăciunii și cacircntării liturgice ce icircnalță bdquocerul inimiirdquo plin de iubire icircn Icircmpărăția Tainelor neicircnțelese prin cuvacircnt ale lui Dumnezeu

Tăcerea este și o formă de asceză precum postul și icircnfracircnarea Pentru a fi do-bacircndită pretinde efort icircnfracircnarea limbii și o atenție deosebită asupra cuvintelor ce ies pe gură care indirect denotă de fapt autoconcentrare și icircnfracircnare Spațiul tăcerii deschis icircn lume are ca și corespondent spațiul tăcerii noastre lăuntrice icircn care gacircndurile care se prezintă minții sunt cercetate cu icircnsăși lumina harică a Duhului apoi să fi e bdquozdrobiterdquo sau transfi gurate cu rugăciunea Fără această aspră asceză a curățirii de sine nu există nici Rugăciune nici Tăcere Icircn singurătatea noastră lăuntrică există praguri de tăcere trepte ale tăcerii una a buzelor alta a minții alta a inimii și alta a duhului icircntr-o icircnaintare continuă spre acea tăcere ro-ditoare ce devine Tăcere Adevăratul isihast nu se defi nește atacirct prin singurătatea lui cacirct mai ales prin sublima lui tăcere Rodirea acestei tăceri icircn singurătatea ini-mii este rod al liniștirii al tăcerii gacircndurilor pentru ca Dumnezeu să-și facă locaș icircn mintea și icircn inima celui care se roagă Rugăciunea este incompatibilă cu multa vorbire aceasta se afl ă la antipodul tăcerii sfi nte fi ind bdquocatedra slavei deșarte () semnul neștiinței ușa clevetirii călăuza glumelor slujitoarea minciunii risipi-rea străpungerii născătoarea tracircndăviei () icircmprăștierea minții adunate icircn sine pierzătoarea pazei de sine răcitoarea căldurii icircntunecarea rugăciuniirdquo5 La racircndul

4 Olivier Clement Adevăr și libertate Ed Deisis Sibiu 1997 p 1165 Sf Ioan Scărarul bdquoDespre multa vorbire și despre tăcererdquo icircn Filocalia vol IX traducere

din grecește introducere și note de pr prof dr Dumitru Stăniloae Ed Humanitas București 2017 p 174

68


ei tăcerea nesfințită prin rugăciune riscă ca să ajungă stearpă și neroditoare Tă-cerea este condiția necesară rugăciunii ele se potențează reciproc Multa vorbire icircnseamnă bdquoicircntunecarea rugăciuniirdquo icircn schimb tăcerea este bdquomaica rugăciuniirdquo6 ne spune Sf Ioan Scărarul

Rugăciunea apare ca și cuvacircnt ca o formulare a unor cereri dorințe și ca mod de exprimare Icircn adacircncul cel tainic al inimii adevărata rugăciune este o trăire tainică o simțire greu de exprimat și un negrăit suspin bdquoRugăciunea ade-văratărdquo este o anticipare prin har a bdquofericirii eshatologicerdquo de aceea cel care icirci face experiența niciodată nu va vorbi despre asta icircn discursuri analitice icircntrucacirct Dumnezeu este dincolo de orice concept e dincolo de orice icircnțelegere și nu poate fi cuprins icircn categoriile noastre discursive dar totuși cel care merge bdquonematerial spre Cel Nematerialrdquo va icircnțelege printr-o intuiție nemijlocită că nouă nu ne rămacircne decacirct bdquovenerarea tăcută a Negrăituluirdquo7

Cine dorește să-l primească cu adevărat pe Dumnezeu icircn adacircncul sufletu-lui său are nevoie de bdquopuțină retragere puțină tăcere puțină singurătaterdquo8 fiindcă orice călătorie spirituală icircncepe după racircnduială cu tăcerea9 Marele singuratic Sfacircntul Isaac Sirul este foarte explicit icircn această privință și ne icircndeamnă bdquoMai presus de toate iubește tăcerea că ea te apropie de rod () Din deprinderea acestei lucrări se naște icircn inimă după o vreme o plăcere și () se naște icircn noi mulțime de lacrimi () Cacircnd vei pune toate faptele acestei viețuiri ale tale pe o parte și tăcerea pe cealaltă o vei afla pe cea din urmă cacircntărind mai multrdquo10 Avem nevoie de tăcere pentru a percepe prezența lui Dumnezeu dar și pentru a intra icircn prezența lui Dumnezeu și astfel intracircnd icircn acea prezență putem deveni cu adevărat tăcuți fiindcă orice cunoaștere sfacircrșește icircn tăcere icircn inexprimabil Cunoașterea bdquocare se produce icircn planul dumnezeiesc se numește mai presus de fire și e mai degrabă necunoscută și mai presus de cunoaștererdquo11 ne spune Sf Isaac Sirul Dumnezeu nu este numai necunoscut pentru că mintea umană este incapabilă să-l conceapă Mintea care se icircntoarce spre Dumnezeu este cuprinsă de o stare de necunoaștere care provine din strălucirea dumnezeirii Lui dovedind astfel incapacitatea omului de a atinge vederea lui Dumnezeu pentru că EL este mai presus de orice bdquoDumnezeu nu este absolut nimic din ceea ce știm noi nici din ceea ce știu icircngerii și icircn acest sens spun Dumnezeu nu este nimic din ceea

6 Ibidem7 Gabriel Bunge Rugăciunea icircn Duh și Adevăr traducere de Maria-Cornelia și diac Ioan

I Ică jr Editura Deisis Sibiu 2015 p 2298 Elia Citterio Sfacircntul Nicodim Aghioritul Editura Deisis Sibiu 2001 p 1989 Hannah Hunt Placircnsul de bucurie-făcător Lacrimile de pocăință icircn scrierile Părinților

sirieni și bizantini traducere de Dragoș Dacircscă Ed Doxologia Iași 2013 p 21210 Sf Isaac Sirul bdquoCuvinte despre sfintele nevoințerdquo icircn Filocalia vol IX p 22211 Ibidem p 397

69

S DAS DAS DS DI2020

ce există pentru că El este Creatorul a toate și mai presus de toaterdquo12 ne spune Sf Simeon Noul Teolog Dumnezeu nu poate fi rezumat doar la o semnifi cație limitată El se afl ă dincolo de cuvinte și dincolo de orice limită de sens de aceea bdquofață de nesfacircrșirea lui Dumnezeu credinciosul plin de ardoare nu poate găsi alte resurse decacirct lăsacircnd să urce icircn el un laquoimn de tăcereraquordquo13 după cum ne icircndeamnă Sfacircntul Grigorie de Nazianz

Viața duhovnicească icircncepe atunci cacircnd te-ai icircndrăgostit de tăcere căci bdquoTăcerea este mama tuturor virtuțilorrdquo ne spune Părintele Valentin Mordasov14 Tăcerea este limbajul lui Dumnezeu și o rezervă inepuizabilă de sens la care omul este chemat să participe renunțacircnd la condițiile obișnuite ale conversației pentru a intra icircn acea stare prielnică pentru a asculta cuvintele Domnului și a intra icircn proximitatea lui Dumnezeu bdquoMai presus de toate iubește tăcerea că ea te apro-pie de rod Căci limba e slabă icircn tacirclcuirea celor dumnezeiești Icircntacirci să ne silim să tăcem Şi din tăcere se naște icircn noi ceva ce ne conduce spre tăcere Să-ți dea Dumnezeu să simți ceva ce se naște din tăcererdquo15 Cacircnd ne rugăm poate vor exista momente icircn care poate nu vom simți taina prezenței lui Dumnezeu și atunci rugăciunea noastră va fi cel puțin un discurs icircndreptat către Cineva care ascultă Avacircnd credința că orice cuvacircnt pe care-l rostim ajunge la Dumnezeu putem folosi fi e cuvintele noastre fi e cuvintele unor oameni mari dar icircn permanență să avem icircn vedere faptul că nu prin multe cuvinte vom fi auziți de Dumnezeu ci prin modul nostru autentic de a fi bdquoExistă momente cacircnd nu avem nevoie de cu-vinte pentru rugăciune nici de ale noastre nici de ale nimănui altcuiva și atunci ne rugăm icircn deplină tăcere Această tăcere desăvacircrșită e rugăciunea ideală numai să fi e autentică și nu visare Avem foarte puțină experiență a ceea ce icircnseamnă tăcerea adacircncă a trupului și a sufl etului cacircnd seninătatea deplină umple sufl etul cacircnd pacea deplină umple trupul cacircnd nu mai este zarvă ori agitație de tot felul și cacircnd stăm icircn fața lui Dumnezeu cu totul deschiși icircntr-un act de adorațierdquo16

Rodirea tăcerii icircn singurătatea inimii poartă cu sine și anumite benefi cii sociale Pentru Sf Paisie de la Neamț bdquoacei răbdători și-au curățit inima prin sfacircnta tăcererdquo17 Singurătatea și tăcerea sunt icircn corelație potențacircndu-se reciproc

12 Michel Laroche Calea tăcerii traducere din limba franceză de Mihaela Adina Eros Ed Meteor Publishing București 2019 p 32

13 David Le Breton op cit p 18514 Pr Valentin Mordasov Icircnvățături și icircntacircmplări minunate Ed Sophia București 2011

p 25215 Sf Isaac Sirul op cit p 22216 Mitropolitul Antonie de Suroj Rugăciunea vie traducere și cu cuvacircnt icircnainte de Cătălin

Bogdan Ed Th eosis Oradea 2015 p 14917 Sf Paisie de la Neamț Cuvinte și scrisori duhovnicești vol II Ed Doxologia Iași 2010

p 181

70


icircntrucacirct cel prins icircn zgomotul asurzitor al mulțimii cu greu va reuși să icircnvețe lecțiile duhovnicești ale tăcerii bdquoDe vei iubi liniștea vei săvacircrși călătoria ta cu alinare De vei iubi tăcerea de mulți vei fi iubit De vei icircntoarce ochii tăi ca să nu vadă deșertăciune gacircnduri curate vei aflardquo18 Cel care tace se bucură icircmpreună cu Domnul iar icircn mijlocul oamenilor stă liniștit19 făcacircndu-i și pe ceilalți să fie mai tăcuți și mai icircnțelepți Icircn sens invers bdquodacă tu icircnsuți nu poți tăcea icircn zadar icircndemni pe alții la tăcererdquo20 avertizează Sf Ioan Gură de Aur icircn Omilii la Postul Mare Cuviosul Ilarion icircndemna icircn acest sens bdquopăstrează cacirct poți pe buze icircn minte și icircn gacircnd rugăciunea și prea scumpa și de suflet macircntuitoarea tăcererdquo21 iar unele proverbe cuprind ideea clară a tăcerii care salvează sufletul de acele cuvinte care adesea icircl pot pierde pe om icircn ignoranță și neștiință După cum am observat lecția tăcerii se cuvine a fi icircnvățată icircn permanență nu doar de monahi ci și de cei din lume Dacă nu trăiești tăcerea nu poți să-ți dai seama de valoarea ei ca pe un bun sufletesc folositor și celorlalți A vorbi doar atunci cacircnd este nevoie și a evita radical discuțiile deșarte a te feri obligatoriu de legăturile dăunătoare cu oamenii icircnseamnă a păstra tăcerea icircn lume și icircn mijlocul oamenilor și a te icircndeletnici cu ea Pentru cei care au ales ca normă a vieții viața anahoretică exigențele sunt mai mari și mult mai severe E nevoie ca multa vorbire să fie supusă prin tăcere bdquoPăzește tăcerea căci călugărul care vorbește mult e icircndoielnic că se va macircntui Tăcerea adună iar vorbăria icircmprăștierdquo22 de aceea bdquopăstrează tăcerea icircntru toaterdquo este sfatul repetat al bătracircnilor icircmbunătăţiţi ai Patericului Păstrarea tăcerii icircntru cunoștință trezește conștiința pentru Dumnezeu

Rugăciunea este incompatibilă cu multa vorbire aceasta se află la antipodul tăcerii sfinte fiind bdquocatedra slavei deșarte semnul neștiinței ușa clevetirii călăuza glumelor slujitoarea minciunii risipirea străpungerii născătoarea tracircndăviei () icircmprăștierea minții adunate icircn sine pierzătoarea pazei de sine răcitoarea căldurii icircntunecarea rugăciuniirdquo23 Sf Nil Izvoracirctorul de Mir remarca faptul că bdquotăcerea aduce la om rugăciunea iar cel ce nu tace nu are rugăciuneardquo24 La racircndul ei tăce-rea nesfințită prin rugăciune riscă ca să ajungă stearpă și neroditoare Tăcerea este condiția necesară rugăciunii ele se potențează reciproc Multa vorbire icircnseamnă bdquoicircntunecarea rugăciuniirdquo25 icircn schimb tăcerea este bdquomaica rugăciuniirdquo26 o slujire

18 Sf Efrem Sirul Cuvinte și icircnvățături vol I Ed Bunavestire Bacău 2006 p 18619 Sf Ignatie Briancianinov Experiențe ascetice Ed Sophia București 2008 p 62620 Sf Ioan Gură de Aur Omilii la Postul Mare Ed Anastasia Bucuresti 1997 p 3921 Patericul Sarovului Ed Egumenița Galați p 18322 Mari stareți ruși vol I Ed SophiaEd Platytera 2008 p 18123 Sf Ioan Scărarul op cit p 24124 Sfacircntul Nil Minunile Vedeniile Cuvintele Ed Sophia București 2011 p 9425 Sf Ioan Scărarul op cit p 24126 Ibidem p 242

71

S DAS DAS DS DI2020

neicircntreruptă a lui Dumnezeu și o așezare icircn permanență icircn fața Lui Inima trebu-ie să devină o rugăciune pură bdquoo rugăciune ce nu mai e decacirct pulsația tăceriirdquo27

Tăcerea asumată este o rană Icircn poezia Rugăciune scrisă de Radu Gyr citim așa bdquoTu Doamne al Răstignirii și-IcircnvieriiCare din cruce ne-ai făcut luminăși Răsărit din rănile tăceriiși cacircntec din osacircnda-Ți fără vinărdquo28Tăcerea aduce bdquoplacircn-sul de bucurie-făcătorrdquo ce spală păcatul inimii tăcerea și străpungerea picură miere icircn inima celui ce le-a dobacircndit29 Sf Efrem Sirul descrie dinamica procesu-lui complex al intrării și icircnaintării icircn tăcere astfel bdquoOchii mei lăcrimează glasul meu amuțește buzele mele s-au lipit limba mea se icircnfi orează și gacircndurile cugetă tăcererdquo30 Fiecare organ principal al omului este angrenat și ancorat icircn mișcările sacre ale tăcerii care dau icircnțeles și sens actelor decizionale ale omului Numai cel tăcut icircși va putea stăpacircni patimile și cuprins fi ind icircntr-un duh al rugăciunii va reuși să treacă dincolo de marginea de tăcere a Scripturilor pentru a avea acces la icircnțelesul real al acestora Numai dincolo de cuvacircnt cuvintele Scripturii sunt asimilate și icircnțelese icircn limbajul sacru al tăcerii

Tăcerea este o stare premergătoare pentru nemișcarea lăuntrică și doar nemișcarea lăuntrică ne dă posibilitatea să-L ascultăm pe Dumnezeu cu adevărat Tăcerea icircnseamnă acea știință duhovnicească a ascultării icircn inimă a cuvintelor Cuvacircntului și icircnțelegerea lor dincolo de ele icircn duhul lui Hristos Pe calea creșterii icircntru Hristos și a conformării noastre cu Hristos sau a hristomorfi zării avem ne-voie deopotrivă de bdquostudiu duhovnicesc rugăciune neicircncetată tăcere și nevoință cu mărime de sufl etrdquo31 Mai presus de orice stă bdquotăcerea și smerenia adacircncărdquo ne spune Sf Simeon Noul Teolog32 Smerenia și tăcerea se icircnsoțesc icircncă de la icircn-ceput și exact icircn această formulă de bdquosmerenie și tăcererdquo apar menționate și de Sf Efrem Sirul33 Sf Neagoe Basarab accentua virtutea smereniei ca una ce este născută realmente din tăcere bdquoMai icircntacirci de toate este tăcerea Iar tăcerea face icircn-fracircnare icircnfracircnarea face umilință și placircngere iar placircngerea face frică iar frica face smerenie Iar smerenia face socoteala de cele ce vor să fi e iar acea socoteală face dragoste iar dragostea face sufl etul să vorbească cu icircngeriirdquo34 de aceea bdquoprietenul

27 O Clement Adevăr și libertate Ed Deisis Sibiu 2001 p 8428 Radu Gyr Poeți după gratii Mănăstirea Petru Vodă 2010 p 7529 Cuviosul Paisie Aghioritul Patimi și virtuți vol V Ed Evanghelismos București

2012 p 13630 Sf Efrem Sirul Cuvinte și icircnvățături vol II Ed Bunavestire Bacău p 25231 Cuv Paisie Aghioritul Nevoință duhovnicească vol III Ed Publistar București 2001

p 6232 Sf Simeon Noul Teolog Discursuri teologice și etice Scrieri I Ed Deisis Sibiu p 43633 Sf Efrem Sirul Cuvinte și icircnvățături vol II pp 145-14634 Măria sa Neagoe Basarab Icircnsemnările monahiei Platonida doamna Despina a Țării

Romacircnești Ed Bonifaciu Bacău 2012 pp 235-236

72


tăcerii și liniștirii se apropie de Dumnezeu și stacircnd de vorbă cu El e luminat de Elrdquo35 Icircntregul demers ascetic vizează icircmbrăcarea icircn și cu tăcere a icircntregii noastre ființe iar Evagrie Ponticul vorbind despre osteneala duhovnicească afirma bdquoPecetluiește cu tăcere bună-mireasma nevoințelor tale asceticerdquo36

Tăcerea conține taina sufletului nostru căci orice călătorie duhovnicească icircn-cepe cu tăcerea și sfacircrșește cu ea cea care conform Sf Isaac Sirul este bdquolimanul milelorrdquo către care se icircndreaptă omul de la icircnceputul călătoriei icircnspre Dumnezeu Icircn această accepțiune viața duhovnicească este o reală adulmecare și urmărire a Marii Tăceri Ea icircncepe atunci cacircnd nevoitorul s-a icircndrăgostit de tăcere căci bdquotăcerea este mama tuturor virtuțilorrdquo scria părintele Valentin Mordasov37 Ce mărturisire cutremurătoare face Pr Sofronie Saharov care spune oarecum con-centrat că bdquoicircn adacircncă tăcere mi-a fost dat să văd bunătatea Lui (Dumnezeu) icircnțelepciunea Lui sfințenia Luirdquo38 Tăcerea icircnseamnă gnoză dar conduce și la sfințenie Poetul Daniel Turcea reliefa faptul că bdquomai presus de fire icircn inimă-mi grăiește tăcereardquo39 Aici este locul icircn care ea icircși spune cuvacircntul căci taina inimii corespunde limbajului tăcerii aici ea se ascultă icircn inimă și chiar de către ea iar cacircnd este vorba despre Dumnezeu chiar și tăcerea trebuie păstrată Taina lui Dumnezeu nu se comentează căci este tăcută ea te amuțește deși bdquoicircnvățătura dată prin lege nu a tăcut Legea e duhovnicească celor duhovnicești și pururea grăiește taina lui Hristosrdquo40 sublinia Sf Chiril al Alexandriei Sf Efrem Sirul cacircnta adesea despre darul și dorirea cu care Macircntuitorul Icircnsuși icircl va atrage la El spunacircnd că bdquoNu icircncetez cu limba mea să laud darul Tău O Stăpacircne Nu va tăcea vioara mea cacircntacircnd viersuri duhovnicești Dorirea Ta mă atrage către Tine Macircntuitorule lauda vieții melerdquo41

Omul este prins adesea icircntre două momente care necesită o icircnțelegere cu lumina și icircn luminarea Duhului icircntre a dezvălui aproapelui taina lui Dumnezeu și a dragostei Lui a vorbi despre ea icircn sensul bun al cuvacircntului și a icircnțelege taina lui Dumnezeu cu tăcerea inimii și prin tăcerea ei bdquoOmul cel mai stăpacircn pe sine este acela care poate să păstreze tainelerdquo afirma un proverb arab

35 Materic Ed Sophia București 2014 p 21736 Ierom Gabriel Bunge Părintele duhovnicesc și gnoza creștină după avva Evagrie Ponticul

Ed Deisis Sibiu p 8837 Pr Valentin Mordasov duhovnicul de la Pskov Icircnvățături și icircntacircmplări minunate Ed

Sophia București 2011 p 25238 Arhim Sofronie Saharov Vom vedea pe Dumnezeu precum este Ed Reicircntregirea Alba-

Iulia p 8039 Daniel Turcea icircn poezia bdquoTăcereardquo din lucrarea sa Cacircntarea treptelor Ed Eikon Cluj-

Napoca 2014 p 8340 Sf Chiril al Alexandriei Scrieri Partea I Icircnchinarea și slujirea icircn duh și icircn adevăr

EIBMBOR București 1991 pp 398-39941 Sf Efrem Sirul Cuvinte și icircnvățături vol I pp 465-466

73

S DAS DAS DS DI2020

Nevoința tăcerii ca formă a expresiei și trezviei omului duhovnicesc des-chis dragostei lui Hristos

Există o vădită slăbiciune a omului care cu greu se poate abține a nu vor-bi mai ales atunci cacircnd bdquocu vrednicierdquo reușește chiar cu voia Domnului a se icircmpărtăși din bucuria dragostei cerești Astfel Sf Simeon Noul Teolog spunea despre sine cacirct de greu icirci este ca nici măcar să nu pomenească iconomia dragos-tei dumnezeiești făcută cu sine bdquoNu suport să ascund icircn tăcere minunile Tale nu suport să nu spun economia Ta pe care ai făcut-o cu mine destrăbălatul și desfracircnatul și nu sufăr să nu povestesc tuturor Răscumpărătorul meu bogăția nedeșertată a iubirii Tale de oameni Căci vreau ca lumea icircntreagă să ia din ea și nimeni să nu rămacircnă cu totul deșert de eardquo42 E necesar ca omul să știe cacircnd trebuie să vorbească și cacircnd este potrivit să tacă netăinuind taina Lui Dumnezeu decacirct de ochii vrăjmașilor ei chiar dacă dragostea lui Dumnezeu este una echi-distantă de toți și nepărtinitoare Sf Ioan Gură de Aur amintește icircn acest sens că bdquoacesta este obiceiul celor ce iubesc să nu-și țină iubirea sub tăcere ci să o ves-tească aproapelui și să spună că iubesc Căci fi rea dragostei este fl acără arzătoare și sufl etul nu rabdă să o treacă sub tăcererdquo43

Omul reușește să-și cristalizeze personalitatea chiar cu prețul tăcerii căci bdquotăcerea este spațiul icircn care omul se trezeșterdquo Cioran spunea că cine nu sfacircrșește icircn tăcere icircnseamnă că n-a văzut totul Iată concluzia fi losofului de la Rășinari bdquoA ajunge să crezi numai icircn tăcere să nu mai prețuiești decacirct tăcerea este a realiza una dintre cele mai esențiale expresii ale trăirii la marginile vieții () După ce te-ai frămacircntat ca un nebun să rezolvi toate problemele după ce te-ai chinuit pe culmi cacircnd ar trebui să dai răspunsurile supreme sficircrșești prin a găsi icircn tăcere sin-gura realitate și singura formă de expresie și cine nu sficircrșește icircn tăcere icircnseamnă că n-a văzut totulrdquo 44

Omul duhovnicesc este bdquotaina tăceriirdquo care a icircnțeles cu adevărat că bdquosfacircrșitul a mii de cuvinte este tăcereardquo45 Tăcerea este locul icircn care cuvintele se pierd fără a se pierde totuși esențialul Tăcerea este cea care face din cuvacircnt un Rai de taină iar Sfi nții Părinți ai Bisericii și marii duhovnici au icircnțeles cacirct mai deplin acest lucru De aceea tăcerea trebuie cinstită mult mai mult decacirct cuvacircntul ca una ce grăiește și aduce la cunoștință dincolo de cuvacircnt icircnsăși taina lui Dumnezeu icircn lume la care omul este chemat icircn permanentă să fi e părtaș Pentru ca omul să

42 Sf Simeon Noul Teolog Imne ndash Epistole ndashCapitole Scrieri III Ed Deisis Sibiu pp 175-176

43 Sf Ioan Gură de Aur Omilii la Psalmi Ed Doxologia Iași p 21444 Emil Cioran Pe culmile disperării Ed Humanitas București 1993 p 14145 Sf Efrem Sirul Cuvinte și icircnvățături vol I Ed Bunavestire Bacău p 207

74


icircnceapă să trăiască pentru Dumnezeu el trebuie să dorească a iubi virtutea spre care trebuie ca să se icircndrepte icircncă de la icircnceput pentru bdquoa-și apropiardquo harul care produce metamorfoza vieții noastre

Tăcerea este pilduitoare icircnsă se cere pentru a-și dezvălui adevăratele valențe duhovnicești a fi și icircntrupată icircn noi bdquoCine-și stăpacircnește cuvintele limbii acela icircși va stăpacircni ușor și patimilerdquo nota Sf Teolipt al Filadelfiei46 Tăcerea e limbajul iubirii lui Dumnezeu icircndreptat icircnspre noi iar acest limbaj devine cel mai viu exprimabil prin rugăciune Nu trebuie să fim un bdquotăcut fără rostrdquo cum afirma Sf Ioan Scărarul ci să vorbim aceeași limbă cu Dumnezeu chiar prin și icircn tăcerea noastră Așa ne vom păstra și acea bdquosănătate bunărdquo cea icircntru Hristos de care vorbea Sf Ciprian al Cartaginei la sfacircrșitul fiecărei scrisori pe care o icircntocmea ca episcop icircn folosul credincioșilor săi47 Trebuie să ne nevoim bdquoicircn tăcerea de care vorbesc Părințiirdquo pentru ca inima noastră să fie pregătită pentru Dumnezeu așa cum ne spune psalmistul bdquoGata este inima mea Dumnezeule gata este inima meardquo (Ps 56 10 și Ps 107 1) pentru a cuprinde iubirea lui Dumnezeu care pentru om este o iubire veșnică iar răspunsul pe care icircl solicită nu poate fi decacirct un răspuns veșnic48

Generația noastră suferă din cauza vorbăriei Astăzi este din ce icircn ce mai greu de icircnfăptuit tăcerea Pacircnă vom ajunge la sfacircnta și fericita tăcere roditoare să icircncercăm măcar cacircteva minute să icircmpletim icircn viața noastră exercițiul tăcerii cu cel al rugăciunii și să spunem Slavă Ție Doamne Cinstesc icircn tăcere voia ta cea sfacircntă și căile Tale cele de nepătruns

46 Sf Teolipt al Filadelfiei Despre viața ascunsă icircn Dumnezeu ndash cuvinte duhovnicești imne și scrisori Ed Deisis Sibiu 2010 p 290

47 Expresii precum bdquoVă doresc fiifiți icircntotdeauna bine sănătoșirdquo apar icircn mod repetat icircn cuprinsul scrisorilor sale p 222 303 348 etc la Sf Ciprian al Cartaginei Scrisori Ed Sophia București 2011

48 Jean-Yves Lacoste Fenomenalitatea lui Dumnezeu Ed Deisis Sibiu 2011 p 24

75

Icircnfi ințarea şcolii domneşti de la Sfacircntul Sava a avut loc icircn timpul lui Constantin Bracircncoveanu1

Drd Andrei-Ion POPESCU

Abstract

Th e bdquoRoyal Academyrdquo of Saint Sava was founded during the reign of Con-stantin Bracircncoveanu and not during the reign of Serban Cantacuzino Th e year 1679 arbitrarily settled and kept as the date of its establishment cannot there-fore be sustained Th e loss of the act of setting up and the lack of other direct sources regarding the beginning of this school make us unable to specify the year of its establishment but we can with the help of indirect documentary information determine the approximate date of its construction by Constantin Bracircncoveanu Th e unusual letter dated May 12 1692 of the late Constantin Cantacuzino in which the Wallachian teacher complained that he had no teach-ers for his children gives us a post quem hint We can deduce with certainty that until May 1692 Sevastos Kyminites was not in Bucharest and the royal school did not work at all

It is likely that around 1695 the Royal Academy of Saint Sava was estab-lished

Keywords the academy Constantin Bracircncoveanu the act of establishment the letter

of May 12 1692 1695

Criza profesorilor despre care am vorbit afecta profund aspirația spre cultură a clasei conducătoare Negustorii greci și levantini sufereau de asemenea din cau-za aceasta adeseori chiar mai mult ei nedorind ca fi ii lor să rămacircnă fără educație

1 Textul de față este o traducere din limba franceză a unei părți dintr-un articol intitulat bdquoLa fondation de LrsquobdquoAcadeacutemie grecquerdquo de Bucarest Les origines de lrsquoerreur de datation et sa peacuteneacutetra-tion dans lrsquohistographierdquo și mai exact paginile 324-329 acesta regăsindu-se icircn Victor Papacostea Civilizație Romacircnească și Civilizație Balcanică ed Papacostea-Danielopolou Cornelia Editura Eminescu București 1983

76


Astfel ideea unui bdquopostelnicrdquo ndash o școală de un nivel ridicat icircn București ndash trebuia să fie reluată Lui Constantin Bricircncoveanu icirci revine meritul de a fi realizat această instituție cu adevărat necesară

Este adevărat că actul de icircnființare al acestui așezămacircnt de icircnaltă cultură umanistă s-a pierdut Icircn ceea ce privește conținutul lui acesta poate fi reconstituit icircn punctele sale esențiale cu ajutorul actelor ulterioare al diferitelor discursuri rostite la festivități al corespondenței etc chiar cu ajutorul programei școlare a instituţiei icircn acea primă fază

S-au păstrat două hrisoave domnești ulterioare de o importanță deosebită icircn legătură cu dotarea și reorganizarea școlii pe care Constantin Bracircncoveanu le dă la icircnceputul anului 1707 acte importante și pentru problema icircnființării Cu ocazia icircmplinirii a două decenii de la urcarea sa pe tron domnitorul dorea să facă un bilanț pe cacirct posibil mulţumitor al realizărilor sale

Icircn primul hrisov de la 1 septembrie 1707 voievodul arată că a icircnzestrat Mănăstirea bdquoSf Gheorgherdquo din București cu 30000 de ducați depuși la bdquozeccardquo San Marco din Veneția pentru a asigura din aceste venituri icircn primul racircnd lefurile profesorilor de la Şcoala Domnească de la Sf Sava Icircn cel de-al doilea hrisov din 9 septembrie al aceluiași an el acordă școlii de asemenea venitu-rile lacului Greaca pentru icircntreținerea internatului populat de copii săraci și străini

Hrisovul domnesc de la 1 septembrie pare să fi fost rezultatul unei icircntruniri a divanului de o solemnitate excepțională care a avut loc la Tacircrgoviște Alături de domn și de cei patru fii ai săi au participat aici Hrisant Notara patriarhul Ierusa-limului mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei episcopul Antim al Ricircmnicului Damaschin al Buzăului și toți membrii divanului Cinci Cantacuzini erau aici prezenți stolnicul Constantin Cantacuzino marele spătar Mihai Cantacuzino marele vornic Şerban Cantacuzino marele spătar Toma Cantacuzino și marele postelnic Ştefan Cantacuzino Ultimii trei sunt menționați de asemenea icircn hri-sovul domnesc de la 9 septembrie Icircn cele două hrisoave domnești Constantin Bricircncoveanu se prezintă ca fondatorul școlii domnești El nu numește nici o altă persoană care l-ar fi precedat icircntr-un fel oarecare la această icircnființare Dacă Şerban Cantacuzino ar fi fost primul ei fondator evlaviosul domn l-ar fi menționat cu siguranță Era o datorie de la care nu putea să dea icircnapoi cacirctuşi de puţin deoarece el icircl amintește icircn același hrisov domnesc pe bătracircnul patriarh al Ierusalimului Dositei numai pentru faptul că a participat cu o sumă de bani la repararea Mă-năstirii bdquoSf Gheorgherdquo Icircn plus el icircnsuși mărturisește cu sinceritate icircn hrisovul domnesc de la 9 septembrie scopul acestei ctitorii bdquopentru mulțumirea sufletului nostru nostru și pentru veșnica noastră pomenire după săvacircrșirea vieții acesteiardquo și icirci cere celui care icirci va urma la tron să icircntărească instituția școlară și eventual bdquosă o

77

S DAS DAS DS DI2020

mărească pentru ca la racircndul lor ctitoriile și daniile pe care le va lăsa viitorul domn să fi e de asemenea pomenite de urmașirdquo

Să fi avut Constantin Bracircncoveanu această lipsă de respect față de predece-sorii săi icircn același document icircn care le cere cinstire urmașilor săi pentru propria sa ctitorie Şi cum cei cinci Cantacuzini atacirct de orgolioși și ceilalți membrii ai divanului părinții lor ar fi permis o asemenea necinstire și uzurpare dacă domnitorul ar fi vrut să o comită Şi dacă ar fi făcut-o totuși cum ne putem explica absența reacției din partea Cantacuzinilor Şi dacă o reacție s-ar fi produs așa surdă cum ar fi putut să fi e trebuie să fi lăsat o urmă icircn vastul depozit de documente pe care le avem din această epocă

Dar avem de asemenea această gramată a patriarhului Hrisant Notara di-rectorul științifi c al școlii după moartea lui Sevastos Kyminites care după cum am arătat reproduce icircn cea mai mare parte hrisovul domnesc de la 1 septembrie 1707 și icircn care eruditul patriarh apreciază actul lui Bracircncoveanu menționacircnd contribuția bănească a patriarhului Dositei la reconstrucția Bisericii bdquoSf Gheor-gherdquo dar nu spune niciun cuvacircnt despre meritul de prim icircntemeietor al Şcolii Sf Sava ca fi ind al lui Şerban Cantacuzino Este greu să admitem că Hrisant Nota-ra ar fi putut uita sau uzurpa meritul de ctitor al lui Şerban Cantacuzino care a fost unul dintre cei mai icircnfl ăcărați susținători ai patriarhului Ierusalimului icircn icircndelungata sa luptă cu bdquolatiniirdquo pentru păstrarea bdquolocurilor sfi nterdquo Dacă Şerban Cantacuzino ar fi fost ctitorul Academiei icircnfi ințate icircn metocul pe care Patriarhia Ierusalimului icircl avea la București ndash Sfacircntul Sava ndash Hrisant l-ar fi menționat icircn acest hrisov Dar el nu a făcut acest lucru nici icircn gramata pe care a dat-o icircn 1707 Era cu totul fi resc Şerban Cantacuzino nefi ind fondatorul școlii de la Sfacircntul Sava

Dar meritele lui Constantin Bracircncoveanu icircn legătură cu icircnfi ințarea primei instituții de icircnvățămacircnt superior din Țara Romacircnească sunt recunoscute de ase-menea de contemporani Sevastos Kyminites martorul cel mai prețios organi-zatorul școlii fi ind icircn frunte Icircn encomioanele sale pe care el sau discipolii săi le-au pronunțat icircn fața domnului și a Curții icircn diferite ocazii ei au subliniat icircn mod insistent pasiunea și perseverența lui Bracircncoveanu pentru realizarea acestei importante ctitorii a vieții sale Icircn anul 1695 el și-a icircncheiat discursul său printr-un călduros elogiu la adresa politicii culturale dusă de Constantin Bracircncoveanu icircn fruntea căreia el așază școala domnească bdquo()chiar și icircn circumstanțele actu-ale pline de greutăți necazuri și nenorociri icircntr-o asemenea ţară subjugată lipsită de apărare și de ziduri icircmprejmuitoare ați dorit cu atacirct mai mult să icircnfi ințați o instituție de icircnvățămacircnt [σπουδαστήριον] sau mai bine zis o școală menită să icircnalțe și să facă sufl etele icircnțelepte astfel icircncacirct cu ajutorul profesorilor cu lumina și bogăția icircnvățăturii veți instrui tinerii nobili și icircnsetați de cultură și pe toți cei ce doresc acest lucru străini și autohtoni()rdquo

78


Acest omagiu adresat lui Constantin Bracircncoveanu revine de șapte ori icircn dis-cursul lui Sevastos Kymenites pentru meritul de a fi icircnființat bdquoprimardquo(bdquoπρῶτοιrdquo) și bdquounicardquo(bdquoμόνοιrdquo) școală domnească de la Sfacircntul Sava

Icircn anul 1696 eruditul din Trebizonda icircn alt ecomion reia omagiul adresat lui Constantin Bracircncoveanu bdquocare mai mult a icircnființat o instituție de icircnvățămacircnt pentru sufletele pentru binele și folosul celor ce vor să icircnvețe și să studieze icircn acestă țară și domnie renumită ceea ce icircnseamnă o mare binefacere de care această țară nu a fost niciodată capabilă nici chiar icircn vremurile cele mai bune și mai fericiterdquo

Icircn cel de-al treilea discurs cel mai lung dar fără dată evidențiind din nou meritul lui Constantin Bracircncoveanu de a fi icircnființat bdquofrondistriumrdquo-ul grec Sevastos Kyminites se folosește de expresia bdquodreptul vostru de icircntacirci părinte și de autor al acestui bine icircn această țară foarte renumitărdquo

O singură dată (icircn cel de-al treilea discurs publicat de A Papadopoulos Ke-rameus) Sevastos după ce-l elogiază pe Constantin Bracircncoveanu pentru ceea ce a realizat icircn graiul poporului adaugă bdquoDar dintre toate binefacerile omenești pe care le-ați săvacircrșit Domnia Voastră cea mai mare mai oportună și cea mai necesară este această instituție pe care aproape cel dintacirci și singurul dintre toţi ceilalţi aţi decis să o icircnfiinţaţi icircn acest stat și icircn acest principat icircnţeleg prin aceasta laquofrondistiriumraquo-ul grec această clădirerdquo

Folosirea expresiei bdquoaproape cel dintacirci și singurul dintre toți ceilalți ați decis să icircnființațirdquo(bdquoὁ καὶ πρῶτοι μονονουχὶ καὶ μόνοι τῶν ἄλλων ἐν τῇδε τῆ πολιτεία καὶ αὐθεντεῖα προέγνωτε καταστήσαιrdquo) ne arată că Sevastos Kyminites știa totuși că ideea unei instituții școlare asemănătoare a fost susținută icircn Valahia ndash dar fără succes ndash de mult timp și nu doar de Constantin Bracircncoveanu ci și de alții Să fi existat deci un curent mai vechi favorabil construirii unei școli superioare de ge-nul bdquofrondistirirdquo care icircși făcuseră apariția icircn acea epocă icircn toate marile metropole ale elenismului Ne icircntrebăm atunci cine au fost bdquocelelalterdquo persoane care au dorit să icircnființeze o astfel de școală și pe care Constantin Bracircncoveanu le-a depășit prin spiritul său de inițiativă și mai ales prin inegalabila sa dărnicie Sevastos Kymi-nites să fi avut prezentă icircn memoria sa această bdquoSchola greca e latinardquo icircnființată de postelnicul Constantin Cantacuzino sub patronajul lui Matei Basarab și cu concursul a doi umaniști din Hios Pantelimonos Ligaridis și Ignatios Petritis

Am putea interpreta cuvintele lui Sevastos Kyminites deopotrivă icircn sensul preexistenței unui proiect a cărui realizare a fost tot timpul icircmpiedicată fie din cauza vremurilor crude fie din cauza absențeilipsei energiei creatoare a factorilor conducători

Nu există nicio icircndoială că o asemenea școală era ndash icircncă din timpul lui Matei al Mirelor un vechi desideratum al clasei conducătoare din Valahia din neferi-cire niciuna dintre tentativele menționate icircntr-un capitol anterior nu condusese

79

S DAS DAS DS DI2020

la o realizare de durată sau la nivelul țelurilor urmărite Doar acum icircn vremea domniei lui Constantin Bracircncoveanu această școală a fost ridicată prin voința sa și prin mărinimia sa De altfel Kyminites precizează cicircteva racircnduri mai jos că meritulbdquorealizării acestei ideirdquo icirci revine lui Bracircncoveanu bdquodeci primul și doar Domnia Voastră de Dumnezeu vegheat și păzit icircn acest stat și principat ați realizat această măreață și divină binefacere pentru a dovedi icircntr-adevăr dragostea voastră sinceră pentru Dumnezeu și pentru viitorul nostrurdquo

Dar mai sunt și alți contemporani ai lui Constantin Bracircncoveanu care elogiind fi loelenismul său subliniau rolul excepțional pe care domnul valah l-a avut icircn activitatea de revigorare a culturii grecești icircn general și a icircnvățămacircntului icircn special Iată de exemplu ce scrie celebrul tipograf și editor venețian Anto-nio Bortoli icircn prefața dicționarului Varini apărut la Veneția După ce vorbise icircn modul cel mai elogios despre fi loelenismul lui Constantin Bracircncoveanu el spune bdquoDe asemenea icircnvățămacircntul icircn limba greacă căruia i-ați dăruit nu doar cele necesare și respect evitacircnd pe cacirct a fost posibil sărăcirea acestuia a fost readus la starea de dinainterdquo

Antim Ivireanul recunoaște icircm prefața sa la manualul lui I Karyophyllis că lui Constantin Bracircncoveanu icirci revine meritul de a fi icircnfi ințat Şcoala Domnească de la Sfacircntul Sava Ba mai mult Antim spune că că el[domnitorul] se adresase eruditului din Trebizonda ca unui bdquocunoscător desăvacircrșit al dogmelor ortodoxerdquo și profesor la vestita școală de aici pe care Domnia Voastră prea evlavioasă cu icircndes-tulată cheltuială cu dragoste de Dumnezeu ați icircntemeiat-o pentru binele tuturor locuitorilor țării și al străinilor dornici de educațierdquo

Este greu de acceptat că o conspirație a tuturor contemporanilor icircn racircndul cărora intrau alături de Constantin Bracircncoveanu toți Cantacuzinii marii ierarhi ai Bisericii Răsăritene erudiții și editorii vremii s-ar fi organizat pentru a-i răpi lui Şerban Cantacuzino meritul de a fi icircntemeiat bdquofrondistiriumrdquo-ul din București și să-l atribuie icircn mod nedrept lui Bracircncoveanu

Dacă o veche tradiție de familie vorbind despre un membru al familiei Cantacuzinilor care ar fi icircntemeiat o școală greacă a parvenit din zilele bdquobanuluirdquo Mihai ndash care a consemnat-o icircn istoria Țării Romacircnești aceasta nu-l privește pe Şerban Cantacuzino ci pe tatăl său nefericitul postelnic ucis icircn anul 1660 de către Grigore Ghica El și-a dat osteneala cu adevărat și icircn parte chiar a reușit să dea generației lui Şerban o școală care se baza pe studiile clasice greco-latine

80

bdquoἩ κλάσις τοῦ ἅρτουrdquo icircn perioada apostolică

Pr Drd Laurenţiu URIAN

Abstract

The Holy Eucharist or the bdquobreaking of the breadrdquo was performed daily in the Primary Church in Jerusalem (FA 2 42 46-47) The members of the Christian community in Jerusalem coming from the Jews obeyed with the hi-ghest devotion and the daily ordinance of the prayers of the temple (FA 3 1) In the apostolic period the daily celebration of the Eucharistic meal created the premises of a weekly service bdquoon the first day of the weekrdquo (FA 20 7) that is on Sunday although Christians from among the Jews respected the principles of Christianity and the law such as the Sabbath

Keywords breaking of the bread Primary Church apostolic period the daily celebra-

tion a weekly service Eucharistic meal

Informațiile pe care le deținem icircn legătură cu icircnceputurile cultului creștin depind de o declarație sumară aflată icircn Faptele Apostolilor care descrie viața comu-nitară a Bisericii primare din Ierusalim

bdquoŞi stăruiau icircn icircnvăţătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăţia inimii lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporulrdquo(FA 2 42 46-47)

Nu putem spune icircn ce măsură Evanghelistul Luca redă aici pur şi simplu pro-priile sale surse sau interpretează sursele sale icircn lumina experienţelor personale de mai tacircrziu Oricum el nu este aici un autor care doar redă rapid şi brut sursele sale de documentare așa cum se poate constata icircn Evanghelia lui prin folosirea lui Marcu Acest pasaj poate depinde nu neapărat de un document scris ci de o tradiţie orală

81

S DAS DAS DS DI2020

Icircn mod sigur bdquofracircngerea pacirciniirdquo se referă la un act cultic la Euharistie sau la Agapa euharistică din Biserică Nu este vorba despre un ospăţ oarecare obiș-nuit ci despre unul descris prin intermediul a patru expresii care indică că este vorba despre o comunitate religioasă cultică şi dinamică Aceast ospăţ cultic este menţionat după ce este amintită prezenţa zilnică icircn templu Expresia bdquoa fracircnge pacircineardquo sau bdquofracircngerea pacirciniirdquo nu a fost utilizată icircn izvoarele iudaice sau grecești pentru a descrie o masă icircn ansamblul ei ci se referă doar la un singur gest din cadrul unei mese Numai uzanţa creștină folosește sintagma ca referinţă tehnică la masa cultică a Bisericii Autorul Faptelor Apostolilor apelează la acestă uzanţă specifi c creștină icircn 20 7 11 şi probabil are aceeași semnifi caţie icircn Lc 24 30 iar mai sigur icircn FA 27 35 Sf Ap Pavel vorbește despre bdquopacircinea pe care o fracircngemrdquo (1 Cor 10 16) ca referire categorică la pacircinea euharistică La fel icircn Didahia XIV 1 şi icircn Epistola Sf Ignatie către Efeseni XX a fracircnge pacircine este fără icircndoială o referinţă cultică la Euharistie1

Versiunea latină coptă siriacă Peshitto a Faptelor Apostolilor 2 42 plasează icircn mod explicit expresia bdquoicircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciunirdquo icircn apoziţie cu bdquopăr-tășiardquo Această interpretare este posibilă dar nu necesară Cuvacircntul bdquopărtășierdquo sau bdquocomuniunerdquo (κοινωνία) poate icircnsemna mai mult decacirct o icircmpărtăşire sau o parti-cipare la sacrament sau rugăciune deși Sf Ap Pavel icircn 1 Cor 10 16 l-a folosit icircn mod sigur cu sensul de icircmpărtăşire a Bisericii din Trupul şi Sacircngele lui Hristos2 Icircn contextul Faptelor Apostolilor părtășia-comuniune cu Apostolii trebuie să in-cludă icircmpărtăşirea de bunuri comune a membrilor Bisericii şi distribuirea acestor bunuri fi ecăruia icircn funcţie de necesităţi O ilustrare concretă a acestei realităţi este evidenţiată icircn FA 6 1 şi urm unde se vorbește despre bdquoslujireardquo zilnică a văduvelor comunităţii de la mesele comune ale Bisericii Nu are importanţă dacă

1 Johannes Behm bdquoκλάωrdquo icircn Th eologisches Woumlrterbuch zum Neuen Testament G Kittel G Friedrich (eds) vol III Verlag Von W Kohlhammer Stuttgart 1938 p 727-729 Joachim Jeremias Th e Eucharistic Words of Jesus Macmillan Company New York 1955 p 82-84 Os-car Cullmann Early Christian Worship coll Studies in Biblical Th eology 10 London 1953 p 14-15 o traducere a celei de-a doua ediţii a Urchristentum und Gottesdienst 1950 cu supliment pentru versiunea franceză Philippe H Menoud bdquoLes Actes des Apocirctres et lrsquoEucharistierdquo icircn Revue drsquohistoire et de philosophie religieuses XXXIII 1953 p 23-26 Foakes Jackson și K Lake (eds) Th e Beginnings of Christianity Part I Th e Acts of the Apostles vol IV trad K Lake and H Ca-dbury Macmillan London 1933 p 28

2 Cuvacircntul κοινωνία icircn mod sigur are conotaţii chiar mai largi icircn uzanţa Noului Tes-tament A se vedea F Hauck bdquoκοινωνίαrdquo icircn Th eologisches Woumlrterbuch zum Neuen Testament G Kittel G Friedrich (eds) vol III Verlag Von W Kohlhammer Stuttgart 1938 p 798-810 H Seesemann Der Begriff ΚΟΙΝΩΝΙΑ im Neuen Testament Beihefte zur ZNTW 14 1933 J Y Campbell bdquoΚΟΙΝΩΝΙΑ and its Cognates in the New Testamentrdquo icircn Journal of Biblical Litera-ture LI 1932 p 352-380 G V Jourdan bdquoΚΟΙΝΩΝΙΑ in 1 Corinthians 10 16rdquo icircn Journal of Biblical Literature LXVII 1948 p 111-124

82


această slujire la mese se referă la masa cultică sau la agapele care urmau respectiv la administrarea economică a bunurilor deoarece cultul şi filantropia Bisericii au fost icircn stracircnsă legătură Joachim Jeremias este suficient de icircndrăzneţ pentru a sugera că cele patru substantive ale vieţii comunitare a Bisericii enumerate icircn FA 2 42 schiţează o secvenţă din cult caz icircn care bdquoicircmpărtăşireardquo este o trimitere la jertfă3

Este evident că Sfacircnta Euharistie a fost săvacircrșită zilnic icircn Biserica primară din Ierusalim Nu numai ca această realitate este sugerată prin comparație cu prezenţa zilnică la templu dar și prin enunţul din FA 61 unde se vorbește despre zilnicele acţiuni filantropice de care beneficiau văduvele creștine icircn cadrul aga-pelor Bisericii Ar fi absurd desigur să ne icircntrebăm cum o comunitate religioasă de trei mii de persoane care icircn scurt timp a crescut la cinci mii şi care zi de zi primea noi membrii ar putea fi așezată la o masă cultică icircntr-o casă-biserică afla-tă icircn aglomeratele cartiere ale Ierusalim Evanghelistul nu se arată cacirct de puțin preocupat de rezolvarea problemelor numerice create icircn comparaţie cu auto-rul Pentateuhului care s-a arătat interesat de evidenţierea modului icircn care a fost hrănită şi adăpostită mulţimea de evrei pelerini icircn pustie El lasă cititorului său libertatea să construiască imaginea unei adunări adăpostite icircntr-o casă sau icircntr-un ansamblu de case (FA 2 46 ) Se poate imagina o comunitate creștină adunată icircntr-o singură locuință sau icircn nenumărate ansambluri de case Putem reconstrui o succesiune de icircntacirclniri şi adunări icircn toate părțile orașului de la o zi la alta astfel icircncacirct să fie icircnlesnită comunicarea icircn scopul convertirii icircntregului Ierusalim Doar istoricii moderni se icircngrijorează cu privire la astfel de probleme numerice Scopul autorului Faptelor Apostolilor nu a fost acela de a arăta cum au icircncăput mulţimi de creștini icircn casele-biserici din Ierusalim Autorul Faptelor a fost preocupat doar să mărturisească icircmplinirea planului lui Dumnezeu icircn ceea ce privește răspacircndirea Evangheliei macircntuirii

Icircn mod evident percepem viața și cultul comunității creștine primare după modul icircn care sunt prezentate icircn cartea Faptele Apostolilor ca manifestacircndu-se simultan la două nivele sau mai degrabă pe două tăracircmuri de existență icircn timp și dincolo de timp Membrii acestei comunități deși sunt icircncă iudei icircnsă cu o nouă icircnțelegere a Vechiului Testament rămacircn icircn cadrul istoric al religiei instituționalizate a lui Israel Ei se supun legilor și cultului acestei religii cult ce se caracterizează prin sacrificii zilnice sabat săptămacircnal și sărbători anuale Icircntr-adevăr apostolii sunt descriși icircn raport cu frații lor iudei ca respectacircnd cu cea mai mare evlavie racircnduiala zilnică a ceasurilor de rugăciune de la templu (FA 3 1) Icircnsă interesul lor pentru templu este ceva mai mult decacirct pentru un loc icircn care

3 J Jeremias op cit p 83

83

S DAS DAS DS DI2020

pot să apeleze sau să recurgă la evlavie Templul este locul principal de proclamare a premăririi lui Iisus bdquope Care trebuie să-L primească cerul pacircnă la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfi nţilor Săi prooroci din veacrdquo (FA 3 21) Templul din Ierusalim nu a fost ales ca un loc zilnic de icircn-tacirclnire numai din punct de vedere pragmatic icircntrucacirct a fost icircntr-adevăr locul cel mai evident din Ierusalim pentru bărbaţii care doreau să transmită un mesaj care să se bucure de o mare atenţie şi de prezenţa unui divers număr de persoane ci a fost socotit şi locul așteptării revenirii Domnului din ceruri după cum atenţio-nează profetul bdquolaquoIată Eu trimit pe icircngerul Meu şi va găti calea icircnaintea feţei Mele şi va veni icircndată icircn templul Său Domnul pe Care Icircl căutaţi şi Icircngerul legămacircntului pe Care voi Icircl doriţi Iată vineraquo zice Domnulrdquo (Mal 3 1) Icircn vederea unei astfel de așteptări ritualurile iudaice şi respectarea lor au avut o semnifi caţie tranzitorie şi astfel că sfacircrșitul lor a fost aproape4

Astfel cultul noului Israel icircn Hristos ndashacest cult fi ind celebrat de la o casă la alta- a fost descoperit bdquoicircn vremurile din urmărdquo vremurile revărsării Duhului Sfacircnt Icircn contextul acestei revărsări a bdquozilelor din urmărdquo icircntrunirile creștine din case icircn vederea fracircngerii pacircinii au fost adevărate anticipări ale ospăţului mesianic care se va icircmplini curacircnd la sfacircrșitul timpului Această asigurare a fost icircnrădăcinată icircn cuvintele de instituire şi de promisiune de la Cina cea de Taină şi actualizată icircn prezenţa vie a Domnului icircnviat atunci cacircnd El bdquoa fost cunoscut de ei la facircngerea pacirciniirdquo (Lc 24 35) icircn ziua de Paști Cultul Noului Legămacircnt se desfășoară icircntre momentul răscumpărător realizat prin Cruce şi Icircnviere şi momentul icircmplinirii răscumpărătoare a celei de-a doua veniri Deși este icircn timp acest cult este icircntr-un sens mai adevărat dincolo de timp Oscar Cullmann5 insistă icircn mod corect pe acestă tensiune eshatologică realizată la Cina Bisericii şi acordă o atenţie deose-bită aclamţiei Marana tha bdquoDomnul nostru vinordquo ca fi ind expresivă pentru ade-văratul caracter al acestui cult Această expresie icircnseamnă atacirct bdquoVino la noi care suntem adunaţi icircn numele Tăurdquo cacirct şi bdquoVino icircn cele din urmă la sfacircrșitul veaculuirdquo6

Masa euharistică nu este prin urmare legată de timp şi de spaţiu deși ea se săvacircrșește icircntr-un anume timp şi icircntr-un anume spaţiu atunci cacircnd Biserica se adună icircn comuniune Era zilnică nu datorită unei legiferări juridice precum sacrifi ciile zilnice de la templu Nu este nici (deși va fi icircn curacircnd) asociată cu o icircntrunire săptămacircnală cum ar fi serviciul de la sinagogă Cu atacirct mai puţin este o sărbătoare anuală Din acest motiv este pusă serios icircn pericol ipoteza mult dis-putată conform căreia Cina cea de Taină a lui Iisus a fost de fapt o masă de Paști

4 Massey Hamilton Jr Shepherd Th e Paschal Liturgy and the Apocalypse coll Ecumeni-cal Studies in Worship 6 John Knox Press Richmond 1960 p 13

5 A se vedea O Cullmann op cit p 13-20 Idem Christ and Time 1950 p 155-1566 M H Jr SHEPHERD op cit p 13-14

84


evreiesc Această presupunere nu mai putea fi niciodată soluţionată ca de altfel şi aceea că Cina cea de Taină a fost un Paște evreiesc foarte mult transformat sau un substitut nou pentru Paștile iudaice Cina Domnului nu este atacirct un ritual de comemorare istorică cu toate că este un ritual ce se icircmplineşte icircn istorie Aceasta nu este doar o rememorare anuală a ceea ce a făcut Dumnezeu ci o trăire prezen-tă şi constantă a ceea ce Dumnezeu a făcut şi va face Contextul ei este urgent imediat la fel ca cererea din rugăciunea domnească Dă-ne pentru astăzi ndashsau poate fi pentru macircine- pacircinea noastră Dar acest astăzi care poate cuprinde icircn el şi ziua de macircine nu poate oare prevesti venirea ultimei zile7

Se icircnțelege din această perspectivă caracterul crucial al controversei de mai tacircrziu (sec II-III) cu quartodecimanii Chiar dacă respectarea apostolică a Qarto-decimanului ar fi fost la origine totuși transformarea cu semnificaţie creștină a acestei sărbători a fost pe drept suspectată de majoritatea Bisericii ca fiind o prac-tică iudaizantă Pentru aceasta au legat sărbătorirea evenimentului răscumpărător icircn timpul-cadru al Legii vechi Judecata lui Ipolit asupra quartodecimanismului a fost justă8

bdquoEi au icircn vedere (numai) ceea ce a fost scris icircn LegeEi nu dau nici o atenţie faptului că aceasta a fost promulgată pentru iudei care s-au pronunţat pentru a ucide Adevăratul Paște Ceea ce (Legea) s-a răspacircndit la neamuri şi este icircnţeleasă prin credinţă nu strict prin literă9rdquo

Din motive similare ziua nu poate fi stabilită cu exactitate istorică indife-rent dacă porunca de a repeta Cina Domnului ndashbdquoFaceți aceasta spre pomenirea Meardquo- este autentică Aceste considerente rămacircn valabile şi pentru situaţia icircn care ziua este văzută icircn raport cu perioada de tranziţie sau intermediară dintre Icircnviere şi A Doua Venire indiferent dacă prin noţiunea zi se icircnţelege timp efectiv sau mii de ani Raţionamentul nu este valabil dacă această noţiune este icircnţeleasă ca direc-tivă legală (articol) a unei noi legi pentru o instituţie istorică Pentru că icirci lipsește tocmai enunţarea clară bdquocacirct de desrdquo sau bdquodoar atunci cacircndrdquo Cina Domnului trebu-ie să fie repetată Mărturiile Sfacircntului Apostol Pavel sunt determinante din acest punct de vedere deși apostolul cacircnd scria 1 Corinteni era familiarizat nu numai cu această poruncă de a repeta Cina Domnului ci şi cu racircnduiala săptămacircnală a adunării membrilor Bisericii icircn zi de Duminică Vorbind despre Cina cea de Taină Sf Ap Pavel nu o leagă de Paștile iudaic şi nici de altă zi calendaristică ci

7 Ibidem p 148 Ibidem9 Philosophumena or the reputation of all heresies vol 2 London Society For Promoting

Christian Knowledge New York The Macmillan Co 1921 VIII 18 p 112-113 lthttpsarchiveorgdetailsphilosophumenaor02hippgt 20022014

85

S DAS DAS DS DI2020

o identifi că icircn ceea ce privește timpul numai cu bdquonoaptea icircn care a fost vacircndutrdquo Iar icircn ceea ce privește explicaţia lui atacirct la porunca de a repeta Cina Domnului cacirct şi la semnifi caţia a ceea ce se repetă el spune doar atacirct bdquoCăci ori de cacircte ori veţi macircnca această pacircine şi veţi bea acest pahar moartea Domnului vestiţi pacircnă cacircnd va venirdquo (1 Cor 11 26)10

Celebrarea zilnică a mesei euharistice a creat premisele icircn perioada aposto-lică unei slujiri săptămacircnale Procesul acestei dezvoltări nu a fost unul uniform Nu avem o evidenţă a etapelor care au marcat această schimbare Doar următorul fapt este stabilit din două surse total independente că icircn cadrul generaţiei con-temporane cu moartea şi Icircnvierea lui Hristos timpul normativ al adunării Bise-ricii creștine era bdquoicircn prima zi a săptămacircniirdquo Sf Ap Pavel icircn 1 Corinteni 16 2 atestă adunare duminicală a Bisericii icircn icircndrumările sale referitoare la ajutoarele pe care el icircnsuşi s-a angajat să le adune pentru săracii din Ierusalim Secţiunea bdquocu noirdquo din Faptele Apostolilor 20 7 este mult mai explicită bdquoIcircn ziua icircntacirci a săptămacirc-nii adunacircndu-ne noi să fracircmgem pacircineardquo11

Icircn ceea ce privește ultima referinţă icircntrebările au fost ridicate icircn legătură cu perioada de timp icircn care avea loc fracircngerea pacircinii sacircmbătă seara sau dumi-nică seara Dacă iudeii calculau o zi de la apusul soarelui pacircnă la celălalt apus icircnseamnă că icircntrunirea avea loc sacircmbătă seara Este important să se aibă icircn vedere această metodă evreiască a calculării zilelor părăsită ulterior de liturghia creștină dar pe care neicircndoilenic se bazează icircn modul icircn care ajunul sărbătorii a fost considerat ca aparţinacircnd icircnsăşi sărbătorii şi prin urmare respectat ca atare Dar autorul Faptelor urmează icircn general obiceiul elenistic de a socoti ziua de dimineaţa pacircnă dimineaţa Astfel icircn contexul pasajului icircn cauză el ia act de in-tenţia apostolului Pavel de a pleca bdquoa doua zirdquo icircn zori care ar fi luni Fără a avea pretenţia că am epuizat complet problema o lăsăm deschisă menţionacircnd doar că icircn sursa evanghelistului poate fi implicată metoda evreiască de calculare a zilei dar aceasta a fost icircnţeleasă de evanghelist icircn concordanţă cu propriile sale maniere şi obiceiuri Icircn orice caz adunarea creștinilor icircn prima zi a săptămacircnii este prezentată ca una obișnuită Nu a fost o reuniune extraordinară ci o vizită de rămas bun a apostolului Avem icircn vedere şi faptul că icircn această comunitate (Troa) Sf Ap Pavel a stat şapte zile (FA 20 6) şi cu toate acestea masa euha-ristică nu a avut loc icircn ziua icircn care se adunau iudeii (sacircmbăta) ci icircn cea icircn care obișnuiau să se adune creștinii (duminica)12

10 M H Jr Shepherd op cit p 14-1511 Ibidem p 1512 F Jackson și K Lake (eds) op cit p 255 C Callewaert bdquoLa synaxe eucharistique

agrave Jerusalem berceau du dimancherdquo icircn Ephemerides Th eologicae Lovaniesis XV 1938 p 34-47 C

86


Transferul de la o celebrare zilnică la una săptămacircnală nu ar trebui conside-rată ca datoracircndu-se diminuării interesului creștinilor pentru așteptarea Parusiei Domnului Acest transfer poate fi explicat numai din motive practice Creșterea Bisericii atacirct din punct de vedere numeric cacirct şi ca extindere geografică icircncorpo-rarea icircn comunitatea creștină atacirct a neamurilor păgacircne cacirct şi a evreilor precum şi evanghelizarea a tot felul de oameni cu profesii şi icircndeletniciri diverite numai acești factori vor face icircntrunirea zilnică a creștinilor imposibilă icircn cazul icircn care adunarea creștinilor și participarea deplină a tuturor membrilor Bisericii icircn actele sale de cult era menținută13

Adoptarea ciclului săptămacircnal al cultului euharistic duminical nu a fost o invenție sau o specificitate venită din partea creștinilor proveniţi dintre neamuri nici o imitare a sabatului iudaic sau un răspuns la bdquoastrologia universalărdquo care a icircnceput să popularizeze săptămacircna astrală icircn tot Imperiul Roman din timpul lui Augustus14 Icircn mod cert Biserica a adoptat săptămacircna din iudaism socotind zile-le numeric așa cum au facut iudeii icircnsă indicacircnd vinerea ca pregătire şi duminica ca sabat Această metodă este icircncă urmată icircn cărţile liturgice grecești şi latine Există dovezi chiar dacă tacircrzii cum icircntacirclnim la Eusebiu al Cezareei conform cărora creștinii proveniţi dintre iudei respectau nu numai sabatul ci şi duminica dar această informaţie poate fi valoroasă numai icircn ceea ce privește pe creștinii iudei care au menţinut comuniunea cu creștinii proveniţi dintre neamuri15

Putem presupune că adoptarea prăznuirii săptămacircnale a Bisericii a apărut din misiunea sa de evanghelizare icircn sinagogi unde Moise şi profeţii bdquose citesc icircn fiecare sacircmbătărdquo (FA 13 27 15 21) Putem crede că primii misionari creștini după icircnjghebarea unui nucleu de convertiţi dintre iudei şi neamuri temători de Dumnezeu care participau la cultul sinagogal sabatic icirci adunau pe aceștia sacircmbătă seara icircn casele-biserici cacircnd sabatul se icircncheia pentru specifica cină ri-tuală creștină Astfel iudeii convertiţi rămacircneau netulburaţi icircn modul lor obișnuit de a respecta sabatul iar creștinii proveniţi dintre neamuri care socoteau ziua nu de la apus la apus ci de la răsărit la răsărit puteau vedea icircntacirclnirea de sacircmbătă seara ca şi cacircnd ar fi o participare la respectarea sabatului După cum Biserica din Ierusalim respecta această zilnică participare icircn templu icircmpreună cu săvacircrșirea

Marcora La vigilia nella liturgia coll Archivio Ambrosiano VI Milano 1954 p 24-2913 M H Jr Shepherd op cit p 1614 Francis Henry Colson The Week An Essay on the Origin amp Development of the

Seven-day Cycle The University Press Cambridge 1926 p 5915 Eusebiu al Cezareei Istoria Bisericească Cartea a treia XXVII 4 coll PSB 13

trad studiu note și comentarii de Pr Prof T Bodogae Ed IBMBOR București 1987 p 129-130 cf H J Schopes Theologie und Geschiche des Judenchristentums Tuumlbingen 1949 p 139 care crede că nu este imposibil ca ereticii iudeo-creștini să respecte și duminica

87

S DAS DAS DS DI2020

zilnică a Euharistiei icircn case după ce ritualurile templului pentru acea zi erau terminate tot așa Bisericile misionare din diaspora vor urma să celebreze după participarea la sinagogă icircn ziua de sabat Cina Domnului icircn case cacircnd sabatul era icircncheiat Este cel puţin de remarcat faptul că nici Sf Ap Pavel şi nici secţiunea bdquocu noirdquo din Faptele Apostolilor nu vorbesc icircncă despre o zi a Domnului Ei con-tinuă să folosească terminologia iudaică prima zi a săptămacircnii16

O astfel de reconstrucţie rămacircne cu toate acestea pur ipotetică Aceasta nu poate fi nici afi rmată dar nici negată de dovezile existente Icircn conformitate cu Faptele Apostolilor prima predicare a Evangheliei icircn sinagogă a avut loc icircn Ieru-salim deodată cu disputele dintre Sf Ştefan şi membrii sinagogilor vorbitoare de greacă din orașul sfacircnt Sfacircntul Arhidiacon Ştefan atacă cele mai preţuite institu-ţii ale iudaismului pămacircntul sfacircnt Legea şi Templul Cu toate acestea discursul său de apărare nu conţine nici o polemică specială icircmpotriva sabatului deși aceas-tă chestiune putea fi foarte bine implicată icircntrucacirct acuzaţiile ofi ciale menţionate icircmpotriva lui au fost bdquocă l-am auzit zicacircnd că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moiserdquo (FA 6 14)17

O controversă icircnverşunată a apărut icircn Biserica apostolică datorită zelului iu-daizanţilor centrat icircn principal pe probleme de circumcizie şi norme alimentare Există mult mai puţine dovezi despre dezbateri aprinse asupra păzirii sabatului Cu toate acestea respectarea sabatului a fost la fel de mult un semn distinctiv al iudaismului după cum au fost şi celelalte două probleme controversate Lipsa dezbaterilor aprinse asupra păzirii sabatului se pot datora şi faptului că adunările cultice creștine se desfășurau icircn alte zile decacirct sabatul şi prin urmare chestiunea sabatului nu reprezenta o atacirct de dureroasă problemă pentru conștiinţa evreiască Nu ziua care trebuia respectată i-a tulburat pe iudaizanţi ci participarea ames-tecată la o masă comună atacirct a creștinilor tăiaţi icircmprejur cacirct şi a celor netăiaţi icircmprejur Cu toate acestea problema sabatului nu putea fi ignorată Convertiţii dintre neamuri fi ind eliberaţi de obligaţia faţă de lege au fost astfel eliberaţi şi faţă de păzirea sabatului Icircntr-un puternic avertisment adresat creștinilor coloseni Sf Ap Pavel afi rmă bdquoNimeni deci să nu vă judece pentru macircncare sau băutură sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau la sacircmbeterdquo (Col 2 16 Gal 4 10) Dacă luăm icircn considerare dovezile din Faptele Apostolilor iudeii convertiţi la creștinism nu au reușit să rămacircnă mult timp icircn relaţie bună cu foștii lor confraţi de sinagogă18

Icircn orice caz nu există dovezi indiferent de sursele creștine din perioada apostolică sau post-apostolică din care să reiasă că ritualul euharistic duminical a

16 M H Shepherd op cit p 16-1717 Ibidem p 1718 Ibidem p17-18

88


fost vreodată considerat a fi ca o prelungire sau substituire a a legii iudaice privind sabatul Adoptarea de către Biserică a primei zile a săptămacircnii nu se bazează nici pe un exemplu sau poruncă a lui Iisus şi nici pe vreo decizie sau decret al sinodu-lui apostolic din cacircte cunoaștem pacircnă icircn prezent Atunci cacircnd pacircnă la sfacircrșitul primului secol cel tacircrziu Biserica a icircnceput să reflecteze asupra stării de fapt pe-trecute numele de bdquoziua Domnuluirdquo era deja fixat icircn uzanţe icircn icircntrega Biserică (cf Apoc 1 10)19 Această zi a Domnului era elogiată icircn cea mai clară antiteză cu sabatul iudaic Cu multă convingere Sf Ignatie al Antiohiei afirmă

bdquoAșadar cei care au trăit icircn racircnduielile cele mai vechi şi au venit icircn nădejdea cea nouă să nu mai ţină sacircmbăta ci duminica icircn care şi viaţa noastră a răsărit prin El şi prin moartea Lui pe care unii o tăgăduiesc Prin taina aceasta am primit credinţa şi de aceea suferim ca să fim găsiţi ucenici ai lui Iisus Hristos singurul nostru Icircnvăţătorrdquo20

Elementul principal de reţinut icircn afirmaţiile Sf Ignatie este că ţinerea sabatului şi viaţa răsărită icircn ziua Domnului sunt expresii ce pun icircn contrast iudaismul şi creștinismul Ba mai mult viaţa răsărită icircn ziua Domnului este actualizată pacircnă la suferinţă de cei ce sunt ucenicii lui Iisus ca urmare a tainei răscumpărătoare care a fost realizată prin moartea şi icircnvierea Domnului Sărbă-torirea zilei Domnului concentrează icircn ea același caracter şi semnificaţie ca acele zilnice celebrări din casele-biserici ale Ierusalimului celebrări ale primelor zile dintre Icircnviere şi A Doua Venire a Domnului caracterizate de așteptare plină de bucurie Dar această sărbătorire caracterizată de așteptare este icircmbogăţită prin două generaţii de experienţa părtășiei şi comuniunii icircn suferinţele Domnului Hristos21

Asupra unui lucru Biserica a fost pe deplin icircncredinţată acum cacircnd Templul fusese distrus iar separarea ei de sinagogă a fost definitivă şi anume faptul că Legea Vechiului Legămacircnt incluzacircnd sabatul a servit scopului său tranzitoriu şi s-a icircmplinit icircn Hristos Astfel sunt icircnţelese tradiţiile Evangheliei cu privire la disputele lui Iisus cu autorităţile religioase iudaice despre respectarea sabatului bdquoCi grăiesc vouă că mai mare decacirct templul este aici Dacă ştiaţi ce icircnseamnă laquoMilă

19 A se vedea Icircnvăţătură a celor doisprezece Apostoli cap IV 1 coll PSB 1 Scrierile Părinţilor Apostolici trad note și indici de Pr D Fecioru Ed Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1979 p31 Sf Ignatie Teoforul Epistola către Magne-zieni cap IX 1 coll PSB 1 Scrierile Părinţilor Apostolici trad note și indici de Pr D Fecioru Ed IBMBOR București 1979 p 167 Eusebiu de Cezareea op cit Cartea a patra XXIII 11 p 173-174 apologeţi precum Sf Iustin Martirul și Filosoful sau Tertulian folosesc de multe ori icircn apologiile lor către păgacircni numele păgacircn de ziua soarelui

20 Sf Ignatie Teoforul op cit p 16721 M H Shepherd op cit p18

89

S DAS DAS DS DI2020

voiesc iar nu jertfăraquo n-aţi fi osacircndit pe cei nevinovaţi Că domn este şi al sacircmbetei Fiul Omuluirdquo (Mt 12 6-8) Hristos este realitatea pe care sabatul (ca de altfel şi templul) o prefi gurează sau pentru a folosi cuvintele Sf Ap Pavel din Epistola către Coloseni 2 16-17 pasajului citat mai sus unde afi rmă că toate acestea bdquosăr-bătoare sau lună nouă sausacircmbeterdquo bdquosunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristosrdquo22

Scriind Bisericii eterogene din Roma alcătuită din creștini proveniţi din-tre iudei şi dintre neamuri Sf Ap Pavel clarifi că icircntr-un mod remarcabil noua situaţie precum şi contextul diferitelor obiceiuri creștine revelate icircn moartea şi icircnvierea lui Hristos Cinstea acordată unei zile nu este diferită de cinstea acordată pentru orice zi doar cu condiţia ca aceasta să fi e cinstită de dragul Domnului Același pricipiu se aplică şi macircncării indiferent de macircncare dacă este luată cu mulţumire

bdquoUnul deosebește o zi de alta iar altul judecă toate zilele la fel Fiecare să fi e deplin icircncredinţat icircn mintea lui Cel ce ţine ziua o ţine pentru Domnul şi cel ce nu ţine ziua nu o ţine pentru Domnul Şi cel ce mănacircncă pentru Domnul mănacircncă căci mulţumește lui Dumnezeu şi cel ce nu mănacircncă pentru Domnul nu mănacircncă şi mulţumește lui Dumnezeu Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine şi numeni nu moare pentru sine Că dacă trăim pentru Domnul trăim şi dacă murim pentru Domnul murim Deci şi dacă trăim şi dacă murim ai Domnului suntem Căci pentru aceasta a murit şi a icircnviat Hristos ca să stăpacircnească şi peste morţi şi peste viirdquo (Rom 14 5-9)23

Evangheliile furnizează o nouă perspectivă despre realizarea sabatului icircn Hristos Este demn de remarcat faptul că Sf Ev Matei prefaţează redarea con-fl ictului dintre Iisus și farisei asupra respectării sabatului (citat anterior) prin pro-clamaţia bdquoVeniţi la Mine toţi cei osteniţi şi icircmpovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voirdquo (Mt 11 28) Adevărata odihnă a sabatului este acum revelată icircn Hristos Vechea creaţie este desăvacircrșită Noua creaţie este totodată icircn lucrare Astfel icircn locul odih-nei Domnului a patra Evanghelie abordează un confl ict asemănător icircntre Iisus şi iudei prin conceptul de lucrarea Domnului După vindecarea unui paralitic icircn sabat bdquoiudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-l omoare că făcea acestea sacircmbăta Dar Iisus le-a răspuns Tatăl Meu pacircnă acum lucreză şi Eu lucrezrdquo (In 5 16mdash17) Astfel odihna Domnului prin lucrarea creaţiei icircn măsura icircn care este sărbătorită icircn sabat pierde toată semnifi caţia Această odihnă este mai degrabă re-creativă o lucrare macircntuitoare a lui Dumnezeu prin Fiul Său care face toate zilele punce de odihnă fapt care se realizează icircn Hristos şi care va fi desăvacircrșit atunci cacircnd Hris-

22 Ibidem p18-1923 Ibidem p 19

90


tos va icircmpăca toate lucrurile icircn Sine şi va da icircmpărăţia Tatălui24 Comentariul lui Origen la pasajul ioaneic citat este edificator demonstracircnd

bdquocă icircn acest veac nu există un Sabat icircn care Dumnezeu se odihnește ci El veghează ndashnecontenit- asupra mersului lumii şi a destinului neamului omenesc Căci de la icircnceput El a făcut fiinţele şi a creat substanţele icircn așa număr icircncacirct icircn icircnţelepciunea Sa de Creator le ştie pacircnă la desăvacircrșirea lumii cum zice Scriptura laquopacircnă la sfacircrșitul veaculuiraquo El nu icircncetează a acţiona asupra lor prin Providenţa Sa şi prin Iconomia Sa Este şi un Sabat icircn care Dumnezeu se odihnește de toate lucrurile Sale veacul viitor cacircnd nu mai este laquodurere icircntristare şi suspin şi Dumnezeu va fi toate icircntru toţiraquordquo25

Odihna eshatologică a sabatului a făcut obiectul unui ingenios fragment de exegeză al Psalmului 94 12 de către autorul Epistolei către Evrei 3 7-4 13 Odihna lui Dumnezeu din ziua a şaptea nu se referă la actul creaţiei deoarece Dumnezeu a terminat lucrările Sale de la icircntemeierea lumii Nu s-ar putea referi nici la odihna istorică a poporului lui Dumnezeu icircn pămacircntul Cananului după pribegia prin pustie căci acolo au rămas mulţi dintre cei care s-au icircmpietrit prin neascultare Astfel bdquos-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu Să ne silim deci să intrăm icircn acea odihnărdquo (Evr 4 911)26

Fundamentul este astfel prevăzut pentru interesul post-apostolic in tipo-logia numerelor șapte și opt (octava) unde este pusă icircmpreună adevărata relație dintre istorie și eshatologie creație și sfacircrșitul lumii sabat și duminică deoarece acestea sunt icircnțelese acum prin moartea și icircnvierea lui Hristos Indiciul exegetic pentru această tipologie numerică este versetul 4 al Ps 89 care vorbește despre o mie de ani ca o zi icircnaintea ochilor lui Dumnezeu (cf 2 Petr 3 8) Cele șapte zile ale creației prezentate de Facere 1 au fost icircntr-adevăr acceptate ca reprezentacircnd șapte mii de ani Astfel primii șase mii dintre aceștia semnifică istoria lumii iar a șaptea mie sau sabatul reprezintă mileniul ce precede judecata finală A opta zi sau octava cu care icircncepe noua săptămacircnă deschide nesfacircrșita zi a veacului vii-tor Dar ziua a opta este icircn același timp și prima zi a săptămacircnii ziua icircnvierii lui Hristos ziua care prefigurează icircnvierea de obște de la sfacircrșitul lumi Rădăcinile acestei tipologii trebuie căutată icircn tradiția apostolică care stă la baza icircntregii sche-

24 A se vedea pentru această secţiune Jean Daniegravelou The Bible and the Liturgy University of Notre Dame Press 1956 p 222 și urm Oscar Cullmann bdquoSabbat und Sonntag nach dem Johannesevangelium laquoΕως ἄρτι (Joh 5 17)raquordquo icircn In Memoriam Ernst Lohmeyer W Schmauch (ed) 1951 p 127-131

25 Origen Omilii la Cartea Numeri XXXIII 4 coll PSB 6 Scrieri alese Partea icircntacirci trad de Pr Prof T Bodogae Pr Prof Nicolae Neaga și Zorica Laţcu Ed IBMBOR Bucu-rești 1981 p 202

26 M H Shepherd op cit p 20

91

S DAS DAS DS DI2020

me a viziunii triumfului lui Hristos așa cum este icircnfățișată icircn Apocalipsă ndashaceastă viziune care a fost descoperită icircn ziua Domnului și care va fi prezentată mult mai icircn detaliu icircn partea a doua a cărții Este tradiția bătracircnilor pe care i-a văzut Ioan ucenicul Domnului tradiție pe care Papias adunat-o cu mult zel icircn bdquoExpunere la profeţiile Domnuluirdquo transmisă lui Irineu27 Există de asemenea o tradiţie cu-noscută de Sf Iustin Martirul şi Filosoful care a acceptat paternitatea apostolică ioaneică a Apocalipsei28 Epistola zisă a lui Barnaba 15 afi rmă

bdquoDespre sacircmbătă vorbește la icircnceputul facerii lumii laquoŞi a făcut Dumnezeu icircn şase zile lucrurile macircinilor Lui şi le-a sfacircrșit icircn ziua a şaptea şi s-a odihnit icircn ea şi a sfi nţit-oraquo Luaţi aminte fi ilor ce vor să spună cuvintele laquoLe-a sfacircrșit icircn şase zileraquo Vor să spună că Dumnezeu va sfacircrși totul icircn şase mii de ani că o zi la Dumnezeu este o mie de ani laquoŞi s-a odihnit icircn ziua a şaptearaquo Cuvintele acestea vor să spună Cacircnd va veni Fiul Lui va pune capăt timpului fărădelegii va judeca pe cei necredincioși şi va schimba soarele luna şi stelele atunci se va odihni cu slavă icircn ziua a şaptea Icircn sfacircrșit le mai spune laquoLunile cele noi ale voastre și sacircmbetele nu le sufărraquo Iată ce vrea să spună laquoNu-mi plac sacircmbetele de acum ci sacircmbăta aceea pe care am făcut-o icircn care după care mă voi fi odihnit de toate voi face icircnceput zilei a opta care este icircnceputul altei lumiraquo De aceea sărbătorim cu bucurie ziua a opta după sacircmbătă icircn care Hristos a icircnviat și după ce s-a arătat s-a icircnălțat la ceruri29rdquo

Tocmai atunci cacircnd eliminăm icircnvelişul de milenarism ndashceea ce mai tacircrziu părinţii au considerat că este destul de ușor de făcut prin interpretarea textului cu ajutorul metodei alegorice- celebrarea primară a tainei răscumpărătoare rămacircne intactă

bdquoCacircnd vă adunaţi icircn duminica Domnului fracircngeţi pacircinea şi mulţumiţi Că Ţie este puterea şi slava icircn veci Să vină harul şi să treacă lumea aceasta laquoOsana Dumnezeului lui Davidraquo Dacă este cineva sfacircnt să vină Dacă nu este să se pocăiască laquoMaran atharaquo Amin Profeţilor icircnsă icircngăduiţi-le să mulţumească atacirct cacirct vor30rdquo

27 Irineu Adversus Haeresis V 33 428 Sf Iustin Martirul și Filozoful Dialog cu iudeul Tryfon cap LXXXI coll PSB 2

Apologeţi de limbă greacă trad introd și indice de Pr Prof T Bodogae Pr Prof Olimp Căciulă Pr Prof D Fecioru Ed I BMBOR București 1980 p 189-190

29 Epistola zisă a lui Barnaba cap XV 3-9 coll PSB 1 Scrierile Părinţilor Apostolici trad note și indici de Pr D Fecioru Ed IBMBOR București 1979 p 132-133

30 Icircnvăţătură a celor Doisprezece Apostoli cap XIV 1 X 5-6 p 31 30

92

Prizonier icircn propria țară Pr Martir Dimitrie Bejan (1909-1995)

Drd Maricel URSUȚU

Abstract

Healed by all the complexes with which we are infesting from the outside we must recover in our collective ancestral and national memory the fighters the heroes the martyrs the saints to set us the way forward because we be-trayed and sold on nothing we were in Yalta (February4-121945) and Malta (December2-31989) In other words liturgical and historical laquoRememberraquo Without becoming the apologists of a course of thought and action that is emi-nently Christian we allow a historical-nationalist reflex (until the love of nation and country has been declared a crime and punished as) and make a necessary memory of a Church personality Father Martyr DIMITRIE BEJAN a model of culture moral rectitude and spiritual experience The subject of this present paper is relevant since it attempts to highlight the answer of the Church to the numerous and more and more insidious postmodernist challenges complex and tragic through its desperate effort to limit its own disintegration but also as a stage in a redefinition which is beyond the scope of human knowledge

Keywords martyr historical memory church knowledge

1 Trecutul icircn oglinda spartă a prezentului

Poate nu nepăsarea ci doar o formă involuntară de impusă ignoranță ne face să mai rămacircnem cu pete albe pe răbojul neștiuților martiri creștini ai neamu-lui victime ale Gulagului și Securității dar veșnici biruitori prin Hristos ai tero-rii bdquoRoleriirdquo din coloana a V-a poziționați strategic icircn organizațiile de serviciu sunt urmașii ideologici ai abominabilei bdquoeliterdquo a comuniștilor aduși pe tancuri de ocupanţii sovietici din august 1944 cei care icircmpreună cu comuniștii locali au instituit cea mai cruntă teroare asupra poporului romacircn odată cu preluarea prin

93

S DAS DAS DS DI2020

fraudă a puterii avacircnd icircn sarcină circa un milion de victime morţi schingiuiţi suprimaţi icircn regim de exterminare icircn Siberia și ulterior icircn noile lagăre comuniste din Romacircnia Ei bine această minoritate caută din nou să impună și să condam-ne poporul - din care dovedește acum prin chiar aceste măsuri restrictive că nu face partendashlinii directoare icircn ceea ce privește scrierea adevăratei istorii naționale laice și eclesiale pentru că urmacircnd interesele unui context manipulatoriu adevă-rul istoric după sintagma lui Voegelin bdquopolitically correctrdquotrebuie să fi e denaturat fi e icircmpiedicat să fi e rostit

De altfel o caracteristică a statelor totalitare dar mai ales icircn cele de orientare marxistă1 o reprezintă transformarea Serviciilor de informații icircn structuri repre-siv-punitive așa cum au fost CEKA2 lui Lenin transformată icircn NKVD -ul care avea să atingă apogeul sub Stalin devenind apoi din 1954 KGB3 Icircn Romacircnia după desfi ințarea Siguranței (DGSP) o divizie a NKVD SMERŞ4 condusă pacircnă icircn 1948 de col Alexandru Nikolski (Boris Gruumlmberg) avea să creeze Securitatea instituție care avea scopul de a icircnlocui vechile structuri ale Siguranței Ofi cial Prezidiul MAN a RPR prin Decretul 22130 aug1948 icircnfi ințează DGSP (Direcția Generală a Securității Poporului) pentru bdquoapărarea cuceririlor demo-cratice și de a asigura securitatea RPR icircmpotriva dușmanilor interni și externirdquo primul ei director fi ind Gheorghe Pintilie (Panteleimon Bodnarenko)

Icircn Romacircnia sovietizată masiv după1945 noul regim nu ar fi rezistat fără un puternic aparat de represiune și abuzuri care abia după douăzeci de ani de teroare au ieșit la iveală După moartea lui Gheorghiu Dej (19 mart 1965) Securitatea este bdquodecapitatărdquo la Congresul al IX-lea prin alegerea lui Drăghici (la 25 iul

1 bdquoMarxismul a fost după cum spunea cacircndva Leszek Kolakowski cea mai mare fantas-mă fi losofi că a timpurilor moderne A fost un gigantic mit politic maniheist un scenariu major al modernității [hellip] care a făgăduit macircntuirea prin intermediul distrugerii unui sistem bazat pe dominație exploatare și alienare Proletariatul icircn această viziune soteriologică a fost macircntuitorul universal sau cum spunea tacircnărul Marx clsa mesianică a istorieirdquo Vladimir Tismăneanu cap2 Secolul lui Lenin icircn Diavolul icircn istorie Comunism fascism și cacircteva lecții ale secolului XX trad Marius Stan Col Istorie contemporană Ed Humanitas București 2013 p108 A se vedea și Raymond Aron Th e Opium of the Intellectuals introd Harvey C Mansfield Transaction New Brunswick New Jersey USA 2001 p 7

2 Icircnfi ințată la 7 dec1917 ordinul guvernului sovietic icirci stipula ca direcție de acțiune bdquolup-ta icircmpotrivadușmanilor poporuluirdquo George Leggett CEKA poliția politică a lui Lenin Comisia extraordinară panrusă pentru Combaterea Contrarevoluției și Sabotajului trad Felicia și Marius Ienculescu Popovici EdHumanitas București 2000 p 53-54

3 Gheorghe Buzatu Războiul Mondial al spionilor 1939-1989 Ed BAI Iași 1991 pp 24-24 Idem Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial 2 vol vol II Ed Enciclopedi-că București 1995 p 565

4 Idem Romacircnia sub imperiul haosului 1939-1945 Studii și documente vol 2 Centrul de Istorie al Romacircnilor bdquoConstantin C Giurescurdquo Ed RAO București 2007 pp 491- 500

94


1965) ca membru al Secretariatului CC fostul agent NKVD fiind icircnlocuit cu ilegalistul Cornel Onescu un fidel al lui Ceaușescu5 Pentru a evidenția abuzurile perioadei Dej dar vizacircndu-l direct pe Alexandru Drăghici Ceaușescu apelează la Vasile Patilineț pentru icircnființarea unei Comisii de cercetare și elaborare a unui Raport de condamnare a cultului personalității lui Dej și a consecințelor lui icircndeo-sebi orientată pe asasinarea lui Lucrețiu Pătrășcanu și a lui Ştefan Foriș

Fiind dirijată de consilierii sovietici pacircnă icircn 1958 Securitatea a fost subor-donată unui Partid unic icircnarmat cu o bdquoviziune bazată pe exclusivism dogmatism feroce și suspiciune la nivel naționalrdquo6 de aceea după modelul creatorilor ei apelează la bdquoteroarea generalizată sute de mii de arestări deportări icircn lagărele de muncă forțată și nu icircn ultimul racircnd asasinaterdquo7 Aceasta este perioada istorică icircn care unul dintre așa-numiții bdquodușmani ai poporuluirdquo- Părintele Dimitrie Bejan icircși trăiește dramatica viață icircnscrisă ca propriul episod din drama unui icircntreg po-por

2 Martiriul ca alternativă existențială

Personalitate complexă și din păcate icircncă prea puţin cunoscută Părintele Dimitrie Bejan este un caz simptomatic pentru situaţia intelectualului romacircn de după cel de-al doilea Război Mondial Viaţa acestui om simplu la port dar cu o minte sclipitoare și bun prieten al marilor intelectuali din perioada interbelică poate fi descrisă ca o adevărată saga a suferinţei asumate și convertite icircn lumină interioară și icircn bucurie a credinței Destin unic și veritabil model pentru generaţia tacircnără actuală Părintele Dimitrie Bejan deși a petrecut puţine clipe icircn libertate viaţa consumacircndu-și-o icircn mare măsură icircn captivitate mai icircntacirci icircn Gulagul rusesc iar mai apoi icircn cel din propria-i ţară a reușit ceea ce foarte puţini oameni pot anularea prăpastiei dintre suferinţă ca dezumanizare și suferinţăca umanizare

Părintele Dimitrie Bejan s-a născut pe 26 octombrie 1909 la Hacircrlău jud Iași A urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox bdquoVeniamin Costachirdquo din Iași (actuala Facultate D Stăniloae) apoi Facultatea de Teologie și icircn paralel Fa-cultatea de Istorie din București A avut astfel parte de mari dascăli ca Nichifor Crainic și Nicolae Iorga Cu Nicolae Iorga se icircntacirclnea nu numai la cursuri ci și la Hacircrlău unde Iorga avea un bun prieten protopopul locului După absolvirea celor două facultăţi a avut burse de studii post-universitare la Ierusalim și Atena

5 A se vedea de exemplu bdquoRaportul cu privire la activitatea Direcției I pe anul 1969rdquo CNSAS Elis Neagoe-Pleșa Liviu Pleșa Florica Dobre (coord) Securitatea Structuri-cadre Obiective și metode vol II (1967-1989) Documente inedite din arhivele secrete ale Comunismului Ed Enciclopedică București 2006 p 384- 405

6 V Tismăneanu op cit p 1007 CNSAS E Neagoe-Pleșa L Pleșa F Dobre (coord) op cit p 5

95

S DAS DAS DS DI2020

La icircntoarcere a devenit asistent universitar la catedra lui Iorga icircn același timp a predat istoria și la Liceul bdquoCarmen Silvardquo din București Apoi s-a icircnscris icircn echi-pele de cercetare sociologică ale Prof Dimitrie Gusticu care a venit icircn Basarabia icircntre 1930-1935 perioadă redată icircn volumul bdquoHotarul cu cetăţirdquo8 unde prezintă secvenţe istorico-memorialistice impresii de călătorie observaţii sociologice des-pre Basarabia perioadei interbelice S-a icircnscris icircn spiritul antibolșevic al epocii icircn Mișcarea Legionară alături de cele mai strălucite minți ale culturii romacircne pe care le reicircntacirclneștemai tacircrziu icircn lagărele de detențieLa icircnceputul celui de-al doilea Război Mondial s-a icircnrolat icircn armată ca Preot militar și se icircntoarce icircn Basarabia

Părintele Dimitrie a fost martor icircn ziua de 6 septembrie 1940 icircn fața a douăzeci de persoane ofi țeri superiori cacircnd Patriarhul Nicodim al Romacircniei a primit Jurămacircntul de credință al Regelui Mihai I al Romacircniei pe care l-a uns atunci ca Rege al Romacircnilor Era prezent alături de Mareșalul Antonescu cel care icircmpreună cu PS Episcop al Armatei General de Brigadă Partenie Ciopron (1937-1948)9 icircn august 1941 treceau Nistrul realizacircnd astfel prima parte a Planului activităților misionare militare iar prin Misiunea Bisericii Ortodoxe icircn Transnistria prin planul activităților civile similarerealizau o adevărată bdquoCruci-adă contra bolșevismuluirdquo La Sevastopol a fost decorat de Rege primind bdquoCo-roana Romacircnieirdquo cu panglică de cavaler A fost avansat icircn gradul de maior icircn octombrie 1941 fi ind icircn mijlocul soldaților la Odessa unde se săvacircrșește prima slujbă arhierească icircn capitala dezrobită a Transnistriei10 Misiunea reprezenta o prioritate religioasă și naţională icircn același timp11 Ministerul Cultelor adresacircnd o serie de scrisori Mitropolitului Irineu al Moldovei icircn care sublinia necesitatea conștientizării misiunii preoţilor detașaţi icircn Transnistria care bdquotrebuie să ajute cu cuvacircntul și cu faptardquo12 O altă scrisoare Adresa 3954227 ianuarie 1942 comuni-

8 Dimitrie Bejan Hotarul cu cetăți Cum se distruge un neam Ed Doxologia Iași 20109 Aceștia icircntre care se număra și Pr Maior Dimitrie Bejan erau organizaţi icircntr-un Corp

de Armată aparte așa cum fusese prevăzut icircn Legea din 20 iulie 1921 promulgată prin Icircnaltul Decret Regal nr 3378 (MO 6 aug 1921) și icircn Legea și Regulamentul de organizare a clerului militar promulgată prin Icircnaltul Decret din 18 iunie 1924 cu privire la primirea icircn cadrele Arma-tei a preoţilor activi bdquode orice rit pentru necesităţile confesionale și ale dezvoltării sentimentului religiosrdquo Prin aceeași lege era icircn mod ofi cial instituit Inspectoratul Clerului Militar avacircnd icircn frunte un episcop militar cu sediul eparhiei stabilit iniţial icircn București Cf Aurel Pentelescu bdquoIcircnfi ințarea Episcopiei Armatei Episcopii militarirdquo icircn rev Armata și Biserica nr 41996 p 176 Ibidem Revista de Istorie Militară nr3 (20) 1993 p 38

10 Pr Dr Petru Pinca Partenie Ciopron (1896-1980) Episcop al Armatei Romacircne (1937-1948) Viața și activitatea icircn rev Altarul Reicircntregirii Anul 2007 nr 2 pp 205-206

11 A Pentelescu op cit p 29612 Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Dosar nr 1351941 apud Pr Conf Dr

Ion Vicovan bdquoContribuţia Mitropoliei Moldovei la bdquoMisiuneardquo din Transnistria (1941-1944)rdquo icircn

96


ca Statutul personalului care urma să se deplaseze icircn Transnistria13 Misiunea din Transnistria14 a reprezentat un exemplu excepţional de dăruire de patriotism şi credinţă nestrămutată Realizările Mitropoliei Bucovinei sub păstorirea lui Visarion Puiu bdquocălugărul ostaşrdquo15 icircn doar cinci ani bdquoerau de-a dreptul neaşteptaterdquo16

Dar vremuri tulburi și nori negri se abătuseră iarăși asupra Ţării Moldovei căci alte răni adacircnci provocate de ororile unui război ce părea că nu se mai sfacircr-șește aduc lacrimi amare lacrimi de sacircnge pe altarul neamului romacircnesc Astfel prin raptul teritorial al Pactului secret Ribbentrop-Molotovdin 1939 Basarabia și Bucovina de Nord sunt smulse din Romacircnia cu brutalitate și prin nota ulti-mativă din 26 iunie 1940 bdquoautorităţile romacircnești inclusiv cele bisericești au fost obligste să se retragărdquo17vremelnic deoarece tăvălugul istoriei a făcut ca pentru o scurtă perioadă din 22 iunie 1941 și pacircnă icircn vara anului 1944 teritoriile răpite să revină la Patria mamă

3 Bucuriile suferinței

Preotul maior Dimitrie Bejan cade prizonier icircn februarie 1943 datori-tă unui eveniment istoric la Comandamentul feldmareșalului Friedrich W E von Paulus comandantul Armatei a VI-a germane după cumplita Bătălie de la Stalingradla 31 ian 194318se predă rușilor cu tot cu armată

Icircnfruntacircnd cinci ani detenţia din lagărele rusești de la fosta mănăstire Oranki19- transformată icircn lagăr de ofiţeri prizonieri aduși din toate ţările - pacircnă icircn Karaganda la minele de cărbuni lacircngă China de la tăiat pădurile Bielorusiei la descărcat vagoane pe Volga de la măturatul străzilor Moscovei la construcţii icircn orașul Kiev a cunoscut munca istovitoare icircnjositoare dar și comunismul ateu la el acasă cacirct și omul nou sovietic Părintele maior Dimitrie Bejan a suferit cumplit

rev Teologie și Viaţă Anul XV (LXXXI) Serie nouă nr 1-6 2005 p 29713 Idem Adresa 39452 27 ian icircn Dosarul 1351941 Ibidem14 Unii istorici (Pr Prof Dr Mircea Păcurariu) consideră că ea s-a icircnfiinţat la Odessa alţii

(col D Stavarache istoricul Adrian Nicolae Petcu) la Tiraspol15 Ierom Mihail Daneliuc Mitropolitul Visarion Puiu șapte decenii de la instalarea sa icircn

scaunul mitropolitan de la Cernăuţi icircn rev Teologie și Viaţă nr 1-6 Serie nouă Anul XV (LXXXI) 2005 p 345

16 Antonie Plămădeală Clerici creatori de cultură și spiritualitate icircncrucișacircndu-se pe malu-rile Prutului icircn rev Telegraful romacircn nr 2 1993 p 16

17 Pr Prof Dr Mircea Păcurariu Basarabia aspecte din istoria Bisericii și a neamului romacircnesc Ed Trinitas Iași 1999 p 119

18 Cf Anthony Beevor Stalingrad trad Delia Răzdolescu Ed RAO București 2005 p 205-207

19 Dimitrie Bejan Oranki-Amintiri din captivitate Ed Tehnică București 1998

97

S DAS DAS DS DI2020

icircn prizonierat icircn tăcere căci a știut că suferinţa ca și binele este de la Dumne-zeu și Creștinismul s-a născut tot din suferinţă și durere Eliberat din lagăr icircn 1948 se icircntoarce icircn țară unde fusese deja declarat mort pe front A fost icircntrebat de mecanicul de locomotivă atunci cacircnd a fost eliberat cacircnd se pregătea să vină acasă cu trenul Cluj-Iași bdquode unde viirdquo la care a răspuns bdquovin din Rai Nu vezi că strălucescrdquo

Spunea Părintele bdquoprimește suferinţa ca din macircna lui Dumnezeu și crucea vieţii se transformă icircn bucurierdquo20

4 Prizonier icircn propria țară

Ajuns icircn ţară ca participant icircn lupta antisovietică un tribunal militar din București icircl condamnă la detenţie pe viaţă din care execută douăzeci și cinci de ani Astfel icircncepe calvarul detenţiei din Romacircnia unde trece pe la Jilava Văcă-rești Aiud Canal minele de la Cavnic (1948-1956) Bărăgan Răchitoasa (1956-1958) și din nou Aiud (1958-1964) Icircn detenţie icircntreţine stracircnse legături cu mari personalităţi ale culturii romacircne Nichifor Crainic fostul său profesor Radu Gyr Gabriel Ţepelea Ion Popovici MirceaVulcănescu Radu Sturdza Dimitrie Ghica Nicolae Mavrocordat Paul Zarifopol Benedict Ghiuș Dumitru Stăni-loae Arsenie Papacioc Adrian Marino

Este condamnat de puterea comunistă la 8 ani detenție grea (la Minele Ca-vnic) pentru activitatea legionară icircn realitate pentru rostirea unui adevăr sub for-ma unei afi rmații patriotice bdquoBucovina și Basarabia sunt provincii romacircneștirdquo Icircn loc să fi e eliberat icircn 1956 este trimis cu domiciliu forțat icircn Ialomița la Răchi-toasa21 o localitate din Bărăgan plasată ca icircntr-o sumbră premoniție lacircngă lagărul de muncă al deportaților bănățeni de la Luciu-Georgieni Aici trăiește cu o dem-nitate și simplitate dusă la extrem o viață creștină afl ată sub vigilența SecuritățiiLa fel ca azi inversarea axiologică pe toate planurile era evidentădar deosebit de grav ulterior se declanșeză epurările adică eliminarea pe criterii de clasă și aparte-nenţă politică a celor consideraţi inoportuni Icircn instituţiile administrative icircn icircn-văţămacircnt armată justiţie indiferent de competenţa avută oamenii vechi au fost icircnlocuiţi cu alţii noi fi deli noii puteri22 Incultura și mediocritatea sunt ridicate

20 Idem Bucuriile suferinței Evocări din trecut I Ed Cartea Moldovei Chișinău 1995 p 19

21 Icircn paginile din lucrarea bdquoSatul Blestematrdquo Părintele Dimitrie Bejan aduce icircn prim-plan imaginea tragică a deportatului și suferințele deportării din Bărăgan Fiecare familie a primit 1000 de metri pătraţi și un ordin bdquoFaceţi-vă case Pămacircntul e aici iar stuful icircn bălţirdquo Dimitrie Bejan Satul blestemat EdCredința Strămoșească Iași 2006

22 Icircn lucrarea bdquoViforniţa cea marerdquo descriind perioada istorică dintre anii de după Război icircntre 1949-1956 Părintele Bejan face o radiografi e acidă a instaurării noului regim comunist afl at

98


la rangul de virtuţi Obstinaţia cu care comunismul a icircnţeles să se icircmpotrivească Bisericii se vădește și prin măsurile luate icircn anul 1959 prin Decretul 410 cacircnd 62 de mănăstiri vor fi icircnchise și mulţi monahi obligaţi să reintre icircn viaţa civilă

Rearestat icircn 1958 cu toți foștii deținuți politici este anchetat judecat și condamnat din nou la muncă silnică pe viață pentru bdquotrăire legionară icircn defavoa-rea comunismuluirdquo Icircncepea temuta bdquoreeducarerdquo23 de la Aiud via Jilava dar pen-tru refuzul continuu de hrană a stat la zarcă icircn lanțuri pacircnă icircn 1964 Eliberat prin Decretul de amnistie generală la 23 august1964 după 22 ani de prizonierat și detenție este numit Preot paroh la Ghindăoani icircn jud Neamț dar este acuzat din nou de această dată pentru propagandă pro-americanăI s-a interzis să mai slujească este pensionat forțat icircn 1970 după care se retrage la Hacircrlău obligat la domiciliu forțatsub supraveghere dar unde duce o viață creștină retrasă pacircnă icircn 25 septembrie 1995 cacircnd se mută la Domnul24

5 Un epitaf cacirct o viață

Nimic nu l-a clintit cacircte schimbări s-au petrecut icircn lume cacirct timp a fost după gratii cacirct evenimentele din familie pe care nu numai că nu le-a trăit dar nici nu le-a știut Părintele Dimitrie Bejan a refăcut cronica amară al anilor de detenție din Rusia și Siberia și fără a-și neglija demnitatea duhovnicească a scris volumele de memorii pe care le-am menționat pe parcursValoarea istorică și li-terară a operei Părintelui Dimitrie Bejan pe care specialiștii au catalogat-o drept bdquoparte a literaturii memorialistice universalerdquo se datorează icircn primul racircnd fap-tului că scrierile Părintelui Bejan devin o Mărturisire de credinţă cu valoare testi-monială icircn timp dar una care nu-i anulează valoarea literară de excepţie Icircn acest context opera Părintelui Dimitrie Bejan poate fi pusă alături de cea a lui Duliu Zamfirescu Nicolae Steinhardt Ionel Codreanu sau Vasile Grossman

Acesta a fost Patriotul Omul cu simţăminte alese Sfacircntul Militarul Preo-tul Dimitrie Bejan A supravieţuit tuturor barbariilor comuniste Cu rezistenţa sa de răzeș moldovean dacă icirci numeri anii de dureri și suferinţe a adunat pe răbojul suferințelor și nedreptăților aproape o viaţă A murit senin fără a uricirc ponegri pe

acum sub dominație sovietică Reţeta sovietică este aplicată Romacircniei pas cu pas realizacircndu-se un proces de stalinizare pe toate palierele vieţii sociale politice economice culturale etc Dimitrie Bejan Vifornița cea mare Ed Ileana București 2013

23 bdquoFormulatărdquo ideologic la Penitenciarul din Pitești după mărturia lui Virgil Ierunca bdquore-educareardquo presupunea reeducarea tuturor opozanților politici icircn spiritul comunist prin ștergerea vechii identități a fiecăruia Planul putea fi posibil doar cu ajutorul torturii neicircntrerupte și a sis-temului torționar Suferința continuă făcea ca deținutul să icircși piardă personalitatea și demnitatea umană Virgil Ierunca Fenomenul Pitești Ed Humanitas București 1990

24 Cf Aurel Sergiu Marinescu Prizonier icircn propria țară Ed Du Style București 1996 pp 279-284

99

S DAS DAS DS DI2020

nimeni ci doar iubindu-i creștinește Suferinţa și mărturisirea Părintelui Dimi-trie Bejan dar și cele icircndurate de alți credincioși care au suferit icircn perioada comu-nistă trec dincolo de hotarele diacroniei istorice Crucea martiriului lor dislocă de pe frontonul istoriei moderne demantelează cu seninătatea atotiubitoare a Sfacircntului sintagma cu rezonanțe vindicative semitice a lui Vladimir Jankeacuteleacutevitch bdquoIertarea a murit icircn lagărele morțiirdquo25

Părintele Dimitrie icircnsăla fel ca mulți alții ca un adevărat romacircn i-a iertat pe toți

25 Didier Rance bdquoPersecuții ale creștinilor icircn lumea de azirdquo icircn Cristian Bădiliță Ema-nuel Conțac (Edit) Şi cerul s-a umplut de Sfi nți Martiriul icircn Antichitatea creștină și icircn secolul XX Ed Curtea Veche București 2012 p 555

100

Muzica corală sacră factor al misiunii ecleziale icircn societatea romacircnească

Drd Gheorghe VASILACHE

Abstract

Sacred music for the mission of the Church in society is a determinant element proclaming the word of the Holy Gospel of Christ the Saviour bringing people near and integrating them into the liturgical life and even transforming the personal self towards communion with others towards otherness Whether we are talking about Byzantine melos or sacred choral music of the 19th century both served the divine word offering identity and specificity to the musical ar-tistic Romanian heritage The alterations that occurred and were promoted in the liturgical repertoire have proved that the Romanian Orthodox Church has the openness to European culture and art the harmonic-polyphonic language building up numerous religious choral opuses which surprise being expressive and cantabile revealing at the same time the ethos which is characteristic to the experience of living the Christian faith in a Latin and Eastern space

Keywords choral music Church mission Romanian music religious choral repertoire

Istoria romacircnească a cunoscut icircn decursul secolului al XIX-lea nume-roase mutații sociale politice culturale și artistice care au influențat traiecto-ria devenirii poporului romacircn evenimente precum Revoluția pașoptistă (1848) și propagarea ideilor de emancipare Unirea Principatelor (1859) Războiul de Independență (1877) Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romacircne (1885) marcacircnd memoria colectivă din acest areal geografic Icircn această perioadă de consolidare a ideii de unitate națională de regăsirea sub un singur stindard a romacircnilor cu aceeași tradiție limbă spiritualitate și cultură secolul naționalităților deschide pentru poporul romacircn nu numai o șansă de coeziune esențială pentru icircntărirea națiunii ci și accederea către o cultură veritabilă marea cultură europeană din

101

S DAS DAS DS DI2020

a cărui matrice civilizațională Romacircnia este parte integrantă Iar dacă ldquoicircn fi ecare națiune Dumnezeu a arătat o nuanță din spiritualitatea Sa nesfacircrșitărdquo1 romacircnii au oferit prin specifi citatea lor latină și răsăriteană mărturia evoluției icircn cadrul tradiției adaptacircndu-se rigorilor epocii dar păstracircnd nealterat tezaurul moștenit de la icircnaintași Din această perspectivă evoluția cacircntării și a melosului bisericesc icircn cadrul cultului reprezintă o paradigmă sugestivă pentru a ilustra deschiderea misionară a Ortodoxiei Romacircnești precum și originala identitate pe care o pre-zintă arta romacircnească de sorginte eclezială

Istoria cacircntării corale romacircnești icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă icircncepe la fi nele primei jumătăți a secolului al XIX-lea cacircnd o nouă sintaxă sonoră icircși face aparița icircn cadrul cultului ortodox muzica armonico-polifonică un su-fl u necunoscut ambientului bisericesc romacircnesc Practica muzicală monodică prezentă de secole icircn cadrul strănilor bisericești a fost dinamizată de acest nou melos muzical2 chiar dacă icircntr-o primă etapă receptarea acestuia a fost mai greu realizată

O proeminentă personalitate a vieții ecleziale Partenie Clinceanu episcopul Dunării de Jos arăta că bdquoOrientul și producţiile lui sunt icircn mare decădere de aceea este acum secetă mare pentru muzica cea veche căci () muzica cea nouă o va icircnlătu-ra cu desăvacircrșire pe cea vecherdquo3 Iar referitor la opoziţia anumitor ierarhi și membri ai societăţii acesta evidenţia că bdquocel mult icirci veţi amacircna moartea pentru cacircndva timp icircnsă ea va muri negreșit și cacirct de curacircnd pentru că melodia și cacircntările icircn genere executate pe mai multe voci sunt de o mie de ori mai frumoase ca pe o vocerdquo4 Așadar efortul de a introduce compoziții corale icircn spațiul cultic eclezial a fost icircncununat cu succes domnitorul Alexandru Ioan Cuza fi ind cel care promovează și susţine existenţa unei muzici corale icircn cultul divin public Astfel prin decretul nr 101 din 18 ianuarie 1865 el dă un puternic stimul pentru introducerea cacircntării cora-le icircn Biserică Această reformă pe care domnitorul a introdus-o icircn sacircnul Bisericii avea și un anume substrat de icircndepărtare de spiritualitatea cacircntării grecești de eliberare de sub suzeranitate muzicală grecească dar și impunerea unui stil unitar de cacircntare5 icircn măsura posibilităților mai ales la catedrale și bisericile mai mari

1 Dumitru Stăniloae Ortodoxie și Romacircnism Editura Albatros București 1998 p 242 Pr Prof Univ Dr Marin Velea Studii de muzicologie laică și bisericească vol IV Edi-

tura DAIM București 2010 p 1463 Doru Popovici Muzica corală romacircnească Editura Muzicală a Uniunii Compozitori-

lor București 1966 p 3374 Ibidem5 Pr Prof Univ Dr Vasile Grăjdian Cacircntarea bdquocoralărdquo icircn cultul și propovăduirea Bisericii

Ortodoxe Raportul cu problemele unității de credință icircn Revista Teologică nr 4 Editura Andreiana Sibiu 2017 p 43

102


Dinamica misionară a cacircntării bisericești a fost consolidată de viziunea cre-atoare a compozitorului Dumitru Georgescu Kiriac cel care icircnțelegacircnd că ideal pentru cacircntarea bisericească este noua exprimare muzicală europeană polifonico-armonică a promovat lucrări armonizate care să păstreze ethosul muzical bizan-tin Deși cacircntări ale Sfintei Liturghii au fost compuse de renumiți autori și muzi-cieni precum Ion Cartu (cel dintacirci compozitor romacircn al Cacircntărilor Sfintei Litur-ghii icircn variantă corală publicată icircn anul 1865 pentru uzul mănăstirilor Neamț Agapia și Văratec) Alexandru Podoleanu Andrei Wachman Gheorghe Dima Iacob Mureșianu Gavriil Musicescu șa meritul lui Kiriac este acela de a asuma și integra melosul psaltic icircn structuri contrapuntice și polifonice prin expresive tehnici de compoziție europeană Această viziune s-a concretizat icircn apariția Li-turghiei Sfacircntului Ioan Chrisostomul pe melodii tradiționale ale cacircntării bisericești orientale armonizate pentru patru voci bărbătești6 Icircn anul 1899 această bijuterie muzicală liturgică a fost interpretată de către Corul Capelei Bisericii Romacircnești din Paris icircn prezența mitropolitului Iosif Gheorghian7 O altă compoziție su-gestivă pentru etapa dezvoltării muzicii bizantine icircn variantă corală este apariția Liturghiei psaltice pentru cor mixt a compozitorului D G Kiriac lucrare prezentă și astăzi icircn repertoriul multor formații corale bisericești ce reușește să se distingă prin echilibrul sonorităților al cantabilității și al polifoniei psaltice deosebit de expresive aspecte ce l-au determinat pe George Enescu să o considere un etalon pentru creația de gen8

Așadar fără să respingă noutatea stilului și al formei de exprimare9 Biserica Ortodoxă Romacircnă a promovat acest mijloc misionar de apropiere a oamenilor de Tainele Bisericii invitacircnd la comuniune prin cacircntarea icircnțeleasă drept doxolo-gie icircnălțată Părintelui Luminilor Cultivarea muzicii este o exigență misionară și liturgică a Bisericii icircntrucacirct muzica face parte integrantă din manifestare și cult iar pe de altă parte este o artă care are un puternic caracter comunitar fiindcă toți

6 Pr Prof Dr Nicu Moldoveanu Pr Prof Dr Nicolae Necula Pr Prof Dr Vasile Stanciu Arhid Prof Dr Sebastian Barbu-Bucur Dicționar de muzică bisericească romacircnească Editura Basilica București 2013 p 371

7 Ibidem p 3728 Stroe Vlad Gheorghiţă bdquoInterdependenţe structurale și stilistice icircntre folclorul ro-

macircnesc și muzica bizantină icircn Preludiul la unison de George Enescurdquo icircn Muzica nr 2 Editura Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romacircnia București 2012 p 41

9 Desigur că a existat o reticență inițială documentele vremii consemnacircnd că starețele mănăstirilor Agapia și Văratec auzind cacircntacircndu-se muzică bisericească armonizată au icircnaintat o cerere către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice prin care solicitau implementarea acestor cacircntări corale icircn cadrul obștilor lor Neluacircnd și binecuvacircntare de la Mitropolitul Sofronie acesta a emis un canon prin care oprea de la icircmpărtășirea cu Sfintele Taine pe viețuitorii care aderau la mișcarea corală bisericească A se vedea pe larg Pr Stelian Ionașcu Cultura corală bisericească la romacircni Editura Basilica București 2019 p 50

103

S DAS DAS DS DI2020

icircntr-un glas laudă și măresc pe Creator Biserica noastră are tezaurul ei de muzică autentică autohtonă și plină de frumusețe10 rod al strădaniilor marilor corifei ai muzicii sacre care au luptat pentru romacircnirea și autohtonizarea acesteia potrivi-tă sufl etului poporului Anton Pann Dimitrie Suceveanu Ioan Popescu Pasărea Dacă aceștia au depus eforturi ca prin uniformizarea cacircntării toți credincioșii să poată participa la cacircntarea icircn comun11 cu o gură și cu o inimă a slăvi și a cacircn-ta compozitorii de muzică sacră corală au căutat să racordeze această cacircntare la tradiția și limbajul muzical european eliminacircnd astfel diferite anacronisme din viața muzicală bisericească

Un alt moment cu implicații majore pentru creația corală eclezială poa-te primul ca importanță după introducerea muzicii armonizate icircn spațiul sacru este reprezentat de valorizarea vocilor feminine icircn cadrul compozițiilor prezente și interpretate icircn cadrul Sfi ntei Liturghii Este cunoscut faptul că cel care a realizat acest lucru a fost distinsul compozitor pedagog și dirijor Gavriil Musicescu acțiune realizată icircn capitala artelor Iași la Catedrala Mi-tropolitană

Reușind să depășească și să icircnvingă vechiul dicton medieval Mulier taceat in Ecclesia graţie autorităţii artistice morale și intelectuale a reușit să reorganizeze formaţia corală ajungacircnd ca aceasta să numere 16 copii 30 de femei și 22 de bărbaţi Așadar un cor bisericesc format din peste șaizeci de persoane pentru care Musicescu și-a scris majoritatea partiturilor și alături de care a susţinut un grandios concert la București icircn sala Ateneului in 188312 dar și a altor numeroa-se concerte icircn ţară icircn special icircn Ardeal și Banat

Venirea la conducerea corului a lui Gavriil Musicescu a reprezentat pentru această formaţie un moment de efervescență mai ales icircn viaţa culturală a capita-lei Moldovei Corul Mitropolitan amplifi cacircndu-și activitatea și prin promovarea muzicii laice a muzicii clasice și mai ales a muzicii naţionale evoluacircnd chiar și peste hotare contribuind astfel la promovarea ideeii de unitate națională13 Cre-aţiile religioase ale lui Gavriil Musicescu au reprezentat nu doar pentru peisajul muzical ieșean un important punct de referinţă ci și pentru corurile rusești ele s-au constituit ca puncte de analiză și interpretare foarte apreciat fi ind Marele Heruvic icircn Do Major care făcea parte din repertoriul Capelei Sinodale din Mos-

10 Pr Prof Univ Dr Nicolae D Necula Tradiție și icircnnoire icircn slujirea liturgică vol III EdIMBOR București 2004 p 63

11 Pr Prof Univ Dr Vasile Grăjdian Cacircntarea ca teologie vol II Editura Andreiana Sibiu 2017 p 32

12 Ibidem13 Profesor Mihail Gr Poslușnicu Istoria musicei la romacircni Editura Cartea Romacircnească

București 1928 p 210

104


cova14 bdquopiesele culese și prelucrate de Musicescu pentru cor bisericesc recla-macircnd serioase dificultăţi tehnice de interpretarerdquo15

bdquoIcircn muzica bisericească Musicescu demonstrează că nu este străin de spiri-tul contrapuntic deși predomină structura omofonărdquo16 iar influenţa rusă a adus măreţia monumentalităţii liturghiilor slave un limbaj muzical european adaptat pentru spiritualitatea slujbelor ortodoxe Amplitudinea componistică și tratarea partidelor icircn sensul orchestral aveau să suplinească și să compenseze lipsa intru-mentelor icircn cultul liturgic răsăritean Gavriil Musicescu fiind considerat pe drept cuvacircnt exponentul influențelor componistice rusești icircn literatura muzicală romacirc-nească17

Pentru autorităţile bisericești dar și pentru compozitori dezbaterea tradiţie și modernitate reprezentate de monodie și armonie nu mai reprezentau momen-te de impas Traiectoria evoluţiei muzicii bisericești era deja conturată Muzica naţională bisericească trebuia să fie adaptată modernităţii dar puternic ancorată icircn tradiţia ei sarcina compozitorilor fiind aceea de a realiza creaţii pentru un astfel de context

Desigur că icircn evoluția istoriei muzicii bisericești au existat momente icircn care interacțiunea dintre cele două sintaxe sonore nu a fost extrem de pozitivă Este de menționat canonul pe care Mitropolitul Moldovei Sofronie l-a emis icircmpotriva celor care la mănăstirile Agapia și Văratec interpretau muzica armonizată icircn ca-drul serviciului liturgic

Astăzi este auzită uneori icircntrebarea ce fel de muzică este potrivită pentru ambientul sacru al slujbelor bisericești Fără a exista un antagonism real icircntre muzica psaltică această artă milenară cu sonorități și sensuri aparte și muzica armonizată corală potrivită aggiornamentului muzical contemporan trebuie re-liefat faptul că muzica nu are un scop icircn sine ci ea este un mijloc un vehicol un important factor misionar pe care Biserica trebuie să icircl folosească icircn activitatea sacramentală Cacircntarea icircn teriremuri prelungite și deosebit de ornamentate dacă nu reușește să concentreze atenția asupra mesajului evanghelic al momentului asupra sensului cuvintelor actelor și gesturilor liturgice care icircn final realizează comuniunea dintre oameni și Dumnezeu așadar acest melos chiar dacă este moștenire a tradiției bizantine devine doar o premisă de manifestarea a esteticu-lui (icircn cel mai fericit caz) și subiect al admirației muzicologilor și cercetătorilor de nișă Icircn Biserică raportul dintre muzică și cuvacircnt oferă importanță logosului

14 Ibidem15 Tatiana Daniţa Interpretarea corală la Ismail și la Edineţ icircn volumul Limba Romacircnă nr

1-3 Chișinău 2007 p 816 Ibidem17 Pr Prof Univ Dr M Velea op cit p 147

105

S DAS DAS DS DI2020

sonoritățile fi ind cele care sensibilizează și predispun sufl etul spre rugăciune și meditație fără a reprezenta formule statice ci manifestări care se adaptează icircn promovarea și trăirea mesajului credinței bdquoarta integracircnd icircn realitatea materială o parte din frumusețea lumii spiritualerdquo18 Icircn acest sens cacircntarea corală bisericească atunci cacircnd este realizată icircntr-un mod echilibrat fără excese operistice și interpre-tative accentuate exprimă efortul conjugat al iubitorilor de artă și de rugăciune deopotrivă și oferă slujbelor bisericești solemnitate icircn exigența spațiului sacru locul icircn care se regăsește icircn comuniune diversitatea credincioșilor adunați pentru a lăuda și mulțumi Domnului

Corul și cacircntarea bisericească pot fi instrumente misionare actuale icircntru-cacirct folosindu-se de frumusețea și sensibilitatea melosului sacru Biserica poate și trebuie să propovăduiască mesajul macircntuitor dincolo de ziduri icircn cacircmpul laquoad extraraquo Dacă bdquoaportul laicilor la viața bisericească constă mai cu seamă icircn mărturia lor creștină atacirct prin propovăduirea directă a cuvacircntului lui Dumnezeu cacirct și prin viața lor icircn numele Evanghelieirdquo19 manifestările culturale și artistice care in-clud astăzi prezențe ale corurilor ce interpretează compoziții ortodoxe reprezintă valoroase icoane sau mărturii ale frumuseții artei creștine și implicit ale ethosului liturgic ortodox

Prin aceste opusuri se revelează identitatea melosului specifi c spațiului bise-ricesc Biserica slavei lui Dumnezeu dar este exprimată și invitația către cei care nu au descoperit icircncă această minunată trăire icircn duhul rugăciunii și al liniștii stări sufl etești experiate icircn parte icircn cadrul concertelor religioase iar icircn plenitudi-nea lor icircn cadrul Liturghiei Ortodoxe Prin repertoriul edifi cat de-a lungul tim-pului compozitorii și interpreții la racircndul lor au devenit mărturisitori ai dreptei credințe ai cinstirii Maicii Domnului ai sfi nților ai icoanelor creștine și mai ales ai adevărurilor de credință20 devenind misionari icircn diferite spații considerate uneori elitiste sau bdquopretențioaserdquo

Icircn spațiul laquoad intraraquo al Bisericii corul sau chiar cacircntărețul pot să umple sau să golească Biserica21 Ei trebuie să fi e farul care deschide și icircnduioșează inima printr-o cacircntare frumoasă lină și fermecătoare22 dacircnd grai muzical cuvintelor sfi nte pentru ca ceea ce se cacircntă să pătrundă și să răsune icircn sufl etul credincioșilor

18 Dumitru Popescu Ortodoxie și contemporaneitate Editura Diogene București 1996 p 166

19 Prof Dr Nifon Mihăiță Misiologie creștină Editura Asa București 2005 p 6920 dagger Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romacircne bdquoMărturisirea credinței ortodoxe prin

muzica bisericeascărdquo icircn Cotidianul Lumina din data de 30102017 21 Arhid Sebastian Barbu-Bucur Tezaur muzical romacircnesc de tradiție bizantină Sec XVI-

II-XXI (1713-2013) Editura SemnE București 2013 p 442 22 Ibidem p 422-423

106


ca omul să poată trăi o transfigurare a realităților pămacircntești reflectacircnd icircn corul și cacircntările doxologice prezența cetelor icircngerești care neicircncetat se icircnalță cacircntare de biruință cacircntacircnd strigacircnd glas icircnălțacircnd și grăind Sfacircnt Sfacircnt Sfacircnt Dom-nul Savaot23

Cacircntarea Bisericii a avut un rol misionar icircncă din primele secole aducacircnd la credință și cunoașterea lui Dumenzeu multe suflete care mai apoi au mărturisit aceasta bdquoDe cacircte ori n-am placircns la imnele cacircntării tale profund mișcat de glasu-rile credincioșilor Tăi care sunau pacircnă departe Ele pătrundeau pacircnă icircn urechile mele și cu ele adevărurile icircn inima mea Mă cuprindea un sentiment de evlavie icircmi picurau lacrimi mă simțeam icircmpăcatrdquo24 După cum afirma un cunoscut teo-log rus bdquoomul este om datorită setei spirituale aflate icircnlăuntrul său o căutare și o neliniște icircn ceea ce privește transcendențardquo25 Dar icircn experiența creștină credința și trăirea ei sunt rodul nu doar al cunoașterii și al căutării nefiind doar o simplă emoție religioasă ci ea este icircntacirclnirea reală icircntre adacircncul căutării personale al setei de cunoaștere și Izvorul spre care este icircndreptată această sete Din acestă perspectivă arta eclezială și mai ales muzica bisericească ajută efortul misonar al Bisericii de a apropia pe om de cuvacircntul și mesajul evanghelic de tainele sale macircntuitoare exprimacircnd icircn parte sublimul și splendoarea Icircmpărăției lui Dumne-zeu după cum icircnsuși cuvacircntul rugăciunii arată Icircn Biserica slavei Tale stand icircn cer ni se pare a stahellip

Din nefericire astăzi există numeroase comunități icircndepărtate de la dreap-ta credință adunări de oameni care continuă lucrarea ereziarhilor rătăcitori din primele secole ale creștinismului Icircntr-un ambient muzical vocal-instrumental aceștia bdquolaudă pe Domnulrdquo strecuracircnd icircnsă icircn cadrul acestor cacircntări icircnvățături străine de propovăduirea și misunea icircncredințată de Macircntuitorul Hristos Aposto-lilor și urmașilor acestora Aceste grupări neoprotestante folosindu-se de fascinația tinerilor pentru ritmuri muzicale instrumente și sonorități inedite caută să ofere icircntacirclnirilor lor un caracter festiv și atrăgător icircn care integrează sincretic momen-te de jazz cacircntări religioase cu acompaniament instrumental bătăi de tobă și percuție ori momente solistice Sunt lansate chiar și videoclipuri muzicale cu tematică creștină icircn care este exprimată dorința după viața de apoi iminenta venire a lui Mesia pregătirea pentru marea trecere etc Asemenea muzicii comer-ciale de astăzi aceste creații sunt uitate la scurt timp ceea ce arată că ele au con-stituit doar mijloace de prozelitism transferacircnd centrul de gravitație de la actul soteriologic și mistic (pe care nu icircl mai au) către momente de adunare serbări artistice manifestări pietiste Icircn acest caz muzica poate fi considerată o drogare a

23 Dumnezeiasca Liturghie a Sfacircntului Ioan Gură de Aur EdIBMOB 2012 p 11024 Fericitul Augustin Confesiuni Editura Nemira București 2000 p 17725 Pr Prof Alexandru Schmemann Cred Editura Basilica București 2014 p 12

107

S DAS DAS DS DI2020

urechii26 aducacircnd spre audiție ritmuri de vals discursuri melodice intens croma-tizate o sonoritate profană specifi că sălilor de concerte sau petrecerilor bdquoAcestea aduc o desconsiderarea cacircntării bisericești autentice pline de conținut doctrinar și de frumusețe și a melodiei tradiționale a muzicii bisericești care te icircndeamnă la rugăciune și meditație iar nu la dans sau la distracțierdquo27

Muzica slujește cuvacircntului evanghelic icircnsă atunci cacircnd este străină de spi-ritualitatea dezvoltată și moștenită de Biserică validată de timp și provocările istoriei această muzică este doar un mijloc de propagandă facilă de relaxare și di-vertisment icircn care omul găsește o satisfacere estetică și artistică de moment Mu-zica bisericească icircnsă - prin icircnsăși esența sa - poate face lumină icircn noaptea inimii omului ca apoi să se bucure de lumina care există dincolo de hotarele inimii28

Icircn Biserica Ortodoxă icircnsă muzica are un rol superior căci integracircnd es-tetica artei și a frumosului ea este icircncadrată icircn rigoarea și demnitatea spațiului eclezial puternic amprentat de prezența reală a Macircntuitorului Hristos Arhiereul cel Veșnic Conducătorul și Capul Bisericii Această deosebire dintre ambientul muzical al spațiului sacru ortodox și atmosfera adunărilor neoprotestante refl ectă nu numai icircnțelegerea despre trăirea icircn Duh și pregustarea din bucuria icircntacirclnirii harice a Domnului Hristos ci și moștenirea artistică cultică și culturală care icircn cazul Bisericii Ortodoxe icircși afl ă originea icircn icircnsăși icircnceputurile creștinismului

Un ultim aspect important referitor la prezența muzicii corale icircn cafasurile bisericești se referă la autoritatea care validează repertoriul din care sunt consti-tuite cacircntările din cadrul cultului precum și modalitatea icircn care acestea sunt implementate icircn cadrul formațiilor bisericești Negreșit un element principal icircl reprezintă gradul de pregătire și profesionalism al corului icircn virtutea căruia poate fi abordată o scriitură armonizată Posibilitățile tehnice cunoașterea teoriei muzi-cii ori noțiuni de semantică muzicală sunt exigențe minimale pentru descifrarea unor partituri polifonice care să se icircncadreze icircn tradiția cultului liturgic ortodox

Pe de altă parte selecția repertoriului trebuie să exprime rigoarea și dem-nitatea spațiului bisericesc care să predispună credinciosul la rugăciune fără a excela icircn sonorități atonale structuri acordice complexe de tip cluster discursuri melodice cu intervale preponderent mărite sau micșorate etc Icircntr-o măsură nu fără importanță este și receptarea acestor lucrări liturgice dirijorul corului bise-

26 Preot Mihai Himcinschi Biserica icircn societate Editura Reicircntregirea Alba Iulia 2006 p 167

27 Pr Prof Nicolae D Necula Tradiţie și icircnn oire icircn slujirea liturgică Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi 1996 apud Preot Vasile Grăjdian Teologia cacircntării liturgice icircn Biserica Ortodoxă Aspecte de identitate a cacircntării liturgice ortodoxe Editura Universității ldquoLucian Blagardquo Sibiu 2000 p 212

28 Arhid S Barbu-Bucur opcit p 425

108


ricesc avacircnd obligația de a observa dacă ambientul sonor care oferă specificitatea unor biserici aduce folos credincioșilor nu de puține ori o cacircntare corală sacră adunacircnd icircn spațiul liturgic oameni de toate vacircrstele și de toate categoriile atrași de mirajul și frumusețea armoniei

109

Asociațiile de tineret forța vie a Bisericii Studiu de caz aplicat pe

ORGANIZAȚIA TINERILOR DIN SIBIU (OTS)

Drd Andrei GORBĂNESCU

Abstract

Th e Church is the institution in wich man has the importance of being a person Young people are the living breath of the Church of Christ and who are called to full maturity Youth Organization from Sibiu represent young transilva-nian people who know their mission in this secularized world Th e International Meeting of Young People represent the central event of the mission of the Ro-manian Church in 2018 and meant a page of history and mission in the living memory of our church

Keywords mission Church youth dedication Orthodoxy

Misiunea creştină este trimiterea icircn lume a Bisericii icircn vederea universalizării Evangheliei şi a integrării oamenilor icircn Icircmpărăţia lui Dumnezeu Fundamentul misiunii Bisericii este comuniunea Sfi ntei Treimi prin intermediul căreia fi ecare om este făcut părtaș la iubirea trinitară Misiunea Bisericii se caracterizează prin activitatea soteriologică de a integra toți oamenii icircn marea familie a iubirii lui Dumnezeu

Biserica este instituția divino-umană icircn cadrul căreia omul este chemat la un dialog permanent și veșnic cu Dumnezeu Icircntruparea Macircntuitorulu Ii-sus Hristos a reprezentat momenul cheie prin care icircntreaga natură umană a fost răscumpărată și repusă icircn comuniune directă cu Tatăl Icircntemeierea Bisericii la momentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt asupra ucenicilor sub forma limbilor ca de foc a icircnsemnat icircn istoria misiunii momentul incipient al vocației misionare a noii instituții teandrice Biserica icircn calitatea ei derdquotimp al lui Hristosrdquo și bdquostacirclp și temelie a adevărului (I Timotei 315) este martorul adevărat icircn istorie al lui Hris-

110


tos Cel răstignit icircnviat icircnălțat și ea transmite oamenilor integritatea Evangheliei pacircnă la sfacircrșitul veacurilorrdquo1

Misiunea creştină icircşi are rădăcina şi punctul de plecare icircn Sfacircnta Treime şi icircn comuniunea veşnică dintre cele Trei Persoane Tatăl iubeşte pe Fiul icircn Duhul Sfacircnt şi prin ei iubeşte icircntreaga creaţie Misiunea este bdquoparticiparea la trimiterea Fiului şi a Duhului Sfacircnt icircn lume care revelează viaţa de comuniune a lui Dum-nezeu pentru a face părtaşi la eardquo2 Scopul trimiterii Fiului și a Duhului Sfacircnt icircn lume trimiterea care se perpetuează icircn trimiterea Apostolilor este descris icircn epistola către Efeseni sub forma unirii și recapitulării a toată creația icircn cadrul Icircmpărăției lui Dumnezeu

Avacircnd ca temei icircndemnul Macircntuitorului rostit către ucenici icircnainte de Icircnălțarea Sa la cer bdquopropovăduiți Evanghelia la toată făpturabdquo (Mc 16 15) Bi-serica adresează chemarea Sa macircntuitoare tuturor oamenilor indiferent de cat-egoria socială de neam rasă gen sau vacircrstă Macircntuitorul Iisus Hristos a transmis aceeași icircnvățătură pentru toți tineri sau bătracircni cuvacircntul Său fiind icircntotdeauna apreciat de ascultători ca bdquoavacircnd putere multăbdquo (Lc 432)

Icircnsușirile Bisericii sunt parte a rolului misionar pe care aceasta icircl are icircn cadrul creației Cu referire la acest lucru bdquoMisiunea este bdquoparte a naturii Bisericiirdquo nu are legătură exclusiv cu caracterul apostolic al Bisericiirdquo bdquoci cu toate (icircnsuşirile nn) ale Bisericii inclusiv cu unitatea sfinţenia şi apostolicitateardquo3

Misiunea Bisericii are și un caracter liturgic deoarece cultul ortodox are icircn centrul său Sfacircnta Liturghie ca reper și fundament comuniunii cu Dumnezeu Misiunea Bisericii este icircn stracircnsă legătură cu Sfacircnta Liturghie bdquoLiturghia este cheia icircnţelegerii ortodoxe a Bisericii şi de aceea importanţa Liturghiei pentru icircnţelegerea ortodoxă a evanghelizării nu poate fi trecută cu vedereardquo4

Misiunea se face printr-o bună pastoraţie Pastoraţia ţine de latura personală a preotului latură care trebuie scoasă icircn evidenţă cacirct mai mult şi cacirct mai bine Preotul trebuie să fie un bun păstor al oilor sale pe care Hristos i le-a dat icircn ve-derea macircntuirii

Vocația misionară a Bisericii se reflecă și din perspectiva situațiilor icircn care aceasta nu rămacircne indiferentă la situațiile săracilor bolnavilor și a celor aflați icircn

1 Pr Prof UnivDr Aurel Pavel Misiunea Bisericii icircntr-o lume secularizată icircn Revista Teologică Anul XII Nr 3 Iulie-Sept 2002 Editura Mitropoliei Ardealului Sibiu 2002 p33

2 Pr Prof Dr Valer Bel Misiune parohie pastoraţie Ed Ranașterea Cluj-Napoca 2006 p 53 Ion Bria Go Forth in Peace Orthodox Perspective son Mission Geneva World Council

of Churches 1986 p 12-14 James J Stamoolis Eastern Orthodox Mission Theology Today Maryknoll New York Orbis Books 1986 p 103-127 prprofdr Boris Bobrinskoy Taina Bisericii trad Vasile Manea Ed Patmos Cluj-Napoca 2002 p 133 Ion Bria The Churchrsquos Role in Evangelism Icon or Platform 1975 p248

4 Ion Bria The Churchrsquos Role in Evangelism Icon or Platform 1975 p248

111

S DAS DAS DS DI2020

nevoi Latura social- fi lantropică a Bisericii ilustrează misiunea ne-ncetată pe care o desfășoară aceasta față de lume Cu referire la acest lucru bdquoNumai o Biserică ce promovează solidaritatea poporului lui Dumnezeu icircn vederea realizării unei comunități de părtășie și de slujire poate fi pentru lumea un semn al Icircmpărăției lui Dumnezeu De aici aspectul chenotic al misiunii și evanghelizării care are repercusiuni radicale asupra stilului de viață al creștinilor și asupra formelor de solidaritate cu cei săraci și dezavantajați pe care le practică Bisericardquo5

Unicitatea și vocația misionară a Bisericii se ilustrează și prin realizarea de comunități de creștini atacirct icircn țară cacirct și icircn diaspora Biserica promovează comu-niunea bazată pe iubire dăruire și nu icircn ultimul racircnd jertfă La nivelul societății se icircntrevede fenomenul globalizării și secularizării Ecumenicitatea creștină are ca fundament iubirea fi cărui om ca pe fratele nostru icircn Iisus Hristos

Un lucru impotant de subliniat icircn contextul misiunii Bisericii este valoarea deosebită pe care această insistuție o atribuie persoanei umane Icircn cadrul Bisericii fi ecare persoană este unică și chemată la veșnicie prin comuniunea cu cu semenii și cu Dumnezeu Omul ca fi ință alcătuită din trup și sufl et este chemat să devină misionar al iubirii divine și icircmpărat al creației Icircntregul demers soteriologic al omului este legat de legătura cu divinitatea și cu cei din jur

O categorie aparte icircn cadrul Bisericii sunt tinerii persoanele care sunt cele mai expuse efectelor secularizării și tendințelor care discreditează misiune Bisericii Ro-lul lor icircn Biserică este foarte important și misiunea acestora are un rol impresionant atacirct la nivel național cacirct și internațional Misiunea Bisericii este de a apropia cacircți mai mulți oameni de Hristos bdquoBisericii i se cade să menifeste cel mai mare interes pentru atragerea tinerilor la credințărdquo6 Tinerii sunt percepuți de cele mai multe ori ca o prefi gurare a viitorului unei societăți iar calitățile și viciile acestora se consti-tuie icircn bdquosemnebdquo ale nivelului vieții religios-morale a adulților de peste ani

Tinerii nu reprezintă doar viitorul unei societăți ci și prezentul acesteia și ca urmare a acestui fapt solicită o atenție și o recunoaștere deplină a statutului lor de parteneri icircn raport cu generațiile adulte Biserica este insituția icircn cadrul căreia aceștia trebuie să se simtă cu adevărați importanți valoroși iar elanul tineresc al lor trebuie icircmpodobit cu maturitatea iubirii oferite de slujitorii Bisericii

Icircn societatea actuală Biserica trebuie să dea dovadă de o pastorație activă și efi cientă mai ales cu referire specială la tineri Criza tinereții și problemele pe care aceasta le generează trebuie să fi e o responsabilitate pentru comunitatea creștină Biserica alături de Familie și de Şcoală este datoare să-și intensifi ce lucrarea icircn

5 Valer Bel bdquoMisiunea socială a Bisericii icircn contextul Globalizăriirdquo icircn vol Biserică și Mul-ticuluralitate icircn Europa Sfacircrșitului de Mileniu Editura Presa Universitară Clujeană Cluj Napoca 2011 p 67

6 Liviu Valentin Iftene și Stefan Adrian Dinu bdquoOferta globalizăriirdquo articol din Tinerii creștini și provocările globalizării Editura Episcopiei Dunării de Jos Galați 2005 p174

112


formarea spirituală și icircn educația creștină a acestora icircn vederea icircnsușirii valorilor morale și spirituale perene a cultivării iubirii prieteniei respectului de sine și față de aproapele

Pastorația tinerilor constituie răspunsul comunității creștine față de nevoile acestora și icircmpărtășirea darurilor unice ale tinerilor către icircntreaga comunitate Pastorația adresată tinerilor se bazează pe resursele și darurile comunității adulte care oferă pentru creșterea spirituală a tinerilor oportunități de care aceștia au ne-voie dar pe care nu le pot obține icircntotdeauna prin ei icircnșiși Preotul paroh trebuie să dovedească o grijă deosebită față de tineri care ocupă un loc central icircn cadrul comunității parohiale

Biserica prin icircnsăși icircntemeirea ei este o instituție a iubirii a dăruirii și a jert-fei Fiecare om are rolul și importanța sa icircn planul macircntuirii Tinerii reprezintă acea categorie de creștini care se află icircn plin proces de formare și informare lucru care presupune o atenție deosebită ce trebuie acordată acestora Modalitățile prin care Biserica icircși arată iubirea de tineri sunt multiple variate dar fiecare are rolul ei

Prima dovadă de iubire pe care Biserica trebuie să o arate este respectar-ea libertății Liberul arbitru pe care omul icircl are de la Creator este sursa aces-tei libertăți icircn care tinerii se regăsesc Aceștia reprezintă izvorul de libertate al majorității oamenilor care cuprinși de grija cotidiană uită de cele mai multe ori că toți suntem copii icircn fața Veșniciei Fiecare om trăiește la vacircrsta tinereții o dorință puternică a dăruirii de sine și a primirii iubirii altora dar și dorința de a da sens vieții sale Biserica are datoria de a fi atentă și sensibilă la viața tinerilor

De cele mai multe ori există cazuri icircn care tinerii trăiesc temeri dezamăgiri rupturi de afecțiune răniri lăuntrice criza icircncrederii icircn cei apropiați Sunt icircnsetați de autenticitate și de esențial Se află icircn căutarea unei icircndrumări spirituale care să-i poată icircnvăța să trăiască icircn comuniune de iubire și să dea un sens vieţii lor prezente şi viitoare

O altă dovadă de iubire pe care Biserica o poate demonstra față de tineri este sprijinul oferit acestora prin icircnființarea de centre de tineret centre catehetice seri duhovnicești icircn care să fie puse icircn discuție subiecte de interes pentru ei Icircn prob-lema tinerilor un rol important icircl deține catehizarea astfel ca aceasta bdquosă devină atrăgătoare pentru copii icircn special pentru dialogul sincer mai ales icircn catehiza-rea medie și suprioară ca să se poată aborda diversele probleme ale adolescenței (contestații schimbări sentimentale și caracteologice sexualitate) Aici este indicată și canalizarea corespunzătoare a tinerlor icircndeosebi a celor talentați spre muzică (bizantină sau europeană) prin crearea de coruri sau orchestre icircncacirct să asigure și acopere spațiul liberrdquo7

7 Gheorghios D Metallinos Parohia Hristos icircn mijlocul nostru Editura Deisis Sibiu 2004 p129-130

113

S DAS DAS DS DI2020

Sprijinul și icircndemnul venit din partea Bisericii către tineri pentru a -I icircncuraja să citească Sfacircnta Scriptură și scriereile patristice reprezintă o altă dovadă de iubire față de tacircnăra generație Astfel tinerii se bucură de lumina icircntacirclnirii cu Hristos prin paginile sfi nte citite și icirci ajută pe acești să și găsească un echilibru și un parcurs efi cient icircn viață Misiunea tacircnărului creștin de azi este icircndeosebi o mărtuire a vieții sale curate

Biserica trebuie să se implice prin activități pastoral-misionare la ajutorarea tinerilor săraci bdquocare sunt icircn situația de a abandona studiile să ajutăm tinerii care sunt nevoiți să migreze icircn alte țări pentru afl area unui loc de muncă și a unui trai mai bun să icircnvățăm să dăruim copiilor și tinerilor orfani mai multă dragoste frățească și părintească mai ales celor abandonați de familia lor și de societatea secularizată și individualistărdquo8

Așa cum am menționat icircn racircndurile de mai sus tinerii sunt acea categorie de credincioși asupra căreia Biserica trebuie să se dedice mai mult Aceștia au car-acterul icircn formare iar personalitatea lor trebuie să fi e construită cu dragoste față de Dumnezeu și de Biserică Există la nivelul Patriarhiei Romacircne nenumărate asociații fundații organizații icircnfi ințate de tineri sau icircn parteneriat cu instituții specializate care au misiunea de a integra tineretul icircn acest mediu al comuniunii cu Dumnezeu

Dăruirea tinerilor față de Biserică aduce un plus de valoare misiunii acesteia atacirct din punct de vedere intern cacirct și extern bdquoIcircn același timp icircnsă există astăzi mulți tineri credincioși și harnici care participă intens la viața și activitățile mis-ionare ale Bisericii icircn plan spiritual educațional cultural și social fi lantropic fi e individual fi e prin organizații de tineret Toți aceștia sunt o mare bucurie și un mare sprijin pentru bisericărdquo9

Icircn cadrul societății secularizate singurul mediu care poate oferi o stabili-tate emoțională și psihologică este familia Această insituție sfacircntă a fost adusă la existență de Dumnezeu icircncă din grădina Edenului Sfacircntul Ioan Gură de Aur concepe familia ca existacircnd de la crearea omului dar icircn această fază primordială ea avea un sens pur spiritual starea ei caracteristică fi ind fecioria Icircn cadrul fami-liei relația dintre soți trebuie să fi e asemenea relației dintre Hristos și Biserică Relația de iubire dintre soți trebuie să fi e fundamentul icircn care copiii să se dezvolte și să invețe dăruirea respectul și mai ales iubirea Există o legătură stracircnsă icircntre taina omului și taina familiei Sfacircntul Ioan Gură de Aur mărturisește icircn acest

8 PF Patriarh Daniel bdquoTineri Ortodocși din țări diferite mesageri ai bucuriei comu-niunii ndash Mesaj adresat cu prilejul celei de a XX a Adunări Generale a Syndesmosrdquo Mănăstirea Neamț 7-12 August 2014 icircn volumul Credința și educația- principalele lumini ale vieții Editura Basilica București 2019 p 164

9 Ibidem p 163

114


sens bdquoCa şi crearea omului cununia şi familia sacircnt considerate bdquotaine marirdquo prin prototipul lor ndashrelaţia dintre Hristos şi Biserică relaţie ce trebuie să se oglindească icircn viaţa de familierdquo10

Faţă de copii părinţii au responsabila datorie de a veghea la creşterea lor spirituală la educarea lor Icircn concepţie hrisostomică educaţia este o icircndatorire fundamentală faţă de om icircn general dar icircndeosebi faţă de copil11

Icircn cadrul Bisericii fiecare om capătă identitate prin intermediul Tainei Sfacircn-tului Botez Prin intermediul acestei Sfinte Taine omul este situat icircn comuniune cu Dumnezeu și este capabil de accederea la icircndumnezeire Fiecare om este unic și are parte de libertatea de a decide icircn virtutea liberului arbitru ceea ce este bine sau nu pentru el Icircn cadrul eclesiologic omul este considerat persoană și i se dă importanța cuvenită

Icircn cadrul societății identitatea fiecărui om se construiește icircn funcție de co-muniunea pe care acesta o are cu semenii și cu Dumnezeu Identitatea tacircnărului capătă contur dacă acesta are ca fundament al personalității sale unirea euharistică și un parcurs liturgic demn de urmat Biserica este deschisă mereu icircn a oferi leagănul formării de caractere și de adevărați misionari ai cuvacircntului evanghelic

Identitatea morală a tacircnărului se construiește pe baza formării caracteru-lui și a cultivării demnității morale care trebuie să descrie demnitatea personală ce o deține prin creație Referitor la acest lucru Vladimir Lossky preciza că bdquoceea ce obţine omul icircn calitatea sa de creatură a unui Dumnezeu-Persoană este demnitateardquo12 Demnitatea omului este aceea de a fi persoană- partener de dialog cu Creatorul dar icircn același timp aceasta are și un caracter moral și misionar

Biserica este datoare să contribuie la construirea și definirea identității mo-rale a tinerilor prin integrarea acestora icircn activități social-filantropice sprijin oferit celor aflați icircn nevoie și motivare spre o continuă comuniune liturgică și euharistică Unirea tacircnărului cu Hristos prin Euharistie icirci oferă maturitatea de a percepe ispitele și păcatul care tinde spre a știrbi frumusețea și puritate sufletului icircnsetat după Dumnezeu Moralitatea unui tacircnăr este stracircns legată și de o legătură puternică a acestuia cu duhovnicul care devine icircn acest context un martor reper și sprijin icircn procesul maturizării sale spre devenirea icircntru Hristos

Asociațiile de tineret reprezintă grupări icircn care tinerii au găsit ca țel comun colaborarea icircntre ei de dragul celor din jur Fiecare asociație are specificul și rolul

10 Pr asist Ioan Cristinel Teșu bdquoSensul familiei icircn concepţia Sf Ioan Gură de Aurrdquo icircn vol Teologie și Viaţă Seria nouă Anul IV (LXX) nr 5-7 1994 p 49

11 Pr Prof Ioan G Coman Frumuseţile iubirii de oameni icircn spiritualitatea patristică Edi-tura Mitropoliei Banatului Timișoara 1998 p51

12 Vladimir Lossky După chipul și asemănarea lui Dumnezeu București Edit Humani-tas 2006 p 121

115

S DAS DAS DS DI2020

ei icircn cadrul societății și icircși aduce o contribuție semnifi cativă le devenirea acesteia icircn bine Rolul acestor asociații icircn cadrul misiunii Bisericii este acela de a aduna icircn jurul unui scop nobil icircn iubire de Dumnezeu și pentru aproapele oameni care și-au icircnțeles menirea- de a fi Apostol ai lui Hristos indiferent de starea socială rasă sau etnie

Biserica a reprezentat icircncă din cele mai vechi timpuri instituția care a impus un echilibru la nivelul societăților și a fost un reper de moralitate și desăvacircrșire Deschiderea Bisericii faţă de lume şi solidaritatea ei cu lumea cu societatea fi ecărei epoci s-a materializat icircn anumite principii şi forme de angajare socială Ortodoxia a luat o atitudine realistă naturală cea a apostolatului social13 Prin intermediul acestui apostolat social Biserica a venit icircn sprijinul oamenilor care au icircnțeles și conștientizat ce icircnseamnă să dăruiești să iubești și să ierți

Creştinismul a reprezentat religia care a adus o perspectivă cu totul nouă referitoare la ajutorarea semenilor Iubirea lui Dumnezeu trebuie să fi e mereu icircnsoțită de dragostea față de aproapele și de asumarea nevoilor acestuia ca fi ind proprii sieși Icircn cadrul simbolului de credință se menționează ca icircnsușire a Biseri-cii sobornicitatea Sobornicitatea Bisericii are două aspecte extensiv şi intensiv

Primul aspect cel extensiv exprimă prezenţa spaţială a Bisericii pe icircntreaga icircntindere a lumii Al doilea cel intensiv arată conţinutul ortodox de valoare universală al vieţii Bisericii puterea interioara a Bisericii de a păzi neatinsă uni-tatea de icircnvăţătură cult şi conducere icircn comunităţile creştine din diferite părţi ale lumii

La nivelul Patriarhiei Romacircne activitatea social fi lantropică este una bogată și icircnfl oritoare Astfel icircn anul 2007 cu binecuvacircntarea Prea Fericitului Părinte Pa-triarh Daniel s-a icircnfi ințat instituția non-guvernamentală de tip federativ intitulată Federația Filantropia Icircn acest context bdquosub umbrela Federației 22 dintre cele mai active Asociații si Fundații din Patriarhia Romacircnă conlucrează icircn sprijinirea Bisericii icircn lucrarea ei social-fi lantropică pentru oameni și comunitățile lor icircn spiritul icircnvățăturii creștinerdquo14 Scopul acestei federații este acela de a integra cacirct mai multe asociații și fundații care funcționează cu binecuvacirctarea ierarhilor icircn activități social-fi lantropice și misionare

Conform ultimelor statistici la nivelul Patriarhiei Romacircne icircși desfășoară activitatea aproximativ 175 de asociații organizații și fundații Acestea au misi-unea de a oferi ajutor social- fi lantropic celor afl ați icircn nevoi și care sunt puși icircn difi cultate

13 Radu Dumitru bdquoSlujirea socială a omului a societăţii și a lumii Obiectiv al Misiunii Bisericiirdquo Revista Ortodoxia Nr1-2 An 57 2006 p 103

14 httpfederatia-fi lantropiarodespre-noi accesat la data de 05022020 ora 0103

116


La nivelul Patriarihiei Romacircne există mai multe asociații și fundații al căror scop misionar este de a integra tinerii icircn Biserică și de a face din aceasta un loc al formării și definirii personale Din punct de vedere social toate organizațiile la care fac referire au un management centrat pe voluntariat și dețin capacitatea de a face față la diverse situații

Una dintre organizațiile la care vreau să fac referire din cadrul Bisericii Ortodoxe Romacircne este Organizația Tinerilor din Sibiu Această organizație face parte din Mitropolia Ardealului mai exact din Arhiepiscopia Sibiului și a fost icircnființată icircn urmă cu aproximativ 10 cu binecuvacircntarea Icircnalt Prea Sfințitului Părinte Laurențiu Streza Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului

Istoricul acestei organizații este legat de elanul tineresc a unui grup de tin-eri elevi pe atunci ai liceelor din Sibiu care aveau o conduită morală conturată icircn cadru liturgic la Mănăstirea Oașa din județul Alba Această organizație icircncununează 10 ani de activitate icircn slujba lui Dumnezeu a Bisericii și a aproape-lui Elanul tinerilor a fost icircncurajat de cadre didactice de la Facultatea de Teologie Sfacircntul Andrei Şaguna profesori de la licee din Sibiu și nu doar atacirct

Frumusețea acestei organizații se caracaterizează prin unitatea dar icircn același timp diversitatea membrilor Aceștia sunt membri adunați de la toate cele 9 facultăți partenere din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu Facultatea de Teologie este gazda și promotorul acestei vieți noi a tineretului ortodox din Sibiu

Activitățile OTS sunt diverse frumoase și foarte importante pentru misi-unea și impactul Bisericii asupra societății secularizate Membrii fiind elevi de

117

S DAS DAS DS DI2020

liceu studenți la toate facultățile au făcut ca iubirea față de valorile morale ra-portarea sinceră la Dumnezeu și ajutorul acordat aproapelui să fi e țelul comun al proiectului lor Cu referire la țelul și comuniunea lor aceștia mărturisesc bdquo Cre-dem că fi ecare om e unic și are un rost de icircmplinit Noi suntem atacirct de diferiți și totuși atacirct atacirct de asemănători Ne unesc Ortodoxia dragostea de Romacircnia și de tot ce icircnseamnă păstrarea și valorifi carea tradițiilor entuziasmul bucuria de a regăsi seninătatea Oașei icircmbrățișările și zacircmbetele sincere simplitatea de a dărui fără a aștepta nimic icircnapoi și bineicircnțeles tinerețea care se revarsă pretutindeni icircn jurul nostrurdquo15

De-a lungul anilor tinerii inimoși despre care vorbesc au efectuat numero-ase activități culturale sociale de caritate expoziții concerte seri duhovnicești conferințe și momente prin care se icircmbogățește misiunea laicatului icircn cadrul Bisericii

Icircn ceea ce privește activitatea din cei 10 ani de activitate OTS aceasta icircnsumează numeroase conferințe la care au fost invitate nume sonore din lumea Bisericii Ştiinței Medicinei Printre invitați se numără- Arhid Sorin Mihal-ache ndash Director executiv al centrului de cercetare icircn Medicină și Spiritualite bdquoProvidențardquo ndash Iași Dr Pavel Chirilă - directorul Centrului Medical bdquoNaturaliardquo preşedintele Asociaţiei Romacircne a Medicilor Fitoterapeuţi duhovnici ai neamului și laici apropiați sufl etește de spiritualitatea și misiunea Bisericii

O altă misiune a Organizației Tinerilor din Sibiu este aceea de a participa săptămacircnal la Sfacircnta Liturghie la Capela Spitalului militar din Sibiu icircmpodobind cultul liturgic cu frumosul repertoriu muzical bizantin Pe lacircngă acestea OTS promovează muzica bizantină prin lecții făcute de membrii mai avansați și abordează repertoriu de colinde autentic din zona Ardealului

Organizarea de campanii umanitare strgacircngerea de colecte pentru copiii abandonați bătracircni cei nevoiași refl ectă o altă latură misionară a tinerilor din Sibiu Cel mai important eveniment la care acești au participat a fost organizarea Icircntacirclnirii Internaționale a a Tinerilor Ortodocși desfășurată la Sibiu icircn perioada 6-8 Septembrie 2018

Icircntacirclnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși

Acest eveniment a reprezentat cel mai important moment din istoria recentă a Mitropoliei Ardealului Valoarea și măreția acestui eveniment a fost dată de participarea a aproximativ 3000 de tineri din mai multe țări ortodoxe din Eu-ropa și nu numai Tema icircntacirclnirii din 2018 a fost bdquoUnitate Credință Neamrdquo și a fost icircncadrată icircn racircndul manifestărilor dedicate icircmplinirii celor 100 de ani de la Marea Unirea din 1918

15 httpotsibiuropovestea-noastra accesat la data de 5022020 ora 1020

118


Evenimentul de rang international organizat de Mitropolia Ardealului a adunat icircn numele credinței și iubirii de Dumnezeu aproximativ 450 de voluntari pe următoarele profile voluntari facilitatori-moderatori voluntari de logistică și voluntari animatori socio-culturali Fiecare voluntar a avut misiunea precisă a sectorului său și responsabilitatea de a aduce un plus de valoarea evenimentului

Pe tot parcursul desfășurării evenimentului (6-8 Septembrie) icircn spriji-nul voluntarilor și de dragul participanților s-au implicat activ cadre didactice de la Facultatea de Teologie profesori de la alte facultăți corpul administra-tiv al Mitropoliei și nu icircn ultimul racircnd Icircnalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Participanții la acest mare eveniment au avut bucuria de a vizita orașul Sibiu și de a fi părtași la tot ceea ce frumoasa cetate transilvană oferă celor care vin aici

Deschidere celei de-a cincea ediție aIcircntacirclnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși (ITO) s-a desfășurat joi 6 septembrie icircn Piața Mare din Sibiu Inima cetății transilvănene a fost plină de tineri din toată țara și din Bisericile ortodoxe din icircntreaga lume macircndri să poarte steagurile locurilor de unde provin și portul popular să aducă la Sibiu

La festivitatea de deschidere au participat toți tinerii delegați din țară și din străinătate voluntarii autorități locale centrale județene diplomați oameni politici rectorul Academiei Forțelor Terestere Nicolae Bălcescu din Sibiu ierarhi membri ai Sfacircntului Sinod și nu icircn ultimul racircnd Prea Fericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romacircne

Icircn cuvacircntul de deschidere al evenimentului Prea Fericitul Părinte Patri-arh Daniel a subliniat importanta acestui eveniment pentru Biserica Ortodoxă Romacircnă și impactul pe care-l are acesta icircn cadrul unității icircntre neamuri și pro-movarea identității ortodoxe la nivel global bdquoDragi tineri creştini ortodocşi din Romacircnia şi din alte ţări voi sunteţi apostoli sau misionari ai libertăţii şi ai unităţii etnice sau naţionale dar şi ai comuniunii icircntre etnii și ai cooperării icircntre popoare cacircnd cultivaţi iubirea generoasă icircn familie icircn prietenie icircn parohie icircn eparhie icircn societate şi icircn toate icircntrunirile ortodoxe naţionale şi internaționale spre bucuria Ortodoxiei icircntregi şi comuniunea icircntre popoarele lumiirdquo16

Discursurile festive au avut rolul de a icircntacircmpina și icircncuraja astfel de intacircl-niri ale tinerilor dornici de a dărui de a fi icircn comuniune și de a trăi ortodoxia icircn spirit liber și autentic Icircn cuvacircntul de deschidere Icircnalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Laurentiu Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului gazda evenimentului a menționat bdquo Este o aleasă binecuvacircntare să găzduiești o mulțime de tineri frumoși și luminoși veniți din toate părțile țării noastre dar și tineri din diaspora romacircnească și din celelalte Biserici surori pentru a mărturisi icircmpreună

16 httpsbasilicarodeschiderea-ito-2018-mii-de-tineri-ortodocsi-din-toata-lumea-la-si-biu-live accesat la data de 5022020 ora 1240

119

S DAS DAS DS DI2020

bucuria comuniunii și a credinței noastre ortodoxe De aceea cu deplină bucu-rie vă adresăm tuturor un călduros Bine ați venit la Sibiu icircn capitala Ortodoxiei transilvane orașul ales și consacrat de Marele nostru ocrotitor ndash Sfacircntul Ierarh Andrei Şaguna spre a fi reședința istoricei Mitropolii a Ardealuluirdquo17

Icircn cea de a doua zi a evenimentului participanții la ITO după micul dejun au fost repartizați să meargă la școli și licee din Sibiu unde au participat la diferite workshop-uri care au fost organizate pe diferite teme fi e sociale religioase sau de interes pentru formarea și instruirea tinerilor Icircn partea a doua a zilei aceștia au participat la conferința Unitatea credință neam de 100 de ori Romacircnia organi-zată la sala Transilvania și moderată de Pr Prof Dr Constantin Necula gazdă a evenimentului

Finalul acestei conferințe a fost marcat de o frumoasă procesiune a unității de neam și a identității ortodoxe icircn cadrul căreia toți participanții au demonstrat că dragostea față de Dumnezeu și aproapele este fundamentul toleranței și comu-niunii depline Finalul acestei zile a fost marcat de un concert folcloric transilvă-nean marcă icircnregistrată a identității culturale din cetatea ardeleană

Cea de a treia zi icircn data de 8 septembrie toți tinerii participanți și voluntari au participat la Sfacircnta Liturghie ofi ciată de Mitropolitul Ardealului la Muzeul Astra din Sibiu- o adevărată emblemă a satului autentic din Trasilvania Comuniunea liturgică ce s-a fundamentat pe unirea euharistică a tuturor a demonstrat icircncă o dată că icircn numele lui Hristos toți suntem una Credința și neamul fi ecăruia s-a icircnveșnicit icircl jurul potirului iar dragostea i-a transformat pe cei prezenți icircn misionari ai Adevărului Parte a doua a celei de a treia zi i-a unit pe participanți lacircngă vatra satului romacircnesc icircn parcul Astra unde au vizitat icircmprejurimile și au participat la un atelier despre viața țăranului romacircn de la război pacircnă la Marea Unire din 1918

Ultima zi a evenimentului a fost serbată prin ofi cierea Sfi ntei Litughii icircn Catedrala Mitropolitană din Sibiu unde participanții au avut parte de bucuria realizării unui vis- acela de a se bucura de frumusețea ortodoxiei

Tineretul creștin ortodox participant a avut parte de momente frumoase icircn cadrul Icircntacirclnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși și au conștientizat faptul că avacircnd mintea trează și inima curată sunt o forță vie icircn cadrul Bisericii Aceștia re-prezintă de cele mai multe ori forța dinamică prin care Biserica face misiune și atra-ge la Adevăr pe toți cei care se lasă ispitiți de valurile societății destabilizate moral

Concluzii

Biserica este o instituție vie mereu actuală și pregătită pentru a cuprinde icircntru sine pe toți aceia care caută un reper moral și un refugiu al problemelor

17 Ibidem ora 1244

120


cotidiene Misiunea acesteia este centrată pe om ca persoană și pe desăvacircrșirea acestuia icircntru Hristos Tinerii sunt creștinii mereu icircn căutare de ideal speranță și viitor iar Biserica este cea care-l oferă pe Hristos mereu actual și iubitor

121

Sub semnul identității naționale Patriotism și solidaritate confesională icircn spațiul transilvan din secolul al XVIII-lea

pacircnă la icircnceputul secolului al XX-lea (1744-1918)

Drd Gabriel BENCHEA

Icircntr-o accepțiune simplă patriotismul este sentimentul de dragoste și de-votament față de patrie și față de popor Patriotismul este dragostea de țară dra-gostea pentru neamul din care am răsărit este o componentă a sufl etului este un sentiment fi resc Pe bună dreptate spunea George Topicircrceanu că bdquoomul care nu-și iubește țara pămacircntul pe care s-a născut și a crescut mare este un om fără sufl etrdquo1

Icircn zilele noastre dacă vorbim de patriotism o facem cu tot mai multă reticență De ce Pentru că vor apărea voci ndash nu puține ndash care ne vor acuza de șovinism sau ne vor considera naționaliști și demagogi Ori patriotismul nu este demagogie fi indcă el nu echivalează cu declarațiile sau aclamațiile neacoperite prin fapte iubirea de patrie presupune lucrare dăruire dragoste față de limbă și neam față de valorile și tradițiile lui

Moșii și strămoșii noștri au avut credința și convingerea că pămacircntul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu ca să-l lucrăm și din care să ne cacircștigăm pacircinea cea de toate zilele este binecuvacircntat De aceea s-au simțit legați de el prin toate fi brele fi inței lor L-au lucrat l-au iubit și l-au apărat cu demnitate L-au udat cu sudoa-rea frunții lor iar cacircnd a fost nevoie jertfi ndu-se pe altarul patriei l-au udat cu sacircngele lor

Icircn lunga sa istorie poporul romacircn a trecut prin multe și mari icircncercări Nu vom face acum și aici referire la cele icircngăduite de Dumnezeu ci ne gacircndim la străinii care au racircvnit la pămacircntul acesta și care au dorit să-l cucerească să-l ia icircn stăpacircnire Romacircnii s-au dovedit icircntotdeauna a fi foarte icircngăduitori prietenoși și generoși cu cei care au venit din alte spații istorice și s-au stabilit pe aceste melea-guri Dar icircn același timp nu au uitat niciodată că pămacircntul acesta este romacircnesc că este un dar de la Dumnezeu și că au datoria să icircl păstreze și să-l stăpacircneas-

1 George Topicircrceanu Memorii de război București Editura Humanitas 2014 p 67

122


că neuitacircnd porunca biblică dată de Dumnezeu oamenilor bdquoFiți rodnici și vă icircnmulțiți umpleți pămacircntul și-l stăpacircnițirdquo (Facerea 9 7) De aceea l-au apărat cu toată ființa lor

Romacircnilor din Transilvania icircn decursul veacurilor le-a fost dat să-și apere nu doar pămacircntul limba tradițiile ci și credința dreptmăritoare icircn care s-au născut și au crescut pe care o numeau pe bună dreptate legea strămoșească De cacircte ori a fost nevoie de cacircte ori chemarea momentului istoric s-a identificat cu aspirațiile lor adică libertate dreptate socială sau unitate națională romacircnii transilvăneni au răspuns pe măsură Chiar dacă au ajuns să facă parte din două Biserici ei nu au părăsit niciodată legea strămoșească Pentru ei aceasta era o scumpă moștenire o zestre de mare preț de care nu numai că nu s-au lepădat dar pe care au apărat-o icircmpotriva oricăror icircncercări de a o schimba Icircnrădăcinată adacircnc icircn sufletele lor această lege cu caracter popular-romacircnesc a rămas un izvor permanent de viață icircn Hristos

Deși despărțiți din punct de vedere administrativ-bisericesc icircn fiecare din-tre cele două biserici credincioșii primeau aceeași icircnvățătură de credință ascultau aceleași sfinte slujbe și respectau icircntocmai aceleași racircnduieli creștinești Preoții și credincioșii au păstrat unitatea de credință pentru că au rămas neclintiți icircn atașamentul lor față de legea strămoșească trăind astfel icircn frumoasă colaborare și adevărată frățietate Ei aveau același suflet cel al Bisericii strămoșești care de veacuri a slujit cauza lui Hristos și a romacircnilor de pretutindeni Nici măcar cele patru puncte florentine despre care se credea (icircn mod eronat) că au fost primite la 1698 n-au fost vreodată icircnsușite de transilvăneni din dragoste de a păstra legea strămoșească de vreme ce papa nu era pomenit la Sfacircnta Liturghie și nici la alte slujbe oficiate icircn biserică Sfacircnta Icircmpărtășanie se făcea din pacircine dospită nu din azimă slujba icircnmormacircntării amintea numai de rai și iad nu și de purgatoriu iar adaosul Filioque nu a fost introdus icircn Crez

Nenumărate documente dau mărturii despre sincera și impresionanta solida-ritate a romacircnilor din Transilvania (uneori chiar și a sacircrbilor și a slovacilor) care la evenimente de mare importanță națională au avut un program comun de luptă indiferent de confesiune Şi asta din dragoste față de legea strămoșească Următoa-rele exemple vin să demonstreze această solidaritate icircn virtutea legii strămoșești

a Icircn actul de unire descoperit icircn 1879 de istoricul greco-catolic Nicolae Densușianu la Biblioteca Universității din Pesta (colecția Hevenesi) cei 38 de protopopi fac declarația că se unesc cu Biserica Romei cu condiția ca bdquotoată legea să stea pe locrdquo2

2 Nicolae Mitropolitul Ardealului Biserica Ortodoxă Romacircnă una și aceeași icircn toate timpurile Sibiu (f e) 1968 p 63

123

S DAS DAS DS DI2020

b Episcopul Inochentie Micu duce o luptă dacircrză icircn Dieta Transilvană pen-tru respectarea Drepturilor promise prin cea de-a doua Diplomă leopoldină Icircn scopul acesta el face trei călătorii la Viena icircnaintează peste 30 de memorii prin care cere ca romacircnii transilvăneni să fi e recunoscuți ca a patra națiune adică icircn-tre statuturile țării cu aceleași drepturi ca cele trei națiuni (nobilimea maghiară săsească și secuiască) De aceea la sinodul din 1744 convocat la Blaj de episcopul Inochentie icircntre cei 150 de delegați sunt prezenți atacirct uniți cacirct și ortodocși preoți nobili și țărani Se arată astfel că numai prin unitatea dintre ortodocși și greco-catolici pot fi dobacircndite drepturile poporului romacircn La acest sinod (ulti-mul pentru el) Inochentie a pus icircntrebarea dacă icircn cazul icircn care cele făgăduite nu vor fi primite mai voiesc ei să țină unirea ori se leapădă de ea S-a făcut atunci mare frămacircntare și tulburare icircn sinod și mulți au strigat că sunt hotăracircți să pără-sească unirea bdquoori se vor icircmplini cele făgăduite ori nurdquo3

Vlădicul a spus atunci bdquoMă voi duce la crăiasa (Maria Tereza) de voi izbuti bine dacă nupășesc icircn fruntea voastră și plec peste munțirdquo4 (icircn Țara Romacircneas-că) Nu și-a mai putut icircmplini dorința fi indcă la Viena i s-a pregătit condam-narea a fost pus icircn fața unei comisii de judecată care - icircntre altele - l-a acuzat că ține legătura cu romacircnii ortodocși și că agită poporul spre surparea unirii Singura cale deschisă i-a rămas Roma Icircncercarea de a găsi sprijin la Vatican a rămas fără succes A fost icircntemnițat și obligat să-și dea demisia Douăzeci și patru de ani a fost exilat trăind icircn mizerie și icircnfometare fi ind silit să icircși vacircndă și crucea de pe piept căci cu romacircnii din Transilvania i s-a interzis orice legătură orice corespondență Chinuit și bolnav mistuit de dorul de țară și-a icircncredințat sufl e-tul icircn brațele Părintelui ceresc icircn 23 septembrie 1768 ca un adevărat mucenic al legii strămoșești și al poporului romacircn

c Revolta țăranilor din 1784 condusă de Horea Cloșca și Crișan - un epi-sod foarte important din evoluția ideii de redeșteptare a conștiinței naționale și de emancipare națională - a cuprins și ortodocși și greco-catolici fără deosebire pentru că răscoala urmărea desfi ințarea iobăgiei care apăsa pe toți romacircnii din Transilvania

d Supplex Libellus Valachorum este memoriul pe care l-au scris icircn 1791 cei mai luminați conducători spirituali ai vremii și pe care icircn anul 1792 l-au icircnain-tat Curții de la Viena icircn numele națiunii romacircne prin cei doi episcopi Ioan Bob (greco-catolic) și Gherasim Adamovici (ortodox) bdquoVedem pe episcopii și clericii celor două Biserici icircnfrățiți icircn lupta națională romacircneascărdquo5

3 Ibidem p 814 Ibidem p 815 Cicircnd frații sicircnt icircmpreună Editura Arhiepiscopiei ortodoxe romacircne de Alba Iulia și

Sibiu 1956 Traian Belașcu Pr Romul Moldovan Sofron Vlad Spiridon Cicircndea N Mladin Iorgu D Ivan p 88

124


Cuprinsul acestui memoriu este de o mare importanță El se rezumă icircn cacirc-teva cereri fundamentale pentru poporul romacircn din Transilvania 1) să se elimine expresia de tolerați și romacircnii să fie reașezați icircn toate drepturile civile 2) să se revină la situația de dinaintea anului 1437 cacircnd nu se pomenea de unio trium nationum ci toți erau egali 3) clerul unit și ortodox nobilimea și poporul romacircn să fie tratați egal cu celelalte etnii conlocuitoare 4) romacircnii să fie și ei admiși după proporție numerică icircn Dietă și icircn servicii publice 5) Numele comitatelor și districtelor să se dea după racircuri și munți cum erau odată iar toți locuitorii să fie egali fără deosebire de neam și de religie

La final se cerea să se promită romacircnilor cum s-a promis sacircrbilor să se adune icircntr-un congres național bdquocacircnd cei doi episcopi ai națiunii vor putea cu sfatul tuturora face cacirct mai repede propuneri să apere cauza națiuniirdquo6 Icircmpăratul Leopold II a trimis petiția romacircnilor Dietei din Cluj care a respins-o

Importanța Supplex-ului constă icircn faptul că el a depășit conceptul medieval de națiune (cele trei națiuni recepte adică nobilii) și a folosit conceptul modern de națiune ca bdquopopor cu unitate de origine de istorie [] de limbă și cultură care a ajuns la conștiința de sine și icircși cere drepturile alături sau icircmpreună cu alte națiunirdquo7

Conlucrarea celor doi episcopi (ortodox și greco-catolic) este un fapt pozi-tiv Națiunea apare pe primul plan confesiunea trece pe planul secund Națiunea cuprinde pe toți romacircnii ortodocși și greco-catolici Ea cere drepturi pentru toți romacircnii și nu le cere pe temeiul Diplomei a doua leopoldine ci pe temeiul origi-nii comune romacircne al vechimii și continuității noastre al faptului că suntem cei mai numeroși și icircn virtutea principiilor noi ndash umanitare - de libertate egalitate și frățietate icircntre popoare

e Icircn anul 1834 episcopul Vasile Moga de la Sibiu și Ioan Lemeni de la Blaj icircnaintează icircmpăratului un nou memoriu repetacircnd icircn mare punctele din Supplex-ul de la 1792

f Icircn lupta pentru păstrarea limbii romacircne icircn școlile confesionale singurele cu limba de predare romacircnească populare și secundare (seminarii școli pedago-gice gimnazii licee școli de comerț) cele două Biserici au avut aceeași atitudine demnă și au sprijinit icircmpreună dorința clerului și a credincioșilor a poporului pentru o școală romacircnească

g Anul revoluționar 1848 icirci găsește din nou pe toți romacircnii din Transilvania bdquoicircnfrățiți icircn aceeași luptă și pentru aceleași idealuri icircntr-o unitate cu adevărat naționalărdquo8 Adunarea de la Blaj din 315 mai a fost hotăracirctă de către cele două

6 Teodor V damșa Biserica Greco-Catolică din Romacircnia icircn perspectiva istorică Editura de Vest 1994 p 208

7 Ibidem8 Ibidem p 209

125

S DAS DAS DS DI2020

episcopate (unit și ortodox) Blăjenii Cipariu Lemeni Bărnuțiu și Treboniu La-urian s-au icircntacirclnit icircn ziua de 8 mai la Sibiu cu membrii consistoriului eparhial ortodox și cu reprezentanții tineretului și au hotăracirct de comun acord să se țină o singură adunare și anume la Blaj S-a obținut aprobarea guvernatorului care dorea o adunare restracircnsă și care a mustrat Consistoriul eparhial de la Sibiu că a convocat pe protopopi la Blaj și nu la Sibiu Consistoriul răspunde că bdquoepiscopii noștri au acționat totdeauna icircmpreună icircn chestiuni naționale deoarece cauza ce se dezbate acum privește icircntreaga națiune romacircnă din Transilvania și discuțiile trebuie să se desfășoare icircn același loc și icircn același timprdquo9 La Sibiu Bărnuțiu l-a salutat pe Şaguna icircn cuvinte entuziaste La Sfacircnta Liturghie din 214 mai ofi -ciată icircn catedrala Blajului au participat ambii episcopi (Andrei Şaguna și Ioan Lemeni) care au prezidat atacirct adunarea din fața catedralei cacirct și pe cea de pe Cacircmpia Libertății Ei au fost aplaudați de mulțimea care i-a văzut ieșind din biserică braț la braț Şaguna a răspuns aplauzelor cu impresionantele cuvinte bdquoSuntem frați și nu din fățărie ci frați icircn Hristos frați romacircni frați care provoacă pe tot romacircnul să uite neplăcerile trecutului și să se considere toți frați așa cum frați sunt episcopii lorrdquo10

Anul 1848 a icircnsemnat o frumoasă și admirabilă unitate icircntre ortodocși și greco-catolici fără să se pună problema dezbinării confesionale toți laolaltă și-au adus tributul pentru cauza națională

h O altă rodnică și frumoasă colaborare icircntre cele două Biserici a fost și icircn domeniul cultural Icircn anul 1861 s-a icircnfi ințat ASTRA (Asociația Transilvană Pentru Literatura Romacircnă și Cultura Poporului Romacircn) Primul președinte al Astrei a fost Andrei Şaguna vicepreședinte Timotei Cipariu iar secretar Gheor-ghe Barițiu Astra a icircnfi ințat școli muzee biblioteci la orașe biblioteci populare școli țărănești - toate acestea fără certuri sau divergențe pe chestiuni confesionale Protopopii preoții și icircnvățătorii ambelor Biserici lucrau icircmpreună pentru culti-varea maselor Astra a săvacircrșit o adevărată operă de apropiere icircntre intelectuali țărănime și muncitorime11 devenind o școală de solidaritate națională de pu-rifi care a limbii și de unire politică Lucrul acesta icircl aprecia și Gheorghe Barițiu atunci cacircnd spunea că posteritatea va datora recunoștință pentru icircnfi ințarea As-trei bdquoDe nu aru fi mai făcutu nimicu romacircnii icircn 1860 spre desvoltarea și con-solidarea vieției loru naționale posteritatea totu le-ar fi datore cu recunoscinția pentru icircnfi ințarea Asociațiuneirdquo12

9 Nicolae Mitropolitul Ardealului op cit p 23410 Ibidem p 23511 Ibidem p 24212 Georgie Barițiu Părți alese din Istoria Transilvaniei volumul III Sibiu Icircn edițiunea

auctorului Tipografi a W Kraft 1891 p 32

126


i Memorandul și luptele legate de el (1892-1895) a fost un alt moment care i-a apropiat pe romacircnii transilvăneni care iarăși și-au stracircns racircndurile Icircn anul 1892 conducătorii politici ai vremii ortodocși și greco-catolici deopotrivă s-au adunat la Sibiu unde au pregătit și au redactat vestitul Memorandum - act adresat icircmpăratului icircn care denunțau ca bdquogreșită și primejdioasărdquo13 icircntreaga politică a dualismului austro-ungar Erau atacate icircndeosebi 1 legea electorală extrem de defectuoasă care nu icircngăduia celor trei milioane de romacircni să-și aleagă reprezentanții 2 legea naționalităților icircn dedesubtul căreia se ascundea deznaționalizarea 3 icircncălcarea articolelor 36 și 42 1868 referitoare la Biserici și școli care deși prevedeau autonomia acestora au fost sistematic icircncălcate icircn ciuda protestelor nenumărate ale celor două mitropolii 4 diferitele robote im-puse țăranilor

Icircn icircncheiere văzacircnd că după 25 de ani de așteptare zadarnică nu li se face dreptate semnatarii i-au cerut icircmpăratului să vindece el rănile Rezultatul ca de obicei a fost negativ Mai mult decacirct atacirct celor paisprezece conducători le-a fost intentat un lung și răsunător proces (7-25 mai 1894) soldat cu zeci de ani de temniță Doi dintre ei au intrat icircn istorie preotul unit Vasile Lucaciu (de multe ori condamnat pentru atitudinea curajoasă) și omul de o rară și admirabilă dem-nitate asesorul Nicolae Cristea Ecoul trezit de proces a răsunat icircn țară și peste granițe Icircn anul 1895 s-a ținut la Budapesta un Congres al naționalităților care i-a apropiat pe toți asupriții și care s-a icircncheiat cu un program de luptă comun icircntre romacircni sacircrbi și slovaci Presat de agitația creată de către mase icircmpăratul i-a grațiat pe condamnați

j La Marea Adunare Națională din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia cacircnd a fost proclamată unirea pe veci a Transilvaniei Crișanei Maramureșului și Bana-tului cu patria-mamă cei peste o sută de mii de romacircni veniți din toate părțile indiferent că au fost ortodocși sau greco-catolici au fost animați de același ideal aceeași iubire de patrie și aceeași dorință de unitate națională

Observăm așadar că atunci cacircnd interesele generale ale poporului o cereau dezbinarea confesională trecea pe planul al doilea Indiferent de intensitatea unor evenimente istorice dacă existau interese comune icircn ceea ce privește dezvoltarea și emanciparea poporului romacircnii din Transilvania lăsau deoparte orice fel de animozitate și luptau icircmpreună pentru icircndeplinirea unui deziderat comun Fac-torul unității naționale a fost mai puternic decacirct cel al dezbinării confesionale o lecție predată de predecesorii noștri de-a lungul atacirctor secole de zbucium sufle-tesc O lecție din care ar trebui să avem doar de icircnvățat

13 Nicolae Mitropolitul Ardealului op cit p 243

127

bdquoDialogul liturgic fi nalrdquo al cărții Apocalipsa (Apoc 22 17-21)


Abstract

Th e fi nal passage of Revelation (Rev 22 17-21) was considered by Ugo Vanni Carlo Manuza and Michael Aelred Kavanagh to be a bdquoliturgical dialoguerdquo that supports the idea that Revelation was written to be read at Mass Th is text was the subject of Michael Aelred Kavanaghrsquos Doctoral Th esis Ugo Vani reitera-ted the conclusions of M Kavanagh in his 1991 study developing some impli-cations of some of the dialogic-liturgical characteristics Carlo Manunza claims that it is a liturgical text specially designed to fulfi ll a certain function in a given liturgical situation Th e dialogic character of the text is determined by certain indicators such as the change of the recipients the diff erent constructions of the text in the form of question-answer the choral groups the use of acclamations the existence of various dialogue partners Th e frequency with which the verb to appear (Rev 22 6 9 10 17a 17b 20) appears to be of particular importance to our purpose

Keywords Liturgical dialogue Maranatha Liturgy come warning exortations impe-

ratives anathema

Fragmentul cu care se icircncheie Apocalipsa conţine multe asferităţi şi difi cultăţi Icircnsăşi elucidarea lui este destul de controversată Fragmentul icircn cauză a fost subiectul Tezei de Doctorat a lui Michael Aelred Kavanagh susţinută icircn 1984 la Universitatea Pontifi cală Gregoriană din Roma1 Ugo Vanni a reiterat concluziile icircn studiul său2 din anul 1991 dezvoltacircnd unele implicaţii ale cacirctorva dintre caracteristicile diologal-liturgice

1 Michael Aelred Kavanagh Apocalypse 226-21 as Concluding Liturgical Dialogue Pon-tifi cia Universitagrave Gregoriana Roma 1984 pp 1-241

2 Ugo Vanni bdquoLiturgical Dialogue as a Literary Form in the Book of Revelationrdquo icircn New Testament Studies 37 1991 (pp 348-372) lucrarea anterioar a lui Vanni care tratează subiectul

128


M Kavanagh dedică o parte importantă din capitolol al-III-lea al lucrării sale studiului bdquodialogului liturgicrdquo Astfel el analizează elementele de dialog din cult prezente icircn cartea Psalmilor icircn unele liturghii atestate de sulurile de la Qumran icircn Didahie X 6 şi icircn Apoc 1 4-8 Dacă icircn cartea Psalmilor caracterul liturgic al textului poate fi disputat icircn Didahie sau icircn Apocalipsă acesta este evi-dent Caracterul dialogic al textului este determinat de anumiţi indicatori cum ar fi schimbarea destinatarilor diferitele construcţii de text sub forma icircntrebare-răspuns cetele corale folosirea aclamaţiilor existenţa diverşilor parteneri de dia-log Frecvenţa cu care apare verbul a zice (Apoc 22 6 9 10 17a 17b 20) are o importanţă deosebită icircn ceea ce priveşte scopul nostru

Studierea verbului amintit şi a unităţii literare reasamblează textul icircn unitate dialogică Unitatea dialogică icircşi găseşte locul icircn Liturghie unde glasurile cititoru-lui (slujitorului) şi ale membrilor adunării vorbesc icircn numele lui Iisus Hristos şi al Duhului Sfacircnt la fel ca icircn cazul unui sol ceresc sau ca icircn cazul scriitorului Apocalipsei

Carlo Manunza promovează ideea că autorul Apocalipsei timite direct la o liturghie in actu exercitio şi nu doar relatează sau recuperează precum face o sursă literară de mult apusă bdquodialogul finalrdquo fiind un text liturgic care aparţine acelor texte special concepute pentru a icircndeplini o anume funcţie icircntr-o situaţie liturgică dată3

Vom face o remarcă formală faptul că icircntr-o epistolă pe care Sfacircntul Apos-tol Pavel o adesează unei comunităţi esenţialmente grecești (icircn tot cazul eleno-fonă) prezentul unui cuvacircnt aramaic nu se traduce este plin de interes Această redare netradusă a cuvacircntului aramaic Maranatha icircn Epistola I către Corinteni capitolul 16 versetul 20 arată faptul că cei din Corint erau perfect capabili să icircnţeleagă acest cuvacircnt străin care le era familiar şi poate chiar comun Dacă cău-tăm ocazia cu siguranţă repetată care a permis această aclimatizare desigur că ne gacircndim icircn mod firesc icircn primul racircnd la unele formule liturgice destul de bine consolidate icircn viaţa creștinismului primar palestinian4 pentru a ne gacircndi apoi la comunităţile de limbă greacă5

mai detaliat se intitulează bdquoLrsquoApocalisse ermeneutica esegesi teologiardquo icircn Supplementi Rivista Biblica 17 Edizione Dihoniana Bologna 19881 (19912) (retipărită icircn 1998 2001) (pp 101-113)

3 Carlo Manunza LrsquoApocalisse come bdquoactio liturgicardquo cristiana ndash Studio esegetico-teologico di Ap 1 9-16 3 14-22 13 9-10 19 1-8 Roma 2012 p 31

4 Cf controversei icircn care Oscar Cullmann Christologie du Nouveau Testament Neuchacirc-tel 1959 pp 202 208 211 și urm a respins argumentele lui W Bousset adoptate de către R Bultmann

5 Pierre Prigent Apocalypse et Liturgie coll bdquoCahiers Theacuteologiquesrdquo 52 Editions Dela-chaux et Niestleacute Neuchacirctel (Suisse) 32 Grenelle Paris VIIe 1964 p 39

129

S DAS DAS DS DI2020

Dar această remarcă nu face decacirct să semnaleze o pistă de cercetare pe care o vom analiza după G Borkamm6 Meritul acestui autor este de a fi recunoscut şi demonstrat că 1 Cor 16 20 şi urm şi Didahia X 6 ar trebui să fi e icircnţelese ca niște aluzii la ritualul Liturghiei euharistice7 Textul paulin conţine icircn versetul 20 referirea la sărutarea sfacircntă reciprocă Or se ştie că gestul sărutării este atestat icircn ritualul euharistic din timpul Sfacircntul Iustin Martirul și Filosoful8 Apoi icircn versete-le 22-24 citim laquoCel ce nu iubește pe Domnul să fi e anatema Maran atha (Domnul vine) Harul Domnului Iisus Hristos cu voi Aminraquo Didahia se exprimă icircntr-un mod asemănător laquoDacă este cineva sfacircnt să vină Dacă nu este să se pocăiască Maran atha Aminraquo9

Avacircnd icircn vedere cercetarea lui H Lietzmann recunoaștem icircn acest pasaj al Didahiei un dialog10 icircntre săvacircrșitorul Liturghiei şi comunitate

Săvacircrșitorul laquoSă vină harul şi să treacă lumea aceastaraquoComunitatea laquoOsana Dumnezeului lui DavidraquoSăvacircrșitorul laquoDacă este cineva sfacircnt Maran atharaquoComunitatea laquoAminraquoAceste cuvinte au fost folosite pentru a introduce propriu-zis Euharistia care

nu este descrisă icircn DidahieObservăm că paralelismul11 dintre cele două texte este foarte pronunţatExpresia din Didahie X 5 laquoSă vină harul raquo corespunde textului din 1 Cor

16 23 laquoHarul Domului Iisus Hristos cu voiraquoExpresia negativă din 1 Cor 16 22 conţine implicit o cerinţă pozitivă Putem

presupune că Sf Ap Pavel se bazează pe un text care afi rmă dacă cineva iubește pe Domnul El vine Dacă nu iubește pe Domnul să fi e anatema Maran atha

Icircn cele din urmă G Bornkamm12 arată că cuvintele folosite de Sf Ap Pavel nu aparţin vocabularului paulin13

Ar fi vorba prin urmare de o dublă aluzie la o comună Liturghie euharistică ale cărei caracteristici esenţiale se degajă astfel invitaţia de participare icircnsoţită

6 Guumlnther Bornkamm bdquoDas Anathema in der urchristlichen Abendmahlsliturgierdquo icircn Das Ende des Gesetzes Paulusstudien Muumlnchen 19634 (19521) pp 123-132

7 Demonstraţia fusese pregătită de munca lui Hans Lietzmann Messe und Herrenmahl Eine Studie zur Geschichte der Liturgie Bonn 19261 (Berlin 19552) pp 230 și urm

8 KM Hofmann Philema hagion Guumltersloh 1938 pp 94 și urm9 Icircnvăţătură a celor Doisprezece Apostoli cap X 6 coll bdquoPSB 1 Scrierile Părinţilor Apos-

tolicirdquo trad note și indici de Pr D Fecioru Ed IBMBOR București 1979 p 3010 Ibidem p30 cf P Prigent op cit p 4011 P Prigent op cit p 4012 G Bornkamm art cit p 12413 Anatema φιλεῖν și nu ἀγαπᾶν pentru a desemna atitudinea de credinţă care se exprimă

icircn mărturisire cf Rom 8 28 1 Cor 2 9 1 Ioan cap 4

130


de un advertisment şi un icircndemn Icircn Euharistie creștinul icircntacirclneşte pe Domnul său Astfel este important ca creștinul să nu se confrunte cu un judecător care l-ar condamna pentru conduita sa ci cu un macircntuitor pe care-L mărturisește Icircl iubește şi Icircl recunoaște ca fiind singurul izvor al sfinţeniei şi al harului Icircn con-secinţă expresia Maranatha trebuie să fie indiscutabil legată de acestă venire a Domnului icircn Euharistie El vine acolo este prezent14

Nu suntem icircn măsură să decidem căreia dintre cele două traduceri trebuie să-i acordăm prioritate dar ceea ce ştim cu siguranţă este că expresia aramaică a avut un rol determinant de Sitiz im Leben icircn Liturghia euharistică şi că numai o astfel de poziţie fermă icircn cadrul euharistic a putut asigura propagarea sa icircn spaţiul elenofon Această concluzie este suficientă deoarece ne permite să ne reicircntoar-cem spre Apocalipsă cu instrumente exegetice noi15

Totuși icircnainte de a face acest lucru n-ar fi inutil să ne reamintim cacircteva re-zultate obţinute de analizele ulterioare ale lui G Bornkamm16

Continuacircnd citirea Didahiei găsim icircn capitolele XI-XIII un avertisment cu privire la falșii icircnvăţători după care apare o nouă problemă legată de Eu-haristie icircn capitolul XIV Este foarte probabil ca această aranjare să fie făcută cu scopul de a arăta coerenţa organică a celor două teme La Sfacircntul Igantie al Antiohiei legătura care unește Euharistia cu avertismentul icircmpotriva falselor icircnvăţături este evidentă icircndemnul de a forma icircn jurul episcopului o comunitate sacramentală este totdeauna icircnsoţit de avertismentul cu privire la eretici care se exclud de la icircmpărtăşanie icircntrucacirct neagă Icircntruparea şi respectiv realitatea tru-pească a lui Hristos17

Icircncă icircn Noul Testament juxtapunerea celor două teme poate fi observată icircn 1 Cor 11 27 şi urm După expunerea cuvintelelor de instituire a Euharistiei urmează un avertisment nu puteţi macircnca şi bea cu nevrednicie Nu este o para-lelă perfectă la anatema din 1 Cor 16 Icircn Epistola către Evrei capitolul 6 după aluzia făcută la botez și euharistie (v 4) autorul contină icircn versetul 6 să vorbească despre acei creștini care icircn pofida paricipării lor la Tainele Bisericii răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu Icircn Evr 10 29 este prezentat următorul aver-tisment laquoGacircndiţi-vă cu cacirct mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat icircn picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a nesocotit sacircngele testamentului cu care s-a sfinţit şi a batjocorit duhul haruluiraquo Icircntr-adevăr aceste cuvinte par a fi ecoul unor formule

14 P Prigent op cit p 4015 Ibidem pp 40-4116 G Bornkamm art cit pp 127 și urm17 Sf Ignatie Teoforul Epistola către Magnezieni cap VII-VIII Epistola către Smirneni

cap V-VII Epistola către Tralieni cap VI-XI Epistola către Filadelfieni cap II-IV coll bdquoPSB 1 Scrierile Părinţilor Apostolicirdquo trad note și indici de Pr D Fecioru Ed IBMBOR București 1979 pp 167 183-184 171-173 178-179

131

S DAS DAS DS DI2020

euharistice de ameninţare şi de avertizare asemănătoare cu cele pe care noi le-am identifi cat pacircnă aici18

Am putea icircn același timp să ne icircntrebăm dacă ordinea adoptată de Sf Ev Luca icircn capitolul 22 al Evangheliei sale nu se explică icircn același fel Referirea la tră-darea lui Iuda urmează imediat cuvintelor de instituire Oare Sf Luca n-ar dori ca prin caracterizarea lui Iuda ca un om care -ca şi prin folosirea cuvintelor din 1 Cor 11- este vinovat faţă de Trupul şi Sacircngele Domnului sau care după expresia din Epistola către Evrei răstignește a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu Icircl calcă icircn picioare dar care cu toate acestea este chemat la pocăinţă19

După cele afi rmate mai sus vom reveni la punctul de plecare Apoc 22 20 care conţine traducerea greacă a expresiei euharistice Maranatha Dacă luăm icircn considerare contextul acestui verset icircncepacircnd cu v 17 nu putem să nu dăm dreptate lui E Lohmeyer20 şi lui G Bornkamm21 care văd aici o aluzie la o Litur-ghie euharistică foarte aproape de ceea ce regăsim icircn fondul textului din I Cor 16 şi Didahia X

La fel ca la icircnceputul Apocalipsei icircn vers 17 descoperim o aluzie la un dia-log (cf Apoc 1 3-7) pe care putem cu greu să evităm a-l numi liturgic

Icircn v 17a se spune laquoŞi Duhul şi mireasa zic Vino Şi cel ce aude să zică Vinoraquo Unii exegeţi văd icircn cuvacircntul laquoDuhulraquo o referire la Hristos alţii echivalează cu dis-cursul profetic icircnsă cel mai bine este a-L vedea aici pur şi simplu pe Duhul Sfacircnt laquoMireasaraquo reprezintă comunitatea bisericească adevăratul popor al lui Dumnezeu (a se vedea şi Apoc 19 7-8 21 2 9-27) care spune prin puterea Duhului Sfacircnt laquoVinoraquo Icircn acest caz acesta este un alt exemplu icircn Apocalipsă unde Duhul Sfacircnt vorbește prin icircntreaga comunitate a sfi nţilor adevăraţi nu doar prin profeţi Dar expresia poate fi icircnţeleasă şi ca referindu-se la vorbirea Duhului prin profeţi şi Biserică ambii spunacircnd bdquoVinordquo Cuvacircntul laquomireasaraquo a fost utilizat anterior numai icircn legătură cu viitorul Bisericii căsătoria fi ind desăvacircrșită de Hristos la a Doua Sa Venire Aplicarea acestei idei ca referindu-se aici la prezentul Bisericii sugerează că ceea ce a fost profeţit icircn capitolele anterioare pentru poporul lui Dumnezeu de la sfacircrșitul timpului a icircnceput deja icircn mijlocul lor (la fel ca icircn 2 Cor 11 2 Efes 5 25-27) Relaţia dintre bdquodeja şi nu icircncărdquo este ca şi icircntre logodna femeii şi ceremonia mariajului propriu-zis Acest aspect poate fi cel mai bine icircnţeles dacă ne amintim faptul că icircn Vechiul Testament logodna a fost concepută ca o etapă nedezvoltată a căsătăriei Nu toţi membrii Bisericii văzute pot spune laquoVinoraquo ci numai cei care laquoau

18 P Prigent op cit p 4119 Ibidem pp 41-4220 A se vedea lucrarea lui Ernst Lohmeyer Die Off enbarung des Johannes coll bdquoHandbuch

zum Neuen Testamentrdquo nr 16 Tuumlbingen 1953221 G Bornkamm art cit pp 126 și urm

132


urechi să audăraquo icircndemnul Duhului Icircntrucacirct adevărata Biserică spune laquoVinoraquo icircn prima parte a v 17a acum accentul trece la fiecare sfacircnt care trebuie să facă la fel22

Icircn vers 17b laquo Şi cel icircnsetat să vină cel ce voiește să ia icircn dar apa viețiiraquo surprindem invitataţia sau chemarea la Liturghia euharistică Icircndemnul laquosă vinăraquo cuprinde astfel o sinteză a tuturor icircndemnurilor repetate icircn cele şapte scrisori (la fel ca icircn Apoc 13 9) Icircndemnurile Duhului nu penetrează urechile spirituale ale falșilor membrii ai Bisericii ci astfel de icircndemnuri au rolul de a-i mișca pe mem-brii autentici din letargia sau apatia de care icircntrega Biserică suferă (emblematic pentru acestă problemă este textul din Apoc 2 7)

Primele două imperative laquoVinoraquo din v 17a sunt adresate lui Iisus iar celelal-te două icircndemnuri din v 17b sunt adresate oamenilor ca să creadă Icircn acest sens putem afirma că primele două imperative au ca idee nu porunca ci rugăciunea evalvioasă Faptul că cererea vine din partea miresei sugerează mai mult că această cerere se referă la venirea lui Hristos icircntrucacirct anterioarele referiri la mireasă tri-mit la comuniunea sfinţilor cu Hristos icircn eshaton (Apoc 19 7-9 21 2)

Dar este posibil ca imperativele din versetul 17 să fie luate şi ca icircndemnuri adresate umanităţii Acestă ipoteză este confirmată de clauzele finale ale v 17 care sunt o dezvoltare parafrastică a cuvintelor finale din Apoc 21 6 unde Iisus a zis laquoCelui ce icircnsetează icirci voi da să bea icircn dar din izvorul apei vieţiiraquo Ideea din Isaia 55 1 (alături de Ioan 6 35 şi 7 37) este mai clar exprimată aici decacirct icircn Apoc 21 6 Astfel icircn textul profetului Isaia se spune laquoCei ce sunteţi icircnsetaţi mergeţi (veniţi) la apă şi cei care nu aveţi argint mergeţi (veniţi) de cumpăraţi şi macircncaţi mergeţi (veniţi) şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsimeraquo Cele trei imperative din Isaia sunt probabil model pentru imperativele de aici din Apoc 22 17 Icircn acest caz Apoc 22 17 se adresează numai oamenilor şi nu lui Hristos O astfel de analiză aduce primele două imperative icircn concordanţă cu următoarele două (laquosă vinăraquo şi laquosă iaraquo) astfel icircncacirct cu adevărat toate cele patru sunt icircnţelese ca adresacircndu-se umanităţii nu lui Hristos Este posibil ca primele două imperative să se adreseze lui Hristos şi ultimele două să se adreseze oameni-lor dar acest lucru ar părea cel puţin confuz23

Dacă icircnsă toate cele patru imperative se referă la umanitate şi nu la Hris-tos atunci primele două conduc spre o concluzie ciudată trupul Bisericii icircşi poruncește lui icircnsuşi să vină şi fiecare credincios icircn parte icircşi poruncește lui icircnsuşi să vină Prin urmare cel mai bine pare să vedem primele două imperative ca re-ferindu-se fie la Hristos fie la cei necredincioși Icircnsă orice nedumerire ar dispărea

22 Gregory K Beale The Book of Revelation A Commentary on the Greek Text coll bdquoThe New International Greek Testament Commentaryrdquo William B Eerdmans Publishing Company Grand Rapids MichiganCambridge U K amp The Paternoster Press Carlisle 1999 p 1148

23 Ibidem pp 1148-1149

133

S DAS DAS DS DI2020

dacă primul imperativ ar fi privit ca fi ind emis de liderii profetici prin care Duhul vorbește icircn mod special (cf Apoc 19 10) şi care reprezintă icircmpreună Biserica iar al doilea imperativ ca fi ind emis de fi ecare credincios care aude pentru altul care icircncă este surd24

Spre deosebire de Apoc 21 6 acum accentul din metafora apei este pe cel care primește apă Icircnainte ca Iisus să poată da apa cel icircnsetat trebuie să vină la Iisus Această venire trebuie să o aibă icircn vedere icircntreaga viaţă cel care biruiește ispita compromisului (Apoc 21 6-7) Prin urmare icircndemnurile nu sunt bdquoo in-vitaţierdquo nesfacircrșită către lume icircn general ci porunci către poporul lui Dumnezeu de a persevera Icircntr-adevăr aceeași imagine este folosită icircn Apoc 21 6-7 pentru a inspira pe credincioși să icircndure şi să biruiască pacircnă la sfacircrșit astfel icircncacirct ei vor primi ca răsplată laquoapa vieţiiraquo şi icircntreaga moștenire făgăduită (a se vedea o imagine similară icircn Apoc 7 17) De asemenea icircn Ioan 7 37-38 Domnul Hristos face aceeași invitaţie sau chemare nu către lumea păgacircnă ci către poporul lui Israel cu care Dumnezeu a icircncheiat un legămacircnt laquoDacă icircnsetează cineva să vină la Mine şi să beaapă vieraquo Desigur că misiunea adevăratei Biserici este să adreseze această invitaţie nu numai propriei comunităţi ci icircntregii lumi (Apoc 11 3-13)25

Este posibil ca icircndemnurile fi nale din v 17 să se refere la o invitaţie de a participa la binecuvacircntările macircntuitoare de-a lungul perioadei anterioare venirii fi nale a lui Hristos Acest lucru este sugerat de paralela cu icircndemnurile anterioa-re adresate Bisericii de a-şi dori venirea fi nală a lui Hristos care sunt aplicabile perioadei anterioare celei de-a Doua Veniri Ca şi textul din Ioan 7 37 şi textul Apocalipsei 22 17 ar putea fi auzit şi pus icircn practică de către ascultătorii acestui mesaj din primul secol creștin apa care reprezintă viaţa noii creaţii bdquoeste disponi-bilă oamenilor icircn prezentvenind la oameni din viitorrdquo26

Pe de altă parte imperativele pot fi destinate numai pentru sfacircrșitul veacu-lui icircntrucacirct atunci este momentul icircn care icircn conformitate cu textul din Apoc 21 6 setea sfi nţilor se va stinge Referinţele ulterioare v 17 sunt susţinute de tonul proleptic din contextul imediat (v 12-15)27

Imperativele fi nale din v 17 pot fi trimiteri la perioada prezentă şi la fi nalul ei Există precedent pentru aceasta icircn Apoc 7 17 unde Mielul care laquoicirci călăuzește pe ei la izvoarele apelor vieţiiraquo face acest lucru pe icircntregul parcurs al istoriei şi pacircnă

24 Ibidem p 114925 Ibidem p 114926 Richard Bauckman Th e Climax of Prophecy Studies in the Book of Revelation

EdinburgClark 1993 p 168 cf Jan Fekkes Isaiah and Prophetic Traditions in the Book of Reve-lation Visionary Antecedents and Th eir Development JSNT Supplement Series 93 Sheffi eld JSOT 1994 pp 226-290 care vede invitaţia ca parte din deja inaugurata eshatologie GK Beale op cit pp 1149-1150

27 GK Beale op cit p 1150

134


la sfacircrșitul acesteia deși unii văd acest lucru ca referindu-se exclusiv la răsplata finală şi la sfărșitul istoriei Cacircnd credincioșii vor ajunge la finalul vieţii vor primi ca răsplată după moartea lor laquoapa vieţiiraquo Această binecuvacircntare este pregustată anticipat iar icircn mod deplin la sfacircrșitul veacului atunci cacircnd se va icircmplini numă-rul celor care vor ieși biruitori (Apoc 6 10-11)28

Secţiunea se icircncheie așa cum a icircnceput Există o răsplată pentru laquocei ce spală veșmintele lorraquo ca icircn v 14 şi pentru cei ce laquovinraquo şi laquovoiesc să ia icircn dar apa vieţiiraquo ca icircn v 17 Vers 13 15 şi 16 sunt suport pentru v 14 şi 17 dacă credincioșii nu sunt ca păcătoșii din v 15 şi dacă ei ascultă mărturia despre Iisus care este Dumnezeu Suveran (v 13) şi inaugurator al profeţiilor mesianice (v 16) atunci ei vor moșteni binecuvacircntările cu privire la care sunt icircndemnaţi icircn v 14 şi 17 Prin urmare ideea principală din v 14-17 constă icircn recompensele promise icircn v 14 şi 1729

Explicacircnd versetul 17 Cristian Bădiliţă afirmă bdquoversetul prezintă un dialog destul de criptic icircntre Duh-mireasă pe de o parte şi laquocel ce auderaquo pe de altă parte E vorba probabil de un dialog baptismal icircntre Biserica personificată şi icircnduhovnicită (mireasa simbolizează Biserica icircn Apocalipsă) şi novicele laquocare auderaquo chemarea Du-hului şi vrea să-şi potolească setea prin botez Cheia de lectură baptismal-mistică justifică şi ultima parte a versetului laquocel icircnsetat să vinăraquo care trimite la Ioan 7 37-38 laquoCui icirci este sete să vină la mine şi să bearaquo laquoDuhulraquo şi laquomireasaraquo trebuie lu-ate icircmpreună prin Duhul comunitatea devine Biserică adică laquomireasăraquo a lui Iisus laquoVinoraquo gr Erchou (ἔρχου) Dublă chemare din partea Duhului şi a miresei din partea laquocelui care auderaquo Logic urmacircnd firul interpretării propuse anterior primul laquoVinoraquo se adresează novicelui este interpelarea omului de către Biserică al doilea laquoVinoraquo este consimţămacircntul omului la apelul divinităţii Omul răspunde chemacircn-du-l la racircndul său pe Iisusrdquo30

Icircn v 18 se spune că pedeapsele ce sunt scrise icircn cartea Apocalipsei se vor abate asupra oricui va icircndrăzni să adauge ceva la cuvintele proorociei acestei cărţi iar icircn v 19 se afirmă că laquode va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei prooroci Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfacircntă şi de la cele scrise icircn cartea aceastaraquo Avem aici un enunţ care seamănă mult cu o formulă de anatemă adaptată icircn scopul formulării concluziei cărţii Apocalipsa care este con-siderată o mare liturghie31 Aceste două versete rezumă Apocalipsa vizualizacircnd un nou cod de legi modelat pe vechiul legămacircnt adresat poporului lui Israel Deși

28 Ibidem p 115029 Ibidem p 115030 Cristian Bădiliță Noul Testament ndash Apocalipsa lui Ioan ndash ediție bilingvă Traducere ine-

dită și comentariu Ed Adevărul Holding București 2012 p 39031 P Prigent op cit p 42

135

S DAS DAS DS DI2020

mulţi comentatori menţionează numai Deuteronom 4 Ioan face aluzie la o serie de pasaje de avertizare de-a lungul Deuteronomului

DeuteronomlaquoAscultă dar Israelesă nu adăugaţi nimic la cele ce Vă poruncesc Eu nici să

lăsaţi ceva din eleraquo (4 1-2 de asemenea 12 32) laquoauzind cuvintele blestemului acestuia şi va cădea asupra lui tot blestemul legămacircntului acestuia care este scris icircn cartea aceasta a legămacircntului şi va şterge Domnul numele lui de sub cerraquo (29 19-20)

Apocalipsă 22 18-19laquoŞi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi De va mai

adăuga cineva ceva le ele Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise icircn cartea aceasta Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii Dumne-zeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfacircntăraquo

Mai multe asemănări32 icircntăresc legătura dintre Deuteronom şi Apoc 22 18-19

Contextul din fi ecare din cele trei pasaje ale Deuteronomului arată clar că acestea sunt avertismente icircn mod special icircmpotriva idolatriei așa cum este şi icircn Apocalipsă 22 (a se vedea 21 8 27 22 15)

O reacţie pozitivă din partea omului la avertismentele din ambele cărţi con-duce la o răsplată ce constă icircntr-o nouă viaţă icircn pămacircnt nou (Deut 4 1 12 28-29 cf Apoc 21 1-22 5 cu 22 14 17-19)

Ambele cărţi folosesc plăgile pentru a descrie pedepsele pentru infi delitate sau necredincioșie (τὰς πληγάς Deut 29 21 Apoc 22 18)

Ce se icircnţelege prin cuvintele laquode va mai adăuga cineva cevaraquo sau laquode va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorociiraquo Răspunsul trebuie să fi e căutat icircn Deut 4 1-2 şi 12 32 Același tip de limbaj este folosit ca un avertisment icircmpo-triva falsei icircnvăţături care susţinea că idolatria nu este icircn contradicţie cu credinţa icircn Dumnezeu ( a se vedea Deut 4 3 [aluzie la episodul Baal-Peor din Num 25 1-9 14-18] şi Deut 13) Cei care icircnşeală icircn acest mod sunt falșii profeţi (Deut 13) Versetul 32 al cap 12 din traducerea romacircnească a Bibliei şi din versiunea Septuagintei este socotit de către Textul Masoretic şi Targum (Onkelos şi Neofi ti) ca fi ind primul verset al cap 13 din Deuteronom verset care introduce tema falșilor profeţi (falsul profet Balaam care a fost icircn spatele icircnşelăciunii de la Baal-Peor a se vedea Apoc 2 14) Astfel de false icircnvăţături erau promovate de falșii icircnvăţători spre a fi adăugate legii lui Dumnezeu Acest lucru era echivalent cu lăsarea de o parte a legii lui Dumnezeu adică cu icircndepărtarea de legea divină care condamna idolatria şi care anula prin urmare valabilitatea acestor false icircnvăţături


136


De aceea icircndemnul de nesupunere şi neurmare a falsei icircnvăţături este inclus icircn dubla avertizare din Deut 4 2 şi 1232 așa cum Deut 29 19-20 confirmă33

Prin urmare sintagma a adăuga sau a scoate ceva nu are icircn vedere neasculta-rea icircn sens larg a cuvacircntului divin ci aderenţa la falsa icircnvăţătură despre cuvacircntul dumnezeiesc Credinţa icircn respectarea adevăratului cuvacircnt al lui Dumnezeu este presupoziţia pentru ascultarea acestuia Astfel icircn Deut 4 2 se spune laquoSă nu adă-ugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu nici să lăsaţi ceva din ele păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le spun eu astăziraquo Vechile documente din Orientul Apropiat care au servit ca şi model pentru Deuteronom 4 au fost de asemenea protejate icircmpotriva modificărilor intenţionate prin intermediul unor sancţiuni şi blesteme34

Dublul avertisment din Apoc 22 18-19 este icircndreptat icircmpotriva celor care promovează sau urmează astfel de false icircnvăţături Contextul deuteronomic este deosebit de potrivit aici deoarece prezentarea listelor de vicii icircn 21 8 27 şi 22 15 ne atrage atenţia prin faptul că toate au concluzionat punacircnd accentul pe icircnşelătoria nelegiuiţilor icircn legătură cu idolatria Prin urmare a adăuga ceva la cuvintele profeţiei lui Ioan icircnseamnă a promova ideea că falsa icircnvățătură pre-cum idolatria nu este icircn contradicţie cu credinţa icircn Hristos A laquoscoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorociiraquo icircnseamnă a promova o astfel de icircnvățătură falsă care ar icircncălca și vicia valabilitatea icircndemnurilor Apocalipsei icircmpotriva idolatriei Alternanța folosită icircn exprimare are efectul scontat de a vedea că adăugarea și scoaterea cuvintelor acestei proorocii se referă la avertismentul de a nu fi cineva asociat cu icircnvățătura falsă35

Remarcabil de asemănător este și textul din 1 Enoh 104 11 unde aver-tismentul de a nu laquoschimba sau scoate din cuvintele meleraquo icircnseamnă că cititorii nu trebuie să laquomintăraquo laquosă ţină seama deidoliraquo laquosă modifice şi să pervertească cuvintele dreptăţiiraquo sau laquosă practice icircnşelăciuni mariraquo Deși Moffatt vede o aluzie la 1 Enoh icircn Apoc 22 18 este mai bine a vedea ambele texte ca parte a extinsei tradiţii deuteronomice Icircn mod izbitor de asemănător Iosif Falvius (Contra lui Apion 1 42-43) face aluzie la aceeași formulare din Deut 4 2 şi-o vede ca pe un avertisment icircmpotriva scribilor rău intenţionaţi precum şi icircmpotriva oricărui israelit care n-ar privi icircntregul Vechi Testament ca fiind legea lui Dumnezeu pe care n-ar respecta-o sau ar icircndrăzni să rostească vreun singur cuvacircnt icircmpotriva ei36

Toată această analiză se potrivește bine cu situaţia Bisericilor descrise icircn Apoc 2-3 care se confruntă cu idolatria la un grad sau altul şi de multe ori nu cu

33 Ibidem p 115134 Ibidem p 115135 Ibidem p 115136 Ibidem p 1151-1152

137

S DAS DAS DS DI2020

succes Astfel unii dintre fașii icircnvăţători şi adepţii lor care icircncurajează idolatria icircn Biserica Pergamului sunt identifi caţi cu cei laquocare ţin icircnvăţătura lui Balaam cel ce icircnvăţa pe Balac să pună piatră de poticneală icircnaintea fi ilor lui Israel ca să mănacircnce carne jertfi tă idolilor şi să se dea desfracircnăriiraquo (Apoc 2 14) Ace-eași icircnvăţătură icircnşelătoare a fost de asemenea răspacircndită icircn Biserica din Tiatira (Apoc 2 20-23) Astfel de falși profeţi care denaturează adevărul sunt fi e pentru adăugarea la dreapta icircnvăţătură de credinţă a falsei teologii fi e pentru ciuntirea şi icircndepărtarea adevărului revelat37

Răsplata din Apoc 22 12-19 este cel mai bine icircnţeleasă icircn contextul celor şapte epistole icircntrucacirct ea corespunde promisiunilor făcute celor care vor birui icircn cap 2-3

1) laquoşi voi da vouă fi ecăruia după faptele voastreraquo (Apoc 2 23 22 12) 2) să mănacircnce din pomul vieţii (Apoc 2 7 22 14 19) 3) identifi carea cu cetatea lui Dumnezeu (Apoc 3 12 22 14 19) Cei care

vor birui ameninţarea idolatriei vor moșteni aceste făgăduinţe Icircn acest context a spăla veșmacircntul cuiva (22 14) icircnseamnă ca persoana respectivă să se păstreze curată de necurăţia icircnchinării la idoli iar această atitudine avacircnd ca rezultat o du-blă recompensă de care sunt privaţi păcătoșii icircn 22 19 (cf Apoc 3 4-5 7 17)38

Prin urmare avertismentele din 22 18-19 nu sunt icircndreptate icircn principal celor din afara Bisericii ci tuturor celor din comunitatea eclezială la fel ca şi avertismentele din Deuteronom care se adresează tuturor israeliţilor Cei care nu dau ascultare avertismentelor deși pretind că sunt creștini prin supunerea lor faţă de alţi dumnezei icircşi trădează apartenenţa şi mărturisirea Prin urmare moș-tenirea pe care ei o revendică prin mărturia lor aparentă nu le va aparţine pentru că ei neagă prin acţiunile lor credinţa pe care o clamează Nu numai că nu vor primi pretinsa moștenire la sfacircrșitul veacului acestuia ci chiar vor avea de suferit laquopedepsele ce sunt scrise icircn cartea aceastaraquo (v 18) Aceste pedepse cuprind nu numai suferinţa judecăţii de apoi icircn laquoiezerul de focraquo fapt presupus de v 19 ci şi nenorocirile care vor fi suporate de cei nelegiuiţi icircncă din viaţa aceasta de-a lun-gul timpului anterior acestei judecăţii Icircn acest sens este folosit cuvacircntul πληγή icircn Apocalipsă cuvacircnt care are aplicabilitate icircn perioada anterioară celei de-a Doua Veniri a lui Hristos (Apoc 8 12 9 18 20 11 6 13 3 12 14 şi urm 16 21)

Prin urmare mulţimea plăgilor enumerate icircn carte vor veni peste apostaţi icircn conformitate cu aluzia din Deut 29 20 laquova cădea asupra lui tot blestemul legămacircntului acestuia care este scris icircn cartea aceastaraquo (a se vedea şi Deut 29 21 28 58-61 Ier 25 13) O versiune armeană a v 18 face referire explicită la laquotoate pedepsele ce sunt scrise icircn cartea aceastaraquo (la fel şi Biblia de la Ierusalim

37 Ibidem p 115238 Ibidem p 1152

138


laquofiecare plagă menţionată icircn carteraquo) Posibila aluzie la Deut 28 58-61 sugerează de asemenea o referinţă atotcuprinzătoare la plăgile din Apocalipsă Pedeapsa din 22 18-19 este formulată icircn termeni ironici cei care vor adăuga ceva la carte vor fi adăugaţi la plăgile acestei cărţi cei care vor scoate ceva din cele scrise icircn cartea aceasta vor fi scoși din binecuvacircntările veșnice scrise icircn carte Scopul declaraţiei ironice este acela de a exprima icircn mod figurat sintagma laquoochi pentru ochiraquo natu-ra judecăţii biblice icircn care oamenii sunt pedepsiţi proporţional cu păcatul lor şi uneori chiar prin mijloacele propriului păcatului39

Vers 19 se referă la pierderea unei macircntuiri anterior deţinută sau la negarea recompensei macircntuitoare finale pentru cei care au pretins a fi creștini icircn exterior dar nu au avut credinţă adevărată Al doilea răspuns este cel mai plauzibil deoa-rece caracteristica evidenţiată icircn mod repetat icircn partea de icircncheiere a cărţii nu este aceea a credinciosilor adevăraţi care icircşi pierd statutul de răscumpăraţi ci de duplicitate a unor persoane din comunitatea creștină care nu vor primi răsplata finală ( a se vedea icircn acest sens Apoc 21 8 27 22 15) Acele persoane duplicitare au fost creștini numai cu numele jucacircnd pentru o scurtă perioadă de timp parte din rolul lor Ei au fost consideraţi pentru o vreme de către comunitatea eclezială ca oameni care ar putea primi moștenirea Prin urmare pretinsa lor parte la pomul vieţii şi la cetatea sfacircntă va fi icircndepărtată de la ei Analiza promisiunii din Apoc 3 5 care făgăduiește că laquonu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţiiraquo confirmă această concluzie la fel ca şi comentariile cu privire la situaţiile convergente din 13 8 şi 17 8 bdquoDe la icircntemeierea lumiirdquo adoratorii cei adevăraţi nu au fost predesti-naţi pentru a avea o moștenire icircn cetatea eternă Cu toate acestea pentru un timp poate părea că unii dintre ei au fost poziţionaţi pentru o astfel de moștenire40

Cuvintele laquooricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţiraquo din v 18a este o repetare aproape exactă a cuvintelor din 1 3a laquocei ce ascultă cuvintele proorocieiraquo ceea ce confirmă faptul că este vorba icircn mod evident despre aceia dinlăuntrul Bi-sericii care afirmă deschis comuniunea de credinţă şi care sunt avertizaţi fiind vizaţi de judecată Apostolul Ioan este icircn acord cu afirmaţia Domnului Hristos că laquocelui ce are i se va da dar de la cel ce nu are şi ce are i se va luaraquo (Mc 4 25) Pedeapsa pentru neascultare este aspră la fel ca icircn Deut 4 2 şi urm Ioan nu este pur şi simplu scriitorul propriilor sale cuvinte ci a cuvintelor lui Dumnezeu De-sigur că cuvintele lui Ioan nu sunt numai de la Tatăl ci de asemenea de la Duhul Sfacircnt şi de la Fiul ( a se vedea Apoc 1 1 precum şi concluzia fiecărei epistole icircn cap 2-3 dar şi 19 9 21 5 22 6) Ioan are conștiinţa că Apocalipsa reprezintă cuvintele lui Hristos Icircnsuşi ceea ce a făcut ca Hristos să fie menţionat icircn 22 16 41

39 Ibidem p 1152-115340 Ibidem p 115341 Ibidem p 1153-1154

139

S DAS DAS DS DI2020

Icircn loc de laquopedepseleraquo unele manuscrisea vorbesc de laquoşapte (επτα) pedepseraquo identifi cacircnd astfel pedepsele din v 18 cu laquoşapte pedepseraquo (15 1 8 21 9) din cupele macircniei din cap 1642

Analiza de mai sus a cuvintelor laquode va mai adăuga cineva cevade va scoateraquo este susţinută de Pilde 30 6 laquoNu adăuga nimic la cuvintele Lui ca să nu te tragă la socoteală şi să fi i găsit de minciunăraquo Chiar şi icircn Didahi IV 13 se spune laquoSă nu părăsești bdquoporuncile Domnhului şi să păstrezi ceea ce ai primit fără să adaugi şi fără să scoţirdquoraquo43

Icircn Epistola zisă a lui Barnaba exprimarea laquoSă păstrezi ceea ce ai primit fără să adaugi şi fără să scoţiraquo44 este axată pe evitarea ipocriziei prin a nu părăsi porun-cile şi a icircndemna pe sfi nţi să urască răul pe vecie

Epistola către Galateni 3 15 afi rmă şi ea că atunci cacircnd un testament este ratifi cat laquonimeni nu-l strică sau icirci mai adaugă cevaraquo 45

Unii comentatori văd v 18-19 ca fi ind un mod obișnuit prin care operele literare icircn iudaism şi creștinismul timpuriu erau icircncheiate scribii de mai tacircrziu fi ind icircncurajaţi să copieze cu atenţie (Aristeas 310-311 Iosif Flavius icircn lucrarea bdquoContra lui Apionrdquo 142 1 Enoh 104 10-13 2 Enoh 48 6-9 b Megilloth 14a)46

Icircn Epistola lui Aristeas 311 se spune laquoDacă cineva modifi că adăugacircnd sau mutacircnd ceva din totalitatea celor scrise sau scoţacircnd afară ceva este bine ca cei ce fac acestea să fi e pentru totdeauna icircnchişiraquo47

Iosif Flavius icircn lucrarea Contra lui Apion 142 mărturisește laquoEste lucru clarcă noi acceptăm aceleași scripturi Icircn acest veac de acum nimeni nu a icircndrăznit să adauge ceva nici să lase afară nici să mute ceva din eleraquo48

Istoricul Eusebiu de Cezareea citacircndu-l pe Irineu icircn Istoria bisericească afi r-mă laquoAcolo [la Sfacircntul Irineu] spre sfacircrșitul scrierii am găsit o icircnsemnare foarte importantă pe care nu ne putem stăpacircni să n-o facem cunoscută şi icircn acest loc Iată textul ei bdquoDacă vei vrea să copiezi această scriere te conjur pe numele Domnului nostru Iisus Hristos şi a prea măritei a doua veniri a Lui cacircnd va veni să judece viii

42 Ibidem p 115443 Icircnvăţătură a celor Doisprezece Apostoli op cit p 2744 Este o preluare a textului din Deut 12 32 Epistola zisă a lui Barnaba Capitolul XIX

11 coll bdquoPSB 1 Scrierile Părinților Apostolicirdquo trad note și indici de Pr D Fecioru Ed Institu-tului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1979 p 136

45 GK Beale op cit p 115446 GB Caird A Commentary on the Revelation of St John Divine coll bdquoHarperrsquosBlackrsquos

New Testament Commentariesrdquo Harper amp Row London and New York 1966 (21969) pp 278-279

47 Savvas Agouridis Comentariu la Apocalipsa Sfacircntului Ioan Ed Bizantină București 2004 p 338

48 Ibidem p 338

140


şi morţii să compari apoi ceea ce ai copiat şi să o controlezi după acest model după care te-ai orientat Să copiezi şi conjurarea şi s-o scrii icircn copia tardquoraquordquo49

Gacircndindu-ne la stenografii şi tahigrafii pe care icirci folosea Origen ne dăm seama de rolul important al acestor multiplicatori icircn istoria cărţii şi a culturii icircn general Formula jurămacircntului şi a imprecaţiei (Apoc 22 18-19) era o măsură necesară pentru a fi evitată orice falsificare50

Dar Sf Ioan prin cuvintele amintite nu are intenţia de a-i avertiza icircn viitor pe scribi să copieze exact textul ci de a-i avertiza pe toţi creștinii laquocare aud cuvintele profeţiei din cartea aceastaraquo (la fel ca icircn 1 3 22 7 9)51 Nevoia unui astfel de avertis-ment incluzacircnd şi pe scribii creștini reiese din faptul că unii au laquorăstălmăcitraquo epis-tolele Sf Ap Pavel şi laquocelelalte Scripturi spre a lor pierzareraquo (2 Ptr 3 16)52 Urgenţa avertismentului se impune şi datorită apariţiei gnosticilor care avansau falsele lor icircnvăţături prin adăugarea sau eliminarea de material din cărţile Noului Testament53 Icircntr-adevăr după cum unii comentatori subliniază icircn cazul icircn care v 18-19 au fost un avertisment care viza greșita sau tendenţioasa copiere a scribilor acest avertis-ment nu şi-a atins scopul deoarece v 18-19 sunt pline de variante textuale

Thomas merge dincolo de modul de redactare şi susţine că scopul textului din 22 18-19 este acela de a exprima o interdicţie cu privire la orice activitate profetică ulterioară54 Avertismentul se referă numai la cuvacircntul lui Ioan şi este icircndreptat numai icircmpotriva celor asociaţi cu falsa profeţie după cum a fost cazul avertismentelor din Deut 4 2 şi 12 32

King James Version (= Textus Receptus) are varianta laquodin cartea (βιβλιου) vieţiiraquo icircn locul variantei laquodin pomul (ξύλου) vieţiiraquo această variantă fiind bazată pe citirea greșită (libro vs ligno) a Vulgatei55

49 Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericească Cartea a cincea XX 2 coll bdquoPSB 13 Scri-eri Partea Icircntacirciardquo trad studiu note și comentarii de Pr Prof T Bodogae Ed Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romacircne București 1982 p 212

50 Ibidem nota 182 p 21251 H Alford The Greek Testament IV Cambridge Deighton 1866 p 749 F Duumlster-

dieck Critical and Exegetical Handbook to the Revelation of John icircn H A W Meyerrsquos Commentary on New Testament 11 Winona Lake Alpha 1980 (reeditat după ediţia din 1883) p 493 IT Beckwith The Apocalypse of John New York Macmillan 1919 pp 778-779 Martin Kiddle Ross The Revelation of St John coll bdquoThe Moffatt New Testament Commentaryrdquo Hodder and Stoughton London 1940 pp 456-457 George Eldon Ladd A Commentary on the Revelation of John Grand Rapids Michigan Eerdmans 1972 p 295

52 M Rist bdquoThe Revelation of St John the Divine (Introduction and Exegesis)rdquo icircn The Interpreterrsquos Bible XII G A (ed) et al Nashville Abingdon 1975 (pp 347-551) p 550

53 George R Beasley-Murray The Book of Revelation coll bdquoNew Century Bible Com-mentaryrdquo Marshall Morgan and Scott London 1974 pp 346-347

54 RL Thomas bdquoThe Spiritual Gift of Prophecy in Rev 22 18rdquo icircn Journal of the Evange-lical Theological Society 32 1989 (pp 201-216) pp 211-216


141

S DAS DAS DS DI2020

Lecturacircnd aceste versete ne amintim că tema pomului vieţii şi a cetăţii sfi nte au apărut deja icircn fi nalurile epistolelor adresate celor şapte Biserici ale Apocalipsei şi ne-am gacircndit atunci că putem să le interpretăm icircn sensul unor imagini sacra-mentale

v 20 Maranatha

Versetele 16 şi 18 au spus că icircngerul şi Ioan au dat mărturie prin descoperi-rea şi scrierea Apocalipsei Duhul Sfacircnt ar trebui să fi e văzut ca al treilea martor (cf eventual textului din 19 10 precum şi versetului de icircncheiere al fi ecăreia dintre cele şapte scrisori din cap 2-3) Acum Iisus este identifi cat ca al patrulea martor Enunţarea mai sus a martorilor subliniază natura juridică sau legală a Apocalipsei şi de aceea cei care o aud citindu-se sunt responsabili (pentru sensul juridic al depunerii mărturiei şi pentru grupul de cuvinte derivat de la μαρτυρία icircn Apocalipsă şi literatura ioaneică a se vedea Apoc 1 9 11 3 22 16)56

Iisus dă mărturia Sa despre laquoacestearaquo (v 20) care ar putea fi ori conţinutul integral al Apocalipsei ori recenta temă contextuală a acestei laquoveniriraquo (22 7 12 17) Prima ipoteză ar putea avea icircntacircietate deoarece laquoacestearaquo (aceste lucruri) - ταῦτα ndash a fost folosit de trei ori icircn versetele precedente pentru a se referi la in-treaga viziune (22 8 16) o dată ca obiect al verbului laquoa mărturisiraquo la fel ca aici Icircn plus avertismentul din v 18-19 este icircndreptat icircmpotriva falsifi cării oricărei părţi a cărţii Icircnsă venirea lui Hristos ocupă de asemenea un loc central fi ind o temă importantă icircn icircntreaga carte reiterată de trei ori icircn 22 7-17 şi icircncă o dată aici Afi rmaţia repetată a lui Iisus icircn Apocalipsă laquoDa vin cuacircndraquo servește spre a confi rma validitatea mărturiei Sale El asigură Bisericile de veridicitatea viziunii (descoperirii) prin garantarea faptului că venirea Lui fi nală pe care a promis-o la prima Sa venire va avea loc icircn curacircnd şi astfel duce la icircndeplinire ceea ce El a dezvăluit icircn icircntreaga carte

Nu este exclus ca viitoarele veniri preliminare ale lui Iisus care vor culmina icircn ultima Sa venire să fi e avute icircn vedere ( a se vedea 22 7 20)57 De exemplu o serie de comentatori văd un fundal euharistic icircn spatele lui laquovinraquo din v 20 ceea ce este posibil58 Icircn acest caz cuvacircntul laquovinraquo poate fi icircnţeles ca o inaugurare a venirii lui Hristos icircn cadrul liturgic al Cinei Domnului unde Hristos vine icircn

56 Ibidem p 115457 Ibidem p 115558 G Bornkamm Early Christian Experience New York Harper and Row 1969 pp 171-

172 John SWEET Revelation coll bdquoSCM Pelican Commentariesrdquo SCM Press London 1979 p 319 David Edward AUNE bdquoRevelationrdquo icircn Harperrsquos Bible Commentary ed J L Mays et al San Francisco Harper and Row 1988 (pp 1300-1319) p 1319 GA Krodel Revelation Augsburg Commentary on the New Testament Minneapolis Augsburg 1989 pp 377-378

142


binecuvacircntăntare şi judecă icircn mod repetat de-a lungul istoriei şi pacircnă la sfacircrșitul ei Ar fi potrivit ca epilogul să se icircncheie icircntr-o notă liturgică icircntrucacirct prologul a fost deschis cu o astfel de notă icircn legătură cu ideile de icircmplinire iniţială a profe-ţiei incluzacircnd pe cea care se referă la venirea lui Mesia (a se vedea 1 3 apariţia răspunsului liturgic laquoAminraquo din 1 6-7 și icircn special 1 10 unde laquodescoperirea lui Iisus Hristosraquo (v 1) este inaugurată laquoicircn ziua Domnuluiraquo)59

Icircn cadrul v 18-20 v 20 servește ca temei pentru dublul avertisment icircmpo-triva celor care ar adăuga sau scoate ceva din cuvintele cărţii Venirea finală a lui Hristos este motivul pentru luarea icircn seamă a avertismentului deoarece cacircnd va veni El Icircnsuşi va aplica sancţiuni pentru neascultarea avertismentului lui Ioan Ioan răspunde Domnului Hristos cu laquoAminraquo o exprimare a icircncrederii Icircn baza credinţei lui icircn declaraţia lui Iisus Ioan icircşi exprimă dorinţa şi speranţa că Iisus va veni (ἔρχου este un imperativ cu sensul unei bdquoevlavioase implorărirdquo)60

J P M Sweet invocă contextul euharistic din Didahie X 6 ca indiciu al aceluiași context pentru Apoc 22 20 Acolo icircn Didahie icircn legătură cu Cina Domnului se află icircndemnul laquoSă vină harul [Iisus] şi să treacă lumea aceasta Osana Dumnezeului lui David Dacă este cineva sfacircnt să vină Dacă nu este să se pocăiască Maran atha [Domnl vine] Aminraquo (cf locurilor paralele din Apoc 22 11b 16-17 20) La fel ca icircn Apocalipsă pasajul din Didahie este plasat icircntr-un context contrastant creștinifalși creștini (Didahie XI) Necredincioșii sunt nu-miţi laquocacirciniraquo (Didahia IX 5) Swett citează de asemenea alţi comentatori icircn spri-jinul ideii că Domnul vine idee utilizată icircn creștinismul primar pentru a sublinia valabilitatea blestemelor (cf Apoc 22 18-20) şi icircn contextul Cinei Domnului (cf 1 Cor 11 27-32 cu 1 Cor 16 2 20-22)61

59 H Lilje The Last Book of the Bible The Meaning of Revelation of St John Philadelphia Muhlenberg 1957 p 271

60 GK Beale op cit p 115561 John Sweet op cit p 318 Charles Francis Digby Moule bdquoA Reconsideration of the

Context of Maranathardquo icircn New Testament Studies 6 1959 1960 (pp 307-310) ndash se pronunţă icircn favoarea ideii că expresia laquoVino Doamneraquo sau laquoDomnul vineraquo a fost folosită pentru a sublinia un blestem G Bornkamm op cit pp 171-172 ndash oferă mai multe paralele icircntre contextul Apoc 22 20 și un cadru euharistic la fel și următorii autori B Sandvik Das Kommen des Herrn beim Abendmahl in Neuen Testament icircn coll bdquoAbhandlungen zur Theologie des Alten und Neuen Testa-mentsrdquo 58 Zurich Zwingli 1970 pp 114-118 F F BRUCE bdquoThe Spirit in the Apocalypserdquo pp 333-344 Pierre Prigent LrsquoApocalypse de Saint Jean edition revue et augmenteacutee coll bdquoCom-mentaire du Nouveau Testamentrdquo XIV deuxiegraveme seacuterie Eacuteditions Labor et Fides Genegraveve 2000 John Sweet op cit pp 486-504 Massey Hamilton Jr Shepherd The Paschal Liturgy and the Apocalypse coll bdquoEcumenical Studies in Worshiprdquo 6 John Knox Press Richmond 1960 p 83 Următorii autori WF Albright CS Mann bdquoTwo Text in 1 Corinthiansrdquo icircn New Testament Studies 16 1969-1970 (pp 271-276) văd un cadru liturgic icircn expresia din Apoc 22 20 dar nu neapărat un cadru specific euharistic icircn timp ce W Dunphy bdquoMaranatha Development in

143

S DAS DAS DS DI2020

Versetul 20 are ecouri icircn Maleahi 3 1 unde venirea icircndată a Domnului ca a unui martor icircmpotriva minciunii este profeţită Acest lucru este icircntărit icircn Apoc 22 16 prin aluzia la același text din Maleahi (laquoEu voi trimite pe icircngerul Meuraquo icircn Maleahi şi laquoEuam trimis pe icircngerul Meuraquo icircn Apocalipsă) şi icircn Apoc 22 7 (laquova veni icircndatăDomnulIată vineraquo icircn Maleahi şi laquoŞi iată vin curacircndraquo icircn Apo-calipsă) Un ecou al lui Maleahi 3 5 se găsește icircn Apoc 22 1562

Referindu-se la rugăciunea fi nală din v 20 laquoVino Doamne Iisuseraquo părintele Ioan Mircea afi rmă bdquocă nu este vorba de o dorinţă oarecare inefi cace ci e vorba de o plăcere care icircmpinge la acţiune adică la mărturisire (şi trăire zicem noi icircn Hristos şi harul liturgic al Sfi ntelor Taine) Orice creștin primește astfel misiunea de a partici-pa la mărturia seculară prin care Biserica icircntreagă care simbolizează Mireasa doreș-te Venirea icircn slavă a Mielului şi grăbește această Venire chiar prin această dorinţărdquo63

Unele manuscrise (2329 2050 2030 א gig) omit laquoAminraquo icircn v 20 probabil pentru că acest lucru nu era icircn conformitate cu locul tipic pe care scribii i l-au dat mai tacircrziu lui laquoAminraquo respectiv la icircncheierea epistolelor (epistolele Noului Testament cu excepţia celei către galateni şi evrei au icircncheierea laquoAminraquo ca adaos mai tacircrziu al copiștilor) Icircn concordanţă cu aceasta Codex Sinaiticus şi Codex Alexandrinus care icircl omit pe laquoAminraquo icircn v 20 icircl așează la sfacircrșitul v 21

v 21 urarea harului

Binecuvacircntarea din icircncheiere laquoHarul Domnului Iisus Hristos cu voi cu toţiraquo rostită peste ascultători este tipică icircncheierilor epistolare (astfel sunt epis-tolele Sf Ap Pavel cu excepţia Epistolei către Romani deși icircn Rom 16 20 icircntacirclnim această binecuvacircntare) Ideea exprimată prin această binecuvacircntare ca de altfel şi icircn alte epistole nou testamentare este aceea că scriitorul icircşi exprimă dorinţa ca harul lui Dumnezeu să icircnlesnească destinatarilor icircnţelegerea şi respec-tarea conţinutului cărţii Ni se amintește din nou aici ca icircn 1 1-4 că Apocalipsa este icircn linii mari concepută ca o epistolă conţinutul ei fi ind specifi c genului apocaliptic şi profetic ( a se vedea 1 1-3) Ca şi icircn introducere icircn 1 4 şi aici la sfacircrșit laquoharulraquo lui Hristos este invocat peste toţi membrii Bisericii Scopul prin-cipal al genului epistolar icircn Noul Testament este de a aborda problemele specifi ce din Bisericile cărora li se adresează epistola respectivă Şi alţi autori ai epistolelor Noului Testament fac apel la participarea şi binecuvacircnarea icircn Hristos a actualilor şi viitorilor cititori ca bază a icircndemnurilor lor la ascultare Icircn cazul icircn care forma

Early Christianityrdquo icircn Irish Th eological Quarterly 37 1970( pp294-309) pp 295-296 pune la icircndoială semnifi caţia euharistică a acestei expresii

62 GK Beale op cit p 115663 Pr Dr Ioan Mircea Apocalipsa Introducere note și comentariu Ed Harisma Bucu-

rești 1995 p 405

144


epistolară a Apocalipsei funcţionează similar atunci scopul cărţii este de a aborda problemele contemporanilor din cadrul celor şapte Biserici făcacircnd apel la partea prezentă şi viitoare icircn Hristos a cititorilor64

Că ideea bdquodeja şi nu icircncărdquo este prezentă icircn icircntreaga carte rezultă şi din faptul că rolul altor introduceri epistolare este de a stabili temele majore ale epistolelor Delimitarea exactă a introducerii icircn Apocalipsă 1 este dificil de identificat Ea s-ar putea icircncheia icircn v 3 v 6 v 8 sau v 20 dar icircn orice caz fiecare secţiune a introducerii conţine teme refritoare la icircmplinirea prezentă şi viitoare a profeţiilor Vechiului Testament Prin urmare este rezonabil să considerăm că icircntreaga carte este pătrunsă de aceste două teme65

Tema ascultării a fost evidenţiată icircn mod repetat aici icircn fiecare din cele cinci părţi ale cap 22 6-20 Stăruinţa icircn ascultare va conduce la primirea răsplătirilor finale menţionate la sfacircrșitul fiecăreia dintre epistolele din cap 2 şi 3 Aceste re-compense sunt de asemenea sintetizate icircn cap 21 şi repetate parţial icircn 22 12 14 şi 17b (şi implicit prin contrastul din 22 19) Tema principală a icircntregii cărţi este că această rezistenţă şi ascultare icircn credinţă va conduce la binecuvacircntarea şi răsplata veșnică avacircnd ca rezultat final slăvirea lui Dumnezeu Tatăl şi a lui Iisus Hristos (a se vedea icircn continuare Apoc 1 6 4 9-11 5 12-14 19 7-8 21 1-22 5)66

V 21 afirmă laquoHarul Domnului Iisus Hristos cu voi cu toţi Aminraquo Scri-bilor le-a fost incomodă această icircncheire care vorbește despre laquotoţiraquo (πάντων) probabil gacircndindu-se că ar putea fi interpretată ca incluzacircnd şi pe cei din afara Bisericii adevărate sugeracircnd astfel macircntuirea universală Prin urmare unii au icircncercat să clarifice ceea ce Sfacircntul Ioan a avut icircn minte cacircnd a afirmat acest lucru şi astfel au apărut următoarele versiuni laquotuturor sfinţilorraquo (051 2030 אs M sy co gig) sau icircnlocuind cu laquosfinţiiraquo (א gig) icircn timp ce alţii au introdus laquonoi toţiraquo (2050 pc) sau laquovoi toţiraquo (296 versiunea latină etiopiană şi pseudo-ambroziană) Numai A vg şi Bea au πάντων dar este de preferat deoarece este mai scurt şi mai dificil de citit67 Faptul că laquotoţiraquo se referea iniţial la credincioșii adunaţi pentru a asculta cuvintele citite reiese din 22 18 laquoŞi eu mărturisesc oricui ascultă (παντὶ τῷ ἀκούοντι) cuvintele proorociei acestei cărţiraquo (cf de asemenea Apoc 1 3-4)68

64 GK Beale op cit p 115665 Ibidem pp 1156-115766 Ibidem p 115767 Bruce M Metzger A Textual Commentary on the Greek New Testament New York

United Bible Societies 1971 pp768-769 JM Ross bdquoThe Ending of the Apocalypserdquo icircn Studies in New Testament Language and Text Essays in Honour of George D Kilpatrick ed J K Elliott No-vum Testamentum Supplements 44 Leiden Brill 1976 (pp 338-344) Ross icircncearcă să favorizeze o altă variantă pe care o au v 20b-21 concluzionacircnd cu laquoAmin Vino Doamne Iisuse cu cei sfinţi ai Tăi Aminraquo

68 U Vanni art cit p 361

145

S DAS DAS DS DI2020

Vers 21 nu este o simplă formulă de icircncheiere a unui text ci o binecuvacircnta-re adresată tuturor celor care iau cunoștinţă de Revelaţia făcută de Iisus Hristos69

Unele manuscrise adaugă laquoAminraquo la sfacircrșitul vers 21 Dar dacă laquoAminraquo a fost iniţial este greu de conceput cum ar fi putut fi omis din A1006 1841 pc a gig vgst Tyc70 Copiștii au adăugat laquoAminraquo deoarece apare şi la sfacircrșitul altor epistole din Noul Testament şi este deseori considerat ca un amendament secundar al co-piștilor la aproape toate epistolele Noului Testament (a se vedea şi Apoc 22 20)

Dar merită osteneala să analizăm succint şi versete din capitolul 22 anteri-oare v 17 icircncepacircnd cu versetul 10 Ne icircntoarcem la tema laquovin curacircndraquo Icircn timp ce icircn cap 10 4 glasul din cer poruncește profetului laquoPecetluiește cele ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrieraquo aici profetul primește poruncă contrară laquoSă nu pecetluiești cuvintele proorociei acestei cărţiraquo O poruncă asemănătoare primește şi profetul Daniel (Dan 12 4) fi ind icircndemnat să ţină ascunse cuvintele şi să pecetluiască cartea pacircnă la sfacircrșitul lumii adică pacircnă va veni plinirea anilor La Daniel avem vaticinium ex eventu de aceea se impunea pecetluirea cărţii pentru un anume timp Icircn Apocalipsă icircnsă totul trebuie să nu fi e pecetluit adică se recomandă publicarea cărţii din moment ce evenimentele eshatologice sunt deja icircn mișcare71

Vers 11 ndash destinele sunt hotăracircte v 12 ndash laquovin curacircndraquo zice Domnul pen-tru a da fi ecăruia dreapta răsplată v 13 ndash laquoEu sunt Alfa şi Omegaraquo ndash formula laquoEu suntraquo amintește de formularea hristologică familiară şcolii ioaneice

V 14 ndash laquoFericiţi cei ce spală veșmintele lor ca să aibă stăpacircnire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre icircn cetateraquo ndash este ultimul macarism al Apocalipsei con-clusiv şi recapitulativ icircn același timp Spălarea veșmintelor trimite iarși icircn mod direct la ritualul botezului a cărui putere regenerativă şi dimensiune mistică sunt reamintite icircn continuare prin două simboluri gustarea din pomul vieţii şi intra-rea icircn Noul Ierusalim Autorul precizează de asemenea că laquocei ce spală veșmintele lorraquo adică membrii Bisericii intră laquoprin porţiraquo icircn cetate E absolut fi resc ca icircntr-o cetate lumea să intre prin porţi Acest lucru vrea să scoată icircn evidenţă probabil apartenenţa creștinilor la poporul ales Ne amintim că pe porţile Noului Ierusa-lim sunt scrise numele celor douăsprezece triburi72

V 15 ndash laquoAfară cacircinii şi vrăjitoriiraquondash gr ἔξω arată opoziţia icircntre icircnăuntru şi afară icircntre cei care au intrat icircn Noul Ierusalim (creștinii) şi cei excluși Ne afl ăm din nou icircn registrul mistico-eclezial Grecescul οἱ κύνες (cacircinii) este un termen prin care icircn iudaismul contemporan lui Ioan sunt desemnaţi păgacircnii neamurile

69 C Bădiliță op cit p 39270 B M Metzger op cit p 76971 S Agouridis op cit p 33372 C Bădiliță op cit p 388

146


(Mt 15 26 Mc 7 27) Foarte importantă este mărturia lui Tertulian Icircn lucrarea De baptismo 18 1 Tertulian citează versetul din Matei insistacircnd asupra seriozi-tăţii cu care trebuie să se pregătească novicele pentru taina mistică a botezului Pe cei botezaţi de macircntuială Tertulian icirci numește laquocacirciniraquo pentru că spurcă tainele Bisericii lui Hristos73

Icircn aceste pericope venirea lui Hristos este anunţată icircn termeni asemănători cu cei care sunt folosiţi icircn v 17 verset74 care are aceeași dublă consecinţă

a) harul acordat celor credincioși (pomul vieţii cetatea sfacircntă icircn v 19 dar icircn acest text nu avem decacirct aspectul negativ al promisiunii)

b) anatema ameninţarea excluderea pronunţată contra falșilor creștini şi a celor nelegiuiţi75

Analizacircnd capitolul 22 icircn special vers 20 Pierre Prigent trage două con-cluzii76

Maranatha din Apoc 22 20 este a treia mărturie (aluzie) după 1 Cor 16 22 şi Didahia X 6 a unei Liturghii euharistice icircn mod sigur foarte răspacircndită icircn creștinismul primar Nu poate fi vorba de a găsi cuvintele exacte Acestea au variat icircn mod sigur icircn funcţie de loc şi de timp dar schema acestei Liturghii pare să fi fost o permanentă care a autorizat ideea că anunţarea venirii Domnului antrenea-ză icircn mod inevitabil două urmări Pentru unii Hristos acordă ca dar harul Său altora le adresează un sever avertisment care poate fi formulat ca o ameninţare de respingere de excludere şi de anatemă

Faptul că concluzia Apocalipsei este o adaptare a unei structuri liturgice asemănătoare este de o mare importanţă Acest lucru arată că numeroasele alu-zii liturgice şi icircn mod special sacramentale răspacircndite icircn corpul cărţii nu se da-torează icircntacircmplării Trebuie să fim atenţi la convergenţa pe care aceste aluzii o arată şi care icircn final a condus la această concluzie Prin urmare nu putem să nu ne punem icircntrebarea fundamentală pentru interpretarea Apocalipsei această carte nu se prezintă ea icircn mod intenţionat ca o parafrază exprimată icircn limbaj apocaliptic a aceluiași mesaj pe care icircl vestește fără icircncetare textele şi celebrările liturgice şi mai ales sacramentale ale Bisericii Biserică de care aparţine autorul Nu vrea oare el să dezvolte aceste implicaţii pentru a degaja o teologie proprie spre a răspunde problemelor vitale care sunt puse de contemporanii săi Icircn aceste

73 Ibidem pp 388-389 P Prigent LrsquoApocalypse de Saint Jean op cit p 49674 Acest text la racircndul său trebuie pus icircn legătură cu un altul Apoc 21 1-8 unde ca-

talogul viciilor din v 15 este aproape identic A se vedea E Kamlah Die Form der katalogischen Paraumlnese im Neuen Testament Tuumlbingen 1964 pp 21 și urm Două noi verigi se agaţă de acest lanţ Apoc 7 13-17 și citatul din 2 Cor 6 16b-18 apud P Prigent Apocalypse et Liturgie op cit p 43

75 P Prigent Apocalypse et Liturgie op cit pp 42-4376 Ibidem pp 43-44

147

S DAS DAS DS DI2020

condiții Apocalipsa este icircnțeleasă ca o icircncercare de interpretare a cultului creștin iar accentele sale specifi c apocaliptice nu ar trebui să fi e puse icircn prim plan ci să păstreze icircntotdeauna poziția pe care au avut-o icircn mintea autorului de materiale puse icircn slujba unui alt scop important degajarea din cult a oricărei icircnvățături eshatologice incluzacircnd teologie hristologie pnevmatologie eclesilogie și mora-lă ceea ce este un principiu sacramental

Dacă ne vom angaja acum la o nouă lectură a capitolelor 2 și 3 din Apocalip-să avacircnd icircn minte rezultatele obținute pacircnă icircn prezent vom putea foarte bine să venim cu următoarea constatare cele șapte Epistole adresate Bisericilor Apocalipsei sunt compuse după o schemă77 imuabilă care comportă următoarele elemente

Lauda adusă comunitățiiAfi rmarea venirii lui Hristos care atrage după sineAvertisment amenințare icircndemn la pocăințăConferirea harului prin Sfi ntele TaineO comparație a acestei scheme cu desfășurarea liturgică din Apoc 22 ara-

tă mai bine legătura dintre Epistolele adresate Bisericilor și această Liturghie prezența laitmotivului (laquoEu vinraquo) imaginile comune (pomul vieţii cetatea sfacircn-tă) Două diferenţe78 separă totuși schema celor şapte Epistole şi Liturghia euha-ristică din capitolul 22

1 Dacă aceasta din urmă este icircn mod sigur euharistică trebuie să recunoaș-tem că referirile sacramentale icircntacirclnite icircn fi nalurile Epistolelor trimit la Botez Totuși această constatare rămacircne fără prea mare suport icircn momentul icircn care citim icircn Apoc 22 14 următoarele cuvinte laquoFericiţi cei ce spală veșmintele lor (sim-bol baptismal) ca să aibă stăpacircnire peste pomul vieţii [simbol euharistic] şi prin porţi să intre icircn cetateraquo

Astfel contradicţia este doar aparentă Dacă trebuie totuși să scoatem ceva icircn evidenţă este faptul că prezenţa aluziilor baptismale şi euharistice juxtapuse poa-te fi revelatoare Dacă ne amintim de asemenea faptul că Apocalipsa ar putea veni mai devreme (Apoc 1 10) ca o viziune revelată icircn Ziua de Paști şi că tipologia pascală joacă acolo un rol proeminent putem icircn mod rezonabil să ne icircntrebăm dacă nu cumva autorul a vrut să ne prezinte o interpretare a celebrării principale a creștinismului dacă n-a icircncercat să ne descrie marele Paști eshatologic al Bise-ricii ceea ce Icircnsuşi Hristos a anunţat unul al cărui Liturghie anuală a perpetuat așteptarea vie oferind darurile mesianice ca anticipare şi arvună

2 Icircn Epistolele adresate Bisericilor găsim icircndemnuri la pocăință icircn timp ce Apoc 22 15 pronunță o excludere defi nitivă79 Aceasta deoarece icircn Episto-

77 Ibidem p 43-4478 Ibidem p 44-4579 Apoc 22 18 și urm doar amenință fără ca să cheme la o schimbare de atitudine

148


le atenția este dirijată icircn primul racircnd spre celebrările regulate ale comunității Creștinii trebuie să participe la Euharistie ascultacircnd icircndemnul pe care Liturghia li-l adresează80 Dar pentru cel care trage toate consecinţele logice ale acestui icircn-demn pentru cel care icircnţelege că comuniunea cu Hristos inseamnă să fie precum El un biruitor şi să meargă icircn toate icircmprejurările veţii pe urmele Sale pentru acela bunurile sacramentale sunt cu adevărat arvuna icircmpărăţiei a cărei ultimă manifestare este așteptată la a Doua Venire a lui Hristos

Icircn capitolul 22 accentul este puţin diferit Pericopa este scrisă din perspecti-va cinei finale Icircn fiecare an Paștile este trăit sub semnul acestei așteptări care icircn cele din urmă va realiza deplin ceea ce Euharistia (mai ales cea pascală) anunţă şi oferă deja icircn aștepatarea eshatologică Specificul ultimului Paști este că Domnul va reveni ca judecător şi macircntuitor Atunci se va realiza liturghia cosmică ne-maifiind timp pentru icircndemnuri sau promisiuni timpul luacircnd sfacircrșit Judecata este pronunţată cu dublul său verdict ușile sunt icircnchise ziua nunţii Mielului şi a miresei marele ospăţ mesianic icircncepe icircn icircmpărăţia cea veșnică81

Icircn urma celor prezentate putem afirma că icircn Apocalipsă găsim urmele unei liturghii vechi a creștinismului primar şi că autorul interpretează cultul creștin degajacircnd din cult icircnvăţături teologice

80 1 Cor 11 28 laquoSă se cerceteze icircnsă omul pe sine și așa să mănacircnce din pacircine și să bea din paharraquo iar icircn Didahia 10 5 se spune laquoDacă este cineva sfacircnt să vină Dacă nu este să se pocăias-căraquo

81 P Prigent Apocalypse et Liturgie op cit p 45

Colegiul editorialPreședinte

IPS Prof Dr LAURENŢIU STREZAArhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

VicePreŞedinte

Pr Conf Dr HabilDaniel Buda

MeMbri

Comitetul de redacţieRedactor-șef

Ştefan Mărculeţ

Secretar de redacţieDragoș Boicu

Redacţia şi administraţia

Arhiepiscopia SibiuluiStr Mitropoliei nr 35550179 SibiuE-mail doctoranziteologiesibiuyahooro revistasadulbsibiuroWeb revisteulbisibiustudia-andreiana

Arhid Prof Dr Ioan I Ică jrPr Prof Dr Vasile MihocPr Prof Dr Dumitru AbrudanPr Prof Dr Nicolae ChifărPr Prof Dr Vasile GrăjdianProf Dr Paul BrusanowskiProf Dr Ciprian Streza

Pr Prof Dr Aurel PavelProf Dr Sebastian MoldovanPr Conf Dr Mircea IelciuPr Conf Dr Constantin OanceaPr Conf Dr Constantin NeculaLect Dr Alina PătruLect Dr Ciprian Toroczkai


Publicaţie semestrială realizată sub egidaCentrului de Cercetare Teologică

al Universităţii bdquoLucian Blagardquo din SibiuS DA

Cuprins

Editorial 5













5

Editorial







Redacţia

7




Abstract




Keywords


8











9

S DAS DAS DS DI2020








10








11

S DAS DAS DS DI2020





12







13

S DAS DAS DS DI2020







14








15

S DAS DAS DS DI2020








16









17

S DAS DAS DS DI2020






18






19

S DAS DAS DS DI2020






20









253

21

S DAS DAS DS DI2020








22









23

S DAS DAS DS DI2020





24











25

S DAS DAS DS DI2020






26











27

S DAS DAS DS DI2020






28







29

S DAS DAS DS DI2020






30








31

S DAS DAS DS DI2020





32







33

S DAS DAS DS DI2020





34






35

S DAS DAS DS DI2020

Concluzii








36



37



Abstract








38














39

S DAS DAS DS DI2020








40












41

S DAS DAS DS DI2020










42



Abstract








43

S DAS DAS DS DI2020



Dumnezeu ca iubire







44









45

S DAS DAS DS DI2020








46













47

S DAS DAS DS DI2020





48









49



Abstract






Preliminarii


50










Galați 2002 p197

51

S DAS DAS DS DI2020












52










53

S DAS DAS DS DI2020








54













55

S DAS DAS DS DI2020








56



4 Folosul postului








57

S DAS DAS DS DI2020







26 Ibidem

58










59

S DAS DAS DS DI2020






60









61

S DAS DAS DS DI2020








62









63

S DAS DAS DS DI2020




Concluzii





64






65


Drd Cristian PAȘCA

Abstract



Introducere



66









67

S DAS DAS DS DI2020






68








69

S DAS DAS DS DI2020








p 181

70





71

S DAS DAS DS DI2020








72











73

S DAS DAS DS DI2020







74








75



Abstract




of May 12 1692 1695



76







77

S DAS DAS DS DI2020





78









79

S DAS DAS DS DI2020






80



Abstract







81

S DAS DAS DS DI2020





82






83

S DAS DAS DS DI2020






84








85

S DAS DAS DS DI2020






86








87

S DAS DAS DS DI2020






88








89

S DAS DAS DS DI2020






90









91

S DAS DAS DS DI2020









92


Drd Maricel URSUȚU

Abstract





93

S DAS DAS DS DI2020








94









95

S DAS DAS DS DI2020








96














97

S DAS DAS DS DI2020









98










99

S DAS DAS DS DI2020




100



Abstract




101

S DAS DAS DS DI2020








102








103

S DAS DAS DS DI2020









104









105

S DAS DAS DS DI2020









106






107

S DAS DAS DS DI2020









108



109




Abstract





110













111

S DAS DAS DS DI2020









112









113

S DAS DAS DS DI2020







9 Ibidem p 163

114












115

S DAS DAS DS DI2020









116







117

S DAS DAS DS DI2020









118









119

S DAS DAS DS DI2020







Concluzii


17 Ibidem ora 1244

120



121



Drd Gabriel BENCHEA






122








123

S DAS DAS DS DI2020







124











125

S DAS DAS DS DI2020






126







127



Abstract



ratives anathema




128










129

S DAS DAS DS DI2020














130









131

S DAS DAS DS DI2020








132








23 Ibidem pp 1148-1149

133

S DAS DAS DS DI2020









134








135

S DAS DAS DS DI2020












136








137

S DAS DAS DS DI2020








138






139

S DAS DAS DS DI2020














48 Ibidem p 338

140














141

S DAS DAS DS DI2020


v 20 Maranatha






142








143

S DAS DAS DS DI2020




v 21 urarea harului




rești 1995 p 405

144









145

S DAS DAS DS DI2020








146












147

S DAS DAS DS DI2020









148







Cuprins

Editorial 5













5

Editorial







Redacţia

7




Abstract




Keywords


8











9

S DAS DAS DS DI2020








10








11

S DAS DAS DS DI2020





12







13

S DAS DAS DS DI2020







14








15

S DAS DAS DS DI2020








16









17

S DAS DAS DS DI2020






18






19

S DAS DAS DS DI2020






20









253

21

S DAS DAS DS DI2020








22









23

S DAS DAS DS DI2020





24











25

S DAS DAS DS DI2020






26











27

S DAS DAS DS DI2020






28







29

S DAS DAS DS DI2020






30








31

S DAS DAS DS DI2020





32







33

S DAS DAS DS DI2020





34






35

S DAS DAS DS DI2020

Concluzii








36



37



Abstract








38














39

S DAS DAS DS DI2020








40












41

S DAS DAS DS DI2020










42



Abstract








43

S DAS DAS DS DI2020



Dumnezeu ca iubire







44









45

S DAS DAS DS DI2020








46













47

S DAS DAS DS DI2020





48









49



Abstract






Preliminarii


50










Galați 2002 p197

51

S DAS DAS DS DI2020












52










53

S DAS DAS DS DI2020








54













55

S DAS DAS DS DI2020








56



4 Folosul postului








57

S DAS DAS DS DI2020







26 Ibidem

58










59

S DAS DAS DS DI2020






60









61

S DAS DAS DS DI2020








62









63

S DAS DAS DS DI2020




Concluzii





64






65


Drd Cristian PAȘCA

Abstract



Introducere



66









67

S DAS DAS DS DI2020






68








69

S DAS DAS DS DI2020








p 181

70





71

S DAS DAS DS DI2020








72











73

S DAS DAS DS DI2020







74








75



Abstract




of May 12 1692 1695



76







77

S DAS DAS DS DI2020





78









79

S DAS DAS DS DI2020






80



Abstract







81

S DAS DAS DS DI2020





82






83

S DAS DAS DS DI2020






84








85

S DAS DAS DS DI2020






86








87

S DAS DAS DS DI2020






88








89

S DAS DAS DS DI2020






90









91

S DAS DAS DS DI2020









92


Drd Maricel URSUȚU

Abstract





93

S DAS DAS DS DI2020








94









95

S DAS DAS DS DI2020








96














97

S DAS DAS DS DI2020









98










99

S DAS DAS DS DI2020




100



Abstract




101

S DAS DAS DS DI2020








102








103

S DAS DAS DS DI2020









104









105

S DAS DAS DS DI2020









106






107

S DAS DAS DS DI2020









108



109




Abstract





110













111

S DAS DAS DS DI2020









112









113

S DAS DAS DS DI2020







9 Ibidem p 163

114












115

S DAS DAS DS DI2020









116







117

S DAS DAS DS DI2020









118









119

S DAS DAS DS DI2020







Concluzii


17 Ibidem ora 1244

120



121



Drd Gabriel BENCHEA






122








123

S DAS DAS DS DI2020







124











125

S DAS DAS DS DI2020






126







127



Abstract



ratives anathema




128










129

S DAS DAS DS DI2020














130









131

S DAS DAS DS DI2020








132








23 Ibidem pp 1148-1149

133

S DAS DAS DS DI2020









134








135

S DAS DAS DS DI2020












136








137

S DAS DAS DS DI2020








138






139

S DAS DAS DS DI2020














48 Ibidem p 338

140














141

S DAS DAS DS DI2020


v 20 Maranatha






142








143

S DAS DAS DS DI2020




v 21 urarea harului




rești 1995 p 405

144









145

S DAS DAS DS DI2020








146












147

S DAS DAS DS DI2020









148







5

Editorial







Redacţia

7




Abstract




Keywords


8











9

S DAS DAS DS DI2020








10








11

S DAS DAS DS DI2020





12







13

S DAS DAS DS DI2020







14








15

S DAS DAS DS DI2020








16









17

S DAS DAS DS DI2020






18






19

S DAS DAS DS DI2020






20









253

21

S DAS DAS DS DI2020








22









23

S DAS DAS DS DI2020





24











25

S DAS DAS DS DI2020






26











27

S DAS DAS DS DI2020






28







29

S DAS DAS DS DI2020






30








31

S DAS DAS DS DI2020





32







33

S DAS DAS DS DI2020





34






35

S DAS DAS DS DI2020

Concluzii








36



37



Abstract








38














39

S DAS DAS DS DI2020








40












41

S DAS DAS DS DI2020










42



Abstract








43

S DAS DAS DS DI2020



Dumnezeu ca iubire







44









45

S DAS DAS DS DI2020








46













47

S DAS DAS DS DI2020





48









49



Abstract






Preliminarii


50










Galați 2002 p197

51

S DAS DAS DS DI2020












52










53

S DAS DAS DS DI2020








54













55

S DAS DAS DS DI2020








56



4 Folosul postului








57

S DAS DAS DS DI2020







26 Ibidem

58










59

S DAS DAS DS DI2020






60









61

S DAS DAS DS DI2020








62









63

S DAS DAS DS DI2020




Concluzii





64






65


Drd Cristian PAȘCA

Abstract



Introducere



66









67

S DAS DAS DS DI2020






68








69

S DAS DAS DS DI2020








p 181

70





71

S DAS DAS DS DI2020








72











73

S DAS DAS DS DI2020







74








75



Abstract




of May 12 1692 1695



76







77

S DAS DAS DS DI2020





78









79

S DAS DAS DS DI2020






80



Abstract







81

S DAS DAS DS DI2020





82






83

S DAS DAS DS DI2020






84








85

S DAS DAS DS DI2020






86








87

S DAS DAS DS DI2020






88








89

S DAS DAS DS DI2020






90









91

S DAS DAS DS DI2020









92


Drd Maricel URSUȚU

Abstract





93

S DAS DAS DS DI2020








94









95

S DAS DAS DS DI2020








96














97

S DAS DAS DS DI2020









98










99

S DAS DAS DS DI2020




100



Abstract




101

S DAS DAS DS DI2020








102








103

S DAS DAS DS DI2020









104









105

S DAS DAS DS DI2020









106






107

S DAS DAS DS DI2020









108



109




Abstract





110













111

S DAS DAS DS DI2020









112









113

S DAS DAS DS DI2020







9 Ibidem p 163

114












115

S DAS DAS DS DI2020









116







117

S DAS DAS DS DI2020









118









119

S DAS DAS DS DI2020







Concluzii


17 Ibidem ora 1244

120



121



Drd Gabriel BENCHEA






122








123

S DAS DAS DS DI2020







124











125

S DAS DAS DS DI2020






126







127



Abstract



ratives anathema




128










129

S DAS DAS DS DI2020














130









131

S DAS DAS DS DI2020








132








23 Ibidem pp 1148-1149

133

S DAS DAS DS DI2020









134








135

S DAS DAS DS DI2020












136








137

S DAS DAS DS DI2020








138






139

S DAS DAS DS DI2020














48 Ibidem p 338

140














141

S DAS DAS DS DI2020


v 20 Maranatha






142








143

S DAS DAS DS DI2020




v 21 urarea harului




rești 1995 p 405

144









145

S DAS DAS DS DI2020








146












147

S DAS DAS DS DI2020









148









Redacţia

7




Abstract




Keywords


8











9

S DAS DAS DS DI2020








10








11

S DAS DAS DS DI2020





12







13

S DAS DAS DS DI2020







14








15

S DAS DAS DS DI2020








16









17

S DAS DAS DS DI2020






18






19

S DAS DAS DS DI2020






20









253

21

S DAS DAS DS DI2020








22









23

S DAS DAS DS DI2020





24











25

S DAS DAS DS DI2020






26











27

S DAS DAS DS DI2020






28







29

S DAS DAS DS DI2020






30








31

S DAS DAS DS DI2020





32







33

S DAS DAS DS DI2020





34






35

S DAS DAS DS DI2020

Concluzii








36



37



Abstract








38














39

S DAS DAS DS DI2020








40












41

S DAS DAS DS DI2020










42



Abstract








43

S DAS DAS DS DI2020



Dumnezeu ca iubire







44









45

S DAS DAS DS DI2020








46













47

S DAS DAS DS DI2020





48









49



Abstract






Preliminarii


50










Galați 2002 p197

51

S DAS DAS DS DI2020












52










53

S DAS DAS DS DI2020








54













55

S DAS DAS DS DI2020








56



4 Folosul postului








57

S DAS DAS DS DI2020







26 Ibidem

58










59

S DAS DAS DS DI2020






60









61

S DAS DAS DS DI2020








62









63

S DAS DAS DS DI2020




Concluzii





64






65


Drd Cristian PAȘCA

Abstract



Introducere



66









67

S DAS DAS DS DI2020






68








69

S DAS DAS DS DI2020








p 181

70





71

S DAS DAS DS DI2020








72











73

S DAS DAS DS DI2020







74








75



Abstract




of May 12 1692 1695



76







77

S DAS DAS DS DI2020





78









79

S DAS DAS DS DI2020






80



Abstract







81

S DAS DAS DS DI2020





82






83

S DAS DAS DS DI2020






84








85

S DAS DAS DS DI2020






86








87

S DAS DAS DS DI2020






88








89

S DAS DAS DS DI2020






90









91

S DAS DAS DS DI2020









92


Drd Maricel URSUȚU

Abstract





93

S DAS DAS DS DI2020








94









95

S DAS DAS DS DI2020








96














97

S DAS DAS DS DI2020









98










99

S DAS DAS DS DI2020




100



Abstract




101

S DAS DAS DS DI2020








102








103

S DAS DAS DS DI2020









104









105

S DAS DAS DS DI2020









106






107

S DAS DAS DS DI2020









108



109




Abstract





110













111

S DAS DAS DS DI2020









112









113

S DAS DAS DS DI2020







9 Ibidem p 163

114












115

S DAS DAS DS DI2020









116







117

S DAS DAS DS DI2020









118









119

S DAS DAS DS DI2020







Concluzii


17 Ibidem ora 1244

120



121



Drd Gabriel BENCHEA






122








123

S DAS DAS DS DI2020







124











125

S DAS DAS DS DI2020






126







127



Abstract



ratives anathema




128










129

S DAS DAS DS DI2020














130









131

S DAS DAS DS DI2020








132








23 Ibidem pp 1148-1149

133

S DAS DAS DS DI2020









134








135

S DAS DAS DS DI2020












136








137

S DAS DAS DS DI2020








138






139

S DAS DAS DS DI2020














48 Ibidem p 338

140














141

S DAS DAS DS DI2020


v 20 Maranatha






142








143

S DAS DAS DS DI2020




v 21 urarea harului




rești 1995 p 405

144









145

S DAS DAS DS DI2020








146












147

S DAS DAS DS DI2020









148







Studia Doctoralia Andreiana · 2020. 9. 10. · 2 Pr. Mihai Himcinschi, Misionarismul vieții...

Documents

Transcript of Studia Doctoralia Andreiana · 2020. 9. 10. · 2 Pr. Mihai Himcinschi, Misionarismul vieții...